Departamentul Familie

Conferinţa Banat

Istoria lui Eutih

văzută prin ochi contemporani
Pentru a crea cadrul pentru acest dialog între părinţi şi alţi adulţi preocupaţi
de binele spiritual al copiilor şi tinerilor, se poate folosi o simplă lectură a istoriei lui
Eutih, din Fapte 20:7-12, sau o dramatizare a episodului, prin ochi contemporani.
Pot fi folosite decoruri foarte simple sau desene care să-i ajute pe participanţi să
vizualizeze scenele. Din distribuţie vor face parte:

Eutih – un adolescent din biserică

Lidia – mama lui Eutih
Teo – tatăl lui Eutih, prezbiterul bisericii din Troa
Cloe, Lois, Tihic – adolescenţi din anturajul lui Eutih
Localnici – oameni cu treburi în piaţa oraşului
Membri din biserica din Troa
Pavel – apostol al Domnului nostru Isus Hristos

Scena 1

Casa Lidiei, a lui Teo şi a fiului lor Eutih. Lidia este în bucătărie, pregăteşte
cina. Eutih îşi face temele în camera alăturată. Teo se întoarce de la muncă, vădit
entuziasmat.

Teo: Lidia, ghiceşte! Tocmai am aflat că prietenul nostru iubit, Pavel, este aici – în
Troa! M-am întâlnit din întâmplare în piaţă, cu Timotei şi alţi doi bărbaţi care
călătoresc împreună cu el. Au sosit azi-dimineaţă.

Lidia: Ce veste minunată! Îmi era tare dor de Pavel şi de ceilalţi. Când sunt ei aici,
biserica pare mai puternică, mai vibrantă. Iar predicarea! Ce dor mi-era de predicile
lui Pavel!

Teo: (Începe să aşeze masa, în timp ce Lidia continuă pregătirile.) Şi de ce oare

pricinuitorii de tulburări se arată numai după ce pleacă el?

Lidia: Hm! Pentru că nu au curajul să-l înfrunte în faţă pe Pavel!

Teo: Mi-aş dori ca Pavel să aibă mai mult timp de consfătuire. Sunt câteva chestiuni
serioase pe care aş vrea să le lămurim o dată pentru totdeauna. Am auzit că s-ar putea
să stea în jur de o săptămână. În orice caz, vom încerca să organizăm o întâlnire mare
pentru toţi credincioşii din acest ţinut, duminică seara.

1
Eutih: (Strigând din camera alăturată, frustrat.) Asta înseamnă că pică excursia
tinerilor din week-endul acesta?

Lidia: (Încercând să fie înţelegătoare.) Eutih, în excursie poţi să mergi oricând. Însă
pe Pavel nu-l avem întotdeauna cu noi.

Eutih: Da, tare bine şi-a ales momentul să vină... (Cu un oftat adânc.) Şi probabil că o
să-mi cereţi să merg şi eu la această întâlnire.

Teo: Bineînţeles. Cum se vor uita oamenii la mine, conducătorul bisericii, dacă
familia mea nu va fi prezentă? Ce e cu tine? Credincioşii vor veni de la kilometri
distanţă ca să-l asculte!

Eutih: Dar predicile lui Pavel sunt prea lungi! Tocmai când te gândeşti că se apropie
de încheiere, îi vin în minte alte 20 de idei pe care trebuie să le prezinte. După care
vrea să cântăm toate cele 9 strofe ale imnului de închidere. Of, de ce a trebuit să vină
chiar în week-endul cu excursia!

Teo: Gata,băiete! L-ai criticat destul pe unsul Domnului. Şi vezi să te tunzi până la
sfârşitul săptămânii. (Teo revine la discuţia cu soţia.) Lidia, ce zici, am putea să-i
invităm la masă pe Pavel şi ceilalţi conducători ai bisericii, după întâlnire? Aceasta ar
putea fi singura noastră ocazie în care să-i prezentăm problemele în care avem nevoie
de îndrumarea lui...

Scena 2

Duminică seara, balconul Bisericii Creştine din Troa. Eutih şi prietenii lui
stau pe un rând, discutând animat, în timp ce în jur se fac pregătiri pentru întâlnire.

Eutih: Ce dezamăgire! Acum ar fi trebuit să fim în jurul unui foc de tabără!

Tihic: Aşa e. Tot nu-mi vine să cred că din toate week-endurile anului, bătrânul Pavel
l-a ales tocmai pe acesta ca să vină în Troa!

Cloe: Părerea mea e că ar fi fost şi mai bine dacă nu ar fi venit niciodată în Troa. De
când părinţii mei au intrat în biserica asta, nu am avut parte decât de restricţii. Nu pot
să mă îmbrac cu asta, nu pot să merg acolo, nu pot să fac aia, nu pot să-mi ascult
muzica...

Eutih: Unele reguli nici nu prea par să aibă sens. Dar mi-ar fi mai uşor să accept
regulile şi toate celelalte dacă nu ar fi aşa de plictisitor să merg la biserică. Nu facem
decât să stăm pe scaune. Nu prea par să aibă nevoie de noi.

Lois: Mda, dar priviţi şi partea bună. Dacă nu ar fi fost biserica, noi n-am mai fi fost
prieteni.

Eutih: Adevărat. Şi aici se pregătesc cele mai bune mese agape. Vă mai aduceţi
aminte orezul pregătit de mama Anei ultima oară? A fost delicios! Cred că am mâncat
trei porţii.

2
Tihon: Eutih, băiatule, nu te gândeşti decât la stomac. (Eutih închide ochii cu
plăcere.)

Cloe: Asta a fost agapa la care niciunul dintre voi nu s-a deranjat să-mi ţină un loc. (O
clipă se preface că este supărată pe ei, după care continuă să vorbească.) Singurul
loc liber a fost lângă grupul de surori bătrâne. Eu nu credeam că le mai funcţionează
neuronii, dar am avut o mare surpriză...Erau sincer interesate de mine. M-au întrebat
la ce şcoală merg şi dacă m-am gândit ce facultate voi urma şi ce vreau să fac în
viaţă...la o săptămână după aceea, una dintre ele a venit la mine în holul bisericii, m-a
strigat pe nume şi mi-a zis că a căutat pe internet şi a descoperit că Universitatea
Reading are un program foarte bun de Relaţii Internaţionale. Tot nu-mi vine să cred
că mi-a reţinut numele şi ce anume mă interesează! Şi cine-ar fi crezut că ştie să se
intre pe internet!

Lois: Dacă tot vorbim de agape, a văzut-o cineva pe Cris Sabatul trecut? De obicei
rămâne şi la masa de prânz.

Cloe: Dacă mă gândesc bine, nu am văzut-o de câteva săptămâni. De fapt, nu mă

surprinde... De când şi-a pierdut tatăl ei slujba, trebuie să-şi acopere singură o parte
din cheltuieli şi e nevoită să muncească din greu. Şi-a mai luat o slujbă, ca
recepţionistă la un azil de bătrâni. Lucrează în schimbul de noapte după o zi de şcoală.
Săptămâna trecută mi-a spus că i-ar plăcea o biserică cu program după-amiaza, ca să
se poată odihni şi ea în Sabat. La început am râs. Ideea are tot atâtea şanse de a deveni
realitate câte am eu să iau 10 la franceză. Dar Cris are totuşi dreptate.

Eutih: Eu şi Cris am putea să ne facem o biserică. Am întrebat-o pe mama dacă s-au

gândit vreodată să începem Şcoala de Sabat cu o jumătate de oră mai târziu, pe la 10.
S-a uitat la mine ca la un trântor ticălos. Nu vrea să înţeleagă că am nevoie de odihnă
după o săptămână întreagă de şcoală. Am nevoie să mă relaxez. Am nevoie de timp cu
prietenii. Şi mai am şi eu o grămadă de lucruri de făcut. Dacă vineri seara şi toată
sâmbăta sunt la biserică, eu când mă mai odihnesc? Şi cum se face că toate
evenimentele din oraşu-acesta sunt numai sâmbăta?

Cloe: Hei, suntem invitaţi la tine după ce se termină întâlnirea? Hai, Eutih, oferă-ne
un motiv să privim cu nerăbdare înainte.

Eutih: Regret, prieteni... Mama i-a invitat pe Pavel şi pe ceilalţi conducători ai

bisericii ca să discute probleme importante.

Cloe: A, da, cum ar fi ce să facă cu copiii care coboară standardele şi pun întrebări
dificile. Hei, tocmai mi-a venit o idee. Ştiţi de ce are nevoie biserica? De o formaţie
muzicală pe cinste.

Tihon: Ssst! Tocmai se roagă. (Copiii se opresc din discuţii şi îşi pleacă capele, ca şi
cum s-ar ruga. Eutih deschide ochii şi se uită la Cloe, îi prinde privirea şi zâmbeşte.
Câteva secunde mai târziu, îşi reiau discuţia, în şoaptă.)

Eutih: Hei, facem pariu cât va dura predica lui Pavel? Ultima oară l-am cronometrat la
1 oră şi 47 de minute! Ei bine, vedeţi fereastra aceea deschisă? Mă duc să mă aşez
acolo. În seara asta se petrec multe în oraş şi sper să o mai văd o dată pe fata aceea

3
care s-a mutat din Abydos. Cel puţin n-o să mai trebuiască să-mi trageţi coate ca să
mă treziţi, când intră Pavel în chestiuni teologice prea profunde. Plus că e un aer cam
închis aici...

Tihon: Ai grijă să nu adormi şi să cazi... (Eutih se îndepărtează prefăcându-se că nu a

auzit, în timp ce prietenii lui încearcă să-şi stăpânească râsul.)

Scena 3

Afară, în stradă, sub fereastra la care s-a aşezat Eutih. Eutih zace nemişcat
pe asfalt. Oameni din oraş s-au strâns în jurul lui şi-l privesc îngrijoraţi.

Localnicul 1: E grav. A căzut rău. S-a prăbuşit de pe pervaz ca un sac.

Localnicul 2: Ce nenorocire! Aşa tânăr! S-a dus cineva după doctor?

Localnicul 3: (aplecându-se să vadă dacă mai respiră.) Oare mai respiră? Nu-i simt
pulsul.

Tihon: (prietenii lui Eutih apar în fugă.) Şi doar i-am spus să aibă grijă să nu cadă.

Lois: Spuneţi-mi voi dacă va fi bine. Eu nu pot să mă uit.

Cloe: (rugându-se cu glas tare) Doamne, dacă eşti acolo sus, te rog, nu-l lăsa să
moară!

Membrul 1: (membrii bisericii sosesc la locul scenei) Cine altul putea să fie decât
Eutih? Băiatu-acesta o să-şi bage părinţii în mormânt!

Membrul 2: Adevărat că e un pic rebel, dar în realitate e un băiat bun. Mereu îi

înveseleşte pe cei din jur şi nu mulţi băieţi ajută la curăţenie după mesele de la
biserică. Vă spun că e un înger. A fost un accident faptul că a căzut de la fereastră.
Trebuie să fi fost un accident. Of, o să-mi fie dor de el. Bieţii părinţi!

Membrul 3: Nu ştiu ce să zic... Unde sunt copii, sunt şi probleme. Mereu pun
întrebări, ridică probleme, vor să schimbe lucrurile. Mi se par de-a dreptul
destabilizatori! De ce nu pot să aibă încredere în cei mai în vârstă?

Pavel: (Pavel îşi face loc prin mulţime încercând să ajungă la băiat. Se lasă jos lângă
el, îl ia în braţe şi-l ţine strâns la pieptul lui. Ochii lui Pavel sunt închişi, ca în
rugăciune fierbinte. După câte secunde, îşi deschide ochii, îşi înalţă faţa spre cer şi
strigă cu bucurie.) Îţi mulţumesc, Doamne Isuse! (Întorcându-se spre mulţime.) Nu
vă îngrijoraţi! E-n viaţă! Haideţi să mulţumim lui Dumnezeu, să frângem pâinea
împreună şi să mărturisim harul Lui minunat! Băiatul acesta care murise acum este în
viaţă, iar lucrul acesta trebuie sărbătorit!