TAMARETĂ DE FECIOARĂ

Ea are sînii doldora de spaime

Că nu vor fi prea bine sărutaţi
Şi dacă nu o pupi te iau la palme
Toţi Spiriduşii munţilor Carpaţi!
Ea are-un şold ce-i dă pe blegi la naiba,
De nu mai ştii sub fusta ei ce este:
Drac despicat în două cum e roaiba
Sau înger pus pe şotii şi pe feste.
Şi totuşi, Doamne!, dînsa e virgină,
Şi-i singură, şi-i tristă, şi-i lalea.
O, suflete, mîngîi-o pe botină,
Lîngă blacheu, îndrăgostit lulea!!

ELOGIU
De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cel greu şi alb ca un nămete,
Scos de sub rochii pe-ndelete
Şi tăvălit pe largi divane
Ca-n basmele aliotmane.
De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cum să-i gust tainica dulceaţă,
Cînd o să-l iau, pios, în braţe,
Iluminat, ca pe-o icoană,
Spre-a-mi mîntui viaţa-mi vană.
De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Lin răsfoind şi monoton:
Baudelaire, Verlaine, Lautreamont,
Rimbaud, Nouveau, Apollinaire;
Ei n-au văzut ce tu-mi oferi!
De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
În casa noastră de chirpice
Din balige de pitulice
Blînd frămîntate-n brume groase
De-un serafim cu-aripi stufoase.
De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cărînd senin găleţi cu apă
Din care căni adinei se-adapă,
Băgînd surcele sfinte-n plită
Linse de flăcări ce excită.
De dimineaţă pînă seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Precum elevul profesoara
Şi-o-nchipuie-n vacanţe, vara,
De dimineaţă pînă seara...

TAMARETĂ IX
Interpretează Fatalus
Mi-ai fluturat sutienul pe la nas
Şi ai plecat sînii-au rămas un vis
Al sufletului meu de înger gras
Apollinaire lui Lou-i scria precis
Ce locuri dragi topeşte-n catifea
Cu gura-i grea de crin pios deschis
În amintirea raiului ci-abia
Mă-ncumet eu să-ţi pup fusta pe-abis
Mi-ai fluturat sutienul pe la nas
Şi ai plecat sînii-au rămas un vis.

TAMARETĂ XI
Să-nvăţăm latina pînă cînd,
Surîzînd, oh, surîzînd, ah, surîzînd
Vom avea, uimiţi, acelaşi gînd.
Şi atunci, trezită moale-n zori,
O să înţelegi atît de-uşor
Că-s un botanist fermecător
Care, în crivat să nu te zbaţi
Goală, dintre crinii pipăraţi,
Coapsele îţi zmulge cu nesaţ
Şi le strînge-n braţe şi-n coperţi
De atlas nepus încă-n comerţ,
În genunchi rugîndu-te să-l ierţi

BOCET DE ADULT I
Poate c-ar fi trebuit,