DREPTULUI COMUNITAR EURO; IN DREPTUL INTERN AL STATE

2. APLICABILITATEA DIRECTA 2.1. EFECTUL DIRECT NECONDITIONAT SI COMPLET, CU APLICABILITATE GENERALA Permite invocarea surselor dreptului comunitar fara nici o conditie, de catre orice persoana fizica, atit in litigiile cu autoritatile publice (litigiu vertical), cit si in litigiile cu alte persoane fizice sau juridice (litigiu orizontal); Actele normative care se bucura de acest efect sint: Regulamentele: creaza drepturi si obligatii pentru subiectele de drept intern din toate statele membre; Deciziile: se adreseaza subiectelor de drept intern din anumite state membre; deciziile care se adreseaza particularilor stabilesc pentru acestia drepturi si obligatii in domenii cum ar fi: Concurenta; Libera circulatie; Nediscriminarea din cauza de nationalitate; Egalitate intre sexe; Principiile generale de drept: pot fi invocate de persoane fizice sau juridice in orice litigiu, deoarece prin gradul lor de generalitate trebuie sa fie respectate in toate cazurile, in mod neconditionat; 2.2. EFECTUL DIRECT CONDITIONAT SI COMPLET Din aceasta categorie fac parte actele comunitare care pot fi invocate in orice litigiu, cu conditia indeplinirii anumitor cerinte; tratatele constitutive; Tratatele internationale: pot fi invocate de catre particulari, persoane fizice/juridice, daca stabilesc drepturi pentru acestea; Efectul direct al dispozitiilor cuprinse in acordurile internationale incheiate de catre U.E. are urmatoarele consecinte: Persoanele pot cere judecatorului national sa asigure respectarea unui drept conferit prin acordul international; In cazul neindeplinirii de catre un stat membru a masurilor de executare, se va aplica o sanctiune pentru acesta, persoanele avind posibilitatea declansarii actiunii bazate pe neindeplinirea obligatiei; Aplicabilitatea directa se manifesta in absenta unei dispozitii contrare in dreptul national, dar principiul primordialitatii permite producerea efectului direct. 2.3. EFECTUL DIRECT, CONDITIONAT SI RESTRINS Actele normative comunitare care au acest efect, sint: Directiva: efectul direct poate fi invocat daca sint indeplinite urmatoarele cerinte: Sa expire termenul stabilit pentru punerea in aplicare a acesteia; Statul membru sa nu o fi pus in aplicare sau sa o fi pus in mod gresit; Persoana poate invovca efectul direct al directivei in urmatoarele situatii: Cind este necesara indepartarea de catre judecatorul national a normei de drept intern, care nu este conforma cu dispozitiile directivei invocate; Cind persoana este privata de un drept datorita absentei sau neluarii masurilor nationale necesare pentru aplicarea directivei respective;

Decizia: din punct de vedere al efectului direct, acestea sint asimilate directivelor; EFECTELE APLICABILITATII DIRECTE Efect pozitiv in favoarea justitiabililor, cu posibilitatea apararii drepturilor acestora in fata judecatorilor din statele membre; Efect de sanctionare fata de statele membre care nu au luat masurile de executare necesare aplicarii dreptului comunitar; Aplicabilitatea directa isi produce efectele chiar si in prezenta normei nationale contrare; 3. APLICAREA PRIORITARA A NORMELOR COMUNITARE

PRINCIPIUL PRIMORDIALITATII Principiul prioritatii normei comunitare, impreuna cu efectul direct, constituie elementul fundamental al constructiei juridice care reglementeaza activitatile Uniunii Europene; Fundamentarea principiului primordialitatii a fost facuta de catre C.J.C.E. prin interpretarea globala a normelor juridice comunitare: Statele membre au transferat definitiv o parte din drepturile suverane catre Comunitatea creata prin propria vointa; Nici un stat membru nu poate pune in discutie statutul de sistem unitar si general aplicabil al dreptului comunitar pe intreg teritoriul Uniunii Europene; Principiul primordialitatii se refera la toate sursele dreptului comunitar, acestea avind o forta juridica superioara dreptului intern, indiferent de categoria carora apartin; Dreptul intern trebuie sa fie in deplina concordanta cu dreptul comunitar, indiferent de ierarhia interna a normelor respective; Un stat membru nu poate invoca dispozitiile constitutionale pentru a nu aplica norma comunitara; CONSECINTELE APLICARII PRINCIPIULUI PRIMORDIALITATII Regulile de drept comunitar cu efect direct trebuie sa fie aplicate incepind cu data intrarii lor in vigoare, chiar daca exista o lege nationala incompatibila; Neaplicarea legii nationale contrare se impune tuturor autoritatilor nationale competente, inclusiv celor ale administratiei; Statele membre sint obligate sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin violarea dreptului comunitar; judecatorul national are posibilitatea de a stabili in ce masura aceste prejudicii sint imputabile statului membru; Judecatorul national este obligat sa suspende aplicarea unei masuri nationale, cind exista o suspiciune asupra compatibilitatii acesteia cu normele dreptului comunitar; Interpretarea dispozitiilor nationale trebuie facuta prin prisma dreptului comunitar; Statele membre au obligatia sa verifice aplicarea normelor de drept comunitar si sa sanctioneze neaplicarea lor;

APLICAREA DREPTULUI COMUNITAR DE CATRE AUTORITATILE NATIONALE ALE STATELOR MEMBRE Punerea in aplicare a obligatiilor care decurg din dreptul comunitar de catre statele membre are la baza urmatoarele principii:

Principiul cooperarii loiale; Principiul autonomiei institutionale si procedurale a statelor membre. PRINCIPIUL COOPERARII LOIALE Statele membre au obligatia de a lua toate masurile, generale sau speciale, adecvate asigurarii executarii obligatiilor care decurg din Tratate sau din acte ale institutiilor; Statele membre au obligatia de a se abtine de a actiona contrar dreptului comunitar; Autoritatile nationale au competenta de executare a dreptului comunitar; Se impune cooperarea in situatiile in care actiunea comunitara intimpina dificultati, iar protejarea interesului comun necesita o reactie a statelor membre. PRINCIPIUL AUTONOMIEI INSTITUTIONALE SI PROCEDURALE A STATELOR MEMBRE In absenta dispozitiilor speciale din legislatia comunitara, statele membre sint cele care stabilesc modalitatile de punere in aplicare a acesteia; Libertatea statelor membre de a stabili organele insarcinate cu aplicarea dreptului comunitar nu este absoluta; Autonomia procedurala a statelor membre este limitata din cauza cerintei aplicarii uniforme a dreptului comunitar, in scopul evitarii atingerii unitatii pietei comune sau a discriminarii resortisantilor statelor membre; C.J.C.E. limiteaza autonomia procedurala a statelor membre prin doua principii: Principiul efectivitatii: vizeaza impiedicarea ca o dispozitie procedurala nationala sa faca imposibila sau excesiv de dificila aplicarea dreptului comunitar; Principiul echivalentei: presupune ca aceleasi reguli de procedura sa fie aplicabile atit cauzelor care se fondeaza pe dreptul comunitar cit si cauzelor nationale de aceeasi natura.