ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

Facultatea de Management si Administrație

Publică

-Proiect-

Sarbatori si obiceiuri in Moldova

Profesor coordonator : Florina Bran

Student : Știrbu Andreea – Larisa

1
 Cuprins
Capitolul 1: Craciunul...................................................pagina 4

Capitolul 2 : Anul Nou...................................................pagina 5

Capitolul 3: Teatru popular..........................................pagina 8

Capitolul 4: Martisorul..................................................pagina 9

Capitoul 5: Ramura verde, sarbatoare fixa..................pagina 10

Capitolul 6: Sanzienele...................................................pagina 10

Capitolul 7 : Mosii de peste an......................................pagina 10

Capitolul 8: ramura verde. Data schimbatoare...........pagina 11

Capitolul 9 : Pastele........................................................pagina 11

Capitolul 10 : Focurile de peste an................................pagina 16

Capitolul 11: Sarbatori si obiceiuri in calendarul agro pastoral....pagina 17

2
 Moldova este o tara europeana cu o bogata istorie, o tara populata,
preponderent, de moldoveni (romani), cat si de multe minoritati
nationale: ucraineni, bulgari, gagauzi, rusi, evrei, tigani, nemti, cehi
etc. In acelasi timp, aici s-au pastrat multe traditii multiseculare.
Neobisnuit poate parea faptul ca mozaicul polietnic al acestui teritoriu
nu s-a sters din traditiile populare, ba din contra le-a imbogatit cu noi
calitati, dandu-le un nou colorit si formand un original conglomerat de
obiceiuri, ritualuri, folclor etc. omniprezente in satele Moldovei.

Oricit insa de pestrita nu ar fi populatia de aici, cea mai importanta

calitate a ei este ospitalitatea. In Moldova fiecare oaspete este primit
cu o deosebita caldura. Gospodarul casei intotdeauna va gasi pentru el
un pahar de vin bun moldovenesc, iar gospodina – cele mai alese
3
bucate. Oaspetii sunt, de obicei, invitati in „Casa Mare”, o odaie
traditionala in fiecare casa de la noi, unde se petrec toate sarbatorile.

Dintre provinciile romanesti legate de Carpati si Dunarea de Jos,

Moldova detine cele mai complete informatii etnografice tezaurizate
in arhive si lucrari publicate.

1 Craciunul. In Moldova se zice ca spre Craciun "se pun din

toate mancarurile intr-o strachina, pe prispa, sub fereastra, dar sa nu
gusti din mancare, caci noaptea vine ursitorul, degusta si atunci il vezi
prin fereastra". Iar in ziua de Anul Nou se zice ca "e bine ca fetele sa
deschida poarta des-de-dimineata, ca se marita".
Paganii credeau ca granele au un spirit pe care, de obicei, il identificau
cu un animal, astfel se explica o serie de credintei si superstitii. De
pilda, in Bucovina si in Moldova, din turtele facute de Craciun se
pastreaza pana primavara cand sunt puse intre coarnele vitelor cand
pornesc la arat. Se spune ca acesti colaci, care se fac de Craciun,
trebuie sa fie rotunzi precum Soarele si Luna.
In Botosani nu se da nimic din casa in ziua de Ajun, nici gunoiul nu se
da afara; nu se imprumuta nimic. "De ajunul Craciunului si al
Bobotezei, se ia din toate mancarurile de deasupra: grau, galuste etc.
Iar apoi si doua placinte, una o dai intai argatului care e la vite, dar
trebuie sa fie mancacios, ca apoi mananca bine vitele peste an si
cealalta o rupi in bucatele s-o dumici in mancarea vitelor. Cand le dai
sa manance zici: “Cinati sanatos ca si noi cinam”".
Pe la sate mai dainuie credinta ca in noaptea de Craciun animalele ar
vorbi. Satenii se tem ca nu cumva sa le auda ca acesta ar fi semn rau.
Unul dintre obiceiuri este colindatul si este practicat de la inceputul
postului de Craciun, in noaptea de Ajun, in prima si a 2-a zi de
Craciun, participantii fiind copii in special fetele dar si flacaii sau
barbatii insurati. Unele dintre traditii la colindat sunt : copii se duceau
la colindat cu globul: dintr-o sita se facea o sfera in care se punea un
4
clopotel si o icoana de hartie cu Maica Domnului si o lumanare in
mijloc iar sita era imbracata in hartie . dealtfel flacaii plecau la casele
fetelor si cu o varguta intrau in casa si le loveau pe fete in gluma si
spuneau „Prunci curati/ Sfinte David/ Sa porti sanatoasa/ Si in pace/
cu mult noroc / Si la multi ani! ”. Fata servea vin, sau rachiu si o
strachina mare cu nuci. Flacaul punea nucile in san. In general se
colinda la fereastra dar si in curte sau in casa. In schimbul colindelor
cantate primeau colaci, fructe, bautura ori bani.
Steaua este un alt obicei practicat in Moldova. Se practica in Ajunul
Craciunului de catre copii ori de flacai. Steaua ce o purtau cu ei era
din hartie colorata impodobita cu flori si cu o iconita in mijloc.
Colinda avea loc in casa si primeau in dar bani fructe cozonaci ori alte
bunatati.
In Moldova, nu se da nimic din casa in ziua de Ajun, nici gunoiul nu
se arunca din casa si nu se imprumuta nimic. In Ajunul Craciunului se
daruiesc doua turte. Una este data celui care ingrijeste vitele, iar alta
este rupta si data animalelor. Atunci cand le dai trebuie sa zici:”Cinati
sanatos ca si noi cinam”.
Fetele, pentru a-si vedea ursitorul, pun peste noapte sub fereastra, cate
putin din toate felurile de bucate, negustate. Ursitorul va veni si va
gusta si fata il va vedea. Exista traditia, ca sub masa pe care sunt
bucatele pentru Craciun, sa se puna seminte. Numai asa semintele vor
rodi si vor fi ferite de stricaciune.
In vasul cu apa, din care gazda urmeaza sa-si toarne pentru spalat, se
pun nuci, ca sa fie sanatosi peste an. Alti gospodari pun o potcoava in
cofa cu apa si dupa aceasta potcoava beau apa si adapa vitele, ca sa fie
cu totii sanatosi si tari ca fierul.
2.Un eveniment important este Anul Nou. Anul Nou (Sanvasaiu
sau Craciunul Mic) este mai mult o sarbatoare laica decat una
religioasa. Ea marcheaza trecerea in noul an civil (anul nou bisericesc
incepe la 1 septembrie), fiind si ziua de praznuire a Sfantului Vasile
Cel Mare. In aceasta perioada se intalnesc mai multe obiceiuri
populare, avand, in general, caracter distractiv sau de urare, dar
implicand si traditia romaneasca, mai veche sau mai noua. Innoirea
5
anului contine in sine ideea perfectiunii inceputurilor, a beatitudinii
varstei de aur. De aceea este asteptata cu bucurie. Romanii considera
ca exista o corespondenta intre "imbatranirea anului" si varsta sfintilor
din calendar. Cei sarbatoriti la sfarsitul anului sunt mosi (Mos Andrei,
Mos Nicolae, Mos Craciun), iar cei serbati la inceput sunt considerati
tineri (Sfantul Vasile). Asa cum Craciunul este dominat de colinde,
Anul Nou este marcat, in comunitatea romaneasca, de urarea cu
plugusorul, cu sorcova, cu buhaiul, vasilca si jocurile mimice cu
masti de animale sau personaje taranesti. Sunt obiceiuri care inca
se mai pastreaza. Poate datorita caracterului lor spectacular, sau pentru
prilejul de a petrece pe care-l ofera comunitatii; pentru castigul pe
care-l au cei ce le practica, sau pentru darul comuniunii (a intregii
comunitati, dar si a cetei deja formate pentru obiceiurile de Craciun).
Plugusorul sau cum se mai spune cu uratul se practica inainte si in
ajunul Anului Nou cei care participa la aceast obicei fiind copii iar in
general barbatii. Acestia erau denumiti uratori sau plugari. Pentru a
ura acestia aveau nevoie de plug, clopote, bice, talangi buhai etc. .
Plugusorul era facuit dintr-un bat scurt de care atarna o tabla in chip
de brazdat si doua coarne. In general se intampla pe sosea in fata
casei, in casa ori la fereastra. Se ura din casa in casa si primeau in
schimb bani ori colaci copiilor mai mici.

Sorcova se practica la Anul Nou de catre copii. Exista o

credinta ca daca veneau fete, vaca va avea vitica si femeia va avea
fata. Cei ce sorcoveau erau numiti semanatori. Trebuie sa ai in
buzunar grau orez pentru semanat. Semintele acestea erau aruncate in
casa mai cu seama deasupra patului sau in pat dupa obiceiurile
batranilor. O particularitate zonala o constituie contaminarea a doua
obiceiuri: Cu semanatul si sorcova. Textul era specific Sorcovei, dar
colindatorii imprastiau seminte. Sorcova era confectionata dintr-o
ramura de pom. Oricine era prima, era sorcovit iar in dar primeau bani
colaci fructe.

Cele mai raspandite obiceiuri populare sunt jocurile mimice, in

care predomina mastile de animale. Ele pot fi impartite in mai multe
categorii: turca, bourita si cerbul; brezaia; capra, camila, cerbutul si
6
malanca; jocuri cu mare desfasurare, cu numeroase masti si personaje
travestite. Acestora poate ca ar trebui sa le adaugam strutul, pe care l-
am vazut in obiceiurile dobrogene, in ultimul timp.
 
In toate jocurile de tip turca, brezaie, capra, recuzita centrala
este capul de animal cu cioc clampanitor, facut din lemn si jucat de un
flacau. Intre capra, turca si brezaie exista foarte multe asemanari.
Uneori, ele se identifica. Difera numai denumirea, in functie de zona
in care se practica.
 
Denumirea de capra este specifica zonei Moldovei. Caprele din
Moldova, cu bot de lemn clampanitor, au specifice coarnele mai mici
si mai putin impodobite decat in restul tarii. Ele sunt acoperite cu
covoare sau macaturi si uneori poarta pe spinare o fasie cu clopotei.
Caprele danseaza impreuna cu ursul dansuri grotesti. Celelalte
personaje mascate care le insotesc prezinta adesea scene comice, cu
aluzie la comunitate, sau la evenimente actuale Chiar si pe vremea
comunismului, se facea aluzie la regim si la conditiile de trai.. In mod
traditional, capra joaca in mijloc, fiind inconjurata de celelalte masti,
dupa cantarea la fluier, sau la strigaturile flacailor care au sarcina de a
o juca. Componenta cetei: Caprarul, capitanul, vanatorul, mireasa,
baba, mosneagul, un jidan , un tigan si o tiganca. Costume: Capra avea
un cap de lemn, falca clampanea, deasupra avea un capot de hartie
colorata. Capitanul purta uniforma, haiducii, costume nationale,
vanatorul purta haina militara si arma, cilalti erau imbracati in
costumul specific. Desfasurare: se incepea cu marsul „Desteapta-te
romane”, vanatorul anunta Capra,intrau in casa, muzica canta si toata
banda juca hora. Uratorul intreba „bucurosi de capra de la beresti?”,
jucau in curte sau in casa. Jucau doua trei jocuri. In loc prindeau fete,
uneori si neveste tinere. In dar ceata primea bani si colaci.

Un alt tip de joc este cerbul compus din cerb cioban caprar calfa
si colacar. Cerbul avea coarne, in rest era ca si Capra cu cioc de lemn,
acoperit cu multe panglici, cu o oglinda si cu o zgarda. Cel ce tinea
cerbul era un tigan, cu fata vopsita su obrazare de carton. Doctorul
purta halat alb; tiganca era in haine rupte si data cu funingine pe fata.
7
Muzicianul, un tigan cu fluier, sau scripca avea obrajii dati cu
funingine. Desfasurare: cerbul mergea cu alai cu mascati caldarari,
jocul era la fel ca si la Capra. Era jucat pana cadea jos. Uratii jucau in
jurul lui si il indemna sa-si reia jocul. Apoi prin descantecele uratilor,
Cerbul isi relua jocul. La fel in dar primeau bani si colaci.

Jocul Ursului era format din ursul cel ce tinea Ursul, cel cu duba
cel cu fluierul, tiganul care batea toba sa joace ursul si vataful care
conducea grupul. Ursul era acoperit cu piele de urs, primarul in
costum national, tiganul era mascat urat iar ceilalti deasemenea in
costum national. Ursul juca condus de ursar. La urs uratorul intreba
„Bucurosi de Ursul de la Beresti?” ursul se ridica in doua labe, se
trantea pe jos, juca pe comanda de strigaturi in mijlocul cetei.

Caiutii erau formati dintr-un Urlator, un Calut, cel cu doba si cel

cu fluierul. Costume: calutul era un cal de lemn imbracat intr-o hartie
colorata, fasii de hartie incretita. Calul era fie o covata infasurata in
hartie colorata, fie un om se facea cal, coada calului fiind din par de
cal; botul din lemn era infasurat in hartie. Se punea si fraie si o salba
cu zurgalai la gat. Cumparatorul, targovetul era in haine ponosite.
August- prostu purta fes de carton si era imbracat zdrenturos. Numai
la cai se intreba daca primesc, la Capra si la Urs nu se intreba. Dansau
dupa muzicuta, cei trei dansatori isi coordonau miscarile. Depuneau
eforturi deosebite, covetile fiind foarte grele.

Grupul de masti era format din conducatorul valaretului adica

camarasul, el strangea banii dupa fiecare joc. Banda cuprindea toate
jocurile: urs, cal, calusar, Capra caprar, mascati jidan,
calangii(urati).tocmeste muzica pentru toti. Desfasurare: intrau in
curte, intai cuscrii jucau Ursul , apoi jucau Irozii o hora dreapta.
Ceilalti, pe laturi nu aveau o ordine. Intotdeauna primul joc era al
caprii. Ea executa, in timp ce i se canta din gura. Textul traditional era
interpretat de un mosneag si din fluier; sarituri pe branci. Dupa mai
multe miscari, obosita, Capra cadea. Intervenea mosneagul si baba.
Primul o taia pe burta sa-i ia sange, iar baba citea un text de
descantece. Capra se trezea, se ridica si executa un numar de sarituri.
8
Iar la joc iau parte atat babele cat si mosnegii. Se incingea o hora, la
care luau parte toti cei unde au poposit alaiul. Ursul intra in scena in
pasi grei. Impulsionat de un harap, incepea sa se miste din ce in ce
mai sprinten in ritumul muzicii de toba. Ursul se prabusea harapul in
descanta. Ursul se trezea si batea din nou o ursareasca. Cerbul intra in
scena executand o suita de sarituri in pasi sprinteni. Unul dintre
mosnegi juca alaturi de Cerb. Dupa ce cerbul isi sfarsea numarul, toti
mosnegii se prindeau alaturi de cerb intr-o hora.

3 Teatrul popular : personajele sunt jianul haiducul, trei haiduci,

vanatorul, fata(jienita), soldatul moneagul anul nou. Capitanul purta
costum traditional, camasa itari cusuti cu flori, suman caciula
tuguiata , opinci, obiele, doua braie. Ceilalti purtau unul singur.
Capitanul si haiducii aveau pistoale si cutiute. Capitanul poterei, cat si
potera erau imbracati in costume militare. Mireasa era vopsita pe fata
cu vopseluri, strident, imbracata in costum traditional, pe cap cu o
basma camasa cu pui catrinta la brau opinci obiele si suman care
uneori poate lipsi. Scenariu : haiducii sunt primii care intra in in scena
interpretand cantece haducesti . imediat apare si capitanul care ii
aresteaza cerand in schimbul libertatii lor o anumita suma. Mosneagul
si mireasa se judeca cu capitanul ii dau banii pentru eliberarea
haiducilor dar il obliga pe capitan sa imparta banii. La sfarsit se
incinge o hora, haducii capitanul mosneagul si mireasa se prind
laolalta in joc.

Un alt obicei este cunoasterea ursitei care are loc pe 30 noiembrie de

Sfantul Andrei. Au loc pracitici divinatorii ale fetelor: numararea
parilor „se leaga al noualea par daca este cu coaja barbatul va fi
bogat”. Uitatul in oglinda „la anul nou se puneau doua oglinzi, una in
fata si una in spate si cu doua lumanari in fata vedeai cum trece ursitul
”
Apa. In ajunul de anul nou fetele aprindeau o lumanare in ciutura si
priveau deasupra apei . se acoperea fantana cu o patura, sau cu un
capac si se uitau in fantana. Apa din pahar la anul nou dupa ce se
termina de urat se facea „pe ursita”: intr-un pahar cu apa se asezau

9
doua verighete si se cernea cenusa de noua ori pe dosul sitei si acolo
era asezat paharul si ae vedea ursitul.

Foc. Luau par de porc si il ardeau iar daca acestea se rasucea acestea
ziceau „Cutare ma ia de nevasta”

4. Martisorul este sarbatorit pe data de 1 martie. Acesta este

confectionat din snur ciucuri, si este lucrat in casa. Acesta in zilele
noastre mai poate fi si cumparat. Purtatorii martisorului sunt copii
mai ales fetele. Flacaii si fetele purtau martisor la piept iar copii la gat.
Batranii purtau mai rar. Perioada purtarii martisorului estre de o
saptamana si se agata apoi la icoana ori purta pe luna martie iar apoi
agatat de un pom care va face flori fiind semn de rodnicie.

5. Ramura verde.Sarbatori fixe. Acest act avea loc de Bunavestire. Se

puneau flori de sezon la porti. Mai avea loc si de Sfantul Gheorghe si
atunci se folosea orice frunzar. Alte practici de Sfantul Gheorghe mai
era si urzicatul”la Sfantul Gheorghe se bateau cu urzici si fetele si
baietii pentru a fi ageri ca urzica”. Apoi mersul pe roua „La Sfantul
Gheorghe era obiceiul sa mergi dimineata inainte de rasaritul soarelui
prin roua”.

Practici rituale de Sfantul Andrei: se ungeau usile si geamurile cu

usturoi si se facea o cruce, pentru a ne alunga de strigoi.

6. Sanzienele – sarbatoarea de la 24 iunie se numea in acest fel.

Desfasurare : in general se culegeau plante, era ziua frunzelor, frunze
de vie si flori de sanziana. Erau culese pentru diferite leacuri. Pentru
sanatatea lor oamenii se incingeau cu flori de sanziene. Vitele erau
impodobite cu flori copii ducandu-se la camp si le impodobeau printre
coarne. Sanzienele mai erau si semn al destinului. Ursita fetelor:
acestea isi punea coronite sub perna sa-si viseze ursitul.se puneau
coronite pe casa, coronite ca un colacel pentru ghicirea ursitei.
Acestea erau si semne de noroc. Se faceau coronite pe care le purtau si
dca ramanea un fir de par pe ele acesta insemna noroc. Apoi coroana o
10
aruncau pe casa. Semne de noroc in gospodarie: „Se aruncau doua, trei
coronite pe casa in seara dinaintea Sanzienelor si a doua zi te urcai sa
le iei. Daca pe ele gaseai fulgi si par, inseamna ca in acel an vei avea
noroc atat la pasari cat si la animale. Daca nu se prindea nimic pe ele,
gospodarii credeau ca vor avea ghininon in acel an, ca era molima
intre pasari si animale.” Semne de moarte : „Se aruncau coronite de
sanziene. Coronita cui cadea, acela avea sa moara. Erau impletite de
mame ori frati mai mari”. Semne rele: Se aruncau coronite pe casa.
Coronitele care cadeau prevesteau ceva rau. Sanzienele ca podoaba :
fetele faceau cununite de saziene si le purtau pe cap.

7. Mosii de peste an – in Ajunul Craciunului se imparteau turte de

grau cu miez de nuca, samanta de canepa, vin, foi cu pelinci, cu nuca
si zahar fiind numite Scutecele lui Mos Craciun ori mancare de post
strachini cu sarmale , cu orez cartofi prajiti colac si lumanare care se
impartea la neamuri nasi cumetri ori fini.
De Craciun- se impartea carne de porc si racituri la vecini.
Macenici – se imparteau farfurii strachini linguri cofe, Sfinti; la
biserica la vecini ori la neamuri. Se faceau colaci in forma de opt si se
imparteau.
De Sfantul Gheorghe se faceau panachizi: colaci mari, coliva paos
pentru morti, o sticla cu vin si o lumanare si se stropeste la mormant si
apoi se dadea de pomana. La hramul bisericii se asezau mese in curtea
bisericii si se facea o masa comuna pentru tot satul. Se pregateau bors
cu peste sarmale pilaf friptura branza. Se facea colac si coliva.
Sfantul Petru – se imparteau mere, covrigi, biscuiti. Femeile batrane
nu mancau mere pana la Sfantul Petru. Intai imparteau.
Sfantul Ilie- se imparteau mere
De Sfantul Dumitru – se impartea vin si colaci la cimitir.
Mosii de toamna – strachini de lut cu sarmale, colaci ori placinte. La
coada oalelor se puneau frunze si flori.
Sfintii Mihail si Gavril. Acasa se impartea mancare.

8. Ramura verde sarbatoare cu data schimbatoare- floriile (salcia

nesfintita) – se punea salcie la coltul portii. Trebuia sa o pui fara sa te
vada nimeni. Se mai puneau ramuri de alun.
11
De Paste se punea ramura de tei la poarta, la acoperisul casei.
Duminica Tomei : se punea tei la poarta ori la geamuri in semn de
sarbatoare. La inaltare se punea tei la poarta. In duminica mare sau
duminica Teiului se impodobea poarta cu tei. De Rusalii se puneau
crengute de maturi in cofa scu apa in casa. Se punea pelin la usi si la
ferestre.

9. Pastele - Sarbatoarea Pastelui este pentru romani, alaturi de

Craciun, cea mai importanta din an, pentru care fiecare familie se
pregateste cu mult timp inainte prin postul tinut cu atata evlavie.
In biserica ortodoxa oamenii se pregatesc pentru intampinarea
sarbatorilor de Pasti prin "postul Pastelui" numit si "Postul Cel Mare",
post care dureaza 48 de zile. In mod oficial, postul incepe dupa
"Duminica iertarii", in ziua de luni a saptamanii a 7-a de dinaintea
sarbatorii de Pasti.
      Ultima saptamana din Postul Pastelui se numeste "Saptamana
Patimilor" si incepe in duminica Floriilor, duminica in care se
comemoreaza intrarea lui Iisus in Ierusalim. "Saptamana Patimilor"
comemoreaza prinderea lui Iisus, crucificarea si moartea Lui. In acesta
ultima saptamana, multe biserici tin slujbe in fiecare seara, slujbe
numite "Denie". De luni pana joi se comemoreaza ultima masa,
prinderea si inchiderea lui Iisus. Ziua de joi se numeste "Joia Mare".
Vineri, numita "Vinerea Mare" se comemoreaza crucificarea si
moartea lui Iisus pe cruce. In acesta zi, se tine "post negru", adica nu
se mananca nimic.
      Desi aceasta sarbatoarea reprezinta pentru toti romanii invierea
Domnului Iisus Hristos, ea se sarbatoreste oarecum diferit in regiunile
Romaniei.  In Moldova, in dimineata urmatoare dupa noaptea Invierii
se pune un oua rosu si unul alb intr-un bol cu apa ce trebuie sa contina
monezi, copii trebuie sa si clateasca fata cu apa si sa si atinga obrajii
cu oualele pentru a avea un an plin de bogatii.
 

Există credinţa că între Paşte şi Rusalii cerurile sunt deschise. Cine

moare în acest timp ajunge direct în rai. Cine se naşte atunci va avea o
viaţă frumoasă şi îmbelşugată.
12
- Cine nu poate merge la slujba învierii trebuie să-şi ia de la neamuri
ramuri sfinţite de măr, salcie sau brad, copaci consideraţi cu forţe
magice, să le pună la icoană pentru ca tot anul să fie feriţi de necazuri.

- Fetele nemăritate, când spune preotul prima oară „Cristos a înviat”

tebuie să răspundă repede „eu să joc prima”, astfel există speranţa să
fie luate la joc şi să se mărite.

- De obicei se aprind focuri mari în jurul bisericii pentru a lumina

drumul sufletelor morţilor care în această noapte se întorc pe pământ.

- Deoarece se crede că şi demonii se pot întoarce, flăcăii iau toaca de

la biserică şi o bat toată noapte în cimitir, pentru a-i alunga.

-Cei care fără de motiv nu merg la biserică în noaptea învierii, vor fi

tot anul bolnavi şi vor avea pagube.

- Lumânările aprinse cu care te întorci acasă după slujba din noaptea

Învierii, trebuiesc păstrate cu mare sfinţenie, deoarece sunt bune în
momentele grele, se aprind în caz de mare furtună, de grindină, de
boală, necaz, se folosesc la farmece şi descântece.

- Alimentele şi plantele sfinţite în noaptea de Paşte se păstrează ca

leacuri şi talismane. Sarea este folosită la sfinţirea fântânilor, slănină
ca leac pentru boli ale vitelor, busuiocul pentru vindecarea durerilor de
gât şi farmece, tămâia se pune pe jar când sunt furtuni violente, salcia
este tămăduitoare, cine înghite trei muguri de salcie scapă de
temperatură. Cine bea zilnic apă în care a pus coajă pisată de salcie
uscată, scapă de durerile reumatismale. Interesant cât de mult adevăr
există în această superstiţie. În 1897 din Salix – numele botanic al
salciei, s-a descoperit acidul acetil-salicilic adică aspirina.

- De Paşte trebuie să te îmbraci cu veşmânt nou – semn al înnoirii.

13
- Pentru pasca de Paşte care se face în joia mare de o femeie „curată”,
se foloseşte făină cernută prin sită fină, se pune în cuptor doar cu
mâna dreaptă şi în tăvi cu soţ ( altfel îi moare femeii bărbatul.

- Anafura şi pasca sfinţită în noaptea de înviere sau ziua de Paşte, nu

trebuie mâncată în întregime. Ea e bună împotriva frigurilor, de dat la
găini când sunt bolnave şi la vacă pentru a face viţeluşe, nu viţei.
(Botoşani)

- Tot aşa, fărămiturile care rămân pe masă nu se aruncă. Ele se

îngroapă în pământ, iar în locul acesta va creşte o plantă numită
Măruncă, şi cine va bea ceai făcut din ea, va avea mulţi copii.
(Moldova)

- Trebuie avut grijă ca şoarecii să nu ajunga la pască, deoarece dacă

mănâncă se transformă în lilieci. (Moldova )

- Cine nu doarme în ziua Paştelui, va fi tot anul foarte activ şi-i va

merge bine. (Com.Mihalcea)

- Cine doarme în ziua de paşte, îi va ploua şi i se va strica fânul în

polog. (Siret)

- Nu e voie să iei sare cu mâna la Paşte, deoarece tot anul iti vor
transpira mainile. (Botoşani)

- Mama căruia i-au murit copiii, deci nu are noroc de urmaşi, în ziua
de Paşte să vândă copilul care-i mai trăieşte la o mamă cu mulţi copii
şi apoi să-l cumpere înapoi. Atunci va trăi şi el, căci în ziua Paştelui şi
Christos a înviat din morţi.( Com.Mihalcea)

- Trei zile cât ţine sărbătoarea Paştelui se stă cu masa întinsă, pregătită
pentru oaspeţi şi cine vine e poftit să mănânce. Asta aduce prosperitate
şi belşug anul întreg.

14
- În Scheia, obiceiul este ca toată ziua de Paşte să se tragă clopotele,
asta face ca să crească cânepa.

- La sate, oamenii îngroapă ciolanele purcelului sfinţit în pământ şi

cred că din el va răsări un liliac.

- Cei care mănâncă miel, n-au voie să dea oasele la câini ci trebuie să
le îngroape sub un măr, pentru a fi până la Paştele următor frumoşi şi
sănătoşi ca mărul.

- Cojile de ouă se dau pe apă, ca să le dai de ştire şi blajinilor că

soseşte Paştele

- Blajinii sunt personaje mitologice româneşti, denumite şi Rohmani,

Rocmani sau Rucmani, fii lui Set – cel de al treilea fiu al lui Adam şi
Eva. Se consideră că trăiesc sub pământ, dincolo de Apa Sâmbetei,
unde susţin stâlpii Pământului. Sărbătoarea lor este o dată pe an, la
Paştele Blajinilor, care este prima sâmbătă după Paşte sau a doua zi
după Înviere. Cine nu ţine sărbătoarea lor, ploaia îi va distruge toată
recolta.

- La Paşte, cine merge la biserică să-şi pună un ou roşu în sân, ca tot

anul să fie roşu şi frumos, iar fetele să aibă peţitori.

- În noaptea de Paşte ( la fel de Sânzâiene, Crăciun, Anul nou,

Săngiorz) se credea că se poate vedea focul comorilor ascunse. În
speranţa că se vor îmbogăţi oamenii privegheau după primul cântat al
cocoşului, pentru a vedea „flăcările albastre fără căldură”care se crede
că joacă pe comori.

- În prima zi de Paşte în Ardeal este obiceiul udatului. Băieţii vin la

casele fetelor şi spun: „am auzit că aveţi o floare frumoasă, am venit s-
o ud să nu se veştejească”, apoi le stropesc cu colonie.

15
- Tot în prima zi de Paşte era obiceiul ca flăcăii şi fetele, înainte de al
treilea cântec al cocoşului să se scalde pe ascuns, într-o apă
curgătoare, pentru a fi tot anul sprinteni, sănătoşi, harnici şi voioşi.

- În Transilvania înainte era obişnuită datina Bricelatului, Alegerii

Craiului sau Vergelului. Tradiţa era să se aleagă drept Crai pe cel mai
harnic flăcău din sat ( cel care a ieşit primul la arat) care judeca pe cei
ce au greşit în Postul Mare, bătându-i simbolic la tălpile picioarelor cu
vergeaua numită şi bricelă sau bătălău. Totul era un prilej de petrecere.

- În Moldova între Paşte şi Rusalii erau montate scrâncioburi în care

oamenii se dădeau pentru ca până la următorul Paşte s-o ţină doar într-
o bucurie.

- În ultimul rând, dar nu cel mai lipsit de importanţă este tradiţia

iepuraşului, care aduce ouă şi cadouri copiilor. Ce legătură poate
exista între ouă şi iepuri? Simplu, ambele sunt simbolul fertilităţii deci
a înnoirii şi perpetuării vieţii.

10. Focurile de peste an – La lasatul secului gospodarul aprindea un

foc mica in curte. La jumatatea Postului se apindea un foc in gradina
impotriva serpilor. De Florii gospodarul aprindea in livada focul ca sa
fie aparati pomii. In Sambata Pastelui, noaptea se aprindea foc din
cetina de brad, din doage. Se facea un fel de anuntare. In Joia Mare se
aprindea un foc in curtea bisericii ca sa incalzeasca mortii si se adunau
gunoaiele pentru binele vitelor. In noaptea de Inviere oamenii din sat
aprindeau in curtea bisericii ca un fel de rug mic.

16
11.Sarbatori si obiceiuri in calendarul agro pastoral

Scoaterea plugului din gospodarie. Omul inconjura boii si plugul cu

fum de tamaie si stropea cu agheasma era pus pe cornul plugului un
colac din graul recoltei trecute, plugul era trecut peste un topor, in fata
plugului se arunca un ou. Apoi se strangeau in gospodaria unuia mai
instarit si se cinsteau, gospodina ii servea cu ceva si de acolo plecau la
arat. Copii loveau pamantul strigand „iesi caldura din pamant, du-te
frigule-n pamant”

Aratul , semanatul. Inainte sa inceapa aratul se spunea „Doamne

Ajuta!” ori „sa dea Dumnezeu ploaie si roada”. Apoi vitele si plugul
se stropeau cu agheasma si se tamaiau. Se rupea un sfant de coarnele
plugului. Dupa ce se lua seminta de porumb de pe ciucalau pentru a fi
semanata, ciucalaul era dus si aruncat intr-o balta pentru norocul
recoltei

Culesul viilor: La culesul viilor se facea o mica cinstire intre prieteni

neamuri. Printre struguri se facea o pomana”Cand veneai cu caruta de
la culesul viei te opreai daca vedeai vreun copil sau un om necajit, ii
dadeai un cos, doua de struguri , ca pomana pentru mosii tai.”

Obiceiuri si traditii - poze

Craciun, Anul nou

17
18
19
Martisor

Sanziene

20
 Paste

Mucenici
21
Bibliografie

22
Coordonator Ion Ghinoiu „Sarbatori si obiceiuri volumul IV:
Moldova ”, editura enciclopedica

23