Sunteți pe pagina 1din 18

SOCIOLOGIE ECONOMICĂ RURALĂ

1. Termenul “vatra satului” semnifică:


a) o aglomerare de locuitori;
b) totalitatea patrimoniului sătesc;
c) locul de adunare al obştei;
d) formaţia teritorială a comunităţii;
e) organizarea socială şi spirituală a comunităţii.

2. Prin expresia “sat sterp” se înţelege:


a) satul fără resurse patrimoniale;
b) satul rait;
c) satul fără locuitori;
d) satul devălmaş;
e) satul cu comunitate redusă.

3. Termenul ”obşte” defineşte:


a) organizarea teritorială;
b) patrimoniul comunităţii;
c) opinia comunităţii;
d) populaţia în totalitate;
e) organizarea administrativă a comunităţii.

4. Obştea reuneşte:
a) totalitatea comunităţii;
b) numai bătrânii;
c) numai bărbaţii;
d) numai maturii;
e) numai locuitorii cu stare.

5. Hotărârile în obştea arhaică se iau prin votul:


a) ”oamenilor buni şi bătrâni”;
b) „bunilor gospodari”;
c) majorităţii;
d) funcţionarilor aleşi;
e) funcţionarilor trimişi de stat.

6. Termenul de „sat devălmaş” defineşte:


a) asocierea patrimoniilor individuale;
b) asocierea cu patrimoniu comun;
c) asocierea juridică pentru stăpânirea patrimoniului;
d) asocierea parţială a familiilor pentru producţie;
e) asocierea în exploatarea fondului forestier.
7. Democraţia obştească este:
a) reprezentativă;
b) primitivă;
c) directă;
d) indirectă;
e) selectivă.

8. Comuna administrativă se defineşte prin:


a) baza economică proprie;
b) patrimoniul funciar;
c) fiscalitate;
d) avere devălmaşă;
e) obligaţii cutumiare ale comunităţii.

9. Obştea reglementa:
a) doar problemele administrative;
b) doar ceremoniile săteşti;
c) doar ”rolurile” unor actori sociali reprezentativi;
d) doar problemele relaţiilor cu alte comunităţi;
e) totalitatea vieţii sociale.

10. Mandatele aleşilor obştii sunt:


a) permanente;
b) definitive;
c) revocabile;
d) pe perioade definite;
e) accidentale.

11. Regulamentul Organic a introdus sistemul fiscal:


a) al cislei;
b) al capitaţiei;
c) al impunerii individului;
d) al impunerii colective;
e) al impunerii indirecte.

12. ”Cartografiile” erau:


a) cartografii ale ţinuturilor;
b) registre de stare civilă;
c) foi de recensământ;
d) foi de cadastru;
e) foi de vărsăminte fiscale.
13. ”Cutia obştii” era folosită pentru:
a) fondurile bisericii;
b) fondurile pentru calamităţi;
c) fondurile de bir;
d) fondurile „giudecătoriei”;
e) fondurile de rezervă.

14. „Băţul vornicului” folosea la:


a) definirea demnităţii;
b) indicarea ierarhiei rurale;
c) contabilizarea datoriilor;
d) stabilirea datelor de sărbătoare;
e) fistilire.

15. ”Ţăncuşa” era:


a) un element decorativ;
b) o podoabă;
c) o chitanţă;
d) o măsură rurală;
e) un dans tradiţional.

16. Pristavul avea rolul de:


a) a încasa biruri;
b) a judeca pricinile;
c) a convoca obştea;
d) a păstra ”cutia obştii”;
e) a reprezenta obştea faţă de stat.

17. ”Legăturile de tocmeală” reprezentau:


a) negocierea comercială a produselor;
b) negocierea la angajarea zilierilor;
c) negocierea fondului forestier;
d) negocierea răsplăţilor pentru pomajnic;
e) negocierea slujbelor bisericeşti.

18. ”Vechilul” era:


a) negociatorul satului în raport cu statul;
b) negociatorul statului în raport cu satul;
c) socotitorul obştii;
d) strângătorul de biruri;
e) reprezentantul proprietarului faţă de arendaşi.
19. Pomajnicul îl avea ca subordonat:
a) pe vornic;
b) pe binău;
c) pe pârcălab;
d) pe vechil;
e) pe pristav.

20. Postelnicii se ocupau cu:


a) scrisul actelor;
b) păzitul câmpului;
c) nevoile bisericii;
d) legăturile cu exteriorul;
e) anunţurile pentru comunitate.

21. Drepturile mandatarilor obştii se exersau asupra:


a) averii cetaşilor;
b) averii comune;
c) ”cutiei obştii”;
d) reprezentării obştii;
e) dărilor suplimentare.

22. Văcarul juca un rol important în:


a) strângerea birului;
b) scrierea contractelor obştii;
c) alegerea vornicului;
d) tragerea la sorţi a pământurilor;
e) angajarea preoţilor.

23. Jitarul îndeplinea funcţia de:


a) protejare a fondului forestier
b) pază a câmpurilor
c) verificare a păstorilor de animale
d) contabilizarea a banilor obştii
e) verificare a respectării contractelor.

24. Preotul se ocupa cu:


a) judecarea pricinilor;
b) împărţirea sarcinilor comune;
c) scrierea cartografiilor;
d) validarea testimonială;
e) păstrarea hrisoavelor.
25. Emboticarii erau:
a) angajaţii temporari ai obştii;
b) angajaţii permanenţi ai obştii;
c) arendaşii pe termen scurt;
d) arendaşii pe termen lung;
e) funcţionari de stat.

26. ”Giudeţul” era alcătuit din preot şi trei aleşi:


a) pe moment;
b) pe o lună;
c) pe 6 luni;
d) pe un an;
e) permanent.

27. Judecătoria ”de împăciuire” rezolva pricinile:


a) zilnic;
b) săptămânal;
c) lunar;
d) anual;
e) accidental.

28. ”Cartea doveditoare” este consemnarea:


a) pricinilor rezolvate;
b) pricinilor nerezolvate;
c) pricinilor contractelor individuale;
d) contractelor colective;
e) proprietăţilor obştii.

29. Cunoaşterea comună este:


a) generalizantă;
b) esenţială;
c) necritică;
d) logică;
e) raţională.

30. Serendipitatea defineşte faptul:


a) experimental;
b) prevăzut;
c) aberant;
d) aşteptat;
e) legic.
31. Sociologia trebuie să fie:
a) angajată ideologic;
b) neutră axiologic;
c) dependentă de spiritul colectivităţii;
d) depinde de spiritul timpului;
e) implicată politic.

32. Empiria defineşte:


a) domeniul teoriei;
b) domeniul valorilor;
c) domeniul faptelor;
d) domeniul ideilor;
e) domeniul bunurilor.

33. Limbajul sociologiei este:


a) strict teoretic;
b) strict empiric;
c) strict natural;
d) strict specializat;
e) strict convenţional.

34. Sociologia este o ştiinţă:


a) globală;
b) particulară;
c) de ramură;
d) globală şi particulară;
e) abstractă.

35. Formula ”omul este lup pentru oameni” aparţine:


a) iluminismului;
a) iluminismului;
b) umanismului;
c) contractualismului;
d) marxismului;
e)structuralismului.

36. Sinuciderea este (după Durckheim):


a) fapt ideologic;
b) fapt axiologic;
c) fapt sociologic;
d) fapt teoretic;
e) fapt analogic.
37. Expresia eului în conduită este(după G.Mead):
a) culturală;
b) politică;
c) religioasă;
d) morală;
e) juridică.

38. Litosfera cuprinde:


a) atmosfera;
b) fauna;
c) flora;
d) formele de relief;
e) reţeaua hidrologică.

39. Funcţia endodermică constă în:


a) repetiţie;
b) prelucrare;
c) schimb;
d) consum;
e) circulaţie.

40. Aculturaţia este:


a) constrângere;
b) imitaţie;
c) educaţie;
d) adaptare motivată;
e) prohibiţie.

41. Personalitatea de bază are ca elemente de bază:


a) morala;
b) arta;
c) ştiinţa;
d) religia;
e) tradiţia.

42. Memoria colectivă este:


a) suma memoriilor individuale;
b) memoria societăţii;
c) suma tradiţiilor;
d) suma inovaţiilor;
e) spiritul timpului.
43. Diviziunea muncii este sursa de:
a) conflict;
b) individualizare;
c) solidarizare;
d) anomie;
e) discriminare.

44. Specializarea producţiei de valori duce la o viziune a realităţii:


a) prelogică;
b) logică;
c) diferită perceptiv;
d) sintetică;
e) analitică.

45. Valorile morale au caracter:


a) raţional;
b) istoric;
c) peren;
d) impus;
e) codificat.

46. Conceptul de ordine socială implică perspectiva:


a) funcţionalistă;
b) deterministă;
c) materialistă;
d) contractualistă;
e) nihilistă.

47. Simbolul este:


a) un fenomen real;
b) un substitut al realităţii;
c) o reprezentare a realităţii;
d) o proiecţie ideală;
e) o construcţie logică.

48. Realitatea socială se defineşte prin:


a) resurse naturale;
b) individualităţi;
c) grupuri;
d) acţiunea socială;
e) tehnicile de gândire.
49. Socializarea este:
a) interacţiune;
b) umanizare;
c) maturizare;
d) modelare;
e) comunicare.

50. Distanţa socială marchează:


a) solidaritatea socială;
b) diferenţierea socială;
c) gradul de socializare;
d) diviziunea muncii;
e) gradul de ocupare în muncă.

51. Statusul defineşte:


a) solidaritatea socială;
b) diferenţierea socială;
c) gradul de socializare;
d) diviziunea muncii;
e) gradul de ocupare în muncă.

52. Rolul este:


a) model cultural;
b) ierarhie socială;
c) proces social;
d) instituţie socială;
e) model structural.

53. Grupul mic se defineşte prin:


a) forţele sociale existente;
b) clasa socială din care face parte;
c) structura ierarhică şi funcţională;
d) rolul instituţiilor;
e) naţionalitate.

54. Moralul de grup se defineşte prin:


a) ierarhia grupului;
b) ”sentimentul de noi”;
c) identificarea cu instituţia;
d) mândria de a face parte din grup;
e) cunoaşterea scopului de grup.
55. Situaţia interpersonală este funcţională
a) definită;
b) structurată;
c) integrată;
d) dinamică;
e) stabilă.

56. Caracteristica principală a grupului mic este:


a) mărimea;
b) opinia comună;
c) interacţiunea de durată;
d) nemijlocirea;
e) simpatia.

57. Tendinţa individului spre grupul mic este spre:


a) cunoaştere;
b) observare;
c) măsurare reciprocă;
d) referire;
e) autodefinire.

58. Forţele de grup sunt:


a) echilibrate;
b) inegale;
c) delimitate;
d) centripete;
e) formale.

59. Teleelementul este:


a) atracţie reciprocă;
b) respingere reciprocă;
c) unitate informaţională;
d) unitate preferenţială;
e) unitate individuală.

60. Scorul reprezintă:


a) poziţia ierarhică oficială;
b) suma opţiunilor teleelementare;
c) suma respingerilor;
d) suma atracţiilor;
e) poziţia ”de drept”.
61. Câmpul grupului este constituit din:
a) mediul imediat al grupului;
b) mediul social al grupului;
c) mediul natural al grupului;
d) grupul şi mediul imediat;
e) grupul însuşi.

62. Nivelul analitic la cercetării conţine:


a) reconstrucţia imaginară;
b) analiza funcţională;
c) analiza comparativă;
d) analiza logică;
e) cercetarea formală.

63. Regulile analizei cauzale sunt:


a) regula obiectivităţii;
b) regula simplificării;
c) regula reziduurilor;
d) regula delimitării faptului;
e) regula imanenţei.

64. Metoda familiarităţii empatetice presupune:


a) simpatia;
b) antipatia;
c) participarea;
d) nonparticiparea;
e) dispoziţia.

65. Reconstrucţia imaginară presupune:


a) inferenţa inductivă;
b) deducţia;
c) retrăirea;
d) analiza scopurilor;
e) analiza cauzală.

66. Metodologia este:


a) suma metodelor;
b) suma tehnicilor;
c) teoria metodelor;
d) analiza scopurilor;
e) analiza cauzelor.
67. Între elementele unei metode se află:
a) planul de cercetare;
b) plasticitatea metodei;
c) schema conceptuală;
d) regulile de aplicare;
e) intersubiectivitatea.

68. Aplicarea metodei presupune:


a) obţinerea unor rezultate;
b) coerenţă logică şi continuitate;
c) discontinuitate în condiţii date;
d) construcţia unui domeniu de cercetare;
e) rigiditate.

69. Tehnicile sunt:


a) independente;
b) supraordonatoare;
c) subordonate ipotezei;
d) neutre;
e) definitive.

70. Eşantionarea presupune:


a) o parte oarecare a populaţiei studiate;
b) populaţia studiată în ansamblu;
c) o alegere întâmplătoare;
d) o alegere afectivă;
e) o alegere subiectivă.

71. Populaţia se defineşte ca:


a) populaţie de referinţă;
b) populaţie de cercetare;
c) populaţia selectată în cercetare;
d) ansamblul populaţiilor cercetate;
e) segmentul reprezentativ al unei populaţii.

72. Interviul are ca trăsături


a) rolurile reversibile;
b) rolurile ireversibile;
c) statusurile definite;
d) statusurile informale;
e) limbajul.
73. Interviul structurat permite:
a) libertatea subiectului;
b) libertatea cercetătorului;
c) surprinderea spontaneităţii;
d) formalizarea maximă;
e) focalizarea maximă.

74. Chestionarul autoadministrat este:


a) remis individual;
b) remis colectiv;
c) ghidat;
d) neformalizat;
e) semistandardizat.

75. Întrebările închise se caracterizează prin:


a) răspunsuri greu de codificat;
b) formulări ambigue;
c) surprinderea răspunsului în ansamblu;
d) precodificarea răspunsului;
e) dezechilibru în formulare.

76. Întrebările sondă sunt:


a) factologice;
b) atitudinale;
c) instrumentale;
d) de filtrare;
e) de opinie.

77. Întrebările indirecte cer:


a) delimitare factologică;
b) declanşarea mecanismelor de protecţie;
c) expunerea observaţiei;
d) ascunderea intenţiilor;
e) definirea obiectivelor.

78. Scalele sunt:


a) ierarhice;
b) informale;
c) logice;
d) raţionale;
e) noţionale.
79. Tehnicile iterative presupun:
a) utilizarea metodelor diferite;
b) utilizarea tehnicilor diferite;
c) reiterarea cercetării;
d) cercetarea documentară;
e) proiectarea altor cercetări.

80. Analiza de conţinut este:


a) experimentală;
b) factologică;
c) calitativă;
d) liberă;
e) scalată.

81. Lansarea cercetării presupune:


a) abstragerea;
b) parţialitatea;
c) precizia;
d) obiectivitatea;
e) subiectivitatea.

82. Ipotezele sociologiei sunt:


a) proiecţii generale;
b) previziuni aleatorii;
c) interogaţii factuale;
d) predicţii formale;
e) previziuni alternative.

83. Stabilirea modelului conceptual presupune:


a) delimitarea faptelor;
b) organizarea abstractă a faptelor;
c) regruparea concretă a faptelor;
d) testarea tehnicilor;
e) evaluarea metodelor.

84. Alegerea indicatorilor presupune:


a) delimitarea sferei conceptuale;
b) despicarea dimensiunilor conceptului;
c) verificarea prealabilă a tehnicilor;
d) analiza calitativă;
e) analiza cantitativă.
85. Verificarea prealabilă presupune:
a) investigaţia exploratorie;
b) culegerea datelor;
c) cercetarea transversală;
d) interpretarea;
e) elaborarea raportului final.
86. Monografia este o metodă:
a) de proiectare;
b) de laborator;
c) de teren;
d) de testare;
e) de interpretare.
87. Factorii de creştere a populaţiei se calculează utilizând în special:
a) rata natalităţii;
b) rata migraţiei brute;
c) rata mortalităţii;
d) rata migraţiei nete;
e) ratele cumulate.
88. Rata natalităţii se calculează prin:
a) numărul născuţilor vii la 100 locuitori;
b) numărul născuţilor vii la 1.000 locuitori;
c) numărul născuţilor vii la 10.000 locuitori;
d) numărul născuţilor vii raportaţi la nr. decedaţilor;
e) numărul născuţilor dintr-un an.
89. Indicele îmbătrânirii demografice se exprimă prin:
a) raportul dintre populaţia de peste 60 de ani şi populaţia de vârstă între 0 şi
14 ani;
b) raportul dintre populaţia de peste 50 de ani şi populaţia de vârstă între 0 şi
50 ani;
c) raportul dintre populaţia de peste 75 de ani şi populaţia de vârstă între 0 şi
25 ani;
d) raportul între valorile subunitare şi valorile supraunitare ale populaţiei
analizate;
e) raportul grupelor de vârstă polare şi valorea medie a vârstei populaţiei.
90. Volumul populaţiei este exprimat prin:
a) numărul de locuitori cu domiciliul stabil într-o localitate;
b) numărul total de locuitori ai unei localităţi;
c) numărul mediu de locuitori dintr-o localitate;
d) numărul total al locuitorilor din zonă;
e) numărul stabililor şi numărul navetiştilor.
91. Indicele de arealitate se exprimă prin:
a) raportul dintre suprafaţa agricolă a localităţii şi populaţia ei;
b) structura folosinţei agricole;
c) încărcătura de animale la 100 ha;
d) raportul dintre suprafaţa cultivată şi totalul populaţiei;
e) încărcătura de animale pe ha.

92. Potenţialul forestier se calculează prin:


a) suprafaţa forestieră pe locuitor;
b) suprafaţa forestieră pe localitate;
c) suprafaţa pădurilor pentru producţie şi protecţia mediului;
d) suprafaţa forestieră pe zonă;
e) suprafaţa forestieră raportată la suprafaţa cultivată.

93. Potenţialul industrial al ruralului se exprimă prin indicatorii:


a) gradul de complexitate al activităţilor industriale din rural;
b) gradul de prelucrarea produselor agricole;
c) gradul de dezvoltare al infrastructurii rurale;
d) gradul de dezvoltare al activităţii comerciale;
e) gradul de utilizare a mijloacelor tehnice în producţia agricolă.

94. Potenţialul exploataţiei agricole este caracterizat prin indicatorii:


a) suprafaţa medie a exploataţiei individuale;
b) suprafaţa medie a exploataţiei de tip asociativ juridic;
c) suprafaţa medie a exploataţiei terenurilor cultivate;
d) suprafaţa medie a exploataţiei de tip individual;
e) gradul de asociere în exploatarea terenurilor.

95. Indicele gradului de ocupare al populaţiei rurale este exprimat prin indicatorii:
a) populaţia activă la 100 de locuitori;
b) ponderea populaţiei neagricole în totalul populaţiei rurale;
c) populaţia rurală activă pe 100 ha;
d) distribuţia teritorială a populaţiei agricole;
e) populaţia rurală activă pe zonă.

96. Criteriul de locuire este caracterizat prin:


a) indicele suprafeţei locuibile;
b) indicele suprafeţei construite;
c) indicele materiale de construcţie a clădirilor de locuit;
d) indicele perioadei de construcţie a clădirilor;
e) indicele numărului de locuinţe din rural.
97. Pentru a determina calităţile vieţii în rural cel mai important indice este:
a) indicele dotării locuinţelor cu instalaţii de apă curentă;
b) indicele accesibilităţii la reţeaua de transport;
c) indicele numărului de unităţi comerciale pe locuitor;
d) indicele dotării culturale pe locuitor.

98. Subcriteriul sănătăţii este caracterizat prin:


a) numărul de locuitori pe medie;
b) numărului deceselor pe an raportat la populaţia totală;
c) numărul deceselor celor sub 1 an la numărul născuţilor din anul dat;
d) numărul unităţilor spitaliceşti pe localitate;
e) accesul la tratamente medicale.

99. Starea ecologică a ruralului este definită prin indicatorii:


a) calitatea aerului;
b) gradul de utilizare a apelor curgătoare;
c) calitatea noxelor din mediu;
d) cantitatea de îngrăşăminte utilizate la ha;
e) gradul de împădurire al teritoriului.

100. Subcriteriul învăţământului are ca indicatori:


a) numărul de instituţii şcolare pe localităţi;
b) gradul de complexitate al învăţământului;
c) numărul de elevi la 1.000 locuitori;
d) numărul de elevi raportat la populaţia totală;
e) numărul şcolilor cu profil agricol din zonă.

101. Subcriteriul comunicaţiilor are ca indicator principal:


a) numărul abonamentelor la radio – TV la 1.000 locuitori;
b) numărul posturilor telefonice la 1.000 locuitori;
c) numărul de abonamente de presă la 1.000 locuitori;
d) gradul de utilizare a telefoniei mobile;
e) numărul de unităţi poştale din zonă.

102. Încărcătura de animale la 100 ha se calculează prin:


a) raportul UVM la suprafaţa păşunilor;
b) raportul UVM la suprafaţa terenului arabil;
c) raportul UVM la totalul terenului agricol al comunei;
d) raportul UVM la totalul terenului agricol al zonei;
e) raportul UVM la totalul păşunilor din zonă.
103. Indicaţiile de diversificare a activităţii economice are ca indicator:
b) ponderea populaţiei mature faţă de populaţia totală;
c) ponderea populaţiei stabile faţă de populaţia fluctuantă;
d) ponderea populaţiei active neagricole faţă de totalul populaţiei active;
e) ponderea populaţiei active agricole faţă de totalul populaţiei active;
f) ponderea populaţiei active faţă de totalul populaţiei.

104. Indicele structurii de proprietate are ca indicator:


a) ponderea proprietăţii asociate în totalul suprafeţei agricole;
b) ponderea proprietăţii de stat în totalul suprafeţei agricole;
c) ponderea proprietăţii private în totalul suprafeţei agricole;
d) ponderea proprietăţii arendate în totalul suprafeţei agricole;
e) ponderea terenurilor arabile în totalul suprafeţei agricole.

Evaluare