1. Not metodologic pag. 3 2. Observaii preliminare pag. 3 3. Calitatea vieii de detenie pag. 4 4. Relaia cu personalul penitenciarului pag. 7 5.

7 5. Participarea la activiti n afara camerei de deinere pag. 10 6. Aspecte reparatorii ale pedepsei pag. 14 7. Cunoaterea instituiilor care ofer sprijin dup liberare pag. 15 8. Asistena religioas pag. 17 9. Dificulti postliberarei relaia persoanei private de libertate cu familia pag. 18 10. Concluziii recomandri pag. 20

Cum e la penitenciar? De un an si opt luni, impart o celula cu peste 60 de detinuti la Penitenciaruldin Iasi. Din patul de acasa a ajuns intr-unul pentru copii, care-l obliga sa doarma cu picioarele iesite printre zabrele.. Exista un dezavantaj: frigul care musca din primii intalniti. In scurt timp se va da drumul si la caldura. Cam prin decembrie. Un miros greu te sufoca fara menajamente, de la intrarea in celula.M-am obisnuit, iar mai tot timpul este imbracat in trening gros, cu pantalonii bagati in ciorapi, si o vesta. Din cand in cand scoate dintrun geamantan un dosar in care si-a strans documente. Ne vorbeste liber. Nu-l oprim prea des, cu toate ca multe intrebari zac fara raspuns si acum: cum a devenit proprietar la Rafo prin sora sa, unde a stat in zilele in care a fost cautat in toata tara etc.Am preferat sa vorbeasc doar despre viata in detentie, conditii, neajunsuri, familie si viitor. Discutia a continuat aproape o ora pe marginea patului, aflat la jumatate de metru de geam si la aproape doi metri de un WC infect, la care stau la rand 60 de detinuti. Care a fost primul lucru pe care l-ati facut dupa ce ati ajuns la Penitenciarul din Iasi? Eram socat din arestul IGP si aceasta senzatie nu a disparut nici acum, dupa atatea luni. Am vazut care sunt conditiile jalnice de aici si am vrut sa vad ce drepturi am, asa ca am citit regulamentul si legea referitoare la detinuti. Oricum, eu consider ca, a trimite la inchisoare pe cineva, este cel mai mare rau pe care poti sa-l faci cuiva care nu este recidivist si nu este condamnat pentru fapte violente, de o gravitate extraordinara. De ce? Pentru ca sistemul penitenciar este unul diabolic. Vedeti si dumneavoastra ce dificultati aveti sa intrati, iar tot ce se intampla aici se petrece dupa o regie foarte bine pusa la punct. Este bataie de joc in general. Un sistem diabolic

La ce va referiti? Orice persoana sau organizatie care vrea sa vina la detinuti este anuntata din timp, are nevoie de aprobari etc. De fiecare data se facea curatenie, se varuia, se aranja... pentru a se scoate in relief o latura frumoasa. Se incearca in tot acest timp sa se dea o imagine de normalitate a ceea ce se intampla aici. Ce-ati facut de cand ati ajuns aici? In afara ca am citit regulamentul si legea, am vrut sa ies la munca din prima secunda. In felul asta se reduce din pedeapsa. Pentru mine ar fi foarte important, pentru ca automat as intra mai repede in Comisia de eliberare conditionata. Legea 23 prevede obligativitatea muncii, dar nu am fost lasat sa muncesc mai mult de cinci luni la legatoria de carti. La penitenciar sunt mai multe ordine care nu au nici o legatura cu legea in sine, sunt exact contrare. Asta pentru ca am avut curajul sa spun lucrurilor pe nume directorului Marcu (n.r. de la penitenciar) si nu numai. Din acel moment am devenit o persoana nedorita