George Cocoș

Ce mi-a trebuit mie să chiulesc

Personaje:
Robert, 17 ani
Șeny, 17 ani
Simona, 17 ani
Andreea, 17 ani

Robert: Îmi place extraordinar de mult să chiulesc. Am cele mai multe absențe din tot liceul.
Sunt o celebritate. Și atenție. Nu sunt la o vrăjeală de liceu de mâna a doua. Sunt la cel mai
șmecher colegiu din câte există în orașul ăsta. Numele meu? Robert. Țineți-l minte. Este posibil
să devin elevul cu cele mai multe absențe din tot orașul. Școala asta ne îndobitocește. Am
calculat. Dacă faci și facultatea, cu tot cu un masterat sau așa ceva, poți sta cam 17-18 ani în
sistem. Dacă faci medicină sau d-astea mai complicate, poți sta la învățat și 20-25 de ani. Adică
mai mult de un sfert de viață. Că doar un om trăiește în medie vreo 65 de ani. Deci, un sfert din
viață îl petreci în școală. Pentru ce? Când termini cu asta, îți dai seama că a trecut viața pe lângă
tine și ai pierdut cei mai frumoși ani. Nu mai apuci să te bucuri de nimic, pentru că după chestia
asta cu școala apar greutățile. Familie. Copii. Datorii. Ne-a întrebat vreodată cineva dacă vrem să
mergem la școală? Poate vreau să mă distrez. Să mă relaxez. Să fac altceva decât algoritmi și
legături covalente. Nu te-ntreabă nimeni. Totul este forțat. Nici nu mai zic că dacă ești prost de
cap și mai și rămâi repetent de vreo câteva ori, poți sta mai mult de un sfert de viață în sistem.
Păi știi cum e în Suedia? Trei ore de școală pe zi. Cu tot cu pauza de masă. În rest, copiii se
joacă, aleargă, se suie în copac. Spunea o învățătoare de pe acolo, din Suedia, că mai multe
învață copilul stând în copac. Că acolo, în copac, poate să vadă nu știu ce insectă și a doua zi,
copilul poate veni să întrebe la școală ce insectă este aia, cu ce se hrănește și unde locuiește.
Tare, nu? Așa și eu. Mă duc la Forte Games, mă joc Halo și FIFA, apoi îl întreb pe dirigu' ce se
întâmplă dacă apăs R1 plus pătrat în același timp.
Șeny: Nu am chiulit niciodată în viața mea. Am ajuns până în clasa a zecea cu performanța asta.
Cred că sunt celebru în tot liceul pentru asta. Este o poveste lungă. Totul mi se trage de când
eram mic. Maică-mea nu m-a dus la doctor la timp când am făcut otită la urechea dreaptă. În
același timp am luat și un oreon. Și adio auz la urechea dreaptă. Toată lumea și-a bătut joc de
mine de când mă știu. Ca să nu mai zic că sunt și tătar. La propriu. Nimeni nu prea vrea să aibă
de-a face cu un tătar surd de-o ureche. Adică, cred că și de-asta nu am apucat să chiulesc mult
până acum. Nu am cu cine. Chiar nu mi se pare atât de interesant. Chiulești și ce? Te duci să te
joci la sala de net? Te duci la un fotbal cu băieții? Te duci să bagi și tu bere cu gașca? Te duci în
parc și stai pe iarbă? Te relaxezi? Te distrezi? Ce e așa mare lucru la chiulitul ăsta. Ești cool și
dacă nu chiulești. Nu?
Simona: Nu. Nu chiulesc niciodată singură. Tot timpul chiulesc împreună cu colega mea de
bancă. Cu Andreea. Adică mi se pare și normal. Facem tot felul de chestii împreună. Majorate,
beții, băieți, volei. Orice. Una pentru două și două pentru toți. Adică pentru una. Am încurcat
citatul. De obicei, avem un plan. Chiulim de la orele nasoale, alea plictisitoare. Știi tu. Filozofie,
Educație Civică, Matematică, Română, Chimie, Fizică, Filozofie am zis? Așa... Ăăăă... Sport. De
la sport nu chiulim. Ăsta ne place. Și proful e drăguț. A fost fotbalist. Și desen. Și ăsta ne place.
Și neapărat ne place religia. Da. Clar. De aici niciodată nu chiulim. Ne vede Dumnezeu.
Andreea: Nu. Nu chiulesc niciodată singură. Tot timpul chiulesc împreună cu colega mea de
bancă. Cu Simona. Adică mi se pare și normal. Facem tot felul de chestii împreună. Suntem ca
două surori aproape. Ne ținem de mână, împărțim mâncarea, apa, sucul, ne ajutăm la teme. Da.
Chiulim tot timpul împreună. Nu contează de la ce oră. Doar să nu fie religia. Aici ne place. Da.
Nu vrem să îl mâniem pe Dumnezeu.
Robert: Numele meu este Robert. 10 H.
Șeny: Numele meu este Șeny. 10 H.
Simona: Numele meu este Simona. 10 B.

Andreea: Numele meu este Andreea. 10 B.

Toți: Și tot ce vedeți și auziți aici este inspirat din fapte reale.
Robert: Toată acțiunea se petrece aici, în această casă. Se numește Catedrală și după cum vedeți
este o dărăpănătură ordinară. Aici obișnuiesc să chiulească elevii din liceul nostru. Aici se
ascund de profi, fumează, beau, mănâncă și bulănesc fete. Câteodată se mai și droghează, dar
foarte rar. Casa asta este destul de mare, are vreo zece camere și este situată pe un singur nivel.
Este un fel de labirint împuțit. După cum puteți vedea și pe această schemă de evacuare la
incendiu, există o singură intrare, câteva ferestre și atât. Elevii se strâng aici pentru că este destul
de aproape de liceu. Nu știu de ce naiba îi zice Catedrală.
Simona: Știu eu de ce îi spune Catedrală. Cică toată casa asta a fost făcută la comanda unui
bogătan din anii '20. Și bogătanul a murit, copiii lui au vândut casa unui alt bogătan. Ăsta era de
altă religie decât ceilalți. Protestant, ceva de genul ăsta. E, și fiindcă statul nu făcea Biserici
pentru protestanți, ei și-au întemeiat aici un fel de Biserică. Știi? Acasă la ei. Și era cunoscută
sub numele de Catedrală. Pe urmă au venit comuniștii, s-a expropriat, dar numele a rămas. La
Catedrală erau aduși dizidenții. Știi? Și torturați. Bătuți. Era nasol tare aici. După '90 a fost
abandonată și lăsată așa. Prin 2000 a intrat în patrimoniu, că cică e clădire cu valoare istorică. Și
știi cum e la noi, că dacă e patrimoniu, nu se renovează. A rămas așa. Și așa o să rămână.
Șeny: De unde știi tu toate astea?
Simona: De la religie Șeny-lă ce ești. Da' tu cum ești musulman și nu te duci la ora de religie, nu
ai de unde să știi... Ar trebui să mai treci și tu pe acolo. Că nu ne rugăm și facem mătănii. Mai
vorbim despre istoria religiei. Cum a pornit totul. De la cine. Care sunt asemănările și
deosebirile. Nu e oră de religie ca la sate. Doar acolo ăia fac plecăciuni și iau aghiazme mari.
Aici e diferit. Profa este super de treabă. Soțul ei e preot. Preot șmecher. Și frumos. Are Parohia
lui cum ar veni. Și Profa ne povestește multe chestii mișto. Că există similitudini între religii o
grămadă. Chiar și egiptenii antici aveau 12 zei principali. 12. Înțelegi? Ca apostolii. Și multe
altele. Adică genul ăsta de oră de religie ar trebui păstrată în școală. Dar ne trag în jos ăia de la
sate. Ăia habar n-au de nimic. Doar Biserică, muncă, mâncare și procreere. Atâta știu. Ca
animalele. Ca vitele. Îndobitociți de mega religiozitatea lumii sătești...

Andreea (o întrerupe pe Simona): Acum că am lămurit cine suntem și unde suntem, o să

începem cu începutul. M-am născut într-o familie cu trei frați acum mulți mulți ani...
Simona (tușește, o întrerupe pe Andreea): Altădată.
Andreea: Rețineți:
Toți: Tot ce vedeți și auziți aici este inspirat din fapte reale.

Scena 1. Robert & Șeny (se strecoară în încăpere pe singura ușă. Este beznă totală)
Robert: Șșșșș. Nu mai face atâta zgomot, nebunule.
Șeny: Nu fac niciun zgomot. Tu ești nebun. Tu faci zgomot.
Robert: Taci odată. Uite cât zgomot faci.
Șeny: Eu fac zgomot? Tu ai început. Uite ce zgomot faci tu.
Robert: Taci din gură. Dă lanterna aia încoace. Nu mi-o da. Adică luminează aici că nu văd
unde e întrerupătorul ăla. Alooo. Aici. În partea asta.
Șeny: Uite câtă gălăgie faci și mai zici de mine.
Robert: Ești incredibil. Și-așa ești surd de-o ureche, mai faci pe ascultătorul aicea.
Șeny: Gura mă-sii, am călcat în ceva.
Robert: În ce? Caca?

Șeny: Nu știu. Pute. Cred că e un fel de scutec de copil.

Robert: Folosit?
Șeny (ironic): Nu, este nou. Se vând aici în dărăpănătura asta. Uite. E la reducere. Futuți Gura
Mă-tii. Uite ce-am pe talpă.
Robert: Dă lanterna aia încoace, să găsesc întrerupătorul. Cred că am șervețele umede în
ghiozdan. Îți dau după aia. Te ștergi. Poate nu e pampers. Poate e un kebap uitat pe aici.
Șeny: Hai odată. Grăbește-te.
Robert: Șșșș. Taci odată. Poate e careva pe aici și ne aude.
Șeny: Șșșș. Da. Gata. Tac. Tac. Tac. Uite cum tac. Hai odată.
Robert: Gata. Asta-i. Și se făcu lumină peste Țara Egiptului. Ă? Parcă așa zicea profa la religie.
Șeny: Nu știu.
Robert: Turc mai ești.
Șeny: Pâi de fapt sunt tătar.
Robert: Știu. Ai adus baclavale?
Șeny: Da. Sunt aici. În ghiozdan. S-au cam lipit. Merge și așa.
Robert: Bun. Ajută-mă cu asta.
Șeny: Ce e asta?

Robert: O masă. Cred. Nu știu. O folosim drept masă.

Șeny: Auzi, sigur nu e nimeni pe aici?
Robert: Da boss. Stai liniștit. Mai vin ăștia de a doișpea. În rest e gol. Uite, ți-am zis. E un kebap
aruncat. Chiulesc ăștia, vin aici, mănâncă și aruncă pe aicea. O să pun un coș de gunoi într-un
colț. Poate așa îi mai educăm puțin. Degeaba fac vrăjeala aia de Filozofie.
Șeny: Păi care-i legătura?
Robert: Exact. Care-i legătura. Niciuna. Nu te învață nimic filosofia. Dacă te-ar învăța ceva, ai
știi și tu că nu e bine să arunci pe jos gunoaie. (către public) Cred că trebuie să mă explic. De
obicei nu chiulesc în gunoiul ăsta de casă. Am și eu pretențiile mele. De cele mai multe ori, merg
la Forte, bag un FIFA, o bere, un cartof prăjit. Numai că de data asta am avut alte planuri. M-am
tot săturat să chiulesc de unul singur, de nebun. Așa că l-am rugat pe Șeny, colegul meu de clasă
să chiulească cu mine de la ora de Educație Civică. Un căcat de materie. Te pune muie ăla de
profesor să CONSPECTIZEZI.
Șeny (către Robert): Conspectezi.
Robert (către Șeny): Conspectezi. Da. Știu. Nu te mai băga. (către public din nou) Să o
conspecteze el pe mă-sa când are timp. Planul este simplu. Venim aici, aducem o sticlă de vin de
la tata, o narghilea și un pachet special din oul kinder al lui frati-miu. Singura chestie pe care
trebuie să o facă Șeny este să aducă niște baclavale de la mă-sa și să convingă două-trei fete să
chiulească împreună cu noi. Pentru o scurtă bulăneală.
Șeny: Dă un șervețel umed.
Robert: Stai așa. Unde l-am pus? Aha. Ia. Ține. Așa. Deci. Am vin.
Șeny: Meamă. Așa da, dă-i cu ghiurghiuliul. Cât ai dat? Pun și eu.
Robert: Lasă că aduci tu data viitoare.

Șeny: Eu am baclavalele astea.

Robert: Narghilea.
Șeny: Narghilea? Unde a încăput aia frate? Ha ha ha.
Robert: Taci și nu mai râde atâta. Nu prea îmi iau caiete și cărți cu mine. Le ascund la Sala de
sport, după capră. Oricum nu sare nimeni la capră, înțelegi?
Șeny: Du-te dracu. Ha ha ha. Mor de râs.
Robert: Așa. Și în narghilea ce punem noi?
Șeny: Uuuu, ai adus?
Robert: Am luat de la frati-miu. Îl ține într-un d-ăla de ou kinder.
Șeny: Meamă, unul întreg.
Robert: Ditamai mugurelul mânca-l-ar tata pe el.
Șeny (către public): Îți dai seama că dacă eu nu am chiulit niciodată, poți să îți faci o părere
despre ce fel de individ sunt. E clar că nu am băgat niciodată iarbă sau orice alt drog. Nici nu știu
cum arată. Nici măcar o țigară normală nu am pus pe buze. Iar cu băutul e și mai complicat.
Religia mea interzice consumul de alcool așa că nu prea am avut de-a face cu asta. Probabil vă
întrebați de ce chiulesc eu cu colegul ăsta al meu Robert. Dacă... Ai avea o singură șansă? O
singură oportunitate. Să poți realiza tot ce ai vrut tu vreodată? Ai profita de ea? Sau ai lăsa-o să
treacă pe lângă tine? Eminem. Sunt versuri cât se poate de reale. Nu am chiulit în viața mea.
Poate că acum este timpul să văd și eu cum este. Plus că locul ăsta este aproape de liceu. Dacă
mă răzgândesc, mă pot întoarce oricând la oră.
Șeny: Le așteptăm și pe fete nu?

Robert: Clar boss. Stai calm. Le așteptăm. Cui i-ai zis să vină?
Șeny: Lui Simona.
Robert: De la 10 B? Așa?
Șeny: Lui Andreea.
Robert: Da. Normal. Astea sunt tot timpul împreună. Așa?
Șeny: Și gata.
Robert: Cum boss? Doar lu' astea? Altele n-ai găsit și tu? Ți-am zis să chemi mai multe, să ne
distrăm și noi cum trebuie.
Șeny: N-am ce să fac. Doar astea două vorbesc cu mine. (către public) Chestia este că adevăratul
motiv pentru care chiulesc azi, aici, cu Robert, este că... Andreea... a zis că o să chiulească și ea.
O simpatizez mult. Îmi este dragă. Adică... îmi place de ea, ce să mai ocolim subiectul. Mergem
împreună pe la Olimpiade. Și... este drăguță... ea... vorbește cu mine.
Robert: Incredibil. Ce facem noi cu doar două fete? Tu nu te uiți la videoclipuri hip-hop? Nu ai
văzut? Doi rapperi au câte paișpe gazele care stau pe lângă ei.
Șeny: Ascultă, astea sunt toate, dacă vrei le dau mesaj să numai vină.
Robert: Nu nu nu. Lasă așa. E bine și așa. Auzi. Sigur chiulesc și ele da? Că e cam târziu.
Șeny: Dacă-ți zic. Ce naiba. Stai că o sun pe Simona asta.
Robert: Bun, bun. Trebuie să mai aranjăm un pic pe aici. E cam mizerie. Idioții de a doișpea.
(către public) Deși sunt într-un fel celebru prin liceu, nu prea am avut succes cu fetele. E genul
ăla de liceu unde ești popular dacă înveți și tocești ca un sclav. Fiecare cu ce poate. De-aia l-am
și luat pe ăsta cu mine. Bagă toceală multă și mai vorbește cu ceva fete cu care se duce el pe la
olimpiadă sau așa. Plus că fetelor le e și milă de el un pic. Știi. (șoaptă) Nu aude cu o ureche. Se
pare că pe ăștia handicapații îi iubește lumea mai mult.
Șeny: Nu am semnal.
Robert: A. Da. Am uitat. E clădire de-aia veche, cu oțel băgat în ea ca lumea. Ca să reziste la
bomba atomică sau așa ceva.
Șeny: Nu e de prin anii '20 clădirea asta?
Robert: Ba da.
Șeny: Păi ce bombă atomică visezi în anii '20?
Robert: Ești istoric acuma a? De-aia și-au luat-o ai tăi pe coajă la Călugăreni. Sunteți o
„națiune‟ de istorici.
Șeny: Eu sunt tătar.
Robert: Așa și?
Șeny: „Națiunea‟ mea nu a luptat la Călugăreni.
Robert: Păi vezi? Eu ce spuneam.
Șeny: Hai las-o așa. Dă să desfac vinul ăla. Mi-e sete.
Robert: Poftim.
Șeny: Tirbușon?
Robert: Poftim.

Șeny: Pahar?
Robert: Poftim.
Șeny: Șervețel?
Robert: Ce sunt eu boss? Asistenta ta?
Șeny: M-am pătat un pic. Puteai să iei și tu vin alb. Sau roze.
Robert: Ce roze coajă? Trebuie să fie roșu. Vinul roșu e bun pentru femei dacă îl beau bărbații.
Șeny: Apă sau suc ai?
Robert (ironic): Și gheață la găletușă. Ești nebun. De-abia am avut bani să iau sticla asta.
Șeny: E bun. Nu ziceai că aduci niște vin de la taică-tu?
Robert: Mă rog. Tot de la tata. De unde crezi că am luat bani?
Șeny: I-ai furat?
Robert: Împrumutat. Am împrumutat doar. Hai bea. Dar cu măsură. Să avem și pentru fete.
Șeny (bea): Ce să zic. E destul de bun.
Robert: Bun. Așa. Am curățat cât de cât. Când ajung tipele astea, facem narghileaua, pisăm
mugurele ăsta...
(se aude un bocănit ciudat)
Șeny: Ai auzit?

Robert: Ce să aud?
Șeny: S-a auzit ca un fel de... bocănit.
Robert: Bocănit? Cu ce ureche ai auzit?
Șeny: Taci mă. Șșș.
Robert: Ești nebun. Și surd de-o ureche.
Șeny: Da mă. Am auzit un bocănit.
Robert: Aha. Și eu de ce nu l-am auzit?
Șeny: Că vorbeai de narghileaua ta. Ia. Taci. Poate se mai aude odată.
(tăcere)
Robert: Boss.
Șeny: Ă?
Robert: Să nu te întorci brusc... este... ceva... în spatele... tău...
Șeny: Ce este?
Robert: Întoarce-te ușor.
Șeny: Nu vreau.
Robert: Întoarce-te ușor.

Șeny: Bine. Ce este?

Robert: Haaaaa.
Șeny: Bă ești prost. Ce morții mă-sii? Ești prost rău. Mă sperii așa. Nu mai râde ca un bou.
Robert: Bine gata gata. Ți-am zis că nu s-a auzit nimic. Scuze. Am glumit. Hai nu plânge. Am
venit aici să ne relaxăm. Și să chiulim de la prostia aia de Educație Civică.
Șeny (vrea să pară cool): N-am înțeles niciodată care e treaba cu Educația asta Civică? Nu ne
explică niciodată nimic. Stă la catedră și citește din ordinăria aia de manual. Degeaba l-am
cumpărat. Ca să citească profu' din el.
Robert: Nu știu că eu nu prea vin la ăsta la oră.
Șeny: Da, știu. Vii tot timpul aici?
Robert: Mai merg la Forte. Bag un FIFA cu băieții. Avem și clan. Ultima oară i-am rupt pe unii
din top 20 România. Am mai multe de învățat din jocul ăsta decât din prostia aia de Educație
Civică. Sau Religie. Sau Mate. Chiar. Ai fost la Mate ieri?
Șeny: Da. Am fost. Am fost la toate orele.
Robert: Da. Vezi. Ăsta este sistemul. Făcut ca pentru pușcăriași. Vii, stai, asculți, nu poți pune
întrebări, pleci acasă mai bou decât atunci când ai venit. Câte noțiuni ai memorat tu azi stând la
școală?
Șeny: Pâi...
Robert: Pâi vezi. Nimic. Te prefaci că asculți, dar până la urmă cu toții suntem la fel. Trece viața
pe lângă noi.
Șeny: Da. Se poate.

Robert: Așa că ascultă-mă pe mine. În viața cel mai important lucru este să faci ce îți place. Să
bei. Hai noroc. Să chiulești. Să te joci. Să fumezi. Să ieși cu fetele. Strictul necesar. Altfel vei fi
toată viața ta trist. O să regreți că nu ai făcut lucrurile la timpul lor.
Șeny: Așa crezi?
Robert: Da. Tata mi-a zis asta. Și are dreptate babacul. Văd la el. El regretă mult. (către public)
Tata lucrează pe vapor. Petrolier. Face asta de multă vreme. De fapt, cred că pot să număr pe
degete momentele în care îl văd prin casă. Nu știu ce credeți voi despre ăștia care lucrează pe
vapoare. Poate credeți că au bani. Ei bine, chiar au mulți bani. Dar confortul ăsta financiar vine
cu un sacrificiu. Mental. Aici sus. O iau razna ăștia. Din cauza apei. Stai câte șase sau opt luni
izolat pe un vas, în mijlocul unei mări, împreună cu alți 200-300 de coechipieri. Mateloți.
Bărbați. Ți se zdrelește capul. Vii acasă și suferi de un fel de sindrom. Te enervezi ușor. Mai faci
scandal. Mai te îmbeți. Mai bați femeia. Mai bați copilul. Îmi spune tata de fiecare dată că să
învăț, că să nu ajung ca el, că el a dus-o rău, că el nu a avut acces la școală, bla bla bla bla. Cel
mai mult îmi place când tata îmi fute câte-un pumn în cap. E singura formă de afecțiune pe care
mi-o arată. (începe ușor să plângă) Cel mai mult și cel mai mult îmi place când îmi fute un pumn
în cap după ce află că am absențe și că chiulesc de pe la ore. Are un fel de ură specială, care este
doar pentru mine. Pentru un moment, pentru o secundă... (pauză) ...simt că sunt important pentru
el. Și exact în clipa aia, îmi dau seama cât de mult mă iubește. Când știu că trebuie să vină acasă,
stau cu sufletul la gură și aștept bătaia aia în ușă de marinar cu lopeți în loc de mâini.
Șeny: Aaaa... s-a auzit un bocănit la ușă.
Robert: Da. Am auzit și eu de data asta.
Șeny: Stai. Unde te duci?
Robert: Să deschid ușa. Ia. Ține piciorul ăsta de scaun. Eu deschid ușa. Dacă e vreun psihopat
sau vreun boschetar îi tragi una în cap.
Șeny: Meamă Robert. FGM. Hai.
Robert: Șșșș. Liniște.

Șeny (către public): În continuare aș vrea să țineți minte că...

Robert & Șeny (către public): Tot ce vedeți și auziți aici este inspirat din fapte reale.

Scena 2. Simona & Andreea & Robert & Șeny

Simona & Andreea: Aaaa...
Robert & Șeny: Aaaa...
Simona & Andreea & Robert & Șeny: Ce m-ai speriat.
Simona: What the fuck dude? Ce căcat faci cu paru' ăla?
Șeny: Ăsta? Ăăăă... Nimic... L-am găsit pe aici.
Andreea: Sunteți nebuni. M-ai speriat de mi-a sărit o bretea de la sutien.
Robert: Uuuu, înseamnă că a meritat. Nu turcule? Ce zici?
Simona (către public): Ce caută două fete așa mișto ca noi cu ăștia doi în maghernița asta? Este
foarte simplu. Nu ne place Geografia. Exact acuma, exact azi, avem un test. Nu am învățat nimic.
Nu am avut când. Am fost cu Andreea la un majorat aseară. Am dansat până dimineață. Și chiar
dacă aș fi avut timp, tot nu cred că aș fi mers la shitul ăla de test. Pentru că nu ne place
Geografia. Eu chiar cred că este absolut inutilă. Dacă vreau să aflu despre o localitate sau un
munte sau un deal sau o apă, deschid un google sau un maps ceva. Plus că, seriously, cine mai
folosește în ziua de azi o hartă pe un carton obosit ca să îți arate unde este Oneștiul. Ai atâtea
modalități în ziua de azi. Pune dude pe un perete o proiecție 3D cu orașul ăla, că nu te costă mare
lucru. Dar nuuuu. Hai să le arătăm la copii băbește, că sigur le plac chestiile vintage. Pe bune.
Profa de Geogra ar trebui să își mai schimbe „metoda‟. Așa că... Fuck Geografie... Hell Yes
Chiulangerie! Oricum, ideea este în felul următor. Fac asta și pentru Andreea. Îi este milă de
băiatul ăsta, Șeny. Adică nu are o ureche sau așa ceva și mai este și turc.

Șeny (către public): Sunt tătar.

Simona (către public): Tot aia. Faza este că Andreea îl și place un pic. Nu știu ce vede la el, dar
mă rog, gusturile nu se discută. Plus că băieții au băutură, țigări, what the hell, ne mozolim un
pic pe aici și ne simțim bine. Nu contează dacă este grec, bulgar sau turc.
Șeny: Sunt tătar.
Simona: Taci și dă-mi să beau o gură din votca aia.
Robert: Ce votcă?
Simona: Cum adică ce votcă? Andreea?
Andreea: Șeny a zis că ne întâlnim aici, în Catedrală, la ora a patra, că aduce el niște votcă, suc,
pahare, șervețele. Știi? Ca la club.
Robert: Ce-a zis?!
Șeny: Stai așa că faza e așa. Am luat o votcă care s-a spart. Am căzut când am ajuns aici. M-am
împiedicat... de... un... kebap. Uite, am pe talpă dovada că...
Robert: Și am luat vinul ăsta în schimb. E ok. Plus că votca miroase. Dacă te întorci la oră și te
miroase...
Simona: Să mă întorc? Cred că glumești. Voi chiuliți pentru prima oară în viața voastră?
Robert: Normal că nu.
Șeny: Eu da. Adică nu. Adică pentru prima oară azi. Că de obicei chiulesc de două-trei ori pe zi.
Și nici nu mă duc acasă... mă duc să... știi... cum se face atunci când chiulești... te... plimbi...
sau... stai... pe... o bancă...

Robert: Oricum nu contează. Suntem aici. Înseamnă că am chiulit. Altfel eram la oră. Dacă nu
chiuleam, eram la oră. Asta-i de la Hagi citire. Andreea, închide tu ușa aia te rog, numai să nu o
trântești prea tare.
Andreea: O închid. Tot murdar a rămas aici. Cretinii ăștia de a doișpea.
Șeny: Așa ziceam și eu. Nesimțiți. Chiar am zis că o să aduc un coș de gunoi să îl pun aici.
Robert: Serios? Asta spuneai TU? Și mai ce spuneai tu despre locul ăsta? Ă?
Șeny: Are pereții groși pentru a te proteja împotriva bombelor...
Robert: Taci odată. Cred că fetele vor să stea jos și să bea ceva.
Șeny: Sau să mănâne o baclava.
Andreea: Uuuu, baclava? Cum e baclavaua?
Șeny: Baclavaua e lipită. Adică s-au cam lipit, dar merg și așa. Sunt făcute de mama. Ieri a fost
ramadan.
Simona: Îmi pun eu?
Robert: Da. Te rog. Pune cât vrei. Pune-i și Andreei.
Simona: Și cu narghileaua ce-i?
Robert: Pentru experimente, știi.
Andreea: Experimente letale sau de care?
Șeny: Mai mult nelegale.

Simona: În sfârșit. O petrecere ca lumea în spelunca asta. O faci tu?

Robert: Da. Clar. Trebuie să pun mugurelul ăsta aici, apă are, așa, foc. Șeny dă-mi te rog un foc.
Șeny: N-am.
Robert: Cum n-ai? Ce morții... (șoaptă către Șeny) Ți-am trimis mesaj că să aduci o brichetă.
Șeny (șoaptă către Robert): Aaa... Credeam că e un mesaj codat. Ca să aduc o brichetă. Înțelegi?
Adică o colegă. O fată. O gagică...
Robert: Șșșș... am înțeles. Taci. Ă. Fetelor, voi aveți o brichetă sau ceva de aprins?
Andreea: Noi nu fumăm.
Simona: Dap. Smoking is killing.
Robert: Păi și cum voiați voi să fumați asta aici în Catedrală?
Simona: Aaa... nu...
Andreea: Că de-asta fumăm.
Simona: Da. Lejer.
Andreea: Ne place senzația știi?
Simona: Da. Și e mai sănătoasă decât tutunul.
Robert (se caută de o brichetă): Fir-ar să fie.

Simona: God damn it.

Andreea (către public): Deși suntem a zecea am petrecut o grămadă. Eu și cu Simona. Știm
destul de bine ce înseamnă să fumezi iarbă, să bei până te faci praf sau să te lingi cu unul sau cu
altul. Lumea în general are prejudecăți. Greșite. Crede despre noi, adolescentele că habar nu
avem de nimic. Tații ne cred virgine până la 30 de ani, mamele cred că mergem la școală de
plăcere, iar restul oamenilor cred că noi înjurăm, ne bârfim și ne caftim. Complet neadevărat. Nu
toți adolescenții sau elevii sau cum vreți voi să le ziceți înjură. Sau se caftesc. Sau se bârfesc. Sau
și-o trag sau învață. De exemplu, noi. Noi chiulim. Asta ne place să facem. Să chiulim. Pentru că
a chiuli înseamnă să fii liber. Înseamnă să faci ce îți place. Iar mie chiar îmi place să mă mai pup
cu unul sau cu altul din când în când. Dar îmi place să fac asta, atunci când chiulesc. E mai
palpitant. Adrenalină pură.
Robert: Pff... Mă duc puțin pe aici să văd poate a lăsat careva vreo brichetă.
Șeny: Bine. Dacă nu, o să mă duc eu până la colț să cumpăr una.
Simona: Stai că am găsit eu.
Robert: Parcă spuneai că nu fumezi.
Simona: Ce? Ești de la Interpol?
Robert: Doar dacă mai ai și alte lucruri de ascuns prin geanta aia.
Simona: O fată are de toate în geantă.
Robert: Aha. Bine. Dă încoace bricheta aia. Așa. Deci aprind asta. Stai să trag puțin.
Șeny (către public): Deși s-a dat mare sculă în basculă s-a înecat ca fraierul atunci când a tras
prima oară din narghileaua aia. Apoi și-a revenit.
Simona: Sper că nu aveți herpes.

Robert: Herpes?
Simona: Păi trebuie să poștim asta nu?
Andreea: Frecăm și noi țâșpicul ăsta înainte de a-l băga în gură.
Robert: Uuuuu. Ce bună e. Ia Șeny. E rândul tău.
Șeny: Aha. Da. Sigur. Dă-l încoace. Așa... Ă... Da... Deci... Trag în piept... (către public)
Bineînțeles că habar nu am ce fac. Nu prea te învață la școală chestii d-astea. Adică, cred că ar fi
super să te învețe. Dacă aș învăța la școală cum se fumează, nu aș mai chiuli ca să învăț cum se
fumează. Plus că totul ar fi controlat de un profesor care știe să tragă ca lumea din țigară. Dacă
stau bine să mă gândesc ar fi mult mai interesant decât Latina. Și prezența la ore cred că ar fi de
100%. De fapt, de asta avem noi nevoie. De cursuri care să ne ajute în viață. Futui. Încep să
vorbesc ca Robert. Trag. Mă înec, mai trag odată, dar până la urmă îi dau de cap. Secretul e să
tragi în piept și să ții acolo o secundă–două. Facem câteva ture de tras din... cum se cheamă
asta... suzetă cred. Sunt destul de bine. Nu simt mare lucru. Este fum peste tot. Râdem. Robert
zice niște bancuri...
Robert: Unu de la profu' de istorie. Cică Hitler și cu Himmler stau de vorbă. Și zice Hitler: Bă
Himmler vreau să omor un milion de evrei și un clown. Și Himmler întreabă: Bine bă Hitler, de
ce vrei să omori un clown? Și Hitler zice: E vezi. Nimănui nu-i pasă de evrei.
Șeny (către public): De aici încolo, lucrurile se schimbă. Rețineți. Ceea ce vedeți și auziți în
continuare este inspirat din fapte reale.
Andreea: Am o idee.
Robert: Care?
Andreea: Dacă tot am terminat sticla asta, hai să ne jucăm jocul ăla cu învârtitul sticlei.
Robert: Bună idee.

Șeny: Nu știu ce să zic. Nu trebuie să fim mai mulți pentru asta?

Simona: Nu deloc. Merge și așa. Îți este frică Șeny? (șoaptă) Crezi că te-ai putea pupa cu
Robert?
Șeny: A... nu... nu... Nu e despre asta. Putem să jucăm.
Andreea: Învârt eu prima. Sunteți gata? Trei, doi, unu...
Simona: Și se-nvârte.
Robert: Hai, hai, hai, spre mine.
Șeny: Este spre Simona.
Robert: Nu cred. Pare mai mult spre mine.
Andreea: Este clar către Simona.
Robert: Nu am stabilit regulile.
Simona: Fuck the rules! Vino încoace baby.
Andreea: Vin.
(Andreea și Simona se sărută)
Șeny: Ok. S-a început bine jocul.
Robert: Rândul meu.
Simona: Spin that shit!

Andreea: Este spre Șeny.

Robert: Da bine. Sigur. Care erau șansele.
Andreea: Hai băieți. Trebuie să vă sărutați. Sau este prea mult pentru voi?
Șeny: Nu este prea mult. Este doar locul ăsta. Este un pic sinistru. Nu mă inspiră.
Simona: Da. Păi știi de ce? Locul ăsta este bântuit.
Șeny: Ce?
Simona: Da. Serios.
Andreea: Ce?
Simona (îi dă un ghiont Andreei): Da. Pe bune. Nu știți povestea de la religie?
Șeny: De la religie?
Simona: A. Am uitat, că tu nu te duci, ești turc.
Șeny: Sunt tătar.
Simona: Ia. Veniți mai aproape să vă zic. Aici au fost chinuiți mulți oameni. Între pereții ăștia.
Odată pe timpul comuniștilor și odată înainte de comuniști. Erau niște protestanți aici sau așa
ceva. Făceau tot felul de căcaturi, magii, vorbeau cu fantome, cu morții mamii lor. Aici intrau
mulți oameni și nu mai ieșeau. Erau sacrificați pentru nu știu ce naiba de ritual. Și alții veneau și
le beau sângele. No bullshit. The real deal. Ne-a zis profa de religie. E o scumpă săraca.
Robert: Da. Bine. Cred că ai fumat prea mult căcat d-ăsta.

Andreea: Că veni vorba... Mai aprinde un pic cărbunele ăla că s-a stins.
Simona: Mdea. Credeți ce vreți. Mă duc să mă piș.
Robert: În ultima cameră te rog.
Simona: Dea. Știu.
Andreea: Vrei un șervi?
Simona: Am.
Șeny: Ă? Nu merge?
Robert: Nu știu ce are bricheta asta. Cred că i-a sărit piatra. Nu mai merge. Na. Ce facem?
Șeny: Mă duc să cumpăr?
Robert: Nu lasă. Mă duc să mă uit pe aici. Sigur au lăsat ăștia de a doișpea vreo brichetă pe
aicea. Mă întorc imediat.
(tăcere)

Scena 3. Șeny & Andreea

Șeny (către public): Nu am fost niciodată un cuceritor, așa că nu știu ce să spun. Am rămas
singur cu Andreea și ea... e o fată... aici... și aș putea să îi zic ceva sau așa... adică nu mă gândesc
să mă pup cu ea, nici religia nu e ok cu asta. Sunt reguli clare la noi. Este o tăcere... groaznică...
care mie mi se pare un an, așa că am zis ceva.
Șeny: Mișto... pantofi... ă... de unde i-ai luat?
Andreea: Ăăă... mersi... ăăă... i-am primit cadou.
Șeny: Aaa... super... sunt... mișto...
Andreea: Aha. (către public) Sunt așa drăguți băieții când sunt prostuți. Îmi place de el. Îl
cunosc de la Olimpiade. Nu mă prea omor eu după Olimpiadele astea, dar mai scap de niște ore.
Ultima oară profa de română m-a învoit de la toate orele în ziua când a fost Olimpiadă. Și acolo
vine tot timpul Șeny. Este foarte deștept. Știe multe lucruri. Și eu știu multe lucruri. De altă
natură. Ne putem completa reciproc. El deștept și eu... să-i spunem... matură.
(tăcere)
Șeny: Auzi... ă... Ce vrei să faci după ce termini liceul?
Andreea: Nu m-am gândit. Mai avem până atunci. Să văd dacă termin anul. Că nu prea îmi
motivează ăștia absențele. Am adus scutiri și tot felul de foi, dar deja nu mă mai crede nimeni.
Trebuie să văd. O să iau bomboane sau alte mizerii. Cafea. Ceva. Știi ce zic. Simona odată i-a
luat un televizor profei de istorie ca să îi motiveze niște absențe. Altfel îi scădea nota la purtare.
Și dacă afla comunistul ăla de ta-su, îi făcea capu' calendar. Îți dai seama, nu o mai lăsa să vină la
Bal sau la Concert. Ca să numai zic de tabăra de vară. Păi dacă nu venea Simona în tabără
degeaba mă mai duceam eu. Că doar n-o să stau cu tocilara ai de Țili sau cu grăsanca aia de
Gula. Așa că o să văd. Știu că Dirigu' își dorea un stilou. Adică asta ar fi zis el la un moment dat.
Că nu are cu ce scrie, că nu are cu ce pune note, că nu are cu ce motiva absențe. Tot timpul zice
că nu îi merge pixul. Eu m-am prins. Vrea un stilou știi? Cum are profa de chimie. Stilou așa
frumos, să motiveze el absențele acolo cu vioiciune. Știi? Ca și cum ar învârti în mămăligă. Așa
trebuie să facă. Cercuri concentrice de motivat absențe. Uite că mai știu și eu ceva de la Mate.
Deci încă nu m-am gândit foarte bine. Depinde ce se întâmplă semestrul ăsta. Dar... cred că...
ceva... cu științe politice.
Șeny: A da? Ce tare. Și eu vreau să fac asta.
Andreea: Sau poate ceva Drept. (către public) Nu știu deloc ce vreau să fac după ce termin
liceul. Tot ce știu este că nu trebuie să îi supăr pe ai mei. Ei nu trebuie să afle niciodată dacă iau
vreo notă mică sau așa. Prefer să chiulesc de la test decât să iau vreun 2. Și data viitoare când mă
duc la oră, o dreg eu cumva. Aș putea scoate măcar un opt. Niciodată nu m-am descurcat la teste.
Sunt groaznice. Și mai ales când te scoate în față. Știți că românii au o frică de a vorbi în public
care li se trage de pe vremea când făceau școală? Da. Pentru că creierul nostru asociază vorbitul
în public cu acel moment în care te scoate profu' în față la tablă și nu știi lecția. Iar el îți pune 2.
Și astfel, neuronii noștri cred că dacă ești chemat în față, ai belit-o. Deci, prin urmare ți se cam
duce cariera de public speaker.
Șeny: A da? Foarte tare. Și eu... vreau... să... fac... asta.
Andreea: Serios?
Șeny: De fapt nu. Vreau să dau la marină. Știi? La Academia navală, în Constanța. Vreau să
devin comandant de vas de croazieră. (către public) Dacă mă gândesc mai bine, chiar încep să îi
dau dreptate lui Robert. Eu aș vrea să mă fac Comandant de vas de croazieră, dar la școală nu te
învață nimeni cum să faci asta. Adică, ce fel de calități sau aptitudini îți trebuie. Nu există un
curs de Comandanterie pe vas de croazieră. Bine că facem Latină. O să pot striga din puntea de
comandă: VINE VALLUS TROIANUS. Asta înseamnă că ar trebui să chiulesc de la Latină și să
merg până la bibliotecă să găsesc un manual despre cum să devii un Comandant de vas de
croazieră. Interesant. Și complicat.
Andreea: Nu e cam complicat cu problema ta?
Șeny: Ăăăă...
Andreea: Cu urechea.
Șeny: Da da știu. Faza e că m-am interesat. Și nu e nevoie să auzi cu ambele urechi ca să devii
comandant de vas. Adică e important să auzi, dar știu eu un doctor care poate să treacă în acte că
totul e bine. Da. Și pot purta un fel de aparat. Dar e mai greu. O să văd. Toate la timpul lor, cum
s-ar zice.
Andreea: Tare.
Șeny: Da. Și cred că...
Andreea: Ce?

Șeny: Ai simțit?
Andreea: Ce?
Șeny: Ca un fel de aer... rece... pe aici.
Andreea: Aer rece?
Șeny: Da... n-ai simțit?
Andreea: Nu.
Șeny & Andreea: Aaaah...
Andreea: Ce-a fost asta?
Șeny: Nu știu... ai simțit?
Andreea: Da. Parcă m-a atins ceva pe cap.
Șeny: Rece.
Andreea: Da. Rece. Ca o...
Șeny & Andreea: Răsuflare.
Andreea (către public): Adevărul este că nu știu dacă m-a atins ceva sau nu. Poate am simțurile
amorțite de la băutură. Dar îmi zic că dacă vreau să mă pup cu ăsta, acuma pot face asta. Mă pot
juca de-a victima și că mi-e frică și că trebuie să mă țină puțin în brațe. Oricum se potrivește.
Locul ăsta chiar îți dă fiori. În primul rând că nu intră lumină naturală. Geamurile sunt acoperite
sau placate cu ceva lemn. Apoi mirosul. Miroase a boschete și a murătură. Cred că de la ăia de a
doișpea.

Andreea & Șeny: Aaaa...

Andreea: Ce-a fost asta?
Șeny: O bocăneală.
Andreea: S-a auzit de acolo. Din... perete...
(tăcere)
Șeny: Șșșș...
Andreea: Ce faci?
Șeny (șoaptă): Vreau să bat în peretele ăsta.
Andreea: Și de ce vorbești în șoaptă?
Șeny: Șșșș...
Andreea & Șeny: Aaaaa...
Andreea: Ți-a răspuns înapoi la bătaie. Ce gura mă-sii... Simona... Simona...

Scena 4. Șeny
Șeny: Pare că s-a auzit din peretele ăsta, dar nu știu sigur. Părea mai degrabă din tavan. Este
posibil să fie o... Andreea? Andreea? Unde ești? Andreea? Gura mă-sii, Andreea unde ești?
Robert, Andreea, mă auziți? FGM Robert. Dacă faci glume proaste, te omor cu mâna mea. Ce
mă-sa. Ce are curentul. Am plecat de aici. Robert, am plecat. Ce? Ușa mă-sii... Deschide-te în
gura mă-tii... Ce e asta? Aaaa... Robert? Tu ai stins lumina? Robert? Te rog răspunde? Aaaa... Nu
mai bocăni... Robert... Andreea... Aaaaa... Lumina mă-tii, aprinde-te întrerupător stupid... Așa...
gata... Robert? Tu ești? Robert? Întoarce-te. Robert, ești bine? Aaaaaa... Ce naiba ai pățit?
Robert: Îng... îng... îng...
Șeny: Aaaaa... ăăăăă... ești plin de sânge... ajutooor, aaaa... deschide ușa asta... aaaa... lumina...
Nu... aaaa... lasă-mă în pace... aaaaaa... dă-mi drumul... Lasă-măăăăăăăăăă...
Șeny (către public): Vă uitați la filme de groază? Multe? Vă uitați noaptea? Vă uitați singuri? Vi
s-a întâmplat vreodată vreo chestie atât de ciudată încât să nu o poți explica? Să cadă o linguriță
de pe masă? Sau un tablou de pe perete? Ți-a fost vreodată frică să te uiți în oglindă dacă te duci
la toaletă la 3 noaptea? Mie și acum îmi este frică. Tot ce am văzut și am auzit acolo este real.
Tot ce auziți și vedeți aici este inspirat din fapte reale.

Scena 5. Șeny & Andreea

Andreea: Hei Șeny. Ce-ai de țipi?
Șeny: Aaa... ăăă...
Andreea: Ce-ai pățit? De ce plângi? Ce e cu tine?
Șeny: E Robert. E plin de sânge.
Andreea: Stai. Ce?
Șeny: Da... Era acolo... s-a... stins lumina... și era Robert... cu sânge pe față și bolborosea ceva,
apoi iar s-a stins lumina și ceva m-a prins de mână...
Andreea: Ceva?

Șeny: Da... ceva... era rece... uite...

Andreea: Ce morții mă-sii e asta? Pare a fi o urmă de gheară. Te-a zgâriat o pisică? Gata gata,
nu mai plânge, e bine, sunt aici...
Șeny: Și ușa...
Andreea: Ce e cu ușa?
Șeny: E blocată...
Andreea: Stai așa... N-are cum... Ce mă-sa... E blocată...
Șeny: Trebuie să ieșim de aici. Zgârietura asta mă arde.
Andreea: Poate era o pisică în călduri.
Șeny: Mă jur că nu e de la nicio pisică...

Scena 6. Șeny & Andreea & Simona

Simona: Gata... Ce infecție de WC... Ce faceți mă pe jos? Șeny? Ce-ai pățit?
Andreea: Zice că l-a atacat un fel de pisică.
Șeny: Nu era nicio pisică. Doar ai simțit și tu.
Andreea: Am simțit o adiere, poate fi de la un geam ceva.
Șeny: Dar ai auzit un bocănit...

Andreea: E o casă veche... Mai cade tencuială sau așa ceva...

Șeny: Și ușa? Cum de e blocată?
Simona: Ce? Ușa e blocată?
Andreea: Da. S-o fi blocat când am închis-o eu. Mi-a zis Robert să nu o trântesc prea tare. Poate
nu am fost atentă.
Simona: Da... E blocată... Hai că sun pe cineva să vină să deschidă din afară.
Andreea: Sună-l pe Dumi. Zicea că chiulește și el.
Simona: Bine... Nu e semnal... De ce nu e semnal?
Șeny: Din cauza pereților. Sunt armați cu fier... Să reziste la bombe nucleare.
Simona: N-are cum... E clădire făcută în anii '20. Nu erau bombe nucleare pe atunci.
Șeny: Ce știu eu. Nu sunt istoric. Eu sunt un turc.
Andreea: Nu erai tătar?
Simona: Deci zici că te-a mușcat o mâță...
Șeny: Nu fatăăă, nu o mâță... Este ceva aici... M-a atacat. L-am văzut pe Robert plin de sânge
chiar acolo unde stai tu acuma.
Simona: Robert? Chiar? Unde e ăsta?
Andreea: S-a dus să caute o brichetă.

Simona: În căsoiul ăsta?

Andreea: Păi dacă a ta nu mai merge.
Simona: Cum nu? Ia dă-o. Uite fată că merge.
Andreea: Poate i-a făcut o glumă.
Șeny: Nu cred... Face el glume dar nu așa de elaborate... Plus că era Robert, dar nu era Robert?
Înțelegi? Parcă era posedat.
Simona: Perfect. Am rămas blocat aici cu un nebun surd și-o pisică în călduri care zgârie
oameni. Dă să văd zgârietura aia.
Șeny: Ia.
Simona: Ce naiba?
Șeny: Ți-am spus.
Simona: Pare mai degrabă un bursuc.
Șeny: Hai că ești deșteaptă.
Andreea: Nici eu nu pot să sun pe nimeni.
Șeny: Din cauza...
Andreea & Simona: Pereților.
Simona: Da. Știm. Paranoia ce ești.
Andreea: Robeeeeert!

Simona: Hai să îl căutăm pe ăsta... Cu bricheta lui cu tot.

Șeny: Stați! Nu plecați!
Simona: Ho ce țipi așa?
Șeny: Vă rog nu mă lăsați aici?
Simona: Andreea... du-te până spre locul de deșertare și strigă pe acolo. Poate ăștia doi se țin de
poante. Eu între timp vreau să caut ceva să deblochez ușa.
Andreea: Bine. Ai grijă da? Mă întorc repede.

Scena 7. Șeny & Simona

Șeny: Mulțumesc... Mi-e frică tare.
Simona: Stai calm. Ați fumat mizerie de-asta înainte? Poate ai halucinații.
Șeny: Crede-mă... nu am fumat nimic. Doar baclavale. Nimic altceva. A
Simona: Poate te-a apucat paranoia de la povestea aia de groază. Este doar o invenție. (către
public) Adevărul este că nu este deloc o invenție. Nouă ne-a spus profa de religie să nu ne
apropiem de locul ăsta că este blestemat. După ce am auzit povestea de la ea, m-am interesat și
am aflat că chiar așa era. În casa asta au fost torturați oameni pe vremea comuniștilor, unii chiar
nu au mai ieșit de aici, iar înainte de ei, aici chiar era o sectă care făcea tot felul de ritualuri
ciudate. Profa de religie chiar a zis că bărba-su, preoțelu frumușelu, a făcut aici un fel de sfințire.
Cică toată casa s-a-ntors cu curu' în sus. Povestea de voci și obiecte care zburau pe aici. Cât o fi
religia ea de religie, dar partea asta eu nu am crezut-o. Baliverne de speriat copiii.
Simona: Hai, ridică-te și ajută-mă să găsesc ceva să deblocăm sau să spargem ușa asta.
Șeny: Un topor ar fi bun.
Simona: Dacă nu, ieșim pe-un geam ceva.
Șeny: Sunt tencuite. Intrau tot felul de boschetari aici. Le-au tencuit.
Simona: Cine?
Șeny: Nu știu că nu sunt istoric.
Simona: Văd. Ești mai mult isteric.
Șeny: Uite, aici, după perdeaua asta trebuia să fie un geam, dar nu mai e... Am văzut de cum am
intrat. Așa m-a învățat tata. Când intru într-un spațiu nou, să caut puncte de evacuare în caz de
urgență. Și mai este ceva ciudat. Geamul ăsta a fost tencuit de curând. Vezi? Pare ud.
Simona: Măi Sherlock. Mai bine mă ajuți să caut o șurubelniță ceva.
Șeny: Mai bine nu chiuleam eu. Îmi vedeam de treabă liniștit. Acuma stau să caut șurubelnițe în
maghernița asta. Gura mă-sii de treabă... Catedrală... De ce mă-sa i se spune Catedrală?
Simona: Pentru că aici a fost o Catedrală?
Șeny: Ce?
Simona: Da. În anii '20. Prima Catedrală de protestanți din oraș.
Șeny: Aha.
Simona: Hai. Ține bățul ăla aici la butuc. Eu îi dau cu fierătania asta. Poate se deschide un pic.

Șeny: Vrei să dai la mecanică?

Simona: Poate te pocnesc de nu te vezi. Hai. Ține.
Șeny: Țin.
Simona: Ce faci mă?
Șeny: Aaa... de ce dai? Ce-ai?
Simona: Păi mi-ai pus mâna pe fund.
Șeny: Ce? Eu? Ești nebună? De-asta îmi arde mie acuma? De pus mâna pe cururi?
Simona: Bă... După ce ieșim de aici... Te spun... Gura mă-tii...
Șeny: Dacă-ți zic că nu am fost eu, ce naiba?
Simona: Ce faci mă?
Șeny: Ce?
Simona: Te rog zi-mi că tu ai pus mâna pe fundul meu.
Șeny: Mă jur... că nu am fost eu...
Șeny & Simona: Aaaa...
Simona: Ce-a fost asta?
Șeny: Bocăneala...

Simona: Ce bocăneală?
Șeny: Bocăneala care se aude din tavan... sau perete...
Simona: Ăștia fac glume de...
Șeny & Simona: Aaaaa...
Simona: Ce s-a întâmplat cu lumina?! Șeny, te rog aprinde lumina...
Șeny: Încerc...
Simona: Șeny...
Șeny: Da?!
Simona: Te rog zi-mi că tu mă ții de mână...
Șeny: Eu? Eu... sunt la ușă, la doi metri de tine...
Simona: Atunci... ce morții... aaaa... aaaaa...
Șeny: Simonaaaa!
Simona: Șeny! Ajută-măăăă... Aaaaa...

Scena8. Șeny & Simona & Andreea

Andreea: Ce se întâmplă mă aici? Ce țipați așa? Ce e cu lumina? Șeny!?!

Șeny: Da?!
Simona: Ajută-mă... Aaaaa...
Andreea: Aprinde lumina aia...
Șeny & Andreea & Simona: Aaaaaaa....
Șeny: Ce morții mă-sii, cum s-a aprins lumina? Și ce naiba caut în partea asta de cameră?
Andreea: Ești bine?
Simona: Ceva e aici și m-a atins.
Șeny & Andreea: Simona!
Simona: Ce?
Andreea: Ești dezbrăcată...
Simona: Aaaa... what the fuck dude... unde sunt hainele mele?!
Șeny: La mine...
Simona: Ce naiba de pervers ce ești...
Șeny: Stai. Nu mai da în mine. Că nu am fost eu.
Andreea: Cum te putea dezbrăca? Cămașa aia a ta are o mie de nasturi...
Simona: NU ȘTIU... Vreau să plecăm de aici.

Andreea: E bine gata, liniștește-te. Nu mai plânge.

Șeny: Dați-vă la o parte. Futu-ți gura mă-tii de ușă... Dacă nu te sparg, cu mâinile goale te
sparg... Ia de aici... Aaaaa... Sparge-teeeeeee...
Andreea: Măi omule... o să te rănești...
Simona: Ce mi-a trebuit mie să chiulesc? Ca să ce? Să fiu violată de un musulman surd.
Șeny: Hei, termină odată cu prostiile că nu am fost eu. Nu am dezbrăcat în viața mea o femeie,
fată, mă rog, d-apăi să o mai și violez.
Andreea: Doar tu ai fost aici cu ea.
Șeny: Îți zic eu că mai este altceva aici. Trebuie să dărâmăm ușa asta și să plecăm.
Andreea: Și cu Robert ce facem?
Șeny: Din partea mea poate să rămână aici cu glumele lui cu tot.
Andreea: Dacă nu sunt glume?
Simona: Ce vrei să spui?
Andreea: Cred că am văzut ceva.
Șeny: Ce?
Andreea: Când am venit acum. Un fel de siluetă. Era lângă Simona. Am crezut că ești tu Șeny,
dar era întuneric, apoi s-a aprins lumina și tu erai în partea cealaltă.

Șeny: Bogătanul.
Simona: Ce?
Șeny: Bogătanul care stătea aici? Ăla cu religia lui, cu protestanții? Ce s-a întâmplat cu el?
Simona: Nimeni nu știe... Comuniștii au venit și au luat clădirea direct. Din partea mea putea să
îl tencuiască în... pereți...
Andreea: Sau tavan...
Șeny: Bocănitul... Se aude din pereți și tavan...
Andreea & Simona: Da?! Și?
Șeny: Dacă locul ăsta este chiar bântuit și Robert chiar zace undeva într-o baltă de sânge așa
cum l-am văzut? Dacă zgârieturile astea sunt făcute de... ceva... malefic... și dezbrăcatul tău...
Simona: Și palma pe fund...
Șeny: Este ceva aici... Cu toții o simțim.
Andreea: Eu o simt chiar acum... Parcă ne privește cineva...
Șeny & Andreea & Simona: Aaaa...
Șeny: Bocănitul...
Simona: S-a auzit de aici. Din cutie.
Șeny: Din masă...

Andreea: Ce masă... e o cutie.

Șeny: Adică o foloseam drept masă... Lasă...
Simona: Dacă e ceva în cutie?
Andreea: Pisica.
Șeny: Nu este nicio pisică.
Simona: Șeny. Ești băiat. Deschide cutia.
Șeny: Eu? De ce eu? Eu nu am auzit nimic. Eu sunt surd ai uitat?
Simona: Doar de-o ureche.
Andreea: Tragem la sorți.
Șeny: FGM cu sorții mă-sii.
Simona: Hai. Piatră, foarfece, hârtie.
Șeny: Unu, doi, trei, și.
Andreea: America mă-sii. Mai bine nu chiuleam eu și îmi vedeam de treabă.
Simona: Andreea ai grijă. Deschide încet.
Șeny: Și ai grijă la sticla de vin. Pătează.
Andreea: Așa. O deschid la trei da?

Simona: Ai grijă, te rog.

Șeny: Unu.
Simona: Doi.
Andreea: Trei. Aaaaaa...
Șeny: Ce e?
Andreea: E...
Simona: Ce e?
Andreea: E Robert.
Șeny: Ce? Dă-te la o parte să văd. Aaaaa...
Simona: Ce e?
Șeny & Andreea: Capul lui Robert.
Simona: What the fuck?
Șeny: Cum e posibil? Capul lui Robert. Tăiat. În cutie.
Andreea: Vreau să ieeees... Te rog, deschide-te, ajutooooor... te roooog...
Simona: Poate e o glumă. N-are cum. Poate e ca la teatru. Recuzită.
Șeny: E el. Plin de sânge. Așa cum l-am văzut. Îi curgea sânge pe față. Exact ca în cutie.

Andreea: Dați-mi drumul de aici. Ajutoooor.

Simona: Calmează-te. Gata. Gata. Nu mai plânge. E în stare de șoc.
Șeny: Cred că toți suntem.
Simona: Cum a ajuns capul lui aici?
Șeny: Nu știu. De unde să știu eu?
Simona: Ascultă. Voi ne-ați chemat aici. Dacă ați pus la cale toată tărășenia asta doar ca să ne
speriați, să știți că ați reușit. Acuma gata. Încetează.
Șeny: Nu înțelegi, nu? Sunt în același căcat ca voi. Sunt la fel de speriat ca voi. Dacă tu crezi că
am ceva de-a face cu asta, te înșeli amarnic.
Andreea: Vreau să ies.
Simona: Gata, gata, Șșșșș... nu mai plânge. Totul o să fie bine.
Șeny: Parcă suntem într-un rahat de film Saw.
Simona: Saw?
Șeny: Da. Filmul cu psihopatul care îi pune pe oameni la tot felul de încercări ciudate și
chinuitoare. Doar puțini scapă.
Simona: Și cum scapă?
Șeny: Rezolvă misterul. E ca un puzzle.
Andreea: Ca în Scooby Doo?

Simona: Ce naiba de puzzle. Aici nu e un joc. Capul ăla e real.

Șeny: Păi da. Și jocul din film e real. De obicei, cineva din încăpere este criminalul. Iar toți
argumentează și dau vina unii pe alții până când...
Simona: Până când ce?
Șeny: Până rămâne unul singur.
Simona: Șeny. Nu jucăm killer predă-te sau Catan aici. Capul ăla e real. Trebuie să ieșim de aici
și să anunțăm poliția.
Șeny: Dacă criminalul e aici, trebuie să fie una dintre voi.
Simona & Andreea: Ce?
Șeny: Da. Eu știu sigur că nu am făcut-o. Deci ați rămas voi.
Simona: De unde știm noi că nu tu ai făcut-o?
Andreea: Da. Tu ești singurul care spune că l-a văzut pe Robert plin de sânge.
Simona: Și zgârietura de pe mână? Dacă ți-a făcut-o el în timp ce se zbătea? În timp ce tu îi tăiai
capul?
Șeny: A da? Cu ce îi tăiam eu capul? Ia zi? Dacă mergeai pe la ora de Bio ai fi aflat că un cap de
om nu se taie așa de ușor.
Simona: A da? Dar de unde știi tu cât de ușor sau greu se taie capul de om? A?
Șeny: De la ora de Bio, și-am spus.
Simona: Asta te învață la ora de Bio?

Șeny: Câteodată da.

Andreea: Da. Eram și eu la ora aia când a zis de tăierea capului.
Simona: Aia era la religie. Altă tăiere de cap.
Andreea: A da...
Simona: Gata... Nu mai plânge. Ieșim noi cumva de aici.
Șeny: Trebuie să spargem...
Simona: Nu te apropia de noi.
Șeny: Ți-am zis că nu eu am făcut-o.
Simona & Andreea: Nici noi...
Șeny: Atunci cine? A?
(numai către public)
Șeny: Se stinge lumina. Ceea ce urmează să vă spun acum, nu are nicio legătura cu fabulația sau
cu imaginația. Nici măcar nu are treabă cu iarba fumată, care după părerea mea avea un gust
ordinar de busuioc. Este real cât se poate de îngrozitor. Începem să țipăm cu toții, nu am mai
auzit în viața mea o persoană, un om care să urle așa. În bezna asta, se aud pași în tavan sau pe
tavan. Obiectele zboară prin toată încăperea, parcă toată casa s-a trezit la viață. Se aud lucruri
căzând prin toată clădirea. Un miros de carne arsă și scrum este peste tot. Ne îneacă și brusc simt
cum ceva mă apucă de gât și mă urcă pe tavan. Mă arde.

Simona: Sunt țintuită pe un perete și simt cum mii de mâini mă țin de gât, de cap, de picioare, de
mâini. Mă strivesc cu capul de perete. Mă strivesc așa de tare că pot gusta peretele. Praf, ciment
și ceva sărat. Nu apuc să fac altceva decât să țip. Sunt lovită cu tot felul de lemne, obiecte care
zboară prin toată camera. Cred că și eu zbor prin cameră.
Andreea: Sunt trasă în toate părțile. Simt cum aproape mi se smulg picioarele. Țip și la un
moment dat o mână rece și solzoasă îmi intră în gură și mă trage de limbă. Simt cum sângerez.
Un obiect ascuțit îmi intră în pulpa piciorului drept. O bucată de păr îmi este smulsă cu o forță
incredibilă din cap. Leșin. Cad pe podeaua care frige ca un grătar pe cărbuni.
Simona: Apuc să zic Tatăl Nostru Care ești... Și în momentul ăla un cui îmi intră pur și simplu în
falcă. Durerea este incredibilă și atroce. Nu vedem nimic. Doar miros de pucioasă și sunete de
animale dezlănțuite din Iad. Urmează să murim în orice clipă. Ca și voi aici de față, mă întreb
dacă este real sau dacă este de la alcool sau dacă de la iarbă sau dacă pur si simplu visez. Este
real. Am cicatricea asta pe obraz.
Șeny: Am arsura asta pe gât și pe mână.
Andreea: Am o bucată de scalp unde nu mai crește părul.
Șeny: Se aprinde lumina și văd cum Andreea este azvârlită pe jos și contorsionată într-o formă
pe care nu pot să o cataloghez decât ca un ghem de membre și păr smuls.
Andreea: Am picioarele și mâinile fracturate în mai multe locuri.
Simona: Șeny zace într-un colț într-o baltă de sânge care îi iese din gât.
Șeny: Simona este țintuită în podea cu un cui în falcă. Este sânge peste tot. Nu știu dacă este de
la mine sau nu.
Simona: Se deschide ușa singură și mă târăsc până afară.
Șeny: Se deschide ușa. O iau pe Andreea și ne târâm cu toții afară.
Andreea: Noroc cu ei că m-au târât afară.

Șeny: Ușa se închide în urma noastră.

Simona: Ușa se închide în urma noastră.
Andreea: Mă trezesc la spital. (pauză) Știți de ce chiulesc elevii de la ore? (pauză) Pentru că nu
le place să stea la căcaturile alea de cursuri plictisitoare care nu te ajută cu nimic în viață.
(pauză) Pentru că nu le place să se ducă la căcaturile alea de teste și examene și teze. (pauză)
Pentru că nu le place să iasă în față la tablă și să zică lecția. (pauză) Pentru că nu le place ca un
căcat de profesor să se poarte ca și cum ar fi șeful școlii. (pauză) Dacă nu ar fi fost căcatul ăla de
test la Geografie. (pauză) Dacă nu mi-ar fi fost atât de teamă să iau un 2. (pauză) Dacă nu mi-ar
fi fost frică de părinți care mi-ar fi scos toată viața ochii că am luat un 2 la Geografie. (pauză)
Poate acum aș fi dus un căcat de viață normală. (pauză) Iau pastile cu pumnul. (pauză) Dorm
doar ziua. (pauză) Noaptea stă lumina aprinsă în toată casa.
Simona: Am chemat poliția.
Șeny: Am chemat poliția. Și... nimeni nu ne crede. Le povestim ce s-a întâmplat. Intră în casă și
nu găsesc nimic ciudat. Nu tu sânge, nu tu obiecte zburate prin încăpere, nu tu cap de Robert, nu
tu Robert. Nu putem demonstra nimic. Nu avem dovezi. În afară de rănile evidente de pe
trupurile noastre. Răni pe care doctorii le pun pe seama unor auto-mutilări. Ne găsesc alcool în
sânge. Și droguri. Toți cred că ne-am drogat și am inventat. Că am fabulat. Polițiștii găsesc
geamurile deschise. Fără tencuială. Ca și cum nimeni nu ar fi umblat la ele. Găsesc mult praf. Ca
și cum nimeni nu ar fi trecut pe acolo. Toate astea sunt trecute în raport. Profesorii profită de
ocazia asta și generații la rând care au urmat sunt îmbuibate cu povești despre casa asta. Ține
figura și acum. Nimeni nu se mai duce acolo să chiulească. Anii au trecut și misterul încă a
rămas. Poliția încă mai zice că Robert s-a certat cu părinții lui și a fugit de acasă. Variantă
susținută și de părinți. Se pare că într-adevăr ta-su îl mai altoia din când în când. E și de-nțeles de
ce chiulea. Voia să evadeze. Să se ducă cu mintea în altă parte. Știi? Într-un loc mai bun. Cu toții
facem terapie. Știm foarte bine ce-am văzut acolo. Știm foarte bine ce-am auzit acolo. Știm
foarte bine ce-am simțit acolo. Tot ce v-am povestit, tot ce ați văzut, tot ce ați auzit și simțit aici,
este inspirat din fapte reale. Dacă lumina începe să pâlpâie acum, este real. Dacă auziți un
bocănit în perete, este real. Dacă credeți că este cineva în spatele vostru acum, este real.
(Lumina se închide brusc după ce a pâlpâit de câteva ori pe parcursul întregului monolog,
beznă totală, sunete, bocănituri, Robert apare în spatele spectatorilor și urlă)

*Textul poate suferi modificări în funcție de adaptarea la scenă.

**Contact Reactor Cluj Napoca, str. Petofi Sandor, nr. 4, e-mail contact@reactor-cluj.com,
telefon 0747 197 501 sau George Cocoș, e-mail georgepetre.cocos@gmail.com, telefon 0753
853 415.
Sfârșit.