FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

SPECIALIZAREA
ASISTENTA MEDICALĂ GENERALĂ

FIZIOLOGIE
LUCRARI PRACTICE
 FIZIOLOGIA SISTEMULUI VASCULAR

I. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A
ARTERELOR
II. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A VENELOR
III. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A
CAPILARELOR
I. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A ARTERELOR

1. DETERMINAREA PRESIUNII ARTERIALE

DEFINITIE = presiunea arterială (PA) reprezintă forţa

exercitată de sângele circulant pe unitatea de suprafaţă a
peretelui vascular.
• valoarea de referinţă este presiunea atmosferică.
• de aceea, pentru arterele superficiale (ex. brahială),
presiunea arterială reprezintă în valoare absolută, diferenţa
de presiune transmurală.
• aceasta este echilibrată de tensiunea care ia naştere în
peretele vascular, relaţia dintre ele fiind descrisă de legea lui
Lapalce.
• Incorect, termenul de tensiune arterială este folosit adesea
cu sensul de presiune arterială.
 PARAMETRII PRESIUNII ARTERIALE

• PA sistolică (maximă) este cea mai mare valoare în cadrul unui ciclu cardiac,
corespunzând sistolei ventriculare.
- depinde de forţa de contracţie şi volumul bătaie al V.S
- Valoarea normală: 100-140 mm Hg.

• PA diastolică (minimă) este cea mai mică valoare în cadrul unui ciclu
cardiac, corespunzând sfârşitului diastolei
ventriculare.
- depinde de rezistenţa periferică opusă de sistemul arterial.
- Valoarea normală: 60-90 mm Hg.

• PA medie (efectivă) înlocuieşte valorile instantanee (sistolică şi diastolică) cu

o valoare unică, la care s-ar realiza acelaşi debit circulator
în condiţiile în care curgerea ar fi continuă şi nu pulsatilă.
- poate fi aproximată cu formula:

PAm =PAd +( PAs – PAd) / 3

• PA diferenţială (presiunea pulsului) dată de diferenţa dintre PA sistolică
şi PA diastolică.
- modificările ei caracterizează 2 tipuri de curbe presionale:

• divergentă: creşte PA sistolică, scade PA diastolică.

• convergetă: scade PA sistolică, creşte PA diastolică.

• Hipertensiunea arterială (HTA) este definită de creşterea persistentă a

valorilor presionale,
peste 160 mm Hg PA sistolică
peste 95 mm Hg PA diastolică, indiferent de
vârstă.

- valori persistente între 140-160 mm Hg PA sistolică şi 90-95 mm Hg PA

diastolică, caracterizează "hipertensiunea de graniţă".
 METODE DE MĂSURARE A PRESIUNII
ARTERIALE

• Metode directe (sângerânde) realizate prin introducerea unui

cateter în arteră şi conectarea lui la un sistem de măsurare şi
înregistrare a presiunii. Astfel de determinari sunt utilizate in
cercetare sau in chirurgia cardio-vasculara.
• Metode indirecte (nesângerânde), bazate pe principiul
comprimării unei artere mari cu ajutorul unei manşete pneumatice
în care se realizează o presiune măsurabilă . Valorile presiunii
intraarteriale se apreciază prin diverse metode, comparativ cu
presiunea cunoscută din manşetă
a. Metoda palpatorie
(Riva Rocci) măsoară
numai presiunea
sistolică, prin perceperea
primei pulsaţii a arterei
radiale la decomprimarea
lentă a manşetei aplicate
în jurul braţului
Material necesar : tensiometru
Tehnica :
- se fixeaza manseta ;
- se palpeaza pulsul la artera radiala si se insufla aer in manseta
pana la disparitia pulsului radial ;
- urmeaza decomprimarea atenta – prima pulsatie = PA sistolica.
- metoda este rapida,
- nu se poate determina si PA diastolica.
 b. Metoda ascultatorie (Korotkow) prin perceperea cu
stetoscopul plasat în plica cotului a zgomotelor care apar la
decomprimarea lentă a manşetei, datorită circulaţiei turbulente.
• Tehnica de măsurare este următoarea:
- se aplică manşeta aparatului în jurul braţului, astfel ca
marginea ei inferioară să se plaseze la 2-3 cm deasupra
plicii cotului.
- lăţimea manşetei trebuie să fie de cel puţin 12 cm şi ea nu
trebuie aplicată peste lenjerie;
- se reperează prin palparea artera humerală în plica cotului,
loc în care se aplică stetoscopul (nu sub manşeta
tensiometrului);
- prin pompare cu para de cauciuc, se ridică presiunea din
manşetă, cu 30-40 mm Hg peste cea la care dispare pulsul
radial;
- se decomprimă manşonul lent şi progresiv prin deschiderea
supapei.
- momentul în care se aude în stetoscop primul zgomot
marchează presiunea sistolică; momentul în care
zgomotele nu se mai aud marchează presiunea diastolică.
• Măsurarea PA se face atât în clino- cât şi în ortostatism, la
ambele braţe, repetat de 2-3 ori, pentru înlăturarea erorilor
date de reactivitatea vasomotorie datorată anxietăţii.
 c. Metoda oscilometrică se bazeaza pe principiul lui Marey,
apreciază PA prin înregistrarea vibraţiilor pereţilor unei artere comprimate de
un manşon pneumatic, la trecerea sângelui. Se utilizează oscilometrul Pachon

Tehnica de măsurare este următoarea:

- manşeta oscilometrului se aplică în jurul segmentului de membru studiat.
- se ridică presiunea din manşetă, la o valoare care depăşeşte cu 10-20 mm Hg
presiunea arterială sistolică.
- se decomprimă lent, urmărind oscilaţiile acului, care devin din ce în ce mai ample,
până ce ating un maxim, care reprezintă indicele oscilometric =I.O
- in continuare, amplitudinea lor scade, până la totala dispariţie.
- oscilatiile care se pot inregistra sub TA diastolica se numesc oscilatii
inframinimale
- debutul oscilaţiilor corespunde presiunii arteriale sistolice,
- amplitudinea lor maximă, presiunii arteriale medii,
- dispariţia lor presiunii arteriale diastolice.
Valorile normale ale indicelui oscilometric sunt:
- la nivelul coapsei ≥ 5
- în 1/3 superioară a gambei ≥ 3
- în 1/3 inferioară a gambei ≥ 2
- la nivelul braţului ≥ 3
Reprezentarea schematică a oscilometrului Pachon:
- prin intermediul unui robinet (R), manşonul pneumatic (m) este pus în legătură,
fie cu un manometru (M), fie cu o capsulă cu pereţi subţiri (C), care măsoară
vibraţiile aerului din manşon.
- amplitudinea acestor vibraţii este înregistrată pe scala aparatului în unităţi
Pachon.
• D.p.d.v. clinic – compararea valorii I.O. intre
doua regiuni simetrice
C • Diferente mai mari de 2 unitati intre puncte
situate la acelasi nivel pe cele doua membre
M
- obstructie vasculara
manseta
- fistula arterio-venoasa
• Valorile sub cifra normala a I.O. sesizeaza
R prezenta leziunii dar nu si intinderea ei
• Valori normale ale I.O. nu exclud leziuni
arteriale distale ale vaselor mici(b. Raynaud,
artera
arterita distala)
• Amplitudinea oscilatiilor peretelui arterial depinde de :
- permeabilitatea lumenului vascular ;
- debitul sanguin ;
- presiunea arteriala ;
- elasticitatea peretelui arterial ;
- tonusul vasomotor ;
- grosimea tesuturilor moi interpuse intre manseta aparatului si artera
explorata.

Scaderea amplitudinii oscilatiilor Cresterea amplitudinilor oscilatiilor

• obstructia arterei principale • zona situata deasupra unei obstructii

• debit sanguin scazut arteriale
• vasoconstrictie • debit sanguin crescut
• expunere la frig • hipertensiune arteriala
• obezitate • vasodilatatie
• edemult extremitatilor • expunere la caldura
 RECOMANDARI PENTRU DETERMINAREA
CORECTA A PRESIUNII ARTERIALE
Postura :
- pacientul va pastra un repaus de 5 minute , in pozitie orizontala ;
- P.A. se determina la membrele superioare si un membru
inferior, in repaus si la 2 minute dupa trecerea in ortostatism ;
- daca P.A. difera la membrele superioare se retine valoarea cea
mai ridicata .
- pacientul pastreaza pozitia sezanda, bratul fiind sprijinit la
nivelul inimii.
Circumstantele determinarii :
- fara cafea , pe un interval minim de o ora ;
- fara tigari , pe un interval de 15 minute ;
- fara medicatie adrenergica ( picaturi de congestionante nazale ,
picaturi pentru dilatarea pupilei, etc.)
- la determinarea de rutina se fac doua citiri
- daca diferentele sunt mai mari de 10 mmHg la determinari
repetate, se efectueaza o noua citire.

Corectitudinea determinarii :
- se umfla rapid manseta cu aproximativ 30 mmHg peste
valoarea P.A. ( disparitia pulsului la artera radiala) ;
- se dezumfla incet manseta ( 2-3 mmHg/sec.) ;
- pentru valoarea P.A. diastolice , la adulti, se noteaza in
momentul disparitiei zgomotelor Korotkoff , iar la copii
momentul diminuarii intensitatii acestora ;
- daca zgomotele Korotkoff sunt slabe ca intensitate, se
recomanda ridicarea bratului cu inchiderea si deschiderea
pumnului de 5-10 ori inainte de umflarea rapida a mansetei
 2. DETERMINAREA PULSULUI ARTERIAL
Pulsul arterial este o manifestare periferică a activităţii mecanice a
inimii, constând într-o undă expansivă periodică, sincronă cu ejecţia
ventriculară, percepută la palparea unei artere pe ţesutul dur
subiacent.

EXAMINAREA PULSULUI ARTERIAL

- se realizează prin palparea diferitelor artere accesibile: cardotidă, brahială,
radială, femurală, poplitee, tibială posterioară, pedioasă.
- in practica medicală se apreciază de regulă pulsul radial

Palparea pulsului periferic

- la nivelul arterei radiale,
- prin comprimarea cu trei degete
(index, medius şi inelar) a arterei
- în şanţul radial.
Palparea pulsului radial trebuie făcută în acelaşi timp la ambele artere
radiale, urmărind dacă unda de puls are în cele două puncte aceeaşi
amplitudine şi survine simultan; în acest sens se vorbeşte de simetria şi
sincronismul undei de puls.

ÎNREGISTRAREA GRAFICĂ A PULSULUI ARTERIAL

- se realizează cu dispozitive mecanice (Marey) sau prin pletismografie
fotoelectrică;
- traseul obţinut poartă numele de sfigmogramă.
- sfigmograma centrală - inregistrarea la nivelul unei artere apropiate
de inimă
- sfigmograma periferică - inregistrarea la nivelul unei artere periferice

CAROTIDOGRAMA
Carotidograma sau pulsul carotidian (PC) reprezintă înregistrarea grafică a
variaţiilor de volum ale arterei carotide în timpul ejecţiei ventriculului stâng
(VS).
Tehnica de înregistrare este prin pletismografie fotoelectrică sau folosind
transductori mecanici plasaţi în dreptul arterei carotide, la nivelul marginii
interne a muşchiului sternocleidomastoidian.
 Analiza morfologică distinge două faze
• Faza sistolică
- corespunde deschiderii sigmoidelor aortice la debutul ejecţiei VS.
- cuprinde unda anacrotă sau de percuţie, cu o ascensiune rapidă, o undă în platou
sau uşor descendentă, terminată printr-un umăr
- şi o undă rapid descendentă, întreruptă de o incizură (incizura dicrotă).
• Faza diastolică
- cuprinde unda dicrotă, de reascensiune, care apare prin ciocnirea undei sanguine
de valvele sigmoide atunci când ele se închid;
- urmează de o pantă descendentă lentă, până la o nouă contracţie.

Analiza cronologică a PC permite calcularea următoarelor perioade:

• timpul de semiascensiune (Duchosal), reprezintă timpul necesar PC pentru a
ajunge la jumătate din amplitudinea maximă.
- este folosit în aprecierea contractilităţii VS deoarece se corelează bine cu
gradientul de presiune transaortic creat de ejecţia VS.
- normal: 0.04-0.06 secunde
• timpii sistolici
 CARACTERELE PULSULUI AORTIC, CAROTIDIAN,
SUBCLAVICULAR
• Portiunea ascendenta
– Abrupta, incepe cu deschiderea sigmoidelor aortice (PC), si se termina cu un
varf maxim
• Platoul sistolic
- este zona de la sfarsitul pantei ascendente pana la incizura dicrota
- normal-inclinata spre panta descendenta
• Incizura dicrota
- are un varf ascutit
- la PC varful incizurii dicrote corespunde inchiderii valvelor sigmoide
aortice
• Unda dicrota este larga (cu panta lina)

CARACTERELE PULSULUI FEMURAL

• varful este amplu
• incizura mai putin neta, decat la PC
• unda dicrota este mai larga
 CALITĂŢILE PULSULUI ARTERIAL
• Se apreciază în mod subiectiv prin palpare, sau în mod obiectiv prin analiza
sfigmogramei.
• Semiologia pulsului distinge cinci calităţi fundamentale:
• Frecvenţa - se apreciază numărind pulsaţiile timp de un minut;
- cu rare excepţii este egală cu frecvenţa contracţiilor cardiace,
fiind cuprinsă între 60-90/min.
- tahicardie (puls frequentus)- creşterea frecvenţei
- bradicardie (puls rarus)- scaderea frecventei

• Ritmul - intervalul dintre două pulsaţii succesive;

- puls regulat (puls regularis) sau ritmic,
- puls neregulat (puls iregularis) sau aritmic,

Aritmia poate fi intermitentă când pe un fond de ritm regulat intervin

unele neregularităţi izolate (exemplu extrasistole), sau absolută (exemplu
fibrilaţia atrială).
• Viteza indică rapiditatea cu care apare şi dispare unda pulsatilă
arterială.
- pulsul celer este considerat atunci când unda
pulsatilă apare şi dispare cu
rapiditate.
- pulsul tardus se palpează un timp mai îndelungat,
deoarece distensia arterei se face cu
întârziere .
• Amplitudinea se referă la mărimea undei de puls.
- puls amplu (puls magnus), care izbeşte cu forţă
degetul
- puls mic (puls parvus), slab perceptibil.
• Tensiunea se apreciază după forţa necesară pentru a
comprima artera şi a obţine dispariţia pulsului.
- puls dur (puls durus), greu comprimabil şi un
- puls moale (puls mollis), uşor depresibil.
 ASPECTE PATOLOGICE ALE PULSULUI
ARTERIAL
• Pulsul alternant se caracterizează printr-un puls regulat ca ritm
şi cu o amplitudine alternantă a undelor: după fiecare pulsaţie
normală, urmează una mai slabă şi mai mică ca volum. Exprimă
în general o afectare severă a contractilităţii miocardului.
• Pulsul "celer et magnus" (Corrigan) este un puls cu
amplitudine mare şi o viteză de ascensiune şi mai ales de
coborâre crescută. Este caracteristic insuficienţei aortice.
• Pulsul "tardus et parvus" este un puls mic ca amplitudine şi o
durată mai mare, caracteristic stenozei aortice.
• Deficitul de puls desemnează diferenţa dintre frecvenţa
ventriculară şi numărul pulsaţiilor radiale. Se întâlneşte în
fibrilaţia atrială cu frecvenţă ventriculară rapidă, când nu toate
contracţiile cardiace sunt eficiente, unele neputându-se
transmite la periferie.
 3. EXPLORARI CLINICE
Palparea pulsului
- se face comparativ la ambele membre
- pentru membrul superior : artera radiala , cubitala , cumerala , axilara ;
- pentru membrul inferior : artera pedioasa , tibiala-posterioara, poplitee,
femurala comuna ;
- palparea arterelor se va termina cu palparea arterei carotide.
- amplitudinea pulsului se evalueaza in 3 grade : (++) puls prezent ;
(+) puls diminuat ;
(-) puls absent ;
- in obstructiile arteriale , pulsul este diminuat sau absent distal de obstacol.
Ascultatia arterelor
- normal, la nivelul arterelor nu se produc sufluri arteriale
- patologic , pot fi ascultate sulfuri in caz de stenoze , dilatari sau comunicari
anormale 
- locurile de ascultatie ale arterelor sunt aceleasi cu cele de palpare a pulsului
arterial.
• Testul de efort
- se utilizeaza pentru aprecierea severitatii in caz de ischemie periferica a
membrelor inferioare
Tehnica :
- proba consta in mers pe teren plat, dupa o perioada de repaus de 15min
- ritmul de mers este de 2 pasi/ sec.
- se noteaza numarul de pasi parcursi sau timpul de la inceputul efortului pana
la aparitia durerii.

• Testul de postura (testul SAMUELS)

- este utilizat pentru evaluarea circulatiei arteriale la nivelul membrelor
inferioare.
- testul are 3 etape : ridicarea extremitatii, efortul si pozitia decliva.
 Etape Normal Ischemie periferica
1. Ridicarea - fara modificari de - paloare imediata a
extremitatii la 45 ° , 2 culoare a tegumentelor
min. tegumentelor
2. Efort : - fara modificari de - paloare accentuata a
- miscari din culoare a tegumentelor ± durere la nivelul
articulatia gleznei tegumentelor gambelor
- 90 sec.
- paloarea usoara
3. Pozitie decliva : - timp de recolorare : - timp de recolorare :
- pozitie sezanda la 5-8 sec. 15 sec.-forme usoare
marginea patului cu 30 sec.- forme medii
picioarele atarnand 30-60 sec. forme severe
• Testul pumnului
- este un test utilizat pentru evaluarea circulatiei arteriale, la nivelul membrelor
superioare, similar testului de postura
- testul evidentiaza existenta unui obstacol pe artera subclavie, humerala sau pe
ambele artere ale mainii.
- testul are 3 timpi : ridicarea mainii deasupra capului, efortul, coborarea mainii.

Etape Normal Ischemie periferica

1. Ridicarea mainii
deasupra capului, 2 min.
2. Efort: miscari de
deschidere/inchidere a
pumnului (1/sec.), 20 sec
3. Coborarea mainii
Paloare usoara a mainii Paloare imediata a
care dispare in 5-6 sec. tegumentelor
Fara modificari de Paloare accentuata a
culoare a tegumentelor tegumentelor
Recolorare rapida a Timp de recolorare
tegumentelor prelungit.
 4. EXPLORARI PARACLINICE
• Masurarea segmentara a tensiunii arteriale
- este cea mai simpla metoda diagnostic a unui obstacol arterial.
• Tehnica 
- se masoara P.A. la brate si la membrele inferioare (deasupra genunchiului
si la nivelul gleznei) .

Normal
- PA membrele inf. > PA membre
sup. Cu 10 -15 mmHg
ΔPA intre membre = 10 mmHg
Indicele de presiune (IP)
Patologic
PA membre inf. > PA membre
superioare.
Δ PA intre membre > 10 mmHg
IP < 1
IP = 0,5 – 1 => obstacol arterial unic
IP < 0,5 => obstacole arteriale multe
• Oscilometria
- este o metoda ce exploreaza permeabilitatea unui trunchi arterial principal
- metoda nu trebuie interpretata izolat.
• Tehnica :
- se foloseste oscilometrul Pachon.
- se determina bilateral indicele oscilometric IO, atat la membrele superioare,
cat si la cele inferioare.
- IO reprezinta oscilatia maxima corespunzatoare presiunii medii dinamice.
- IO se determina la : brat, antebrat, coapsa, gamba 1/3 superioara si gamba 1/3
medie sau inferioara.

Normal Patologic
IO brate = 3-4 ; IO = 0 => obstructia totala a
IO coapsa = 3-6 ; trunchiului arterial principal
IO gambe = 2-4 IO = 0 => obstructia trunchiului arterial
Zonele simetrice ale membrelor principal cu pastrarea circulatiei
prezinta oscilatii de amplitudini egale colaterale
• Explorarea cu ultrasunete
- pentru studierea vaselor periferice se utilizeaza sistemul Doppler cu emisie
continua
- fasciculul de ultrasunete fiind emis de un cristal piezoelectric cu o
frecventa de 2-10 Hz.
- undele reflectate sunt captate de un alt cristal piezoelectric, care creeaza un
semnal electric care va fi amplificat si redat sonor si/sau grafic
- Examenul Doppler permite :

- detectarea aparitiei fluxului sanguin intr-o artera in timpul

degonflarii mansetei tensiometrului.
- detectarea pulsului chiar si la arterele mici si
determinarrea PA max daca artera nu se palpeaza ;
- inregistrarea semnalului reflectat si analiza sa cantitativa.
- in functie de complexitatea aparatului utilizat se obtin
imagini asemanatoare celor obtinute prin angiografie,
chiar si redare in culori ( se pot detecta stenozele sau
dilatatiile arterelor) ;
- determinarea vitezei de propagare a fluxului sanguin prin
sistemul arterial ( sistem Doppler cu analiza spectrala)
• Pletismografia
- metoda inregistreaza modificarile de volum ale unei extremitati la fiecare
ciclu cardiac cardiac , sau ca urmare a intreruperii temporare a intoarcerii
veninoase.
- pletismografia este utila pentru evaluarea ischemiei periferice, in special la
nivelul vaselor mici.
- cea mai folosita este pletismografia digitala, realizata cu un transductor
digital plasat la nivelul ultimei falange.
- se apreciaza amplitudinea si forma undei pulsului.

Normal Patologic
Aspect asemanator cu pulsul Obstructie arteriala :
carotidian normal - scaderea amplitudinii undei
principale si absenta undei dicrote.
Obstructie arteriala severa :
- nu se inregistreaza puls
• Angioscopia
- este o metoda invaziva care permite vizualizarea vaselor periferice si a
cavitatilor cardiace, a valvelor, endocardului si cordajelor
- se realizeaza cu ajutorul angioscopului ( fibroscop cu 4000 – 8000 de fibre
de sticla invelite in manson de plastic + sistem de iluminare + sistem de
dirijare) care se insera in artera si se dirijeaza din exterior la locul dorit
- este extrem de util atat inainte, cat si in timpul interventiilor chirurgicale
cadiovasculare.

• Arteriografia
- examenul radiologic al arterelor cu substanta de contrast este metoda
standard de evidentiere si localizare a stenozelor arteriale periferice, a
anevrismelor si fistulelor arterio-venoase
- introducerea substantei de contrast se face prin punctie arteriala sau
translombar in aorta.
 II. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A VENELOR
1. EXPLORARI CLINICE
• Proba Trendelenburg
- proba permite explorarea venelor superficiale de la nivelul mb. inf.
• Tehnica 
- pacientul este plasat in decubit dorsal si ridica pe rand membrele
inferioare la verticala
- dupa golirea venei safene se comprima corsa safenei cu policele ( sau cu
un garou plasat la radacina coapsei ) ,
- pacientul se ridica repede in picioare
- imediat dupa ridicare se indeparteaza compresia si se observa modul de
umplere al venelor.
• Interpretare 
- normal , vena safena se umple imediat , de jos in sus in decurs de 20 sec. ;
- patologic , in cazul varicelor, prin insuficienta valvelor venei safene,
umplerea venelor se face lent in mai mult de 30 sec.
 2. EXPLORARI PARACLINICE
• Pletismografia
- pentru explorarea sistemului venos se foloseste in special pletismografia prin
impedanta
- rezistenta electrica sau impedanta tesuturilor este influentata de cantitatea de
sange continuta in segmentul cercetat ;
- sangele fiind un bun conducator de electricitate, impedanta scade daca exista
o acumulare de sange, de exemplu in amonte de o obstructie venoasa.
• Explorarea cu ultrasunete – Doppler
- examenul Doppler, care utilizeaza culori codificate , permite aprecierea
rapida a directiei si vitezei fluxului sanguin atat in venele superficiale, cat si
in cele profunde.
• Flebografia (venografia) cu substanta de contrast
- permite investigarea venelor membrelor inferioare , a venelor cave, a venei
porte , a venelor suprahepatice, etc.
- este o metoda invaziva , dureroasa si se poate insoti de complicatii ( reactii
de intoleranta la substanta de contrast iodata , flebite.)
 III. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A
CAPILARELOR
• Testul fragilitatii capilare ( testul Rumpell-Leede)
• Principiu :
- rezistenta la fragilitatea capilarelor se apreciaza in conditiile cresterii
temporare a presiunii intercapilare , prin numarul de petesii ( hemoragii
mici, punctiforme) aparute in zona investigata.
• Material necesar : tensiometrul
• Tehnica 
- se aplica manseta tensiometrului la nivelul bratului si se exercita o presiune
egala cu medie aritmetica dintre tensiunea arteriala maxima si minima timp
de 5 minute.
- dupa incetarea compresiunii, se numara petesiile aparute pe o suprafata de
2,5 cm ² , sub marginea inferioara a mansetei tensiometrului
• Interpretare :
- Normal : < 10 petesii ( testul negativ)
- Patologic : ≥ 10 petesii
- 10-19 petesii = test slab pozitiv (+)
- 20-29 petesii = test moderat pozitiv (++)
- 30 – 39 petesii = test pozitiv (+++)
> 40 petesii = test intens pozitiv (++++)

• Valoarea clinica :
- testul pozitiv indica o fragitate capilara crescuta , care se intalneste in:
- vasculopatii congenitale ( purpura vasculara idiopatica)
- vasculopatii dobandite (scorbut, purpura vasculara
alergica) ;
- trombopenii (trombocitopenii).
• Microscopia capilara
- metoda poate evidentia modificarile de calibru si de forma ale capilarelor.
• Examenul fundului de ochi
- este indicat in toate afectiunile vasculare care evolueaza cu HTA sistemica,
in caz de hipertensiune intracraniana si in afectiunile propii ale globului
ocular si retinei.
• Tehnica :
- se examineaza fundul de ochi cu ajutorul oftalmoscopului instilarea unei
picaturi de atropina 1% in sacul conjunctival
- examinatorul e papila nervului optic , macula lutea , retina si vasele
acesteia.
• Interpretare :
- arteriolele si venulele sunt raspandite pe intreg fundul ochiului cu maculei ;
- arteriolele, care provin din artera centrala a retinei, apar ca niste vase inguste
de culoare rosie deschisa, cu un reflex stralucitor, cu pereti subtiri ;
• Venulele care se varsa in vena centrala a retinei, sunt mai largi decat
arteriolele , cu pereti subtiri, lumen uniform si reflexe mai sterse.
• Valoare clinica :
- caracterele mentionate mai sus se modifica (devin mai sinoase), constituind
angiopatia retiniana.
• Pletismografia digitala
• Termografia cutanata
• Biopsia vasculo-musculo-cutanata.
- poate fi necesara pentru diagnosticului etiologic al unei vasculopatii.