Platon Apararea lui Socrate?

Cine ar mai vrea sa fie azi Socrate? Cine ar accepta moartea mai degraba decat injosirea ideilor? (
Sunt unii, dar aia sunt fanatici. Or Socrate nu e fanatic. Insa... El credea in lumea cealalta... Asa ca
moartea i-a fost mia usoara?

Si Anaxagoras a fost judecat pentru impietate... A fost prieten a lui Percile, care l-a salvat si l-a trimis
in exil.

Xenofon a scris si el o aparare a lui Socrate in care Socrate e arogant si profetic.

1. Introducere- vorbeste judecatorilor(502 judecatori alesi din Heliala, adica 6000 de cetateni).
Le spune ca va vorbi nemestesugit, nu ca acuzatorii care sunt retori. Distruge acuzatia cum ca
ar vorbi grozav, pentru ca nu se pricepe sau daca grozav inseamna a spune adevarul, atunci
va vorbi grozav. E un discurs in care castiga inima judeatorilor, prezentandu-se ca un om din
popor, cu vorbire simpla si pe intelesul tuturor, nu un ,, sofist”, un ,, filozof”, asa cum e
prezentat de acuzare( filozofii aveau o proasta reputatie, vezi Anaxagora)
2. Denuntarea acuzatorilor... Ii imparte in doua: cei vechi(care raspandeau pe seama lui
zvonuri) si cei noi (prezenti, cei care il acuza la proces). Cei vechi au spus despre el ca e ,,
filozof”, denigrandu-l de mult timp( printre ei Aristofan cu Norii). Motivul era politic, Socrate
era vazut ca un progresist, ca un aliat al lui Percile. Deci acuzatorii erau de dreapta(
conservatori si populisti). Socrate spune ca nu a putut sa se apere pana acum de barfa, de
calomnia raspandita... Si calomnia a reusit pentru ca cetatenii au auzit calomniile ince de
cand erau tineri, deci necopti si manipulabili. Superb mod de a distruge argumentele
acuzatorilor: a) acuzatorii sunt rai si calomniatori b) judecatorii erau tineri si manipulabili, asa
ca au ajuns sa aiba prejudecati in urma calomnilor repetate si de durata importiva lui Socrate
Apoi Socrate isi incepe apararea propriu-zisa, dar cu un soi de formulare ritualica... In care
subliniaza ca e dator sa respecte legea si deci trebuie sa se apere.
3. Prezentare acuzatiilor si argumentele impotriva lor. A) Prima acuzatie a lui Meletos e ca ,,
Socrate cerceteaza cu prea multa ravna cele din cer si cele de sub pamant, ducand la judecati
gresite”. Raspunsul lui Socrate. Sa vorbeasca cetatenii intre ei si sa confirme ca el nu le
vorbeste despre asta... Adica el spune ca nu e filozof naturalist si ca argumnet/ dovada sunt
cetatenii care pot depune marturie. Argument slab daca vrea sa stea la mana cetatenilor.
B)acuzat ca ia bani pentru invataturile lui. El neaga, adica nu e sofist.
4. Explicarea originii calomniilor, a raului nume al lui Socrate. Socrate face o volta, sarind de la
sofisti la el... Adica ce a facut el de a ,, meritat” calomniile? Ca daca era la fel ca toti cetatenii,
nu ar fi apart barfe... Prietenul lui a intrebat oracolul din Delfi cine e cel mai intelept om si
Oracolul a raspuns Socrate. Tulburat, Socrate a incercat sa demonstreze ca sunt altii mai
intelepti, asa ca i-a cercetat pe oamenii politici, pe poeti... Si-a dat seama ca aceia nu sunt
intelepti pt ca isi inchipuie ca stiu ceva, insa Socrate le e superior pt ca el stie ca nu stie.( * o
nota importanta despre poeti: acestia fac operele dintr-o inzestrare fireasca-adica talent- si
manati de inspiratie ca profetii.) Apoi mestesugarii sunt investigati de Socrate ca detinatori
ai intelepciunii. Concluzia cercetarii intelepciunii celor trei categorii: au o intelepciune
specifica, relativa la domeniul lor de activitate, dar nu stu nimic dincolo de ea. As ca Socrate
conchide: e mai bine sa fiu cum sunt eu, adica nestiutor si constient ca sunt nestiutor.
Superba incheiere: intelepciunea o are Socrate, adica cel care stie ca nu stie nimic... Caci
intelepciunea o are doar Zeul!( un alt contraargument contra acuzatorilor: Socrate spune ca
e sarac si nu prea activ social pt ca a muncit sa invete oamenii ce e intelepciunea, adica stii ca
nu sti) In concluzie: prima acuzatie- are zei noi, e filozof pt ca se crede intelept. Originea
calomniilor e pizma, ura celor dovedeti ca nu sunt intelepti( politicieni, poeti, mestesugari).
 Apoi a doua acuzatie-tinerii discipoli( majoritatea erau fii de oameni bogati pt ca aveau timp,
la fel ca la Aristotel in Metafizica cand explica despre nasterea filozofiei) il imitau si le aratau
celorlalti ca nu sunt intelepti, astfel facandu-i pe cetateni sa-l urasca pe Socrate, profesorul
lor. Hmm... Ura e nascuta, iata, la acei oameni din constiinta faptului ca esti ignorant...Deci
adevarul nu i-a facut mai buni, ci mai rai. Ei au negat ca sunt ignoranti. Concluzioneaza
asupra acuzatorilor vechi ca e greu, daca nu imposibil sa se apere... Ca acuzatia s-a nascut
din pizma, manie ca au fost dovediti ignoranti si ca l-au calomniat mult timp.
5. Impotriva acuzatorilor noi( cei prezenti: Meletos si ceilalti doi). Intai acuzatia: corupe tineri
si inventeaza zei noi, nerespectand zeii cetatii. Se trece la demonstratie, chestionandu-l pe
Meletos. Socrate face o comparatie oameni-cai... Si ajunge la concluzia ca putini,, intelepti”
reusesc sa ii faca pe oameni mai buni. La fel cum putini crescatori de cai cresc cai buni. Si
argumnetul e palpabil, adica uite ce putini cai de rasa exista. Dar!!!
E interesant ca se ajunge la concluzia ca Socrate nu ii ,, educa”, ci ii dreseaza pe tineri. Pentru
ca daca inlocuim crescatorul bun de cai cu unul rau intentionat, se ajunge la aceeasi concluzie
dar se sens contrar. Adica putini ,, intelepti in rau” pot face oamenii sa se in-rautateasca”,
etc. Si iata ca Platon imi raspunde argumentului. Adica nu pot exista ,, intelepti rai” in mod
constient pt. ca ar creste oameni rai, iar oamenii rai i-ar face rau chiar ,, inteleptului rau”.
Totusi, exista o fratie a raului... Vezi Hitler.
Se trece la zei si arata contradictia: e ateu si crede in zei noi... Contradictia e evidenta. Apoi
vorbeste despre daimoni ( care sunt copiii din flori ai zeilor, facuti cu nimfele!). Argumentia
lui Socrate e aceeasi: daca el crede in daimoni, e clar ca el crede in zei. Problema e ca nu
raspunde la acuzatia ca a inventat zei noi! Ca acesti daimoni sunt zeii noi!