Ion Caraion - Logos

Ajung cei ce nu se grabesc. Biruie cine stie s-astepte. Mereu e altfel. Cunoasterea e suferinta. Viata isi urmeaza cursul ca o apa curgatoare. Ai adormit pe flori salbatice, Sangele vantului picura prin copaci. Plecam din nou din lucruri, din ceturi si din soapte, Am vazut rasarituri si apusuri de soare, rasarituri si apusuri de luna. Totul e unic. Mereu e altfel. Cunosc paloarea si nebunia, asa cum imi cunosc bratele acestea obosite de aduceri aminte. Viata si-a urmat ei insasi ca o apa curgatoare... Osemintele lunii intreaba de noi prin vazduh. O gura s-a aplecat sa bea apa din noapte.. Si din clipa aceea ai asteptat sfarsitul ca pe-o ademenire... Ti-au fost dragi pasarile, apele si arborii, Dar n-ai avut nici pasari, nici arbori, nici ape...