Anal Mat

GHEORGHE PROCOPIUC
ANALIZ
A
MATEMATIC
A
IASI, 2002
Cuprins
1 ELEMENTE DE TEORIA SPATIILOR METRICE 6
1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.1.1 Elemente de teoria teoria mult imilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.1.2 Not iunea de aplicat ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Denit ia spat iului metric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3 Mult imi de puncte dintr-un spat iu metric . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3.1 Spat ii liniare normate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.4 Mult imea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.4.1 Mult imi marginite de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.4.2 Intervale si vecinatat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.5 Spat iul R
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.6 Funct ii cu valori n R
m
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2 SIRURI SI SERII 18
2.1 Siruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
2.2 Siruri n spat ii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.3 Principiul contract iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.4 Siruri n R
p
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.5 Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.5.1 Serii convergente. Proprietat i generale . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.5.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.5.3 Serii cu termeni oarecare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.6 Serii n R
p
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
3 LIMITE DE FUNCTII 38
3.1 Limita unei funct ii reale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3.1.1 Limita ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3.1.2 Proprietat i ale limitei unei funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3.2 Limita unei funct ii vectoriale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . . . 40
3.3 Limita unei funct ii de o variabila vectoriala . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
4 FUNCTII CONTINUE 42
4.1 Continuitatea funct iilor reale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . . . 42
4.1.1 Continuitatea ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
4.1.2 Proprietat i ale funct iilor continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2
GHEORGHE PROCOPIUC - ANALIZ
A MATEMATIC
A 3
4.1.3 Continuitatea uniforma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4.2 Continuitatea funct iilor vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
4.2.1 Continuitatea ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
4.2.2 Continuitatea uniforma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
5 DERIVATE SI DIFERENTIALE 48
5.1 Derivata si diferent iala funct iilor de o variabila . . . . . . . . . . . . . . . 48
5.1.1 Derivata si diferent iala unei funct ii reale de o variabila reala . . . . 48
5.1.2 Derivata si diferent iala unei funct ii vectoriale de o variabila reala . 49
5.1.3 Derivate si diferent iale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . 51
5.1.4 Proprietat i ale funct iilor derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
5.2 Derivatele si diferent iala funct iilor de n variabile . . . . . . . . . . . . . . 59
5.2.1 Derivatele part iale si diferent iala funct iilor reale de n variabile . . 59
5.2.2 Derivate part iale si diferent iala funct iilor vectoriale de n variabile . 63
5.2.3 Derivate part iale si diferent iale de ordin superior . . . . . . . . . . 64
5.2.4 Derivatele part iale si diferent ialele funct iilor compuse . . . . . . . 66
5.2.5 Proprietat i ale funct iilor diferent iabile . . . . . . . . . . . . . . . . 69
6 FUNCTII DEFINITE IMPLICIT 73
6.1 Funct ii denite implicit de o ecuat ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
6.1.1 Funct ii reale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
6.1.2 Funct ii reale de n variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
6.2 Funct ii denite implicit de un sistem de ecuat ii . . . . . . . . . . . . . . . 76
6.3 Transformari punctuale. Derivarea funct iilor inverse . . . . . . . . . . . . 77
6.4 Dependent a si independent a funct ionala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
6.5 Schimbari de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
6.5.1 Schimbarea variabilelor independente . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
6.5.2 Schimbari de variabile independente si funct ii . . . . . . . . . . . . 81
7 EXTREME PENTRU FUNCTII DE MAI MULTE VARIABILE 83
7.1 Puncte de extrem pentru funct ii de mai multe variabile . . . . . . . . . . 83
7.2 Extreme pentru funct ii denite implicit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
7.3 Extreme condit ionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
8 SIRURI SI SERII DE FUNCTII 90
8.1 Siruri de funct ii reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
8.1.1 Siruri de funct ii. Mult imea de convergent a . . . . . . . . . . . . . 90
8.1.2 Funct ia limita a unui sir de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
8.1.3 Convergent a simpla . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
8.1.4 Convergent a uniforma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
8.1.5 Proprietat i ale sirurilor uniform convergente . . . . . . . . . . . . . 92
8.2 Serii de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
8.2.1 Serii de funct ii. Mult imea de convergent a . . . . . . . . . . . . . . 94
8.2.2 Convergent a simpla a unei serii de funct ii . . . . . . . . . . . . . . 94
8.2.3 Convergent a uniforma a unei serii de funct ii . . . . . . . . . . . . . 95
8.2.4 Proprietat i ale seriilor uniform convergente . . . . . . . . . . . . . 96
8.3 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
A MATEMATIC
A 4
8.4 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
9 INTEGRALA RIEMANN SI EXTINDERI 100
9.1 Primitive. Integrala nedenita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
9.2 Calculul primitivelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
9.2.1 Integrala sumei si produsului cu o constanta . . . . . . . . . . . . . 101
9.2.2 Integrarea prin part i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
9.2.3 Schimbarea de variabila n integrala nedenita . . . . . . . . . . . 102
9.2.4 Integrarea prin recurent a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
9.3 Integrarea funct iilor rat ionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
9.3.1 Integrale reductibile la integrale din funct ii rat ionale . . . . . . . . 105
9.4 Integrala denita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
9.4.1 Sume integrale Riemann. Integrabilitate . . . . . . . . . . . . . . . 107
9.4.2 Sume Darboux. Criteriu de integrabilitate . . . . . . . . . . . . . . 110
9.4.3 Proprietat i ale funct iilor integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
9.4.4 Formule de medie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
9.4.5 Existent a primitivelor funct iilor continue . . . . . . . . . . . . . . 114
9.4.6 Metode de calcul a integralelor denite . . . . . . . . . . . . . . . . 115
9.5 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
9.6 Integrale care depind de un parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
9.6.1 Trecerea la limita sub semnul integral . . . . . . . . . . . . . . . . 121
9.6.2 Derivarea integralelor care depind de un parametru . . . . . . . . . 122
10 INTEGRALE CURBILINII 124
10.1 Not iuni de teoria curbelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
10.2 Lungimea unui arc de curba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
10.3 Integrale curbilinii de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
10.4 Integrale curbilinii de tipul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
10.5 Independent a de drum a integralelor curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . 130
10.6 Not iuni elementare de teoria campului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
10.7 Orientarea curbelor si domeniilor plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
10.8 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . 133
11 INTEGRALE MULTIPLE 135
11.1 Integrala dubla . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
11.1.1 Denit ia integralei duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
11.1.3 Reducerea integralei duble la integrale simple iterate . . . . . . . . 137
11.1.4 Formula lui Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
11.1.5 Schimbarea de variabile n integrala dubla . . . . . . . . . . . . . . 141
11.2 Integrala de suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
11.2.1 Not iuni de teoria suprafet elor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
11.2.2 Aria suprafet elor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
11.2.3 Integrala de suprafat a de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
11.2.4 Integrala de suprafat a de tipul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . 146
11.2.5 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
A MATEMATIC
A 5
11.3 Integrala tripla . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
11.3.1 Denit ia integralei triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
11.3.3 Reducerea integralei triple la integrale iterate . . . . . . . . . . . . 152
11.3.4 Formula lui Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
11.3.5 Schimbarea de variabile n integrala tripla . . . . . . . . . . . . . . 155
12 ECUATII DIFERENTIALE ORDINARE 157
12.1 Ecuat ii diferent iale de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
12.1.1 Ecuat ii diferent iale. Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
12.1.2 Interpretarea geometrica a unei ecuat ii diferent iale de ordinul ntai 158
12.1.3 Condit ii init iale. Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . 159
12.1.4 Ecuat ii diferent iale explicite, integrabile prin metode elementare . 159
12.1.5 Alte ecuat ii de ordinul ntai, integrabile prin metode elementare . 166
12.1.6 Teorema de existent a si unicitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
12.2 Ecuat ii diferent iale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
12.2.1 Solut ia generala. Solut ii particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
12.2.2 Integrale intermediare. Integrale prime . . . . . . . . . . . . . . . . 174
12.2.3 Condit ii init iale. Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . 175
12.2.4 Ecuat ii de ordin superior integrabile prin cuadraturi . . . . . . . . 175
12.2.5 Ecuat ii carora li se poate micsora ordinul . . . . . . . . . . . . . . 178
13 ECUATII SI SISTEME DIFERENTIALE LINIARE 181
13.1 Sisteme diferent iale liniare de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
13.2 Sisteme diferent iale liniare omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
13.3 Sisteme diferent iale liniare neomogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
13.4 Sisteme diferent iale liniare cu coecient i constant i . . . . . . . . . . . . . 186
13.5 Ecuat ii diferent iale liniare de ordinul n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
13.6 Ecuat ii de ordinul n cu coecient i constant i . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
13.6.1 Ecuat ia caracteristica are radacini distincte . . . . . . . . . . . . . 193
13.6.2 Ecuat ia caracteristica are radacini multiple . . . . . . . . . . . . . 193
13.7 Ecuat ia lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
Capitolul 1
ELEMENTE DE TEORIA
SPATIILOR METRICE
1.1 Introducere
1.1.1 Elemente de teoria teoria mult imilor
Not iunea de mult ime este o not iune primara. O mut ime X este precizata e prin in-
dicarea elementelor sale, X = x
1
, x
2
, . . . , x
n
, e prin indicarea unei proprietat i P ce
caracterizeaza elementele mult imii, X = x[ x are proprietatea P.
Daca x este element al mult imii X scriem x X, daca x nu este element al mult imii
X scriem x / X.
Mult imile X si Y sunt egale daca sunt formate din aceleasi elemente. Deci
X = Y pentru x X x Y.
A este submult ime sau parte a mult imii X si se noteaza A X sau X A, daca
x A = x X.
Evident ca X = Y d.d. X Y si Y X.
Mult imea care nu cont ine nici un element se numeste mult imea vida, se noteaza cu
si este submult ime a oricarei mult imi X.
Mult imea part ilor unei mult imi X se noteaza {(X).
Fie A si B doua mult imi oarecare. Mult imea A B = x [ x A sau x B se
numeste reuniunea mult imilor A si B, iar mult imea A B = x [ x A si x B se
numeste intersect ia mult imilor A si B.
Mult imile A si B se numesc disjuncte daca A B = . Mult imea A ` B = x [ x
A si x / B se numeste diferent a mult imilor A si B, n aceasta ordine. Daca B A,
diferent a A ` B se noteaza (
A
B si se numeste complementara mult imii B relativa la
mult imea A.
6
A MATEMATIC
A 7
Prin produs cartezian al mult inilor A
1
, A
2
, . . . , A
n
, n aceasta ordine, nt elegem mul-
t imea sistemelor ordonate de n elemente (n-uple) (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) cu a
i
A
i
, i = 1, n,
adica
A
1
A
2
A
n
= (a
1
, a
2
, . . . , a
n
), a
i
A
i
, i = 1, n.
Elementele (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) si (b
1
, b
2
, . . . , b
n
) sunt egale daca a
i
= b
i
, i = 1, n.
Daca A
i
= A, i = 1, n, se foloseste notat ia AA A = A
n
.
1.1.2 Not iunea de aplicat ie
Fie X si Y doua mult imi nevide. Se numeste aplicat ie f a mult imii X n mult imea Y
o corespondent a prin care ecarui element x X i se asociaza n mod unic un element
y Y .
Orice aplicat ie f : X Y trebuie conceputa ca ansamblul format din trei elemente:
mult imea X numita mult imea de denit ie, mult imea Y numita mult imea n care f ia
valori si legea de corespondent a f.
Daca y Y corespunde elementului x X, atunci notam y = f(x) sau x f(x).
In acest caz y se numeste imaginea lui x prin f sau valoarea aplicat iei f n x, iar x se
numeste contraimaginea sau imaginea inversa a lui y prin f.
Pentru not iunea de aplicat ie se mai utilizeaza denumirile de funct ie, transformare,
operator, sau funct ionala.
Mult imea aplicat iilor denite pe X cu valori n Y se noteaza cu T(X, Y ).
Aplicat iile f
1
, f
2
T(X, Y ) se numesc egale, f
1
= f
2
, daca f
1
(x) = f
2
(x), x X.
Fie aplicat ia f : X Y si A X, B Y . Mult imea
f(A) = y = f(x) [ x A = y Y [ x X, y = f(x) Y
se numeste imaginea mult imii A prin f, iar mult imea
f
1
(B) = x X [ f(x) B X
se numeste contraimaginea mult imii B prin f. Daca B = y se foloseste notat ia
f
1
(y) = f
1
(y), adica f
1
(y) = x X [ f(x) = y X.
Mult imea G
f
= (x, f(x)) [ x X XY se numeste gracul aplicat iei f : X Y .
Aplicat ia f : X Y se numeste injectiva daca
x
1
, x
2
X, x
1
= x
2
= f(x
1
) = f(x
2
),
care este echivalenta cu implicat ia f(x
1
) = f(x
2
) = x
1
= x
2
.
Aplicat ia f : X Y este injectiva daca pentru orice y Y , mult imea f
1
(y) cont ine
cel mult un element.
Aplicat ia f : X Y se numeste surjectiva sau aplicat ie a lui X pe Y daca f(X) = Y ,
adica daca oricare ar y Y , exista x X a.. f(x) = y.
Aplicat ia f : X Y se numeste bijectiva daca este injectiva si surjectiva.
Fie aplicat iile f : X Y si g : Y Z. Aplicat ia g f : X Z denita prin
(gf)(x) = g(f(x)), pentru orice x X, se numeste compunerea sau produsul aplicat iilor
f si g, n aceasta ordine.
A MATEMATIC
A 8
Daca f : X Y , g : Y Z si h : Z U, atunci h (g f) = (h g) f, deci
compunerea aplicat iilor este asociativa.
Aplicat ia 1
X
: X X (sau i : X X) denita prin 1
X
(x) = x, pentru orice x X,
se numeste aplicat ia identica a mult imii X.
Aplicat ia f : X Y se numeste inversabila daca exista aplicat ia f
1
: Y X,
numita inversa lui f, a..
f
1
f = 1
X
, f f
1
= 1
Y
. (1.1)
Teorema 1.1 O aplicat ie inversabila are inversa unica.
Sa presupunem ca ar exista doua aplicat ii f
1
1
, f
1
2
: Y X care satisfac condit iile
(1.1). Atunci
f
1
1
= 1
X
f
1
2
= (f
1
1
f) f
1
2
= f
1
1
(f f
1
2
) = f
1
1
1
Y
= f
1
1
.
Teorema 1.2 Aplicat ia f : X Y este inversabila d.d. este bijectiva.
Necesitatea. Daca f este inversabila si f
1
este inversa sa, are loc (1.1). Cu
(1.1)
1
avem ca
x
1
, x
2
X : f(x
1
) = f(x
2
) (f
1
f)(x
1
) = (f
1
f)(x
2
) x
1
= x
2
.
Deci f este injectiva.
Aplicat ia f este si surjectiva deoarece, din (1.1)
2
avem
y = 1
Y
(y) = (f f
1
)(y) = f(f
1
(y)), y Y,
de unde rezulta ca orice y Y este imaginea unui element x X. Acest element este
x = f
1
(y).
Sucient a. Fie f : X Y o aplicat ie bijectiva. Denim aplicat ia f
1
: Y X
prin condit ia
x = f
1
(y) y = f(x), x X, y Y. (1.2)
Aplicat ia f
1
este bine denita deoarece f este injectiva si surjectiva. In plus, avem
f
1
(f(x)) = x, x X, y Y,
adica aplicat ia denita prin (1.2) satisface (1.1), si t inand seama de Teorema 1.1, rezulta
ca aceasta este inversa aplicat ei f.
O aplicat ie f : N X se numeste sir de elemente din X. Se noteaza x
n
= f(n) si se
numeste termen general al sirului. Un sir este bine determinat de termenul sau general.
Vom nota un sir prin (x
n
)
nN
sau simplu (x
n
).
A MATEMATIC
A 9
1.2 Denit ia spat iului metric
Fie X o mult ime nevida.
Teorema 1.3 Aplicat ia d : X X R se numeste metrica sau distant a pe X daca
satisface urmatoarele proprietat i, numite axiomele metricii:
1
o
. d(x, y) 0, x, y X si d(x, y) = 0 d.d. x = y,
2
o
. d(x, y) = d(y, x), x, y X,
3
o
. d(x, y) d(x, z) +d(z, y), x, y, z X.
O mult ime X pe care s-a denit o metrica se numeste spat iu metric, (X, d).
Elementele unui spat iu metric se numesc puncte.
Exemplul 1.1 Aplicat ia d : RR R denita prin
d(x, y) = [x y[, x, y R
este o metrica pe R. Deci (R, d) este un spat iu metric.
Exemplul 1.2 Mult imea Q a numerelor rat ionale mpreuna cu aplicat ia d(x, y) = [xy[
este un spat iu metric.
Exemplul 1.3 Pe mult imea C a numerelor complexe, aplicat ia
d(z
1
, z
2
) = [z
1
z
2
[ =
(x
1
x
2
)
2
+ (y
1
y
2
)
2
, z
k
= x
k
+iy
k
C
este o distant a. Deci (C, d) este un spat iu metric.
Exemplul 1.4 Mult imea punctelor spat iului zic nzestrata cu aplicat ia care asociaz a
ecarei perechi P si Q de puncte distant a d(P, Q) dintre cele doua puncte este o metrica.
Daca pe X se denesc metricele d
1
si d
2
, atunci (X, d
1
) si (X, d
2
) sunt spat ii metrice
distincte.
Metricele d
1
si d
2
se numesc echivalente daca exista a, b R, 0 < a b a..
ad
1
(x, y) d
2
(x, y) bd
1
(x, y), x, y X.
1.3 Mult imi de puncte dintr-un spat iu metric
Fie (X, d) un spat iu metric, x
0
X si > 0. Se numeste sfera deschisa cu centrul n
x
0
si de raza , mult imea
S(x
0
, ) = x X [ d(x, x
0
) < .
Se numeste sfera nchisa cu centrul n x
0
si de raza , mult imea
S(x
0
, ) = x X [ d(x, x
0
) .
Exemplul 1.5 In (R, d), sfera deschisa
S(x
0
, ) = x R [ d(x, x
0
) = [x x
0
[ <
este intervalul deschis (x
0
, x
0
+).
A MATEMATIC
A 10
Exemplul 1.6 In spat iul metric al punctelor din plan unde d(P, Q) este distant a dintre
punctele P si Q ale planului, sfera deschisa S(P
0
, ) este mult imea punctelor din inte-
riorul cercului cu centrul n P
0
si de raza , iar sfera nchisa S(x
0
, ) este formata din
mult imea punctelor din S(x
0
, ) la care se adauga punctele de pe cercul cu centrul n P
0
si de raza .
Exemplul 1.7 In spat iul zic, S(x
0
, ) este formata din mult imea punctelor situate n
interiorul sferei cu centrul n P
0
si raza .
Denumirea generala de sfera pentru mult imea S(x
0
, ) dintr-un spat iu metric si are
originea n acest exemplu.
Se numeste vecinatate a punctului x
0
X orice mult ime V X care cont ine o sfera
deschisa cu centrul n x
0
. Prin urmare, V este vecinatate a lui x
0
daca exista > 0 a..
S(x
0
, ) V .
Orice sfera deschisa S(x
0
, ) este vecinatate a lui x
0
.
O mult ime A X este marginita daca exista o sfera nchisa care cont ine pe A, adica
x
0
X, M > 0 pentru care A S(x
0
, M),
ceea ce este echivalent cu
x
0
X, M > 0 pentru care d(x, x
0
) M, x A.
Punctul x A se numeste punct interior al mult imii A daca exista o vecinatate V a
lui x inclusa n A, V A.
T inand seama de denit ia vecinatat ii unui punct, rezulta ca x este punct interior al
mult imii A daca exista > 0 a.. S(x
0
, ) A.
Mult imea punctelor interioare ale mult imii A se numeste interiorul lui A si se noteaza
cu Int A.
O mult ime formata numai din puncte interioare se numeste mult ime deschisa. Deci
A este deschisa daca A = Int A.
Sferele deschise sunt mult imi deschise. O mult ime deschisa este vecinatate pentru
orice punct al ei. Intreg spat iul X este o mult ime deschisa.
Un punct interior complementarei mult imii A se numeste punct exterior lui A iar
Int (A se numeste exteriorul lui A.
Punctul x X se numeste punct aderent al mult imii A daca orice vecinatate V a sa
cont ine cel put in un punct din A, adica V A = .
Orice punct x A este punct aderent al mult imii A. Un punct x aderent al lui A
poate sau nu sa apart ina mult imii A.
Mult imea punctelor aderente ale lui A se numeste aderent a sau nchiderea lui A si se
noteaza cu A.
O mult ime care si cont ine toate punctele aderente se numeste mult ime nchisa. Deci
A este o mult ime nchisa daca A = A.
Sferele nchise sunt mult imi nchise. Intreg spat iul este o mult ime nchisa.
Punctul x X se numeste punct de acumulare al mult imii A daca orice vecinatate
V a sa cont ine cel put in un punct din A, diferit de x, adica V (A` x) = .
O mult ime formata din puncte de acumulare se numeste mult ime perfecta.
A MATEMATIC
A 11
Punctul x A se numeste punct izolat al mult imii A daca nu este punct de acumulare
al mult imii A, adica daca exista o vecinatate V a sa a.. V (A` x) = .
O mult ime formata numai din puncte izolate se numeste mult ime discreta.
Orice punct de acumulare este punct aderent. Orice punct aderent al unei mult imi
A care nu apart ine lui A este punct de acumulare al lui A.
Orice vecinatate a unui punct de acumulare al mult imii A cont ine o innitate de
puncte din A. De aici rezulta ca o mult ime care are un punct de acumulare este o
mult ime innita si deci mult imile nite nu au puncte de acumulare. Nu toate mult imile
innite au nsa puncte de acumulare. De exemplu, mult imea N a numerelor naturale nu
are puncte de acumulare.
Teorema 1.4 Mult imea A este nchisa d.d. si cont ine toate punctele de acumulare.
Daca A este nchisa si cont ine punctele aderente. Cum orice punct de acumulare
este punct aderent, rezulta ca Asi cont ine toate punctele de acumulare.
Reciproc, daca Asi cont ine toate punctele de acumulare, atunci orice punct aderent
este n A. Daca ar exista un punct aderent al lui A care ar din A, el ar punct de
acumulare pentru A si deci A nu si-ar cont ine toate punctele de acumulare. Contradict ie.
Deci A este nchisa.
Punctul x A se numeste punct frontiera al mult imii A daca orice vecinatate V a sa
cont ine atat puncte din A cat si puncte din complementara lui A.
Un punct frontiera este punct aderent atat pentru mult imea A cat si pentru (A.
Mult imea punctelor frontiera ale mult imii A se numeste frontiera lui A si se noteaza
cu Fr A sau A.
1.3.1 Spat ii liniare normate
Fie V un spat iu liniar peste corpul K (R sau C).
Denit ia 1.1 Aplicat ia [[[[ : V R se numeste norma pe V daca satisface urmatoarele
axiome:
1
o
. [[x[[ 0, x V si [[x[[ = 0 d.d. x = 0,
2
o
. [[x[[ = [[ [[x[[, K, x V ,
3
o
. [[x +y[[ [[x[[ +[[y[[, x, y V .
Numarul real nenegativ [[x[[ se numeste norma vectorului x.
Un spat iu liniar pe care s-a denit o noma se numeste spat iu liniar normat.
Daca (V, [[ [[) este un spat iu normat, aplicat ia d : V V R,
d(x, y) = [[x y[[, x, y V,
deneste o metrica pe V , numita metrica indusa de norma.
Fie V un spat iu liniar real. O aplicat ie a lui V V n R se numeste produs scalar pe
V daca satisface urmatoarele axiome:
1. x x 0, x V si x x = 0 d.d. x = 0,
2. x y = y x, x, y V ,
3. (x) y = (x y), R, x, y V ,
A MATEMATIC
A 12
4. (x +y) z = x z +y z, x, y, z V .
Numarul real x y se numeste produsul scalar al vectorilor x si y. Se noteaza cu
x
2
= x x.
Un spat iu liniar real pe care s-a denit un produs scalar se numeste spat iu euclidian
sau spat iu prehilbertian. Se noteaza cu E.
Teorema 1.5 (Inegalitatea lui Schwarz-Cauchy) Pentru orice x, y E avem
[x y[
x
2
y
2
. (1.3)
Daca x = 0 sau y = 0, cum x 0 = 0, 0 y = 0, (1.3) este adevarata. Pentru
x, y E, x = 0, oricare ar R avem
(x +y)
2
= x
2
2
+ 2(x y) +y
2
0, (1.4)
care are loc d.d. (x y)
2
x
2
y
2
0, echivalenta cu (1.3).
Teorema 1.6 (Inegalitatea lui Minkowski) Pentru orice x, y E avem
(x +y)
2
x
2
+
y
2
. (1.5)
Folosind inegalitatea (1.3) putem scrie
(x +y)
2
= x
2
+ 2(x y) +y
2
x
2
+ 2
x
2
y
2
+y
2
= (
x
2
+
y
2
)
2
,
de unde obt inem (1.5).
Aplicat ia [[ [[ : E R, denita prin
[[x[[ =

x
2
, x E (1.6)
este o norma pe E. Ea se numeste norma indusa de produsul scalar sau norma euclidiana.
Un spat iu euclidian este deci un spat iu liniar normat, cu norma indusa de produsul
scalar.
Norma euclidiana pe E induce metrica d : E E R,
d(x, y) = [[x y[[ =
(x y)
2
, (1.7)
care se numeste metrica euclidiana. Deci un spat iu euclidian este un spat iu metric, cu
metrica euclidiana.
Cu notat ia (1.6), inegalitat ile lui Cauchy si Minkowski se scriu
[x y[ [[x[[ [[y[[, x, y E,
[[x +y[[ [[x[[ +[[y[[, x, y E.
A MATEMATIC
A 13
1.4 Mult imea numerelor reale
In raport cu operat iile de adunare si nmult ire R formeaza un corp comutativ. In
raport cu aceleasi doua operat ii R formeaza un spat iu liniar real. Mult imea R poate
organizata ca spat iu metric.
Fie x un numar real. Se numeste valoare absoluta sau modul al numarului real x
numarul [x[ denit prin
[x[ =
x, x > 0,
0, x = 0,
x, x < 0.
Funct ia modul are urmatoarele proprietat i:
1
o
. [x[ 0, x R si [x[ = 0 d.d. x = 0,
2
o
. [x +y[ [x[ +[y[, x, y R,
3
o
. [xy[ = [x[ [y[, x, y R,
4
o
. [x[ < d.d. < x < .
Din 1
o
, 2
o
si 3
o
rezulta ca funct ia modul este o norma pe spat iul liniar real R. Deci
R este un spat iu liniar normat. Aplicat ia d : RR R denita prin
d(x, y) = [x y[, x, y R,
determina pe R o metrica. In raport cu aceasta metrica R formeaza un spat iu metric.
1.4.1 Mult imi marginite de numere reale
Fie A o mult ime nevida de numere reale. Spunem ca A este marginit a superior sau
majorata daca exista un numar real b a.. x b, pentru orice x A. Numarul b se
numeste majorant al mult imii A.
Not iunea de mult ime majorata se poate deni si pentru mult imi de numere rat ionale.
Ceea ce deosebeste mult imea R de mult imea Q a numerelor rat ionale este axioma lui
Cantor a marginii superioare, care sta la baza obt inerii tuturor rezultatelor profunde ale
analizei matematice si pe care o enunt am mai jos.
Axioma lui Cantor. Orice mult ime nevida majorata A R admite un cel mai mic
majorant.
Cel mai mic majorant al mult imii majorate A se numeste marginea superioara a lui
A sau supremum de A si se noteaza sup A.
Exemplul 1.8 Sa consideram mult imea A = x Q [ x
2
3. Mult imea A, ca
submult ime a lui R, este majorata, de exemplu de 2, dar si de aproximat iile succesive prin
adaos ale lui

3: 1, 8, 1, 74, 1, 733 etc. precum si de

3. Conform axiomei lui Cantor
A admite un cel mai mic majorant. Se poate arata ca sup A =

3. Ca submult ime a
lui Q, are numerele de mai sus ca majorant i, cu except ia lui

3 care nu apart ine lui Q.
Deci ea nu admite un cel mai mic majorant numar rat ional.
Numarul real M este marginea superioara a mult imii A, M = sup A, daca M este
majorant al mult imii A si este cel mai mic majorant. De unde teorema care urmeaza.
A MATEMATIC
A 14
Teorema 1.7 (de caracterizare a marginii superioare) Numarul M = sup A d.d.
1
o
. x M, x A (M este majorant al mult imii A),
2
o
. > 0, x
A a.. x
> M (orice numar mai mic decat M nu este

majorant al lui A).
Spunem ca mult imea A de numere reale este marginit a inferior sau minorata daca
exista un num ar real a a.. a x, pentru orice x A. Numarul a se numeste minorant
al mult imii A.
Folosind axioma lui Cantor se poate stabili urmatoarea
Teorema 1.8 Orice mult ime nevida minorata A R admite un cel mai mare minorant.
Cel mai mare minorant al mult imii minorate A se numeste marginea inferioara a lui
A sau inmum de A si se noteaza inf A.
Numarul real m este marginea inferioara a mult imii A, m = inf A, daca m este
minorant al mult imii A si este cel mai mare minorant. De unde teorema:
Teorema 1.9 (de caracterizare a marginii inferioare) Numarul m = inf A d.d.
1
o
. m x, x A (m este minorant al mult imii A),
2
o
. > 0, x
A a.. x
< m + (orice numar mai mare decat m nu este

minorant al lui A).
O mult ime A R se numeste marginit a daca este majorata si minorata, adica daca
exista numerele reale a si b a.. a x b, pentru orice x A.
Daca A este marginita atunci exista sup A si inf A si inf A x sup A, pentru orice
x A. Mult imea A consta dintr-un singur element d.d. inf A = sup A.
Un majorant al mult imii A care apart ine lui A se numeste cel mai mare element al
mult imii A. Un minorant al mult imii A care apart ine lui A se numeste cel mai mic
element al mult imii A. Aceste elemente, daca exista, sunt unice.
Daca sup A A atunci este cel mai mare element al mult imii A. Daca inf A A
atunci este cel mai mic element al mult imii A. Se poate ntampla ca o mult ime A sa nu
aiba cel mai mare sau/si cel mai mic element. Spre exemplu mult imea A1/n, n N
nu are cel mai mic element deoarece inf A = 0 / A.
O mult ime A R nemajorata sau/si neminorata se numeste mult ime nemarginita.
Teorema 1.10 Daca A R atunci:
1
o
. A este marginita d.d. exista M > 0 a.. [x[ M, x A.
2
o
. A este nemarginita d.d. M > 0 exista un x
M
A a.. [x
M
[ > M.
Prezentarea unitara a unor rezultate fundamentale ale analizei matematice impune
introducerea simbolurilor si +, numite minus innit si respectiv, plus innit.
Mult imea R = R , + se numeste dreapta reala ncheiata.
Operat iile algebrice denite pe R se extind numai part ial la R. Urmatoarele operat ii
nu sunt denite pe R:
, 0 ,
0
0
,

, 0
0
,
0
, 1
.
Acestea se numesc operat ii fara sens sau cazuri de nedeterminare.
A MATEMATIC
A 15
1.4.2 Intervale si vecinatat i
Fie a, b R, a < b. Numim intervale marginite mult imile:
1) (a, b) = x R [ a < x < b - interval deschis;
2) [a, b) = x R [ a x < b - interval nchis la stanga, deschis la dreapta;
3) (a, b] = x R [ a x < b - interval deschis la stanga, nchis la dreapta;
4) [a, b] = x R [ a x b - interval nchis sau segment.
Numim intervale nemarginite mult imile:
1) (a, ) = x R [ x > a - semidreapta deschisa nemarginita la dreapta;
2) [a, ) = x R [ x a - semidreapta nchisa, nemarginita la dreapta;
3) (, b) = x R [ x < b - semidreapta deschisa nemarginita la stanga;
4) (, b] = x R [ x b - semidreapta nchisa, nemarginita la stanga.
Dreapta reala este de asemenea interval nemarginit.
Fie x
0
R. Se numeste vecinatate a lui x
0
orice mult ime V R care cont ine un
interval deschis la care apart ine punctul x
0
, x
0
(a, b) V . In particular, orice interval
deschis (a, b) care cont ine pe x
0
este vecinatate a lui x
0
.
O vecinatate a lui x
0
de forma (x
0
, x
0
+ ), cu > 0, se numeste vecinatate
simetrica a lui x
0
. Orice vecinatate a lui x
0
cont ine o vecinatate simetrica.
Se numeste vecinatate a lui + orice mult ime V de numere reale care cont ine o
semidreapta (a, +). Se numeste vecinatate a lui orice mult ime V de numere reale
care cont ine o semidreapta (, b).
1.5 Spat iul R
n
Se noteaza cu R
n
produsul cartezian al mult imii R cu ea nsasi de n ori, adica
R
n
= RR R = x = (x
1,
x
2
, . . . , x
n
), x
i
R, i = 1, n.
Mult imea R
n
poate organizata ca spat iu liniar real.
Doua elemente x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) din R
n
sunt egale, x = y,
d.d. x
i
= y
i
, i = 1, n.
Denim operat ia de adunare n R
n
prin
x, y R
n
, x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, . . . , x
n
+y
n
) R
n
si operat ia de nmult ire cu scalari prin
R, x R
n
, x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) R
n
.
Elementul nul din R
n
este 0 = (0, 0, . . . , 0), iar opusul lui x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) este
elementul x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
). Se verica usor restul axiomelor. Deci R
n
este un spat iu liniar real numit spat iul liniar real n-dimensional, elementele sale x =
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) le vom numi vectori. Numerele x
1
, x
2
, . . ., x
n
se numesc componentele
sau coordonatele vectorului x.
Aplicat ia
x y = x
1
y
1
+x
2
y
2
+ +x
n
y
n
=
n
k=1
x
k
y
k
A MATEMATIC
A 16
este un produs scalar pe R
n
si deci R
n
este un spat iu euclidian numit spat iul euclidial
n-dimensional.
Dupa (1.6), norma indusa de produsul scalar va data de
[[x[[ =

x
2
=
k=1
x
2
k
. (1.8)
Deci R
n
este un spat iu liniar normat.
Inegalitat ile lui Cauchy si Minkowski se transcriu
[
n
k=1
x
k
y
k
[
k=1
x
2
k

k=1
y
2
k
,
k=1
(x
k
+y
k
)
2
k=1
x
2
k
+
k=1
y
2
k
.
Se verica usor ca aplicat iile
[[x[[
1
= max[x
1
[, [x
2
[, . . . , [x
n
[, [[x[[
2
= [x
1
[ +[x
2
[ + +[x
n
[,
sunt de asemenea norme pe R
n
, echivalente cu norma (1.8).
Dupa (1.7), metrica euclidiana pe R
n
va data de
d(x, y) = [[x y[[ =
k=1
(x
k
y
k
)
2
.
In concluzie, R
n
este un spat iu metric.
Sfera deschisa cu centrul n x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) si raza este mult imea
S(x
0
, ) = x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) R
n
,
k=1
(x
k
x
0
k
)
2
< .
Aplicat iile , : R
n
R
n
R, (x, y) =
n
k=1
[x
k
y
k
[, (x, y) = max
k=1,n
[x
k
y
k
[
sunt metrici pe R
n
echivalente cu metrica euclidiana.
1.6 Funct ii cu valori n R
m
Fie E o mult ime nevida oarecare. O aplicat ie a mult imii E n R, f : E R, se
numeste funct ie real a, iar o aplicat ie a mult imii E n R
m
, m 2, f : E R
m
, se
numeste funct ie vectoriala.
Prin funct ia vectoriala f , oricarui element x E i se ataseaza n mod unic elementul
y = (y
1
, y
2
, . . . , y
m
) R
m
, y = f (x).
A MATEMATIC
A 17
Fie f (x) = (f
1
(x), f
2
(x), . . . , f
m
(x)), pentru orice x E. Rezulta ca funct ia vectoriala
f deneste n mod unic m funct ii f
k
: E R, k = 1, m, numite funct ii componente ale
funct iei f .
Funct ia f : R R, n care E R, se numeste funct ie reala de o variabila reala.
Numarul real x E are ca imagine prin f numarul real y = f(x).
Funct ia f : E R, n care E R
n
, n 2, se numeste funct ie reala de o variabila
vectoriala sau funct ie real a de n variabile reale. Vectorul x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) R
n
are
ca imagine prin f numarul real y = f(x) = f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
).
Funct ia f : E R
m
, n care E R se numeste funct ie vectoriala de o variabila
reala. Numarul real x E are ca imagine prin f vectorul y = f (x) R
m
. Funct iile
componente sunt m funct ii reale de o variabila reala y
k
= f
k
(x), k = 1, m.
Funct ia f : E R
m
, n care E R
n
, n 2, se numeste funct ie vectoriala de o vari-
abila vectoriala sau funct ie vectoriala de n variabile reale. Vectorul x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
R
n
are ca imagine vectorul y = f (x) R
m
. Funct iile componente sunt m funct ii reale
de o variabila vectoriala sau de n variabile reale y
i
= f
i
(x) = f
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), i = 1, m.
Numim grac al funct iei f mult imea
G
f
= (x, y) R
n
R
m
[ x E R
n
, y = f (x) R
m
.
Numim curba n R
n
mult imea = x R
n
[ x = f (t), t I R, n care I este
un interval al axei reale, iar funct ia f satisface anumite condit ii. Ecuat ia x = f (t) se
numeste ecuat ia vectoriala a curbei. Ea implica egalitat ile x
i
= f
i
(t), i = 1, n, numite
ecuat iile parametrice ale curbei. Variabila t se numeste parametru pe curba .
Fie E R
n
, funct ia f : E R
m
, F = f (E) R
m
si funct ia g : F R
p
. Funct ia
gf : E R
p
denita prin z = (gf )(x) = g(f (x)), pentru orice x E, este compunerea
sau produsul funct iilor f si g, si are componentele
z
j
= g
j
(f
i
(x
i
, . . . , x
n
), . . . , f
m
(x
i
, . . . , x
n
)), j = 1, p.
Fie E, F R
n
. O aplicat ie biunivoca f : E F se numeste transformare punctuala
a mult imii E pe mult imea F. Pentru ecare x E, y = f (x) F. Daca x = (x
1
, . . . , x
n
)
si y = (y
1
, . . . , y
n
), egalitatea vectoriala y = f (x) este echivalenta cu egalitat ile
y
i
= f
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), i = 1, n,
numite ecuat iile transformarii.
Deoarece f este biunivoca rezulta ca f (E) = F. Aplicat ia f
1
: F E se numeste
transformarea punctuala inversa transformarii f , daca f
1
(y) = x d.d. f (x) = y.
Se noteaza cu T(E, R
m
) mult imea funct iilor denite pe E cu valori n R
m
. In raport
cu operat iile de adunare si nmult ire a funct iilor, T(E, R
m
) formeaza un spat iu liniar
real.
Aplicat ia denita pe T(E, R
m
) cu valori n R prin [[f [[ = sup
xE
[[f (x)[[, pentru
orice f T(E, R
m
), este o norma pe T(E, R
m
), numita norma convergent ei uniforme.
Deci T(E, R
m
) este un spat iu liniar normat. Notam cu metrica indusa de norma:
= [[f g[[ = sup
xE
[[f (x) g(x)[[, f , g T(E, R
m
),
numita metrica convergent ei uniforme. Deci T(E, R
m
) este un spat iu metric.
Capitolul 2
SIRURI SI SERII
2.1 Siruri de numere reale
Un sir de numere reale este o funct ie f : N R. Se noteaza cu x
n
= f(n) si se
numeste termenul de rang n al sirului. Vom nota un sir prin (x
n
)
nN
sau (x
n
).
Denit ia 2.1 Spunem ca sirul (x
n
) are limita x

R si scriem lim
n
x
n
= x sau x
n
x,
daca oricare ar V o vecinatate a lui x, exista numarul natural N = N(V ) a.. pentru
orice n > N : x
n
V .
Aceasta denit ie poate formulata si astfel:
Denit ia 2.2 Sirul x
n
are limita x

R daca n afara oricarei vecinatat i V a lui x se
aa cel mult un numar nit de termeni ai sirului, numar ce depinde de vecinatatea V .
Deoarece sirurile de numere reale au fost studiate n liceu, n cele ce urmeaza vom
formula principalele rezultate fara a relua demonstrat iile.
Teorema 2.1 Fie (x
n
) un sir de numere reale.
1
o
. Daca (x
n
) are limita atunci limita sa este unica.
2
o
. Daca (x
n
) are limita x atunci orice sub sir al sau are limita x.
3
o
. Daca ntr-un sir cu limita schimbam ordinea termenilor, adaug am sau suprimam
un numar nit de termeni, obt inem un sir avand aceeasi limita.
In consecint a, daca (x
n
) are un subsir fara limita sau daca (x
n
) are doua subsiruri cu
limite diferite, atunci (x
n
) nu are limita.
Sirurile fara limita se numesc oscilante. Sirurile cu limita nita se numesc convergente.
Sirurile care nu sunt convergente se numesc divergente. Deci, un sir este divergent daca
nu are limita sau are limita dar aceasta este sau +.
Teorema 2.2 (de caracerizare a limitei) Fie (x
n
1
0
. Sirul (x
n
) este convergent si are limita x R d.d. oricare ar > 0, exista un
N() N a.. d(x, x
n
) = [x
n
x[ < , pentru orice n > N.
18
A MATEMATIC
A 19
SIRURI
INFINIT
A
FINIT
A
CONVERGENTE
DIVERGENTE
CU LIMIT
A
F
AR
A LIMIT
A (OSCILANTE)
2
0
. Sirul (x
n
) are limita d.d. oricare ar > 0, exista un N() N a..
x
n
< , pentru orice n > N.
3
0
. Sirul (x
n
) are limita + d.d. oricare ar > 0, exista un N() N a.. x
n
> ,
pentru orice n > N.
Teorema 2.3 (Operat ii cu siruri care au limita)
1
0
. Daca sirurile (x
n
) si (y
n
) au limita si suma limitelor are sens, atunci sirul suma
(x
n
+y
n
) are limita si
lim
n
(x
n
+y
n
) = lim
n
x
n
+ lim
n
y
n
.
2
0
. Daca sirurile (x
n
) si (y
n
) au limita si produsul limitelor are sens, atunci sirul
produs (x
n
y
n
) are limita si
lim
n
(x
n
y
n
) = ( lim
n
x
n
)( lim
n
y
n
).
In particular, daca (y
n
) este sirul constant, y
n
= = 0, pentru orice n N, atunci
lim
n
(x
n
) = ( lim
n
x
n
).
3
0
. Daca sirurile (x
n
) si (y
n
) au limita, y
n
= 0, si catul limitelor are sens, atunci
sirul cat (x
n
/y
n
) are limita si
lim
n
x
n
y
n
=
lim
n
x
n
lim
n
y
n
.
4
0
. Daca sirurile (a
n
) si (x
n
) au limita, a
n
> 0, a
n
a, x
n
x si a
x
are sens,
atunci sirul (a
xn
n
) are limita si
lim
n
a
xn
n
= a
x
.
Teorema 2.4 (Criterii de existent a a limitei) Fie (x
n
1
0
. (Criteriul majorarii) daca pentru un x R exista un sir (
n
) de numere nene-
gative,
n
0, a.. d(x, x
n
) = [x
n
x[
n
, pentru orice n N, atunci x
n
x.
2
0
. Daca exista sirul (y
n
), y
n
, a.. x
n
y
n
, pentru orice n N, atunci
x
n
.
3
0
. Daca exista sirul (y
n
), y
n
+, a.. x
n
y
n
x
n
+.
A MATEMATIC
A 20
Sirul de numere reale (x
n
) se numeste marginit daca mult imea x
n
[ n N a valorilor
sale este marginita. Deci (x
n
) este marginit daca exista M > 0 a.. [x
n
[ M, pentru
orice n N.
Sirul (x
n
) se numeste nemarginit daca mult imea x
n
[ n N este nemarginita, adica
daca oricare ar M > 0 exista un n
M
N, a.. [x
n
M
[ > M.
Teorema 2.5 (Propriet at i ale sirurilor convergente)
1
0
. Sirul x
n
x d.d. sirul d(x, x
n
) = [x
n
x[ 0.
2
0
. Daca sirul x
n
x, atunci sirul [x
n
[ [x[. Reciproca nu este adevarata dec at n
cazul x = 0.
3
0
. Orice sir convergent este marginit. Reciproca nu este adevarata. Exista siruri
marginite care nu sunt convergente. Un sir nemarginit este divergent.
4
0
. Daca x
n
0 si (y
n
) este marginit, atunci x
n
y
n
0.
5
0
. Orice subsir al unui sir convergent este convergent si are aceeasi limita.
6
0
. Daca (x
n
) si (y
n
) sunt siruri convergente, x
n
x si y
n
y, iar x
n
y
n
, pentru
orice n N, atunci x y.
7
0
. Daca sirurile (x
n
), (y
n
), (z
n
) satisfac pentru orice n N condit ia x
n
y
n
z
n
,
iar (x
n
) si (z
n
) sunt convergente si au aceeasi limita x, atunci (y
n
) este convergent si
are limita x.
n
) se numeste crescator daca x
n
x
n+1
, pentru orice n N.
Sirul (x
n
) se numeste descrescator daca x
n
x
n+1
, pentru orice n N. Un sir crescator
sau descrescator se numeste monoton.
Teorema 2.6 (Existent a limitei unui sir monoton)
1
0
. Un sir monoton si marginit este convergent.
2
0
. Un sir crescator si nemarginit superior are limita +.
3
0
. Un sir descrescator si nemarginit inferior are limita .
Un sir monoton este sir cu limita. Daca (x
n
) este crescator, limx
n
= supx
n
[ n N,
iar daca (x
n
) este descrescator atunci limx
n
= infx
n
[ n N.
Teorema 2.7 (Lema intervalelor nchise, Cantor) Daca (I
n
), I
n
= [a
n
, b
n
], este
un sir de intervale nchise de numere reale care satisfac condit ia I
n+1
I
n
, pentru orice
n N, atunci intersect ia lor este nevida. Daca, n plus, lim
n
(b
n
a
n
) = 0, atunci
intersect ia consta dintr-un singur punct.
Teorema 2.8 (Lema lui Cesaro) Un sir marginit de numere reale cont ine un subsir
convergent.
n
) se numeste sir fundamental sau sir Cauchy daca
> 0, N() N pentru care d(x
n
, x
m
) = [x
m
x
n
[ < , n, m > N. (2.1)
Aceasta denit ie este echivalenta cu urmatoarea:
n
n
, x
n+p
) = [x
n+p
x
n
[ < , n > N, p N.
(2.2)
A MATEMATIC
A 21
Teorema 2.9 Orice sir fundamental este marginit.
Daca (x
n
) este sir fundamental, din (2.2), pentru = 1, rezulta ca
[x
m
x
n
[ < 1 m, n > N = N(1),
de unde, pentru n = N + 1, obt inem
[x
n
[ = [(x
n
x
N+1
) +x
N+1
[ [x
n
x
N+1
[ +[x
N+1
[ < 1 +[x
N+1
[, n N.
Fie M = max[x
1
[, [x
2
[, . . . , [x
N
[, 1 + [x
N+1
[ > 0. Atunci [x
n
[ M, pentru orice
n N si deci (x
n
) este marginit.
Teorema 2.10 (Criteriul lui Cauchy) Un sir de numere reale este convergent d.d.
este sir Cauchy.
Necesitatea. Daca (x
n
) este convergent la x, oricare ar > 0, exista un N() N
a.. [x
n
x[ < /2, pentru orice n > N. De aici rezulta ca pentru orice m, n > N putem
scrie
[x
m
x
n
[ [x
m
x[ +[x
n
x[ <

2
+

2
=
si deci (x
n
) este un sir Cauchy.
Sucient a. Daca (x
n
) este un sir Cauchy, din teorema precedenta rezulta ca este
marginit, iar din Lema lui Cesaro rezulta ca (x
n
) cont ine un subsir convergent. Fie acesta
(x
n
k
)
kN
si e x limita sa. Deoarece x
n
k
x
> 0, K() N pentru care [x
n
k
x[ <

2
, n
k
> K.
Pe de alta parte, deoarece (x
n
) este sir Cauchy
> 0, N() N pentru care [x
n
x
m
[ <

2
, n, m > N.
Fie N
= maxN, K. Pentru n, n
k
> N
putem scrie
[x
n
x
n
k
[ <

2
, [x
n
k
x[ <

2
,
de unde rezulta
[x
n
x[ [x
n
x
n
k
[ +[x
n
k
x[ <

2
+

2
= , n > N
,
deci sirul (x
n
) converge la x.
2.2 Siruri n spat ii metrice
Fie (X, d) un spat iu metric si (x
n
) un sir de puncte din X.
Denit ia 2.3 Spunem ca sirul (x
n
) converge la x X daca oricare ar o vecinatate
V a lui x, exista un N(V ) N a.. pentru orice n > N, x
n
V .
A MATEMATIC
A 22
Prin urmare, x
n
x daca
V (x), N(V ) N pentru care n > N x
n
V (x). (2.3)
Punctul x se numeste limita sirului (x
n
) si se noteaza
lim
n
x
n
= x sau x
n
x.
Aceasta denit ie este echivalenta cu urmatoarea:
Denit ia 2.4 Sirul (x
n
) este convergent la x daca n afara oricarei vecinatat i a punc-
tului x se aa un numar nit de termeni ai sirului (x
n
).
Sirul (x
n
) se numeste divergent daca nu este convergent.
Teorema 2.11 Condit ia necesara si sucienta ca x
n
x este ca
> 0, N() N pentru care n > N = d(x, x
n
) < . (2.4)
Daca x
n
x, e, pentru un > 0 arbitrar, V (x) = S(x, ). Din (2.3) rezulta
atunci (2.4), deoarece x
n
S(x, ) este echivalenta cu d(x, x
n
) < .
Reciproc, oricarei vecinatat i V (x) i corespunde un > 0 a.. S(x, ) V (x). Din
(2.4) rezulta atunci ca pentru n > N, x
n
S(x, ) si deci x
n
V (x), adica x
n
x.
Sirul (x
n
) se numeste marginit daca mult imea valorilor sale este marginita.
Teorema 2.12 (Proprietat i ale sirurilor convergente)
1
0
. Limita unui sir convergent este unica.
2
0
. x
n
x d.d. d(x, x
n
) 0.
3
0
. (Criteriul majorarii) Daca exista un x X si un sir de numere reale (
n
),
n
0, a.. d(x, x
n
)
n
, pentru orice n > N, atunci x
n
x.
4
0
. Orice subsir al unui sir convergent este convergent.
5
0
. Un sir convergent este marginit. Reciproca nu este adevarata.
Sirul (x
n
), x
n
(X, d), se numeste sir fundamental sau sir Cauchy daca
n
, x
m
) < , n, m > N. (2.5)
sau echivalent:
Sirul (x
n
n
, x
n+p
) < , n > N, p N. (2.6)
Teorema 2.13 Orice sir fundamental este marginit.
Daca (x
n
) este sir fundamental, din (2.6) pentru = 1 rezulta ca
d(x
n
, x
n+p
) < 1, n N, N = N(1), p = 1, 2, . . . .
In particular, pentru n = N, obt inem
d(x
N
, x
N+p
) < 1, p = 1, 2, . . .
A MATEMATIC
A 23
Fie M = maxd(x
N
, x
1
), d(x
N
, x
2
), . . . , d(x
N
, x
N1
), 1. Rezulta atunci ca
d(x
N
, x
n
) M, n N
si deci sirul este marginit.
Reciproca teoremei nu este adevarata.
Teorema 2.14 Orice sir convergent este sir fundamental.
Daca x
n
x, > 0, N() N a.. n > N = d(x.x
n
) < /2. De aici rezulta
ca
d(x
n
, x
m
) d(x, x
n
) +d(x, x
m
) <

2
+

2
= , n, m > N,
adica (x
n
) este sir Cauchy.
Reciproca acestei teoreme nu este adevarata. Exista spat ii metrice n care nu orice
sir Cauchy este sir convergent.
Exemplul 2.1 Fie (Q, d) spat iul metric al numerelor rat ionale, n care d(x, y) = [xy[,
pentru orice x, y Q. Sirul (x
n
), x
n
= (1 + 1/n)
n
Q, n N, este un sir Cauchy
deoarece (x
n
) considerat ca sir de numere reale este convergent, x
n
e. Dar e / Q.
Deci, desi (x
n
) este un sir fundamental de numere din Q, el nu are limita n Q.
Un spat iu metric n care orice sir Cauchy este convergent se numeste spat iu metric
complet.
Exemplul 2.2 Din Teorema 2.10 (Criteriul lui Cauchy) rezulta ca mult imea R a nu-
merelor reale este un spat iu metric complet.
Exemplul 2.3 Mult imea Q a numerelor rat ionale nu este spat iu metric complet.
O mult ime A de puncte dintr-un spat iu metric se numeste compact a daca orice sir de
puncte din A cont ine un subsir convergent la un punct din A.
Exemplul 2.4 Un interval marginit si nchis [a, b] de numere reale este o mult ime com-
pacta, conform Lemei lui Cesaro.
Teorema 2.15 O mult ime A X compacta este marginita si nchis a.
Reciproca acestei teoreme nu este adevarata. Exista spat ii metrice n care nu orice
mult ime marginta si nchisa este compacta.
Teorema 2.16 Orice spat iu metric compact este complet.
Avem de aratat ca ntr-un spat iu metric compact este adevarata reciproca Teo-
remei 2.14, adica orice sir fundamental de puncte dintr-un spat iu metric compact este
convergent.
Daca (x
n
) este un sir Cauchy de puncte din spat iul metric compact X, (x
n
) cont ine
un subsir convergent. Fie acesta (x
n
k
)
kN
si e x X limita sa. Deoarece x
n
k
x
> 0, K() N pentru care d(x, x
n
k
) <

2
, n
k
> K.
A MATEMATIC
A 24
Pe de alta parte, deoarece (x
n
) este sir Cauchy
n
, x
m
) <

2
, n, m > N.
Fie N
= maxN, K. Pentru n, n
k
> N
putem scrie
d(x
n
, x
n
k
) <

2
, d(x, x
n
k
) <

2
,
de unde rezulta
d(x, x
n
) d(x, x
n
k
) +d(x
n
, x
n
k
) <

2
+

2
= , n > N
,
deci sirul (x
n
) converge la x.
Un spat iu liniar normat (V, [[ [[) se numeste spat iu Banach daca este spat iu metric
complet n raport cu metrica indusa de norma.
Un spat iu euclidian complet n metrica euclidiana se numeste spat iu Hilbert.
2.3 Principiul contract iei
Denit ia 2.5 Aplicat ia : X X, a spat iului metric X pe el nsusi, se numeste
contract ie a lui X daca exista q (0, 1) a..
d((x), (y)) q d(x, y), x, y X. (2.7)
Numarul q se numeste coecient de contract ie.
Denit ia 2.6 Punctul X se numeste punct x al aplicat iei : X X daca
() = .
Deci un punct x al aplicat iei este o solut ie a ecuat iei (x) = x.
Teorema 2.17 (Principiul contract iei) O contract ie a unui spat iu metric complet
(X, d) are un punct x si numai unul.
Unicitatea. Daca
1
si
2
sunt puncte xe ale contract iei , adica (
1
) =
1
si
(
2
) =
2
, atunci
0 d(
1
,
2
) = d((
1
), (
2
)) q d(
1
,
2
).
De aici obt inem ca (1 q) d(
1
,
2
) 0, ceea ce implica d(
1
,
2
) = 0, echivalent cu
1
=
2
.
Existent a. Pornind de la un x
0
X arbitrar, construim sirul
x
0
, x
1
= (x
0
) , . . . , x
n
= (x
n1
), . . . .
Acest sir se numeste sirul aproximat iilor succesive, x
0
se numeste aproximat ia de ordinul
zero sau punctul de start, iar x
n
se numeste aproximat ia de ordinul n.
A MATEMATIC
A 25
Fie = d(x
0
, x
1
). Daca = 0, atunci x
0
= x
1
= (x
0
), adica x
0
este punctul x
al aplicat iei si demonstrat ia este ncheiata. Sa presupunem ca > 0. Atunci, pentru
orice n N are loc inegalitatea
d(x
n
, x
n+1
) q
n
.
Intr-adevar, pentru n = 0 este adevarata. Procedand prin induct ie, gasim ca
d(x
n+1
, x
n+2
) = d((x
n
), (x
n+1
)) q d(x
n
, x
n+1
) q
n+1
.
Sirul (x
n
) este convergent. In adevar, folosind inegalitatea triunghiulara si inegali-
tatea precedenta, pentru p N arbitrar putem scrie succesiv
d(x
n
, x
n+p
) d(x
n
, x
n+1
) +d(x
n+1
, x
n+p
)
d(x
n
, x
n+1
) +d(x
n+1
, x
n+2
) + +d(x
n+p1
, x
n+p
)
q
n
(1 +q +q
2
+ +q
p1
) =
1 q
n
1 q
<

1 q
q
n
.
Asadar
d(x
n
, x
n+p
) <

1 q
q
n
, n N, n N. (2.8)
Deoarece q
n
0, sirul (x
n
) este sir Cauchy. X ind spat iu metric complet, rezulta ca
(x
n
) este convergent. Fie limita sa, adica
lim
n
x
n
= sau lim
n
d(, x
n
) = 0.
Punctul este punct x al contract iei . In adevar, din (2.7) rezulta ca este o
aplicat ie continua, deoarece din y x urmeaza (y) (x). Avem atunci
() = ( lim
n
x
n
) = lim
n
x
n+1
= , deci () = .
Teorema precedenta se mai numeste si teorema de punct x a lui Banach. Metoda
de demonstrat ie folosita se numeste metoda aproximat iilor succesive. Ea ne permite sa
aproximam solut ia exacta cu x
n
. Pentru estimarea erorii metodei, sa facem n (2.8),
pentru n xat, p , obt inem
d(, x
n
) <

1 q
q
n
, n N.
2.4 Siruri n R
p
Un sir de vectori (x
n
)
N
din R
p
, x
n
= (x
n
1
, x
n
2
, . . . , x
n
p
), pentru orice n N, deter-
mina n mod unic sirurile de numere reale (x
n
k
)
nN
, k = 1, p. Acestea se numesc sirurile
componente ale sirului de vectori (x
n
).
A MATEMATIC
A 26
Legatura dintre sirul de vectori (x
n
) si sirurile componente (x
n
k
)
nN
, k = 1, p, este
data de teorema urmatoare.
Teorema 2.18 Fie (x
n
) un sir de vectori din R
p
.
1
0
. Sirul de vectori (x
n
) este marginit d.d. sirurile componente (x
n
k
)
nN
, k = 1, p
sunt marginite.
2
0
n
) converge la x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
p
) R
p
d.d. x
n
k
x
0
k
,
k = 1, p, cand n .
3
0
n
) este sir Cauchy d.d. sirurile (x
n
k
)
nN
, k = 1, p sunt siruri
Cauchy.
Studiul sirurilor de vectori din R
p
se reduce la studiul sirurilor componente.
Proprietat ile 2
0
si 3
0
din teorema precedenta arata ca spat iul R
p
este un spat iu metric
complet n metrica euclidiana, adica un spat iu Hilbert.
Teorema 2.19 (Lema lui Cesaro) Un sir marginit din R
p
cont ne un subsir conver-
gent.
Teorema 2.20 Mult imea A R
p
este compacta d.d. este marginita si nchisa.
Mult imea A ind compacta, dupa Teorema 2.15 este marginita si nchisa.
Reciproc, e (x
n
) un sir de vectori din A. Mult imea A ind marginita, sirl (x
n
) este
marginit. Deci, dupa Lema lui Cesaro, cont ine un subsir convergent. Limita acestui
subsir este n A deoarece A este nchisa. Prin urmare, orice sir de vectori din A cont ine
un subsir convergent la un vector din A, adica A este compacta.
2.5 Serii de numere reale
2.5.1 Serii convergente. Proprietat i generale
Fie (a
n
) un sir de numere reale si (s
n
) sirul
s
1
= a
1
, s
2
= a
1
+a
2
, . . . , s
n
= a
1
+a
2
+ +a
n
, . . . (2.9)
Perechea de siruri ((a
n
), (s
n
)) se numeste serie de numere reale si se noteaza
a
1
+a
2
+ +a
n
+ sau
n=1
a
n
sau
a
n
. (2.10)
Sirul (a
n
) se numeste sirul termenilor seriei, iar sirul (s
n
) se numeste sirul sumelor
part iale.
Din denit ia precedenta rezulta ca seria (2.10) determina n mod unic sirul (s
n
) al
sumelor part iale. Reciproc, dat sirul (s
n
), exista o serie care are ca sir al sumelor part iale
sirul (s
n
). Termenul general al sirului termenilor acestei serii este a
n
= s
n
s
n1
si deci
aceasta serie este
s
1
+ (s
2
s
1
) + + (s
n
s
n1
) + (2.11)
si se numeste seria telescopica a sirului (s
n
).
A MATEMATIC
A 27
Aceasta legatura dintre siruri si serii justica o mare parte a denit iilor care urmeaza.
Seria
a
n
este convergenta si are suma s, daca sirul (s
n
) este convergent si are limita
s. In acest caz scriem
n=1
a
n
= s = lim
n
n
k=1
a
k
. (2.12)
Seria

a
n
este divergenta daca sirul (s
n
) este divergent. Daca s
n
spunem ca
suma seriei este . Daca (s
n
) nu are limita se spune ca seria este oscilanta.
Din denit ia precedenta si Teorema 2.2 rezulta
Teorema 2.21 Seria

a
n
este convergenta la s d.d.
> 0, N() N pentru care [s
n
s[ < , n > N. (2.13)
T inand seama de observat ia precedenta, rezulta ca un sir (s
n
) este convergent si are
limita s d.d. seria telescopica (2.11) este convergenta si are limita s.
Teorema 2.22 (Criteriul general al lui Cauchy) Seria

a
n
este convergent a d.d.
> 0, N() N pentru care [a
n+1
+a
n+2
+ +a
n+p
[ < , n > N, p N.
(2.14)
Daca (s
n
) este sirul sumelor part iale ale seriei, atunci pentru orice n, p N putem
scrie
s
n+p
s
n
= a
n+1
+a
n+2
+ +a
n+p
.
Seria

a
n
este convergenta d.d. sirul (s
n
) este convergent. Dar (s
n
) este convergent
d.d. este sir fundamenal, adica
> 0, N() N pentru care [s
n+p
s
n
[ < , n > N, p N.
Inlocuind aici diferent a s
n+p
s
n
cu expresia precedenta obt inem (2.14).
Consecint a 2.1 Daca pentru seria

a
n
se poate indica un sir de numere pozitive (
n
),
n
0 si un numar natural N a..
[a
n+1
+a
n+2
+ +a
n+p
[ <
n
, n > N, p N,
atunci seria

a
n
este convergenta.
Prin natura unei serii nt elegem caracterul ei de a convergenta sau divergenta.
Natura unei serii coincide cu natura sirului sumelor ei part iale.
Exemplul 2.5 Seria
1
1 2
+
1
2 3
+ +
1
n(n + 1)
+ =
n=1
1
n(n + 1)
este convergenta si s = 1. In adevar,
s
n
=
1
1 2
+
1
2 3
+ +
1
n(n + 1)
=
n
k=1
1
k

1
k + 1
= 1
1
n + 1
1.
A MATEMATIC
A 28
Exemplul 2.6 Seria
1 +
1
2
+
1
3
+ +
1
n
+ =
n=1
1
n
se numeste seria armonica, deoarece pentru n 2, a
n
este media armonica a termenilor
vecini a
n1
si a
n+1
. Aceasta serie este divergenta si are suma +. In adevar, sirul (s
n
)
al sumelor part iale este strict crescator si divergent, deoarece
[s
2n
s
n
[ =
1
n + 1
+
1
n + 2
+ +
1
2n

1
2
,
ceea ce arata ca (s
n
) ne este sir fundamental. Deci lims
n
= +.
Exemplul 2.7 Seria
1 1 + 1 1 + + (1)
n1
+ =
n=1
(1)
n1
este divergenta. Ea este o serie oscilanta deoarece sirul (s
n
) al sumelor part iale este sirul
oscilant: 1, 0, 1, 0, . . ..
Exemplul 2.8 Seria
1 +q +q
2
+ +q
n1
+ =
n=1
q
n1
, q R
se numeste seria geometrica deoarece sirul (a
n
), a
n
= q
n1
, este o progresie geometrica
cu rat ia q. Natura acestei serii depinde de valorile lui q. Sirul sumelor part iale are
termenul general
s
n
= 1 +q +q
2
+ +q
n1
=
1q
n
1q
, q = 1,
n, q = 1.
Obt inem
lim
n
s
n
=
1
1q
, [q[ < 1,
+, q 1.
Pentru q 1 sirul (s
n
) nu are limita. Astfel, seria geometrica cu rat ia q este conver-
genta pentru [q[ < 1 si are suma 1/(1 q) si divergenta pentru [q[ 1.
Fie seriile (A)

a
n
si (B)

b
n
si un numar real.
Numim suma a seriilor (A) si (B) seria

(a
n
+ b
n
). Numim produs al seriei (A) cu
scalarul seria

(a
n
). Deci:
n=1
a
n
+
n=1
b
n
=
n=1
(a
n
+b
n
),
n=1
a
n
=
n=1
(a
n
).
A MATEMATIC
A 29
Teorema 2.23 Daca seriile (A) si (B) sunt convergente, avand sumele s si respectiv ,
atunci
1
0
. Seria

(a
n
+b
n
) este convergent a si are suma s +, oeicare ar , R.
2
0
. Daca a
n
b
n
, pentru orice n N, atunci s .
1
0
. Fie (s
n
) si respectiv (
n
) sirurile sumelor part iale ale celor doua serii si S
n
=
s
n
+
n
. Atunci
lim
n
S
n
= lim
n
(s
n
+
n
) = lim
n
s
n
+ lim
n
n
= s +.
2
0
. Din a
n
b
n
urmeaza s
n

n
, pentru orice n N, de unde prin trecere la limita
rezulta s .
Teorema 2.24 1
0
. Daca ntr-o serie se schimba ordinea unui numar nit de termeni,
se obt ine o serie care are aceeasi natura cu seria data. Daca seria data are suma, seria
obt inuta are aceeasi suma.
2
0
. Daca la o serie se adauga sau se nlatura un numar nit de termeni, seria obt inuta
are aceeasi natura cu seria data. Daca seria data este convergent a, sumele celor doua
serii, n general, nu coincid. Daca seria data este divergent a cu suma , seria obt inuta
are suma .
3
0
. Daca termenii unei serii, cu suma nita sau innita, se asociaza n grupe asa
fel ncat ecare grupa sa cont ina un numar nit de termeni consecutivi si ecare termen
sa apart ina la o singura grupa, atunci seria ce are ca termen general suma termenilor
dintr-o grupa are aceeasi natura si aceeasi suma cu seria data.
1
0
. Prin schimbarea ordinii unui numar nit de termeni ai seriei, se modica un
numar nit de termeni ai sirului sumelor sale part iale, ceea ce nu modica natura sa.
2
0
. Prin adaugarea sau nlaturarea unui numar nit de termeni, sirul sumelor part iale
se modica cu o cantitate constanta (suma termenilor adaugat i sau nlaturat i), deci
natura sa nu se modica. Daca acest sir este convergent, limita sa se modica cu aceasta
cantitate constanta.
3
0
. Sirul sumelor part iale ale seriei obt inute este un subsir al sirului sumelor part iale
ale seriei date si deci are aceeasi natura si limita cu aceasta.
Fie

a
n
o serie convergenta si s suma sa. Numarul
r
n
= s s
n
=
k=n+1
a
k
, n N,
se numeste restul de ordinul n al seriei convergente

a
n
, iar (r
n
) se numeste sirul
resturilor seriei. Sirul resturilor seriei este convergent la zero.
Teorema 2.25 1
0
. Sirul sumelor part iale ale unei serii convergente este marginit.
2
0
. Sirul termenilor unei serii convergente este convergent la zero.
3
0
. Daca sirul termenilor unei serii nu converge la zero, atunci seria este divergenta.
1
0
. O serie este convergenta daca sirul sumelor sale part iale este convergent, deci
marginit.
A MATEMATIC
A 30
2
0
. Armat ia rezulta din egalitatea a
n
= s
n
s
n1
, pentru orice n > 1.
3
0
. Rezulta prin reducere la absurd, t inand seama de 2
0
.
Reciprocile armat iilor 2
0
si 3
0
nu sunt adevarate.
Studiul seriilor comporta doua probleme: stabilirea naturii unei serii si, n caz de
convergent a, calculul sumei. In cele ce urmeaza vom stabili cateva criterii (condit ii
suciente) de convergent a.
2.5.2 Serii cu termeni pozitivi
Denit ia 2.7 O serie se numeste serie cu termeni pozitivi daca, ncepand cu un anumit
rang, tot i termenii sai sunt pozitivi.
T inand seama de Teorema 2.24, se poate considera ca seria

a
n
este cu termeni
pozitivi daca a
n
> 0, pentru orice n N.
Sirul sumelor part iale ale unei serii cu termeni pozitivi este monoton crescator.
Teorema 2.26 (Criteriul monotoniei) Daca sirul sumelor part iale ale seriei cu ter-
meni pozitivi

a
n
este marginit, seria este convergenta, iar daca este nemarginit, seria
este divergent a.
Sirul (s
n
) ind monoton si marginit este convergent.
Teorema 2.27 (Criteriul comparat iei) Fie (A)

a
n
si (B)

b
n
doua serii cu ter-
meni pozitivi. Daca exista un numar natural N a.. a
n
b
n
, pentru orice n > N,
atunci:
- daca seria (B) este convergenta si seria (A) este convergenta;
- daca seria (A) este divergenta si seria (B) este divergent a.
Fie (s
n
) si respectiv (
n
) sirurile sumelor part iale ale celor doua serii. Din a
n
b
n
urmeaza s
n

n
, pentru orice n > N.
Daca seria (B) este convergenta , (
n
) este marginit, deci, dupa criteriul monotoniei,
seria (A) este convergenta.
Daca seria (A) este divergenta, (s
n
) este nemarginit. Din inegalitatea precedenta
rezulta ca si (
n
) este nemarginit, deci seria (B) este divergenta.
Teorema 2.28 (Criteriul de condensare, Cauchy) Fie (A)
a
n
o serie cu termeni
pozitivi. Daca sirul (a
n
) este descrescator, seria (A) are aceeasi natura cu seria (D)
2
n
a
2
n.
T inand seama e punctul 3
0
al Teoremei 2.24, seria (A) are aceeasi natura cu seriile
(B)
n=1
b
n
= (a
1
+a
2
) + (a
3
+a
4
) + (a
5
+a
6
+a
7
+a
8
) +
cu b
1
= a
1
+a
2
, b
n
= a
2
n1
+1
+ +a
2
n pentru orice n 2 si
(C)
n=0
c
n
= a
1
+ (a
2
+a
3
) + (a
4
+a
5
+a
6
+a
7
) +
A MATEMATIC
A 31
cu c
n
= a
2
n +a
2
n
+1
+ +a
2
n+1
1
, pentru orice n 0.
Deoarece sirul (a
n
) este descrescator, avem inegalitat ile
(b) b
n

1
2
(2
n
a
2
n), (c) c
n
2
n
a
2
n, n 1.
Aplicam criteriul comparat iei. Daca seria (A), deci si (B) este convergenta, din (b)
rezulta ca seria (D) este convergenta. Daca seria (A), deci si seria (C) este divergenta,
din (c) rezulta ca seria (D) este divergnta.
Reciproc, daca seria (D) este convergenta, din (b) rezulta ca seria (C), deci si seria
(A) este convergenta. Daca seria (D) este divergenta, din (b) rezulta ca seria (B), deci
si (A) este divergenta.
Exemplul 2.9 Seria
n=1
1
n
, R, numita seria lui Riemann sau seria armonica

generalizata este:
- convergenta pentru > 1;
- divergenta pentru 1.
Intr-adevar, daca 0, seria este divergenta deoarece sirul termenilor ei nu converge
la zero.
Daca > 0, sirul cu termenul general a
n
= 1/n
este descrescator si deci seria lui

Riemann are aceeasi natura cu seria
n=1
2
n
1
(2
n
)
n=1
1
2
1
n
,
care este o serie geometrica cu rat ia q = 2
1
> 0, convergenta daca q = 2
1
< 1,
adica > 1, si divergenta daca q = 2
1
1, adica 1.
Teorema 2.29 (Criteriul radacinii, Cauchy) Fie

a
n
o serie cu termeni pozitivi.
Daca exista un numar natural N a..
- pentru orice n > N,
n
a
n
q < 1, seria este convergent a;
- pentru orice n > N,
n
a
n
q 1, seria este divergenta.
Aplicam criteriul comparat iei. In primul caz, din enunt avem ca a
n
q
n
, iar seria
q
n
, cu 0 < q < 1 este convergenta. Deci seria
a
n
este convergenta. In cazul al doilea,
a
n
q
n
, iar seria

q
n
, cu q 1 este divergenta. Deci seria

a
n
este divergenta.
Teorema 2.30 (Criteriul radacinii cu limita) Fie seria cu termeni pozitivi

a
n
pentru care existaa lim
n
n
a
n
= :
- daca < 1, seria este convergenta;
- daca > 1, seria este divergenta;
- daca = 1, caz de dubiu.
Din denit ia limitei rezulta ca pentru orice > 0, exista un N N a..
<
n
a
n
< +.
Daca < 1 putem gasi un > 0 a.. q = + < 1, adica a
n
< q
n
, cu q < 1 si deci seria
este convergenta. Daca > 1 putem gasi un > 0 a.. q = > 1, adica a
n
> q
n
, cu
q > 1 si deci seria este divergenta.
A MATEMATIC
A 32
Exemplul 2.10 Seria cu termenul general a
n
=
n+1
2n1
n
este convergenta, caci
lim
n
n
a
n
= lim
n
n
n + 1
2n 1
n
= lim
n
n + 1
2n 1
=
1
2
< 1.
Teorema 2.31 (Criteriul raportului, d
Alembert) Fie
a
n
o serie cu termeni poz-
itivi. Daca exista un numar natural N a..
- pentru orice n > N:
an+1
an
q < 1, seria este convergenta;
- pentru orice n > N:
an+1
an
q 1, seria este divergenta.
Fara a restrange generalitatea putem presupune ca inegalitat ile din enunt sunt
adevarate pentru n 1 si sa observam ca
a
n
=
a
n
a
n1
a
n1
a
n2

a
2
a
1
a
1
.
In primul caz, din enunt si egalitatea precedenta avem ca a
n
a
1
q
n1
, iar seria

q
n1
,
cu 0 < q < 1 este convergenta. Deci seria

a
n
este convergenta. In cazul al doilea,
a
n
a
1
q
n1
, iar seria
q
n1
, cu q 1 este divergenta. Deci seria
a
n
este divergenta.
Teorema 2.32 (Criteriul raportului cu limita) Fie seria cu termeni pozitivi

a
n
pentru care exista lim
n
an+1
an
= :
- daca < 1, seria este convergenta;
- daca > 1, seria este divergenta;
Se demonstreaza la fel ca la criteriul radacinii.
Exemplul 2.11 Seria
n=0
1
n!
este convergenta, caci
a
n+1
a
n
=
n!
(n + 1)!
=
1
n + 1

1
2
< 1, n 1.
Suma acestei serii este e = 2, 7182818 . . .
Teorema 2.33 (Criteriul lui Kummer) Fie

a
n
o serie cu termeni pozitivi. Daca
exista un sir de numere pozitive (k
n
) si un numar natural N a..
- pentru orice n > N: k
n
an
an+1
k
n+1
> 0, atunci seria

a
n
este convergenta;
- pentru orice n > N: k
n

an
an+1
k
n+1
0, iar seria

1
kn
este divergenta,
atunci seria

a
n
este divergenta.
Fara a restrange generalitatea putem presupune ca inegelitat ile din enunt sunt
adevarate pentru n 1. In primul caz, inegalitatea din enunt se mai scrie
k
n
a
n
k
n+1
a
n+1
a
n+1
> 0,
A MATEMATIC
A 33
de unde rezulta ca sirul (k
n
a
n
) este monoton descrescator si marginit inferior de 0, deci
convergent. Fie limita sa. Prin urmare, seria cu termenul general
b
n
= k
n
a
n
k
n+1
a
n+1
este convergenta si are suma k
1
a
1
. Cum > 0, inegalitatea precedenta se mai scrie
a
n+1

1
b
n
. Aplicand criteriul comparat iei, deducem ca seria

a
n
este convergenta.
In cazul al doilea, din inegalitatea din enunt obt inem k
n
a
n
k
n+1
a
n+1
, adica sirul k
n
a
n
este monoton crescator, deci k
n
a
n
k
1
a
1
sau a
n
k
1
a
1

1
kn
, pentru orice n 1. Cum
seria

1
kn
este divergenta, deducem ca seria

a
n
este divergenta.
In cazul particular k
n
= n si = r 1 se obt ine:
Teorema 2.34 (Criteriul lui Raabe si Duhamel) Fie

a
n
o serie cu termeni poz-
itivi. Daca exista un numar natural N a..
- pentru orice n > N: n
an
an+1
1
r > 1, atunci seria

a
n
este convergenta;
- pentru orice n > N: n
an
an+1
1
r 1, atunci seria

a
n
este divergenta.
Teorema 2.35 (Criteriul lui Raabe si Duhamel cu limita) Fie

a
n
o serie cu
termeni pozitivi pentru care exista lim
n
n
an
an+1
1
= :
- daca > 1, seria este convergenta;
- daca < 1, seria este divergenta;
Se demonstreaza la fel ca la criteriul radacinii.
Criteriul lui Raabe si Duham el se aplica, n general, n cazul n care criteriul lui
d
Alembert da dubiu.
2.5.3 Serii cu termeni oarecare
O serie cu termeni oarecare are o innitate de termeni pozitivi si o innitate de termeni
negativi.
O serie care are tot i termenii negativi, cu except ia unui numar nit, prin nmult ire
cu 1 devine o serie cu termeni pozitivi.
Denit ia 2.8 Seria cu termeni oarecare

a
n
se numeste absolut convergenta daca
seria

[a
n
[ este convergenta.
Teorema 2.36 Daca seria

a
n
este absolut convergenta, atunci ea este convergent a si
n=1
a
n
n=1
[a
n
[. (2.15)
Seria modulelor ind convergenta, conform criteriului lui Cauchy,
> 0, N() N pentru care
p
k=1
[a
n+k
[ < , n > N, p N.
A MATEMATIC
A 34
Dar
k=1
a
n+k
k=1
[a
n+k
[, pentru orice n, k N. De unde deducem ca seria

a
n
satisface criteriul lui Cauchy. Trecand la limita n inegalitatea
k=1
a
k
k=1
[a
k
[
se obt ine (2.15).
Reciproca teoremei precedente nu este adevarata. exista serii convergente fara ca
seria modulelor sa e convergenta. Spre exemplu, dupa cum vom vedea mai tarziu, seria
n=1
(1)
n1
1
n
,
numita seria armonica alternanta, este o serie convergenta, desi seria modulelor, adica
seria armonica, este divergenta.
Denit ia 2.9 O serie convergenta care nu este absolut convergenta se numeste semi-
convergenta sau simplu convergenta.
Seria modulelor unei serii date este o serie cu termeni pozitivi. Criteriile de convergen-
t a pentru serii cu termeni pozitivi se pot folosi si pentru stabilirea absolutei convergent e
a unei serii oarecare. Daca o serie nu este absolut convergenta ea poate convergenta
sau divergenta. Dam n continuare un criteriu de convergent a pentru serii cu termeni
oarecare.
Teorema 2.37 (Criteriul lui Abel-Dirichlet) Seria

n
a
n
este convergenta daca
(
n
) este un sir de numere reale pozitive monoton descresc ator si
n
0, iar
s
n
= a
1
+a
2
+ +a
n
este marginit, adica [s
n
[ M, pentru orice n N.
Aratam ca seria

n
a
n
satisface criteriul general al lui Cauchy. deoarece a
n+k
=
s
n+k
s
n+k1
, putem scrie
p
k=1
n+k
a
n+k
=
p
k=1
n+k
(s
n+k
s
n+k1
) =
=
n+1
s
n
+
p1
k=1
(
n+k

n+k+1
)s
n+k
+
n+p
s
n+p
.
Dar [s
n
[ M si (
n
) este monoton descrescator,
n+k

n+k+1
> 0. Prin urmare,
k=1
n+k
a
n+k
M
n+1
+M(
n+1
n+p
) +M
n+p
= 2M
n+1
< ,
deoarece
n
0.
A MATEMATIC
A 35
Exemplul 2.12 Seria

sin nx
n
este convergenta pentru > 0. In adevar, pentru > 0,

srul
n
=
1
n
este monoton descrescator la zero, iar

s
n
=
n
k=1
sinkx =
1
sin
x
2
sin
nx
2
sin
(n + 1)x
2
,
pentru x = 2k, cu k numar ntreg. De unde,
[s
n
[
1
[ sin
x
2
[
,
adica (s
n
) este marginit.
Denit ia 2.10 Se numeste serie alternanta o serie de forma
2
+
3
4
+ + (1)
n+1
n
+ ,
n care tot i
n
sunt numere reale pozitive.
Teorema 2.38 (Criteriul lui Leibniz) O serie alternanta este convergenta daca sirul
(
n
) este monoton descresc ator si
n
0.
Aplicam criteriul lui Abel-Dirichlet. Sirul (
n
) satisface condit iile cerute de acest
criteriu, iar a
n
= (1)
n+1
, ncat (s
n
) este sirul: 1, 0, 1, 0, . . ., evident marginit.
Exemplul 2.13 Seria armonica generalizata (sau seria lui Riemann) alternata
n=1
(1)
n+1
1
n
n care 0 < 1 este simplu convergenta.

In adevar, sirul (
1
n
) cu > 0 este monoton descrescator la zero. Dupa criteriul lui

Leibniz seria este convergenta. Pentru > 1 seria este absolut convergenta. In concluzie,
pentru 0 < 1 seria lui Riemann alternata este simplu convergent a.
2.6 Serii n R
p
In R
p
sunt denite sumele nite de vectori, datorita structurii de spat iu liniar, cat si
limitele sirurilor de vectori, datorita structurii de spat iu normat.
Denit ia convergent ei unei serii de vectori din R
p
este complet analoaga denit iei
convergent ei unei serii de numere reale.
Fie (a
n
) un sir de vectori din R
p
si (s
n
) sirul
s
1
= a
1
, s
2
= a
1
+a
2
, . . . , s
n
= a
1
+a
2
+ +a
n
, . . . (2.16)
A MATEMATIC
A 36
Perechea de siruri ((a
n
), (s
n
)) se numeste serie de de vectori din R
p
si se noteaza
a
1
+a
2
+ +a
n
+ sau
n=1
a
n
sau
a
n
. (2.17)
Sirul (a
n
) se numeste sirul termenilor seriei, iar sirul (s
n
) se numeste sirul sumelor
part iale.
Seria

a
n
este convergenta si are ca suma vectorul s R
p
, daca sirul (s
n
) este
convergent si are limita s. In acest caz scriem
n=1
a
n
= s = lim
n
n
k=1
a
k
. (2.18)
Seria

a
n
este divergenta daca sirul (s
n
) este divergent.
Deoarece convergent a unui sir de vectori din R
p
se reduce la convergent a celor p
siruri componente, urmeaza ca seria de vectori

a
n
, n care a
n
= (a
n
1
, a
n
2
, . . . , a
n
p
) este
convergenta d.d. seriile de numere reale

a
n
k
, k = 1, p, sunt convergente.
Multe din rezultatele obt inute pentru serii de numere reale se ment in si pentru serii
de vectori.
Teorema 2.39 (Criteriul general al lui Cauchy) Seria

a
n
este convergenta d.d.
> 0, N() N pentru care [[a
n+1
+a
n+2
+ +a
n+p
[[ < , n > N, p N.
(2.19)
Daca (s
n
) este sirul sumelor part iale ale seriei, atunci pentru orice n, p N putem
scrie
s
n+p
s
n
= a
n+1
+a
n+2
+ +a
n+p
.
Seria

a
n
este convergenta d.d. sirul (s
n
) este convergent. Dar (s
n
) este convergent
d.d. este sir fundamenal, adica
> 0, N() N pentru care [[s
n+p
s
n
[[ < , n > N, p N.
Inlocuind aici diferent a s
n+p
s
n
cu expresia precedenta, obt inem (2.19).
Denit ia 2.11 Seria de vectori

a
n
se numeste convergenta n norma daca seria
[[a
n
[[ (seria normelor) este convergenta.
Teorema 2.40 Daca seria

a
n
este convergenta n norma, atunci ea este convergenta
si

n=1
a
n
n=1
|a
n
| . (2.20)
Seria normelor ind convergenta, conform criteriului lui Cauchy,
p
k=1
[[a
n+k
[[ < , n > N, p N.
A MATEMATIC
A 37
Dar
k=1
a
n+k
k=1
[[a
n+k
[[,
pentru orice n, k N. De unde deducem ca seria

a
n
satisface criteriul lui Cauchy.
Trecand la limita n inegalitatea
k=1
a
k
k=1
[[a
k
[[
se obt ine (2.20).
Teorema 2.41 (Criteriul majorarii) Daca pentru seria de vectori
a
n
exista o serie
de numere reale pozitive
n
, convergenta si a.. [[a
n
[[
n
seria

a
n
este convergenta.
Pentru demonstrat ie se foloseste teorema precedenta si criteriul comparat iei de la
serii cu termeni pozitivi.
Capitolul 3
LIMITE DE FUNCTII
3.1 Limita unei funct ii reale de o variabila reala
3.1.1 Limita ntr-un punct
Fie f : E R si x
0
un punct de acumulare al mult imii E.
Denit ia 3.1 Spunem ca numarul real l este limita funct iei f n punctul x
0
daca pentru
orice vecinatate U a lui l exista o vecinatate V a lui x
0
a.. oricare ar x = x
0
, x V E,
sa avem f(x) U si scriem
lim
xx0
f(x) = l.
Punctul x
0
poate sa nu apart ina mult imii E, dar trebuie sa e punct de acumulare
pentru E. At at x
0
cat si l pot nite sau innite, vecinatat ile V si U ind denite
corespunzator.
Daca x
0
si l sunt nite, dent ia precedenta este echivalenta cu denit ia care urmeaza:
0
daca pentru
orice > 0 exista un numar () > 0 a.. oricare ar x E pentru care [x x
0
[ < ,
sa avem [f(x) l[ < .
Denit ia limitei unei funct ii ntr-un punct poate formulata si cu ajutorul sirurilor.
0
daca pentru
orice sir (x
n
), x
n
E, x = x
0
, convergent la x
0
, sirul corespunzator al valorilor funct iei
(f(x
n
)) este convergent la l.
3.1.2 Proprietat i ale limitei unei funct ii
Deoarece limita unei funct ii ntr-un punct se poate deni cu ajutorul limitei unui sir, o
parte dintre proprietat ile limitelor sirurilor sunt valabile si pentru limite de funct ii.
Fie f
1
, f
2
: R, doua funct ii denite pe E R si x
0
un punct de acumulare al
mult imii E.
38
A MATEMATIC
A 39
Teorema 3.1 Daca funct iile f
1
si f
2
au limite n punctul x
0
, nite sau innite si:
1. daca suma limitelor are sens, atunci funct ia suma f
1
+f
2
are limita n punctul x
0
si
lim
xx0
(f
1
(x) +f
2
(x)) = lim
xx0
f
1
(x) + lim
xx0
f
2
(x);
2. daca produsul limitelor are sens, atunci funct ia produs f
1
f
2
are limita n punctul
x
0
si
lim
xx0
(f
1
(x) f
2
(x)) = lim
xx0
f
1
(x) lim
xx0
f
2
(x);
3. daca catul limitelor are sens, atunci funct ia cat f
1
/f
2
are limita n punctul x
0
si
lim
xx0
f
1
(x)
f
2
(x)
=
lim
xx0
f
1
(x)
lim
xx0
f
2
(x)
;
4. daca limita lui f
1
la puterea limila lui f
2
are sens, atunci funct ia f
f2
1
are limita n
punctul x
0
si
lim
xx0
(f
1
(x))
f2(x)
=
lim
xx0
f
1
(x)
lim
xx
0
f2
(x)
.
Teorema 3.2 Fie u : E F si f : R doua funct ii si x
0
un punct de acumulare al
mult imii E, pentru care exista lim
xx0
u(x) = u
0
, u
0
punct de acumulare al mult imii F.
Daca exista lim
uu0
f(u) = l, atunci funct ia compusa f u : E R are limita n punctul
x
0
si
lim
xx0
(f u)(x) = l.
Funct ia u avand limita u
0
n punctul x
0
, urmeaza ca pentru orice sir (x
n
) convergent
la x
0
, sirul (u
n
), cu u
n
= u(x
n
), este convergent la u
0
Funct ia f avand limita l n punctul
u
0
, urmeaza ca sirul cu termenul general
f(n
n
) = f(u(x
n
)) = (f u)(x
n
)
este convergent la l.
Pentru siruri, criteriul lui Cauchy ne permite sa studiem convergent a unui sir fara a
implicata limita acestuia. Denit ia limitei unei funct ii cu ajutorul sirurilor ne permite
sa transpunem acest criteriu si la funct ii.
Teorema 3.3 (Criteriul lui Cauchy-Bolzano) Funct ia f are limita n punctul x
0
d.d. oricare ar > 0 exista o vecinatate V a lui x
0
a.. pentru orice x, x
= x
0
,
x, x
V E, sa avem [f(x) f(x
)[ < .
Necesitatea. Sa presupunem ca f(x) l cand x x
0
, Deci, oricare ar > 0,
exista un () > 0 a.. pentru orice x, x
V = (x
0
, x
0
+) sa avem
[f(x) l[ < , [f(x
) l[ < ,
de unde,
[f(x) f(x
)[ < [f(x) l[ +[f(x
) l[ < 2.
A MATEMATIC
A 40
Sucient a. Fie (x
n
) un sir, x
n
E, x
n
= x
0
, x
n
x
0
. Conform ipotezei, pentru
orice > 0 exista o vecinatate V a lui x
0
a.. pentru x, x
= x
0
, x, x
V E, sa avem
[f(x) f(x
)[ < .
Sirul (x
n
) ind convergent la x
0
, exista un N() a.. pentru n, m > N, x
n
, x
m
V
si deci [f(x
n
) f(x
m
)[ < . Prin urmare, sirul (f(x
n
)) este un sir Cauchy de numere
reale si deci are limita. Cum sirul (x
n
) este arbitrar, deducem ca funct ia f are limita n
punctul x
0
.
3.2 Limita unei funct ii vectoriale de o variabila reala
Fie f : E R
m
, E R si x
0
un punct de acumulare al mult imii E.
Denit ia 3.4 Spunem ca vectorul l = (l
1
, l
2
, . . . , l
m
) R
m
este limita funct iei f n
punctul x
0
daca pentru orice > 0 exista un numar () > 0 a.. oricare ar x E
pentru care [x x
0
[ < , sa avem
[[f (x) l[[ =
k=1
(f
k
(x) l
k
)
2
<
si scriem lim
xx0
f (x) = l.
Teorema 3.4 O funct ie vectoriala are limita ntr-un punct d.d. funct iile sale compo-
nente au limite n acel punct, adica
lim
xx0
f (x) = l lim
xx0
f
k
(x) = l
k
, k = 1, m.
Teorema rezulta din dubla inegalitate
[f
k
(x) l
k
[ [[f (x) l[[
m
i=1
[f
i
(x) l
i
[, k = 1, m
si denit ia precedenta.
Aceasta teorema reduce studiul limitei unei funct ii vectoriale la studiul limitelor a m
funct ii reale.
Teorema 3.5 Daca funct iile f
1
, f
2
: E R
m
au limite n punctul x
0
, atunci:
lim
xx0
(
1
f
1
(x) +
2
f
2
(x)) =
1
lim
xx0
f
1
(x) +
2
lim
xx0
f
2
(x),
1
,
2
R,
lim
xx0
(f
1
(x) f
2
(x)) = lim
xx0
f
1
(x) lim
xx0
f
2
(x).
A MATEMATIC
A 41
3.3 Limita unei funct ii de o variabila vectoriala
Fie f : E R, E R
n
, o funct ie reala si x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) un punct de
acumulare al mult imii E.
0
daca pentru
orice > 0 exista un numar () > 0 a.. oricare ar x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) E pentru
care
[[x x
0
[[ =
i=1
(x
i
x
0
i
)
2
< ,
sa avem [f(x) l[ < si scriem
lim
xx0
f(x) = l.
Fie f : E R
m
, E R
n
, o funct ie vectoriala si x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) un punct de
acumulare al mult imii E.
Denit ia 3.6 Spunem ca vectorul l = (l
1
, l
2
, . . . , l
m
) R
m
este limita funct iei f n
punctul x
0
daca pentru orice > 0 exista un numar () > 0 a.. oricare ar x E
pentru care [[x x
0
[[ < , sa avem [[f (x) l[[ < si scriem lim
xx0
f (x) = l.
Teorema 3.4 ramane valabila si n cazul funct iilor vectoriale de o variabila vectoriala.
Teorema 3.6 O funct ie vectoriala are limita ntr-un punct d.d. funct iile sale compo-
nente au limite n acel punct, adica
lim
xx
0
f (x) = l lim
xx0
f
k
(x) = l
k
, k = 1, m.
Capitolul 4
FUNCTII CONTINUE
4.1 Continuitatea funct iilor reale de o variabila reala
4.1.1 Continuitatea ntr-un punct
Fie f : E R, E R, o funct ie reala si x
0
E.
Denit ia 4.1 Spunem ca funct ia f este continua n punctul x
0
daca oricare ar U o
vecin atate a lui f(x
0
), exista o vecinatate V a lui x
0
, a.. pentru orice x V E, sa
avem f(x) U.
Vecinatatea V depinde de vecinatatea U. In problema continuitat ii se cerceteaza
comportarea funct iei n vecinatatea punctului x
0
fat a de valoarea funct iei n punctul x
0
,
deci x
0
trebuie sa apart ina mult imii de denit ie a funct iei.
Funct ia este continua n punctul x
0
daca la valori ale variabilei x vecine de x
0
funct ia
ia valori oricat de apropiate de valoarea funct iei n punctul x
0
. Nu se pune problema
continuitat ii n punctele + si si nici n punctele n care valoarea funct iei devine
innita. Intr-un punct izolat x
0
E funct ia f este continua, deoarece n denit ia conti-
nuitat ii nu se cere (ca la denit ia limitei ntr-un punct) ca x
0
sa e punct de acumulare
al lui E.
Un punct x
0
n care funct ia este continua se numeste punct de continuitate pentru
funct ia f.
Denit ia precedenta este echivalenta cu urmatoarea denit ie:
0
daca pentru orice > 0
exista un numar () > 0 a.. oricare ar x E pentru care [x x
0
[ < , sa avem
[f(x) f(x
0
)[ < .
In cazul n care x
0
E este punct de acumulare pentru E, continuitatea n punctul
x
0
se poate deni cu ajutorul limitei.
42
A MATEMATIC
A 43
0
, punct de acumulare
pentru E, daca f are limita n x
0
si aceasta este egala cu f(x
0
), adica
lim
xx0
f(x) = f(x
0
).
Deoarece f este continua n orice punct izolat din E, problema continuitat ii se pune
numai n punctele de acumulare ale lui E. Daca f nu este continua n x
0
, spunem ca
funct ia f este discontinu a n punctul x
0
, iar x
0
se numeste punct de discontinuitate.
Funct ia f este continua pe o mult ime A E daca este continua n ecare punct al
mult imii A, adica
Denit ia 4.4 Spunem ca funct ia f este continua pe A E daca pentru orice x A
si pentru orice > 0 exista un numar (, x) > 0 a.. oricare ar x
E pentru care
[x
x[ < , sa avem [f(x
) f(x)[ < .
4.1.2 Proprietat i ale funct iilor continue
Operat ii cu funct ii continue
Din denit ia continuitat ii cu ajutorul sirurilor si proprietat ile operat iilor cu siruri rezulta:
Teorema 4.1 Daca funct iile f, g : E R sunt continue n punctul x
0
, atunci:
1. funct ia f +g este continua n x
0
;
2. funct ia f g este continua n x
0
;
3. daca g(x
0
) = 0, funct ia f/g este continua n x
0
.
Continuitatea funct iei compuse
Teorema 4.2 Fie u : E F si f : F R. Daca funct ia u este continua n punctul
x
0
E si f este continua n punctul u
0
= u(x
0
) F, atunci funct ia compusa f u :
E R este continua n punctul x
0
.
Deoarece funct ia u este continua n x
0
, pentru orice sir (x
n
), x
n
E, convergent la
x
0
, sirul (u
n
), u
n
= u(x
n
), din F este convergent la u
0
. Funct ia f ind continua n u
0
,
sirul (f(u
n
)) este convergent la f(u
0
). Deci f(u(x
n
)) f(u(x
0
)).
Proprietat i locale ale funct iilor continue
Teorema 4.3 Daca f este continu a n x
0
si f(x
0
) = 0, exista o vecinatate V a lui x
0
a.. pentru orice x V E sa avem f(x) f(x
0
) > 0.
Sa presupunem ca f(x
0
) > 0 si e =
1
2
f(x
0
). Din denit ia continuitat ii, rezulta ca
exista o vecinatate V a lui x
0
a.. pentru orice x V E avem [f(x) f(x
0
)[ <
1
2
f(x
0
),
de unde f(x) >
1
2
f(x
0
) > 0. Daca f(x
0
) < 0, luam =
1
2
f(x
0
).
Din demonstrat ia teoremei precedente rezulta
Teorema 4.4 Daca f este continua n x
0
exista o vecinatate V a lui x
0
n care f este
marginita.
A MATEMATIC
A 44
Proprietat i ale funct iilor continue pe un interval nchis si marginit
Teorema 4.5 (Prima teorema lui Weierstrass) O funct ia continua pe un interval
nchis si marginit [a, b] este marginita pe [a, b].
Demonstrat ie prin reducere la absurd. Sa presupunem ca funct ia f : [a, b] R,
continua pe [a, b], nu ar marginita pe [a, b]. Deci, pentru orice numar M > 0 exista un
punct
M
[a, b] a.. [f(
M
)[ > M. Sa luam M = n. Urmeaza ca pentru orice n N
exista un
n
=
n
[a, b] a.. [f(
n
)[ > n.
Intervalul [a, b] ind marginit si nchis, sirul (
n
) este marginit siconform lemei lui
Cesarose poate extrage un subsir (
n
k
) convergent la un punct [a, b]. Funct ia ind
continua pe [a, b] este continua si n , deci f(
n
) f(). Insa din [f(
n
k
)[ > n
k
deducem
ca pentru k , [f(
n
k
)[ . Contradict ie.
Teorema 4.6 (Adoua teorema a lui Weierstrass) O funct ie continua pe un interval
nchis si marginit [a, b] si atinge marginile pe [a, b].
Funct ia f : [a, b] R, ind continua pe [a, b], dupa teorema precedenta este
marginita pe [a, b], deci exista numerele m si M a.. m f(x) M, unde m este
marginea inferioara si M marginea superioara a valorilor funct iei f pe [a, b]. Sa aratam
ca exista un punct [a, b] n care f() = m.
Demonstrat ie prin reducere la absurd. Sa presupunem ca n nici un punct din [a, b]
funct ia f nu ia valoarea m. Atunci, dupa denit ia marginii inferioare, urmeaza ca f(x)
m > 0 pe [a, b] si deci funct ia f
1
(x) =
1
f(x)m
este continua si pozitiva pe [a, b]. Prin
urmare, conform teoremei precedente, f
1
este marginita pe [a, b], deci exista un M
1
> 0
a.. f
1
(x) M
1
, de unde rezulta ca m +
1
M1
f(x), adica m nu ar mai maginea
inferioara a valorilor funct iei f pe [a, b]. Contradict ie.
In mod asemanator se demonstreaza existent a unui punct n care f ia valoarea M.
Teorema 4.7 Daca o funct ie continua pe un interval nchis si marginit [a, b] ia valori
de semne contrare la capetele intervalului, adica f(a) f(b) < 0, atunci exista cel put in
un punct x
0
(a, b) a.. f(x
0
) = 0.
Sa presupunem ca f(a) < 0, f(b) > 0 si e x
1
+
a+b
2
mijlocul lui [a, b]. Daca
f(x
1
) = 0, x
1
este punctul cautat. In caz contrar, notam cu [a
1
, b
1
] acela dintre intervalele
[a, x
1
] sau [x
1
, b] pentru care f(a
1
) < 0, f(b
1
) > 0 si e x
2
=
a1+b1
2
mijlocul lui [a
1
, b
1
].
Daca f(x
2
) = 0, x
2
este punctul cautat. In caz contrar, notam cu [a
2
, b
2
] acele dintre
intervalele [a
1
, x
2
] sau [x
2
, b
1
] pentru care f(a
2
) < 0, f(b
2
) > 0. Continuand n acest
mod, obt inem un sir de intervale marginite si nchise I
n
= [a
n
, b
n
] cu I
n+1
I
n
si
b
n
a
n
=
ba
2
n
0. Din Lema lui Cesaro rezulta ca
n=1
I
n
= x
0
, punctul x
0
ind
limita comuna a celor doua siruri (a
n
) si (b
n
) si x
0
[a, b]. Deoarece f(a
n
) < 0, f(b
n
) > 0
si f este continua, trecand la limita pentru n , urmeaza ca f(x
0
) 0 si f(x
0
) 0,
ceea ce conduce la f(x
0
) = 0.
Teorema 4.8 O funct ie continua pe un interval nchis si marginit [a, b] ia cel put in o
data toate valorile cuprinse ntre marginea inferioara m si marginea superioara M a
valorilor sale pe [a, b].
A MATEMATIC
A 45
Fie (m, M). Funct ia g(x) = f(x) este continua pe [a, b]. Daca
m
si
M
sunt punctele pentru care f(
m
) = m si f(
M
) = M, avem g(
m
) < 0, g(
M
) > 0. Deci
exista un punct x
0
cuprins ntre
m
si
M
a.. g(x
0
) = 0, adica f(x
0
) = .
Proprietatea pusan evident an aceasta teorema se numeste proprietatea lui Darboux.
4.1.3 Continuitatea uniforma
Denit ia 4.5 Spunem ca funct ia f : E R este uniform continua pe E daca oricare
ar > 0 exista un numar () > 0 a.. pentru orice x, x
E pentru care [x x
[ < ,
sa avem [f(x) f(x
)[ < .
Exemplul 4.1 Funct ia f(x) = x
3
, x [1, 3] este uniform continua pe [1, 3]. Intr-adevar,
[f(x) f(x
)[ = [x x
[ (x
2
+xx
+x
2
) < 27 [x x
[ < ,
pentru orice x, x
[1, 3] pentru care [x x
[ < (), cu () = 27/.

Daca n denit ia precedenta pastram pe x
E x, obt inem denit ia continuitat ii

funct iei f pe E. Deci o funct ie uniform continua pe mult imea E este continua pe E.
Reciproca nu este adevarata.
Teorema 4.9 O funct ie continua pe un interval nchis si marginit (compact) este uni-
form continua pe acel interval.
Demonstrat ie prin reducere la absurd. Sa presupunem ca funct ia f : [a, b] R,
continua pe [a, b], nu ar uniform continua pe [a, b]. Rezulta atunci ca exista un
0
> 0
a.. pentru orice > 0 exista punctele x
, x
[a, b] cu [x
[ < pentru care

[f(x
) f(x
)[
0
.
Sa luam =
1
n
. Obt inem astfel doua siruri de puncte (x
n
), (x
n
) din [a, b] cu propri-
etatea ca pentru orice n N avem [x
n
x
n
[ <
1
n
si [f(x
) f(x
)[
0
.
Intervalul [a, b] ind marginit, sirul (x
n
) este marginit siconform Lemei lui Cesaro
admite un subsir (x
n
k
) convergent. Fie x
0
limita sa. deoarece [x
n
k
x
n
k
[ <
1
n
k
0,
urmeaza ca subsirul (x
n
k
) al lui (x
n
) este de asemenea convergent la x
0
. Intervalul [a, b]
ind nchis, x
0
[a, b]. Funct ia f ind continua pe [a, b], deci si n x
0
, avem
lim
k
f(x
n
k
) = f(x
0
), lim
k
f(x
n
k
) = f(x
0
),
de unde 0
0
. Contradict ie. Rezulta ca f este uniform continua pe [a, b].
O condit ie sucienta de uniforma continuitate este data de urmatoarea teorema.
Teorema 4.10 Daca pentru orice x, x
E exista un numar L > 0 a..

[f(x) f(x
)[ < L[x x
[, (4.1)
atunci funct ia f este uniform continu a pe E.
Intr-adev ar, pentru () =

L
, inegalitatea [x x
[ < implica inegalitatea [f(x)

f(x
)[ < .
Condit ia (4.1) se numeste condit ia lui Lipschitz.
A MATEMATIC
A 46
4.2 Continuitatea funct iilor vectoriale
4.2.1 Continuitatea ntr-un punct
Fie f : E R
m
, E R
n
, o funct ie vectoriala si x
0
E.
0
daca pentru orice > 0
exista un numar () > 0 a.. oricare ar x E pentru care [[x x
0
[[ < , sa avem
[[f (x) f (x
0
)[[ < .
In cazul n care x
0
E este punct de acumulare pentru E, continuitatea n punctul
x
0
se poate deni cu ajutorul limitei.
0
, punct de acumulare
pentru E, daca f are limita n x
0
si aceasta este egala cu f (x
0
), adica
lim
xx0
f (x) = f (x
0
), sau lim
xx0
[[f (x) f (x
0
)[[ = 0.
Teorema 4.11 Funct ia f : E R
m
, f = (f
1
, f
2
, . . . , f
m
), este continua n punctul x
0
d.d. funct iile componente f
k
E R, k = 1, m, sunt continue n x
0
.
Din inegalitat ile
[f
k
(x) f
k
(x
0
)[ [[f (x) f (x
0
)[[
m
i=1
[f
i
(x) f
i
(x
0
)[, k = 1, m,
avem implicat iile
[[f (x) f (x
0
)[[ < [f
k
(x) f
k
(x
0
)[ < , k = 1, m,
[f
i
(x) f
i
(x
0
)[ <

m
, i = 1, m [[f (x) f (x
0
)[[ < .
Urmatoarele proprietat i, stabilite pentru funct ii reale de o variabila reala, se ment in
si pentru funct ii vectoriale de o variabila vectoriala:
1. Daca f este continua n punctul x
0
exista o vecinatate a punctului x
0
n care
funct ia este marginita.
0
, atunci funct ia [[f [[ este continua n punctul
x
0
. Reciproca nu este adevarata.
3. Daca f si g sunt continue n punctul x
0
, atunci f +g, f , f g sunt continue n
punctul x
0
.
4. Fie f : E R
m
, E R
n
, F = f (E) R
m
si g : F R
p
. Daca funct ia f este
continua n punctul x
0
E si g este continua n punctul y
0
= f (x
0
) F, atunci funct ia
compusa g f : E R
p
este continua n punctul x
0
.
0
si f (x
0
) = 0, atunci exista o vecinatate V a
punctului x
0
a.. pentru orice x V E sa avem f (x) = 0.
A MATEMATIC
A 47
4.2.2 Continuitatea uniforma
Denit ia 4.8 Spunem ca funct ia f : E R
m
este uniform continua pe E daca oricare
ar > 0 exista un numar () > 0 a.. pentru orice x, x
E pentru care [[xx
[[ < ,
sa avem [[f (x) f (x
)[[ < .
Teorema 4.12 Funct ia f : E R
m
, f = (f
1
, f
2
, . . . , f
m
), este uniform continua pe E
k
E R, k = 1, m, sunt uniform continua pe E.
Din inegalitat ile
[f
k
(x) f
k
(x
)[ [[f (x) f (x
)[[
m
i=1
[f
i
(x) f
i
(x
)[, k = 1, m,
avem implicat iile
[[f (x) f (x
)[[ < [f
k
(x) f
k
(x
)[ < , k = 1, m,
[f
i
(x) f
i
(x
)[ <

m
, i = 1, m [[f (x) f (x
)[[ < .
Teorema 4.13 O funct ie vectoriala continua pe o mult ime E compacta (marginita si
nchisa) din R
n
este uniform continua pe E.
Capitolul 5
DERIVATE SI
DIFERENTIALE
5.1 Derivata si diferent iala funct iilor de o variabila
5.1.1 Derivata si diferent iala unei funct ii reale de o variabila
reala
Fie f : E R, E R, o funct ie reala si x
0
E un punct de acumulare al mult imii E.
Denit ia 5.1 Spunem ca funct ia f este derivabila n punctul x
0
daca exista si este
nita limita n x
0
a funct iei
R
x0
(x) =
f(x) f(x
0
)
x x
0
, x E ` x
0
.
Daca f este derivabila n x
0
, limita nita a funct iei R
x0
se numeste derivata funct iei f
n x
0
si se noteaza cu f
(x
0
):
f
(x
0
) = lim
xx0
f(x) f(x
0
)
x x
0
.
Daca limita funct iei R
x0
este innita, atunci funct ia f nu este derivabila n x
0
. Daca
limita funct iei R
x0
este se spune ca f are derivata n x
0
.
Denit ia 5.2 Spunem ca funct ia f : E R este diferent iabila n punctul x
0
E, punct
de acumulare pentru E, daca exista numarul A R si funct ia : E R satisfacand
condit ia lim
xx0
(x) = (x
0
) = 0 a..
f(x) f(x
0
) = A(x x
0
) +(x) (x x
0
), x E,
sau, cu x x
0
= h
f(x
0
+h) f(x
0
) = Ah +(x
0
+h) h, x
0
+h E.
48
A MATEMATIC
A 49
Daca f este diferent iabil a n x
0
, aplicat ia
h Ah, h R,
se numeste diferent iala funct iei f n x
0
si se noteaza
df(x
0
) = df(x
0
; h) = Ah.
Pentru funct ia identica i : R R, denita prin i(x) = x, oricare ar x
0
R are loc
identitatea
i(x) i(x
0
) = 1 h + 0 h, h R,
care arata ca funct ia identica este diferent iabila n orice punct x
0
R si di(x
0
) =
di(x
0
; h) = h, h R. Deoarece diferent iala funct iei identice este aceeasi n orice punct
din R, ea se noteaza
di(x) = dx = h (5.1)
si se numeste diferent iala variabilei independente.
5.1.2 Derivata si diferent iala unei funct ii vectoriale de o variabila
reala
Fie f : E R
m
, E R, o funct ie vectoriala si x
0
E un punct de acumulare al
mult imea E.
Denit ia 5.3 Spunem ca funct ia f este derivabila n punctul x
0
daca funct ia
R
x0
(x) =
f (x) f (x
0
)
x x
0
, x E ` x
0
,
are limita n x
0
si aceasta apart ine lui R
m
.
Daca f este derivabila n x
0
, limita funct iei R
x0
se numeste derivata funct iei f n x
0
si se noteaza cu f
(x
0
):
f
(x
0
) = lim
xx0
f (x) f (x
0
)
x x
0
. (5.2)
Teorema 5.1 Funct ia vectoriala f = (f
1
, f
2
, . . . , f
m
) este derivabila n x
0
d.d. funct iile
componente f
k
, k = 1, m, sunt derivabile n x
0
. In acest caz
f
(x
0
) = (f
1
(x
0
), f
2
(x
0
), . . . , f
m
(x
0
)).
Teorema rezulta din
f (x) f (x
0
)
x x
0
=
f
1
(x) f
1
(x
0
)
x x
0
,
f
2
(x) f
2
(x
0
)
x x
0
, . . . ,
f
m
(x) f
m
(x
0
)
x x
0
si faptul ca o funct ie vectoriala are limita ntr-un punct d.d. funct iile componente au
limita n acel punct.
A MATEMATIC
A 50
Denit ia 5.4 Spunem ca funct ia f este diferent iabila n punctul x
0
E, punct de acu-
mulare pentru E, daca exista vectorul A = (A
1
, A
2
, . . . , A
m
) R
m
si funct ia vectoriala
: E R
m
satisfacand condit ia lim
xx0
(x) = (x
0
) = 0 a..
f (x) f (x
0
) = A(x x
0
) +(x) (x x
0
), x E, (5.3)
sau, cu x x
0
= h
f (x
0
+h) f (x
0
) = Ah +(x
0
+h) h, x
0
+h E. (5.4)
Daca f este diferent iabila n x
0
, aplicat ia liniara df (x
0
) : R R
n
,
h Ah, h R,
se numeste diferent iala funct iei f n x
0
:
df (x
0
) = df (x
0
; h) = Ah. (5.5)
In baza lui (5.5) putem scrie (5.3), respectiv (5.4), astfel
f (x) f (x
0
) = df (x
0
; x x
0
) +(x) (x x
0
), x E, (5.6)
f (x
0
+h) f (x
0
) = df (x
0
; h) +(x
0
+h) h, x
0
+h E. (5.7)
Diferent iabilitatea funct iei f n x
0
atrage continuitatea ei n x
0
, deoarece din (5.3)
urmeaza
lim
xx0
f (x) = f (x
0
).
Deoarece (5.3) este echivalenta cu
f
k
(x) f
k
(x
0
) = A
k
(x x
0
) +
k
(x) (x x
0
), x E, k = 1, m,
rezulta ca funct ia vectoriala f = (f
1
, f
2
, . . . , f
m
) este diferent iabila n x
0
d.d. funct iile
componente f
k
, k = 1, m, sunt diferent iabile n x
0
. In acest caz
df (x
0
) = (df
1
(x
0
), df
2
(x
0
), . . . , df
m
(x
0
)).
Teorema 5.2 Funct ia f este diferent iabila n x
0
d.d. este derivabila n x
0
. Daca f este
diferent iabila n x
0
, atunci pentru orice h R avem
df (x
0
; h) = f
(x
0
) h. (5.8)
0
are loc (5.3), de unde deducem
lim
xx0
f (x) f (x
0
)
x x
0
= A R
m
,
adica f este derivabila n x
0
si f
(x
0
) = A. Luand A = f
(x
0
) n (5.5) obt inem (5.8).
Reciproc, daca f este derivabila n x
0
are loc (5.2). Construim funct ia : E R
m
,
prin
=
f (x)f (x0)
xx0
, x E ` x
0
0, x = x
0
.
(5.9)
A MATEMATIC
A 51
Atunci, (5.2) este echivalenta cu lim
xx0
(x) = (x
0
) = 0. Pe de alta parte, din (5.9) avem
f (x) f (x
0
) = A(x x
0
) +(x) (x x
0
), x E ` x
0
.
Deoarece (x
0
) = 0, rezulta ca egalitatea precedenta are loc si pentru x = x
0
. Asadar f
satisface (5.3) cu A = f
(x
0
), deci este diferent iabila n x
0
.
Cu (5.1), relat ia (5.8) se mai scrie
df (x
0
) = f
(x
0
) dx, de unde f
(x
0
) =
df (x
0
)
dx
.
Teorema precedenta se ment ine si pentru cazul funct iilor reale si
df(x
0
) = f
(x
0
) dx, de unde f
(x
0
) =
df(x
0
)
dx
.
Diferent a f (x) f (x
0
) se numeste cresterea funct iei f n x
0
corespunzatoare cresterii
h = x x
0
a variabilei independente n x
0
.
Presupunem cunoscute derivatele funct iilor elementare, precum si regulile de derivare
a funct iilor reale de o variabila reala. Utilizand aceste reguli si teoremele 5.1 si 5.2 rezulta
teorema urmatoare.
Teorema 5.3 Daca funct ia scalara : E R si funct iile vectoriale f , g : E R
m
,
E R, sunt diferent iabile n x
0
E, atunci:
1
0
. Funct ia f este diferent iabila n x
0
si d(f ) = df +f d.
2
0
. Funct ia f +g este diferent iabila n x
0
, oricare ar , R si d(f +g) =df +
dg.
3
0
. Produsul scalar al funct iilor f si g, adica funct ia f g, este o funct ie diferent iabila
si
d(f g) =df g +f dg.
Denit ia 5.5 Funct ia f : E R
m
este derivabila pe mult imea A E daca este deriv-
abila n orice punct x A. Funct ia f
: E R
m
se numeste funct ia derivata a funct iei
f sau, mai simplu, derivata lui f pe A.
5.1.3 Derivate si diferent iale de ordin superior
Fie f : E R, E R, o funct ie reala, f
: A R, A E, derivata funct iei f si x

0
A
un punct de acumulare pentru A.
Denit ia 5.6 Spunem ca funct ia f este de doua ori derivabila n x
0
daca funct ia f
este derivabila n x
0
. In acest caz, (f
(x
0
) se numeste derivata a doua a funct iei f n
x
0
si se noteaza f
(x
0
). Deci
f
(x
0
) = (f
(x
0
) sau
d
2
f
dx
2
(x
0
) =
d
dx
df
dx
(x
0
).
A MATEMATIC
A 52
Procedand prin recurent a, spunem ca f este de k ori derivabila n x
0
daca f
(k1)
este
derivabila n x
0
. Deci
f
(k)
(x
0
) = (f
(k1)
)
(x
0
) sau
d
k
f
dx
k
(x
0
) =
d
dx
d
k1
f
dx
k1
(x
0
).
Cand armam ca f este de k ori derivabilan x
0
subnt elegem ca f are toate derivatele
pana la ordinul k 1 inclusiv, pe o vecinatate a lui x
0
si ca derivata de ordinul k 1 este
derivabila n x
0
.
Funct ia f se numeste innit derivabila n x
0
daca admite derivata de orice ordin n
acest punct. Funct iile elementare sunt innit derivabile n orice punct interior mult imii
lor de denit ie.
Denit ia 5.7 Spunem ca funct ia f este de doua ori diferent iabila n punctul x
0
daca
funct ia df(x; h) = f
(x) h este diferent iabila n x

0
oricare ar h R. Daca f este de
doua ori diferent iabila n x
0
atunci aplicat ia
d
2
f(x
0
; h) = d(df)(x
0
; h) = d(f
h)(x
0
; h) = (f
h)
(x
0
) h = f
(x
0
) h
2
se numeste diferent iala a doua a funct iei f n x
0
.
Funct ia f este de k ori diferent iabila n x
0
daca diferent iala de ordinul k1 a funct iei
f, adica d
k1
f(x; h) = f
(k1)
(x) h
k1
este diferent iabila n x
0
pentru orice h R. In
acest caz, aplicat ia
d
k
f(x
0
; h) = d(d
k1
f)(x
0
; h) = d(f
(k1)
h)(x
0
; h) = (f
(k1)
h)
(x
0
) h = f
(k)
(x
0
) h
k
se numeste diferent iala de ordinul k a funct iei f n x
0
.
Funct ia f este de k ori diferent iabila n x
0
d.d. f este de k ori derivabila n x
0
.
Deoarece h = dx, putem scrie d
k
f(x
0
) = f
(k)
(x
0
) dx
k
.
Denit ia 5.8 Funct ia f : I R se numeste de clasa C
k
pe intervalul I daca f are
toate derivatele pana la ordinul k pe I si derivata de ordinul k este continua pe I.
Mult imea funct iilor de clasa C
k
pe I se noteaza C
k
(I). Prin C
0
(I) = C(I) se nt elege
mult imea funct iiloe continue pr I. Prin C
(I) se noteaza mult imea funct iilor innit

derivabile pe I.
In mod asemanator se denesc derivatele si diferent ialele de ordin superior ale unei
funct ii vectoriale f .
Funct ia vectoriala f = (f
1
, f
2
, . . . , f
m
) este de k ori derivabila (diferent iabila) n x
0
k
, k = 1, m, sunt de k ori derivabile (diferent iabile) n x
0
si
avem
f
(k)
(x
0
) = (f
(k)
1
(x
0
), f
(k)
2
(x
0
), . . . , f
(k)
m
(x
0
)),
d
k
f (x
0
) = (d
k
f
1
(x
0
), d
k
f
2
(x
0
), . . . , d
k
f
m
(x
0
)).
Evident ca
d
k
f (x
0
) = f
(k)
(x
0
) dx
k
. (5.10)
Spunem ca funct ia vectoriala f = (f
1
, f
2
, . . . , f
m
) este de clasa C
k
pe I si scriem
f C
k
(I) daca f
i
C
k
(I), i = 1, m.
A MATEMATIC
A 53
Teorema 5.4 (Formula lui Leibniz) Daca f , g C
n
(I), n N, atunci f g C
n
(I)
si are loc formula
(f g)
(n)
(x) =
n
k=0
C
k
n
f
(nk)
(x) g
(k)
(x), x I. (5.11)
Demonstrat ie prin induct ie dupa n.
Inmult ind (5.11) cu dx
n
si avand n vedere (5.10), obt inem
d
n
(f g)(x) =
n
k=0
C
k
n
d
nk
f (x) d
k
g(x), x I.
5.1.4 Proprietat i ale funct iilor derivabile
Multe dintre proprietat ile funct iilor derivabile de o variabila reala sunt cunoscute din
liceu. Pentru a usura expunerea rezultatelor noi, trecem totusi n revista unele dintre
aceste proprietat i.
Puncte de extrem. Teorema lui Fermat
Fie f : E R, E R.
Denit ia 5.9 Punctul x
0
E se numeste punct de extrem local sau relativ al funct iei f
daca exista o vecinatate V a lui x
0
a.. diferent a f(x) f(x
0
) sa pastreze semn constant
pentru orice x V E. Daca:
f(x) f(x
0
) 0, x V E, x
0
este punct de maxim local,
f(x) f(x
0
) 0, x V E, x
0
este punct de minim local.
Daca diferent a f(x) f(x
0
) pastreaza semn constant pentru orce x E, atunci x
0
se
numeste punct de extrem absolut. Orice punct de extrem absolut este punct de extrem
relativ. Reciproca nu este adevarata.
Teorema 5.5 (Teorema lui Fermat) Fie f : I R, denita pe intervalul I R
si x
0
un punct de extrem interior lui I. Daca funct ia f este derivabila n x
0
, atunci
f
(x
0
) = 0.
Teorema lui Fermat este o condit ie necesara de extrem.
Denit ia 5.10 Un punct x
0
I se numeste punct stat ionar sau punct critic al funct iei
f daca f este derivabila n x
0
si f
(x
0
) = 0.
Teorema lui Fermat arma ca punctele de extrem ale unei funct ii derivabile sunt
puncte stat ionare.
A MATEMATIC
A 54
Teoremele lui Rolle, Lagrange si Cauchy
Teorema 5.6 (Teorema lui Rolle) Fie f : [a, b] R. Daca:
1. f este continua pe [a, b],
2. f este derivabila pe (a, b),
3. f(a) = f(b),
atunci exista un punct c (a, b) a.. f
(c) = 0.
Teorema 5.7 (Teorema lui Lagrange) Fie f : [a, b] R. Daca:
1. f este continua pe [a, b],
2. f este derivabila pe (a, b),
atunci exista un punct c (a, b) a.. f(b) f(a) = f
(c) (b a) = df(c; b a).

Teoremele lui Rolle si Lagrange arma numai existent a punctului c (a, b), fara nici
o precizare asupra unicitat ii acestuia.
Din teorema lui Lagrange rezulta ca daca f : I R este derivabila pe I, atunci
oricare ar x
1
, x
2
I, x
1
= x
2
, exista de forma = x
1
+(x
2
x
1
), cu (0, 1), a..
f(x
1
) f(x
2
) = (x
1
x
2
) f
().
In particular, daca a, a +h I, avem
f(a +h) = f(a) = h f
(), = a +h, (0, 1).

Teorema 5.7 se numeste prima teorema de medie a calculului diferent ial sau teorema
cresterilor nite.
Consecint a 5.1 Daca f : I R este derivavila pe I R si f
(x) = 0 pe I, atunci f
este constanta pe I.
De aici rezulta ca daca f, g : I R sunt derivabile pe I R si f
(x) = g
(x) pe I,
atunci f si g difera printr-o constanta pe I.
Urmatoarea teorema generalizeaza teorema lui Lagrange la cazul funct iilor vectoriale
de o variabila reala.
Teorema 5.8 Daca dunct ia f : [a, b] R
m
este continua pe [a, b] si derivabila pe (a, b),
atunci exista un punct c (a, b) a..
[[f (b) f (a)[[ [[f
(c)[[ (b a). (5.12)

Daca f (b) = f (a), inegalitatea (5.12) are loc pentru orice punct c (a, b). Sa
presupunem ca f (b) = f (a). Denim funct ia reala
(x) = (f (b) = f (a)) f (x), x [a, b].
Funct ia satisface ipotezele teoremei lui Lagrange si deci exista un punct c (a, b) a.i.
(b) (a) =
(c) (b a). Deoarece

(b) (a) = (f (b) f (a))
2
= [[f (b) f (a)[[
2
,
(c) = (f (b) f (a)) f
(c),
A MATEMATIC
A 55
obt inem
[[f (b) f (a)[[
2
= (f (b) f (a)) f
(c) (b a).
Dar, folosind inegalitatea lui Schwarz-Cauchy, gasim
(f (b) f (a)) f
(c) [[f (b) f (a)[[ [[f
(c)[[,
cu care, dupa simplicare prin [[f (b) f (a)[[ obt inem (5.12).
Teorema 5.9 (Teorema lui Cauchy) Fie funct iile f, g : [a, b] R. Daca:
1. f si g sunt continue pe [a, b],
2. f si g sunt derivabile pe (a, b),
3. g
(x) = 0, x (a, b),

atunci g(a) = g(b) si exista un punct c (a, b) a..
f(b) f(a)
g(b) g(a)
=
f
(c)
g
(c)
.
Aceasta teorema se numeste a doua teorema de medie a calculului diferent ial.
Teorema 5.10 (Teorema lui Darboux) daca funct ia f este derivabila pe I, atunci f
are proprietatea lui Darboux pe I (adica nu poate trece de la o valoare la alta fara a trece
prin toate valorile intermediare).
Teorema 5.11 (Regula lui l
Hospital) Fie f, g : [a, b] R si x

0
[a, b]. Daca:
1. f si g sunt derivabile pe (a, b) ` x
0
si continue n x
0
,
2. f(x
0
) = 0, g(x
0
) = 0,
3. g
(x) = 0 ntr-o vecinatate a lui x

0
,
4. exista lim
xx0
f
(x)
g
(x)
= ,
atunci exista si lim
xx0
f(x)
g(x)
= .
Formula lui Taylor pentru funct ii de o variabila
Denit ia 5.11 Fie f : I R o funct ie de n ori derivabila n punctul x
0
I. Polinomul
T
n
(x) = f(x
0
) +
1
1!
f
(x
0
)(x x
0
) +
1
2!
f
(x
0
)(x x
0
)
2
+ +
1
n!
f
(n)
(x
0
)(x x
0
)
n
=
n
k=0
1
k!
f
(k)
(x
0
)(x x
0
)
k
=
n
k=0
1
k!
d
k
f(x
0
; x x
0
)
se numeste polinomul lui Taylor de gradul n al funct iei f n punctul x
0
.
Funct ia R
n
(x) = f(x) T
n
(x), x I, se numeste restul lui Taylor de ordinul n al
funct iei f n punctul x
0
. Din egalitatea precedenta avem
f(x) = T
n
(x) +R
n
(x), x I,
care se numeste formula lui Taylor de ordinul n a funct iei f n punctul x
0
.
Deoarece lim
xx0
R
n
(x) = 0, pentru valori ale lui x sufucient de apropiate de x
0
, poli-
nomul T
n
(x) aproximeaza pe f(x), adica f(x) T
n
(x).
A MATEMATIC
A 56
Teorema 5.12 (Formula lui Taylor) Fie f : I R o funct ie de n +1 ori derivabila
pe I si p N. Oricare ar x, x
0
I, x = x
0
, exista un punct cuprins ntre x
0
si x,
adica de forma = x
0
+(x x
0
), (0, 1), a.. sa avem
f(x) =
n
k=0
1
k!
f
(k)
(x
0
)(x x
0
)
k
+
(x x
0
)
p
(x )
np+1
n! p
f
(n+1)
(). (5.13)
Pentru orice p N, x, x
0
I, x = x
0
, numere xate, numarul A R satisfacand
condit ia
(a) f(x) = f(x
0
) +
1
1!
f
(x
0
)(x x
0
) + +
1
n!
f
(n)
(x
0
)(x x
0
)
n
+ (x x
0
)
p
A
este unic determinat.
Pentru a dovedi (5.13) ramane sa aratam ca
(b) A =
f
(n+1)
()
n! p
(x x
0
)
np+1
.
In acest scop sa condideram funct ia : I R, denita prin
(t) = f(t) +
1
1!
f
(t)(x t) + +
1
n!
f
(n)
(t)(x t)
n
+ (x t)
p
A,
n care A sasface (a).
Funct ia este derivabila pe I deoarece f este de n+1 ori derivabila pe I. Pe de alta
parte, avand n vedere (a), gasim ca (x
0
) = (x) = f(x). Asadar, funct ia satisface
condit iilor teoremei lui Rolle pe [x
0
, x] si deci exista un punct (x
0
, x) a..
() = 0.
Dar
(t) =
1
n!
f
(n+1)
(t)(x t)
n
p(x t)
p1
A
si deci A are expresia (b), c.c.t.d.
Restul din formula (5.13) se numeste restul lui Schomlich
R
n
(x) =
(x x
0
)
p
(x )
np+1
n! p
f
(n+1)
(), p N.
Cazuri particulare
1. Daca luam p = 1, obt inem
R
n
(x) =
(x x
0
)
n+1
n!
(1 )
n
f
(n+1)
(), = x
0
+(x x
0
), (0, 1),
care se numeste restul lui Cauchy.
2. Daca luam p = n + 1, obt inem
R
n
(x) =
(x x
0
)
n+1
n!
f
(n+1)
(), = x
0
+(x x
0
), (0, 1),
care se numeste restul lui Lagrange.
A MATEMATIC
A 57
Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange se scrie
f(x) = f(x
0
)+
1
1!
f
(x
0
)(xx
0
)+ +
1
n!
f
(n)
(x
0
)(xx
0
)
n
+
1
(n + 1)!
f
(n+1)
()(xx
0
)
n+1
=
n
k=0
1
k!
d
k
f(x
0
; x x
0
) +
1
(n + 1)!
d
n+1
f(; x x
0
), = x
0
+(x x
0
), (0, 1).
Luand x x
0
= h, putem scrie nca formula lui Taylor sub forma
f(x
0
+h) = f(x
0
) +
1
1!
f
(x
0
) h + +
1
n!
f
(n)
(x
0
) h
n
+
1
(n + 1)!
f
(n+1)
() h
n+1
=
=
n
k=0
1
k!
d
k
f(x
0
; h) +
1
(n + 1)!
d
n+1
f(; h), = x
0
+ h, (0, 1).
Daca 0 si luam x
0
= 0, obt inem
f(x) = f(0) +
1
1!
f
(0) x + +
1
n!
f
(n)
(0) x
n
+
1
(n + 1)!
f
(n+1)
(x) x
n+1
=
=
n
k=0
1
k!
d
k
f(0; x) +
1
(n + 1)!
d
n+1
f(x; x), (0, 1),
care se numeste formula lui Mac-Laurin.
Exemplul 5.1 Funct ia f(x) = sin x, x R, are dezvoltarea Mac-Laurin
sin x =
n
k=1
(1)
k1
x
2k1
(2k 1)!
+
x
2n
(2n)!
sin(x), (0, 1).
Exemplul 5.2 Funct ia f(x) = cos x, x R, are dezvoltarea Mac-Laurin
cos x =
n
k=0
(1)
k
x
2k
(2k)!
+
x
2n+1
(2n + 1)!
cos(x), (0, 1).
Exemplul 5.3 Funct ia f(x) = ln(1 +x), x (1, ), are dezvoltarea Mac-Laurin
ln(1 +x) =
n
k=1
(1)
k1
x
k
k
+ (1)
n
x
n+1
(n + 1)(1 +x)
n+1
, (0, 1).
Exemplul 5.4 Funct ia f(x) = (1 + x)
, x (1, ), R, are dezvoltarea Mac-

Laurin
(1 +x)
= 1 +
n
k=1
( 1) ( k + 1)
k!
x
k
+
( 1) ( n)
(n + 1)!
x
n+1
(1 +x)
n+1
,
cu (0, 1).
A MATEMATIC
A 58
Formula lui Taylor pentru funct ii vectoriale de o variabila
Daca funct ia vetoriala f : I R
m
, f = (f
1
, f
2
, . . . , f
m
), este de n + 1 ori derivabila n
x
0
I atunci pentru ecare componenta f
i
, i = 1, m, putem scrie
f
i
(x) =
n
k=0
1
k!
f
(k)
i
(x
0
)(x x
0
)
k
+R
n
i
(x), i = 1, m,
care sunt echivalente cu
f (x) =
n
k=0
1
k!
f
(k)
(x
0
)(x x
0
)
k
+R
n
(x),
cu R
n
(x) = (R
n
1
(x), R
n
2
(x), . . . , R
n
m
(x)), unde
R
n
i
(x) =
1
(n + 1)!
f
(n+1)
i
(
i
)(x x
0
)
n+1
,
i
= x
0
+
i
(x x
0
),
i
(0, 1), i = 1, m,
care reprezinta formula lui Taylor pentru funct ia vectoriala f cu restul lui Lagrange.
Condit ii suciente de extrem pentru funct ii de o variabila
Teorema 5.13 Fie f : I R o funct ie de n ori derivabila ntr-o vecin atate a punctului
x
0
, interior lui I, n care
f
(x
0
) = f
(x
0
) = . . . = f
(n1)
(x
0
) = 0, f
(n)
(x
0
) = 0, n 2,
atunci:
1. Daca n = 2m, m N, punctul x
0
este punct de extrem al funct iei f si anume:
- punct de maxim daca f
(n)
(x
0
) < 0,
- punct de minim daca f
(n)
(x
0
) > 0;
2. Daca n = 2m1, m N, punctul x
0
nu este punct de extrem.
Inipotezele teoremei, formula lui Taylor cu restul lui Lagrange se scrie
f(x) f(x
0
) =
(x x
0
)
n
n!
f
(n)
(), = x
0
+(x x
0
), (0, 1).
Cum f
(n)
(x
0
) = 0, exista o vecinatate V a lui x
0
n care f
(n)
(x
0
) f
(n)
(x) > 0.
1. Daca n = 2m, m N, atunci diferent a f(x) f(x
0
) are semnul lui f
(n)
(x
0
),
deoarece (x x
0
)
n
0. Deci x
0
este punct de extrem: de maxim daca f
(n)
(x
0
) < 0 si
de minim daca f
(n)
(x
0
) > 0.
2. Daca n = 2m1, m N, atunci (x x
0
)
n
este negativ pentru x < x
0
si pozitiv
pentru x > x
0
. Punctul x
0
nu este punct de extrem deoarece nu exista nici o vecinatate
a lui x
0
pe care diferent a f(x) f(x
0
) sa pastreze semn constant.
A MATEMATIC
A 59
5.2 Derivatele si diferent iala funct iilor de n variabile
5.2.1 Derivatele part iale si diferent iala funct iilor reale de n vari-
abile
Fie f : E R, E R
2
, f = f(x, y) o funct ie reala de doua variabile si x
0
= (x
0
, y
0
) un
punct interior lui E.
Denit ia 5.12 Spunem ca funct ia f este derivabila part ial n punctul (x
0
, y
0
) n raport
cu variabila x daca exista si este nita
lim
xx0
f(x, y
0
) f(x
0
, y
0
)
x x
0
.
Limita nsasi se numeste derivata part iala a funct iei f n punctul (x
0
, y
0
) n raport
cu x si se noteaza prin
f
x
(x
0
, y
0
) sau
f
x
(x
0
, y
0
).
Spunem ca funct ia f este derivabila part ial n punctul (x
0
, y
0
) n raport cu variabila
y daca exista si este nita
lim
yy0
f(x
0
, y) f(x
0
, y
0
)
y y
0
.
Limita ns asi se numeste derivata part iala a funct iei f n punctul (x
0
, y
0
) n raport
cu y si se noteaza prin
f
y
(x
0
, y
0
) sau
f
y
(x
0
, y
0
).
Din denit ie rezulta ca atunci cand derivamn raport cu x, variabila y este considerata
constanta si derivam ca si cum am avea o funct ie de singura variabila x. O observat ie
asemamatoare, cu schimbarea rolului variabilelor, are loc si n privint a derivatei n raport
cu y.
Exemplul 5.5 Funct ia f(x, y) = ln(x
2
+y
2
), (x, y) R
2
`(0, 0) are derivatele part iale
f
x
(x, y) =
2x
x
2
+y
2
,
f
y
(x, y) =
2y
x
2
+y
2
.
Fie acum f : E R, E R
n
, f = f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) o funct ie reala de n variabile si
x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) un punct interior al lui E.
Denit ia 5.13 Spunem ca funct ia f este derivabila part ial n punctul x
0
n raport cu
variabila x
k
daca exista si este nita
lim
x
k
x
0
k
f(x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
k1
, x
k
, x
0
k+1
, . . . , x
0
n
) f(x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
)
x
k
x
0
k
.
Limita nsasi se numeste derivata part iala a funct iei f n punctul x
0
n raport cu
variabila x
k
si se noteaza prin
f
x
k
(x
0
) sau
f
x
k
(x
0
).
A MATEMATIC
A 60
Derivata part ialan raport cu x
k
a funct iei f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) se obt ine derivand funct ia
f privita ca funct ie numai de variabila x
k
, celelalte variabile ind considerate constante.
De aici rezulta ca regulile de calcul ale derivatelor part iale sunt aceleasi cu cele ale
derivatelor funct iilor de o variabila.
O funct ie f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) poate avea, ntr-un punct x
0
, cel mult n derivate part iale.
Fie din nou f : E R, E R
2
, f = f(x, y) o funct ie reala de doua variabile si
x
0
= (x
0
, y
0
) un punct interior lui E.
0
, punct de acumu-
lare pentru E, daca exista vectorul A = (A, B) R
2
si funct ia : E R satisfacand
condit ia lim
xx
0
(x, y) = (x
0
, y
0
) = 0 a..
f(x, y) f(x
0
, y
0
) = A(x x
0
) +B(y y
0
) +(x, y) [[x x
0
[[, x E,
sau, cu x x
0
= h, y y
0
= k, adica x x
0
= h,
f(x
0
+h, y
0
+k) f(x
0
, y
0
) = Ah +Bk +(x
0
+h, y
0
+k) [[h[[, x
0
+h E, (5.14)
0
, aplicat ia liniara
h A h = Ah +Bk, h = (h, k) R
2
,
se numeste diferent iala funct iei f n punctul x
0
si se noteaza
df(x
0
, y
0
) = df(x
0
, y
0
; h, k) = Ah +Bk. (5.15)
Pentru funct iile p : R
2
R
2
si q : R
2
R
2
, denite prin p(x, y) = x, q(x, y) = y,
oricare ar (x
0
, y
0
) R
2
, au loc inegalitat ile
p(x, y) p(x
0
, y
0
) = h + 0 [[h[[, q(x, y) q(x
0
, y
0
) = k + 0 [[h[[, h R
2
,
care arata ca funct iile p si q sunt diferent iabile n orice punct x
0
R
2
si dp(x
0
, y
0
) =
dp(x
0
, y
0
; h, k) = h, dq(x
0
, y
0
) = dq(x
0
, y
0
; h, k) = k. Deoarece diferent ialele funct iilor p
si q sunt aceleasi n orice punct din R
2
, ele se noteaza
dp(x, y) = dx = h, dq(x, y) = dy = k (5.16)
si se numesc diferent ialele variabilelor independente.
n
, f = f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) o funct ie reala de n variabile si
x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) un punct interior lui E.
0
, punct de acumu-
lare pentru E, daca exista vectorul A = (A
1
, A
2
, . . . , A
n
) R
n
si funct ia : E R
satisfac and condit ia lim
xx0
(x) = (x
0
) = 0 a..
f(x) f(x
0
) = A(x x
0
) +(x) [[x x
0
[[, x E,
A MATEMATIC
A 61
sau, cu x x
0
= h,
f(x
0
+h) f(x
0
) = A h+(x
0
+h) [[h[[, x
0
+h E.
0
, aplicat ia liniara
h A h =
n
i=1
A
i
h
i
, h = (h
1
, h
2
, . . . , h
n
) R
n
,
0
si se noteaz a
df(x
0
) = df(x
0
; h) = A h =
n
i=1
A
i
h
i
.
Daca n denit ia precedenta facem pe x x
0
, rezulta ca o funct ie diferent iabila
ntr-un punct este continua n acel punct.
Pentru funct iile p
i
: R
n
R
n
, denite prin p
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = x
i
, i = 1, n, oricare
ar (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) R
n
, au loc inegalitat ile
p
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) p(x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) = h
i
+ 0 [[h[[, h R
n
,
care arata ca funct iile p
i
sunt diferent iabile n orice punct x
0
R
n
si dp
i
(x
0
) =
dp(x
0
; h) = h
i
. Deoarece diferent ialele funct iilor p
i
sunt aceleasi n orice punct din
R
n
, ele se noteaza
dp(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = dx
i
= h
i
, (5.17)
si se numesc diferent ialele variabilelor independente.
Teorema 5.14 Daca funct ia f este diferent iabila n punctul x
0
atunci exista toate de-
rivatele part iale n x
0
si
df(x
0
) =
n
i=1
f
x
i
(x
0
) dx
i
. (5.18)
Sa presupunem ca f este o funct ie de doua variabile. Daca funct ia f este diferent i-
abila n punctul x
0
atunci are loc (5.14). Luand aici k = 0, mpart ind prin h si trecand
la limita pentru h 0, apoi luand h = 0, mpart ind prin k si trecand la limita pentru
k 0, obt inem
lim
h0
f(x
0
+h, y
0
) f(x
0
, y
0
)
h
= A, lim
k0
f(x
0
, y
0
+k) f(x
0
, y
0
)
k
= B,
de unde deducem ca exista derivatele part iale ale funct iei f n x
0
si
A =
f
x
(x
0
), B =
f
y
(x
0
).
Inlocuind A si Bn (5.15) si t inand seama de (5.16), obt inem pentru diferent iala funct iei
f n x
0
expresia
df(x
0
) =
f
x
(x
0
) dx +
f
y
(x
0
) dy.
Existent a derivatelor part iale ntr-un punct nu implica diferent iabilitatea funct iei n
acel punct si nici continuitatea funct iei n acel punct.
Teorema care urmeaza precizeaza condit ii suciente de diferent iabilitate a funct iei f.
A MATEMATIC
A 62
Teorema 5.15 Daca funct ia f are toate derivatele part iale pe sfera S(x
0
; ) E si
acestea sunt continue n x
0
, atunci f este diferent iabil a n x
0
.
Sa presupunem ca f este o funct ie de doua variabile. Pentru orice x = (x, y)
S(x
0
; ) avem
f(x, y) f(x
0
, y
0
) = [f(x, y) f(x
0
, y)] + [f(x
0
, y) f(x
0
, y
0
)]
si aplicand teorema lui Lagrange n ecare paranteza, gasim
f(x, y) f(x
0
, y) = f
x
(, y) (x x
0
), (x
0
, x),
f(x
0
, y) f(x
0
, y
0
) = f
y
(x
0
, ) (y y
0
), (y
0
, y),
deci
f(x, y) f(x
0
, y
0
) = f
x
(x
0
, y
0
) (x x
0
) +f
y
(x
0
, y
0
) (y y
0
)+
[f
x
(, y) f
x
(x
0
, y
0
)](x x
0
) + [f
y
(x
0
, ) f
y
(x
0
, y
0
)](y y
0
),
adica
f(x, y) f(x
0
, y
0
) = f
x
(x
0
, y
0
) (x x
0
) +f
y
(x
0
, y
0
) (y y
0
) +(x, y) [[x x
0
[[,
cu
(x) =
1
[[x x
0
[[
[f
x
(, y) f
x
(x
0
, y
0
)](x x
0
) + [f
y
(x
0
, ) f
y
(x
0
, y
0
)](y y
0
)
,
pentru x = x
0
si (x
0
) = 0.
Sa aratam ca (x) 0 cand x x
0
, Din [x x
0
[, [y y
0
[ [[x x
0
[[ si datorita
continuitat ii derivatelor part iale n S(x
0
; ), avem
[(x)[ [f
x
(, y) f
x
(x
0
, y
0
)[ +[f
y
(x
0
, ) f
y
(x
0
, y
0
)](y y
0
)[ 0,
deoarece (, ) si (x
0
, ) (x
0
, y
0
) cand x x
0
.
Aplicat ia
d =

x
1
dx
1
+

x
2
dx
2
+ +

x
n
dx
n
,
prin care se asociaza ecarei funct ii diferent iabile f diferent iala sa n x
0
, se numeste
operatorul de diferent iere.
Se verica imediat urmatoarele reguli de diferent iere:
d(f +g) = df +dg, , R,
d(fg) = g df +f dg,
d
f
g
=
g df f dg
g
2
, g(x) =0.
A MATEMATIC
A 63
5.2.2 Derivate part iale si diferent iala funct iilor vectoriale de n
variabile
Fie f : E R
m
, E R
n
, f = f (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) o funct ie vectoriala de n variabile si
x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) un punct interior al lui E.
Denit ia 5.16 Spunem ca funct ia f este derivabila part ial n punctul x
0
n raport cu
variabila x
k
lim
x
k
x
0
k
f (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
k1
, x
k
, x
0
k+1
, . . . , x
0
n
) f (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
)
x
k
x
0
k
.
Limita nsasi se numeste derivata part iala a funct iei f n punctul x
0
n raport cu
variabila x
k
si se noteaza prin
f
x
k
(x
0
) sau
f
x
k
(x
0
).
1
, f
2
, . . . , f
m
) este derivabila part ial n punctul
x
0
n raport cu variabila x
k
i
, i = 1, m, sunt derivabile part ial
x
0
k
.
Armat ia rezulta din faptul ca raportul incrementar al funct iei vectoriale f n x
0
n raport cu x
k
are drept componente rapoartele incrementare ale funct iilor componente
f
i
n x
0
n raport cu x
k
.
0
, punct de acu-
mulare penrtu E, daca exista matricea A = (A
ij
)
mn
(R) si funct ia vectoriala
: E R
m
, = (
1
,
2
, . . . ,
m
), satisfacand condit ia lim
xx
0
(x) = (x
0
) = 0 a..
f (x) f (x
0
) = A(x x
0
) +(x) [[x x
0
[[, x E,
sau, cu x x
0
= h,
f (x
0
+h) f (x
0
) = A h +(x
0
+h) [[h[[, x
0
+h E. (5.19)
Fie A
j
=
t
(A
1j
, A
2j
, . . . , A
mj
), j = 1, n, vectorii din R
m
ce au drept componente
coloanele matricei A. Daca f este diferent iabila n x
0
, aplicat ia liniara df (x
0
) : R
n
R
m
,
h A h =
n
j=1
A
j
h
j
, h = (h
1
, h
2
, . . . , h
n
) R
n
,
0
:
df (x
0
) = df (x
0
; h) = A h =
n
j=1
A
j
h
j
. (5.20)
1
, f
2
, . . . , f
m
) este diferent iabila n punctul x
0
i
, i = 1, m, sunt diferent iabile n x
0
.
A MATEMATIC
A 64
Armat ia rezulta din faptul ca egalitatea vectoriala (5.19) este echivalenta cu
egalitat ile
f
i
(x
0
+h) f
i
(x
0
) =
n
j=1
A
ij
h
j
+
i
(x
0
+h) [[h[[, x
0
+h E, i = 1, m.
Egalitatea vectoriala (5.20) se scrie pe componente
df
i
(x
0
) = df
i
(x
0
; h) =
n
j=1
A
ij
h
j
, i = 1, m.
Din Teorema 5.14 rezulta atunci ca daca f este diferent iabila n x
0
, funct iile f
i
au
toate derivatele part iale n x
0
si
df
i
(x
0
) =
n
j=1
f
i
x
j
(x
0
) dx
j
, i = 1, m.
5.2.3 Derivate part iale si diferent iale de ordin superior
Fie f : E R, E R
2
, f = f(x, y) o funct ie reala de doua variabile derivabila part ial
n raport ecare variabila x si y, n punctele interioare ale lui E.
Denit ia 5.18 Daca funct iile f
x
si f
y
sunt derivabile part ial n raport cu x si y, deri-
vatele lor part iale se numesc derivate part iale de ordinul doi ale funct iei f si se noteaz a:
2
f
x
2
=

x
f
x
,

2
f
yx
=

y
f
x
,

2
f
xy
=

x
f
y
,

2
f
y
2
=

y
f
y
.
Deci o funct ie de doua variabile poate avea patru derivate part iale de odinul doi.
In general, o funct ie de n variabile f = f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) are n
2
derivate part iale de
ordinul doi:
2
f
x
i
x
j
=

x
i
f
x
j
, i, j = 1, n.
Derivatele part iale
2
f/xy si
2
f/yx (numite si derivate part iale mixte), n
general, nu sunt egale. Teorema care urmeaza stabileste condit ii suciente ca derivatele
part iale mixte ale unei funct ii sa e egale.
Teorema 5.18 (Teoreme lui Schwarz) Daca funct ia f are derivate part iale mixte de
ordinul doi ntr-o vecinatate V a unui punct (x, y) din interiorul lui E si acestea sunt
continue n (x, y), atunci
2
f
xy
(x, y) =

2
f
xy
(x, y). (5.21)
Fie h = (h, k) R
2
a.. x +h V . Pentru t [0, 1] pentru care x+th V ,
denim funct iile
(t) = f(x +ht, y +k) f(x +ht, y), (t) = f(x +h, y +kt) f(x, y +kt).
A MATEMATIC
A 65
Se constata imediat ca (1) (0) = (1) (0). Aplicand teorema lui Lagrange
funct iilor si pe intervalul [0, 1], gasim
(a)
(
1
) =
(
2
),
1
,
2
(0, 1),
de unde
f
x
(x +h
1
, y +k)
f
x
(x +h
1
, y)
h =
f
y
(x +h, y +k
2
)
f
y
(x, y +k
2
)
k.
Printr-o noua aplicare a teoremei lui Lagrange funct iilor
f
x
(x +h
1
, y +kt),
f
y
(x +ht, y +k
2
), t [0, 1],
obt inem
2
f
yx
(x +h
1
, y +k
3
) =

2
f
xy
(x +h
4
, y +k
2
),
3
,
4
(0, 1).
Trecand la limita pentru (h, k) (0, 0) si t inand seama ca derivatele part iale mixte sunt
continue n (x, y) rezulta (5.21).
Rezultatul se ment ine si pentru derivatele de ordin superior
n+m
f
x
n
y
m
(x, y) =

n+m
f
y
m
x
n
(x, y).
Teorema ramane adevarata si pentru funct ii reale sau vectoriale de n variabile.
Fie f : E R, E R
2
, f = f(x, y) o funct ie reala de doua variabile diferent iabila
n punctele interioare ale lui E.
Denit ia 5.19 Spunem ca funct ia f este de doua ori diferent iabila n punctul (x, y)
daca funct ia df(x, y; h, k) este diferent iabila n (x, y) oricare ar (h, k) R
2
. Daca f
este de doua ori diferent iabila n (x, y), atunci aplicat ia
d
2
f(x, y; h, k) = d(df)(x, y; h.k) =

2
f
x
2
(x, y) h
2
+ 2

2
f
xy
(x, y) hk +

2
f
y
2
(x, y) k
2
se numeste diferent iala a doua a funct iei f n (x, y).
Deoarece h = dx si k = dy, diferent iala a doua se mai scrie
d
2
f(x, y) =

2
f
x
2
(x, y) dx
2
+ 2

2
f
xy
(x, y) dxdy +

2
f
y
2
(x, y) dy
2
.
Operatorul
d
2
=

x
dx +

y
dy
(2)
=

2
x
2
dx
2
+ 2

2
xy
dxdy +

2
y
2
dy
2
se numeste operatorul de diferent iere de ordinul doi.
A MATEMATIC
A 66
Daca funct ia f are toate derivatele part iale de ordinul p si acestea sunt continue,
funct ia f este de p ori diferent iabila n (x, y) si diferent iala de ordinul p este data de
d
p
f =

x
dx +

y
dy
(p)
f =
p
k=0
C
k
p
p
f
x
pk
y
k
dx
pk
dy
k
.
Pentru funct ii reale sau vectoriale de n variabile, diferent iala de ordinul p se deneste n
mod asemanator
d
p
f =

x
1
dx
1
+

x
2
dx
2
+ +

x
n
dx
n
(p)
f.
Fie D o mult ime deschisa din R
n
.
Denit ia 5.20 Funct ia f : D R se numeste de clasa C
k
pe D daca f are toate
derivatele part iale pana la ordinul k pe D si derivatele de ordinul k sunt continue pe D.
Mult imea funct iilor de clasa C
k
pe D se noteaza C
k
(D). Prin C
0
(D) = C(D) se
nt elege mult imea funct iilor continue pe D.
5.2.4 Derivatele part iale si diferent ialele funct iilor compuse
Teorema 5.19 Daca funct iile u, v : I R, I R, au derivate continue pe I, iar
funct ia f : E R, E R
2
, are derivate part iale continue pe E, atunci funct ia compusa
F : I R, F(x) = f(u(x), v(x)), pentru orice x I, are derivata continu a pe I, data
de
dF
dx
=
f
u
du
dx
+
f
v
dv
dx
. (5.22)
Fie x
0
I si u
0
= u(x
0
), v
0
= v(x
0
). Aplicand teorema lui Lagrange, putem scrie
f(u, v) f(u
0
, v
0
) = [f(u, v) f(u
0
, v)] + [f(u
0
, v) f(u
0
, v
0
)] =
= f
u
(u
, v)(u u
0
) +f
v
(u
0
, v
)(v v
0
),
cu u
(u
0
, u), v
(v
0
, v) si
u u
0
= u(x) u(x
0
) = u
(
u
)(x x
0
), v v
0
= v(x) v(x
0
) = v
(
v
)(x x
0
),
cu
u
,
v
(x
0
, x). Rezulta
F(x) F(x
0
)
x x
0
=
f(u, v) f(u
0
, v
0
)
x x
0
= f
u
(u
, v) u
(
u
) +f
v
(u
0
, v
) v
(
v
).
Trecand la limita pentru x x
0
, cum
u
,
v
x
0
si toate funct iile sunt continue,
obt inem
F
(x
0
) = f
u
(u
0
, v
0
) u
(x
0
) +f
v
(u
0
, v
0
) v
(x
0
).
Cum x
0
este arbitrar ales n I, rezulta (5.22).
A MATEMATIC
A 67
Inmult ind (5.22) cu dx si t inand seama ca du = u
(x) dx, dv = v
(x) dx, gasim ca

dF =
f
u
du +
f
v
dv.
In mod asemanator, pentru funct ia F(x) = f(u
1
(x), u
2
(x), . . . , u
n
(x)) avem urma-
toarea regula de derivare
dF
dx
=
f
u
1
du
1
dx
+
f
u
2
du
2
dx
+ +
f
u
n
du
n
dx
,
iar diferent iala va data de
dF =
f
u
1
du
1
+
f
u
2
du
2
+ +
f
u
n
du
n
.
Rezultatele obt inute se ment in si pentru funct iile vectoriale.
Exemplul 5.6 Fie F(x) = f(x + ln x, 1 +x
3
), x > 0. Punem u = x + ln x, v = 1 +x
3
.
Avem
F
(x) =
f
u
u
+
f
v
v
=
f
u
1 +
1
x
+ 3x
2
f
v
.
Denit ia 5.21 Funct ia f : E R, E R
n
, se numeste omogena de gradul m daca
f(tx
1
, tx
2
, . . . , tx
n
) = t
m
f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
),
pentru orice (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), (tx
1
, tx
2
, . . . , tx
n
) E.
Daca derivam aceasta relat ie n raport cu t si facem apoi t = 1, obt inem
x
1
f
x
1
+x
2
f
x
2
+ +x
n
f
x
n
= mf(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
numita relat ia lui Euler.
Derivatele si diferent ialele de ordin superior se calculeaza n mod asemanator.
Astfel, daca funct ia f(u, v) are derivate part iale de ordinul doi continue n E si funct iile
u(x) si v(x) au derivate de ordinul doi continue pe I, atunci funct ia F(x) = f(u(x), v(x))
este de doua ori derivabila pe I si
d
2
F
dx
2
=
d
dx
f
u
du
dx
+
f
v
dv
dx
=
=
2
f
u
2
du
dx
+

2
f
uv
dv
dx
du
dx
+

2
f
vu
du
dx
+

2
f
v
2
dv
dx
dv
dx
+
f
u
d
2
u
dx
2
+
f
v
d
2
v
dx
2
,
iar diferent iala a doua
d
2
F =

2
f
u
2
d
2
u + 2

2
f
uv
dudv +

2
f
v
2
d
2
v +
f
u
d
2
u +
f
v
d
2
v.
A MATEMATIC
A 68
Teorema 5.20 Daca funct iile u, v : D R, D R
2
, u = u(x, y), v = v(x, y), au
derivate part iale continue pe D, iar funct ia f : E R, E R
2
, f = f(u, v), are derivate
part iale continue pe E, atunci funct ia compusa F : D R, F(x, y) = f(u(x, y), v(x, y)),
pentru orice (x, y) D, are derivate part iale continue pe D, date de
F
x
=
f
u
u
x
+
f
v
v
x
,
F
y
=
f
u
u
y
+
f
v
v
y
. (5.23)
Armat ia rezulta din teorema precedenta, deoarece la derivarea part iala n raport
cu o variabila cealalta variabila este ment inuta constanta, deci F se considera funct ie
numai de o variabila.
Deoarece diferent iala funct iei F(x, y) este data de
dF =
F
x
dx +
F
y
dy,
t inand seama de (5.23) obt inem
dF =
f
u
u
x
+
f
v
v
x
dx +
f
u
u
y
+
f
v
v
y
dy,
de unde rezulta
dF =
f
u
du +
f
v
dv, cu : du =
u
x
dx +
u
y
dy, dv =
v
x
dx +
v
y
dy.
Exemplul 5.7 Fie funct ia F(x, y) = f(x + y, x
2
+ y
2
). Punem u = x + y, v = x
2
+ y
2
si obt inem pentru derivatele part iale
F
x
=
f
u
+ 2x
f
v
,
F
y
=
f
u
+ 2y
f
v
,
iar pentru diferent iala
dF =
f
u
du +
f
v
dv =
f
u
(dx +dy) +
f
v
(2xdx + 2y dy).
Derivatele part iale si diferent ialele de ordin superior se calculeaza n mod
asemanator
2
F
x
2
=

x
f
u
u
x
+
f
v
v
x
=
=
2
f
u
2
u
x
+

2
f
uv
v
x
u
x
+

2
f
vu
u
x
+

2
f
v
2
v
x
v
x
+
f
u
2
u
x
2
+
f
v
2
v
x
2
,
2
F
xy
=

y
f
u
u
x
+
f
v
v
x
=
=
2
f
u
2
u
y
+

2
f
uv
v
y
u
x
+

2
f
vu
u
y
+

2
f
v
2
v
y
v
x
+
f
u
2
u
xy
+
f
v
2
v
xy
,
2
F
y
2
=

y
f
u
u
y
+
f
v
v
y
=
A MATEMATIC
A 69
=
2
f
u
2
u
y
+

2
f
uv
v
y
u
y
+

2
f
vu
u
y
+

2
f
v
2
v
y
v
y
+
f
u
2
u
y
2
+
f
v
2
v
y
2
.
Pentru diferent iala a doua avem
d
2
F =

2
F
x
2
dx
2
+ 2

2
F
xy
dxdy +

2
F
y
2
dy
2
,
n care derivatele part iale sunt date de expresiile precedente, sau
d
2
F =

2
f
u
2
du
2
+ 2

2
f
uv
dudv +

2
f
v
2
dv
2
+
f
u
d
2
u +
f
v
d
2
v,
n care du si dv au expresiile scrise mai sus, iar pentru d
2
u si d
2
v avem
d
2
u =

2
u
x
2
dx
2
+ 2

2
u
xy
dxdy +

2
u
y
2
dy
2
, d
2
v =

2
v
x
2
dx
2
+ 2

2
v
xy
dxdy +

2
v
y
2
dy
2
.
Pentru funct ii de mai multe variabile avem o teorema asemanatoare.
Teorema 5.21 Daca funct iile u
k
: D R, D R
n
, u
k
= u
k
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), k = 1, p,
au derivate part iale continue pe D, iar funct ia f : E R, E R
p
,f = f(u
1
, u
2
, . . . , u
p
),
are derivate part iale continue pe E, atunci funct ia compusa F : D R,
F(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = f(u
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), u
2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), . . . , u
p
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)),
pentru orice (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) D, are derivate part iale continue pe D, date de
F
x
i
=
f
u
1
u
1
x
i
+
f
u
2
u
2
x
i
+ +
f
u
p
u
p
x
i
, i = 1, n. (5.24)
Diferent iala funct iei F este data de
dF =
F
x
1
dx
1
+
F
x
2
dx
2
+ +
F
x
n
dx
n
,
n care derivatele part iale au expresiile precedente, sau
dF =
f
u
1
du
1
+
f
u
2
du
2
+ +
f
u
p
du
p
,
cu
du
k
=
u
k
x
1
dx
1
+
u
k
x
2
dx
2
+ +
u
k
x
n
dx
n
, k = 1, p.
5.2.5 Proprietat i ale funct iilor diferent iabile
Teorema lui Lagrange pentru funct ii de n variabile
Fie a = (a
1
, a
2
, . . . , a
n
), b = (b
1
, b
2
, . . . , b
n
) R
n
.
Denit ia 5.22 Numim segment nchis cu extremitat ile n punctele a si b, mult imea
punctelor x R
n
de forma: x = a +t(b a), t [0, 1].
A MATEMATIC
A 70
Teorema 5.22 Fie f : [a, b] R, [a, b] R
n
. Daca f este continua pe [a, b] si
diferent iabila pe (a, b), atunci exista un punct c (a, b) a..
f(b) f(a) =
n
i=1
f
x
i
(c) (b
i
a
i
).
Consideram funct ia F : [0, 1] R, F(t) = f(a +t(b a)), care satisface condit iile
teoremei lui Lagrange pe intervalul [0, 1]. Exista deci un punct (0, 1) a.. F(1)
F(0) = F
(). Dar F(0) = f(a), F(1) = f(b) si

F
() =
n
i=1
f
x
i
(c) (b
i
a
i
), c = a +(b a) (a, b).
Formula lui Taylor pentru funct ii de mai multe variabile
Fie f : E R, E R
2
, o funct ie de doua variabile, derivabila de n + 1 ori pe E si
(x
0
, y
0
) un punct interior lui E. Pentru (x, y) E, consideram funct ia F : [0, 1] R,
F(t) = f(x
0
+t(x x
0
), y
0
+t(y y
0
)). Funct ia F este de n + 1 ori derivabila pe [0, 1].
Aplicand formula lui Taylor funct iei F pe [0, 1], avem
F(1) = F(0) +
1
1!
F
(0) +
1
2!
F
(0) + +
1
n!
F
(n)
(0) +R
n
(1),
cu
R
n
(1) =
1
(n + 1)!
F
(n+1)
(), (0, 1).
Insa F(1) = f(x, y) si F(0) = f(x
0
, y
0
). Pentru calculul derivatelor funct iei F(t) folosim
formula de derivare a funct iilor compuse. Deoarece F(t) = f(x(t), y(t)), cu x(t) =
x
0
+ (x x
0
) t si y(t) = y
0
+ (y y
0
) t, avem
d
k
F(t) =

x
dx +

y
dy
(k)
f(x(t), y(t)).
Deci
d
k
F(t) =
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
(k)
f(x(t), y(t)) dt
k
.
De unde
d
k
F
dt
k
(t) =
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
(k)
f(x(t), y(t)).
Pentru t = 0 obt inem
F
(k)
(0) =
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
(k)
f(x
0
, y
0
).
Cu acest rezultat, formula lui Taylor pentru funct ia f(x, y) n punctul (x
0
, y
0
) se scrie
f(x, y) = f(x
0
, y
0
) +
1
1!
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
f(x
0
, y
0
)+
A MATEMATIC
A 71
+ +
1
n!
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
(n)
f(x
0
, y
0
) +R
n
(x, y),
cu
R
n
(x, y) =
1
(n + 1)!
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
(n+1)
f(x
0
+(x x
0
), y
0
+(y y
0
)),
n care (0, 1). Polinomul
T
n
(x, y) = f(x
0
, y
0
) +
1
1!
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
f(x
0
, y
0
)+
+ +
1
n!
(x x
0
)

x
+ (y y
0
)

y
(n)
f(x
0
, y
0
)
se numeste polinomul Taylor de gradul n asociat funct iei f n punctul (x
0
, y
0
), care se
mai scrie
T
n
(x, y) = f(x
0
, y
0
) +
1
1!
f
x
(x
0
, y
0
)(x x
0
) +
f
y
(x
0
, y
0
)(y y
0
)
+
+
1
2!
2
f
x
2
(x
0
, y
0
)(x x
0
)
2
+ 2

2
f
xy
(x
0
, y
0
)(x x
0
)(y y
0
) +

2
f
y
2
(x
0
, y
0
)(y y
0
)
2
+
+ +
1
n!
n
k=0
C
k
n
n
f
x
nk
y
k
(x
0
, y
0
)(x x
0
)
nk
(y y
0
)
k
.
n
, o funct ie de n variabile, derivabila de p+1 ori pe E si
x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) un punct interior lui E. In mod asemanator ca la funct ii de doua
variabile se demonstreaza ca pentru orice x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) E are loc formula
f(x) = f(x
0
) +
p
k=1
1
k!
i=1
(x
i
x
0
i
)

x
i
(k)
f(x
0
) +R
p
(x),
cu
R
p
(x) =
1
(p + 1)!
i=1
(x
i
x
0
i
)

x
i
(p+1)
f(x
0
+(x x
0
)), (0, 1),
numita formula lui Taylor pentru funct ii de n variabile.
Exemplul 5.8 Polinomul Taylor de gradul 3 asociat funct iei f(x, y) =

x
2
+y
2
n
punctul (1, 1) este
T
3
(x, y) =

2 +
1
1!
1
2
[(x 1) +(y 1)] +
1
2!
1
2
2
[(x 1)
2
+2(x 1)(y 1) +(y 1)
2
]
1
3!
1
4
2
[(x 1)
3
(x 1)
2
(y 1) (x 1)(y 1)
2
+ (y 1)
3
].
A MATEMATIC
A 72
Exemplul 5.9 Polinomul Taylor de gradul n asociat funct iei f(x, y) = e
x+y
n punctul
(1, 1) este
T
n
(x, y) = 1 +
n
k=1
1
k!
[(x 1) + (y + 1)]
k
=
n
k=0
k
i=0
1
i!(k i)!
(x 1)
ki
(y + 1)
i
.
Exemplul 5.10 Sa se gaseasca o valoare aproximativa a numarului (1, 1)
1,2
.
Polinomul Taylor de gradul 3 asociat funct iei f(x, y) = x
y
, x > 0, y > 0, n punctul
(1, 1) este
T
3
(x, y) = 1 +
1
1!
(x 1) +
1
2!
[2(x 1)(y 1)] +
1
3!
[3(x 1)
2
(y 1)].
Putem atunci scrie f(1, 1; 1, 2) T
3
(1, 1; 1, 2) = 0, 1021.
Capitolul 6
FUNCTII DEFINITE
IMPLICIT
6.1 Funct ii denite implicit de o ecuat ie
6.1.1 Funct ii reale de o variabila reala
Fie data ecuat ia
F(x; y) = 0, (6.1)
n care F este o funct ie reala denita pe o mult ime E R
2
.
Denit ia 6.1 O funct ie y = f(x) denita pe o mult ime A R se numeste solut ie
a ecuat iei (6.1) pe mult imea A daca F(x; f(x)) = 0, pentru orice x A, pentru care
(x; f(x)) E.
Ecuat ia (6.1) poate avea pe mult imea A mai multe solut ii sau nici una, dupa cum
rezulta din urmatoarele exemple.
Exemplul 6.1 Ecuat ia x
2
+y
2
1 = 0 are n raport cu y o innitate de solut ii denite
pe mult imea A = [1, +1].
Intr-adevar, pentru orice , [1, +1], cu , funct iile
f(x) =

1 x
2
, x [, ],
1 x
2
, x [1, +1] ` [, ],
f(x) =
1 x
2
, x [, ],
1 x
2
, x [1, +1] ` [, ],
sunt solut ii ale ecuat iei x
2
+y
2
1 = 0. Aceste solut ii sunt funct ii discontinue n punctele
x = si x = , pentru , (1, +1). Numai pentru = 1 si = +1 se obt in funct ii
continue pe A:
f
1
(x) =
1 x
2
, f
2
(x) =
1 x
2
, x [, ].
73
A MATEMATIC
A 74
Daca pe langa continuitate cerem ca solut iile sa satisfaca si condit ia f(0) = 1, din
mult imea solut iilor ecuat iei x
2
+ y
2
1 = 0, ramane numai funct ia f
1
. Adica, ecuat ia
are o singura solut ie, funct ie continua pe [1, +1] care pentru x
0
= 0 ia valoarea y
0
= 1.
2
+y
2
+ 1 = 0 nu are nici o solut ie reala, oricare ar x R.
Denit ia 6.2 O funct ie y = f(x), solut ie a ecuat iei (6.1), se numeste funct ie denita
implicit de ecuat ia (6.1).
Condit iile n care ecuat ia (6.1) deneste implicit funct ia f, precum si proprietat ile
acesteia sunt precizate de teorema care urmeaza.
Teorema 6.1 Fie F : E R, une E R
2
este o mult ime deschisa si (x
0
, y
0
) E.
Daca:
F C
1
(E), F(x
0
; y
0
) = 0, F
y
(x
0
; y
0
) = 0,
atunci exista o vecinatate U a lui x
0
, o vecinatate V a lui y
0
si o funct ie f : U V ,
y = f(x), f C
1
(U) a.. F(x; f(x)) = 0, pentru orice x U, f(x
0
) = y
0
si
f
(x
0
) =
F
x
(x; f(x))
F
y
(x; f(x))
, x U. (6.2)
Funct ia F
y
(x; y) este diferita de zero n (x
0
; y
0
) si continua n acest punct. Exista
deci o vecinatate a punctului (x
0
; y
0
) n care F
y
(x; y) = 0. Putem presupune ca F
y
(x; y) >
0, n aceasta vecinatate.
Funct ia F(x
0
; y), de variabila y, are derivata pozitiva ntr-o vecinatate V = (, ) a
lui y
0
, deci este strict crescatoare pe V . Deoarece se anuleaza n punctul y
0
, urmeaza ca
F(x
0
; ) < 0 si F(x
0
; ) > 0.
Funct ia F(x; ), de variabila x, este continua n punctul x
0
si F(x
0
; ) < 0. Exista
deci o vecinatate U
a lui x
0
a.. F(x; ) < 0, pentru orice x U
.
Funct ia F(x; ), de variabila x, este continua n punctul x
0
si F(x
0
; ) > 0. Exista
deci o vecinatate U
a lui x
0
a.. F(x; ) > 0, pentru orice x U
.
Fie U = U
. Pentru orice x U, avem: F(x; ) < 0 si F(x; ) > 0. Funct ia

F(x; y), ca funct ie de y, este strict crescatoare pe [, ], continua pe [, ] si are valori
de semne contrare n extremitat ile intervalului. Exista atunci un punct si numai unul
y = f(x) (, ) a.. F(x; f(x)) = 0.
Deoarece F(x
0
; y
0
) = 0, punctului x
0
U i corespunde punctul y
0
(, ), adica
f(x
0
) = y
0
.
Funct ia f este continua pe U. Intr-adevar, pentru orice x, x + h U, putem scrie:
F(x; f(x)) = 0 si F(x + h; f(x + h)) = 0. Funct ia F ind continua pe E, deducem
prin trecere la limita n a doua egalitate ca F(x; lim
h0
f(x + h)) = 0. De aici gasim ca
lim
h0
f(x +h) = f(x).
Notand apoi cu k = f(x +h) f(x) = f(x +h) y, putem scrie
F(x +h; f(x +h)) F(x; f(x)) = F(x +h; y +k) F(x; y) = 0,
sau
[F(x +h; y +k) F(x; y +k)] + [F(x; y +k) F(x; y)] = 0.
A MATEMATIC
A 75
Aplicand teorema cresterilor nite deducem
F
x
(; y +k) h +F
y
(x; ) k = 0, (x, x +h), (y, y +k).
T inand seama de expresia lui k, mpart ind prin h gasim
F
x
(; y +k) +F
y
(x; )
f(x +h) f(x)
h
= 0.
Trecand la limita pentru h 0, cum derivatele part iale ale funct iei F sunt continue,
rezulta ca f este derivabila si are loc (6.2).
Daca derivam identitatea F(x; f(x)) = 0 dupa regula de derivare a unei funct ii com-
puse, avem
F
x
(x; f(x)) +F
y
(x; f(x)) f
(x) = 0,
de unde se deduce (6.2).
Aceasta observat ie ne permite sa calculam derivata de ordinul doi a funct iei f n
ipoteza ca F C
2
(E). Derivand din nou ultima egalitate, avem
F
xx
+F
xy
f
(x) + [F
yx
+F
yy
f
(x)] f
(x) +F
y
f
(x) = 0,
de unde, t inand seama de (6.2), rezulta
f
(x) =
F
2
y
F
xx
2F
x
F
y
F
xy
+F
2
x
F
yy
F
3
y
.
6.1.2 Funct ii reale de n variabile
Fie data ecuat ia
F(x; y) = 0, deci F(x
1
, x
2
, . . . , x
n
; y) = 0, (6.3)
n care x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) si F este o funct ie reala denita pe o mult ime E R
n+1
.
Denit ia 6.3 O funct ie y = f(x) = f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) denita pe o mult ime A R
n
se
numeste solut ie a ecuat iei (6.3) pe mult imea A daca F(x; f(x)) = 0, pentru orice x A,
pentru care (x; f(x)) E.
Teorema 6.2 Fie F : E R, une E R
n+1
0
, y
0
) E.
Daca:
F C
1
(E), F(x
0
; y
0
) = 0, F
y
(x
0
; y
0
) = 0,
0
0
y = f(x), f C
1
(U) a.. F(x; f(x)) = 0, pentru orice x U, f(x
0
) = y
0
si
f
x
k
(x
0
) =
F
x
k
(x; f(x))
F
y
(x; f(x))
, x U. (6.4)
Demonstrat ia urmeaza aceleasi etape cu cea din teorema precedenta.
A MATEMATIC
A 76
6.2 Funct ii denite implicit de un sistem de ecuat ii
Fie data ecuat ia vectoriala
F(x; y) = 0, (6.5)
n care x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, . . . , y
m
) si F = (F
1
, F
2
, . . . , F
m
) este o funct ie
vectoriala denita pe o mult ime E R
n+m
.
Denit ia 6.4 O funct ie y = f (x) denita pe o mult ime A R
n
se numeste solut ie
a ecuat iei (6.5) pe mult imea A daca F(x; f (x)) = 0, pentru orice x A, pentru care
(x; f (x)) E.
Ecuat ia vectoriala (6.5) este echivalena cu sistemul
F
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
; y
1
, y
2
, . . . , y
m
) = 0, i = 1, m. (6.6)
iar egalitatea y = f (x) este echivalenta cu y
i
= f
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), i = 1, m.
Denit ia 6.5 Numim determinant funct ional sau jacobianul funct iilor F
1
, F
2
, . . . , F
m
n raport cu variabilele y
1
, y
2
, . . . , y
m
, determinantul ce are drept linii derivatele part iale
ale funct iilor F
i
n raport cu variabilele y
j
, i, j = 1, m, adica
D(F
1
, F
2
, . . . , F
m
)
D(y
1
, y
2
, . . . , y
m
)
=
F1
y1
F1
y2
. . .
F1
ym
F2
y1
F
2
y2
. . .
F
2
ym
. . . . . . . . . . . .
Fm
y1
Fm
y2
. . .
Fm
ym
.
Teoremele precedente pot extinse si la acest caz. Dam, fara demonstrat ie aceasta
teorema.
Teorema 6.3 Fie F : E R
m
, une E R
n+m
0
, y
0
) E.
Daca:
F C
1
(E), F(x
0
; y
0
) = 0,
D(F
1
, F
2
, . . . , F
m
)
D(y
1
, y
2
, . . . , y
m
)
(x
0
; y
0
) = 0,
0
0
y = f (x), f C
1
(U) a.. F(x; f (x)) = 0, pentru orice x U, f (x
0
) = y
0
si pentru
ecare k = 1, n, derivatele nct iilor f
1
, f
2
, . . . , f
m
k
sunt solut ii
ale sistemului algebric liniar
m
i=1
F
j
y
i
(x; f (x))
f
i
x
k
(x) +
F
j
x
k
(x; f (x)) = 0, j = 1, m. (6.7)
Exemplul 6.3 Sistemul
F(x, y; u, v) = u +v x y = 0,
G(x, y; u, v) = xu +yv 1 = 0,
pentru x = y, deneste pe u si v ca funct ii de x si y. Pentru a calcula derivatele part iale
ale funct iilor u = u(x, y) si v = v(x, y), derivam cele doua ecuat ii n raport cu x si apoi
cu y. Se obt in sistemele liniare
u
x
+v
x
= 1,
xu
x
+yv
x
= u,
u
y
+v
y
= 1,
xu
y
+yv
y
= v,
A MATEMATIC
A 77
al caror determinant este
D(F, G)
D(u, v)
=
1 1
x y
= u x = 0.
Aplicand regula lui Cramer se obt ine
u
x
=
y +u
y x
, v
x
=
x +u
y x
, u
y
=
y +v
y x
, v
y
=
x +v
y x
.
6.3 Transformari punctuale. Derivarea funct iilor in-
verse
Numim transformare punctuala pe R
n
orice funct ie f : E F,
y = f (x), (6.8)
n care E R
n
, F = f (E) R
n
, sau pe componente
y
i
= f
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), i = 1, n. (6.9)
Denit ia 6.6 Spunem ca transformarea punctuala f este o transformare regulata n
punctul x
0
E daca exista si sunt continue toate derivatele part iale f
i
/x
k
, i, k = 1, n,
pe o vecinatate a lui x
0
si
J(x
0
) =
D(f
1
, f
2
, . . . , f
n
)
D(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
(x
0
) = 0.
O transformare regulata n punctul x
0
este diferent iabila si deci continua n x
0
. Ja-
cobianul J(x
0
) al unei transformari regulate ntr-o vecinatate a punctului x
0
pastreaza
semn constant pe acea vecinatate.
Teorema 6.4 Daca transformarea f este regulat a n punctul x
0
E si y
0
= f (x
0
),
atunci exista o vecin atate U E a lui x
0
si o vecinatate V E a lui y
0
a.. restrict ia
transformarii f la vecinatatea U, adica funct ia f : U V , este o biject ie a lui U pe V ,
deci inversabila pe U si inversa sa, aplicat ia g : V U,
x = g(y), deci x
k
= g
k
(y
1
, y
2
, . . . , y
n
), k = 1, n,
satisface condit ia g(x
0
) = x
0
si este o transformare regulata n y
0
.
Pentru ecare j = 1, n, derivatele part iale g
k
/y
j
(y
0
), k = 1, n, sunt solut iile sis-
temelor algebrice liniare
n
k=1
f
i
x
k
(x
0
)
g
k
y
j
(y
0
) =
ij
, (6.10)
iar jacobianul transformarii inverse este
D(g
1
, g
2
, . . . , g
n
)
D(y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
=
1
J(x
0
)
. (6.11)
A MATEMATIC
A 78
Aplicam teorema funct iilor denite implicit ecuat iei vectoriale n necunoscuta x
0
:
F(x; y) = f (x) y = 0.
Asdar, exista vecinatat ile V a lui y
0
, U a lui x
0
si funct ia g : V U, x = g(y),
satisfacand condit iilor g(y
0
) = x
0
si F(g(y); y) = 0, adica f (g(y)) = y, pentru orice y
V , sau pe componente
f
i
(g
1
(y
1
, y
2
, . . . , y
n
), g
2
(y
1
, y
2
, . . . , y
n
), . . . , g
n
(y
1
, y
2
, . . . , y
n
)) = y
i
, i = 1, n. (6.12)
Aceasta nseamna ca restrict ia lui f la U este bijectiva si g este inversa acestei restrict ii.
Conform aceleiasi teoreme, funct ia g este diferent iabila n y
0
. Aplicand teorema de
derivare a funct iilor compuse, derivand part ial membru cu membru identitat ile (6.12) n
raport cu y
j
n punctul y
0
, obt inem sistemele liniare (6.10). Toate aceste sisteme au ca
determinant J(x
0
) = 0, deci admit solut ie unica. Matriceal, egalitat ile (6.10) exprima
faptul ca produsul a doua matrice patratice de ordinul n este egal cu matricea unitate.
Luand determinant ii ambilor membri deducem
D(f
1
, f
2
, . . . , f
n
)
D(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
(x
0
)
D(g
1
, g
2
, . . . , g
n
)
D(y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
(y
0
) = 1,
de unde (6.11).
Exemplul 6.4 Fie (x, y) coordonatele unui punct din R
2
. Numim coordonate polare
ale acestui punct perechea (r, ), cu r [0, ), [0, 2), legata de perechea (x, y) prin
x = r cos , y = r sin , (6.13)
relat ii care denesc o transformare punctuala n R
2
. Determinantul funct ional al trans-
formarii este
D(x, y)
D(r, )
=
cos r sin
sin r cos
= r.
Deci n orice punct cu except ia originii, transformarea (6.13) este regulata si inversa ei
este
r =
x
2
+y
2
, tg =
y
x
.
Exemplul 6.5 Fie (x, y, z) coordonatele unui punct din R
3
. Numim coordonate cilin-
drice ale acestui punct tripletul (r, , z), cu r [0, ), [0, 2), z (, ), legat
de (x, y, z) prin
x = r cos , y = r sin , z = z, (6.14)
3
formarii este
D(x, y, z)
D(r, , z)
=
cos r sin 0
sin r cos 0
0 0 1
= r.
Deci n orice punct cu except ia celor de pe axa Oz, transformarea (6.14) este regulat a.
A MATEMATIC
A 79
Exemplul 6.6 Fie (x, y, z) coordonatele unui punct din R
3
. Numim coordonate sferice
ale acestui punct tripletul (r, , ), cu r [0, ), [0, ], [0, 2], legat de (x, y, z)
prin
x = r sin cos , y = r sin sin , z = r cos , (6.15)
3
formarii este
D(x, y, z)
D(r, , z)
=
sin cos r cos cos r sin sin

sin sin r cos sin r sin cos
cos r sin 0
= r
2
sin .
Deci n orice punct cu except ia celor de pe axa Oz, transformarea (6.15) este regulat a.
6.4 Dependent a si independent a funct ionala
Fie funct iile f, f
1
, f
2
, . . . , f
m
: D R, D R
n
.
Spunem ca funct ia f depinde de funct iile f
1
, f
2
, . . . , f
m
pe D, daca exista o funct ie
F : E R, E R
m
, a..
f(x) = F(f
1
(x), f
2
(x), . . . , f
m
(x)), x D.
Denit ia 6.7 Sistemul de funct ii f
1
, f
2
, . . . , f
m
se numeste funct ional dependent pe
D daca cel put in una din funct iile sistemului depinde de celelalte.
Sistemul de funct ii f
1
, f
2
, . . . , f
m
se numeste funct ional independent pe D daca
nici una din funct iile sistemului nu depinde de celelalte.
Teorema 6.5 Daca sistemul de funct ii f
1
, f
2
, . . . , f
m
este funct ional dependent pe D
si funct iile f
1
, f
2
, . . . , f
m
sunt diferent iabile pe D, atunci
rg
f
i
x
k
(x)
< m, x D.
Deoarece sistemul de funct ii f
1
, f
2
, . . . , f
m
este funct ional dependent pe D, cel
put in una din funct iile sistemului, e aceasta f
m
, depinde de celelalte. Prin urmare,
avem
f
m
(x) = F(f
1
(x), f
2
(x), . . . , f
m1
(x)), x D,
unde F este o funct ie diferent iabila. Derivandn raport cu x
i
relat ia precedenta, obt inem
f
m
x
i
=
m1
k=1
F
y
k
(f
1
(x), f
2
(x), . . . , f
m1
(x))
f
k
x
i
(x), i = 1, n,
care arata ca linia m a matricei (f
i
/x
k
) este o combinat ie liniara de celelalte m 1
linii ale ei si deci
rg
f
i
x
k
(x)
m1 < m, x D.
A MATEMATIC
A 80
Consecint a 6.1 Daca ntr-un punct x
0
D avem
rg
f
i
x
k
(x
0
)
= m,
atunci sistemul de funct ii f
1
, f
2
, . . . , f
m
este funct ional independent pe D.
Mai general, daca funct iile f
1
, f
2
, . . . , f
m
sunt diferent iabile pe D si
rg
f
i
x
k
(x
0
)
= r m,
atunci exista o vecinatate V a punctului x
0
pe care r dintre funct iile f
1
, f
2
, . . . , f
m
sunt
funct ional independente.
Exemplul 6.7 Funct iile f
1
(x, y) = x y, f
2
(x, y) = xy si f
3
(x, y) = x
2
+ y
2
sunt
funct ional dependente deoarece f
3
= f
2
1
+ 2f
2
.
6.5 Schimbari de variabile
Rezolvarea multor probleme de analiza matematica n care sunt implicate expresii ce
cont in funct ii de una sau mai multe variabile si derivate ale acestora devine uneori mai
simpla daca se efectueaza o schimbare a variabilelor independente sau chiar a funct iilor.
In cele ce urmeaza vom analiza modul cum se modica aceste expresii la schimbarea
variabilelor.
6.5.1 Schimbarea variabilelor independente
Cazul funct iilor de o variabila
Fie data funct ia y = y(x), x E, E R, de n ori derivabila pe E, si e expresia
F
x, y,
dy
dx
,
d
2
y
dx
2
, . . .
.
Fie nca x = (t), t I R, o transformare regulata pe I, deci cu
(t) = 0 pe
I. Presupunem ca este de n ori derivabila pe I. Efectuand schimbarea de variabila
x = (t), y devine o funct ie de t: y = y((t)) = f(t), iar expresia F ia forma
G
t, y,
dy
dt
,
d
2
y
dt
2
, . . .
.
Este deci necesar sa calculam derivatele funct iei y n raport cu x n funct ie de derivatele
sale n raport cu t. Dupa regula de derivare a funct iilor compuse, avem
dy
dt
=
dy
dx
dx
dt
=
(t)
dy
dx
, de unde,
dy
dx
=
1
(t)
dy
dt
.
Inlocuind aici pe y prin dy/dx obt inem
d
2
y
dx
2
=
d
dx
dy
dx
=
1
(t)
d
dt
(t)
dy
dt
=
1
3
(t)
(t)
d
2
y
dt
2

(t)
dy
dt
.
In mod asemanator se obt in derivatele de ordin superior.
A MATEMATIC
A 81
Cazul funct iilor de doua variabile
Fie data funct ia z = z(x, y), (x, y) E, E R
2
, de n ori derivabila pe E, si e expresia
F
x, y, z,
z
x
,
z
y
,

2
z
x
2
,

2
z
xy
,

2
z
y
2
, . . .
.
Fie nca x = (u, v), y = (u, v), (u, v) D R
2
, o transformare regulata pe D,
deci cu
D(,)
D(u,v)
= 0 pe D. Presupunem ca si sunt de n ori diferent iabile pe D.
Efectuand schimbarea de variabile x = (u, v), y = (u, v), z devine o funct ie de u si v:
z = z((u, v), (u, v)) = f(u, v), iar expresia F ia forma
G
u, v, z,
z
u
,
z
v
,

2
z
u
2
,

2
z
uv
,

2
z
v
2
, . . .
.
Este deci necesar sa calculam derivatele part iale ale funct iei z n raport cu x si y n
funct ie de derivatele sale part iale n raport cu u si v. Dupa regula de derivare a funct iilor
compuse, avem
z
u
=
z
x

u
+
z
y

u
,
z
v
=
z
x

v
+
z
y

v
,
de unde
z
x
=
1
D(,)
D(u,v)
v
z
u

u
z
v
,
z
y
=
1
D(,)
D(u,v)
v
z
u
+
u
z
v
.
Inlociund aici z prin z/x si z/y obt inem derivatele part iale de ordinul doi etc.
Exemplul 6.8 Funct ia z = z(x, y) satisface ecuat ia
z =

2
z
x
2
+

2
z
y
2
= 0.
Prin trecere la coordonatele polare (r, ): x = r cos , y = r sin , z devine o funct ie de r
si si satisface ecuat ia
z =

2
z
r
2
+
1
r
2
2
z
2
+
1
r
z
r
= 0.
6.5.2 Schimbari de variabile independente si funct ii
Cazul funct iilor de o variabila
Fie data funct ia y = y(x), x E, E R, de n ori derivabila pe E, si e expresia
F
x, y,
dy
dx
,
d
2
y
dx
2
, . . .
.
Fie nca x = (u, v), y = (u, v), (u, v) D R
2
, o transformare regulata pe D.
Presupunem ca si sunt de n ori diferent iabile pe D. Efectuand schimbarea de
A MATEMATIC
A 82
variabile x = (u, v), y = (u, v), y = y(x) devine (u, v) = y((u, v)), care deneste o
funct ie v = v(u), iar expresia F ia forma
G
u, v,
dv
du
,
d
2
v
du
2
, . . .
.
Este deci necesar sa calculam derivatele funct iei y n raport cu x n funct ie de derivatele
funct iei v n raport cu u. Dupa regula de derivare a funct iilor compuse, avem
u
+
v
dv
du
=
dy
dx
u
+
v
dv
du
,
de unde, pentru
u
+
v
(dv/du) = 0, obt inem
dy
dx
=

u
+
v
dv
du
u
+
v
dv
du
.
Printr-o noua derivare se obt ine derivata de ordinul doi etc.
Cazul funct iilor de doua variabile
Fie data funct ia z = z(x, y), (x, y) E, E R
2
, de n ori derivabila pe E, si e expresia
F
x, y, z,
z
x
,
z
y
,

2
z
x
2
,

2
z
xy
,

2
z
y
2
, . . .
.
Fie nca
x = (u, v, w), y = (u, v, w), z = (u, v, w), (u, v, w) D R
3
,
o transformare regulata pe D. Presupunem ca , si sunt de n ori diferent iabile pe
D. Efectuand schimbarea de variabile x = (u, v, w), y = (u, v, w), z = (u, v, w), z =
z(x, y) devine (u, v, w) = z((u, v, w), (u, v, w)), care deneste o funct ie w = w(u, v),
iar expresia F ia forma
G
u, v, w,
w
u
,
w
v
,

2
w
u
2
,

2
w
uv
,

2
w
v
2
, . . .
.
Este deci necesar sa calculam derivatele part iale ale funct iei z n raport cu x si y n
funct ie de derivatele sale part iale ale funct iei w n raport cu u si v. Dupa regula de
derivare a funct iilor compuse, avem
u
+
w
w
u
=
z
x
u
+
w
w
u
+
z
y
u
+
w
w
u
v
+
w
w
v
=
z
x
v
+
w
w
v
+
z
y
v
+
w
w
v
.
Prin rezolvarea acestui sistem se obt in derivatele z/x siz/y. Printr-o noua derivare
a sistemului precedent obt inem derivatele de ordinul doi etc.
Capitolul 7
EXTREME PENTRU
FUNCTII DE MAI MULTE
VARIABILE
7.1 Puncte de extrem pentru funct ii de mai multe
variabile
Fie f : E R, E R
n
.
0
E se numeste punct de extrem local sau relativ al funct iei f
daca exista o vecinatate V a lui x
0
a.. diferent a f(x) f(x
0
) sa pastreze semn constant
pentru orice x V E. Daca:
f(x) f(x
0
) 0, x V E, x
0
este punct de maxim local,
f(x) f(x
0
) 0, x V E, x
0
este punct de minim local.
Daca diferent a f(x)f(x
0
) pastreaza semn constant pentru orice x E, atunci x
0
se
numeste punct de extrem absolut. Orice punct de extrem absolut este punct de extrem
local. Reciproca nu este adevarata.
Teorema 7.1 (Teorema lui Fermat) Daca x
0
este punct de extrem pentru funct ia f
si f are toate derivatele part iale n x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
), atunci
f
x
i
(x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) = 0, i = 1, n. (7.1)
Fie F
i
(t) = f(x
0
1
, . . . , x
0
i1
, x
0
i
+ t, x
0
i+1
, . . . , x
0
n
), i = 1, n. Daca x
0
este punct de
extrem pentru funct ia f, atunci diferent a f(x) f(x
0
) pastreza semn constant, deci si
F
i
(t) F
i
(0) pastreza semn constant, ca atare t = 0 este punct de extrem pentru F
i
. In
consecint a, conform teoremei lui Fermat, F
i
(0) = 0, i = 1, n, ceea ce implica (7.1).
83
A MATEMATIC
A 84
Teorema lui Fermat precizeaza condit ii necesare de extrem.
Un punct x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) E pentru care are loc (7.1), adica o solut ie a
sistemului
f
x
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = 0, i = 1, n (7.2)
se numeste punct stat ionar sau punct critic al funct iei f.
Teorema lui Fermat arma ca punctele de extrem ale unei funct ii sunt puncte stat io-
nare. Reciproca armat iei nu este adevarata. De exemplu, originea este punct stat ionar
pentru funct ia f(x, y) = x
2
y
2
, deoarece f
x
(0, 0) = 0 si f
y
(0, 0) = 0, dar nu este punct
de extrem deoarece f(x, y) f(0, 0) = x
2
y
2
nu are semn constant n nici o vecinatate
a originii.
Un punct stat ionar care nu este punct de extrem se numeste punct sa.
0
, punct de extrem pentru f, atunci df(x
0
) = 0.
Teorema care urmeaza pune n evident a condit ii suciente ca un punct stat ionar sa
e punct de extrem.
Sa presupunem ca f are derivate part iale de ordinul doi n punctul x
0
. Notam cu
A
ij
=

2
f
x
i
x
j
(x
0
), i, j = 1, n,
p
=
A
11
A
12
. . . A
1p
A
21
A
22
. . . A
2p
. . . . . . . . . . . .
A
p1
A
p2
. . . A
pp
, p = 1, n.
Teorema 7.2 Fie f : E R, E R
n
, f C
2
(E) si x
0
un punct stat ionar al funct iei
f, interior lui E. Atunci:
1. daca
p
> 0, p = 1, n, x
0
este punct de minim,
2. daca (1)
p
p
> 0, p = 1, n, x
0
este punct de maxim,
3. daca rg (A
ij
) = r < n si
p
> 0 (respectiv (1)
p
p
> 0), p = 1, r, nu putem
decide asupra naturii punctului x
0
cu ajutorul derivatelor part iale de ordinul doi,
4. daca
p
nu sunt nici n unul din cazurile precedente, x
0
nu este punct de extrem.
Presupunem ca f este o funct ie de doua variabile f(x, y) si (x
0
, y
0
) ind un punct
stat ionar al acesteia, notam
A =

2
f
x
2
(x
0
, y
0
), B =

2
f
xy
(x
0
, y
0
), C =

2
f
y
2
(x
0
, y
0
).
Avem de demonstrat ca:
1. daca
1
= A > 0 si
2
= AC B
2
> 0, (x
0
, y
0
) este punct de minim,
2. daca
1
= A < 0 si
2
= AC B
2
> 0, (x
0
, y
0
) este punct de maxim,
3. daca
2
= AC B
2
= 0, nu putem decide asupra naturii punctului (x
0
, y
0
) cu
ajutorul derivatelor part iale de ordinul doi,
4. daca
2
= AC B
2
< 0, (x
0
, y
0
) nu este punct de extrem.
Scriem formula lui Taylor de ordinul ntai. Deoarece (x
0
, y
0
) este un punct stat ionar
f
x
(x
0
, y
0
) = 0,
f
y
(x
0
, y
0
) = 0
A MATEMATIC
A 85
si notand x x
0
= h, y y
0
= k, avem
f(x, y) f(x
0
, y
0
) =
1
2!
2
f
x
2
(, ) h
2
+ 2

2
f
xy
(, ) hk +

2
f
y
2
(, ) k
2
=
1
2!
Ah
2
+ 2Bhk +C k
2
+(h, k) k
2
,
n care (h, k) 0 cand h 0, k 0, derivatele part iale de ordinul doi ind continue.
Rezulta ca exista o vecinatate a punctului (x
0
, y
0
) n care semnul diferent ei f(x, y)
f(x
0
, y
0
) este dat de diferent iala a doua n (x
0
, y
0
): d
2
f(x
0
, y
0
) = Ah
2
+ 2Bhk +C k
2
.
1. Deoarece A > 0 si AC B
2
> 0, trinomul n h/k, A(h/k)
2
+2Bh/k +C, admite
un minim
m =
B
2
AC
A
=

2
1
> 0,
Fie V o vecinatate a lui (x
0
, y
0
) n care [(h, k)[ < m. Pentru orice (x, y) V , putem
scrie
f(x, y) f(x
0
, y
0
)
1
2
[m+(h, k)] k
2
0.
Deci (x
0
, y
0
) este un punct de minim. Cazul 2. se trateaza n mod asemanator.
3. Daca B
2
AC = 0 si A = 0, atunci
d
2
f(x
0
, y
0
) =
1
A
(Ah +Bk)
2
,
iar daca A = 0, d
2
f(x
0
, y
0
) = C k
2
, de unde deducem ca d
2
f(x
0
, y
0
) = 0 n punctele
dreptei Ah + Bk = 0, respectiv k = 0. Deci nu putem decide asupra naturii punctului
(x
0
, y
0
) cu ajutorul derivatelor part iale de ordinul doi.
4. Daca B
2
AC > 0, atunci d
2
f(x
0
, y
0
) nu pastreaza semn constant n nici o
vecinatate a punctului (x
0
, y
0
).
Exemplul 7.1 Sa determinam punctele de extrem ale funct iei f(x, y) = x
3
+ 3xy
2
15x 12y, (x, y) R

2
.
Punctele stat ionare sunt solut iile sistemului
f
x
= 3(x
2
+y
2
5) = 0,
f
x
= 6(xy 2) = 0,
adica: (2, 1), (2, 1), (1, 2), (1, 2). Derivatele de ordinul doi sunt
2
f
x
2
= 6x,

2
f
xy
= 6y,

2
f
y
2
= 6x.
In punctul (2, 1),
1
= 12 > 0,
2
= 108 > 0, (2, 1) este un punct de minim, f(2, 1) =
28. In punctul (2, 1),
1
= 12 < 0,
2
= 108 > 0, (2, 1) este un punct de
maxim, f(2, 1) = 28. In punctele (1, 2), (1, 2),
2
= 108 < 0. Nu sunt puncte
de extrem.
A MATEMATIC
A 86
7.2 Extreme pentru funct ii denite implicit
Teorema 7.3 Fie f : E R, E R
n
, y = f(x), o funct ie denita implicit de ecuat ia
F(x; y) = 0. (7.3)
Punctul x
0
E este punct stat ionar al funct iei f d.d. punctul (x
0
, y
0
), cu y
0
= f(x
0
),
este solut ie a sistemului
F
x
i
(x; y) = 0, F(x; y) = 0, i = 1, n, (7.4)
Deoarece
F
x
i
(x; y) +
F
y
(x; y)
f
x
i
(x) = 0, cu y = f(x), (7.5)
rezulta ca f/x
i
(x
0
) = 0, i = 1, n, d.d. punctul (x
0
, y
0
) este solut ie a sistemului (7.4).
Pentru a determina punctele de extrem ale funct iei f denita implicit de ecuat ia (7.3),
se rezolva sistemul (7.4) de n + 1 ecuat ii n necunoscutele x
1
, x
2
, . . . , x
n
, y.
Daca (x
0
, y
0
) este o solut ie a sistemului (7.4), atunci x
0
este un punct stat ionar al
funct iei f si y
0
= f(x
0
).
Pentru a vedea care dintre punctele stat ionare ale funct iei f sunt puncte de extrem,
sa presupunem ca f este de doua ori diferent iabila pe E.
Derivand (7.5) n raport cu x
j
, obt inem
2
F
x
i
x
j
+

2
F
x
j
y
f
x
i
+
F
y
2
f
x
i
x
j
+
F
y
2
f
x
i
x
j
+

2
F
x
i
y
f
x
j
+

2
F
y
2
f
x
i
f
x
j
= 0.
Daca x
0
este un punct stat ionar pentru f, atunci f/x
i
(x
0
) = 0 si din relat ia prece-
denta rezulta
A
ij
=

2
f
x
i
x
j
(x
0
) =
1
F
y
(x
0
; y
0
)
2
F
x
i
x
j
(x
0
; y
0
).
Aplicand acum Teorema (7.2), putem stabili natura punctului stat ionar x
0
.
7.3 Extreme condit ionate
In practica apar uneori si probleme care nu se pot ncadra n teoria prezentata pana
aici. De exemplu: sa se determine aria maxima a unui dreptunghi daca perimetrul sau are
o valoare constanta, sau sa se determine volumul maxim al unui paralelipiped daca suma
muchiilor sale si aria totala au valori constante. In aceste probleme se cere determinarea
valorilor extreme ale unei funct ii de mai multe variabile, daca acestea satisfac un numar
de condit ii date.
Fie F : E R, E R
n
, n 2, y = F(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), o funct ie reala si
G
j
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = 0, j = 1, m, (7.6)
A MATEMATIC
A 87
un sistem de m < n ecuat ii, funct iile G
j
: E R ind funct ional independente pe E.
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) E se numeste punct de extrem al funct iei
F condit ionat de sistemul (7.6) daca este punct de extrem pentru F si solut ie a sistemului
(7.6).
Deoarece, n acest caz, se cauta extremele funct iei F pe mult imea punctelor x E
ale caror coordonate x
1
, x
2
, . . . , x
n
sunt legate ntre ele prin cele m ecuat ii (7.6) (legaturi
ntre variabilele x
1
, x
2
, . . . , x
n
), extremele condit ionate se mai numesc extreme cu legaturi.
Extremele funct iei F denite n paragraful precedent le vom numi extreme libere sau
extreme necondit ionate.
Un punct de extrem condit ionat este un punct de extrem liber, dar nu orice punct de
extrem liber este punct de extrem condit ionat.
Problema determinarii extremelor funct iei F, condit ionate de sistemul (7.6) se poate
reduce la o problema de extrem liber prin introducerea funct iei lui Lagrange:
L(x; ) = F(x) +
1
G
1
(x) +
2
G
2
(x) + +
m
G
m
(x), (x; ) E R
m
,
cu = (
1
,
2
, . . . ,
m
). Scalarii
1
,
2
, . . . ,
m
se numesc multiplicatorii lui Lagrange.
Sa observam ca funct iile F si L iau aceleasi valori n toare punctele care satisfac
sistemul (7.6).
Teorema 7.4 Fie x
0
un punct de extrem al func;tiei F condit ionat de sistemul (7.6).
Daca funct iile F si G
i
, i = 1, m, sunt de clasa C
1
pe E si
rg
G
i
x
j
(x
0
) = m, (7.7)
atunci exista
0
= (
0
1
,
0
2
, . . . ,
0
m
) R
m
a.. punctul (x
0
;
0
) E R
m
sa e punct
stat ionar al funct iei L(x, ), adica solut ie a sistemului de n +m ecuat ii
L
x
i
(x; ) =
F
x
i
(x) +
1
G
1
x
i
(x) + +
m
G
m
x
i
(x) = 0, i = 1, n, (7.8)
L
j
(x; ) = G
j
(x) = 0, j = 1, m
n n +m necunoscute x
1
, x
2
, . . . , x
n
;
1
,
2
, . . . ,
m
.
Presupunem m = 1. Sistemul (7.6) se reduce atunci la ecuat ia
G(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
; x
n
) = 0, cu
G
x
n
(x
0
) = 0, G(x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n1
; x
0
n
) = 0.
Conform teoremei funct iilor denite implicit, exista funct ia x
n
= g(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
),
denita ntr-o vecinatate a punctului (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n1
) a.. g(x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n1
) = x
0
n
si
G(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
; g(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
)) = 0.
Inlocuind n F(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) pe x
n
, obt inem funct ia
f(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
) = F(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
; g(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
)),
A MATEMATIC
A 88
pentru care x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n1
) este un extrem liber, deci
f
x
j
(x
0
) = 0, j = 1, n 1,
de unde, t inand seama de denit ia lui f deducem
F
x
j
(x
0
) +
F
x
n
(x
0
)
g
x
j
(x
0
) = 0, j = 1, n 1,
n care derivatele funct iei g se obt in din
G
x
j
(x
0
) +
G
x
n
(x
0
)
g
x
j
(x
0
) = 0, j = 1, n 1.
Prin eliminarea derivatelor funct iei g, condit iile de extrem pentru funct ia f se pot scrie
sub forma
F
xj
(x
0
)
G
xj
(x
0
)
=
F
xn
(x
0
)
G
xn
(x
0
)
=
0
, j = 1, n 1.
De aici deducem
L
x
j
(x
0
;
0
) =
F
x
j
(x
0
) +
0
G
x
j
(x
0
) = 0, j = 1, n.
Orice solut ie (x
0
;
0
) a sistemului (7.8) se numeste punct stat ionar al funct iei lui La-
grange, iar x
0
punct stat ionar condit ionat al funct iei F. Punctele de extrem condit ionat
ale funct iei F se gasesc printre punctele stat ionare condit ionate.
Pentru a stabili care dintre punctele stat ionare condit ionate ale funct iei F sunt puncte
de extrem condit ionat, vom da n continuare condit ii suciente de extrem condit ionat.
Sa presupunem ca funct iile F si G
j
, i = 1, m, sunt de clasa C
2
pe E si e (x
0
;
0
)
un punct stat ionar al funct iei lui Lagrange. Punctul stat ionar condit ionat x
0
este punct
de extrem condit ionat pentru funct ia F daca diferent a F(x) F(x
0
) pastreaza semn
constant pentru orice x, solut ie a sistemului (7.6), dintr-o vecinatate a punctului x
0
.
Notam cu (x) = L(x;
0
). Sa observam ca pentru orice solut ie a sistemului (7.6)
F(x) F(x
0
) = (x) (x
0
). Deoarece d(x
0
) = 0, semnul diferent ei (x) (x
0
),
ntr-o vecinatate a punctului x
0
este dat de diferent iala a doua
d
2
(x
0
) =
n
i,j=1
x
i
x
j
(x
0
) dx
i
dx
j
,
n care nsa diferent ialele dx
i
nu sunt independente. Intr-adevar, diferent iind sistemul
(7.6) n x
0
, avem
G
j
x
1
(x
0
) dx
1
+
G
j
x
2
(x
0
) dx
2
+ +
G
j
x
n
(x
0
) dx
n
= 0, j = 1, m,
care este un sistem algebric liniar de m ecuat ii cu n necunoscute: dx
1
, dx
2
, . . . , dx
n
.
In ipoteza (7.7), putem exprima m dintre diferent ialele dx
i
, de exemplu, primele m n
funct ie de celelalte n m. Inlocuindu-le n expresia lui d
2
(x
0
), obt inem
d
2
(x
0
) =
nm
i,j=1
A
ij
dx
m+i
dx
m+j
.
A MATEMATIC
A 89
Cu A
ij
astfel determinat i se aplica Teorema 7.2, care precizeaza condit ii suciente de
extrem.
Capitolul 8
SIRURI SI SERII DE
FUNCTII
8.1 Siruri de funct ii reale
8.1.1 Siruri de funct ii. Mult imea de convergent a
Fie E R si T(E, R) mult imea funct iilor denite pe E cu valori n R. Un sir (f
n
)
nN
,
cu f
n
T(E, R) se numeste sir de funct ii reale.
0
E se numeste punct de convergent a al sirului de funct ii
(f
n
) daca sirul numeric (f
n
(x
0
)) este convergent.
Mult imea punctelor de convergnt a ale sirului de funct ii (f
n
) se numeste mult imea de
convergent a a sirului (f
n
).
Exemplul 8.1 Sirul de funct ii (f
n
), cu f
n
=
sin x
n
2
+1
, x R, are mult imea de convergent a
R.
8.1.2 Funct ia limita a unui sir de funct ii
Fie (f
n
) un sir de funct ii denite pe E si A E mult imea de convergent a a sirului.
Funct ia f : A R, denita prin
f(x) = lim
n
f
n
(x), x A,
se numeste funct ia limita pe mult imea A a sirului (f
n
).
Exemplul 8.2 Sirul de funct ii f
n
(x) =
n
2
x
2
+1
n
2
+1
, x R, are mult imea de convergent a R
si pentru orice x R, funct ia limita a sirului este f(x) = x
2
.
90
A MATEMATIC
A 91
8.1.3 Convergent a simpla
Fie (f
n
) un sir de funct ii pe E R.
Denit ia 8.2 Spunem ca sirul de funct ii (f
n
) este simplu (punctual) convergent pe E
catre funct ia f, daca
x E, > 0, N(, x) pentru care [(f
n
) f(x)[ < , n > N. (8.1)
Din denit ie rezulta ca numarul N depinde atat de cat si de x.
n
(x) =
x
2
n+1
, x R, este simplu convergent pe R catre
f(x) = 0.
Intr-adevar,
x
2
n+1
< d.d. n >
x
2
. Deci
N(, x) =

x
2
, < x
2
,
0, x
2
.
8.1.4 Convergent a uniforma
Denit ia 8.3 Spunem ca sirul de funct ii (f
n
) este uniform convergent pe E catre funct ia
f daca
> 0, N(, x) pentru care [(f
n
) f(x)[ < , n > N, x E. (8.2)
In denit ia uniformei convergent e, numarul N depinde numai de si este acelasi
pentru orice x E.
Un sir de funct ii uniform convergent este si simplu convergent. Reciproca nu este, n
general, adevarata.
n
(x) =
cos nx
n
2
+1
, x [0, ], este uniform convergent catre
f(x) = 0.
Intr-adevar,
cos nx
n
2
+1
< daca
1
n
2
+1
< , adica d.d. n
2
>
1
. Deci
N() =

1
, < 1,
0, 1.
Un criteriu de convergent a uniforma este dat de urmatoarea
Teorema 8.1 Sirul de funct ii (f
n
) denite pe E converge uniform pe E la funct ia f
daca exista un sir (a
n
) de numere pozitive, convergent catre zero, a..
n N, [f
n
(x) f(x)[ a
n
, x E.
Deoarece sirul (a
n
) are limita 0,
> 0, N() pentru care a
n
< , n > N.
Prin urmare, [f
n
(x) f(x)[ < , n > N, x E, deci (f
n
) este uniform convergent pe
R catre f(x) = 0.
n
(x) =
sin nx
n
, x R cu > 0, este uniform convergent

pe R catre f(x) = 0.
Intr-adevar,

sin nx
n
1
n
0.
A MATEMATIC
A 92
8.1.5 Proprietat i ale sirurilor uniform convergente
In legatura cu sirurile de funct ii uniform convergente vom demonstra trei teoreme privind
continuitatea, derivabilitatea si integrabilitatea funct iei limita.
Teorema 8.2 Fie (f
n
) un sir de funct ii uniform convergente pe E la funct ia f. Daca
toate funct iile f
n
sunt continue n punctul x
0
E, atunci funct ia limita f este continua
n punctul x
0
.
Deoarece sirul (f
n
) este uniform convergent pe E, are loc (8.2) pentru orice x E.
In particular, avem si [f
n
(x) f
n
(x
0
)[ < .
Funct ia f
n
(x) ind continua n punctul x
0
, exista o vecinatate V a lui x
0
a.. pentru
x V E sa avem [f
n
(x) f
n
(x
0
)[ < . Dar
[f(x) f(x
0
)[ [f(x) f
n
(x)[ +[f
n
(x) f
n
(x
0
)[ +[f
n
(x
0
) f(x
0
)[ < 3,
pentru orice x V E, ceea ce dovedeste continuitatea funct iei f n punctul x
0
.
Consecint a 8.1 Limita unui sir (f
n
) de funct ii continue pe E, uniform convergent pe
E, este o funct ie continu a pe E.
n
(x) =
n
3
x
4
+1
n
3
+1
, x [0, 1] este uniform convergent catre
funct ia f(x) = x
4
, x [0, 1].
Teorema 8.3 Fie (f
n
) un sir de funct ii uniform convergente pe intervalul marginit I
E catre funct ia f. Daca toate funct iile f
n
au derivate continue pe I si sirul de funct ii
(f
n
), al derivatelor funct iilor f
n
, este uniform convergent catre o funct ie g pe intervalul
I, atunci funct ia limita f este derivabila pe I si f
(x) = g(x), pentru orice x I.

Fie x
0
I. Sa aratam ca f este derivabila n x
0
si f
(x
0
) = g(x
0
).
Sirul de funct ii (f
n
) ind u.c. pe I la g, urmeaza ca sirul (f
n
(x
0
)) este convergent,
deci
(a) > 0, N
1
() N pentru care n > N
1
, [f
n
(x
0
) g(x
0
)[ < , x
0
I.
Funct ia f
n
(x), pentru orice n N, avand derivata continua n punctul x
0
, exista o
vecinatate V a lui x
0
a.. pentru > 0, ales mai sus, sa avem
(b)
f
n
(x) f
n
(x
0
)
x x
0
f
n
(x
0
)
< , x V.
Pe de alta parte, pentru orice m, n N, putem scrie
f
n
(x) f
n
(x
0
)
x x
0
f
m
(x) f
m
(x
0
)
x x
0
(f
n
(x) f
m
(x)) (f
n
(x
0
) f
m
(x
0
))
x x
0
=
= [f
n
() f
m
()[,
cu cuprins ntre x
0
si x, dupa cum rezulta aplicand teorema lui Lagrange funct iei
f
n
(x)f
m
(x). Dar sirul (f
n
()) este convergent, deci dupa criteriul general al lui Cauchy
pentru siruri, exista N
2
() N a..
[f
n
() f
m
()[ < , n, m > N
2
.
A MATEMATIC
A 93
In consecint a, pentru orice x I, avem
f
n
(x) f
n
(x
0
)
x x
0
f
m
(x) f
m
(x
0
)
x x
0
< , n, m > N
2
.
Facand aici m , rezulta
(c)
f
n
(x) f
n
(x
0
)
x x
0
f(x) f(x
0
)
x x
0
< , n > N
2
.
Fie acum N = maxN
1
, N
2
. Atunci, pentru orice n > N si orice x , din (a), (b) si (c),
urmeaza
f(x) f(x
0
)
x x
0
g(x
0
)
f(x) f(x
0
)
x x
0
f
n
(x) f
n
(x
0
)
x x
0
f
n
(x) f
n
(x
0
)
x x
0
f
n
(x
0
)
+[f
n
(x
0
) g(x
0
)[ < 3.
Prin urmare,
lim
xx0
f(x) f(x
0
)
x x
0
= g(x
0
), x
0
I.
Deci f este derivabila pe I si f

Un sir (f
n
) poate u.c. catre f, cu (f
n
) si f derivabile, fara ca sirul (f
n
) sa e u.c.
Exemplul 8.7 Sirul f
n
(x) =
sin
2
nx
n+1
, x [0, ], este u.c. catre funct ia f(x) = 0.
Funct iile f
n
si f sunt derivabile pe [0, ], nsa sirul derivatelor f
n
(x) =
1
n+1
sin 2nx
nu este convergent pe [0, ].
Intr-adevar, pentru x = /4 sirul f
n
(/4)) este divergent.
Teorema 8.4 Fie (f
n
) un sir de funct ii uniform convergente pe intervalul [a, b] E
catre funct ia f. Daca toate funct iile f
n
sunt continue pe [a, b], atunci
lim
n
b
a
f
n
(x) dx =
b
a
lim
n
f
n
(x)
dx =
b
a
f(x) dx.
Sirul (f
n
) ind u.c. pe [a, b] catre funct ia f,
> 0, N() pentru care [f
n
(x) f(x)[ < , n > N, x [a, b].
Pe de alta parte, funct iile f
n
(x) ind continue, dupa Teorema 8.2, funct ia f(x) este
continua pe [a, b]. Deci putem scrie
b
a
f
n
(x) dx
b
a
f(x) dx
b
a
[f
n
(x) f(x)[ dx < (b a), n > N,
deci
lim
n
b
a
f
n
(x) dx =
b
a
f(x) dx.
A MATEMATIC
A 94
8.2 Serii de funct ii
8.2.1 Serii de funct ii. Mult imea de convergent a
Fie f
n
T(E, R) un sir de funct ii reale si s
n
T(E, R) sirul denit prin
s
n
= f
1
+f
2
+ +f
n
=
n
k=1
f
k
, n N.
Denit ia 8.4 Perechea de siruri ((f
n
), (s
n
)) se numeste serie de funct ii reale si se
noteaza
f
1
+f
2
+ +f
n
+ =
n=1
f
n
. (8.3)
Sirul (s
n
) se numeste sirul sumelor part iale ale seriei.
0
E se numeste punct de convergent a al seriei (8.3) daca se-
ria numerica
n=1
f
n
(x
0
) este convergenta. Mult imea punctelor de convergent a se numeste
mult imea de convergent a a seriei de funct ii.
Mult imea de convergent a a seriei de funct ii (8.3) coincide cu mult imea de convergent a
a sirului de funct ii (s
n
) a sumelor part iale ale seriei.
Exemplul 8.8 Dat sirul de funct ii f
n
(x) = x
n
, x R, n N, formam seria de funct ii
1 +x +x
2
+ +x
n
+ .
Deoarece sirul de funct ii s
n
(x) = 1+x+x
2
+ +x
n1
este convergent pentru x (1, 1),
rezulta ca seria este convergenta pe (1, 1).
8.2.2 Convergent a simpla a unei serii de funct ii
Denit ia 8.6 Spunem ca seria de funct ii
n=1
f
n
este simplu (punctual) convergenta pe
E catre funct ia f daca sirul sumelor sale part iale (s
n
) este simplu convergent catre f pe
E. Funct ia f se numeste suma seriei
n=1
f
n
pe E.
Folosind denit ia cu a convergent ei sirului (s
n
) la funct ia f pe E, avem urmatoarea
denit ie echivalenta.
Denit ia 8.7 Seria de funct ii
n=1
f
n
este simplu (punctual) convergenta pe E catre
funct ia f daca
x E, > 0, N(, x) N pentru care
k=1
f
k
(x) f(x)
< , n > N. (8.4)

A MATEMATIC
A 95
Exemplul 8.9 Seria de funct ii
n=1
x
n1
este simplu convergenta pe (1, 1) la funct ia
f(x) =
1
1x
, deoarece
[s
n
(x) f(x)[ =
1 x
n
1 x

1
1 x
=
[x[
n
1 x
0
pentru [x[ < 1.
8.2.3 Convergent a uniforma a unei serii de funct ii
Denit ia 8.8 Spunem ca seria de funct ii
n=1
f
n
este uniform convergenta pe E catre
funct ia f daca sirul sumelor sale part iale (s
n
) este uniform convergent catre f pe E,
adica daca
k=1
f
k
(x) f(x)
< , n > N, x E.
Un criteriu de uniforma convergent a este dat de urmatoarea teorema.
Teorema 8.5 (Criteriul lui Weierstrass) Seria de funct ii
n=1
f
n
este uniform con-
vergenta pe E catre funct ia f daca exista seria
n=1
a
n
de numere pozitive, convergenta,
a..
n N, [f
n
(x)[ a
n
, x E.
Pentru orice p N avem
[s
n+p
(x) s
n
(x)[ =
k=1
f
n+k
(x)
k=1
[f
n+k
(x)[
p
k=1
a
n+k
,
pentru orice n N si orice x E. Seria
n=1
a
n
ind convergenta,
p
k=1
a
n+k
< , n > N, p N,
de unde rezulta
[s
n+p
(x) s
n
(x)[ < , n > N, p N, x E,
adica sirul (s
n
) este uniform convergent pe E, deci
n=1
f
n
este u.c. pe E.
A MATEMATIC
A 96
8.2.4 Proprietat i ale seriilor uniform convergente
In legatura cu seriile de funct ii uniform convergente vom demonstra trei teoreme privind
continuitatea, derivabilitatea si integrabilitatea funct iei suma.
Teorema 8.6 Fie
n=1
f
n
o serie de funct ii uniform convergent a pe E la funct ia f. Daca
toate funct iile f
n
sunt continue pe E, atunci funct ia suma f este continua pe E.
Deoarece toate funct iile f
n
sunt continue pe E, sumele part iale s
n
= f
1
+f
2
+ +f
n
sunt funct ii continue pe E. Conform Teoremei 8.2, de la siruri uniform convergente, limita
f este continua pe E.
Teorema 8.7 Fie
n=1
f
n
o serie de funct ii uniform convergenta pe intervalul I E la
funct ia f. Daca toate funct iile f
n
au derivate continue pe I si seria de funct ii
n=1
f
n
este uniform convergenta catre o funct ie g pe intervalul I, atunci funct ia suma f este
derivabila pe I si f

Sirul sumelor part iale ale seriei
n=1
f
n
este u.c. pe I la funct ia f. Sirul sumelor
part iale ale seriei
n=1
f
n
este u.c. pe I la funct ia g. Conform Teoremei 8.3, de la siruri
de funct ii, funct ia f este derivabila si derivata sa este g.
Teorema 8.8 Fie
n=1
f
n
o serie de funct ii uniform convergenta pe intervalul [a, b] la
funct ia f. Daca toate funct iile f
n
sunt continue pe [a, b], atunci
b
a
f(x) dx =
b
a
f
1
(x) dx +
b
a
f
2
(x) dx + +
b
a
f
n
(x) dx + . (8.5)
Deoarece funct iile f
n
sunt continue pe [a, b], funct iile s
n
= f
1
+ f
2
+ + f
n
sunt
funct ii continue pe [a, b], deci integrabile pe [a, b]. Fie
n
=
b
a
s
n
(x) dx =
b
a
f
1
(x) dx +
b
a
f
2
(x) dx + +
b
a
f
n
(x) dx.
Seria de funct ii
n=1
f
n
ind uniform convergenta pe [a, b] la f, dupa Teorema 8.4, de la
siruri de funct ii, f este integrabila pe [a, b] si
lim
n
b
a
s
n
(x) dx =
b
a
f(x) dx,
sau
lim
n
n
=
b
a
f(x) dx,
deci seria
n=1
b
a
f
n
(x) dx al carei sir al sumelor part iale este
n
este o serie numerica
convergenta si are loc (8.5).
A MATEMATIC
A 97
8.3 Serii de puteri
Denit ia 8.9 Se numeste serie de puteri o serie de funct ii
n=1
f
n
, unde f
n
(x) = a
n
(x
a)
n
, cu a, a
n
R.
Asadar, forma generala a unei serii de puteri este:
a
0
+a
1
(x a) + +a
n
(x a)
n
+ =
n=0
a
n
(x a)
n
. (8.6)
O serie de puteri este unic determinata de numarul a si sirul a
n
. Prin trecerea lui x a
n x, studiul seriei (8.6) se reduce la studiul seriei de puteri ale lui x,
a
0
+a
1
x + +a
n
x
n
+ =
n=0
a
n
x
n
. (8.7)
Lema 8.1 (Lema lui Abel) 1. Daca seria de puteri (8.7) este convergenta n punctul
x
0
= 0, atunci ea este absolut convergenta pentru orice x R cu [x[ < [x
0
[.
2. Daca seria de puteri (8.7) este divergent a n punctul x
0
= 0, atunci ea este
divergenta pentru orice x R cu [x[ > [x
0
[.
Pentru x = 0 seria se reduce la a
0
si este , evident, convergenta.
1. Daca seria este convergenta n punctul x
0
= 0, atunci lim
n
a
n
x
n
0
= 0 si deci exista
M > 0 a.. [a
n
x
n
0
[ M, pentru orice n N. Dar, pentru orice x R cu [x[ < [x
0
[,
avem
[a
n
x
n
[ [a
n
x
n
0
[
x
x
0
n
M
x
x
0
n
.
Deoarece [x/x
0
[ < 1, rezulta ca seria geometrica
n=0
x
x0
n
este o serie majoranta conver-
genta pentru seria (8.7), deci aceasta este convergenta.
2. Demonstrat ie prin reducere la absurd. Presupunem ca ar exista un punct x
1
R,
cu [x
1
[ > [x
0
[ a.. seria (8.7) sa e convergenta. Atunci, dupa prima parte a teoremei,
seria ar convergenta pentru orice x R cu [x[ < [x
1
[, deci si pentru x
0
. Contradict ie.
Teorema 8.9 (Existent a razei de convergent a) Oricare ar seria de puteri (8.7),

exista si este unic determinat numarul real r 0 (r poate si +) a..
1. seria este absolut convergenta pe intervalul (r, r),
2. seria este divergenta pe(, r) (r, +).
Fie A R mult imea de convergent a a seriei (8.7) si e r = sup[x[, x A. Daca
r = 0, atunci A = 0 si singurul punct de convergent a al seriei este x = 0. Daca
r > 0, atunci pentru orice x (r, r), adica pentru care [x[ < r, exista un x
0
A a..
[x[ < [x
0
[ < r[ si din teorema precedenta rezulta ca seria este convergenta n punctul x.
Deci r satisface condit ia 1.
Numarul r satisface si condit ia 2 caci daca ar exista un x
0
A a.. [x
0
[ > r pentru
orice x
0
A, aceasta ar contrazice denit ia lui r.
Unicitatea numarului r rezulta din unicitatea marginii superioare a unei mult imi.
A MATEMATIC
A 98
Teorema 8.10 (Calculul razei de convergent a) Daca = lim
n
n
[a
n
[, atunci
r =
+, = 0,
1
, 0 < < ,
0, = .
este raza de convergent a a seriei (8.7).
Pentru ecare x xat aplicam seriei (8.7) criteriul radacinii de la serii numerice.
Avem
lim
n
n
[a
n
[ [x[
n
= [x[
n
[a
n
[ = [x[ = .
Daca = 0, atunci = 0 < 1, pentru orice x R si seria este absolut convergenta
pe R.
Daca 0 < < , seria este absolut convergenta pentru = [x[ < 1, adica pentru
toate valorile lui x pentru care [x[ <
1
si este divergenta pentru = [x[ > 1, adica

pentru [x[ >
1
.
Daca = , atunci = , pentru orice x = 0 si deci seria este divergenta pentru
orice x = 0, adica r = 0.
Sa observam ca daca 0 < < , seria este absolut convergenta pe (r, r) si diver-
genta pe (, r) (r, +), dar nu cunoastem natura sa n extremitat ile intervalului
de convergent a.
Teorema 8.11 (Teorema lui Abel) Daca seria de puteri
n=0
a
n
x
n
este convergenta n
punctul x = r > 0 atunci, pentru orice (0, r), ea este uniform convergenta pe [, r].
Daca seria este convergentan punctul x = r > 0 atunci ea este uniform convergenta
pe [0, r]. Aceasta deoarece
a
n
x
n
= a
n
r
n
x
r
n
si seria

a
n
r
n
este convergenta iar sirul

x
r
n
, cu x (0, r) este monoton descrescator
la zero (criteriul lui Abel).
Pentru (0, r) seria

[a
n
[
n
este o serie majoranta convergenta a seriei (8.7) pe
intervalul [, 0). Deci seria (8.7) este absolut si uniform convergenta pe acest interval.
Teorema 8.12 1. Produsul unei serii cu un numar real nenul are aceeasi raza de con-
vergent a cu seria init iala.
2. Daca doua serii au razele de convergent a r
1
si r
2
, atunci seria suma are raza de
convergent a r minr
1
, r
2
.
A MATEMATIC
A 99
8.4 Serii Taylor
Fie f : I R o funct ie indenit derivabila n punctul x
0
I. Formula lui Taylor
pentru funct ia f n punctul x
0
se scrie
f(x) = f(x
0
) +
x x
0
1!
f
(x
0
) + +
(x x
0
)
n
n!
f
(n)
(x
0
) +R
n
(x), x I.
Daca sirul R
n
(x) este convergent catre zero, adica lim
n
R
n
(x) = 0, pentru x A I,
atunci seria
f(x
0
) +
x x
0
1!
f
(x
0
) + +
(x x
0
)
n
n!
f
(n)
(x
0
) + , x A, (8.8)
numita seria Taylor a funct iei f n punctul x
0
, este convergenta catre f(x), deci
f(x) = f(x
0
) +
x x
0
1!
f
(x
0
) + +
(x x
0
)
n
n!
f
(n)
(x
0
) + , x A. (8.9)
Formula (8.9) se numeste formula de dezvoltare a funct iei f n serie Taylor n jurul
punctului x
0
.
Se observa ca seria (8.8) este convergenta pentru x = x
0
. O condit ie sucienta de
existent a a unei mult imi de convergent a este data de teorema care urmeaza.
Teorema 8.13 Seria Taylor a funct iei f este convergent a ntr-o vecinatate V a punctu-
lui x
0
daca derivatele de orice ordin f
(n)
sunt egal marginite pe V , adica [f
(n)
(x)[ M,
M > 0, pentru orice x V si orice numar natural n.
Restul R
n
(x), sub forma lui Lagrange, se scrie
R
n
(x) =
(x x
0
)
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(), (x
0
, x),
deci
[R
n
(x)[
(x x
0
)
n+1
(n + 1)!
M,
nsa [R
n
(x)[ 0 cand n , deoarece seria cu termenul general a
n
=
(xx0)
n+1
(n+1)!
este
convergenta pentru orice x R. Intr-adevar,
lim
n
a
n+1
a
n
= lim
n
x x
0
n + 1
= 0.
Daca n (8.8) luam x
0
= 0, seria care se obt ine se numeste seria lui Mac-Laurin:
f(x) = f(0) +
x
1!
f
(0) +
x
2
2!
f
(0) + +
x
n
n!
f
(n)
(0) + , x A.
Capitolul 9
INTEGRALA RIEMANN SI
EXTINDERI
9.1 Primitive. Integrala nedenita
Fie I un interval oarecare (marginit sau nemarginit, nchis sau deschis) al axei reale
si f : I R.
Denit ia 9.1 Se numeste primitiva a funct iei f pe intervalul I, o funct ie F : I R,
derivabila pe I, care satisface condit ia
F
(x) = f(x), x I. (9.1)

Din denit ie rezulta ca funct ia si primitiva ei sunt denite pe un interval ce nu se
reduce la un punct si nu pe o reuniune de intervale sau alt tip de mult ime de numere
reale.
Cand spunem ca funct ia F(x) este primitiva funct iei f(x), fara a indica intervalul I,
atunci se subnt elege ca I este orice interval pe care funct ia f este denita.
Teorema 9.1 Daca F(x) este o primitiva a funct iei f(x) pe intervalul I, atunci funct ia
F(x) + C este de asemenea o primitiva a funct iei f. Daca F(x) si (x) sunt doua
primitive ale funct iei f pe intervalul I, atunci (x) F(x) = C, oricare ar x I.
Deoarece (F(x) + C)
= f(x), rezulta ca F(x) + C este o primitiva a funct iei f.

Pe de alta parte, deoarece F(x) si (x) sunt primitive ale funct iei f(x) pe intervalul I,
rezulta ca ((x) F(x))
= 0. Cum I este interval, deducem ca (x) F(x) = C.

Din aceasta teorema rezulta ca daca funct ia f admite o primitiva atunci ea admite
o innitate de primitive; daca F(x) este o primitiva a funct iei f(x), atunci orice alta
primitiva este de forma F(x) + C. Spunem ca primitiva unei funct ii se determina pana
la o constanta aditiva.
Denit ia 9.2 Se numeste integrala nedenita a funct iei f : I R, mult imea tuturor
primitivelor funct iei f pe intervalul I.
100
A MATEMATIC
A 101
Integrala nedenita a funct iei f se noteaza cu simbolul
f(x) dx. Din teorema prece-

denta rezulta ca daca F(x) este o primitiva oarecare a funct iei f(x) pe intervalul I,
atunci
f(x) dx = F(x) +C, C R. (9.2)
Din denit ie si expresia (9.2), rezulta urmatoarele proprietat i imediate ale integralei
nedenite:
d
f(x) dx
= f(x) dx,
d
dx
f(x) dx
= f(x), (9.3)
dF(x) = F(x) +C,
(x) dx = F(x) +C. (9.4)

In legatura cu primitivele unei funct ii se pun urmatoarele probleme:
- care sunt clasele de funct ii ce admit primitive;
- daca o funct ie admite primitive, cum se determina ele.
In ceea ce priveste prima problema armam ca: orice funct ie continua admite primi-
tive. Demonstrat ia va data n capitolul urmator. Ne vom ocupa numai de primitivele
funct iilor continue.
In legatura cu a doua problema, precizam ca ne va preocupa determinarea primitivelor
acelor funct ii pentru care primitivele pot exprimate sub forma nita, adica pot
exprimate cu ajutorul unui numar nit de operat ii aritmetice sau operat ii de compunere
a funct iilor elementare.
Exista si funct ii continue ale caror primitive nu pot exprimate sub forma nita. De
exemplu:
e
x
2
, sinx
2
, cos x
2
,
sin x
x
n
,
cos x
x
n
,
1
ln x
,
e
x
x
, etc.
9.2 Calculul primitivelor
9.2.1 Integrala sumei si produsului cu o constanta
Daca funct iile f si g au primitive pe intervalul I, atunci funct ia f +g are primitive pe I
si

(f(x) +g(x)) dx =
f(x) dx +
g(x) dx. (9.5)

Daca funct ia f are primitive pe intervalul I si R, atunci funct ia f are primitive
pe I si

f(x) dx =
f(x) dx. (9.6)

9.2.2 Integrarea prin part i
Teorema 9.2 Daca funct iile u si v, denite pe intervalul I, au derivate continue pe I,
atunci
uv
dx = uv
v dx. (9.7)
A MATEMATIC
A 102
Deoarece (uv)
= u
v +uv
si deci uv
= (uv)
v, t inand seama de (9.4), rezulta

(9.7), numita si formula de integrare prin part i.
Daca presupunem ca funct iile u si v, denite pe intervalul I, au derivate continue
pana la ordinul n + 1 inclusiv, atunci are loc formula
uv
(n+1)
dx = uv
(n)
u
v
(n1)
+ + (1)
n
u
(n)
v + (1)
(n+1)
u
(n+1)
v dx, (9.8)
numita si formula generalizat a de integrare prin part i.
9.2.3 Schimbarea de variabila n integrala nedenita
Teorema 9.3 Fie I si J doua intervale si funct iile u : I J, f : J R. Daca
funct ia u are derivata continua pe I, f este continu a pe J, iar F este o primitiva a
funct iei f, adica are loc (9.2), atunci funct ia compusa F u : I R, denita prin
(F u)(t) = F(u(t)), este o primitiva a funct iei f(u(t)) u
(t) pe I si deci
f(u(t)) u
(t) dt = F(u(t)) +C. (9.9)

Deoarece funct iile F si u sunt derivabile, funct ia F u este derivabila si avem
d
dt
F(u(t)) =
dF
dx
(u(t)) u
(t).
Cum F
(x) = f(x), rezulta ca

d
dt
F(u(t)) = f(u(t)) u
(t),
de unde (9.9).
Teorema precedenta sta la baza metodei schimbarii de variabila (metoda substitut iei)
n integrala nedenita. Ea se foloseste de fapt pentru gasirea primitivelor funct iei f(x)
pe J atunci cand, n urma substitut iei x = u(t), este mai usor de gasit o primitiva a
funct iei f(u(t))u
(t) pe I. Daca (t) este o primitiva a funct iei f(u(t))u
(t), atunci
F(u(t)) = (t) +C
0
. (9.10)
Aceasta relat ie ne permite sa determinam pe F(x). Pentru aceasta presupunem ca funct ia
u : I J este inversabila, adica exista funct ia u
1
: J I, t = u
1
(x). Inlocuind n
(9.10), gasim
F(x) = (u
1
(x)) +C
0
.
Exemplul 9.1 Prin schimbarea de variabila x = t +a obt inem
I =
dx
x a
= ln [x a[ +C.
Exemplul 9.2 Prin schimbarea de variabila x = t +a obt inem
I =
dx
(x a)
n
=
1
n 1

1
(x a)
n1
+C.
A MATEMATIC
A 103
Exemplul 9.3 Se da integrala
I =
dx
x
2
2ax +b
, a
2
b < 0.
Deoarece x
2
2ax + b = (x a)
2
+
2
cu =

b a
2
, prin schimbarea de variabila
x = t +a, obt inem
I =
1
dt
t
2
+ 1
=
1
arctg t +C =
1
arctg
x a
+C.
9.2.4 Integrarea prin recurent a
In multe cazuri funct ia de integrat depinde nu numai de argumentul sau ci si de un
numar natural n. Se poate ntampla ca aplicand metoda de integrare prin part i sa
obt inem o integrala de aceeasi forma dar pentru o valoarea a lui n mai mica cu cel put in
o unitate. Continuand n acest mod, dupa un numar nit de pasi ajungem la una din
integralele imediate. O asemenea metoda de calcul a integralelor se numeste integrarea
prin recurent a. Vom ilustra aceasta metoda prin cateva exemple.
Exemplul 9.4 Fie integrala
I
n
=
dt
(t
2
+ 1)
n
, n N.
Integrand prin part i, avem
I
n
=
t
(t
2
+ 1)
n

t d
1
(t
2
+ 1)
n
=
t
(t
2
+ 1)
n
+ 2n
t
2
(t
2
+ 1)
n+1
dt.
De unde
I
n+1
(t) =
1
2n
t
(t
2
+ 1)
n
+
2n 1
2n
I
n
(t), cu I
1
(t) = arctg t +C.
Exemplul 9.5 Fie integrala
J
n
(x) =
Ax +B
(x
2
2ax +b)
n
dx, a
2
b < 0, n N.
Dupa transform ari evidente, gasim
J
n
(x) =
A
2
2(x a)
(x
2
2ax +b)
n
dx + (Aa +B)
dx
(x
2
2ax +b)
n
.
Pentru n = 1 obt inem
J
1
(x) =
A
2
ln(x
2
2ax +b) +
Aa +B
arctg
x a
+c, =
b a
2
.
Pentru n > 1, sa efectuam n integrala a doua schimbarea de variabila x = t + a, cu
=

b a
2
. Avem
dx
(x
2
2ax +b)
n
=
dx
[(x a)
2
+
2
]
n
=
1
2n1
I
n
(t),
A MATEMATIC
A 104
n care I
n
(t) este integrala din exercit iul precedent. Prin urmare
J
n
(x) =
A
2(1 n)
1
(x
2
2ax +b)
n1
+
Aa +B
2n1
I
n
x a
.
9.3 Integrarea funct iilor rat ionale
O clasa importanta de funct ii ale caror primitive se pot exprima sub forma nita este
clasa funct iilor rat ionale. Prin funct ie rat ionala se nt elege o funct ie de forma
R(x) =
P(x)
Q(x)
, (9.11)
unde P(x) si Q(x) sunt polinoame reale.
Asemenea funct ii sunt denite pe reuniuni de intervale si sunt continue pe tot dome-
niul de denit ie. Vom presupune ca P(x) si Q(x) nu au factori comuni.
Fara a restrange generalitatea putem presupune ca
grad P(x) < grad Q(x). (9.12)
In caz contrar, facand mpart irea, avem
P(x)
Q(x)
= C(x) +
P
1
(x)
Q(x)
, grad P
1
(x) < grad Q(x). (9.13)
Va atunci sucient sa ne ocupam de integrarea funct iilor rat ionale de forma (9.11)
cu condit ia (9.12). Presupunem ca grad Q(x) = n.
Daca a
i
, i = 1, r, sunt radacinile reale, de ordinele de multiplicitate n
i
si
k
i
k
,
k = 1, s, sunt radacinile complexe de ordinele de multiplicitate m
k
, ale ecuat iei Q(x) = 0,
atunci Q(x) se poate factoriza sub forma
Q(x) = a
0
(x a
1
)
n1
(x a
r
)
nr
(x
2
2p
1
x +q
1
)
m1
(x
2
2p
s
x +q
s
)
ms
, (9.14)
unde n
1
+ +n
r
+ 2(m
1
+ +m
s
) = n, iar
k
i
k
sunt radacinile ecuat iei
x
2
2p
k
x +q
k
= 0, cu p
2
k
q
k
< 0.
Vom numi fract ii simple funct iile rat ionale de forma
A
(x a)
n
,
Mx +N
(x
2
2px +q)
m
,
unde A, M, N, a, p, q R cu p
2
q < 0, n, m N.
Orice funct ie rat ionala de forma (9.11) se poate reprezenta n mod unic sub forma
unei sume nite de fract ii simple.
Cand se cunoaste descompunerea (9.14) a polinomului Q(x), pentru scrierea funct iei
rat ionale R(x) ca suma de fract ii simple trebuie sa t inem seama de urmatoarele:
A MATEMATIC
A 105
a). Prezent a unui factor de forma (x a)
n
n (9.14) furnizeaza n descompunere o
suma de fract ii simple de forma
A
1
x a
+
A
2
(x a)
2
+ +
A
n
(x a)
n
. (9.15)
b). Prezent a unui factor de forma (x
2
2px+q)
m
n (9.14) furnizeazan descompunere
o suma de fract ii simple de forma
M
1
x +N
1
x
2
2px +q
+
M
2
x +N
2
(x
2
2px +q)
2
+ +
M
m
x +N
m
(x
2
2px +q)
m
. (9.16)
Coecient ii A
i
, M
k
, N
k
se pot determina prin metoda coecient ilor nedeterminat i.
Rezulta ca integrarea funct iilor rat ionale se reduce la integrarea fract iilor simple.
Integrarea acestora s-a facut n exemplele precedente.
9.3.1 Integrale reductibile la integrale din funct ii rat ionale
Prin funct ie rat ionala n variabilele x, y nt elegem o funct ie de forma
R(x, y) =
P(x, y)
Q(x, y)
,
unde P(x, y) si Q(x, y) sunt polinoame n variabilele x si y.
A). Primitive de forma
R(sin x, cos x) dx.

Efectuand schimbarea de variabila t = tg
x
2
, adica x = 2arctg t, t R, integrala devine
R(sin x, cos x) dx = 2
2t
1 +t
2
,
1 t
2
1 +t
2
dt
1 +t
2
.
Daca integrala se poate scrie sub una din formele
f(sin x) cos xdx,
f(cos x) sin xdx,
f(tg x) dx,
sunt de preferat substitut iile t = sin x, t = cos x, t = tg x, respectiv.
B). Primitive de forma
x,
n
ax +b
cx +d
dx.
Presupunem ca ad bc = 0, caci n caz contrar
ax +b
cx +d
= k.
Cu ajutorul schimbarii de variabila
t =
n
ax +b
cx +d
, x =
dt
n
b
a ct
n
,
A MATEMATIC
A 106
obt inem
x,
n
ax +b
cx +d
dx = n(ad bc)
dt
n
b
a ct
n
, t
t
n1
(a ct
n
)
2
dt.
C). Primitive de forma
R(x,
ax
2
+bx +c) dx.
Presupunem ca trinomul ax
2
+ bx + c ia valori pozitive pe un anumit interval si ca
b
2
4ac = 0.
Integralele de aceasta forma se reduc la primitive din funct ii rat ionale n urma unei
substitut ii Euler.
1. Daca a > 0 se poate face schimbarea de variabila
ax
2
+bx +c = x
a +t, x =
t
2
c
b 2t
a
.
Obt inem

R
x,
ax
2
+bx +c
dx =
= 2
t
2
c
b 2t
a
,
t
2
a bt +c
a
b 2t
t
2
a bt +c
a
(b 2t
a)
2
dt.
2. Daca c 0 se poate face schimbarea de variabila
ax
2
+bx +c = xt +
c, x =
2t
c b
a t
2
.
Obt inem

R
x,
ax
2
+bx +c
dx =
= 2
2t
c b
a t
2
,
t
2
c bt +a
c
a t
2
t
2
c bt +a
c
(a t
2
)
2
dt.
3. Daca a < 0 si c < 0 avem b
2
4ac > 0, caci altfel ax
2
+ bx + c < 0 pentru orice
x R. Fie x
1
si x
2
radacinile reale ale ecuat iei ax
2
+bx +c = 0. Atunci
ax
2
+bx +c = a(x x
1
)(x x
2
).
Efectuand substitut ia

a(x x
1
)(x x
2
) = t(x x
1
),
rezulta
x,
ax
2
+bx +c
dx = 2a(x
2
x
1
)
ax
2
x
1
t
2
a t
2
,
a(x
2
x
1
)
a t
2
dt
(a t
2
)
2
.
D). Integrale binome.
A MATEMATIC
A 107
Prin integrale binome nt elegem integralele de forma
I =
x
m
(ax
n
+b)
p
dx, (9.17)
unde m, n, p sunt numere rat ionale. Cebasev a demonstrat ca exista numai trei cazuri n
care o integrala binoma se poate reduce la o integrala dintr-o funct ie rat ionala.
Sa efectuam n integrala (9.17) schimbarea de variabila x
n
= t, adica x = t
1/n
.
Obt inem
I =
1
n
t
m+1
n
1
(at +b)
p
dt =
1
n
t
m+1
n
+p1
at +b
t
p
dt. (9.18)
Cele trei cazuri n care integrala binoma I se reduce la o integrala dintr-o funct ie
rat ionala sunt:
1. Daca p este ntreg si
m+1
n
=
r
s
, cu r si s numere ntregi, se efectueaza schimbarea de
variabila t = u
s
.
2. Daca p nu este ntreg, dar
m+1
n
este ntreg, p =
r
s
cu r si s numere ntregi, se
efectueaza schimbarea de variabila at +b = u
s
.
3. Daca p nu este ntreg,
m+1
n
nu este ntreg, dar
m+1
n
+ p este ntreg, p =
r
s
cu r si s
numere ntregi, se efectueaza schimbarea de variabila
at+b
t
= u
s
.
9.4 Integrala denita
9.4.1 Sume integrale Riemann. Integrabilitate
Fie [a, b], a < b, un interval nchis si marginit al axei reale. O mult ime nita si ordonata
de puncte
= x
0
, x
1
, . . . , x
n
[a, b], a = x
0
< x
1
< < x
n
= b,
determina o diviziune sau o partit ie a intervalului [a, b]. Punctele x
0
, x
1
, . . . , x
n
se numesc
puncte de diviziune ale diviziunii . Fiecare interval [x
i1
, x
i
], i = 1, n, se numeste
interval part ial al diviziunii . Daca notam cu x
i
= x
i
x
i1
lungimea unui interval
part ial al diviziunii, avem
b a =
n
i=1
x
i
.
Denit ia 9.3 Se numeste norma a diviziunii numarul = () = max
i
x
i
, adica
lungimea celui mai mare interval al diviziunii .
Fie (
n
) un sir de diviziuni ale intervalului [a, b] si (
n
) sirul normelor acestora,
n
= (
n
), n N.
A MATEMATIC
A 108
Denit ia 9.4 Spunem ca sirul (
n
) este un sir normal de diviziuni ale intervalului [a, b]
daca lim
n
n
= 0.
Fie f : [a, b] R o funct ie denita pe intervalul nchis si marginit [a, b], o diviziune
a intervalului [a, b] si
i
[x
i1
, x
i
], i = 1, n.
Denit ia 9.5 Se numeste suma integrala Riemann a funct iei f corespunzatoare diviz-
iunii si unei alegeri date a punctelor intermediare
i
, numarul =
(f) denit
prin
=
(f) =
n
i=1
f(
i
) x
i
.
Deoarece exista o innitate de diviziuni ale unui interval [a, b] si pentru ecare di-
viziune exista o innitate de moduri de alegere a punctelor intermediare
i
, rezulta ca
pentru o funct ie f mult imea sumelor integrale Riemann este o mult ime innita.
Sumele Riemann au urmatoarele proprietat i:
1. Suma Riemann a funct iei constante f(x) = c, x [a, b] este
(c) =
n
i=1
c x
i
= c
n
i=1
x
i
= c(b a).
2. Daca f, g : [a, b] R si , sunt constante arbitrare, avem
(f +g) =
(f)+
(g).
3. Daca f, g : [a, b] R si f(x) g(x), x [a, b], atunci
(f)
(g). In
particular, daca f(x) 0, x [a, b], atunci
(f) 0.
4. Pentru orice funct ie f : [a, b] R, avem [
(f)[
([f[).
Denit ia 9.6 Numarul nit I se numeste limita sumelor integrale
(f) cand norma

diviziunii tinde la zero, daca oricare ar > 0, exista un () > 0 a.. pentru orice
diviziune a carei norma () < () si pentru orice alegere a punctelor intermediare,
sa avem
[
(f) I[ < .
Scriem atunci
I = lim
0
(f) = lim
0
n
i=1
f(
i
) x
i
.
Se poate demonstra ca denit ia precedenta este echivalenta cu denit ia urmatoare:
(f) cand norma

diviziunii tinde la zero, daca pentru orice sir normal de diviziuni (
n
), sirul corespun-
zator al sumelor integrale
n
=
n
(f) este convergent la I, adica
lim
n
n
= I,
pentru orice alegere a punctelor intermediare
i
.
A MATEMATIC
A 109
Daca exista numarul I spunem ca funct ia f este integrabila (n sens Riemann) pe
[a, b], iar I se numeste integrala denita sau integrala Riemann a funct iei f pe [a, b] si se
noteaza
I(f) =
b
a
f(x) dx.
Numerele a si b se numesc limite de integrare, funct ia f funct ia de integrat sau inte-
grand, iar x variabila de integrare.
Exemplul 9.6 Funct ia f(x) = c, x [a, b], este integrabila si
b
a
c dx = c(b a).
Daca funct ia f este pozitiva, atunci suma Riemann
(f) reprezinta suma ariilor

dreptunghiurilor de baza x
i
x
i1
si de nalt ime f(
i
). Deci
(f) aproximeaza aria

mult imii din plan
D
y
= (x, y) R
2
[ a x b, 0 y f(x),
delimitata de axa Ox, gracul funct iei f si dreptele x = a, x = b. Se poate arata ca daca
f este continua, atunci mult imea D
y
are arie si
A(D
y
) =
b
a
f(x) dx.
Mai general, daca f, g : [a, b] R sunt doua funct ii continue si f(x) g(x) pe [a, b],
atunci mult imea
D
y
= (x, y) R
2
[ a x b, f(x) y g(x),
cuprinsa ntre gracele funct iilor f, g si dreptele x = a, x = b, are arie si
A(D
y
) =
b
a
[g(x) f(x)] dx.
Teorema 9.4 Numarul I(f) asociat unei funct ii f pe intervalul [a, b] este unic determi-
nat.
Prin reducere la absurd. [I
1
I
2
[ < [I
1
[ +[ I
2
[ <

2
+

2
= .
Teorema 9.5 Orice funct ie f : [a, b] R, integrabila pe [a, b], este marginita pe [a, b].
Deoarece f este integrabila pe [a, b], rezulta ca exista I cu proprietatea ca lui = 1
i corespunde un > 0 a..
[
(f) I[ < 1, (9.19)

oricare ar diviziunea cu () < si oricare ar punctele intermediare
i
.
A MATEMATIC
A 110
Fie o asemenea diviziune. Este sucient sa aratam ca f este marginita pe ecare
interval [x
k1
, x
k
], k = 1, n. In acest scop, pentru x [x
k1
, x
k
], arbitrar, consideram
urmatorul sistem de puncte intermediare
i
= x
i
, deci i = k,
k
= x.
Atunci, din (9.19) avem
[f(x) x
k
+
i=k
f(x
i
) x
i
I[ < 1,
de unde
[f(x)[ M
k
, cu M
k
=
1
x
k
(1 +[
i =k
f(x
i
) x
i
[ +[I[) > 0.
Luand M = max
M
k
, k = 1, n
, obt inem [f(x)[ M, x [a, b].

Consecint a 9.1 O funct ie nemarginita pe un interval nchis nu este integrabila pe acel
interval.
Reciproca teoremei nu este adevarata. Exista funct ii marginite pe un interval nchis
si marginit [a, b], fara a integrabile pe acel interval.
9.4.2 Sume Darboux. Criteriu de integrabilitate
Fie f : [a, b] R o funct ie marginita si o diviziune a intervalului [a, b]. Deoarece f
este marginita pe [a, b], ea este marginita pe orice interval part ial [x
i1
, x
i
]. Exista deci
numerele
m = inf f(x), M = sup f(x), x [a, b],
m
i
= inf f(x), M
i
= sup f(x), x [x
i1
, x
i
],
care se gasesc n relat ia
m m
i
f(x) M
i
M, x [x
i1
, x
i
]. (9.20)
Denit ia 9.8 Sumele
s = s
(f) =
n
i=1
m
i
x
i
, S = S
(f) =
n
i=1
M
i
x
i
(9.21)
se numesc sume integrale Darboux (s - inferioara, S - superioara) ale funct iei f cores-
punzatoare diviziunii .
Pentru o diviziune data se pot forma o innitate de sume Riemann
, dar numai
o singura suma Darboux inferioara s
si o singura suma Darboux superioara S
; n plus,
pentru orice diviziune , avem
m(b a) s
M(b a). (9.22)

In adevar, oricare ar
i
[x
i1
, x
i
], avem
m m
i
f(
i
) M
i
M,
de unde, prin nmult ire cu x
i
si sumare dupa i, obt inem (9.22).
A MATEMATIC
A 111
Teorema 9.6 (Criteriul de integrabilitate) Condit ia necesara si sucienta ca func-
t ia f : [a, b] R sa e integrabila pe [a, b] este ca oricare ar > 0 sa existe un () > 0
s..
S
(f) s
(f) < , (9.23)

pentru orice diviziune a carei norma () < .
Condit ia (9.23) se poate scrie si sub forma
lim
0
(S
) = 0.
Daca funct ia f este integrabila pe [a, b], atunci pentru orice sir normal de diviziuni,
sirurile (s
n
), (S
n
) si (
n
) sunt convergente si au aceeasi limita I. Sirurile (s
n
), (S
n
) si
(
n
) aproximeaza integrala, sirul (s
n
) prin lipsa, iar sirul (S
n
) prin adaos.
Aplicand criteriul de integrabilitate vom gasi unele clase de funct ii integrabile.
Teorema 9.7 Orice funct ie f : [a, b] R continu a pe [a, b] este integrabila pe [a, b].
Deoarece f este continua pe intervalul nchis si marginit [a, b] rezulta ca ea este
uniform continua pe [a, b]. Prin urmare, oricare ar > 0 exista un () > 0 a.. pentru
orice x, x
[a, b] pentru care [x x
[ < ,
[f(x) f(x
)[ <

b a
.
Fie acum o diviziune a intervalului [a, b] avand norma () < si [x
i1
, x
i
],
i = 1, n, subintervalele part iale ale diviziunii.
Deoarece f este continua pe [a, b], ea este continua pe orice subinterval [x
i1
, x
i
].
Dupa a doua teorema a lui Weierstrass, rezulta ca exista x
m
i
si x
M
i
n [x
i1
, x
i
] a..
m
i
= f(x
m
i
), M
i
= f(x
M
i
).
Prin urmare
S
=
n
i=1
(M
i
m
i
) x
i
=
n
i=1
(f(x
M
i
) f(x
m
i
)) x
i
.
Deoarece () < , rezulta ca x
i
< () si deci, cu atat mai mult [x
M
i
x
m
i
[ < ().
Pentru asemenea puncte avem f(x
M
i
) f(x
m
i
) <

ba
si deci
S
<

b a
n
i=1
x
i
= .
Continuitatea este sucienta dar nu necesara pentru integrabilitate. Exista funct ii
discontinue pe [a, b] care sunt integrabile pe [a, b]. Astfel, funct iile monotone pot avea
discontinuitat i dar sunt integrabile.
Teorema 9.8 O funct ie monotona pe [a, b] este integrabila pe [a, b].
A MATEMATIC
A 112
Daca f este constanta pe [a, b] ea este integrabila. Vom presupune ca funct ia
monotona f : [a, b] R este diferita de o constanta si deci f(a) = f(b). O funct ie
monotona pe [a, b] este marginita pe [a, b] caci mult imea valorilor ei este cuprinsa ntre
f(a) si f(b). Sa presupunem ca f este monoton crescatoare.
Fie o diviziune a lui [a, b] si [x
i1
, x
i
], i = 1, n, subintervalele part iale ale diviziunii.
Deoarece f este crescatoare, avem
m = f(a) = f(x
0
), m
i
= f(x
i1
), M
i
= f(x
i
), M = f(b) = f(x
n
).
Fie > 0 si () =

Mm
. Pentru orice diviziune a carei norma () <

Mm
, avem
S
=
n
i=1
(M
i
m
i
) x
i
=
n
i=1
(f(x
i
) f(x
i1
)) x
i

M m
n
i=1
(f(x
i
) f(x
i1
)).
Deci, S
si dupa criteriul de integrabilitate, funct ia f este integrabila pe [a, b].
9.4.3 Proprietat i ale funct iilor integrabile

1. Daca f este integrabila pe [a, b] atunci f este integrabila si pe [b, a] si
b
a
f(x) dx =
a
b
f(x) dx. (9.24)
Pentru b = a avem atunci

a
a
f(x) dx = 0.
2. Daca f si g sunt integrabile pe [a, b] si , R sunt constante arbitrare, atunci
funct ia f +g este integrabila pe [a, b] si
b
a
(f(x) +g(x)) dx =
b
a
f(x) dx +
b
a
g(x) dx. (9.25)
3. Daca f si g sunt integrabile pe [a, b], atunci
f(x) g(x), x [a, b] =
b
a
f(x) dx
b
a
g(x) dx. (9.26)
4. Daca funct ia f este integrabila pe [a, b], atunci funct ia [f[ este integrabila pe [a, b] si
b
a
f(x) dx
b
a
[f(x)[ dx, a < b.
5. Daca f si g sunt integrabile pe [a, b], atunci funct ia f g este integrabila pe [a, b].
6. Daca f este integrabila pe [a, b], f(x) = 0 pe [a, b] si
1
f(x)
este marginita pe [a, b],
atunci funct ia
1
f(x)
este integrabila pe [a, b].
A MATEMATIC
A 113
7. Daca f este integrabila pe [a, b], atunci ea este integrabila pe orice subinterval nchis
si marginit [, ] [a, b].
8. Daca f este integrabila pe [a, c] si [c, b], atunci este integrabila pe [a, b] si avem
b
a
f(x) dx =
c
a
f(x) dx +
b
c
f(x) dx.
O funct ie f se numeste continua pe port iuni pe [a, b] daca exista o diviziune a inter-
valului [a, b],
a = x
0
< x
i
< < x
n
= b
a.. f este continua pe intervalele deschise (x
k1
, x
k
), k = 1, n, are limitele laterale
nite f(x
0
+ 0), f(x
1
0), f(x
1
+ 0), . . . ,f(x
n
0) si ia valori arbitrare n capetele
subintervalelor [x
k1
, x
k
], k = 1, n.
9. Orice funct ie continua pe port iuni pe intervalul [a, b] este integrabila pe [a, b].
9.4.4 Formule de medie
Teorema 9.9 Fie f si g doua funct ii integrabile pe [a, b] si m, M marginile inferioara
si superioara a valorilor funct iei f pe [a, b]. Daca g(x) pastraz a semn constant pe [a, b]
atunci exista numarul [m, M] a..
b
a
f(x)g(x) dx =
b
a
g(x) dx. (9.27)
Din m f(x) M pentru orice x [a, b], presupunand g(x) 0 pe [a, b], rezulta
mg(x) f(x)g(x) Mg(x), x [a, b].
Cum f si g sunt integrabile pe [a, b], produsul f(x) g(x) este o funct ie integrabila pe
[a, b] si dupa proprietatea 3. rezulta
m
b
a
g(x) dx
b
a
f(x)g(x) dx M
b
a
g(x) dx. (9.28)
Deoarece g(x) 0 urmeaza ca

b
a
g(x) dx 0. Daca

b
a
g(x) dx = 0 din (9.28) rezulta ca
b
a
f(x)g(x) dx = 0
si deci (9.27) are loc oricare ar . Daca nsa

b
a
g(x) dx > 0, mpart ind prin

b
a
g(x) dx,
(9.28) devine
m M, cu =
b
a
f(x)g(x) dx
b
a
g(x) dx
.
Formula (9.27) se numeste prima formula de medie sub forma general a.
A MATEMATIC
A 114
Daca sunt ndeplinite condit iile teoremei precedente si n plus f este continua pe [a, b],
atunci exista [a, b] a..
b
a
f(x)g(x) dx = f()
b
a
g(x) dx. (9.29)
In adevar, n acest caz exista [a, b] a.. f() = , deoarece m M.
Daca n teorema precedenta luam g(x) = 1, (9.27) devine
b
a
f(x) dx = (b a), (9.30)
iar daca n plus f este continua, atunci exista [a, b] a..
b
a
f(x) dx = f()(b a). (9.31)
Formula (9.30) se numeste prima formula de medie.
9.4.5 Existent a primitivelor funct iilor continue
Fie f : [a, b] R o funct ie integrabila pe [a, b]. Deoarece f este integrabila pe orice
subinterval [c, x], c, x [a, b], denim funct ia F : [a, b] R prin
F(x) =
x
c
f(t) dt. (9.32)
Funct ia F se mai numeste integrala cu limita superioar a variabila sau integrala denita
ca funct ie de limita superioara.
Teorema 9.10 Daca funct ia f este integrabila pe [a, b] atunci funct ia F este uniform
continua pe [a, b].
Deoarece f este integrabila pe [a, b] este marginita pe [a, b], deci exista un M > 0
a.. [f(x)[ M pe [a, b]. Dar pentru orice x, x
[a, b] putem scrie

F(x) F(x
) =
x
c
f(t) dt
c
f(t) dt =
x
c
f(t) dt +
c
x
f(t) dt =
x
x
f(t) dt.
De aici rezulta
[F(x) F(x
)[ = [
x
x
f(t) dt[ [
x
x
[f(t)[ dt[ M[x x
[
si folosind denit ia continuitat ii uniforme rezulta concluzia teoremei.
Teorema 9.11 (Existent a primitivelor funct iilor continue) Orice funct ie reala
f : [a, b] R continua pe [a, b] admite primitive pe [a, b]. Una dintre aceste primitive
este funct ia (9.32).
A MATEMATIC
A 115
Fie x arbitrar din [a, b] si h a.. x +h [a, b]. Avem
F(x +h) F(x)
h
=
1
h
x+h
c
f(t) dt
x
c
f(t) dt
=
1
h
x+h
x
f(t) dt.
Aplicand teorema de medie rezulta ca exista [x, x +h] sau [x +h, x] a..
x+h
x
f(t) dt = h f().
Prin urmare
F(x +h) F(x)
h
= f().
Deoarece pentru h 0, x si f este continua pe [a, b], rezulta ca lim
h0
f() = f(x).
Deci exista
lim
h0
F(x +h) F(x)
h
= f(x),
adica F este derivabila si F
(x) = f(x).
Prin aceasta teorema am dovedit ca derivata integralei denite ca funct ie de limita
superioara este funct ia de sub semnul de integrala
d
dx
x
c
f(t) dt = f(x).
9.4.6 Metode de calcul a integralelor denite
Teorema 9.12 (Formula fundamentala a calculului integral) Daca funct ia f :
[a, b] R este continua pe [a, b] si (x) este o primitiva a ei pe [a, b] atunci
b
a
f(x) dx = (b) (a). (9.33)
Fie (x) o primitiva a lui f(x) pe [a, b]. Dupa teorema precedenta,
F(x) =
x
c
f(t) dt
este de asemenea o primitiva a lui f(x) pe [a, b] si deci
(x) =
x
c
f(t) dt +C.
Atunci
(b) (a) =
c
a
f(t) dt +
b
c
f(t) dt =
b
a
f(t) dt.
Asadar, pentru calculul integralei denite a funct iei f(x) este sucient sa cunoastem
o primitiva a funct iei f(x).
A MATEMATIC
A 116
Formula (9.33) se numeste formula fundamentala a calculului integral sau formula lui
Leibniz-Newton. Numarul (b) (a) se noteaza (x)[
b
a
, ncat formula (9.33) se mai
scrie
b
a
f(x) dx = (x)[
b
a
. (9.34)
Teorema 9.13 (Formula schimbarii de variabila) Daca:
1. funct ia f : [a, b] R este continua pe [a, b],
2. funct ia : [, ] [a, b] are derivata continua pe [, ] si () = a, () = b,
atunci are loc formula
b
a
f(x) dx =
f((t))
(t) dt. (9.35)

Deoarece f(x) este continua pe [a, b] ea are primitive pe [a, b]. De asemenea funct ia
f((t))
(t) ind continua pe [, ] are primitive pe [, ]. Daca F(x) este o primitiva

a lui f(x) pe [a, b] atunci F((t)) este o primitiva a funct iei f((t))
(t) pe [, ].
Aplicand formula lui Leibniz-Newton, avem
f((t))
(t) dt = F(()) F(()) = F(b) F(a) =
b
a
f(x) dx.
Teorema 9.14 (Formula de integrare prin part i) Daca u si v au derivate continue
pe [a, b], atunci are loc formula
b
a
uv
dx = uv[
b
a
b
a
u
v dx. (9.36)
Deoarece uv
= (uv)
v rezulta ca
b
a
uv
dx =
b
a
(uv)
dx
b
a
u
v dx = uv[
b
a
b
a
u
v dx.
Formula (9.36) se mai scrie si sub forma
b
a
udv = uv[
b
a
b
a
v du. (9.37)
Formula (9.36) sau (9.37) se numeste formula de integrare prin part i.
O generalizare a teoremei precedente este teorema:
Teorema 9.15 Daca u si v au derivate pana la ordinul n + 1 continue pe [a, b], atunci
are loc formula
b
a
uv
(n+1)
dx = [uv
(n)
u
v
(n1)
+ +(1)
n
u
(n)
v][
b
a
+(1)
n+1
b
a
u
(n+1)
v dx. (9.38)
A MATEMATIC
A 117
O aplicat ie importanta a formulei (9.38) este data de:
Teorema 9.16 Daca f are derivate pana la ordinul n + 1 continue pe [a, b], atunci are
loc formula
f(b) = f(a) +
b a
1!
f
(a) + +
(b a)
n
n!
f
(n)
(a) +
1
n!
b
a
(b x)
n
f
(n+1)
(x) dx. (9.39)
Formula (9.39) se obt ine luand n (9.38) u(x) =
(bx)
n
n!
si v(x) = f(x) si t inand
seama ca
u
(k)
(x) = (1)
k
(b x)
nk)
(n k)!
, k = 1, n, u
(n+1)
(x) = 0. ed
Inlocuind aici pe b cu x si pe a cu x
0
avem
f(x) = f(x
0
)+
x x
0
1!
f
(x
0
)+ +
(x x
0
)
n
n!
f
(n)
(x
0
)+
1
n!
x
x0
(xt)
n
f
(n+1)
(t) dt, (9.40)
care este formula lui Taylor cu restul sub forma integral a.
9.5 Integrale improprii
Pana aici, studiind integrala denita, am presupus ca intervalul [a, b] este marginit
si funct ia f(x) marginita pe [a, b]. Exista probleme care necesita extinderea not iunii de
integrala denita, cerand e ca intervalul de integrare sa e nemarginit, e ca funct ia sa
e nemarginita.
Fie f : [a, +) R o funct ie integrabila pe orice interval marginit [a, t] [a, +).
Notam
F(t) =
t
a
f(x) dx.
Denit ia 9.9 Daca exista si este nita lim
t
F(t) spunem ca funct ia f este integrabila
pe [a, +) si scriem

a
f(x) dx = lim
t
F(t) (9.41)
si o vom numi integrala improprie de spet a ntai.
In acest caz spunem ca
a
f(x) dx este convergenta.
Daca funct ia F(t) nu are limita pentru t sau daca lim
t
[F(t)[ = spunem ca
integrala este divergenta.
Exemplul 9.7 Integrala
a
1
x
dx, a > 0,
A MATEMATIC
A 118
este convergenta pentru > 1 si divergenta pentru 1.
In adevar, avem
F(t) =
t
a
dx
x
1
1
1
t
1

1
a
1
, = 1,
ln t lna, = 1
si deci
lim
t
F(t) =
1
1
1
a
1
, > 1,
+, 1.
Analog se denesc si integralele
b
f(x) dx,
+
f(x) dx.
Fie (x) o primitiva a funct iei f(x) pe [a, ). Aplicand formula lui Leibniz-Newton
pe intervalul [a, t], putem scrie
F(t) =
t
a
f(x) dx = (t) (a).
Rezulta de aici ca integrala este convergenta d.d. exista si este nita lim
t
(t). Notand
(+) = lim
x
(x) putem scrie

a
f(x) dx = (+) (a) = (x)[
a
,
care se numeste formula lui Leibniz-Newton pentru intrgrale improprii de spet a ntai.
Fie f : [a, b) R o funct ie integrabila pe orice interval marginit [a, t], a < t < b si
lim
xb0
[f(x)[ = +. Notam
F(t) =
t
a
f(x) dx.
Denit ia 9.10 Daca exista si este nita lim
tb0
F(t) spunem ca funct ia f este integrabila
pe [a, b] si scriem
b
a
f(x) dx = lim
tb0
F(t)
si o vom numi integrala improprie de spet a a doua.
In acest caz spunem ca
b
a
Daca funct ia F(t) nu are limita pentru t b 0 sau daca lim
tb0
[F(t)[ = spunem
ca integrala este divergenta.
In aceasta situat ie punctul b se numeste punct singular.
Exemplul 9.8 Integrala
b
a
dx
(b x)
A MATEMATIC
A 119
este convergenta pentru < 1 si divergenta pentru 1. Punctul b este punct singular.
In adevar, avem
F(t) =
t
a
dx
(b x)

1
1
1
(bt)
1

1
(ba)
1
, = 1,
ln(b t) + ln(b a), = 1
si deci
lim
tb0
F(t) =
1
1
1
(ba)
1
, < 1,
+, 1.
Analog se denesc si integralele
b
a
f(x) dx, cu lim
xa+0
[f(x)[ = +,
b
a
f(x) dx, cu lim
xa+0
[f(x)[ = +, lim
xb0
[f(x)[ = +.
Formula lui Leibniz-Newton ramane adevarata si pentru integrale improprii de spet a
a doua daca exista si sunt nite lim
tb0
(t), respectiv lim
ta+0
(t).
Din cele de mai sus rezulta ca studiul integralelor improprii se reduce la cercetarea
limitei funct iei
F(t) =
t
a
f(x) dx,
la + pentru integrale improprii de spet a ntai si la stanga lui b pentru integrale impro-
prii de spet a a doua.
Teorema 9.17 (Criteriul lui Cauchy-Bolzano) Condit ia necesara si sucienta ca
integrala improprie
b
a
f(x) dx,
avand numai pe b ca punct singular, sa e convergenta este ca oricare ar > 0 sa
existe un A [a, b) a.. pentru orice t, t
(A, b) sa avem
t
f(x) dx
< .
Deoarece
t
f(x) dx
< [F(t
) F(t)[,
teorema este o consecint a a teoremei lui Cauchy-Bolzano de caracterizare a funct iilor cu
limita nita pentru t b 0 (b = + sau nit).
Denit ia 9.11 Integrala improprie
b
a
f(x) dx, cu b = + sau nit, se numeste absolut
convergenta daca integrala improprie
b
a
[f(x)[ dx este convergenta. In acest caz spunem
ca f este absolut integrabila pe [a, b).
A MATEMATIC
A 120
Teorema 9.18 Daca integrala improprie
b
a
f(x) dx este absolut convergenta atunci ea
este convergent a.
Pentru orice t, t
(a, b) avem
t
f(x) dx
t
[f(x)[ dx
si concluzia teoremei rezulta t inand seama de teorema precedenta.

Reciproca teoremei nu este adevarata. Exista integrale improprii care sunt conver-
gente fara a absolut convergente.
Denit ia 9.12 Integrala improprie
b
a
f(x) dx se numeste semiconvergenta daca ea este
convergenta dar nu este absolut convergenta.
Teorema 9.19 (Criteriul de comparat ie) Fie integrala improprie
b
a
f(x) dx,
avand numai pe b ca punct singular, cu b = + sau nit.
a). Daca exista un A [a, b) a.. [f(x)[ g(x) pentru orice x (A, b) si daca integrala
b
a
g(x) dx este convergenta, atunci si integrala
b
a
b). Daca exista un A [a, b) a.. f(x) h(x) 0 pentru orice x (A, b) si daca
integrala
b
a
h(x) dx este divergenta, atunci si integrala
b
a
f(x) dx este divergenta.
a). Deoarece pentru orice t, t
[a, b) cu A < t < t
avem
t
[f(x)[ dx
t
g(x) dx,
aplicand criteriul lui Cauchy-Bolzano t inand seama ca integrala
b
a
g(x) dx este conver-
genta, rezulta ca integrala
b
a
[f(x)[ dx este convergenta, adica integrala
b
a
f(x) dx este
absolut convergenta si deci convergenta.
b). Daca presupunem ca integrala
b
a
f(x) dx este convergenta, dupa partea a). a teo-
remei, ar rezulta ca integrala
b
a
h(x) dx este convergenta. Se ajunge astfel la contradict ie.
A MATEMATIC
A 121
Consecint a 9.2 Fie integrala improprie de spet a ntai

a
f(x) dx.
a). Daca exista un > 1 si un A [a, +) a.. [f(x)[x
M, pentru orice x
(A, +) atunci integrala este absolut convergent a.
b). Daca exista un 1 si un A [a, +) a.. f(x)x
m > 0, pentru orice

x (A, +) atunci integrala este divergenta.
Consecint a 9.3 Fie integrala improprie de spet a a doua

b
a
f(x) dx, avand pe b ca punct
singular.
a). Daca exista un < 1 si un A [a, b) a.. [f(x)[(b x)
M, pentru orice
x (A, b) atunci integrala este absolut convergenta.
b). Daca exista un 1 si un A [a, b) a.. f(x)(b x)
m > 0, pentru orice

x (A, b) atunci integrala este divergenta.
Exemplul 9.9 (Integrala lui Euler de prima spet a) Fie integrala
B(p, q) =
1
0
x
p1
(1 x)
q1
dx, p, q R.
Integrala este convergenta pentru p > 0 si q > 0 si divergenta pentru p 0 sau q 0.
Exemplul 9.10 (Integrala lui Euler de spet a a doua) Fie integrala
(p) =

0
x
p1
e
x
dx, p R.
Integrala este convergenta pentru p > 0 si divergenta pentru p 0.
9.6 Integrale care depind de un parametru
9.6.1 Trecerea la limita sub semnul integral
Integralele de forma
I(y) =
b
a
f(x, y) dx, J(y) =
b(y)
a(y)
f(x, y) dx
se numesc integrale care depind de un parametru. Funct ia f(x, y), denita pe o mult ime
[a, b] E, unde E R, este integrabila pe [a, b] pentru orice y E si a(y), b(y) sunt
funct ii denite pe E.
Fie y
0
un punct de acumulare al mult imii E si e
g(x) = lim
yy0
f(x, y), x [a, b].
A MATEMATIC
A 122
Denit ia 9.13 Spunem ca funct ia g este limita uniforma pe [a, b] a funct iei f cand
y y
0
daca
> 0, () > 0 pentru care [f(x, y) g(x)[ < cu [y y
0
[ < , x [a, b].
Teorema care urmeaza ne da regula de intervertire a operat iei de integrare cu operat ia
de trecere la limita.
Teorema 9.20 Daca g este limita uniforma pe [a, b] a funct iei f si f este continua pe
[a, b] oricare ar y E, atunci
lim
yy0
b
a
f(x, y) dx =
b
a
lim
yy0
f(x, y)
dx. (9.42)
Funct ia g(x) este continua pe [a, b]. Intr-adevar, pentru orice sir (y
n
), y
n
E,
y
n
y
0
, sirul (f
n
), f
n
(x) = f(x, y
n
) este un sir uniform convergent pe [a, b] la funct ia
g(x). Dupa teorema referitoare la continuitatea sirurilor de funct ii uniform convergente,
rezulta atunci ca g(x) este continua pe [a, b] si deci integrabila pe [a, b].
Deoarece g este limita uniforma pe [a, b] a funct iei f, rezulta ca
b
a
f(x, y) dx
b
a
g(x) dx
b
a
[f(x, y) g(x)[ dx < (b a), pentru [y y
0
[ < ,
de unde (9.42).
9.6.2 Derivarea integralelor care depind de un parametru
Teorema 9.21 Fie f : D R, unde D = [, ] [c, d] R
2
. Daca funct ia f(x, y) este
continua si are derivata part iala n raport cu y continua pe D, iar funct iile a, b : [c, d]
[, ] au derivate continue pe [c, d], atunci funct ia J : [c, d] R este derivabila pe [c, d]
si
J
(y) =
b(y)
a(y)
f
y
(x, y) dx +b
(y)f(b(y), y) a
(y)f(a(y), y). (9.43)

Fie y
0
[c, d]. Aratam ca J este derivabila n y
0
si are loc (9.43) pentru y = y
0
. Sa
notam a(y) = a, b(y) = b, a(y
0
) = a
0
, b(y
0
) = b
0
si sa observam ca
J(y) =
b0
a0
f(x, y) dx +
b
b0
f(x, y) dx
a
a0
f(x, y) dx, J(y
0
) =
b0
a0
f(x, y
0
) dx.
Deci:
(a)
J(y) J(y
0
)
y y
0
= .
=
b0
a
0
f(x, y) f(x, y
0
)
y y
0
dx +
1
y y
0
b
b0
f(x, y) dx
1
y y
0
a
a0
f(x, y) dx.
Ne vom ocupa pe rand de ecare din integralele din membrul drept.
A MATEMATIC
A 123
Aplicand teorema lui Lagrange funct iei f, ca funct ie de variabila y, avem
f(x, y) f(x, y
0
)
y y
0
= f
y
(x, y
0
+), [[ < [y y
0
[.
Funct ia f
y
(x, y) ind uniform continua pe D, urmeaza ca pentru orice > 0 exista un
() > 0 a..
f(x, y) f(x, y
0
)
y y
0
f
y
(x, y
0
)
= [f
y
(x, y
0
+) f
y
(x, y
0
)[ < , pentru [y y
0
[ <
si pentru orice x [a
0
, b
0
], deci funct ia
f(x, y) f(x, y
0
)
y y
0
converge uniform pe [a
0
, b
0
] la f
y
(x, y
0
) cand y y
0
. Conform teoremei precedente
(b) lim
yy0
b0
a
0
f(x, y) f(x, y
0
)
y y
0
dx =
b0
a0
lim
yy0
f(x, y) f(x, y
0
)
y y
0
dx =
b0
a0
f
y
(x, y
0
)dx.
Aplicand teorema de medie celei de a doua integrale, avem
1
y y
0
b
b0
f(x, y) dx =
b(y) b(y
0
)
y y
0
f(b(y
0
) +), y), [[ < [b b
0
[
si la limita
(c) lim
yy0
1
y y
0
b
b0
f(x, y) dx = b
(y
0
)f(b(y
0
), y
0
),
deoarece b este derivabila pe [c, d] si f este continua pe D.
Asemanator, gasim
(d) lim
yy0
1
y y
0
a
a0
f(x, y) dx = a
(y
0
)f(a(y
0
), y
0
).
Din (a), (b), (c) si (d) rezulta (9.43).
Capitolul 10
INTEGRALE CURBILINII
10.1 Not iuni de teoria curbelor
Reamintim ca daca x, y, z sunt trei funct ii continue pe un interval I R, mult imea
a punctelor M R
3
de coordonate (x(t), y(t), z(t)), t I, se numeste curba continua,
iar
x = x(t), y = y(t), z = z(t), t I (10.1)
se numesc ecuat iile parametrice ale curbei , t este parametrul pe curba. Daca raportam
pe R
3
la un reper ortonormat O, i, j, k, n care i = (1, 0, 0), j = (0, 1, 0), k = (0, 0, 1),
si r este vectorul de pozit ie al punctului M fat a de O, ecuat iile (10.1) se pot scrie
sub forma
r = r(t) = x(t)i +y(t)j +z(t)k, t I. (10.2)
In acest mod, curba este imaginea intervalului I prin funct ia vectoriala (10.2).
Daca z(t) = 0, atunci
x = x(t), y = y(t), t I (10.3)
sau
r = r(t) = x(t)i +y(t)j, t I. (10.4)
reprezinta o curba plana, situata n planul Oxy.
Pe o curba putem stabili doua sensuri de parcurs. A orienta curba nseamna a alege
un sens de parcurs pe ea; o astfel de curba o vom numi orientata. Unul din sensurile
de parcurs l vom numi pozitiv, iar celalalt negativ. In general, se alege ca sens pozitiv
sensul de deplasare a punctului M(t) pe curba cand t creste.
Partea din curba formata din punctele M(t) cu t [a, b] I se numeste arc de
curba continua sau drum cu originean punctul A(a) si extremitatean punctul B(b). Un
drum se numeste cu tangenta continu a daca funct iile x(t), y(t), z(t) au derivate continue
pe [a, b].
Punctul M
0
(t
0
) se numeste punct singular al curbei daca r
(t
0
) = 0. Un drum
cu tangenta continua se numeste drum neted daca nu are puncte singulare. Un drum
124
A MATEMATIC
A 125
se numeste part ial neted sau neted pe port iuni daca este reuniunea unui numar nit de
drumuri netede.
10.2 Lungimea unui arc de curba
Fie un drum cu extremitat ile A(a) si B(b) (cu A = B daca drumul este nchis,
orientat n sensul de crestere a parametrului t [a, b].
Pe drumul alegem punctele A = M
0
, M
1
, . . . , M
i1
, M
i
, . . . , M
n
= B,
n ordinea dictata de orientarea lui . Spunem ca punctele M
i
, i = 0, n, denesc o
diviziune a lui , pe care o vom nota cu
. Vom numi norma a diviziunii
numarul
= (
) = max
i=1,n
d(M
i1
, M
i
).
Diviziunea
a lui determina o diviziune a lui [a, b]:

a = t
0
< t
1
< . . . < t
i1
< t
i
< . . . < t
n
= b, (10.5)
cu norma = () = max
i=1,n
(t
i
t
i1
) si reciproc. Sa observam ca 0 implica
0.
Reciproca ind adevarata numai pentru drumuri deschise.
Diviziunea
a lui deneste o linie poligonala AM

1
M
2
. . . M
i1
M
i
. . . B, nscrisa
n a carei lungime este
=
n
i=1
d(M
i1
, M
i
). (10.6)
Deoarece M
i
(x(t
i
), y(t
i
), z(t
i
)), avem
=
n
i=1
(x(t
i
) x(t
i1
))
2
+ (y(t
i
) y(t
i1
))
2
+ (z(t
i
) z(t
i1
))
2
. (10.7)
Denit ia 10.1 Drumul se numeste recticabil daca exista si este nita limita lungi-
milor
a liniilor poligonale nscrise n cand norma diviziunii tinde la zero. Numarul

L = lim
0
(10.8)
se numeste atunci lungimea drumului .
Teorema 10.1 Orice drum cu tangenta continua este recticabil si lungimea lui este
data de
L =
b
a
[[r
(t)[[ dt. (10.9)

Aplicand teorema lui Lagrange funct iilor x(t), y(t) si z(t) pe intervalul [t
i1
, t
i
],
se mai scrie
=
n
i=1
2
(
x
i
) +y
2
(
y
i
) +z
2
(
z
i
) (t
i
t
i1
),
cu
x
i
,
y
i
,
z
i
(x
i1
, x
i
). Fie, pe de alta parte,
suma Riemann a funct iei

f(t) =
2
(t) +y
2
(t) +z
2
(t)
A MATEMATIC
A 126
corespunzatoare diviziunii si punctelor intermediare
i
[x
i1
, x
i
], adica
=
n
i=1
2
(
i
) +y
2
(
i
) +z
2
(
i
) (t
i
t
i1
).
Deoarece f(t) este integrabila pe [a, b],
lim
0
b
a
2
(t) +y
2
(t) +z
2
(t) dt.
Dar lim
0
= lim
0
si deci
L =
b
a
2
(t) +y
2
(t) +z
2
(t) dt.
Fie M(t) si s(t) lungimea arcului de curba

AM. Atunci
s(t) =
t
a
[[r
()[[ d.
de unde s
(t) = [[r
(t)[[ si deci
ds = [[r
(t)[[ dt =
2
(t) +y
2
(t) +z
2
(t) dt.
ds se numeste element de arc al curbei .
10.3 Integrale curbilinii de primul tip
Fie =

AB un arc de curba neteda pe port iuni, data prin ecuat iile parametrice (10.1)
si f(M) = f(x, y, z) o funct ie denita pe arcul

AB.
Fie nca
o diviziune a arcului

AB, diviziunea corespunzatoare a intervalului
[a, b], P
i
(
i
)
M
i1
M
i
, cu
i
[t
i1
, t
i
], i = 1, n, puncte intermediare ale diviziunii
si s
i
lungimea arcului

M
i1
M
i
s
i
=
ti
ti1
2
(t) +y
2
(t) +z
2
(t) dt. (10.10)
Denit ia 10.2 Se numeste suma integrala a funct iei f, corespunzatoare diviziunii
a arcului

AB si punctelor intermediare P
i
, suma
(f) =
n
i=1
f(P
i
) s
i
=
n
i=1
f(x(
i
), y(
i
), z(
i
)) s
i
. (10.11)
A MATEMATIC
A 127
Denit ia 10.3 Spunem ca funct ia f este integrabila pe

AB daca exista si este nita
lim
0
(f) = I,
oricare ar punctele intermediare P
i
.
Daca funct ia f este integrabila pe

AB atunci I se numeste integrala curbilinie de
primul tip a funct iei f pe

AB si scriem
I =
AB
f(M) ds =
AB
f(x, y, z) ds.
Prin urmare
AB
f(x, y, z) ds = lim
0
n
i=1
f(x(
i
), y(
i
), z(
i
)) s
i
. (10.12)
Teorema care urmeaza da legatura ntre integrala curbilinie de primul tip si integrala
Riemann.
Teorema 10.2 Daca funct ia f(x(t), y(t), z(t)) este integrabila pe intervalul [a, b], atunci
funct ia f(x, y, z) este integrabila pe

AB si
AB
f(x, y, z) ds =
b
a
f(x(t), y(t), z(t))
2
(t) +y
2
(t) +z
2
(t) dt. (10.13)
Deoarece arcul

AB este neted pe port iuni, funct iile x(t), y(t), z(t) sunt continue si
au derivate continue [a, b]. Aplicand atunci teorema de medie integralei (10.10), obt inem
s
i
=
2
(
i
) +y
2
(
i
) +z
2
(
i
) (t
i
t
i1
), cu
i
[t
i1
, t
i
]. Putem scrie deci
(f) =
n
i=1
f(x(
i
), y(
i
), z(
i
))
2
(
i
) +y
2
(
i
) +z
2
(
i
) (t
i
t
i1
). (10.14)
Consideram funct ia (t) = f(x(t), y(t), z(t))
2
(t) +y
2
(t) +z
2
(t), denita pe [a, b],
integrabila pe [a, b] si e
suma sa Riemann corespunzatoare diviziunii si punctelor

intermediare
i
. Avem ca lim
0
= lim
0
, de unde (10.13).
Interpretarea geometrica a integralei curbilinii
Fie f(M) = f(x, y) si

AB un arc de curba plana, dat prin ecuat iile parametrice (10.3).
Sa consideram suprafat a cilindrica avand curba directoare

AB si generatoarele paralele
cu axa Oz. Pe aceasta suprafat a sa consideram curba neteda pe port iuni
, de ecuat ii
A MATEMATIC
A 128
parametrice x = x(t), y = y(t), z = f(x(t), y(t)), t I. Atunci,

AB
f(x, y) ds este tocmai
aria port iunii din suprafat a cilindrica cuprinsa ntre generatoarele AA
, BB
si arcele de
curba

AB,
.
10.4 Integrale curbilinii de tipul al doilea
Fie

AB un arc de curba neteda, dat prin ecuat iile (10.1), orientata de la A la B, n sensul
de crestere a parametrului t de la a la b. Fie
o diviziune a arcului

AB si M
i
(x
i
, y
i
, z
i
),
cu x
i
= x(t
i
), y
i
= y(t
i
), z
i
= z(t
i
), punctele diviziunii si P
i
(
i
,
i
,
i
), cu
i
= x(
i
),
i
= y(
i
),
i
= z(
i
), puncte intermediare. Proiect iile segmentului orientat [M
i1
M
i
] pe
axele de coordonate Ox, Oy, Oz, sunt segmentele orientate [x
i1
, x
i
], [y
i1
, y
i
] si respectiv
[z
i1
, z
i
]. Aceste segmente sunt n acelasi timp proiect iile arcului orientat

M
i1
M
i
pe
cele trei axe. Fie nca f(M) = f(x, y, z) o funct ie denita pe arcul

AB.
Denit ia 10.4 Se numeste suma integrala n raport cu x a funct iei f, corespunzatoare
diviziunii
a arcului

AB si punctelor intermediare P
i
, suma
(f) =
n
i=1
f(P
i
) (x
i
x
i1
) =
n
i=1
f(
i
,
i
,
i
) (x
i
x
i1
). (10.15)
Denit ia 10.5 Spunem ca funct ia f este integrabila pe

AB n raport cu x daca exista
si este nita
lim
0
(f) = I
x
,
i
.
Daca funct ia f este integrabila pe

AB n raport cu x, atunci I
x
se numeste integrala
curbilinie de tipul al doilea n raport cu x a funct iei f pe

AB si scriem
AB
f(x, y, z) dx = lim
0
n
i=1
f(
i
,
i
,
i
) (x
i
x
i1
). (10.16)
In mod analog putem forma sumele integrale ale funct iei f n raport cu y si n raport
cu z:
(f) =
n
i=1
f(P
i
) (y
i
y
i1
),
z
(f) =
n
i=1
f(P
i
) (z
i
z
i1
)
si putem deni integralele curbilinii de tipul al doilea ale funct iei f n raport cu y si n
raport cu z:
AB
f(x, y, z) dy = lim
0
n
i=1
f(
i
,
i
,
i
) (y
i
y
i1
),
A MATEMATIC
A 129
AB
f(x, y, z) dz = lim
0
n
i=1
f(
i
,
i
,
i
) (z
i
z
i1
).
Teorema 10.3 Daca funct ia f(x(t), y(t), z(t)) este integrabila pe [a, b], iar

AB este un
arc neted, atunci funct ia f(x, y, z) este integrabila pe

AB n raport cu x si
AB
f(x, y, z) dx =
b
a
f(x(t), y(t), z(t))x
(t) dt. (10.17)

Aplicand teorema lui Lagrange funct iei x(t), suma integrala (10.15) se mai scrie
(f) =
n
i=1
f(x(
i
), y(
i
), z(
i
))x
(
i
)(t
i
t
i1
),
cu
i
(t
i1
, t
i
). Consideram apoi funct ia (t) = f(x(t), y(t), z(t))x
(t), denita pe [a, b],

integrabila pe [a, b] si e
x
suma sa Riemann corespunzatoare diviziunii si punctelor

intermediare
i
. Avem ca lim
0
= lim
0
, de unde (10.17).
In mod asemanator se arata ca
AB
f(x, y, z) dy =
b
a
f(x(t), y(t), z(t))y
(t) dt,
AB
f(x, y, z) dz =
b
a
f(x(t), y(t), z(t))z
(t) dt.
Daca arcul

AB este un segment de dreapta paralel cu axa Oz atunci
AB
f(x, y, z) dx = 0,
AB
f(x, y, z) dy = 0, etc.
Integrala curbilinie de tipul al doilea de forma generala
Fie

AB un arc de curba neteda pe port iuni si trei funct ii P(M), Q(M), R(M) denite
pe arcul

AB, P integrabila pe

AB n raport cu x, Qn raport cu y si R n raport cu z.
Prin integrala curbilinie de tipul al doilea de forma generala nt elegem expresia
I =
AB
P dx +Qdy +Rdz =
AB
P(M) dx +
AB
Q(M) dy +
AB
R(M) dz. (10.18)
Uneori este comod sa scriem integrala curbilinie de tipul al doilea sub forma vectoriala.
Fie F(x, y, z) = P(x, y, z) i+Q(x, y, z) j+R(x, y, z) k o funct ie vectoriala denita pe arcul
A MATEMATIC
A 130
AB. Deoarece dr = i dx + j dy + kdz, urmeaza ca P dx + Qdy + Rdz = F dr si deci

(10.18) se scrie sub forma
I =
AB
F dr. (10.19)
Fie = dr/ds versorul tangentei la curba, orientat n sensul cresterii parametrului s.
Avem atunci urmatoarea legatura ntre integrala curbilinie de tipul al doilea de forma
generala si integrala curbilinie de primul tip:
I =
AB
F dr =
AB
F ds. (10.20)
10.5 Independent a de drum a integralelor curbilinii
Denit ia 10.6 O mult ime de puncte din plan sau spat iu se numeste conexa daca orice
doua puncte ale ei pot unite printr-un arc de curba complet cont inut n mult ime.
Denit ia 10.7 O mult ime deschisa si conexa se numeste domeniu.
Denit ia 10.8 O mult ime de puncte din plan sau spat iu se numeste convexa daca orice
doua puncte ale ei pot unite printr-un segment de dreapta complet cont inut n mult ime.
Orice mult ime convexa este si conexa. Reciproca nu este adevarata. Exista mult imi
conexe care nu sunt convexe.
Denit ia 10.9 Un domeniu plan D se numeste simplu conex, daca oricare ar curba
nchisa din D, mult imea plana marginita de este inclusa n D.
Un domeniu D din spat iu se numeste simplu conex, daca oricare ar curba nchisa
din D, exista cel put in o suprafat a S marginita de , situata n ntregime n D.
Un domeniu care nu este simplu conex se numeste multiplu conex.
Fie D R
3
un domeniu si P(M), Q(M), R(M) trei funct ii denite pe D.
Denit ia 10.10 Spunem ca integrala curbilinie
I =
AB
P dx +Qdy +Rdz (10.21)
unde

AB este un drum n D, este independenta de drum n D daca, oricare ar A, B
D si oricare ar arcele netede pe port iuni
1
si
2
situate n D cu extremitatile n A si
B, avand aceeasi orientare, avem
1
P dx +Qdy +Rdz =
2
P dx +Qdy +Rdz. (10.22)
A MATEMATIC
A 131
Teorema 10.4 Condit ia necesara si sucienta ca integrala I sa e independenta de
drum n D este ca oricare ar drumul nchis C, neted pe port iuni, cont inut n D sa
avem
C
P dx +Qdy +Rdz = 0. (10.23)
Necesitatea. Presupunem I independenta de drum pe D. Fie C un contur nchis
cont inut n D si A, B C. Notam cu
1
si
2
arcele determinate de punctele A si B pe
C, avand aceeasi orientare (de ex. de la A la B). Atunci
A1B
P dx +Qdy +Rdz =
A2B
P dx +Qdy +Rdz.
Deoarece C = A
1
B B
2
A, rezulta (10.23).
Sucient a. Presupunem ca are loc (10.23). Fie
1
si
2
doua arce situate n D cu
extremitatile n A si B, avand aceeasi orientare. Deoarece A
1
BB
2
A = C din (10.23)
rezulta (10.22).
Proprietat ile integralei curbilinii I depind de proprietat ile expresiei diferent iale P dx+
Qdy +Rdz.
Denit ia 10.11 Spunem ca expresia diferent ial a P dx +Qdy +Rdz este o diferent iala
exacta pe D, daca exista o funct ie U(x, y, z), diferent iabila pe D, a..
dU(x, y, z) = P(x, y, z) dx +Q(x, y, z) dy +R(x, y, z) dz. (10.24)
Funct ia U se numeste primitiva expresiei diferent iale P dx +Qdy +Rdz.
Teorema 10.5 Fie P, Q, R trei funct ii continue pe D. Integrala I este independenta de
drum pe D d.d. P dx +Qdy +Rdz este o diferent iala exacta pe D.
Necesitatea. Presupunem I independenta de drum pe D. Fie

AM un drum n D
si
U(x, y, z) =
AM
P dx +Qdy +Rdz.
Daca x = x(), y = y(), z = z(), [a, t] este o reprezentare parametrica a arcului
AM, atunci
U(t) =
t
a
(P()x
() +Q()y
() +R()z
()) dt,
de unde, prin derivare, U
(t) = P(t)x
(t) +Q(t)y
(t) +R(t)z
(t) sau dU = P dx +Qdy +

Rdz.
Sucient a. Daca P dx +Qdy +Rdz este o diferent iala exacta, rezulta ca
U
x
= P,
U
y
= Q,
U
z
= R (10.25)
A MATEMATIC
A 132
si deci pentru orice arc

AB din D, putem scrie
I =
AB
U
x
dx +
U
y
dy +
U
z
dz =
=
b
a
U
x
(t)x
(t) +
U
y
(t)y
(t) +
U
z
(t)z
(t)
dt =
b
a
U
(t) dt = U(t)[
b
a
,
adica I nu depinde de drum.
Din (10.25) rezulta ca daca I este independenta de drumn D atunci funct iile P, Q, R
satisfac condit iile
P
y
=
Q
x
,
Q
z
=
R
y
,
R
x
=
P
z
. (10.26)
Se poate arata ca daca domeniul D este simplu conex, atunci este adevarata si reciproca
armat iei precedente.
10.6 Not iuni elementare de teoria campului
Denit ia 10.12 Se numeste camp scalar pe domeniul D o funct ie reala U(x, y, z) de-
nita pe D.
Daca U(x, y, z) are derivate part iale pe D, atunci vectorul
grad U =
U
x
i +
U
y
j +
U
z
k (10.27)
se numeste gradientul campului scalar U.
Daca funct ia U este diferent iabila atunci dU = grad U dr.
Denit ia 10.13 Se numeste camp vectorial pe domeniul D o funct ie vectoriala F(x, y, z)
denita pe D.
Denit ia 10.14 Campul vectorial F(x, y, z) se numeste camp potent ial daca exista un
campul scalar U(x, y, z) a.. F(x, y, z) = grad U(x, y, z). In acest caz, funct ia U, numita
potent ialul lui F = (P, Q, R), este primitiva expresiei diferent iale F dr = P dx+Qdy +
Rdz.
Denit ia 10.15 Se numeste divergent a a campului vectorial F = (P, Q, R), campul
scalar
div F =
P
x
+
Q
y
+
R
z
.
Un camp vectorial se numeste solenoidal daca div F = 0.
Denit ia 10.16 Se numeste rotor al campului vectorial F = (P, Q, R), campul vectorial
rot F =
R
y

Q
z
i +
P
z

R
x
j +
Q
x

P
y
k =
i j k
z
P Q R
A MATEMATIC
A 133
Denit ia 10.17 Se numeste circulat ia campului vectorial F = (P, Q, R) pe arcul

AB,
integrala I =

AB
F dr.
Daca F este un camp potent ial atunci rot F = 0. Daca domeniul D este simplu conex,
atunci este adevarata si armat ia reciproca.
Pentru ca integrala I sa e independenta de drum pe D este necesar, iar daca D este
simplu conex, este si sucient ca rot F = 0.
10.7 Orientarea curbelor si domeniilor plane
Fie un plan raportat la reperul cartezian ortonomat O, i, j orientat drept. Spunem
n acest caz ca planul este orientat pozitiv. Versorul k = i j este versorul normalei
la fat a pozitiva a planului , iar k este versorul normalei la fat a negativa. Un plan
orientat pozitiv l vom nota Oxy.
Un contur nchis C din planul se numeste orientat pozitiv daca un observator
perpendicular pe plan, n direct ia normalei pozitive la plan, care se misca pe conturul C,
vede mereu n stanga lui domeniul D marginit de conturul C. In acest caz spunem ca
domeniul D este orientat pozitiv.
Daca domeniul D este multiplu conex, adica frontiera lui este formata din mai multe
contururi nchise, orientarea pozitiva se deneste ca mai sus pe ecare din contururile
nchise care alcatuiesc frontiera lui.
10.8 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii
Fie D
y
un domeniu compact denit prin D
y
= (x, y), (x) y (x), x [a, b],
unde si sunt funct ii continue pe [a, b] si (x) < (x) pentru x (a, b). Vom numi
un asemenea domeniu simplu n raport cu axa Oy.
Un domeniu D
x
, compact, denit prin D
x
= (x, y), (y) x (y), y [c, d], se
numeste simplu n raport cu axa Ox.
Un domeniu plan poate simplu si n raport cu Ox si n raport cu Oy.
Fie C conturul nchis, orientat pozitiv, ce margineste domeniul D
y
, presupus simplu
n raport cu axa Oy, A, A
si B, B
punctele n care dreptele x = a si respectiv x = b

ntalnesc curbele y = (x), y = (x). Atunci C =

AB
BB
A.
Sa calculam integrala curbilinie
C
y dx =

AB
y dx+

BB
y dx+

y dx+

A
y dx. Insa
BB
y dx =
A
y dx = 0,
AB
y dx =
b
a
(x) dx,
y dx =
a
b
(x) dx.
Prin urmare

C
y dx =

b
a
(x) dx +
a
b
(x) dx =
b
a
[(x) (x)] dx. Deci aria dome-
niului D
y
este data de / =
C
y dx. Pentru domenii simple n raport cu Ox, se poate
A MATEMATIC
A 134
arata ca / =

C
xdy. Formule de acest tip au loc pentru orice domenii D marginite de
una sau mai multe curbe continue si nchise. In astfel de cazuri se utilizeaza formula ce
rezulta din acestea
/ =
1
2
C
xdy y dx,
integrala curbilinie ind luata pe frontiera conturului C, care margineste domeniul D,
orientat n sens pozitiv.
Capitolul 11
INTEGRALE MULTIPLE
11.1 Integrala dubla
11.1.1 Denit ia integralei duble
Fie D o mult ime de puncte din plan sau spat iu.
Denit ia 11.1 Numim diametru al mult imii D, marginea superioara a distant elor din-
tre punctele ei. Mult imea D este marginita daca si numai daca diametrul sau este nit.
Fie D un domeniu plan nchis si marginit, de arie .
Denit ia 11.2 Numim diviziune a domeniului D o mult ime nita de submult imi ale
lui D fara puncte interioare comune, a caror reuniune este D,
= D
1
, D
2
, . . . , D
n
D,
cu
n
i=1
D
i
= D. D
i
se numesc elementele diviziunii .
Fie d
i
= maxd(P, Q), P, Q D
i
diametrul mult imii D
i
, i = 1, n.
Denit ia 11.3 Numim norma a diviziunii numarul = () = maxd
i
, i = 1, n.
Notam cu
i
aria elementului D
i
al diviziunii , cu
n
i=1
i
= si cu P
i
(
i
,
i
) D
i
, i =
1, n, puncte arbitrare, numite puncte intermediare ale diviziunii . Fie nca f : D R.
Denit ia 11.4 Se numeste suma integrala Riemann a funct iei f, corespunzatoare di-
viziunii a domeniului D si punctelor intermediare P
i
, suma
(f) =
n
i=1
f(P
i
)
i
=
n
i=1
f(
i
,
i
)
i
. (11.1)
135
A MATEMATIC
A 136
(f) cand norma

sa avem [
(f) I[ < .
Scriem atunci
I = lim
0
(f) = lim
0
n
i=1
f(
i
,
i
)
i
.
Daca exista numarul I spunem ca funct ia f este integrabila pe D, iar I se numeste
integrala dubla a funct iei f pe D si se noteaza
I(f) =
D
f(x, y) dxdy.
Exemplul 11.1 Daca f(x, y) = C pe D, atunci
(f) =
n
i=1
C
i
= C
n
i=1
i
= C,
si deci

D
C dxdy = C.
Se poate demonstra ca orice funct ie integrabila pe D este marginita pe D.
Fie f : D R o funct ie marginita si o diviziune a domeniului D. Deoarece f este
marginita pe D, ea este marginita pe orice element D
i
al diviziunii. Exista deci numerele
m = inf f(x, y), M = sup f(x, y), (x, y) D,
m
i
= inf f(x, y), M
i
= sup f(x, y), (x, y) D
i
,
m m
i
f(x, y) M
i
M, (x, y) D
i
.
Denit ia 11.6 Sumele
s = s
(f) =
n
i=1
m
i
i
, S = S
(f) =
n
i=1
M
i
i
Sumele Darboux au proprietat i asemanatoare sumelor Darboux denite pentru inte-
grala simpla.
A MATEMATIC
A 137
Teorema 11.1 (Criteriul de integrabilitate) Condit ia necesar a si sucienta ca func-
t ia f : D R sa e integrabila pe D este ca oricare ar > 0 sa existe un () > 0
a..
S
(f) s
(f) < , (11.2)

Aplicand criteriul de integrabilitate putem pune n evident a clase de funct ii integra-
bile.
Teorema 11.2 Orice funct ie f : D R continua pe D este integrabila pe D.
Proprietat ile funct iilor integrabile pe D sunt analoage proprietat ilor funct iilor inte-
grabile pe [a, b]. Semnalam aici doar teorema de medie
Teorema 11.3 Fie f o funct ie integrabila pe D si m, M marginile inferioar a si supe-
rioara a valorilor funct iei f pe D. Exista atunci numarul [m, M] a..
D
f(x, y) dxdy = .
Daca f este continua pe D, atunci exista punctul P(, ) D a.. f(, ) = . In
acest caz avem urmatoarea formula de medie
D
f(x, y) dxdy = f(, ).
Daca f(x, y) = 1 pe D din formula precedenta gasim
=
D
dxdy =
D
d,
formula care da expresia ariei domeniului D cu ajutorul integralei duble. Aici d = dxdy
se numeste element de arie n coordonate carteziene.
11.1.3 Reducerea integralei duble la integrale simple iterate
Cazul domeniului dreptunghiular
Teorema 11.4 Daca funct ia f este integrabila pe dreptunghiul
D = (x, y), a x b, c y d
si pentru orice x [a, b], exista integrala simpla
I(x) =
d
c
f(x, y) dy,
A MATEMATIC
A 138
atunci exista si integrala iterata
b
a
I(x) dx si are loc egalitatea
D
f(x, y) dxdy =
b
a
I(x) dx =
b
a
dx
d
c
f(x, y) dy. (11.3)
Cazul domeniului oarecare
Vom considera mai ntai cazul unui domeniu D
y
simplu n raport cu axa Oy
D
y
= (x, y), (x) y (x), x [a, b],
unde si sunt funct ii continue pe [a, b] si (x) < (x) pentru x (a, b).
Teorema 11.5 Daca funct ia f este integrabila pe domeniul D
y
si pentru orice x [a, b],
exista integrala simpla
I(x) =
(x)
(x)
f(x, y) dy,
atunci exista si integrala iterat a
b
a
I(x) dx si are loc egalitatea
Dy
f(x, y) dxdy =
b
a
I(x) dx =
b
a
dx
(x)
(x)
f(x, y) dy. (11.4)
Fie c = inf (x), d = sup (x), x [a, b] si dreptunghiul
D = (x, y), a x b, c y d.
Denim pe D funct ia f(x, y) prin
f(x, y) =
f(x, y), (x, y) D

y
,
0, (x, y) D ` D
y
,
Evident ca
D
y
f(x, y) dxdy =
D
f(x, y) dxdy. (11.5)
Pentru x xat din [a, b] avem
f(x, y) =
0, y [c, (x)),
f(x, y), y [(x), (x)],
0, y ((x), d].
A MATEMATIC
A 139
Deoarece pentru ecare x xat din [a, b] exista integrala I(x), rezulta ca exista si integrala
I(x) =
d
c
f(x, y) dy =
(x)
(x)
f(x, y) dy = I(x).
Atunci, dupa (11.3)
D
f(x, y) dxdy =
b
a
I(x) dx =
b
a
dx
(x)
(x)
f(x, y) dy. (11.6)
Din (11.5) si (11.6) rezulta (11.4).
Sa schimbam rolul variabilelor x si y n teorema precedenta, adica sa presupunem ca
domeniul de integrat este simplu n raport cu axa Ox
D
x
= (x, y), (y) x (y), y [c, d],
unde si sunt funct ii continue pe [c, d] si (y) < (y) pentru y (c, d).
Daca funct ia f este integrabila pe domeniul D
x
si pentru orice y [c, d], exista
integrala simpa J(y) =
(y)
(y)
f(x, y) dx, atunci exista si integrala iterata
d
c
J(y) dy si are
loc egalitatea
Dx
f(x, y) dxdy =
d
c
J(y) dy =
d
c
dy
(y)
(y)
f(x, y) dx. (11.7)
Daca domeniul de integrat D nu este simplu n raport cu nici una dintre axe, se
mparte n subdomenii simple si se aplica formulele precedente.
Interpretarea geometrica a integralei duble
Daca f(x, y) 0, (x, y) D, deoarece produsul f(P
i
)
i
este volumul unui cilindru
drept cu baza D
i
si nalt imea egala cu f(P
i
), integrala dubla pe D din funct ia f(x, y)
este tocmai volumul corpului delimitat de cilindrul cu generatoarele paralele cu axa Oz
avand drept curba directoare frontiera domeniului D, planul Oxy si suprafat a z = f(x, y),
(x, y) D, adica
1 =
D
f(x, y) dxdy.
11.1.4 Formula lui Green
Vom studia acum legatura dintre integrala dubla pe un domeniu compact si integrala
curbilinie pe frontiera acelui domeniu.
A MATEMATIC
A 140
Teorema 11.6 (Formula lui Green) Daca P(x, y) si Q(x, y) sunt doua funct ii con-
tinue pe domeniul plan D, orientat, marginit de curba C, Q are derivata part iala n
raport cu x, iar P are derivata part iala n raport cu y, continue pe D, atunci
C
P dx +Qdy =
Q
x

P
y
dxdy. (11.8)
Consideram pentru nceput cazul unui domeniu simplu n raport cu axa Oy
D
y
= (x, y), (x) y (x), x [a, b],
unde si sunt funct ii continue pe [a, b] si (x) < (x) pentru x (a, b). Presupunem
acest domeniu orientat pozitiv. Fie
C =

AB
BB
A
frontiera sa descrisa n sens direct.
Deoarece P(x, y) este continua pe D
y
, cu derivata part iala n raport cu y continua
pe D
y
, avem
D
y
P
y
dxdy =
b
a
dx
(x)
(x)
P
y
dy =
b
a
[P(x, (x)) P(x, (x))] dx =
=
b
a
P(x, (x)) dx
b
a
P(x, (x)) dx =
P(x, y) dx +
AB
P(x, y) dx
.
Dar integralele pe segmentele BB
si A
A, paralele cu axa Oy sunt nule. Obt inem
Dy
P
y
dxdy =
C
P(x, y) dx.
Aceasta formula ramane valabila si pentru un domeniu D oarecare, simplu sau multiplu
conex, care poate descompus ntr-un numar nit de domenii simple n raport cu Oy
D
P
y
dxdy =
C
P(x, y) dx.
Analog se arata ca daca D este un domeniu nchis cu frontiera neteda, iar Q(x, y)
este o funct ie continua pe D si are derivata part iala n raport cu x continua pe D, atunci
D
Q
x
dxdy =
C
Q(x, y) dy.
Adunand membru cu membru ultimele doua relat ii obt inem (11.8).
A MATEMATIC
A 141
Daca u, v : D R sunt doua funct ii continue pe D care au derivate part iale continue
n raport cu x continue pe D, atunci luand n formula lui Green P = 0 si Q = u v,
obt inem

D
u
v
x
dxdy =
C
uv dy
D
v
u
x
dxdy,
numita formula de integrare prin part i n integrala dubla.
11.1.5 Schimbarea de variabile n integrala dubla
Sa analizam mai ntai modul cum se transforma un domeniu plan printr-o transformare
punctuala a lui R
2
.
Fie D, domeniul plan marginit de o curba C, imaginea domeniului D
, marginit de
curba C
, prin transformarea punctuala regulata
x = x(, ),
y = y(, ),
(, ) D
, (11.9)
cu jacobianul
J(, ) =
D(x, y)
D(, )
= 0, (, ) D
.
Denit ia 11.7 Spunem ca transformarea domeniului D
n domeniul D este directa

daca unui punct care se deplaseaza pe C
n sens direct i corespunde prin (11.9) un

punct care se deplaseaza pe C n sens direct. In caz contrar spunem ca transformarea
este inversa.
Teorema 11.7 Daca jacobianul J(, ) > 0 n D
, transformarea punctuala (11.9) este

direct a.
Aria a domeniului D este data de
=
D
dxdy =
C
xdy,
conturul C ind parcurs n sens direct.
Sa calculam transformata acestei integrale prin (11.9)
=
x(, )
d +
y
x
y
d +x
y
d =
=
x
y
x
y
dd =
J(, ) dd.
De aici rezulta ca daca J(, ) > 0, pentru ca > 0 este necesar sa parcurgem conturul
C
n sens direct, deci transformarea este directa.

Daca aplicam formula de medie ultimei integrale duble, obt inem
= [J(
0
,
0
)[
, (
0
,
0
) D
, (11.10)
A MATEMATIC
A 142
unde
dd este aria domeniului D
.
Putem acum deduce formula schimbarii de variabile n integrala dubla. Fie
o
diviziune a domeniului D
careia, prin transformarea (11.9) i corespunde diviziunea a

domeniului D. Daca
i
si
i
sunt ariile elementelor D
i
si respectiv D
i
, cu (11.10) avem
i
= [J(
i
,
i
)[
i
, (
i
,
i
) D
i
, (11.11)
pentru i = 1, n.
Daca notam cu

x
i
= x(
i
,
i
),
y
i
= y(
i
,
i
),
(x
i
, y
i
) D
i
,
avem egalitatea
n
i=1
f(x
i
, y
i
)
i
=
n
i=1
f(x(
i
,
i
), y(
i
,
i
)) [J(
i
,
i
)[
i
. (11.12)
Trecand aici la limita pentru
= (
) 0, ceea ce implica = () 0, obt inem
D
f(x, y) dxdy =
f(x(, ), y(, )) [J(, )[ dd,

care este formula schimbarii de variabile n integrala dubla.
11.2 Integrala de suprafat a
11.2.1 Not iuni de teoria suprafet elor
Fie D un domeniu n planul Oxy si f : D R o funct ie cu derivate continue pe D.
Mult imea = (x, y, z), z = f(x, y), (x, y) D se numeste suprafat a neted a. Spunem
ca
z = f(x, y), (x, y) D, (11.13)
este ecuat ia explicita a suprafet ei .
Spunem ca suprafat a admite o reprezentare parametrica regulata daca punctele sale
(x, y, z) pot reprezentate sub forma
x = x(u, v),
y = y(u, v),
z = z(u, v),
(u, v) (11.14)
unde R
2
este un domeniu plan, iar funct iile x, y, z admit derivate part iale continue
pe care satisfac condit ia
A
2
+B
2
+C
2
> 0, (u, v) , (11.15)
A MATEMATIC
A 143
unde
A =
D(y, z)
D(u, v)
, B =
D(z, x)
D(u, v)
, C =
D(x, y)
D(u, v)
.
Daca reprezentarea parametrica (11.14) stabileste o corespondent a biunivoca ntre punc-
tele (u, v) si punctele (x, y, z) , atunci suprafat a este o suprafat a neteda.
Ecuat iile (11.14) se pot scrie si sub forma vectoriala
r = r(u, v) = x(u, v)i +y(u, v)j +z(u, v)k, (u, v) . (11.16)
Vectorii
r
u
=
r
u
, r
v
=
r
v
sunt vectorii tangentelor la curbele v = const si u = const n punctul de coordonate
parametrice (u, v). Condit ia (11.15) exprima faptul ca vectorii r
u
si r
v
nu sunt coliniari
n nici un punct al suprafet ei.
Normala la suprafat a are direct ia vectorului
N = r
u
r
v
= Ai +Bj +Ck (11.17)
si deci versorii normalei sunt dat i de
n =
r
u
r
v
[[r
u
r
v
[[
=
Ai +Bj +Ck
A
2
+B
2
+C
2
. (11.18)
Prin alegerea unuia din cei doi versori ai normalei, orientam suprafat a alegand una dintre
fet ele sale ca ind fat a pozitiva.
Daca , , sunt unghiurile dintre versorul n al normalei la fat a pozitiva a suprafet ei
si versorii i, j, k ai axelor, atunci
n = i cos +j cos +kcos .
Orice suprafat a denita printr-o reprezentare explicita, de forma (11.13) este o su-
prafat a cu doua fet e. Pentru o astfel de suprafat a se alege de obicei ca fat a pozitiva fat a
superioara a suprafet ei n raport cu planul Oxy, adica aceea pentru care versorul n al
normalei ntr-un punct al suprafet ei face un unghi ascut it cu axa Oz, deci cos > 0,
avand deci cosinii directori ai normalei
cos =
p
1 +p
2
+q
2
, cos =
q
1 +p
2
+q
2
, cos =
1
1 +p
2
+q
2
, (11.19)
unde p = f/x, q = f/y (notat iile lui Monge).
Orice suprafat a neteda nchisa este o suprafat a cu doua fet e. Pentru o astfel de
suprafat a se alege de obicei ca fat a pozitiva fat a exterioara a suprafet ei, adica aceea
pentru care versorul normalei la suprafat a estendreptat spre exteriorul corpului marginit
de suprafat a.
Fie C o curba nchisa (contur) ce margineste suprafat a . Un sens de parcurs al
conturului C se numeste pozitiv sau coerent cu orientarea suprafet ei daca un observator
situat pe suprafat a, n direct ia si sensul normalei la suprafat a, care se misca n acest
sens, vede suprafat a n stanga lui.
A MATEMATIC
A 144
11.2.2 Aria suprafet elor
Fie o suprafat a neteda denita prin ecuat ia explicita
z = f(x, y), (x, y) D, (11.20)
unde D este un domeniu marginit din planul Oxy.
Fie D
1
, D
2
, . . . , D
n
o diviziune a domeniului D, M
i
(
i
,
i
) un punct arbitrar din
D
i
si P
i
(
i
,
i
, f(
i
,
i
)) punctul corespunzator de pe .
In punctul P
i
construim planul tangent. Cilindrul cu generatoarele paralele cu
axa Oz si curba directoarea frontiera elementului D
i
taie pe planul tangent o port iune
plana de suprafat a de arie S
i
. Daca
i
este aria lui D
i
atunci
i
= S
i
[ cos (P
i
)[, sau S
i
=
1 +p
2
+q
2
[
Mi

i
, (11.21)
unde (P
i
) este unghiul dintre normala la suprafat a n P
i
si axa Oz.
Aria suprafet ei este atunci denita prin
S = lim
0
n
i=1
S
i
= lim
0
n
i=1
1 +p
2
+q
2
Mi

i
, (11.22)
unde este norma diviziunii domeniului D. Rezulta ca
S =
1 +p
2
+q
2
dxdy. (11.23)
Expresia
dS =
1 +p
2
+q
2
dxdy =
1
[ cos [
dxdy,
se numeste element de arie pe suprafat a n coordonate carteziene.
Daca suprafat a este data printr-o reprezentare parametrica
r = r(u, v), (u, v) ,
atunci
S =
A
2
+B
2
+C
2
dudv =
[[r
u
r
v
[[ dudv,
iar elementul de arie are expresia
dS =
A
2
+B
2
+C
2
dudv = [[r
u
r
v
[[ dudv.
11.2.3 Integrala de suprafat a de primul tip
Fie suprafat a data prin reprezentarea parametrica
r = r(u, v) = x(u, v)i +y(u, v)j +z(u, v)k, (u, v) , (11.24)
A MATEMATIC
A 145
unde este un domeniu plan marginit, iar funct iile x, y, z au derivate part iale continue
pe si satisfac condit ia
[[r
u
r
v
[[ > 0, (u, v) .
Fie
1
,
2
, . . . ,
n
o diviziune a domeniului , avand norma si e
i
aria
elementului
i
. Acestei diviziuni a domeniului i corespunde prin reprezentarea (11.24)
o diviziune a suprafet ei :
1
,
2
, . . . ,
n
si e S
i
aria elementului
i
. Elementul
i
este la randul lui o suprafat a neteda reprezentata parametric prin ecuat iile (11.24) cu
(u, v)
i
. Aria sa este data de
S
i
=
i
[[r
u
r
v
[[ dudv. (11.25)
Fie F(x, y, z) o funct ie denita pe , P
i
(x
i
, y
i
, z
i
) un punct arbitrar din
i
si M
i
(u
i
, v
i
)
punctul corespunzator din
i
, i = 1, n:
x
i
= x(u
i
, v
i
), y
i
= y(u
i
, v
i
), z
i
= z(u
i
, v
i
).
Denit ia 11.8 Numim suma integrala a funct iei F pe suprafat a suma
(F) =
n
i=1
F(P
i
)S
i
=
n
i=1
F(x
i
, y
i
, z
i
)S
i
. (11.26)
Denit ia 11.9 Spunem ca funct ia F este integrabila pe daca exista si este nita
I = lim
0
(F) (11.27)
si aceasta este independenta de alegerea punctelor P
i
. Numarul I se numeste integrala
de suprafat a de primul tip a funct iei F pe si scriem
F(x, y, z) dS = lim
0
n
i=1
F(x
i
, y
i
, z
i
)S
i
. (11.28)
Teorema 11.8 Daca funct ia F(x, y, z) este continu a pe atunci ea este integrabila pe
si
F(x, y, z) dS =
F(x(u, v), y(u, v), z(u, v))[[r

u
r
v
[[ dudv. (11.29)
Aplicand teorema de medie integralei duble (11.25), rezulta
S
i
= [[r
u
r
v
[[
Mi

i
.
Prin urmare, putem scrie
(F) =
n
i=1
F(P
i
)S
i
=
n
i=1
F(x(M
i
), y(M
i
), z(M
i
))[[r
u
r
v
[[
Mi

i
.
A MATEMATIC
A 146
Fie, pe de alta parte
() =
n
i=1
(M
i
)
i
=
n
i=1
F(x(M
i
), y(M
i
), z(M
i
))[[r
u
r
v
[[
Mi

i
,
suma integrala a funct iei
(u, v) = F(x(u, v), y(u, v), z(u, v))[[r
u
(u, v) r
v
(u, v)[[,
denita pe , corespunzatoare punctelor intermediare M
i
(u
i
, v
i
)
i
. Funct ia ind
continua pe este integrabila pe si deci avem
lim
0
(F) = lim
0
(),
de unde (11.29).
Daca suprafat a este data prin ecuat ia explicita z = f(x, y), (x, y) D, funct ia f
avand derivate part iale continue pe D, iar F ind continua pe , formula (11.29) devine
F(x, y, z) dS =
D
F(x, y, f(x, y))
1 +p
2
+q
2
dxdy. (11.30)
11.2.4 Integrala de suprafat a de tipul al doilea
Fie suprafat a data prin reprezentarea parametrica
r = r(u, v) = x(u, v)i +y(u, v)j +z(u, v)k, (u, v) , (11.31)
unde este un domeniu plan marginit, iar funct iile x, y, z au derivate part iale continue
pe . Vom presupune ca determinant ii funct ionali A, B, C nu se anuleaza n .
Presupunem ca suprafat a este orientata, avand ca fat a pozitiva fat a superioara n
raport cu planul Oxy, adica aceea pentru care versorul n al normalei ntr-un punct al
suprafet ei face un unghi ascut it cu axa Oz.
Fie D proiect ia suprafet ei n planul Oxy. Presupunem ca domeniul plan D este
orientat. Fie D
1
, D
2
, . . . , D
n
o diviziune a domeniului D, M
i
(
i
,
i
) un punct
arbitrar din D
i
si P
i
(
i
,
i
,
i
) punctul corespunzator de pe .
In punctul P
i
construim planul tangent. Cilindrul cu generatoarele paralele cu
axa Oz si curba directoarea frontiera elementului D
i
taie pe planul tangent o port iune
plana de suprafat a de arie S
i
. Daca
i
este aria lui D
i
atunci
i
= S
i
[ cos
i
[, unde
i
= (P
i
) este unghiul dintre normala la suprafat a n P
i
si axa Oz. Fie nca F(x, y, z)
o funct ie denita pe .
Denit ia 11.10 Se numeste suma integrala n raport cu planul z = 0 a funct iei F, pe
suprafat a , suma
z
=
n
i=1
F(P
i
)
i
=
n
i=1
F(
i
,
i
,
i
)
i
.
A MATEMATIC
A 147
Denit ia 11.11 Spunem ca funct ia F este integrabila pe n raport cu planul z = 0
lim
0
z
= I
z
,
i
.
Daca funct ia F este integrabila pe n raport cu planul z = 0, atunci I
z
se numeste
integrala de suprafat a de tipul al doilea n raport cu planul z = 0 a funct iei F pe si
scriem
F(x, y, z) dxdy = lim

0
n
i=1
F(
i
,
i
,
i
)
i
.
Deoarece
i
= S
i
[ cos
i
[, putem scrie
z
=
n
i=1
F(
i
,
i
,
i
)[ cos
i
[ S
i
,
de unde prin trecere la limita pentru 0, rezulta
F(x, y, z) dxdy =
F(x, y, z)[ cos [ dS, (11.32)

care exprima legatura ntre integrala de suprafat a de tipul al doilea n raport cu planul
z = 0 si integrala de suprafat a de primul tip.
Daca suprafat a este data prin reprezentarea parametrica (11.31), atunci
cos =
C
A
2
+B
2
+C
2
=
1
[[r
u
r
v
[[

D(x, y)
D(u, v)
.
Daca funct ia F este continua pe , atunci dupa (11.29)
F(x, y, z) dxdy =
F(x(u, v), y(u, v), z(u, v))

D(x, y)
D(u, v)
dudv,
cu + daca si au aceeasi orientare si cu daca si au orientari diferite.
Daca suprafat a este data prin ecuat ia explicita z = f(x, y), (x, y) D, formula
precedenta devine
F(x, y, z) dxdy =
D
F(x, y, f(x, y)) dxdy,
cu + daca si D au aceeasi orientare si cu daca si D au orientari diferite.
In mod asemanator se denesc integralele de suprafat a de tipul al doilea n raport cu
planele x = 0 si y = 0 ale funct iei F pe si
F(x, y, z) dydz =
F(x, y, z)[ cos [ dS,

A MATEMATIC
A 148
F(x, y, z) dzdx =
F(x, y, z)[ cos [ dS.

Daca funct ia F este continua pe , atunci dupa (11.29)
F(x, y, z) dydz =
F(x(u, v), y(u, v), z(u, v))

D(y, z)
D(u, v)
dudv,
F(x, y, z) dzdx =
F(x(u, v), y(u, v), z(u, v))

D(z, x)
D(u, v)
dudv,
cu + daca si au aceeasi orientare si cu daca si au orientari diferite.
Integrala de suprafat a de tipul al doilea de forma generala
Fie o suprafat a neteda si P(M), Q(M), R(M) trei funct ii denite pe suprafat a , P
integrabila pe n raport cu planul x = 0, Qn raport cu planul y = 0 si Rn raport cu
planul z = 0.
Prin integrala de suprafat a de tipul al doilea de forma generala nt elegem expresia
P dydz +Qdzdx +Rdxdy =
P dydz +
Qdzdx +
Rdxdy. (11.33)
Uneori este comod sa scriem integrala de suprafat a de tipul al doilea sub forma
vectoriala. Fie
F(x, y, z) = P(x, y, z)i +Q(x, y, z)j +R(x, y, z)k
o funct ie vectoriala denita pe suprafat a . Deoarece,
n = i cos +j cos +kcos ,
daca si au aceeasi orientare, atunci
(P cos +Qcos +Rcos ) dS,

adica
F ndS,
care reprezinta uxul campului vectorial F prin suprafat a .
11.2.5 Formula lui Stokes
Formula lui Stokes exprima o legatura ntre integrala de suprafat a si integrala curbilinie
pe frontiera acestei suprafet e. Aceasta formula generalizeaza formula lui Green.
Fie
A MATEMATIC
A 149
o camp vectorial denit pe suprafat a , pentru care exista campul vectorial
rot F =
R
y

Q
z
i +
P
z

R
x
j +
Q
x

P
y
k.
Teorema 11.9 (Formula lui Stokes) Fluxul campului vectorial rot F prin suprafat a
este egal cu circulat ia campului vectorial F pe conturul ce margineste suprafat a ,
avand orientarea coerenta cu orientarea suprafet ei, adica
(n rot F) dS =
F dr. (11.34)
Avem de aratat ca
P dx +Qdy +Rdz =
=
R
y

Q
z
dydz +
P
z

R
x
dzdx +
Q
x

P
y
dxdy.
Fie suprafat a data prin ecuat ia explicita
z = f(x, y), (x, y) D,
unde D este proiect ia suprafat ei n planul Oxy. Fie C (frontiera domeniului D)
proiect ia frontierei n planul Oxy. Vom presupune ca orientarea conturului C este cea
impusa de orientarea lui , coerenta cu orientarea suprafat ei , avand versorul normalei
la fat a pozitiva a lui dat de (11.19). Atunci
f
y
= q =
cos
cos
. (11.35)
Sa transformam pentru nceput primul termen din integrala curbilinie
I
x
=
P(x, y, z) dx =
P(x, y, f(x, y)) dx =
C
P(x, y, f(x, y)) dx.
Aplicand ultimei integrale formula lui Green, obt inem
I
x
=
y
P(x, y, f(x, y)) dxdy =
P
y
+
P
z
f
y
dxdy,
sau, t inand seama de (11.35)
I
x
=
P
y

P
z
cos
cos
dxdy,
care provine din integrala de suprafat a
I
x
=
P
y

P
z
cos
cos
cos dS.
A MATEMATIC
A 150
Deci
I
x
=
P dx =
P
z
cos
P
y
cos
dS
si n mod asemanator obt inem
I
y
=
Qdy =
Q
x
cos
Q
z
cos
dS,
I
z
=
Rdz =
R
y
cos
R
x
cos
dS.
Adunand membru cu membru ultimele trei formule obt inem (11.34).
Demonstrat ia formulei lui Stokes s-a facut n ipoteza ca suprafat a orientata se
poate proiecta biunivoc pe ecare din planele de coordonate, iar frontiera sa este o curba
neteda. Teorema ramane nsa valabila si n cazul general al unei suprafet e netede pe
port iuni avand frontiera neteda pe port iuni.
Formula lui Stokes cont ine ca un caz particular formula lui Green. Daca este
domeniul plan orientat de contur situat n planul z = 0, atunci cos = 0, cos = 0 si
cos = 1, care nlocuite n (11.34) ne conduc la formula lui Green.
11.3 Integrala tripla
11.3.1 Denit ia integralei triple
Fie V o domeniu spat ial marginit, de volum 1. Numim diviziune a domeniului V o
mult ime nita de submult imi ale lui V fara puncte interioare comune, a caror reuniune
este V
= V
1
, V
2
, . . . , V
n
V,
n
i=1
V
i
= V.
V
i
se numesc elementele diviziunii .
Fie d
i
= maxd(P, Q), P, Q V
i
diametrul mult imii V
i
, i = 1, n. Numim norma a
diviziunii numarul = () = maxd
i
, i = 1, n. Notam cu
i
volumul elementului
V
i
al diviziunii , cu
n
i=1
i
= 1 si cu P
i
(x
i
, y
i
, z
i
) V
i
, i = 1, n, puncte arbitrare, numite
puncte intermediare ale diviziunii . Fie nca f : V R.
Denit ia 11.12 Se numeste suma integrala Riemann a funct iei f, corespunzatoare di-
viziunii a domeniului V si punctelor intermediare P
i
, suma
(f) =
n
i=1
f(P
i
)
i
=
n
i=1
f(x
i
, y
i
, z
i
)
i
. (11.36)
A MATEMATIC
A 151
(f) cand norma

sa avem
[
(f) I[ < .
Scriem atunci
I = lim
0
(f) = lim
0
n
i=1
f(x
i
, y
i
, z
i
)
i
.
Daca exista numarul I spunem ca funct ia f este integrabila pe V , iar I se numeste
integrala tripla a funct iei f pe V si se noteaza
I(f) =
f(x, y, z) dxdydz.
Exemplul 11.2 Daca f(x, y, z) = C pe V , atunci
(f) =
n
i=1
C
i
= C
n
i=1
i
= C1,
si deci

V
C dxdydz = C1.
Se poate demonstra ca orice funct ie integrabila pe V este marginita pe V .
Fie f : V R o funct ie marginita si o diviziune a domeniului V . Deoarece f este
marginita pe V , ea este marginita pe orice element V
i
al diviziunii. Exista deci numerele
m = inf f(x, y, z), M = sup f(x, y, z), (x, y, z) V,
m
i
= inf f(x, y, z), M
i
= sup f(x, y, z), (x, y, z) V
i
,
m m
i
f(x, y, z) M
i
M, (x, y, z) V
i
.
Denit ia 11.14 Sumele
s = s
(f) =
n
i=1
m
i
i
, S = S
(f) =
n
i=1
M
i
i
A MATEMATIC
A 152
Sumele Darboux au proprietat i asemanatoare sumelor Darboux denite pentru inte-
grala simpla.
Teorema 11.10 (Criteriul de integrabilitate) Condit ia necesara si sucienta ca funct ia
f : V R sa e integrabila pe V este ca oricare ar > 0 sa existe un () > 0 a..
S
(f) s
(f) < , (11.37)

Aplicand criteriul de integrabilitate putem pune n evident a clase de funct ii integra-
bile.
Teorema 11.11 Orice funct ie f : V R continua pe V este integrabila pe V .
Proprietat ile funct iilor integrabile pe V sunt analoage proprietat ilor funct iilor inte-
grabile pe [a, b]. Semnalam aici doar teorema de medie
Teorema 11.12 Fie f o funct ie integrabil a pe V si m, M marginile inferioara si supe-
rioara a valorilor funct iei f pe V . Exista atunci numarul [m, M] a..
f(x, y, z) dxdydz = 1.
Daca f este continua pe V , atunci exista punctul P(, , ) V a.. f(, , ) = .
In acest caz avem urmatoarea formula de medie
f(x, y, z) dxdydz = f(, , )1.

Daca f(x, y, z) = 1 pe V din formula precedenta gasim
1 =
dxdydz =
d,
formula care da expresia volumului domeniului V cu ajutorul integralei triple. Aici
d = dxdydz se numeste element de volum n coordonate carteziene.
11.3.3 Reducerea integralei triple la integrale iterate
Cazul domeniului paralelipipedic
Teorema 11.13 Daca funct ia f este integrabila pe paralelipipedul
V = (x, y, z), a
1
x a
2
, b
1
y b
2
c
1
z c
2
si pentru orice
(x, y) D = (x, y), a
1
x a
2
, b
1
y b
2
,
A MATEMATIC
A 153
exista integrala simpla
I(x, y) =
c2
c1
f(x, y, z) dz,

D
I(x, y) dxdy si are loc egalitatea
f(x, y, z) dxdydz =
D
I(x, y) dxdy =
D
dxdy
c
2
c1
f(x, y, z) dz. (11.38)
Cazul domeniului oarecare
Vom considera mai ntai cazul unui domeniu V
z
simplu n raport cu axa Oz
V
z
= (x, y, z), (x, y) z (x, y), (x, y) D
z
,
unde si sunt funct ii continue pe D
z
, unde D
z
este proiect ia domeniului V
z
pe planul
z = 0.
Teorema 11.14 Daca funct ia f este integrabila pe domeniul V
z
si pentru orice (x, y)
D
z
, exista integrala simpla
I(x, y) =
(x,y)
(x,y)
f(x, y, z) dz,

Dz
I(x, y) dxdy si are loc egalitatea
Vz
f(x, y, z) dxdydz =
Dz
I(x, y) dxdy =
Dz
dxdy
(x,y)
(x,y)
f(x, y, z) dz. (11.39)
Daca domeniul de integrat V nu este simplu n raport cu nici una dintre axe, se
mparte n subdomenii simple si se aplica formulele precedente.
11.3.4 Formula lui Gauss-Ostrogradski
Vom studia acum legatura dintre integrala tripla pe un domeniu compact si integrala de
suprafat a pe frontiera acelui domeniu.
Fie
o camp vectorial denit pe domeniul V marginit de suprafat a , pentru care exista
campul scalar
div F =
P
x
+
Q
y
+
R
z
.
A MATEMATIC
A 154
Teorema 11.15 (Formula divergent ei) Daca funct iile P, Q, R si campul scalar div F
sunt continue pe V , atunci
(div F) d =
(F n) dS, (11.40)
unde n este versorul normalei exterioare la .
Avem de aratat ca
V

P
x
+
Q
y
+
R
z
dxdydz =
(P cos +Qcos +Rcos ) dS.

Consideram cazul unui domeniu simplu n raport cu axa Oz
V = (x, y, z), (x, y) z (x, y), (x, y) D
z
,
unde si sunt funct ii continue pe D
z
, unde D
z
este proiect ia domeniului V pe planul
z = 0. Sa evaluam al treilea termen folosind formula de calcul a integralei triple
R
z
dxdydz =
Dz
dxdy
(x,y)
(x,y)
R
z
dz =
=
Dz
R(x, y, (x, y)) dxdy
D
z
R(x, y, (x, y)) dxdy.
Sa observam ca suprafat a care margineste domeniul V se poate scrie: =
i
l
,
n care
i
si
s
sunt fat a inferioara si fat a superioara, iar
l
fat a laterala. Deoarece pe
fat a superioara cos > 0, pe fat a inferioara cos < 0, iar pe fat a laterala cos = 0,
t inand seama de formula de calcul a integralei de suprafat a de tipul al doilea, avem
R
z
dxdydz =
s
Rdxdy +
i
Rdxdy +
l
Rdxdy =
Rdxdy
si deci

V
R
z
dxdydz =
Rcos dS,
care nu este altceva decat formala divergent ei pentru campul vectorial F = Rk, cores-
punzatoare domeniului V simplu n raport cu axa Oz. Aceasta formula este adevarata
si pentru un domeniu V care poate mpart it ntr-un numar nit de domenii simple n
raport cu axa Oz.
Daca V este un domeniu ce se poate descompune ntr-un numar nit de domenii
simple n raport cu axa Ox, iar P(x, y, z) este o funct ie continua, cu derivata part iala n
raport cu x, continua pe V , atunci
P
x
dxdydz =
P cos dS.
A MATEMATIC
A 155
Daca V este un domeniu ce se poate descompune ntr-un numar nit de domenii simple
n raport cu axa Oy, iar Q(x, y, z) este o funct ie continua, cu derivata part iala n raport
cu y, continua pe V , atunci
Q
y
dxdydz =
P cos dS.
Prin urmare, daca V este un domeniu ce se poate descompune ntr-un numar nit de
domenii simple n raport cu toate axele, adunand ultimele trei relat ii obt inem (11.40).
Daca u, v : V R sunt doua funct ii continue pe V care au derivate part iale continue
n raport cu x continue pe V , atunci luand n formula lui Gauss-Ostrogradski P = u v
si Q = R = 0, obt inem
u
v
x
dxdydz =
uv dydz
v
u
x
dxdydz,
numita formula de integrare prin part i n integrala tripla.
11.3.5 Schimbarea de variabile n integrala tripla
Fie V un domeniu spat ial marginit si V
imaginea sa prin transformarea punctuala reg-

ulata
x = x(, , ),
y = y(, , ),
z = z(, , ),
(, , ) V
, (11.41)
cu jacobianul
J(, , ) =
D(x, y, z)
D(, , )
= 0, (, , ) V
.
Se poate arata ca si la integrala dubla ca daca 1 =
dxdydz, este volumul domeniului

V , atunci
1 =
[J(, , )[ ddd.
Daca aplicam formula de medie ultimei integrale, obt inem
1 = [J(
0
,
0
,
0
)[ 1
, (
0
,
0
,
0
) V
, (11.42)
unde
1
ddd
este volumul domeniului V
.
Fie
o diviziune a domeniului V
careia, prin transformarea (11.41) i corespunde

diviziunea a domeniului V . Daca
i
si
i
sunt volumele elementelor V
i
si respectiv V
i
,
cu (11.42) avem
i
= [J(
i
,
i
,
i
)[
i
, (
i
,
i
,
i
) V
i
, (11.43)
A MATEMATIC
A 156
pentru i = 1, n.
Daca notam cu
x
i
= x(
i
,
i
,
i
),
y
i
= y(
i
,
i
,
i
),
z
i
= z(
i
,
i
,
i
),
(x
i
, y
i
, z
i
) V
i
,
avem egalitatea
n
i=1
f(x
i
, y
i
, z
i
)
i
=
n
i=1
f(x(
i
,
i
,
i
), y(
i
,
i
,
i
), z(
i
,
i
,
i
)) [J(
i
,
i
,
i
)[
i
. (11.44)
Trecand aici la limita pentru
= (
) 0, ceea ce implica = () 0, obt inem
f(x, y, z) dxdydz =
f(x(, , ), y(, , ), z(, , )) [J(, , )[ ddd,

care este formula schimbarii de variabile n integrala tripla.
Exemplul 11.3 Sa se calculeze integrala
I =
x
x
2
+y
2
+z
2
+a
2
dxdydz,
unde
V = (x, y, z) [ x
2
+y
2
+z
2
R
2
, x 0, y 0, z 0.
Trecem la coordonate sferice:
x = r sin cos ,
y = r sin sin ,
z = r cos ,
(r, , ) [0, R]
0,

2
0,

2
.
Se gaseste
dxdy dz = r
2
sin dr d d
si deci
I =

2
0
d

2
0
d
R
0
r
3
sin
2
cos
r
2
+a
2
dr.
Efectu and calculule se obt ine
I =

8
R
2
+a
2
ln
a
2
a
2
+R
2
.
Capitolul 12
ECUATII DIFERENTIALE
ORDINARE
12.1 Ecuat ii diferent iale de ordinul I
12.1.1 Ecuat ii diferent iale. Solut ii
Denit ia 12.1 Se numesc ecuat ii diferent iale ecuat iile ale caror necunoscute sunt func-
t ii de una sau mai multe variabile, n care intra atat funct iile cat si derivate ale lor.
Daca funct iile necunoscute depind de mai multe variabile, ecuat iile se numesc ecuat ii
cu derivate part iale; n caz contrar, adica daca funct iile necunoscute depind de o sin-
gura variabila independenta, ecuat iile se numesc ecuat ii diferent iale ordinare. In cele ce
urmeaza ne vom ocupa de acestea din urma.
Deoarece n numeroase aplicat ii zice variabila independenta este timpul care se
noteaza cu t, vom utiliza si noi aceasta notat ie. Funct iile necunoscute vor notate
cu x, y, z etc. Derivatele acestora n raport cu t le vom nota x
, x
, . . . , x
(n)
.
Denit ia 12.2 Fie F(t, x, x
, . . . , x
(n)
) o funct ie real a avand drept argumente variabila
reala t [a, b] si funct ia reala x mpreuna cu derivatele ei x
, x
, . . . , x
(n)
. Relat ia
F(t, x, x
, . . . , x
(n)
) = 0 (12.1)
se numeste ecuat ie diferent iala de ordinul n daca se cere sa se determine funct iile x =
x(t), denite pe intervalul [a, b], avand derivate pan a la ordinul n inclusiv n orice punct
al intervalului [a, b] a.. sa avem
F(t, x(t), x
(t), . . . , x
(n)
(t)) = 0, t [a, b].
Funct iile reale x(t) care ndeplinesc condit iile precedente se numesc solut ii ale ecuat iei
diferent iale (12.1).
157
A MATEMATIC
A 158
Daca n = 1 obt inem ecuat iile diferent iale de ordinul ntai, care sunt, conform denit iei
precedente, de forma implicita
F(t, x, x
) = 0 (12.2)
sau sub forma explicita
x
= f(t, x). (12.3)

= x+t este o ecuat ie diferent iala de ordinul ntai. O solut ie

a acestei ecuat ii este x(t) = e
t
t 1, t R. Funct ia x(t) = Ce
t
t 1, unde C este o
constanta arbitrara, reprezinta o familie de solut ii ale ecuat iei date.
x = t, t R este o ecuat ie diferent iala de ordinul doi.

Funct ia x(t) = C
1
e
t
+ C
2
e
t
t, t R, cu C
1
si C
2
constante arbitrare, reprezinta o
familie de solut ii ale ecuat iei date.
In continuare ne vom ocupa numai de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai. Din exem-
plele prezentate se vede ca ecuat iile diferent iale admit familii de solut ii care depind de
constante arbitrare. Pentru ecuat ii diferent iale de ordinul ntai aceste familii depind de
o singura constanta arbitrara.
Denit ia 12.3 Spunem ca funct ia x = x(t, C) este solut ia generala a ecuat iei diferen-
t iale de ordinul nt ai (12.2) daca x = x(t, C) este o solut ie a ecuat iei (12.2) si daca prin
particularizarea constantei C obt inem orice solut ie a ecuat iei (12.2).
Solut ia generala a unei ecuat ii diferent iale se mai numeste si integrala generala a
ecuat iei considerate.
Denit ia 12.4 Se numeste solut ie particulara a ecuat iei (12.2) o solut ie x = x(t),
t [a, b], care se obt ine din solut ia generala dand constantei C o valoare particulara.
Exemplul 12.3 Ecuat ia x = tx
+ (x
)
2
are solut ia generala x(t) = Ct + C
2
, t R.
Solut ia x(t) = t + 1 este o solut ie particulara care se obt ine pentru C = 1.
O solut ie a ecuat iei diferent iale (12.2) care nu cont ine o constanta arbitrara nu este
n mod necesar o solut ie particulara. O astfel de solut ie se numeste solut ie singulara.
Exemplul 12.4 Funct ia x(t) =
1
4
t
2
, t R este o solut ie a ecuat iei diferent iale din
exemplul precedent, dar nu este o solut ie particulara deoarece nu se obt ine din solut ia
generala prin particularizarea constantei C. Este deci o solut ie singulara.
Gracul unei solut ii a unei ecuat ii diferent iale este o curba plana numita curba inte-
grala.
12.1.2 Interpretarea geometrica a unei ecuat ii diferent iale de or-
dinul ntai
Sa consideram ecuat ia diferent iala sub forma explicita (12.3), funct ia f ind denita
ntr-un domeniu D R
2
.
A MATEMATIC
A 159
Fiecarui punct (t
0
, x
0
) D i corespunde o direct ie de coecient unghiular x
0
=
f(t
0
, x
0
). Prin urmare ecuat ia x
= f(t, x) asociaza ecarui punct M

0
(t
0
, x
0
) o direct ie
v(1, f(t
0
, x
0
)). Daca x = x(t), (t, x) D este o solut ie a ecuat iei (12.3), ecarui punct
M(t, x(t)) D i se asociaza direct ia v(1, f(t, x(t))). Gracul solut iei x = x(t) este deci
curba integrala din D care are proprietatea ca n ecare punct al ei, tangenta la curba
are direct ia v.
Problema integrarii ecuat iei (12.3) n D revine la gasirea curbelor integrale din D cu
proprietatea ca n ecare punct al lor sunt tangente campului de direct ii v(1, f(t, x)).
= 1, t R, deneste campul de direct ii v(1, 1) paralel cu

prima bisectoare a axelor. Curbele integrale sunt drepte paralele cu aceasta bisectoare.
Ecuat ia lor este x(t) = t + C, t R, unde C este o constanta arbitrara. Orice paralela
la prima bisectoare este o curba integrala particulara.
12.1.3 Condit ii init iale. Problema lui Cauchy
Problema determinarii solut iei ecuat iei diferent iale (12.3) care pentru t = t
0
ia valoarea
x = x
0
, deci al carei grac trece prin punctul (t
0
, x
0
), se numeste problema lui Cauchy,
iar condit ia ca x(t
0
) = x
0
se numeste condit ie init ial a.
Exemplul 12.6 Fie ecuat ia diferent iala x
= f(t), cu f o funct ie continua pe [a, b].

Solut ia ei generala este data de
x(t) =
t
t0
f(t) dt +C,
unde t
0
[a, b], iar C este o constanta arbitrara. Solut ia care satisface condit ia init iala
x(t
0
) = x
0
, x
0
R, este
x(t) = x
0
+
t
t0
f(t) dt.
De aici rezulta ca pentru orice punct (t
0
, x
0
) [a, b] R exista o solut ie unica care
satisface condit ia x(t
0
) = x
0
, sau, altfel spus, prin orice punct din [a, b] R R
2
, trece
o curba integrala a ecuat iei x
= f(t) si numai una.

12.1.4 Ecuat ii diferent iale explicite, integrabile prin metode ele-
mentare
1. Ecuat ii diferent iale care provin din anularea unei diferent iale exacte
Sa consideram ecuat ia diferent iala de ordinul ntai sub forma simetrica
P(t, x) dt +Q(t, x) dx = 0, (12.4)
P si Q ind funct ii continue, cu derivate part iale continue pe un domeniu D R
2
.
Sa observam mai ntai ca orice ecuat ie x
= f(t, x) se poate pune sub forma (12.4) cu

P/Q = f.
A MATEMATIC
A 160
Teorema 12.1 Daca funct iile P(t, x) si Q(t, x) au derivate part iale continue n dome-
niul D R
2
, care verica pentru orice (t, x) D relat ia
P
x
=
Q
t
, (12.5)
integrala generala a ecuat iei (12.4) este data de
t
t0
P(, x
0
) d +
x
x0
Q(t, ) d = C, (t
0
, x
0
) D. (12.6)
Deoarece funct iile P si Q satisfac condit ia (12.5), expresia diferent iala P(t, x) dt +
Q(t, x) dx este o diferent iala exacta, adica exista funct ia F(t, x), diferent iabila n D a..
dF(t, x) = P(t, x) dt +Q(t, x) dx, (12.7)
sau
F
t
= P(t, x),
F
x
= Q(t, x), (t, x) D.
Integrand ecuat ia a doua n raport cu x avem F(t, x) =

x
x0
Q(t, ) d + G(t). Inlocuind
n prima ecuat ie si t inand seama de (12.5), gasim
x
x0
P
(t, ) d +G
(t) = P(t, x),

de unde rezulta G(t) =
t
t0
P(, x
0
) d si deci
F(t, x) =
t
t0
P(, x
0
) d +
x
x0
Q(t, ) d.
Cu F(t, x) astfel determinata, integrala generala a ecuat iei (12.4) este data de F(t, x) =
C, cum rezulta din (12.7).
Integrala generala (12.6) se obt ine prin doua operat ii de integrare numite si cuadraturi.
Ea deneste solut ia generala a ecuat iei (12.4) sub forma implicita.
Exemplul 12.7 Sa se integreze ecuat ia (t
2
x
2
) dt 2txdx = 0 si apoi sa se determine
curba integrala care trece prin punctul (1, 1).
Avem P(t, x) = t
2
x
2
, Q(t, x) = 2tx si P
x
= Q
t
= 2x, deci membrul stang al
ecuat iei date este o diferent iala exacta. Atunci integrala generala este data de
t
t0
(
2
x
2
0
) d 2
x
x0
t d = C, (t
0
, x
0
) D.
sau
1
3
t
3
tx
2
= C. Solut ia particutara care satisface condit ia init iala data este t
3
3tx
2
+ 2 = 0.
A MATEMATIC
A 161
2. Ecuat ii cu variabile separate
Fie ecuat ia diferent iala P(t) dt + Q(x) dx = 0, unde P(t) este derivabila pe [a, b] si
Q(x) este derivabila pe [c, d]. Funct iile P si Q satisfac condit ia (12.5) pentru orice
(t, x) [a, b] [c, d]. O astfel de ecuat ie se numeste cu variabile separate si integrala sa
generala este data, dupa (12.6), de
t
t0
P() d +
x
x0
Q() d = C,
cu (t
0
, x
0
) [a, b] [c, d].
Exemplul 12.8 Sa se determine solut ia ecuat iei (x
2
+ 1) dt + (2t + 1)x
2
dx = 0, care
trece prin punctul (1, 0). Putem separa variabilele
1
2t + 1
dt +
x
2
x
2
+ 1
dx = 0,
cu solut ia generala ln (2t + 1)
2
+ x arctg x = C. Solut ia particulara care satisface
condit ia data este ln (2t + 1)
2
+x arctg x = ln 6.
O ecuat ie diferent iala de ordinul ntai de forma x
= f(t) g(x) este o ecuat ie cu

variabile separabile. Intr-adevar, ea poate pusa sub forma
f(t) dt
1
g(x)
dx = 0.
3. Metoda factorului integrant
Fie ecuat ia diferent iala
P(t, x) dt +Q(t, x) dx = 0, (12.8)
P si Q ind funct ii continue, cu derivate part iale continue pe un domeniu D R
2
.
Daca P dt + Qdx nu este o diferent iala exacta n D, ne propunem sa determinam o
funct ie (t, x) a.. expresia (P dt +Qdx) sa e o diferent iala exacta n D. Trebuie deci
sa avem
x
(P) =

t
(Q), sau
Q
t

P
x
+Q

t
P

x
= 0. (12.9)
Denit ia 12.5 Funct ia (t, x), denita n D si cu derivate part iale continue n D, care
verica ecuat ia (12.9), se numeste factor integrant al ecuat iei (12.8).
Ecuat ia (12.9) este o ecuat ie cu derivate part iale pentru funct ia (t, x). Dupa cum se
va vedea mai tarziu, integrarea ei revine la integrarea ecuat iei (12.8). Dar aici nu avem
nevoie de solut ia generala a ecuat iei (12.9), ci doar de o solut ie particulara a acesteia si
n anumite cazuri determinarea unei astfel de solut ii este posibila.
De exemplu, daca cautam un factor integrant (t), funct ie numai de t, ecuat ia (12.9)
devine
1
d
dt
=
1
Q
P
x

Q
t
(12.10)
A MATEMATIC
A 162
si determinarea lui este posibila daca membrul drept al ecuat iei (12.10) este funct ie
numai de t.
Intr-adevar, n acest caz n ecuat ia (12.10) variabilele se separa si obt inem pe
printr-o cuadratura
ln =
1
Q
P
x

Q
t
dt.
In mod asemanator, daca cautam un factor integrant (x), funct ie numai de x, ecuat ia
(12.9) devine
1
d
dx
=
1
P
Q
t

P
x
(12.11)
si determinarea lui este posibila daca membrul drept al ecuat iei (12.11) este funct ie
numai de x.
In acest caz, obt inem
ln =
1
P
Q
t

P
x
dx.
Exemplul 12.9 Sa se integreze ecuat ia (t
3
sin x 2x) dt + (t
4
cos x + t) dx = 0. Avem
P
x
= t
3
cos x 2, Q
t
= 4t
3
cos x + 1 si deci
1
Q
P
x

Q
t
=
3
t
este funct ie numai de t. Ca atare avem
1
d
dt
=
3
t
si o solut ie particulara este =
1
t
3
.
Inmult ind ecuat ia cu , obt inem
sin x
2x
t
3
dt +
t cos x +
1
t
2
dx = 0
a carei solut ie generala este t sin x +
x
t
2
= C.
4. Ecuat ii omogene
Ecuat iile diferent iale de forma
dx
dt
=
P(t, x)
Q(t, x)
,
unde P(t, x) si Q(t, x) sunt funct ii omogene n t si x de acelasi grad m se numesc ecuat ii
diferent iale omogene. Deoarece
P(t, x) = t
m
P(1,
x
t
), Q(t, x) = t
m
Q(1,
x
t
),
ecuat ia se poate pune sub forma
dx
dt
= f(
x
t
). (12.12)
Prin schimbarea de funct ie x = ty ecuat ia (12.12) se transformantr-o ecuat ie cu variabile
separabile. Intr-adevar, deoarece x
= ty
+y ecuat ia devine ty
+y = f(y), sau separand

variabilele
dy
f(y) y
=
dt
t
, (12.13)
A MATEMATIC
A 163
care este o ecuat ie cu variabile separate. Daca f este continua si f(y) y = 0, integrand
obt inem
ln [t[ +C =
dy
f(y) y
= (y)
si solut ia generala a ecuat iei (12.12) este
ln [t[ +C = (
x
t
). (12.14)
Daca y
0
este o radacina a ecuat iei f(y) y = 0, atunci y(t) = y
0
este o solut ie a ecuat iei
ty
+y = f(y), deci x(t) = y

0
t este o solut ie singulara a ecuat iei (12.12).
Exemplul 12.10 Sa se gaseasca solut ia ecuat iei t
2
+2x
2
= txx
, care satisface condit ia

init iala x(1) = 2.
Cu schimbarea de variabila x = ty, ecuat ia devine
ydy
1 +y
2
=
dt
t
,
cu solut ia generala t = C
1 +y
2
. Inlocuind pe y, avem t
2
= C
t
2
+x
2
. Condit ia
init iala determina pe C =
1
5
. Solut ia particulara cautata este t
2
5 =

t
2
+x
2
.
5. Ecuat ii reductibile la ecuat ii omogene
Sa consideram o ecuat ie de forma
dx
dt
= f
at +bx +c
a
t +b
x +c
(12.15)
unde a, b, c, a
, b
, c
sunt constante.
a). Daca c
2
+ (c
)
2
= 0, (12.15) este o ecuat ie omogena. Cu substitut ia x = ty se
separa variabilele.
b). Daca c
2
+ (c
)
2
> 0 si ab
b = 0, dreptele
at +bx +c = 0, a
t +b
x +c
= 0
se intersecteaza ntr-un punct (t
0
, x
0
). Prin schimbarile de variabila independenta si de
funct ie = t t
0
, = x x
0
, ecuat ia devine
d
d
= f
a +b
a
+b
care este o ecuat ie omogena.

c). Daca c
2
+ (c
)
2
> 0 si ab
b = 0, rezulta
a
a
=
b
b
= k si deci
dx
dt
= f
at +bx +c
k(at +bx) +c
.
A MATEMATIC
A 164
Prin schimbarea de funct ie at + bx = y ecuat ia (12.15) se transforma ntr-o ecuat ie cu
variabile separabile. Intr-adevar, deoarece bx
= y
a, separand variabilele ecuat ia

devine
dy
bf
y+c
ky+c
+a
= dt.
Daca bf
y+c
ky+c
+a = 0, prin integrare obt inem

t +C =
dy
bf
y+c
ky+c
+a
= (y).
Revenind la variabilele init iale, solut ia generala a ecuat iei (12.15) va data implicit prin:
t +C = (at +bx).
6. Ecuat ii liniare de ordinul ntai
O ecuat ie de forma
dx
dt
= a(t)x +b(t), (12.16)
unde a(t) si b(t) sunt funct ii continue pe un interval I, se numeste ecuat ie diferent iala
liniara de ordinul ntai.
Daca b(t) 0 ecuat ia se numeste omogena
dx
dt
= a(t)x.
Sa integram mai ntai ecuat ia omogena, care este o ecuat ie cu variabile separabile. Intr-
adevar, putem scrie
dx
x
= a(t) dt,
de unde
ln [x[ =
t
t0
a() d + ln [C[,
sau
x(t) = C exp
t
t0
a() d, t I,
cu t
0
I, xat, reprezinta solut ia generala a ecuat iei omogene. Daca notam cu
x
0
(t) = exp
t
t0
a() d,
o solut ie particulara a ecuat iei omogene, atunci solut ia sa generala se scrie
x(t) = Cx
0
(t).
Teorema 12.2 Solut ia generala a ecuat iei liniare neomogene este suma dintre solut ia
generala a ecuat iei liniare omogene corespunzatoare si o solut ie particulara a ecuat iei
neomogene.
A MATEMATIC
A 165
Fie x
(t) o solut ie particulara a ecuat iei neomogene si y(t) = x(t) x
(t). Avem
ca y
(t) = x
(t) (x
(t) sau y
(t) = a(t)(x(t) x
(t)), adica y
(t) = a(t)y(t). Deci, y(t)

este solut ia generala a ecuat iei omogene y(t) = Cx
0
(t). Incat
x(t) = Cx
0
(t) +x
(t).
O solut ie particulara a ecuat iei neomogene se poate obt ine prin metoda variat iei
constantelor. Aceasta consta n a cauta o solut ie de forma solut iei generale a ecuat iei
omogene, n care constanta C se nlocuieste printr-o funct ie u(t)
x
(t) = u(t)x
0
(t). (12.17)
Inlocuind n ecuat ia (12.16) gasim (x
0
(t) a(t)x
0
(t))u + x
0
(t)u
= b(t). Cum x
0
este
solut ie a ecuat iei omogene, ramane, pentru determinarea funct iei u, ecuat ia
x
0
(t)u
= b(t).
O solut ie a acestei ecuat ii este
u(t) =
t
t0
b(s)
x
0
(s)
ds,
care nlocuita n (12.17) ne conduce la solut ia particulara
x
(t) = x
0
(t)
t
t0
b(s)
x
0
(s)
ds.
Solut ia generala a ecuat iei neomogene se scrie atunci
x(t) = Cx
0
(t) +x
0
(t)
t
t0
b(s)
x
0
(s)
ds.
Geometric, ea reprezinta o familie de curbe ce depinde liniar de constanta arbitrara C.
Exemplul 12.11 Sa se integreze ecuat ia liniara neomogena x
= xtg t + cos t, pentru

t R`
2
+n.
Ecuat ia omogena corespunzatoare, x
= xtg t, are solut ia generala

x(t) = C
1
cos t
, t R`
2
+n
.
Cautam pentru ecuat ia neomogena o solut ie particulara de forma
x
(t) = u(t)
1
cos t
.
Se obt ine pentru u ecuat ia u
= cos
2
t, de unde u(t) =
1
2
t+
1
4
sin 2t. In consecint a, solut ia
generala a ecuat iei date este
x(t) = C
1
cos t
+ (
1
2
t +
1
4
sin 2t)
1
cos t
, t R `
2
+n
.
A MATEMATIC
A 166
7. Ecuat ii de ordinul ntai reductibile la ecuat ii liniare
a). Ecuat ia Bernoulli este o ecuat ie de forma
x
= a(t)x +b(t)x
, R` 0, 1. (12.18)
Prin schimbarea de funct ie x
1
= y, ecuat ia Bernoulli se transforma ntr-o ecuat ie
liniara. Intr-adevar, cum (1 )x
= y
, nlocuind n (12.18) obt inem

y
= (1 )a(t)y + (1 )b(t),
care este o ecuat ie liniara.
b). Ecuat ia Riccati este o ecuat ie de forma
x
= a(t)x
2
+b(t)x +c(t). (12.19)
Daca se cunoaste o solut ie particulara x
(t) a ecuat iei Riccati, prin schimbarea de funct ie

x = x
+
1
y
, ecuat ia (12.19) se transforma ntr-o ecuat ie liniara. Intr-adevar, cum x
=
(x
1
y
2
y
, ecuat ia (12.19) devine

(x
1
y
2
y
= a(t)
+
1
y
2
+b(t)
+
1
y
+c(t).
De unde, t inand seama ca x
este solut ie, obt inem

y
= (2x
(t)a(t) +b(t))y +a(t),

care este o ecuat ie liniara.
8. Ecuat ii algebrice n x

a
0
(t, x)(x
)
n
+a
1
(t, x)(x
)
n1
+ +a
n1
(t, x)x
+a
n
(t, x) = 0, (12.20)
care se obt ine prin anularea unui polinom n x
cu coecient ii a
k
(t, x) funct ii continue si
a
0
(t, x) = 0.
Considerata ca ecuat ie algebrican x
, (12.20) are n radacini f

k
(t, x), k = 1, n. Fiecare
radacina reala ne da o ecuat ie diferent iala de forma x
= f(t, x). Orice solut ie a unei

astfel de ecuat ii este solut ie a ecuat iei (12.20).
12.1.5 Alte ecuat ii de ordinul ntai, integrabile prin metode ele-
mentare
1. Ecuat ia x = f(x
)
Daca f este o funct ie cu derivata continua, solut ia generala a ecuat iei x = f(x
) este
data parametric de
t =
1
p
f
(p) dp +C, x = f(p).

A MATEMATIC
A 167
Intr-adevar, sa punem x
= p si sa luam pe p ca variabila independenta. Avem

x = f(p), dx = f
(p) dp, dt =
1
p
dx =
1
p
f
(p) dp,
de unde obt inem pe t ca funct ie de p printr-o cuadratura.
Exemplul 12.12 Sa se integreze ecuat ia
x = a
n
(x
)
n
+a
n1
(x
)
n1
+ +a
1
x
+a
0
.
Punem x
= p. Atunci dx = p dt, dt =
1
p
dx, de unde
t =
1
p
(na
n
p
n1
+ (n 1)a
n1
p
n2
+ +a
1
) dp.
Solut ia generala este data de
t =
n
n1
a
n
p
n1
+
n1
n2
a
n1
p
n2
+ +a
2
p +a
1
ln p +C,
x = a
n
p
n
+a
n1
p
n1
+ +a
1
p +a
0
, p > 0.
2. Ecuat ia F(x, x
) = 0
Integrarea ecuat iei F(x, x
) = 0 se reduce la o cuadratura daca se cunoaste o reprezentare

parametrica a curbei F(u, v) = 0, anume u = (), v = (), [a, b].
Intr-adevar, daca si sunt continue, iar are derivata continua pe [a, b], putem
scrie x = (), x
= (), [a, b] si deci

dx
d
=
(), dt =
1
()
() d,
ncat integrala generala este data parametric de
t =
1
()
() d +C, x = ().
3. Ecuat ia t = f(x
)
Daca f este o funct ie cu derivata continua, solut ia generala a ecuat iei t = f(x
) este data
parametric de
t = f(p), x =
pf
(p) dp +C.
Intr-adevar, sa punem x
= p si sa luam pe p ca variabila independenta. Avem

t = f(p), dt = f
(p) dp, dx = p dt = pf
(p) dp,
de unde obt inem pe x ca funct ie de p printr-o cuadratura.
Exemplul 12.13 Sa se integreze ecuat ia t = 2x
+ e
x
. Punem x
= p. Atunci t =
2p +e
p
, dx = p dt = (2p +pe
p
) dp. Solut ia generala este data de
t = 2p +e
p
, x = p
2
+ (p 1)e
p
+C.
A MATEMATIC
A 168
4. Ecuat ia F(t, x
) = 0
Integrarea ecuat iei F(t, x
) = 0 se reduce la o cuadratura daca se cunoaste o reprezentare

parametrica a curbei F(u, v) = 0, anume u = (), v = (), [a, b].
Intr-adevar, daca si sunt continue, iar are derivata continua pe [a, b], putem
scrie t = (),
dx
dt
= (), [a, b] si deci
dx =
()() d,
ncat integrala generala este data parametric de
t = (), x =
()
() d +C.
5. Ecuat ia Lagrange
Se numeste ecuat ie Lagrange o ecuat ie diferent iala de forma
A(x
)t +B(x
)x +C(x
) = 0,
cu A, B, C funct ii continue, cu derivate de ordinul ntai continue pe un interval [a, b].
Daca B(x
) = 0, ecuat ia Lagrange se poate scrie sub forma

x = (x
)t +(x
).
Integrarea ecuat iei Lagrange se reduce la integrarea unei ecuat ii liniare. Intr-adevar,
daca notam x
= p, avem x = (p)t +(p). Derivam n raport cu t si t inem seama ca p

este funct ie de t:
p (p) = [
(p)t +
(p)]
dp
dt
, (12.21)
de unde, pentru p (p) = 0, rezulta
dt
dp
=

(p)
p (p)
t +

(p)
p (p)
,
care este o ecuat ie liniara n t ca funct ie necunoscuta si p ca variabila independenta.
Prin integrarea acesteia obt inem pe t ca funct ie de p, care mpreuna cu x = (p)t +(p)
determina integrala generala sub forma parametrica.
Daca p = p
0
este o radacina a ecuat iei p (p) = 0, atunci p(t) = p
0
este o solut ie a
ecuat iei (12.21) si deci x = p
0
t + (p
0
) este o solut ie singulara a ecuat iei lui Lagrange.
Evident, vom avea atatea solut ii particulare cate radacini are ecuat ia p (p) = 0.
Exemplul 12.14 Sa se integreze ecuat ia x = 2tx
+ (x
)
2
. Punem x
= p. Atunci
x = 2tp +p
2
si diferent iem: dx = 2p dt + 2t dp + 2p dp. Dar dx = p dt si deci
dt
dp
=
2
p
t 1,
care este o ecuat ie liniara, a carei solut ie generala, pentru p = 0, este t =
C
p
2

p
3
, ncat
solut ia generala a ecuat iei date se scrie
t =
C
p
2

p
3
, x =
2C
p
+
p
2
3
, p R` 0.
Pentru p = 0 se obt ine x(t) 0, care este o solut ie singulara.
A MATEMATIC
A 169
6. Ecuat ia Clairaut
Se numeste ecuat ie Clairaut o ecuat ie diferent iala de forma
x = tx
+(x
).
unde este o funct ie cu derivata continua pe un interval [a, b].
Ecuat ia Clairaut este o ecuat ie Lagrange particulara, anume cu (p) = p. Pentru
integrarea ei procedam la fel ca pentru integrarea ecuat iei Lagrange. Inlocuim x
= p,
x = tp+(p), apoi derivamn raport cu t si t inem seama ca p este funct ie de t. Obt inem
(t +
(p))
dp
dt
= 0.
Avem doua posibilitat i. Sau
dp
dt
= 0, p = C si deci x(t) = Ct +(C) este solut ia generala
a ecuat iei Clairaut. Sau t +
(p) = 0, care ne conduce la solut ia singulara

t =
(p), x = p
(p) +(p).
Exemplul 12.15 Sa se integreze ecuat ia x = tx
+ (x
)
n
. Punem x
= p si derivand
obt inem: p = tp
+ p + np
n1
p
sau p
(t + np
n1
) = 0. Avem: p
= 0, p = C, care
da solut ia gererala x(t) = Ct + C
n
. Sau t = np
n1
, x = (1 n)p
n
, care reprezinta o
integrala singulara.
7. Ecuat ia x = f(t, x
)
Notand x
= p, avem x = f(t, p) si derivamn raport cu t, t inand seama ca p este funct ie

de t. Obt inem
p =
f
t
+
f
p

dp
dt
,
de unde putem explicita pe dp/dt. Daca aceasta ecuat ie poate integrata si p = (t, C)
este solut ia sa generala, atunci x(t) = f(t, (t, C)) este solut ia generala a ecuat iei date.
(x
)
2
+tx
+ 3x +t
2
= 0.
Punem x
= p, avem p
2
+tp+3x+t
2
= 0. Derivamn raport cu t: 2pp
+p+tp
+3p+2t = 0
sau (2p + 1)(p
+ 2) = 0. Din p
= 2 urmeaza p = 2t +C, de unde solut ia generala

x(t) =
1
3
[t
2
+t(C 2t) + (C 2t)
2
], t R.
Apoi t = 2p si x = p
2
, care reprezinta o integrala singulara.
A MATEMATIC
A 170
8. Ecuat ia t = f(x, x
)
Notand x
= p, avem t = f(x, p) si derivam n raport cu x, considerand pe t si p ca

funct ii de x. Obt inem
1
p
=
f
x
+
f
p

dp
dx
.
Daca putem integra aceasta ecuat ie si p = (x, C) este solut ia sa generala, atunci t(x) =
f(x, (x, C)) este solut ia generala a ecuat iei date.
Exemplul 12.17 Sa se integreze ecuat ia t =
1
x
x + (x
)
n
. Punem x
= p, avem t =
1
p
x +p
n
. Derivam n raport cu x. Obt inem
dp
dx
(np
n1
1
p
2
) = 0.
Deci
dp
dx
= 0, p = C, de unde solut ia generala t(x) =
1
C
x + C
n
, sau x = np
n+1
,
t = (n + 1)p
n
, care reprezinta o integrala singulara.
12.1.6 Teorema de existent a si unicitate
In cele ce urmeaza vom stabili condit iile n care problema lui Cauchy pentru o ecuat ie
diferent iala de ordinul ntai are solut ie unica si vom da un mijloc de construct ie efectiva
a acestei solut ii.
Fie ecuat ia diferent iala de ordinul ntai
x
= f(t, x), (12.22)

cu condit ia init iala
x(t
0
) = x
0
. (12.23)
Teorema 12.3 Daca:
a). funct ia f(t, x) este continua pe domeniul nchis D, denit prin
D = (t, x) R
2
[t t
0
[ a, [x x
0
[ b
b). pentru orice (t, x
1
), (t, x
2
) D, funct ia f(t, x) satisface inegalitatea
[f(t, x
1
) f(t, x
2
)[ < L[x
1
x
2
[, L > 0,
numita condit ia lui Lipschitz, atunci exista un numar real pozitiv h a si o singura
funct ie x = x(t) denita si derivabila pe intervalul [t
0
h, t
0
+ h], solut ie a ecuat iei
(12.22) pe intervalul [t
0
h, t
0
+h] si care satisface condit ia init iala (12.23).
Funct ia f(t, x) este continua pe domeniul nchis D, deci este marginita pe D. Fie
M > 0, a..
[f(t, x)[ M, (t, x) D.
Luam h = min a, b/M si e I = [t
0
h, t
0
+h].
A MATEMATIC
A 171
Pentru determinarea solut iei vom folosi metoda aproximat iilor succesive. Metoda
consta din a construi un sir de funct ii
x
0
, x
1
(t), . . . , x
n
(t), . . .
care converge n mod uniform pe I catre o funct ie care ndeplineste condit iile din enunt ul
teoremei.
Primul termen al sirului l luam x
0
si se numeste aproximat ia de ordinul zero. Al
doilea termen al sirului de funct ii, numit si aproximat ia de ordinul ntai, l denim prin
x
1
(t) = x
0
+
t
t0
f(t, x
0
) dt, t I,
aproximat ia de ordinul doi prin
x
2
(t) = x
0
+
t
t0
f(t, x
1
(t)) dt, t I
si n general, aproximat ia de ordinul n, prin
x
n
(t) = x
0
+
t
t0
f(t, x
n1
(t)) dt, t I. (12.24)
Sirul de funct ii astfel denit are urmatoarele proprietat i
1. Toate funct iile x
n
(t), n = 1, 2, 3, . . . satisfac condit ia init iala x
n
(t
0
) = x
0
.
2. Tot i termenii sirului sunt funct ii continue pe intervalul I. Intr-adevar, f este
continua pe D, deci toate integralele care intervin sunt funct ii continue pe I.
3. Pentru orice n N, x
n
(t) [x
0
b, x
0
+b], pentru t [t
0
h, t
0
+h].
Demonstrat ie prin induct ie. Deoarece [f(t, x
0
)[ M, avem
[x
1
x
0
[ =
t
t0
f(t, x
0
) dt
t
t0
[f(t, x
0
)[ dt
M[t t
0
[ Mh b.
Sa presupunem ca aproximat ia de ordinul n1 ndeplineste aceasta condit ie, deci x
n1

[x
0
b, x
0
+b]. Atunci [f(t, x
n1
)[ M si putem scrie
[x
n
x
0
[ =
t
t0
f(t, x
n1
) dt
M[t t
0
[ Mh b,
prin urmare, pentru t I toate aproximat iile apart in intervalului [x
0
b, x
0
+b].
Vom arata acum ca sirul de funct ii (x
n
(t)) converge uniform pe intervalul I la o
funct ie x(t) cand n . Convergent a acestui sir este echivalenta cu convergent a seriei
de funct ii
x
0
+ (x
1
x
0
) + (x
2
x
1
) + + (x
n
x
n1
) + , (12.25)
deoarece sirul sumelor part iale ale seriei (12.25) este tocmai sirul (x
n
).
Pentru a arata ca seria (12.25) este uniform convergenta pe I este sucient sa aratam
ca ea este majorata de o serie numerica cu termeni pozitivi convergenta. Mai precis, vom
arata ca pentru orice t I,
[x
n
(t) x
n1
(t)[ M L
n1
[t t
0
[
n
n!
, n N. (12.26)
A MATEMATIC
A 172
Demonstrat ie prin induct ie. Avem
[x
1
(t) x
0
[ =
t
t0
f(t, x
0
) dt
M[t t
0
[,
deci pentru n = 1 inegalitatea (12.26) este vericata. Presupunem ca ea este adevarata
pentru n 1, adica
[x
n1
(t) x
n2
(t)[ M L
n2
[t t
0
[
n1
(n 1)!
(12.27)
si aratam ca este adevarata si pentru n. Avem
[x
n
(t) x
n1
(t)[
t
t0
[f(t, x
n1
) f(t, x
n2
)] dt
si daca folosim condit ia lui Lipschitz si inegalitatea (12.27), gasim

[x
n
(t) x
n1
(t)[ L
t
t0
[x
n1
x
n2
[ dt
t
t
0
ML
n2
[t t
0
[
n1
(n 1)!
dt
,
de unde (12.26).
Deoarece [t t
0
[ h, avem majorarea
[x
n
(t) x
n1
(t)[
M
L

(Lh)
n
n!
, t I,
de unde rezulta ca seria (12.25) este absolut si uniform convergenta pe I, deoarece seria
numerica
1
M
L

(Lh)
n
n!
este convergenta. Intr-adevar, folosind criteriul raportului avem
lim
n
a
n+1
a
n
= lim
n
Lh
n + 1
= 0.
Se poate observa ca avem efectiv
1
M
L

(Lh)
n
n!
=
M
L
(e
Lh
1).
Rezulta de aici ca sirul aproximat iilor succesive are ca limita o funct ie continua pe I
x(t) = lim
n
x
n
(t).
Trecand la limita n relat ia de recurent a (12.24), gasim ca
x(t) = x
0
+
t
t0
f(, x()) d, t I. (12.28)
A MATEMATIC
A 173
Derivand (12.28) n raport cu t, obt inem
x
(t) = f(t, x(t)), t I,

de unde deducem ca funct ia x = x(t) este solut ie pe I a ecuat iei diferent iale (12.22). Ea
verica si condit ia init iala (12.23), cum rezulta din (12.28).
Unicitatea solut iei rezulta din unicitatea limitei unui sir convergent.
Funct iile x
n
(t) constituie aproximat ii ale solut iei x(t), care sunt cu atat mai apropiate
de x(t) cu cat n este mai mare. Deci metoda folosita n demonstrt ia precedenta, numita
metoda aproximat iilor succesive, da si un procedeu de aproximare a solut iei ecuat iei
diferent iale (12.22) care trece printr-un punct dat (t
0
, x
0
), adica un procedeu de rezolvare
a problemei lui Cauchy.
12.2 Ecuat ii diferent iale de ordin superior
12.2.1 Solut ia generala. Solut ii particulare
F(t, x, x
, . . . , x
(n)
) = 0. (12.29)
Ordinul maxim al derivatei care gureaza n (12.29) se numeste ordinul ecuat iei diferen-
t iale (12.29). Daca n 2 spunem ca ecuat ia diferent iala este de ordin superior.
Reamintim ca funct iile x = x(t), denite pe intervalul [a, b], avand derivate pana
la ordinul n inclusiv n orice punct al intervalului [a, b] se numeste solut ie a ecuat iei
diferent iale (12.29) pe intervalul [a, b] daca
F(t, x(t), x
(t), . . . , x
(n)
(t)) = 0, t [a, b].
Exemplul 12.18 Ecuat ia diferent iala de ordinul trei
x
+x
x = 0
admite solut iile x
1
(t) = e
t
, x
2
(t) = cos t, x
3
(t) = sin t. Ecuat ia admite si solut ia
x(t) = C
1
e
t
+C
2
cos t +C
3
sint, t R,
unde C
1
, C
2
, C
3
sunt constante arbitrare.
Din exemplul precedent se vede ca solut iile unei ecuat ii diferent iale de ordin superior
pot depinde de constante arbitrare.
Denit ia 12.6 Funct ia x = x(t, C
1
, C
2
, . . . , C
n
) este solut ia generala a ecuat iei dife-
rent iale (12.29) n domeniul D R
2
, daca este solut ie a ecuat iei (12.29) si daca prin
alegerea convenabila a constantelor se transforma n orice solut ie a ecuat iei (12.29) al
carei grac se aa n D.
A MATEMATIC
A 174
Solut ia generala a unei ecuat ii diferent iale de ordinul n poate scrisa si sub forma
implicita
(t, x, C
1
, C
2
, . . . , C
n
) = 0.
De obicei, unei relat ii de aceasta forma i se da denumirea de integrala generala a ecuat iei
diferent iale de ordinul n.
Solut ia generala a unei ecuat ii diferent iale de ordinul n poate scrisa si sub forma
parametrica
t = (, C
1
, C
2
, . . . , C
n
), x = (, C
1
, C
2
, . . . , C
n
).
Denit ia 12.7 Numim solut ie particulara a ecuat iei (12.29) orice funct ie x = x(t),
t [a, b], (t, x) D R
2
, care se obt ine din solut ia general a dand valori particulare
constantelor C
1
, C
2
, . . . , C
n
.
Gracul unei solut ii particulara a ecuat iei (12.29) este o curba plana numita curba
integrala.

+x = t are solut ia generala x(t) = C
1
cos t +C
2
sin t +t,
t R. Funct ia x(t) = cos t + t este o solut ie particulara care se obt ine din solut ia
generala pentru C
1
= 1 si C
2
= 0.
Solut ia generala a unei ecuat ii diferent iale de ordinul n depinde de n constante arbi-
trare.
12.2.2 Integrale intermediare. Integrale prime
Fie data ecuat ia diferent iala de ordinul n
F(t, x, x
, . . . , x
(n)
) = 0 (12.30)
si e
(t, x, C
1
, C
2
, . . . , C
n
) = 0 (12.31)
integrala sa generala. Daca derivam relat ia (12.31) de n k ori si eliminam ntre aceste
n k + 1 relat ii constantele C
k+1
, C
k+2
, . . . , C
n
, obt inem o relat ie de forma
(t, x, x
, . . . , x
(nk)
C
1
, C
2
, . . . , C
k
) = 0. (12.32)
Denit ia 12.8 Se numeste integrala intermediara a ecuat iei (12.30) o ecuat ie diferent i-
ala de ordinul nk, de forma (12.32), care cont ine k 1 constante arbitrare si care este
vericata de integrala general a (12.31) a ecuat iei (12.30). In particular, pentru k = 1,
(12.32) se numeste integrala prima.
Cunoasterea unei integrale intermediare simplica rezolvarea ecuat iei diferent iale
init iale. Daca (12.32) este o integrala intermediara a ecuat iei (12.30), atunci integrarea
ecuat iei (12.30) se reduce la integrarea ecuat iei (12.32), care este o ecuat ie diferent iala
de ordinul n k.
Intr-adevar, integrala generala a ecuat iei (12.32) cont ine n k constante arbitrare si
daca adaugam la acestea cele k constante care intra n structura ecuat iei (12.32), solut ia
gasita va cont ine n constante arbitrare, deci va integrala generala a ecuat iei (12.30).
A MATEMATIC
A 175
In particular, cunoasterea a n integrale prime distincte ale ecuat iei (12.30)
i
(t, x, x
, . . . , x
(n1)
C
i
) = 0, i = 1, n (12.33)
este echivalent a cu cunoasterea solut iei generale a ecuat iei (12.30), deoarece din sistemul
(12.33) putem obt ine pe x, x
, . . . , x
(n1)
n funct ie de t, C
1
, C
2
, . . . , C
n
, de unde, n
particular, rezulta x = x(t, C
1
, C
2
, . . . , C
n
), adica solut ia generala a ecuat iei (12.30).
12.2.3 Condit ii init iale. Problema lui Cauchy
In multe probleme care conduc la rezolvarea unei ecuat ii diferent iale de forma (12.30)
nu este necesar sa cunoastem solut ia generala ci doar o anumita solut ie, care sa satisfaca
anumite condit ii, numite condit ii init iale si care o determina n mod unic.
In general, se cere o solut ie a ecuat iei (12.30) cu proprietatea ca pentru t = t
0
, x si
derivatele sale pana la ordinul n 1 iau valori date
x(t
0
) = x
0
, x
(t
0
) = x
0
, . . . , x
(n1)
(t
0
) = x
n1
0
. (12.34)
Problema determinarii solut iei x(t) care satisface condit iile init iale (12.34) se numeste
problema lui Cauchy.
12.2.4 Ecuat ii de ordin superior integrabile prin cuadraturi
1. Ecuat ia x
(n)
= 0
Este cea mai simpla ecuat ie diferent iala de ordinul n. Prin n cuadraturi succesive obt inem
solut ia generala sub forma
x(t) =
C
1
(n 1)!
t
n1
+
C
2
(n 2)!
t
n2
+ +
C
n1
1!
t +C
n
,
adica un polinom arbitrar de gradul n 1.
Exemplul 12.20 Sa se gaseasca solut ia ecuat iei x
(5)
= 0, care satisface condit iile init i-
ale:
x(0) = 1, x
(0) = 0, x
(0) = 1, x
(3)
(0) = 0, x
(4)
(0) = 1.
Solut ia generala este
x(t) =
C
1
4!
t
4
+
C
2
3!
t
3
+
C
3
2!
t
2
+
C
4
1!
t +C
5
.
Condit iile init iale precizate conduc la solut ia particulara
x(t) =
1
24
t
4
1
2
t
2
+ 1, t R.
A MATEMATIC
A 176
2. Ecuat ia x
(n)
= f(t)
Daca f este continua pe intervalul [a, b], solut ia generala a acestei ecuat ii se poate pune
sub forma
x(t) =
1
(n 1)!
t
t0
(t )
n1
f() d +
C
1
(n 1)!
t
n1
+ +
C
n1
1!
t +C
n
,
cu t
0
[a, b].
Intr-adevar, ecuat ia se mai scrie (x
(n1)
)
= f(t), de unde, prin cuadraturi succesive,

avem
x
(n1)
=
t
t0
f(t) dt +C
1
,
x
(n2)
=
t
t0
dt
t
t0
f(t) dt +C
1
(t t
0
) +C
2
,

x =
t
t0
dt
t
t0
dt
t
t0
f(t) dt +
C1
(n1)!
t
n1
+ +
Cn1
1!
t +C
n
.
Ramane de aratat ca
t
t0
dt
t
t0
dt
t
t0
f(t) dt =
1
(n 1)!
t
t0
(t )
n1
f() d. (12.35)
Prin induct ie dupa n. Pentru n = 2, avem
t
t0
dt
t
t0
f(t) dt =
t
t0
d

t0
f() d =
t
t0
[

t0
f() d] d =
D
f() d d,
unde D este triunghiul din planul marginit de dreptele = , = t si = t
0
.
Inversand ordinea de integrare, putem scrie
D
f() d d =
t
t0
[
f() d] d =
t
t0
(t )f() d.
Deci formula (12.35) este adevarata pentru n = 2. Presupunem (12.35) adevarata pentru
n1 si aratam ca este adevarata pentru n. Din (12.35) pentru n trecut n n1, integrand
n raport cu t avem
t
t0
dt
t
t
0
dt
t
t0
f(t) dt =
1
(n 2)!
t
t0
dt
t
t0
(t )
n2
f() d =
1
(n 2)!
t
t0
d

t0
( )
n2
f() d =
1
(n 2)!
D
( )
n2
f() d d =
1
(n 2)!
t
t
0
d
( )
n2
f() d =
1
(n 1)!
t
t
0
(t )
n1
f() d.
Deci formula este adevarata pentru orice n.
Exemplul 12.21 Sa se determine solut ia ecuat iei x
= sin t, care satisface condit iile

init iale x(0) = 1, x
(0) = 1, x
(0) = 0. Prin trei integrari succesive obt inem solut ia

generala
x(t) = cos t +
1
2
C
1
t
2
+C
2
t +C
3
.
Solut ia problemei lui Cauchy este x(t) = cos t +t
2
t.
A MATEMATIC
A 177
3. Ecuat ia F(t, x
(n)
) = 0
Daca se cunoaste o reprezentare parametrica a curbei F(u, v) = 0 si anume u = (),
v = (), cu si funct ii continue si cu derivata continua pe [a, b], atunci integrala
generala pe [a, b] a ecuat iei diferent iale se obt ine prin n cuadraturi.
Intr-adevar, luand t = (), x
(n)
= (), avem dt =
() d, dx
(n1)
= () dt =
()
() d. De unde obt inem printr-o cuadratura

x
(n1)
=
()
() d +C
1
=
1
() +C
1
.
Apoi dx
(n2)
= (
1
() +C
1
) dt = (
1
() +C
1
)
() d. De unde
x
(n2)
=

1
()
() d +C
1
() +C
2
=
2
() +C
1
() +C
2
.
Repetand operat ia de n ori, obt inem solut ia sub forma parametrica
t = (), x =
n
() +P
n1
(()),
n care P
n1
este un polinom de gradul n 1 n ().
Daca ecuat ia poate explicitata n raport cu t, adica putem obt ine t = f(x
(n)
),
atunci o reprezentare parametrica este data de x
(n)
= , t = f().
Exemplul 12.22 Sa se gaseasc a solut ia generala a ecuat iei t = x
+ ln x
. Punem
x
= , t = + ln . Avem dx
= dt = (1 +
1
) . Se obt ine solut ia generala

t = + ln , x =
1
6
3
+
3
4
2
+C
1
( + ln ) +C
2
.
4. Ecuat ia F(x
(n1)
, x
(n)
) = 0
Intr-adevar, luand x
(n1)
= (), x
(n)
= (), avem dx
(n1)
=
() d, dx
(n1)
=
() dt. De unde dt =

()
()
d si printr-o cuadratura obt inem
t =
()
()
d +C
1
= () +C
1
, x
(n1)
= (),
Asadar am redus problema la cazul precedent.
Exemplul 12.23 Sa se integreze ecuat ia x
(3)
x
(4)
= 1. O reprezentare parametrica
este x
(3)
= , x
(4)
=
1
, = 0. Obt inem dx
(3)
= d, dx
(3)
=
1
dt, deci dt = d.
Se obt ine solut ia generala
t =
1
2
2
+C
1
, x =
1
105
7
+
1
8
C
1
1
2
C
2
2
+C
3
.
A MATEMATIC
A 178
5. Ecuat ia F(x
(n2)
, x
(n)
) = 0
Intr-adevar, luand x
(n2)
= (), x
(n)
= (), din dx
(n1)
= x
(n)
dt, dx
(n2)
=
x
(n1)
dt, prin eliminarea lui dt gasim
x
(n1)
dx
(n1)
= x
(n)
dx
(n2)
=
()() d,
de unde
x
(n1)
=
()() d +C
1
, x
(n2)
= ().
Asadar am redus problema la cazul precedent.
12.2.5 Ecuat ii carora li se poate micsora ordinul
1. Ecuat ia F(t, x
(k)
, x
(k+1)
, . . . , x
(n)
) = 0
Ecuat ia se transforma ntr-o ecuat ie diferent iala de ordinul n k prin schimbarea de
funct ie x
(k)
= u. Derivand si nlocuind obt inem ecuat ia
F(t, u, u
, . . . , u
(nk)
) = 0.
Daca aceasta ecuat ie poate integrata, sulut ia sa generala va de forma
u(t) = (t, C
1
, . . . , C
nk
).
Integrarea ecuat iei date se reduce atunci la integrarea ecuat iei de ordinul k:
x
(k)
= (t, C
1
, . . . , C
nk
).
Exemplul 12.24 In ecuat ia
x
(n)
sin t x
(n1)
cos t + 1 = 0,
punem x
(n1)
= u si ecuat ia se transforma ntr-o ecuat ie liniara n u:
u
sin t ucos t + 1 = 0.
2. Ecuat ia F(x, x
, . . . , x
(n)
) = 0
Prin schimbarea de funct ie x
= p, luand pe x ca variabila independenta, reducem ordinul

ecuat iei date cu o unitate. Obt inem succesiv
dx
dt
= p,
d
2
x
dt
2
=
d
dt
dx
dt
=
dp
dt
=
dp
dx
p,
d
3
x
dt
3
=
d
dt
d
2
x
dt
2
=
d
dt
p
dp
dx
=
d
dx
p
dp
dx
p = p
dp
dx
2
+p
2
d
2
p
dx
2
.
Se observa ca derivatele
d
k
x
dt
k
se exprima cu ajutorul lui p,
dp
dt
, . . . ,
d
k1
p
dx
k1
. Inlocuite n
ecuat ie ne conduc la o ecuat ie de ordinul n 1 n funct ia p de variabila independenta x.
A MATEMATIC
A 179
xx
(x
)
2
= x
2
.
Punem x
= p, x
= p
dp
dx
si obt inem ecuat ia
xp
dp
dx
= p
2
+x
2
,
care este o ecuat ie omogena.
4. Ecuat ia F(t, x, x
, . . . , x
(n)
) = 0 omogena n x, x
, . . . , x
(n)
Ecuat ia ind omogena n x, x
, . . . , x
(n)
, se poate pune sub forma
F(t,
x
x
, . . . ,
x
(n)
x
) = 0.
Cu schimbarea de funct ie
x
x
= u, obt inem succesiv
x
= xu, x
= x(u
2
+u
), x
= x(u
3
+ 3uu
+u
).
Se observa ca
x
(k)
x
se exprima n funct ie de u, u
, . . . , u
(k1)
, care nlocuite n ecuat ie ne
conduc la o ecuat ie de ordinul n 1 n u.
txx
+t(x
)
2
xx
= 0.
Este o ecuat ie omogena n x, x
, x

. Cu schimbarea de funct ie
x
x
= u, obt inem
u
1
t
u + 2u
2
= 0
care este o ecuat ie Bernoulli.
4. Ecuat ia F(t, x,
dx
dt
, . . . ,
d
n
x
dt
n
) = 0 omogena n t, x, dt, dx, . . . , d
n
x
Fiind omogena n toate argumentele se poate pune sub forma
F
x
t
,
dx
dt
,
td
2
x
dt
2
, . . . ,
t
n1
d
n
x
dt
n
= 0.
Prin schimbarea de funct ie
x
t
= u si schimbarea de variabila independenta t = e
, se
transforma ntr-o ecuat ie careia i se poate reduce ordinul cu o unitate. Obt inem succesiv
x
t
= u,
dx
dt
= u
+u, t
d
2
x
dt
2
= u
+u
.
Se observa ca produsele t
k1 d
k
x
dt
k
nu cont in decat pe u si derivatele sale n raport cu
pana la ordinul k, ncat ecuat ia devine
F(u, u
+u, u
+u
, . . .) = 0,
care este o ecuat ie ce nu cont ine explicit variabila independenta, de forma studiata la
punctul 2., deci careia i se poate reduce ordinul cu o unitate.
A MATEMATIC
A 180
Exemplul 12.27 Ecuat ia
t
2
xx
+t
2
(x
)
2
5txx
+ 4x
2
= 0
este omogena de ordinul 4. Impart ind prin t
2
se poate pune sub forma
x
t
tx
+ (x
)
2
5
x
t
x
+ 4
x
t
2
= 0.
Punem t = e
, x = tu si ecuat ia devine
uu
+ (u
)
2
2uu
= 0.
Luand acum u
= p obt inem ecuat ia liniara

dp
du
+
1
u
p 2 = 0.
5. Ecuat ia F(x, tx
, t
2
x
, . . . , t
n
x
(n)
) = 0
Prin schimbarea de variabila independenta t = e
, obt inem o ecuat ie careia i se poate

reduce ordinul cu o unitate. Obt inem
tx
=
dx
d
, t
2
x
=
d
2
x
d
2

dx
d
.
Se observa ca t
k
x
(k)
se exprima n funct ie numai de
dx
d
, . . . ,
d
k
x
dt
k
. Prin urmare ecuat ia
ia forma
F
x,
dx
d
,
d
2
x
d
2

dx
d
, . . .
= 0,
n care nu apare explicit . Punem
dx
d
= p si luam pe x ca variabila independenta. Se
reduce astfel ordinul ecuat iei cu o unitate.
Capitolul 13
ECUATII SI SISTEME
DIFERENTIALE LINIARE
Studiul ecuat iilor si sistemelor de ecuat ii diferent iale liniare ofera exemplul unei teorii
nchegate, bazata pe metodele si rezultatele algebrei liniare.
13.1 Sisteme diferent iale liniare de ordinul I
Un sistem de ecuat ii diferent iale liniare de ordinul ntai este de forma:
x
i
=
n
j=1
a
ij
(t)x
j
+b
i
(t), i = 1, n, t I, (13.1)
unde a
ij
si b
i
sunt funct ii reale continue pe un interval I R. Sistemul (13.1) se numeste
neomogen. Daca b
i
0, i = 1, n, atunci sistemul ia forma:
x
i
=
n
j=1
a
ij
(t)x
j
, i = 1, n, t I (13.2)
si se numeste omogen.
Prin solut ie a sistemului diferent ial (13.1) se nt elege un sistem de funct ii
x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t), t I,
continuu diferent iabile pe intervalul I care verica ecuat iile (13.1) pe acest interval, adica:
x
i
(t) =
n
j=1
a
ij
(t)x
j
(t) +b
i
(t), t I, i = 1, n.
In general, mult imea solut iilor sistemului (13.1) este innita si o vom numi solut ie
generala. O solut ie particular a a sistemului se poate obt ine impunand anumite condit ii.
181
A MATEMATIC
A 182
Cel mai uzual tip de condit ii l constituie condit iile init iale:
x
1
(t
0
) = x
0
1
, x
2
(t
0
) = x
0
2
, . . . , x
n
(t
0
) = x
0
n
, (13.3)
unde t
0
I si (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) R
n
sunt date si se numesc valori init iale.
Prin problema Cauchy asociata sistemului (13.1) se nt elege determinarea unei solut ii
x
i
= x
i
(t), i = 1, n (13.4)
a sistemului (13.1) care sa verice condit iile init iale (13.3).
Din punct de vedere geometric, o solut ie a sistemului (13.1) reprezinta parametric o
curba n spat iul R
n
, numita curba integrala a sistemului (13.1).
Fie matricea A(t) = [[a
ij
(t)[[, patratica de ordinul n si vectorii din R
n
:
x(t) = (x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t)), b(t) = (b
1
(t), b
2
(t), . . . , b
n
(t)), x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
).
Fie nca aplicat ia T = T(t; x), liniara n x, denita n baza canonica din R
n
, prin
T(t; e
j
) =
n
i=1
a
ij
(t)e
i
. Atunci sistemul (13.1) se poate scrie sub forma vectoriala:
x
= T(t; x) +b(t), t I, (13.5)

iar condit iile init iale (13.3):
x(t
0
) = x
0
. (13.6)
Teorema 13.1 Oricare ar punctul t
0
I si oricare ar vectorul x
0
R
n
, exista
o singura solut ie x = x(t) a sistemului liniar (13.5), denita pe ntreg intervalul I si
satisfacand condit ia init iala (13.6).
Pentru t
0
I xat, construim aproximat iile succesive:
x
0
(t) = x
0
, x
k+1
(t) = x
0
+
t
t
0
T(t; x
k
(t)) dt +
t
t0
b(t) dt, t I (13.7)
si aratam ca sirul x
k
(t)
kN
converge uniform pe I la solut ia cautata.
In adevar, notand cu f (t, x) = T(t; x) +b(t), avem pentru t I si x oarecare
[[f (t, x) f (t, y)[[ L[[x y[[,
unde L = sup [[A(t)[[, pentru t I. Prin norma unei matrici nt elegem tot norma
euclidiana, adica radacina patrata din suma patratelor tuturor elementelor sale. Daca
notam cu M = sup [[x
1
(t) x
0
[[, pentru t I, vom gasi majorarea
[[x
k+1
(t) x
k
(t)[[ M
(L[t t
0
[)
k
k!
, k = 0, 1, 2, 3, . . .
care atrage convergent a uniforma pe I a sirului x
k
(t) la solut ia cautata.
A MATEMATIC
A 183
13.2 Sisteme diferent iale liniare omogene
Vom studia pentru nceput sistemul diferent ial omogen (13.2), care sub forma vecto-
riala se mai scrie
x
= T(t; x), t I. (13.8)

Teorema 13.2 Daca x
1
(t) si x
2
(t) sunt doua solut ii particulare ale sistemului omogen
(13.8) si
1
,
2
R, atunci
1
x
1
(t) +
2
x
2
(t) este de asemenea solut ie.
Cum x
1
(t) si x
2
(t) sunt solut ii, putem scrie
[
1
x
1
(t) +
2
x
2
(t)]
= T(t;
1
x
1
(t) +
2
x
2
(t)).
Teorema 13.3 Mult imea solut iilor sistemului omogen (13.8) formeaza un spat iu vecto-
rial de dimensiune n.
Ca mult imea solut iilor sistemului (13.8) formeaza un spat iu vectorial rezulta din
Teorema 13.2. Pentru a demonstra ca dimensiunea acestui spat iu este n vom arata ca
exista un izomorsm ntre spat iul S al solut iilor sistemului (13.8) si spat iul R
n
. Pentru
aceasta introducem aplicat ia : S R
n
denita prin (x) = x(t
0
), pentru t
0
I
xat. Evident ca este o aplicat ie liniara. Din Teorema 13.1 de existent a si unicitate
a solut iei problemei lui Cauchy asociata sistemului (13.8) rezulta ca este surjectiva
(adica (S) = R
n
) si injectiva (adica ker = 0). Prin urmare, este un izomorsm
al spat iului S pe R
n
. Deci, dimS = dimR
n
= n.
Din Teorema 13.3 rezulta ca spat iul S al solut iilor sistemului (13.8) admite o baza
formata din n elemente. Fie x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) o astfel de baza, adica un sistem de
n solut ii ale sistemului (13.8), liniar independente pe I.
Orice sistem de n solut ii x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) liniar independente ale sistemului
(13.8) se numeste sistem fundamental de solut ii.
Matricea X(t), patratica de ordinul n, ce are drept coloane coordonatele celor n
vectori solut ii,
X(t) = [x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t)], t I,
se numeste matrice fundamentala. Deoarece [x
k
(t)]
= T(t; x
k
(t)), pentru k = 1, n,
rezulta ca matricea X(t) este solut ie a ecuat iei diferent iale matriceale
X
(t) = A(t)X(t), t I. (13.9)

(S-a notat cu X
(t) matricea formata din derivatele elementelor matricii X(t)). Evident,

matricea fundamentala nu este unica.
Fiind dat un sistem de n solut ii ale sistemului (13.8), se numeste wronskianul acestui
sistem, notat cu W(t), determinantul
W(t) = det X(t). (13.10)
Teorema 13.4 Daca exista un t
0
I a.. W(t
0
) = 0, atunci W(t) = 0 pentru orice
t I.
A MATEMATIC
A 184
Deoarece W(t
0
) = 0, ntre coloanele determinantului (13.10), pentru t = t
0
, exista
o relat ie de dependent a liniara, deci exista scalarii
1
,
2
, . . . ,
n
R, nu tot i nuli, a..
1
x
1
(t
0
) +
2
x
2
(t
0
) +. . . +
n
x
n
(t
0
) = 0.
Cu acesti
i
formam combinat ia liniara
x(t) =
1
x
1
(t) +
2
x
2
(t) +. . . +
n
x
n
(t), t I.
Observam ca x(t) astfel denit este o solut ie a sistemului (13.8) si x(t
0
) = 0. Dar din
Teorema 13.1, care asigura unicitatea solut iei problemei lui Cauchy pentru sistemul (13.8)
cu condit ia init iala x(t
0
) = 0, rezulta ca x(t) = 0 pentru orice t I, adica ntre coloanele
determinantului (13.10) exista o relat ie de dependent a liniara pentru orice t I si deci
W(t) = 0 pentru orice t I.
Teorema 13.5 Sistemul de solut ii x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) este fundamental d.d. exista
un t
0
I a.. W(t
0
) = 0.
Daca sistemul x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) este fundamental el este liniar indepen-
dent pe I, deci pentru t
0
arbitrar din I, vectorii x
1
(t
0
), x
2
(t
0
), . . . , x
n
(t
0
) sunt liniar
independent i si n consecint a W(t
0
) = 0.
Reciproc, daca exista un t
0
I a.. W(t
0
) = 0, dupa Teorema 13.4, W(t) = 0 pentru
orice t I, deci sistemul x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) este liniar independent pe I, adica este
sistem fundamental.
Din teoremele precedente rezulta:
Teorema 13.6 Daca x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) este un sistem de n solut ii ale sistemu-
lui (13.8) pentru care exista un t
0
I a.. W(t
0
) = 0, atunci acesta este un sistem
fundametal de solut ii pentru (13.8) si solut ia sa generala este de forma
x(t) = c
1
x
1
(t) +c
2
x
2
(t) +. . . +c
n
x
n
(t) = X(t) c, t I,
n care c = (c
1
, c
2
, . . . , c
n
) este un vector arbitrar din R
n
.
Exemplul 13.1 Sistemul
x
=
4
t
x
4
t
2
y, y
= 2 x
1
t
y
admite solut iile particulare: x
1
(t) = 1, y
1
(t) = t si x
2
(t) = 2t
2
, y
2
(t) = t
3
, t (0, ).
Deoarece W(t) = t
3
= 0, cele doua solut ii formeaza un sistem fundametal de solut ii
pentru sistemul dat si deci solut ia generala este
x(t) = c
1
+ 2c
2
t
2
, y(t) = c
1
t +c
2
t
3
.
A MATEMATIC
A 185
13.3 Sisteme diferent iale liniare neomogene
Vom studia acum sistemul diferent ial neomogen
x
= T(t; x) +b(t), t I. (13.11)

Un prim rezultat se refera la structura mult imii solut iilor.
Teorema 13.7 Fie X(t) o matrice fundamentala a sistemului omogen corespunzator
(13.8) si x
(t) o solut ie particulara a sistemului neomogen (13.11). Solut ia generala a

sistemului neomogen este suma dintre solut ia generala a sistemului omogen si o solut ie
particular a a sistemului neomogen, adica
x(t) = X(t) c +x
(t), t I, (13.12)
unde c R
n
este un vector arbitrar.
Fie x(t) o solut ie a sistemului neomogen. Punem y(t) = x(t) x
(t). Avem
y
= x
= T(t; x) +b (T(t; x
) +b) = T(t; x x
) = T(t; y),
deci y(t) este solut ia generala a sistemului omogen, adica y(t) = X(t) c, c R
n
si deci
are loc (13.12).
Teorema 13.8 (Metoda variat iei constantelor) Fie X(t) o matrice fundamentala a
sistemului omogen (13.8). Atunci o solut ie particulara a sistemului neomogen (13.11)
este
x
(t) = X(t) u(t) = u

1
(t)x
1
(t) +u
2
(t)x
2
(t) + +u
n
(t)x
n
(t), (13.13)
unde funct ia u : I R
n
este data, pana la un vector constant aditiv, de
u
(t) = X
1
(t)b(t), t I. (13.14)
Cautam o solut ie particulara pentru sistemul neomogen de forma solut iei generale a
sistemului omogen, n care vectorul c l presupunem o funct ie u(t), deci de forma (13.13).
Derivand si nlocuind n (13.11), se obt ine
X
(t) u(t) +X(t) u
(t) = A(t)X(t) u(t) +b(t),

care mpreuna cu (13.9) da X(t) u
(t) = b(t). Dar W(t) = 0, deci exista X

1
(t), ncat
u
(t) = X
1
(t) b(t), t I.
Din (13.12), (13.13) si (13.14) rezulta ca solut ia problemei lui Cauchy pentru sistemul
(13.11) cu condit ia init iala x(t
0
) = x
0
este
x(t) = X(t)X
1
(t
0
) x
0
+
t
t0
X(t)X
1
(s) b(s) ds, t I. (13.15)
Matricea U(t, s) = X(t)X
1
(s) se numeste matricea de tranzit ie a sistemului.
A MATEMATIC
A 186
Exemplul 13.2 Fie sistemul liniar neomogen
x
=
4
t
x
4
t
2
y +
1
t
, y
= 2 x
1
t
y +t, t (0, ).
Asa cum am vavut, solut ia generala a sistemului omogen corespunzator este
x(t) = c
1
+ 2c
2
t
2
, y(t) = c
1
t +c
2
t
3
.
Cautam pentru sistemul neomogen o solut ie particular a de forma
x
(t) = u(t) + 2t
2
v(t), y(t) = t u(t) +t
3
v(t).
Derivand si nlocuind n sistem, obt inem
u
+ 2t
2
v
=
1
t
, u
+t
3
v
= t,
sau, rezolvand n privint a lui u
si v
:
u
= 2
1
t
, v
=
1
t
2
+
1
t
3
,
de unde, prin integrare
u(t) = 2t ln t, v(t) =
1
t

1
2t
2
.
Inlocuind n x
(t) si y
(t), obt inem solut ia particulara a sistemului neomogen

x
(t) = 4t 1 ln t, y
(t) = 3t
2
1
2
t t ln t
si deci solut ia generala a sistemului neomogen este
x(t) = c
1
+ 2c
2
t
2
+ 4t 1 ln t, y(t) = c
1
t +c
2
t
3
+ 3t
2
1
2
t t ln t, t > 0.
Problema cea mai dicila n rezolvarea unui sistem liniar o constituie determinarea
unui sistem fundamental de solut ii.
In cele ce urmeaza vom arata ca n cazul particular cand matricea A a sistemului este
o matrice constanta, problema determinarii unui sistem fundamental de solut ii se reduce
la o problema de algebra liniara si anume la determinarea valorilor proprii si a vectorilor
proprii ai matricii A.
13.4 Sisteme diferent iale liniare cu coecient i con-
stant i
Consideram sistemul diferent ial liniar omogen cu coecient i constant i
x
= T( x), t R, (13.16)
A MATEMATIC
A 187
unde A = [[a
ij
[[ (R) este o matrice patratica cu elemente constante.
Aplicat ia T : R
n
R
n
denita prin T(e
j
) =
n
i=1
a
ij
e
i
, j = 1, n, este o transformare
liniara pe R
n
.
Teorema 13.9 Funct ia x : R R
n
, denita prin
x(t) = ue
t
, t R, (13.17)
este o solut ie a sistemului (13.16) d.d. este valoare proprie a transform arii liniare T,
iar u vector propriu corespunzator.
Derivand (13.17) si nlocuind n (13.16), obt inem
T(u) = u. (13.18)
Deci trebuie sa e valoare proprie pentru T, iar u vector propriu corespunzator.
Reciproc, daca u este vector propriu al transformarii liniare T corespunzator valorii
proprii , atunci are loc (13.18), de unde prin nmult ire cu e
t
, gasim ca x(t) dat de
(13.17) este solut ie a sistemului (13.16).
Pentru a obt ine solut ia generala a sistumului (13.16) sunt necesare n solut ii liniar
independente, care n general nu pot toate de forma (13.17) deoarece nu orice transfor-
mare liniara poate adusa la expresia canonica.
Teorema 13.10 Daca transformarea liniara T poate adusa la expresia canonica, adica
exista n vectori proprii u
1
, u
2
, . . . , u
n
liniar independent i, corespunzatori valorilor
proprii
1
,
2
, . . .,
n
nu neaparat distincte, atunci funct iile
x
1
(t) = u
1
e
1t
, x
2
(t) = u
2
e
2t
, . . . , x
n
(t) = u
n
e
nt
, t R (13.19)
formeaza un sistem fundamental de solut ii pentru sistemul diferent ial (13.16).
Prin ipoteza sistemul u
1
, u
2
, . . . , u
n
de vectori din R
n
formeaza o baza n R
n
n
care matricea transformarii T are forma diagonala diag
1
,
2
, . . . ,
n
, deci
T(u
k
) =
k
u
k
, k = 1, n. (13.20)
Conform teoremei precedente, funct iile (13.19) sunt solut ii ale sistemului (13.16). Pentru
a forma un sistem fundamental de solut ii este necesar sa e liniar independente. Fie deci
combinat ia liniara
1
x
1
(t) +
2
x
2
(t) + +
n
x
n
(t) = 0, t R.
T inand seama de (13.19), urmeaza
1
u
1
e
1t
+
2
u
2
e
2t
+ +
n
u
n
e
nt
= 0, t R.
Deoarece u
1
, u
2
, . . . , u
n
formeaza o baza n R
n
, rezulta ca egalitatea precedenta are
loc numai daca
1
= 0,
2
= 0, . . . ,
n
= 0 si deci vectorii x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) sunt
liniar independent i.
A MATEMATIC
A 188
Exemplul 13.3 Sa determinam solut ia generala a sistemului
x
= 3y 4z, y
= z, z
= 2x +y.
Matricea transformarii liniare asociate este
A =
0 3 4
0 0 1
2 1 0
.
Ecuat ia caracteristica a transformarii liniare T este
3
7 6 = 0, cu radacinile
1
= 1,
2
= 2,
3
= 3, simple. Deci transformarea T poate adusa la expresia
canonica. Vectorii proprii corespunzatori sunt
u
1
= (1, 1, 1), u
2
= (5, 2, 4), u
3
= (5, 1, 3).
Deci funct iile
x
1
(t) = e
t
(1, 1, 1), x
2
(t) = e
2t
(5, 2, 4), x
3
(t) = e
3t
(5, 1, 3)
formeaza un sistem fundamental de solut ii. Solut ia generala a sistemului se scrie atunci
x(t) = c
1
e
t
+ 5c
2
e
2t
+ 5c
3
e
3t
,
y(t) = c
1
e
t
+ 2c
2
e
2t
+ c
3
e
3t
, t R.
z(t) = c
1
e
t
+ 4c
2
e
2t
3c
3
e
3t
,
Daca ecuat ia caracteristica admite o radacina complexa
1
, atunci
2
=
1
, conjugata
sa complexa, este de asemenea o radacina. Vectorii proprii corespunzatori vor avea
coordonate complex conjugate. Deoarece e
i
= cos +i sin si deci
1
2
(e
i
+e
i
) = cos ,
1
2i
(e
i
e
i
) = sin ,
putem nlocui solut iile complexe corespunzatoare x
1
(t), x
2
(t) (complex conjugate) prin
solut ii reale, efectuand schimbarea
y
1
(t) =
1
2
(x
1
(t) +x
2
(t)), y
2
(t) =
1
2i
(x
1
(t) x
2
(t)).
x
= y, y
= x.
Ecuat ia caracteristica este
2
+ 1 = 0 si deci
1
= i,
2
= i, iar vectorii proprii
corespunzatori u
1
= (1, i), u
2
= (1, i). Un sistem fundamental de solut ii (complexe) va
x
1
(t) = (e
it
, ie
it
), x
2
(t) = (e
it
, ie
it
).
Prin schimbarea precedenta, obt inem sistemul fundamental de solut ii (reale)
y
1
(t) = (cos t, sin t), y
2
(t) = (sin t, cos t),
ncat, solut ia general a a sistemului diferent ial dat se va scrie
x(t) = c
1
cos t +c
2
sin t, y(t) = c
1
sin t +c
2
cos t.
A MATEMATIC
A 189
Daca transformarea liniara T nu poate adusa la expresia canonica si este o valoare
proprie multipl a de ordinul m, atunci se poate cauta o solut ie de forma
x(t) = P
m1
(t)e
t
, t R
unde P
m1
(t) este un vector ale carui coordonate sunt polinoame de grad cel mult m1.
Daca
1
,
2
, . . .,
s
sunt valorile proprii ale transformarii liniare T si m
1
, m
2
, . . ., m
s
ordinele lor de multiplicitate, cu m
1
+ m
2
+ . . . + m
s
= n, solut ia generala a sistemului
(13.16) va de forma
x(t) =
s
k=1
P
m
k
1
(t)e
k
t
, t R
unde P
m
k
1
(t) sunt vectori ale caror coordonate sunt polinoame de grad cel mult m
k
1,
k = 1, s. Coecient ii acestor polinoame se determina prin identicare, n funct ie de n
dintre ei, alesi drept constante arbitrare.
Acest mod de a obt ine solut ia generala a sistemului se numeste metoda coecient ilor
nedeterminat i.
x
= y, y
= x + 2y.
Ecuat ia caracteristica este ( 1)
2
= 0 si deci
1
= 1, cu m
1
= 2, iar vectorul pro-
priu corespunzator u
1
= (1, 1). Transformarea liniara T nu poate adusa la expresia
canonica. Cautam atunci solut ia generala sub forma
x(t) = (a +bt)e
t
, y(t) = (c +dt)e
t
.
Derivand si nlocuind n sistem, obt inem pentru a, b, c, d sistemul: a + b = c, b = d,
a c + d = 0, b 2c + d = 0, care este compatibil dublu nedeterminat. Luand a = c
1
,
b = c
2
, gasim c = c
1
+c
2
, d = c
2
a.. solut ia generala va
x(t) = (c
1
+c
2
t)e
t
, y(t) = (c
1
+c
2
+c
2
t)e
t
.
13.5 Ecuat ii diferent iale liniare de ordinul n
Sa consideram ecuat ia diferent iala liniara de ordinul n, neomogena
x
(n)
+a
1
(t)x
(n1)
+ +a
n
(t)x = f(t), t I (13.21)
si ecuat ia omogena asociata
x
(n)
+a
1
(t)x
(n1)
+ +a
n
(t)x = 0, t I (13.22)
unde a
i
(t), i = 1, n si f(t) sunt funct ii continue pe intervalul I.
A MATEMATIC
A 190
Ecuat ia diferent iala (13.21) (respectiv (13.22)) se reduce la un sistem diferent ial de
ordinul I. Asociem funct iei necunoscute x, funct ia vectoriala x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) prin
relat iile
x
1
= x, x
2
= x
, x
3
= x
, . . . , x
n
= x
(n1)
. (13.23)
Cu aceasta substitut ie, ecuat ia neomogena (13.21) este echivalenta cu urmatorul sistem
diferent ial liniar de ordinul ntai
i
= x
i+1
, i = 1, n 1,
x
n
= a
n
(t)x
1
a
1
(t)x
n
+f(t).
(13.24)
Mai precis, aplicat ia denita prin x = (x) = (x, x
, . . . , x
(n1)
) este un izomorsm
ntre mult imea solut iilor ecuat iei (13.21) si mult imea solut iilor sistemului (13.24).
Ecuat iei omogene (13.22) i corespunde prin izomorsmul sistemul liniar omogen
i
= x
i+1
, i = 1, n 1,
x
n
= a
n
(t)x
1
a
1
(t)x
n
.
(13.25)
Din teorema de existent a si unicitate a solut iei pentru sisteme diferent iale, rezulta:
Teorema 13.11 Oricare ar t
0
I si oricare ar (x
0
, x
0
, . . . , x
(n1)
) din R
n
exista o
singura solut ie x = x(t) a ecuat iei (13.21), denita pe ntreg intervalul I si care satisface
condit iile init iale
x(t
0
) = x
0
, x
(t
0
) = x
0
, . . . , x
(n1)
(t
0
) = x
(n1)
0
. (13.26)
Conform Teoremei 13.3 de la sisteme diferent iale avem:
Teorema 13.12 Mult imea solut iilor ecuat iei omogene (13.22) formeaza un spat iu vec-
torial de dimensiune n.
Fie x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) o baza n acest spat iu, adica n solut ii liniar independente
ale ecuat iei (13.22). Ca si n cazul sistemelor diferent iale liniare, un sistem format din n
solut ii liniar independente ale ecuat iei (13.22) l vom numi sistem fundamental de solut ii.
Cum prin izomorsmul ecarei solut ii x(t) a ecuat iei omogenei corespunde o solut ie
x(t) = (x(t), x
(t), . . . , x
(n1)
(t))
a sistemului omogen, sistemului de solut ii x
1
, x
2
, . . . , x
n
i corespunde matricea
X(t) =
x
1
x
2
. . . x
n
(x
1
)
(x
2
)
. . . (x
n
)
. . . . . . . . . . . .
(x
1
)
(n1)
(x
2
)
(n1)
. . . (x
n
)
(n1)
. (13.27)
Fie nca W(t) = det X(t) wronskianul sistemului de solut ii. Din Teorema 13.5 deducem
atunci:
Teorema 13.13 Sistemul de solut ii x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) este fundamental d.d. exis-
ta un t
0
I a.. W(t
0
) = 0.
A MATEMATIC
A 191
In nal, obt inem din Teorema 13.6:
Teorema 13.14 Fie x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) este un sistem fundamental de solut ii pen-
tru ecuat ia (13.22), atunci solut ia generala a ecuat iei (13.22) este
x(t) = c
1
x
1
(t) +c
2
x
2
(t) + +c
n
x
n
(t), t I, (13.28)
unde c
1
, c
2
, . . . , c
n
sunt constante arbitrare.
Exemplul 13.6 Ecuat ia diferent iala x
+a
2
x = 0, a R` 0 admite solut iile x
1
(t) =
cos at, x
2
(t) = sin at. Wronskianul sistemului x
1
(t), x
2
(t) este
W(t) =
cos at sin at
a sin at a cos at
= a = 0.
Deci x
1
(t), x
2
(t) formeaza un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia data, iar
solut ia ei general a este
x(t) = c
1
cos at +c
2
sin at, t R.
cu c
1
, c
2
constante arbitrare.
Din Teorema 13.7 de la sisteme liniare neomogene, rezulta ca solut ia generala a
ecuat iei liniare neomogene de ordinul n, este de forma
x(t) = c
1
x
1
(t) +c
2
x
2
(t) + +c
n
x
n
(t) +x
(t), t I, (13.29)
unde x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) este un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia omo-
gena asociata, iar x
(t) este o solut ie particulara a ecuat iei neomogene.

O solut ie particulara pentru ecuat ia neomogena se poate cauta prin metoda variat iei
constantelor deja utilizata pentru sisteme; vom lua deci x
(t) de forma
x
(t) = u
1
(t)x
1
(t) +u
2
(t)x
2
(t) + +u
n
(t)x
n
(t), (13.30)
n care x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t) este un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia
omogena, iar u(t) = (u
1
(t), u
2
(t), . . . , u
n
(t)) este o solut ie a sistemului (13.14)
X(t) u
(t) = b(t), (13.31)

cu b(t) = (0, 0, . . . , f(t)), dupa cum rezulta din (13.24), adica
x
1
u
1
+x
2
u
2
+ +x
n
u
n
= 0
(x
1
)
1
+ (x
2
)
2
+ + (x
n
)
n
= 0

(x
1
)
(n2)
u
1
+ (x
2
)
(n2)
u
2
+ + (x
n
)
(n2)
u
n
= 0
(x
1
)
(n1)
u
1
+ (x
2
)
(n1)
u
2
+ + (x
n
)
(n1)
u
n
= f(t)
(13.32)
Deoarece det X(t) = W(t) = 0 pe I, sistemul (13.32) determina n mod unic funct ia
u
(t). Solut ia sa se scrie

u
(t) = X
1
(t)b(t). (13.33)
De unde se determina atunci u(t) pana la un vector c arbitrar.
A MATEMATIC
A 192
Exemplul 13.7 Fie ecuat ia x
+a
2
x = cos at, a R` 0. Solut ia generala a ecuat iei
omogene asociate este
x(t) = c
1
cos at +c
2
sin at, t R.
Cautam o solut ie particulara pentru ecuat ia neomogena sub forma
x
(t) = u
1
(t) cos at +u
2
(t) sin at, t R.
n care u
1
(t) si u
2
(t) verica sistemul
u
1
cos at +u
2
sin at = 0, au
1
sin at +au
2
cos at = cos at.
Rezulta
u
1
=
1
2a
sin 2at, u
2
=
1
2a
(1 + cos 2at).
De unde, pana la constante aditive arbitrare, obt inem
u
1
(t) =
1
4a
2
cos 2at, u
2
(t) =
1
2a
t +
1
4a
2
sin 2at.
Avem deci solut ia particulara
x
(t) =
1
4a
2
cos at +
1
2a
t sin at, t R.
Solut ia general a a ecuat iei date se scrie atunci
x(t) = c
1
cos at +c
2
sin at +
1
4a
2
cos at +
1
2a
t sin at, t R.
cu c
1
, c
2
constante arbitrare. Solut ia problemei lui Cauchy cu condit iile init iale x(/a) =
0, x
(/a) = /2a, cum c

1
=
1
4a
2
, c
2
= 0, este x(t) =
t
2a
sin at.
13.6 Ecuat ii de ordinul n cu coecient i constant i
O ecuat ie diferent iala liniara
L
n
(x) = a
0
x
(n)
+a
1
x
(n1)
+ +a
n1
x
+a
n
x = 0, a
0
= 0 (13.34)
unde a
i
, i = 0, n sunt constante reale, este o ecuat ie de ordinul n, cu coecient i constant i,
omogena.
Pentru aceasta clasa de ecuat ii putem determina totdeauna un sistem fundamental
de solut ii.
Cautam o solut ie de forma x = e
rt
. Deoarece x
(k)
= r
k
e
rt
, nlocuind n ecuat ia
(13.34) obt inem e
rt
K
n
(r) = 0, unde
K
n
(r) = a
0
r
n
+a
1
r
n1
+ +a
n1
r +a
n
= 0. (13.35)
A MATEMATIC
A 193
Prin urmare, numarul r (real sau complex) trebuie sa e radacina a ecuat iei algebrice
(13.35) pe care o vom numi ecuat ia caracteristica a ecuat iei diferent iale (13.34).
In cele ce urmeaza vom analiza modul n care se poate obt ine un sistem fundamental
de solut ii n funct ie de natura radacinilor ecuat iei caracteristice.
13.6.1 Ecuat ia caracteristica are radacini distincte
Teorema 13.15 Daca ecuat ia caracteristica are radacinile simple r
1
, r
2
, . . . , r
n
, atunci
solut iile particulare
x
1
(t) = e
r1t
, x
2
(t) = e
r2t
, . . . , x
n
(t) = e
rnt
, (13.36)
formeaza un sistem fundamental de solut ii ale ecuat iei (13.34).
Ca funct iile (13.36) sunt solut ii rezulta din teorema precedenta. Wronskianul acestui
sistem de solut ii este
W(t) = exp t(
n
k=1
r
k
)
1 1 . . . 1
r
1
r
2
. . . r
n
. . . . . . . . . . . .
r
n1
1
r
n1
2
. . . r
n1
n
= exp
t(
n
k=1
r
k
)

1j<in
(r
i
r
j
) = 0,
deoarece r
i
= r
j
pentru i = j. Deci solut iile (13.36) formeaza un sistem fundamental de
solut ii.
Daca toate radacinile ecuat iei caracteristice sunt reale, atunci solut ia generala a
ecuat iei diferent iale (13.34) este de forma
x(t) = c
1
e
r1t
+c
2
e
r2t
+ +c
n
e
rnt
, t R. (13.37)
Daca ecuat ia caracteristica are o radacina complexa r = +i, atunci si r = i
este radacina, si solut iile cu valori complexe
e
(+i)t
= e
t
(cos t +i sin t), e
(i)t
= e
t
(cos t i sint),
pot nlocuite n (13.37) prin solut iile cu valori reale
1
2
(e
(+i)t
+e
(i)t
) = e
t
cos t,
1
2i
(e
(+i)t
e
(i)t
) = e
t
sin t.
13.6.2 Ecuat ia caracteristica are radacini multiple
Teorema 13.16 Daca ecuat ia caracteristica (13.35) are radacina multipla r = , de
ordinul de multiplicitate m+ 1, atunci funct iile
x
p
(t) = t
p
e
t
, t R, p = 0, m,
sunt solut ii liniar independente ale ecuat iei (13.34).
Pentru orice t R si r real sau complex, are loc identitatea
L
n
(e
rt
) = e
rt
K
n
(t).
A MATEMATIC
A 194
Sa derivam aceasta identitate de p ori n raport cu r, p = 1, m,
[L
n
(e
rt
)]
(p)
r
= [e
rt
K
n
(t)]
(p)
r
.
Sa observam ca operatorul L
n
comuta cu derivata n raport cu r deoarece L
n
este un
operator liniar cu coecient i constant i, iar e
rt
are derivate de orice ordin continue. In
membrul drept vom aplica regula lui Leibniz de derivare a unui produs. Putem deci scrie
L
n
(t
p
e
rt
) = e
rt
[t
p
K
n
(r) +C
1
p
t
p1
K
n
(r) + +C
p
p
K
(p)
n
(r)]. (13.38)
Pe de alta parte, daca r = este radacina multipla, de ordinul de multiplicitate m + 1,
a ecuat iei caracteristice K
n
(r) = 0, atunci
K
n
() = 0, K
n
() = 0, . . . , K
(m)
n
() = 0, K
(m+1)
n
() = 0. (13.39)
Din (13.38) rezulta atunci ca L
n
(t
p
e
t
) = 0, pentru p = 0, m.
Solut iile t
p
e
t
, p = 0, m, sunt liniar independente pe R deoarece funct iile t
p
, p = 0, m,
sunt liniar independente pe R.
Daca radacina r = a ecuat iei caracteristice este reala, atunci contribut ia ei la solut ia
generala a ecuat iei diferent iale (13.34) este de forma
x(t) = (c
0
+c
1
t + +c
m
t
m
)e
t
, t R. (13.40)
Daca ecuat ia caracteristica are o radacina complexa r = +i, atunci si r = i
este radacina, si solut iile cu valori complexe
t
p
e
(+i)t
= t
p
e
t
(cos t +i sint), t
p
e
(i)t
= t
p
e
t
(cos t i sin t),
pot nlocuite prin solut iile cu valori reale
1
2
t
p
(e
(+i)t
+e
(i)t
) = t
p
e
t
cos t,
1
2i
t
p
(e
(+i)t
e
(i)t
) = t
p
e
t
sint,
cu p = 0, m, contribut ia acestei radacini la solut ia generala a ecuat iei diferent iale (13.34)
ind de forma
x(t) = (
m
p=0
c
p
t
p
)e
t
cos t + (
m
p=0
c
p
t
p
)e
t
sin t.
Pentru determinarea unei solut ii particulare a ecuat iei neomogene
L
n
(x) = a
0
x
(n)
+a
1
x
(n1)
+ +a
n1
x
+a
n
x = f(t),
putem folosi metoda variat iei constantelor.
x
+x =
1
cos t
, t R` k +

2
.
A MATEMATIC
A 195
Ecuat ia omogena x
+ x = 0 are ecuat ia caracteristica r

2
+ 1 = 0, cu radacinile r
1
= i,
r
2
= i. Solut ia generala a ecuat iei omogene este deci
x(t) = c
1
cos t +c
2
sin t.
Cautam o solut ie particular a pentru ecuat ia neomogena sub forma
x
(t) = u
1
(t) cos t +u
2
(t) sin t,
cu
u
1
cos t +u
2
sint = 0, u
1
sin t +u
2
cos t =
1
cos t
,
de unde u
1
= tg t, u
2
= 1 si deci
u
1
(t) = ln [ cos t[,
u
2
(t) = t,
ncat, solut ia generala a ecuat iei neomogene va
x(t) = c
1
cos t +c
2
sin t + cos t ln [ cos t[ +t sin t.
In unele cazuri particulare putem gasi o solut ie particulara, prin identicare, fara a
apela la metoda variat iei constantelor. Un astfel de caz este cel n care termenul liber al
ecuat iei neomogene este de forma
f(t) = P
m
(t)e
t
cos t +Q
m
(t)e
t
sin t,
unde P
m
(t) si Q
m
(t) sunt polinoame, m = maxgrad P
m
(t), grad Q
m
(t).
In acest caz se poate cauta o solut ie particulara de forma
x
(t) = P
m
(t)e
t
cos t +Q
m
(t)e
t
sin t,
n care P
m
(t) si Q
m
(t) sunt polinoame de grad cel mult m, ai caror coecient i se determina
prin identicare.
Daca r = + i este radacina a ecuat iei caracteristice, de ordin de multiplicitate p,
atunci, pentru a posibila identicarea, solut ia particulara se cauta de forma
x
(t) = t
p
P
m
(t)e
t
cos t +t
p
Q
m
(t)e
t
sint.
Exemplul 13.9 Sa se gaseasca solut ia generala a ecuat iei
x
IV
+ 2x
+ 5x
+ 8x
+ 4x = 40e
t
+ cos t.
Ecuat ia caracteristica r
4
+2r
3
+5r
2
+8r +4 = 0 are radacinile r
1
= r
2
= 1 si r
3
= 2i,
r
4
= 2i. Solut ia general a a ecuat iei omogene se scrie
x(t) = (c
1
+c
2
t)e
t
+c
3
cos 2t +c
4
sin 2t, t R.
Deoarece r = 1 este radacina dubla pentru ecuat ia caracteristica, vom cauta o solut ie
particulara de forma
x
(t) = At
2
e
t
+Bcos t +C sint.
Introducand n ecuat ie si identicand coecient ii, se gaseste A = 4, B = 0, C = 1/6 si
deci solut ia generala a ecuat iei neomogene va
x(t) = (c
1
+c
2
t)e
t
+c
3
cos 2t +c
4
sin 2t + 4t
2
e
t
+
1
6
sin t, t R.
A MATEMATIC
A 196
13.7 Ecuat ia lui Euler
O ecuat ie diferent iala liniara de ordinul n de forma
a
0
t
n
x
(n)
+a
1
t
n1
x
(n1)
+ +a
n1
tx
+a
n
x = f(t), (13.41)
cu a
i
, i = 0, n constante reale, se numeste ecuat ia lui Euler.
Prin schimbarea de variabila independenta [t[ = e
, ecuat ia (13.41) se transforma

ntr-o ecuat ie diferent iala liniara cu coecient i constant i.
Intr-adevar, luand, pentru t > 0, t = e
, gasim
tx
=
dx
d
, t
2
x
=
d
2
x
d
2

dx
d
, . . .
adica, t
k
x
(k)
este o combinat ie liniara cu coecient i constant i de derivatele pana la ordinul
k ale funct iei xn raport cu . Inlocuindn (13.41) obt inem o ecuat ie liniara cu coecient i
constant i, de forma
b
0
d
n
x
d
n
+b
1
d
n1
x
d
n1
+ +b
n1
dx
d
+b
n
x = f(e
). (13.42)
Pentru t < 0 se ajunge la acelasi rezultat.
Ecuat ia omogena corespunzatoare ecuat iei (13.42) admite solut ii de forma e
, unde
r = este o radacina a ecuat iei caracteristice. Revenind la ecuat ia init iala si observand
ca e
= (e
= [t[
, deducem ca ecuat ia Euler omogena admite solut ii de forma [t[
.
Cautand pentru ecuat ia Euler omogena o solut ie de forma
x(t) = A[t[
r
, A = 0,
gasim ecuat ia caracteristica a ecuat iei Euler
K
n
(r) = a
0
r(r 1) (r n + 1) + +a
n1
r +a
n
= 0.
Fie r
1
, r
2
, . . . , r
n
radacinile ecuat iei caracteristice. In funct ie de ordinele de multi-
plicitate si natura acestor radacini, se determina, la fel ca la ecuat ia diferent iala liniara
cu coecient i constant i, un sistem fundamental de solut ii.
Daca toate radacinile ecuat iei caracteristice sunt reale, atunci solut ia generala a
ecuat iei diferent iale (13.41) este de forma
x(t) = c
1
[t[
r1
+c
2
[t[
r2
+ +c
n
[t[
rn
, t R` 0.
Daca ecuat ia caracteristica are o radacina simpla complexa r = + i, atunci si
r = i este radacina, si lor le corespund solut iile cu valori reale
[t[
cos( ln [t[), [t[
sin( ln [t[).
Daca r = este radacina reala de ordinul de multiplicitate m+1 a ecuat iei caracte-
ristice, atunci contribut ia ei la solut ia generala este de forma
x(t) = (c
0
+c
1
ln [t[ + +c
m
ln
m
[t[)[t[
, t R` 0.
A MATEMATIC
A 197
Daca ecuat ia caracteristica are o radacina complexa r = +i, de ordinul de multi-
plicitate m + 1, atunci si r = i este radacina de acelasi ordin de multiplicitate, si
contribut ia acestor radacini la solut ia generala este de forma
x(t) = (
m
p=0
c
p
ln
p
[t[)[t[
cos( ln [t[) + (
m
p=0
c
p
ln
p
[t[)[t[
sin( ln [t[).
Pentru determinarea unei solut ii particulare a ecuat iei Euler neomogene putem folosi
metoda variat iei constantelor.
Bibliograe
[1] Lia Aram a, T. Morozanu, Culegere de probleme de calcul diferent ial si integral,
Vol. I, Editura Tehnica, Bucuresti, 1967.
[2] V. Barbu, Ecuat ii diferent iale, Editura Junimea, Iasi, 1985.
[3] G. N. Berman, A Problem Book in Mathematical Analysis, Mir Publishers,
Moscow,1980.
[4] Gh. Bucur, E. C ampu, S. G ain a, Culegere de probleme de calcul diferent ial si
integral, Vol. II si III, Editura Tehnica, Bucuresti, 1967.
[5] I. Burdujan, Elemente de algebra liniara si geometrie analitica, Rotaprint IPI,
1982.
[6] N. Calistru, Gh. Ciobanu, Curs de analiza matematica, Rotaprint IPI, 1988.
[7] G. Chilov, Analyse mathematique,

Editions Mir, Moscou, 1984.
[8] S. Chirit a, Probleme de matematici superioare, Editura Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1989.
[9] A. Corduneanu, Ecuat ii diferent iale cu aplicat ii n electrotehnica, Editura FA-
CLA, Timisoara, 1981.
[10] A. Corduneanu, A. L. Pletea, Not iuni de teoria ecuat iilor diferent iale, Editura
MATRIX ROM, Bucuresti, 1999.
[11] B. Demidovich, Problems in mathematical analysis, Mir Publishers, Moscow, 1981.
[12] N. Donciu, D. Flondor, Analiza matematica. Culegere de probleme, Editura
ALL, Bucuresti, 1993.
[13] N. Gheorghiu, T. Precupanu, Analiz a matematica, Editura Didactica si peda-
gogica, Bucuresti, 1979.
[14] M. Krasnov, A. Kiselev, G. Makarenko, E. Shihin, Mathematical Analysis
for Engineers, Vol. I and II, Mir Publishers, Mosvow, 1990.
[15] V. A. Kudryavtsev and B. P. Demidovich, A Brief Course of Higher Mathe-
matics, Mir Publishers, Moscow, 1978.
198
A MATEMATIC
A 199
[16] Gh. Moros anu, Ecuat ii diferent iale. Aplicat ii, Editura Academiei, Bucuresti, 1989.
[17] C. P. Nicolescu, Teste de analiza matematica, Editura Albatros, Bucuresti, 1984.
[18] M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Analiza matematica, Vol. I, Editura
Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1966
[19] Gh. Procopiuc, Matematica, Univ. Tehnica Gh. Asachi Iasi, 1999.
[20] Gh. Procopiuc, Gh. Slabu, M. Ispas, Matematica, teorie si aplicat ii, Editura
Gh. Asachi Iasi, 2001.
[21] M. Ros culet, Analiza matematica, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti,
1984.
[22] Ioan A. Rus, Paraschiva Pavel, Gh. Micula, B. B. Ionescu, Probleme de
ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale, Editura Didactica si pedagogica, Bu-
curesti, 1982.
[23] A. A. Shestakov, A Course of Higher Mathematics, Mir Publishers, Moskow,
1990.
[24] Gh. Siretchi, Calcul diferent ial si integral, Vol. 1, Not iuni fundamentale, Ed. st.
si Encicl., Bucuresti, 1985.
[25] Gh. Siretchi, Calcul diferent ial si integral, Vol. 2, Exercit ii, Ed. St. si Encicl.,
Bucuresti, 1985.
[26] Rodica Tudorache, Culegere de probleme de analiza matematica, Vol. I, Calculul
diferent ial, Univ. Tehnica Gh. Asachi Iasi, 2000.
[27] Rodica Tudorache, Culegere de probleme de analiza matematica, Vol. II, Calculul
integral, Univ. Tehnica. Gh. Asachi Iasi, 2001.
Index
aplicat ie, 7
injectiva, 7
inversa, 8
surjectiva, 7
contract ie, 24
criteriul
de integrabilitate, 137
lui Cauchy, 21
derivata
part iala, 59
unei funct ii reale, 48
unei funct ii vectoriale, 49
determinant funct ional, 76
diametru
unei mult imi, 135
diferent iala, 60
unei funct ii reale, 49
unei funct ii vectoriale, 50
ecuat ia diferent iala liniara de ordinul n,
189
cu coecient i constant i, 192
ecuat ia caracteristica, 193
metoda variat iei constantelor, 191
sistem fundamental de solut ii, 190
wronskianul, 190
ecuat ii diferent iale, 157
condit ie init iala, 159
de ordin superior, 173
de ordinul I, 158
integrala intermediara, 174
integrala prima, 174
metoda aproximat iilor succesive, 171
ordinare, 157
problema lui Cauchy, 159, 175
solut ia generala, 158, 173
solut ie particulara, 158, 174
formula
de medie, 152
divergent ei, 154
lui Green, 140
lui Leibniz-Newton, 116
lui Mac Laurin, 57
lui Stokes, 149
lui Taylor, 55, 58, 70
funct ia lui Lagrange, 87
funct ie
continua, 42
continua pe port iuni, 113
denita implicit, 74
derivabila, 48, 49
diferent iabila, 48, 50, 60
omogena, 67
reala, 16
uniform continua, 45
vectoriala, 16
funct ii
funct ional dependente, 79
funct ional independente, 79
integrala
curbilinie
de forma generala, 130
de primul tip, 127
de tipul al doilea, 128
de suprafat a
de primul tip, 145
de tiput al doilea, 147
denite, 109
dubla, 136
improprie
de spet a a II-a, 118
de spet a I, 117
200
A MATEMATIC
A 201
nedenita, 100
tripla, 151
limita
unei funct ii, 38
reale, 38
vectoriale, 40
unui sir, 18
metrica, 9
euclidiana, 16
mult ime
de convergent a, 90
deschisa, 10
marginita, 10
operatorul de diferent iere, 62
polinomul lui Taylor, 55, 71
primitiva, 100
produs
cartezian, 7
scalar, 11
proprietatea lui Darboux, 45
punct
aderent, 10
de acumulare, 10
de continuitate, 42
de convergent a, 90
de discontinuitate, 43
de extrem, 58, 83
condit ionat, 87
x, 24
frontiera, 11
interior, 10
stat ionar, 84
reguli de diferent iere, 62
relat ia li Euler, 67
serie
absolut convergnta, 33
alternanta, 35
armonica, 28
armonica alternanta, 34
armonica generalizata, 31
convergenta, 27
convergenta n norma, 36
cu termeni oarecare, 33
cu termeni pozitivi, 30
de funct ii, 94
de funct ii uniform convergente, 95
de numere reale, 26
de puteri, 97
divergenta, 27
geometrica, 28
Mac-Laurin, 99
oscilanta, 27
semiconvergenta, 34
Taylor, 99
telescopica, 27
sir, 8
al aproximat iilor succesive, 25
Cauchy, 20
convergent, 18
crescator, 20
de funct ii reale, 90
de numere reale, 18
descrescator, 20
divergent, 18
fundamental, 20
marginit, 20
monoton, 20
nemarginit, 20
oscilant, 18
sisteme diferent iale liniare, 181
cu coecient i constant i, 186
neomogene, 181
omogene, 181
problema lui Cauchy, 182
sistem fundamental de solut ii, 183
solut ia generala, 181
solut ie particulara, 181
valori init iale, 182
spat iu
liniar, 11
metric, 9
complet, 23
prehilbertian, 12
transformare
punctuala, 17
regulata, 77

Anal Mat

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anal Mat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHEORGHE PROCOPIUC

> M (orice numar mai mic decat M nu este

< m + (orice numar mai mare decat m nu este

, R, numita seria lui Riemann sau seria armonica

este descrescator si deci seria lui

Teorema 2.32 (Criteriul raportului cu limita) Fie seria cu termeni pozitivi

r > 1, atunci seria

este convergenta pentru > 0. In adevar, pentru > 0,

este monoton descrescator la zero, iar

n care 0 < 1 este simplu convergenta.

) cu > 0 este monoton descrescator la zero. Dupa criteriul lui

V E, sa avem [f(x) f(x

)[ < [f(x) l[ +[f(x

x[ < , sa avem [f(x

[1, 3] pentru care [x x

[ < (), cu () = 27/.

E x, obt inem denit ia continuitat ii

[ < pentru care

E exista un numar L > 0 a..

[ < implica inegalitatea [f(x)

E pentru care [[xx

: A R, A E, derivata funct iei f si x

(x) h este diferent iabila n x

(I) se noteaza mult imea funct iilor innit

(c) (b a) = df(c; b a).

(), = a +h, (0, 1).

(c)[[ (b a). (5.12)

(c) (b a). Deoarece

(c) = (f (b) f (a)) f

(c) [[f (b) f (a)[[ [[f

(x) = 0, x (a, b),

Hospital) Fie f, g : [a, b] R si x

(x) = 0 ntr-o vecinatate a lui x

, x (1, ), R, are dezvoltarea Mac-

(x) dx, gasim ca

(). Dar F(0) = f(a), F(1) = f(b) si

. Pentru orice x U, avem: F(x; ) < 0 si F(x; ) > 0. Funct ia

sin cos r cos cos r sin sin

15x 12y, (x, y) R

, x R cu > 0, este uniform convergent

(x) = g(x), pentru orice x I.

(x) = g(x), pentru orice x I.

< , n > N. (8.4)

(x) = g(x), pentru orice x I.

Teorema 8.9 (Existent a razei de convergent a) Oricare ar seria de puteri (8.7),

si este divergenta pentru = [x[ > 1, adica

(x) = f(x), x I. (9.1)

= f(x), rezulta ca F(x) + C este o primitiva a funct iei f.

= 0. Cum I este interval, deducem ca (x) F(x) = C.

f(x) dx. Din teorema prece-

dF(x) = F(x) +C,

(x) dx = F(x) +C. (9.4)

g(x) dx. (9.5)

f(x) dx. (9.6)

v, t inand seama de (9.4), rezulta

(t) dt = F(u(t)) +C. (9.9)

(x) = f(x), rezulta ca

(t) pe I. Daca (t) este o primitiva a funct iei f(u(t))u

R(sin x, cos x) dx.

f(sin x) cos xdx,

f(cos x) sin xdx,

(f) cand norma

(f) cand norma

(f) reprezinta suma ariilor