Cuvânt către Neamul Românesc: „Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!

“
Săptămânal regional de atitudine şi cultură

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200), 12 Pagini, Preţ: 2 lei, Perioada: 21 - 27 ianuarie 2011

Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu

De n-aş fi om,
aş vrea să fiu
un tricolor
uitat în Munţii Apuseni.
(Adrian Păunescu)
Săptămânalul dumneavoastră
preferat,
Condeiul ardelean,
îl puteţi achiziţiona prin
Poşta Română (abonamente)
şi la vânzare liberă din:
Judeţul Mureş
- Chioşcurile Symetria
z Târgu-Mureş, Luduş,
Târnăveni, Sovata,
Ungheni, Cristeşti
Judeţul Braşov
- Chioşcurile Roşii
z Braşov, Săcele,
Codlea, Râşnov,
Zărneşti, Predeal
Judeţul Covasna
- Chioşcurile H-Press
z Sfântu-Gheorghe,
Târgu-Secuiesc,
Covasna, Baraolt
- Chioşcurile Adrimar
z Sfântu-Gheorghe,
Covasna,
Întorsura-Buzăului
Ardeleanul se întreabă:
Adunarea
Dan Suciu, noul preşedinte interimar Eparhialã a
Episcopiei
al PC Covasna Ortodoxe
a Covasnei ªi
Harghitei
Sâmbătă, 15 ianuarie 2011, la
Centrul Eparhial din Miercurea-
Ciuc, judeţul Harghita, a avut loc
Adunarea Eparhială a Episcopiei
Ortodoxe a Covasnei şi Harghi-
tei, moment de bilanţ anual des-
făşurat potrivit rânduielilor bise-
riceşti şi bun prilej de trecere în
revistă a ceea ce s-a realizat în
domeniile pastoral-misionar, so-
cial, cultural etc..
Din rapoartele prezentate şi dis-
cuţiile care au avut loc pe marginea
acestora, dar şi din intervenţiile
‡ Secretarul general al PPE, Antonio Lopez Isturiz, îi strânge mâna lui Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop
Dan Suciu pe vremea când încă PD-L nu apucase să distrugă, aproape Ioan (foto, centru), s-a conturat, şi
ireparabil, România 2 cu această ocazie, rolul de excepţie
pe care îl îndeplineşte Episcopia
Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei
în misiunea sa sfântă de păstorire a
credincioşilor români din Arcul In-
tracarpatic şi în asigurarea dăinuirii

„Oare cine va fi mai rău -

şi afirmării spiritualităţii ortodoxe
şi identităţii româneşti în mediul
multietnic şi pluriconfesional din
această binecuvântată zonă din ini-

dracul, sau tatăl lui?” ma României.

(continuare în pagina 12)

# Lazăr Lădariu
(Târgu-Mureş)
Mi-au căzut sub ochi, absolut
întâmplător, câteva secvenţe de
la festivitatea udemeristă a decer-
nării „Bradului de Argint”, care a
avut loc, cu ceva vreme în urmă,
cu prilejul CRU de la Târgu-Mureş.
Câtă băţoşenie tipică! Ce mai ţâf-
ne! Mă rog, treacă-meargă, fiecare
cu hachiţele lui. Moment în care,
„onorat” fiind şi ministrul Culturii
actuale româneşti, Kelemen Hunor,
candidat şi, probabil, viitor şef al
UDMR, am aflat şi care sunt „me-
ritele” nemaipomenite care l-au
îndreptăţit să intre în posesia „Bra-
dului”! Cică, auziţi bine, pentru
apărarea „pământului natal”! Adi-
că, acel „pământ natal” pe care, tot
după un CRU de la Târgu-Mureş,
Marko Bela îl îndesa în traistele
udemeriştilor care urmau să meargă
la Parlamentul Europei. Bruxelles-
ul nu putea fără traista udemeristă!
Şi mai aflăm ceva! De ce tocmai
„Bradul” a fost ales de ei drept
simbol şi trofeu? Gândul adânc
„abscons” ni-l decodificau chiar ei.
Este vorba despre pădurile grofilor,
pe care, în bună parte, urmaşi de
gradul al şaptelea le-au dobândit,
ilegal de cele mai multe ori, prin
încălcări de legi şi de bun-simţ!
Iar dacă PD-L şi UDMR (cu care
portocaliii guvernează) vor mai
rămâne mult la putere, pădurile Ar-
dealului, „coafate” de senatorul At-
tila Verestoy - „Drujba Carpaţilor”
- care, de când a ieşit de sub mâna
Elenei Ceauşescu, vorbeşte tot mai
prost româneşte - vor încăpea, toa-
te, în mâinile unor năimiţi, ale unor
moştenitori de-a şaptea spiţă, nouă,
românilor, rămânându-ne doar spi-
narea de cremene, golaşă, a Car-
paţilor! O spun şi scriu de amar de
vreme, dar nimeni nu are urechi de
auzit şi ochi de văzut. Atunci când
se vor trezi guvernanţii români, să
3
nu fie, cumva, prea târziu! PD-L a vândut
Şi ar mai fi ceva! Atunci când
Mihai Tatulici şi Realitatea TV au România!
decernat premiile la „Zece pen- Cumpărător:
tru România”, printre laureaţi s-au
aflat, pe merit, şi maghiari: Boloni UDMR!!!
Ladislau şi Tompa Gabor, de pildă.
Cum se face că, nici măcar o dată,
7
din întâmplare, printre cei onoraţi
de struţo-cămilă nu se află vreun
Dezvăluiri
român? Exclusivişti, separatişti despre
cum sunt, udemeriştii fac totul doar abuzurile
pentru ei, de parcă nu ar fi cetăţeni
ai ţării numite România! instituţiilor
(continuare în pagina 9) statului

*actualizat în fiecare luni

 2 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200) Politic local - Eveniment

Dan Suciu, noul preşedinte interimar al PC Covasna

Săptămânal regional
de atitudine ºi cultură
Fondat în 2006
Director fondator
E-Mail: info@condeiulardelean.ro
# Claudia Otilia Karda
(Sfântu-Gheorghe)
Dintr-un comunicat remis mass-media,
pe 18 ianuarie 2011, am aflat că noul preşe-
dinte interimar al Filialei Covasna a Partidu-
lui Conservator este Dan Suciu (foto). După
ce fotoliul de preşedinte al Filialei a fost va-
Permanent Naţional al OTPD-L, blestemată a PD-L în cârdăşie cu UDMR
Dan Suciu s-a dovedit a fi un om este în contradicţie flagrantă cu aşteptări-
integru şi respectat, fiind validat le locuitorilor din judeţul Covasna, cu in-
ca cel mai credibil candidat al teresul general al societăţii, precum şi cu
PD-L Covasna în urma propria conştiinţă, motiv pentru care nu
alegerilor parlamen- doresc să legitimez cu numele meu
tare din anul 2008”. această formaţiune coruptă, care i-a
În continuare, adus pe români la sapă de lemn. PC

Doru Decebal Feldiorean referitor la demi- Covasna este o organizaţie tână-

cant aproape trei luni, în urma demisiei fos-
tului lider, Doru Decebal Feldiorean, Biroul sia din PD-L şi ră, în care activează oameni de
Director general Executiv Judeţean al PC Covasna l-a numit, înscrierea sa în bună credinţă, curaţi, fiind prac-
Violeta Elena Feldiorean pe 17 ianuarie 2011, în funcţia de preşedinte Partidul Con- tic o imagine a cetăţeanului sim-
interimar pe Dan Suciu, fostul preşedinte al servator, Dan plu, care s-a săturat de corupţie.
Redactori Organizaţiei de Tineret a PD-L Covasna. Suciu afir- Numai luând atitudine şi impli-
Andrei Mihai Braşoveanu mă: „Con- cându-ne cu toţii în demascarea
Despre noul preşedinte interimar al Fili-
Adrian Teacă sider că corupţilor şi trădătorilor putem
alei Covasna a PC, în comunicatul de presă
amintit, se arată: „În vârstă de 33 de ani, Dan g u v e r- curăţa primăriile, consiliile lo-
Tehnoredactare (DTP) na- cale şi judeţene, guvernul şi
Suciu a devenit membru al PC după demi-
Bódi Szilamér János rea parlamentul de indivizii care
sia din PD-L al cărui membru a fost timp de
15 ani. Fost preşedinte al Organizaţiei de Ti- nu reprezintă decât interesele
Corectură neret a PD-L Covasna şi membru în Biroul de grup mafiote”.
Claudia Otilia Karda
Tiparul executat la:
Intact SA Bucureşti Democraţie totală în PNL… Aproape anarhie!
Redacţia: # Ioan Mugur Topolniţchi cu pricina anunţă că iniţiativa va Partidului Naţional Liberal, for- UDMR, dar la Covasna liberalii
Str. Lăcrămioarei, (Covasna) consta într-o masă rotundă care să maţiune care a încheiat o alianţă se apropie de UDMR şi îi cur-
Nr. 18, Bl. 42, Sc. C, Ap. 1, îi „apropie cumva” cu udemeriştii
Sfântu-Gheorghe, Consilierul local liberal Mă- şi să „formeze un pol liberal” şi
judeţul Covasna, ROMÂNIA dălin Guruianu (foto, centru) „nu neapărat o alianţă electorală”.
din Sfântu-Gheorghe, judeţul Co- Apropierea ideologică a consilie-
Cititorii ne pot contacta la: vasna, a luat iniţiativă şi a decis că rului local Mădălin Guruianu de
Tel.: 0267-312.260 e musai să formeze împreună cu o anumite aripi ale UDMR este cu-
Fax: 0367-814.145 platformă din cadrul UDMR ceea noscută, acesta fiind şi un apropiat
ce chipurile ar fi „un pol liberal de al primarului autonomist din Sfân-
Editat de SC Tracia SRL presiune”. Aşadar, omul a progra- tu-Gheorghe, Antal Arpad Andras,
Sfântu-Gheorghe mat deja o conferinţă cu udemeriş- pe care l-a susţinut în campania
ISSN 1843 - 4665 tii în care să discute despre libe- electorală pentru fotoliul de pri-
ralism, cel mai sonor invitat fiind mar. Primarul din Sfântu-Gheor-
Marcă înregistrată la OSIM nimeni altul decât consilierul pre- ghe este de asemenea cunoscut
NR 87664 zidenţial Peter Eckstein Kovacs, pentru atitudinea sa ostilă la adre-
cel care, recent, s-a declarat public sa românilor, acesta făcându-se
Asociaţia „Noi Românii“ un susţinător al autonomiei terito- remarcat printr-o declaraţie şocan-
riale. Deci, e cam clar încotro va tă prin care ameninţa că românii
Preşedinte din Harghita şi Covasna vor avea electorală cu Partidul Conserva- tează prin mese rotunde şi con-
merge dezbaterea „liberală”…
Florin Ignat Despre caracterul „academic” al soarta sârbilor din Kosovo, în ca- tor, formând Alianţa de Centru- ferinţe ţinute împreună. Oare ce
Director executiv dezbaterii, nu putem spune decât zul în care nu se va acorda auto- Dreapta, se arată prin iniţiativa părere are Crin Antonescu des-
Ioan Mugur Topolniţchi că Mădălin Guruianu este absol- nomie teritorială. Cam atât despre sa a fi contrar deciziei Delega- pre astfel de membri ai PNL?
vent de liceu, el urmând cursuri- latura ideologică a acestei acţiuni ţiei Permanente a PNL, care a Va reuşi oare PNL cu astfel de
Colaboratori le unei facultăţi de filosofie, dar a liberalului Guruianu! anunţat ca obiectiv înlăturarea „liberali” să scoată de la guver-
prof. univ. dr. Petre Ţurlea nereuşind să le finalizeze cu o Curios este, însă, faptul că Guvernului PD-L - UDMR. Adi- nare falimentara alianţă PD-L -
dr. Mircea Dogaru diplomă de licenţă. Consilierul Mădălin Guruianu, membru al că, la nivel central PNL luptă cu UDMR? Rămâne de văzut…
dr. Ioan Lăcătuşu
dr. Gheorghe Funar
dr. Gheorghe Olteanu Sfântu-Gheorghe
dr. Vlad Hogea
dr. Mircea Frenţiu
dr. Mircea Măran
Manifestări dedicate Zilei Unirii Principatelor Române
ing. Nicolae Doroftei # Violeta Elena Feldiorean
av. Ioan Solomon (Sfântu-Gheorghe)
prof. Ilie Şandru
prof. Ligia Dalila Ghinea În zilele de 21 şi 24 ianuarie 2011, în municipiul Sfântu-Gheorghe, re-
prof. Vasile Stancu şedinţa judeţului Covasna, se vor desfăşura activităţi organizate cu ocazia
prof. Rodica Pârvan
prof. Doru Dobreanu sărbătoririi Zilei Unirii, la 152 de ani de la împlinirea marelui eveniment.
prof. Mircea Bodnari Astfel, astăzi, 21 ianuarie, ora 14, la Cercul Militar va avea loc Simpozi-
prof. Alexandru Ciubîcă
prof. Mihaela Vatamanu Alexandrescu
prof. Georgeta Ciobotă
prof. Sanda Romana Feldiorean
prof. ing. Adrian Moisoiu
prof. ing. Maria Peligrad
prof. drd. Costel Cristian Lazăr
Pr. Prot. Florin Tohănean
Pr. psh. Nicolae Floroiu
Pr. Ioan Ovidiu Măciucă
Pr. Cristian Vlad Irimia
Pr. Iustin Gârleanu onul cu tema „24 ianuarie - Unirea Principatelor Române”. Luni, 24 ia-
Pr. Nicolae Bota
Pr. Constantin Iacob
nuarie, cu începere de la ora 11, la Grupul Statuar „Mihai Viteazul”, se va
Pr. Adrian Stoian desfăşura un Ceremonial militar şi religios. Potrivit unui comunicat remis
Pr. Ioan Tămaş presei de către Garnizoana Militară Sfântu-Gheorghe, la ceremonial sunt
Lazăr Lădariu invitate să participe personalităţile civile şi militare ale judeţului Covasna,
Constantin Mustaţă reprezentanţii autorităţilor publice centrale şi locale, ai partidelor politice,
Dan Tanasă instituţiilor culturale, ştiinţifice şi religioase, ai asociaţiilor, ligilor şi fun-
Mihai Horga
Erich Mihail Broanăr
daţiilor, cadrele militare în activitate, în rezervă sau în retragere, veteranii
de război, elevii, reprezentanţii mass-media şi membrii societăţii civile.
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor
publicate revine autorilor (art. 206 C.P.).
Articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
 Politic Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200) 3

PD-L a vândut România! Cumpărător: UDMR!!!

# Doru Decebal Feldiorean
(Sfântu-Gheorghe)
Băieţii deştepţi şi cetăţeanul prost
Guvernarea PD-L înseamnă bani publici şifonaţi de no-
menclatura portocalie prin lucrări publice care costă de 5,
10, 100 de ori mai mult decât preţul real. Terenuri achiziţio-
nate de „băieţii deştepţi” cu câţiva eurocenţi metrul pătrat
sunt revândute cu zeci de euro metrul pătrat către „şmeche-
rii” care primesc 10 milioane de euro ca să facă un kilome-
tru de autostradă, faţă de un milion de euro cu cât finali-
zează bulgarii acelaşi kilometru. Patinoare pe care nemţii le
construiesc pentru două milioane de euro, pedeliştii le fac
cu 12 milioane de euro. Exemple mai sunt, dar întrebarea
care se pune este cine finanţează acest jaf? Finanţatorul nu
este nimeni altul decât cetăţeanul român, care plăteşte taxe
şi impozite nou inventate sau mărite, asigurare obligatorie
pentru locuinţă, TVA mărit, i se taie leafa, sporurile, pen-
sia, precum şi indemnizaţia nesimţită a copilului nou-năs-
cut. Cum nici aceşti bani nu le ajung portocaliilor, au luat
împrumut de la finanţele internaţionale zeci de miliarde de
euro, plătite tot de către cetăţeanul român. Pentru a rămâne
la putere şi a-şi asigura liniştea în cadrul acestor operaţiuni,
PD-L a vândut ţara UDMR, cedându-i aproape toată puterea
statală. Este revoltător faptul că de la vicepremierul Româ-
niei până la ultimul funcţionar udemerist, cu toţii acţionează
pe faţă pentru autonomia teritorială pe criterii etnice şi, unii,
chiar pentru dezmembrarea României.
Băsescu, Eckstein, îndureraţii şi autonomia teritorială
Preşedintele Traian Băsescu şi l-a „tras” consilier prezi-
denţial pe Peter Eckstein Kovacs, care îl sfătuieşte în taină
despre cum stă treaba cu minorităţile de pe la noi. Candi-
dând la preşedinţia UDMR, consilierul prezidenţial şi-a dat
arama pe faţă şi a declarat public că este un susţinător al
autonomiei teritoriale. Măcar acum am aflat şi noi cu cine
stă la taclale marinarul de la Cotroceni şi cine îi face agenda
politică. Dacă n-ar fi fost de acord cu spusele consilierului
său, Băsescu ar fi trebuit să facă cel puţin o declaraţie în care
să se delimiteze de această atitudine. Oare ar putea vreo ac-
ţiune civică organizată să-l facă pe preşedintele Băsescu să
înţeleagă că e nevoie de o strategie ROMÂNEASCĂ a sta-
tului şi nu una pedelistă sub şantaj UDMR? Probabil că nu,
căci ar da aceeaşi replică pe care deunăzi a spus-o celor care
îi cereau socoteală pentru lipsa strategiei naţionale: „Câte
un îndurerat de patrie se plânge că n-avem o strategie. Dacă
ideea e să facem un colectiv să ne dăm ifose, nu voi pica în
capcană”. Fără comentarii…
UDMR controlează România
PD-L a dat UDMR într-un singur an tot ce şi-a dorit
în 20. Aproape în integralitate, aparatul de stat al Româ-
niei este controlat de UDMR. Mai jos puteţi citi lista tu-
turor membrilor UDMR aflaţi în posturi de conducere în
guvern, în agenţii guvernamentale, în instituţii guverna-
mentale, precum şi în structurile guvernului din teritoriu.
La aceştia se mai adaugă o altă listă, la fel de lungă, cu
funcţiile deţinute în teritoriu de UDMR în instituţiile de-
concentrate ale administraţiei publice. Cu toţii sunt plătiţi
din bani publici, adică ai noştri, iar ei acţionează pentru
autonomia teritorială pe criterii etnice a unei părţi din Ro-
mânia, ca „parteneri loiali şi extrem de corecţi” ai PD-L şi
ai preşedintelui Traian Băsescu.
Lista de mai jos este dovada vie a faptului că Traian Bă-
sescu şi PD-L au cedat atâtea funcţii UDMR nu din convin-
gere sau din raţiuni de stat, ci pur şi simplu pentru a menţine
regimul politic autocratic instaurat de preşedintele Români-
ei după decembrie 2009.

Guvernul României Guvernului României şi pentru Siguranţa Alimentelor Societatea Română de Televiziune
Marko Bela - viceprim-ministru Gati Istvan - secretar general adjunct Csutak Nagy Laszlo - vicepreşedinte Rostas Peter Istvan - membru CA
Tudor Veronka - consilier de stat, director Novak Levente - consilier Administraţia Naţională Sebesi Karen Attila - membru CA
de cabinet al viceprim-ministrului Ministerul Educaţiei, Cercetării, „Apele Române” Avocatul Poporului
Nagy Zoltan - secretar de stat Tineretului şi Sportului David Csaba - director general Rucz (Dane) Erzsebet - adjunct al Avocatului
Bartha Ferenc Alpar - consilier Kiraly Andras - secretar de stat Editura Didactică şi Pedagogică Poporului
Torok Annamaria - consilier Szocs Domokos - director general Dane Karoly - director general Consiliul Naţional al Audiovizualului
Pasztor Gabriella - consilier de stat Nagy Eva - director cabinet Societatea Română de Radiodifuziune Szasz Attila - membru
Veres Valer - consilier Borsos Karoly Laszlo - consilier Demeter Andras Istvan - preşedinte Autoritatea Naţională pentru
Peter Zsuzsanna - consilier de stat Guvernul României - Departamentul Centrul Naţional de Calificare Sport şi Tineret
Papp Erika - consilier pentru Relaţii Interetnice şi Instruire Feroviară Szell Lorincz - vicepreşedinte
Laszlo Szabolcs - consilier Marko Attila - secretar de stat Dudas Anna-Maria - director Juhasz-Borsa Robert David - consilier
Kerekes Hajnalka - consilier Janosi Dalma - director de cabinet general adjunct Direcţia Informare şi Programe
Klein Josef - consilier Csonta Agnes - consilier Institutul Naţional de Statistică pentru Tineret
Abraham Izabella - asistent guvernamental Ministerul Comunicaţiilor şi Gered Beatrix - vicepreşedinte Gaj Nandor - director
Ministerul Sănătăţii Societăţii Informaţionale Administraţia Naţională a Laboratorul Central pentru
Cseke Attila - ministrul Sănătăţii Moldovan Jozsef - secretar de stat Îmbunătăţirilor Funciare Controlul Calităţii Seminţelor
Ritli Laszlo - director de cabinet al ministrului Szabo Andrea - consilier Incze Zoltan - director general Ztankovszky Attila - director general
Deme Judit - consilier Csata Kinga - consilier Agenţia Naţională pentru Ameliorare Consiliul Naţional de Soluţionare
Kinizsi Zoltan - consilier Ministerul Afacerilor Externe şi Reproducţie în Zootehnie a Contestaţiilor
Kozma Andras - consilier Niculescu Toni - secretar de stat Kocsis Andras - director general Torok Erno - membru
Molnar Geza - consilier Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Direcţia Naţională pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor -
Racz Eva - consilier Tanczos Barna - secretar de stat Creşterea Animalelor Unitatea Centrală pentru Reforma
Sipos Emese - consilier Haschi Andras - director de cabinet Nagy Peter Tamas - director Administraţiei Publice
Vass Levente - consilier al secretarului de stat Autoritatea Electorală Permanentă Takacs Mihaly - director
Ministerul Mediului şi Pădurilor Lazar Zoltan - consilier al secretarului de stat Kovacs Csaba Tibor - secretar general SNGN Romgaz SA
Borbely Laszlo - ministrul Mediului Fleischer Hilda - consilier al secretarului de stat Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare Toth Ferenc - director general adjunct
şi Pădurilor Ministerul Culturii şi Patrimoniului Kralik Lorand - comisar Comisia Naţională pentru
Para Lorant - secretar general adjunct Naţional - Direcţia Diversităţii Culturale Juhasz-Borsa Katalin Orsolya - consilier Controlul Activităţilor Nucleare
Borsos Orsolya - director de cabinet Grosu Magdolna - şef de direcţie Zolya Lehel - şef de cabinet Vajda Borbala - preşedinte
al ministrului Ministerul Dezvoltării Regionale Garda Financiară Compania Naţională de Autostrăzi
Andras Gabriella - consilier şi Turismului Ladanyi Arpad Csaba - director general şi Drumuri Naţionale din România
Biro Eva - consilier Olosz Szabolcs - consilier Administraţia Fondului Pentru Mediu Vajda Zsombor - vicepreşedinte
Gaspar Istvan - consilier Ministerul Mediului şi Pădurilor - Lorincz Csilla - director Inspectoratul de Stat în Construcţii
Kelemen Marton - consilier Direcţia Generală de Regim Silvic, Compania Naţională de Investiţii Veress Edmund - inspector general
Lengyel Erika - consilier Cinegetic şi Dezvoltare Forestieră Lukacs Vilmos - director general adjunct Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci
Nyitrai Reka - consilier Szabo Ilona - director general adjunct Banca Naţională a României Varga Gabor - director general
Peti Andras - consilier Secretariatul de Stat pentru Culte Nagy Agnes - membru CA
Szepessy Szabolcs - consilier Vamos Tibor - consilier juridic Autoritatea Naţională de Reglementări Prefecturi
Szocs Attila - consilier în Domeniul Energiei - Departamentul
Szele Emese - secretară Instituţii guvernamentale Reglementare în Domeniul Prefectura Judeţului Hunedoara
Ministerul Culturii şi Eficienţei Energetice Dezsi Attila - prefect
Patrimoniului Naţional Garda Naţională de Mediu Nagy-Bege Zoltan - director general Prefectura Judeţului Covasna
Kelemen Hunor - ministrul Culturii Abos Gabriel - adjunctul comisarului general Arhivele Naţionale ale României Gyorgy Ervin - prefect
şi Patrimoniului Naţional Societatea Română de Radiodifuziune Nagy Mihaly - director adjunct Prefectura Judeţului Harghita
Porcsalmi Balint - director de cabinet Agoston Hugo - membru CA Agenţia Naţională pentru Ladanyi Laszlo Zsolt - prefect
al ministrului Consiliul Naţional pentru Protecţia Mediului Prefectura Judeţului Vaslui
Biro Eniko Katalin - consilier Combaterea Discriminării Nagy Jozsef - preşedinte Szekely Levente - prefect
Debreczeni Hajnalka - consilier de presă Asztalos Csaba - preşedinte Bogos Zsolt - director de cabinet Prefectura Judeţului Sălaj
Enache Radu - consilier Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA Incze Reka - consilier Vegh Sandor - prefect
Hegedus Csilla - consilier Balogh Sandor - director general adjunct Consiliul Concurenţei Prefectura Judeţului Braşov
Marko Magdolna - consilier Consiliul Comisiei de Nemenyi Jozsef - consilier Ambrus Karoly - subprefect
Nagy Emese - consilier Supraveghere a Asigurărilor Curtea de Conturi Prefectura Judeţului Maramureş
Ministerul Economiei, Comerţului Biro Albin - membru Pete Istvan Bondi Gyongyike - subprefect
şi Mediului de Afaceri Consiliul Naţional pentru Agenţia Naţională de Prefectura Judeţului Arad
Borbely Karoly - secretar de stat Studierea Arhivelor Securităţii Consultanţă Agricolă Horvath Levente Akos - subprefect
Csaka Jozsef - consilier Csendes Laszlo Reman Domokos Gyorgy - director general Prefectura Judeţului Satu Mare
Secretariatul General al Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară Kerekes Melinda - director general adjunct Pataki Csaba - subprefect
 4 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200)
Din activitatea Ligii
Antirevizioniste Române
# dr. Ioan Lăcătuşu
(Sfântu-Gheorghe)
În anul 1935, Primăria Sfântu-
Gheorghe primeşte oferta de abo-
nare la revista „Antirevizionis-
mul”, în care se spune: „Acţiunea
revizioniştilor de la Budapesta ia
forme tot mai serioase de luptă
pentru dărâmarea tratatelor de
pace. Aceste tratate, pentru noi
românii, au consfinţit drepturi
istorice, pe care le-am recuce-
rit prin martiraj milenar şi prin
enorme sacrificii de sânge. Am
înfiinţat un „Birou de studii şi do-
cumentare” cu un bine organizat
şi redactat organ de publicitate
intitulat „Antirevizionismul”, cu
sediul în Bucureşti. În felul acesta
şi după un program care a întru-
nit aprobările celor mai eminente
personalităţi ale vieţii nostre po-
litice, am început o mare acţiune
de luptă şi de combatere a revi-
zionismului atât în ţară, cât şi în
străinătate”.
Comitetul Ligii Antirevizionis-
te din judeţul Treiscaune, împreu-
nă cu Comitetul Despărţământului
Judeţean al Astrei, a organizat o
mare „întrunire de protestare” la
Sfântu-Gheorghe, pe data de 1 de-
cembrie 1936.
În afişul manifestării, se men-
ţionează: „Fraţi Români! În aces-
O carte ghid:
ARDEALUL
PĂMÂNT ROMÂNESC
- CXXVII -
# prof. Vasile Stancu
(Sfântu-Gheorghe)
„Departe de a se gândi să sa-
tisfacă aspiraţiile culturale ale ro-
mânilor, pătura conducătoare un-
gurească nu ştia ce măsuri să mai
inventeze pentru a înăbuşi aceste
aspiraţii. Întreaga opinie publică
maghiară supraexcitată de o presă
şovină şi de o întreagă literatură
pătimaşă, îmbrăţişa cu frenezie
măsurile de deznaţionalizare pe
care le luase Apponyi, văzând în
ele un pas hotărâtor pe calea în-
făptuirii idealului Ungariei unitare
şi omogene.
Lovind în şcoala româneas-
că, ungurii ştiau, de altfel, că dau
românilor o lovitură de graţie.
Într-adevăr, în scurtul interval de
timp de la înăbuşirea revoluţiei
kossuthiste şi până la inaugurarea
erei dualiste, românii au dat dova-
„Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine.
Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd,
citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi
răstigneşte poezia.”
te momente, când de pretutindeni
se aud cuvinte duşmănoase, care
încearcă să ne conteste drepturile
noastre eterne asupra graniţelor
însemnate pe harta Europei cu
adânci dâre de sânge, în aceste
clipe când voci de renegare se aud
chiar de la fraţi de sânge, care ală-
turi de noi au luptat, nu de mult,
în numele principiului naţionali-
tăţilor, ca să dărâme acel anacro-
nism istoric, care-şi trăia viaţa din
împilarea popoarelor din Europa
Centrală, se cade ca în ziua de 1
Decembrie, ziua unirii cu patria
mamă a Ardealului cel râvnit
de duşmani, să veniţi cu toţii la
MAREA ÎNTRUNIRE DE PRO-
TESTARE ce va avea loc în sala
teatrului orăşenesc, orele 10 a.m.,
pentru ca glasul nostru al tuturor
să capete răsunetul adânc şi pu-
ternic al unui popor ce nu înţelege
să se lase a fi jefuit pe pământul
pe care a robit secole altă dată, a
unui popor care a supravieţuit tu-
turor împilărilor şi tuturor sugru-
mărilor de conştiinţă şi care sin-
gur, prin vitalitatea moştenită de
la strămoşii lui şi prin vitejia sa
neclintită, a ştiut să desăvârşească
unitatea etnică, pe care nicio în-
cercare nu i-o va putea sfărâma.
Fraţi Români, În această zi
când popoarele prietene îşi trimit
solii lor, ca să ne aducă omagii şi
dă cu prisosinţă de modul în care
au ştiut să se folosească de fărâma
de libertate pe care monarhul Aus-
triei le-o oferise în dar, pentru a
zăgăzui forţa ameninţătoare pentru
Coroană, a ungurilor revoluţionari.
În regiunile în care adminis-
traţia ungurească n-a putut deveni
tiranică din cauza preponderen-
ţei elementului saxon în funcţi-
ile publice şi din cauza imediatei
vecinătăţi cu regatul României,
românii s-au dedat cu adevărată
frenezie studiului în limba mater-
nă, care le fusese refuzat pe o scară
întinsă până atunci.
„Atât de puternic a fost acest
curent către luminile instrucţiei,
spune profesorul Silviu Dragomir,
încât nu se găseşte exemplu ana-
log în istoria niciunui alt popor.”
La Sibiu, de pildă, în această
epocă, din numărul total al ele-
vilor, 50 la sută erau români, iar
afirmări de solidaritate în lupta în
care suntem angajaţi, se cuvine
ca, cu toţii, în frăţie deplină, să
dăm imaginea unui popor „UNIT
ÎN CUGET ŞI SIMŢIRI”, a unui
popor încrezător în destinele sale
şi pe care nici ameninţările ver-
bale, nici furtunile vieţii nu-l vor
clinti din loc!
Fraţi Români, prezenţa voas-
tră, a tuturor, la această mani-
festare naţională, este o sfântă
datorie pe care veţi ştii, desigur,
a o îndeplini cu acea evlavie ce o
pretinde preamărirea eroilor, care
au creat România Mare. Veniţi cu
toţii să jurăm, că vom ştii să apă-
răm cu jertfa vieţii noastre!”
În anul 1937, Primăria oraşu-
lui Sfântu-Gheorghe primeşte ur-
mătoarea oferta din partea Ligii
Antirevizioniste din Cluj: „Avem
onoarea a Vă face cunoscut, că
Liga Antirevizionistă Română a
cumpărat pentru întrunirile sale
publice un megafon puternic cu
difuzoare de cea mai nouă fabrica-
ţie, suficient pentru întruniri publi-
ce până la 100.000 oameni. Având
în vedere că el ne-a costat o sumă
foarte importantă pe care trebuie
să o amortizăm, ne-am decis a-l
închiria pentru întruniri, serbări,
festivităţi sportive etc., în Cluj ori
în provincie, unde există curent
electric alternativ de orice voltaj”.
la Lugoj, în Banat, între 1860 şi
1867, românii se clasau într-o pro-
porţie de 70 la sută în raport cu ce-
lelalte naţionalităţi.
Cauzele analfabetismului
ţăranului român
Experienţa era de natură a în-
grijora pe unguri. Românii erau
un popor de analfabeţi, atâta timp
cât le era refuzat învăţământul în
limba maternă (până la începutul
secolului al XIX-lea, românii tran-
silvăneni n-au avut aproape nicio
şcoală în limba românească). Li-
beri de a se lumina în limba stră-
moşilor lor, ţăranii transilvăneni
depăşeau toate celelalte naţii con-
locuitoare, în dorinţa lor de a se
instrui şi, deci, de a se emancipa
de sub jugul robiei milenare.
Aceasta este raţiunea pentru
care casta magnaţilor a ţinut ca
ţăranul român să trăiască în întu-
neric, iar atunci când, împotriva
voinţei ungurilor, poporul român
a început să întrezărească binefa-
cerile luminii, conducătorii ma-
ghiari s-au străduit din răsputeri să
facă să pătrundă această lumină în
conştiinţele românilor, deformată
de legile maghiarizante ale conte-
lui Apponyi.
Istoriograful ungur Acsady nu
Istorie - Cultură
„Nu! Nu! Niciodată! Redobândirea
hegemoniei maghiare în Bazinul
Carpatic în documente.” Cronologia
acţiunilor budapestane şi
udemeriste (XXXVII)
# dr. Gheorghe Olteanu
(Baden-Baden, Germania)
Sz. A. - Cum se numeşte secretarul de stat?
H.A.- Dr. Encz Geza, un adevărat domn (gentlemen), născut la Cluj.
Al treilea canal este Uniunea Mondială a Maghiarilor… (pauză de în-
registrare - nota tr.). Dacă reacţia nu e tocmai corespunzătoare, atunci
spunem, mă rog, este de fapt o uniune, care vede altfel problematica
maghiară; dar dacă există o bună disponibilitate în acest sens, atunci po-
litica externă maghiară se clădeşte pe aceasta. Acesta-i al treilea canal.
Al patrulea canal este Ministerul Culturii, unde există un serviciu inter-
naţional aparte, care încearcă să dirijeze problemele culturii în general,
să organizeze aprovizionarea cu publicaţii a teritoriilor ce-i aparţin.
Aceste publicaţii au ajuns şi sub forma manualelor de istorie sau
a hărţilor Ungariei ciuntite în clasele şcolilor maghiare din România,
educându-i în spiritul iredentist cunoscut.
Din păcate, caracteristic pentru toate e o finanţare deficitară, care
defineşte întreaga situaţie economică naţională ungară. Cred că aceste
informaţii sunt suficiente pentru toată lumea.
- Mulţumesc!
Szabo Akos: - Intervenţia mea are de fapt trei puncte, toate privesc
politica externă oficială a Ungariei. În primul rând, aş aminti faptul că
guvernele maghiare, între cele două războaie mondiale, n-au formulat
pretenţii revizioniste din timp.
Încă din 1919, după ce trupele române, răspunzând solicitării for-
ţelor conservatoare maghiare (Andrrassy, Vaszonyi etc.) şi ofensivei
maghiare din 20 iulie (hotărâtă să restaureze vechile hotare), lichidea-
ză focarul de infecţie comunistă a Europei şi se retrag din Budapesta,
amiralul (fără flotă) Miklos Horthy declară: „Inamicul numărul unu
al Ungariei este România, pentru că cele mai mari pretenţii teritoriale
sunt împotriva ei şi pentru că ea este cea mai puternică dintre statele ve-
cine. De aceea, pricipalul ţel al politicii noastre externe este rezolvarea
problemelor cu România prin recurgerea la arme” (octombrie 1919)
(Florin Constantiniu, „O istorie sinceră a poporului român”, 1997).
- „Ungurii au dezlănţuit o acţiune revizionistă extrem de intensă în
ţările Occidentului...”
„Nem! Nem! Soha!” (Nu! Nu! Niciodată!) era strigătul pe care-l
repetau în cele patru colţuri ale lumii agenţii propagandei maghiare,
strigăt care echivala cu o declaraţie de război împotriva aşezărilor de
pace..“. „Sloganele revizioniste, iredentiste, şoviniste, împânzeau în-
treaga Ungarie. Le întâlneai la fiecare pas: în gări, în trenuri, în auto-
buze, în tramvaie, pe hărţi, pe mărcile poştale, pe plicuri, pe tot felul de
obiecte de uz comun etc.. Emblema maghiarismului iredent flutura pe
steaguri, era încrustată pe inele, pe sigilii, pe frontispiciul locuinţelor,
era gravată pe broşe, pe ace de cravată, pe butoni de manşetă, era in-
serată în cântecele noi sau intercalată în cele vechi. Sloganul pe care
ungurul îl citea şi-l auzea de sute de ori în cursul zilei, era - reaminteş-
te-ţi şi nu uita Trianonul!
Credo-ul iredentiştilor unguri: Cred într-un singur Dumnezeu / Cred
în reînvierea Ungariei, era repetat până la obsesie.
Într-un cuvânt, timp de douăzeci de ani s-a întreţinut printr-o propa-
gandă susţinută de zi la zi spiritul de revanşă.” (M.G. Lehrer, op. cit. p.
373-374).
(va urma)
se sfieşte să recunoască această sistem economic a devenit astfel
împrejurare. un factor cu totul anticultural:
„Nobilimea Transilvaniei , pentru a salva interesele imaginare
spune el, nu încetează să tremure ale câtorva sute de familii de mari
de frica pe care le-o inspiră şerbii latifundiari, un popor întreg a fost
români. Ea a fost extrem de iritată condamnat să suporte ignoranţa
când, în urma unirii cu catolicii, perpetuă, întunericul spiritului,
s-au clădit şcoli pentru români. mizeria materială şi spirituală”.
Nobilii se temeau că românii vor Paralel cu măsurile şcolare
refuza să suporte sclavia lor în ziua ale contelui Apponyi, alţi politi-
în care vor începe să se instruiască cieni, maghiarizanţi a outrance,
şi când vor avea şefi mai cultivaţi. preconizau începerea unei ofen-
De aceea, ei nu au admis funcţio- sive de maghiarizare în toate
narea şcolilor pentru săraci (iată compartimentele vieţii sociale şi
aspectul real al mult lăudatei de- economice.”
mocraţii ungureşti - n.n.). Vechiul (va urma)
(Tudor Gheorghe)
 Istorie - Cultură
O carte necesară - Condiţiile și efectele cedării Cadrilaterului
Relaţiile româno-bulgare din
ultimul secol au fost, fără îndoială,
dominate de diferendul privind Ca-
drilaterul, o temă despre care istori-
ografia comunistă s-a ferit să se pro-
nunţe răspicat, dar rămasă ca o rană
deschisă în conştiinţa publică din
întregul areal balcanic. Istoric, terito-
riul denumit aleatoriu Cadrilater (cu
trimitere la termenul militar sugerând
un ţinut în formă de pătrat) a intrat în
componenţa României în baza Trata-
tului de Pace de la Bucureşti (10/23
august 1913), încheiat în urma celui
de-al doilea Război Balcanic. În fapt,
ideea „recompensării“ României, ca
urmare a pierderii Basarabiei, cu spa-
ţiul dobrogean de la Gurile Dunării
şi până în sud, în apropiere de Bal-
cic, inclusiv cu acordarea
Insulei Şerpilor, a apărut
încă din perioada tratative-
lor pentru Conferinţa de Pace
de la Berlin, 1878, fiind adesea
blocată de spiritul revanşard al
naţionalismului bulgar.
Aşadar, tema Cadrilaterului
s-a accentuat la nivel balcanic prin
presiunile exercitate de Macedonia
şi Grecia în legătură cu popularea
acestui spaţiu de către etnici aro-
mâni. Problema nu s-a stins odată
cu Pacea de la Paris, fiind invocată
periodic în scop revanşard şi ireden-
tist de autorităţile bulgare. În acest
sens, apropierea Sofiei de cercurile
de dreapta de la Berlin, Roma şi Bu-
dapesta au determinat reevaluarea
cererii Bulgariei de cedare a Cadri-
laterului, acţiune survenită prin Tra-
tatul de la Craiova, din 7 septembrie
1940, semnat de Carol al II-lea la
presiunea Berlinului.
Vorbind despre anul 1940 ca „an
al pătimirii noastre“, nu putem să nu
evocăm, odată cu pierderea Ardealu-
lui de Nord, Bucovinei şi Basarabiei,
şi a Cadrilaterului, teritoriu locuit în
principal de etnici români, dar şi de
aromâni strămutaţi ca urmare a acor-
durilor între statele balcanice.
Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Sfântu-Gheorghe
Asociaţia Romano-Catolicilor „Dumitru Mărtinaş” din Moldova, Bacău
Un nou semnal de alarmă pentru prevenirea, până nu este prea târziu,
a creării unei „enclave etnice” în inima României (III)
După Unirea de la 1 Decembrie
1918, românii stabiliţi în localită-
ţile Arcului Intracarpatic au fost
priviţi ca o ameninţare la schimba-
rea compoziţiei etnice a „blocului
compact secuiesc”, fiind denumiţi
„cotropitori”, „venetici” etc. şi
inventându-se pericolul „români-
zării ţinutului secuiesc”. În acest
mod, liderii populaţiei maghiare
din judeţele Covasna, Harghita şi
Mureş comit o gravă ingratitudine
faţă de românii de peste Carpaţi, în
mod deosebit faţă de moldoveni,
adică faţă de cei a căror înaintaşi
le-au oferit găzduire generoasă, în
momente dramatice ale istoriei co-
mune (vezi Sicilicidium). Din oa-
menii cei mai apropiaţi, vecini şi
„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea
ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l
vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un
început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“
Operaţia militară şi administrati-
vă de evacuare a Cadrilaterului este
analizată pe larg, cu ample referiri
arhivistice, în cartea istoricilor mili-
tari general (r) dr. Ion Crînguş şi col.
(r) prof. univ. dr. Ion Giurcă (Ceda-
rea şi evacuarea Cadrilaterului în
anul 1940, Râmnicu-Vâlcea, Editura
Conphys, 2010, 410 p. cu il.), în fapt
o contribuţie istoriografică cu totul
originală
şi nece-
sară în
con-
tex-
tul geo-
strategic
actual.
Fără a intra în detali-
ile exercitării actului de administrare
a Cadrilaterului, autorii se opresc cu
insistenţă asupra operaţiunilor deru-
late în lunile august-septembrie 1940,
privind evacuarea. Cum această acţi-
une a revenit în principal Armatei
Române şi Jandarmeriei, prin unităţi-
le şi subunităţile dislocate în regiune,
autorii insistă asupra operaţiilor mili-
tare derulate. Atunci, ca şi astăzi, Jan-
darmeria era o structură având sarcini
multiple şi care trecea - la rândul ei
- prin ample eforturi de reorganizare.
Totuşi, printr-o mobilizare exempla-
ră, operaţiunea de evacuare a decurs
în condiţii relativ normale, fără efecte
negative majore, depăşind condiţiile
parteneri de nădejde, la bine şi la
greu, în ultimii 90 de ani, pentru o
bună parte din elita maghiară, ro-
mânii au devenit „inamicul public
numărul 1”. Toate relele din „ţi-
nutul secuiesc” vin de la români:
sărăcia, neacordarea autonomiei,
militarizarea zonei etc.. Soluţia la
toate problemele cu care se con-
fruntă locuitorii zonei este autono-
mia teritorială.
Susţinătorii înfocaţi ai auto-
nomiei pe baze etnice a „ţinutu-
lui secuiesc” nu menţionează şi
nici nu ţin cont de faptul că, fără
sprijin financiar de la bugetul
central de stat, instituţiile publice
din cele două judeţe, şi peste 80
la sută din administraţiile publi-
inerente de tensiune şi stres specifice
acelor vremuri.
O analiză completă a evenimente-
lor de acum 70 de ani relevă că, la ni-
vel de concepţie şi execuţie, autorită-
ţile se aflau, ca de obicei, nepregătite.
În cadrul Rezidenţei Regale a Ţinu-
tului „Ma-
rea“,
cuprin-
zând judeţele Constanţa,
Ialomiţa, dar şi cele din sudul Dobro-
gei, Durostor şi Caliacra, planurile
de evacuare erau superficiale, fiind
concepute în pripă, şi numai sub pre-
siunea evenimentelor politice. Astfel,
„Studiul asupra evacuării judeţelor
Durostor şi Caliacra“ a fost finalizat
abia la 8 august 1940, cu puţin timp
înainte de aplicarea lui propriu-zisă.
Întreaga responsabilitate revenea, în
aceste condiţii, autorităţilor militare,
care au stabilit şi principalele trasee
de evacuare, precum şi zonele de re-
grupare a populaţiei strămutate.
Totodată, Armata Română a
pus la dispoziţia strămutaţilor şi
ce locale, nu pot funcţiona. S-a
ajuns până acolo încât, prezentând
cu obstinaţie faptele „antimaghia-
re” ale românilor, să nu fie eviden-
ţiate cauzele reale ale unor mari
provocări cu care se confruntă co-
munităţile locale maghiare, şi care
nu sunt cauzate de români, precum:
îmbătrânirea populaţiei, depopula-
rea localităţilor rurale monoetnice
maghiare, procentul peste media pe
ţară al sinuciderilor, creşterea pon-
derii populaţiei de romi (ţigani) în
multe localităţi ş.a..
Solicitând obţinerea drepturilor
colective, liderii populaţiei ma-
ghiare doresc, practic, controlul
exclusiv al resurselor zonei şi eli-
minarea, sau limitarea, accesului la
Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200) 5
mijloacele fizice de transport, toate domnilor Ion Crînguş şi Ion Giur-
cheltuielile fiind suportate de Statul că, reţinem ideea că evacuarea po-
Român. În acest sens, au fost luate pulaţiei româneşti, a bunurilor şi a
măsuri de întrerupere a lucrărilor efectivelor armate din Cadrilater se
agricole, amenajare a căilor de trans- încadrează în ceea ce s-ar numi con-
port etc.. Politica Statului Român a fruntarea de tip „război rece“, când
fost aceea de a evacua întregul avut acţiunile şi starea de spirit a popu-
al etnicilor români, fără a se apela la laţiei sunt cel mai greu de stăpâ-
rechiziţii de la populaţia bulgară din nit. Astăzi, când în lume se produc
Cadrilater. A fost creat în acest scop frecvent operaţiuni de strămutare,
„Serviciul evacuării“, care a coordo- evacuare şi schimb de populaţii,
nat efectiv toate măsurile întreprinse ca urmare a numeroaselor războaie
de autorităţile române, îngrijin- locale, lecţiile desprinse din opera-
du-se inclusiv de moralul populaţi- ţiunile militare din 1940 ar trebui
ei afectată de aceste măsuri. evaluate cu mai multă răspundere.
Simultan, autorităţilor româ- A găsi vinovaţi doar în spaţiul ro-
ne le revenea şi misiunea mânesc este o eroare, câtă vreme
de a păzi populaţia de decizia politică a cedărilor teritoria-
atacurile grupurilor le şi, implicit, a generării de suferin-
înarmate ale rezi- ţe populaţiei afectate s-a luat peste
denţilor bulgari puşi hotare, independent de voinţa româ-
pe jafuri. Totodată, nilor. Lecţia Cadrilaterului ar putea
erau evacuate şi forţele fi evitată dacă rezolvarea conflicte-
militare, care, în urma lor, lor geopolitice s-ar face exclusiv în
încheiau frontul. A fost o plan diplomatic, iar nu în teatrele de
operaţie de anvergură, la operaţii. (CRONICAR)
care au participat Divizia
9 Infanterie, Divizia 1 Gră- Paznic la Vatră
Gorunul
niceri, Brigada 7 Cavalerie, totul
sub comanda generalului Gheor-
ghe Mihail.
Deplasarea populaţiei, a for-
ţelor militare, ca şi a convoaielor
cu bunuri şi a turmelor de animale
s-a efectuat pe culoarul Hârşova
transilvan
- Slobozia - Urziceni. Simultan, Părintelui Gavril Todea,
avea loc şi un schimb de popu-
laţie. Astfel s-au repatriat aproxi- de la Parohia Malnaş-Băi
mativ 78.000 de români şi 60.000 Iată-l atingând cerul
de turci, şi au părăsit România lângă veşnicia
42.000 de bulgari. ivită la sat!
Din analiza documentelor de hangerul şi drujba
arhivă rezultă că populaţia bul- la pământ nu l-au culcat.
gară nu s-a manifestat ostil contra
Armatei Române, având în vedere Crengile cele mai joase
comportamentul militarilor noştri. ating izvorul în murmur
Timp de 27 de ani, cât a durat au- spre a fi limpezit,
toritatea românească în Cadrilater, el şi în vremuri furtunoase
nu au lipsit în schimb incidentele rămâne cu fruntea-n zenit.
locale, la nivel uman.
Pr. Ioan Tămaş Delavâlcele
Ca o concluzie la studiul
puterea locală a românilor. În rea- lui etnic aşteaptă respect şi preţui-
litate, populaţia de etnie maghia- re, în timp ce faţă de românii care
ră din România în general, şi cea locuiesc „pe pămînt secuiesc” se
din sud-estul Transilvaniei în mod comportă cu aroganţă şi intoleran-
deosebit, dispun de toate dreptu- ţă. Sensibili faţă de istoria şi valo-
rile consfinţite de sistemul demo- rile proprii, liderii maghiari, şi o
cratic românesc postdecembrist. parte a populaţiei zonei, manipulată
În Covasna, Harghita şi parţial de mass-media şovină, nu respectă
Mureş, cei care au nevoie de dis- valorile şi simbolurile româneşti.
criminare pozitivă sunt cetăţenii Pentru a evidenţia „puritatea” ma-
de naţionalitate română, numeric ghiară a „ţinutului secuiesc”, este
inferiori în aceste judeţe. În rela- sacrificat adevărul istoric referitor
ţia cu românii, din partea liderilor la relaţiile cu românii, la convie-
maghiari se poate observa existen- ţuirea şi interferenţele stabilite cu
ţa unor comportamente şi nivele aceştia, în decursul istoriei.
de aşteptare, diferenţiate, ca să nu În numele organizatorilor,
spunem duplicitare: din partea ro- dr. Ioan Lăcătuşu
mânilor trăitori în afara „ţinutului
secuiesc”, promotorii separatismu- (va urma)
(Nicolae Iorga)
 6 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200) Opinii
Ne scrieþi, vã publicãm: Cu îngăduinţa dumneavoastră, vă supun atenţiei articolul de mai jos împreună cu o fotografie din Deltă. Astă-vară le-am dus unor prieteni de-ai
mei, pescari din Gorgova, câteva exemplare din „Condeiul ardelean”. După ce le-au citit mi-au zis: „... despre noi când o să scrie cineva în ziarul
Scrisoare din acesta adevărat românesc?”. Nu le-am promis nimic. Acum vă trimit dumneavoastră ce am scris despre ei. Să auzim de bine! (Nicolae Vereş)
Delta Dunării

Crivăţ peste fluviu...

Iarnă... Peste Deltă şuieră „ivan-
crivăţan” rostogolind dinspre Nord
cohorte de nori vineţi, grei de ploi
reumatice şi de viscolite zăpezi pola-
re... Peste ghioluri şi japşe, stârnind
valurile fumurii ale stufărişurilor şi
crengile desfrunzite ale pădurilor
de sălcii, fâlfâie amintirea zdrenţui-
tă a trecutului sezon turistic estival.
Statisticile indică o scădere cu apro-
ximativ 50 de procente a numărului
celor care au vizitat Delta în 2010,
comparativ cu lunile de vară ale anu-
lui anterior. Vremuri „de criză”... Au
apărut şi aici, agăţate de ulucile unor
pensiuni, anunţurile - De vânzare!
Pescarii şi-au adunat vintirele din
baltă punându-le la adăpost.
Braconierii „recoltează” prin lo-
curi ferite, numai de ei ştiute, preţi-
oasa „mazăre” de ştiucă.
Bageacurile torc fuioare de fum
coliliu, parcă ar deşira poveşti despre
peştii şi gologanii de altădată...
Altfel, viaţa merge înainte!
În puţinele zile însorite, băltăre-
ţii din Gorgova se adună ciotcă de-a
lungul digului, în preajma „maga-
zinelor” sau a cherhanalei, locuri
în care, decorticând seminţe de sun
flower, pufăind papiroase ori secând
pet-uri cu bere, comentează politică,
unii înjurând, alţii fiind satisfăcuţi că
Motto: „Mamaliga moloko, Europa daleko…”
(folclor lipovenesc contemporan din Deltă)
la alegerile „alea” a ieşit „piratul”,
care, zbanghiu cum e, i-a momit cu
preşul, aducându-i azi în situaţia de a
târî lotca vieţii lor pe uscat!
Evdachim speră să nu-i ia
Dumnezeu prea curând zilele,
ca să poată prinde mult aştepta-
tul dar mereu amânatul moment
când agenţi necoruptibili, curaţi
la cuget mai ceva decât preacuvi-
oşii înrămaţi pe icoanele bisericii
cu hramul Sfântul Dumitru, vor
cotrobăi prin uriaşele lăzi frigori-
fice ale pensiunilor burduşite cu
fileu de crap recoltat „tehnologic”
tocmai în perioadele de prohibiţie
şi, de aceea, la preţuri derizorii.
În prohibiţie Delta doboară toate
recordurile de productivitate! - ar-
gumentează el.
Tudorache doreşte să ştie
când vor da socoteală stăpânii
„escadrelor” bărcilor cu „turişti
undiţari” pentru pescuitul sălbatic
practicat de aceştia de-a lungul
şi de-a latul Deltei, pentru tonele
de momeală cu feromoni, adusă din
„ecologicul” şi, mai ales, „civiliza-
torul”. Occident european, momea-
lă care asfixiază peştii blocându-le
branhiile. Cine o să dea cu „subsem-
natul” pentru înzestrarea localnicilor
cu aparate de pescuit electric sau cu
Mănăstirea Saon
din Delta Dunării
ultrasunete, „unelte” care, pe lângă
dezastrul imediat, conduc, pe termen
lung, la distrugerea faunei piscicole
prin sterilizare. Dispariţia alarmantă
a peştelui în Deltă, crede el, se dato-
rează, în cea mai mare măsură, aces-
tor practici pustiitoare care umplu
cu euroi buzunarele „cormoranilor”
veniţi aici de aiurea să se pricop-
sească, sfidând orice lege şi cel mai
elementar bun simţ. Peştele împuţi-
nându-se de la o zi la alta, pescarii,
ajunşi în pragul înfometării (peşte
nici la undiţă, mămăliga-n râşniţă! -
metaforizează ei cu amărăciune), îşi
părăsesc îndeletnicirea moştenită
din tată în fiu şi o „taie” către alte
meleaguri în căutare de muncă ori
se transformă în iscusiţi braconieri
cu solide legături de afaceri, aran-
jate prin telemobil, până în chiar
„centrul” Bucureştilor.
Victor vrea să fie puse ferm în
aplicare măsurile promise vizând
limitarea cailor-putere ai motoa-
relor „rapidelor” barosanilor care
circulă haotic prin Rezervaţie,
„bastimente” care le aruncă Du-
nărea în lotci, au distrus vegetaţia
submersă de pe lângă malurile
canalelor, din ghioluri şi din jap-
şe, alungând peştii către naiba ştie
care locuri de adăpost şi hrană.
Ignat visează să-şi poată iar con-
duce turiştii în zonele coloniilor de
pelicani, lebede, gâşte, raţe sălba-
tice etc., zburătoare care aproape
că au dispărut. Explicaţia este sim-
plă - unde nu mai este peşte, nu mai
poposeşte nici păsăretul acvatic...
Omul modern a intervenit inconşti-
ent şi brutal în acest lanţ trofic, iar
consecinţele deja se văd - filosofea-
ză cunoscătorul.
Trifan socoate că ar fi bine de
ştiut în ce fel au devenit multe ti-
nere băltăreţe dame de companie
la curţile anumitor pensiuni, cu sau
fără margarete, de ce platformele
de gunoi şi apa potabilă există în
satele Deltei doar ca deziderate.
Ar vrea să mai ştie „sociologul”
nostru cât de sudate şi de mascate
sunt legăturile dintre „braconier”
şi „policier” etc. etc....
Chiril îndeamnă la răbdare -
Creatorului i-au trebuit şase zile pen-
tru a zidi Lumea... Noi suntem doar
muritori neputincioşi, cădelniţează
pravoslavnicul, după care îşi îneacă
privirea în muţenia fluviului...
Oare să-şi fi întors Dumnezeu
faţa de la Delta noastră? - întreabă
un gând al ei babusia Fenia, care,
sprijinindu-şi bătrâneţea şubredă în
toiag, trece pe lângă bărbaţii gura-
livi spre magazin să se dumirească
dacă, aşa cum se aude, s-au scumpit
uleiul, făina şi zahărul şi, mai ales,
dacă jupânul mai aduce de la Tulcea
pâine pe datorie...
Pricop & Mihei,
foşti pescari, azi şomeri,
mâine (poate!) braconieri,
pentru conformitate
Nicolae Vereş
(Sfântu-Gheorghe)
 Actualitate
Dezvăluiri despre abuzurile
instituţiilor statului
D i ttoate
Deşi i t ţ l d
t instanţele de jjudecată
d tă ii-au d
datt câştig
Gheorghe pentru că LEGEA NU SE RESPECTĂ şi pentru că n-au chef nişte şefi de instituţii ale Statului Român. Nu-i nimic, sfârşitul poveştii e aproape…
# Pr. Prot. Florin Tohănean
(Întorsura-Buzăului)
Deoarece în legătură cu situaţia
imobilului situat în municipiul Sfân-
tu-Gheorghe, str. Kossuth Lajos, nr.
10, judeţul Covasna, s-au spus mul-
te de-a lungul timpului, începând cu
2005, consider că cel mai bine este
să aduc la cunoştinţa publicului con-
ţinutul Sentinţei nr. 87/F a Curţii de
Apel Braşov, prin care s-a soluţionat
Dosarul nr. 214/F/CA/2006. În acest
proces, Episcopia Ortodoxă Română
Facsimil 1
â ti d ă E
de cauză, Episcopia
i i O t d ăR
Ortodoxă
Română Covasneii şii H
a Covasnei şi Harghitei a cerut ca în
urma probelor administrate să se cons-
tate nulitatea H.G. 1485/2005 prin
care imobilul respectiv a fost abuziv
luat Episcopiei şi dat spre administra-
re Consiliului Judeţean Covasna.
Din Sentinţa care se întinde pe
cinci pagini, redau concluziile reţi-
nute pe fond de instanţă, dar pentru
cei interesaţi menţionez că vor găsi
la redacţia săptămânalului „Con-
deiul ardelean” textul integral al
documentului.
Pe fond, Instanţa reţine vezi
Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200) 7
â ăaC
Harghitei
hit i nu poate
t bbenefi
ficia ăd
i îîncă de ffostul
t l sediu
di all BNR di
din Sfâ
Sfântu-
t
(Redacţia)
Facsimil 2
facsimil 1.
Aşa cum era de aşteptat şi în mod
corect, Consiliul Judeţean Covasna
înaintează recurs la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie împotriva Sentin-
ţei 87/F /29 mai 2009. Redau din
decizia 513/3 februarie 2010, hotă-
rârea Înaltei Curţi afişată la pagina
5. (Textul integral al Deciziei 513 se
află la sediul redacţiei săptămânalu-
lui „Condeiul ardelean”).
Curtea constată vezi facsimil 2.
Din acest moment, Sentinţa 87/F/
CA Braşov devine definitivă, irevo-
cabilă şi investită cu titlu executor. A
se vedea, în acest sens, cele menţio-
nate de instanţă pe prima şi ultima
pagină a Sentinţei.
Cu toate acestea, niciuna din ins-
tituţiile Statului implicate în această
poveste nu reacţionează în vederea
îndeplinirii celor hotărâte de justiţie.
Deopotrivă, Consiliul Judeţean Co-
vasna şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor abuzează folosind o cale
extraordinară de atac, înaintând (fie-
care în parte) contestaţie în anulare.
Afirm că au abuzat pentru că
motivele şi argumentele prezentate
nu au motivat acţiunea pentru sim-
plul fapt că acestea erau identice
cu cele prezentate la judecarea pe
fond a cazului.
Oricum, în amândouă cazurile,
Înalta Curte respinge contestaţia ca
nefondată (Deciziile Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie nr. 4262/12.10.2010
şi respectiv, 5407/03.12.2010).
Voi continua această relatare în-
tr-o ediţie viitoare, pentru a scoate în
eviden-
ţă mo-
dul cum
instituţii
ale Sta-
tului,
locale şi
centrale,
înţeleg
să res-
pecte Legea şi adevărul.
 8 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200)
Consideraţii despre o încercare de monografie a Topliţei
# prof. drd. Costel Cristian Lazăr
(Topliţa)
De curând, a apărut la Topliţa lucrarea „De
la Tapolcza la Marosheviz sau monografia
Topliţei”, scrisă şi editată de Czirjak Karoly.
Fără îndoială că este un lucru binevenit
apariţia oricărei cercetări despre Topliţa, cu
atât mai mult cu cât vedem că ea preocupă
tot mai mulţi oameni, unii mai avizaţi, iar alţii
mai puţin.
Pe de altă parte, nu putem trece cu vederea
unele reproşuri pe care i le făceam acribicului
nostru concitadin şi în articolul nostru anteri-
or.
În primul rând, este vorba de spiritul cri-
tic. Atunci când doreşti să scrii istorie, mai
ales când este vorba de o comunitate populată
în majoritate de români, nu poţi să te referi
aproape în exclusivitate doar la populaţia ma-
ghiară. Sau poţi, dar atunci studiul tău se va
numi „O monografie din perspectivă exclusiv
maghiară a Topliţei”.
Recunoaştem că nu am reuşit să parcur-
gem în integralitate lucrarea domnului Czir-
jak, necunoscând limba maghiară, ci doar
câteva pasaje traduse prin intermediul unor
cunoscători ai limbii maghiare. Dar cu toate
acestea, ceea ce am citit ne-a umplut de mira-
re, dacă ar fi să folosim o expresie îndulcită.
Să o luăm cu începutul.
Autorul scrie, inclusiv pe copertă, nume-
le său şi titlul lucrării cu rune, pe care la pa-
gina 12 le consideră astfel: „Se cunoaşte şi
se confirmă că începând cu 1821 ne falsifică
istoria noastră, cu toate că actualmente tot
mai mulţi recunosc istoria străveche. Este un
lucru ştiut că scrierea runică secuiască ma-
ghiară este una din cele mai vechi scrieri din
lume, care poate fi găsită cu circa 30.000 de
ani în urmă, în timp ce în bazinul carpatic cu
8-9 mii de ani în urmă”. Cred că pentru autor
ar trebui să se instituie premiul Nobel pentru
istorie, deoarece a găsit o scriere mai veche
decât cea sumeriană, mai mult decât atât, ve-
che de 30.000 de ani. Aţi citit bine, 30.000
de ani. Cred că protocroniştii se răsucesc în
mormânt de invidie, iată unul care ne depă-
şeşte cu mult. Nu merită să ne ocupăm în
detaliu de această aberaţie, fiindcă orice elev
mai conştiincios de clasa a noua cunoaşte că
„veşnicia nu s-a născut la secui”, ca să-l para-
frazăm pe Lucian Blaga. Ceea ce ne frapează
şi subliniam şi cu altă ocazie, este faptul că
autorul are numai certitudini pe care încearcă
să le inoculeze şi cititorilor săi, făcând afir-
maţii absolut gratuite, pe care le livrează ca
fiind adevăruri revelate. Câteva exemple: „Se
cunoaşte şi se confirmă că începând cu 1821
ne falsifică istoria noastră”, „Este un lucru
ştiut că scrierea runică secuiască maghiară
este una din cele mai vechi scrieri din lume”,
„Nenumărate biserici şi din judeţul Harghita
conţin caractere / însemne runice” (toate la
pag. 12).
Mai departe, autorul pomeneşte de piatra
de la 17 km de Topliţa, pe care afirmă că ar
fi însemne runice: „La aproximativ 17 km
de centrul Topliţei se află o asemenea piatră.
Cu toate că piatra este cunoscută mai demult,
nu i-a fost acordată nicio importanţă, în timp
ce în 2004 ea a fost inventariată de lucrătorii
muzeului din Topliţa. Iar când le-am spus că
sunt pe ea caractere runice au spus că nu văd
aşa ceva. Piatra mai sus amintită are 1 metru
şi jumătate, iar pe partea superioară se pot
vedea o scriere runică, iar sub ea două cruci.
Stânca de andezit poate fi găsită pe un vârf
de deal de unde se poate privi în satele din
împrejurimi. Pe faţa estică a stâncii se poate
observa şi o faţă umană de 0,75 cm. Conform
muzeologului bistriţean dr. Chintăuanu scri-
„Să fim atenţi mai ales la concesii, la generozităţi, la latura lor negativă. Să fim atenţi la aşa-numitele „autonomii”, la laturile sau scopurile lor nocive. Ele pot fi mai mult decât
necesităţi practice sau raţionale, pot fi doar „cuiul” lui Pepelea, din care să se facă o obstrucţie, să se submineze unitatea de stat.”
erea runică are minim 2.800-3.000 de ani.
Pe această piatră pot fi recunoscute cinci ca-
ractere runice ce se găsesc şi azi în alfabetul
runic: I, P, T, O, SZ. După părerea mea sem-
nele ce apar pe piatră sunt opera mai multor
generaţii, deoarece dacă literele ar avea cam
3.000 de ani, crucile de sub ele sunt mult mai
„tinere”. După cum spune proprietarul tere-
nului, domnul Tompea, le-a sculptat el însuşi
în 1985. Totodată, pe vârful pietrei într-un
cadru pătrat sculptat se află o cruce de piatră
care după părerea mea este din secolul XIX,
când acestea erau „la modă”. Pe dâmbul în-
vecinat se afla cetatea Sangidava amintită de
Ptolemaios”.
Unul din „lucrătorii muzeului din Topliţa”
este şi subsemnatul, şi spre marea mea ruşine
nu am absolvit facultatea de litere runice, ca
să pot distinge aşa ceva pe piatră. Cei care au
căpătat o fixaţie pentru runele de acum 30.000
sau doar 3.000 de ani, se pare că văd rune pes-
te tot. Totuşi, ar fi interesant de ştiut unde erau
secuii acum 3.000 de ani. Trecem peste faptul
că inscripţiile pot fi recente, după cum chiar
autorul afirmă că ar fi spus proprietarul tere-
nului despre cruci. Ar fi fost cam mult chiar şi
pentru domnul Czirjak să afirme că simbolul
crucii a fost brevetat de secui. Eu îl invit pe
autor la Voşlobeni, unde, în copilăria mea pre-
şcolară, se pare că am produs destule rune cu
prietenii pe pereţi şi pietre, încât are material
de studiu pentru câţiva ani.
Iar afirmaţiile domnului Chintăuanu nu au
nicio trimitere: în ce publicaţii, la ce simpozi-
on, sau poate la o cafea cu autorul. Repetăm,
sunt lacune metodologice care poate unui
profan în ale istorie îi scapă, dar nu pot trece
neobservate de un public avizat.
Chestiunea este destul de serioasă totuşi,
în prezent reprezentând o adevărată fobie a
minţilor mai înfierbântate ale protocroniştilor
secui, dar fără a avea un fundament ştiinţi-
fic. Vorbind despre acest alfabet numit „runic
secuiesc”, istoricul maghiar Elek Benko se
arată circumspect asupra originii lui. „Dis-
punem de relativ puţine date şi documente
scrise despre scrierea runică secuiască din
Evul Mediu. În prezent nu avem încă o imagi-
ne coerentă în ce priveşte perioada şi împre-
jurările istorice ale apariţiei acestei forme
speciale de scriere”.
Cercetătorul Ioan Lăcătuşu afirmă: „Nu
înţeleg de ce toată lumea se preface că nu ştie
despre ce este vorba. Originea alfabetului se-
cuiesc trebuie căutată chiar în cronicile medi-
evale maghiare. E clar că alfabetul secuiesc
nu e, de fapt, secuiesc. El exista deja când
au venit ungurii în Europa. Noi am publicat
unele poziţii ştiinţifice pe această temă... Nu
vorbim despre o scriere maghiară, ci una se-
cuiască. Asta înseamnă că, unu, ori secuii nu
sunt maghiari, ori că, doi, scrierea secuiască
nu e secuiască. Vă reţin atenţia cu un prim
argument. Singurele informaţii concrete des-
pre aşa-zisul alfabet secuiesc au rămas de la
Janos Kajoni / Ioan Caioni / Căianu (1629-
1687), adică un român din Covasna, şi de la
Mihai Moga, un alt român. Deci, numai ro-
mânii aduc descrieri oarecum concrete des-
pre această scriere zisă runică”.
Se poate cita şi un pasaj din cronica „Ges-
ta Hunnorum et Hungarorum”, a ungurului
Simon de Keza, scrisă pe la 1283: „Căci
aceşti secui sunt resturile hunilor şi când au
auzit că ungurii au venit de-a doua oară în
Pannonia ieşiră întru întâmpinarea celor ce
se întorceau, la hotarele Ruteniei şi, totoda-
tă, Panonia fiind cucerită, câştigară şi ei o
parte într-însa, dar nu în Câmpia Pannoniei,
ci duseră viaţa împreună cu blackii în munţii
graniţei. De unde amestecându-se cu blackii
se zice că se folosesc de literele lor” - spune
cronicarul ungur.
Dar să lăsăm runele deoparte. Are cine
să-şi bată capul cu ele.
Interesant este că autorul a localizat şi ce-
tatea dacică Sangidava, „pe dâmbul învecinat
se afla cetatea Sangidava amintită de Ptole-
maios”. Din câte ştim noi, cetatea nu a fost
încă localizată, ştiindu-se doar că era pe Mu-
reşul superior.
Autorul consideră, mai departe, că numele
Topliţa „este de origine maghiaro-slavă” (p.
17). Şi noi care credeam că este slavă...
La pagina 35, autorul afirmă că „deja în
1861 în instituţiile publice, alături de limba
maghiară era obligatorie deja şi limba româ-
nă, totodată celelalte naţionalităţi, în cazul
nostru şi românii aveau propria şcoală, unde
puteau învăţa fiecare materie în limba mater-
nă. Iar acum, în 2010, în instituţiile publice
de la Topliţa limba maghiară nu este obli-
gatorie, în şcoala de limbă maghiară fiind
obligatorie predarea Istoriei şi Geografiei în
limba română”.
Ceea ce uită să precizeze este că aceste
drepturi au fost efemere, şi anulate după ins-
tituirea dualismului în 1867. Despre şcolile
româneşti în timpul dualismului şi vexaţiuni-
le la care ele au fost supuse cred că este de
prisos să mai pomenim. Cât priveşte istoria şi
geografia în limba maternă, iată că, între timp,
visul minorităţii maghiare s-a înfăptuit.
Să mergem mai departe: „În toamna lui
1918 „au dispărut” toate înscrisurile primă-
riei, documentele şi vechile hărţi. Toate aces-
tea se aflau într-o imensă ladă de lemn. În
decembrie statul maghiar a asigurat gratuit
trenul fiecărui român, care dorea să se depla-
seze la Alba-Iulia la Marea Adunare Naţio-
nală românească, adunare la care 1.228 de
delegaţi au decis ca Ardealul să se alipească
Regatului România” (p. 69).
Arhivele au fost prădate de autorităţile ma-
ghiare şi în 1918 şi în 1940, iar despre trenu-
rile puse la dispoziţie de autorităţile maghiare
cred că nu are rost să vorbim. De aceea s-au
dus românii din Topliţa şi din împrejurimi la
Alba-Iulia prin munţi, ocolind defileul unde
ar fi fost seceraţi de mitraliere...
„După terminarea celui de-al doilea răz-
boi mondial Topliţa a intrat sub dominaţie
românească, apoi începând cu 4 iunie 1920,
Dictatul de la Trianon a acordat de drept Ar-
dealul regatului român, desigur şi Topliţa.
Singura consolare a locuitorilor maghiari
a fost că în conformitate cu declaraţia de la
Alba-Iulia se pot bucura de autonomie, deoa-
rece şi asta era stabilit prin declaraţie. Din
păcate, asta nu s-a întâmplat nici până în ziua
de azi.” (ibidem)
Nu ne miră că tratatul de la Trianon este
considerat de Czirjak dictat. Ceea ce ne
miră este că nu cunoaşte textul declaraţiei
de la Alba-Iulia, unde nu se pomeneşte ni-
mic de „autonomie”. Singurul loc unde se
pomeneşte acest cuvânt este în art. III alin.
2: „Egală îndreptăţire şi deplină libertate
autonomă confesională pentru toate confe-
siunile din Stat”. Deci, autonomia cultelor
religioase. Lucru care s-a şi realizat şi care
se realizează şi astăzi.
„Din 30 august 1940, Ardealul a fost rea-
lipit patriei mamă. Trupele maghiare au sosit
la Topliţa joi, pe 12 septembrie, venind de la
Reghin şi intrând fără niciun fel de opunere.
Pe podul peste râul Topliţa din centru îi aştep-
ta o poartă oficială pregătită cu o seară îna-
inte de Siklodi Ferenc, Siklodi Antal, Siklodi
Janos, Szep Jozsef şi Forro Ferenc. Casele şi
vitrinele magazinelor din centru s-au umplut
de steaguri roşu-alb-verzi. Prima dată a sosit
pe calea ferată o garnitură plină de soldaţi
maghiari. Conform spuselor martorilor trenul
Actualitate
era aşa de împodobit cu flori încât nu putea fi
văzut.” (p.76)
Ai crede că toată Topliţa (care în perioada
interbelică era denumită Topliţa Română) a
murit de dorul armatei maghiare şi s-a înghe-
suit să îi iasă în cale cu flori...
Dar aici ar merita să facem o paranteză
mai amplă şi să vedem cine erau cei care au
construit poarta oficială de intrare a trupelor
maghiare. Iată ce spune un document din Ar-
hivele Statului Bucureşti:
„Insp. Jand. Tg. Mureş
Legiunea Jand. Mureş
NOTĂ INFORMATIVĂ
Nr. 367 din 31 august 1945
La marginea comunei Topliţa, jud. Mureş
[în judeţul Harghita de astăzi], este Cimitirul
Eroilor din războiul mondial, unde a fost ri-
dicat şi un monument al eroilor din războiul
1916-1918, în amintirea celor căzuţi pentru
dezrobirea Transilvaniei. După cedarea Ar-
dealului de Nord din 1940, mai mulţi unguri,
la îndemnul inginerului Molnar Francisc din
comuna Topliţa, au mers la Cimitirul Eroi-
lor şi au distrus lăcaşurile unde erau depuse
osemintele ofiţerilor eroi, le-au spart plăci-
le, au aruncat osemintele, iar craniile le-au
pus în pari, unde se văd şi azi. Au profanat
în mod îngrozitor toate osemintele depuse în
cimitir, iar placa mare pe care era stema ţării,
indivizii Simon Andrei, Pentz Leon şi Siklo-
di Janos au dus-o în comună şi au pus-o ca
podea la grajdul vitelor, unde a fost găsită la
cercetările făcute. Plăcile mai mici cu emble-
ma ţării au fost îngropate în pământ, spunând
românilor că au îngropat România pe veci.
Au distrus tot cimitirul şi gardurile din jurul
acestui cimitir.
Măsuri luate: S-au dresat acte de trimi-
tere în judecată Tribunalului Poporului Cluj
contra inginerului Molnar Francisc, Simon
Andrei, Pentz Ioan şi Siklodi Janos, cerceta-
rea fiind dusă în continuare pentru a se dovedi
toţi cei ce au luat parte la profanarea cultului
eroilor.
Comandantul Legiunii Jand. Mureş Căpi-
tan [indescifrabil]
Comunicat: Insp. Gen. al Jand., Insp.
Jand. Mureş, Prefect. Mureş (Arh. St. Bucu-
reşti, Inspectoratul General al Jandarmeriei,
dos. 25/1945, f.73)”.
Iată, deci, cine era Siklodi Janos, şi ce alte
mari fapte de vitejie a făcut după ce a termi-
nat de ornat poarta de primire a soldaţilor ma-
ghiari.
Dar aşa se întâmplă când istoria este privi-
tă unilateral, deşi autorul scrie că s-a străduit
să relateze o istorie imparţială. Cât de impar-
ţială a scris-o, se poate vedea. Credem că titlul
cel mai corect era „De la Tapolcza la Maros-
heviz sau monografia Topliţei din perspectivă
maghiară”.
Desigur că o monografie a Topliţei nu ar
putea să fie decât un lucru bun, dar ar trebui
ca ea să fie scrisă fără ură şi părtinire şi, mai
ales, cu deontologie profesională şi spirit cri-
tic. Ce fel de spirit critic poate avea un au-
tor care vorbeşte de „invazia” românilor din
1918 şi 1944, de atrocităţile comise de români
fără a pomeni nimic de cele maghiare, care
jeleşte dărâmarea statuii honvedului maghiar
din Topliţa dar nu suflă o vorbă de profanarea
mausoleului de la Secu, care deplânge soarta
familiilor nobiliare dar nu se interesează de
soarta sutelor de familii ale iobagilor români?
În încheiere, considerăm utilă şi documentată
cartea domnului Czirjak doar în ceea ce pri-
veşte partea populaţiei maghiare a Topliţei,
eludând aproape complet contribuţiile ro-
mâneşti, atunci când nu distorsionează de-a
dreptul adevărul istoric. Dar am mai spus-o:
hârtia suportă orice.
(David Prodan, Memorii, 1993)
 Cultură - Editorial Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200) 9
15 ianuarie - Ziua Naţională a Culturii Române

BINE-AI VENIT ÎN JILŢUL TĂU, MĂRIA TA!

# prof. Georgeta Ciobotă
(Sfântu-Gheorghe)
Strălucirea LUCEAFĂRULUI a
străpuns drapa neagră a nimicniciei de
astăzi, aşa cum a făcut-o şi în vremea
sa, pentru că harul cu care Dumnezeu
l-a înzestrat a călcat cu semeţia peste
moarte şi l-a trecut în eternitate.
„… nu nutrea nicio aspiraţie pen-
tru sine, ci numai pentru poporul din
care făcea parte, fiind prin aceasta mai
mult un exponent decât un individ”
(George Călinescu).
Steaua acestui „exponent” ne lumi-
nează calea pe care păşim prin lume,
unde convingem despre vibraţia sufle-
tului românesc, despre culorile plaiului
mioritic, despre tăria braţului vitejesc al
românilor, despre profunzimea gândirii
unui neam care şi-a proclamat dreptul
la demnitate.
Ce eşti tu, Americă democratică,
cu largul său caleidoscop etnic, cu
toată tehnica ta cosmică, dacă n-ai un
Eminescu?
Eminescu românescul stă alături
de un Shakespeare, de un Balzac şi
Corneille, de un Schiller şi Goethe,
de un Dante, de un Puşkin. De acolo,
de sus, Eminescu trimite raza lui as-
trală asupra rotundului ţării şi spune:
iată România mea! - cu „floare-albas-
tră”, cu „miros de tei adormitor”, cu
susur de izvoare şi cântec de tulnic,
cu trăgănarea Doinei care plânge du-
rerea poporului „De la Nistru pân’
la Tisa”, cu tânguirea înstrăinatului
al cărui suflet „arde de dor nemărgi-
nit”, o Românie cu „braţele nervoase,
arma de tărie” care i-au conferit „fală
şi mândrie” ca „ţară de glorii”.
Acesta era EMINESCU, cel care
ne poartă stindardul şi deţine sceptrul
pe care înaltul for cultural ştiinţific al
ţării, Academia Română, i l-a conferit,
recunoscându-i supremaţia prin institu-
irea datei de naştere a poetului ca Ziua
Naţională a Culturii Române.
„Bine-ai (re)venit în casa noastră!”
Să mulţumim academicianului pra-
hovean Eugen Simion că a încununat
strădania de a ni-l reda pe Eminescu cu
această recentă izbândă!
Pentru cei ce mai au obrăznicia de
a mai spune vorbe denigratoare despre
Eminescu, e rău că s-au născut, deoare-
ce „putrejunea” îi va şterge de pe răboj.
Să mergem, în această zi, la Panteo-
nul Eminescu şi să depunem flori recu-
noştinţei!
Cântaţi-l, poeţi, ilustraţi-l, pictori,
pe domnitorul Culturii Române!

Ardeleanul se întreabă:
„Oare cine va fi mai rău - dracul, sau tatăl lui?”
(urmare din pagina 1)
Aşadar, printre laureaţi s-a situat şi Kelemen
Hunor, ministrul Culturii şi Cultelor, posibil ur-
maş al lui Marko Bela la cârma struţo-cămilei,
şi - de ce nu? - chiar viitor vicepremier, din
moment ce calcă pe urmele înaintaşului într-o
funcţie care, prin grija PD-L, a lui Traian Bă-
sescu şi a lui Emil Boc, pare să se moştenească
prin molipsire. Este momentul să aflăm şi ce
porumbel i-a mai zburat din gură, atunci când
gândul l-a dus pe culturalul ministru spre şefia
udemeristă. Se ştie că ministrul Culturii este
un adept înfocat al aşa-zisului ţinut secuiesc,
al autonomiei teritoriale pe criterii etnice, bu-
curos că, la Târgul Internaţional de Turism de
la Budapesta, autorităţile (preşedinţii consili-
ilor judeţene) din judeţele Harghita, Covasna şi
Mureş, au organizat un stand comun, separat de
cel al României, tot aşa cum, sub acest „brand”,
au procedat şi la Târgul de Turism Romexpo,
de la Bucureşti!
Topit de emoţie, Kelemen Hunor declara,
în cadrul unui interviu: „Categoric, vom ob-
ţine autonomie teritorială!”. Zău? Ia auzi! Cel
care se laudă că, timp de 18 ani, a „crescut”
alături de Marko Bela, e hotărât, ca ucenic
ascultător, să continue opera iredentisto-se-
paratisto-şovino-extremistă şi antiromânească
a „maestrului”. Ei, cică, nu mai suportă „uni-
formitatea” traiului împreună cu românii, aşa
că - după Kelemen Hunor - ei „nu mai sunt
de acord cu abordarea autonomiei doar ca «ză-
hărel» fluturat”. Ei s-au hotărât - aşa declară
- să pună piciorul în prag. Cică asta-i „dorinţa
sinceră a comunităţii, care nu atentează nici la
independenţa, nici la integritatea teritorială şi
nici la suveranitatea statului”!
Ei clamează că nu iau nimic de la nimeni!
Atunci, cum rămâne cu autonomia teritorială,
domnule ministru? De ce, oare, se zbate atâta
UDMR să scoată din Constituţie, Legea funda-
mentală a Ţării, articolul 1: „România este stat
naţional, suveran şi independent, unitar şi in-
divizibil”?! Asta, doar aşa, de florile mărului?!
Pe cine mai păcălesc ei? Şi-i dă înainte cu au-
tonomia Tirolului de Sud, o stupizenie care, în
cazul nostru, se potriveşte exact ca nuca-n pere-
te! Stupidele afirmaţii ale ministrului udemerist
au stârnit vii, vehemente reacţii şi comentarii
în rândurile românilor, revoltaţi de provocările
udemeriste. Nu le redăm aici, dintr-o necesară
decenţă şi o reţinere explicabile, tocmai din mo-
tivele reale, pe care cu toţii le intuiţi! Se vede că
singura problemă serioasă a ministrului Kele-
men Hunor şi a UDMR, în criza pe care o par-
curgem, nu-i decât autonomia teritorială. Atât!
Aşa că acele reacţii au fost perfect îndreptăţite.
Cităm, din multitudinea lor, doar una singură:
„Când greierele va cânta: «Surke! Surke!»,
atunci vor avea ăştia autonomie!”. Pseudogre-
ierul să fie, oare, acest Kelemen Hunor?
Din păcate, pe ei, alde Tokes Laszlo, Marko
Bela, Kelemen Hunor şi alţii, nu-i interesează,
deloc, faptul că oamenii, indiferent că-s români
sau maghiari, evrei sau ţigani / romi, nu au ce
pune pe masă. Asta-i cu totul altă poveste, altă
problemă, pentru cei mulţi, nu pentru cei ajunşi
la ciolan. Pentru ei, mahării udemerişti, nu are
nicio importanţă că dreptul la viaţă, precum şi
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a
unor libertăţi, conform articolelor 22 şi 53 din
Constituţie, sunt încălcate! Pe ei, udemeriştii
aflaţi la guvernare, îi preocupă, nu criza, nu
găsirea unor soluţii pentru ieşirea la liman, ci
doar autonomia teritorială! O obsesie! O boa-
lă sâcâitoare! Noi, îşi spun în sinea lor, oricum,
nu am votat Constituţia României. Aşa că ne
permitem s-o încălcăm oricând şi cum vrem!
Nu articolele amintite mai sus îi interesează, ci
doar demolarea altora: 1 şi 13! Nu sărăcia ro-
mânilor şi, deopotrivă, a ungurilor îi preocupă,
ci cum să demoleze, mai ales, articolul 1 şi să
dea brânci Constituţiei. Nicidecum faptul că
sunt, românii şi ungurii deopotrivă, şomeri, că
au rămas, oameni cu familii, pe drumuri în prag
de Sărbători. Ei au în cap şi pe buze doar cu-
vântul autonomie! Teritorială, bineînţeles! Unii
şi-au stabilit chiar şi termene pentru înfăptuirea
aberaţiei. Totul, toate demersurile lor se trans-
formă într-o sfidare a României şi a românilor, a
Constituţiei şi a legilor Ţării! Acesta-i adevărul
gol-goluţ!
Şi când te gândeşti că, la 19 decembrie
2009, domnul Traian Băsescu, preşedinte al
României, îi decerna lui Tokes Laszlo, pus să
distrugă cam tot ce-i românesc prin Ardeal,
pământ strămoşesc, românesc, înaltul Ordin
„Steaua României”! Pentru ce merite, domnule
preşedinte, care, la fel ca şi alţi demnitari, îl nu-
meaţi (ce eroare!) pe Tokes „simbol al Revolu-
ţiei”? Aşadar, care sunt meritele? Pentru că, din
capitala Ungariei aflat, la Budapesta, cerea, toc-
mai la 1 Decembrie, Ziua Naţională a României
(pe care el o consideră zi de doliu!), autonomie
teritorială pe criterii etnice? Pentru atentatul la
Constituţia României? Pentru dorinţa lui arză-
toare de a deveni maghiara a doua limbă ofici-
ală în stat? Pentru că româna, pe care refuză să
o înveţe şi s-o vorbească unii etnici de-ai lui, îl
deranjează la culme? Nu aveţi suficiente dovezi
şi motive, domnule preşedinte, să-i retrageţi,
cum s-ar cuveni, Ordinul „Steaua României”?
Aşadar, Kelemen Hunor în locul lui Marko
Bela? Posibil! Nu poţi, însă, să nu te întrebi, ca
ardeleanul: „Oare cine va fi mai rău - dracul,
sau tatăl lui?”.

Cu nemărginită durere în suflet părinţii MARIA

şi EUGEN LAZĂR anunţă dispariţia fulgerătoare
departe de ţară, în urma unui cumplit accident de Închirieri, la preţuri
foarte avantajoase,
muncă, a adoratului lor fiu CIPRIAN-CRISTIAN în
vârstă de doar 31 de ani.
Am fost şi vom rămâne cu sufletul alături de tine,
până la sfârşitul zilelor noastre şi vom păstra veşnic
în amintire imaginea ta de copil, adolescent şi de tâ-
năr în căutarea unui destin mai bun.
în judeţul Mureş
Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 22 ianuarie ‡ Închiriem, în zona centrală a municipiului Târgu-
2011, ora 1200, la Cimitirul Ortodox din strada Vara- Mureş, spaţii pentru locuinţe, birouri, cabinete,
di Jozsef (Biserica din Deal). ateliere, magazii şi depozite (cu condiţii de par-
Condoleanţele se primesc vineri după ora 1700 şi care aferente).
sâmbătă între orele 1100-1200. ‡ Închiriem 20.000 de metri pătraţi în oraşul Un-
Părinţii nemângâiaţi
gheni (strada Principală, nr. 1/A - lângă fabrica
Colegii din Forumul Civic al Românilor din Co-
de bere), cu destinaţie pentru depozite (piste be-
vasna, Harghita şi Mureş sunt alături de familia tonate), spaţii pentru seră şi creşterea animalelor.
EUGEN şi MARIA LAZĂR din Sfântu-Gheorghe, Suprafaţa are sursă de apă proprie, acces de cale
judeţul Covasna, în greaua suferinţă cauzată de dis- ferată propriu şi acces direct la E60.
pariţia fulgerătoare a fiului CIPRIAN-CRISTIAN.
Dumnezeu să-i întărească! Tel.: 0265-261.423, 0743-160.537, 0744-505.797
10 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200) Sudoku - Şah

inea
Imagmânii
ă
săpt

Şi tu ne poţi trimite poze:

info@condeiulardelean.ro
Clădirea Romarta din Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, în timpul săr-
bătorilor de iarnă (2010 - 2011). Iată cum îi discriminează pe români (pu-
nând un imens banner numai în limba maghiară) domnul Antal Arpad
Andras, membru UDMR - bineînţeles, european până la
ultimul fir de păr. Ştiţi care Antal Arpad Andras, nu? -
acela care, în urmă cu vreo câţiva anişori, îi şi ameninţa
pe români, în Ţara lor, că vor avea soarta sârbilor din
Kosovo. Oh nu, staţi liniştit, domnul Antal n-a păţit
între timp nimic; el este, bine merci, primul gospodar
al urbei. European desigur, după cum am stabilit.
Grila jocului este un pătrat de nouă pe nouă căsuţe, subdivizat în tot atâtea pătrate
identice, numite regiuni. Regula jocului este simplă: fiecare rând, coloană sau regiune nu
trebuie să conţină decât o dată cifrele de la unu la nouă. Formulat altfel, fiecare ansamblu
trebuie să conţină cifrele de la unu la nouă o singură dată.
Cifrele nu reprezintă decât o convenţie, relaţiile aritmetice între ele nefiind de niciun
folos.
Interesul jocului consistă în simplitatea regulilor sale şi în complexitatea soluţiilor
sale. Dificultatea veritabilă a jocului rămâne, totuşi, în a găsi suita exactă a cifrelor
rămase.
Acest joc a inspirat deja mai multe versiuni electronice care aduc un interes diferit
rezolvării grilelor Sudoku. Forma sa de tip grilă şi folosirea lui într-un scop ludic îl aduc
mai aproape de alte jocuri publicate în ziare, cum ar fi careurile şi problemele de şah.

Şah z Şah z Şah z Şah z Şah z Şah z Şah z Şah z Şah

SURPRIZĂ DE PROPORŢII LA WIJK AAN ZEE
22...e2! 23.Te1 Dxc1 24.Txc1 e1D+ 25.Txe1 Txe1+
26.Nf1 Nh3, variantă în care aparent inofensivul pion
“e” al negrului se dovedeşte mai puternic decât pionul
Tradiţionalul turneu de la Wijk aan Zee (Olan- bxc6, jocul bun de figuri obţinut de negru liber “d” al albului. 22...Dg4! Ultima fineţe tactică.
da) se bucură de prezenţa în turneul principal a pri- compensează slăbiciunile structurii sale Atacul asupra turnului alb permite negrului să câştige o
milor patru jucători de top din lista Elo, apărută la 1 de pioni. 14...cxd5!? O mutare intere- figură. La 23.f3 urmează 23…Cc4. Albul cedează. 0-1
ianuarie 2011: norvegianul Magnus Carlsen (foto) santă, prin care negrul încearcă să profite
(2814), actualul campion mondial indianul Viswa- de poziţia damei nu prea naturală a damei Problemã propusã
nathan Anand (2810), armeanul Levon Aronian albe. 15.axb4 axb4 16.Txa8 bxc3 17.bxc3
(2805) şi fostul campion mondial, rusul Vladimir Cxa8 18.exd5? Prea optimist! Albul se ba- pasionaþilor de ºah
Kramnik (2784). Organizatorii şi-au rezervat drep- zează pe forţa pionului liber „d“, dar ega-
tul de a permite accesul în această grupă de elită litatea se putea menţine cu 18.Dxd5 Dxd5 GEMMELL John
pentru trei reprezentanţi ai ţării gazdă: olandezul de 19.exd5 18...Cb6 19.Td1 e4! Jocul ener- The Problemist Supplement, 1993
origine indiană Anish Giri (care are doar 16 ani şi gic al negrului este demn de admirat. De-
este al doilea în Top 20 Juniors), Erwin L’Ami (căsătorit, recent, cu marea maestră ro- loc impresionat de renumele adversarului
mâncă Alina Moţoc) şi Jan Smeets. şi de diferenţa de Elo, negrul trece la atac
Una din surprizele de proporţii a fost victoria obţinută în runda 3-a de tânărul Giri şi presiunea psihologică îşi spune cuvân-
la Magnus Carlsen, după o partidă în care a reacţionat exemplar la noutatea teoretică a tul: Carlsen gafează!! 20.Cg5? Mai bine
norvegianului. Să urmărim partida: era 20.Cd4 Dxd5 21.De2, desi şi în acest
Carlsen, Magnus (2814) - Giri, Anish exemplu: 11...e5 12.Cxe5 Cxe5 13.dxe5 caz după 21…Dc4 poziţia negrului este de
Nxe5 14.Nb2 c6 15.Dc2 a4 16.Cxa4 Cxa4 preferat. 20...e3! (Vezi diagrama 2)
(2686) [D76] 17.Nxe5 Txe5 18.bxa4 Da5 19.Ted1 Te8
73rd Tata Steel GMA Wijk aan Zee 20.Td4 Nf5 21.Db2 cu mic avantaj pentru
NED (3), 17.01.2011 alb, ca în partida Karpov, A - Xie Jun /
Monte Carlo 1996 11...e5 Negrul atacă
1.d4 Carlsen, care este un jucător plu- imediat în centru, semn că Anish Giri este
rivalent, poate juca atât 1.e4, cât şi 1.d4. familiarizat cu ideile tematice ale deschi-
1...Cf6 2.c4 g6 3.g3 Ng7 4.Ng2 d5 După derii. 12.d5 Cb4 13.e4 c6 Continuând
4…d6 se intră în Indiana regelui. Muta- consecvent atacul asupra centrului ad-
rea din partidă, face trecerea în Apărarea vers. 14.a3 După 14.dxc6 Dxd2 15.Nxd2
Grünfeld, apărare recomandată de fostul
campion mondial Mihail Botvinnik doar
„jucătorilor care calculează foarte bine
variantele“. 5.cxd5 Cxd5 6.Cf3 Cb6 Albul mută şi dă mat în două mutări (#2)
7.Cc3 Cc6 8.e3 0-0 9.0-0 Te8 Una din Aşezarea curioasă a figurilor (toate pe coloana
alternativele bune ale continuării uzuale „a“!) produce o impresie estetică deosebită.
9...e5. 10.Te1 a5 11.Dd2?! (Vezi dia- Soluţia nu este, însă, dificilă.
grama 1) Acest „berbec“ sparge zidul cetăţii albe.
Noutate teoretică! Sunt curios dacă 21.Db2 Degringolada albului se confirmă! Soluţia problemei:
mutarea din partidă a fost o idee de mo- Singura modalitate de a opune rezistenţă 2.axb3# 1–0
ment sau rodul unor analize de laborator. era 21.Dd3 şi chiar dacă după 21...Dxg5 [ Sau 1...C~ (cal oriunde) 2.Db5#]
Poziţia negrului este foarte elastică şi din 22.Nxe3 Df6 23.d6 Cd7! 24.c4 Td8 25.c5 decât un şah de răzbunare)
acest motiv albul trebuie să fie atent la ori- Ce5 negrul păstrează avantajul, pentru a 1.Dd5! Cb3+ (negrul, aflat în zugzwang, nu-şi poate permite

ce nuanţă. Plasarea damei la d2 ni se pare obţine victoria el trebuie să învingă une-

nefirească şi din acest motiv apreciem că le dificultăţi de natură tehnică. 21...Dxg5 ing. Nicolae Doroftei, maestru FIDE
mai naturală este continuarea 11.b3, de 22.Nxe3 Pierde şi 22.Dxb6, la care urmează doron50ro@yahoo.com
 Traduceri Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200) 11

Traduceri din presa de limbă maghiară

Noul volum semnat de istoricul
din Sfântu-Gheorghe, Kadar Gyu-
la, redactorul revistei Tortenelmi
Magazin, se intitulează La graniţa
Pământului Secuiesc.
Prin prisma mesajului pe care îl
transmite, volumul poate fi apreciat
drept biblia luptei pentru autonomie,
el contribuind la aprofundarea cunoş-
tinţelor noastre de istorie şi reflectând
asupra sentimentelor generate de si-
tuaţia de minoritari. Semnatarul este
convins că trebuie conştientizate ne-
cesitatea şi importanţa autoguvernă-
rii locale. Istoricul evidenţiază că în
Transilvania, drepturile maghiarimii
nu trebuie comparate cu cele de care
dispun imigranţii din Europa. Dacă
datorită cursurilor de istorie derulate
în şcoli, un copil maghiar sau secui
creşte cu convingerea că este un ve-
netic pe acest pământ, eficienţa lup-
tei pentru autonomie este lipsită de
speranţe - susţine Kadar Gyula, adă-
ugând: dacă un popor îşi cunoaşte ră-
dăcinile, trecutul, este conştient şi de
drepturile care i se cuvin. Semnatarul
apelează la toate mijloacele posibile
pentru a ne transmite convingerea sa.
În interesul confirmării importanţei
luptei pentru autonomie, pe lângă is-
toriografie, este aplicată şi informarea
politică, îmbinată cu publicistica.
Borna de hotar
Cunoscând vociferările prezente
pe scena politică şi în presă, înţele-
gem şi semnificaţia titlului La graniţa
Pământului Secuiesc. Semnatarul,
originar din localitatea Ilieni, ana-
lizează şi atmosfera ostilă generată
în urma adoptării stemei satului său
natal şi încearcă să ne explice pon-
derat că borna de hotar de pe stema
comunei situate la graniţa dintre Pă-
mântul Secuiesc şi Ţara Bârsei, care
a fost transpusă din simbolul secular
în stema actuală a unităţii adminis-
trative, nu simbolizează destrămarea
unităţii statale, ci reflectă asupra unui
fapt istoric: indică graniţa Pământului
Secuiesc, pe care o marcase şi atunci
când România nu exista ca stat.
Patria secuiască
Kadar Gyula nici nu caută răs-
punsul la întrebarea: unde este patria
secuiască? Prin deducţie logică, el
oferă un răspuns, ca urmare, întreba-
rea nu e retorică.
De ce este dureroasă pentru un
secui definirea noţiunii de patrie?
Deoarece el trăieşte pe Pământul
Secuiesc, pe un teritoriu care, în
baza principiului autodeterminării,
ar fi dat dreptul la o statalitate in-
dependentă, însă constituţia româ-
nă şi şirul tratatelor internaţionale
nu sunt dispuse să ia la cunoştinţă
acest lucru - scrie Kadar Gyula.
Secuii trebuie să audă deseori cum
sunt făcuţi bozgori care-şi deschid
briceagul, sau apatrizi, iar cei din
ţara ciuntită îi numesc români sau
valahi. Şi toate acestea se întâmplă
în condiţiile în care ei au casă, pa-
trie, viaţă, pământ natal. Nicăieri în
lume nu există un alt grup etnic care
să pomenească de pământul său, de
gospodăria sa ca de propria sa viaţă.
Unde se află patria secuiască?
Pământul Secuiesc este patria ma-
ghiarilor secui, istoria şi cultura
întreg Bazinului Carpatic reprezin-
tă sufletul lor, limba maghiară este
limba lor maternă. Maghiarii secui
trăiesc într-un spaţiu vital a cărui is-
torie se leagă de ei, într-un spaţiu în
care se simt acasă. Ei nu pot simţi
că România este patria lor, pentru
că, în această ţară, (şi) denumirea
de Pământ Secuiesc este stigmati-
zată. De asemenea, nu poate fi o pa-
trie nici ţara ciuntită a cărei popu-
laţie a votat în defavoarea gândirii
într-o naţiune maghiară unitară.
Secuilor nu le-a rămas altă pa-
trie decât pământul lor natal, Pă-
mântul Secuiesc, pentru a cărui
dăinuire trebuie să lupte în fiecare
zi, pentru că acesta este destinul
lor, nu au cum să procedeze altfel.
Pot beneficia de condiţii materiale
bune, limba şi cultura lor se pot lan-
sa liber doar în propria lor viaţă, în
casa-patria lor, într-o patrie în care
ei sunt stăpânii. Îşi pot imagina au-
todeterminarea internă, autonomia
lor, şi în cadrul României, doar să li
se permită să-şi trăiască viaţa!
Popor, nu doar naţionalitate
Prin prezentarea datelor istorice,
semnatarul încearcă să dovedească
faptul că în cazul secuimii nu este
vorba doar despre o naţionalitate,
ci despre un popor. Se poate afirma
ferm că poporul secui nu va renunţa
la dreptul său la autodeterminare. În
Europa medievală, unde se instaura-
se feudalismul, doar poporul secui
dispusese de o astfel de independenţă
unică. Tocmai pentru acest motiv tră-
im cu convingerea că secuimea nu va
renunţa la dreptul la autodeterminare
teritorială. În opinia noastră, în seco-
lul al XXI-lea, nu e nevoie de modi-
ficarea graniţelor, deoarece în Europa
regiunilor poate fi înfăptuită autode-
terminarea poporului secui, autode-
terminare care, depăşind graniţele, îi
va asigura posibilitatea de a-şi păstra
identitatea în cadrul României, ca
părtaş al limbii şi culturii maghiare -
susţine Kadar Gyula.
Autonomie
Analizând importanţa autono-
miei, semnatarul precizează: doar
astfel îşi poate păstra poporul secui
identitatea, doar astfel poate inter-
veni în stabilirea propriului destin,
doar astfel va fi asigurat în cadrul
instituţiilor publice principiul sime-
triei. Bilingvismul poate fi realizat
în baza intereselor reciproce. Solu-
ţia din Tirolul de Sud pare a fi un
model posibil de urmat. Printre al-
tele, acest lucru înseamnă că dacă trăieşte este al său - precizează Ka-
cineva îşi dă silinţa să-şi însuşeas- dar Gyula.
că o altă limbă, este îndreptăţit să Credem în învierea Pământului
primească un spor de cunoaştere a Secuiesc
limbii, de 10% din venitul realizat. La finalul volumului, semnatarul
Scopul semnatarului este conş- îşi manifestă convingerea fermă că
tientizarea cititorilor maghiari din în această regiune istorică, poporul
Transilvania de faptul că li se cu- secui va fi capabil, bazându-se pe
vin, ca şi unui popor indigen, ace- propriile sale tradiţii, să-şi reorgani-
leaşi drepturi ca şi românilor. Însă zeze viaţa în aşa fel încât şi membrii
pentru a beneficia de drepturi egale, comunităţilor româneşti colonizate
maghiarimea are nevoie de un sis- în oraşele secuieşti şi stabilizate, în
tem instituţional şi o administraţie secolele precedente, în zona peri-
corespunzătoare. Acestea pot fi ferică a Pământului Secuiesc, să se
realizate printr-o oarecare formă a simtă ca acasă. În vreme ce româ-
autoguvernării locale, culturale şi nii revendică Transilvania în baza
teritoriale. Pentru maghiarii care dreptului majoritar, iar maghiarimea
trăiesc disparat, cadrul optim va fi o pretinde invocând dreptul istoric,
asigurat de autonomia culturală, în Pământul Secuiesc este (şi) al se-
cazul celor care trăiesc în majorita- cuilor, în baza proporţiei numerice
te într-o anumită aşezare, de auto- a populaţiei şi a dreptului istoric.
nomia locală, iar în unele regiuni Acesta e motivul pentru care cre-
ale Pământului Secuiesc şi din Par- dem în învierea Pământului Secu-
tium, de autoguvernarea teritorială. iesc! Credem că acest lucru se poate
Indiferent de limbă şi cultură, fieca- înfăptui şi în cadrul României.
re are nevoie de adoptarea la nivel Cotidianul „Haromszek”
local a deciziilor, având în vedere (Covasna), nr. 6.165, 16.12.2010;
că doar în cunoştinţa potenţialului Titlu: La graniţa Pământului
local pot fi întreprinse măsurile co- Secuiesc / Biblia luptei
respunzătoare. E important ca fie- pentru autonomie,
care să simtă că pământul pe care Semnează: Szekeres Attila
Consiliul local din oraşul Covasna a adoptat proiectul de hotărâre
prin care ziua de 15 martie va deveni sărbătoare locală oficială. Pro-
iectul de hotărâre a fost înaintat de Ferencz Botond, consilier PCM.
Surprinzător, cu ocazia dezbaterii proiectului de hotărâre, consi-
lierii români nu prea şi-au manifestat opoziţia. Ei au avut o singură
propunere: în varianta iniţială a proiectului de hotărâre se menţionea-
ză că ziua liberă de 15 martie trebuie recuperată ulterior, însă acest
articol ar trebui eliminat. Solicitarea lor a fost acceptată.
Ţinând cont de interesele comunităţii româneşti, ar putea urma
stabilirea unei alte zile libere - a precizat primarul Lorincz Zsigmond.
Membrii comisiei juridice şi secretarul nu au fost de acord cu
proiectul de hotărâre, însă acesta a fost adoptat cu zece voturi pentru.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.164, 15.12.2010;
Titlu: Covasna / Ziua de 15 martie va fi
sărbătoare oficială, Semnează: Bokor Gabor

www.forumharghitacovasna.ro

ţei. Tel: 0766-448.338, 0745- 0740-682.785 re în Sfântu-Gheorghe, etaj doi,

Auto
 Vând Skoda Fabia 2003, în sta-
re impecabilă, ABS, servo di-
recţie etc. fără aer condiţionat,
134.000 KM reali, primul pro-
prietar. Preţ: 3.650 Euro. Tel:
0745-753.643
Imobiliare
 Vând teren intravilan în satul
Arcuş, judeţul Covasna, 12
ari în zonă liniştită. Preţ ne-
gociabil. Tel: 0721-289.856
 Vând teren 3.890 mp, situat la
18 km de staţiunea Balvanyos,
judeţul Covasna, la şosea, ca-
dastru, apă, gaz. Preţul pie-
062.795
 Vând / închiriez apartament
 Închiriez spaţiu comercial
(parter), 80 mp, super-reno-
vat, cu toate utilităţile, în
Sfântu-Gheorghe, bulevar-
dul Grigore Bălan, nr. 34,
bl. 10 (vizavi cu Cosys). De
preferinţă pentru farmacie,
cabinet medical, societate de
asigurări. Tel: 0723-272.406
cu 4 camere, parter, în Sfântu-
Gheorghe, zona Nicolae Colan,
centrală termică, trei băi, ter-
mopane, izolat termic nou, preţ
52.000 Euro negociabil. Tel:
Mica publicitate este gratuitã pentru persoanele fizice.
Trimite mica publicitate prin sms: 0766-280.650 *tarif normal
 Vând garsonieră în Sfântu-
Gheorghe. Preţ: 55.000 lei. Tel:
0744-364.387
 Vând casă în Sfântu-Gheorghe,
şi teren 3,30 ha, la 500 m înspre
Ilieni cu posibilitatea de, teren
de fotbal, tenis, parcare, cazino.
Tel: 0747-840.359. Preţ 8 euro/
mp - teren, casa negociabil.
 Vând garaj în Sfântu-Gheorghe,
str. Crângului. Preţ 2.500 euro.
Tel: 0740-682.785
 Vând în Sfântu-Gheorghe apar-
tament cu două camere, etaj I,
zona gării complet renovat şi ex-
terior la soare. Preţ 22.000 Euro.
Tel: 0743-061.798
 Vând apartament cu trei came-
suprafaţă 76 mp. Preţ: 18.500
Euro. Tel: 0743-061.798
 Vând garsonieră în Sfântu-Gheor-
ghe zona Simeria lângă facultate,
etaj 1, bloc de cărămidă cu centra-
lă şi termopan. Preţ 12.500 Euro.
Tel: 0743-061.798
Angajãri
 Agenţie de recrutare şi plasare
forţă de muncă în Israel caută
pentru îngrijire de bolnavi la
domiciliu femei cu vârsta în-
tre 28-55 ani. Cunoaşterea de
limbi străine constituie avantaj
(engleză, franceză, maghiară).
Tel: 0740-365.850
Diverse
 Închiriez Cramă cu dotări
(presă, curent trifazic) în vederea
vinificării. Capacitate de depozita-
re 30.000 de litri. Eventual, asigur
şi strugurii pentru vinificaţie. Tel:
0727-020.339, 0237-633.072
Servicii
 Efectuăm cosmetică canină,
în judeţele Covasna şi Braşov,
pregătire pentru expoziţie etc.
Tel: 0757-439.612, 0735-816.697
 Efectuez transport de mobilă
cu echipă de mutare în Sfântu-
Gheorghe şi în alte localităţi din
ţară. Tel: 0743-061.798
 12 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 165 (200)
Duminica a 31-a dupÅ Rusalii
Minunea vindecării orbului din Ierihon (Luca 18, 35-43)
Iubiţi fraţi în Hristos, pericopa
evanghelică a acestei zile ne pune
înainte minunea vindecării orbului
din Ierihon. Minunea aceasta este pre-
zentată şi de ceilalţi doi evanghelişti
sinoptici, Marcu şi Matei, cu deose-
birea că: Marcu prezintă vindecarea
orbului la ieşirea din Ierihon (Marcu
10, 46-52), Matei prezintă vindecarea
a doi orbi, la ieşirea din Ierihon, iar
Luca prezintă vindecarea unui orb,
mai înainte de intrarea Mântuitorului
în Ierihon. Probabil că evangheliştii
Marcu şi Luca prezintă vindecarea
numai a unui orb, pentru că numai
unul dintre ei s-a făcut remarcat prin
mărturisirea de credinţă că Iisus Hris-
tos este Fiul lui David sau Mesia, aşa
cum vom putea observa mai departe.
Mântuitorul se îndrepta către Ie-
rusalim în ultimul Său drum spre
patimile, moartea şi Învierea Sa.
Ocolise Samaria, străbătând valea
Iordanului până la Ierihon, de unde
avea să urce spre Ierusalim. Mântui-
torul era înconjurat nu numai de uce-
nicii Săi, ci şi de mulţi pelerini, care
se ataşaseră grupului din curiozitatea
de a-L vedea şi a-L auzi pe proorocul
din Nazaretul Galileii. Şi iată că, mai
înainte de intrarea Mântuitorului în
Ierihon, este întâmpinat de strigătul
unui orb, care stătea pe marginea dru-
mului şi cerşea. Zgomotul mulţimii
care înainta spre Ierihon a fost auzit
şi de acest orb. Orbul aude mulţimea
Adunarea Eparhialã a Episcopiei Ortodoxe
a Covasnei ªi Harghitei
O binecuvântată implicare a Bisericii Ortodoxe în viaţa comunităţilor româneşti din Arcul Intracarpatic
(urmare din pagina 1)
A ieşit, din nou, în evidenţă pu-
ternica implicare a Episcopiei Or-
todoxe a Covasnei şi Harghitei în
viaţa cetăţii, respectiv în a celor 132
de parohii ortodoxe, opt mânăstiri şi
două schituri din cadrul protopopia-
telor Miercurea-Ciuc, Topliţa, Sfân-
tu-Gheorghe şi Întorsura-Buzăului,
precum şi aceeaşi îmbinare fericită
între dimensiunea duhovnicească,
spirituală şi de mare profunzime
teologică şi cea pragmatică, mana-
gerială, atât de bogată în împliniri a
pastoraţiei Vlădicului Ioan. Prezenta-
rea celor mai importante evenimente
din viaţa Eparhiei a evidenţiat paleta
bogată, cuprinzătoare şi complexă a
prezenţei IPS Ioan în viaţa publică
românească naţională, regională şi
locală, participarea Înaltpreasfinţi-
ei Sale la numeroase manifestări de
spiritualitate creştină şi cultură naţio-
nală, din ţară şi străinătate, întâlnirile
cu numeroase personalităţi laice şi
bisericeşti, dar şi o mare apropiere
faţă de oameni şi faţă de problemele
existenţei lor materiale şi sufleteşti.
La altarele tuturor parohiilor din
Eparhie se oficiază Sfintele Liturghii
şi celelalte slujbe rânduite. Familiile
preoţilor au asigurate condiţii decen-
te de trai. Prin grija Vlădicului Ioan,
acum, accentul este pus pe latura ca-
litativă a personalului clerical, respec-
tiv pe perfecţionarea pregătirii teolo-
trecând. Întrebă apoi ce se întâmplă.
Şi răspunzându-i-se că trece Iisus
Nazarineanul, începe a striga: ,,Ii-
suse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de
mine!”(Luca 18, 38). Nevăzând, nu
putea aprecia distanţa dintre el şi Ii-
sus, motiv pentru care striga din ce în
ce mai tare, ca să fie auzit. Cei care-L
însoţeau pe Mântuitorul pe cale, ,,îl
certau ca să tacă, iar el cu mult mai
mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi
milă de mine!”(Luca 18, 39). Mesia,
sau Hristos, era prevestit în Vechiul
Testament prin expresia ,,Fiul (Ur-
maşul) lui David”. Expresie care
desemna nu numai că Mesia va fi
descendent din seminţia lui David, ci
şi că va avea ,,tronul lui David, părin-
tele Său” (Luca 1, 32), după cum fu-
sese prezentat de Arhanghelul Gavriil
încă de la Buna Vestire. Aclamaţia de
acum, ,,Fiul lui David”, pregătea sce-
na intrării triumfale a Mântuitorului
în Ierusalim, când copiii vor striga:
,,Osana, Fiul lui David, binecuvântat
este Cel ce vine întru numele Dom-
nului” (Matei 21, 9).
Mântuitorul aude strigătul şi
chemarea orbului. Evanghelistul
Marcu ne dă şi numele orbului,
acesta fiind numit Bartimeu, adică
fiul lui Timeu. Şi că, atunci când
unii din mulţime i-au spus: ,,în-
drăzneşte, scoală-te. Te cheamă”
(Marcu 10, 49), ,,orbul, lepădând
haina de pe el, a sărit în picioare şi
gice, culturale şi ştiinţifice a acestuia.
Astfel, în prezent, din cadrul Eparhiei
sunt 32 de studenţi la facultăţile de te-
ologie, 14 urmează cursurile de mas-
terat şi 9 de doctorat, doi preoţi având
titlul de doctor, alţi doi aflându-se în
stadiul final de susţinere a tezei de
doctorat. Pe cuprinsul Eparhiei func-
ţionează peste 40 de cercuri pastora-
le, iar în posturile mari sunt săvârşite
masluri de obşte - ceea ce reprezintă o
mare bucurie pentru ierarhul locului.
Hramurile mănăstirilor din Episco-
pia Covasnei şi Harghitei reprezintă
adevărate evenimente în viaţa comu-
nităţilor locale, la ele participând nu-
meroşi credincioşi din Eparhie şi din
întreaga ţară, expresie binecuvântată
a solidarităţii şi trăirii în comuniune a
fraţilor întru credinţă şi neam.
Viaţa culturală s-a desfăşurat pe
aceleaşi coordonate de promovare a
a venit la Iisus”. ,,Ce voieşti să-ţi
fac”, l-a întrebat Mântuitorul, pen-
tru că putea să ceară bani sau ceva
de mâncare. Cu siguranţă avea ne-
voie de toate acestea. Dar orbul I-a
răspuns: ,,Doamne, să văd!” (Luca
18, 41), având credinţa că Prooro-
cul Iisus îi poate dărui vederea. În
,,Diatesaronul” lui Taţian, care este
o compilaţie a celor patru evanghe-
lii din secolul al II-lea, în cererea
orbului Bartimeu adresată Mântu-
itorului Hristos, apare pronumele
personal ,,Te”, sau ,,Doamne, să Te
văd”, ceea ce înseamnă că voia nu
numai să primească vederea, ci şi
să-L vadă pe Cel ce este ,,Lumina
lumii”. Şi ce poate fi mai frumos şi
de dorit în viaţa unui om, decât să-L
vadă pe Hristos, pe Cel care este
Lumina cea adevărată. Dorinţă pe
care vameşul Zaheu o va avea şi el,
şi pe care, deşi păcătos fiind, Mân-
tuitorul o va răsplăti cu vederea şi
apoi schimbarea vieţii sale în bine.
Mântuitorul îi răspunde acum
orbului: ,,Vezi! Credinţa ta te-a
mântuit!” (Luca 18, 42). Moment
în care i s-au deschis ochii; prima
vedere fiind chiar Chipul Mântuito-
rului Hristos. După această minune
săvârşită de Mântuitorul, Bartimeu
devine şi el ucenic al lui Hristos,
evanghelistul Marcu precizând că:
,,îndată a văzut şi urma lui Iisus pe
cale” (Marcu 10, 52).
valorilor naţionale, a istoriei şi cultu-
rii româneşti din Arcul Intracarpatic.
Au fost editate pastoralele IPS Ioan,
foaia de spiritualitate ortodoxă „Grai
Românesc”, studii şi articole în presa
de specialitate şi cea cotidiană. Au vă-
zut lumina tiparului mai multe apariţii
editoriale, din care se detaşează volu-
mul „O candelă în Carpaţi” - amplă
cronică a vieţii ortodoxe şi româneşti
din această parte de ţară, apărut sub
coordonarea IPS Ioan, la împlinirea
a 15 ani de la înfiinţarea Episcopiei
Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, şi
„Pe cărarea raiului”, convorbiri du-
hovniceşti cu Înaltpreasfinţitul Ioan,
de Luminţa Cornea. De consemnat şi
cele trei volume apărute în anul 2010
sub semnătura preoţilor Dumitru Pa-
naite din Bălan, Emil Pop din Miercu-
rea-Ciuc şi Ioan Tămaş din Vâlcele.
Dintre expoziţiile organizate s-a re-
Viaţa creştină
Iubiţi fraţi în Hristos, am fost în-
zestraţi de Dumnezeu cu trei feluri
de vederi: o vedere fizică, cu ochii
trupeşti - cu care să vedem ceea ce
se întâmplă în jurul nostru; o vedere
intelectuală, luminată de raţiune sau
gândire - cu care să putem vedea în
trecut sau să ne imaginăm în viitor;
şi, în fine, o vedere duhovnicească,
luminată de credinţă, sau luminată de
Dumnezeu, ca urmare a credinţei.
Cât de grea este orbirea fizică,
dar cu cât mai mult cea spirituală,
a inimii, întunecată de necredinţă.
Şi acum, gândiţi-vă că fiecare din-
tre noi avem şansa nespus de mare
de-L întâlni sau reîntâlni pe Hristos
în lungul drum al vieţii noastre. Îl
putem descoperi mai întâi în se-
menii noştri, care ne cer ajutorul în
momentele grele sau ,,împrejurări-
le concrete ale vieţii” - cum spune
Sfântul Maxim Mărturisitorul. Dar
trebuie să ne punem întrebarea: Îl
recunoaştem sau nu?!
Cu siguranţă că şi astăzi la Sfân-
ta Liturghie, Hristos ne-a vorbit şi
IZVORUL DRAGOSTEI
Iisuse drag, Te chem cu dor
De tine însetat mereu,
Tu eşti al dragostei izvor
Iisuse, Dumnezeul meu.
Zadarnic caut mângâieri
Departe de iubirea Ta,
Căci sufletul mai trist mi-l simt
Şi mai pustie inima.
Pr. Ioan Ovidiu Măciucă, Parohia Covasna, ROMÂNIA
marcat expoziţia „Valori de cultură şi
artă ortodoxă din Episcopia Ortodoxă
a Covasnei şi Harghitei”, care a fost
vernisată, în toamna anului 2010, la
Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie
Gusti” din Bucureşti.
Cu toate efectele negative ale
crizei economice, şi în anul 2010 au
continuat lucrările de construcţie, re-
paraţii şi pictură la bisericile şi casele
parohiale din Eparhie. Timp de peste
100 de ani - a afirmat IPS Ioan - la
majoritatea lăcaşurilor de cult orto-
dox nu vor mai fi necesare lucrări
majore de construcţii, în afara celor
de întreţinere curentă. În prezent, mai
există doar trei biserici ortodoxe în
construcţie: Sfântu-Gheorghe - Pa-
rohia nr. 4, Întorsura-Buzăului - în
preajma sediului Protopopiatului, şi
Araci - biserica nouă.
În acest cadru, au fost menţionate
protocoalele de colaborare cu Inspec-
toratele pentru Situaţii de Urgenţă şi
primăriile din judeţele Covasna şi
Harghita în vederea gestionării conse-
cinţelor unor evenimente nedorite din
viaţa comunităţilor locale, proiectele
comune desfăşurate cu profesorii de
religie, demersurile pentru prevenirea
abandonului şcolar - „proiect în care
implicarea statului este încă greoaie”,
ajutorarea sinistraţilor din celelalte
regiuni ale ţării cu importante sume
de bani şi materiale de construcţie,
numeroasele acţiuni de asistenţă so-
nouă. Se repetă, ca şi atunci, dialogul
Mântuitorului cu cel orb. Noi, cerem
să vedem. Şi într-adevăr, Dumnezeu
ne dă puterea să vedem sau să ne
vedem pe noi înşine mai bine - aşa
cum suntem şi aşa cum ar trebui să
fim; aşa cum Zaheu se vede mai în-
tâi pe sine păcătos, şi în această stare
de smerenie reuşeşte să-L vadă şi pe
Hristos; iar din momentul vederii lui
Hristos, îşi ia angajamentul să repare
orice nedreptate făcută în viaţă. Şi aşa
putem înţelege că vederea lui Hristos
înseamnă o totală schimbare a vieţii
în bine, o stare de permanentă pocă-
inţă, pe care Hristos ne-o cere fiecă-
ruia dintre noi. Şi acum, făcându-ne
un examen de conştiinţă, trebuie să
ne punem întrebarea: în întâlnirea
noastră cu Hristos ni se vor deschide
ochii şi-L vom putea vedea, sau ni se
vor închide de tot datorită îndărătni-
ciei noastre, pentru că n-am înţeles să
ne vedem pe noi înşine mai întâi?!
Pr. Florin Antonescu
Parohia Calea Bucureşti, Braşov
ROMÂNIA
Adapă-mi sufletu-nsetat
Iisuse de iubirea Ta,
Să pot oricând şi-n orice loc
Să Te slăvesc prin viaţa mea.
Doresc cu tot sufletul meu
Să Te iubesc şi să Te ascult,
Şi-o singură răsplată aş vrea:
Să-mi dai să Te iubesc mai mult.
cială de sprijinire a celor aflaţi în ne-
voinţă. Referindu-se la acest ultim
aspect, Vlădica Ioan a ţinut din nou
să ne amintească faptul că acţiunile
de caritate nu se fac numai cu bani,
ci şi cu cuvinte de mângâiere. Un
exemplu emoţionant l-a constituit in-
tervenţia salutară a IPS Ioan prin care
a convins-o pe învăţătoarea Cristiana
Anghel să renunţe la greva foamei,
după aproape 70 de zile.
În final, au fost formulate mai
multe priorităţi pentru anul 2011,
dintre care menţionăm: realizarea
obiectivelor stabilite de Patriarhia
Română în cadrul Anului omagial al
Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii,
lansarea site-ului Episcopiei, editarea
micromonografiilor unor parohii, ela-
borarea criteriilor de evaluare pentru
stabilirea valorii lăcaşelor de cult în
vederea asigurării lor conform no-
ilor reglementări legale, depunerea
formularelor prin care se virează în
contul parohiilor 2 la sută din venitu-
rile realizate de salariaţi, organizarea
de celule de criză pentru situaţii de
urgenţă, amenajarea de aşezăminte
sociale în parohii, atenţia acordată
cazurilor sociale extreme, familiilor
şi persoanelor rămase fără niciun mij-
loc de existenţă, ajutorarea acţiunilor
de integrare a comunităţilor de romi,
sprijinirea noii Asociaţii Sofiana şi a
activităţii Forumului Civic al Româ-
nilor din Covasna, Harghita şi Mureş.