Grile Filosofie.

Modulul I
GÂNDIREA SOCIAL-JURIDICĂ ÎN GRECIA ANTICĂ:SOFIŞTII; SOCRATE

1. Socrate s-a opus ideilor promovate de curentul sofist deoarece:

a)în opinia sofiştilor virtutea nu se putea învăţa.
b)sofiştii relativizau totul.
c)prin ideile lor sofiştii subminau autoritatea statului
d)sofiştii predau gratuit tinerilor provenind din familii särace.
e) sofiştii predau contra unor sume de bani

2. În viziunea sofistă legile şi dreptul ţineau de:

a) nomos.
b) physis.
c) creatia umană şi se puteau schimba potrivit nevoilor.
d)creaţia divină si erau absolute.
e)erau impuse de om semenilor săi sau erau alcătuite prin înțelegere.

3. Sofiştii şi-au desfăşurat activitatea în:

a) sec.V d. Ch.
b) sec.V î. Ch.
c) sec. I î. Ch.
d) sec. I d. Ch.

4. Conform majoritătii gånditorilor sofişti individul trebuie:

a) să fie un bun cetaţean.
b) să se intereseze mai degrabă de treburile cetății decât de propriul interes.
c) să îşi urmărească propriile interese, lăsând pe plan secundar rolul său de bun
cetătean.
d) să stăpânească foarte bine arta persuasiunii.
5. Sofiştii:
a) au marele merit de a fi promova individualitatea umană, trecând statul în plan
secundar.
b) erau adeptii traditiei.
c) relativizau totul.
d) erau apărătorii cetăţii.
e) predau contra unor remuneraţii consistente.

6. Maxima ,,Omul este măsura tuturor lucrurilor" aparţine lui:

a) Socrate.
b) Gorgias.
c) Protagoras.
d) Callicles.
e) Critias.

7."Cunoaşte-te pe tine însuţi. Nimic prea mult" reprezintă :

a) o inscripţie de pe frontispiciul templului din Delfi.
b) maxima lui Socrate.
c) afirmatia lui Gorgias.
d) dictonul lui Hippias.

8. Afirmaţia “nimic nu este" îi aparţine lui :

a) Gorgias.
b) Protagoras.
c) Socrate.
d) Aristotel.

9. Una dintre acuzaţiile aduse lui Socrate la proces a fost:

a) că săvârşeste numai lucruri drepte.
b) că faptele bune le înfăţişează mai rele prin vorbire.
c) că îi strică pe tineri.
d) aceea că el crede în zei.
e) că îi respectă pe zeii în care crede statul.
10. Ce reprezintă un sofism:
a) o formă pozitivă de guvernământ.
b) o formă negativă de guvernământ.
c) un raţionament fals în aparenţă, dar corect în realitate.
d) un raţionament corect în aparenţă, dar fals în realitate.

11. Unul dintre cei trei acuzatori ai lui Socrate a fost:

a) Anytos.
b) Alcibiade.
c) Platon.
d) Xenophon.
e) Aristotel.

12. În viziunea cărui sofist dacă ar exista ceva, acel lucru ar fi totuşi
incognoscibil ?
a) Socrate.
b) Trasymacos.
c) Aristotel.
d) Gorgias.
e) Protagoras.

13. Afirmaţia “singurul lucru pe care îl ştiu este că nu ştiu nimic” îi

aparţine lui:
a) Protagoras.
b) Gorgias.
c) Socrate.
d) Demostene.
e) Aristotel.

14.În opinia lui Socrate omul:

a) nu ignoră căutarea binelui și a adevărului.
b) nu comite răul în mod voit.
c) trebuie să își urmărească numai propriul interes.
d) comite răul din neștiință.
e) nu se poate cunoaște pe sine însuși.
15.Potrivit cărui filosof sofișii sunt considerați a fi „profesori de
înțelepciune”?
a) Protagoras.
b) Cicero.
c) Gorgias.
d) Callicles.
e) Platon.

16. Unul dintre sofiştii care a câstigat cele mai mari sume de bani în urma
practicării profesiei sale a fost:
a) Hippias.
b) Protagoras.
c) Prodicos.
d) Gorgias.
e) Callicles.

17. Figura lui Socrate apare cel mai des:

a) Dialogurile lui Platon.
b) Politica lui Aristotel.
c) Arta de a discuta a lui Protagoras.
d) Memorabilele lui Xenophon.
e) De republica a lui Cicero.

18. Ce reprezintă maieutika în antichitatea greacă ?

a) practica “moşitului” ideilor.
b) o formă de guvernământ aristotelică.
c) un curent filosofic.
d) metoda socratică de aflare a adevărului.
e) o formă de guvernământ aparţinând lui Platon.

19. Sofiştii din Megara au transformat dialogul:

a) în sofisme.
b) într-un joc de cuvinte lipsit de importanţă.
c) într-un schimb echilibrat de cuvinte.
d) într-un abil joc de cuvinte pentru a formula deducţii false.
e) într-un abil joc de cuvinte pentru a formula deducţii adevărate.
20. Socrate s-a opus ideilor promovate de curentul sofist deoarece:
a) era invidios pe sofişti.
b) sofiştii relativizau totul.
c) sofiştii predau gratuit tinerilor provenind din familii sărace.
d) prin ideile lor, sofiştii subminau autoritatea statului.

Modulul II
GÂNDIREA SOCIAL-JURIDICĂ ÎN GRECIA ANTICĂ: PLATON

1. Pentru Platon individul:

a) trăieşte în ignoranţa şi nu se poate înălţa niciodată prin cunoaştere.
b) este perfectibil şi poate progresa, cu condiţia să aibă acces la educaţie.
c) trebuie să îşi urmăreascà doar interesele personale.
d) poate fi eliberat din lanţurile ignoranţei şi poate accede la cunoaştere prin
intemediul raţiunii.
e) nu este scop în sine, ci doar un mijloc pentru realizarea cetăţii ideale.

2. În viziunea platoniciană timocraţia reprezintă:

a) înflăcărarea pusă pe dominaţie, dorinţa de a învinge şi căutarea gloriei.
b) formă de guvernământ caracterizată de echilibru şi cumpătare.
c) o formă de guvernâmânt în care conducerea cetăţi aparţine unei singure
persoane.
d) o formă de guvernământ în care cetatea este condusă de un grup de persoane.

3. Platon a fost cel mai important elev al lui:

a) Protagoras.
b) Periele.
c) Socrate.
d) Gorgias.

4. Dialogul lui Platon în care apare celebrul Mit al peşterii se numeste

a) Protagoras.
b) Republica.
c ) Gorgias.
d) Banchetul.
e) Sofistul.
5. Sensul Mitului pesterii este acela că:
a) omul trebuie învăţat să privească adevărul care este tot una cu binele.
b) prin educaţie omul nu poate progresa.
c) starea de ignoranţă este perpetuă la individul uman.
d) individul poate fi invăţat să distingă realul de aparenţă.
e) prin raţiune ne putem înalţa către lumea formelor pure, către lumea Ideilor.

6. Care dintre următoarele forme de guvernământ nu aparţine concepţiei

lui Platon:
a) democraţia.
b) oligarhia.
c) optimaţii.
d) demagogia.
e) timarhia.

7. Afirmaţia “Filosofia este pregătire pentru moarte" îi aparţine lui:

a) Protagoras.
b) Platon.
c) Parmenide.
d) Phaidon.

8. Definiţia filosofiei văzută ca pregătire pentru moarte îi aparţine lui:

a) Ulpian.
b) Platon.
c) Protagoras.
d) Aristotel.
e) Gorgias.

9. Pentru Platon, individul uman este:

a) o fiinţă socială de la natură.
b) un scop în sine.
c) doar un mijloc în realizarea statului ideal.
d) eminamente rău
e) inclinat de la natura să trăiască în comunitate.
10. În jurul cărei vârste consideră Platon că trebui să se facă iniţierea în
dialectică?
a) între 15-20 de ani.
b) între 20-30 de ani.
c) între 30-35 de ani.
d) între 35-40 de ani.
e) peste 50 de ani.

11. Potrivit cărui dialog platonician suverană în stat trebuie să fie legea:
a) Gorgias.
b) Republica.
c) Legile.
d) Banchetul.
e) Sofistul.

Modulul III
GÂNDIREA SOCIAL-JURIDICĂ ÎN GRECIA ANTICĂ: ARISTOTEL

1. Pentru Aristotel filosoful este:

a) omul destinat contemplaţiei, departe de grijile cetăţii.
b) singurul capabil să conducă cetatea.
c) cel care trebuie nu numai să cunoască concluziile ce decurg din principii, ci să
posede adevărul asupra principiilor însele.

2. În viziune lui Aristotel aristocraţia reprezintă:

a) o specie de constituţie deviată.
b) o formă de guvernământ în care aristocraţii sunt aleşi după merit, cel puţin
tot atât cât şi după o avuţie.
c) o formă de guvernământ în care cetatea este condusă de un grup de persoane.
d) forma de guvernământ în care cetatea este condusă de toţi cetăţenii.

3. Aristotel a fost:
a) elevul lui Socrate.
b) elevul lui Platon.
c) elevul lui Alexandru Macedon.
d) dascălul lui Alexandru Macedon.
4. Aristotel încearcă să raspundă la întrebarea: Ce este fiinţa?" în opera sa:
a) Politica.
b) Etica Nicomahica.
c) Metafizica.
d) Despre suflet.

5. Înţelepciunea speculativă sau intuitivă:

a) poate fi atinsă numai de filozofie.
b) în cadrul ei politica ocupă un loc de frunte.
c) este superioară celei practice pentru că vizează universalul.
d) se referă numai la individual.
e) are ca obiect principiile.

6.Care dintre urmatoarele forme de guvernământ nu apartine conceptiei lui

Aristotel :
a) republica
b) timocratia.
c) tirania.
d) demagogia
e) optimații

7. Afirmaţia “Omul este prin natura sa o fiinţă socială” îi aparţine lui:

a) Platon.
b) Socrate.
c) Aristotel.
d) Phaidon

8. Pentru Aristotel, individul uman este:

a) doar un mijloc în realizarea statului ideal.
b) o fiinţă antisocială de la natură.
c) un scop în sine.
d) eminamente rău.
e) o fiinţă socială de la natură.
9. La Aristotel înţelepciunea speculativă:
a) nu există.
b) vizează particularul (politica).
c) vizează universalul şi poate fi atinsă numai prin filosofie.
d) vizează interesul social.
e) vizează interesul personal.

10. În viziunea lui Aristotel esenţa:

a) este măsura tuturor lucrurilor.
b) este de o importanţă redusă.
c) este un concept juridic.
d) este în lucruri.
e) este separată de lucruri.

11. Aristotel este fondatorul:

a) Academiei.
b) şcolii peripatetice.
c) Liceului.
d) stoicismului.
e) epicureismului.

12. mater lui Aristotel:

a) esenţa este separată de lucruri.
b) proprietatea privată trebuie menţinută.
c) proprietatea privată trebuie eliminată.
d) oamenii au o înclinaţie naturală de a trăi în comunitate.
e) omul este doar un mijloc în realizarea statului ideal.
 Modulul IV
GÂNDIREA JURIDICĂ ÎN ROMA ANTICĂ: CICERO; JURICONSULŢII

1.Potrivit lui Cicero, esenţa justiţiei constă în faptul că:

a) este o etică socială.
b) priveşte relaţiile omului cu alți oameni.
c) omul acţionează mai mult pentru propriul său folos decât spre folosul altora.
d) presupune o dragoste nemăsurată faţă de ceilalţi, mai mare ca dragostea
omului pentru sine.

2. A da fiecăruia ce este al său, a nu vătăma pe aproapele său şi a trăi onest

sunt:
a) principii de drept.
b) principii de morală.
c) afirmaţii ale lui Cicero.
d) principii ale dreptului, aşa cum au fost gândite de jurisconsulţii romani.

3.Definiția justiției ca fiind "voinţa constantă (fermă, convinsă) şi perpetuă

de a da fiecaruiă ce este al său" aparţine lui:
a) Cicero.
b) Ulpian.
c) Gaius.
d) Gorgias.

4. Sorgintea universală a dreptului era socotită de Cicero a fi:

a) dreapta rațiune.
b) convenționalismul.
c) Legea celor XII Table.
d) Corpus juris al lui Justinian.
e) lex Hortensia.
5. Potrivit conceptiei lui Cicero legea:
a) vine de la divinitate, care este prin definitie dreaptă.
b) este urmarea convenţiilor dintre oameni.
c) trebuie să fie elementul de coeziune al comunităţi iar partea legii trebuie să fie
aceeași pentru toți.
d) “legea este ceea ce face deosebirea între dreptate şi nedreptate, formulată în
conformitate cu natura universală, principiu vechi şi originar, spre care tind
legile oamenilor prin pedepsirea necinstiţilor şi ocrotirea celor buni”.

6. Care dintre următoarele forme de guvernământ aparţine concepţiei lui

Cicero
a) guvernamântul popular.
b) tirania.
c) guvernământul condus de un grup restrâns de oameni, numiti optimaţi.
d) timocratia.
e) monarhia.

7. Afirmația potrivit căreia atunci când guvernământul este popular “oricât

ar fi de drept şi de moderat, egalitatea însăşi este inechitabilă din moment
ce nu există nici un fel de ierarhie a demnităţilor” îi aparţine lui:
a) Papinian.
b) Gaius.
c) Ulpian.
d) Justinian.
e) Cicero.

8. Care dintre următoarele forme de guvernământ NU aparţine concepţiei

lui Cicero
a) guvernământul condus de un grup restrâns de oameni, numiti optimaţi.
b) demagogia.
c) regalitatea.
d) guvernământul popular.
e) timocraţia.
9. Adagiul “ summus ius summa iniuria”, ( dreptul maxim este cea mai
mare nedreptate) îi apaţine lui:
a) Cicero.
b) Papinian.
c) Quintilian.
d) Gaius.
e) Critias.
Modulul V
ŞCOALA DREPTULUI NATURAL

1. Cine este subiectul puterii suverane în opinia lui Grotius?

a) poporul.
b) statul.
c) fiecare individ în parte.
d) un grup de indivizi.

2. Pentru Grotius dreptul natural este separat de:

a) dreptul pozitiv.
b) dreptul divin.
c) dreptul ginţilor.
d) morală.

3. Autorul lucrării “De iure belli ac pacis” este:

a) Pufendorf.
b) Grotius.
c) Montesquieu.
d) Hobbes.

4. Teoria dublului contract social face referire la:

a) un contract de liberă asociere.
b) un contract de mandat.
c) un contract de supunere.
d) un contract de vânzare-cumpărare.

5. Care sunt, potrivit lui Pufendorf, cele două feluri de conveţii prin care
oamenii au constituit societăţile civile?
a) pactum societatis.
b) pactul de neagresiune.
c) pactum subjectionis.
d) pactum de lege utenda
6. Cui îi aparţine următoarea afirmaţie: “Legea în general, este raţiunea
omenească, în măsura în care ea guvernează toate popoarele de pe pământ;
iar legile politice şi civile ale oricărui popor nu trebuie să fie decât cazurile
particulare la care se aplică această raţiune omenească”?
a) Montesquieu.
b) Grotius.
c) Pufendorf.
d) Locke.

7. Montesquieu este susţinătorul:

a) aristocraţiei.
b) democraţiei.
c) monarhiei constituţionale.
d) timarhiei.

8. Prin opera sa, Montesquieu a urmărit:

a) protecţia drepturilor clerului.
b) îngrădirea puterii monarhului.
c) protecţia tiraniei.
d) sporirea puterii monarhului.
e) creşterea suveranităţii regelui.

9. Teoria potrivit căreia clima poate influenţa în mod substanţial natura

umană şi tipurile de societate existentă a fost dezvoltată de:
a) Platon.
b) Grotius.
c) Pufendorf.
d) Montesquieu.
e) Rousseau.

10. Pufendorf consideră că dreptul este subordonat:

a) suveranului.
b) bunului-plac.
c) convenţiilor.
d) moralei.
e) demagogului.
11. Ideile lui Grotius au stat la baza a două şcolii:
a) şcoala dreptului natural şi şcoala neokantiană.
b) şcoala dreptului natural şi şcoala dreptului pozitiv.
c) şcoala dreptului pozitiv şi şcoala neoliberalită.
d) şcoala dreptului pozitiv şi şcoala marxistă.
e) şcoala dreptului natural şi şcoala contractului social.

Modului VI
CONTRACTUALIŞTII

1. Pentru Thomas Hobbes omul:

a) este sociabil de la natură.
b) nu este sociabil de la natură.
c) este insensibil faţă de binele altora.
d) este în mod natural altruist.
e) se află într-un război permanent cu ceilalţi oameni.

2. John Locke este susţinătorul:

a) toleranţei şi al drepturilor naturale ale omului.
b) războiului permanent cu ceilalţi oameni.
c) ideii aristotelice care vede omul ca pe o fiinţă socială.
d) unor reglementări fundamentate raţional, liber-consimţite şi care să elimine
excesele.

3. Autorul lucrării “Scrisori despre toleranţă” este:

a) Hobbes.
b) Rousseau.
c) Locke.
d) Pufendorf .

4. Potrivit lui Thomas Hobbes, regimul care poate asigura în cel mai înalt
grad pacea socială este:
a) democraţia.
b) monarhia absolută.
c) aristocraţia.
d) oligarhia.
e) timocraţia.
5. Concepţia potrivit căreia omul cedează doar o parte din libertatea sa
naturală, păstrând în schimb o sferă de autonomie personală (teoria
libertăţii-autonomie) aparţine lui:
a) Locke.
b) Hegel.
c) Hobbes.
d) Rousseau.

6. Caracteristicile suveranităţii, în concepţia lui Jean Jacques Rousseau

sunt următoarele:
a) suveranitatea este inalienabilă.
b) suveranitatea este infailibiă.
c) suveranitatea este ireconciliabilă.
d) suveranitatea este indivizibilă.

7. Potrivit lui Rousseau guvernământul trebuie:

a) să fie direct.
b) să se facă prin reprezentare.
c) să se facă în nume personal.

8. Statul natural este pentru John Locke un stat al:

a) păcii sociale.
b) oprimării.
c) războiului tuturor impotriva tuturor.
d) proprietăţii private.
e) virtuţii.

9. În viziunea lui Thomas Hobbes, la baza apariţiei societăţii civile stau:

a) dorinţa şi curajul.
b) dorinţa şi voinţa.
c) dorinţa şi limbajul.
d) dorinţa şi forţa.
e) dorinţa şi ştiinţa.
10. Potrivit lui Hobbes, în starea de natură întâlnim:
fa) bellum omnium contra omnes.
b) o pace perpetuă între toţi oamenii.
c) zoon politikon.
d) homo res sacra homini.
e) pacta sunt servanda.

11. Pentru Hobbes statul este un:

a) apărător al optimaţilor.
b) generator al războiului civil şi al discordiei la nivelul societăţii.
c) mare monstru artificial format din toţi oamenii societăţii.
d) apărător al drepturilor omului.

Modulul VII
FILOSOFIA KANTIANĂ A DREPTULUI ŞI A STATULUI
NEOKANTIANISMUL ROMNÂNESC

1. În concepţia lui Immanuel Kant, singurul drept înnăscut este:

a) proprietatea.
b) dreptul la viaţă.
c) dreptul la integritate corporală.
d) libertatea.

2. Moralitatea este:
a) conformitatea acţiunii cu legile juridice.
b) conformitatea acţiunii cu legile etice.
c) conformitatea acţiunii cu legile naturii.

3. În viziunea lui Kant există:

a) lumea fenomenală
b) lumea Ideilor
c) lumea umbrelor
d) lumea noumenală

4. Conform concepţiei kantiene, dreptul derivă din:

a) necesitate.
b) moralitate.
c) natură.
d) conveţionalitate.
5. Kant este un filosof:
a) conservator.
b) sofist.
c) contractualist.
d) jusnaturalist.

6. Critica raţiunii pure, Critica raţiunii practice şi Critica facultăţii de

judecată sunt lucruri care aparţin lui:
a) Grotius.
b) Montesquieu.
c) Rousseau.
d) Kant.
e) Locke.

7. Pentru Kant dreptul se divizează în:

a) drept natural, bazat numai pe principii a priori.
b) drept civil.
c) drept pozitiv, care emană din voinţa unui legislator.
d) drept înnăscut.
e) drept dobândit.

8. Reprezentaţii neokantianismului juridic românesc au fost:

a) Mircea Djuvara.
b) Mircea Flonta.
c) Mircea Eliade.
d) Eugeniu Speranţia.
e) Mircea Florian.

9. Lucrarea Critica raţiunii pure îi aparţine filosofului:

a) Karl Popper
b) Georg Wilhelm Friedrich Hegel.
c) Karl Marx.
d) Samule Pufendorf.
e) Immanul Kant.
 Modulul VIII
FILOSOFIA HEGELIANĂ A DREPTULUI ŞI A STATULUI

1. Pentru Hegel:
a) gândirea devine adevăratul subiect.
b) omul, în domeniul dreptului, este lipsit de voinţă.
c) gândirea este numai un atribut al fiinţei umane.
d) în drept, spiritul a obţinut maximul de obiectivitate şi de separare de subiectul
uman.
e) indivizii umani nu sunt simple instrumente în slujba autorealizării voinţei
spiritului istoric.

2. Determinările voinţei în concepţia lui Hegel sunt:

a) dreptul abstract.
b) dreptul pozitiv.
c) eticul.
d) dreptul natural.
e) moralitatea.

3. Fundamentarea dreptului la Hegel se face pe baza:

a) voinţei.
b) pozitivităţii.
c) legalităţii.
d) adevărului.

4. Concepţia potrivit căreia “statul este...raţionalul în şi pentru sine”

apaţine lui:
a) Montesquieu.
b) Kant.
c) Hegel.
d) Rousseau.
e) Locke.

5. Pentru Hegel fundamentul dreptului este:

a) voinţa de adevăr.
b) voinţa de stat.
c) voinţa de armonie.
d) voinţa de lege.
6. În gândirea hegeliană ceea ce fundamentează atât dreptul abstract, cât şi
moralitatea este:
a) politicul.
b) eticul.
c) socialul.
d) individualul.
e) colectivul.

7. Raportarea interioară a conştiinţei-de-sine la propria conştiinţă

reprezintă:
a) dreptul abstract.
b) moralitatea.
c) fenomenalitatea.
d) eticul.

8. Dreptul abstract, morala şi etica sunt cele trei părţi pe care le tratează
filosofia dreptului în viziunea lui:
a) Eugeniu Speranţia
b) Mircea Djuvara
c) Kant
d) Marx
e) Hegel
 Modulul IX
MARXISMUL

1.În viziunea lui Marx, în istorie rolul determinant îl are:

a) individul.
b) producţia economică.
c) structura socială.
d) burghezia.

2. Istoria umanităţii este în mod esenţial:

a) istoria relaţiilor de pace.
b) istoria ideilor politice.
c) istoria luptei de casă.
d) istoria culturii.
e) istoria dreptului.

3. În concepţia cărui gânditor “omul nu este o fiinţă abstractă, situată în

afara lumii”:
a) Lenin.
b) Marx.
c) Montesquieu.
d) Kant.

4. Prin opera sa Marx urmăreşte:

a) transformarea şi, în final, suprimarea statului.
b) transformarea şi perpetuarea statului.
c) păstrarea neschimbată a reglementărilor burgheze.

5. Pentru Marx statul este:

a) necesar.
b) un fenomen de constrângere.
c) locul ideal în care individul îşi găseşte împlinirea.
d) o piedică în dezvoltarea forţelor de producţie.
e) reprezentatul indivizilor ce făceau parte din rândul clasei dominate.
6. Afirmaţia „statul nu este altceva decât forma de organizare pe care au
trebuit să o adopte burghezii pentru a-şi garanta reciproc, atât în interior cât
şi în afara statului, propritatea şi interesele lor” aparţine lui:
a) Engels.
b) Lenin.
c) Marx.
d) Hobbes.
e) Hegel.

7. Pentru Marx regulile de drept:

a) au un caracter coercitiv, opresiv.
b) apără interesele proletariatului.
c) apără interesele burgheziei, clasă dominantă în socitate.
d) sunt necesare în societate şi se încearcă menţinerea lor.

8. Materialismul îl are ca reprezentaţi pe:

a) Engels.
b) Kant.
c) Marx.
d) Parmenide.
e) Mill.
 Modulul X
GÂNDIREA LIBERALĂ ÎN DOMENIUL DREPTULUI

1. Pentru Tocqueville principiul de bază al democraţiei este reprezentat de:

a) puterea majorităţii cetăţenilor.
b) libertatea individuală.
c) implicarea tot mai accentuată a statului în sfera privată a individului.
d) egalitatea condiţiilor.
e) inegalitatea condiţiilor.

2. Pentru ca fiecare individ să devină mai valoros pentru el înşuşi şi,

totodată, şi pentru comunitate, John Stuart Mill consideră că trebuie
accentuată dezvoltarea:
a) comunităţii.
b) bunului-simţ.
c) individualităţii.
d) legalităţii.
e) egalităţii.

3. Ideea “egalităţii în libertate” este specifică:

a) socialismului.
b) democraţiei.
c) marxismului.
d) viziunii lui Tocqueville.

4. În concepţia cărui gânditor “domnia libertăţii nu poate fi instaurată fără

domnia moravurilor şi nici moravurile nu pot fi fundate în lipsa credinţei”?
a) John Rawls.
b) Alexis de Tocqueville.
c) Thomas Hobbes.
d) Samuel Pufendorf.

5. În viziunea lui Tocqueville riscurile (pericolele) democraţiei sunt:

a) centralizarea puterii.
b) descentralizarea puterii.
c) atomizarea raporturilor sociale.
d) tirania majorităţii.
e) tirania minorităţii.
6. În gândirea lui John Stuart Mill rolul cel mai important revine:
a) statului.
b) comunităţii.
c) individului.
d) societăţii.
e) egalităţii condiţiilor.

7. Cărui teoretician al democraţiei îi aparţine următoarea afirmaţie:

“observ că au nimicit existenţele individuale care puteau lupta, fiecare în
parte, împotriva tiraniei, dar văd că guvernul moştenşte el singur toate
prerogativele smulse unor familii, unor corporaţii sau unor oameni:
dominaţiei uneori opresive, însă adesea consevatoare, a unui număr restrâns
de cetăţeni i-a succedat, aşadar, slăbiciunea tuturor”?
a) Mill.
b) Tocqueville.
c) Rawls.
d) Hayek.

8. Liberalismul încearcă:
a) creşterea importanţei totalitarismului.
b) reducerea influenţei statului în ceea ce priveşte plata impozitelor.
c) reducerea influenţei statului în ceea ce priveşte sfera privată a individului.
d) creşterea influenţei statului asupra sferei private a individului.
e) reducerea influenţei statului în ceea ce priveşte sfera publică a individului.

9. Cea mai importantă lucrare a lui John Stuart Mill este:

a) Despre guvernăminte.
b) Despre prietentie.
c) Despre supremul bine şi supremul rău.
d) Despre libertate.
e) Despre republica.
10. Pentru Mill, libertatea de exprimare şi libertatea de opinie:
a) uneori pot cunoaşte îngrădiri, individului nefiindu-i recunoscute întotdeauna.
b) nu pot cunoaşte niciun fel de îngrădire, individului fiidu-i recunoscute aceste
două libertăţi.
c) sunt relative.
d) nu pot cunoaşte niciun fel de îngrădire, pentru că nu sunt două libertăţi
fundamentale.
e) pot cunoaşte mereu îngradiri, individului nefiindu-i recunoscute aceste două
libertăţi fundamentale.f