Cuvânt către Neamul Românesc: „Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!

“
Săptămânal regional de atitudine şi cultură

Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214), 16 Pagini, Preţ: 2 lei, Perioada: 29 aprilie - 5 mai 2011

Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu

De n-aş fi om,
Săptămânalul dumneavoastră La Târgu-Mureş, via Craiova aş vrea să fiu
preferat,
Condeiul ardelean, un tricolor
îl puteţi achiziţiona prin
Poşta Română (abonamente)
Final juridic corect uitat în Munţii Apuseni.
(Adrian Păunescu)
şi la vânzare liberă din:
2
Judeţul Mureş
- Chioşcurile Symetria pentru strada Călăraşilor „Cea mai lungă
Târgu-Mureş, Luduş,
Târnăveni, Sovata, staţie de autobuz
Ungheni, Cristeşti din lume“
Judeţul Braşov
- Chioşcurile Roşii
Braşov, Săcele,
Codlea, Râşnov,
Zărneşti, Predeal
Judeţul Covasna
- Chioşcurile H-Press
Sfântu-Gheorghe,
Târgu-Secuiesc,
Covasna, Baraolt
- Chioşcurile Adrimar
Sfântu-Gheorghe,
Covasna,
Întorsura-Buzăului
Judeţul Harghita
- Chioşcurile Adrimar
Miercurea-Ciuc,
Topliţa, Gheorgheni,
Bălan, Voşlobeni
Avocat Ioan Sabău-Pop 3 5
Îndreptarea
păcătosului

De la „vrem autonomie secuiască” Un român

îşi apără aurul

la „vrem o patrie secuiască”! N-ar fi rău deloc

prof. Ilie Şandru
(Topliţa)
Pe undeva chestiunea este lo-
gică, timpul nu stă pe loc, după
cum nici doleanţele „secuilor” nu
pot fi tot aceleaşi. Lumea s-a cam
săturat de acea „arie” a autono-
miei secuieşti care se tot „cântă”
pe toate gamele posibile şi im-
posibile, muzicale şi mai puţin
muzicale, de ani buni. Doar este
arhicunoscut vechiul dicton „sco-
pul scuză mijloacele”!
Se vede însă treaba că nimeni
nu-i ascultă pe aceştia. Ori nu-i
bagă-n seamă. Cine ştie... Ori-
cum, unul dintre numeroşii „for-
matori de opinie” ne-a obişnuit
deja ca ceea ce visează noaptea,
dimineaţa să pună pe hârtie, că ea
suportă, săraca, de toate. E vor-
ba de un „maghiar-secui” care
lucrează la redacţia publicaţiei
lunare de limbă maghiară „Torte-
nelmi magazin”. Acolo a publicat
el şi ceea ce visase, probabil, îna-
inte cu o noapte despre chestiu-
nea cu „patria secuiască”.
Se ştie că visul e vis, iar re-
alitatea, realitate. De cele mai
multe ori nu au nicio legătură una
cu cealaltă. Aşa s-o fi petrecut lu-
crurile şi cu respectivul condeier.
A visat el o... „patrie secuiască”!
Întrebarea ce se pune, de data
aceasta în mod cât se poate de
serios, este: o fi existat undeva,
vreodată, o „patrie secuiască”?
Cred că este foarte dificil să răs-
pundă cineva, corect, la o ase-
menea întrebare, din moment ce
chiar marii istorici încă nu s-au
putut pune de acord cu originea
secuilor şi care o fi fost patria lor
arhaică, din care apoi, cine ştie
din ce motive, şi-au luat, cum se
spune, lumea în cap.
Interesant este că respecti-
vul autor al articolului intitulat
„Vrem o patrie secuiască”, cu-
noaşte toată istoria secuilor aşa
de bine încât nu are nicio reţinere
în a afirma, categoric, că secuii
sunt „un popor indigen, nu ve-
netic”! După propria sa „istorie”
- de fapt, nu e numai a lui, ci a
multora convinşi de „adevărul”
de mai sus - nu ei, secuii, sunt
venetici, ci „românii colonizaţi
în oraşe, comunităţile româneşti
stabilite în secolele anterioare”!
Iată, deci, justificarea unei „patrii să avem în
secuieşti”! vedere modelul
Numai că aceşti „colonişti ro-
mâni” nu-i înţeleg deloc pe secui şi australian!
au uitat de „drepturile fundamen-
tale promise în decembrie 1918, 8-9
la Alba-Iulia”! Dacă ne referim
la „drepturi fundamentale”, res- Comuna Voşlăbeni,
pectivul gazetar - sau ce-o fi! - ar o oază de
trebui să ştie că asemenea drep-
turi nu pot să fie decât într-o lege românism în
fundamentală, iar aceasta este mijlocul „secuimii”
Constituţia! Din câte ştim, la Al-
ba-Iulia nu s-a votat - şi nici nu
se putea vota! - o Constituţie.
Acolo s-a adoptat doar o Decla-
raţie de către o Adunare Naţiona-
lă a Românilor din Transilvania.
Niciun reprezentant oficial al
Statului Român nu a fost prezent,
la 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia.
(continuare în pagina 4)

*actualizat în fiecare luni

 2 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214) Social
Record de Guiness Book la Moacşa, în judeţul Covasna:

„Cea mai lungă staţie de autobuz din lume“

Săptămânal regional
de atitudine ºi cultură
Fondat în 2006
Director fondator
E-Mail: info@condeiulardelean.ro
prof. Vasile Stancu
(Sfântu-Gheorghe)
Cine nu a auzit de Guiness
Book? Fiecare continent, ţară,
regiune, metropolă, municipiu,
oraş, comună, sat sau locuitor al
tii guinessieni nu le-au omologat
recordul datorită faptului că...
„din documentaţia trimisă lipsea
declaraţia unui martor, iar un alt
martor a stat 17 minute mai mult
decât prevede regulamentul”.
deţine un record pe ţară din start,
dacă exceptăm Bucureştii cu
cârnăţăriile şi patiseriile opres-
ciene. El este deţinătorul a trei
recorduri, din cele 30, înscrise
în legendara carte. Câte judeţe
naţional. Cu această ocazie, vom
afla şi câţi centimetri în plus are
lăţimea benzii, câţi metri pătraţi
are suprafaţa de asfalt a staţiei
moacşane, câte autobuze pot sta-
ţiona concomitent pentru a trans-
porta numărul „impresionant” al

Doru Decebal Feldiorean Terrei ar fi mai mult decât ono- locuitorilor din Moacşa, de ce
rat să se regăsească în paginile pentru această populaţie nu s-a
Director general faimoasei Cărţi a Recordurilor. construit decât o meschină ghe-
Violeta Elena Feldiorean Se face o adevărată risipă de retă care poate adăposti câţiva
inteligenţă, energie, imaginaţie, călători!? Dar pentru a nu păţi,
Redactori resurse materiale, financiare şi precum sibienii, „din lipsă la do-
Andrei Mihai Braşoveanu umane pentru această favoare sar” a unor formalităţi documen-
Adrian Teacă deosebită. Se propun proiecte, tare, întrebăm proprietarul unde
se redactează regulamente, se putem găsi proiectul lucrării, cât
Tehnoredactare (DTP) convoacă mass-media, se strâng a costat (poate se situează şi la
Bódi Szilamér János uriaşe mulţimi de oameni, toate, acest indicator la cel mai înalt
în nobilul şi importantul scop de nivel, precum terenul de fotbal
Corectură a fi trecut, chiar şi pe ultima sa înclinat sau „Casa Poporului”),
Claudia Otilia Karda pagină, în „cartea cea mai dintre cine a dat autorizaţia de cons-
Tiparul executat la: cele mai ale omenirii”. Nu apari trucţie, cine a executat lucrarea,
Intact SA Bucureşti aici, nu exişti. Ai ajuns în pagi- cine a recepţionat-o, adică tot
nile ei, ţi-ai atins idealul vieţii, ai dichisul necesar pentru un dosar
Redacţia: devenit „vip” de primă mărime, complet în faţa... cârcotaşilor de
Str. Lăcrămioarei, cu stea pe aleea hollywoodia- Dar ce amărăciune pe bieţii se pot lăuda cu această perfor- la „Cartea Recordurilor”?! Şi o
Nr. 18, Bl. 42, Sc. C, Ap. 1, nă. Ce mai? Ai devenit „om de drumari clujeni care au reuşit, manţă? Niciunul. Ca locuitor al mare dilemă. Sub numele cui
Sfântu-Gheorghe, om”, deasupra tuturor pigmeilor în anul 2009 d.Hr., să constru- acestui judeţ, pentru a nu lăsa loc înscriem noul record? Al pro-
judeţul Covasna, ROMÂNIA care-ţi consumă şi poluează cu iască un „rotoriu” cum spun ba- niciunei îndoieli privind întâieta- prietarului? Al proiectantului?
neputinţele lor aerul. Cu atât mai sarabenii, sens giratoriu pentru tea covăsneană asupra celorlalte Al executantului? Al localităţii
Cititorii ne pot contacta la: merituoasă este performanţa şi necunoscători, în lungime de 9 judeţe ale patriei, vă sfătuiesc să Moacşa? Al descoperitorului?
Tel.: 0267-312.260 mai înalt piedestalul pe care te (nouă) km, la ieşirea din comuna calculaţi numărul locuitorilor, Cine va fi fericitul din paginile
Fax: 0367-814.145 ridici, cu cât de tine nu a auzit Apahida spre Dej. Dacă nu a fost sau suprafaţa judeţului, raportate faimoasei cărţi? Mare dilemă!!!
Editat de SC Tracia SRL până atunci nimeni, adică pe ro- omologată lungimea „rotoriului”, la numărul recordurilor. Între- Poate ne deşteaptă CNADNR-
Sfântu-Gheorghe mâneşte, „nici dracu’”. cel puţin, pentru consolare, denu- cem şi Bucureştii. Dar dacă şi ul. Ar fi păcat să pierdem un re-
Cât s-a chinuit Ceauşescu, mirea localităţii Apahida, pome- în aceste condiţii suntem con- cord guinessbookcian covăsnean
ISSN 1843 - 4665 sau mai bine spus, cât a chinuit nită în toate ghidurile căilor de testaţi, atunci trebuie să punem din cauza unor „dezinteresaţi”
Marcă înregistrată la OSIM poporul român, pentru a ajun- comunicaţii terestre, ar fi trebuit. cărţile pe masă. Avem şi un al din această instituţie a „miticilor
ge în această „carte de căpătâi Recent mass-media informa, patrulea record. Nu cel cu ciu- dâmboviţeni”. Aloo!!! Se aude?
NR 87664 a istoriei omenirii”!? Şi a dat prin toate mijloacele ce le are la percile de la Comandău, care Dacă nu record, cel puţin au-
lovitura, post-mortem, cu trei dispoziţie, de proiectul primaru- „nu s-a pus”, ci cel de la Moacşa, tostradă. Adăugaţi la cei 41 de
Asociaţia „Noi Românii“ recorduri, cu aceeaşi „ispravă” lui din localitatea bihoreană Finiş care trebuie înscris sub numele km ai autostrăzii ardelene, parcă
Preşedinte - pardon, proiect, numită „Casa - nume predestinat sfârşitului - de de „Cea mai lungă staţie de au- A3 se numeşte, încă 150 de me-
Florin Ignat Poporului”, sau „Casa Republi- construire a unui teren de fotbal, tobuz din lume”. Staţia, situată tri, dar cu o bandă şi-un sfert pe
cii”, sau „Palatul Parlamentu- cu pistă de alergare şi tribună, to- la ieşirea din localitatea Moacşa sensul de circulaţie, şi „autono-
Director executiv
lui”, sau... însăşi denumirea va fi tul „în pantă”. Ei, să vedem acum spre Braşov, la km 36, pe DN 11, mă” de aceasta. Vor recunoaşte
Ioan Mugur Topolniţchi al patrulea record. cusurgii de la Guiness Book ce are o lungime aproximativă cât a şi cârcotaşii o asemenea inovaţie
Colaboratori Astăzi, ţara deţine peste 30 pretexte mai au pentru a nu omo- altui record judeţean, 150 metri, şi grandioasă realizare. Până la
de nominalizări guinessbookcie- loga unicitatea şi originalitatea probabil mai mult sau mai puţin 900 de km rămâne, totuşi, mai
prof. univ. dr. Petre Ţurlea ne, cu toate că eforturile noastre, stadionului şi a înscrie, în cartea cu câţiva cm, dar pentru a nu puţin. O nimica toată.
prof. univ. dr. Ion Coja în unele cazuri, nu au fost luate mai sus menţionată, la capitolul păţi precum clujenii la Apahida, Ar mai fi o dilemă. Mai mică.
dr. Mircea Dogaru în seamă. Mă gândesc, cu păre- „stupidităţi”, epocala inovaţie. O trebuie să citim proiectul record- La adresa poliţiei rutiere. Într-o
dr. Ioan Lăcătuşu
dr. Gheorghe Funar re de rău, la cei 24 de baschet- fi sau nu o fi sfârşitul înţelepciu- menei staţii de la cei în drept, asemenea uriaşă staţie, se poate
dr. Gheorghe Olteanu balişti sibieni, care, după 80 de nii la Finişul bihorean remarcat şi probabil Compania Naţională de parca?
dr. Vlad Hogea ore de efort baschetbalistic, că notat de prodigioasa carte? Autostrăzi şi Drumuri Naţionale În naivitatea noastră aştep-
dr. Mircea Frenţiu joc nu-l putem numi, au rămas Dar, să poposim şi pe la noi, din România (CNADNR), pro- tăm, totuşi, nişte răspunsuri ale
dr. Mircea Măran profund dezamăgiţi că specialiş- în judeţul Covasna, care, cred, prietara mai sus amintitului drum instituţiilor vizate.
prof. dr. Ion Ranca
ing. Nicolae Doroftei
prof. Ilie Şandru
prof. Ligia Dalila Ghinea
prof. Vasile Stancu
prof. Rodica Pârvan
prof. Doru Dobreanu
prof. Alexandru Ciubîcă
prof. Mihaela Vatamanu Alexandrescu
prof. Georgeta Ciobotă
prof. Sanda Romana Feldiorean
prof. ing. Maria Peligrad
prof. drd. Costel Cristian Lazăr
Pr. Prot. Florin Tohănean
Pr. psh. Nicolae Floroiu
Pr. Ioan Ovidiu Măciucă
Pr. Cristian Vlad Irimia
Pr. Iustin Gârleanu
Pr. Nicolae Bota
Pr. Adrian Stoian
Pr. Ioan Tămaş
Lazăr Lădariu
Constantin Mustaţă
Lucilia Dinescu
Dan Tanasă
Mihai Horga
Erich Mihail Broanăr

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor

publicate revine autorilor (art. 206 C.P.).
Articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
 Interviu
La Târgu-Mureş,
g ş, via Craiova
Final juridic corect pentru strada Călăraşilor
prof. Alexandru Ciubîcă
(Târgu-Mureş)
- Stimate domnule prof. univ.
dr. Ioan Sabău-Pop, de curând,
Curtea de Apel Craiova - Secţia
de Contencios Administrativ şi
Fiscal a luat o hotărâre defini-
tivă în dosarul 1577.1/43/2006
şi a respins irevocabil recursul
formulat de către Consiliul Lo-
cal Municipal din Târgu-Mureş
în ce priveşte schimbarea străzii
Călăraşilor în Kossuth Lajos,
astfel că denumirea care amin-
teşte de participarea eroică a
regimentului de cavalerie la
Războiul de Independenţă va
rămâne în continuare în nomen-
clatorul stradal târgumureşean.
De către cine a fost susţinut
punctul de vedere al românilor
din zona mureşeană?
- Cauza a fost iniţiată de Uniunea
Naţională „Vatra Românească”
(preşedinte, prof. Florin Oproies-
cu), Asociaţia Cultural-Patriotică
„Avram Iancu” (preşedinte, jurist
Ioan Berţa), Partidul România
Mare (preşedinte, ing. Amza Cons-
tantin), precum şi de consilierul
local dr. Ioan Sita; aşadar, trei fi-
liale judeţene ale unor organizaţii
cu caracter profund patriotic şi de
unul din consilierii locali extrem
de implicat în viaţa acestui mu-
nicipiu. Pe întreg parcursul pro-
cesului am susţinut, din punct de
vedere juridic, punctul de vedere
şi interesele părţilor menţionate.
- Şi aţi făcut-o în mod benevol,
lucru pentru care ţin să vă mul-
ţumesc în numele tuturor locu-
itorilor târgumureşeni de bună
credinţă… Care sunt, însă, mo-
tivele pentru care atribuirea nu-
melui conducătorului revoluţio-
nar maghiar nu este dezirabilă
la Târgu-Mureş?
- Slovac de origine, născut la Bra-
tislava, Kossuth s-a maghiarizat
şi, poate tocmai spre a-i fi uitată
originea, în ceea ce a scris în cu-
vântările sale, în acţiunile sale din
1848, a dat dovadă de extremism,
de şovinism, de ură împotriva a tot
ce nu era maghiar. Iată doar câteva
din motivele pentru care atribuirea
numelui său în municipiul Târgu-
Mureş este inoportună: 1. Kossuth
nu a recunoscut niciun drept ro-
mânilor din Transilvania şi Unga-
ria în afara celui de a se „dizolva”
în naţiunea maghiară; 2. În calitate
de conducător al Revoluţiei un-
gare de la 1848, a fost categoric
împotriva emancipării naţionale a
românilor, a dat dovadă de o deo-
sebită intoleranţă, ascuţind la ma-
ximum tensiunile interetnice din
principatul, până atunci autonom,
al Ardealului; 3. Lajos Kossuth a
autorizat instaurarea unui regim
de teroare în Transilvania, prin
transformarea gărzilor naţionale
ungare în „echipe de vânătoare”
şi prin instituirea „tribunalelor de
sânge” (militare). Doar în judeţele
Mureş şi Târnava au fost arse pes-
te 40 de comune şi au fost asasi-
naţi peste 6.000 de români, mulţi
dintre ei copii, bătrâni, femei; 4.
Kossuth i-a urmărit cu o duşmănie
neîmpăcată nu numai pe români,
ci şi pe saşii transilvăneni pentru
că s-ar fi opus „luptei pentru liber-
tatea maghiarilor”. Lui i se dato-
rează, între altele, condamnarea
şi executarea cărturarului Stephan
Ludwig Roth; 5. Kossuth a solici-
tat Franţei şi Angliei să împiedice
avântul revoluţiei în Ţările Ro-
mâne, cărora le cerea să sprijine,
Strada Călăraşilor - Târgu-Mureş, judeţul Mureş
însă, Revoluţia Ungară. Aşadar,
acesta este personajul istoric real,
dincolo de viziunea romantică…
- Şi, totuşi, aceasta a fost opţiu-
nea Consiliului Local Municipal
Târgu-Mureş.
- Într-adevăr, avizul nefavorabil
al Comisiei pentru atribuirea de
denumiri de străzi şi monumente
de pe lângă Prefectura judeţului
Mureş a fost ignorat. Comisia si-
milară, de la nivel local, s-a reu-
nit în absenţa consilierilor Ioan
Sita, Florin Oproiescu şi Octavian
Mândru, care nu au fost anunţaţi,
şi astfel schimbarea de denumire
a fost votată favorabil. Comisia a
făcut un proces verbal în care figu-
rează numele, iar nu un aviz, după
cum era legal. Hotărârea 255 a
fost luată în data de 13 octombrie
2005, deşi ea nu figura pe ordinea
de zi. Discutarea ei s-a făcut după
clarificarea punctelor înscrise în
acea ordine, iar consilierii locali
ai UDMR au avut câştig de cauză
şi cu sprijinul, prin votul interesat,
a doi consilieri PD-L…
- Aşadar, un întreg lanţ de ilega-
lităţi, menit să tulbure convieţu-
irea paşnică şi să dea satisfacţie
unei pretenţii a UDMR!
Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214)
- Ilegalităţi care au şi determinat
apelul la instanţa de judecată. În
judecarea cauzei au existat două
cicluri procesuale. În cel dintâi,
Tribunalul Mureş a dat Sentin-
ţa 2.508/3.11.2006 prin care se
cerea completarea şi rectificarea
hotărârii Consiliului Local; solu-
ţia a fost de anulare a Hotărârii nr.
255/13.11.2005. Părţile au decla-
rat recurs, acesta făcând obiectul
dosarului nr. 1.577/43/2006 de la
Curtea de Apel Târgu-Mureş. Re-
cursul este admis, iar prin Deci-
zia nr. 417/R/29.03,2007 sentinţa
primei instanţe a fost casată, iar
cauza a fost trimisă spre judeca-
re la Tribunalul Mureş. Într-un
al doilea ciclu procesual, dosarul
mai sus menţionat, prin sentinţa
nr. 809/28.11.2008, dă o hotărâre
şi mai clară decât cea dintâi, din
care citez: „Admite acţiunea în
contencios administrativ formu-
lată de reclamanţii Sita Ioan, Uni-
unea „Vatra Românească”, PRM
- Filiala Mureş, Societatea Cul-
tural-Patriotică „Avram Iancu” în
contradictoriu cu Consiliul Local
al Municipiului Târgu-Mureş şi
Primăria Municipiului Târgu-
Mureş; 3. Anulează Hotărârea
2/13.10.2005 privind schimbarea
denumirii străzii „Călăraşilor” în
strada „Kossuth Lajos”.
- Lucrurile păreau a se fi clari-
ficat odată pentru totdeauna în
această chestiune…
- În principiu, da. Numai că aba-
terile de la suspendarea Hotărârii
Consiliului Local, folosirea abuzi-
vă a denumirii de „Kossuth Lajos”
în loc de „Călăraşilor”, în docu-
mente locale, pe site-uri, dovedesc
că UDMR nu se împăca cu decizia
judecătorească. A urmat un episod
demn de vremea lui Caragiale:
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
îi este înaintat un „recurs” din care
lipseşte în preambul indicarea ori-
cărei oficialităţi administrative lo-
cale (primar, viceprimar, secretar),
care nu are număr de înregistrare,
în care nu există vreo semnătură
sau vreo ştampilă în afară de cele
ale avocatului Kerekes Karoly…
3
- Un astfel de înscris, practic
în nume personal, a fost luat în
seamă la Bucureşti?
- Da. S-a trimis la Curtea de Apel
de la Târgu-Mureş decizia de re-
judecare în recurs. Poate să pară
surprinzător, dar Consiliul Local
şi Primăria din Târgu-Mureş au
cerut strămutarea judecării recur-
sului. Ne putem întreba, deci, dacă
nu cumva autorităţile locale nu au
încredere în discernământul jude-
cătorilor mureşeni sau se tem toc-
mai de imparţialitatea acestora?!
- Cum a continuat „odiseea”
acestui proces în inima Olteniei,
la Craiova?
- Recursul s-a judecat după toa-
te regulile. Am simţit acolo, însă,
o anumită rigiditate, o încadrare
aparte, iar unele zvonuri pomeneau
de posibile presiuni din partea
partidelor de guvernământ pentru
a fi pronunţată o sentinţă favora-
bilă oficialităţilor. Au fost, apoi,
nişte măsuri de supraveghere po-
liţienească nefireşti, exagerate. În
principal, ne-am axat pe viciile de
procedură ale recursului, evidente
şi pentru un nespecialist, care au
constituit argumentele forte ale
pledoariei mele. Încercările de a
adăuga, pe lângă aspectele de ordin
juridic, şi argumente de natură isto-
rică au iritat mereu partea adversă,
care a cerut instanţei să le ignore.
- Cât a durat această a treia şi,
să sperăm, ultimă fază, sau ulti-
mul ciclu procesual?
- Exact o lună de zile. În data de
28 februarie 2011 a avut loc o
amânare a cauzei pentru a se co-
munica cererea de intervenţie. La
21 martie a.c. a avut loc judeca-
rea propriu-zisă a recursului des-
pre care v-am vorbit mai înainte,
pronunţarea rămânând în amânare
pentru ziua de 28 martie. Soluţia
dată de Curtea de Apel Craiova
este un act juridic irevocabil şi ea
ar trebui să fie finalul unui capi-
tol din controversele cu caracter
interetnic care se (mai) manifestă
la Târgu-Mureş.
- Vă mulţumesc!
- Cu plăcere!
 4 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214)
În fiecare an, la 29 aprilie se serbează Ziua Veteranilor
col. (r) Ioachim Grigorescu
(Sfântu-Gheorghe)
Cu 66 de ani în urmă - veteranii
- parte a tezaurului uman al oştirii
române se întorceau din cele pa-
tru zări unde plecaseră la chemarea
ţării să lupte, să sângereze şi să se
jertfească pentru reîntregirea terito-
riului naţional amputat prin forţă şi
dictate. Aveau piepturile acoperite
de decoraţii, gândurile înţesate de
visuri, mulţi cu urmele schijelor şi
gloanţelor duşmane în corp. Erau
consideraţi simboluri vii ale istoriei
trăite, primiţi cu flori şi lacrimi de
bucurie şi recunoştinţă. Sperau şi la o
apreciere pe măsură din partea celor
scăunaţi la putere la 6 martie 1945.
Paradoxal, însă, la scurt timp,
onorurile acordate la întoarcerea de
pe front, meritele din luptele purtate,
erau uitate. Laurii de bravi ostaşi se
ofileau. Foştii combatanţi au înce-
put să fie triaţi, drămuiţi şi apreciaţi
după criterii şi culori politice, după
fronturile pe care au luptat - Est sau
Vest -, după categoria socială, apoi
marginalizaţi şi uitaţi, iar unii perse-
cutaţi şi condamnaţi.
Triumful dreptăţii pentru aceşti
eroi în viaţă a venit de-abia în De-
cembrie 1989. În aura libertăţilor
inaugurate de victoria Revoluţiei
Române şi foştii luptători din cel
de-al Doilea Război Mondial au
fost repuşi în drepturi. Prin legile
nr. 49/1991 şi nr. 44/1994 li s-au
recunoscut meritele fără nicio dis-
criminare şi li s-au conferit un pa-
chet de drepturi şi facilităţi care nu
puteau să-i îmbogăţească, ci doar
să le asigure un trai decent şi onest,
pentru suportarea mai uşoară a
greutăţilor vieţii.
La adoptarea legilor respective,
cei aproape 900.000 de veterani,
invalizi, văduve de război şi văduve
de veterani de război, beneficiau in-
De la „vrem autonomie secuiască” la „vrem o patrie secuiască”!
(urmare din pagina 1)
Dar se continuă a se striga în gura
mare, de către vajnicii propagan-
dişti ai maghiarimii din România,
că Statul Român nu-şi respectă
promisiunile făcute în 1918. Statul
Român nu a promis nimic, nimă-
nui, şi, deci, nu poate fi acuzat de
nimeni că nu-şi respectă angaja-
mentele luate atunci. Asta ar tre-
bui să le intre odată-n cap celor ce
flutură asemenea neadevăruri.
Acuzaţii grave i se aduc Româ-
niei, de către individul respectiv,
căruia nu merită să-i scriu numele,
şi pentru că - zice el - aceasta nu
respectă prevederile Tratatului pri-
vind minorităţile, semnat la Paris,
în 9 decembrie 1919. Sunt multe şi
importante prevederi acolo, legate
de minorităţile din România.
Astfel, Art. 2 prevede: „Gu-
tegral de drepturile cuvenite. Pe mă-
sura reducerii efectivelor, şi a alteră-
rii stării lor de sănătate, în locul unor
îmbunătăţiri ale Legii nr. 44/1994,
aceasta a fost amputată, sărăcită
prin diverse alte legi, Ordonanţe de
Urgenţă, ordine ministeriale şi alte
dispoziţii. S-a anulat scutirea de taxe
şi impozite pe pensii, s-au restrâns
scutirile impozitelor pe terenuri, s-a
anulat cota de impulsuri telefonice
gratuite, s-au redus alarmant dreptu-
rile la asistenţă medicală şi, mai ales,
la acordarea gratuită a medicamen-
telor şi protezelor - vitale pentru bă-
tânii veterani de război cu afecţiuni
cronice grave. În fiecare an se redu-
ce cota biletelor la tratament gratuit
în staţiunile balneoclimaterice; aju-
torul social prevăzut la art. 16 din
lege nu acoperă nici 10 la sută din
costurile pentru care este prevăzut.
Nici după 17 ani de la apariţia legii,
nu s-a aplicat dreptul la împroprietă-
rirea puţinilor veterani şi invalizi de
război aflaţi în viaţă, distinşi cu ordi-
ne şi medalii de război pentru fapte
de arme pe front.
Din păcate, nu numai drepturile
materiale şi financiare sunt afectate,
ci şi cele la audienţe şi răspunsuri la
demersurile noastre în termenele le-
gale de 30 de zile. Toate solicitările
Asociaţiei Naţionale a Veteranilor
de Război de a se acorda conducerii
acesteia primiri la Guvern şi unele
ministere, cu excepţia Ministerului
Apărării Naţionale, nu au fost sa-
tisfăcute şi la numeroase demersuri
scrise nu i s-a răspuns.
Priviţi şi admiraţi în perioade
de normalitate, acum, sub impactul
crizei economice, dublată de o criză
morală, suntem consideraţi o povară,
nebăgaţi în seamă de autorităţi, de o
parte a societăţii şi, mai ales, de ge-
neraţia tânără.
Pentru a readuce în memoria co-
lectivă, în atenţia autorităţilor de la
vernul român se angajează a da
tuturor locuitorilor săi întreaga
şi deplina protecţie pentru viaţa
şi libertatea lor, fără deosebire de
naştere, de naţionalitate, de lim-
bă, de rasă sau de religie”. Am
tot citit şi recitit rândurile acestea
şi am cugetat îndelung la ceea ce
Guvernul român ar fi putut rămâ-
ne corigent privind nerespectarea
prevederilor mai sus enumerate.
Nu am putut găsi, însă, nimic ce ar
putea să-l încrimineze.
M-am oprit îndelung, apoi,
şi la Art. 8, unde se spune: „Toţi
supuşii români vor fi egali în faţa
legii şi se vor bucura de aceleaşi
drepturi civile şi politice, fără de-
osebire de rasă, de limbă sau de
religie”. Prevederi clare şi precise.
Însă, ce anume nu o fi fost, sau nu
este, respectat aici? Cu ce se simte
toate nivelurile, a tuturor celor care
au obligaţii instituţionale şi mora-
le faţă de cei care au contribuit cu
arma în mână la existenţa naţiunii
române, cine suntem, ce am făcut
pentru ţară, ce ni se datorează şi
ce mai putem oferi noi astăzi, am
convocat, la începutul lunii aprilie,
Conferinţa Naţională a Asociaţiei
Naţionale a Veteranilor de Război.
Reamintim tuturor instituţiilor
statului şi societăţii româneşti că ti-
tlul de veteran de război a fost şi este
un titlu cu grave şi solemne sonori-
tăţi, plin de cinste şi respect. Acest
titlu nu ţi-l conferă nimeni din
mărinimie, ci se dobândeşte prin
luptă, prin eroism şi jertfă.
Reamintim că veteranii de răz-
boi în viaţă sunt fiii acestui popor,
cei care în plină tinereţe, la chema-
rea ţării nu au întrebat, nu au co-
mentat şi nu au pus în cumpănă, ci
au răspuns prezent pentru eliberare
prin forţa armelor a unor părţi din
glia străbună, răpite şi pângărite de
fosta Uniune Sovietică şi Ungaria
horthystă, cu concursul Germaniei
naziste şi Italiei fasciste.
Supravieţuind celei mai sânge-
roase şi pustiitoare conflagraţii mon-
diale, ne-am integrat într-un alt front,
cel al reconstrucţiei ţării, distrusă
autorul articolului mai neîndreptă-
ţit, ca cetăţean român de etnie ma-
ghiară, faţă de mine, cetăţean ro-
mân, de naţionalitate română? Ce
am eu în plus, din punct de vedere
legislativ, faţă de el? Iar dacă e
vorba de „drepturi politice”, ce să
mai vorbesc, „discriminare” tota-
lă?! Mai ales de 20 de ani încoace
de când UDMR, ca reprezentantă
politică recunoscută a minorităţii
maghiare, se află permanent la gu-
vernarea României!
În schimb, pot fi aduse grave
acuzaţii Guvernului român - mai
corect spus, tuturor guvernelor ro-
mâneşti perindate la putere în epo-
ca postdecembristă - care nu a res-
pectat şi nu respectă alte prevederi
importante ale Tratatului privind
minorităţile! Astfel, la acelaşi Art.
8, al. 4 se precizează: „Cu toată
de război şi am participat cu acelaşi
devotament la făurirea unor valori
materiale şi spirituale ale poporului
român apreciate de străini, dar deni-
grate şi contestate azi de unii care nu
simt şi nu trăiesc româneşte.
Reamintim că mai putem fi utili
social dacă experienţa, cunoştinţele
şi înţelepciunea noastră vor fi valo-
rificate. Mai putem oferi exemplul
nostru de dragoste de ţară, de respect
faţă de valorile fundamentale ale na-
ţiunii noastre, de cultură şi apreciere
a tradiţiilor, în spiritul cărora am fost
educaţi şi crescuţi de copii şi, nu în
ultimul rând, mai putem oferi exem-
plul de toleranţă şi armonie socială.
Asociaţia Naţională a Veteranilor
de Război participă activ, prin mem-
brii săi, la viaţa socială şi spirituală
a ţării. Unii sunt membrii ai unor
societăţi nonguvernamentale, în di-
verse fundaţii şi asociaţii culturale
şi de altă natură. Ei sunt prezenţi la
evocarea şi comemorarea evenimen-
telor importante din istoria naţională.
Ca membră a Federaţiei Mondiale a
Veteranilor de Război, cu sediul la
Paris, şi prin relaţiile de colaborare
cu organizaţii din majoritatea statelor
europene şi SUA, Asociaţia Naţiona-
lă a Veteranilor de Război contribuie
la cunoaşterea României, a eroismu-
lui Armatei sale în străinătate.
Aşadar, nu suntem un balast
pentru ţară şi generaţiile actuale.
Ne mândrim cu ce am făcut şi cu ce
lăsăm ţării, generaţiilor de azi şi vii-
toare care au obligaţia sacră să îmbo-
găţească şi să apere zestrea transmisă
de înaintaşi. Pentru ceea ce am în-
semnat şi însemnăm în istoria naţio-
nală, solicităm ca onorantul titlu de
Veteran de Război să fie respectat
stabilirea de către guvernul român
a unei limbi oficiale se vor face în-
lesniri raţionale supuşilor români
de altă limbă decât cea română,
pentru întrebuinţarea limbei lor,
fie oral, fie în scris, înaintea tribu-
nalelor”. Toţi românii, dar mai ales
cei din Ardeal, ştiu că în România
nu s-a respectat şi nu se respectă
acest articol, mai ales după 1989.
După cum nu se respectă nici
prevederile Art. 10: „În materie
de învăţământ public, guvernul
român va acorda în oraşele şi dis-
trictele unde locuieşte o proporţie
considerabilă de supuşi români de
altă limbă decât cea română, în-
lesniri menite a asigura ca în şco-
lile primare, copiii acelor supuşi
români vor fi instruiţi în propria
lor limbă. Această stipulaţiune nu
va împiedeca guvernul român de
Eveniment
şi să se bucure de cuvenita recunoaş-
tere oficială şi socială.
Solicităm să se reintroducă în
Legea nr. 44/1994 toate drepturile şi
facilităţile anulate ori trunchiate, de
la apariţie şi până în prezent, şi să fie
actualizată cu propunerile înaintate
de Asociaţia Naţională a Veteranilor
de Război în ultimii ani.
Dorim să nu mai întâlnim vete-
rani de război într-o costumaţie jal-
nică şi cu mâna întinsă prin gări, pie-
ţe, cimitire şi alte locuri publice, ori
înghesuindu-se, împreună cu alţii, la
uşile unor autorităţi locale, organiza-
ţii sociale şi fundaţii pentru a primi o
pomană care îi jigneşte şi îi face să
sângereze sufleteşte mai rău ca pe
front.
Mai dorim ca societatea româ-
nească, mai cu seamă tineretul, să
manifeste ceva mai multă consi-
deraţie faţă de meritele noastre în
istorie, faţă de tâmplele noastre în-
crunţite. O asemenea solicitare nu
costă niciun ban, doar mai mult
bun simţ, educaţie civică şi cei şap-
te ani de acasă!
Am fi vrut, şi ar fi frumos ca
acum, când sărbătorim Ziua Vetera-
nilor de Război şi aniversăm 21 de
ani de la crearea Asociaţiei Naţio-
nale a Veteranilor de Război, să ne
exprimăm bucuria şi satisfacţia faţă
de modul în care suntem preţuiţi sau
trataţi. Realitatea, foarte crudă, ne-a
împiedicat însă. Adevărul nu poate fi
escamotat. Nu mai suportăm să fim
amăgiţi. Mai avem, totuşi, încredere
că ni se va acorda atenţia cuvenită
acum cât mai suntem în viaţă şi nu
după ce vom trece la cele veşnice.
Am fost şi suntem credincioşi
valorilor morale şi idealurilor pen-
tru care am luptat cu arma în mână.
Acordăm şi vom acorda tot respec-
tul nostru forurilor conducătoare
ale statului: Parlament, Preşedinţie,
Executiv, indiferent de culoarea po-
litică, şi le urăm succese depline în
conducerea cu mai multă înţelep-
ciune şi preocupare pentru intere-
sele naţionale, destinele ţării, pentru
realizarea unor progrese reale în
toate domeniile: politice, sociale şi
spirituale, pentru ca România să re-
vină, cu demnitate şi autoritate, pe
un loc fruntaş în rândul membrilor
Uniunii Europene, al statelor lumii,
aşa cum a fost cândva.
a face obligatorie predarea limbii
române în zisele şcoli”.
În sfârşit, acuze grave pot fi
aduse guvernanţilor români post-
decembrişti care se fac vinovaţi de
nerespectarea Art. 11, unde este
stipulat că: „România consimte să
acorde, sub controlul statului ro-
mân, comunităţilor secuilor şi sa-
şilor, în Transilvania, autonomia
locală, în ce priveşte chestiunile
religioase şi şcolare”.
Concluzionând, trebuie să recu-
nosc că sunt întrutotul de acord cu
autorul articolului la care am făcut
referire, care acuză Guvernul că a
încălcat şi încalcă prevederile cu-
prinse la Art. 8 al. 4, Art. 10 şi Art.
11 dintr-un important document in-
ternaţional: Tratatul privind minori-
tăţile, pe care România l-a semnat la
Paris, în 9 decembrie 1919.
 Opinii Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214) 5

Ioan Mugur Topolniţchi te de puterea sovietelor. Stalin cu ai lui, ma- adică vor lucra mai puţini salariaţi, vom ad- hotărât acestor perfide propuneri de regio-
(Covasna) cabri asasini a 22 de miloane de oameni, au ministra mai eficient teritoriul ţării, adică ei nalizare. Veniţi, dacă va fi cazul, cu toţii
impus României ocupate de ei, regiunile, ca vor putea câştiga mai mult din munca noas- să răspundeţi lui Lucifer cu un creştineşte
HRISTOS A ÎNVIAT! A răscumpă- formă de administrare teritorială. Cu sigu- tră, vom elimina iredentismul şovin pentru „NU”. Salvaţi-l pe preşedinte că s-a rătăcit,
rat toate păcatele omenirii. Ne-a dat posi- ranţă că „dictatorul” Nicolae, după ce alt că ei vor fi izolaţi în centrul ţării, vom fi săracul de duh, de turma ce o păstoreşte.
bilitatea de a ne mântui, de a ne ierta, în „tiran” Gheorghe a eliberat ţara de simpa- liberi să cumpărăm mai mult combustibil Aplicaţi zisa Domnului care nu vrea pierza-
marea Sa, şi de neînţeles pentru noi, milă. tica şi nepreţuita armată a sovietelor, a re- pentru a lua o adeverinţă de la regiune, vom nia păcătosului şi iubitului şi nepreţuitului
Ortodocşii se bucură mult de aceste taine, venit la administraţia teritorială antebelică, putea călători mai mult până la spital, până nostru conducător, ci îndreptarea lui spre
le aduc cinstire, şi se străduiesc să câştige judeţele, pentru a ne oprima, pentru a ne pu- la tribunal, pentru că e imperios necesar să odihna sa veşnică. Dacă el nu ştie să condu-
mântuirea printr-o convieţuire creştinească. tea controla mai bine viaţa, pentru a ne lua întărim dreptul la călătorie de care, vreme că turma, e îngăduit ca turma să-l salveze.
Din nefericire, avem parte de multe is- libertatea, nu numai nouă, românilor, ci şi de mai bine de 50 ani, de am fost privaţi. E învăţătura noastră de căpătâi! Deci, toată
pite în aceste clipe sfinte. Diverse sunt is- unei răsfăţate minorităţi pe care o îngăduim Mult iubitul, nepreţuitul şi stimatul nos- turma să spună „NU” şi ne vom salava de
pitele. Nu o să pot să le numesc pentru că lângă noi de puţină vreme. Ce înseamnă o tru preşedinte acceptă şi promovează ispi- la pieire iubitul nostru conducător din anul
sunt infinite, precum şi mai multă este mila mie de ani faţă de timpul de când suntem tele trimise lui de Lucifer. Oare cine o fi 2011 după Hristos. HRISTOS A ÎNVIAT!
Domnului. Mă voi mărgini la una din ispite, noi aici? O nimica toată. Noi nici nu putem Lucifer, căruia nu poate să-i reziste creşti- Şi noi, credincioşii, odată cu El.
care, pe mine unul, mă macină şi mă face să sărbători de când suntem aici, pentru că neşte preşedintele? Blonda sau bruna, oare Să nu uităm a mulţumi purtătorului de
mă rog mai mult Dumnezeului nostru, pen- suntem dintotdeauna! Noi ne cinstim sfinţii aşa-zişii pravoslavnici stăpâni ai Orientu- biruinţă Gheorghe şi făcătorului de minuni
tru a-mi da putere să înţeleg şi să mă lupt ortodocşi, Învierea Domnului nostru Iisus lui îngheţat, poate apusenii cu emisarii care Nicolae, care au ajutat neamul românesc,
cu ea. Numele ei este „Schimbarea Consti- Hristos şi alte taine ale creştinătăţii. Asta ne mişună prin ţară ca furnicile într-un muşu- succesiv, să nu mai fie sub călcâiul priete-
tuţiei”, propusă de mult iubitul şi stimatul preocupă cu celeritate şi e foarte bine! roi de pe plai ori cei ce încă îl aşteaptă pe nului şi să-l scape de datorii! Mult iubite şi
nostru preşedinte. Or fi bune, or fi rele noile Frumosul Lucifer este neîmpăcat cu ce Mesia? stimate, domn preşedinte, vă aşteptăm lân-
prevederi ce ne sunt puse în faţă, mă întreb? facem şi vine cu o nouă ispită, cică prag- Indiferent de unde vine ispita, noi ro- gă noi, neamul românesc, în această bine-
Una din propuneri, însă, îmi aduce amin- matică. Ne amăgeşte că vom face economii, mânii, ortodocşii, trebuie să spunem „NU” meritată pomenire.
siguranţei unei conştiinţe nepătate, a Merită a ne pleca cu pioşenie
Un român îşi apără aurul unei drepte coloane vertebrale, a unei
neaplecări de slugoi cu mâna întinsă.
în faţa locuitorilor care au refu-
zat banii păcătoşi, au refuzat să
prof. Georgeta Ciobotă stat, de la primarul comunei şi până hăul, străinilor? Cântecul sărăciei va E curios de văzut cum arată ochii ce- plece, au refuzat să se rupă de
(Alba-Iulia) la preşedintele ţării. suna altfel: „Noi cerşim din poartă-n lor care se vând, când primesc banii sfântul loc natal. Şi stau acolo ca
Cu presupunerea că nu toţi mo- poartă, / Munţii aur nu mai poartă”. pe propriul suflet? Dacă-l au. nişte stânci în apărarea aurului.
Degajat, cu multă stăpânire de ţii au urmărit emisiunea, să scriem Un ROMÂN a spus NU banilor Auzim, nu cu surprindere, că unii Nu ştim care va fi deznodământul
sine, domnul Aurel Sântimbrean, negru pe alb afirmaţia domnului Au- oferiţi de şarlatanii veniţi să goleas- dintre cei care au primit bani şi case acestei oribile declanşări de jaf,
geolog, cu mulţi ani de muncă la rel Sântimbrean că primarul Roşiei că pământul României de cele mai pentru a părăsi zona, s-ar întoarce şi dar gândim că ar fi bine, oricare
Roşia Montană, este primul român, Montane este corupt (dar nu numai preţioase bogăţii, care ar trebui să fie s-ar reinstala aici, regretând că au ar fi situaţia, ca toţi aceşti oameni
implicat sufleteşte, care apare la el, ci toţi primarii care au pus ştampi- un scut de apărare şi susţinere a vie- plecat şi mărturisind că au fost păcă- neaplecaţi şi nemurdăriţi de banii
televiziunea publică, în problema la Primăriei peste propria semnătură, ţii poporului încă multe veacuri. Un liţi. Îi cheamă morţii ale căror lăca- hienelor canadiene, să fie menţio-
preconizatului furt al aurului din în acordul cu firma de hoţi - n.a.). român care nu vinde şi nu se vinde: şuri de somn veşnic vor fi răscolite, naţi pe un document şi numele lor
Munţii Apuseni. Minerii moţi să afle că promisiunea „Am pensie, am copii realizaţi, am o pentru că nici ele nu vor scăpa de să fie înscrise pe un monument al
Este românul competent, cunos- de lucru pentru 2.300 de oameni va casă, am tot ce-mi trebuie în familie”, excavatoarele diavoleşti. Nu e de mi- demnităţii moţeşti, având în frun-
cător al istoriei mineritului, cu mare dura doar doi ani, cât se va construi a declarat dumnealui când i s-a pro- rare că moţii vânduţi vor lua bani şi te pe mentorul lor în minerit, in-
greutate în aprecierea actului de van- angrenajul pentru exploatare, rămâ- pus să preia funcţia de coordonator pentru morţii din cimitirele care vor giner Aurel Sântimbrean. Ei sunt
dalism pus la cale de firma canadi- nând doar câteva sute de angajaţi de lucrări, oferindu-i-se un însem- fi distruse. Acceptarea de a fi reînhu- luptătorii pe baricade şi banii nu
ană care dansează fără oprelişti pe pentru minerit. Să-i întrebăm: cu ce nat beneficiu financiar. Seninătatea, maţi în altă parte îi va „îmbogăţi” şi reuşesc să-i doboare. Ei sunt eroii
teritoriul ţării noastre, sub privirile vă veţi alege, ce veţi face mai depar- liniştea şi relaxarea sufletească sunt mai mult pe fiii şi nepoţii celor stră- neştiuţi. Să le aşezăm numele ală-
îngăduitoare ale tuturor organelor de te, dacă aurul îl veţi preda gratuit, cu o reflectare a non-compromisului, a mutaţi. Ce bani! Ce câştig! turi de al domnului Sântimbrean!

N-ar fi rău deloc să avem în vedere modelul australian!

prof. Alexandru Ciubîcă
(Târgu-Mureş)
România are o istorie bimilenară; Aus-
tralia, una duoseculară. Iar australienii nu
sunt prea interesaţi de genealogie, pentru că,
mulţi dintre ei, la rădăcini ar găsi vreun in-
fractor, deportat din Regatul Marii Britanii,
într-o temniţă mult mai largă şi păzită în mod
natural de apele Pacificului.
Aşadar, pe acolo noţiunea de patriotism ar
trebui să fie una exotică, decriptată după dic-
ţionare, în timp ce pe plaiurile mioritice ea ar
trebui să fie sentimentul cel mai puternic, cel
mai intim, genetic sădit în fiecare om al aces-
tui popor. Numai că, încă o dată, trăim într-o
lume a paradoxurilor, şi, în timp ce un atac te-
rorist musulman de la Bali a declanşat un „val
de patriotism venit din partea majorităţii aus-
tralienilor”, românilor (?) nu le pasă, le e ruşi-
ne şi, pe alocurea (ştim cu toţii, cam pe unde,
dragi cititori!), le e frică să arboreze steagul
ţării, măcar de Ziua Naţională, 1 Decembrie!
Cuvintele citate aparţin fostului prim-mi-
nistru al Australiei, Kevin Rudd, despre care
- mărturisesc - acum am auzit prima oară.
Dar acest text de pe internet m-a lămurit în
privinţa unui aspect: Australia are cu ade-
vărat un prim-ministru, în timp ce România
n-are…, cam de multişor, de dinaintea celui
de-al Doilea Război Mondial, de pe vremea
când cabinetul guvernamental, prin 1937-
1938, era condus de Octavian Goga! Pentru
că toate paiaţele din vremea comunismului
„biruitor” şi ale „democraţiei” balcano-car-
pato-danubine actuale, cocoţate în respectiva
funcţie precum nişte maimuţe în vârful Tur-
nului Eiffel, nu merită o astfel de titulatură,
ba chiar au fost şi sunt o insultă la adresa ter-
menului de prim-ministru.
Revenind la respectivul articol, ne vom
permite să reproducem, in extenso, câteva
fraze, iar dumneavoastră, dragi cititori, tre-
buie să măsuraţi (dacă veţi putea!) prăpastia
între atitudinea domnului Kevin Rudd şi cea
a autohtonului răchiţelean „prim-ministru”
BOCassa al V-lea în privinţa problemelor
naţionale, etnice şi rasiale. Într-adevăr, Ro-
mânia şi Australia se găsesc la antipozi. Din
păcate, nu doar geografic…
Spune domnul ex-prim-ministru Kevin
Rudd: „Vorbim mai cu seamă ENGLEZA, nu
spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza,
sau orice altă limbă. În consecinţă, dacă doriţi
să fiţi parte a acestei societăţi, învăţaţi limba!”.
Astfel de cuvinte nu veţi auzi niciodată nici de
la prim-sinistrul (pardon, ministrul) Români-
ei, nici de la „crema” (de mult acrită şi muce-
găită!) politichiei româneşti, întrucât automat
ar dispărea sprijinul bicocoşatei struţo-cămile
udemeriste, nici tu partid politic, nici tu uniu-
ne culturală! Iar preşedintele şi premierul n-or
mai primi paşaport pentru „cetăţeneştile” în-
truniri de vară de la Tusvanyos...
„Majoritatea australienilor cred în Dum-
nezeu!” Acest lucru e o stare de fapt, „întru-
cât bărbaţi şi femei de credinţă creştină, pe
principii creştine, au fondat această naţiune,
ceea ce este clar documentat. E cu siguranţă
adecvat a se afişa asta pe pereţii şcolilor noas-
tre. Dacă Dumnezeu este o ofensă pentru voi,
vă sugerez să consideraţi o altă parte a lumii
ca fiind casa voastră, întrucât Dumnezeu este
parte a culturii noastre”. Nu, aceste cuvinte nu
au răsunat prin Palatul Victoria, ci taman la
Cambera, în august 2010! Un popor născut
creştin, ca al nostru, îşi permite luxul de a in-
sulta şi de a pune sub semnul întrebării Biseri-
ca, iar unele satane de soiul unuia Moise de la
Buzău ar dori să fie scoase icoanele şi religia
din şcoli! Pentru australieni, însă, afirmarea
credinţei creştine nu înseamnă nici asimilare,
nici constrângeri pentru cei cu alte convingeri
religioase: „Vom accepta credinţele voastre
fără a vă întreba de ce. Tot ce vă cerem este
să o acceptaţi pe a noastră şi să trăiţi cu noi în
armonie şi bucurie paşnică”.
Se vorbeşte mereu de celebra ospitalitate
românească; iată, însă, că spusele domnului
Kevin Rudd ne dovedesc că ea nu este stră-
ină nici oamenilor de la antipozi: „Aceasta
este PATRIA NOASTRĂ, PĂMÂNTUL
NOSTRU şi STILUL NOSTRU DE VIA-
ŢĂ şi vă vom permite orice oportunitate de
a vă bucura de toate acestea”. DAR, CU O
LIMITĂ, impusă de bunul simţ care ar tre-
bui să caracterizeze orice clasă politică a ori-
cărei ţări: „Dar imediat ce încetaţi a vă mai
plânge, văita şi îngrozi de Steagul nostru, de
Onoarea noastră, de crezul nostru Creştin, de
Stilul nostru de Viaţă, vă recomand cu căl-
dură să profitaţi de o altă mare libertate aus-
traliană, LIBERTATEA DE A PLECA. Dacă
nu sunteţi fericiţi aici, atunci PLECAŢI. Nu
v-am obligat noi să veniţi aici. Voi aţi solici-
tat să fiţi aici. Aşadar, acceptaţi ţara pe care
VOI aţi dorit-o”. Desigur, contextul istoric,
problematica etnică diferă. Dar, oare, acest
îndemn călduros la un divorţ elegant nu se
potriveşte şi celor care, la noi, de Ziua Na-
ţională îşi pun brasarde negre, celor care, pe
banii noştri, ai tuturora, denigrează România
pe la Înalta neoPoartă Europeană, celor care
scuipă copios pe tradiţiile noastre milenare?
Acest îndemn de a pleca li se poate adresa tu-
turor celor care jignesc România, indiferent
de religie, etnie, sex, rasă etc.?!
Ce-am mai putea adăuga? Doar gândul că
pe aste prea zbuciumate meleaguri vor apă-
rea adevăraţi oameni politici, nu lepădături
din gura cărora să auzi orice, numai cuvântul
patriotism nu! Doar speranţa că va izbucni
un tsunami mai mare decât Cotroceniul şi
Victoria la un loc, care va mătura tot gozul
şi tot jegul politicianist de pe la noi! Atunci,
poate, ne vom redobândi verticalitatea mo-
rală, politică, socială şi naţională. Atunci,
poate, vom avea şi noi un prim-ministru de
talia domnului Kevin Rudd! Pentru că, din
păcate, a-l importa nu se poate!
Notă: Acest comentariu este un pamflet şi
el trebuie interpretat ca atare.
 6 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214)
De la „pietrele cele mai sigure la edificiul României Mari”
la autonomia teritorială pe criterii etnice!
Lazăr Lădariu
(Târgu-Mureş)
Şedinţa din 19 februarie 1920 a Adună-
rii Deputaţilor a fost condusă de istoricul
Nicolae Iorga. Preşedinte fiind al Adunării
Deputaţilor (Camera Deputaţilor de azi),
savantul i-a dat cuvântul deputatului I. Fay,
să se adreseze Adunării, în numele secuilor
din Transilvania, în primul Parlament al Ro-
mâniei Mari de după 1 Decembrie 1918, cu
formularea succintă: „Domnul dr. I. Fay”.
Redăm, integral, cuvântul acestuia, aşa
cum apare el în „Dezbaterile Adunării De-
putaţilor pe perioada 1919-1920”, pagina
594: „Domnul dr. I. Fay: Domnilor, înainte
de toate, vă rog să iertaţi greşelile cuvântă-
rii mele, deoarece eu româneşte numai de
câteva luni vorbesc. Anume vreau să vor-
besc ceva despre poporul secuilor. Vreau
să atrag atenţia asupra acestui popor de
omenie şi sârguincios. Având nădejde că
interesele sale vitale vor fi ocrotite în mar-
ginile noului stat, secuii au primit cu linişte
şi cu încredere unirea cu România. (Apla-
uze prelungite.) Cum că aşa este, aceasta
o dovedeşte scurt faptul că parlamentarii
maghiari din întâiul Parlament al Români-
ei Mari au ieşit aproape fără excepţie din
sânul acestui popor. Nu tăgăduiesc că au
fost, şi poate sunt, şi din aceia care, accen-
tuând lozinci de agitare, au voit să tulbure
liniştea înţeleaptă a secuimii, prin lipsa de
conştiinţă şi cu uşurinţă. Dar, domnilor de-
putaţi, aceştia nu au nicio însemnătate se-
rioasă. Procedeele acestea, drept vorbind,
nici nu se pot numi agitaţiuni, deoarece
agitaţie nu este. Este, însă, o frazeologie
năbădăioasă cu care conducătorii care
şi-au pierdut oştirile mai încearcă apusa
lor putere şi fac pe disperaţii politicii. Aceş-
ti domni se pot agita, poate, se pot chiar în-
nebuni unii pe alţii, dar nu-l înnebunesc pe
cumintele nostru popor secuiesc, muncitor.
Poporul acesta ştie să cumpănească greu-
tatea stringentă a schimbărilor universal
istorice şi a evoluţiunii, precum se vede şi
din faptul că mica noastră naţiune, înconju-
rată de popoare străine, nu s-a putut păstra
decât făcând numai politică reală. Domni-
lor deputaţi, de multe secole - 1.500 (sic!)
de ani - secuimea trăieşte strânsă într-un
colţ în Munţii Ardealului. În acest enorm
timp, partea cea mai mare a vieţii secui-
mea a trăit-o ca un copil vitreg al statului
ungar. (Aplauze prelungite.) Viaţa tradi-
ţională, separată, a acestui popor a căzut
jertfă tendinţelor maghiare de unificare, şo-
viniste, aproape tot aşa ca şi existenţa altor
popoare vechi, locuitoare pe teritoriul sta-
tului ungar. (Aplauze unanime, strigări de
bravo.) Cât de dezvoltată a fost conştiinţa
existenţei separate a secuilor, faţă de orice
alt popor, şi chiar faţă de fratele său ma-
ghiar, este destul să o dovedesc cu indicaţia
eclatantului fapt istoric că oştirile secuieşti
au luptat, pe la 1600, alăturea cu oştirile
lui Mihai Viteazul. (Aplauze furtunoase,
strigări de bravo.) Domnii mei, dacă aşa
a fost în Evul Mediu, când, de facto, viaţa
naţională a secuimii exista şi în deosebirile
de interese o puteau duce pe astfel de acute
loviri, cu atât mai mult s-au dezvoltat aces-
te deosebiri de evul nou, când şi cele mai
mici urme de viaţă secuiască separate au
fost şterse. Chiar şi în timpul cel mai din
urmă, guvernele ungare nu au recunoscut
importanţă secuimii ungureşti, într-atâta
chiar că, în Ungaria, puternic dezvoltată de
la 1867 încoace, aşa-zicând numai această
regiune a rămas nedezvoltată, fără o reţea
de căi ferate de oarecare valoare şi fără ins-
ins
tituţii culturale la înălţimea nivelului mo-
dern, aşa că funcţionarii maghiari trimişi
în teritoriul secuiesc considerau numirile în
acest teritoriu ca o dizgraţie, aş putea zice
ca o deportaţie. (Aplauze.) Domnilor de-
putaţi, prin hotărârea Conferinţei de Pace,
România a devenit stăpâna ţării secuilor
şi, prin aceasta, îndreptarea neglijenţelor
a trecut ca o problemă asupra Guvernului
român. Limitele unei cuvântări parlamen-
tare ar fi înguste ca să înşirăm toate câte ar
fi de făcut, dar a căror realizare, cu consi-
deraţie şi bunăvoinţă, mult ar contribui şi
la buna stare a secuimii şi la înflorirea ei,
dar şi la ridicarea culturii şi cinstei statu-
lui. (Aplauze.) Dintre problemele care aş-
teaptă soluţii, le vom pomeni numai câteva
din cele mai însemnate. După părerea mea,
în rândul întâi ar fi nevoie de construirea
reţelei de căi ferate, care să aibă ca rezultat
legătura secuimii cu porturile mării. (Apla-
uze prelungite.) Legătura aceasta ar fi cu
atât mai însemnată cu cât este sigur că, şi
până aici, interesele vitale ale secuilor tin-
deau spre sud (aplauze) şi ca ei, fiind un po-
por «par excellence» comercial, trecură pe
drumuri muntoase, grele de umblat, trecură
cu carele lor şi Carpaţii, ca să-şi satisfacă
trebuinţele lor. Domnilor deputaţi, tot aşa
de însemnată aş socoti şi sprijinirea efica-
ce, din partea statului, a bisericilor şi şcoli-
lor, deoarece, din cauza neglijării seculare
de care am vorbit, secuii nu sunt în stare
să-şi susţină institutele de cultură, cu suc-
ces, şi numai din propria putere. De mâna
întâi ar fi şi chestiunea funcţionărimii secu-
ieşti; într-o naţie atât de omogenă ca cea
secuiască, îndrăznesc să afirm că ar fi în
interesul cel mai înalt al statului să existe
o întocmire care, şi în administraţie, şi în
justiţie, ar fi favorabilă existenţei în masă
a elementului secuiesc, sârguincios şi po-
liticeşte element de încredere. Însă, dacă,
susţinând unitatea statului român, poporul
secuiesc şi-ar putea conduce afacerile sale
cu o astfel de soluţiune a chestiunii, nu ar
duce la iredentism, ci, din contră, la încop-
cierea trainică a mai bunei înţelegeri, care
ar lipi pe secui de statul căruia ar avea să-i
mulţumească renaşterea vieţii sale tradiţio-
nale. (Aplauze.) Ca cetăţean credincios al
statului român, şi ca secui care îmi iubesc
neamul, am venit în acest loc, nevoind să
ţin seama de acea teroare nestăpânită a
societăţii cu care răposaţii conducători au
voit să silească pe secui să se bată cu mori
de vânt. (Aplauze.) Noi am adus cu noi în-
credere şi, ca răspuns, cerem tot încrede-
re. (Aplauze.) Domnilor deputaţi, părerile
dumneavoastră nu trebuie să le întemeiaţi
pe aparenţă, trebuie să vedeţi, să cunoaş-
teţi poporul secuiesc, muncitor, cu suflet
cinstit, de aceea zic: ajutaţi-ne ca armele
agitatorilor să le luăm, prin aceea când nu
veţi privi la noi ca învingătorul la învins,
ci că vă veţi întoarce ca prieten la prieten
(aplauze prelungite) la acest popor de secui
care mult a suferit şi care este vrednic de o
soartă mai bună. Făcându-se astfel, eu sunt
convins că, în scurt timp, poporul secuiesc
va fi una din pietrele cele mai sigure la edi-
ficiul României Mari. (Aplauze prelungite
şi îndelung repetate.)”
În continuare, Nicolae Iorga, preşedinte-
le Camerei Deputaţilor, a spus: „Domnilor,
mulţumesc, în numele dumneavoastră, dom-
nului deputat baron Fay, pentru cuvintele
spuse în numele secuilor, care, şi alături de
Ştefan cel Mare, au luptat, la Podul Înalt, în
1475, pentru apărarea Moldovei şi a româ-
Dosarele istoriei
nismului şi care,
nismului, care în cea mai mare parte,
parte sunt
vechi fraţi ai noştri români, care şi-au pierdut
limba lor. Îi mulţumesc pentru încrederea ce
o pune în statul român, care va şti să preţu-
iască şi să susţie această încredere” (Aplauze
prelungite.).
Un discurs realist, în întâiul Parlament
al României Mari, al unui secui cu capul pe
umeri, din rândul celor care, după cum spu-
nea, au primit, „cu linişte şi încredere unirea
cu România” de la 1 Decembrie 1918. Dr. I.
Fay recunoştea public faptul că existau, deja,
în anul 1920, „lozinci de agitare” a spirite-
lor, ca şi azi, din partea unor „conducători
care şi-au pierdut oştirile”, iar „cu apusa lor
putere”, o fac „pe disperaţii politicii”. La un
moment dat, vorbitorul spunea, în aplauze-
le prelungite ale asistenţei: „În acest enorm
timp, partea cea mai mare a vieţii secuimea
a trăit-o ca un copil vitreg al statului ungar.
Viaţa tradiţională, separată, a acestui popor a
căzut jertfa tendinţelor maghiare de unifica-
re, şoviniste, aproape tot aşa ca şi existenţa
altor popoare vechi, locuitoare pe teritoriul
statului ungar. (...) Chiar şi în timpul cel mai
din urmă, guvernele ungare nu au recunos-
cut importanţa secuimii ungureşti, într-atâta
chiar că, în Ungaria, puternic dezvoltată de
la 1867 încoace, aşa-zicând numai această
regiune a rămas nedezvoltată, fără o reţea de
căi ferate de oarecare valoare şi fără instituţii
culturale la înălţimea nivelului modern, aşa
că funcţionarii maghiari trimişi în teritoriul
secuiesc considerau numirile în acest terito-
riu ca o dizgraţie, aş putea zice ca o deporta-
ţie”. Vorbind, în discursul lui, despre susţine-
rea „unităţii statului român” de către secui,
aceştia ar contribui „la încopcierea trainică
a mai bunei înţelegeri, care ar lipi pe secui
de statul căruia ar avea să-i mulţumească
renaşterea vieţii sale tradiţionale”. Cetăţean
credincios Statului Român, dar şi „ca secui
care îmi iubesc neamul”, I. Fay îşi încheia
discursul în aplauze prelungite şi îndelung
repetate: „... sunt convins că, în scurt timp,
poporul secuiesc va fi una din pietrele cele
mai sigure la edificiul României Mari”.
Câtă deosebire între acest discurs realist
al baronului dr. I. Fay şi realitatea de azi a
unui climat tensionat, întreţinut de capetele
înfierbântate ale unor extremişti maghiari
care fac atâta rău românilor şi secuilor, deo-
potrivă, ale unor lideri visători la autonomia
teritorială, pe criterii etnice, a aşa-zisului ţi-
nut secuiesc (de fapt, secuizat!), în inimă
de Românie. Sunt urmaşii agitatorilor de la
1920, ai celor care, la 1 Decembrie 1918,
„şi-au pierdut oştirile” şi, printr-o „frazeo-
logie năbădăioasă”, ca şi atunci, azi „o fac
pe disperaţii politicii”. Dr. I. Fay era pentru
„unitatea statului român”, nu pentru dezagre-
garea lui, cum azi doresc adepţii secesiunilor
şi ai autonomiilor teritoriale pe criterii etni-
ce. Dr. I. Fay îi considera pe secui „una din
pietrele cele mai sigure la edificiul României
Mari”, nu ale dezbinării de azi!
Ajunşi în acest punct, se cuvine să ne
întoarcem la un articol al prof. univ. dr. Ion
Coja, publicat, recent, în „Cuvântul liber”
şi în „Condeiul ardelean”, pentru a apela
la unele clarificări necesare privindu-i pe se-
cui. „Secuii sunt una - afirma Ion Coja -, iar
maghiarii sunt alta!” Exact cum susţinea, în
discursul său din Adunarea Deputaţilor, la 19
februarie 1920, şi I. Fay. O spunea, chiar un
secui al zilelor noastre: „Nu sunt maghiar, eu
sunt secui!”. Adică, o naţie de sine stătătoa-
re. O spunea, un secui, în 2010, cu durere şi
frustrare, atunci când vorbea despre „identi-
tatea etnică a secuimii”. Profesorul Ion Coja
susţine că secuii au făcut „o mare greşeală”
atunci când
când, la recensământul din anul 2002
2002,
„au acceptat să se declare maghiari”, din mo-
ment ce „toate statisticile ungureşti de până
la Primul Război Mondial i-au înregistrat pe
secui ca pe o etnie aparte de toate celelalte,
inclusiv faţă de maghiari, de unguri”. Adică
„alt soi de oameni, alt neam!”. Asta a fost
până în anul 1918! „După aceea, ca şi după
1990”, secuii „s-au declarat unguri, ma-
ghiari...”, cu toate că originea secuilor se află
„în cu totul alte spaţii decât cele legate de
istoria veche a maghiarilor”, ei fiind „neam
aparte faţă de unguri”. Nu declaraţia pentru
autonomia teritorială ar trebui să-i preocupe,
împinşi de UDMR, CNS, PCM, Garda Se-
cuiască, ci „declaraţia de autonomie etnică”,
în primul rând! Afirmarea identităţii, „unică
şi inconfundabilă”, ar trebui să-i intereseze
mai întâi. Ca maghiari, cum s-au declarat
la ultimele recensăminte, „nimeni nu poate
accepta ca, în ţara sa, să aibă pe teritoriul
său o enclavă autonomă populată de etnicii
unui stat vecin! Cum să recunoaştem un ţi-
nut unguresc pe teritoriul României?! Chiar
dacă, prin cine ştie ce împrejurare, Guver-
nul român ar admite să facă asta, instituţiile
internaţionale, în frunte cu cele ale Uniunii
Europene, ar fi teribil de deranjate de slăbi-
ciunea noastră de a da apă la moara ireden-
tismului, revizionismului etc., şi ar încerca
să ne oprească, să ne împiedice. Căci am
crea, astfel, un precedent primejdios pentru
toată Europa. (...) Câtă vreme cine zice secui
zice maghiar, românii vor privi cu suspiciune
pretenţiile dumneavoastră. Le vor simţi ca o
manevră inspirată de Budapesta, de diaspora
maghiară etc.”. O suspiciune „care trebuie,
neapărat, descurajată”! Iar asta doar secuii o
pot face! „Lămuriţi-ne şi lămuriţi-vă ce sun-
teţi!” - exclama profesorul Ion Coja. O spu-
nea, într-un fel, chiar Verestoy Attila: „Nu
pot fi şi secui, şi maghiar!”.
Din şirul acelor clarificări necesare, pri-
vindu-i pe secui şi trecutul lor, fac parte (ci-
tiţi serialul „Pe urmele cauconilor”, publicat
în „Cuvântul liber” din zilele de 19, 20 şi 21
aprilie a.c.!) şi argumentele geografice, topo-
nimice, arheologice, istorice, religioase, cul-
turale, heraldice, antroponimice, sociologice
etc.. Celor care azi vin cu alte argumente
contrafăcute, pentru a-şi „justifica” porni-
rile împotriva limbii române şi a valorilor
româneşti, dorind şi urmărind dezagregarea
României, le vom aminti, referindu-ne la
originile secuilor, ca tocmai „generalul von
Bucow a notat, pentru totdeauna, că, în cel
mai maghiarizat Scaun din Secuime, din 102
sate, 99 erau locuite de români!”, aşa cum
demonstra, cu dovezi, şi istoricul dr. Mircea
Dogaru. Chiar şi heraldica secuiască - ne re-
ferim la soare şi lună, de exemplu, de origini
dacice - are destule semne dacice. „Stâlpii
funerari de pe morminte sunt identici cu stâl-
pii dacici!” În domeniul cultural, de pildă,
după Simon de Keza, scrierea lor este îm-
prumutată tot de la vlahi, nu de prin Asia, ca
şi variantele unor balade după „Mioriţa” şi
„Meşterul Manole”. Să nu mai vorbim des-
pre numele româneşti maghiarizate: „Álbu,
Boér, Bokor (Bucur), Kárácsonyi (Crăciun),
Dán, Lupuj, Móldovan, Urszuly, Oltyán,
Ráduly, Sérbán, Sztojka etc..
Ecoului discursului deputatului dr. I. Fay,
din 19 februarie 1920, rostit în Adunarea
Deputaţilor, venind prin timp, îi alăturăm
această actuală, tensionată, realitate, creată
de visătorii autonomiei teritoriale pe criterii
etnice, o încercare de resuscitare a defunctei
Regiuni Autonome Maghiare! Două moduri,
diametral opuse, în a privi lucrurile. O dis-
tanţă de la cer la pământ!
 Local - Viaţa creştină
Covasna
Antal Arpad: „Va fi o stradă «Avram Iancu»
la Sfântu-Gheorghe, când va fi una
«Gabor Aron» la Abrud”
Primarul municipiului Sfân-
tu-Gheorghe, Antal Arpad (foto)
(UDMR), a declarat joi (14 aprilie
2011 - n.r.), în cadrul unei confe-
rinţe de presă, că va exista o stra-
dă cu denumirea „Avram Iancu” în
capitala judeţului Covasna doar în
momentul în care va fi una „Gabor
Aron” la Abrud.
Antal Arpad a dat, astfel, replică
preşedintelui PSD Covasna, deputa-
tul Horia Grama, care i-a cerut pu-
blic, luna trecută, să dea unei străzi
din centrul municipiului Sfântu-
Gheorghe numele revoluţionarului
Avram Iancu, considerând că în
acest fel primarul va putea demons-
tra nu prin vorbe, ci prin fapte că
dezaprobă gestul extremistului Csibi
Barna, care a spânzurat la Miercu-
rea-Ciuc o marionetă cu chipul lui
Avram Iancu.
Horia Grama, care a susţinut şi
el o conferinţă de presă, a declarat
că va face lobby pe lângă autorită-
ţile din Abrud pentru a-i îndeplini
primarului dorinţa, dacă aceasta este
singura cale de a cinsti memoria lui
Avram Iancu la Sfântu-Gheorghe.
„Am crezut că cere o stradă cu
numele lui Csibi Barna. Dacă a
vorbit serios, atunci am să fac lob-
by la Abrud, dar mă îndoiesc că se
va ţine de cuvânt. Eu sunt, de altfel,
din judeţul Alba şi o să le transmit
această propunere, ca o stradă să
poarte numele lui Gabor Aron sau
a altui revoluţionar paşoptist ma-
ghiar. Dar, repet, mă îndoiesc că
primarul se va ţine de cuvânt şi va
accepta o stradă Avram Iancu în
centrul municipiului Sfântu-Gheor-
ghe”, a declarat Horia Grama.
În opinia acestuia, existenţa celor
două străzi în localităţile menţionate
ar reprezenta un „pas de conciliere,
de convieţuite şi acceptare” între ro-
mâni şi maghiari.
Antal Arpad a declarat şi el, în
repetate rânduri, că este împotriva
extremismului indiferent din ce par-
te ar veni, dar, în ce priveşte simbo-
lurile identitare, consideră că trebuie
să existe un echilibru, iar la Sfântu-
Gheorghe trebuie să se ţină cont că
peste 75 la sută dintre cetăţeni sunt
de etnie maghiară.
Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214) 7
Covasna Horia Grama cere criteriile pe baza cărora s-a decis
mutarea Spitalului din Vâlcele
Preşedintele PSD Covasna, deputatul Horia Gra- declarat, recent, la Sfântu-Gheorghe, că decizia mutării
ma, a declarat joi (14 aprilie 2011 - n.r.), în cadrul unei Spitalului este corectă şi va fi în beneficiul pacienţilor,
conferinţe de presă, că i-a solicitat ministrului Sănătăţii dar şi al comunităţii locale din Întorsura-Buzăului, care
să-i prezinte motivaţia deciziei de a desfiinţa Spitalul de va avea un spital cu secţii pentru acuţi, prin urmare
Patologie Neuromusculară din Vâlcele şi de a-l muta la localnicii nu vor mai străbate 40 de kilometri până la
Întorsura-Buzăului. Sfântu-Gheorghe sau la Braşov pentru tratamente şi in-
Horia Grama a ţinut să sublinieze că a solicitat vestigaţii medicale complexe.
acest lucru deoarece Ministerul Sănătăţii şi PD-L Co- În ultimele săptămâni, cadrele medicale şi pacienţii
vasna îşi „pasează” reciproc asumarea deciziei, dar de la Vâlcele, sprijiniţi de Sindicatul Sanitas şi Asocia-
şi pentru că din punctul său de vedere, precum şi al ţia Distroficilor Musculari din România, au protestat în
pacienţilor şi cadrelor medicale de la Vâlcele, nu se mai multe rânduri împotriva relocării Spitalului, atât în
justifică relocarea spitalului.
„Unde-i adevărul? Pe de o parte, consilierul minis-
trului declară că iniţiativa aparţine PD-L Covasna, iar
liderii PD-L spun că vor ca spitalul să rămână în locaţia
actuală”, a declarat Horia Grama.
Acesta a menţionat, totodată, că propunerea mutării
spitalului nu implică doar schimbarea clădirii, ci şi re-
nunţarea la factorii naturali de la Vâlcele şi la apa mine-
rală, benefice în tratamentul balnear al pacienţilor.
„În ţară sunt cam 35.000 de persoane cu distrofii
musculare, sunt oameni în cărucioare, iar aproximativ
1.000 dintre aceştia vin o dată pe an la Vâlcele să se tra-
teze. (…) Sper să mai existe un dram de realism la Mi-
nisterul Sănătăţii şi să se reanalizeze situaţia spitalelor
care au fost ori urmează să fie închise şi să se revină asu-
pra cazurilor în care s-au luat decizii greşite. Iar printre
acestea se numără şi Vâlcele”, a spus Horia Grama.
Potrivit unui proiect al Ministerului Sănătăţii, mana-
gementul Spitalului de Patologie Neuromusculară din
Vâlcele ar urma să fie preluat de Spitalul de Cardiolo- incinta instituţiei, cât şi a faţa Prefecturii Covasna şi a
gie din staţiunea Covasna, iar activitatea medicală să fie Ministerului Sănătăţii.
mutată la Întorsura-Buzăului, unde există un spital nou Cadrele medicale şi bolnavii au declarat că nu vor
în care s-au investit aproape trei milioane de euro, dar să se mute la Întorsura-Buzăului - primii pentru că nu
care nu a funcţionat nici măcar o singură zi pentru că nu au banii pentru navetă, iar cei din urmă, pentru că nu
are dotarea necesară şi nici medici. le prieşte clima rece din acea zonă, drept urmare sunt
Consilierul ministrului Sănătăţii, Vass Levente, a decişi să continue protestele.
În realizarea rubricii sunt folosite ştiri ale agenţiei naţionale de presă - AGERPRES.

29 aprilie

†) Izvorul Tãmãduirii
Hristos a Înviat!
În Vinerea Luminată, Ortodoxia sărbăto-
reşte Izvorul Tămăduirii, un mare praznic
ce datează din a doua jumătate a primului
mileniu creştin, care face referire la o vin-
decare miraculoasă a unui orb ce şi-a recă-
pătat vederea după ce şi-a udat faţa cu apa
unui izvor situat într-o pădure din apropierea
Constantinopolului. Biserica zidită din ordin
împărătesc pe locul unde era situat acel izvor
a primit hramul „Izvorul Tămăduirii”.
Praznicul duce cu gândul, şi cu inima mai
ales, spre Maica Domnului, Cea Care s-a
dovedit izvor al dumnezeirii, prin naşterea
Mântuitorului. În această zi, în aproape toate
bisericile şi mănăstirile se face „agheasma
mică”, sfinţirea apei, ca la Bobotează, dar
după rânduiala Săptămânii Luminate.
Vindecare miraculoasă
Înainte de a urca pe tron, împăratul Leon
cel Mare, ca simplu soldat, s-a nimerit să
treacă printr-o pădure şi a întâlnit un orb
bătrân, care îşi căuta drumul. Acest bătrân
orb, însă, era un om luminat de Dumnezeu
şi neîncetat predica creştinilor că în păduri-
le imperiale se află izvoare şi lacuri ce sunt
ocrotite de Maica Domnului, apărătoarea si-
haştrilor din acele locuri. Tradiţia spune că
cei doi, afundaţi în discuţiile lor teologice,
despre marele praznic al Învierii Domnului,
s-au rătăcit în acele sălbatice împrejurimi
împădurite. Bătrânul i-a cerut lui Leon apă
de băut, dar negăsind, s-a întristat. Atunci,
un glas de sus i-a spus: „Nu este nevoie să
te osteneşti Leon, căci apa este aproape.
Pătrunde, Leone împărate, mai adânc în pă-
durea aceasta! Şi luând cu mâinile apă tul-
bure, potoleşte setea orbului şi, apoi, udă cu
ea ochii cei nevăzători şi se va cunoaşte de
îndată cine sunt Eu”. Minunea s-a petrecut
în clipa în care tânărul a făcut întocmai cum i
s-a relevat de sus şi a descoperit într-o poiană
un izvor miraculos cu „apă dumnezeiască“.
După ce şi-au potolit setea, Leon i-a atins cu
apă ochii orbului, care şi-a recăpătat lumina.
„Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit!”,
a strigat bătrânul cu lacrimi în ochi. Cople-
şit de minune, Leon a căzut în genunchi şi a
rostit: „Am văzut lumina cea adevărată, pe
Maica Preacurată… Aici este Izvorul Tămă-
duirii… fântâna dătătoare de sănătate”. Bă-
trânul înţelept i-a prezis lui Leon că, nu după
multă vreme, va ajunge împărat. Prima grijă
a noului împărat a fost să ridice o biserică în
cinstea Maicii Domnului, lângă izvorul dătă-
tor de tămăduiri cu apă miraculoasă.
Minunile n-au încetat să se petreacă în acel
dumnezeiesc loc. Împăratul Iustinian, al Bi-
zanţului, s-a vindecat şi el de suferinţă la acel
izvor, fapt pentru care a ridicat, în secolul VI,
o biserică impunătoare pe locul celei vechi,
care va fi refăcută şi înzestrată cu odoare de
preţ de către succesorii săi: Vasile Macedo-
neanul şi fiul acestuia, Leon cel Înţelept.
Secolele au trecut unul după altul şi, în
ciuda vitregiilor istoriei, Izvorul Tamăduirii
de la Constantinopol nu a secat niciodată,
aducând celor credincioşi bucurie şi vinde-
care sufletească şi trupească.
Izvorul Tămăduirii, praznicul acesta ma-
riologic, întotdeauna în Vinerea Luminată,
nu ne scoate, însă, din fiorul hristologic al
acestor zile, pentru că, la fel ca în slujba
sfinţirii mici a apei, Maica Domnului ne
centrează privirea spre Hristos, spre Fiul Ei,
ca Una care este „luminat şi sfânt locaş al
Stăpânului”. În întreaga slujbă de astăzi am
auzit din plin că harul mântuirii, că harul
vindecării, ne vine prin Maica lui Dumne-
zeu şi că Ea este pentru noi un izvor pururea
viu de dragoste şi de ajutor.
În noaptea Învierii Domnului, în cuvân-
tul de învăţătură al Sfântului Ioan Gură de
Aur, am auzit cu toţii că îndemna ca nimeni
să nu-şi mai plângă păcatele, căci Hristos
a înviat şi din mormânt iertare a ieşit. Cu ţă. Hristos Însuşi ne-a avertizat că în lume
toţii, cei care am participat la slujbele din necazuri vom avea, dar apoi ne spune: „În-
această săptămână luminată, am observat drăzniţi căci Eu am biruit lumea”. Înainte,
că nu se mai citea la Utrenie Psalmul 50, ci oamenii erau mai mulţumitori cu starea în
toată slujba inundă de acea bucurie a Învie- care se aflau, pentru că ştiau că sunt păcă-
rii lui Hristos, cântându-se foarte des Hris- toşi şi că pentru păcatele lor suferă. De ce
tos a înviat din morţi... noi, cei de azi, nu am fi aşa? Cred că omul
Chiar şi astăzi, în Vinerea cea Luminată, contemporan a cam uitat de Dumnezeu.
am văzut că slujba Sfinţirii apei nu mai era Lumea de astăzi încearcă să-l excludă pe
aceeaşi pe care o ştiam noi, ci este schimba- Dumnezeu din ea; şi, apoi, omul se întrea-
tă în sensul că rugăciunea de sfinţire a apei bă de ce Dumnezeu nu intervine când vede
a fost intercalată după ce s-a cântat canonul atâta nedreptate? De ce îngăduie atâta sufe-
Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. rinţă? Pentru ca să ne aducem aminte de El,
Omul de astăzi trăieşte în secolul vitezei dar noi ne cufundăm tot mai mult în uitare
şi ar vrea ca şi tămăduirea să vină repede, şi nu în aducere aminte de Dumnezeu.
uitând de paraliticul din evanghelie care a Hristos Cel înviat, Izvor nesecat de da-
aşteptat 38 de ani un om care să-l arunce în ruri pentru noi, să fie pururi în mijlocul
scăldătoare. De ce oare omul contemporan nostru. Amin.
fuge de suferinţă? Părintele Serafim Rose Pr. Nicolae Iulian Bota
spunea despre Ortodoxie că este suferin- Parohia Belin, ROMÂNIA
 8 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214) Interviu

Comuna Voşlăbeni, o oază de

Doru Decebal Feldiorean Gheorgheni, Miercurea-Ciuc, Băile Tuşnad. în documentele vremii. român pe plaiurile mioritice ale acestei comu-
(Sfântu-Gheorghe) Localitatea harghiteană, care este una cu popu- În prezent, Biserica Ortodoxă din Voşlă- ne. Cum altfel se explică existenţa acestei oaze
laţie majoritar românească în „plină secuime”, beni dă Episcopiei Covasnei şi Harghitei pe de românism în mijlocul „secuimii”, chiar şi
Comuna Voşlăbeni, ce are în componenţă are o dublă atestare documentară ce datează din unul dintre cei patru protopopi pe care aceasta acum, la începutul mileniului III şi la mai bine
satele Voşlăbeni şi Izvorul-Mureşului, este o secolul al XVII-lea, respectiv una din 1630 şi îi are - părintele Gligore Vizoli. Apropo de bi- de două decenii de conducere anticonstituţio-
aşezare situată în interiorul Carpaţilor Orientali, alta din 1677. Din aceste documente reiese că în serică - instituţia care ne este un izvor nesecat nală, antinaţională şi, deci, antieuropeană a
la poalele Dealului Cocoşelul, în partea de sud acele vremuri existase aici o aşezare omenească de hrană spirituală - trebuie spus că Parohia României postdecembriste?!
a Depresiunii Giurgeului, pe traseul drumu- la poalele Dealului Cocoşelul, pe Valea Vede- Ortodoxă Voşlăbeni, cu hramul Sfinţii Arhan- Am stat de vorbă, pentru cititorii „Con-
lui european 578, care leagă municipiile Re- rii Mari, numită „Voşlobeni”. Totuşi, aşezarea gheli Mihail şi Gavriil, a avut un rol primordi- deiului ardelean”, cu primul gospodar al
ghin şi Sfântu-Gheorghe, via Topliţa Română, este, se pare, mult mai veche, dar nemenţionată al în păstrarea identităţii naţionale a poporului comunei Voşlăbeni, Mihail Tinca (foto):
- Domnule primar, nu este pri- - Comuna Voşlăbeni numără în românească de la Chichiş (intrarea laţia, chiar şi aşa îmbătrânită, - Care este componenţa Consiliu-
ma dată când ne întâlnim, însă momentul de faţă circa 2.000 de în judeţul Covasna dinspre Bra- care a rămas în comună? lui Local? Ca primar, aveţi greu-
ne aflăm la primul dumneavoas- suflete, dintre care 70 la sută ro- şov) până la Ditrău (judeţul Har-
tră interviu acordat săptămâna- mâni şi 30 la sută maghiari, nea- ghita, pe E 578) şi respectiv Sova-
lului nostru. vând un procent semnificativ de ta (judeţul Mureş, pe DN 13B). În
- Aşa este, şi îl acord cu plăcere. alte naţionalităţi. Populaţia vieţu- toate celelalte localităţi din acest
- Câţi locuitori are comuna pe ieşte în doar două sate, centrul de spaţiu a fost cândva populaţie ro-
care o gospodăriţi, de câte na- comună Voşlăbeni şi staţiunea Iz- mânească, dar a fost maghiarizată,
după cum se ştie. Elementul ro-
mânesc a rezistat, cum spuneam,
doar aici, la Voşlăbeni.
- Care sunt problemele cu care
vă confruntaţi?
- Trebuie să vă spun că principa-
la noastră problemă este aceea că
populaţia e mult îmbătrânită, for-
mată în majoritate din pensionari.
Tineretul a plecat şi pleacă în con-
tinuare, aşezându-se, în mare par-
te, în oraşele şi municipiile din jur.
Este adevărat, însă, că mai sunt - Cu agricultura şi cu prelucrarea tăţi în a impune anumite proiecte,
dintre tineri duşi şi prin străinăta- primară a lemnului. Avem vreo în a rezolva treburile gospodăreşti
te, pentru ca să-şi facă un rost în trei, patru gatere mai mari în co- din pricina unui consiliu ostil, ori
viaţă. Poate nu atâţia au plecat câţi mună. De asemenea, mai sunt şi totul este în regulă?
Monumentul Eroilor din Voşlăbeni din alte zone ale României, dar vreo 40 de angajaţi la stat - primă- - Deşi Consiliul Local Voşlăbeni
sunt şi de pe la noi aflaţi departe rie, şcoală, staţie CFR, Complexul este unul foarte pestriţ, el este unul
ţionalităţi sunt ei şi în câte sate vorul-Mureşului. Comuna Voşlă- de casă. Naţional Sportiv de la Izvorul- favorabil, nu aş spune primarului,
sunt răsfiraţi? beni este singura aşezare majoritar - Cu ce anume se ocupă popu- Mureşului. ci comunei. Avem câte un consilier
 Interviu
românism în mijlocul „secuimii”
PSD, PNL, PD-L, PCM, PNŢCD,
doi PNG, trei UDMR şi încă unul
de la Partidul Pensionarilor.
Pârtia de schi, cheia succesului
dezvoltării turistice
- Cum staţi cu fondurile, de câţi
bani dispuneţi în 2011?
- Spre deosebire de alţii, ne-am
încadrat şi până acum în limite
acceptabile. În acest an, bugetul
comunei, cu tot cu partea ce re-
vine învăţământului, este de 1,7
milioane de lei. Avem 180.000 de
lei alocaţi de Consiliul Judeţean
Harghita pentru investiţii, iar la
aceşti bani pentru dezvoltare vom
adăuga fonduri guvernamentale
şi europene. Voşlăbeniul are deja
aprobată o finanţare europeană
de 500.000 de lei pentru turism,
sumă din care vom înfiinţa un
Centru de Informare Turistică
şi vom reface traseele montane.
De asemenea, la Ministerul Dez-
voltării Regionale şi Turismului
(MDRT) avem un proiect pentru
o pârtie de schi, care, dacă s-ar
realiza, ne-ar ajuta mult din punct
de vedere al dezvoltării turistice.
Proiectul a fost depus la începutul
lunii martie şi are o valoare de 10
milioane de euro. Dacă acesta se
aprobă, în doi ani de zile pârtia va
fi făcută. Izvorul-Mureşului poate
deveni o staţiune importantă pe
harta României, nefiind nevoie de
un efort uriaş pentru a o revigora.
Are deja peste 30 de pensiuni, este
o staţiune traversată de un drum
european (E 578), starea drumu-
rilor din localitate este una bună,
are staţie de cale ferată şi, cel mai
important lucru, cu pornire de la
Izvorul-Mureşului se pot vizita
foarte multe obiective pe o rază
de numai 50 de km, aflându-se
Noul Parc Central din Voşlăbeni,
în care tronează bustul Reginei Maria (medalion)
aproape Lacul Roşu, Cheile Bi-
cazului, Praidul, Sovata, Topliţa,
Borsecul ori Băile Tuşnad.
- Dacă tot am ajuns la proiecte,
mai sunt şi altele pe care le-aţi
depus la Guvern?
- Fireşte. Tot la MDRT avem
Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214)
proiecte pentru reţeaua de apă,
extinderea reţelei de canalizare,
9
reabilitarea Căminului Cultural
din Voşlăbeni şi modernizarea
drumurilor comunale din Voşlă-
beni şi Izvorul-Mureşului. Pentru
toate acestea, aşteptăm răspunsul
ministerului de resort.
- Traversând centrul localităţii,
nu puteam să nu observăm că
Voşlăbeniul are acum conferit
un aer atât tradiţional, cât şi
modern…
- Da. Avem în centrul localităţii,
chiar lângă Primărie, Monumen-
tul Eroilor din cele două războaie
şi, un pic mai în jos, un deosebit
Parc Central, recent amenajat din
fonduri locale, în care tronează
bustul Reginei Maria, dar şi o
frumoasă cruce.
- Domnule Mihail Tinca, chiar
dacă sunteţi un primar de opo-
ziţie (PSD), vă întreb în final ce
măsuri credeţi că ar trebui să ia
Guvernul, în această perioadă de
criză prelungită, pentru ca ro-
mânii să o ducă puţin mai bine?
- Nu este, să ştiţi, chiar aşa de
greu de remediat situaţia în care
ne aflăm, numai că trebuie, în
primul rând, multă voinţă. Prin
măsurile pe care le ia, Guvernul
trebuie să ajute în special micii
întreprinzători. Trebuie cumva
să refacem clasa mijlocie a ţării,
care este pe cale de dispariţie. Nu
vom putea avea o Românie dez-
voltată şi democratică fără o soli-
dă clasă mijlocie.
 10 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214) Cultură

EUROPA SECRETĂ
de Vlad Hogea
Andrei Mihai Braşoveanu
(Sfântu-Gheorghe)
Vlad Hogea este doctor în
Istorie, expert în Comunicare şi
Relaţii Publice, lector universitar,
om politic (membru al Partidului
Conservator), director general al
Grupului de Presă Media Bloc
(care editează revistele „Nastra-
tin”, „Business Adviser”, „Busi-
ness Point” şi „Anunţ Exclusiv”),
colaborator al săptămânalului
regional de atitudine şi cultură
„Condeiul ardelean”, autor de
cărţi, studii istorice, juridice şi de
politologie, articole, eseuri, inter-
viuri, fotoreportaje. Din februarie
2010, este realizatorul şi prezen-
tatorul emisiunii „Filmul sau Via-
ţa?”, de la Antena 2. A fost deputat
în Parlamentul României (2000-
2008), observator la Parlamentul
European (2005-2006), avocat în
Baroul Iaşi (1999-2009).
În loc să scrie o prefaţă la
propria carte, „Europa Secretă”
(Ed. Business Adviser, 2011), Vlad
Hogea a preferat să reproducă
vorbele savantului Nicolae Iorga,
din septembrie 1939: „Reapare, în
forma cea mai crudă, vechea teo-
rie că statele mici n-au dreptul la
independenţă, că ele cad în spaţii
vitale şi se pot mărgeni pe hartă,
ca să se ştie în al căruia din statele
mari trebuie să cadă. Şi nu numai
aceia cari sunt insultaţi în mândria
lor legitimă şi ameninţaţi în drep-
tul lor de a exista trebuie să respin-
gă cu indignare această tăgăduire
grosolană. Se putea vorbi aşa pe
vremea când un stat era numai o
întâmplătoare legătură de terito-
rii şi de grupe omeneşti care se
puteau distruge sau preface după
plac. Dar, după biruinţa principiu-
lui naţional, statele, cât de mici,
sunt naţiuni. Iar naţiunile sunt o
formă organică a umanităţii”.
În Capitolul I al volumului,
autorul urmăreşte evoluţia teoriei
politice a integrării europene, din
timpul primului război mondial şi
până în zilele noastre. Iată repere-
le acestui studiu de pionierat: Gio-
vanni Agnelli - lucrarea „Federaţia
Europeană sau Liga Naţiunilor”
(1918); Louis Loucheur - princi-
piul integrării economiilor Franţei
şi Germaniei (1919) şi principiul
autorităţii supranaţionale (1920);
Richard Coudenhove Kalergi - lu-
crarea „Pan-Europa”(1923); Emil
Mayrisch - „Acordul Internaţio-
nal al Oţelului” (1925); Congre-
sul European de la Viena (1926);
Aristide Briand - „Memorandum
pentru o Uniune Federală Euro-
peană” (1930); Edouard Herriott
- lucrarea „Statele Unite ale Euro-
pei” (1931); Arthur Salter - seria
de articole „Statele Unite ale Eu-
ropei” (1931); Alţi adepţi timpurii
ai europenismului: Konrad Ade-
nauer, Gustav Stresemann, Leon
Blum, Winston Churchill; Activi-
tatea lui Jean Monnet; Întâlnirile
cu Charles de Gaulle - ideea „Uni-
unii Franco-Britanice” (1940) şi
Paul-Henri Spaak (1941); Altiero
Spinelli - „Manifestul de la Ven-
totene” / „Spre o Europă Liberă şi
Unită” (1941) şi Mişcarea Federa-
listă Europeană (1943); Memoran-
dumul prezentat de Jean Monnet
Comitetului Francez pentru Eli-
berare Naţională (1943); Walther
Funk şi teoria „Comunităţii Eco-
nomice Europene”, sub conduce-
re germană (1945); Discursul lui
Winston Churchill de la Univer-
sitatea din Zurich (19 septembrie
1946); Rolul Consiliului pentru
Relaţii Externe din SUA: artico-
lul „Reconstruirea Europei” (de
David Rockefeller şi Charles M.
Spofford) şi proiectul de rezoluţie
al senatorilor William Fullbright şi
Elbert D. Thomas (1946); Winston
Churchill - Comitetul Provizoriu
pentru o Europă Unită, Comitetul
Internaţional Mixt pentru Unitate
Europeană, Mişcarea Europeană
(1947-1948); Henri Brugmans,
Uniunea Federaliştilor Europeni şi
Congresul Europei (1947-1948);
„Planul Marshall”, rolul jucat de
Jean Monnet, Dean Acheson, Will
Clayton şi George Kennan (1947);
Comitetul pentru Cooperare Eco-
nomică Europeană (1947); Orga-
nizaţia de Cooperare Economică
Europeană (1948); Activitatea
lui Richard Coudenhove Kalergi
în SUA - Comitetul pentru o Eu-
ropă Liberă şi Unită, Comitetul
American pentru o Europă Unită,
finanţarea Mişcării Europene; Tra-
tatul Atlanticului de Nord (1949);
Consiliul Europei (1949); Memo-
randumul lui Jean Monnet; Decla-
raţia Schuman (9 mai 1950); Rolul
lui Konrad Adenauer şi Alcide de
Gasperi; Tratatul de instituire a
Comunităţii Europene a Cărbu-
nelui şi Oţelului (Paris, 18 aprilie
1951); Eşecul Comunităţii Euro-
pene pentru Apărare; Rolul tande-
mului Jean Monnet - Paul-Henri
Spaak; Criza Suezului; Tratatul
de instituire a Comunităţii Econo-
mice Europene şi Tratatul de ins-
tituire a Comunităţii Europene a
Energiei Atomice (Roma, 25 mar-
tie 1957); Asociaţia Europeană de
Comerţ Liber - alternativa eşuată
la CEE; Tratatul de fuziune de la
Bruxelles (8 aprilie 1965); Trata-
tul bugetar de la Luxemburg (20
aprilie 1970); Tratatul bugetar de
la Bruxelles (22 iulie 1975); Alti-
ero Spinelli şi Clubul Crocodilului
(1980); Planul Genscher-Colombo
(1981); Declaraţia Solemnă despre
Uniunea Europeană (1983); Pro-
iectul de Tratat privind Instituirea
unei Uniuni Europene (1984); Ac-
tul Unic European (1986); Tratatul
de instituire a Uniunii Europene şi
Tratatul de instituire a Comunităţii
Europene (Maastricht, 7 februarie
1992); Tratatul de la Amsterdam
(1997); Tratatul de la Nisa (2001);
Eşecul Tratatului Constituţional
(2005); Tratatul de la Lisabona
(2007).
În Capitolul II, Vlad Hogea
se referă la integrarea economi-
că interstatală în cadrul Uniunii
Europene, analizând următoarele
teme: Principalele tipuri de inte-
grare economică interstatală; For-
marea Uniunii Europene în con-
textul proceselor postbelice de
cooperare şi integrare economică
interstatală; Cauze ale succesului
integrării economice interstata-
le în cadrul Uniunii Europene;
Evoluţia integrării economice
interstatale în Europa Occiden-
tală; Evoluţia extinderii Uniunii
Europene prin aderarea de noi
membri; Principalele instituţii ale
Uniunii Europene; Alte institu-
ţii europene; Politici comune ale
Uniunii Europene: politica agri-
colă comună, politica comercia-
lă comună, politica în domeniul
concurenţei etc.; Uniunea Eco-
nomică şi Monetară; Perspective
privind adâncirea integrării în ca-
drul Uniunii Europene, la începu-
tul secolului XXI.
În Capitolul III este supus unei
investigaţii amănunţite modul în
care a intrat România în Uniunea
Europeană, fiind revăzute prin-
cipalele etape parcurse de ţara
noastră, în anii 1993-2007, în re-
laţia cu instituţiile europene. Atât
aici, cât şi în Capitolul IV sunt
reproduse fragmente dintr-un ve-
ritabil „jurnal” al pre-aderării
României la Uniunea Europeană,
scris din perspectivă euro-realis-
tă (şi, uneori, chiar euro-scepti-
că!), la Bruxelles şi Strasbourg,
în perioada septembrie 2005-de-
cembrie 2006…

simboluri care plonjează în stra- putea continua o bună cale… În concluzie, putem spune că
tul cel mai adânc al fiinţei umane. Cartea este structurată în pa- în volum întâlnim un excelent
Cuvinte de duminică De fapt, însăşi biografia sa este o
permanentă trăire pentru lectu-
tru cicluri, având titlurile: „Ca o
sărbătoare, cuvântul”, „Altar de
transfer afectiv între autoare şi ci-
titor, un mozaic al unei memorii
de Lucilia Dinescu ră şi scris, pentru participarea la limbă”, „Developând în amiază”, nostalgice, un instinct al solidari-
actul artistic, al său şi al altora, „Poveri de stea”, ele însele nefiind tăţii, un blazon unic al suferinţei
Editura „Viaţa arădeană”, 2010, acesta fiindu-i mediul său vital, altceva decât metafore ce susţin prin candoare într-o sferă proprie,
Colecţia „Viaţa de pretutindeni” care-i dă seva trecerii peste aspe- triumful existenţei asupra neantu- predestinată. E mult? E puţin?
rităţile şi banalul cotidian, amorf lui, relaţia dramatică între a supor- Vă las pe dumneavoastră, dragi
Sabin Bodea ochi contemplativ veşnic deschis şi sinusoidal. ta şi a îndrăzni. cititori, să decideţi…
(Arad) spre tot ce înseamnă dimensiunea Discursul liric, la Lucilia Di-
umană, scrisul său având o bună nescu, are haina de duminică a rigo-
Lucilia Dinescu, din Arad, are
o poezie ca o haină de duminică şi
face parte din acel seg-
tangentă cu o notă patetică, pe
alocuri, dar fără să se abandoneze
rilor versului clasic, pe care-l stăpâ-
neşte însă ca o regină neîncoronată
a condeiului. Însuşi titlul acestui
Închirieri, la preţuri
ment de trăi-
tori frenetici
într-un cu-
volum, „Cuvinte de
duminică”, vine în
sprijinul afirmaţiei
foarte avantajoase,
vânt, care se
identifică cu
vâltoarea flă-
mele. Dar poeta îm-
brăţişează cu acelaşi
talent şi exprimarea
în judeţul Mureş
cării perpetue liberă, unde cuvintele Închiriem, în zona centrală a municipiului Târgu-
pentru a da o şi metaforele se ros- Mureş, spaţii pentru locuinţe, birouri, cabinete, atelie-
togolesc aidoma unei
anumită pro-
avalanşe ideatice. re, magazii şi depozite (cu condiţii de parcare aferente).
iecţie luminii
cuvântului, să E greu să desprind Închiriem 20.000 de metri pătraţi în oraşul Ungheni
te facă părtaş din zecile de poe- (strada Principală, nr. 1/A - lângă fabrica de bere),
la fantasticele me câteva exemple
călătorii ima- pentru a îmbucura cu destinaţie pentru depozite (piste betonate), spa-
ginare în tonul acest spaţiu al nota- ţii pentru seră şi creşterea animalelor. Suprafaţa are
ţiei mele. „Păduri-
istoriei noastre,
le-şi sângeră trupul sursă de apă proprie, acces de cale ferată propriu şi
să te aducă în
miezul medita- / În tainice urme de acces direct la E60.
ţiei asupra des- într-un perimetru sumar. cerb”; „Anotimpurile
tinului sau în universul sensibil Întâlnim la Lucilia Dinescu tale veşnic mă ară”; „Lacrime ard
peste pită şi-i bai”, şi exemplele ar
Tel.: 0265-261.423, 0743-160.537, 0744-505.797
al umanului imediat. Poeta are un o scriitură scăldată în metafore,

„Să fim atenţi mai ales la concesii, la generozităţi, la latura lor negativă. Să fim atenţi la aşa-numitele „autonomii”, la laturile sau scopurile lor nocive. Ele pot fi mai mult decât
necesităţi practice sau raţionale, pot fi doar „cuiul” lui Pepelea, din care să se facă o obstrucţie, să se submineze unitatea de stat.” (David Prodan, Memorii, 1993)
 Traduceri Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214) 11

Traduceri din presa de limbă maghiară

Având în vedere istoria noastră, situa- Secuiesc poate fi imaginată în interiorul şi noi strigăm: vrem autonomie teritorială să înţeleagă: înfăptuirea autonomiei teri-
ţia politică a maghiarimii rămase în afara României, având în vedere că în secolul al şi naţională. Dacă există Pământul Secuiesc toriale secuieşti reprezintă (şi) interesul
graniţelor, consider că întemeierea patriei XXI-lea, în condiţiile revoluţiei politice şi autonom, atunci şi maghiarii transilvăneni României. Autoguvernarea teritoriului de
secuieşti reprezintă o cauză comună, ne- tehnice, putem fi şi fără modificarea grani- dispun de o ţară-mamă interioară şi ar putea aproximativ 10.000 de kilometri pătraţi,
fiind subordonată aprecierilor de politică ţelor părtaşi ai naţiunii maghiare, în timp ce fi edificată o ţară cu adevărat democratică. situat la o distanţă de doar câteva sute de
de partid. Aceasta constituie a problemă circumstanţele geopolitice şi geografice ne Cele petrecute în ultimele decenii în Tran- kilometri de graniţa româno-ungară, cu 4
fundamentală a vieţii politice maghiare din leagă de România. silvania, pot fi considerate o gravă lezare la sută din teritoriul şi populaţia României,
Transilvania, în privinţa căreia nu pot fi în- Secuimea, care este un popor indigen şi a drepturilor. Fără asigurarea dreptului la nu constituie un pericol în privinţa statului
cheiate compromisuri. Tocmai pentru acest nu unul venetic, este capabilă să instaure- autodeterminare nu se poate trăi ca cetăţeni român. Dimpotrivă, dacă o problemă e so-
motiv trebuie să tot insistăm asupra ideilor ze autonomia în care şi românii colonizaţi cu drepturi egale. Trebuie să se înţeleagă că luţionată, aceasta nu va mai constitui sursa
noastre - verbal, în scris, cu însufleţire sau în oraşe, respectiv comunităţile româneşti maghiarimea din Transilvania are nevoie de tensiunilor politice, sociale.
dezamăgire, plini de speranţe sau deznă- stabilite, în secolele anterioare, în zonele un sistem instituţional adecvat pentru a dis- În urma înfăptuirii egalităţii în drepturi
dăjduiţi. limitrofe ale Pământului Secuiesc, să se pune de aceleaşi drepturi ca şi românii. Ca- exemplare, Pământul Secuiesc, adică terito-
Înfăptuirea patriei secuieşti, a viitorului simtă ca acasă. Autoguvernarea Pământului drul optim pentru păstrarea identităţii poate riul celor două judeţe şi jumătate, ar putea
secuiesc, nu se îndreaptă împotriva niciunei Secuiesc, statutul de conaţional, sunt justifi- fi asigurat de autonomia culturală, în cazul deveni un model de urmat prin asigurarea
persoane. Vrem să organizăm o entitate po- cate atât prin dreptul istoric, cât şi prin pro- maghiarilor care trăiesc disparat, de autogu- funcţionării instituţiilor înfiinţate pe baza
litică instituţionalizată constituţional, care centul demografic. Drepturile fundamentale vernarea locală, în cazul celor care se află în intereselor reciproce, în cadrul cărora poate
ar putea reprezenta cadrul, garanţia dăinu- promise în decembrie 1918, la Alba-Iulia, majoritate în cadrul unei aşezări, respectiv fi asigurată egalitatea în drepturi a secuimii
irii secuimii, a poporului care e mândru de tratatul privind minorităţile semnat în 1919, de autonomia teritorială, pe Pământul Secu- şi a românilor care trăiesc în această regi-
trecutul său milenar, respectiv de statutul i-au îndemnat pe secui că şi în cadrul Ro- iesc şi în unele regiuni din Partium. une şi poate fi păstrată identitatea ambelor
său de om liber. Doar statutul de conaţional mâniei îşi pot menţine existenţa naţională. Autonomia Pământului Secuiesc în ca- popoare. În cadrul instituţiilor publice s-ar
poate reprezenta o stavilă în calea autoce- Acestea le-au fost promise şi maghiarilor drul României poate fi justificată şi prin putea realiza principiul proporţionalităţii,
dării secuimii, doar acesta ar putea garanta, transilvăneni. În manifestul său intitulat datele recensămintelor oficiale potrivit bilingvismul. Pământul Secuiesc puternic şi
sluji, dăinuirea maghiarilor secui pe pămân- Cuvânt de apel, Kos Karoly, fondatorul cărora, pe teritoriul autonom secuiesc pre- bine organizat ar putea susţine şi păstrarea
tul strămoşilor lor. Deşi i s-ar cuveni dreptul primului partid maghiar din Transilvania, conizat, secuimea reprezintă 76 la sută din identităţii a maghiarilor din Transilvania,
la statalitate independentă, poporul secu- formulează clar: Noi, cetăţenii cu credinţă populaţie. Nu trebuie să uităm de faptul că Banat şi Partium.
iesc e dispus să renunţe la autodeterminarea maghiară şi vorbitori de limbă maghiară ai justeţea autoguvernării secuieşti are baze Lunarul „Tortenelmi magazin”
deplină, dacă România va crea posibilitatea României, vrem autonomie naţională, în po- istorice. Poporul secui a dispus de autono- (Covasna), nr. 4, aprilie 2011;
înfăptuirii autonomiei teritoriale extinse. sesia căreia România Mare va câştiga prin mie timp de 997 de ani, în cadrul Ungariei Titlu: Vrem o patrie secuiască!,
Autoguvernarea teritorială a Pământului noi cetăţeni de încredere! Peste 90 de ani, şi României. Elita politică română trebuie Semnează: Kadar Gyula
În cadrul Adunării Parlamen- nale - dintre care 1,5 milioane de La Consiliul Judeţean Covas- panie de încurajare în vederea de în două limbi. La eveniment
tare a Consiliului Europei, parla- maghiari în Transilvania şi peste na a avut loc conferinţa intitu- utilizării acestora. Da, trebuie să au prezentat expuneri dr. Beno
mentarii au discutat despre rapor- 600.000 de secui pe Pământul Se- lată Utilizarea limbii materne în afirmăm că scopul nostru este ca Attila, docent universitar, Szabo
tul privind Gruzia. Gaudi Nagy cuiesc - care prin organismul lor Trei Scaune care urmăreşte un pe Pământul Secuiesc, pe lângă T. Attila, preşedinte executiv al
Tamas, membru al delegaţiei un- ales, adică CNS, doresc să înfăptu- ţel practic, şi anume acela ca ma- limba oficială a statului, limba Institutului Lingvistic, Vitos Ka-
gare, a accentuat în legătură cu ra- iască autonomia teritorială. ghiarii să se folosească de posi- maghiară să fie limbă regiona- talin şi Kiss Tamas, colaboratori
portul: Ar trebui să analizăm toa- Nagy Gaudi Tamas a amin- bilităţile oferite de lege şi să uti- lă oficială - a declarat Tamas ai Institutului Naţional de Studi-
te statele membre ale consiliului, tit de art. 11 al Recomandării CE lizeze limba maternă acolo unde Sandor, preşedinte CJ Covasna. ere a Minorităţilor, dr. Zsigmond
mai ales cele care au făcut parte 1201/1993: în regiunile în care este posibil. Scopul nostru este ca şi la noi, Gyozo, şeful catedrei de hunga-
din fostul bloc sovietic şi în ca- sunt majoritare, persoanelor apar- În acest sens, CJ Covasna va pe Pământul Secuiesc, să perfec- rologie din cadrul Facultăţii de
drul cărora comunităţile naţionale ţinând minorităţilor naţionale tre- realiza nişte chestionare în limba ţionăm bilingvismul - a declarat Ştiinţe din Bucureşti şi Nagy Ba-
se confruntă cu probleme asemă- buie să li se asigure dreptul de a maghiară, lucru la care au fost în- în deschiderea conferinţei Tamas lazs, colaborator al CJ Covasna.
nătoare. Mă refer la sesiunea de avea autorităţi locale sau autono- curajate şi câteva autoguvernări Sandor. El a adăugat: în curând, Cotidianul „Haromszek”
primăvară a APCE, când preşe- me sau să dispună de un statut ju- din judeţ, respectiv reprezentanţi la cereri şi alte documente ofici- (Covasna), nr. 6.259,
dintele României declarase aici, în ridic specific, conform situaţiei lor ai instituţiilor. Chestionarele vor ale - deşi acest lucru înseamnă 09.04.2011; Titlu: Campanie
faţa noastră, că politicienii români istorice şi teritoriale specifice şi în fi postate şi pe site-ul instituţiei, mai multă muncă şi cheltuială pentru limba noastră maternă,
sunt cu toţii de părere că nu pot fi armonie cu legile interne ale ţării. după care va fi demarată o cam- - Consiliul Judeţean va răspun- Semnează: Vary O. Peter
de acord cu teoria autonomiei pe Ca urmare, România are obligaţia
Cei ce cunosc realitatea românească, ştiu că rela- a parlamentarismului, au nimicit până şi cele mai
criterii etnice. de a-i acorda autonomie teritorială
ţia româno-maghiară nu a fost niciodată una idilică. slabe semne ale democraţiei, deschizând astfel ca-
După cum a comunicat biroul de Pământului Secuiesc.
Cel mult liderii partidelor majoritare au atenuat, la lea dictaturilor, prima în acest şir fiind cea a lui Ion
presă al Consiliului Naţional Secu- Cotidianul „Haromszek”
ordinul străinătăţii, intensitatea sonorităţii vocilor Antonescu. În ziua de azi sunt organizate o serie de
iesc, reprezentantul ungar a amintit (Covasna), nr. 6.263,
naţionaliste. Marea prietenie a fost prezentă doar în acţiuni pentru a-l scoate basma curată pe mareşal,
că asemeni Gruziei, şi în România 14.04.2011; Titlu: Despre
discursurile festive ale politicienilor. În realitate, ja- spunându-se că a acţionat pentru patrie. Nu se spune
trăiesc numeroase comunităţi naţio- autonomie în Consiliul Europei
rul era înteţit sub cenuşă, ca nu cumva să se stingă însă nimic - sau cel mult la presiuni din exterior -
Cu suportul Fondului Pământ Natal, Consiliul Judeţean Covasna orga- flacăra naţionalismului exacerbat. Şi a fost suficien- despre faptul că în timpul celui de-al doilea război
nizează în ziua de 8 aprilie o consfătuire profesională pe tema soluţionării tă o mică adiere de înteţire, pentru ca un partid sau mondial a dispus uciderea a aproximativ 300.000
în limba maghiară a problemelor în cadrul autoguvernărilor de pe Pămân- altul - până atunci prietene - să îşi arate colţii şi să de evrei şi ţigani. Cu alte cuvinte, România a fost a
tul Secuiesc, cu participarea în special a edililor localităţilor din judeţ. relanseze tonurile naţionaliste. doua, după Germania hitleristă, care a ridicat geno-
Scopul manifestării este popularizarea, în rândul locuitorilor, a utilizării Din păcate, mai-marii societăţii româneşti, inclu- cidul la nivel de politică de stat.
formularelor-tip şi a documentelor accesibile şi în limba maghiară. siv intelectuali de elită, nu şi-au analizat serios tre- În România, naţionalismul nu a apus. Dimpotri-
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 68, 07.04.2011; cutul, nu au ţinut cont de cele întâmplate cândva. În vă. Este foarte probabil ca prin răspândirea sărăciei,
Titlu: Conferinţă despre utilizarea limbii schimb, au căutat să consolideze legendele care pro- prin schimbarea situaţiei internaţionale, generaţia
voacă sentimente naţionaliste şi să le răspândească de azi să mai trăiască o izbucnire naţionalistă. Iar
Cu ocazia zilei jandarmeriei Bărbatul a fost bănuit de spionaj, în popor. acţiuni organizatorice există deja în România, chiar
române, au fost din nou depuse iar un fost coleg de-al său de şcoa- În ziua de azi, istoricii români încep cu pătrun- dacă ilegal. Şi parcă au apărut deja şi adierile care
coroane la crucea de marmură lă, român, în loc să îl ajute, l-a dat derea tancurilor sovietice analizarea destrămării înteţesc flacăra naţionalismului.
din parcul central din Aita-Mare, pe mâna jandarmilor. Palffy i-a democraţiei, deşi în România nu a existat o demo- Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna),
ridicată în memoria jandarmi- împuşcat pe jandarmi şi a fugit. craţie efectivă nici măcar în perioada interbelică. nr. 67, 06.04.2011; Titlu: Adieri care înteţesc
lor români Tatu Ioan şi Grideanu Primul monument ridicat în sat În 1938, prin eliminarea, la porunca regelui Carol, focul, Semnează: Roman Gyozo
Ioan, căzuţi în sat la 26 septembrie în memoria celor doi jandarmi că-
1921. zuţi a fost cel din 1927, care însă a În Transilvania şi Ţinutul Se- denumire românească va constitui Albert? N-au decât să denumească
Potrivit cronicilor româneşti, fost distrus în 1940. Actualul mo- cuiesc simţim foarte mult lipsa un dezavantaj! Iancu este cel care dincolo de munţi străzi cu ce nume
cei doi jandarmi au murit îm- nument a fost dezvelit în 8 iunie şcolilor şi străzilor care poartă a ucis copii nevinovaţi, femei în vor! Aici, noi nu avem nevoie!
puşcaţi în timpul urmăririi unui 2000. De atunci, în fiecare an sunt numele acestui criminal în masă, vârstă nevinovate. De ce nu strigă Cotidianul „Szekely
infractor din localitate. Este po- organizate chiar şi câte două festi- Avram Iancu! Încetul cu încetul, şi acum ombudsmanii, cum o fac hirmondo” (Covasna), nr. 65,
menit un tânăr învăţător pe nume vităţi. faptul că nu locuim pe o stradă cu atunci când aud numele lui Wass 04.04.2011; Titlu: Opinii
Palffy, care în 1919, după intrarea Cotidianul „Szekely hirmondo”
trupelor româneşti, a emigrat în (Covasna), nr. 66, 05.04.2011;
Ungaria, însă a revenit acasă în
1921, pentru ca noile autorităţi să
îi elibereze câteva acte personale.
Titlu: De ce se depun coroane la
monumentul de la Aita-Mare?,
Semnează: Bojte Ferenc
www.forumharghitacovasna.ro
 12 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214) Istorie - Cultură

„Nu! Nu! Niciodată! Redobândirea hegemoniei maghiare în Bazinul Carpatic

în documente.” Cronologia acţiunilor budapestane şi udemeriste (L)
dr. Gheorghe Olteanu
(Baden-Baden, Germania)
Încercare penibilă de a-l discredita pe dom-
nul Hambuch Geza, secretarul general al Uni-
unii Democrate Germane din Ungaria, care
n-a retras nimic din afirmaţiile sale. În interviul
amintit, el contrazice categoric părerea răspân-
dită în Germania că politica maghiară faţă de
minorităţi ar fi exemplară. El spune că această
politică trebuie să se schimbe radical pentru a
asigura supravieţuirea minorităţii germane, ei
neavând, de exemplu, nicio singură grădiniţă,
şcoală primară sau medie, unde copiii ar putea
învăţa în limba maternă. Excepţia fiind doar
două gimnazii bilingve, unde copiii pot învă-
ţa germana. Aceeaşi situaţie în biserici, unde
chiar în localităţile cu un procent ridicat de ger-
mani slujba şi predica se ţin numai în maghia-
ră. (Şvabilor sătmăreni li s-a motivat această
situaţie, în anii ’30, prin faptul că „Lui Dumne-
zeu Îi este plăcută doar limba maghiară”).
Domnul Hambuch acuză lipsa de voinţă
politică în ceea ce priveşte reprezentanţa în par-
lament a minorităţilor şi dă exemplul României
(horor dictu), unde până şi cel mai mic grup et-
nic este reprezentat în parlament. La întrebarea
dacă asta înseamnă că germanilor din Româ-
nia le merge mai bine decât celor din Ungaria
răspunde: „Ca grupă etnică ei au posibilităţi
mult superioare nouă. Ei au şi azi grădiniţele lor
germane, şcolile lor, slujbele religioase în lim-
ba germană, ziarele lor, aşadar multe din cele
de care aici în Ungaria germanii nu dispun”
O carte ghid:
(Schwabische Zeitung, 26 mai, 1992). mărul şcolilor maghiare din ţările învecinate.”
De altfel, Hambuch Geza va fi confir- În ceea ce priveşte politica minorităţilor din
mat peste un an, întru totul, de ambasadorul Ungaria, cât este de bună sau nu, aici aş vrea
german în Ungaria, Dr. Alexander Arnot, să fac o diferenţiere tranşantă între politica ul-
într-un interviu acordat ziarului „Neue Zei- timelor decenii şi a ceea ce acum este intenţia
tung”, din 18 august 1993, şi în „Magyar Hir- guvernului, şi care, să sperăm, va fi cuprinsă şi
lap”, 6 septembrie 1993: La întrebarea: „De în Legea Maghiară a Naţionalităţilor. Dar, să
mulţi ani situaţia minorităţilor din Ungaria este disecăm problemele în ordinea lor. Şi în Un-
apreciată în străinătate, mai ales de politicienii garia tot aşa s-a procedat la expulzarea nemţi-
germani, ca exemplară. Apreciaţi această situ- lor - Vertreibung -, cum a avut loc acest lucru
aţie în acelaşi fel”, răspunde: „Nu. Eu cred că în regiunea Sudetă şi în alte teritorii. Ceea ce
politicienii care caracterizează astfel situaţia doresc să accentuez în mod deosebit, este că,
au fost desigur fals informaţi şi nu cunosc cu precum Ungaria nu-şi poate asuma răspunde-
adevărat situaţia”; „Pot să afirm cu siguranţă rea politică, morală, pentru deportarea evreilor,
că aprecierea politicienilor germani este falsă. pentru deportarea ţiganilor şi a altora, a unor
Situaţia minorităţii gemane… nu este bună. Ea reprezentanţi ai ierarhiei cultelor, deportări care
şi-a pierdut identitatea, şi-a pierdut în mare s-au făcut după 19 martie 1944, când trupele
măsură limba. Şi şi-a pierdut-o datorită faptu- celui de al treilea Reich o ocupaseră practic, tot
lui că i s-au luat şcolile. În contrast, minorita- aşa nu este dispusă clasa politică din Ungaria,
tea germană din România şi-a păstrat identi- să-şi asume responsabilitatea, în privinţa luării
tatea, ea are o bogată viaţă culturală, situaţia unei atitudini morale, faţă de cele întâmplate în
ei este mult mai bună decât a germanilor din perioada ocupaţiei trupelor sovietice.
Ungaria. În timp ce maghiarii din România, Alibi foarte subţire. Încercarea de a pune
Slovacia şi din Voivodina vorbesc în continua- în cârca sovieticilor expulzarea germanilor nu
re maghiara, nu numai minoritatea germană, poate fi susţinută nici cu documente şi nici lo-
dar şi celelalte minorităţi, nu şi-au putut păs- gic. Într-o declaraţie a ministrului de externe
tra, în Ungaria, identitatea. În 1944-1945 au Gyongyosi Janos, din 20 aprile 1945, se spu-
fost închise şcolile germane, în 1960 cele ale nea că guvernul maghiar, de la constituirea sa,
slovacilor, sârbilor şi croaţilor. Este adevărat este preocupat de ideea pedepsirii şvabilor. Se
că mai târziu s-au înfiinţat clase în care se mai cunosc şi recomandările expertului jurist ma-
preda puţin şi în limba maternă” (două ore pe ghiar Istvan Borsody, însărcinat de guvern să
săptămână - n.n.); facă o expertiză din punct de vedere interna-
„Exemplu pentru minoritatea germană, dar şi ţional, referitoare la eventualitatea expulzării
pentru celelalte naţionalităţi, ar trebui să fie nu- germanilor de către Ungaria. În primul rând,
Ungaria de la Trianon, mă a mozaicului de naţiuni care
acesta constată că: „În opinia publică interna-
ţională nu s-au stins încă revolta şi consterna-
rea provocate de expulzarea brutală a evreilor
maghiari. Ar fi o teribilă greşeală, dacă acum
expulzarea şvabilor ar alimenta din nou regre-
tabilele păreri ce s-au răspândit despre brutali-
tatea maghiară”.
El mai spune: „Ar fi neapărat recomanda-
bil, ca expulzarea şvabilor maghiari să nu fie
tratată ca o problemă exclusiv maghiară, ci ca
una internaţională”; sau că guvernul „trebuie
să aibă continuu în faţa ochilor aceste puncte
de vedere internaţionale, în aşa fel încât popo-
rul nostru, prin expulzarea şvabilor să profite,
să aibă foloase şi nu, dimpotrivă, dezavan-
taje neaşteptate” (Johann Weidlein, „Istoria
germanilor din Ungaria în documente 1930-
1950”, Schorndorf, 1958).
În nota guvernului maghiar adresată guver-
nului sovietic, din 26 mai 1945, se accentua nu
numai necesitatea expulzării germanilor, ci se
menţiona şi cifra de 250.000. În nota anterioa-
ră, adresată ambasadorului sovietic Puskin, nu-
mărul şvabilor vizaţi era de 300.000. Interesul
sovieticilor în Ungaria şi în celelalte ţări ocu-
pate de trupele sovietice nu le cerea expulzarea
germanilor, pentru că ei ştiau să aprecieze şi să
folosească capitalul uman german ce le stătea la
dispoziţie, atât pe plan local, cât şi pentru recons-
trucţia (prin lagăre de muncă) Uniunii Sovietice
distruse de război. În domeniul tehnologiei de
vârf, de exemplu, au luat mii de specialişti în ae-
ronautică din Germania (asemeni americanilor)
pentru construirea de rachete. (va urma)
limitare mulţumitoare. În unele re-

ARDEALUL
PĂMÂNT ROMÂNESC
- CXL -
prof. Vasile Stancu
(Sfântu-Gheorghe)
Serialul „ARDEALUL PĂ-
MÂNT ROMÂNESC” a demarat
în săptămânalul „Condeiul arde-
lean” la mijlocul lunii februarie
2008, ajungând astăzi la cel de-al
CXL-lea episod. Publicarea lui se
vrea din partea noastră a fi un răs-
puns onest, civilizat, ştiinţific şi în
spiritul toleranţei româneşti la arti-
colele cu serioase accente şovine,
revizioniste, antiromâneşti, apă-
rute în mass-media de limbă ma-
ghiară din România în general, şi a
celei locale din judeţele Covasna,
Harghita şi Mureş în special.
Îi rugam atunci pe ziariştii din
presa maghiară să citească o carte
a unui coleg de-al lor într-ale scri-
sului. Volumul este al cunoscutului
publicist şi scriitor american Mil-
ton G. Lehrer, cercetător atent al
Istoriei Transilvaniei şi cunoscător
profund al relaţiilor dintre români,
unguri şi secui. Cum spuneam,
cartea este intitulată „ARDEA-
LUL PĂMÂNT ROMÂNESC” şi
are ca subtitlu „Problema Ardea-
lului văzută de un american”. Ţin
să subliniez şi astăzi, ca de altfel
„Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine.
Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd,
citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi
răstigneşte poezia.”
şi în urmă cu trei ani, faptul că
„această carte este exact ceea ce
trebuie şi astăzi cititorului dornic
să afle adevărul despre Transilva-
nia”, nefiind „asimilabilă vreuneia
dintre părţile implicate, ci exclusiv
intereselor generale ale umanităţii
sfâşiate de tragedia războiului”.
Se pare, însă, că lucrarea nu
s-a vrut a fi receptată de mass-me-
dia de limbă maghiară. Atacurile
acesteia la istoria şi fiinţa statală a
poporului român au continuat cu o
intensitate progresivă, fapt remar-
cat cu diverse prilejuri însăşi de
publicaţia noastră. În cursul anului
trecut şi la începutul acestui an,
tema preferată a revizionismului
maghiar - atât în mass-media, cât
şi prin acţiunile organizate şi de-
claraţiile oamenilor politici ma-
ghiari din ţară şi din statul vecin
-, a fost „problema Trianon” sau
„Cronica Trianon”. În acest sens,
vom continua publicarea unor
fragmente semnificative din capi-
tolul „Ungaria de la Trianon” ale
scriitorului şi publicistului ameri-
can Milton G. Lehrer, cu speranţa
că informaţiile corecte vor ajunge
şi la publicul presei pusă în slujba
revizionismului maghiar.
stat unitar şi omogen
„În Geografia universală a lui
Granger, publicată în 1922, popu-
laţia Ungariei în anul 1910 era eva-
luată, pe baza statisticilor ungare în-
tocmite în acea epocă, la 20.886.000
locuitori, dintre care ungurii pro-
priu-zişi se cifrau la ceva mai mult
de 9 milioane, iar nemaghiarii la
peste 11 milioane. Aceştia din urmă
sunt astfel repartizaţi: 3 MILIOANE
ROMÂNI, 2 milioane germani, 2
milioane slovaci, 1.800.000 croaţi,
1.100.000 sârbi, 472.000 ruteni, câ-
teva sute de mii de evrei şi 470.000
alte naţionalităţi. Conform tradiţiei
constante, evreii erau înglobaţi în
masa ungară.
La 1 ianuarie 1930, conform
statisticii ungureşti, populaţia Un-
gariei se cifra la numai 8.686.519
locuitori, din care 8.001.112 erau
unguri şi 685.407 aparţineau altor
naţionalităţi nemaghiare.
O paralelă între cele două sta-
tistici ungureşti ne arată că de unde
numărul populaţiei nemaghiare
a înregistrat o scădere imensă de
la 11.000.000 la 685.000, acela al
populaţiei ungureşti pure a scăzut
abia cu ceva mai mult de 1.000.000.
Paralele ne mai învederează deose-
birea fundamentală între structura
etnică a celor două Ungarii: Unga-
ria dinainte de război şi aceea de
după revoluţiile naţionale care au
dus, în 1918, la destrămarea împă-
răţiei habsburgice.
În Ungaria dinainte de 1914,
ungurii se pierdeau în masa enor-
compuneau statele Sfintei Coroane
ungureşti. În Ungaria postbelică, ei
dădeau statului un caracter unitar şi
omogen, realizând astfel visul na-
ţionaliştilor maghiari din primele
decenii ale veacului nostru.
„Sub raportul etnic şi lingvistic,
Ungaria de la Trianon, spune Ala-
jos Kovacs în studiul său despre
populaţia Ungariei, este mai unita-
ră decât Marea Ungarie dinainte de
războiul mondial. Locuitorii având
limba ungară drept limbă mater-
nă formează 92,1 la sută din tota-
lul populaţiei.” Şi domnul Kovacs
continuă, remarcând că întrucât
74,2 la sută din acei care nu au lim-
ba ungurească drept limba maternă,
cunosc totuşi limba maghiară şi o
vorbesc, procentajul celor care vor-
besc limba ungară în limitele Unga-
riei de la Trianon atinge proporţia
covârşitoare de 98 la sută.
Tabloul comparativ al celor
două statistici ungureşti constitu-
ie, prin el însuşi şi la cea mai su-
mară examinare, dovada cea mai
concludentă a conştiinciozităţii cu
care au fost trasate fruntariile Un-
gariei la Trianon.
Într-un stat reprezentând o atât
de mare varietate de naţionalităţi
şi formând în multe regiuni intrân-
duri şi insule ale ungurilor în masa
naţionalităţilor şi ale acestora din
urmă în masa ungară, perfecţiunea
delimitării frontierelor era desigur
greu de realizat.
Dacă perfecţiunea n-a fost atin-
să, s-a ajuns totuşi, pe baza enor-
mului material prezentat de toate
părţile interesate în cauză, la o de-
giuni ale aşa-numitelor state succe-
sorale ale monarhiei dualiste, este
drept, se găsesc pe ici, colo, insule
ungureşti, rezultat al unei infiltraţii
milenare. Nu este mai puţin adevă-
rat însă, că şi Ungaria, aşa cum a
fost ea redusă la Trianon, cuprinde
enclave minoritare întrunind, după
datele statisticii ungare, aproape
700.000 nemaghiari (germani, slo-
vaci, sârbi, croaţi şi români).
Deşi în cadrul noului stat ungur
ungurii au reuşit să realizeze, în
sfârşit, atât de mult dorita unitate
omogenă a statului lor, ei totuşi
nu s-au putut consola la gândul că
Marea Ungarie a celor 30.000.000
de maghiari este un vis pentru tot-
deauna spulberat.
Ungurii s-au plâns timp de 20
de ani în cele patru colţuri ale lu-
mii de „marea nedreptate” care li
s-a făcut prin ceea ce ei numeau
„dictatul păcii” (Friedensdiktat) -
şi ceea ce era în realitate doar rati-
ficarea voinţei multor milioane de
nemaghiari - în virtutea căreia ţara
lor s-a micşorat cu 71 la sută din
teritoriu şi 63 la sută din populaţie.
Este foarte drept că cifrele
acestea prezentate de geografii
unguri sunt impresionante, dar nu
ştim ce raport funcţional există în-
tre mărimea pierderilor şi justeţea
revendicărilor?!
Li s-a luat ungurilor atât cât
au încălcat ei în cursul vremurilor
prin violenţă şi prim metode arbi-
trare. Mărimea sacrificiilor la care
au trebuit să consimtă, în 1920, nu
le este, deci, imputabilă decât lor.”
(va urma)
(Tudor Gheorghe)
 Istorie - Cultură
Adevărata imagine a Craiului Iancu,
în mărturiile contemporanilor săi (VIII)
dr. Ion Ranca
(Târgu-Mureş)
Fragment din memoriile lui Wass
Janos, publicate în „Torteneti
Lapok” (File de Istorie), Cluj, III
(1876), nr. 34, p. 555-557
„Împăcarea s-ar fi putut realiza
cu alte mijloace şi nu prin invazia
unei forţe puţine în teritoriul ina-
micului. Aici se poate medita în
mai multe feluri, dar urmările au
dovedit că această expediţie avu-
sese cel mai slab succes în tot tim-
pul campaniei generalului Bem.
Alungând inamicul dincolo de
Dunăre şi salvând de atac armata
asediatoare din Timişoara, genera-
lul Bem se retrase cu forţa sa puţi-
nă în Transilvania, unde, în afară
de românii aflaţi prin păduri, nu s-a
ivit alt inamic. Generalul Bem tri-
mise Batalionul XI împotriva for-
ţei româneşti care se stabilise între
văile şi pădurile numeroase, între
drumurile neumblate, muntoase
ale împrejurimilor Abrudului, pu-
ternic ocrotite de natură, unde cu
puţin înainte Hatvani şi armata sa
a fost nimicit cu toată puterea.
Primind ordin de plecare, bata-
lionul a crezut cu deplină siguranţă
în viitor, minimalizând înfruntarea
oştilor mari, dar dezordonate şi fi-
ind deja convins de victorie ca de
ceva sigur. A înaintat plin de încre-
dere în sine, tot mai mult şi tot mai
pătrunzător între munţii înalţi, fără
să ajungă la Abrud şi Câmpeni,
fără să se aştepte la acea tenacitate,
supunere şi disciplină pe care le-a
exercitat asupra românilor Avram
Iancu, craiul mândru al munţilor
înalţi al cărui ordin fusese pentru
ei sfânt şi inviolabil. El care a pu-
tut să câştige, să întărească, să păs-
treze puternica supunere, teamă şi
dragoste pentru sine, prin mărturia
faptelor săvârşite fără încetare. El
pe care poporul cuprins de o evla-
vie bisericească, l-a crezut chemat
de Dumnezeu, l-a iubit şi de care
s-a temut. El care pe meleagurile
sale s-a ivit întotdeauna mai stră-
lucitor şi mai impunător decât al-
ţii, din care pricină, oamenii săi,
aproape fermecaţi, l-au adorat.
Şi-a cucerit şi a meritat încrederea
poporului în urma hotărârilor, sfa-
turilor şi acţiunilor sale drepte. Era
în el o oarecare atitudine înţepată,
o îndemnare pentru care adepţii săi
l-au numit «crăişorul».
Dacă Hatvani s-ar fi ţinut de
cuvânt, ar fi avut loc împăcarea;
astăzi legăturile datorate înţelege-
rii între fraţii români şi maghiari,
simpatia şi dragostea dintre ei
desigur ar fi stat pe baze mai te-
meinice, dar pentru ca bunăvoinţa
reciprocă dintre naţiuni, relaţiile
comune, dragostea lor să fie asi-
gurată şi menţinută permanent pe
lângă oamenii politici care conduc
statul şi naţiunile, este necesar şi
altceva: cucerirea cu orice preţ, a
fiilor aceleiaşi naţiuni care şi-au
câştigat popularitate şi încredere.
(...) Căci bărbaţii care şi-au câşti-
gat încrederea naţiunii, chiar dacă
ar fi amăgitorii, înşelătorii, dău-
nătorii ei, totuşi, potrivit încrede-
rii naţiunii, numai ei sunt în stare
să conducă spre rezultatul dorit şi
spre atingerea scopului, atât timp
cât pot sălăşlui şi ademeni încre-
derea naţiunii. Numai ei izbutesc
să întindă o mână sigură de împă-
care sau de înţelegere şi reuşesc să
ţină în frâu naţiunea, din egoism
sau din însuşi interesul naţiunii,
care le strigă osanale sau «crucifi-
caţi-i». Numai ei pot conduce atâta
timp cât încă nu apare lumea mi-
nunată a dreptăţii şi luminii, mult
aşteptată de cei mai buni. (...) Până
ce nu cade masca personalităţilor
care acoperă ştiinţa şi moralitatea
ce şi-o pretind trainică, pentru ei,
mască ce li s-a imprimat adânc sub
formă de păcat, ticăloşie, vanitate,
Din Arhiva Bisericii Sfântul Nicolae,
Scheii Braşovului
ruşine, pecetluită cu ocară şi prin-
zând adânc muşchi, nu va fi nimeni
în stare să le deschidă ochii spre
ştiinţă şi spre lumină, spre soarele
dogoritor şi dătător de viaţă, ochi-
Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214)
lor obişnuiţi cu întunericul. Pilde
pentru aceasta pot servi ca cea mai
zdrobitoare mărturie, bărbaţii de
stat maghiari care au început în
1848, au continuat şi au terminat
în 1849, campanii militare, iar azi
conduc politica naţională.
13
Fără să ţină seamă de toate
acestea, batalionul nu se gândise
nici la locurile consolidate de natu-
ră, pe unde orice distanţă de cinci-
şase minute, sau orice punct putea
fi ocupat numai cu lupte îndârjite.
(...) Nu avea nici acea mobilitate
care cunoaşte cu precizie orice iar-
bă, copac, stâncă, deal, vale, teren.
Nici abilitatea mijloacelor acolo
unde pentru escaladarea stâncilor
ei s-au înarmat cu căngi de fier.
Nici acel fanatism zelos cu care
românimea aţâţată se purtase faţă
de elementul maghiar. După ase-
menea precedente previzibile, fără
a le presimţi conştient, nimeni nu
putea crede în nenorocirea ce avea
să urmeze şi să se întâmple mai
târziu.
Adică batalionul se pregătise
pentru orice, dar nu pentru retra-
gere, aşa că spera să-şi procure
alimente de la inamic numai prin
înaintare. În timpul urcuşului sau
al înaintării se putea aştepta tot-
deauna la atac din partea inamicu-
lui, a forţelor române, dar el nu s-a
manifestat aproape deloc, ci foarte
puţin, numai cu câte o împuşcătu-
ră, la Ighiul Unguresc, aproape de
Alba-Iulia, înfruntând lupte înfio-
rătoare, mizerie, oboseală, foame,
răniri, pierderi. În comuna Ighiu,
flămânzi şi obosiţi, ostaşii n-au
mai aşteptat să li se distribuie pâi-
nea adusă cu căruţele, ci luară cu
forţa pâinea din căruţe, trecând
apoi fiecare la locul lui în batalio-
nul care s-a aliniat.
Însuşi maiorul Szigeti Miklos
participase la înlăturarea barica-
delor dând asigurări, încurajând şi,
cu toată iscusinţa lui care se arăta
mereu trează, până la urmă batali-
onul începu să şovăie, căci obosea-
la, foamea şi neodihna i-a epuizat
forţele.
Se putea prevedea eşuarea
acestei expediţii.”
(va urma)

poată îndeplini menirea lui. mitei secţiuni. În ceea ce priveşte

O filă din istoria Muzeului Naţional Secuiesc
din Sfântu-Gheorghe
dr. Ioan Lăcătuşu în continuare de sprijinul Statului
(Sfântu-Gheorghe) Român, urmând ca, în schimbul
acestui sprijin, muzeul să înfiinţe-
Cunoscând valoarea patrimo- ze secţia română, după cum rezultă
niului deţinut de Muzeul Naţional din următorul document: „Muze-
Secuiesc din Sfântu-Gheorghe, ju- ul Naţional Secuiesc din Sfântu-
deţul Covasna, în condiţiile vidului Gheorghe, nr. 183/1923, Onorată
de autoritate creat de pătrunderea Poliţie! La ordinal verbal ce mi-aţi
Armatei Române în Transilvania, făcut, am onoarea a vă înainta coa-
în luna august 1916, Regele Ferdi- lele de colecţie cu care am colectat
nand dispune asigurarea pazei mu- în Sfântu-Gheorghe în favoarea
zeului, cu militari români, salvând Muzeului pentru a-l prevedea cu
astfel de la distrugere şi înstrăinare dulapuri de expoziţii (…). Deoare-
valoroasele exponate ale instituţi- ce Poliţia a considerat că nu au fost
ei. După Marea Unire de la 1 De- respectate prevederile legale a oprit
cembrie 1918, muzeul a beneficiat desfăşurarea subscripţiei publice.
În aceste condiţii, în 12 ianuarie
1922, conducerea Muzeului, prin
Dr. Laszlo Ferencz - director, cus-
tode, solicită aprobarea Prefecturii
judeţului Treiscaune pentru a face
o colectă pentru procurarea mobili-
erului necesar expunerii obiectelor
aflate în patrimoniul muzeului”.
În mai 1923, conducerea ins-
tituţiei, de această dată prin di-
rectorul Csutak Vilmos, revine cu
solicitarea de aprobarea continuă-
rii colectei pentru confecţionarea
vitrinelor necesare prezentării
„bogăţiilor sale necunoscute de
obiecte”, astfel încât muzeul să-şi
În 27 iunie 1923, Prefectul jude-
ţului Treiscaune, adresează Minis-
trului Culturii următorul memoriu:
„Avem onoarea a Vă raporta că
în oraşul Sfântu-Gheorghe există
un muzeu cu titlul de „Muzeul Se-
cuiesc”. Acestui Muzeu, în urma
raportului Domnului Inspector Ge-
neral al muzeelor, Dr. Camil Pe-
trau, făcut în anul 1920 luna iunie,
Ministerul a aprobat o subvenţie de
10.000 lei, care sumă a şi primit-o
muzeul susnumit, cu condiţia în-
fiinţării unei secţiuni române, cu
un post de custode român. Cum
susnumitul muzeu deşi a primit de
mult timp subvenţia acordată de
Stat, fără ca până în prezent să fi
înfiinţat secţia română, cu insisten-
ţă vă rugăm să binevoiţi a îndruma
de urgenţă Direcţiunea Muzeului
Săcuiesc pentru înfiinţarea susnu-
postul de custode, propunem a fi
numit în mod provizoriu Domnul dr.
Vintilă Ioan, medic, până ce se va
găsi un specialist român în această
materie” (Fond Prefectura Treisca-
une, dos. nr. 410, f. 37 - n. 41).
Secţia română (de fapt, câţiva
muzeografi şi câteva exponate ro-
mâneşti) va fi înfiinţată după anul
1968, şi desfiinţată, fără acordul
populaţiei româneşti, după decem-
brie 1989, în contextul măsurilor
de separare pe criterii entice a şco-
lilor şi instituţiilor de cultură din
judeţele Covasna şi Harghita. Ca
urmare a demersurilor reprezen-
tanţilor societăţii civile româneşti,
în anul 1995, s-a înfiinţat Muzeul
Naţional al Carpaţilor Răsăriteni,
instituţie aflată în directa subor-
donare a Ministerului Culturii şi
Patrimoniului Naţional.

„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea
ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l
vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un
început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“ (Nicolae Iorga)
14 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214) Timp liber

inea
Imagmânii
ă
săpt

Şi tu ne poţi trimite poze:

info@condeiulardelean.ro
Vigilent așa cum îl știţi cu toţii, colaboratorul nostru Dan Tanasă a
surprins un nou indicator perfect ilegal în municipiul Miercurea-Ciuc,
judeţul Harghita. Tăbliţa rutieră cu pricina este inscripţionată
exclusiv în limba maghiară și indică sensul de mers spre
municipiul Brașov. De parcă ar fi prima dată când, inclu-
siv la această rubrică, atragem atenţia că UDMR nu are
lege în Ţara asta și își bate joc de România și români cum
vor mușchii ei...
Grila jocului este un pătrat de nouă pe nouă căsuţe, subdivizat în tot atâtea pătrate
identice, numite regiuni. Regula jocului este simplă: fiecare rând, coloană sau regiune nu
trebuie să conţină decât o dată cifrele de la unu la nouă. Formulat altfel, fiecare ansamblu
trebuie să conţină cifrele de la unu la nouă o singură dată.
Cifrele nu reprezintă decât o convenţie, relaţiile aritmetice între ele nefiind de niciun
folos.
Interesul jocului consistă în simplitatea regulilor sale şi în complexitatea soluţiilor
sale. Dificultatea veritabilă a jocului rămâne, totuşi, în a găsi suita exactă a cifrelor
rămase.
Acest joc a inspirat deja mai multe versiuni electronice care aduc un interes diferit
rezolvării grilelor Sudoku. Forma sa de tip grilă şi folosirea lui într-un scop ludic îl aduc
mai aproape de alte jocuri publicate în ziare, cum ar fi careurile şi problemele de şah.

Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah

Principiile deschiderii: mat imparabil. 19...Rg7 20.Te7+ Tf7 21.Dd4+
Rf8 22.Dh8+!! Cu acest splendid sacrificiu de
turn regele negru este scos din vizuină! 22...Rxe7

CÂND UIŢI DE DEZVOLTARE

23.Te1+ Rd6 Şi după 23...De5 24.Dxe5+ Rd8
25.De8+ Rc7 26.Dxf7, negrul nu mai are nicio
şansă. 24.Dd4# [Sau 24.De5#]

Respectarea principiilor de dezvoltare în deschidere este foarte importantă. Ne-
glijarea dezvoltării poate avea consecinţe catastrofale, iar pe rămânerea în urmă a
dezvoltării, pentru obţinerea unor avantaje materiale, se bazează mai toate gambitele
(deschideri în care una din parţi sacrifică de la bun început material pentru a se dez-
volta rapid).
Janowski / Soldatenkow -
Lasker / Taubenhaus [C21]
Partidă jucată prin consultaţie,
Paris 1909
1.e4 e5 2.d4 exd4 3.c3 dxc3 4.Nc4 O
deschidere rar întâlnită astăzi: Gambitul
nordic. Albul sacrifică doi pioni pentru
iniţiativă, dar negrul are suficiente re-
surse de a egala. 4...cxb2 5.Nxb2 Cei
doi nebuni albi au deja o poziţie ame-
ninţătoare, ocupând două diagonale
importante: a1–h8 şi a2-g8. 5...Cf6 Se
poate juca şi 5...Cc6 6.f4 d6 7.Cc3 Cf6
8.h3 Ne6 9.Nb5 Cxe4 10.Cxe4 Dh4+
11.g3 De7 12.Ce2 d5 13.C4c3 Dc5
14.Dd4 0–0–0 15.Dxc5 Nxc5 16.Nxc6
bxc6 17.Ca4 Nb4+ 18.Rf2 f6 19.a3 Na5
20.Tac1 ca în partida Mueller, M - En-
gel, M/ ½–½ Kassel 1994. Cea mai sim-
plă cale de egalare pentru negru este însă
5...d5 6.Nxd5 Cf6 7.Nxf7+ Rxf7 8.Dxd8
Nb4+ 9.Dd2 Nxd2+ 10.Cxd2 Te8 ca în
partida Smolskiy, M (2042) - Afromeev,
V (2628) / Tula 2007. 6.e5 La vremea
respectivă, o noutate teoretică. Era cu-
noscuta doar continuarea 6.Cc3. Partida
Bier, M - Rocamora, R / Hamburg 1876
a continuat astfel: 6...Cc6 7.Cf3 Nb4
8.Dc2 d6 9.0–0–0 Nxc3 10.Nxc3 0–0
11.e5 Ce8 12.h4 De7 13.Cg5 g6 14.exd6
Cxd6 15.The1 Dd8 16.Db2 Cxc4
17.Txd8 Cxb2 18.Txf8+ Rxf8 19.Cxh7+
Rg8 20.Te8+ Rxh7 21.Th8#] 6...Nb4+!
Un şah necesar pentru o dezvoltare rapi-
dă. 7.Cc3?! Ceva mai bine este 7.Rf1,
dar albul nu vrea să renunţe la rocadă.
7...De7 Contraatacul tipic 7...d5! era
şi acum indicat. 8.Cge2? Mai bine era
8.De2 Cg8 9.Cf3 cu o dezvoltare mai ar-
monioasă ca în partidă. 8...Ce4 Negrul
nu a luat al treilea pion cu 8...Dxe5, te-
mându-se probabil de continuarea 9.Db3
care însă poate fi respinsă prin 9...Cc6!,
la 10.Nxf7+ urmând 10...Rf8 cu joc bun
pentru negru. 9.0–0 Cxc3 10.Nxc3? O
greşeală strategică importantă. Singu-
ra compensaţie a albului pentru cei doi
pioni sacrificaţi era perechea de nebuni
activă. Odată cu schimbul nebunilor de
câmpuri negre şansele albului se reduc
considerabil. Corect era 10.Cxc3 Nxc3
11.Nxc3 Cc6 12.Te1 cu joc aproximativ
egal. 10...Nxc3 11.Cxc3 0–0! Negrul îşi
pune regele în siguranţă. Evident greşit
era 11...Dxe5? din cauza 12.Te1 şi ne-
grul pierde dama. 12.Cd5 Albul nu are
altă şansă decât atacul cu orice preţ. 12...
Dxe5 13.Te1 Dd6 14.Dh5? Dorinţa al-
bului de a ataca este de înţeles, dar mai
bine era 14.Ce7+ Rh8 15.Dxd6 cxd6
16.Nxf7. 14...c6? După ce s-a apărat
foarte bine până acum, negrul greşeş-
te! Egala 14...Cc6 15.Tad1 Dg6 pentru
a permite dezvoltarea flancului damei.
15.Cc7!! Un fals sacrificiu de figură,
care ascunde o cursă destul de subti-
lă 15…g6 Negrul are senzaţia că poate
câştiga acum calul. El observase că nu
mergea direct 15...Dxc7?? din cauza
16.Dxf7+!! Txf7 17.Te8# şi a conside-
rat că după mutarea din partidă poate lua
liniştit la c7, dar îl aşteaptă o surpriză
neplăcută. Mai multă rezistenţă opunea
15...Ca6 16.Cxa8 Dc5. 16.Dh6 Dxc7??
(Vezi diagrama)
Poziţia pasivă a figurilor negre de pe
flancul damei sare în ochi: după 16 mu-
tări negrul nu şi-a dezvoltat încă nicio
figură de pe acest flanc!
17.Nxf7+! Pedeapsa nu se lasă aş-
teptată. 17...Rxf7 Forţat! Nu merge 17...
Txf7 din cauza 18.Te8+ Tf8 19.Txf8#,
iar la 17...Rh8 urmează 18.Dxf8#.
18.Dxh7+ Rf6 19.Dh4+ Regele negru
a intrat sub tirul figurilor grele albe.
Totuşi cea mai scurtă cale de câştig era
19.De7+ Rf5 20.Dxf8+ Rg5 21.Te4!, cu
Problemã propusã
pasionaþilor de ºah
DANO F. DAVIS Luther - #2
Checkmate, 1904
Albul mută şi dă mat în două mutări (#2)
O problemă mai dificilă, care ne va îndepărta
puţin gândul de la mesele copioase ale sărbatorilor
pascale. „Cheia“ nu este la îndemâna oricui!
Soluţia problemei:
2.Cxc5# 1–0
c) 1...e4 2.Cxd4#; d) 1...f4 2.Dh3#; e) 1...Tc6 2.Cd8#]
[Sau a) 1...Txc3 2.Cd8#; b) 1...Tc8 2.Dxc8#;
neputându-se deplasa) 1…Nxc3
.Dc3! (Acum negrul se află în zugzwang, regele său
ing. Nicolae Doroftei, maestru FIDE
doron50ro@yahoo.com
 Sport - Mica publicitate Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214) 15
CLASAMENT
Semifinale - tur Semifinale - tur
Marţi, 26 aprilie 2011
M M V E I GOL P A
Joi, 28 aprilie 2011 1 FC Timişoara 29 14 14 1 52-33 56 +14
FC Schalke 04 - Manchester United Benfica - Sporting Braga*
2 FC Vaslui 29 15 9 5 41-23 54 +9
0-2 FC Porto - Villarreal*
3 Oţelul Galaţi 28 16 6 6 36-20 54 +12
Miercuri, 27 aprilie 2011 * Partidele s-au terminat după 4 Dinamo 28 13 8 7 57-43 47 +5
Real Madrid - FC Barcelona închiderea ediţiei. 5 Rapid 29 12 10 7 37-20 46 +1
0-2 **Returul va avea loc în data 6 Steaua 28 13 7 8 36-23 46 +4
*Returul se va disputa în perioada 3-4 mai 2011. de 5 mai 2011. 7 Gaz Metan Mediaş 28 11 10 7 32-26 43 +1
8 CFR Cluj 29 10 11 8 43-35 41 -1
9 Astra Ploieşti 29 8 14 7 28-26 38 -4
Lupta între primele trei candidate la titlu este, în acest moment, la baionetă 10 FCM Târgu-Mureş 29 10 8 11 30-36 38 -7
11 „U“ Cluj 29 10 8 11 41-49 38 -7
12 FC Braşov 29 8 13 8 29-31 37 -8

I
Steaua ruşinii
13 Pandurii Târgu-Jiu 28 8 9 11 31-39 33 -6

g a 14 Gloria Bistriţa 28 8 8 12 30-38 32 -13

Li 15 „U“ Craiova
16 Victoria Brăneşti
17 Unirea Urziceni
29
29
29
6
4
5
8
10
7
15
15
17
29-41
29-51
19-48
26
22
22
-16
-20
-23
18 Sportul Studenţesc 29 6 2 21 29-47 20 -22
Păi cum altfel să îi spui unei Stele lor de joi, insistăm în continuare că dova şi una din Banat. Vom vedea,
care mai străluceşte decât la capitolul şanse la titlu încă mai au toate cele însă, ce se va întâmpla până la finalul Liga Campionilor Europa League Retrogradare
gargară şi reclamă, că fotbal nu mai trei extra-bucureştene, două din Mol- campionatului. (A.M.B.)
joacă de multă vreme - decât Steaua
ruşinii?! Să fim serioşi, la cât de des

Rezultate Rezultate Televizări Televizări

s-au împiedicat Oţelul, Timişoara şi
chiar Vasluiul în acest retur de cam-

etapa etapa etapa

pionat, Steaua trebuia să aibă cinci
lungimi în faţa principalelor candi-
date la titlu! Dar Steaua, cum am mai etapa
a XXVIII-a a XXIX-a a XXX-a a XXXI-a
spus şi alte dăţi, degeaba e cea mai
iubită echipă din România, că până
ce Becali nu va pleca din Ghencea,
va mai câştiga trofee la fel de multe
câte a luat în ultimul deceniu de cio- Vineri, 22 aprilie Marţi, 26 aprilie Sâmbătă, 30 aprilie Miercuri, 4 mai
bănie. Oare nu ca pe o ruşine trebuie S. Studenţesc - Pandurii Tg. Jiu Rapid - Sportul Studenţesc Sportul S. - FCM Târgu-Mureş U. Urziceni - Victoria Brăneşti
să caracterizezi un meci în care ai 2-1 0-1 (GSP TV - 15:00) (GSP TV - 15:30)
condus ostilităţile de la cap la coadă, Astra Ploieşti - Rapid Victoria Brăneşti - FC Vaslui FCM Tg. Mureş - Pandurii Tg. Jiu
dar în care nu ai fost în stare s-o bagi 0-0 Miercuri, 27 aprilie (GSP TV - 17:00) (GSP TV - 17:30)
„în aţe“, şi a venit la sfârşit rivalul de FCM Tg. Mureş - Astra Ploieşti FC Timişoara - FC Braşov FC Braşov - Astra Ploieşti
moarte şi a rezolvat-o el?! Ba, cu si- Sâmbătă, 23 aprilie
1-0 (Digi Sport - 21:30) (Digi Sport - 19:30)
guranţă, da. Victoria Brăneşti - „U“ Cluj
0-2 Unirea Urziceni - CFR Cluj Steaua - Rapid
Cu toate că aceste rânduri sunt Duminică, 1 mai (Digi Sport - 21:30)
FC Timişoara - FCM Tg. Mureş 1-3
scrise înainte de încheierea partide-
0-0 FC Braşov - Victoria Brăneşti „U“ Craiova - Unirea Urziceni
Cupa României CFR Cluj - FC Vaslui
1-0
1-0
FC Vaslui - „U“ Craiova
(GSP TV - 14:00)
Astra Ploieşti - „U“ Cluj
Joi, 5 mai
Gloria Bistriţa - Gaz Metan M.
Semifinale 2-1 (GSP TV - 16:00) (GSP TV - 15:30)
Tur Duminică, 24 aprilie „U“ Cluj - FC Timişoara Pandurii Târgu-Jiu - Rapid „U“ Cluj - Sportul Studenţesc
Miercuri, 20 aprilie Gloria Bistriţa - Oţelul Galaţi 1-2 (Digi Sport - 18:00) (GSP TV - 17:30)
Steaua - FC Braşov 0-0 Steaua - Gloria Bistriţa FC Vaslui - FC Timişoara
Gaz Metan - Unirea Urziceni
(0 - 0) Joi, 28 aprilie (Digi Sport - 20:30) (Digi Sport - 19:30)
Joi, 21 aprilie 2-0
Dinamo - Gloria Bistriţa* Oţelul Galaţi - „U“ Craiova
Gloria Bistriţa - Dinamo „U“ Craiova - FC Braşov
1-2 Oţelul Galaţi - Gaz Metan* Luni, 2 mai (Digi Sport - 21:30)
(0 - 2)
Pandurii Târgu-Jiu - Steaua* Gaz Metan Mediaş - Dinamo
*Returul va avea loc în Luni, 25 aprilie (Digi Sport - 18:30) Vineri, 6 mai
perioada 11-12 mai 2011. Steaua - Dinamo *Partidele s-au terminat după CFR Cluj - Oţelul Galaţi Dinamo - CFR Cluj
0-1 închiderea ediţiei. (Antena 1 - 20:00) (Antena 1 - 20:20)

Auto
 Vând Skoda Oktavia 2007,
1.9 TDI, consum mic, km reali
93.400, ABS, AC, servodirecţie,
pachet drumuri grele, geamuri
electrice, airbag, oglinzi electrice
încălzite, computer bord, volan re-
glabil, scaun reglabil pe înălţime,
senzori ploaie, discuri frână faţă
spate, cotieră faţă. Preţ: 7.300 euro
negociabil. Tel: 0740-104.440
Imobiliare
 Vând teren intravilan în satul
Arcuş, judeţul Covasna, 12
ari în zonă liniştită. Preţ ne-
gociabil. Tel: 0721-289.856
 Vând apartament 3 camere în
Sfântu-Gheorghe, respectiv gar-
sonieră confort 1. Preţ: 65.000
lei respectiv 60.000 lei. Tel:
0741-957.224
 Închiriez spaţiu comercial
(parter), 80 mp, super-reno-
vat, cu toate utilităţile, în
Sfântu-Gheorghe, bulevar-
dul Grigore Bălan, nr. 34,
bl. 10 (vizavi cu Cosys). De
preferinţă pentru farmacie,
cabinet medical, societate de
asigurări. Tel: 0723-272.406
 Vând casă în comuna Hăghig,
judeţul Covasna. Tel: 0763-
643.202
 Vând în Sfântu-Gheorghe apar-
tament cu două camere, etaj I,
zona gării complet renovat şi
exterior la soare. Preţ: 22.000
Euro. Tel: 0743-061.798
 Vând apartament cu trei came-
re în Sfântu-Gheorghe, etaj doi,
suprafaţă 76 mp. Preţ: 18.500
Euro. Tel: 0743-061.798
 Vând în staţiunea Covasna
apartament cu două camere,
etaj 2, încălzire centrală pro-
prie. Liber şi pregătit pentru
mutare imediată. Tel: 0745-
045.731
 Închiriez, în Sfântu-Gheorghe,
apartament în vilă unei singure
persoane. Chirie 350 lei. Tel:
0744-758.884
 Vând apartament cu două came-
re în Sfântu-Gheorghe, str. Spor-
turilor, et. 4. Tel: 0729-025.711
 Vând apartament cu 2 came-
re în Sfântu-Gheorghe, etaj 3,
îmbunătăţit, gresie-faianţă, par-
chet, centrală, termopan, uşă
metalică şi balcon închis. Preţ
36.000 Euro negociabil. Tel:
0751-563.101
Angajãri
 Agenţie de recrutare şi plasare
forţă de muncă în Israel caută
pentru îngrijire de bolnavi la
domiciliu femei cu vârsta în-
tre 28-55 ani. Cunoaşterea de
limbi străine constituie avantaj
(engleză, franceză, maghiară).
Tel: 0740-365.850
Diverse
 Închiriez Cramă cu dotări
(presă, curent trifazic) în vederea
vinificării. Capacitate de depozita-
re 30.000 de litri. Eventual, asigur
şi strugurii pentru vinificaţie. Tel:
0727-020.339, 0237-633.072
Servicii
 Efectuăm cosmetică canină,
în judeţele Covasna şi Braşov,
pregătire pentru expoziţie etc.
Tel: 0757-439.612, 0735-816.697
 Efectuez transport de mobilă
cu echipă de mutare în Sfântu-
Gheorghe şi în alte localităţi din
ţară. Tel: 0743-061.798

Trimite mica publicitate prin sms: 0766-280.650 *tarif normal

 16 Anul VI, Serie Nouă - Nr. 179 (214)
Duminica a 2-a dupÅ Paßti
(A Sfântului Apostol Toma)
Iubiţi fraţi în Hristos, „Hristos a
Înviat!”.
Şi „vă binevestim făgăduin-
ţa făcută de Dumnezeu părinţilor
(noştri), pe care a împlinit-o cu noi,
copiii lor” (Faptele Apostolilor 13,
32-33), că „Hristos a murit pentru
păcatele noastre, ... a fost îngropat şi
că a înviat a treia zi, după Scripturi”
(I Corinteni 15, 3-4); El Hristos fiind
„început (Învierii) celor adormiţi” (I
Corinteni 15, 20).
Întreaga Biserică răsună de im-
nuri de bucurie şi de preaslăvire
aduse lui Hristos: „Cerurile după cu-
viinţă să se veselească şi pământul
să se bucure. Şi să prăznuiască toată
lumea cea văzută şi cea nevăzută, că
a înviat Hristos, Bucuria cea veşni-
că. Acum toate s-au umplut de lu-
mină: şi cerul şi pământul şi cele de
desupt”. „Prăznuim omorârea mor-
ţii, sfărâmarea iadului şi începătura
altei vieţi veşnice.”
Prin Hristos Cel răstignit şi învi-
at, „moartea este distrusă” şi crezând
în El, „nu ne mai temem de ea, ci o
călcăm în picioare”, spune Sfântul
Atanasie cel Mare. Sau cum spune
şi Sfântul Ioan Gură de Aur, în cu-
vântul său de învăţătură din Ziua
Învierii: „Înviat-a Hristos şi viaţa
stăpâneşte”; minunea învierii întă-
rindu-ne credinţa că „dacă Hristos a
înviat şi noi vom învia”.
Iubiţi fraţi, Evanghelia acestei
zile ne relatează două din arătările
Mântuitorului înviat către ucenicii
Săi. Mai întâi, în Duminica Învi-
erii, seara, la zece dintre apostoli:
ucenicii erau adunaţi într-o casă
din Ierusalim, unde stăteau cu uşi-
le încuiate de frica iudeilor. În acea
încăpere, Mântuitorul intrând prin
uşile încuiate, se arată apostolilor
cu Trupul Său proslăvit, arătându-le
„mâinile şi coasta Sa” (Ioan 20, 20).
Din iconomie dumnezeiască, Toma,
„unul din cei doisprezece” (Ioan 20,
24), nu era prezent alături de ceilalţi
ucenici ai Mântuitorului. Şi pentru
că cei zece ucenici ai Mântuitorului
mărturiseau: „Am văzut pe Dom-
nul!”, Toma se arată neîncrezător şi
spune: „Dacă nu voi vedea în mâi-
nile Lui, semnul cuielor... şi dacă nu
voi pune mâna mea în coasta Lui,
nu voi crede” (Ioan 20, 25). Evan-
ghelia acestei zile continuă apoi cu
cea de a doua arătare a Mântuito-
rului către apostoli: „După opt zile,
ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi
Toma împreună cu ei. Şi a venit Ii-
sus, uşile fiind încuiate, şi a stat în
mijloc şi le-a zis: Pace vouă! Apoi
a zis lui Toma: adu degetul încoace
şi vezi mâinile mele şi adu mâna ta
şi o pune în coasta Mea şi nu fi ne-
credincios, ci credincios”. Însă, dacă
după prima arătare a Mântuitorului
Toma spunea „dacă nu voi vedea,
nu voi crede”, acum, la opt zile după
Înviere, după ce-L vede pe Mântui-
torul înviat, va crede şi va mărturisi:
„Domnul Meu şi Dumnezeul Meu”
(Ioan 20, 26-28).
Este clar că Apostolul Ioan, au-
torul celei de-a patra Evanghelii, cel
care relatează aceste două arătări
ale Mântuitorului înviat, n-a avut
intenţia de a-l prezenta
pe Toma ca pe un ne-
credincios, chiar dacă
din nefericire, noi, cei
de astăzi, ne-am obiş-
nuit a-l prezenta astfel.
Şi apoi, dacă citim cu
atenţie paginile sfin-
telor evanghelii, nu se
poate să nu observăm
că, de fapt, toţi aposto-
lii, fără nicio excepţie,
au fost bântuiţi de îndo-
ială în credinţă, astfel
încât duminica aceas-
ta s-ar fi putut numi a
Tuturor Apostolilor,
bântuiţi de slăbiciunea
îndoielii în credinţă.
Şi totuşi, în această
duminică a doua după
Paşti, este pomenit în
mod cu totul special
Sfântul Apostol Toma;
nu pentru îndoiala sa
în credinţă, ci pentru
credinţa şi mărturisirea
lui de credinţă pe care
o face.
Să ne reamintim de
marea minune a Învie-
rii Mântuitorului. În ziua cea dintâi a
săptămânii, mai înainte de a se lumi-
na de ziuă, dar şi de căutarea femei-
lor mironosiţe, Mântuitorul a înviat,
biruind cu puterea Sa dumnezeiască
puterea păcatului şi a morţii; a ieşit,
apoi, prin piatra pusă deasupra mor-
mântului. După învierea lui Hristos,
pentru a spulbera orice fărâmă de
îndoială sau necredinţă din minţile
oamenilor, un înger al Domnului se
coboară şi răstoarnă piatra de dea-
supra mormântului. Evanghelia ne
spune că, la coborârea îngerului, s-a
făcut cutremur mare, dar şi că înfă-
ţişarea acestuia era ca un fulger, fapt
pentru care soldaţii care străjuiau
mormântul s-au făcut ca morţi. Ime-
diat apoi, ostaşii au fugit în cetate
vestind arhiereilor învierea Mântui-
torului. Dar arhiereii, îi plătesc pe
aceşti slujbaşi să mintă poporul şi
să spună că noaptea, pe când ei dor-
meau, apostolii au furat trupul mort
al Răstignitului.
În tot acest timp, încep arătările
Mântuitorului înviat către toţi uce-
nicii Săi, tocmai pentru a spulbera
orice urmă de îndoială. Mai întâi,
Mântuitorul se arată Născătoarei de
Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Ma-
ria, tocmai pentru a răsplăti credin-
ţa de neclintit şi curăţia vieţii sale.
Apoi, se arată Mariei Magdalena,
femeie din care Mântuitorul scose-
se „şapte demoni”. Se arată, apoi,
şi celorlalte femei mironosiţe care
erau ucenice ale Mântuitorului şi, în
noaptea Învierii, voiau să continue
ritualul funebru de îmbălsămare a
Trupului Domnului; după care fe-
meile mironosiţe vestesc apostolilor
adevărul că Mântuitorul a înviat, S-a
arătat lor, dar şi că se va arăta aposto-
lilor, întocmai după cum mai înainte
de patimi le vestise. Cu toate aces-
tea, cuvintele femeilor mironosiţe li
s-au părut apostolilor ca o „minciu-
nă” şi „nu le-au dat nicio crezare”
(Luca 24, 11). Aşadar, toţi apostolii,
fără nicio excepţie, credeau că răs-
tignirea şi moartea Mântuitorului
erau un final trist al întregii activităţi
mesianice, fără să-şi mai amintească
de numeroasele prevestiri că va în-
via. De aceea, atunci când Mântui-
torul se arată celor doi ucenici Luca
şi Cleopa, în drum spre Emaus, i-a
mustrat pentru necredinţa lor, tâl-
cuindu-le texte vechi-testamentare
care arătau că mai întâi Hristos tre-
buia să pătimească şi, apoi, să intre
în slava Sa (Luca 24, 25-26); iar, la
prima arătare a Mântuitorului către
apostoli, i-a „mustrat pentru necre-
dinţa şi împietrirea inimii lor, pentru
că n-au crezut pe cei care-L văzuseră
înviat” (Marcu 16, 14). Ba chiar le
spune: „Pipăiţi-Mă şi vedeţi, că du-
hul nu are carne şi oase cum Mă ve-
deţi pe Mine având” (Luca 24, 39).
Trebuie precizat că „necredin-
ţa” de care vorbeşte Mântuitorul,
referindu-se la ucenicii Săi, nu este
altceva decât o îndoială în credin-
ţă; nu este necredinţă ca şi cum ai
tăgădui sau a contesta evidenţa.
Şi, omeneşte fiind spus, îndoiala
ucenicilor poate avea o explicaţie.
Toţi ucenicii Mântuitorului fusese-
Viaţa creştină
ră martori cutremurătoarelor Sale ciosul”. Dar, Apostolul Toma îşi
patimi. Văzuseră cu ochii lor un punea această simplă întrebare, pe
Trup „zdrobit” din bătaie ce atârna care cu siguranţă ne-am fi pus-o şi
pe Cruce, ca o masă de carne vie. noi: cum a fost posibilă învierea,
Mai târziu, aceste cutremurătoare de vreme ce Hristos trecuse prin
patimi i-au făcut pe unii protestanţi tot acel carnagiu? Şi, de fapt, îndo-
să declare că totul ar fi iala lui Toma scoate în evidenţă şi
fost în aparenţă - n-ar un aspect pozitiv: că Mântuitorul
fi fost o moarte rea- Hristos a murit cu adevărat, dar
lă (afirmaţie greşită, a şi înviat cu adevărat. De aceea,
pentru că numai prin Biserica învaţă că din „iconomie
„rănile Lui, noi toţi dumnezeiască” şi pentru convinge-
ne-am vindecat” - Isa- rea noastră, Mântuitorul Hristos a
ia 53). Dar, această acceptat îndoiala lui Toma, pentru
contestare a morţii ca probarea lui Toma să servească
Mântuitorului poate nu numai apostolilor, ci şi tuturor
fi o dovadă că tot cal- celorlalţi care, în timp, vor cere
varul care a început în mai întâi să vadă, pentru a crede.
curtea arhiereului Ana A cercetat şi a verificat Învierea cu
şi s-a încheiat pe Gol- ochii şi cu mâinile sale, pentru ca
gota, a fost cutremu- nimeni în istorie, apoi, să nu mai
rător. Până şi soarele pună cândva întrebarea: arătarea
şi-a ascuns lumina Mântuitorului, oare, n-a fost o nă-
lui, neputând răbda lucire a apostolilor, apărută pe fon-
să vadă atâta suferin- dul unei oboseli accentuate?
ţă (spune Triodul). Şi Dar, Sfântul Apostol Toma,
atunci, este de înţeles odată ce vede pe Mântuitorul în-
de ce o astfel de reac- viat şi-I simte rănile din coasta Sa,
ţie din partea ucenici- face această extraordinară mărturi-
lor; de ce s-au îndoit sire de credinţă: „Domnul meu şi
în credinţă, chiar dacă Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28),
văzuseră Schimbarea afirmând atât umanitatea, cât mai
la Faţă şi chiar învi- ales dumnezeirea prezentă în Per-
eri din morţi. Tocmai soana Mântuitorului. Este cea mai
de aceea, Mântuitorul frumoasă şi cea mai clară mărturi-
Hristos se arată înviat sire de credinţă făcută de un ucenic
cu Trupul Său încrus- al Mântuitorului în tot Noul Testa-
tat de multele lovituri, dar înveş- ment, că Iisus Hristos este Dumne-
mântat în Lumina Învierii - vorbind zeu adevărat şi Om adevărat.
cu ucenicii şi mâncând dintr-un Iată de ce în Duminica aceasta, a
peşte fript şi un fagure de miere. doua a Învierii, Biserica a rânduit să
Iubiţi fraţi în Hristos, Sfântul se facă pomenirea Sfântului Apostol
Apostol Toma, pentru a se convin- Toma, dar nu a unui ucenic necre-
ge de învierea lui Hristos, doreşte dincios, ci a unuia credincios, care
nu numai să-L vadă, ci chiar să-I se convinge şi face această mare
pipăie rănile din mâinile şi coas- mărturisire de credinţă.
ta Sa, altfel, nu va crede. De aici Pr. Florin Antonescu
a intrat în vorbirea noastră curentă Parohia Calea Bucureşti, Braşov
aprecierea că Toma este „necredin- ROMÂNIA
CREDINŢA
ÎN ÎNVIERE
În prima zi a săptămânii, când cerul era înstelat,
Trecând prin uşile încuiate, Iisus din nou S-a arătat.
Apostolii stăteau ascunşi de frica iudeilor,
Crezând în Cel ce a înviat, Ocrotitorul tuturor.
Hristos I-a binecuvântat cu har şi dragoste deplină,
Iar mâinile şi coasta Sa cu toţii îndată le văzură.
Privind spre semnul cuielor, la rănile Stăpânului,
Cu milă se încredinţară de dumnezeirea lui.
Toma era dus departe şi ca să-şi spulbere îndoiala,
A pipăit după opt zile pe Cel ce cârmuieşte viaţa.
Ajută-ne, Iisuse Sfinte, să credem cu multă tărie,
C-ai biruit osânda morţii, învăluit de strălucire.
Pr. Ioan Ovidiu Măciucă, Parohia Covasna, ROMÂNIA