Sunteți pe pagina 1din 1

INCEPUT

Daca as cunoaste realitatea ultima, nu as mai putea scrie nici un rand. Daca as intelege ce scrie vantul pe
luciul lacului din parc, nu as mai avea nevoie de cuvinte. Daca as stii sa ascult limba pasarilor, probabil as
invata sa zbor. Daca insa as invata cu adevarat sa iubesc, atunci intreaga mea lume ar incepe treptat si
inevitabil a se prabusi. Toate variabilele despre bine si rau, despre vointa si putere, despre om si
divinitate, despre sacru si profan s-ar contopi atunci intr-o singura modalitate de expresie. Limba iubirii.
Limba Universului. Cea pe care o inteleg toate fapturile.
Dragostea nu are o definitie; a o defini inseamna a o limita si a o cobori la nivelul analizabilului si al
criticabilului. Indragostitul are mai multa forta decat orice alta persoana, caci el respira de doua ori in
timp ce tu respiri o data. Daca dragostea ar avea o definitie, dupa un criteriu moral ea ar trebui sa imbine
frumosul si binele intr-un singur concept. Dupa un criteriu fizic, ar insemna probabilitatea ca doua
variabile sa alcatuiasca un sistem cu o perfecta coeziune interna. Matematic vorbind, ar fi o anomalie:
1+1=1… Ce bine ca iubirea nu poate avea o definitie serioasa! Ar fi fost o mare pierdere.
Ce simti in clipa in care iubesti? Din nou, imposibil de spus exact, nu numai pentru ca variaza de la om la
om, ci si pentru ca, probabil, undeva in intuneric, un chimist pandeste cu o intreaga tabla de formule din
care sa rezulte ca EXACT asta se petrece in corpul tau cand iubesti. “Biochemically no different than
eating large quantities of chocolate…” spunea cineva, intr-un film. Daca in momentul in care iubesti simti
cu precizie acelasi lucru ca dupa ce ai mancat ciocolata, am sa-mi fac harakiri!
La nivel comportamental, dragostea ar putea fi un gaz, deoarece:
a) nu se vede, desi toata lumea stie ca exista
b) ocupa tot spatiul pus la dispozitie, tinzand a se dilata la nesfarsit
Efectul narcotic al dragostei este binecunoscut. Marii poeti sufereau probabil de o forma maladiva, usor
maniacala de amor, deoarece in mod limpede o parte din simturile lor fizice erau intrucatva atrofiate,
pentru a face loc unei intregi galerii de metasimturi (cele care pot transforma o bucata de marmura intr-o
statuie perfecta a lui David sau o coala de hartie intr-un sonet shakespearian). Nu incape indoiala ca Dark
Lady, Beatrice, Isolda sau Veronica Micle erau la originea lor niste femei mai curand obisnuite, insa
dragostea unor mari poeti pentru ele le-a pus pe fuga din lumea reala, izgonindu-le pe veci in legenda.
Dragostea e si o forma suprema de mantuire, plecand de la misticul “Iubeste-ti aproapele” pana la
posibilitatea sugerata de Dante de a scapa din Infern prin intermediul iubirii. Sentimentul de care insusi
Diavolul se teme nu poate fi decat dragostea.
Amorul in zilele noastre va fi devenit mult mai agatat de forme, ancorat in comercial, lovit peste gura de
mercantilismul juvenil si injunghiat pe la spate de regretele capitularilor repetate. Insa crucificarea zilnica
a iubirii, batjocorirea ei intru placerea noilor zei pagani cu nume anglo-saxone (Business, Dollar, Market,
Fashion, Tendency, Trend, Brand etc) are si un efect contrar celui scontat. Tot mai multi tanjesc in ziua de
azi dupa iubirea romantica, dupa ideea de a fugi in lume cu persoana iubita, dupa libertatea unei varste a
dragostei inocente, fara griji si fara bani, daca-mi permiteti sa fiu asa de “original”. Se creeaza o dizidenta
la sistemul actual, in care dragostea e un punct pe ordinea de zi care trebuie bifat ori un telefon cu tarif
special, care incepe cu 8989….
Iubirea adevarata, aia pe care o simtim cu totii, despre care nu putem sa vorbim niciodata si care ne va fi
facut sa simtim intr-adevar ca viata noastra a capatat un sens si o menire, nu numai ca nu a pierit, dar s-a
maturizat si as spune ca invata din ce in ce mai bine sa boxeze cu provocarile care o pun la incercare. In
secret, o armata de romantici se ascunde prin biouri calduroase, prin limuzine cu aer conditionat, prin sali
de conferinta reci, prin cladiri de otel sticlos, in spatele unor tinute bussiness cat mai trendy cu putinta.
Homo amans l-a batut de l-a snopit pe homo faber. Dragostea va continua sa il defineasca pe om, desi
omul habar n-are sa explice ce i se intampla cand iubeste (si cum am spus: ce bine ca-i asa; ce trist as fi sa
fie invers!). Ca si informatia, amorul e o resursa contraentropica, adica indiferent cati gusta din el, nu se
termina.
Sa iubim, asadar. Oricum e cel mai bun lucru pe care putem sa-l facem.