Ion Druță (n.

3 septembrie 1928, satul Horodiște, județul Soroca, în prezent în raionul

Dondușeni, Republica Moldova) este un scriitor moldovean.

A absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură

"Maxim Capsa" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1960 locuiește la Moscova, Rusia.

Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în
4 volume, "Frunze de dor", "Balade din câmpie", "Ultima lună de toamnă", "Povara bunătății
noastre", "Clopotnița", "Horodiște", "Întoarcerea țărânii în pământ", "Biserica albă", "Toiagul
păstoriei" ș.a. fac parte din fondul de aur al literaturii naționale contemporane.

Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, post în care a
fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și medalii,
deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, pentru piesa "Casa Mare", nuvela "Ultima lună de
toamnă" și romanul "Balade din câmpie" (prima parte a dilogiei "Povara bunătății noastre"), Ion
Druță a primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldovenești. A fost ales membru de onoare al
Academiei Române, membru titular al Academiei de Științe a Republicii Moldova (la 30
decembrie 1992). A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 ("Moldova
Literară" din 26 iulie 1995).

Creația druțiană este apreciată de contemporani. După cum menționează Mihai Cimpoi, "Prin
caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță... este în total o expresie a rezistenței spirituale
și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul". În anii regimului totalitar
comunist, Ion Druță a avut curajul să se ridice deasupra principiului abordării realității de pe
pozițiile de clasă.

La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat pe anul 2008 și titlul de „Laureat al Premiului
de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii
naționale și universale. [1]

Ion Druță a lucrat la ziarele „Țăranul sovietic”, „Moldova socialistă” și la revista „Femeia
Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, „La noi în sat”, apare în anul 1953, urmat de alte
lucrări de proză scurtă și de romanele „Frunze de dor”, „Povara bunătății noastre”. În anul 1969
se stabilește cu traiul la Moscova, publicând și în limba rusă mai multe volume de proză,
eseistică și dramaturgie.