ANALELE UNIVERSITĂŢII “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FASCICULA XXIV ANUL III, NR.

1 (3) 2010

Lexic comun / Lexic specializat General Lexicon / Specialized Lexicon Lexique commun / Lexique spécialisé

EDITURA EUROPLUS 2010

1

Facultatea de Litere, Universitatea« Dunărea de Jos » din Galaţi Analele Universităţii « Dunărea de Jos » din Galaţi, Fascicula XXIV Lexic comun / Lexic specializat (LC / LS) REDACTOR-ŞEF Doina Marta BEJAN, Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi COLEGIUL ŞTIINŢIFIC: Marius SALA (Academia Română), Grigore BRÂNCUŞ (Academia Română), Jean-Claude BOULANGER (Université Laval, Canada), Angela BIDU-VRĂNCEANU (Universitatea din Bucureşti), Gheorghe CHIVU (Academia Română), Alexandra CUNIŢĂ (Universitatea din Bucureşti), Stelian DUMISTRĂCEL (Universitatea „Al.I.Cuza“, Iaşi), Ana GUŢU (ULIM, Republica Moldova), Denis LEGROS (Université Paris VIII, Franţa), Elena PRUS (ULIM, Republica Moldova), Lucia WALD (Universitatea din Bucureşti), Rudolf WINDISCH (Universitatea din Rostock, Germania) COLEGIUL REDACŢIONAL: Mihaela CÎRNU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Gabriela DIMA (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Maria EGRI (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Virginia LUCATELLI (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Floriana POPESCU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Daniela ŢUCHEL (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Angelica VÂLCU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) Oana Magdalena CENAC (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) – Book reviews editor Anca GÂŢĂ (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) – Administrator de site web designer EDITORUL SERIEI LC / LS: Doina Marta BEJAN REDACTORI RESPONSABILI AI NUMĂRULUI CURENT: Doina Marta BEJAN, Oana Magdalena CENAC, Mihaela CÎRNU Seria LC / LS este accesibilă celor interesaţi prin schimb interbibliotecar asigurat de Biblioteca Universităţii « Dunărea de Jos » din Galaţi, la adresa de mai jos: CENTRUL EDITORIAL : « Centrul de cercetare în teoria şi practica discursului » din Universitatea « Dunărea de Jos » din Galaţi, str. Domnească, nr.47, Galaţi, Cod poştal 800008, România Telefon: +40-236-460476 Fax: +40-236-460476 TEHNOREDACTARE ŞI TIPĂRIRE : Editura EUROPLUS e-mail: office@europlusgalati.ro ISSN 1844-9476
2

Angela Bidu-Vrănceanu In honorem

3

Doamna ANGELA BIDU-VRĂNCEANU este profesor universitar, doctor, conducător de doctorate la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, cercetător principal la Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan-Al.Rosetti” din Bucureşti. Cunoscută pentru preocupările ştiinţifice în domeniul lexicologiei, semanticii, terminologiei, lingvisticii teoretice şi aplicate , a publicat numeroase studii (aproximativ 100) şi cărţi (12), singură sau în colaborare cu alti specialişti. Se remarcă descrierea structurală a lexicului românesc (Limba româna contemporană. Vocabularul, ed.1-l975, ed.2-l985 şi Limba română contemporană. Lexicul, 2005; Structura vocabularului limbii române, l986; Cuvinte şi sensuri, l988). Volumul Modele de structurare semantică, l984, elaborat împreună cu Narcisa Forăscu, a fost în mod deosebit apreciat de comunitatea ştiinţifică şi a fost premiat de Academia Română. Lucrările din ultimul deceniu vizează aspectele aplicative, în corelaţie cu teoria lingvistică modernă: sunt dezvoltate raporturile dintre semantică şi lexicografie, sunt puse bazele metalexicografiei. O atenţie deosebită se acordă analizei lingvistice a diverselor terminologii ştiinţifice (Lectura dicţionarelor, 1993 ; Lexic comun, lexic specializat, 2000; Lexic ştiintific interdisciplinar, 2000 şi Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte, 2007. Perspectiva lingvistică în studiul limbajelor specializate permite caracterizarea fiecărei terminologii studiate, aspect de interes pentru diferite categorii de specialişti. Cele mai recente publicaţii sunt Câmpuri semantice din limba română (2008) şi Terminologie şi terminologii (2010). Doamna Angela Bidu-Vrănceanu a primit pentru a doua oară premiul Academiei Române, alături de colectivul care a elaborat Dicţionarul de ştiinte ale limbii, ed. I - l997 şi ed. a II-a -2001, 2005, în care a redactat articole de lexicologie, semantică, lingvistică teoretică şi aplicată, semiotică, lexicografie şi terminologie. Din l997 este redactor responsabil la revista “Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română). Este membru în comitetul de redacţie al “Revue roumaine de linguistique”. A condus ca director de proiect mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu CNCSIS (l997, l999, 2000), antrenând în cercetare tineri, în majoritate doctoranzi; rezultatele au fost publicate în trei volume şi mai multe studii. În momentul de faţă colaborează la proiectul fundamental al Academiei Române – Tratatul de istorie a limbii române. «Centrul de Cercetare în teoria şi practica discursului » din Facultatea de Litere a Universităţii «Dunărea de Jos» din Galaţi s-a bucurat de sprijinul ştiinţific acordat de doamna profesoară conferinţelor Lexic comun / lexic specializat , organizate în ultimii trei ani. Redacţia revistei Lexic comun / lexic specializat, fasciculă a Analelor Universităţii «Dunărea de Jos» din Galaţi, care numără şi foşti studenţi ai doamnei profesoare, îi urează, la moment aniversar, sănătate şi mulţi ani !

4

Professor ANGELA BIDU-VRĂNCEANU, PhD, who is also a PhD supervisor, is currently teaching at the University of Bucharest, the Faculty of Letters and as a principal researcher at the “Iorgu IordanAl.Rosetti” Institute of Linguistics in Bucharest. Reputed for the scientific concerns with lexicology, semantics, terminology, theoretical and applied linguistics, the professor has published numerous studies (over one hundred) and volumes (twelve), both a single author and in co-authorship. It is remarkable to underline here the merits of a structural description of the Romanian lexicon Limba română contemporană. Vocabularul [Contemporary Romanian. The Vocabulary], first edition 1975, second edition 1985, and Limba română contemporană. Lexicul [Contemporary Romanian. The Lexis] 2005; Structura vocabularului limbii române [The Structure of the Romanian Vocabulary], l986; Cuvinte şi sensuri [Words and Meanings], l988. The volume Modele de structurare semantică [Patterns of Semantic Structuring], l984; elaborated together with Narcisa Forăscu, was highly appreciated by the Romanian scientific community and awarded by the Romanian Academy. The professor’s research in the latest decade concerns applicative aspects related to modern linguistic theory: the semantics-lexicography relations are further developed, the foundation for metalexicography being achieved. A particular attention is paid to the linguistic analysis of various scientific terminologies (Lectura dicţionarelor [Reading Dictionaries], 1993; Lexic comun, lexic specializat [General Lexicon, Specialized Lexicon], 2000; Lexic ştiintific interdisciplinar [Interdisciplinary Scientific Lexicon], 2000; Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte [Specialized Lexicon on the Move. From Dictionary to Text], 2007). The linguistic perspective in the study of specialist languages allows for the characterization of each terminology, a fact which is of much interest for diverse specialists. The most recent publications are Câmpuri semantice din limba română [Semantic Fields in Romanian] 2008, and Terminologie şi terminologii [Terminology and Terminologies] 2010. The professor was awarded for a second time by the Romanian Academy as a co-author of the Dicţionar de ştiinţe ale limbii [Dictionary of Language Sciences] (first edition l997 and second edition 2001, 2005), providing entries referring to lexicology, semantics, theoretical and applied linguistics, semiotics, lexicography and terminology. Since 1997, the professor has been senior editor of the review “Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română) [Annals of the University of Bucharest, the Romanian Language and Literature Series]. She is also a member of the “Revue roumaine de linguistique” editorial panel. In the capacity of project director for several scientific research contracts with CNCSIS, the National for Scientific Research in the Higher Education System (l997, l999, 2000), the professor has facilitated the initiation into research work practice of young people, most of them working on their doctoral theses. The professor’s doctoral tutorship has enabled doctoral students to disseminate their research results, together with and under their tutor’s aegis, in various publications. At present she is collaborating to Tratatul de istorie a limbii române [A Treatise of the History of the Romanian Language], a fundamental project of the Romanian Academy. The research centre called “Cercetare în teoria şi practica discursului” [Research into the theory and practice of discourse] of the Faculty of Letters, « Dunărea de Jos » University of Galaţi, has benefited from the professor’s scientific support generously granted to the Lexic comun / lexic specializat [General Lexicon / Specialized Lexicon] conferences organized in 2008, 2009, 2010. The editing staff of the review Lexic comun / lexic specializat, General Lexicon / Specialized Lexicon, Fascicle of the Annals of « Dunărea de Jos » University of Galaţi, including the Professor’s former students, celebrate the Professor’s birthday with the best wishes for a long, healthy life!

5

Madame ANGELA BIDU-VRĂNCEANU est professeur des universités, directeur de thèses de doctorat, chercheur scientifique principal à l’Institut de Linguistique « Iorgu Iordan-C.A. Rosetti et déploie son activité d’enseignement à la Faculté des Lettres de l’Université de Bucarest. Reconnue unanimement pour ses préoccupations scientifiques dans le domaine de la lexicologie, de la sémantique, de la terminologie, de la linguistique théorique et appliquée, elle a publié de nombreuses études (plus de 100 travaux) et livres (12), comme auteur unique ou en collaboration avec d’autres spécialistes. Nous citons dans ce sens la description structurale du lexique roumain Limba română contemporană. Vocabularul [Le roumain contemporain. Le vocabulaire] (éd. 1-1975, 2ème éd. – 1985) et Limba română contemporană. Lexicul [Le roumain contemporain. Le lexique], (2005); Structura vocabularului limbii române [La structure du vocabulaire roumain], (1986); Cuvinte şi sensuri [Mots et sens, 1988]). Le volume Modele de structurare semantică [Modèles de structuration sémantique], (1984), écrit avec Narcisa Forăscu, a joui de l’appréciation unanime de la communauté scientifique et a été couronné par l’Académie Roumaine. Les travaux de la dernière décennie visent des aspects applicatifs, en rapport avec la théorie linguistique actuelle: il s’agit des relations entre la sémantique et la lexicographie, par la mise en place de la métalexicographie. L’auteur privilégie l’analyse linguistique des diverses terminologies scientifiques (Lectura dicţionarelor [La lecture des dictionnaires], (1993); Lexic comun, lexic specializat [Lexique commun – Lexique spécialisé], (2000); Lexic ştiintific interdisciplinar [Lexique scientifique interdisciplinaire], (2001) et Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte [Le lexique spécialisé en mouvement. Du dictionnaire aux textes], 2007). Chaque terminologie étudiée est caractérisée du point de vue linguistique; cette perspective linguistique dans l’étude des langues spécialisées s’avère très profitable pour différentes catégories de spécialistes. Les publications les plus récentes sont Câmpuri semantice din limba română [Les champs sémantiques du roumain] (2008) et Terminologie şi terminologii [Terminologie et terminologies] (2010). Madame Angela Bidu-Vrănceanu a reçu pour la deuxième fois le prix de l’Académie Roumaine, avec le collectif d’auteurs qui ont élaboré le Dicţionar de ştiinţe ale limbii [Dictionnaire des sciences du langage], éd. I – 1997 et II-ème éd. – 2001, 2005, où elle a rédigé un nombre important d’articles de lexicologie, de sémantique, de linguistique théorique et appliquée, de sémiotique, de lexicographie et de terminologie. Elle est, depuis 1997, rédacteur en chef de la revue“Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română) [« Les Annales de l’Université de Bucarest » (série Langue et littérature roumaine)] et membre dans le comité de rédaction de la « Revue roumaine de linguistique ». Madame Angela Bidu-Vrănceanu est directrice de plusieurs projets de recherche scientifique contractés avec le Conseil National de la Recherche Scientifique dans l’Enseignement supérieur (1997, 1999, 2000). Elle a impliqué dans ces activités une série de jeunes chercheurs talentueux, dont en grande partie ses doctorants. Les résultats de ces recherches ont été publiés en trois volumes et plusieurs études. A présent, elle participe à un projet fondamental de l‘Académie Roumaine, Tratatul de istorie a Limbii române [Traité de l’histoire de la langue roumaine]. Le «Centre de Recherche en Théorie et Pratique du Discours» de la Faculté des Lettres de l’Université «Dunărea de Jos» de Galaţi a joui constamment de l’appui scientifique du professeur Angela Bidu-Vrănceanu, notamment dans les trois dernières années, à l’occasion des conférences Lexic comun / lexic specializat, Lexique commun – Lexique spécialisé. En ce moment anniversaire, le collectif de rédaction de la revue Lexic comun / lexic specializat «Lexique commun – Lexique spécialisé», fascicule des Annales de l’Université « Dunărea de Jos » de Galaţi, qui comprend aussi quelques-uns de ces anciens étudiants, souhaite exprimer sa profonde admiration pour l’entière activité scientifique et professionnelle du professeur Angela Bidu-Vrănceanu, de même que sa gratitude pour son soutien inconditionnel. Bon anniversaire, Professeur ! 6

Se vorbeşte în acest sens de laicizarea progresivă a cunoaşterii. realizată fără echivoc într-un anumit domeniu ştiinţific. rolul lingvisticii e diferit.. Este o terminologie a specialiştilor pe care o vom numi «internă» [...” (Angela BiduVrănceanu 2010:11) „Importanţa socio-culturală. profesional. În acest tip de 7 . ceea ce explică abordarea interdisciplinară şi interesul mai larg pentru aceste domenii. De la o terminologie a specialistului. De la această valoare se ajunge uşor la desemnarea concretă a ansamblului de unităţi (lingvistice sau de alt fel) . problemele conceptual semantice căzând în sarcina specialiştilor.]..” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:20) „Terminologia «externă» sau socioterminologia are în vedere interesul larg pentru identificarea şi utilizarea adecvată a sensului de către vorbitorii obişnuiţi. Un argument hotărâtor în această privinţă este constituit de constatarea că interesul vorbitorilor pentru lexicul specializat este tot mai larg.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2000:71). În T1 [terminologia «internă»] rolul lingvisticii e secundar.. în primul rând. T2 [terminologia «externă»] se preocupă mai ales de problemele decodării şi utilizării sensului specializat la mai multe nivele ale comunicării.] Terminologia înseamnă.[. În cele două tipuri de terminologii. disciplina care se ocupă de comunicarea specializată. utilizate efectiv în comunicarea specializată dintr-un anumit domeniu. la o terminologie «externă» de interes mai larg şi pentru nespecialişti. Respingem în acelaşi timp teza după care lexicul specializat sau terminologiile reprezintă un interes limitat la comunicarea dintr-un anumit domeniu de activitate.. economică. delimitate relativ. similar cu cuvintele lexicului comun. complex şi variat [.ANGELA BIDU-VRĂNCEANU : O PERSPECTIVĂ LINGVISTICĂ ASUPRA TERMINOLOGIEI / TERMINOLOGIILOR CONSIDERAŢII GENERALE „Considerăm că terminologiile. la impunerea formelor lor (cu explicarea originii sau formării lor). interpretată strict în raport cu problemele comunicării specializate s-a ajuns.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:19) „Terminologia «externă». terminologia a apărut şi s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XX-lea. într-o interpretare de ansamblu.] Interesul mai larg pentru lexicul specializat (LS) îl pune într-o relaţie directă cu lexicul comun (LC). pedagogică a terminologiilor este în creştere. limitat la atribuirea de nume. ceea ce favorizează interpretatrea metodologic unitară. în sens larg (T2 ) se constituie în lucrări din ultimul deceniu şi îşi propune descrierea termenilor ca fapte naturale (nu convenţionale ca în T1). pot fi numite lexic specializat.. dincolo de o specialitate ştiinţifică anume. Deşi condiţionată de T1 [terminologia «internă»].. ceea ce permite definiţii alternative ale termenilor [. tehnic. extinderea lui dincolo de domeniul strict al specialiştilor determină migrarea multor termeni în limba comună.] tocmai din această perspectivă interdisciplinară. în ultimele decenii. „Conceptul de terminologie admite mai multe interpretări. «internă». Ca disciplină ştiinţifică preocupată de comunicarea specializată şi de mijloacele ei specifice.

Delimitarea unor categorii ale lexicului specializat de interes larg [. lexicologia.]..] pentru ca termenii să fie obiect de cercetare în terminologia «externă» este necesară prezenţa sau chiar folosirea frecventă în mass media şi/sau în limba comună [.] Diversele aspecte ale raportului termen/cuvânt se bazeză deci pe analiza semantică.. OBIECTUL „Obiectul oricărui tip de terminologie este. texte cu un grad mediu sau inferior de specializare). termenul.. de la vorbitorul obişnuit la lingvist).” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:30) METODA „Indicaţiile metodologice sunt mai precise când se corelează [terminologia «externă». n.. iar raportarea (respectarea) nucleului «dur» specializat (sau existenţa unei medii semantice a lui în funcţie 8 . În felul acesta. Acestea pot atrage modificări semantice («dinamica sensului»). Se îmbină astfel aspectele cognitive cu cele socio-semantice şi pragmatice. într-o primă fază.. n. terminologia «externă» se intercondiţionează nu numai cu semantica. şi condiţiile de uzaj (mai puţin restrictive decât în limbajeje specializate).. Analiza modalităţilor (tipurilor) de definire este corelată cu descrierea comparativ-diferenţială în clase paradigmatice (bazată pe analiza în componente semantice). In raport cu rezultatele obţinute în acest fel se poate ajunge la o interpretare («lectură») adaptată interesului mai larg al vorbitorilor. (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:28) „[. mergând până la vulgarizare..] are rol preliminar sub aspectul textelor şi un rol de rafinare în ce priveşte contextele. prezintă importanţă canalul comunicării (în general mass media. [.. Raportarea la termenul strict specializat este..] Analiza paradigmatică a lexicului specializat [. într-un fel sau altul. Se admite că în textele de largă circulaţie termenii pot avea libertăţi sau alte preferinţe contextuale. necesară pentru a stabili raportul cu nucleul «dur». Premisa interesului pentru terminologia specializată din perspectiva terminologiei «externe» este reprezentată de circulaţia (atestarea) lor (a termenilor. Din această perspectivă metodele care se detaşează în T2 sunt analiza paradigmatică şi cea sintagmatică.comunicare interesează nu numai emitentul (mai mult sau mai puţin specialist).” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:23)... când se raportează termenul la cuvânt. În ce priveşte terminologia «externă» (T2).] Analiza sintagmatică privind textele şi contextele în care apare limbajul specialzat [..] nu dispune de criterii obiective şi precise.] îşi propune definirea şi interpretarea sensului specializat în mod riguros.. ci şi destinatarul (la modul general nespecialist.] cu lexicologia şi semantica. ci şi cu pragmatica. texte aparţinând mass media sau chiar limbii comune). dar accesibil vorbitorului obişnuit. [. admisă ca primordială în terminologia «externă» (T2)”. obiectul de cercetare presupune precizarea relaţiei dintre termen şi cuvânt.n) în texte de largă circulaţie (cu un grad de specializare inferior.n. Extinderile contextual-semantice pe care la admite utilizarea termenilor specializaţi în texte de circulaţie mai largă (dincolo de textele strict specializate) favorizează modificări ale sensului care conduc de obicei la polisemie.. gradul de determinologizare şi limitele admisibile ale «deviaţiilor semantice». dar care face posibilă «laicizarea» cunoaşterii (ştiinţelor)... [.

. societate şi cultură. „[. cât şi problemele de interes general”. [. ci şi.” (Angela BiduVrănceanu 2007:25-28) SCOPUL „Sunt admise [. Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrănceanu. De la dicţionare la texte. în ultimă instanţă. Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrănceanu. Angela coord.] Combinarea analizei paradigmatice cu cea sintagmatică în descrierea terminologiilor vizează. 2010 – Terminologie şi terminologii. Chiar dacă există mult mai multe libertăţi în terminologia «externă». dicţionare etc. modificarea raportului dintre terminologizare (LS) şi lexicalizare (LC)... descrierea termenilor specializaţi din diverse domenii. (Angela Bidu-Vrănceanu 2010:25). Editura Universităţii din Bucureşti 9 . pentru a le stabili atât specificul.] ca obiective ale terminologiilor atât elaborarea de teorii conceptuale structurând obiectele domeniului. cât şi activitatea lexicografică (specializată sau nu) de efectuare a unor corpusuri. Angela.. dezideratul terminologiei «externe» «democratizarea» şi «laicizarea» cunoaşterii ”. scopul comunicării corecte (decodare şi codificare) rămâne fundamental şi se apreciază în funcţie de indicaţiile dicţionarelor generale. 2000 – Lexic comun.. dintre limbă. CONCLUZII „Lingvistica poate contribui la caracterizarea individuală sau comparativă a unor terminologii.. Corectitudinea comunicării favorizează nu numai înţelegerea....] înregistrarea. ca instrumente cu caracter social şi accesibil..sau toate contextele) reprezintă un aspect de mare interes în analiza sintagmatică a diverselor terminologii.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2000:71). explicarea. Selecţia textelor: Doina Marta Bejan BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu. în sine sau în relaţia cu limba comună este obiectivul propriu terminologiei «externe». cu consecinţe importante asupra unei terminologii dinamice [.] care să ţină seama de interdependenţa dintre limbă şi cunoaştere. (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:25-31). Precizarea libertăţilor şi a limitelor utilizării sensului specializat şi/sau a celorlalte sensuri pe care le capătă un termen în limba comună urmăreşte realizarea unei comunicări adecvate. Angela coord. lexic specializat. 2007 – Lexicul specializat în mişcare.

10 .

............... Considerations on a Mediaeval Medical Text Les choix de Hypocrate................................... 46 Quelques termes orthodoxes en roumain et leurs «possibles» équivalents français Orthodox Terms in Romanian and their “Possible” French Equivalents Termeni creştin-ortodocşi românesti şi ”posibilele“ lor echivalenţe în limba franceză Stelian DUMISTRĂCEL.................................................................. 85 Termeni din repertoriul lingvistic al rudeniei la romani Terms from the Romans’ Kinship Linguistic Repertory Termes du répertoire linguistique de la parenté chez les Romains 11 ............................................................................................................................................... 51 Împrumutul neologic românesc bursă din perspectiva limbilor funcţionale BURSĂ (Stock Exchange).......CUPRINS/ CONTENTS / SOMMAIRE TERMINOLOGIE / TERMINOLOGY/ TERMINOLOGIE .................... 77 Definiţii alternative ale termenilor economici Alternative Definitions of Economic Terms Définitions alternatives des termes économiques Mădălina STRECHIE ......................................................................................... Considérations sur le vocabulaire de la traduction d’un texte médical ancien Alexandra CUNIŢĂ........................ 19 „Sfânta” înjurătură sau mic inventar de termeni religioşi la îndemâna românilor nervoşi “HOLY” Swearing or Small Inventory of Religious Terms of Reach Angry Romanians « Le sacré» juron ou petit inventaire de termes religieux à l’usage des Roumains furieux Terminologia divinaţiei populare româneşti: actanţii The Terminology of Romanian Folk Divination : The Actants Terminologie de la divination populaire roumaine: les actants Valeriu BĂLTEANU......................................... 17 Laurenţiu BĂLĂ ... 25 Gheorghe CHIVU ............................................................... Consideraţii asupra vocabularului unui vechi text medical The choices of Hypocrates.................................................... 66 Problema Terminologiei în concepţia lingvistică a lui Eugenio Coşeriu The Issue of Terminology in Eugenio Coseriu’s Linguistic Theory Le sujet de la Terminologie dans la conception linguistique de Eugenio Coseriu Elena MUSEANU .................................................................................................................................................................................................................. Doina HREAPCĂ ...................................................................................................................................................................................... a Romanian Neologic Loan Viewed in the Perspective of Functional Languages L'emprunt néologique roumain bursă dans la perspective des langues fonctionnelles Cristinel MUNTEANU .................... 35 Dimensiunea culturală a termenilor The Cultural Dimension of Terms La dimension culturelle des termes Felicia DUMAS ........................ 29 Alegerile lui Ippocrat.........................................................................................................................

............................................................................................................................................. Une perspective contrastive SEMANTICA/ SÉMANTIQUE/SEMANTICS .. 117 Fenomene sonore specifice omului în analiza contrastivă Terms Denoting Human Sounds in a Contrastive Analysis Phénomènes sonores spécifiques à l' homme: une analyse contrastive Ionel APOSTOLATU ......................... 115 Liliana AGACHE .................................................................................................................................................... everglade......................................................................... A Contrastive Perspective Problèmes de terminologie dans la définition des unités phraséologiques en roumain et en anglais..................................... 134 Oana Magdalena CENAC........ 137 Metaphor Translation in Electronics Terminology Traducerea metaforei în terminologia electronică La traduction de la métaphore dans la terminologie électronique On the English Law Enforcement Vocabulary – Acknowledgement and Argumentation Vocabularul poliţienesc din limba engleză: recunoaştere şi argumentare Le vocabulaire anglais spécifique à la police: identification et argumentation Ileana CHERSAN......................... 143 Roxana CIOLĂNEANU ................................................................................................ Olga PASCARI ................................................................................................................................Alice TOMA...................... holm”) L' histoire d' un mot: LUNCĂ The Degree of Semantic Independence of Elements in Idiomatic and Non-Idiomatic Compounds Gradul de independenţă semantică a elementelor în compusele idiomatice şi în cele neidiomatice Le degré d'indépendance sémantique des éléments dans les composés idiomatiques et non-idiomatiques Zinaida CAMENEV........... 149 Hiponimia ca modalitate de organizare şi descriere definiţională în limbajul de marketing Hyponymy as a Means of Organisation and Definitional Description in the Language of Marketing L'hyponymie: moyen d'organisation et de description définitionnelle dans le langage du marketing 12 ......................... O perspectivă contrastivă Terminological Difficulties of Phraseological Units in Romanian and English...................................... 89 Terminologia ca vector al culturii matematice la graniţa dintre milenii Terminology and the Mathematical Culture at the End of the 20th Century La terminologie et la culture mathématique à la fin du XX.............................. 103 Probleme terminologice în definirea unităţilor frazeologice în română şi engleză................................................................................... 121 Consideraţii privind hipercorectitudinea lexicală On Lexical Hypercorrectness Considérations sur l' hypercorrectitude lexicale Ana-Maria BOTNARU ........................................ 131 Poveşti despre cuvinte: LUNCĂ The Story of a Word : LUNCĂ (“river meadow.......................................................................................................ème siècle Ana-Maria TRANTESCU ..................................................................................

............................................. 197 Übersetzung deutscher Nominalkomposita aus der Fachsprache der Technik La traduction des noms composés allemands du langage technique de spécialité Traducerea substantivelor compuse germane din limbajul tehnic de specialitate Cristian MOROIANU ............................................................................................................................... 219 Valenz und logische Wortzusammenhänge in Komposita Concatination and Logical Connectors in Compound Words Valences et liens logiques dans les mots composés 13 . Blanc et noir Ina PAPCOVA................... 161 Semantica dezastrului The Semantics of Disaster La sémantique du désastre Virginia LUCATELLI ........................................... FORMATION DES MOTS.................................... idioms) in literary texts Casia ZAHARIA .............................................................................................................................................................................................................................. 154 The Semantic and Syntactic Development of the Quasi-Modal Have to in English Verbul semimodal Have to în limba engleză: valori semantice şi sintactice Le verbe quasi-modal Have to en anglais: valeurs sémantiques et syntaxiques Gabriela DUDA ................... 190 ETIMOLOGIE................................................................................................. PHRASÉOLOGIE Mihaela CÎRNU ..................................................................................................................................Valentina CIUMACENCO .... expressions............................................................ WORD BUILDING.......... FRAZEOLOGIE/......................... Black and White Considérations étymologiques concernant les noms de couleurs......... FORMAREA CUVINTELOR...................................... 185 ‘What’s in a Name?’ Senses of the Term ‘Construction’ in Linguistic Studies ‘What’s in a Name?’Sensurile termenului CONSTRUCŢIE în diverse orientări lingvistice ‘What’s in a Name?’ Une approche linguistique du sens du mot CONSTRUCTION Mariana NEAGU......................................... 195 ETYMOLOGY..................................... 176 Le vocabulaire de la cause The Vocabulary of the Cause Vocabularul cauzei La métonymie des couleurs dans le discours publicitaire The Metonymy of Colours in the Advertising Discourse Metonimia culorilor în discursul publicitar Sanda MARCOCI ......... Alb şi negru Etymological Notes on the Names of Colours........................................... 212 Modélisation structurale et sémantique des unités phraséologiques en contexte Crearea de modele strucurale şi semantice ale unităţilor frazeologice în context Analysis of the function of the different types of phraseological units (collocations................................................................................ 202 Consideraţii etimologice la numele de culori................................... PHRASEOLOGY/ ÉTYMOLOGIE...........

................enonciation et personnages dans la piece de Laila Ripoll FIEL Elena FUIOREA ...................................................................... 243 On Character Naming Cum aleg scriitorii numele personajelor Comment l’écrivain choisit –t-il le nom de ses personnages ? Fulbert Loukou KOFFI ................. Application in Contemporary Romanian Media Language Verdele – simbolul ecologiei.......................................................................................................................... Application au langage médiatique roumain contemporain Green ..................................................................................................................................................... FIERE Paratopy ...................... enunţare şi personaje în piesa Lailei Ripoll........................... aplicaţie pe limbajul mediatic românesc contemporan Iuliana POP ................................... 279 Trends in Interpreting Reification Tendinţe în interpretarea reificarii Tendances dans l'interprétation de la réification 14 .... 225 Paratopie........................................................LEXIC ŞI CULTURĂ/VOCABULARY AND CULTURE/ LEXIQUE ET CULTURE........................................................................................... 275 Allotopie........................... 258 Probleme de terminologie în actul traducerii Problems of Terminology in the Act of Translation Problèmes de terminologie dans l’acte de la traduction Le vert – symbole de l’écologie...................... Vers une problématisation de l’espace scénique filmé Allotopia sau despre problematizarea spaţiului scenic filmat Allotopia – the problematisation of the filmed stage space Daniela ŢUCHEL ....................... 236 Triada conţinut / formă / calitate în traducerea textului juridic comunitar The Tryad Contents/ Form/ Translation of the European Community Legal Texts La triade contenu/forme/qualité dans la traduction des textes juridiques communautaires Petru IAMANDI ........................."The Colour of Ecology"..................................................................................................................................................................................... 223 Simona ANTOFI ................. 231 Military Speech Acts and Speech Act Verbs Acte de vorbire din domeniul militar şi verbele prin care se realizează Actes de langage dans le domaine militaire et leurs verbes performatifs Ludmila HOMETKOVSKI ......... 249 Analyse stylistique du lexique populaire dans Les Quatrains du dégoût de Bottey Zadi Zaourou Analiza stilistica a lexicului popular in Les Quatrains du dégoût de Bottey Zadi Zaourou Stylistic Analysis of the Popular Vocabulary in Les Quatrains Du Dégoût by Bottey Zadi Zaourou Nicoleta NEŞU.............................................................................................................................................Enunciation and Characters in Laila Ripoll's Play ATRA BILIS Paratopie ....................................................................................................................... 266 Floriana POPESCU .... 271 O analiză privind macrostructura leximatelor româneşti An Analysis of the Romanian Leximat Macrostructure Une analyse concernant la macrostructure des matériaux lexicographiques roumains Sandrine SIMEON..................................................................

................................ ISBN 978-2-02-086258-5............................................................. 297 Doina Marta BEJAN ............... 261 p................ Les tribulations du français en Europe................................... Oana BADEA ..... Les mots migrateurs.................. ABSTRACTS .................... 287 Ana MUNTEANU.......................................................... 285 Cultural Contextualization in Teaching Lexis – Pedagogical Options Contextualizare culturală în predarea vocabularului – opţiuni pedagogice Contextualisation culturelle dans l'enseignement du vocabulaire – options pédagogiques Yolanda-Mirela CATELLY .. Bucureşti....... Bucureşti.............................................. 373 p.............. Lingvistică şi matematică.................................................. 295 p....................... Terminologie şi terminologii...... Angelica VÂLCU ............................. ISBN 978-973-737-788-3 Felicia DUMAS ................ 2009 et 12....................................... ISBN 978-973-7839-59-6.. reeditare 2008.......DIDACTICA/ DIDACTICS/ DIDACTIQUE ...... 303 Atelier de traduction nos 11........................................... 2010........................ pas une note Anca Marina RĂDULESCU......................... nu o notă Le Lexicon : une symphonie.................. 2009................. 2006............ 294 Some Ideas about Teaching Writing as a Process Sugestii asupra predării exprimării scrise Suggestions sur l'enseignement de l'expression écrite RECENZII /BOOK REVIEWS/ COMPTES-RENDUS DE LECTURE .............................. Editura Meronia................... Editura Universităţii din Bucureşti........................................... 299 MARIUS SALA.... février 2009...................................................... Doina Marta BEJAN ............................. 301 ANGELA BIDU-VRĂNCEANU (coordonator)............................. 290 The Lexicon: A Symphony...... 305 ALICE TOMA........... Bucureşti........ Editura Universităţii din Bucureşti......................... 315 15 ................................... Editions du Seuil................... Cuvintele – mesageri ai istoriei............................................... not a Note Lexiconul: o simfonie. 518 p.................... 313 MARIE TREPS................... 2009 Cristinel MUNTEANU ..................................................................................................................................

16 .

TERMINOLOGIE TERMINOLOGY TERMINOLOGIE 17 .

18 .

menţiona această concepţie „virilă”. Din 19 . uneori. nesemnificativ. al cincilea dintre ele fiind cel religios [3]. se va însura cu mare greutate. practic. e foarte posibil să fi omis câţiva termeni. Şi aceasta pentru că observaţiile din predica lui Antim Ivireanul (vezi mottoul acestui articol). nu sunt. inventarul care urmează nu este exhaustiv.. până la un studiu de caz dedicat oglindirii în presă a „mineriadelor”). din păcate. românii nu resimt nicio teamă faţă de aceşti termeni. nouă registre ale acestuia. nelimitată în acest domeniu. după luarea în derâdere a aproape tuturor celor sfinte.Laurenţiu BĂLĂ Universitatea din Craiova „SFÂNTA” ÎNJURĂTURĂ SAU MIC INVENTAR DE TERMENI RELIGIOŞI LA ÎNDEMÂNA ROMÂNILOR NERVOŞI Motto: „[. de lumânare. el este departe de a fi exhaustiv. când. de morţi. căci imaginaţia românilor este. de suflet. dar şi pentru locuitorii din Québec. înrădăcinată adânc în mentalul popular: „Băiatul care nu-i deprins să suduie măcar de mamă. de botez. care să atenueze oarecum efectul blasfemator. dar şi pentru faptul că un clasament în funcţie de frecvenţa acestor termeni în înjurăturile românilor ar fi trebuit să facă obiectul unui adevărat studiu. de lege. de mormânt. de la divinitatea supremă. peste 90 % dintre români se declară de religie ortodoxă! Credinţă religioasă care. de colivă.. care ar fi depăşit cu mult spaţiul unui articol. de prescuri. dar credem că numărul acestora este. Aşa cum am afirmat deja. Judecând după bogăţia extraordinară şi după varietatea mereu surprinzătoare a înjurăturilor româneşti putem spune fără teama de a greşi că apetenţa noastră pentru acest tip de manifestare lingvistică este un dat ancestral. în mod mai mult decât justificat. nu putea lipsi dintre cele nouă identificate de autoare. Ne propunem. cuvintele cu semnificaţie religioasă (catolică. Ruxandra Cesereanu identifica. Am optat pentru un inventar alfabetic deoarece este mai uşor de consultat. sau pur şi simplu ca interjecţii cu valoare afectivă amplificatoare). în cele ce urmează. paradoxal. de cununie şi de toate tainele sfintei biserici şi ne ocărâm şi ne batjocorim înşine legia?”[1] Antim Ivireanul Fie şi numai acest motto ar putea constitui deja un inventar al termenilor de care vorbeam în titlul articolului nostru! Din păcate. deloc lipsite de temei nici astăzi. decât în urma unor transformări fonetice eufemistice. că cică are mai multe coaste de femeie” [2] Într-un extrem de interesant eseu dedicat Imaginarului violent al românilor. până la ultimul mormânt. Acest registru. manifestat în presă (începând cu articolele lui Eminescu din ziarul Timpul. de ispovedanie. Artur Gorovei. totuşi. de exemplu. În schimb. de comândare. în combinaţii ce alcătuiesc un repertoriu aproape inepuizabil de înjurături. de cuminecătură. în introducerea la capitolul Imaginarul lingvistic. o trecere în revistă a câtorva termeni religioşi care nu constituie nici pe departe tabuuri pentru români. Pentru francezi. de cruce. judecând după înjurăturile proferate oricând şi oriunde.] că ce neam înjură ca noi. într-una din lucrările sale. în cazurile menţionate) constituie adevărate tabuuri lingvistice şi nu pot fi folosite în contexte blasfematorii (în înjurături. pe care îi folosesc izolat sau. credem noi că ridică un semn de întrebare.

cât şi sub forma de plural Dumnezei. e adevărat. un studiu separat!). nu am întâlnit – a se citi „auzit”/„citit” – vreo înjurătură de genul „…tu-i Crăciunul mă-sii”!). încât Bojorina se gândi fulgerător că se auzise pînă la tecarul din poarta popii Zaharia: Cristelniţa mă-tii de fată! (convorbiri-literare. Al doilea termen ocolit în înjurăturile românilor este Isus Cristos. De aceea. că să rupse tocma acu! Tu-i coliva mă-sii dă viaţă că pă ploaia asta şi-n frigu ăsta tot să stai să dregi la trăsură! (Vintilă-Ghiţulescu. căci dacă.google.com) ceară: Au futu-ţi ceara mă-ti de şmecheră care eşti tu şmecheră !!! (zoso. apoi taică-său apăruse din grajd cu ochi furioşi. 2006: 107) cristelniţă: Nici n-apucase să sară din şaretă cînd unul dintre fraţii ei o apucase de ceafă. de-a lungul a secole de existenţă. when very angry. să dormi prin şanţuri! Se opri. nu am întâlnit o înjurătură de genul „…tu-ţi Isusul/Isuşii mă-tii”. – ne face să-i dăm crezare lui Mark Twain. în cele mai multe dintre înjurăturile româneşti. swear. cu oricare alt termen religios! Violenţa verbală a românilor. care nu se mulţumeşte cu o banală interjecţie eliberatoare a energiei negative acumulate. 2006: 108) candelă: Candela mă-tii. futu-ţi Cristosu' mă-ti de jigodie (newsgroups. Ce putem face? Biserica mă-sii dă om prost.rol. sau a nu mai puţin celebrei Shit! a anglofonilor). suflând greu din cauza efortului. un popor foarte nervos. ci faţă de toţi Dumnezeii posibili ai preopinentului său!).com) Te audiez fără nici un avocat. doi termeni religioşi par a fi scăpat de impetuoasa furie blasfematorie a românilor. deci. manifestată nu numai faţă de cele sfinte (de exemplu. Este puţin curios acest fapt întrucât cealaltă mare sărbătoare a ortodoxiei (şi nu numai!).” [4] Suntem. să-şi manifeste violenţa verbală nu numai faţă de Dumnezeu unicul. (cronicarii. futu-ţi Cristoşii mă-tii! (stiri. cu o exclamaţie de defulare. cea faţă de mamă ar merita.dntis. din păcate doar pe jumătate. ţi-am zis să nu mai te repezi aşa neanunţat? (reactii.observaţiile noastre. ai să ajungi ca Chişoi. situaţie. unul doar pe jumătate… Primul este Crăciun (personal. de parcă românul nervos ar vrea să ia în derâdere. nu la fel putem spune despre Cristos/Cristoşi (cu variantele Hristos/Hristoşi)! Acesta este prezent. Paştele. sau a furiei. care spunea: „When angry count to four. criminalule. cu vreuna echivalentă a celebrei exclamaţii Merde! a francezilor. cei religioşi.info) [5] anafură: Futu-ţi anafura mătii. crucea mă-sii dă osie. fie singur. dar practic faţă de orice – obiect. figurează la loc de „cinste” în topul înjurăturilor româneşti.com) cădelniţă: Futu-ţi cădelniţa mamii măti de bou! (groups. fiinţă (vie sau moartă!) etc. atotputernicul. disputându-şi primul loc cu numele divinităţii supreme (atât sub forma Dumnezeu. că i-am zis să se uite! (Vintilă-Ghiţulescu. alături de Paşte şi de Dumnezeu/Dumnezei. un adevărat inventar de termeni ce se regăsesc în înjurături şi dintre care.Ce să fie boierule. imaginarul lingvistic violent al românilor i-a determinat pe aceştia să-şi constituie. cum este deja învechita Drace! (sau.ro) colivă: .ro) 20 . fie în orice combinaţie imaginabilă. înjurînd cu voce piţigăiată şi stridentă. fără îndoială. derkeiler. sunt următorii: altar: Futu’i altaru mă’sii de când vine un negru în ţara mea să’mi vorbească despre cât de rahat e poporu român? (drojdie.ro) biserică: Îs numai io şi feciorul mieu.ro) Cristos: fii blestemat până-n străfundul Iadului. de ce nu. băi. la fel ca în cazul primului termen menţionat.

ro) Dumnezeu: El.wordpress. melodia asta e chiar făcută de astfel de oameni tot pentru astfel de oameni.. (literaturasidetentie. dieta şi alte cele şi te bagi tu în hristosu mă-tii aici cu cunoştinte de mare culturist.Păi. Basarabia. e-a noastră..com) grijanie: . (ndrey.wordpress. cât crezi c-o să mai înghiţim birurile? (gandul. (mangaliamea. Hristosul tău de bandit? Şi înjurăturile alea mă făceau să mă uit lung la el..de) groapă: Luate-ar dracu de oltean împuţit futu-ţi groapa şi copii mă-tii de rahat cu 4 ochi. futu-ţi Dumnezeul mă-tii? . (youtube. .. net) lumânare: . când venea să dăm declaraţii.com) Dute-n hristoşii mă-tii de handicapat că nu te-a băgat nimeni în seamă. ro) Hristos: Bă futu-ţi altaru mă-tii. iar încins. ro) Dumnecaţii măsii.ro) 21 . pentru ce. dar mai faci tu multe declaraţii care aduc numa ruşine şi mizerie asupra clubului şi.ro) dumnezeire: futu-ţi marea mă-tii de gras şi dumnezeirea mă-tii de obez slinos. eram cel mai bun la învăţătură şi cel mai iute la horă nu ca tine futu-ţi grijania mă-ti. maior sau colonel ce-l făcuseră peste noapte.com) moliftă: Cât timp a fost (brainfuzion.ro) închinare: Futu-i închinarea mă-sii de viaţă! (gabrieladsavitsky.şuieră tatăl .Cum e-a ta.com) Aleluia. că o dată îmi vin belelele.info) naştere: Şi când se scoală.com) dumnescris [7]: M-a speriat să-mi stea inima. futu-i naşterea mamii lui de împuţit ordinar! (ziarulde iasi. (international.com) ministrul transporturilor ce molifta mă-sii a făcut?? mormânt: Bă futu-şi mormântul mă-tii de handicapat. paytv. ai? .. (extreamcs. (agero-stuttgart.com) icoană: steliştilor nu veniţi voi la Galaţi futu-vă’n icoana mamii voastre (sport. futu-ţi lumânarea mă-tii de beţiv! (cronicarii.m-ai bate. aleluia şi „Amin”.. com) mort: Ce mă.gandul. futu-ţi morţii mă-ti nu ai loc de mine? (m.weblog. mă. de pun dîrjala pe tin şi îţi rup oasele de mă bagi în puşcărie.prosport. eu vroiam să-i explic frumos la om care e faza cu pătratele. (twisted-minds.Pentru că am fost deştept mă.M-ai bate. aleluia. futu-vă închinarea creştinească cui v-a făcut parlamentari. iar e luni.ro) De când Dumnescrişii mă-sii se politizează şi sănătatea? (euxiniu.reea.info) dumnecat [6]: Dă-o-n dumnecatu’ ei de ţară! (forum. tu-i dumnescrisu mă-sii de animal. (evz.. Dumnezeii mă-sii a mai murit Piticul ăla la Târgovişte? (scribd. insista pe: .ro) Atunci.A cui e.ro) înger: futu-ţi îngerii mă-tii (hyperliteratura.. (renasterea.cruce: futu-ţi crucea mă-tii de grecotei împuţit..

. cu siguranţă! Vom cita în continuare doar câteva astfel de creaţii. sensul pe care acest termen îl are în limbaj bisericesc. în filmul Balanţa .com) Ar mai fi multe observaţii de făcut. de hoţi. Au buzunarele mai mari decât medicii iar oamenii ăia salvează vieţi.. sărbătorită pe 15 august –. că e gratis. vedea-i-aş pe toti deportaţi în Siberia… (moshe mordechai..derkeiler. enoriaşilor! Futu-vă paştele şi evanghelia mamelor şi taţilor voştri! (Victor Rebengiuc.ro) pomană: Aşadar.. cine-i eficient şi responsabil şi cine-i acolo doar de „futu-i pomana”. com) paşte: Paştele mă-tii de vagabond. futu-ţi pasca mă-ti de ţigan borât astăzi şi mâine (newsgroups.ro) Futu-ţi Cristosul Bibliei mă-ti Constantine! Îţi place Biblia pt.org) Futu-ţi cristoşii. ro) sfânt: „Băga-mi-aş picioarele în sfinţii ăştia. alături de un alt termen. futu-ţi tămâia cui te-a ouat.1992. de bou cu stea-roşie-n frunte?” (paulgoma.com) Aşa că ce le-aş ura eu preotilor e.fr) În afara termenilor care formează acest glosar.wordpress. Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mare).parastas: De la vodcă li se trage.com) Pai să nu-i fuţi Cristosul şi Adormirea mă-sii? (mitza.ro) prescură: futu-ţi prescura mă-tii (forum. mucenic…): Futu-ti biserica şi paştele şi adormirea morţilor mă-tii. parastasul şi prescura? (groups. că aproape oricare dintre termenii menţionaţi mai sus poate forma nucleul unei înjurături.derkeiler. sfinţii şi mucenicii să ţi-i fut! Hai odată! (ralucone.” (revista 22..cumicu. de altfel. ci numai în combinaţii. futu-le-aş parastasu’ mamii lor. nu i-am întâlnit separat în înjurături. legate de exemplu de faptul că românii pot înjura. tot ca musca în curu’ calului. ai? (newsgroups. biblie. free. (ziarulde sibiu. copacu’. sau chiar de mai mulţi.da mai taci odată. măi. arhanghel. dar şi de o mare sărbătoare religioasă. ne-ai minţit că înveţi şi termini liceul. cel puţin în ceea ce ne priveşte. (bloguluteo.com) pască: .wordpress. regia Lucian Pintilie) futu-ţi Cristosu şi Maica Precistă şi femeia de servici care te-a învăţat să scrii mess-uri. evanghelie.. ceara.ro) tămâie: „De ce-ai tăiat. precum şi de imaginaţia sa. (alinamd. de exemplu... Futu-vă Altaru Biserica Cristosu Evanghelia Filoftea [8] etc. aşa cum am mai spus. mă. în care întâlnim patru şi chiar cinci termeni religioşi (exemple cu doi sau cu trei termeni fiind cele de mai sus): Măi Ghiţă Căcărează. mai există câţiva pe care. maica precista. absolut orice obiect care le creează (sau nu!) probleme: 22 . google. (webloader.wordpress. adormire – poate fi vorba de „moarte”.wordpress.com) Trebuie spus. net) Bag (…)-n toţi dumnezeii şi arhanghelii maicilor măiculiţelor voastre de homosexuali năzdrăvani (…) (injuraturi.com) Bă. anafura. în funcţie de gradul de nervozitate al proferatorului. ţi-am plătit meditaţii şi tu nici măcar nu te-ai înscris la examen! (numisfera.

.com) „Futu-i Dumniezău’ ei de funie!”. Se opinteşte în cizme mai bine şi coşciugul coboară alene. blogspot. căci.Ăla.Lumânarea s-a stins din nou şi atunci l-am auzit pe tata zicând: .com) În concluzie.ro) Săptămâna asta/viitoare. mai rău. ar mai trebui remarcat şi faptul că în timp ce francezii sau canadienii din Québec au tendinţa de a eufemiza termenii religioşi pe care îi folosesc. futu-mi-l în decapitare pe mămicuţa lui dă fiară uădioasă şi săl-ba-ti-că. cel puţin nu european. da-am uitat: Goiciu-i ăla de-a decapitat la unu’ picioarele cu toporu’? . uneori. ca în exemplul următor: Ridică-te. nr.free. ro) „Futu-i Dumnăzău şi Marea / Cui o mai făcut Ungarea. cuvinte scurte etc. păi dacă nu le făceam un proces. constata unul aburcat pe o movilă de pământ maro. se aruncă în gol de la parter! Cristoşii şi toţi sfinţii. la instanţe numai din uie. în crucea mă-tii!! (gandul. cobor pe scări! (bloguluflorescu. românii ar ocupa primul loc în ceea ce le priveşte pe cele… „sfinte”.ro) Sau. după ştiinţa noastră. 133) În sfârşit. domnule! (paul goma. paştele tău de mizerie civilizată şi easy-access ce eşti!! (paidece. credem că dacă s-ar alcătui un clasament al diverselor popoare în funcţie de înjurăturile proferate.Nea Nicule. blogspot. p. am dansat de nu mai pot!” (kombat.wordpress.com) fie. românii nu au astfel de preocupări. îmi plătesc dările. de să le meargă fulgii la toţi şmecherii de bagă reclame (…) (agonia.. ai mai relatat. nu manifestă un atât de nonşalant dispreţ faţă de termenii religioşi! 23 . Singurul lor efort de atenuare a înjurăturilor este. (liviualexa. 11-12/2008. fie absenţa totală verbului cu conotaţie sexuală provenit din lat. îţi arăt eu ţie! (ioanabogdan. într-un anume tip de construcţii eliptice: muncesc cinstit. dacă eram eu ministru.wordpress. futuere.ro) Mi-l şi imaginez pe bunic’miu uitându-se lung la mine.com)etc. deci mă duc la vodafone şi le fac un scandal cât casa !… tu-le mama lor de hoţi! (mickelasblog. info) . am de lucru. futu-ţi ’mnezăii mă-tii de criminală! (Familia. sta câteva secunde şi în stilu-i caracteristic imi spune: „Futu-ţi cetania mă-tii! De unde soarele mă-tii ai mai apărut şi tu?” (cupixul. numeroasele variante de genul „…tu-ţi…”.” (pro-saeculum.wordpress.Ei futu-ţi lumânarea mă-tii.ro) Futu-ţi tehnologia cui te-a făcut. absenţa primei silabe a acestui verb (de aici.). în scopul de a atenua cumva efectul blasfemator al acestora [9]. stau la 4! Nu-i nimic.fr) Păi futu-i pehaşul ei din gură de viaţă. printr-un fel de afereză. „…tu-le…”): Moroşanu: „Tu-i mama ei de salsa. Sau poate ar trebui amintită o anume formă de economie sintagmatică prezentă uneori în înjurături (aceasta determinându-i pe utilizatori să folosească enunţuri cât mai succinte. (zf.Porc bătrân şi împuţit! Grijania şi pomana mă-sii! se apuca Nuţica să-l suduie cu foc. niciun alt popor. Marinică.com) .

. p. Imaginarul violent al românilor. Humanitas. 1998. les mots à signification religieuse (catholoque. cuvânt de învăţătură”. les Roumains craignent (ne serait-ce qu’apparemment) PLUTôt le dernier que le premier. neintervenind decât în cazul unor erori evidente şi a căror menţinere ar fi îngreunat înţelegerea textului respectiv. [6] Un termen care nu există. p. presupunem că este vorba de un cuvânt-valiză. R. O istorie a blestemului. Polirom. respectiv „dumicat” pentru ultima parte. p. dans les cas mentionnés) constituent de vrais tabous linguistiques ne pouvant être utilisés dans des contextes blasphématoires (dans des jurons. [7] Un alt termen care.” [5] În toate exemplele care urmează am respectat ortografia autorilor. Didahii. 250. de asemenea. Iaşi. după ştiinţa noastră. Vintilă-Ghiţulescu. fără competenţa unui specialist. en partant du nom de la Divinité suprême jusqu’à celui du plus humble „tombeau”. Şi în cazul său. în sensul de lege „scrisă”. RÉSUMÉ « LE SACRE» JURON OU PETIT INVENTAIRE DE TERMES RELIGIEUX A L’USAGE DES ROUMAINS FURIEUX Pour les Français. O istorie a blestemului.. [9] De exemplu. Oradea. Muceniţă Filoftea. este destul de des întâlnit în înjurături. la fel ca precedentul. En revanche. de la Curtea de Argeş. Mots-clés : juron. Dan Horia (2001). ed. adică de Biblie!). Evgheniţii. Chişinău: Litera. Nr. Roumains. înjură. numără până la patru. qui attenuent en quelque sorte cet effet blasphématoire. Bucureşti: Humanitas. alors que chez les Français et les Québéquois la crainte des choses saintes l’emporte. nu figurează în vreun dicţionar .NOTE [1] „La Dumineca Vameşului. ainsi que pour les Québéquois. 1995.dar poate şi „duminică”/var. [3] Cesereanu. 24 . Ivireanul. Chişinău. numele „Filoftea” se traduce prin iubitoare de Dumnezeu. [8] În 7 decembrie o prăznuim pe Sf. în a cărui „compoziţie” ar putea figura „dumnezeu” . ou purement et simplement dans des interjections à valeur affective amplifiée) qu’à la suite de certaines transformations phonétiques euphémistiques. în construcţii de genul „parbleu” (pentru „par Dieu” – ‘pe Dumnezeu’) sau „palsambleu” (pentru „par le sang de Dieu” – ‘pe sângele lui Dumnezeu’). Bucureşti. Imaginarul violent al românilor. Antim (1998). [4] „Când eşti nervos. Bucureşti: Humanitas. totuşi. foarte des întâlnit în înjurături! În ceea ce priveşte etimologia sa. sau ceea ce francezii numesc un „motvalise”. 9-10. 2001. par exemple. Iaşi: Polirom. [2] În Credinţi şi superstiţii ale poporului român. pentru partea de început. în niciun dicţionar al limbii române actuale. de cuvânt al Domnului. Litera. La conclusion finale de notre article est qu’entre Dieu et le Diable. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Cesereanu. Constanţa (2006). „duminecă” . pp. noiembrie-decembrie. tabous linguistiques. termes religieux. îngrijită de Iordan Datcu. 223. când eşti foarte nervos. 11-12. 29. folosirea de către francezi a cuvântului „bleu” pentru a înlocui numele „Dieu” – ‘Dumnezeu’ –. Editura „Grai şi Suflet – Cultura naţională”. ocrotitoarea Ţării Româneşti. înclinăm spre a-l considera un cuvânt telescopat. compus din „dumnezeu” + „scris” (probabil. in Didahii. a II-a. Bucureşti. dar care. dar este. Nous nous proposons de passer en revue les termes religieux qui ne constituent pas de tabous pour les Roumains. apud Dan Horia Mazilu. Mazilu. les Roumains n’éprouvent aucune crainte devant les termes en question qu’ils utilisent de manière isollée ou bien dans des combinaisons qui se constituent en un réprtoire de jurons poresque inépuisable. Familia (2008). Ruxandra (2003).

Valeriu BĂLTEANU Universitatea „Dunărea de Jos”. vrăjitoare în cadrul acestei categorii terminologice nu trebuie să ne mire. vrăjitor. piază.). din moment ce.practica divinatorie: dat. cărturăreasă. „zodiac” Existenţa unui număr relativ mare de substantive ce denumesc actanţi din domeniul divinaţiei populare ne sugerează importanţa pe care a avut-o ghicitoria pe terenul mentalităţii româneşti tradiţionale. apar şi în cadrul terminologiei divinatorii: substantivele burcăşiţă şi ursăreasă provin din sfera lexicului cu caracter etnic. precum şi unele concluzii obţinute pe baza cercetării unor aspecte particulare (etimologie. Termenii menţionaţi au. Principalele categorii terminologice: . carte. superstiţioase. Galaţi TERMINOLOGIA DIVINAŢIEI POPULARE ROMÂNEŞTI: ACTANŢII Până acum o cercetare aprofundată a lexicului divinator românesc nu s-a realizat. cărţi. dintre care remarcăm derivarea cu sufixe (păscălar.acţiunea divinatorie: a bobi. Prezenţa cuvintelor vrăjitor.. a investigaţiilor proprii vom încerca să oferim o serie de sugestii ce vizează deocamdată doar o singură categorie terminologică: actanţii. evoluţii semantice. în general. compunerea (cătătoare de noroc. zodie etc. de altfel referirile la domeniul în discuţie au fost. de origine greacă. variante. Pentru a putea analiza categoria terminologică în discuţie vom avea în vedere o serie de aspecte generale. păscălie. vrăjit etc. ghicitoreasă etc. O scurtă referire la ultimii doi termeni e necesară: păscălie „calendar special cu ajutorul căruia se poate stabili dinainte (pe o perioadă lungă de ani) data Paştilor şi a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe” [3] zodie „prevestirea soartei după luna naşterii” [4]. efectuate pentru ghicirea viitorului” [2].n. aceşti termeni sugerând preluarea practicilor cu caracter divinator de către minoritari (ţigani): burcăşiţă „ţigancă nomadă care umblă cu ghicitul” [6] ursăreasă „soţia ursarului” [7]. zodie etc. La constituirea acestui grup terminologic au contribuit diverse procedee.) spun 25 . doar ghicitor. a ghici. noiţă. După cum se ştie termenul divinaţie provine din latinescul divinatio „ghicirea viitorului” [1] şi denumeşte „o categorie de practici magice oculte. extrem de rare.). Pe baza bibliografiei de specialitate. La o privire mai atentă. cititor în stele etc. marcaţi de utilizarea unui anumit instrument divinator: bobi. Termenii amintiţi corespund noţiunii de „ghicitor” şi sunt. expresii şi sintagme ce conţin termeni ce denumesc actanţii etc. ghicitoare. . .instrumentar divinator: bob. vrăjitoare. babă fiind mai răspândiţi. zgaibă etc.elemente cu valoare divinatorie: gadină. şi ele. ghicit. Fenomenele de transfer terminologic. „cărturăreasă” [8] Acelaşi fapt se poate constata şi din observaţiile cuprinse în ALR SN „cu privire la noţiunea cărturăreasă” [9].). a meni etc. terminologia divinatorie permite o destul de clară stratificare a elementelor componente. atât de prezente în lexicul magiei populare româneşti [5]. derivate. Sinonim cu divinaţie este termenul mantică. ghicitoare etc. caracter regional. în general. . Studierea lexicului aferent diverselor procedee divinatorii poate ajuta la o mai bună înţelegere a domeniului. ghioc. bobăreasă. conform credinţelor populare. bobar. . „ei (vrăjitorii – n.actanţii: bobar.

bobăriţă de gură. Pe baza exemplelor pomenite vom sublinia un singur aspect: existenţa unor structuri 26 . a ursitei” [15]. sodomonar. păscălar. băbăreasă. Există însă şi un număr destul de semnificativ de termeni împrumutaţi. şolomar etc [14]. cu vechime în limba română: bobar. cărturăreasă a fost înregistrat şi cu sensul „femeie care dă cu bobii” [11]. cititor în stele.variantele. variantele termenului solomonar. vâlhovnic. unii termeni au ajuns să denumească. dintre care cităm doar câteva: şolomonar. După ce am indicat o serie de probleme generale referitoare la terminologia actanţilor. vraci etc. vâhovnic. joimăriţă” şi este considerat de către Gr. . Sunt de reţinut.) au intrat în cadrul lexicului divinator ca urmare a extinderii paletei de acţiuni a actanţilor respectivi. ar fi de luat în calcul un posibil transfer terminologic dinspre lexicul fiinţelor mitofolclorice spre lexicul divinaţiei populare. neagă rea. cu acelaşi corp fonetic. babă ştiutoare. Numeroase exemple oferă derivarea cu sufixe. vraci etc. Deşi apar cu atestări abia în secolul al XIX-lea termeni ca păscălitor. vrăjitoare care dă cu cărţile [13]. cărturăreasă etc. în loc de cititor în stele). Vom menţiona însă doar câteva exemple: babă ghicitoare. bărbat sau femeie. şolomâner.) sau acţiuni divinatorii (a cobi. piază rea. cei mai reprezentativi fiind cei de origine slavă: babă. în principal. care oficiază la vergelatul feciorilor ceremonia de aflare a norocului şi. în special. pentru piază) sau de specificul unor etape mai vechi din evoluţia limbii române (cetitor în stele. să urmărim acum şi unele probleme particulare: . astfel că nu vom mai face referire la acest aspect în continuare. Alterarea corpului fonetic al unor termeni este sesizabilă şi în cazul variantei bărbăreasă. cuvinte ce denumesc tot actanţi divinatori (ghicitoreasă.etimologie. ţigancă care dă cu cărţile. ceea ce dovedeşte capacitatea mecanismelor limbii române de a-şi crea prin mijloace proprii terminologia aferentă domeniului în discuţie. ghicesc viitorul. Brâncuş ca făcând parte dintre „cuvintele autohtone probabile” [16]. ar fi de reţinut şi varianta zodiriţă. ce probează un fenomen de contragere ce a „îndepărtat” uşor termenul de adevăratul etimon (zodie). Alte variante au în vedere aspecte ce ţin de specificul evoluţiilor la nivel dialectal (chiază.prima atestare. norocul” [10]. bobăriţă. Din cauza faptului că mecanismele lingvistice nu au răspuns întotdeauna prompt la schimbările petrecute la nivelul divinaţiei populare. Ele reflectă anumite influenţe străine sau sunt urmarea unor fenomene de etimologie populară. Astfel. pe lângă cel iniţial „femeie care ştie să dea în cărţi sau cu cărţile” [12]. tălmaci. În plus. trebuie să fi avut o circulaţie anterioară semnificativă (mai ales cărturăreasă) dat fiind faptul că ghicitul în cărţi şi chiar cel în păscălie erau cunoscute ca practici divinatorii cu mulţi ani înainte de atestarea termenilor pomeniţi. a piezi etc. a fi pocit la gură etc. . Cercetările etimologice au indicat faptul că majoritatea termenilor divinatori s-au format pe teren românesc. Vom lua în discuţie o singură problemă şi anume cea referitoare la categoriile terminologice care au „beneficiat”de pe urma clasei actanţilor. . În terminologia divinaţiei apar destul de frecvent perifrazele pentru a denumi actanţi specifici: femei care caută cu cărţile. în mod deosebit. pentru termenul zodieriţă. În fine.prezenţa termenilor divinatori în sintagme şi expresii. este vorba de faptul că de la termenii ce denumesc actanţi s-au format. cărturăreasă etc. O serie de termeni specifici domeniului vrăjitoriei (babă. actanţii ce realizează activităţi divinatorii diferite. în general.trecutul şi viitorul. cobe. prin preluarea de către ei şi a unor practici cu caracter pur divinator. piază sunt atestaţi încă din secolul al XVI-lea în vechile texte româneşti. Acest termen este probabil o variantă a cuvântului gogă „spirit rău.). vraci. Termenii ce denumesc actanţi sunt. Poate o menţiune aparte ar merita cuvântul gogea „denumirea personajului iniţiat. a cuvântului băbăreasă (sub impactul verbului a borborosi). Este una dintre cele mai interesante probleme pe care le ridică studiul terminologiei divinatorii. .aspecte derivative.

Ed. 1569. Vrăjitoria de-a lungul timpului. Bucureşti: Editura Litera. Ne vom opri doar asupra câtorva exemple. Termenul bobăreasă ce denumea iniţial un actant divinator de sex feminin specializat în ghicitul în bobi a fost înregistrat mai aproape de zilele noastre cu sensul mai general de „ghicitoare”. p. 710. Ed. p. Alexandru (1963). Bogăţia lexicului divinator ne arată că practicile de ghicitorie sunt încă o prezenţă notabilă în cadrul spiritualităţii popualre. 161 [15] Ghinoiu. Scrisul Românesc. Lingvistică şi mitologie. h. IV. Lazăr. H. Se constată în acest caz trecerea de la particular la general. tom I. 21 [7] Dicţionarul limbii române moderne. Etimologii româneşti. Ştiinţifică. 141 [17] Dicţionarul subdialectului bănăţean. Theodor (1968). bobăriţă. Terminologia magică populară românească. Bucureşti. a paletei acţionale a actantului respectiv.A. Un alt termen. p. Academiei V. 73 [3] DLR. p. Bucureşti. f. Ştiinţifică. Paideia. Bucureşti. Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Ed. tom VIII. 1976. Valeriu. [5] Bălteanu. Sala Marius (1987). în sintagma bobăriţă de gură „flecară” [17] ne atrage atenţia asupra unui fenomen frecvent în cadrul terminologiei magice şi anume degradarea semantică. 1570 [14] Bălteanu. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Valeriu. Ed. Ed. p. p. Termenul solomonar probează trecerea de la sensul „actant în magia meteorologică” la sensuri noi. Anca Irina (1978). Dicţionar de divinaţie populară românească. 1958. 5 [11] D. p. între care cele cu relevanţă pe teren divinator ocupă un loc important („astrolog”. serie nouă. persoane în vârstă de sex feminin. Dicţionar de mitologie generală. 164 [4] Şaineanu. Bucureşti. aproape în totalitate. Minerva. Bucureşti. Ursu. în timp. 911 [8]Atlasul lingvistic român. Ed. o tendinţă vizibilă şi în lexicul practicilor vrăjitoreşti. p. 81 [16] Brâncuş. 1989. din moment ce actanţii divinatori erau. Ed. Gheorghe. h. Bucureşti. Ionescu. Ion. p. Ed. Dicţionarul universal al limbii române. Ed. 2001. 27 . fapt ce s-a reflectat şi în plan semantic. I-IV. Ştiinţifică şi Enciclopedică. iar cercetarea din perspectivă lingvistică poate aduce o contribuţie importantă în acest sens. În acest caz credem că putem vorbi de o extindere. 66 [12] Idem [13]Atlasul lingvistic român. „ghicitor”. Bucureşti. p. H. Vasile. Bucureşti.evoluţii semantice.. 1960. Nicolae. este însă necesară o analiză amănunţită şi a celorlalte categorii terminologice.a. „vrăjitor”). 2000 [6] Arvinte. Ed. Ion. Bucureşti. Adrian. Probleme de etimologie. Categoria terminologică prezentată de noi. partea 1. Vocabularul autohton al limbii române. Paideia. 1570 [9] Idem [10] Fochi. Ed. Mihai. . p. Grigore. partea a II-a. Hristea. Bordeianu. ghicitoare). 1983. Victor. 51 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Coteanu. Obiceiuri populare de peste an. 1985. precizarea unor aspecte fundamentale ale fenomenului în discuţie. poate „contribui” în mod specific la explicarea. Academiei V. Bucureşti: Editura Academiei. Bucureşti: Editura Academiei. NOTE [1] Kernbach. h. Academiei.bimembre de tipul babă ghicitoare care au generat ulterior termenii simpli (în acest caz. p. Ed. 1985-1987. Etimologia şi limba română. Pentru a obţine o imagine mai clară asupra practicilor divinatorii. 145 [2] Brătescu. serie nouă. 1997. ediţia a VI-a. elementul regent al sintagmei fiind simţit ca inutil. Graur. Glosar regional. Timişoara. actanţii. Fundaţiei Culturale Române.

RÉSUMÉ LA TERMINOLOGIE DE LA DIVINATION POPULAIRE ROUMAINE : ACTANTS Notre travail présente une certaine séquence du lexique magique. Andrei (1989). 28 . Bucureşti: Editura Ştiinţifică.Oişteanu. Bucureşti: Editura Minerva. Claudia (1978). celle qui fait référence aux pratiques de divination de l’avenir . nos observations visent les actants analysés dans une perspective ethnolinguistique. pratiques magiques. Motive şi semnificaţii mitosimbolice în cultura tradiţională românească. lexique de la magie. Mots-clés : ethnolinguistique. en partant du matériel accumulé. Tudose. Derivarea cu sufixe în româna populară.

urmat abia la începutul secolului al XIX-lea de primul tratat românesc de medicină. (În afară de traducerea Aforismelor lui Hipocrate. primele cursuri de medicină. s-a păstrat în două copii. foarte probabil. apărute în condiţiile înfiinţării. decanul Academiei domneşti bucureştene [4]. a primelor spitale la Colţea şi la Pantelimon. La începutul secolului al XVIII-lea. BAR 1840 cuprinde o Adunare de câteva doftorii mai îndemânatice. voievod al Moldovei. ce a aparţinut o vreme lui Grigore al II-lea Ghica. datorat spaniolului Antonio de Guevara. în contextul dezvoltării generale a culturii în limba română [1].) Este un manuscris cu o scriere mai îngrijită decât aceea din copia aflată în miscelaneul ieşean. a fost transpus în limba română din neogreacă [3]. Cel mai important dintre acestea. şi un ghid de specialitate. fiecare tăiere fiind precedată de o introducere sintetică numită arătare). scriere cu largă circulaţie în epoca medievală nu numai în spaţiul european [2]. a fost utilizată constant pentru scrierea unor documente emise între anii 1771 şi 1783 [8]. la Bucureşti. Alegerile par să fi fost copiate (probabil de două persoane distincte) în deceniile de mijloc ale secolului al XVIII-lea sau în cele imediat următoare [6]. precept”. intitulat Meşteşugul doftoriei [10] 29 . intitulată Alegerile lui Ippocrat (în urma echivalării. 1840.Gheorghe CHIVU Universitatea din Bucureşti ALEGERILE LUI IPPOCRAT. sunt organizate. Copia mai nouă a scrierii. parţial greşite. Aforismele lui Hipocrate. în cadrul Academiei domneşti de la Sfântul Sava. fac ca texte de bază din domeniul medicinii să capete haină românească. traducerea făcută de Nicolae Costin după Horologium principum. în aceeaşi perioadă şi în acelaşi oraş. alcătuită în ultimul deceniu al veacului al XVIII-lea [7]. rom. ambele având o organizare a materiei diferită de ediţiile clasice ale Aforismelor (alegerile “aforismele” sunt grupate în opt tăieri “capitole”. CONSIDERAŢII ASUPRA VOCABULARULUI UNUI VECHI TEXT MEDICAL 1. rom. Necesităţi didactice şi/sau nevoi practice imediate. scris în greceşte. după ce vestita lucrare hipocratică fusese trecută din elină în greaca vorbită de Marcu Porphyropulos (numit şi Cipriotul).) Alegerile lui Ippocrat. iar a opta constituită din alegeri adaose. datorate sinonimiei dintre sentinţă “aforism. prin unul dintre corespondentele sale posibile. Versiunea în limba română a textului. produsă în morile veneţiene până în anul 1805 şi având filigranul “tre capelli” însoţit de iniţialele CGS. primul text medical cult scris în limba română. VI-1 din fondurile Bibliotecii Universitare din Iaşi. Cea mai veche dintre copiile cunoscute ale vechii scrieri medicale româneşti face parte din miscelaneul ieşean care conservă prima versiune a Ceasornicului domnilor. a cuvântului plurisemantic απόφθεγμα “sentinţă. datorat unui singur copist. achiziţionat de Biblioteca Academiei Române din fondurile de carte aflate cândva în posesia episcopului Dionisie al Buzăului. despre teoriile tratamentelor medicale şi chirurgicale. conservată în ms. cuvinte alese” şi alegere). parte a unei interesante culegeri de scrieri medicale [9]. şapte consacrate unor anumite tipuri de afecţiuni [5]. ms. Scrise pe ultimele 12 file ale manuscrisului nr. titlul grecesc al scrierii. mai multe reţete privind inclusiv valoarea terapeutică a unor fructe. (Hârtia pe care este copiat miscelaneul academic. a fost. dar mai puţin aşteptate.

multe fiind conservate până astăzi ca termeni medicali populari: amărăciune (~ a gurii) IV. nodătura spinării “coloana vertebrală” VII. măduha spinării V. abces” IV. 20 (şi băşica udului “vezica urinară” VII. Sunt astfel consemnate cuvinte până astăzi uzuale la nivelul limbii vorbite: băşâcă “vezică” IV. 8. junghi “nevralgie” I. 38. asurzeală IV. destinat diagnosticării afecţiunilor cel mai frecvent întâlnite şi prezentării primelor tratamente recomandate în cazul acestora. 18). 11. arătare). în plin proces de individualizare şi de specializare [13]. precum şi pentru evaluarea influenţei exercitate de limbile de cultură ale vremii asupra unei variante funcţionale a vechii române literare (stilul ştiinţific şi tehnic). 73. 18. bube II. 4. aflat. furnicel “furuncul. arătare (şi plomuni III. 26). 8. limbrici (~ lungi “tenia” III. gât III. boaşe “testicule” III. năucire “ipohondrie” VII. buric IV. gălbenare “icter” IV. 54. numite boale I. 9. urechi VI. 39 sau durerea picerilor VI. 8. arătare. 1. împrejurul inimii “diafragmă” VII. 45 şi zgău “uter” V. numite în text semne arătătoare II. Alegerile lui Ippocrat atestă. II. respectiv simptomele acestora. 22). obraz VII. arătare. 8. 42. 27. piiale VIII. la nivelul epocii. 14 (vezi şi învârtejirea maţelor III. fierbinţeală “febră” II. Sunt astăzi mai puţin sau deloc folosite chiar în vorbirea populară vi<n>tricel “vintre. ~ după urechi III. 26. “vene” I. 18. coapse IV. o certă provenienţă cultă (fiind împrumuturi neologice. 27. 8. sunt şi ele denumite în primul rând prin cuvinte preluate din vorbirea populară a epocii. slăbire extremă” IV. 27. în “colecţii” speciale. dar îndeosebi absenţa. 27. 3. 18. 15. 54. ficat V. trup I. Vechimea traducerii (plasată de unii cercetători în primele decenii ale veacului al XVIII-lea [11]). 51. Afecţiunile. nas VIII. a unei tradiţii româneşti în domeniu (anterior în manuscrisele româneşti erau transcrise. 49 sau patimi I. 16. 2. grumaz IV. pântece I. gură III. după 1700. cândva general utilizat. 14. 59. piept V. splină III. 23. opăreală (~ la boaşă “eritem inghinal” III. 55. gâlci “ganglioni” (~ la încheieturi IV. rănichi III. pântece” VI. 2. dinţi câineşti “canini” III. friguri “malarie” IV. cap III. 12. a afecţiunilor acestora şi a mijloacelor de tratament utilizate să aibă relevanţă pentru stabilirea modalităţilor de transformare a unei terminologii de factură populară în una ştiinţifică. 8. clinii spinării “muşchi dorsali” VII. 13. şăzut IV. 19). încheieturi “articulaţii” IV. 8. picioare VIII. 29 (maţ subţire VI. semne mai înainte cunoscătoare II. năduh “astm. unghii VIII. vase “intestine” I. 42. 12. plămâni V. 49. degete VIII. gura zgăului “vulvă” V. brâncă “erizipel” V. 57. 36 (vezi şi fierbinţeala frigurilor I. IV. 56. 11. pleupi “pleoape” VI. maţe “intestine” VI. 30. respectiv semne semuitoare IV. carne “muşchi” VII. 38. 22. 45. 8. 20. durere (~ de inimă IV. 58. respectiv de sintagme aveau. iar o serie de termeni. dinţi III. 41. mâncărime “prurit” VI. cercul capului (sau cingătoarea capului) “diafragmă” VI. maţul cel drept V. 19. arătare. 19. 46. vine “vene” VI. din secolul al XVIII-lea. 8. ochi III. 23). 11). prapor “peritoneu” VII. arsuri “febră” III. 27. gârbovire “caşexie. prin cele mai vechi manuscrise cunoscute. un vocabular medical a cărui componentă de bază o constituie denumirile părţilor corpului [14]. 20. buze VIII. 45. 67. negi III.prezintă o importanţă aparte pentru istoria terminologiei medicale în limba română. exclusiv reţete medicale [12]) fac ca soluţiile propuse pentru denumirea părţilor corpului. calcuri sau creaţii de tip savant): căuşurile zgăului “labiile vulvei” V. pojghiţă “membrană” VII. şold VI. ţeava udului “uretră” IV. 48. 52. aprinderi “febră” V. 5. 17. 27. guşter “angină” III. încurcarea maţelor “ocluzie intestinală” VII. dispnee” III. Fiind un text de medicină generală. ~ rătunzi “ascarizi” III. 23. 5. 22. 22. 17 (şi încuierea pântecelui III. tâmple VIII. în momentul alcătuirii sale. încuiere “constipaţie” VII. partea cea născătoare “organul genital al femeii” V. 18. 62). 34. stomah VII. 40). 42. coastă I. leşănare “lipotimie” V. nări III. pecingine 30 . greaţă V. 19). arătare (vezi şi semne cunoscătoare mai înainte IV. 12. 39). iniţial separat şi apoi. 27. 68. 3. vezi şi durori de picioare “reumatism” VI. 62. 2. zgârci “tendon” VI.

13. 39. puroi IV. 26. 17. rană târâtoare “bubă neagră. dăşărtare “purgaţie” I. Nu lipsesc împrumuturile neologice. flegmă (~ albă “edem generalizat” VII. materie (~ coaptă “puroi” V. trânji “hemoroizi” III. 1. tâmpirea vederii “ambliopie” III. 9. 39. troahnă “guturai” II. Puţin numeroase sunt de asemenea. Dovadă a nesiguranţei manifestate în utilizarea unor termeni şi a caracterului incipient al procesului de constituire a unui vocabular medical de specialitate. râia de băşică “ psoră” IV. doftorie V. 25. 35. frig zguduitor “frisoane” VII. 37. 32). încurcarea maţelor – învârtejirea maţelor. 7. 4. 28. 15. piatră (~ la rinichi “litiază renală”) IV. 26 (vezi şi strâmtorarea plămânilor III. curăţenie de vărsături “antivomitiv” IV. pravilă de cumpănirea hranei “regim alimentar” I. provenite de regulă din neogreacă: carchin “cancer” VI. 27. 12. privegheri III. cercul capului – cingătoarea capului. melanholie “tip de afecţiune psihică” III. în ansamblu mic. 21. îndrumar de medicină generală şi de diagnostic. 15). 40. ~ veninoase II. umflături “flegmoane” III. 36. tămăduire II. înghesuire la plomuni “peripneumonie” III. 16). 18). cu bază greco-latină: lunătăcie “menstruaţie” III. 17. 20. împietrire de pântece “constipaţie” III. 26). brânca cea fără rană “erizipel” V. (vezi şi dieta cea umedă I. 57. ca şi în cazul domeniilor lexicale prezentate anterior. lăsare de sânge VI. cataroi “apoplexie” II. 30. 26). 72. umezeală “secreţie” (umezeli crude I. 56. şi mult mai puţin din limbile de cultură ale epocii: dietă I. lăsare de sânge – slobozire de sânge. spurc “urticarie” sau “furuncule” III. urdinare “diaree”. doftorii întăritoare “fortifiante” I. 31. 40. 20. nelesnirea udului “retenţie de urină” VI. înghesuire la plămâni – strâmtorarea plămânilor. 14. 10. 20). dovadă a dificultăţilor întâmpinate în identificarea şi numirea unor afecţiuni. vânt (~ pântecelui “flatulenţă” IV. umflătură vânătă la încheieturi” V. 10. Foarte numeroase sunt. 57 (vezi şi doftorii curăţitoare “purgative” I. angină” III. 23. putreziciune “stare septică a unui organ” III. face ca numărul termenilor care numesc tratamente sau mijloace de înlăturare a efectului unor afecţiuni să fie. 16. lepră “pelagră” III. 48. cel mai adesea sinonime totale: ardere – arsură – fierbinţeală. scuipare de sânge – vărsare de sânge. 17. 16. dambla “apoplexie” (~ cea vârtoasă II. în acest domeniu. 31 . albăstrimea ochilor “glaucom” III. 52. grunjuri de sânge “cheaguri de sânge” VII. scuipare de sânge “hemoptizie” VII. 59. 1). vărsare “vomă” III. epilepsie III. 19. tigve “ventuze” V. drojdia udului „litiază” IV. 27. Destinaţia de bază a Alegerilor lui Ippocrat. 13. 15. în primul rând din vorbirea populară: afumare (~ de mirezme “(probabil) aromaterapie” V. 13. tremurare “spasme” II. tuse IV. dăzlegarea pântecelui “dizenterie” III. elevor “spânz. oftică “tuberculoză” III. 17.“eczemă” III. 19. arătare. ardere “cauterizare” VI. 18). 20). astupare în gât – sugrumare în gât. ~ cea slabă II. nelesnirea udului – strecurarea udului. 19 (vezi şi ~ uscată IV. 7. III. curgerea muierească – lunătăcie. 9 (~ de boaşă “cancer de prostată” III. iarba lui Tatin” IV. astupare în gât “astm. cataroi – dambla. curăţire “dezinfectare” VII. dietă – pravilă de cumpănirea hranei. Cuvintele cu această utilizare medicală înregistrate în Alegerile lui Ippocrat provin. pojar cu rane “eczemă” III. strecurarea udului “retenţie de urină” III. cele strângătoare “medicamente antidiareice” VII. 14 (vezi şi ~ de sânge “hemosialemeză” VII. ~ cleioase IV. 22. tăiere “(operare prin) incizie” VI. 9. sintagmele terminologice: arsura plămânilor „congestie pulmonară” VII. slobozire de sânge VI. 18. 19. 20. 48). şi calcurile. 62). ~ coapte IV. împietrire de pântece – încuierea pântecelui. 23. 23. ~ de venin III. frig zguduitor – răceli în friguri. înţepenirea trupului “apoplexie” V. (i)dropică “hidropizie” III. textul Alegerilor lui Ippocrat consemnează existenţa a numeroase şi uneori cuprinzătoare serii de sinonime. 48. 11. scurtă “adenită” IV. 12. 25. sintagmele terminologice: cele răcoritoare “medicamente antipiretice” VII. spetire “lumbago” III. arătare. sclivisirea maţelor “clismă” VI. băşicătură de gură “herpes febril” III.

prima scriere cultă din domeniul medicinii transpusă în limba română după un original neogrecesc. cât îndeosebi în identificarea soluţiilor propuse pentru crearea unei terminologii de specialitate aflate cu certitudine la începuturile constituirii sale. că traducătorul. Nicolae Vatamanu. 288-290. p. A. Ursu. 318-329. [4] Vezi Paul Cernovodeanu. traducerile aproximative şi chiar câteva interesante invenţii lingvistice.. 34. Vezi pentru lista acestora. p. s-a făcut apel la împrumut sau la calc. 472. structurile terminologice explicative au atestări practic accidentale. adică iarba lui Tatin IV. iar altele. I. desigur. 2000. 232 latineşti. Nu lipsesc. Multe cuvinte. XLVI. Paul 32 . Ion Gheţie (coordonator).[Cluj-Napoca]. faptul fiind la rândul lui semnificativ pentru absenţa unor stratificări terminologice (în fond şi acesta este un indiciu al caracterului incipient al procesului de constituire a unei autentice terminologii medicale): belciug. nu atât în stabilirea exactităţii cu care a fost transpusă în limba română o scriere medicală celebră. Vocabularul medical utilizat în Alegerile lui Ippocrat. manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIII-lea. Bucureşti. 131. în Trecut si viitor în medicină. art. 3. arată. 16. Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780). cit. 121. de regulă semantic. şi. G. Epoca veche (1532-1780). Gh. Gabriel Ştrempel. adică urdinare cu sânge şi cu muci “dizenterie” VII. [3] Se păstrează mai multe manuscrise neogreceşti ale textului în diverse biblioteci din România. ce se constituie în autentice sintagme terminologice. Dincolo de importanţa avută pentru cunoaşterea unei etape din istoria terminologiei medicale în limba română. p. această materie priveşte. pentru diverse datări ale acestei prime copii.În schimb. 1997. elevorul. Ceasornicul domnilor. A. 281-292. şi ele destul de numeroase. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. în ordine. Nicolae Vatamanu. Componenta populară a vocabularului medical prezentat în paginile anterioare. [5] Tăierile sunt precedate de o introducere în care este descrisă materia abordată în alegeri. NOTE [1] Vezi N. Istoria limbii române literare. Pentru numirea unor boli mai puţin cunoscute sau pentru unele referiri la organe ale corpului sau la părţi ale acestora pentru care lipseau. 1997. Arad. care se dovedeşte a fi extrem de bogată. 62. maţul cel drept sau zgăul V. numele specializate. în aceste condiţii. 17. din vorbirea curentă. N. face trimitere de regulă la părţile corpului. Brătescu. Paul Cernovodeanu. 1976. p. 20. nu pare să fi fost un specialist în domeniu. Bucureşti. adică neţinerea VII. semiologia şi terapeutica. aparţinând până astăzi lexicului de bază sau vocabularului medical popular. respectiv la afecţiunile cunoscute (şi denumite) de către vorbitorul fără pregătire de specialitate. deşi avea cunoştinţe de anatomie şi de medicină curativă. Bucureşti. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. p. potrivit informaţiilor furnizate de cele mai vechi copii ale sale. special pentru secolul al XVIII-lea. 121-124. Serafincean. Alegerile lui Ippocrat. [6] Vezi. Bucureşti. Ursu. Studii şi note. se află aici la prima şi nu o dată chiar la unica lor atestare. patologia. fiziologia. Ion Gheţie. Notă asupra ediţiei. [2] Au fost inventariate 140 de manuscrise greceşti. Importanţa cercetării textului constă. p. creatoare uneori de dificultăţi în identificarea afecţiunii la care se face referire. Alegerile lui Ippocrat – prima traducere în româneşte a Aforismelor lui Hipocrate. Alegerile lui Ippocrat îşi dovedesc însă pe deplin utilitatea şi în completarea informaţiilor privitoare la vocabularul limbii române literare vechi. dar mai ales la traducerea prin numeroase şi interesante îmbinări de cuvinte. sclivisirea maţelor. Într-o interpretare modernă. sub redacţia dr. în Nicolae Costin. sunt folosite aici cu sensuri absente din izvoarele parcurse pentru întocmirea marelui Dicţionar al Academiei. 1962. 14. 70 scrise în arabă şi 40 în ebraică Aforismelor lui Hipocrate. Ediţie îngrijită şi prefaţată de Francisc Kiraly. p. 1981. Chivu (coordonatori).

I. 111-181. BAR. 127. a fost întocmită în 1777. A. A. în Contribuţii la studiul limbii române literare. Ediţie îngrijită şi prefaţată de Francisc Kiraly. Despina Ursu (2004. Serafincean în volumul Alegerile lui Ippocrat. BAR. pentru descrierea cuprinsului miscelaneului.[ClujNapoca]. [12] Prima reţetă este consemnată în cadrul aşa-numitului Codice al popii Bratul (manuscrisul. Stilul textelor medicale. poartă pe fila iniţială a celui de al doilea tom titlul Meşteşugul doftoricesc. 403-416. p. II. art. IV. 1977. II. de Ioachim Bărbătescu. la 1760. Este o traducere făcută de Ştefan Vasile Episcopescu după manualul de practică medicală scris în neogreacă. p. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. respectiv ms. rom. Chivu. LV. nr. Ion Gheţie (coordonator) (1997). după fiecare cuvânt ilustrat am indicat cu cifre romane tăierea şi. Gabriel Ştrempel (1983). iar cea dintâi culegere cunoscută (“pentru toate boalele. art. Serafincean (1997). [10] Scrierea. 221-231. 2006. tradus din greceşte de doctorul muntean Ştefan Vasile Episcopescu. Ursu (1962). Ursu. [7] Cf. BIBLIOGRAFIE Paul Cernovodeanu. păstrată în ms. cit. Arad. 138-179). art. 1977]. Meşteşugul doftoriii. Bucureşti. în „Limba română”. 12. cit. nr. p. în „Limba română”. A. în „Limba română”. II. Nicolae Vatamanu. N. Meşteşugul doftoriii.[Cluj-Napoca]. 403-416. [9] Vezi. BAR 2183. sub redacţia dr.. se păstrează la Iaşi. BAR 1840 (text editat în Paul Cernovodeanu. N. Gabriel Ştrempel. 221-222. Istoria limbii române literare. 1983. Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780).. LV. 358. în „Limba română”. Chivu. p. în 1997). cit. 4841. 2006. rom. 1981. Iaşi. p. cum s-a crezut multă vreme. primul tratat de medicină în limba română. iar nu în în jurul anului 1760. la care ce tămăduire trebuie”). N. Brătescu. p. Paul Cernovodeanu. [14] Am folosit pentru ilustrare exemple extrase din copia cea mai completă a Alegerilor lui Ippocrat. Nicolae Vatamanu. Catalogul manuscriselor româneşti. Catalogul manuscriselor româneşti. între anii 1805-1817. XXX. Nicolae Vatamanu. Ceasornicul domnilor de Antonio de Guevara.. rom. 5-6. BAR. A. Chivu (coordonatori) (2000). primul tratat de medicină în limba română. G. cu cifre arabe. nr. art. 125. Secolul al XVIIIlea (1688-1780). manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIIIlea. XXX. II. Nicolae Vatamanu. cuprinsă în ms. 33 . N. Nicolae Costin. tradus din greceşte de doctorul muntean Ştefan Vasile Episcopescu. Iaşi. Iaşi. p. p. manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIII-lea. Bucureşti. între anii 1805-1817. [Iaşi. Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780). p.Cernovodeanu. p. 5-6. pentru detalii asupra hârtiei ms. Imprumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860). p. în Trecut si viitor în medicină. 76. 76. alcătuit în anii 1559-1560. 2000. Bucureşti. Gh. I.II. tipărit postum. Gh. p. Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780). Ursu. Ion Gheţie. cit. p. A. Ursu (2006). la Arad. în fondurile „Casei Dosoftei”). [13] Vezi Gh. IV. Bucureşti. Studii şi note. Imprumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860). nr. Pentru a permite însă corelarea formelor selectate cu cele existente în copia manuscrisă păstrată la Iaşi (editată de I. [8] Vezi. rom. Ediţie critică şi studiu de Gabriel Ştrempel. Alegerile lui Ippocrat – prima traducere în româneşte a Aforismelor lui Hipocrate. Despina Ursu. 318-329. Pentru datarea textului la începutul veacului al XIX-lea. 1976. Nicolae Vatamanu (1981). de către medicul Ioan Adami. Gabriel Ştrempel. Bucureşti. păstrată la Biblioteca Academiei din Bucureşti sub cotele ms. [11] Paul Cernovodeanu. 2004. Catalogul manuscriselor româneşti. 2006).. rom. 933. alegerea în care acesta a fost utilizat. p. 3. BAR 1840. Vezi pentru alte detalii. vezi N. Iaşi. Alegerile lui Ippocrat. 129. Chivu (1981). Epoca veche (1532-1780). Stilul textelor medicale. Ursu. Traducere în limba română de ~. Bucureşti. I. Gh. 3.

parfois. des difficultés à identifier la maladie à laquelle on fait référence. le texte est intéressant. à l’équivalence des termes de la version originale à l’aide de nombreuses et intéressantes combinaisons de mots qui deviendront des syntagmes terminologiques authentiques. les traductions approximatives et même quelques inventions linguistiques intéressantes qui créent. inventions linguistiques. Au delà de l’importance qu’a eue cette écriture pour la connaissance d’une étape de l’histoire de la terminologie médicale en langue roumaine. non pas seulement pour avoir établi l’exactitude avec laquelle a été transposée en langue roumaine une écriture médicale célèbre. aux maladies connues (et appelées) par le locuteur sans formation et connaissances de spécialité. certainement. d’habitude. mais aussi pour avoir identifié les solutions proposées pour la création d’une terminologie de spécialité qui. le traducteur fait appel à l’emprunt ou au calque. pour lesquels les dénominations spécialisées manquaient du langage courant.RÉSUMÉ LES CHOIX DE HYPOCRATE. le livre Les choix d’Hippocrate prouve aussi. 34 . pleinement. bien sûr. aux parties du corps. CONSIDÉRATIONS SUR LE VOCABULAIRE DE LA TRADUCTION D’UN TEXTE MÉDICAL ANCIEN Le vocabulaire médical employé dans Les choix d’Hippocrate. son utilité pour la complétion des informations référant au vocabulaire de l’ancienne langue roumaine littéraire. Pour l’appellation de certaines maladies moins connues ou pour quelques références aux organes du corps ou aux parties de ceux-ci. la première écriture culte du domaine de la médecine transposée en langue roumaine d’après une version originale néogrecque au cours du XVIIIème siècle. Mots clés : vocabulaire médical. généralement sémantique. mais surtout. l’ancienne langue roumaine littéraire. même s’il avait quelques connaissances d’anatomie et de médecine curative. contient une composante populaire extrêmement riche qui renvoie. Dû à un traducteur qui. respectivement. ne semblait pas avoir été spécialiste dans ce domaine. se trouvait aux débuts de sa constitution. Il y a aussi.

termenul avea drept trăsături definitorii univocitatea[1] şi monoreferenţialitatea. Gaudin. mulţi vorbesc astăzi mai curând de cuvinte-termeni decât de termeni care. 2003. Pe acest plan. cu metodele şi mijloacele specifice fiecăreia dintre ele. de semnele lingvistice specifice oricărei limbi naturale. insistând asupra necesităţii consensului în cadrul grupului pentru ca o expresie pusă în legătură cu un concept să capete cu adevărat statutul de termen. Această opinie. spre comunicarea specializată. la începutul secolului al XX-lea. termenii au o dimensiune culturală care nu rareori a fost subliniată în literatura de specialitate de dată recentă (v. lexicale. chiar experţii cu cea mai înaltă specializare dintr-un anumit domeniu ştiinţific sau tehnic? Întoarcerea spre formele discursive în care îşi găsesc întrebuinţarea termenii. Termenul ajunge astfel să fie înţeles ca având mai multe faţete. construindu-şi propria semnificaţie din suma relaţiilor conceptuale. Ce se întâmplă însă dacă nu ne centrăm observaţiile asupra unei nomenclaturi. de regulă ei orientează într-un anumit fel interpretarea unui pasaj sau a întregului text. sintactice şi pragmatice pe care le stabilesc cu diversele cotexte. Caumon. fiindcă nici unul dintre factorii generatori de variaţie aleatorie nu-şi are aici locul. ca manifestându-se aidoma unui corp poliedric[3] ce poate fi studiat de mai multe discipline. Dar cum se realizează filigranul cultural pe care îl descoperim mai totdeauna când ne aplecăm asupra conţinutului transmis de această categorie de unităţi care. în discursul specializat -. Socioterminologia aduce în prim plan poziţia vorbitorilor faţă de termeni. dacă acceptăm faptul că un termen este asocierea dintre un concept şi o denumire. Pentru reprezentanţii terminologiei sociocognitive. au pus bazele disciplinei numite terminologie. Ca unităţi asemănătoare acestora.Alexandra CUNIŢĂ Universitatea din Bucureşti DIMENSIUNEA CULTURALĂ A TERMENILOR 1. termenii nu se mai deosebesc radical de cuvintele limbii comune. îşi confirmă veridicitatea în cazul nomenclaturilor. termenii pe care îi identificăm mai uşor sau mai greu într-un text nu sunt decât accidental legaţi de definiţia precisă a unei noţiuni tratate în intensiune sau în extensiune. la fel ca orice component al lexicului ei general? Şi. deşi îşi au locul şi îşi declină funcţia în cadrul limbajelor specializate – mai exact. în situaţii de o extremă diversitate. De aceea. greu s-ar putea admite existenţa polisemiei sau a unor expresii sinonime.. între alţii. semantice. F. 2007). 2000. Abordaţi într-o asemenea perspectivă. C. al sistemelor de denumiri cu un înalt grad de standardizare[2]. Intoducere În concepţia celor care. cum intervine dimensiunea culturală în această structură? 35 . de vulgarizare ştiinţifică sau chiar spre comunicarea curentă a determinat o schimbare importantă de atitudine printre cercetătorii interesaţi de problemele terminologiei: unii dintre aceştia au început să ia în considerare dimensiunea socială a disciplinei ţinând seama de dimensiunea socială a obiectului său de studiu. alcătuind limbaje specializate. s-ar opune cuvintelor din lexicul general al limbii. pe care continuă să o susţină şi azi mulţi cercetători de pe tărâmul terminologiei. ci asupra comunicării mai mult sau mai puţin specializate în care pot fi implicaţi. Diki-Kidiri. aparţin categoric în aceeaşi măsură unei limbi naturale sau alteia. M.

1966 : 290). expresia foarte repede recunoscută. de mentalităţile şi tradiţiile unei comunităţi lingvistice şi culturale. de pildă. pe toate planurile. dar şi ca unităţi de bază utilizate în schimburile verbale interpersonale. Există însă o excepţie : substantivul vol. interpretările date termenilor mondialisation. on doit se demander s’il existe un emploi où ces deux sens recouvrent leur unité.. în accepţiunea pe care i-o recunoaştem şi azi. 2. pe care nu o putea reda mult mai vechiul civilité. într-o epocă sau alta. dont l’ensemble constitue le bien commun des langues de l’Europe occidentale » (E. în comunicare – de diverse practici sociale. marele lingvist şi savant care a fost E. pare-se. ibid.dar. în plus. nu mai prezintă fenomenul omonimiei.. Elle ne peut être fournie que par une étude attentive de l’ensemble des contextes où la forme est susceptible d’apparaître » (E. îndelungatul proces de cizelare. exprimare atestând maniera în care aceştia îşi reprezintă comportamentul păsării de pradă ce-i ajută să practice îndeletnicirea respectivă. demn de discutat se dovedeşte a fi civilisation. Printre aceste cuvinte. Analizând. soarta lor ca unităţi ale unei anumite limbi. orizontul în care se situează observaţiile pe care ne propunem să le facem în cele ce urmează. Acelaşi reputat lingvist subliniază şi interesul pe care l-ar putea prezenta studierea genezei vocabularului culturii moderne – « quelques dizaines de mots essentiels. de pildă. 336). De la tandemul “lexic şi cultură” la conceptul de “lexicultură” Preocupat de problemele semantice ale reconstrucţiei formelor lingvistice. cu aproape 60 de ani în urmă. de rafinare – prin educaţie – a moravurilor. Verbele omonime voler1 ‘a zbura’ şi voler2‘a fura’ se deosebesc radical. Afirmaţia se verifică şi la nivelul derivatelor cărora le dau naştere. marele lingvist descoperă o astfel de folosire în limbajul celor ce practică vânătoarea cu şoimi : « “le faucon vole la perdrix ” ( = atteint et saisit au vol[5] ) » (E. nu actul. surprinzătoare – altfel spus. de pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. Unele diferenţe – uneori abia sesizabile. id. localizat cu precizie. alteori mai puţin fine – pot să apară între termeni aproape identici provenind însă din spaţii geografice distincte. a comportamentului unei întregi societăţi. derivate care. Benveniste. Omonimia unor forme lexicale. acceptată. evoluţia lor deseori curioasă. Format cu sufixul –isation[6]. Pornit în căutarea unui co(n)text în care voler1 să fie întrebuinţat ca verb tranzitiv – comportament sintactic specific lui voler2 ‘a fura’ -. E. unul de celălalt. merită studiată cu deosebită atenţie: « En présence de morphèmes identiques pourvus de sens[4] différents. Benveniste consideră că numărul extrem de redus de derivate provenind din baza verbală voler2 ne poate face să presupunem că acest verb este o întrebuinţare specializată a lui voler1 ‘a zbura’. civilisation[7] este expresia unei noţiuni noi[8]. Benveniste. Benveniste lega strâns apariţia cuvintelor. aproape la fel civilization în Anglia – aduce în vocabularul culturii moderne dovada grăitoare. globalisation în câteva mari dicţionare 36 . id. opus lui barbarie . 1966 : 340). folosită la nivelul întregii societăţi franceze – şi nu numai – a schimbărilor pe care noţiunea cea nouă le implica « dans la conception traditionnelle de l’homme et de la société » (E. de o serie de fenomene observate în sânul acesteia.Iată. pe scurt. La réponse n’est jamais donnée d’avance. substantiv desemnând starea. Civilisation . şi aflat într-o relaţie de posibilă coincidenţă temporală cu englezescul civilization. într-un fragment din lucrarea manuscrisă a lui Mirabeau L’Ami des femmes ou Traité de la civilisation. Benveniste.). La baza apariţiei lui voler2 ‘a fura’ stă deci o utilizare a lui voler1 ‘a zbura’ specifică vorbitorilor având o anume îndeletnicire. apărut – în mod curios – relativ târziu în franceză – unde existau deja de multă vreme civiliser şi civilisé -. Benveniste.

în didactica limbilor-culturi. Ce dernier se colore néanmoins – dans certain contexte – des spécificités de l’anglicisme. călăuzindu-ne poate chiar spre locurile unde putem fi siguri că vom găsi acele lichioruri cu virtuţile care le-au făcut celebre. Linó.. diversificându-şi sferele de aplicaţie. A. ‘traitement de façon globale’. Expresiile lingvistice. comme le “traitement. grupuri de cuvinte. fără riscul de a achiziţiona produse contrafăcute. noţiunea lexiculture a ajuns să influenţeze cercetările din domeniul lexicului. despre materia primă din care sunt fabricate. folosind. » (R. pe care le percepem şi pe care. les proverbes et dictons. pornind de la un exemplu. ca destinatari. un fel de a se raporta unii la alţii sau la diversele categorii de obiecte ce populează acest univers (v. dar şi întrebuinţările lor în presa franceză din perioada 1996 – 2001/2002. Candel (2006 : 174-175) ajung la următoarea concluzie : « Il pourrait y avoir interférence entre le calque globalisation (< globalization > avec le sens de ‘mondialisation’) et le français globalisation déjà existant. Galisson a introdus în 1987[9] conceptul instrumental lexiculture (= lexicultură). les mots occultants […] circonscrivent les sites [lexiculturels] (ou gisements). qu’il convient de repérer. reflétant l’image telle qu’elle se forme dans la conscience collective. Folosit de creatorul său ca o noţiune de bază a disciplinei pe care a numit-o pragmatică lexiculturală[10]. bénédictine ne dau informaţii despre cei care le prepară după reţete doar de ei cunoscute. secvenţele ce ne sunt adresate. Reboul. un didactolog ca R.. ci se întrepătrund la toate nivelele. Conceptul de langue-culture / lingua-culture nu este o creaţie de dată chiar foarte recentă !. apud M. les palimpsestes verboculturels. les noms de marques. indiferent de gradul lor de complexitate. şi M. ori interpretând. Astfel. termenul a fost iniţial explicat în felul următor : « La lexiculture. fără a lăsa posibilitatea trasării vreunei linii de despărţire între ele. Îmbinarea celor două elemente componente ale binomului limbă-cultură este atât de evidentă şi a căpătat azi recunoaştere pe o scară atât de largă. Căpătând noi valenţe. modificând într-o anumită măsură şi concepţia unei părţi a lexicografilor de la sfârşitul secolului trecut şi de la începutul acestuia. Toledano şi D. cuvinte. 2007). son objet d’étude. dits culturels. 2002 : 467-468). ca locutori. 3 Ce informaţii culturale pot vehicula termenii ? Lumea în care trăim este populată de entităţi sau obiecte[11]. combinaţii mai complexe de semne. o anumită reprezentare a relaţiilor interpersonale. les mots-valises. conform modalităţii specifice speţei umane de a prelucra informaţia astfel primită. dobândind un caracter mai abstract şi mai general. V. en somme. les mots de situations. încât a ajuns să-i preocupe şi pe cei care sunt implicaţi. ne dezvăluie mai mereu o anumită viziune asupra lumii. 2003 : 20). de façon globale et sans nuance. o concluzie care ne aminteşte o dată în plus că limba şi cultura – ultimul termen neînsemnând aici cultura « cultă ». A le categoriza 37 . Galisson. T. Chartreuse. On peut le définir. concept care s-a bucurat de un real succes pe plan european. transmitem şi primim un bogat flux de informaţii culturale deosebit de importante pentru gestionarea corectă a relaţiei dintre identitate şi alteritate. Fourment – Berni Canani. într-un fel sau altul.explicative ale limbii franceze. 1999 : 480). le supunem unui proces constant de categorizare (v. Dacă tratăm cu atenţia cuvenită această chestiune. d’expliciter et d’interpréter. […] Les expressions imagées. et requiert une nouvelle définition nuancée. les mots à charge culturelle partagée [mots à CCP]. cultura savantă sau cultura literară – nu se juxtapun una alteia. des problèmes économiques particuliers à tel ou tel pays dans le monde”. proprie unei colectivităţi date. est la culture en dépôt dans ou sous certains mots. o anumită manieră de a înţelege universul în care indivizii îşi desfăşoară existenţa şi activităţile specifice. » Iată. ne dăm seama că.

Pe plan internaţional se pot de asemenea naşte situaţii conflictuale când un concept cum este cel de « ape teritoriale ale unui stat » nu presupune peste tot aceeaşi combinaţie de caractere. fiecare putând nutri convingerea că i se încalcă anumite drepturi personale. ierarhizate în jurul unui prototip unanim – sau aproape unanim – acceptat în respectiva colectivitate umană. şi că este necesară şi crearea unei denumiri adecvate. Se întâmplă. se poate modifica şi el sau poate ramâne acelaşi. Expresia la care s-au oprit specialiştii este planetă pitică. care să reflecte noua construcţie referenţială[16] fără a contraria obiceiurile lingvistice ale utilizatorilor. găsim în schimb un exemplu total diferit de acesta. O schimbare recentă în planul combinaţiei de caractere care a definit un timp îndelungat conceptul de « planetă » a condus pe experţi la concluzia că trebuie introdusă o nouă categorie de corpuri cereşti. potrivit normelor ISO. deşi nu mai este în concordanţă cu conţinutul descris de oamenii de ştiinţă.înseamnă a reuni. în virtutea unor proprietăţi care se regăsesc în proporţii variabile la toţi indivizii aceluiaşi ansamblu. impunând modificări în planul categorizării obiectelor. 2007 : 107). Depecker & Ch. Denumirea prostaglandină este în continuare folosită de nespecialişti ca şi de specialişti. acesta este o reprezentare construită. recunoscându-se astfel importanţa operaţiei de discriminare pe care observatorul trebuie s-o efectueze concomitent cu cea de recunoaştere a asemănărilor dintre membrii categoriei date. » (L. Deşi sunt percepute ca indivizi distincţi. În vederea reidentificării proprietăţilor este nevoie de un element intermediar. vom aminti că. Alegând să folosim aici doar expresia concept. Categorizările diferite operate în astfel de cazuri pot da naştere unor situaţii conflictuale în sânul grupurilor de indivizi. ca tehnicienii care construiesc imobile cu un număr variabil de apartamente de locuit şi cei care le administrează ulterior sau pur şi simplu cei care le locuiesc să nu asocieze aceleaşi seturi de caractere conceptelor de « suprafaţă utilă » sau de « spaţiu comun ». Ils sont cependant soumis à l’influence du contexte socioculturel qui conduit souvent à des catégorisations différentes[14] . de pildă. obiectele sunt tratate ca elemente ce se aseamănă[12] între ele. Conceptul a fost definit în documentele oficiale din 2001 ca o « unité de connaissance créée par une combinaison unique de caractères[13] […] Les concepts ne sont pas nécessairement liés à des langues particulières. Depecker & Ch. Acest lucru flexibilizează mult graniţele care despart o categorie de alta. nu mai semnifică acelaşi lucru. ideea de graniţă sau frontieră nu dispare. Roche. Roche. a obiectelor. totuşi. ceea ce face ca. În astronomie. deşi nu mai are aceeaşi referinţă. În astfel de cazuri. În noua categorie de corpuri cereşti denumită astfel intră Pluton. Pe de altă parte. trebuie nu numai să identificăm/ discriminăm ansamblul de entităţi ordonate. termenul. în viziunea actuală a astronomilor. a organiza în grupuri sau clase elemente de aceeaşi natură. alteori noţiune sau concept (L. ci şi să reidentificăm proprietăţile specifice acelei organizări categoriale. progresele cunoaşterii umane favorizate de dezvoltarea ştiinţelor. 2007 : 110). în accepţiunea de denumire a categoriilor afectate. relativ precisă. iar categorizarea obiectelor avute în vedere diferă parţial de la o ţară la alta. de perfecţionarea tehnicilor determină deplasări mai mult sau mai puţin importante la nivelul combinaţiilor de caractere conceptuale. nu 9. cum s-a considerat până în anul 2006. Dar. sistemul nostru solar să aibă doar 8 planete ce orbitează în jurul Soarelui. pentru a putea asocia noi obiecte unei categorii existente. pe baza trăsăturilor lor relevante. deplasându-se totodată frontierele vechii categorii a planetelor[15]. Definiţiile pe care le asociază azi experţii planetelor şi planetelor pitice au fost desigur reformulate ţinându-se 38 . Apartenenţa unui individ la o anumită categorie depinde de numărul de trăsături pe care le are în comun cu exemplarul considerat a fi prototipul ei. numit uneori idee.

în această terminologie. Efremov. dar numai în literatura de strictă specialitate aceasta a căpătat şi o denumire distinctă : iconostas (din limba greacă. a apărut în ţările române către sfârşitul secolului al XVI-lea. preluată din bazilicile antice. Şi dacă în jurul construirii referinţei. vom aminti că. Se ştie că. Nefiind însă numai o operaţie logică. cât şi sub raportul dimensiunilor sale. pentru unii cercetători. respectiv al elaborării conceptelor se concentrează marile probleme pe care le au de rezolvat terminologii. Cum înlocuirea unui tip de tâmplă cu altul nu s-a facut decât treptat şi în mod inegal.seama de noua viziune a oamenilor de ştiinţă. acest element despărţitor a constat (v. definiţii pe care F. Rey. et de leur organisation épistémologique par les schèmes fonctionnels que sont les concepts (ou notions) ? » (A. IV. Gaudin (2003) le numeşte « culturale ». numită catapeteasmă şi o balustradă joasă. aşezată în biserică în partea stângă. Un prim exemplu pe care îl vom invoca în acest sens este împrumutat din terminologia religioasă românească. « schèmes d’invariance » (v. Doar printr-o astfel de operaţie se poate îndeplini condiţia – fundamentală pe acest tărâm – a limitării semantismului fiecărui termen dintr-un sistem terminologic . în bisericile ortodoxe. F. Gaudin.de fapt. ea suferă inevitabil de o ambiguitate care dă multă bătaie de cap terminologilor : « quand cesse-t-on de parler de langue naturelle et de discours ? Quand peut-on prétendre parler des “choses”. F. Poate că de aceea. iconostas evocă o experienţă locală unică punându-ne în contact. termenul românesc iconostas. termenii . Tâmpla evoluată. într-un text nespecializat sau chiar specializat. mai exact din domeniul arhitecturii bisericeşti. tehnica ce se dezvoltă continuu în societatea umană[17]. tot aici trebuie căutată şi sursa informaţiilor culturale pe care cu certitudine ni le pot oricând furniza termenii. numit tâmplă (lat. 2002. Întradevăr. disponibil pentru altceva : « mobila-support a icoanei deosebit de venerate sau “făcătoare de minuni”. Dictionnaire culturel en langue française. cu cinci registre de icoane. 1326). Ca operaţie logică. aceste componente au fost înlocuite printr-un perete sau paravan despărţitor. de genul celei a atomului sau chiar al celei a virusului (v.« schèmes de pensée ». 2005. ci şi o « opération langagière » . în terminologie fundamentală rămâne construirea referinţei.pe care îl poate implica. prin categorizarea pe care o permit. fără de care nu se poate ajunge la elaborarea conceptelor . transpunerea lui în limba franceză prin termenul eteronim iconostase poate conduce la confuzii grave sau la contrasensuri supărătoare. în faţa tâmplei ». Gaudin. Mai târziu.şi nu e vorba aici de definiţie ca rezultat al acestor operaţii -. orice cuvânt al limbii comune – cu o încărcătură culturală atât de importantă nu acceptă uşor punerea în relaţie de echivalenţă cu eventualii corespondenţi 39 . însemnând ‘support / purtător de icoane’)[20]. Tâmplă. atât sub raportul materialului din care a fost făcut în diverse epoci. 19-20) dintr-o draperie. intrând într-o complexă reţea de relaţii de diferenţiere sau chiar de opoziţie cu acestea. dar trebuie precizat că elementul despărţitor a suferit o evoluţie importantă de-a lungul secolelor. 2003 : 74). 2003 : 45). termenul încetăţenit la noi pentru ambele tipuri de paravan despărţitor este tâmplă. templa). Iconostas rămâne. dar mai cu seamă modalităţi sau forme de sinteză a cunoştinţelor asupra obiectelor lumii la care ajung mai devreme sau mai târziu ştiinţele. dar pentru marea masă a vorbitorilor rămân valabile cele pe care le găsesc de regulă în dicţionarele explicative. la început. în aşa fel încât fiecare unitate terminologică – monosemică – să se poată distinge net de celelalte. altarul[18] este despărţit de naos[19]. definiţia are o importanţă capitală în terminologie. des realia. Limitându-ne la cele petrecute pe teritoriul actual al ţării noastre. cu o anumită viziune a oamenilor din această parte a lumii asupra înscrierii lor în universul sacrului. A. Dacă se ignoră planul referenţial – cu informaţiile culturale asociate .

Caumon. cercetătorii îşi amintesc că. Şi expresiile lingvistice.… Să nu uităm nici denumirea rose Lolita! Preluaţi în arsenalul lor de către specialiştii din domeniul marketing-ului produselor cosmetice sau al textilelor. vert absinthe – sau chiar împrumutul rose shocking (v. termenii rezervaţi culorilor ajung să indice tendinţele momentului. Pentru populaţiile africane care beneficiază de acest transfer mai profitabilă este crearea unei terminologii proprii. poate desigur însemna pentru acestea din urmă un import masiv de termeni din limbile statelor exportatoare de tehnologie. Experienţa organizării unor campanii publicitare pentru anumite produse cosmetice arată că « on ne conçoit pas la couleur ni le maquillage de la même manière selon le lieu et la culture » (C. de exemplu. prin reutilizarea fondului cultural-lingvistic moştenit.sunt puse în relaţie de desemnare.Ramavonirina. cu efecte mai mult sau mai puţin vizibile asupra (unui segment al) ei. completate. sub influenţa unui gen de geografie culturală. pe o perioadă de timp mai mult sau mai puţin întinsă. cu care schemele de gândire . 2000) ? Informaţiile culturale nu trebuie însă căutate numai în dimensiunea referenţială a termenilor. 2007 : 95). expresiile lexicalizate : noir ébène . care trebuie însoţit de constituirea terminologiilor aferente. care guvernează sub diverse aspecte « la totalité du rapport de l’homme à l’existant et donc sa vision du monde »(M. Înglobând experienţa de viaţă. produsele materiale realizate de membrii unui grup care-şi desfăşoară existenţa într-un acelaşi spaţiu. rose tendresse.coerent în dimensiunea sa interioară. nu numai din ţări diferite ci şi de pe continente diferite. 40 . Cum s-ar putea nega în acest caz dimensiunea culturală a unor termeni creaţi. Diki-Kidiri. 2000 : 28). O.sugeraţi de dicţionarele bilingve. Globalizarea specifică zilelor noastre poate pune însă diverse comunităţi umane în prezenţa unor realităţi pentru a căror asimilare se impun demersuri şi eforturi speciale. Transferul de tehnologie către un număr de ţări africane. creând totodată profilul social al anumitor categorii de consumatori mai ales din rândul publicului feminin. Culturemele ridică mai totdeauna probleme greu de soluţionat traducătorilor. Caumon. vom enumera aici câteva expresii numite referenţiale[21] care se înscriu într-o astfel de grilă de referinţe culturale. aceştia preferând să recurgă la împrumuturi directe. înţelegerea reciprocă la nivelul grupului. Lăsând la o parte denumirile culorilor fundamentale. oricât de ciudat ar putea să pară când e privit din exterior -. oricât de bune ar fi acestea. de exemplu. pentru edificarea cititorului. Cel puţin la modul teoretic. 2007 : 90) figurează cu succes alături de formule încă nelexicalizate : rouge glamour. cultura acelei comunităţi umane se constituie într-un gen de « arhive ale memoriei colective ». de glose intra si extratextuale. Dar chiar fără a avea nevoie să-şi lege observaţiile de ceea ce se întâmplă azi când sunt lansate astfel de colecţii de produse putând interesa un public larg. în limba unui popor a cărui viziune asupra fiinţei umane şi a relaţiilor sale cu lumea este dominată de simbolismul vegetal (v. pe când la Bordeaux se va discuta mai degrabă despre un bleu océan. pot fi ferestre deschise spre cultura în care au luat naştere.care sunt conceptele . la Marsilia se va vorbi mai curând de un bleu méditerranéen. nici o noutate ştiinţifică sau tehnologică nu poate fi asimilată cu adevărat într-o cultură căreia îi este până la un moment dat străină fără să aibă loc un proces de reconceptualizare. cunoştinţele generate de ei de-a lungul vremii.C. Într-o listă de acest fel. Acest ultim exemplu ar putea ilustra destul de convingător afirmaţia potrivit căreia cultura este un fel de microcosmos . oferind fiecărui individ referinţele simbolice care fac posibilă comunicarea. al căror număr şi a căror identitate pot varia de la o comunitate lingvistică şi culturală la alta. Terminologia relativă la domeniul culorilor poartă o amprentă culturală de autenticitatea căreia nimeni nu se mai îndoieşte astăzi.

Totuşi. şplint. V. erasable programmable read only memory (Dixel 2010. Descoperit în mod absolut întâmplător de fizicianul Wilhelm Conrad Röntgen. şpaclu. 2000: 66). Unul dintre termenii legaţi de perioada de început a fizicii nucleare este unitatea sintagmatică raze X. este. reprezentând denumirea cunoştinţelor din acest domeniu ». este vorba şi de un mijloc de a arăta cine este persoana responsabilă. dar şi civile – cunoscute mai ales în partea de sud a ţării noastre ne lămureşte asupra relaţiilor politico-administrative şi militare pe care poporul român le-a avut într-un moment al istoriei sale cu una dintre marile puteri din vecinătate.. şpalt.Prin etimonul său. 4. şmuţtitlu. a unei solide pregătiri în domeniul tehnic. 52). siglă utilizată în domeniul informaticii. Science & Vie. Deosebit de instructive sub raportul informaţiilor culturale pe care ni le dau sunt şi denumirile care au în componenţă nume proprii. ne arată prin semnificantul lor către ce cultură sau civilizaţie materială ne-am îndreptat privirile când am simţit nevoia dobândirii unor solide cunoştinţe..). de pildă Rayons X et gamma.Concluzii Văzut din perspectiva internă a specialiştilor din fiecare ştiinţă în parte. monoreferenţialitate şi precizie. 654) răspunde probabil în mod absolut caracteristicilor enumerate mai sus. denumirea raze Röntgen a fost treptat abandonată (v. Poate că le răspunde la fel de bine şi un termen din domeniul fizicii nucleare ca neutrino. în caz că totul se dovedeşte a fi o fraudă sau o eroare. ca « [o unitate a] cunoaşterii cu un conţinut stabil ». încât. Concurenţa dintre cele două denumiri pare să fie tranşată în favoarea ultimei. raze β. iar termeni ca şmal. Chukwu. mai ales după primirea premiului Nobel pentru fizică de către distinsul om de ştiinţă. ei au purtat o campanie atât de înverşunată împotriva acestuia. Descoperirea ajunge să primească numele descoperitorului : denumirea iniţială este regulat înlocuită de formula raze Röntgen. rezultat al unei « proceduri de lexicalizare naturală sau artificială » (A. 2006: 91) în favoarea numelui dat lor iniţial de descoperitor.. mai ales un mijloc de recunoaştere unanimă a meritelor descoperitorului. despre concurenţa . Delavigne.uneori acerbă – între savanţi sau naţiuni pe tărâmul cercetării ştiinţifice.. şpis. unitate verbală specializată caracterizată prin univocitate. în 1901. acest tip necunoscut de raze primeşte de la descoperitorul său numele de raze X. şnit. 1102 / Juillet 2009. desigur. catre sfârşitul anului 1895. Eponimele sunt aşadar termeni al căror semnificant ne poate furniza unele dintre cele mai bogate sau interesante informaţii despre istoria anumitor descoperiri.. Includerea patronimului în denumirea descoperirii. Contestatarii lui Röntgen nu au întârziat însă să apară. cu caracter convenţional. astfel încât azi vorbim despre raze α. putând fi apropiat de mai vechiul şi mult mai 41 . dar numai rareori în cel al inovaţiilor tehnice. despre relaţia dintre glorie şi responsabilitate în cazul unora dintre ele.. şpraiţ. cum s-a spus (U.. 1996 : 596-597). situaţie frecvent întâlnită în domeniul ştiinţelor. termenul culă din domeniul arhitecturii tradiţionale – militare. termenul poate fi într-adevăr definit ca «un element al unei terminologii sau al unui limbaj specializat. care provine de la engl. Eprom. Primele confirmări ale descoperirii sale îi permit lui Röntgen să susţină un număr crescând de comunicări care îi aduc recunoaşterea ştiinţifică pe plan internaţional. deşi nimeni nu se mai îndoieşte de foarte mult timp de paternitatea descoperirii razelor X. procedeu inaugurat de Röntgen. din fiecare domeniu tehnic. raze γ (v. prin analogie cu procedeul folosit în limbajul matematicienilor în care X desemnează o cantitate necunoscută. şpiţ. a continuat însă să fie aplicat cu succes. Bidu – Vrănceanu (coord. Procedeul includerii unei litere în denumirea unui obiect de felul radiaţiilor emise de diverse corpuri radioactive.

« pour insister sur la relation bijective qui unit un concept et un terme. după părerea lui E. qu’elle devait avoir une très faible masse (le déficit d’énergie était quand même faible). [6] Sufixul nu dăduse încă naştere decât la prea puţine derivate. ils peuvent participer de son champ d’étude [= du champ d’étude de la linguistique] et même devenir une partie centrale de l’objet d’analyse et de théorisation. dans la biunivocité. alţi cercetători vorbesc despre biunivocitate. Gaudin. a été conçue essentiellement pour satisfaire le besoin de normalisation technique qui constituait l’enjeu majeur de cette époque. organisation. le concept ne connaissant pas. 1966 : 290). [5] Construcţia ar putea fi tradusă în felul următor în limba română : ‘şoimul răpeşte în zbor potârnichea’. geografiei etc. Mai precis. et les connaissances répandues de manière que les bienséances y soient observées et y tiennent lieu de lois de détail . care spera să rezolve misterul dispariţiei unei părţi din energia neutronului supus unui proces de dezintegrare. Benveniste.. assez anciennement attestée. insistând mai ales pe următoarea. să nu ne provoace să-i aflăm. povestea. termenul acesta nu se poate să nu ne intrige. lingvistul (1966 : 340) respinge posibilitatea ca procesul naşterii lui să fi fost încetinit sau chiar blocat de existenţa aceleiaşi forme lexicale « comme terme de pratique judiciaire (‘fait de rendre civil un procès criminel’) qui n’a jamais dû avoir beaucoup d’extension ». Reeves. Benveniste. 42 . fiecare “lucru” are un singur nume. » (H. F. în raport cu celelalte lexeme din aceeaşi paradigmă. Existenţa acestei particule a fost intuită de fizicianul Wolfgang Pauli. unul dintre cele mai reprezentative pentru respectivul moment istoric fiind. ci şi la aceea a unei a treia particule. poate cineva nega existenţa unei dimensiuni culturale în cazul unui asemenea termen? NOTE [1] Dacă L. Sinon on l’aurait observée ! Cette particule se présentait comme une sorte de petit neutron que l’on baptisa neutrino. la civilisation est l’adoucissement de ses mœurs.cunoscutul neutron. [2] Se ştie că « la théorie classique de la terminologie basée sur les travaux d’Eugen Wüster.. fapt ce pune şi mai mult în relief adevărata “revoluţie” marcată de apariţia în vocabularul culturii a termenului civilisation. savantul (1966 : 340) vorbeşte despre o « productivité alors chétive d’une classe d’abstraits d’aspect technique ». Lerat pour qui “c’est la relation biunivoque entre un mot ou un groupe de mots et une définition spécialisée qui caractérise le terme […] ”. Savantul a făcut ipoteza – confirmată ulterior cu strălucire – că dezintegrarea neutronului conduce la apariţia nu doar a unui proton şi a unui electron. Diki-Kidiri. [7] Comentând apariţia tardivă a termenului – în accepţiunea lui modernă -. se trouve encore chez P. Fără a mai încerca să revenim aici asupra unei posibile definiţii a culturii. les unités qui constituent l’objet du domaine de connaissance appelé terminologie. d’autre dénomination. peuvent être analysés à partir de disciplines différentes et. Cette perspective. en tant qu’ils sont des objets polyédriques. Gaudin. M. [8] E. » (M. «Et si cette particule emportait avec elle l’énergie manquante dans le bilan? Que pouvait-on dire de cette particule hypothétique? D’abord. 2003 : 44). nedetectabile. în ştiinţele descriptive de felul astronomiei. fapt ce putea explica acea pierdere parţială de energie observată experimental. Benveniste (1966 : 339) enumeră diversele întrebuinţări pe care le are în lucrarea lui Mirabeau termenul civilisation. 2000 : 5).. considerată de lingvistul francez ca fiind o adevărată definiţie : « “[…] Si je demandais à la plupart en quoi faites-vous consister la civilisation. l’urbanité. » [4] « […] le “sens” d’une forme linguistique se définit par la totalité de ses emplois. par leur distribution et par les types de liaisons qui en résultent » (E. Guilbert (v. [3] V. 2003: 31) foloseşte primul această expresie pentru a arăta că. Cabré (2000 a : 10): « […] les termes. 2007 : 174). T. on me répondrait. la politesse. » (F. Ensuite qu’elle ne devait pas être électriquement chargée.

Frontierele unei categorii sunt greu de stabilit. în acest fel se exclud entităţile care intră în categoria asteroizilor şi în cea a cometelor. pentru a avea statutul de planetă . 2007 : 111). Mais cette stabilité est soumise aux forces dans lesquelles sont pris tous les phénomènes historiques. Informaţiile culturale dobândite prin însuşirea noilor unităţi lexicale trebuie să ne permită să interacţionăm corect şi adecvat cu vorbitorii nativi în situaţiile de viaţă către care ne-au deschis larg fereastra.tout cela ne me présente que le masque de la vertu et non son visage. care să se aplice în egală măsură tuturor indivizilor acesteia este greu de dat. Totuşi. donc toujours provisoire. corpurile cereşti trebuie : 1) să orbiteze în jurul Soarelui.) . rezultat ce se putea obţine prin introducerea unor noi caractere conceptuale în respectiva “schemă de gândire”. objet renvoie dans la majorité des cas à un objet matériel. În această nouă utilizare a expresiei amintite. astronomii au descoperit în sistemul nostru solar o multitudine de corpuri cereşti de dimensiunile lui Pluton sau chiar mai mari care. Travaux terminologiques. mars 2009. Galisson şi a celor care au îmbrăţişat ideea pragmaticii lexiculturale. 2007 : 106). dar şi extensiunii lor. [10] V. ÉLA. qui se retrouve dans certaines normes techniques. cunoaşterea. S-a impus deci elaborarea unei definiţii a « planetelor » mult mai restrictive. [13] Ştiinţele acordă azi o atenţie specială stabilirii intensiunii conceptelor cu care operează. etc. de concepts et de leurs relations » (L. ontologia ar putea fi definită ca « la description. Deşi ideea de « dimensiune redusă » este prezentă. în fiecare caz. [11] « Objet est le mot retenu en terminologie pour désigner “tout ce qui peut être perçu et conçu” (ISO 1087-1. […] Objet n’est pas non plus à entendre comme ponctuel ou statique : ce peut être en terminologie une procédure. dans un formalisme exploitable par un système informatique. » [9]V. o avem în final despre comunitatea de vorbitori ai acelei limbi. Roche. De remarcat că semantismul unităţilor sintagmatice obţinute prin combinarea bazelor simple stea. care intră în categoria sateliţilor. une action. Depecker et Ch. articolul « La pragmatique lexiculturelle pour accéder autrement. p. « noutatea » introdusă de oamenii de ştiinţă în definiţia planetelor. 3) să se rotească pe o orbită « clară ». [15] În ultima vreme. în felul acesta se elimină o serie de entităţi. Qualifier la référence de phénomène social […]. rafinarea imaginii pe care noi. în viziunea lui R. concurremment à entité. Il a de plus l’avantage de renvoyer plus spécialement à tout artefact. Cela. 246. fără legătură posibilă cu alte corpuri cereşti pe care să le atragă sau să le propulseze în spaţiul cosmic prin forţa lor de gravitaţie. 2001. » (L. 67 / 1987. străinii. planetă cu modificatorul pitic(ă) – având aici rol categorizator – este de fiecare dată diferit. 2) să aibă o masă suficient de mare pentru ca propria lor gravitate să le dea o formă sferică. mai mult sau mai puţin regulată . un processus. ar fi creat imaginea unui sistem solar alcătuit din zeci. Hors Série. în marea majoritate a situaţiilor observate. [14] Faptul este important pentru elaborarea şi corelarea ontologiilor. În viziunea actuală (v. 116 / 1999. une manière de faire. câmp disciplinar aflat în plină dezvoltare azi.2. definiţia – unică şi riguroasă – a categoriei. articolul « Accéder à la culture partagée par l’entremise des mots à CCP ». à une autre culture par un autre lexique ». sute sau poate chiar mii de planete. Science & Vie. Cultura nu mai este percepută sub aspectul de stare ci devine (chiar) acţiune. Depecker & Ch. ce n’est pas exclure la stabilité […]. face diferenţa între acestea şi planetele « pitice ». Leur jeu est simplement limité de 43 . adică enumerării obiectelor cărora li se aplică fiecare dintre ele. Ultima proprietate. Se preferă modelul prototipic pentru reprezentarea extensiei unei categorii. într-un anume fel. [16] « […] c’est socialement que la référence des termes peut être construite de façon relativement étroite. fiindcă. [12] Asemănarea în virtutea căreia sunt reunite obiectele într-o aceeaşi categorie constă în faptul că fiecare dintre ele are un număr mai mare sau mai mic de trăsături comune cu prototipul categoriei. ÉLA. precizarea. Du point de vue de l’ISO. apartenenţa categorială est graduală. Vocabulaire. et la civilisation ne fait rien pour la société si elle ne lui donne le fonds et la forme de la vertu”. par une action volontaire et concertée. altfel spus precizării setului de trăsături definitorii pentru fiecare concept. înţelegerea corectă a informaţiilor culturale transmise de unităţile lexicale ale unei limbi cu care intrăm în contact nu trebuie să ducă doar la îmbogăţirea. dacă ar fi fost toate catalogate ca acesta. 46-47). setul de trăsături conceptuale asociat fiecărei expresii denominative este altul. Roche.

). Terminologies nouvelles No 21. adică dintr-o perioadă anterioară apariţiei tâmplei de dimensiuni mari. [18] Numit şi sfânta sfintelor. 41. usages et pratiques prospectives en cosmétique ». Louis (1973). « La lexiculture : d’un concept instrumental à un outil d’intervention en didactique des langues – cultures ». 19-29. Depecker. Chukwu. istoricitatea conceptelor. « Une approche culturelle de la terminologie ». Les vocabulaires techniques et scientiques. Cabré. Michèle (2002). dénomination et partage du pouvoir : le cas des éponymes ». ne disparaît pas. Maria Teresa (2000 b). in Danielle Candel et François Gaudin (sous la direction de). lexic specializat. 116. 362 p. « Nommer la couleur. respectiv a iconostasului (= tâmplă complexă). în Georgeta Cislaru et al. Marcel (2000). în Maria Teresa Linó et Jean Pruvost (sous la direction de). 590-603. Lyon. în Louis Guilbert et Jean Peytard (Éds). Guillén Díaz. Galisson. Paris. De Boeck. Terminologies nouvelles No 21. Robert (1999). 2007 : 89). (coord.. Paris. Lexic comun. Gaudin. vol. François (1996). Angela (coord.U. ÉLA. [20] Se înţelege de ce există foarte puţine icoane care să dateze dinaintea secolelor al XV-lea şi mai ales al XVI-lea. Émile (1966). « Les informations culturelles dans un dictionnaire bilingue d’apprentissage ». 27-31. Bruxelles. Gaudin. Terminologies nouvelles No 21. Une dynamique entre langue et discours. Desigur. Presses Sorbonne Nouvelle. Maria Teresa (2000 a). 87-100. 20 p. « Terminologie : l’ombre du concept ». Depecker. 20-39. 168. Aspects diachroniques du vocabulaire. Honoré Champion. 140 p.B. 128. Mont-Saint-Aignan. Valérie (2006). Μετα. 467-479. Delavigne. Louis (1965). « Préface ». raritatea icoanelor din acele vremuri foarte îndepărtate mai poate fi pusă în legătură şi cu fragilitatea materialelor pe care erau executate. Une approche sociolinguistique de la terminologie. in Maria Teresa Linó et Jean Pruvost (sous la direction de). Diki-Kidiri. Céline (2007). ÉLA. 44 . « La pragmatique lexiculturelle pour accéder autrement. Diki-Kidiri. ÉLA. Carmen (2003). Guilbert. La formation du vocabulaire de l’aviation. Gaudin.façon volontaire et concerté par les groupes de locuteurs qui se donnent des outils de référence et de normalisation.Duculot. « Science. 2003 : 46). 1. Bidu – Vrănceanu. Langue française 17. vol. E. caracterul dinamic al construcţiilor conceptuale. Paris.) (2000). L’acte de nommer. Mots et lexiculture. Paris. Paris. Gallimard. Christophe (2007). Linó. Uzoma (1996). Le sens en terminologie. 5-6. « Terminologie et diversité culturelle ». 33-50. « Entre idée et concept : vers l’ontologie ». 287 p. Honoré Champion. à une autre culture par un autre lexique ». Caumon. “Sur la représentation mentale des concepts. Galisson. Robert (1987). 5-17. Socioterminologie. Loïc (2002). Entre signe et concept. [17] De aici. Bucureşti. no 4. Larousse. « La spécificité du terme scientifique et technique ». Marcel (2000). Hommage à Robert Galisson. 10-15. no 4. 604-621. « Accéder à la culture partagée par l’entremise des mots à CCP ». in Henri Béjoint et Philippe Thoiron (sous la direction de). Publications des Universités de Rouen et du Havre. Éléments de terminologie générale. Guilbert. Ce jeu. François (2003). REFERINTE BIBLIOGRAFICE Benveniste. 41. bases pour une tentative de modélisation ». « Terminologie et linguistique : la théorie des portes ». Problèmes de linguistique générale. 177 p. 89-107. Loïc & Roche. [21] « Ce type de nomination renvoie à la représentation d’une chose au sein d’un environnement collectif et culturel » (C. Langages. Caumon. « La formation du vocabulaire de la physique nucléaire : quelques jalons ». Mots et lexiculture. Fourment – Berni Canani. Μετα. Presses Sorbonne Nouvelle. Cabré. » (F. [19] Numit şi sfânta. 106-114. Maria Teresa (2003). Presses universitaires de Lyon. Paris. 67. Hommage à Robert Galisson. cependant.

45 . Alain (dir. Roulon-Doko. « Une théorie réaliste de la terminologie : le sociocognitivisme ». Violette & Candel. par deux de ses caractéristiques fondamentales : l’univocité et la monoréférentialité. fondement conceptuel du verbe». Dixel 2010. Rita (2000). Editura Academiei Române. Paris. terme . Presses universitaires de Grenoble. Hors Série. Reeves. 1975. ayant la fonction de désigner et d’identifier. communication spécialisée. dimension culturelle. Bucureşti. Juillet 2009. Dictionnaires Le Robert. En conséquence. il est conçu comme le résultat de l’association entre un concept et une expression linguistique. Les orientations théoriques de la dernière décennie. Danielle (2006). Temmerman. on met en lumière quelques-unes de ses nouvelles dimensions. Dictionnaire culturel en langue française. « Symbolisme végétal et terminologie dans la culture malgache ».Ramavonirina. « Mouvance terminologique. Reboul. Publications des Universités de Rouen et du Havre. Anne (2007). Aspects diachroniques du vocabulaire. dans la discipline connue sous le nom de terminologie générale. în Danielle Candel et François Gaudin (sous la direction de). 2009. Y compris la dimension culturelle des termes. 39-42. ignorées antérieurement par les terminologues. 43-45. Alexandru (2002). Hubert (2007). Paris. RÉZUMÉ DIMENSION CULTURELLE DES TERMES Le terme est habituellement considéré comme un des éléments constituant une terminologie qui fonctionne dans un domaine spécialisé. dans les dictionnaires et dans la presse : le cas de < mondialisation . accordent peu d’attention au terme en tant qu’élément constitutif d’une nomenclature et le conçoivent notamment en tant qu’instrument ayant un rôle décisif dans la communication spécialisée et non seulement.globalisation > ». Meridiane. Bucureşti. Seuil. Langage et cognition humaine. Science & Vie. Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX). 246.) (2005). No 1102. l’espace d’une courte diachronie. 157-183. Chroniques des atomes et des galaxies. Dictionnaires Le Robert – Sejer. Paris. Paulette (2000). Mars 2009. Terminologies Nouvelles No 21. Sursele exemplelor Efremov. Icoane româneşti. Mont-Saint-Aignan.Terminologies Nouvelles No 21. Rey. 58-64. 392 p. Sans avoir négligé le rôle du concept dans l’instauration du sémantisme d’un terme. Grenoble. «Le geste technique. Terminologies nouvelles No 21. Toledano. Olivia (2000). Mots clés : terminologie générale. Tomes I-IV. Science & Vie. dont nous désirons nous occuper dans cette étude.

se rapportant à des aspects de la vie « habituelle » des fidèles orthodoxes. théologique. la raison principale de cette situation est d’ordre confessionnel. Par contenus confessionnels. ressources électroniques.) toutes les possibilités terminologiques d’équivalence. roumains. la langue française n’a pas connu une longue tradition d’expression des contenus confessionnels de l’orthodoxie. le mariage). grecs. de leur vie religieuse (profession monastique). ou bien la raison culturelle-traditionnelle d’exister. grecque ou slavonne (pour la plupart).Felicia DUMAS. ainsi que certains fidèles) sont indispensables et essentielles. qui n’ont pas eu le temps (dans la diachronie) de se lexicaliser en français. l’orthodoxie s’est développée une terminologie propre à l’individualiser confessionnellement du point de vue lexical. mais il y a une variété de sources religieuses considérables rédigés en français. comme la langue roumaine. dogmatique ou ecclésiologiques. Université ”Al. bolniţă ou bogdaproste –qui sont très usuels pour les locuteurs roumains en général et les orthodoxes pratiquants en particulier connaissent en français des formes de lexicalisation différentes ou n’ont pas du tout d’équivalent . des sites orthodoxes. pour des termes trop précis et trop connotés du point de vue de leur spécificité confessionnelle culturelle roumaine. écrites. par un style ecclésiastique. serbes. comme le jeûne. Cuza”de Iaşi QUELQUES TERMES ORTHODOXES EN ROUMAIN ET LEURS « POSSIBLES » EQUIVALENTS FRANÇAIS En travaillant à la rédaction d’un dictionnaire bilingue roumain-français. français-roumain. en France). nous nous sommes heurtée à un problème assez délicat concernant les concordances et les non-concordances culturelles (exprimées du point de vue confessionnel) qui existent entre les deux langues. qu’est ce que le traducteur des textes de spiritualité orthodoxe ou bien l’auteur d’un dictionnaire bilingue de termes religieux orthodoxes devraient-ils faire ? Chercher dans un maximum de sources religieuses possibles (de différentes natures. Ils devraient aussi compléter ce corpus de sources avec leurs propres investigations (enquêtes lexicales de terrain) valorisées sous la forme des fiches lexicales. Il s’agit de termes qui relèvent d’un contenu « très pratique » de l’orthodoxie. l’orthodoxie est sous-tendue et caractérisée par toute une culture religieuse. de termes religieux orthodoxes. Développée depuis très longtemps dans l’espace roumain. les enquêtes lexicales menées dans des milieux authentiques (monastères ou paroisses. Comme nous le disions ailleurs. Des termes comme naş de cununie. Implantée en France au début du siècle dernier. ou encore les rituels de la mort. des blogs ou autres types de ressources électroniques dignes de confiance du point de vue de l’authenticité confessionnelle et linguistique des faits de langue et de vocabulaire enregistrés. de călugărie. C’est ce que 46 . documents vidéo. [1]. I. grâce notamment aux émigrés russes. mais aussi toute une série d’aspects pratiques qui relèvent de la vie quotidienne des fidèles. Il est vrai que les instruments « classiques » de travail font défaut dans ce domaine. etc. nous comprenons non seulement les composantes liturgique. auprès de sujets très initiés dans la pratique de l’orthodoxie (des moines et des moniales orthodoxes. les moments importants de leur vie civile (le baptême. dezlegare la peşte. D’autre part. un vocabulaire très bien individualisé. harţi. composé de mots d’origine latine. comme nous l’avons déjà précisé. Dans des situations pareilles. reflétées notamment au niveau terminologique. des prêtres ou des évêques.

sans aucune connotation religieuse. (office abrégé du saint Baptême). Le paranymphe échange les anneaux de fiançailles et les couronnes de mariage. Si le mariage est beaucoup moins fréquent en France qu’en Roumanie. c’est le mot témoin qui est employé. vous avez revêtu le Christ. Părintele spiritual al celui care urmează a fi tuns în monahism. définis toutefois dans d’autres contextes spirituels de la vie des fidèles : le mariage et la profession monastique. Si pour la profession monastique. traducteur infatigable de l’ensemble des offices et des hymnes de l’orthodoxie. même pour un usager pas vraiment initié dans la pratique de l’orthodoxie. en fait référence dans la réponse proposée à notre question. SNS.[2]. ||~ de botez. Ces différences culturelles sont responsables des difficultés concernant les équivalences des termes mentionnés. et l’on chante : Vous tous qui dans le Christ avez été baptisés. si c’est nécessaire. c’est lui qui a fixé.). respectivement. PC.). nos enquêtes menées auprès de sujets bilingues (franco-roumains. care urmează a fi binecuvântat de preot şi unit prin taina cununiei: parrain (m. Pour un catholique. Par conséquent. ca monah: parrain (m. parmi les premiers. Alléluia. en principe ils ne le font pas à l’église aussi . [3]. des questions se posent pour équivaloir en français le même type de parents spirituels. Son parrain était le moine du Grand habit Proclus Popa. || sin. ont été traduits en français du grec par le père Denis Guillaume. le mot paranymphe ne semble pas avoir été repris par l’ensemble des utilisateurs de la terminologie orthodoxe en français . le mariage dans le monde latin étant assimilié à un contrat. de la profession monastique. Părintele spiritual al tânărului cuplu. GEA. Si pour désigner le parrain ou la marraine qui présentent l’enfant au baptême. D’ailleurs. Părintele spiritual al copilului. il tient les couronnes au-dessus de leur tête (office du couronnement). Même si nous avons montré ailleurs que le nombre de professions monastiques orthodoxes a connu un grand essor en France les vingt dernières années surtout. Il n’est nullement le cas en français. GEA. [6]. Les offices proprement-dits du mariage et. les équivalences avec naş et naşă sont très claires entre les deux langues (le roumain et le français). le prêtre les prend tous deux par la main et leur fait faire trois fois le tour de la table. tenu par le parrain (ou la marraine) si c’est un enfant. il propose les termes d’Ancien et d’Ancienne. „Nas de cununie”. et nous parlons ici des jeunes couples qui en France sont très rarement orthodoxes. Ensuite. les nouveaux (ou nouvelles) tonsuré(es : parrain. CED. Sa tonsure monastique fut approuvée par la Métropole de Moldavie et elle eut lieu le 2 août 1937. Le paranymphe les suit. persoană de sexul masculin care ţine în braţe copilul la botez: parrain (m. paranymphe(s) (m. respectivement. Les mots roumains ont l’air très banal. et de grande autorité ecclésiastique (évêques et prêtres) nous ont livré le terme qui correspondrait « normalement » à la relation spirituelle instaurée entre le parrain et les nouveaux-mariés. un ascète plein d’amour et d’humilité. pour le parrain du mariage.).). originaire de Piatra-Soïmului. pour un orthodoxe. le choix de mener une vie monastique est encore plus rare. et lorsqu’ils le font. l’un de nos sujets d’enquêtes privilégiés. les termes employés dans ce type très précis de contexte. évêque orthodoxe Français. [4]. [5]. || ~ de călugărie. Dans ce cas.nous avons fait afin de trouver les équivalences dans le cas des termes mentionnés et que nous aimerions discuter par la suite. dans le département de Neamts. où l’institution du mariage a connu une évolution en baisse dans le monde occidental en général et français en particulier. surtout le premier : naş de cununie. Avec le baptisé. || ~ de cununie. c’est parrain. Les jeunes couples se marient rarement. 47 . le prêtre fait trois fois le tour du baptistère. Voici ce que nous proposons toutefois comme correspondances systématisées en entrées lexicographiques : naş m. [7]. d’origine française et vivants en France). c’est témoin.

). permisiune din partea Bisericii de a nu ţine post în zilele respective: sans jeûne (loc. [14]. CMSA. celle qui ayant passé déjà un certain temps dans la probation monastique et l’obéissance à son Ancienne. || sin. CEO. à cause de ses connotations culturelles spécifiques à l’espace orthodoxe traditionnel roumain et à une période historique où les monastères avaient autour d’eux de pareils infirmeries. l’huile et le vin sont autorisés aux fêtes suivantes. [9]. Dans le même domaine réferentiel de la pratique du jeûne. însemnate în calendar: le poisson est autorisé (permis). toute abstinence est supprimée. en langue française. tel que nous avons pu le constater de l’ensemble des sources compulsées): dezlegare la peşte. L’équivalent français du mot roumain harţi a été aussi assez difficile à établir (et. Denumire populară a zilelor de miercuri şi vineri în care postul este susupendat. [12]. devenind mama spirituală a acestuia : marraine (f. Persoană de sexul feminin care ţine în braţe copilul la botez. à identifier).). Permisiunea de a consuma peşte în anumite zile din posturi. Pendant la semaine qui suit le dimanche du pharisien et du publicain. CED. Dans un tout autre domaine. sans jeûne.). de même pour l’huile. Sa marraine habite en France et c’est une fille spirituelle du père Placide. pas de jeûne. bénédiction-poisson (f. [10]. Vendredi 31 décembre. Vendredi 31 décembre. pas de jeûne (loc..pl. toute abstinence est supprimée.||sin. bénédiction-poisson. n. ||~ de călugărie. OIOI. désire recevoir la tonsure.).. || sin. La structure de l’entrée lexicographique consacrée à ce substantif va dans le même sens d’une initiation totale -lexicale et confessionnelle à la fois(que nous jugeons obligatoire pour un dictionnaire de ce type d’équivalences): définition lexico-sémantique en roumain. employé exclusivement au pluriel pour désigner une période normalement destinée au jeûne pendant laquelle cette pratique d’abstinence alimentaire est supprimée. FJMD. La dispense de poisson signifie qu’il est permis de manger du poisson. n. ces syntagmes sont plutôt surprenants du point de vue de leur lexicalisation explicite en français pour l’usager roumain de ce type de terminologie.naşă f.. abstinence de viande seulement. [15]. CMSA. n. soit une construction syntaxique entière (assez complexe). [11]. Maică ce serveşte drept călăuză duhovnicească unei tinere care urmează să fie călugărită : Ancienne (f. [13]. ésuivalence en français et contexte d’emploi représentatif pour celle-ci en langue française: harţi m. lexicalisé en français soit de la même façon (par un syntagme nominal). dispense de poisson (loc. afin de proposer un équivalent à 48 . Le poisson. FSJC. tout d’abord. Quand les soeurs commencent les Heures.). [8].). Par conséquent. Il s’agit d’un substantif d’origine grecque moderne en roumain. Mentionnés par les différents calendriers liturgiques en usage dans les paroisses et les monastères (orthodoxes) francophones. prédicative (nous précisons le fait que les syntagmes considérés comme synonymes sont mentionnés par ordre décroissant de leur fréquence d’emploi au niveau de la terminologie orthodoxe. Lundi 21 novembre. nous avons le syntagme nominal dezlegare la peşte. soit sous la forme d’une construction complexe. est amenée par l’ecclésiarque et son Ancienne (office du petit habit pour la réception du mandyas). || sin. GEA. il a comme correspondants soit des syntagmes nominaux. un terme roumain d’origine slavonne comme bolniţă est très difficilement traduisible en français. 25 mars (Annonciation). Entrée de la Mère de Dieu au temple . Tous les jours de la semaine de la Tyrophagie. quand elles tombent un mercredi ou un vendredi: 7 janvier (Saint Précurseur).

Spital amenajat pe lângă o mănăstire: infirmerie (du monastère) (f. Tout en précisant la signification du mot et le fait qu’il ne connaît pas d’équivalent en français. En français contemporain. „Dieu soit loué”. Felicia. [17]. nous avons consulté surtout des sources religieuses (écrites ou électroniques) portant sur les réalités de la vie monastique. Peut-être. par le père Denis Guillaume. (Saint Siloaune de l’Athos). il ne peut pas y avoir de terme correspondant. Felicia. en se prévalant de son rôle d’instance normatrice d’initiation terminologique du destinataire roumain de son outil lexicographique: Bogdaproste interj. pour le repos de son âme. l’exemple le plus flagrant de non-concordances confessionnelles engendrées par le contexte geographique et culturel différents où l’orthodoxie s’est développée et a développé son revêtement lexical spécifique. car les pratiques rituelles en matière de pannychides pour les morts sont beaucoup moins développées en France. [5]. Il meurt le matin du 11 septembre 1938 (24 septembre. C’est. selon le calendrier julien en usage sur l'Athos). comme il n’y a pas la coutume d’offrir à manger à des vivants en mémoire des défunts et de donner l’aumône pour le repos de leurs âmes comme dans notre culture traditionnellement orthodoxe. « Le moine orthodoxe en France à l’époque contemporaine ». Le Père Cléopas. nu există în limba franceză niciun echivalent. L’orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. Am putea aproxima printr-o formulă de mulţumire care să conţină numele lui Dumnezeu. ces différences sont reflétées de façon très évidente au niveau lexical. Grand Euchologe et Arkhiératikon. mentionnées plus haut. [4]. Son contexte d’emploi immédiat en roumain est celui de remercier quelqu’un pour le don (en principe alimentaires) reçu de celui-ci pour la mémoire d’un défunt. Cuvânt cu care se mulţumeşte pentru ceva primit de pomană şi care înseamnă „Dumnezeu să(ţi) ierte păcatele”. [16]. în primul rând datorită nedezvoltării practicilor ritualice ale datului de pomană pentru sufletele celor adormiţi. 49 . peut-être. NOTES [1] Dumas. cette interjection veut dire „Que Dieu pardonne les (tes) péchés”. de ce que nous appelons la terminologie religieuse orthodoxe individualisée en français.ce terme. à l'heure où l'on dit les matines. dont la signification en français est la même. l’auteure du dictionnaire que nous sommes se doit néanmoins de proposer une forme d’approximation lexicale. Nos enqûetes lexicales corrroborées à la compulsation de la quasi-totalité des sources propres aux pannychides et aux funérailles nous ont amenée à la même conclusion: il n’y a pas en langue française d’équivalent pour ce terme. Etymologiquement. bolniţă f. Tout comme les autres. [3]Dumas. ayant abouti au „banal” infirmerie. me semble-t-il. il est tout aussi „banal” au niveau de ce type d’emploi que son correspondant roumain lors de la période de gloire de son emploi (Moyen Âge. CED. OW. ca spre exemplu: Dieu soit loué! Bogdaproste n’a pas d’équivalent. [2] Grand euchologe et arkhiératikon. à l'infirmerie du monastère.). XVIIe et XVIIIe siècle). Un autre terme roumain d’origine slavonne qui nous a posé peut-être le plus de problèmes quant à son équivalent français est bogdaproste.

Lausanne : l’Age d’Homme. L’orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. Teresa (1998). « Le moine orthodoxe en France à l’époque contemporaine ». [7]. Rezultatele anchetelor lexicale de teren se dovedesc a fi. protestantisme. [15]. Branişte. Otawa: Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin.. orthodoxie. Les mots du christianisme. vol.egliseorthodoxe. Rome : Diaconie apostolique. în această situaţie. Feuillet Saint Jean Cassien. Rome : Diaconie apostolique. Liban : Presses de l’Université Saint-Esprit de Kaslik. colloque national et international. informations orthodoxes sur internet. nouveau Synecdimos (1997). în aceste cazuri. collection « Grands spirituels orthodoxes du XXe siècle ». OrthodoxWiki. in Annales de Philosophie et des Sciences Humaines. catholicisme. Calendrier liturgique. préface de Mgr. bolniţă sau bogdaproste cunosc în limba franceză lexicalizări diferite de cea română. [8]. Iaşi: Casa editorială Demiurg. lexicalizare. [12]. Daniel. introduction de Jean-Claude Larchet. Par le Père Denis Guillaume. moine du Mont Athos (1998). Le Spoutnik. Ene. Grand Euchologe et Arkhiératikon. méthode et applications. Fleurs du Jardin de la Mère ed Dieu.. [11]. [13]. mai mult decât preţioase -esenţiale. tome 2. Monastère Saint-Antoine-le-Grand. [9]. dr. Dumas.[6]. Païssios. Corpus d’enquêtes Dumas. Calendrier liturgique (2008). Edité par le Monastère Saint-Jean-le-Théologien. Corpus d’enquêtes Dumas. Trois religions un seul Homme. La această problematică a concordanţei sau neconcordanţei culturale şi confesionale reflectată la nivel terminologic între cele două limbi am dori sa ne referim în articolul nostru. sau nu au deloc echivalent. avec une Introduction de Mgr Marc. pr. Cabré. ortodoxie. prof. 24. [10]. Editura Diecezană Caransebeş. Par le père Denis Guillaume. père. Dumas. Paris : Fayard. Dominique (2005). de termeni religioşi ortodocşi ? Să caute într-o gamă extrem de variată şi într-un număr cvasi-exhaustiv de surse religioase toate posibilităţile terminologice de echivalare. Théorie. métropolite de la Moldavie et de Bucovine. Monastère Saint-Antoine-Le-Grand. p. évêque vicaire de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. harţi. Feuillet Saint Jean Cassien. Ecaterina. traducătorii de texte ortodoxe sau autorul unui dicţionar bilingv. Monastère Saint-Antoine-le-Grand. Calendrier liturgique. Le Tourneau. Grand euchologe et arkhiératikon (1992). Calendrier orthodoxe électronique : calendrier. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. [16]. 235-251. dezlegare la peşte. (2001). Felicia (2009). limba franceză. I. Naş de cununie. La Terminologie. Branişte.com. Fleurs du jardin de la Mère de Dieu. de călugărie. Corpus d’enquêtes Dumas. Ce ar trebui să facă. Felicia (2009). père (2003). 50 . traduit du roumain par le hiéromoine Marc. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES: Balan. Cuvinte-cheie: terminologie. Bulletin hebdomadaire d’information de la Métropole orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. Orthodoxie. REZUMAT TERMENI CREŞTIN-ORTODOCŞI ROMÂNESTI ŞI ”POSIBILELE“ LOR ECHIVALENŢE ÎN LIMBA FRANCEZĂ La nivelul terminologiei ortodoxe din limba franceză. Le Père Cléopas. métochion de Simonos Petra. specific cultural. [14]. Grand Euchologe et Arkhiératikon. [17]. prof. precum şi la rolul complex al autorului unui asemenea dicţionar bilingv. cuvinte specifice culturii tradiţionale ortodoxe româneşti îşi găsesc cu greu echivalenţe lexicale.

distincţie care intervine predilect în analiza limbajelor tehnice. Pentru accepţiunea în care folosim sintagma limbă funcţională. la neologisme). bancherii ş. această abordare se impune. se trimitea la franceză: („N[eologism]. [2] „(Finanţe) Instituţie publică în care se adună agenţii de schimb.”. demersul nostru are ca scop practic imediat propunerea unei scheme corecte. În 1913. Necesitatea luării în considerare a distincţiei invocate este exemplar ilustrată de analiza neologismului bursă [a]. spre deosebire de limba istorică.2. reale. La reluarea redactării secţiunii identificate prin sigla DA din Dicţionarul Academiei Române (aşa-zisa „serie veche”). în care semnificatele coincid cu desemnările. pentru vânzări şi cumpărări de obligaţii de rentă de stat. în linii generale. lista abrevierilor bibliografice folosite) includea în lista de termeni o singură intrare bursă. este vorba. vezi. adesea. a pătrunderii. 51 . cu două sensuri de bază: [1] „Pensiune gratuită acordată prin concurs unui elev (într-un internat).”). dintre care. din cauza dificultăţilor. pentru cele ce urmează. trimitem la acest sens referindu-ne la ‘stipendiu’). la nivelul limbii de cultură.a.3. p. stipendiu…” (în continuare. trimitem la teoria coşeriană privind conceptul respectiv.Stelian DUMISTRĂCEL – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi Doina HREAPCĂ – Institutul de Filologie Română „A. Philippide” Iaşi ÎMPRUMUTUL NEOLOGIC ROMÂNESC BURSĂ DIN PERSPECTIVA LIMBILOR FUNCŢIONALE 0. respectiv aceea a analizei cuvântului respectiv din perspectiva existenţei unor limbi funcţionale diferite. 0. de a le stabili etimologia unora (ne referim în special. cereale etc. 1. a unui împrumut din franceză. mai ales în domeniul „nomenclaturilor”. întrucât cunoaşterea şi indicarea statutului unor cuvinte se complică. sau neologismelor bursă1 şi bursă2 [b] din limba română. 269). cu sensuri diferite.1. dintr-o dublă perspectivă: aceea a componenţei vocabularului ca (potenţial) inventar general. acţiuni de societăţi comerciale. 0. în lexicologie.1. 1. Pentru etimologie. 253). a cărui biografie românească (prea puţin cunoscută în acel moment) data. acceptând proiecţia [b]. dat fiind faptul că astfel de limbaje. DA 1913. totuşi. Problema general acceptatei distincţii între lexicul comun şi lexicul specializat poate fi reproiectată din perspectiva limbilor funcţionale (sau uzurilor funcţionale ale limbii). sumă acordată pentru studii şi întreţinere unui elev sau student. situaţie generală semnificativ reflectată şi de dicţionarele de diferite niveluri. Pentru perioada respectivă. bursă1 are şi o extrem de interesantă distribuţie privind utilizarea sa. din fran[ceză]. ba. corespund tradiţiei care se referă la cunoaşterea lucrurilor (ibidem. cu extensia „instituţie care mijloceşte informaţii şi angajamente de lucru pentru lucrători: bursa muncii” (în cursul textului de faţă ne referim la acest sens prin formula „instituţie financiară”). un dicţionar cu profil de tezaur istoric cum este Dicţionarul limbii române al Academiei (în continuare. după cum vom vedea. de aproximativ un secol. uneori. pentru articolul consacrat neologismului bursă. nediferenţiată din perspectiva utilizării funcţionale a limbii.0. putem vorbi de notificarea. de acea limbă care funcţionează în discursuri sau texte şi reflectă competenţa idiomatică efectivă a vorbitorilor unei limbi istorice (Coşeriu 2000: 250. în acord cu informaţia de ultimă etapă din lingvistica şi filologia română.

1. din diferite epoci. ale limbii franceze (însăşi marea majoritate a acestor împrumuturi fiind de origine franceză). în comunicarea nespecializată. în DEXI 2007. – bursă2. 468).Dintre alte dicţionare importante ale limbii române în care a fost tratat un s i n g u r articol bursă.-A. ‘a risca’) cunosc o apreciabilă extensie în vorbirea comună. ca exemplu concludent. a situaţiei din opere de profil din culturi vest-europene. 1. în general. aceeaşi diferenţiere în ceea ce priveşte contractul de comunicare cu cititorul şi. relativ extinsă. la Maiorescu apare şi adjectivul corespunzător: „elevi bursieri”. a acordării alocaţiilor băneşti pentru studii. dată fiind instituirea şi funcţionarea. de exemplu. Massim. I. tot din limba/limbile din care am împrumutat iniţial cuvântul) în planul metaforei (b. cu două intrări bursă. criticată de Titu Maiorescu într-un discurs parlamentar citat în DA 1913: „Elevii sărmani şi silitori vor fi ajutaţi prin burse. redactat de August Treboniu Laurian şi Ion C. bursa neagră. Ca etimologie. de la început. bursă seroasă: „membrană din ţesut conjunctiv care delimitează o cavitate închisă şi al cărei rol este facilitarea mişcărilor 52 . găsim două cuvinte bursă (trimitem la DEX 2009): – bursă1. Bursele se dau prin minister prin concurs conform unui anume regulament” (după Discursuri parlamentare. dacă însuşi acest sens şi sintagmele „tehnice” (b. că este vorba tot de preluarea. singura bursă-pungă anatomică. în special din cea franceză. atât pentru bursă1. vezi. pentru care ordinea sensurilor cuvântului bursă este însă următoarea: „1. este îmbogăţirea acestei intrări cu un al doilea sens. tranzacţii de mărfuri. se observă în lucrări lexicografice care au ca model general DEX-ul (în diferite ipostaze). de exemplu. care ne întâmpină în unele dicţionare din ultimul timp ale limbii române. reflectată într-o schemă lexicografică relativ simplă. pentru bursă1. de exemplu. dicţionar asupra căruia vom reveni în discuţia cu privire la etimologia cuvântului. le menţionăm pe cele ale lui I. însoţit de sintagme de tipul celor citate mai sus. 2. de aproximativ 50 – 60 de ani. muncii. vezi. Astfel. alocaţie bănească lunară”. în timp. în ceea ce priveşte considerarea a două categorii de public (vorbitor şi cititor). explicitarea sintagmei ce urmează. vom reveni. 2. în ceea ce priveşte primul dicţionar academic al limbii române. 2. b. p. Dar. care înveleşte testiculele”. cât şi pentru bursă2. perturbă schema lexicografică prezentată cu privire la termenul bursă1. bourse. aceasta nefiind. bursa locurilor de muncă. cu sensul general de ‘stipendiu’. această problemă era în discuţie. inovaţiile de la nivelul invocat (pe care leam luat. Precizăm. a juca la bursă). însă. prima cu sensul ‘stipendiu’. bursa muncii. se trimite la fr. tratează neologismele după opţiuni şi scheme din dicţionare. neagră ‘comerţ ilicit’. reflectând cunoaşterea şi utilizarea acestui termen la nivelul uzului curent. dar nu fără o motivaţie generală justificată. a juca la b. inclusiv sintagmele şi locuţiunile reflectând aplicaţiile-extensii care au intervenit în planul referentului (bursă de valori. a doua cu sensul ‘instituţie financiară’.2. Ceea ce. de exemplu. plină cu un lichid vâscos. de tipul DEX. nespecializat şi specializat. la nivelul unei limbi funcţionale. limbajul specializat al tehnicienilor domeniului. Astăzi. problemă de principiu asupra căreia nu este cazul să insistăm. 1. instituţie unde se negociază hârtii de valoare. recent. este şi aceea a dicţionarelor de nivel academic. a juca la b. de fapt. cu sensul ‘instituţie financiară’.) se situează. Dar această viziune lexicografică. în linii generale. chiar într-un dicţionar vizând un public-ţintă nespecializat. cumva selectivă. chiar într-o lege din 1876. trimitem la MDA 2001.3. bursă ‘stipendiu’ este un termen cu circulaţie generală. dat fiind profilul etimologic al dicţionarului său. 1897. găsim un al doilea [2] „(Anatomie) formaţie anatomică în formă de sac. de valori. cu distorsionarea viziunii asupra încadrării cuvântului în vorbirea comună sau într-o limbă funcţională. care. în acelaşi timp. după clasicul sens [1] ‘stipendiu’. Candrea (CADE 1926-1931) şi August Scriban (Scriban 1939). un singur articol apare şi la Ciorănescu 2001. DEI 1999.

din perspectiva colaborării la acest dicţionar. mai jos. O explicaţie şi o trimitere asemănătoare găsim şi în NDU 2008. singurul sens cu care era înregistrat un termen bursă într-o ediţie mai veche a Lexiconului tehnic român. aşa cum anticipam. includerea. de exemplu.v. însă. o terminologie medicală internaţională: denumiri cum sunt cele enumerate mai sus. pline cu lichid. Medicii utilizează şi un derivat de la bursă. care cuprinde o pluralitate de sintagme. în franceză.2. mai jos. este un cuvânt ce aparţine limbii istorice. nume dat pungilor de diferită mărime. de exemplu.). în DEXI 2007 şi în NDU 2008. numind maladii ale formaţiilor respective. o semnificaţie strict specializată dintr-un limbaj funcţional. în mod sigur. ce protejează capetele articulare ale oaselor (vezi însă. Dacă ar fi să analizăm situaţia cuvântului bursă exclusiv pe terenul limbii române.organelor la care este anexată”. şi a sensului. din terminologia pomiculturii. olecraniană. că.) formaţie anatomică în formă de sac. pătrunderea şi utilizarea sensului în discuţie în limbajul tehnic al lucrărilor de medicină din România. dar motivul preluării îl constituie. prezenţa. Dar. a unei ramuri roditoare la măr şi la păr. aspect asupra căruia ne vom opri în cele ce urmează. îngroşată. cum ar fi. au. o problemă de logică simplă care intervine este aceea ce poate fi formulată ca întrebare de bun simţ: ce legătură poate fi invocată pentru existenţa. localizată în regiunea articulaţiilor. o sintagmă comparabilă (probabil calc după germană) găsim în Diaconovici 1898: „bursă mucoasă – în anatomie. cari îi fac ţesuturile fărâmicioase. a unor practicanţi din domeniul medicinii. de exemplu. într-un dicţionar general. care poartă urmele acestora şi e plină cu substanţe amidonoase. Sin[onim] Pungă”. conţinând un lichid vâscos: bursă seroasă”. corespondente şi în limba engleză sau italiană. lexicului comun. numind tot atâtea formaţii anatomice sub forma unor pungi din ţesut conjunctiv. trohanteriană. precizăm că prezenţa sensului în discuţie de la bursă1 din DEXI 2007 se explică măcar şi prin contribuţia. ori TLF. această noutate semantică are la bază un element din schema lexicografică generală a cuvântului franţuzesc bourse. aşadar. cu o terminologie la fel de bogată. Cu titlu de adaos de informaţie. Ca simplă proiecţie strict tehnică în ceea ce priveşte „încărcarea” articolului cu sensuri specializate. în articolul respectiv. tot pentru sensul [2] al termenului bursă1: „(med. rămasă după căderea fructelor. aceeaşi sintagmă în LM 1873). privitoare la alt domeniu. dar nu intrăm în această discuţie. moştenit din latină. bursită. prepatelară sau infrapatelară. şi că diferite sensuri ce se referă la elemente de 53 . trebuie să avem în vedere. plină cu un anumit lichid)’. ca redactori. bourse. şi discuţia despre bursa scrotală). o viziune măcar parţial enciclopedică (dar coerentă) ar fi presupus. Vom vedea. trebuie să observăm. atragem atenţia şi asupra sinonimului la care se trimite: pungă (LTR 1958: s. „partea superioară. răspunsul poate fi găsit în informaţii cuprinse în articolele consacrate termenului bourse în diferite dicţionare ale limbii franceze care au servit lexicografilor români ca modele pentru redactarea neologismelor împrumutate din limba respectivă. cum ar fi Larousse. a unui sens specializat (‘membrană din ţesut conjunctiv…’) pentru un neologism cum este bursă reprezintă numai un compromis parţial. reprezentând. reţinem câteva sintagme din respectiva limbă funcţională de pe internet. 2. cu explicaţii conjuncturale diverse. fără să apelăm la lucrări de profil medical tipărite. limita maximă ar putea s-o constituie preluarea integrală a lanţului semantic de la cuvântul bourse (eventual bourse1) din lucrări lexicografice franţuzeşti de tip tezaur. din limba română. bursă subacromială.3. Dincolo de simpla traducere din franceză. 2. a unei succesiuni [1] ‘stipendiu’ → [2] ‘pungă (anatomică. Neîndoielnic. În afara lucrărilor din bibliografia DLR. al căror părete subţire e format dintr-o structură fibrinoasă…” (vezi. pornind de la latină. Ca de obicei.

din vânătoare. una ce ţine seama de criterii de antropologie culturală. în care cuvântul este tratat monografic. pentru diferite sensuri. ne aparţine. din perspectiva istoriei limbii. iniţial. Tot în această direcţie se plasează. iar alta a culturii materiale [β]. În această clasă cel mai important loc 54 . ne interesează cele de tipul „Livresc”. pe două direcţii principale. bursă seroasă. Cele două direcţii anunţate sunt următoarele: – o primă direcţie (dar nu numaidecât cronologică) reflectă folosirea. respectiv cheltuiţi pentru un anumit scop’. ‘bani adunaţi cu anumite destinaţii. 3. ‘săculeţ sau buzunar pe care şi-l formează omizile diferitelor lepidoptere’. sensul citat din LTR 1958). folosirea cuvântului în sintagma bourse séreuse ‘cavitate virtuală. ‘pungă (de piele)’. şi în care utilizarea cuvântului din optica a ceea ce numim «limbi» sau «limbaje funcţionale» este marcată. – o a doua direcţie poate fi urmărită din dublă perspectivă. Ca o primă observaţie de cadru general. în acest caz considerându-se că există două cuvinte franţuzeşti bourse. folosită la vânătoarea de iepuri’. cea a „naturaliilor” [α]. Menţionăm că sistematizarea care urmează. În perspectiva „naturaliilor” se plasează sensuri care indică utilizarea cuvântului. din domeniul botanicii. dintre care. Acest tip de dicţionar este Larousse 1928. limitată de o membrană conjunctivă. 3. fie ca două intrări. ‘peliculă ce înveleşte o ciupercă proaspăt eclozată’ etc. Dar cea mai importantă zonă terminologică specializată pentru acest grup semantic o reprezintă denominaţia corpului omenesc. de exemplu. dar mai ales din diferite epoci. aici se încadrează şi sensul ‘stipendiu’ la care ne-am referit anterior.civilizaţie (de tipul ‘stipendiu’. în articolul analizat din Larousse 1928. cu o singură intrare bourse. 3. din pescuit: ‘nume generic pentru plase închise’.1. pentru discuţia de aici. ori marcând domenii ale ştiinţelor şi activităţilor social-economice: „Medicină”. „Botanică”. mai apoi. de exemplu. prin paranteze de circulaţie care indică diferite aspecte ale variaţiei diastratice. printre acestea. una a „naturaliilor” [α]. asupra celei mai importante.1. prin analogie. a cuvântului pentru a numi ‘banii cuprinşi într-o pungă’. din vestimentaţie. ce are rolul de a facilita mişcarea organelor cărora le este anexată’ (pentru această sintagmă. după părerea noastră.2. au forma unui sac sau a unei pungi. mai sus. Prima viziune este aceea a mai vechilor dicţionare tezaur. Cuvântul bourse a fost (şi este) utilizat pentru a numi obiecte sau instalaţii care. Ne ocupăm mai întâi de categoria [β]. în funcţie de sensul etimonului şi de evoluţia semantică. ce porneşte de la faptul că bourse înseamnă.1. dar şi în cel din Larousse 1993. la ceafă. în linii generale.1. părul bărbaţilor’ etc. în linii mari. de exemplu. relativ aleatoriu. ‘instituţie financiară’) sunt rezultatul unor extensii. ‘săculeţ din stofă în care se strângea. evoluţia desfăşurându-se. printre care. notăm că. 3. într-un lanţ din care unele verigi lipsesc în articolele din dicţionarele limbii române care prezintă adoptarea împrumutului respectiv din franceză. şi în dicţionare ale limbii franceze de diferite profiluri. pentru a denumi tot felul de ‘umflături’ din mediul animal şi vegetal. vezi. apoi. respectiv specializări semantice. datele pe care le prezentăm sunt plasate. aşadar a obiectelor/instalaţiilor produse de mâna omului. din pomicultură. în DEXI 2007 şi NDU 2008). în principiu. prin extensie. termenul în discuţie este tratat fie ca o singură intrare. ‘plasă în formă de buzunar. din zoologie. ‘umflătură a crengii pomilor fructiferi din care se ivesc florile şi fructele’ (vezi mai sus. sensul/sensurile ce ţin de conceptul de ‘instituţie financiară’. pentru a putea insista. din această categorie cităm. „Finanţe” etc. în articolul respectiv urmărindu-se o bogată filiaţie semantică.

sub forma de plural.1. care conduce la despărţirea informaţiei cu privire la un anumit termen în două intrări deosebite. aici. care se prezintă ca pungi sau învelişuri localizate în zona articulaţiilor oaselor. din gr. precizăm că. fr. în prima situaţie se află sensurile speciale ale termenului devenit tehnic în vânătoare. bourses. altele cu posibilităţi mai reduse din perspectiva contractului de comunicare. în terminologia medicală. acestea sunt. pungă’. remarcăm o surprinzătoare corespondenţă în plan referenţial între franceză şi română în ceea ce priveşte denominaţia plantei „capsella bursa pastoris”: în franceză bourse-à-pasteur. bourse este moştenit din latină. considerată necunoscută ori nesigură). reţinem însă observaţia că diferiţi descendenţi romanici. din raţiuni etimologice la care ne vom referi în cele ce urmează. găsim o definiţie de strictă specialitate: „enveloppes des testicules. borsa. în dicţionarul citat. important însă mai ales pentru ilustrarea exemplară a limbii funcţionale a finanţelor. cele interne. prin analogie (din punctul de vedere al formei. În ceea ce priveşte sensurile lat. în continuare. ‘banii propriu-zişi’ şi. βύρσα . „piele”. Vom trece în revistă câteva astfel de opţiuni lexicografice. în ciuda faptului că. cel al terminologiilor populare. semnificaţia ‘Hodensack’ (= scrot.. urmat de expresii figurate având la bază suportul lexical respectiv. „pungă”. 3. ‘săculeţ destinat să cuprindă monede. în cea de a doua plasându-se uzurile din 55 . dar şi al utilizării). Littré 1889: lat. pentru prezentarea analitică. Un loc aparte pentru această discuţie. prioritar pentru ‘scrot’ şi apoi pentru alte formaţii anatomice. adesea. îl ocupă sintagma bursa scrotală.îl ocupă folosirea termenului bourse pentru ceea ce în Larousse 1928 este considerat drept „nume vulgar pentru scrotum”. 1432). dar şi din dicţionarul recenzat în continuare. Din punct de vedere tehnic. Importanţa deosebită pe care o acordăm acestui semantism se datorează etimologiei cuvântului. după Wilhelm Meyer-Lübke (REW 1924: nr. cu numerotarea intrărilor prin cifre-exponent. span. Larousse 1993. ‘stipendiu’. cât şi pentru ţinuta lingvistică în ceea ce priveşte problema etimologiei. în franceză. 3.2. DLR 1984: s. învelişul cutanat al testiculelor) ceea ce ne permite supoziţia că. formant en avant du périnée et au-dessous de la verge un sac allongé veticalement. respectiv „2. Ca obiect de pură curiozitate (în momentul de faţă al discutării temei). byrsa însemna şi „Hodensack”. 3. bourse-à-berger. pentru bourse1 găsim o schemă simplă. care cumulează specializări ale cuvântului. constituind o descriere a utilizării cuvântului din perspectiva evoluţiei limbii istorice. Pe terenul limbilor funcţionale intrăm prin cel de al doilea sens. Aşadar. BOURSE”. ingenioasă: primul sens este cel care derivă de la etimonul latinesc. dar şi de particularizări esenţiale: prin metonimie.1. byrsa. este Robert 1953. pentru comoditatea lecturii. BOURSE” din Robert 1953. anume la grecescul bursa. Am amintit mai sus că.). cf. au. în loc de „1.3. apoi. sau pescuit. se trimite la sursa p e n t r u latină. byrsa. „bursa testiculară” (în Larousse 1993.v. în limba română traista-ciobanului şi punga-popii (cf. dintre care unele cu un grad de accesibilitate mai mare. Un dicţionar-reper pentru această tratare. Cealaltă viziune în lexicografia franceză este aceea în care este luat în consideraţie principiul funcţionării cuvântului la diferite niveluri culturale (mai ales când există dubii cu privire la etimologie. recurgem la grafica folosită până acum. divisé en deux moitiés par un raphé médian”). port.2. astfel că nu este neaşteptată preluarea denumirii respective. it. bourse. aşa cum se prezintă lucrurile şi în Larousse 1928. „geantă de piele”. poate din latină încă. este vorba de reflectarea unor domenii ale cunoştinţelor şi activităţilor omului. bolsa.

cuprinzând numeroase sintagme-formule tehnice. aparţinând limbii funcţionale la care ne-am referit anterior. „bourse des chansons” etc. dar şi din domeniul cultului religios (bourse „double carton dans lequel on met les corporaux qui servent à la messe”). Sensul (învechit) ‘pungă de piele’. pentru extensii de sens. de strictă specialitate. „bourse des valeurs littéraires” (Rolland). legi şi decrete etc. dar şi [b] ca valoare simbolică. III.3. bursa: câte un singur articol borsa.vezi trimiteri.terminologii ştiinţifice propriu-zise (anatomie. propune o schemă originală. ‘instituţie financiară’ în Zingarelli 1929 sau Mestica 1942. che nel XVI sec. botanică).2. respectiv. bourse d'échange. [c] ansamblul celor care frecventează bursa. în sfârşit. Anticipând asupra discuţiei privind etimologia. În ceea ce priveşte o dinamică a lexicului specializat în spaţiile diferitelor limbi funcţionale. finanţe. II. iar. de regulă tot în opere literare. notăm că pentru borsa2. „bourse pour les idées” (Balzac). 3. în ceea ce priveşte numărul intrărilor în dicţionare. însă două articole.2. Cuvântul bourse2 beneficiază de un articol propriu unui dicţionar cu profil tehnic. dintr-o viziune strict specializată. la fel este tratat lexemul bourse şi în Larousse 1993. jouer à la bourse). articolul bourse2 face proba elocventă a proiectării cuvântului într-o desăvârşită limbă funcţională. 56 . în traducere: [a] loc. urmat de locuţiunile ce pornesc de la cuvântul respectiv. Nu insistăm asupra definirii sensurilor din acest articol. în Devoto – Oli 1971. bourse du travail) şi expresii formate de la acest cuvânt caracteristice mediului respectiv (coup de bourse. Zola. „prin metonimie” ‘sumă de bani disponibilă’ şi ceea ce am numit mai sus ‘stipendiu’. la numeroşi scriitori. de schema generală. cele nu mai puţin de patru sensuri referitoare la lumea comerţului. Roger Martin du Gard. „bourse du plaisir”. În rezumat. 3. a căror formulare o rezumăm. corespunzând celor două semnificaţii. [b] piaţa pe care se efectuează tranzacţii asupra valorilor mobiliare sau a mărfurilor. finanţelor. iar. Un extins paragraf enciclopedic încheie articolul analizat aici. Devoto – Oli oferă următoarea informaţie: „Dal nome della famiglia Della Borsa. pe trei secţiuni: I. ne rezervăm o expunere asupra ansamblului respectiv prin contextualizarea din dicţionarul a cărui prezentare urmează. Sensuri care reflectă folosirea termenului pentru orice obiect care seamănă cu o pungă. în plan figurat. Nu ne mai oprim asupra conţinutului articolului bourse1 din Larousse 1993. în care. pentru sensurile ‘pungă’ (şi cele apropiate) şi. edificiu public unde se reunesc persoane din lumea finaţelor. 3. Sensul general ‘membrană în formă de pungă’ din anatomie şi botanică. Cu titlul de informaţie cu caracter general. Pe de altă parte. elocventă este situaţia pe care ne-o înfăţişează articolul bourse2 din TLF: statutul cuvântului poate fi urmărit în funcţie de o relativ foarte bună cunoaştere atât ca [a] nume propriu-zis de instituţie (dovadă pătrunderea în texte din limba funcţională a beletristicii . şi. toate aceste surse cuprind informaţii asemănătoare cu cele prezentate mai sus pentru spaţiul galoromanic (şi catolic) privind utilizarea cuvântului (cuvintelor) borsa.2. TLF prezintă aceeaşi schemă generală pentru BOURSE2. sunt ilustrate cu citate reprezentând texte sau discursuri extrase din tratate de economie politică. din Larousse 1928. în ceea ce priveşte BOURSE1. pentru diferite nuanţe de sens ori pentru expresii. fără să difere esenţial de datele din Larousse 1928 şi Larousse 1993.3. în sfârşit. a Bruges (Belgio) adibi il proprio palazzo a sede degli scambi”. semnalăm faptul că. fireşte. printre care Flaubert. apoi. Druon). din finanţe. Proust. aşadar comun. în ceea ce priveşte informaţia. cf. care nu diferă prea mult. sub bourse2 sunt selectate sensuri strict specializate ale acestui cuvânt. acelaşi tratament i-a fost aplicat şi descendentului din italiană al lat. În linii generale. nediferenţiată. sub [d] sunt enumerate sintagme numind specii de burse (bourse d’affrètement.

2. conform principiului etimologic. atât în Italia. chiar nesiguranţa etimologică constituie o raţiune suficientă. o rigoare profesională/lexicografică pentru instituirea unei intrări noi în lista de cuvinte dintr-un dicţionar. trebuie să cităm exemplaritatea tratării acestui aspect.4. în corpul articolului este citat punctul de vedere al unui mare specialist. care sunt raporturile dintre numele respectiv şi substantivul latinesc bursa.3.”). Lucrurile se complică în ceea ce priveşte etimologia cuvântului bursă2. moştenit din latină (şi atunci. cuvânt moştenit din latină: nicio diferenţă faţă de Littré 1889: latinescul popular byrsa (bursa). loc de întâlnire al comercianţilor din acel oraş (informaţie pentru care se trimte la Friedrich Kluge. Aceeaşi raţiune pentru prezenţa unei intrări aparte. în paragraful din articol rezervat preocupării respective se declară că etimologia cuvântului. le au în vedere sursele mai noi pe care le-am analizat până acum. bourse2. pornind de la locul unde se găsea. a familiei van Der Burse. având acelaşi sens. în oraşul Bruges. din Belgia. Dès lors le mot e courant et remplace le vocable traditionnel de loge…”. de fapt. Oricum. legenda leagă numele instituţiei respective de faptul că. care. dar şi legătura cu numele unei familii din oraşul Brugge. ca să nu mai vorbim de principiul etimologiei directe în cazul cuvintelor pentru care se poate invoca aşa-numita „etimologie multiplă”. pentru care BOURSE2 ar putea să se explice fie ca o extensie de sens de la BOURSE1 (cu observaţia din paranteza precedentă!). incert.0. şi 3. important pentru economia redactării unui dicţionar. 4. cât şi în Flandra (Belgia). observăm că interesează care este semnificaţia numelui negustorului flamand şi. Reţinem îndoiala cu privire la sursa latinească a cuvântului din flamandă. aspecte asupra cărora ne vom opri mai jos (cf. de bourse 1 ou de Van der Bourse. apoi. prezenta următoarele fapte: „Bourse apparait en flamand. 4. în oraşul Brugge. atestat în franceză din secolul al XVI-lea.4). într-un volum din Histoire de la langue française. este nesigură („Etymol. 4. Un punct de vedere asemănător în TLF. Deşi „bursele de valori” sunt cunoscute. 57 . din perspectiva limbii franceze istorice (şi chiar a latinei. reprezintă un împrumut din grecescul βύρσα. ornată cu trei pungi. indicată în capul articolului respectiv: acest cuvânt bourse s-ar explica fie ca o extensie de la bourse1. în Robert 1953: după ce. la rându-i.1. fie de la numele propriu Van der Burse. Ferdinand Brunot. în Larousse 1993: incertitudinea etimologică aparentă (dar poate şi de fond). bancher de la Bruges („p. ne permet pas de trancher”).2. sans qu’on sache au juste s’il vient de bursa ou du nom d’une famille brugeoise dont la maison servait de rendez-vous aux marchands. ‘piele’ care. Problema etimologiei cuvântului în limba franceză 4. Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache). dar se conchide că stadiul actual al documentării nu permite o soluţie definitivă („L'état actuel de la docum. fie de la numele personajului deja evocat într-o scurtă naraţiune. Cu titlul de ipoteză. În lexicografia franceză nu există puncte de vedere diferite privind etimologia intrării bourse1. acum ne interesează problema etimologiei cuvântului (cuvintelor) bourse din perspectiva limbilor funcţionale pe care. antrenând în discuţie însăşi raţiunea celei de a doua intrări bourse în toate dicţionarele trecute în revistă. -é. de vreme ce se trimite la grecescul bursa!). nici nu trebuia separat un alt cuvânt. se pare în secolul al XVI-lea. mai mult sau mai puţin explicit. banquier à Bruges”). Ca punct de plecare lingvistic în problema etimologiei. sugerată de o destul de bogată documentaţie secundară (asupra căreia nu considerăm necesar să ne oprim). Des origines à 1900. Întrucât am consemnat deja etimologia dată în Larousse 1928. casa. întrucât filiaţia respectivă putea fi evidenţiată în cadrul schemei tehnice a lui bourse1). din secolul al XIII-lea. din Belgia (preluăm grafia din flamandă).

în limba funcţională a medicilor de la noi. are la bază latinescul popular bursa. Duden 1969: s. încă în 1873. tradiţional. dacă nu este vorba de un supranume al acestuia. borsa. trecem peste considerarea. Aşadar. lucrurile sunt relativ simple. preceda numele unui domeniu feudal. rezumăm schema articolului respectiv din LM 1873. nu numai alinierea lexicografilor români la sursele tradiţionale în ceea ce priveşte împrumutul neologic.v. A.pe frontispiciul casei unui negustor. oarecum. subliniind faptul. şi aceeaşi este semnificaţia prepoziţiilor de la. Iată prezentarea acestui aspect la Scriban 1939: s. dimpotrivă. conform sistemului mai general de a identifica o persoană pornind de la un nume de loc (cel puţin aşa erau iniţial supranumiţi nobilii: prepoziţia von. în sensul că însuşi negustorul va fi primit ca nume de familie numele casei (porecla acesteia). vol. ital. O schemă convenabilă pentru filiaţia pe care vrem s-o propunem ofereau. unde un negustor invita lumea la casa lui ca să încheie afaceri. dar. curea. bursa. pe acelaşi plan. pusese la intrare o pungă (lat. trebuie să pornim tot de la cuvântul latinesc bursa. dar. 4. Laurian şi I. Şi. borsa. sunt avute în vedere limbile franceză şi italiană: „BÖRSE. borsa. Din consideraţie pentru valenţele dialogului exegetic peste timp. dacă Van der Borse (sau Van der Beurse) ar fi un supranume. geldbeutel. pentru aceşti savanţi.f. 2. ci şi prezenţa. săcuţ de piele şi apoi de orice materie în care se pun bani. din germană. Börse are doar sensurile ‘pungă pentru bani’ şi ‘instituţie financiară’. devenită însemn nobiliar. printre care şi olandezul beurs. la un etimon latin. ceea ce face posibilă acceptarea unui singur cuvânt bourse în dicţionarele limbii franceze (şi. termenul respectiv este utilizat în cuprinsul definiţiilor): „*BURSĂ s. atunci. odată acceptat ca sinonim al lui pungă. b) sumă 58 . βύρσα (cf.. raportate (fără invocarea latinei) la gr. f. pe care o explică. cu sensurile menţionate. în Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache. 2) forum mercatorum” (Grimm. Sensurile şi etimologia cuvântului bursă în limba română Am lăsat pentru această secţiune dezlegarea unei părţi din misterul neobişnuitei şi (aparent) iraţionalei filiaţii [1] ‘stipendiu’ → [2] ‘pungă anatomică (plină cu un anumit lichid)’ din DEXI 2007 şi din NDU 2008. a) conţinutul unei burse. ca filieră a împrumutului. neologismul (românesc) bursă avea şi sensul primar de ‘pungă’. bourse 1) marsupium. după Jakob şi Wilhelm Grimm. logic. asupra instituţiei de care ne ocupăm. Deutsches Wörterbuch. sau. în germană. care l-a preluat din latină! (cf. demn de interes. bani câţi încap într-o bursă. (byrsa = βύρσα = piele. Cel puţin din perspectiva limbii germane. (respectăm grafia autorului): „Primu oraş care a avut o bursă a fost Bruges (Belgia). care îşi invita confraţii la el pentru a încheia afaceri. a unui singur cuvânt bursă în dicţionarele limbii române). 5. Van der Borse sau Van der Beurse. întrucât. Iată (în transcriere literarizată) articolul bursă din LM (semnalăm că. mlat.1.org/bookreader/print. a cuvântului bursă cu sensul mai sus marcat prin [2].) În dicţionare mai noi se indică.). Massim. http://www. bourse şi cu it.php?id=etymologischesw0. în primul dicţionar academic al limbii române. din nume nobiliare franceze).v. franc. se pune problema dacă numele stăpânului casei respective.. s-ar fi extins asupra casei sale şi. it. II (1860). ca bază pentru botezul instituţiei financiare şi pentru tot ceea ce ţine de aceasta. atunci.T. de către Friedrich Kluge. înrudite cu fr. Wb. cuvântul. pungă. prin metaforă. 5. ambele fiind raportabile. transcris în diferite texte Van de Borse. bursa) sculptată pe o peatră”. însă.C. Din motive de cursivitate a tratării. a perspectivei indo-europene de analiză a unor cuvinte din idiomuri germanice. de aci. în fond. bourse) 1. erau gravate trei pungi de bani. de aici. apoi.4. D. Ca semn de recunoaştere a casei.). cu semnificaţia „din”. că autorii aplicau deja principiul etimologiei multiple.archive. franz. o sursă pe măsura istoriei lucrurilor: termenul ca atare a fost împrumutat chiar din neerlandeză (limbă ce se vorbeşte şi în Flandra).

pe lângă realităţi din limba literară a epocii. sumă fixă de 500 lei vechi. în afara unor citate doveditoare. capsulă etc. numind.18. cf. RB. a modului cum avea să evolueze neologismul bursă în limba română. pungă. (Fin. descrierea nu pare a fi una a situaţiei reale a circulaţiei cuvântului respectiv în limba română. ziare şi reviste. bursă mucoasă = săcuţ membranos aşezat pe lângă articulaţiuni. de unde preluăm două citate concludente pentru discuţia de faţă: „O sumă mare dă bani.nr. Ţinând seama de acest fapt. CCB. au… completat lanţul semantic al unor împrumuturi recente. mărturisit iniţial. IL 1840. una raţională.221v. Şăineanu 1900: CVII explică acest sens drept calc după turcă. ca şi în cazul bourse ‘somme d'argent disponible. Informaţia la care ne-am referit anterior. a ceea ce avea să însemne. id. până în secolul al XIX-lea.202. bursă CR 1830.127. cu privire la istoria neologismului bursă în limba română. AR 1837. cât ajunge pentru acoperirea spezelor cuiva. cât şi din punctul de vedere al indicaţiilor precise în ceea ce priveşte diverse limbi funcţionale („în ştiinţe”.147.182. articolul consacrat neologismului bursă din Ursu – Ursu 2006: 139 (precizând faptul că. dar esenţial pentru o corectă prezentare a filiaţiei sensurilor. β) locul unde se strâng membrii acestei uniuni pentru daraverile lor”. dacă unele poziţii din schema articolului din LM par a fi ori chiar sunt simple previziuni.16. acela de a contribui şi la conturarea schemei articolului bursă în volumul consacrat literei B din seria nouă a Dicţionarului limbii române al Academiei. 59 .31. cel puţin într-un caz. ci doar o proiecţie. Trebuie să atragem atenţia asupra organizării informaţiei în LM.120. consacrat împrumutului neologic din limba română dintre 1760 şi 1860. cu care acesta să-şi facă studiile.2. bursă. 5. burză AR 1834.)”. deşi informaţia se poate să le fi lipsit: ne referim la utilizarea cuvântului bursă cu sensul de ‘pungă’.) borsă GIC. Cel mai important aspect l-ar reprezenta faptul că. „săculeţul” ce cuprindea exact 500 de galbeni. după cum a constatat Mircea Seche. 3. conform unor izvoare literare din anii 1832 şi 1862. AR 1839.255. reproduce pe turc. până la un moment dat.110. manuscrise etc.89. 5.17. plin de un fluid uleios care face lunecoase suprafeţele pe care se mişcă tendoanele.19. vor fi lămurite siglele utilizate de cei autori): „BURSĂ s. Dat fiind scopul nostru. de taleri sau de lei vechi. d) în ştiinţe se aplică la diverse lucruri ce au o certă analogie cu bursa în înţelesul de sub 1: folicul.. CDCE. dar şi recuperatoare a operei respective. borsă GC VII. burză (bancă) AR 1835.2. stipendiu.247. mai vârtos pe lângă cele mari. capitală. doar ca o intuiţie se dovedeşte o realitate. 1. bursele testiculelor = boaşele.v. însă corect intuită. de reprezentare a unui conţinut prin conţinător. burză (locul unde să adun neguţitorii) AR 1829. semnalăm şi situaţia substantivului românesc pungă. pe la 1840 cuvîntul era frecvent. în sensul că au „umplut” goluri semantice „pentru obţinerea unui lanţ perfect” (Seche 1966: 167). piste patru sute dă pungi” şi „dobândă… şapte taleri şi jumătate la pungă”. Comerc. atât dintr-o perspectivă istorică asupra limbii. autorii sunt justificaţi. ne este furnizată de un valoros studiu monografic apărut recent. dacă este adevărat că. cu simpla obiecţie. Pentru o modificare (de fapt) metonimică identică. şi în special sumă de bani ce guvernul sau şi altcineva dă unui copil sau june ca ajutor. căruia îi datorăm o atentă analiză. πουγγί. eventual după neogreacă: „pungă. în redactarea unor articole. c) sumă de bani determinată. şi DLR 1984: s. pentru comentarii. autorii primului dicţionar academic al limbii române. TR 1854. ultima jumătate a secolului al XIX-lea. că. în cazul termenului bursă ceea ce ar fi putut fi apreciat. „în comerţ”).131. kisè «bourse et somme de 500 piastre» (ngr. critică. e) în comerţ: α) uniune a negustorilor mari dintr-o cetate însemnată prin comerţul său. foi volante. AR 1831. reproducem.. adesea. care se bazează pe fişarea unui număr de-a dreptul impresionant de surse din epocă: tipărituri. dincolo de orice critică. semnat de N.A.18.de bani ce membrii unei societăţi pun în comun pentru spezele societăţii. ressources en argent’.241.3. dar nu numai aceasta. Ursu şi Despina Ursu. în cele ce urmează. reprezentând cărţi (traduceri şi texte originale). bursă (scaunul bancului) AR 1830.

gazetă de informaţie socială şi culturală”. atenţie: în acest dicţionar. Săulescu. traduceri din Boileau.1. Tot aici încadrăm apariţia cuvântului în dicţionare: bursă şi bersă. ziar”... în texte româneşti.65. s. sensul originar ‘pungă’. Iaşi. în 1836 (SR). Condica limbii rumâneşti. cuprinzând şi termeni şcienţifici şi literari.m. bourse. limbajului juridicoadministrativ (de vreme ce publicaţiile în care este folosit cuvântul reproduc şi comentează anunţuri ale administraţiei). gazetă politică. Icoana pămîntului sau carte de geografie. 60 . 1840 (IL: burză). Iaşi. stipendist” (p. manuscris. Marmontel şi alţii făcute de I. ceea ce va permite o structură logică privind încadrarea sensurilor de tip ‘umflătură (anatomică)’. bursă nu a fost folosit cu sensul ‘stipendiu’. a fost descoperit. în două traduceri din această limbă aparţinându-i lui Ion Heliade Rădulescu: Regulile sau gramatica poeziii. Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc. germ. cuvântul ilustrează mai multe limbi funcţionale.57. VII din Condica limbii rumâneşti (cca 1832) a lui Iordache Golescu (GC). până la 1860. dar şi în „Icoana lumei. cf şi bursă şi borsă. folosind texte accesibile. sensul 2). O constatare generală de istoria limbii interesantă este aceea că. berză. a lui Iordache Golescu (GC. dar urmează. sac mic”. pe care îl are fr.1. „Curierul rumânesc. publicată la Braşov. 6. şi Cervantes. începând cu Dinicu Golescu. 140. 1862 (PD). Don Chishot de la Mancha. 1851 (StDR). domeniu pentru care trebuie să luăm în consideraţie preluarea termenului cu semnificaţia respectivă din franceză. cultivat: „Albina românească. la Teodor Stamati. a lui Dimitrie Marin. de remarcat că în ambele texte apare varianta bursă. în principiu. Bucureşti. este vorba de atestarea din manualul lui Gh.221v. pe când sensul ‘instituţie financiară’ a cunoscut o utilizare apreciabilă. cea care s-a impus ca formă literară. Mai mult. bursă. fără a se indica vreo legătură între cele două substantive. foaie pentru îndeletnicirea moldoromânilor”.343. Bucureşti. şi acela al lui E. 1832 (sigla SIC). Bucureşti.31. cca 1832). („pungă. 1840 (CDCE). orice articol consacrat neologismului bursă din dicţionarele limbii române poate şi trebuie să înceapă cu sensul ‘pungă’. această zonă a comunicării publice este ilustrată de periodice ce se adresau unui public mai larg. 1838 (RB). „Foaie pentru minte. Bucureşti. în manualul publicat de Ioan Rus. Iaşi. într-o traducere din limba germană. 1831 (GPE). PD. gazetă politico-literală”. bersă StDR. Bucureşti. 1854 (TR). fr. după cum urmează: – texte aparţinând stilului ştiinţifico-tehnic propriu-zis: bursă. sac mic pentru bani”) bursă (pungă) SIC. – texte sau discursuri aparţinând limbajului publicistic şi. Eliad. bersă. 6. de I[on Eliade] R[ădulescu]. trei volume. berză SR. – texte aparţinând stilului beletristic. o publicaţie ce avea ca preocupare popularizarea noutăţilor din ştiinţă şi din tehnică (trimiteri la aceste periodice urmează). Bucureşti. RIP I. în vol. din anul 1826 (Însemnare a călătoriei mele). şi de cele din două dicţionare la care se trimite. în Disionăraş românesc de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles. 1842 (RIP). în Condica de comerciu cu anexele ei. 1830 (CR). Braşov 1840 (FMIL). administrativă. scolar. şi redactorilor DA 1913 şi autorilor dicţionarelor ce au urmat. care se ţine cu cheltuiala statului într-o scoală. lipseşte bursă ‘stipendiu’). Prin urmare. indirect. traducere din limba franceză după Florian.167. Aşadar.f. apare „bursă. 141. pungă. Excurs. bersă FMIL 1840. Blaj. Börse)”. Sibiu. inimă şi literatură”. pe baza unei documentaţii extreme de bogate şi de riguroase.39.140 (Cf. culturală şi literară”. bourse (vezi mai sus. 2. ca urmare a t r a d u c e r i i a diferite texte.. Popescu. Nou dicţionar portativ de toate zicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă. Întâiele cunoştinţe de litere şi idei pentru tinerimea şcoalelor începătoare. la p. 1840 (sigla CCB). Protopopescu şi V. termenul „bursier s. cu atestări între 1829 – 1840 (sigla AR). Iaşi. bursă (zărăfii) GPE. „România. bursă GC VII.51. „Telegraful român.

6.2. Statutul de împrumut recent al cuvântului, aparţinând anumitor limbi funcţionale, (poate) inaccesibile cititorilor, îi determină pe redactori (eventual pe autorii textelor, originale sau traduceri) la o reacţie corectă din perspectiva „contractului de lectură”, care se concretizează în demersul dea oferi g l o s e , reprezentând: a) descrierea referentului: „locul unde să adun neguţitorii” („Albina românească”, 1829); b) sinonime (parţiale): „bancă” (ibidem, 1835), respectiv „scaunul bancului” („Albina românească”, 1830; în ceea ce priveşte folosirea termenului scaun, vezi semnificaţia acestuia de ‘reşedinţă; sediu al unei autorităţi, al unei instituţii”, iar pentru forma de singular masculin a celui de al doilea substantiv pe baza unei traduceri din germană, cf., de exemplu, forma de genul neutru Bankhaus; vezi, de asemenea, în legătură cu aceeaşi problemă, forma substantivului în titlul unei traduceri din germană a lui Dimitrie Marin, Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc, apărută la Braşov, în 1836; c) o echivalare: „zărăfie”, în traducerea lui Heliade Rădulescu din mai mulţi scriitori francezi intitulată Regulile sau gramatica poeziii (text deja menţionat). 6.3. În sfârşit, câteva observaţii privitoare la etimologia multiplă a împrumutului. 6.3.1. Sursa germană pentru bursă ‘instituţie financiară’ este marcată de variantele cu -z-, eventual cu -e- ale cuvântului; vezi şi sugestii formale datorită izvorelor traducerilor sau spaţiului cultural; pentru z (burză: „Telegraful român”, Sibiu, 1854); pentru e şi z (berză: Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc, care este o traducere din limba germană (amintită mai sus); pentru e (bersă: „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, Braşov, 1840; Ioan Rus, Icoana pământului sau carte de geografie, Blaj, 1842; trei volume). 6.3.2. Pe lângă fr. bourse şi germ. Börse, la care trimit Ursu – Ursu 2006, ca etimon trebuie invocat şi it. borsa; un reflex direct borsa în limba română poate fi admis însă doar pe baza prezenţei acestei forme în Condica limbii rumâneşti, a lui Iordache Golescu (în textul de mai sus, sigla GC). Forma identică, pentru care trimiterea este la Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele… (sub sigla GIC; autorii monografiei au folosit ediţia princeps, tipărită la Buda, în 1826), reprezintă, de fapt, preluarea directă a unui aparent nume propriu italian (Borsa), de către autorul memoriilor; termenul apare, alături de Locanta, ca nume ale unor aşezăminte din oraşul Trieste; cităm fraza respectivă, interesantă şi pentru explicaţiile date de autor: „Neguţătorii au doao mari zidiri de case ce le numesc Locanta şi Borsa, unde de doao ori pe zi, înnaintea prânzului şi după prânz, să strâng nu numai toţi neguţătorii, ci şi câţi au treabă cu dumnealor, căci ori care, ori cu cine, ori ce treabă are, aciia să întâlnesc… Iar la zidirea ce o numesc Locanta, care are şi o podoabă de palat împărătesc, fac deosebite adunări, în chip de baluri sau clupuri…” (Golescu 1910: 78). 6.3.3. Oricum, în dicţionarele limbii române, în afară de sursa franceză a împrumutului, mai importantă pentru preluarea semnificaţiilor decât pentru forma cuvântului, pentru etimologia multiplă a neologismului trebuie invocat şi latinescul (savant) bursa, după cum, pentru variantele din texte aparţinând secolului al XIX-lea, trimiterea la germană şi italiană se impune de asemenea. 7. În loc de concluzii 7.1. Date fiind informaţiile prezentate în analiza de faţă, ne luăm libertatea de a aduce în discuţie ipoteza de lucru că în dicţionarele limbii române ar putea fi înregistrat un singur cuvânt bursă, în primul rând pentru că acest termen nu are la noi, cum se prezintă lucrurile în franceză de exemplu, o istorie p r o p r i e, conturată, ca evoluţie semantică, în cadrul unor limbaje funcţionale (traducerile în care apare, la început, reflectând istoria cuvântului în franceză şi în germană; cf. 6.1). De acest aspect trebuie să ţinem seama cu atât mai mult cu cât, în dicţionarele limbii franceze chiar, despărţirea în două intrări a materialului, de la un
61

moment dat, se explică, tehnic, mai mult sau mai puţin justificat, din raţiuni (sau dubii) etimologice, dar că, pentru cele două intrări bourse din dicţionarele contemporane ale limbii franceze, poate fi admisă o etimologie în fond comună: lat. bursa moştenit, şi, apoi, pătrundrea aceluiaşi cuvânt din flamandă (cf. 4.2), pornind de la supranumele personajului posibil întemeietor al bursei din Brugge (etimologie admisă şi pentru germ. Börse; cf. 4.4). Prin comparaţie, informaţiile din dicţionarele româneşti reflectă, de fapt, pătrunderea în limba română, în etape diferite, preponderent din franceză, a unui cuvânt polisemantic (în toate dicţionarele noastre, de regulă, pentru etimologia cuvintelor bursă1 şi bursă2 se trimte la fr. bourse). 7.2. În schema lexicografică a unui singur cuvânt bursă în limba română indicarea raporturilor dintre sensurile principale nu depăşeşte dificultăţile, strict tehnice, impuse de logica lucrurilor, atunci când avem în vedere situaţii limită, cum ar fi redactarea unui vechi cuvânt polisemantic românesc moştenit din latină, dar care a căpătat sensuri noi şi datorită unor calcuri. Ne putem referi, de exemplu, la schema cuvântului cap din DA 1940, a cărui structură cuprinde nu mai puţin de şapte grupări p a r a l e l e de sensuri, numerotate de la I la VII, ultima marcată în dicţionar prin paranteza „(Neologic)” şi în care au fost inserate două sensuri marcate cu cifre arabe: 1, din geografie, substantivul fiind, de regulă, urmat de un nume propriu: „colţ al uscatului care intră în mare; promontoriu” (vezi, de exemplu, Capul Bunei Speranţe), şi 2, din alchimie, în sintagma cap-mort, traducerea lat. caput mortuum ‘rămăşiţele din alambic’, cu trimitere la Cantemir („Agiunsem la cuvântul himicilor, adecă la capul mort”). Mai mult, în paragraful etimologic al acestui articol, date fiind diferite sensuri secundare subsumate unora dintre cele notate cu I – V, prezente în construcţii reprezentând calcuri din limba franceză, autorii DA 1940 consideră neologismul şef drept un d u b l e t al lui cap! Într-adevăr, ca efect al faptului că atât rom. cap, cât şi fr. chef sunt descendenţi ai lat. caput (pentru franceză, cf. invocarea unui intermediar din latina populară *capum, -i; TLF), cele mai multe sensuri ale ambelor cuvinte se găsesc în latină, astfel că, în traduceri şi în texte aparţinând limbajului juridico-administrativ din limba franceză începând cu secolul al XVIII-lea, fr. chef a fost echivalat prin cap. Din această perspectivă strict tehnică, dar acceptând şi evidenţa că noi am împrumutat un cuvânt bursă a cărui semantică se regăseşte preponderent în franceză, limbă pentru care raţiunea etimologică a existenţei a două intrări lexicografice nu este fundamentată, sensurile cuprinse astăzi în schemele cuvintelor bursă1 şi bursă2 din dicţionarele limbii române pot fi organizate, în serii paralele, într-un singur articol bursă, după sugestia pe care o găsim deja în LM 1873 (cf. 5.1). 7.3. În sfârşit, pentru a sesiza ceea ce face diferenţa între sensuri de bază ale unuia şi aceluiaşi cuvânt şi cuvinte deosebite, printr-o proiecţie înrudită cu reducerea la absurd, ne referim la posibilitatea de a include într-un articol… atotcuprinzător (!) bursă şi informaţiile cu privire la noţiunea de birjă, adăugând, în primul rând, pentru etimologia cuvântului bursă din limba română şi rusescul биржа, trimitere căreia, în secţiunea privitoare la sensul ‘instituţie financiară’, i-ar corespunde consemnarea folosirii variantei birjă în câteva sintagme, înregistrate în câteva dicţionare, dar care evocă doar indirect instituţia financiară respectivă. Este vorba de droşcă de birjă, la Anton Pann (Povestea vorbii, 1852, după DA 1913), trăsură de birjă, considerată de Scriban 1939 ca utilizată în Moldova, sanie de birjă, la Alecsandri (după Ciorănescu 2001), numind ‘trăsura de piaţă’ (primele două), respectiv, pentru timpul iernii, sania având aceeaşi întrebuinţare, iar legătura cu bursa este dată de faptul că staţia unde aşteptau vehiculele respective se afla în piaţa instituţiei ce poartă numele în discuţie. Pornim de la informaţii furnizate în DA 1913.
62

În acest dicţionar, ca prim sens (arhaic) al cuvântului birjă este înregistrat acela de „piaţa unde aşteaptă trăsurile”, sens ilustrat cu un citat din Pann („Droşca de birjă vine”; vezi şi mai sus), precedat de trimiteri la G.A. Polizu (Vocabular româno-german, Braşov, 1857) şi la Ion Costinescu (Vocabular româno-frances, Bucureşti, 1870). Am putea observa, însă, faptul că interpretarea drept „piaţă” a explicaţiei dată celui de al doilea sens al cuvântului de către Costinescu este numai aproximativă; iată textul din acest dicţionar: „trăsură de preumblat, de călătorit cu plată; localul unde, într-o capitală, stau birjele” – aşadar trimiterea este la un anumit loc, iar acela era, la început, piaţa Bursei, după cum aflăm chiar din paragraful etimologic din DA 1913 al cuvântului birjă: „Din rus. (izvozčičǐja) birža = piaţă unde stau trăsurile (propriu b u r s ă, piaţa bursei…”). În continuare, se face analogia cu termenul fiacre, din limba franceză, însemnând ‘trăsură de piaţă; cupeu’, „după biserica Saint-Fiacre din Paris, înaintea căreia stăteau trăsurile de piaţă” (explicaţii preluate integral, apoi, de Scriban 1939; cf. însă şi CADE 1926-1931, s.v., unde se consemnează faptul că rusescul birža ‘bursă’ a fost preluat în română cu sensul ‘trăsură de piaţă’ „după piaţa Bursei, unde staţionau birjile”. Etimonul rusesc al cuvântului fusese anterior indicat în Raoul de Pontbriant, Dicţiunarul româno-francesu, de…, Bucureşti, Götingen, Paris şi Leipzig, 1862: „birja (биржа, rus.) fiacre, voiture de place”, iar pentru sensul cuvântului respectiv din limba rusă trimitem la Bolocan et alii 1985, s.v., dicţionar în care, pentru биржа, sunt înregistrate următoarele sensuri: 1. ‘bursă’ (instituţia financiară) şi 2. (învechit) ‘staţie de trăsuri’. În sfârşit, pentru a încheia justificarea legăturii indirecte între cuvintele româneşti bursă şi birjă ‘instituţie financiară’, amintim că rusescul биржа este un împrumut din germanul Börse (Vasmer 1964: s.v.; lingvistul german nu exclude, totuşi, sursa „olandeză” – beurs, amintind ipoteza legăturii acestui cuvânt cu numele familiei de negustori Van der Burse, dar consideră puţin probabilă explicarea cuvântului rusesc prin polonezul birża). Vechea legătură semantică între bursă şi birjă este reactualizată recent, lexicografic, pe baza vorbirii locuitorilor din Republica Moldova; în DEI 1999: s.v. birjă, după sensul „trăsură de piaţă”, este înregistrat un al doilea sens, „piaţă”, în legătură cu care trebuia precizat că se referă la piaţa-concept economic, ca ‘spaţiu de cunoaştere a cererii şi a ofertei într-un domeniu’ de vreme ce este urmat de sintagma birja muncii, definită drept „instituţie de stat specializată în evidenţa şi în angajarea forţelor de muncă disponibilizate în urma reducerilor, a concedierilor etc.”. Or, această sintagmă este un semicalc după rusescul биржа труда (iată o descriere a preocupărilor acestei organizaţii, de pe internet, de pe site-ul Биржа Труда и Халтуры: „Описание: Работа, поиск работы, вакансии, резюме, подработка на сайте Биржа Труда и Халтуры”). Introducerea în DEI 1999 a acestei sintagme, cu sensul citat, se explică prin participarea unor lingvişti din Republica Moldova la redactarea dicţionarului în discuţie şi, de altfel, cei care o întrebuinţează sunt cetăţeni ai ţării respective; cităm câteva texte de pe internet: „Spuneţi-mi vă rog dacă te înregistrezi la birja muncii cîţi bani primeşti pe lună dacă nu ai de lucru?”; „nici cei de la birja muncii nu au idee ce reprezintă acestea?”; sau: „şi găseşti acolo [în Londra] la sigur [de lucru], … era un fel de ‘birja muncii’, nu departe de Bromley-by-bow tube station”. O altă formulare: „Birja forţei de muncă” (vezi şi site-urile birja.muncii md; causeni md birja muncii). Încercând o explicaţie în ceea ce priveşte folosirea cuvântului rusesc pentru a numi ‘instituţia financiară’ trebuie să ţinem seama de faptul că, în Bucureşti în special, vizitiii trăsurilor de piaţă, care staţionau în piaţa bursei, erau de origine rusă şi purtau, de altfel, numele de muscali. Aceştia au fost agenţii introducerii în limba română a termenului birjă
63

pentru bursă, specializat, apoi, şi cu alte sensuri. Prezentăm câteva consemnări din dicţionare, s.v. muscal, explicat prin rus. москаль, pol. moscal (sensul al doilea): „birjar (la origine erau cei mai mulţi ruşi)” (CADE 1926-1931: s.v.); „Munt[enia], fam[iliar] birjar” (Scriban 1939). Aceleaşi precizări în DLR 1965-1968, în care apar şi alte sensuri ale cuvântului: „(Munt., ieşit din uz) Birjar (de origine rusă)”, cu citate din Gh. Brăescu şi Ionel Teodoreanu, şi, apoi: „Prin extensie Birjă” (cu numeroase atestări), respectiv „(Argotic) Monedă de douăzeci de lei (reprezentând altădată tariful unei curse cu trăsura)”. 7.4. Evident, prin comparaţie cu legăturile fireşti între bursă ‘pungă’ (cu toate ce ţin de acest concept) şi ‘instituţie financiară’, finalitatea semantică ‘trăsură’ a lui birjă, dar mai ales etimologia directă (rusescul биржа) elimină posibilitatea încorporării lui birjă într-un articol unic bursă în dicţionarele limbii române, căci nu etimologia enciclopedică, ci aceea directă este hotărâtoare pentru acordarea unui statut lexicografic. Dar, în acelaşi timp, dicţionarele limbii române trebuie să înregistreze ca variantă pentru bursă ‘instituţie financiară” forma birjă, indicând sursa rusească a împrumutului din acest limbaj tehnic funcţional. BIBLIOGRAFIE
Bolocan, Gh., Voronţova, Tatiana, Şodolescu-Silvestru, Elena (1985), Dicţionar rus – român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Candrea, I.-Aurel, (1926-1931) Dicţionarul limbii române din trecut şi astăzi, în I.-Aurel Candrea, Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat, „Cartea Românească”, Bucureşti. Ciorănescu, Alexandru (2001), Dicţionarul etimologic al limbii române, ediţie îngrijită şi traducere din limba spaniolă, de Tudora Şandru Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin, Editura SAECULUM I.O., Bucureşti. DA 1913 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române; I/I, Literele A-B, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, Bucureşti. DA 1940 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române, I/II, Litera C, Tipografia ziarului «Universul», Bucureşti. DEI 1999 = Dicţionar enciclopedic ilustrat, Cartier, Chişinău. Devoto, Giacomo, Oli, Gian Carlo (1971), Dizionario della lingua italiana, Le Monier, Firenze. DEX 2009 = Dicţionar explicativ al limbii române, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti. DEXI 2007 = Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române, Editurile „Arc” şi „Gunivas”, Chişinău. Diaconovici = Diaconovich, Corneliu (1898),Enciclopedia română, vol. I, Editura şi tiparul lui W. Kraft în Sibiu. DLR 1965-1968 = [Academia Română], Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul VI, Litera M, Editura Academiei Române, Bucureşti. DLR 1984 = [Academia Română], Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul VIII, partea a 5-a, Litera P (presin – puzzolană), Editura Academiei Române, Bucureşti. DLR 2006 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul I, partea a 4-a, Litera D (deja – deţinere), Editura Academiei Române, Bucureşti. Duden 1969 = Der Große Duden. Wörterbuch und Leitfaden der deutschen Rechtschreibung, VEB Bibliographisches Institut, Leipzig. Golescu, Constantin (Dinicu) (1910), Însemnare a călătoriei mele. Făcută în anul 1824, 1825, 1826. Tipărită din nou şi însoţită de o introducere de Nerva Hodoş, Bibliotecar-Ajutor al Academiei Române, Tipografia „Cooperativa”, Bucureşti. Grimm, Jakob, Grimm, Wilhelm, Deutsches Wörterbuch, după http://germazope.unitrier.de/Projects/WBB/. Larousse 1928 = Larousse du XXe siècle en six volumes, publié sous la direction de Paul Augé, t. I, Librairie Larousse, Paris. Larousse 1993 = Grand Larousse en 10 volumes, tome 2: Balkars / chondrichtyen, Édition Larousse, Paris. Littré 1889 = Dictionnaire de la langue française…, par É. Littré, Librairie Hachette et Cie, Paris. 64

LM 1873 = A.T. Laurian şi I.C. Massim, Dicţionariul limbei romane. După însărcinarea dată de Societatea Academica Romană. Elaborată ca proiect, Noua Tipografie a Laboratorilor Romani, Tomu I (A – H), Bucureşti. LTR 1958 = Lexiconul tehnic român. Elaborare nouă…, vol. III, Bl – Cau, Editura Tehnică, Bucureşti. MDA 2001 = Micul dicţionar academic, vol. I, Literele A – C, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti. Mestica 1942 = Mestica, Enrico Dizionario della lingua italiana, Nona ristampa, Editrice Libraria Italiana, Torino. NDU 2008 = Noul dicţionar universal al limbii române, ediţia a treia, Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău. REW 1924 = Romanisches etymologisches Wörterbuch, von W. Meyer-Lübke, Carl Winter’s Universitätsbuchhandlung, Heidelberg. Robert 1953 = Paul Robert, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, par…, Presses Universitaires de France, vol. I, Casablanca – Paris. Scriban 1939 = August Scriban, Dicţionaru limbii romîneşti, Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”, Iaşi. Seche, Mircea (1966),Schiţă de istorie a lexicografiei române, vol. I, De la origini până la 1880, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Şăineanu, Lazăr (1900), Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române, de…., vol. I, Introducerea, Editura Librăriei Socecŭ & Comp., Bucureşti. TLFi = Le Trésor de la langue française informatisé (http://atilf.atilf.fr/tlf.htm). Ursu, N.A., Ursu, Despina (2006), Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760 – 1860), vol. II, Repertoriu de cuvinte şi forme, Editura Cronica, Iaşi. Vasmer 1964 = Макс Фасмер, Этимологический словарь русского языка, перевод с немецкого и дополнения О.Н. Трубачева, под редакцией и с предисловием проф. Б.А. Ларина, т. I (А-Д), Издательство «Прогресс» Moscova. Zingarelli 1929 = Niccola Zingarelli, Vocabolario della lingua italiana, compilato da…, Nuova edizione (IV) interamente rivedduta, Bieti & Reggiani Editori, Bologna.

RÉSUMÉ
L'EMPRUNT NEOLOGIQUE ROUMAIN BURSA DANS LA PERSPECTIVE DES LANGUES FONCTIONNELLES On propose, dans l’analyse lexicographique des mots polysémantiques, de considérer leur présence dans les « langues fonctionnelles » (E. Coseriu), rapportée aux concepts de « lexique commun », « lexique spécialisé ». L’application consiste en l’examen des raisons étymologiques et sémantiques pour lesquelles il existe, dans les dictionnaires roumains nouveaux, deux entrées pour bursă, parallèlement au traitement lexicographique réservé par les dictionnaires plus récents de langue française et italienne, aux mots bourse et respectivement borsa. La motivation de la présence d’un seul mot,, dans les dictionnaires roumains, est représentée par l’existence de l’étymon français unique bourse pour le mot roumain ayant les sens de base subside et institution financière, à partir du sens originaire du français, aumônière, hérité du latin. L’élément nouveau est de faire la liaison entre bursă et birjă, « institution financière », la deuxième forme empruntée du russe (биржа), mais qui, à la longue a acquis le sens spécial de « coche » parce que, initialement, ces véhicules stationnaient dans la Place de la Bourse, à Bucarest. Mots-clés : mots polysémantiques, étymon, dictionnaires, lexique commun , lexique spécialisé.

65

Cristinel MUNTEANU Universitatea „Constantin Brâncoveanu” Piteşti

PROBLEMA TERMINOLOGIEI ÎN CONCEPŢIA LINGVISTICĂ A LUI EUGENIU COŞERIU
0. Pentru cei care au avut curiozitatea de a urmări impresionanta listă de lucrări publicate [1] a lui Eugeniu Coşeriu (subliniem publicate, întrucât savantul a lăsat în manuscris Arhivei de la Tübingen alte peste 1000 [o mie] de lucrări, în diverse faze de elaborare sau de redactare), devine evident că lingvistul de origine română s-a ocupat cam de toate domeniile ce ţin de ştiinţa limbajului. Din acest punct de vedere, aspiraţia lui R. Jakobson (Linguista sum: linguistici nihil a me alienum puto – parafrazându-l pe Terentius) i se potrivea mai bine lui E. Coşeriu: (aproape) nimic din ceea ce ţine de limbaj sau de lingvistică nu i-a fost străin. 0.1. Aşa se explică faptul că nici chestiunea terminologiei nu i-a scăpat. A tratat-o în mai multe locuri, spaţiul dedicat problemei întinzându-se de la dimensiunea unor note de subsol sau a unor paragrafe (în anumite studii), până la câteva pagini (în Introducción al estudio estructural del léxico [2], în Coseriu 1977: 96-100) sau chiar un articol întreg (Palabras, cosas y términos – 1987). 0.2. La rigoare, trebuie spus că E. Coşeriu se referă la terminologie cel puţin din două motive: 1) pentru a înlătura confuziile cu privire la esenţa limbajului şi 2) pentru a delimita obiectul specific al lingvisticii structurale şi, cu precădere, al semanticii structurale (sau al lexematicii, cum o numeşte el). 0.3. Vom încerca, în cele ce urmează, să prezentăm concepţia lui Eugeniu Coşeriu despre terminologie în general [3], căutând în acelaşi timp să redăm atât exemplele prin care savantul ilustrează ori justifică distincţiile pe care le face, cât şi răspunsurile pe care le dă acelor lingvişti acuzaţi de a nu fi înţeles întotdeauna corect ideile sale. Pe cât posibil, vom plasa respectivele distincţii în contextul lingvisticii sale integrale din dorinţa de a pune în lumină şi remarcabila coerenţă a teoriei de care vorbim. Cuvântul distincţie va apărea frecvent în expunerea noastră, întrucât – după cum repeta neobosit Coşeriu – ştiinţa [4] are nevoie de distincţii: „a cunoaşte înseamnă a distinge” (Benedetto Croce), sau, după cum postula un cărturar medieval (contemporan cu Abelard), Gilbert de la Porrée, „ori de câte ori întâlnim o dificultate raţională, trebuie să facem o distincţie”. Mai mult decât atât, genialul teoretician atrăgea atenţia că a distinge nu înseamnă „a separa”: obiectele se separă, iar noţiunile se disting. Ziua şi noaptea nu se pot separa, deoarece alcătuiesc un continuum, dar pot fi distinse / deosebite. 1. Mai întâi, câteva consideraţii din perspectiva filozofiei limbajului (mai ales) şi a teoriei limbajului, cu scopul de a încadra limbajul tehnico-ştiinţific: 1.1. Limbajul este, în esenţa sa, fără alte determinări ulterioare, logos semantikós (în termenii lui Aristotel), adică expresie cu semnificat (Coşeriu 1968: 46). În această ipostază, el nu cunoaşte distincţia dintre adevăr şi falsitate sau dintre existenţă şi non-existenţă. Aceste distincţii apar abia în uzul ştiinţific al limbajului (logos apophantikós), care se deosebeşte de uzul poetic (logos poietikós) şi de uzul practic (logos pragmatikós) ale limbajului în general (Coşeriu 1987b: 18). Aşadar, limbajul tehnico-ştiinţific reprezintă doar una dintre posibilităţile limbajului.

66

blanquear. Este vorba. mergând de la desemnare la semnificaţie şi numind în mod efectiv clase recunoscute dinainte ca atare (ibid. dintr-un poem sau dintrun discurs al vieţii de zi cu zi (Coseriu 1973: 136. ce corespunde acelui CUM al aprehensiunii lumii extralingvistice. şi id. «plural». Coşeriu deosebeşte mai multe tipuri: 1) semnificatul lexical. «activ». dar merge dincolo de ele. de fiecare dată. din punct de vedere idiomatic. adică semnificatul comun cuvintelor dintr-o serie precum: negru. cf. 2) semnificatul categorial. 1. al unui discurs / text) [Coşeriu 1967: 151. 3) semnificatul instrumental.” (Coşeriu 1994: 85-86). Semnificaţia „delimitează substanţa” (cf. analizabil de către gramatica limbii. id. «imperativ» etc. îmbogăţi. semnificaţie (sau semnificat – conţinutul de limbă dat exclusiv de şi prin aceasta) şi sens (conţinutul unui act lingvistic.: 13. informativ şi nu artistic. orice terminologie se constituie invers faţă de limbajul originar non-terminologic. adică semnificatul morfemelor (fie acestea cuvinte sau nu). În schimb. se poate exemplifica cu o serie – legată de culoarea albă – în care apare şi adverbul: blanco. considerat drept conţinutul semantic propriu şi exclusiv al textului. În schimb. verb.. aşadar. adjectiv şi adverb – cu subdiviziunile lor posibile.n. un singur semnificat. şi sensul poate să coincidă cu semnificatul. înnegri (în spaniolă. subordonat semnificaţiei: este faptul de a raporta un lucru constatat la o semnificaţie deja dată” (Coşeriu 1999: 12). aplicăm limba faptelor din experienţa concretă.2.1. Adică ceea ce se întâmplă este exact contrariul de fiecare dată. Deci. adică semnificatul diferit al cuvintelor dintr-o serie precum bogat. «negativ». Un enunţ precum Socrate este muritor are. Înseamnă că. 67 .3. Cu referire la semnificat (inclusiv cel gramatical). care se produce în mod automat când am învăţat limba. cf. C. bogăţie. cf. dar în acest caz sensul textului va fi pur „comunicativ”. (Coseriu 1973: 136-137. 1968: 46). 5) semnificatul ontic – valoarea existenţială atribuită stării de lucruri desemnate într-un enunţ. După cum semnificatul poate să coincidă cu desemnarea uneori.2. 4) semnificatul structural (sau sintactic. în sens strict) – semnificatul propriu combinărilor de unităţi lexematice sau categorematice cu morfeme în cadrul propoziţiilor. n. blancamente).M. Coşeriu s-a pronunţat în mai multe rânduri.2. cum ar fi: «singular».2. trebuie precizat că acesta este determinat de semnificat şi de desemnare.1.] lucrurile şi stările de lucruri prin semnificatele pe care ni le oferă limba. care corespunde acelui CE al aprehensiunii lumii extralingvistice. diacriticon tes ousias – Platon). de pildă: «afirmativ». 2000: 245-248]. Desemnarea „nu este faptul primar al limbajului. spre deosebire de română. ci un fapt secundar. reprezentând o modalitate (virtuală) a fiinţării. şi Coşeriu 2000: 245-248). noi spunem că denotăm [= desemnăm. şi Coşeriu 1994: 66-70). trebuie făcută distincţia capitală între desemnare (sau denotare – referinţa la realitatea extralingvistică). «interogativ». 1. în realitate. 1. Asupra modului în care reuşim să structurăm şi să gândim lumea cu ajutorul semnificaţiilor / semnificatelor. blancura. la un conţinut de limbă. În privinţa conţinutului lingvistic. de categoriile verbale – substantiv. Reproducem şi aici un citat relevant: „Din punctul de vedere al teoriei limbajului şi a vorbirii.2. În ceea ce priveşte sensul. negreaţă. deşi printr-o operaţie rapidă. prin această reţea de posibilităţi de denotare. recunoaştem că ceva corespunde unui mod de a fi pentru care avem un nume în limba noastră sau în limba pe care o vorbim. analizăm starea de lucruri şi raportăm această stare de lucruri la un semnificat. Limbajul nu este o nomenclatură pentru clase de „lucruri” recunoscute dinainte. amintim că E. «pasiv» etc. sensul poate fi cu totul altul dacă enunţul respectiv face parte dintr-un silogism.

Şi se poate constata că ceea ce delimitează limbajul nu corespunde câteodată unei clase în ştiinţă.1. în clasa peştilor (cf. aceste idei – după cum arată Coşeriu – nu sunt evocate de cuvântul în sine. Coşeriu propune distincţia între «zona» lingvistică şi «mediul» obiectiv: „«Zona» este spaţiul în care se cunoaşte şi se foloseşte un cuvânt ca semn lingvistic. Prima distincţie dintre cele de mai sus (cunoaşterea limbii şi cunoaşterea „lucrurilor”) prezintă o deosebită importanţă pentru circumscrierea terminologiilor. dar în practică operaţia se dovedeşte destul de anevoioasă. 2. 2.1.1. În acest sens. avem de-a face cu asocieri între lucruri şi asocieri datorate ideilor şi opiniilor despre lucruri. prin intermediul limbii.1. 68 . cuvintele sunt pur şi simplu «substitute» ale „lucrurilor”. semnificatul coincide cu desemnarea (Coseriu 1966: 96). Ch. În afară de chestiunea propriu-zisă a terminologiilor. trebuie să încercăm în permanenţă să facem o separare între ceea ce ţine de cunoaşterea „lucrurilor” ca atare şi a opiniilor (adevărate sau false) despre lucruri şi ceea ce ţine de limbaj. întrucât «zona» şi «mediul» lor nu se suprapun în întregime. id. se cuvine să ne ferim de a reduce structurarea lingvistică la structurarea «obiectivă» a realului căutând în limbaj trăsături şi limite specifice obiectelor (Coseriu 1966: 95-96). Până să ajungem la acea langue a lui Saussure (adică limba funcţională a lui Coşeriu). în cazul lor. ci în comunitatea franceză (Coseriu 1966: 101 şi Coşeriu 2000: 250-252). ca animal (sau ca imagine a sa). de fapt. rezistenţa etc. 2. 2) limbaj primar şi metalimbaj. germ. Walfisch. or. Un alt aspect ar fi cel reprezentat de pretinsele asocieri între cuvinte. când. samurai. ci de boul însuşi. 1967: 142) [5]. şi nu în limba franceză. în domeniul lexicologiei [7]. pe baza unor criterii obiective. material sau imaterial) ca element al unui domeniu al experienţei sau al culturii. ne arată că fiinţa în cauză a fost încadrată iniţial. întrucât revizuieşte. ştiinţa a demonstrat că avem de-a face cu un mamifer (Coşeriu 2004: 56). Coşeriu consideră că în teorie această distincţie pare uşor de făcut. ajungând la lucrurile înseşi (Coşeriu 1988: 69-70. Fisch). şi la o mai bună înţelegere a raportului dintre ştiinţă şi limbaj. 4) tehnică liberă şi „discurs repetat”. dar depăşeşte limbajul.1. printre altele. Pentru a delimita obiectul specific al lingvisticii structurale (adică locul în care pot fi identificate structurile ca atare [6]) şi. Bally dădea exemplul cuvântului boeuf care ar evoca „în limba franceză” idei precum forţa. trebuie făcută o deosebire între cunoaşterea cuvintelor şi cunoaşterea lucrurilor. Geckeler 1981: 47-55].2. datorită apropierii dintre funcţia lexicală şi realitatea desemnată prin lexeme. «mediul» este spaţiul în care se cunoaşte un obiect (natural sau altfel. 2. Este necesar să se distingă între: 1) cunoaşterea limbii şi cunoaşterea „lucrurilor”. bazată numai pe diferenţe. Pentru ştiinţă şi tehnică. de aceea vom insista asupra ei. 3) sincronie şi diacronie. samovar nu se definesc adecvat decât în relaţie cu «mediile» aferente. avem nevoie de o serie de distincţii. Cuvinte precum iglu. vezi şi Coseriu. căci aceasta din urmă se face prin limbaj. delimitările făcute de limbaj. obiectul semanticii structurale. Limbajul este condiţie necesară pentru ştiinţă. există şi alte aspecte legate de cunoaşterea lucrurilor care pot contribui. trebuie parcurs un drum lung. denumirea balenei în germană. Limbajele tehnico-ştiinţifice corespund tradiţiei care se referă la cunoaşterea lucrurilor înseşi.3. În acelaşi timp. 5) „arhitectura” şi „structura” limbii (sau limba istorică şi limba funcţională) [Coşeriu 2000: 250. În realitate. De pildă. În cadrul a ceea ce ar putea fi catalogat drept «semnificaţie». despre care vom discuta in extenso mai jos.” (Coseriu 1966: 100) [8]. implicit. Anumite cuvinte pot avea rezonanţe stilistice. De exemplu.

faptul că nu există limite clare între tinereţe.: 104-105) [9].1. germ. 2.3.4. Cât priveşte relaţia dintre structurările lingvistice şi structurările realităţii obiective.” (Coseriu 1966: 102). maturitate şi bătrâneţe sau faptul că ceea ce este «cald» pentru individul A este «rece» pentru individul B) ori imprecizia structurilor „realităţii” ar implica o subiectivitate şi o imprecizie a structurărilor lingvistice. merită menţionată şi maniera în care acest tip de cunoaştere contribuie la interpretarea cuvintelor compuse şi a derivatelor a căror funcţie de desemnare ar putea fi ambiguă (din punctul de vedere al sistemului) ducând la o fixare a semnificatului în planul normei din limbă. De pildă. acest lucru nu este necesar. vreo trăsătură „naturală” a animalului. Pentru ştiinţă. Între lexicul obişnuit (comun sau „primar”) şi lexicul terminologic (specializat sau „secundar”) există deosebiri fundamentale. întrucât „valorile lingvistice sunt valori conceptuale care se definesc prin opoziţiile şi funcţionarea lor. Ca atare. pe câtă vreme terminologiile nu se structurează decât parţial (sunt simple «nomenclaturi» enumerative ce corespund delimitărilor din obiecte). atâta timp cât termenul «negativ» (sau 69 . de aceea delimitările terminologice sunt foarte precise. În schimb. fiind definite / definibile prin criterii obiective. dificultatea de a stabili graniţe între fenomenele obiective nu reprezintă o dificultate care să afecteze distincţia dintre conceptele corespondente. structurările lingvistice sunt delimitări operate în intuirea realităţii.2. bunăoară.2. orice termen să fie diferit de toţi ceilalţi). şi nu prin criterii «reale» şi prin limitele precise sau imprecise. şi id. Modul de structurare al acestora este diferit. la fel ca leul şi tigrul. deşi sistemul limbii germane ar permite o astfel de interpretare (ibid. Prin urmare (şi observaţia este valabilă şi pentru ştiinţă). Cuvintele obişnuite se structurează idiomatic. se consideră în mod eronat că subiectivitatea în aprecierea lucrurilor (de pildă. (ibid. Evident. distincţiile sunt „motivate” din punct de vedere obiectiv. Delimitările tehnico-ştiinţifice sunt delimitări operate în realitatea obiectivă. pe câtă vreme opoziţiile lingvistice sunt frecvent «inclusive». drept criteriu. există şi alte situaţii în care cunoaşterea lucrurilor şi a ideilor / opiniilor despre ele intervine în funcţionarea lexicului. câinele. fiindcă limbajul clasifică realitatea în funcţie de interesele şi atitudinile umane. clasificările lingvistice se bazează în acest caz pe criterii precum mare / mic (în raport cu omul). cf. Strassenhändler este interpretat în mod normal drept „vânzător ambulant”. 1967: 141-142). De exemplu.1. cum este cazul matematicii (Coşeriu 1966: 96-97). util / inutil. chiar şi atunci când vorbim de o realitate abstractă sau imaginară.3. Nimic mai fals. reprezintă un «carnivor». care se referă la realitatea însăşi a lucrurilor. faptul că nu există limite precise între zi şi noapte (de vreme ce alcătuiesc un continuum) nu înseamnă că noţiunile «zi» şi «noapte» ar fi imprecise – din contră. 2. chiar dacă distincţiile sale se întâmplă să coincidă cu delimitările obiective. la fiecare nivel al clasificării. În schimb. adică prin trăsături care aparţin obiectelor reale. agreabil / dezagreabil. Deosebirea se vădeşte mai ales în aceea că opoziţiile terminologice sunt «exclusive». şi nu drept „vânzător de drumuri / străzi”. adică în planul aprehensiunii umane (Coseriu 1987a: 182. în măsura în care totuşi o fac. prin opoziţiile de semnificat cu care funcţionează în limbă. în acord cu principiul logic al contradicţiei (care impune ca. ci în funcţie de o anumită relaţie a omului cu el. structurarea lor se face în acord cu exigenţele ştiinţelor şi tehnicilor de care aparţin. 2. Astfel. însă majoritatea limbilor îl „clasifică” într-un alt mod. periculos / nepericulos etc. neluând în seamă. pentru că nu se cunosc persoane ce „vând sau cumpără drumuri”. dintre fenomenele realităţii. În cadrul ştiinţelor.: 105). limbajul este „arbitrar” şi.

însă aparţin tot unei forme de ştiinţă (Coşeriu 2000: 253-254). Terminologiile interesează mai ales din perspectiva constituirii semnificanţilor lor (căci. Dacă se ia. pe câtă vreme. este destul de dificil de separat terminologicul de lingvisticul propriu-zis (ibid.: 99). limbă germană. în ştiinţă este de neconceput ca un termen să fie contrariul celuilalt şi. matematica. pentru distincţiile lor filozofice. De regulă. 2. Respectivele semnificate aparţin anumitor universuri de discurs şi se definesc în raport cu aceste universuri de discurs (Coseriu 1966: 97-98). Astfel. unde singura «structurare» posibilă este enumerarea. Coşeriu înţelege „sistemul universal de semnificaţii căruia îi aparţine un discurs (sau un enunţ) şi care îi determină validitatea şi sensul. ele putând fi definite doar în relaţie cu uzul propriu celor trei filozofi: „ceea ce se numeşte «limbajul lui Heidegger» este. lingvistic. poate observa ulterior în ce măsură structurile semantice deja date în limbi sunt / au fost utilizate de ştiinţă şi tehnică (Coseriu 1966: 100). dar. De aceea. ele fac obiectul lingvisticii numite «externe» – în acest sens. constituie «universuri de discurs»” (Coşeriu 1955: 324) [10]. terminologie filozofică generală şi. şi nu «transpunerea semnificatelor unei limbi către semnificatele alteia». din punctul de vedere al semnificatelor specifice. şi id. în cadrul ei. în gramatică (văzută ca ştiinţă). iar reciproca este şi ea valabilă (ibid. Literatura. semnificatele termenilor se cunosc în măsura în care se cunosc ştiinţele şi tehnicile cărora le corespund. să-l înglobeze. 2. 1964: 46-50). 70 .5. «substituirea semnificanţilor». masculinul poate include femininul (logodnic + logodnică = logodnici). ştiinţele. Iar în cazul terminologiilor / nomenclaturilor populare.” (ibid. în acelaşi timp. aşa este. studiile asupra terminologiei sunt. Terminologia nu face obiectul semanticii structurale (Coseriu 1990: 253. semnificatele termenilor ştiinţifici sunt «interidiomatice» (cel puţin virtual). zi îl poate include pe noapte (adică zi = zi + noapte). Un termen ştiinţific poate deveni cuvânt obişnuit. totuşi. mitologia. şi un lexic «nomenclator» şi terminologic. şi altele care sunt. 1987a: 181). Aceasta din urmă. 100].«nemarcat») al unei opoziţii poate încorpora termenul «pozitiv» (sau «marcat»). însă nu din punctul de vedere al limbajului: că există un lexic structurat. 2. De asemenea. terminologie specific heideggeriană. pentru că. desigur. din zoologia / botanica populară) pot să nu coincidă cu clasificările ştiinţifice. în limbajul obişnuit. din punct de vedere lexicologic. universul empiric. posibilităţile limbii greceşti sau ale limbii germane.. id.6. structurate. în parte. ar fi interesant să se determine modul în care filozofia utilizează astfel de structuri. «traducerea» presupune. „Dar important este să se recunoască faptul că în ceea ce se numeşte «lexicul» unei limbi există ample secţiuni «designative».4. Fără îndoială. la rigoare. pur şi simplu. decât prin semnificat. în parte. Prin univers de discurs.7. cuvintele zi şi noapte pot funcţiona ca fiind contrarii. aceştia se „traduc” uşor în comunităţile care posedă acelaşi grad de dezvoltare a ştiinţelor şi tehnicilor.” (Coseriu 1966: 99). numai că distincţiile în cauză nu sunt distincţii semantice ale limbilor amintite. În general. «masculinul» şi «femininul» sunt termeni exclusivi. şi nu în măsura în care se cunosc limbile. Hegel sau Heidegger au ştiut să întrebuinţeze din plin.: 98). cf. 2. Aşadar. Clasificările populare (de pildă. contribuţii ale lingvisticii la etnografie şi la istoria culturii nelingvistice) [Coseriu 1966: 97. De exemplu. există posibilitatea ca două clase să interfereze ducând la apariţia unei a treia clase (ca „produs”: «dreptunghi» x «romb» = «pătrat») [Coseriu 1966: 97]. totodată. în acest caz. în parte. Se afirmă uneori că Aristotel. ca «teme» sau «lumi de referinţă» ale vorbirii. Majoritatea terminologiilor aparţin limbilor mai degrabă prin semnificant. deşi.

socialism. ceea ce înseamnă că graniţele dintre limbajul tehnic şi cel obişnuit nu sunt nicidecum atât de insurmontabile pe cât pretinde teoria. în parte – şi întâi de toate – . fiindcă provin din confuzii conceptuale [12]) cu ajutorul cărora respectivul lingvist a încercat să se opună deosebirii dintre terminologie şi lexic obişnuit (ibid. Coşeriu. Din contră (cf. nu ar avea niciun sens să se spună (şi nici nu s-ar putea dovedi) că un cuvânt «trece» de la un tip la altul.spre exemplificare. regim. a se examina cazul unor termeni cum ar fi constituţie. supra 2. excluzând din sfera semanticii structurale terminologiile tehnico-ştiinţifice. În articolul Palabras. „Teoria” coşeriană nu pretinde aşa ceva. În orice caz. Criticile pe care cei doi cercetători i leau adus lui Coşeriu în anii ’70 reies îndeosebi din faptul aceştia au interpretat grăbit şi neatent unele paragrafe coşeriene (dintre cele la care am făcut deja referire) în care savantul stabilea obiectul şi sensul semanticii structurale / lexematicii. revoluţie. se constată că această terminologie nu prezintă nimic specific lingvistic vorbind: „Problemele sale. le-a exclus în acelaşi timp şi din toată semantica.-2.: 176-178).J. între distincţia conceptelor şi separarea obiectelor. în parte. parlament.” (Coşeriu 1987b: 19). Niederehe (1974) şi G.. din lingvistică. Şi. mai exact. cazul cuvintelor / termenilor forţă şi rază).J. 3. liberalism etc. admite că un termen tehnic se poate converti în cuvânt obişnuit.1. cuvinte romanice din punct de vedere material. delimitările trebuie făcute în mod riguros. liberalism. reciproca fiind şi ea valabilă. Coşeriu se opreşte la două argumente (false. În acord cu principiul [non]contradicţiei.7.4. Al doilea argument fals al lui Niederehe reprezintă o eroare tipică în semantică şi se reduce la confuzia dintre lucrurile desemnate şi semnificate. neîncercând să privească problema din interiorul teoriei coşeriene (cum reclamă o exigenţă a cercetării pe care Coşeriu o subsuma principiului deontologic al antidogmatismului). De aceea. 3.1. ba chiar din limbaj (Coseriu 1987a: 175). adică terminologia referitoare la noţiunile şi instituţiile politice (de pildă. adică. constituţie. Niederehe a presupus că E. clarifică cele expuse mai sus. de altfel. E. inclusiv atunci când valori uzuale şi valori terminologice sunt exprimate prin aceiaşi semnificanţi (cum este. spre deosebire de opoziţiile idiomatice. Coşeriu răspunde obiecţiilor (nefondate) ale unor tineri lingvişti germani. 3.). termeni precum democraţie. 3.2.” (ibid. opoziţiile 71 . eventual. dar al căror conţinut ideologic – care determină folosirea lor în terminologia politică – provine în mare parte din Anglia. care au dovedit că au dificultăţi în ceea ce priveşte distincţia („în sine atât de clară şi de evidentă”) dintre lexicul „obişnuit” şi terminologiile tehnico-ştiinţifice. ca în cazul oricărei alte terminologii. Or. altminteri. supra 2. Coşeriu a susţinut cu totul altceva (cf. Coşeriu demonstrase că. stat. tocmai acest lucru „semnifică [faptul] că între cele două tipuri există în orice moment limite reale şi foarte precise. guvern.: 176). Făcând confuzie între limitele din cadrul fiinţării (el ser) şi limitele din cadrul devenirii (el devenir) sau. de vreme ce multe cuvinte trec dintr-o categorie în alta. partid. H. H. probleme de semantică lingvistică şi. politică etc. neînţelegerile izvorăsc şi din aceea că respectivii lingvişti au judecat faptele de pe poziţii teoretice diferite. lăsând la o parte interpretarea greşită pe care Niederehe a dat-o concepţiei sale. Niederehe susţine că nu există „separare absolută” între cele două tipuri de cuvinte (cele obişnuite şi termenii). Ca şi în cazul altor studii de semantică semnate de Coşeriu [11]. parlament. cazul lexicului „politic”. de pildă.1.). lesne se poate vedea că trimiterile lui Niederehe la versiunea germană a studiului Introducción al estudio estructural del léxico sunt trunchiate şi că. cosas y términos. probleme de istorie a lucrurilor şi a ideilor. în realitate. Rezumăm discuţia aici pentru că cele precizate în respectivul articol întăresc şi. Bossong (1979). sunt probleme de lingvistică istorică şi de istorie pur şi simplu.1.6.).

şi nu de semantică. Ei bine. încă de la începutul discuţiei. Coşeriu răspunde că aici avem de-a face cu fapte ale chimiei şi nu ale semanticii ori ale logicii (fiind vorba „de lucruri. în care delimitările nu se stabilesc prin definiţie. Bossong trece cu „obrăznicie” („alegre petulancia juvenil”) la criticarea lingvisticii. pe care le semnalează şi le elimină una câte una (ibid.: 180-185).. Dacă Bossung ar fi citit (ca Niederehe) şi Introducción. Bossong. nu de cuvinte. Întâmplător.2. «acizi» şi «baze» în acelaşi timp. supra 2.: 179). Coşeriu precizase deja că obiectele „reale” la care acestea se referă pot aparţine unei realităţi abstracte sau imaginare.). În faţa acestor afirmaţii categorice. ci doar că substanţele în cauză sunt. G. dar cu limite imprecise şi neclare” (ibid. chiar în formula ce semnalează acest aspect. 3. să-l înglobeze pe acela. exemplul dat de Bossong este referitor la «zi». următoarele: «crepusculul civil» ţine din momentul asfinţitului până când soarele atinge punctul de 6. implicite).). nemărginindu-se doar la un studiu de filozofie a limbajului (Coşeriu 1967 – unde problema este tratată succint). în exemplul dat de Bossong. au identificat substanţe ce sunt simultan şi acizi şi baze şi trage concluzia că lucrurile „nesocotesc” principiul (logic) al contradicţiei. stabilindu-se. probabil că multe dintre erorile şi confuziile sale ar fi putut fi prevenite. deosebirea dintre limbajul obişnuit şi terminologia ştiinţifică rezidă în modul în care se fac delimitările. ca atare. ignorând „obiecţiile filologice”. nu se pune problema că termenul acid ar semnifica şi „bază”.). Astfel. «noapte» şi «crepuscul». supra 1. or. autorul menţionat înţelege din aceasta că o anumită substanţă ar trebui să fie ori «acid». deşi nu respinge distincţia dintre lexicul obişnuit şi lexicul terminologic.2. „se mulţumeşte” cu concepte mai mult sau mai puţin vagi. În schimb.2. 3. La acestea. că ele derivă dintr-o serie de „equivocaciones y falacias”.3.. nu de semnificate”). «crepusculul astronomic» ţine de la acest ultim moment până când soarele ajunge la 18o sub linia ideală a orizontului. ori «bază». ce poate semnifica „zi” + „noapte”). acid semnifică „acid”. este vorba 72 . Coşeriu avertizează. postulând că în ştiinţă este de neconceput ca un termen să fie contrariul altuia şi. crede că deosebirea ar trebui să se facă pe alt fundament şi cu alte criterii. pur şi simplu. iar bază semnifică „bază”. în limbajul ştiinţific noţiunile de «zi». cum este cazul matematicii (sau al matematicilor – v. Exemplul furnizat de Bossong nu prezintă nicio dificultate pentru semantica lingvistică (şi s-ar fi convins şi el de aceasta consultând Introducción…).5o sub linia orizontului. ori că termenul bază ar semnifica şi „acid” (cum se întâmplă cu zi. totodată. având „un nucleu clar şi distinct. şi nicidecum ambele în acelaşi timp şi observă că specialiştii în chimie. exemplul este asemănător celui dat de Coşeriu anterior cu privire la clasa ce rezultă. din intersecţia altor clase (fiecare cu proprietăţile sale exclusive): dreptunghiurile care sunt concomitent şi romburi constituie clasa «pătratelor» – şi acesta este un fapt de geometrie. apoi «crepusculul nautic» durează din acest moment până când soarele ajunge la 12o şi. În rest. în fine. ci prin tradiţia utilizării lingvistice (rămânând. spre deosebire de limbajul obişnuit în care limitele dintre cele trei noţiuni ar fi imprecise. ci să-şi asume sarcina modestă. ca «produs». «noapte» şi «crepuscul» s-ar defini arbitrar şi exact.1.3. supra 2. bunăoară. pe câtă vreme limbajul uzual.terminologice sunt „exclusive” (cf. care n-ar trebui să intervină „ilicit” în construirea limbajului ştiinţific (indicând cum ar trebui să se constituie). Celălalt critic. de substanţe. După el. Deci. În limbajul ştiinţific conceptele se definesc – afirmă Bossong – arbitrar şi explicit (şi de aceea sunt precise şi neechivoce). (Coseriu 1966). încercând să-l lumineze prin referire la ceea ce are obiectiv. dar adecvată de a constata cum se prezintă acesta. opunându-se tezei lui Coşeriu conform căreia în terminologii semnificaţia coincide cu desemnarea (cf. Cu scopul de a clarifica sensul delimitărilor terminologice. Încântat de exemplul oferit.

3.: 184).2. ar însemna că vorbitorii nu ştiu ce vor să zică prin intermediul cuvintelor pe care le folosesc. în ultimul timp. dar insuficientă. borrosos) despre care vorbeşte Bossong nu sunt limite între semnificatele «zi» şi «noapte» (perfect clare şi delimitabile ca atare). devise. în planul metalingvistic. Exemplul lui Bossong este doar un exemplu de cum se definesc termenii (atunci când se definesc).de nişte delimitări făcute de astronomie.în sp. de obicei. Procedeul constă într-un fel de convenţie (cel puţin implicită) de tipul: „Vom numi lucrul astfel delimitat cu termenul x”.2. după cum pretinde lingvistul vizat. semnificatul lui parole din franceză este definit de semantica structurală a francezei prin raportare la cuvinte precum: mot. în timp ce semnificatele de limbă sunt definite de semantica structurală prin opoziţiile în care funcţionează în limba corespondentă” (ibid. Precizia valorilor terminologice este. un interes sporit pentru cercetarea terminologiilor şi/sau a limbajelor specializate. în schimb. Coşeriu face iarăşi precizările de rigoare. supra 1. pentru că şi în limbajul obişnuit există delimitări tot atât de exacte din punct de vedere obiectiv ca şi cele ale terminologiilor tehnico-ştiinţifice (vezi numele părţilor corpului omenesc sau ale unor specii de animale pe care ştiinţele la adoptă tacit şi le întrebuinţează ca termeni fără să le mai definească). Coşeriu reaminteşte că „termenii se definesc în relaţie cu «lucrurile» desemnate. Criteriul definiţiei nu este nici valid şi nici aplicabil pentru delimitarea terminologiei ştiinţifice: în ştiinţe există mulţi termeni nedefiniţi (deşi sunt definibili cu criterii obiective). 4.2. Mai ales că se fac unele confuzii în continuare sau se prezintă drept descoperiri recente ceea ce de mult s-a descoperit. sentence.4. o condiţie necesară. că ideea creării terminologiei prin definiţie şi convenţie provine din faptul că. Mai mult decât atât. şi «delimitare intuitivă».-1. ar trebui ştiut când şi cum (măcar cum) a fost definită”.: 181). aceştia nu se definesc sau se definesc parţial şi ocazional. 3. Eroarea fundamentală a lui Bossong (de care se leagă şi celelalte) decurge din interpretarea pe care o dă noţiunilor de «delimitare obiectivă».3. lingvistul „nu trebuie să confunde dificultăţile pe care el. Subliniem.. dar nu este cazul să le reluăm aici (cf. şi nu de cum se înţeleg termenii sau noţiunea însăşi de «termen» (cum crede el). terminologică. primară din punct de vedere lingvistic – ceea ce vădeşte o confuzie de planuri: între cel al lucrurilor desemnate şi cel al semnificatelor. De aceea. expression. langage etc. referitor la semnificatul pe care îl cunosc intuitiv vorbitorii (şi pe care îl cunoaşte şi el însuşi ca vorbitor). În răspunsul său. dacă ar fi un criteriu valid.3. în acest caz. În contextul în care în lingvistica românească – dar şi în cea mondială – se constată. ni se pare benefic (şi chiar o obligaţie) să prezentăm / să reamintim ideile lui Eugeniu Coşeriu pe această temă. se ştie (şi nu necesită demonstraţie) că uzul lingvistic nu defineşte semnificatele cuvintelor obişnuite. şi nu noţiunile deja date ca semnificate în limbaj.). propos. De pildă.1. boniment. în timp ce termenul parole din lingvistica saussuriană este definit de lingvistica respectivă printr-o delimitare operată în lucrurile înseşi şi renunţând la opoziţiile în care acest cuvânt funcţionează în franceză.5. 3.2. În consecinţă. nemaivorbind de faptul că 73 . totuşi. Altminteri. discours. Dacă semnificatele ar fi „neclare”.) unde.” (ibid. le poate avea încercând să delimiteze un semnificat ca fapt obiectiv. întrucât „pentru a atribui o noţiune terminologiei ştiinţifice. 3. adică tocmai de o disciplină matematică (cele trei tipuri de «crepuscul» amintite fiind obiecte matematice). cele care sunt definite sunt clasele de obiecte cărora li se aplică semnificanţi determinaţi. nemaivorbind de faptul că există numeroşi termeni în afara ştiinţei în sens strict (în mediul relaţiilor economice. Aşa-zisele limite «neclare» (sau «tulburi» . în tehnicile industriale etc.2. atunci el nu s-ar putea aplica „sincronic”. ci între zi şi noapte ca lucruri reale.

religia şi alte produse ale activităţii culturale. De pildă. căci ea este ştiinţa individualului. coincid cu finalitatea lor. şi de Vico) dintre „necesitate” şi „libertate”. ale activităţii creatoare înseşi” (Coşeriu 1994: 8. Astfel. situată la un alt nivel. ştiinţele matematice. ştiinţe[le] culturii sau ştiinţe[le] umaniste. Dewey). [3] Pentru o expunere sumară a concepţiei coşeriene privind acest subiect. astfel. o gândire în care ne întoarcem la 74 . care se ocupă cu obiectele şi relaţiile pur formale. NOTE [1] Aflată la îndemâna oricui. sau gândirea raţională. E. cf. aplicând metode specifice ştiinţelor naturii celor ale culturii. datează din 1964. Vico şi J. aparţin lumii specific umane a libertăţii – activităţilor şi creaţiilor libere ale omului – . Or. care se ocupă cu obiectele create liber de om şi care sunt. fără cuvinte. în acelaşi timp şi după limbaj. într-o atare situaţie. şi astăzi) a fost aceea de a identifica obiectele culturii cu cele ale naturii. 2. ca să poată deveni intersubiective. Structure lexicale et enseignement du vocabulaire. răspunde întotdeauna (justificat şi complet) istoria. şi apoi există o gândire post-lingvistică. această gândire prin semnificaţii care sunt universale şi care. [2] Versiunea originară.: 9). cu obiecte care ni se prezintă mai întâi ca o substanţă determinată. Există o gândire prelingvistică pentru care nu e nevoie de cuvânt. care iau o anumită substanţă pentru a fi concretizate în lume. naturale şi culturale]: „1. unde «faptele» create nu sunt determinate de cauze. finalitatea Iliadei este Iliada însăşi” (Coşeriu 2000: 50-51). în acest stadiu. adică în mod ireal. Aristotel (în Physica. reprezintă o «lege naturală» sau o lege de necesitate empirică. „o ştiinţă care îşi pune întrebări cu privire la esenţa esenţei. Coşeriu face o clasificare a ştiinţelor. astfel de forme sunt limbajul. la quid-ul quid-ului” (Coşeriu 1994: 8). Teze despre problema terminologiei. forme în conştiinţă (au existenţă internă). răspunsurile sunt oferite de ştiinţele generalului. prin urmare. ci se produc în vederea unei finalităţi şi. există şi o altă ştiinţă. o gândire care se prezintă prin reprezentări. ştiinţele naturale. vezi articolul nostru. La întrebarea privitoare la esenţa unei clase (adică la esenţa lucrurilor ce corespund unei noţiuni). vezi www. Este vorba despre filozofie sau ştiinţa universalului. ca o anumită materie cristalizată într-un anumit fel. în schimb. este interesantă clasificarea gândirii pe care o face Coşeriu prin raportare la limbaj: „Gândirea se găseşte înainte. 3. care poate întrebuinţa şi întrebuinţează limbajul ca instrument. publicată în 1966. ale activităţii spiritului.de. 2010. adică adecvarea la obiectul corespunzător. în primul rând. Perspectiva lui Eugeniu Coşeriu. în anumite condiţii. în funcţie de obiectul pe care îl cercetează [pornind de la configurarea raportului dintre formă (morphé) şi materie / substanţă (hýle). anul XX. care sunt de trei tipuri. cum ar fi: „arta. abordările nu mai pot avea un caracter ştiinţific. la rubrica Publikationen. care se ocupă cu obiectele exterioare omului şi cu omul (considerat ca obiect exterior). substanţa fiind aceea care ia o formă.coseriu. Chişinău. p. întrucât condiţia de bază a activităţii ştiinţifice este tocmai «obiectivitatea». Obiectele culturale. redactată în franceză. în acord cu realitatea limbajului în ansamblul său. ajung să coincidă cu ceea ce numim noţiuni sau concepte. în „Limba română”. care ne conduce la primele principii ale fiecărui mod de a fi. care se prezintă ca expresivitate. pe alocuri. şi care conduce şi la raţiuni practice. 2) clasificase obiectele în matematice. […] Există apoi gândirea lingvistică. activitatea practică. nr. [4] Fructificând reflecţiile unor filozofi (precum Aristotel. II. asemenea limbajului. constatarea a ceea ce se întâmplă în mod regulat. anterior. Introducând în discuţie şi distincţia lui Kant (intuită. Coşeriu precizează foarte limpede: „Obiectele naturale aparţin lumii «necesităţii» care e guvernată de «cauze» ce produc anumite «efecte» şi unde. ca realizări obţinute – dacă nu este vorba de «instrumente» care au şi o finalitate exterioară – . Mergând în profunzime.cercetarea aspectelor particulare ale limbajului ar trebui să se facă pornind de la o teorie coerentă şi unitară. plecând de la întrebările pe care acestea le pun cu privire la esenţa (sau acel quid) a(l) lucrurilor şi a(l) fiinţelor. şi Coşeriu 2000: 49-50). [5] În acest sens. la întrebarea referitoare la esenţa individului. O gravă eroare a pozitiviştilor (ce persistă. 1-2. 115-119. filozofia limbajului încearcă să delimiteze limbajul faţă de alte tipuri de obiecte care prezintă anumite trăsături comune cu cele ale acestuia. care nu este posibilă fără limbaj” (ibid. G. arta.

aminteşte în unele lucrări un principiu al lui Francis Bacon. Dicţionarele de «imagini». vezi Coşeriu 1955: 314-329. în Coşeriu 2009: 135-160. Două probleme ale unei lingvistici a vorbirii. într-o tratare amplă. adică de relaţiile dintre semnificanţi (a). 2) o lexicologie a conţinutului – ce ia în consideraţie planul conţinutului. Eugeniu (1967). precum şi cele «ideologice» sunt aplicaţii lexicografice ale acestei discipline. ce se supune unui criteriu ideal unic: acela de „a spune lucrurile aşa cum sunt” (Platon). prin urmare. Coşeriu. potrivit căruia mai degrabă reiese adevărul din eroare. Introducción al estudio estructural del léxico. 3) semasiologia (identificată adesea cu «semantica») – ce se ocupă de relaţia dintre cele două planuri pornind de la expresie (c). Coşeriu. Coşeriu revine. deci. Teoria limbajului şi lingvistica generală. încredinţat că o confuzie este mai gravă decât o eroare. cu o serie de precizări. rezultă patru puncte de vedere şi. întrucât corespunde unui mod unic de a cunoaşte. Traducerea unor paragrafe din versiunile spaniole ne aparţine. schema de mai jos). [6] Structura este definită de E. indiferent de subiectul empiric care le observă sau le interpretează. b) universul ştiinţei (şi al tehnicii ştiinţific fundamentate). Spaţiul nu ne permite să facem aici o prezentare a acestora. Limbajul şi înţelegerea existenţială a omului actual. Coşeriu acceptă. c) universul fanteziei (şi.: 74). cu unele corecţii. Determinare şi cadru. Eugenio (1964). Eugeniu (2004). plecând de la cele două planuri ale limbii (al expresiei şi al conţinutului) şi relaţiile lor reciproce (v. în Coşeriu. asupra conceptului de «univers de discurs» (vezi Coseriu 2003: 72-79). cât şi diacronic. şi al artei). în cele din urmă. fără ca E. bunăoară.” (ibid. doar patru universuri de discurs. «subiectivitatea» este componentă a limbajului şi este un fapt obiectiv din punct de vedere lingvistic. [10] E. Para una semántica dicrónica estructural. [8] Pentru precizări suplimentare privind teoria şi tipologia cadrelor. ştiinţa constituie un singur univers de discurs (chiar dacă diferenţiat intern în funcţie de diferitele ştiinţe). Bucureşti: Editura Enciclopedică. Dicţionarele de rime şi dicţionarele inverse sunt aplicaţii lexicografice ale acestei discipline. deosebind. [12] E. Totuşi. Eugeniu (1955). 75 . Coşeriu drept „forma relaţiilor interne”. tot atâtea discipline lexicologice: 1) o lexicologie a expresiei – preocupată de planul expresiei ca atare. patru moduri de a pune problemele şi.” (Coseriu 1966: 105). Coşeriu să mai menţioneze numele celor vizaţi. după mai bine de patruzeci de ani. Astfel. Eugenio (1966).lucrurile deja delimitate prin limbaj şi le analizăm ca atare şi creăm atunci un limbaj tehnic. Ca aplicaţii lexicografice.” (Coşeriu 2004: 104). Coseriu. în consecinţă. [7] În ceea ce priveşte disciplinele lexicologice. în acord cu cele patru moduri fundamentale ale cunoaşterii umane: „a) universul experienţei comune. p. adică relaţiile între semnificatele lexicale (b). aici se plasează lexematica. Weisgerber. în acest sens. ce pot fi studiate atât sincronic. Coşeriu precizează aici: „În acest sens. în Coseriu 1977: 87-142. [11] Vezi. întrucât este vorba întotdeauna de organizarea lingvistică a experienţei şi nu a lucrului ca atare (vezi Coseriu 1964: 46-50). articolul Defensa de la lexemática (Coseriu 1995) în care sunt trecute în revistă. şi nu unui «lucru» (cum se spune frecvent). Şi o precizare importantă: onomasiologia are în vedere semnificanţii ce corespund unui anumit semnificat. [9] À propos de subiectivitate. 4) onomasiologia – ce ia în consideraţie relaţia dintre cele două planuri pornind de la conţinut (d). ne simţim obligaţi să redăm măcar o caracterizare a celui privind ştiinţa: la rigoare. în Coseriu 1977: 11-86. o serie de erori de interpretare ale unor lingvişti cu privire la semantica sa structurală. în Novum Organum). REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Coşeriu. o clasificare a lui L. se pot menţiona dicţionarele de sinonime şi cele de antonime. şi d) universul credinţei. decât din confuzie (Citius emergit veritas ex errore quam ex confusione. adică lăsând lucrurile să apară în lumina lor. Coseriu. Dar această subiectivitate lingvistic «obiectivă» nu trebuie confundată cu aprecierea subiectivă (individuală sau tradiţională) «nelexematizată» (sau «negramaticalizată»). 287-329. La nivel structural sistematic.

Lingvistică. Chişinău: Editura Arc. Orationis fundamenta. surtout celle de la sémantique structurale (la lexématique). Óscar (2006). Iaşi: Editura Trinitas.Coşeriu. Identitatea limbii şi literaturii române în perspectiva globalizării (editat de Ofelia Ichim & Florin-Teodor Olariu). Coseriu. Horst (1981). în Coseriu. 128-147. 1987. sémantique structurale/lexématique. Hoinkes. în Coşeriu 2009: 36-52. Coşeriu. revisada). Eugenio (2004). quelques fois. Defensa de la lexemática. XXXIII. Coseriu Eugenio (1987a). 239-282. ont détourné le sens de ses idées. Tübingen. Eugeniu (1987b). 113-124. Omul şi limbajul său. On présente aussi ses réponses pour les linguistes qui. linguistique intégrale. Eugen (1994). Limbaj şi politică. terminologie. în Panorama der lexikalischen Semantik.CLÉS : Coseriu. Prelegeri şi seminarii la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Thematische Festschrift aus Anlaß des 60. Francisco Marsá]. Coşeriu. t. Eugeniu (1968). Madrid: Editorial Gredos. La plegaria como texto [2000/2003]. Coşeriu. C’ est une nécessité et notre devoir en même temps de reprendre les idées de Eugenio Coseriu parce qu’ on a la tendence de créer des confusions à ce sujet et parce que ce qu’ on a déjà découvert est presenté comme le résultat des recherches récentes. în “Jornadas de Filología” [Homenaje al Prof. Eugenio. semántica. Barcelona. Limbajul între physei şi thesei. Geburtstags von Horst Geckeler. 175-185. Eugenio. p. în Coşeriu 2009: 9-13. Santa Cruz de Tenerife. Eugenio (2003). teorie a limbii şi lingvistică generală. Eugenio (1973). von U. p. Lecţii de lingvistică generală. Le but de cet article est de présenter la conception de Eugeniu Coseriu sur la terminologie en général et aussi d’ essayer d’ offrir des exemples que le chercheur peut utiliser pour illustrer ou justifier les dintinctions qu’ il saisit. Lenguaje y discurso. 61-83. RÉZUMÉ Dans la linguistique roumaine –ainsi que partout dans le monde – la recherche dans le domaine de la terminologie et/ou les langages spécialisés a suscité l’ intérêt des chercheurs. cosas y términos. Coşeriu. p. universales. MOTS. supliment al publicaţiei „Anuar de lingvistică şi istorie literară”. Eugenio (1955). Coşeriu. Eugeniu (2000). Coşeriu. Ces distinctions seront placées dans le contexte de sa linguistique intégrale à l’ intention de révéler la remarquable cohérence de sa théorie. LE SUJET DE LA TERMINOLOGIE DANS LA CONCEPTION LINGUISTIQUE DE EUGENIO COSERIU 76 . Coseriu. sciences. Zece teze despre esenţa limbajului şi a semnificaţiei. Coseriu. p. hrsg. Studii de filozofie a limbajului. Coseriu. 1992-1993. Pamplona: EUNSA. Seria A. în Coşeriu 2009: 53-72. în vol. I. Principios de semántica estructural. Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Române. 2002. Semántica y gramática. Sibiu: Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. Loureda Lamas. Gramática. Lingvistica integrală (interviu cu Eugeniu Coşeriu realizat de Nicolae Saramandu). în Eugenio Coseriu. 17-40. Palabras. Geckeler. Eugenio (1987). „Estudios lingüísticos”. Coseriu. Lo acertado y lo erróneo en las discusiones acerca de la semántica estructural en España. p. Omul şi limbajul său. Semántica estructural y semántica cognitiva. L’ étude des aspects particuliers d‘une langue devraient avoir à la base une théorie cohérente et unitaire en accord avec la réalité de la langue en général. Eugenio (1990). Iaşi. Coşeriu. Coşeriu. p. Eugeniu (2009). Madrid: Editorial Gredos. Eugenio Coseriu s’ intéresse à la terminologie pour au moins deux raisons: 1) pour éliminerles confusions par rapport à l’essence de la langue et 2) pour établir le sujet spécifique de la linguistique structurale. Eugeniu (1996). Prelegeri şi conferinţe (1992-1993). Eugeniu (1999). Eugeniu (1988). Trends in Structural Semantics. Estudios de lingüística funcional (segunda edición. Tübingen: Gunter Narr Verlag. Coseriu. Eugenio (1977). în In memoriam Inmaculada Corrales. Universidad de La Laguna.

E. Prin definiţii alternative se admite că un termen poate avea mai multe definiţii. În analiza de faţă interesează definiţiile alternative aşa cum apar în dicţionarele generale (fără compararea explicită a definiţiilor lexicografice cu cele terminografice.Bidu-Vrănceanu 2007: 23-31) care interpretează dinamic sensul terminologic extins dincolo de domeniul strict al specialiştilor. terminologia actuală adoptă şi o abordare condiţionată de importanţa „democratizării cunoaşterii” sau a „laicizării ştiinţelor” în societăţile actuale. v. codurile ştiinţifice. (v. fie şi parţial. Definiţiile de acest tip nu sunt de preferat în dicţionarele generale când codul terminologic este închis şi se apelează la acest tip numai atunci când termenii nu pot fi definiţi în alt fel. definiţia este unul dintre elementele determinante în triunghiul terminologic (v. Primul (1) dintre ele este reprezentat de difuzarea termenilor prin dicţionare generale în care definiţia să prezinte diferenţe faţă de cea din dicţionarele specializate. Utilizarea unor termeni specializaţi de către profani impune definiţii mai accesibile. gradul de specializare ştiinţifică este proporţional mai mare după cum numărul termenilor specializaţi la care se face apel în definiţie este mai mare. 72. deci. cu grade de specializare diferite şi cu decodări dependente de utilizatorul termenului. Din perspectiva terminologiei în sens strict (sau a terminologiei „interne”. monoreferenţialitatea şi monosemantismul termenului. simultan în dicţionarele generale şi uneori în textele adresate unui public mai larg interesat de probleme economice. O definiţie de acest fel presupune un grad superior de specializare. A.Bidu-Vrănceanu 2007: 31-34).Museanu 2009:93-98) ca posibilitate de interpretare a termenilor economici prezenţi în alte tipuri de comunicare decât cea strict specializată. A. definiţiile preştiinţifice sau uzuale ar trebui să fie formula preferenţială în dicţionarele generale. A. Se condiţionează astfel o interpretare dinamică a sensului specializat în funcţie de tipul de text (sau de 77 . Definiţiile alternative înseamnă. aceste definiţii sunt înregistrate paralel.BiduVrănceanu 2000: 19. Bucureşti DEFINIŢII ALTERNATIVE ALE TERMENILOR ECONOMICI 0.Bidu-Vrănceanu 2007: 20-23). Relaţia dintre diferitele tipuri de definiţii este condiţionată de mai multe aspecte. 2007: 62-71). de interes pentru utilizarea termenilor dincolo de un domeniu strict specializat.Bidu-Vrănceanu 2007: 57). Atunci când definiţia lexicografică se suprapune celei terminografice se poate aprecia că este o definiţie ştiinţifică. indicat de necesitatea includerii şi raportării la alţi termeni specializaţi. Din altă perspectivă. acceptarea unor definiţii ştiinţifice alături de altele preştiinţifice sau uzuale. Dacă definiţiile ştiinţifice (terminografice) sunt specifice dicţionarelor specializate şi numai izolat dicţionarelor generale. definiţii oferite de dicţionarele generale. A. A. unde se indică precis necesitatea relaţiei dintre definiţie şi un anumit domeniu pentru a asigura monoconceptualitatea. necesar pentru impunerea unor termeni şi susţin această idee cu soluţii diferite. Pentru anumiţi termeni specializaţi. Se delimitează terminologia „externă” (v. Numeroşi specialişti consideră că rolul definiţiilor în terminologie este un factor important. v.Elena MUSEANU Universitatea Româno – Americană. capabile să deschidă . Se ajunge astfel la un alt aspect al importanţei definiţiilor termenilor numit definiţii alternative (v. Al doilea aspect (2) de care trebuie ţinut seama în definirea termenilor este la fel de important şi se referă la actualizarea termenilor specializaţi în texte.

A. TAXĂ. Extinderea nivelului de utilizare a termenilor economici dincolo de domeniul strict al specialistului este evidentă în româna actuală. 2004: 255. mai dificilă. I. 2007: 104-105). Definiţiile alternative ating un aspect important pentru terminologiile actuale a căror interpretare este mai complexă şi pentru care delimitarea dintre termen şi cuvânt este. AFACERE ş. 1.BiduVrănceanu 2007: 40). În toate aceste cazuri. 2007: 63) şi prezintă interes teoretic şi aplicativ variabil în funcţie de fiecare terminologie în parte. 1993: 47-63. şi b) (oarecum implicit) numărul termenilor specializaţi din definiţia lexicografică. definiţia lexicografică coincide cu cea terminografică. CREDIT. DEXI) se pot caracteriza în mai multe feluri. aspecte precizate treptat în descrierea terminologiilor româneşti (v. DUMPING.Thoiron. Necesitatea unei definiţii lexicografice decodabile va fi susţinută de atestările din presa cu specializare medie sau de largă circulaţie şi de rolul mijloacelor lingvistice în facilitarea interpretării riguroase. ştiinţifice (reproduc definiţiile terminografice). 72. au caracter mixt (combinând părţi ştiinţifice cu informaţii preştiinţifice sau dând alternativ două definiţii) şi 3. relaţie bazată atât pe analiza textelor. raportarea la aceştia blocând decodarea sau determinând o interpretare superficială a sensului specializat. A. F. Adoptarea conceptului de definiţii alternative obligă însă la respectarea principiului că definiţia unui termen specializat are un prag dincolo de care nu se poate coborî (în toate tipurile de definiţii). fiind necesară respectarea „nodului dur” sau a mediei semantice fără de care nu se poate face identificarea termenului respectiv. Toate aceste aspecte de interes actual în cercetarea terminologică pot fi ilustrate convingător de analiza definiţiilor termenilor economici.BiduVrănceanu 1989: 417. În felul acesta problema definiţiilor alternative trebuie corelată cu relaţia dicţionar / texte şi contexte sau cu definirea paradigmatică şi sintagmatică a unui termen. Mai mulţi termeni economici au aceeaşi definiţie în dicţionarele generale şi în cele specializate: REDEVENŢĂ. (număr variabil de la zero pentru REDEVENŢĂ. 78 . Din această ultimă perspectivă. A. sunt numai uzuale.Gaudin.Bidu-Vrănceanu 1993: 58-59. S-a constatat că definiţiile termenilor economici în dicţionarele generale (DEX. pentru care se impune o utilizare adecvată.Mackintosh). 2000: 19. de multe ori. definiţii numite preştiinţifice .Meyer-K. 2. Astfel.discurs) în care apare termenul şi de contextele lingvistice caracteristice. Analiza termenilor din această perspectivă determină o interpretare dinamică a definiţiilor lor într-o relaţie de „du-te vino” între terminologizare şi lexicalizare (v. condiţie pe care o îndeplineşte parţial terminologia economică prin termeni de interes larg precum BUGET. la 1 pentru TAXĂ sau 3 pentru DUMPING). determinând un interes larg şi o frecvenţă mare a unor termeni în diverse tipuri de comunicare. dar semnalate izolat şi pentru alte limbi (H. O definiţie uzuală care neglijează această condiţie nu este convenabilă. care se adresează unui public larg şi eterogen ar trebui să prefere definiţii decodabile cel puţin parţial. Este cazul terminologiilor cu difuzare largă. iar caracterul specializat al definiţiilor acestor termeni depinde şi de numărul de termeni economici utilizaţi în definiţie. Vom aprecia caracterul ştiinţific în funcţie de cele două criterii propuse anterior: a) coincidenţa dintre definiţiile lexicografice şi cele terminografice. (v. Toate aceste aspecte au fost identificate prin analiza terminologiilor româneşti (v.Bidu-Vrănceanu 2007: 64). cât şi a dicţionarelor. În cele ce urmează vom analiza câteva exemple ilustrative pentru fiecare situaţie. A.Bejoint-Ph. după cum sunt: 1. dicţionarele generale. Un alt aspect (3) de interes în definirea termenilor priveşte posibilităţile de decodare a lor riguroasă în funcţie de calitatea de specialist sau de profan a utilizatorului. de exemplu.a. DEFICIT.

Metalimbajul este accesibil şi la nivelul detaliilor descriptive diferenţiatoare. În definiţia din DEX a termenului DUMPING apar trei termeni economici care implică relaţii interconceptuale şi cresc gradul de specializare al definiţiei (care rămâne totuşi parţial decodabilă): ”vânzare a mărfurilor pe piaţa externă ”+ „cu scopul de a înlătura concurenţa şi a acapara piaţa”.. 79 . componenta privind o formă de „câştig”: „Cel mai mare câştig lunar a fost adus vineri de TITLURILE producătorului de motoare. accesibilă. interpretare complicată şi de existenţa unor sinonimii cum ar fi cea dintre TITLURILE de stat şi BONURI de TEZAUR sau TITLURI de CREANŢĂ şi OBLIGAŢIUNI.n. Pentru termenul ACREDITIV. de asemenea.). obiectul lor şi formele de profit. Interpretarea precisă şi plasarea riguroasă într-o ierarhie conceptuală a acestei paradigme este greu de făcut de către nespecialist chiar pe baza definiţiilor ştiinţifice din dicţionarele generale. unele date în termeni economici (subl. în acelaşi timp. folosit pentru a justifica taxele ANTI-DUMPING pe baza unui raţionament antimonopolist” (Capital 2007/239).) din contul său sau la o bancă ce deserveşte un furnizor în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor în condiţiile stabilite înainte prin contract”.) (sau de o instituţie publică) + „pentru servicii efectuate de instituţii publice”. În definiţia termenului TAXĂ apare un singur termen specializat (subliniat de noi): „sumă de bani” + ”de dat” + ”de către o persoană fizică sau juridică” + ”percepută de bugetul statului (subl. iar definiţiile lor sunt ştiinţifice pentru că se raportează la alţi termeni specializaţi din domeniu privind hiperonimul)..n. Sensul specializat este condiţionat de apartenenţa la sintagme fixe şi este definit similar în dicţionarele generale.n.REDEVENŢĂ este definit ca „sumă de bani” + „de dat” + „de către o persoană fizică sau juridică” + „ altei persoane fizice sau juridice” + ”plătită la date scadente” + ”rezultat al unui contract”. electrice . În ambele definiţii exemplificate. la fel de frecvente). Respectarea celor două criterii propuse pentru calificarea ca ştiinţifică a definiţiei (coincidenţa dintre definiţia lexicografică şi cea terminografică şi numărul mare al termenilor specializaţi din definiţie la care nu se poate renunţa) se verifică în cazul sintagmelor specializate în care intră TITLU ca termen economic. Specializarea superioară a termenului DUMPING este reflectată şi de actualizările din presa economică de circulaţie largă: apar distincţii hiponimice: DUMPING de lungă durată / DUMPING pe termen scurt sau chiar contexte cu determinări complexe şi complicate: „DUMPING neloial.. TITLU de stat. altele în cuvinte uzuale: „(suma de bani) special rezervată de un cumpărător (subl. Bursa. 2007/ 131. TITLU de valoare. sintagmă care respectă ierarhia conceptuală din ştiinţele economice. TITLU de rentă. Actualizările termenului TITLU (TITLURI) în presa economică cu specializare medie sau inferioară reflectă o definiţie preştiinţifică. Caracterul specializat al definiţiei este indicat de numărul crescut de termeni economici la care se face raportarea şi care determină o codificare superioară şi o decodare parţială pentru profanii interesaţi de acest termen dacă încearcă să-l explice cu ajutorul definiţiilor din dicţionarele generale. TITLU este un termen economic şi un cuvânt al limbii comune (unde are mai multe sensuri. DEX-ul dă o definiţie care poate fi considerată ştiinţifică. detalii specializate care precizează tipul tranzacţiilor financiare. Toate aceste sintagme au statut de hiponime economice. generatoare . clasarea se face printr-un element mediu: sumă de bani. cotaţia medie a acţiunilor EPT a crescut ”. deoarece contextele în care apare combină termeni specializaţi şi cuvinte ale limbii comune. TITLU la purtător. intervin. şi în cele economice: TITLU de proprietate.. dar este. E drept. decodarea nu este blocată de prezenţa termenilor specializaţi.

cu unele relaţii interconceptuale uşor decodabile (dar fără marcă şi delimitări clare): „cantitate de bunuri (subl. Aşa se explică definiţia alternativă existentă atât în DEX. 2007/ 23. mai mult sau mai puţin independente de definiţiile termenilor respectivi din dicţionarele generale. specializate. Rezultă deci că. diferenţiindu-se partea finală de interes general formulată accesibil în ultimul tip de definiţie. continuată cu definiţia preştiinţifică ( prezentă şi în DEX) . care este. Faptul că provine din limba comună face ca în majoritatea dicţionarelor să domine sensurile uzuale din limba comună din care a rezultat (prin specializare) sensul economic. cerinţă (ca şi în DEX). Capital. Raportarea termenului TITLU la alţi termeni economici care aparţin paradigmei „instrumentelor financiare” este o formă contextuală de definire. cerinţă. Sensurile din lexicul comun ale lui CERERE sunt dominante şi în DEXI. 65% în obligaţiuni. O serie de definiţii mixte din DEX dau numeroase detalii specializate. Alte exemple date. ceea ce determină o definiţie ştiinţifică: „Un TITLU este lichid când cu el se realizează numeroase tranzacţii. Capital. certificate de depozit şi TITLURI de STAT pe termen scurt”. „creşterea puterii de cumpărare a banilor” (DEFLAŢIE). Prin cele două părţi diferite ale definiţiilor acestor termeni din dicţionarele generale rezultă o definiţie mixtă. Definiţia este alternativă deoarece începe cu o definiţie uzuală prin sinonimia cu căutare. Bursa. în acelaşi timp cuvânt al limbii comune şi termen specializat. cât şi în DEXI. Un exemplu de definiţie alternativă în diverse dicţionare generale este CERERE. Business Standard. actualizările în texte presupun diferite grade de specializare şi reprezintă o altă formă de definiţii alternative. Cele mai lichide TITLURI intră primele în vizorul administratorilor de fonduri”. „TITLURILE Lafarge Agragate Betoane se tranzacţionează la categoria de bază a pieţei Rasdaq”. alternativă faţă de partea cu detalii ştiinţifice. DEX-ul combină la sensul 3 sensul uzual definit prin sinonimia cu căutare.n. 2007/ 87. fapt ce permite investitorilor să cumpere sau să vândă oricând TITLUL respectiv”. Detaliile privind procedeele. respectiv. în care intervin combinaţii cu elemente accesibile alături de corelaţiile specializate au caracteristicile definiţiilor preştiinţifice. 2. funcţional – concretă are valoare distinctivă pentru ne-specialist: „scăderea puterii de cumpărare a banilor” (INFLAŢIE) şi. Este cazul termenilor INFLAŢIE / DEFLAŢIE care au o clasare foarte generală. definiţia unui termen economic din dicţionarele specializate coincide numai parţial cu definiţia lexicografică. Definiţia lexicografică are astfel o parte preştiinţifică. apropiată de o definiţie ştiinţifică: „Politica de investiţii: portofoliul ţintă este de 25% în acţiuni şi FONDURI MUTUALE.În alte contexte se reflectă parţial relaţiile interconceptuale din domeniu prin prezenţa unui număr mai mare de termeni economici. 10% în depozite bancare. implicit alternativă..) şi de servicii necesare pentru a acoperi consumul”.de piaţă). cu o definiţie economică preştiinţifică. nerelevantă: „fenomen” urmată de detalii economice numai aparent accesibile: „emiterea unei mase băneşti”. În acest caz. chiar dacă sensul specializat este înregistrat independent (sensul 5) şi cu marca diastratică actualizată (econ. „Pensiile private vor scumpi acţiunile. care presupun mai multe nivele de decodare. 2007/ 137. 2007/ 21. procesele economice antrenate de cele două fenomene aparţin unei definiţii ştiinţifice. Atestările din textele din presa economică de largă circulaţie actualizează aceste definiţii alternative: 80 . Contextele bazate pe corelaţii interconceptuale ale domeniului exprimate explicit pot fi considerate definiţii ştiinţifice. „reducerea volumului producţiei şi circulaţiei mărfurilor”.Ultima parte a definiţiei.

ibid. Deşi extins în limba comună cu un sens generalizat. Săptămâna Financiară 2007/ 9 iulie. id. ultima caracteristică fiind specificată concret în paranteză . pentru care se impune raportarea la o definiţie ştiinţifică. exemple în care apare sensul specializat. obligând pe cel care consultă dicţionarul la o lectură a mai multor articole (sau la o lectură circulară). Se înregistrează atestări ale termenilor LICHIDITATE fără precizări economice stricte: „Nici LICHIDITATEA nu a mai fost la fel de ridicată precum în restul săptămânii”.2007/88. LICHIDITATE se remarcă printr-un statut terminologic precis. „Am avut parte de fluctuaţii destul de ample şi de schimbări frecvente de direcţie pentru majoritatea acţiunilor LICHIDE care se află în atenţia investitorilor. Termenul LICHIDITATE şi adjectivul corespunzător lui – LICHID (s.”. limitat: ”CERERILE se pot depune până la data.„CEREREA de servicii de administrare a investiţiilor este tot mai mare”. alături de contexte cu sens concret. În unele contexte rezultă şi trăsătura relevantă în definiţia terminografică privind „gradul de lichiditate” şi relaţiile interconceptuale complexe. Business Standard 2007/ 3 octombrie.. 81 . patron sau altă unitate economică”. „LICHIDITATEA de azi arată că au intrat şi străinii”. Capital 2007/ 29. în funcţie de convertibilitatea activelor în bani. Buisness St. Interpretarea în aceste contexte se poate baza parţial pe definiţia lexicografică mixtă. LICHIDITATE internaţională. Creşterea LICHIDITĂŢII prin schimbarea mecanismului de formare al preţului s-a făcut vizibilă”. termenul LICHIDITATE apare în context cu alţi termeni economici care îi precizează sensul specializat. LICHIDITATE monetară.. care clasează termenul LICHIDITATE prin alt termen economic . Definiţia lexicografică se deosebeşte de definiţia terminografică. dar şi de durata şi costurile tranzacţiei nu rezultă din definiţia lexicografică. actualizând definiţii cu grade de specializare diferite.„întreprindere. de la interpretări şi definiţii uzuale până la altele cu specilizare gradual diferită.5 cu marca (fin) în DEXI) sunt foarte frecvenţi în presa de largă circulaţie. Diferenţele specifice importante privind „gradul de lichiditate”. De cele mai multe ori însă. După cum se constată şi din exemplul anterior. la BVB se vor tranzacţiona contracte futures pe indicele BET (care reflectă evoluţia cotaţiilor celor mai LICHIDE zece titluri listate la Bancă)”. LICHIDITATEA tranzacţiilor s-a situat pe un trend ascendent”. Bursa 2007/ 115. unele definiţii mixte nu mai dau explicaţii în ce priveşte termenii economici care apar în metalimbaj. Capital 2007/ 23.”. ceea ce arată importanţa şi chiar necesitatea definiţiilor alternative pentru actualizarea adecvată a termenului: „Iniţial. după cum nu rezultă specializarea maximă pe care o are o are termenul LICHIDITATE în sintagme fixe economice: LICHIDITATE imediată. Bursa 2007/ 131. „LICHIDITATEA s-a dublat.ACTIVE şi îl diferenţiază în funcţie de costurile şi durata TRANZACŢIEI. ”termenul pentru CERERILE prin Sapard este. LICHIDITATE financiară. „Biofarm se plasează pe locul doi în topul LICHIDITĂŢII”. Aceste diferenţe şi specificările concrete în termeni uzuali pentru ceea ce înseamnă persoană juridică fac ca această definiţie lexicografică să fie mixtă. id. prezentă limitat în dicţionarele generale: „LICHIDITATEA companiilor are în continuare de suferit de pe urma întârzierii rambursărilor datorate de stat pentru reţetele compensate”. LICHIDITATE intermediară. parţial preştiinţifică. Definiţia lexicografică conţine elemente accesibile: ”mijloc de plată” + „cu caracter imediat” + „aparţinând unei persoane juridice”.

Buisness Standrad. precum AFACERE.) în care îşi găseşte expresia totalitatea actelor de vânzare/ cumpărare şi a relaţiilor care se stabilesc în cadrul acestora”. Definiţiile diferă însă în cele două dicţionare: DEX-ul dă o definiţie uzuală. economic cu marcă diastratică. preţ de producţie. de reflectarea evoluţiei în dicţionarele generale apărute în momente diferite (DEX-ediţia a 2-a-1997. importanţa raportării la elemente specializate (chiar dacă definiţiile lexicografice nu sunt ştiinţifice).Numărul mare de termeni specializaţi necesari pentru definirea contextuală dă varianta superioară a definiţiei ştiinţifice. categorie economică a producţiei de mărfuri (subl. Din acest ultim punct de vedere se poate constata faptul că DEXI reflectă mult mai riguros specializarea economică. tratament comun în DEX şi DEXI. definiţii uzuale: preţ de penetraţie „fixarea unui preţ de vânzare scăzut cu scopul vânzării unei cantităţi mari de produse” şi preţ promoţional „tehnică de promovare a vânzărilor. nu în ultimul rând. Acest tip de exemple arată. accesibilă dar imprecisă . DEXI-2007 ). de asemenea. Termenul PREŢ este înregistrat în DEX cu primul sens economic. introduse alternativ şi paralel cu desemnarea terminologică strictă. păstrând o definiţie uzuală pentru sintagmele specializate (preţ cu amănuntul). asociată cu o reducere temporară a preţurilor”. dar fără marcă diastratică şi cu o definiţie uzuală (cu termeni care circulă în comunicarea obişnuită): ”sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru a achizţiona un produs sau pentru un serviciu”. Capital. circulaţia mai largă. 2007/ 21. de interes general a termenului şi. Problema definiţiilor uzuale ale termenilor economici în dicţionarele generale depinde de mai mulţi factori: provenienţa termenilor (prin specializare din limba comună sau cu caracter specializat de la început).n.) la un PREŢ maxim de 120 euro acţiune”. Polisemantismul termenului PIAŢĂ este dominat de sensurile din lexicul comun grupate sub I. Se remarcă în actualizarea acestui termen că sensul specializat este precizat prin alte determinări contextuale: „Reiffeisen va vinde acţiuni (subl. CERERE. 2007/29. Definiţia uzuală a sensului economic al lui PREŢ este convenabilă pentru interpretarea unor actualizări din presa economică de largă circulaţie: „ PREŢUL iniţial al autostrăzii este bazat pe studiile de prefezabilitate şi de fezabilitate”.a. Sintagmele specializate au în DEXI mai ales definiţii uzuale (situaţie mai puţin 82 . În funcţie de destinatarul sau obiectivul textelor intervin mijloace lingvistice (contextuale) de accesibilizare a sensului specializat sau.n. „PREŢURILE vor avea tendinţa să crească pe măsură ce vor creşte unele costuri”. Este interesant aici şi faptul că prin LICHID se efectuează o parafrază specifică mijloacelor de vulgarizare a termenilor specializaţi. PIAŢĂ ş. Sensul specializat economic este plasat sub II şi are marcă diastratică. Definiţia uzuală este preferată şi pentru sintagmele fixe specializate economic: preţ cu amănuntul. DEXI înregistrează sensul 1. Această evoluţie în direcţia specializării este ilustrativă pentru termeni economici care au provenit din lexicul comun. PREŢ. Capital. respectiv se explică sintagma indicele BET. din altă perspectivă . iar DEXI evoluează în direcţia unei definiţii ştiinţifice: „sferă a circulaţiei mărfurilor. prin marcarea diastratică. 2007/20. Trebuie remarcat că se înregistrează sintagme specializate de dată recentă (aparţinând marketingului economic) pentru care se dau. sumă de bani care se cere pentru o marfă sau pentru un serviciu”. 3. specializând parţial definiţia: „expresie bănească a valorii unei mărfi. prin utilizarea limitată a definiţiilor uzuale şi prin înregistrarea unor sintagme specializate recente. dimpotrivă de precizare ştiinţifică.

5. Importanţa relaţiei dintre dicţionare şi texte permite observaţia privind posibilitatea extinderii conceptului de definiţii alternative dincolo de dicţionare. Angela (1993) – Lectura dicţionarelor. Bucureşti. specializarea fiind marcată în diverse feluri. dincolo de domeniul specialiştilor.417 ş. A. piaţa de capital („ansamblul operaţiilor de atragere şi de plasare a banilor”). 4. Analiza mijloacelor textuale de definire contribuie la lărgirea conceptului de definiţii alternative şi arată utilitatea lui. Editura Universităţii din Bucureşti.u.2005/33. cu consecinţe asupra actualizării lor în texte de specializare medie arată importanţa anumitor tipuri de definiţii alternative pentru deschiderea codurilor ştiinţifice. Există terminologie politică?”. BIBLIOGRAFIE: Béjoint. în acelaşi tip de texte tendinţa de a face precizări contextuale care să circumscrie sensul specializat. Definiţiile uzuale ale termenilor economici nu reprezintă un avantaj pentru o decodare sau interpretare corectă. Angela coord. Numeroase texte din mass media (scrisă şi orală) care îşi propun o explicare a termenilor economici de interes larg apelează la definiţii preştiinţifice sau uzuale alături de cele ştiinţifice (parafraza definiţională fiind un procedeu important în vulgarizarea ştiinţifică – VS. Bidu-Vrănceanu. Henri şi Thoiron. p. lexic specializat. în Studii şi cercetări lingvisticce. în unele cazuri (de exemplu la DUMPING). extins însă la contexte mult mai variate: „PIAŢĂ de profil. (2000) – Lexic comun. o necesitate. Exemplele analizate permit observaţia că definiţiile uzuale au o poziţie limitată în dicţionarele generale. Rezultă de asemenea că în definiţiile termenilor economici prezenţa elementelor specializate (în pondere diferită) este absolut necesară. Actualizările din presa economică de largă circulaţie se remarcă prin preferinţa utilizării sintagmatice a termenului PIAŢĂ. Pe de altă parte însă. Presses Universitaires de Lyon. Gabriela Pană Dindelegan. Bidu-Vrănceanu. PIAŢA chiriilor”. v. în vol. Concluzii Analiza definirii termenilor economici la nivelul dicţionarelor generale. Angela (2004) – „Tradiţie şi inovaţie în lexicul politic. prezenţa unor definiţii alternative (cu elemente ştiinţifice) fiind o condiţie a unei utilizări corecte. Editura Metropol. Săptămâna Financiară. „maturizarea PIEŢEI creditului de consum”. Angela (1989) – „Aspecte ale funcţiei reflexive a limbii în terminologiile tehnicoştiinţifice”. 83 .Bidu-Vrănceanu 2007: 162176). Ca o particularitate a termenilor economici se poate constata că. A. definiţia uzuală succede celei ştiinţifice pentru a asigura accesibilitatea definiţiei lexicografice. Capital.u. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române. Mulţi termeni economici prezintă un interes larg. ceea ce face neconvenabile definiţiile uzuale ale unor termeni specializaţi în dicţionarele generale. mai ales la nivelul actualizării în texte a acestor termeni. relaţiile interconceptuale specializate nu pot fi evitate. în cazul termenilor economici.Bidu-Vrănceanu 2007: 92-98) contribuie la o utilizare adecvată în orice tip de comunicare.obişnuită în ce priveşte definirea sintagmelor specializate în dicţionarele generale): piaţa valutară („ansamblul operaţiilor de vânzare-cumpărare de valută”. coord. p. 2005. se constată. iar interpretarea corectă a definiţiilor (v. Lyon. Philippe (2000) – Le sens en terminologie.19 septembrie. Bidu-Vrănceanu. Dacă în alte terminologii (de exemplu cea chimică).. Bidu-Vrănceanu. În ambele cazuri însă existenţa definiţiilor alternative în dicţionarele generale reprezintă un avantaj şi.255 ş. nr. uneori. raportul dintre definiţiile uzuale şi cele ştiinţifice este invers (mai ales în cazul unor exemple din categoriile 2 şi 3 din analiza e faţă). Editura Universităţii din Bucureşti.

Editura Universităţii din Bucureşti. 2001-2003. Ion Coteanu şi Lucreţia Mareş. în H. Edition Duculot. Cabré. I-IV. DICŢIONARE DEX 2 – Dicţionar explicativ al limbii române. Ingrid et Mackintosh. Editura Codeces. Editura Arc & Gunivas. 1997. Editura Litera Internaţional.Maria Teresa (1998) – La terminologie. Săptămâna Financiară. Bruxelles. Bucureşti Ziarul Financiar. ediţia a 2-a. 2001. RÉSUMÉ DÉFINITIONS ALTERNATIVES DES TERMES ÉCONOMIQUES L’analyse des définitions des termes économiques figurant dans les dictionnaires généraux a des conséquences sur la présence des mêmes termes dans les textes spécialisés. Bucureşti. Marius Sala şi Ion Dănăilă. MDA – Micul dicţionar academic. 1994. săptămânal. coord. 1999.u.Ec.Francois (2003) – Socioterminologi. Meyer.Une approche sociolinguistique de la terminologie. De Boeck et Larcier.198 ş. vol. aperçu du phénomène de la déterminologisation”.Dicţionar de Economie Modernă. Italia. Beaucoup de termes économiques cherchent à être diffusés dans le domaine des spécislistes et l’interprétation correcte de leurs définitions contribue à leur usage approprié dans n’importe quel type de communication. Institutul de lingvistică “I. Mots-clés: définitions alternatives. p. SURSE Adevărul economic. săptămânal.Econ. Voc.M. D. Eugenia Dima. 1999. cotidian. Bucureşti. 84 . redactori responsabili acad. Capital. Bucureşti. Editura Economică. Bucureşti. Kristen (2000) – “L’étirement du sens terminologique. 2007.Ec. coord. Bursa. De la dicţionare la texte. terminologie économique. Academia Română. D. Editura Niculescu. Editura Humanitas. săptămânal. – Vocabular economic şi financiar cu indice de termeni în patru limbi. Bucureşti. Niţă Dobrotă. D Ec – Dicţionar de economie. Iordan – Al.mèthode et applications. Cela atteste l’importance de certains types de définitions alternatives dans l’ouverture des codes scientifiques. Italia. Thoiron 2000. Angela (2007) – Lexicul specializat în mişcare. săptămânal.Presses de l’ Universite d’Otawa et Armand Colin. termes spécialisés. . săptămânal. Bucureşti. Gaudin. Bucureşti. Béjoint şi Ph. 2007. Bucureşti. Bucureşti. Business Standard. Editura Univers Enciclopedic. DEXI – Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române. coord.Bidu-Vrănceanu. Editura Univers Enciclopedic. Bucureşti. Rosetti”. – Dicţionar de economie. NDU – Noul dicţionar universal al limbii române. 2-ème édition.Théorie .

iar adopţia aducea cu sine privilegiile familiei adoptive. mai ales din punctul de vedere al apartenenţei sociale. Gens. formată prin recăsătorie şi familia cognată. fiind în acelaşi timp şi o componentă importantă a cetăţeniei romane. Mai mult. Agnaţiunea adică rudenia pe linie masculină care îi cuprindea pe toţi cei care intrau sub incidenţa lui pater familias şi a puterii lui. Ea era aşa zisa rudenie civilă şi ea era singura care producea efecte juridice. a fost considerat favorabil apariţiei a două noi tipuri de familie. c. Gentilitatea era tot o formă de rudenie civilă care cuprindea membrii uniţi tot pe linie masculină. atât ai soţului cât şi ai soţiei. [3] Multe studii despre familia romană se bazează pe relaţii juridice. Universitatea din Craiova TERMENI DIN REPERTORIUL LINGVISTIC AL RUDENIEI LA ROMANI La romani rudenia era foarte importantă. cu înţelesul pe care îl avem astăzi. Ea avea o mare importanţă în ceea ce priveşte participarea la viaţa publică. Dacă primele trei ofereau moştenirea prestigiului social (ne gândim aici la cele două ordine din cadrul societăţii romane ordinul senatorial şi ordinul ecvestru) căsătoria putea schimba condiţia socială a unei persoane.n. tribus şi familia erau cele mai importante componente ale rudeniei romane la care se alăturau căsătoria şi adopţia. La romani familia desemna sclavii unui cuplu căsătorit. până la Ulpian. la început. Cognaţiunea era rudenia de sânge dintre cei care aveau un strămoş comun indiferent de linie. centrată în jurul unei singure persoane şi care includea membrii atât pe linie paternă cât şi pe linie maternă. etnia-gens şi natio. în care s-ar fi reunit prin intermediul unei descendenţe presupuse sau fictive. Dreptul roman oferea pentru rudenia din cadrul societăţii romane trei posibilităţi: a. [2] Termenul latin de familia a fost preluat de mai toate culturile europene. deşi romanii nu-l foloseau. O dată cu Ulpian. Faptul că unele ginţi şi familii au pierdut din importanţă. atunci când deveneau liberţi sclavii luau numele-gentiliciulstăpânului-s. Tot în cadrul familiei se formau percepţia vârstelor. prin urmare era cea mai importantă legătură de rudenie. cetatea. [4] Grup de descendenţă a fost folosit. cu referire la gens. familia complexă. Aceşti sclavi erau trataţi asemeni unei comunităţi. Rudenia la Roma era agnatică. Se întâlnesc mai multe structuri de rudenie dintre care cele mai importante erau: gens. Şi astăzi în cadrul familiei se defineşte relaţia dintre un individ şi un grup. [5] O 85 . Reprezenta o afiliere a familiilor în gentes diferite cu frontiere sociale bine delimitate. importanţă demonstrată şi prin bogatul repertoriu lingvistic latin despre rudenie. b. tribus şi familia. familia desemna mai ales natura juridică a moştenirii. unde cea mai importantă era patria potestas. compartamentele şi rolurile de gen. familia extinsă. Familia era pentru romani un stat în miniatură. familiile suverane din Roma arhaică. [1] Rudenia era foarte importantă în cadrul societăţii romane.Mădălina STRECHIE. Cicero deosebea mai multe grade de rudenie în cadrul societăţii romane: cuplul. familia nucleară. chiar titlul imperial cum a fost cazul unor împăraţi romani (de exemplu Traian). sau cognatică. Patria potestas era cea care asigura moştenitorilor de sex masculin apartenenţa la familia care putea conduce. Familia desemna şi afaceri pentru că industria romană s-a bazat pe un număr impresionant de scalvi specialişi în domenii diferite.

s.(Guţu. naştere după moartea tatălui sau după încheierea testamentului. Coniungo. Despondeo.linie de înrudire patrilineară sau un clan se compunea din descendenţii în linie agnatică dintr-un strămoş eponim. ea va domina politicul.) Divortium. corespunzător. 1993. (Crăcea. E.m. s. divorţ. a-şi lua femeie în căsătorie etc.. 99. Adopto. 2. p. [7] Terminologie pentru rudenia romană Annexus. 2007.f 1. Consobrina. adj. adj. căsătorie. 39. -onis. rudă. Avunculus (epigrafic) pentru bunic. -rtis. vară (după mamă). Agnatio.131. dar existau puteri create ad-hoc la nivelurile superioare de fuziune.f. s. -ii. p. fiind determinantă în ceea ce privea o sumă întreagă de drepturi şi îndatoriri asociate unei poziţii sociale (ea regla comportamentele interpersonale din interiorul grupului). dreptul de a se căsători. G.G. v. din acelaşi sânge. (Crăcea. G. Avitus. [6] La romani descendenţa era definitorie pentru politică. s.m.) Ius conubium era un drept fundamental al cetăţenilor romani. adopţie. v. a adopta. -iunxi. p. tată adoptiv. înrudit.. Adoptivus.f.m fiu adoptiv. 3.). fig. Descendenţa patrilineară era condiţia dobândirii unui anumit statut şi prin urmare modalitatea de afiliere la un grup. ae. 2.f. -ii. Adoptio. 2. -a. Agnatus. E. 1. căsătorie. -ere. 2.(Guţu. -onis. de căsătorie. p. 1993. -atis. s. Consaquinitas. rude. (Guţu. rudă din partea tatălui. înrudire din partea tatălui.) Abnepos. 2.. -iugis. G.i. s. înrudit.. -um adj. soţ.m. (Crăcea. a uni. rudă. 2007. 1. -onis. strănepot. -ii. Coniugium. 1993.. 1.. p.. frate. s. 1 a promite. 1993. -us. acest drept fiind una dintre componentele cetăţeniei romane. p. bunică.m. -onis. G. G..) Conubium. 2. vt. Descendenţa aceasta producea şi o valoare juridică. -i. Adoptator.m.(Guţu. 2.f şi s.n.) Avia.a elibera un fiu de sub puterea părintească. care coincideau de cele mai multe ori cu segmentarea genealogică. 1993. I. 57.1993. a ceda. s. -spondi. 1. Ordinul senatorial coordona de iure politica legislativă a Romei antice. -us. G. -i.. 1993.). părtaş.101. s. (Guţu. s. soţie. adj. Tribul era pentru romani cea mai importantă rudenie în cadrul ierarhiei sociale. p.. înrudire (de sânge). cel care adoptă.(Guţu. s. p.n. s. s.n. 1993.155. p. p. 245. p. s. -ere. (Guţu. Cognatus. 153. al bunicului. -oris. Cu alte cuvinte descendenţa nu va mai avea doar un caracter juridic.. . conjugal. Cognatio.). (Guţu. -ii. 3. 1993. altoire.) Consobrinus.) Enuptio. 2007. a alege. s. G. strănepot. 57. 83. al bunicii. Coniux. (epigrafic). -ae. 238. p. adj. a promite în căsătorie o fată…. -iunctum. G.. soţ. Într-un trib nu existau instituţii permanente. Numai cei din familiile aristocrate puteau exercita funcţii politice. p.107. 1993. s. 1.) Coniugalis.f..(Guţu.. G.(Guţu. p.143. cel care este adoptat. admiţând formele ierarhiei sociale. -ae.1993. -are vb. ci si unul politic. 2. copil născut după ce tatăl şi-a stabilit moştenitorii naturali sau prin adopţie.f. despărţire. (Guţu. s. Consaquinea. G. soţie.f.) Emanicipio. legături de rudenie. văr (după mamă).f.) 86 . localitate). Consaquineus. Adoptaticius. E. înrudire. a rezerva. frate …. soră.t. 245.) Adnepos. a da în puterea altuia. unire. (epigrafic). asemănător. 3.m. Consors. măritarea unei femei cu un bărbat din afară (din altă clasă socială. Consaquineus adj. rudenie (de sânge).. -sponsum. Acesta era compatibil cu forma oligarhică de conducere. a lega. s.1.

p. s. 2 conjugal. propriu familiei.) Marita.m.m. Fraternus adj. -oris. (Guţu. 14. 1993. p.) Aceştia sunt principalii termeni din repertoriul lingvistic al rudeniei romane.. Reprografia Universităţii din Craiova. p.f. s. [3] Sâmbrian. moştenire. intim. p. 398. 4 casă familială… (Guţu. Editura Polirom. noră.) Socer.. categorie. p. termeni selectaţi de noi în ordine alfabetică.G.. Fraternitas. fel. 1993. -i s. binecunoscut. strănepot. copilaş. 1993. 1. nata-. s. -ere. -atis. p. 265-267) Nubo. frăţie. s. 2003. -ae. -oris. Maritalis adj. Gentilis adj. 1999. (Guţu. -i.. s.f. ginere. -ae s. 459. T. (Guţu. -tis s. de frate. -ris. pp. 2. -ae. Mater.) Uxor. p.f. 2. 2 al neamului. Dicţionar de etnologie şi antropologie.f. v. (Guţu. după mamă. Radu Răutu. 1. 1. G.m. nuptum.m.f. Matrimonium.f ucigaş al fratelui. G. şi s. al fratelui. p. Iaşi. văr. (Guţu. Traducere de Silvana Doboş. 2. [4] Goody. op. Editura Polirom. 394. (Guţu. G.184. (Guţu.179. traducere Smaranda Vultur. -atis. familie..f. (Guţu. bunuri familiale. p. 1993. s.. II. G. 1. ae. strămoşi…(Guţu. 2..) Filia. Se observă o varietate destul de bogată. tată. văduvă. -us s. -otis. Natio.f. 1993.. moştenitor şi moştenitoare. 1993. -arum s. de casă. 1. G. 271-273.. 1993..n.f. 2.G. pp.f. mod.m. [6] Ibidem 87 . p. soţ.f. p. G.f. 1993. ai casei. 1993. 393. [2] Şerbănescu.190. Nuptiae. -oris. s. G. s. s. 2. sf. s. 1993. 1993. s. de neam. p. -is.cit.. Filiolus. (Guţu.. 449. unii dintre aceştia găsindu-se şi în repertoriul juridic actual. s. Prin labirintul culturilor. Gentilis. Marito. 446. fiică. p. Familia europeană. Filius.) Pronepos.. -ae. (Guţu. -ae adj. s. G.f neam. -atis. -eris. -eri.. -ae s. 1993. Editura Polirom. Unigena. naţional. G. -eri. familie. 1993.197. 3 frăţesc. s.m.t. logodnă.. adj. măicuţă. 1. M. P.. fiică. 74. căsătorie. s. -tris.. Maternus. -us. scalvii unei case…. 291. s. pl. de familie. s.) Gener. Gens.n. G. v. rudă. s.n. ucigaş de mamă..) Sponsalia. adj. 295-296. 3 de familie... -ae s. înrudire. fiu. nume de familie. ai familiei. T. fondatoare ale poporului roman: Ramnes. 32. 439. Heres. frate. avere. femeie măritată.m. -ii s. trib.) Frater.f.Familia.. 3. Iaşi. -i. familie sau totalitatea membrilor dintr-o casă sau dintr-o gintă.. O încercare de antropologie istorică. Sororius adj 3 de soră. Iaşi. Izard. I a se căsători.m. din aceiaşi părinţi.. compatriot. Familiaris. G. (Guţu. Matercula.) Tribus. neam. Genitor. rubedenie.). Matricida.f.175.. p.f.f. 253. nuntă.i a se mărita. 2007. G. s. (Guţu. Maritus. 329. p. p. s. -ium s. s. NOTE: [1] Sâmbrian. -onis. 3 matern. Fratricida. -ae s.. speţă. (Guţu. natus. 74. a mărita. p. fiu Guţu. -i.) Pater. socru. m.m. Iniţial au existat trei triburi. Gentilicius adj.) Hereditas. s. Drept privat roman. 1. Gentilitas. (Guţu. soţie.m. Matertera.) Soror. 1993. p. şi f. Craiova.. 1993. 2.m. a se căsători. părinţi. soţie. -eris. p.) Vidua. căsătorie.) . Genus. -edis.3 al neamului.m. Tities şi Luceres.m. nupsi. Nurus. s. soră. 1993. 1993.1993. -ae. 1.. s. J. [5] ***Coordonatori Bonté. Genticus adj. tată. mamă. Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. p. împărţire administrativ geografică a cetăţenilor romani…. G.f. Andra.G. neam.f mătuşă după mamă.. G.

Editura Humanitas. Izard. Dicţionar de etnologie şi antropologie. (1993). Familia europeană... Pierre. Sâmbrian. Teodor. Baoudon. Guţu. famille. Valade. Jack. Bucureşti: Editura Humanitas. P. Constanţa: Editura Steaua Nordului. Prin labirintul culturilor. Iaşi: Editura Polirom. Crăcea.. Bucureşti. Dicţionar latin-român. J.. F. ***Coordonatori Bonté.. (2008). Cussin. tribu. Balle. E. Goody. Lexicologia limbii latine. Autori Baechler. BIBLIOGRAFIE: ***Coordonator Boudon. Dicţionar latin-român.. Craiova: Reprografia Universităţii din Craiova. Birnaum. (1993). B. Tratat de Sociologie. Chaezel.. 89-96. J. RÉSUMÉ TERMES DU RÉPERTOIRE LINGUISTIQUE DE LA PARENTÉ CHEZ LES ROMAINS Les relations de famille étaient très importantes pour les romains du point de vue social. Ces relations établissaient des différenciations de priorité . M. (2003). Généralement. Autori Baechler. Cherkaoui. (2007).. (1997).. pp. Friedberg. E. R. relations de famille. MOTS. R. Le répertoire linguistique des relations de famille est très riche et divers et est souvent utilisé dans le langage juridique de nos jours. Birnaum. Dana. Iaşi: Editura Polirom.. (2007). la race et les tribus. de propriété et de droit. Şerbănescu. Michel (1999).. Bucureşti: Editura Ştiinţifică.. Valade. Craiova: Editura Universitaria. Boudon.. Drept privat roman.. M. Raymond. M. Ediţie revăzută şi completată. les degrés de relation étaient établis par la famille. M.. traducere Smaranda Vultur. 88 . Elena. Andra. Traducere din limba franceză de Delia Vasiliu şi Anca Ene.. Gheorghe. B. R. Cussin.[7] ***Coordonator Boudon. F. O încercare de antropologie istorică. Traducere din limba franceză de Delia Vasiliu şi Anca Ene. Dinu. Cherkaoui. român-latin. Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. Tratat de Sociologie.CLÉS: Romains.. F. P. Balle.. Chaezel. F. Le marriage et l’ adoption étaient des relations de famille également importantes. 1997.. Iaşi: Editura Polirom.. Radu Răutu. Traducere de Silvana Doboş. gens. Friedberg.

Studiul lingvistic terminologic are de aceea o importanţă îndoită: este important în sine.Bidu-Vrănceanu 1997. pe de altă parte. în particular. în sens larg. Rastier 1995 consideră domeniul un tip de clasă lexicală situată. BiduVrănceanu 1999 şi 2000). Aceasta ar presupune alcătuirea unui arbore sau tezaur al cunoaşterii în gen Răduleţ-Timotin (cf. pe de o parte. marca diastratică. limitele dintre domenii nu sunt stricte.sau unei sfere de activitate. şi este important prin faptul că reprezintă o imagine a ştiinţelor ale căror terminologii sunt studiate. paralelismele mărcilor (echivalăm mărcile sinonime sub acelaşi domeniu) sau absenţele unora (recuperate din lectura definiţiei lexicografice). În studiul de faţă încercam să oferim o imagine a terminologiei matematice drept componentă a culturii române la graniţa dintre două milenii. terminologii. Timotin în 2000: 84 sau F. pentru cunoaşterea limbii. Se poate studia evoluţia terminologiilor sub două aspecte definitorii: apariţia şi multiplicarea subdomeniilor şi dezvoltarea conceptual-lingvistică a inventarului de termeni. o disciplină sau o ştiinţă din câmpul cunoaşterii umane. Pe de o parte. Mai exact. T. Studierea domeniului în sens restrâns este în strânsă legătură cu delimitarea domeniilor cunoaşterii în sens larg. Fiecare domeniu utilizează un sublimbaj care este o variantă particulară a limbajului general. determinate de combinaţii între ele sau cu precizări ca în sintagma. Domeniu şi subdomeniu în secolul al XX-lea.unei practici sociale determinate. 89 .Alice TOMA Universitatea din Bucureşti TERMINOLOGIA CA VECTOR AL CULTURII MATEMATICE LA GRANIŢA DINTRE MILENII Ştiinţe şi limbaje de specialitate.(v. se urmăreşte modul în care conceptele matematice sunt redate de materialul lingvistic.1999). 1. „sferă specializată a experienţei umane” (VST). dar la care întotdeauna există posibilitatea de a adăunga ceva. am considerat drept indicator de domeniu. Mărci diastratice Domeniul este. Simplificând datele analizei. ceea ce depăşeşte intenţia studiului nostru. Domeniile se plasează în tipologia mărcilor diastrtice sub factorul stil funcţional al limbii şi în cadrul acestuia sub marca „(ştiinţific)” (Bidu-Vrănceanu 1997: 29). cu o întrebuinţare specifică a gramaticii şi a vocabularului acesteia. F. Pentru alţi specialişti (R. despre cuvinte. Al. Gradul de modernizare şi de specializare a terminologiilor cunoaşte valori diferite de la o etapă la alta şi de la un domeniu la altul. însă după o re-lectură a acesteia (v. A. DN şi DE sunt numeroase. într-o ordine crescătoare ca întindere. Mărcile din dicţionarele româneşti recente DEX. De aceea apelăm la un mijloc care facilitează investigaţia: mărcile diastratice ca indicator de domeniu utilizate în dicţionarele generale ale unei limbi. A. pentru a evita incluziunile dintre domenii (înlocuim mărcile subdomeniilor cu mărcile domeniilor corespunzătoare). nu există nici o demarcaţie absolută între limba generală şi specială. Definim subdomeniul drept domeniu (mic) subordonat unui alt domeniu (mare). Matematica este ştiinţa în care nimic din ce s-a spus nu este negat. evoluează de-a lungul timpului reflectându-se reciproc. În sens restrâns. pe de alta parte. cu variante multiple. Tănăsescu în 2000: 81). domeniul este vocabularul asociat unei anumite discipline. Losee 1995) o disciplină sau un domeniu este un sector al ştiinţei sau tehnicii care se ocupă de o anumită problematică. VB.

)” şi „(fon. În timp ce informatica a devenit domeniu bine conturat şi independent de matematică. De exemplu. Informatica este o specializare independentă în facultate (Facultatea de matematică. informaţii utile pentru textele matematice din secolele precedente. cu naşterea unor domenii noi. Dezvoltarea aplicaţiilor web. nu este corelată cu o arborescenţă adecvată a domeniilor şi nu este unitar utilizată. se verifică ce fel de matematică poate fi aplicată. pragmatică etc. apl. Informatică III: Ecuaţii diferenţiale şi cu derivate parţiale. an II: Mecanică 90 .)”. disciplinele studiate în facultate ne dau informaţii despre organizarea şi reorganizarea domeniilor independente şi a sub-subdomeniilor. Topologie.: „(gram. Programare declarativă. inclusiv cele din ştiinţele matematice. încă de la nivelul anului I. Diversitatea subdomeniilor matematice actuale poate fi dedusă din consultarea disciplinelor predate în specializări şi studii superioare în matematică. = informatică.)” „(lingv. Curbe algebrice). Acestor mărci. DEX 1998 are mat. Sisteme de operare. chiar cele din a doua jumătate a secolului al XX-lea. numărul mărcilor este în scădere faţă de secolul al XIX-lea. Mate. Rămânând strict la matematică. Problema subdomeniilor este complexă. dicţionarele generale din diferite perioade. Această specializare combină în pregătirea studenţilor discipline strict informatice şi discipline matematice (Informatică an I: Algoritmi şi structuri de date.)” sunt utilizate arbitrar în DEX şi relaţia de incluziune dintre ele poate fi stabilită numai de un specialist. Cu alte cuvinte singurul subdomeniu matematic propriu-zis ce are marcă diastratică în dicţionarele recente este geometria. în condiţiile unei dezvoltării ştiinţifice permanente.. Geometrie computaţională. Informatică an II: Tehnici avansate de programare. Arhitectura sistemelor de calcul. Gh. nu reflectă la nivelul mărcilor diastratice bogăţia subdomeniilor matematice. Logică matematică şi computaţională. Inele şi categorii de module. SGBD. Algebră. devenită domeniu independent. În afară de faptul că de multe ori sensurile termenilor nu sunt însoţite de o marcă diastratică adiacentă acestuia. se desprind din sau au ca fundament important matematica. Astfel. Aceeaşi incoerenţă a arborescenţei domeniilor poate fi semnalată şi pentru următoarele serii de mărci diastratice din alte domenii. în situaţia că luăm în considerare relaţia informaticii cu matematica. dar şi matematicile aplicate. atât informatica. „(lingv. Domeniile şi subdomeniile pot fi ierarhizate după diverse criterii. mărcile diastratice „(gram. ci se opune proliferării subdomeniilor matematicii.)” „(lingv)”. = topografie. geom. Dimpotrivă. De asemenea. Programare procedurală. luând ca principal criteriu disciplinele de învăţământ. Chivu). Astfel. Se nasc astfel intersecţii. lexicografie. De exemplu. = geometrie şi inform. Probabilităţi. Universitatea din Bucureşti). DEXI 2007 adaugă topogr. incluziuni sau suprapuneri de domenii şi subdomenii ştiinţifice pe care le reflectă analiza mărcilor diastratice. = matematică. şi această disciplină fiind situată la limita dintre subdomeniu al matematicii şi domeniu independent. Tehnici web. Tehnici de simulare. manualele şcolare şi traducerile (cf. desprinse din alte domenii sau rezultat al interdisciplinaritaţii. în cazul în care marca apare. în marea familie a cunoaşterii ştiinţifice relaţia domeniu – subdomeniu poate apărea uneori arbitrară.)” sau „(fon. ceea ce nu corespunde realităţii. Absenţa totală a mărcii de domeniu este una dintre problemele dicţionarelor. Geometrie Riemanniană. matematicile aplicate nu pot fi considerate deocamdată un domeniu strict distinct şi precis delimitat. Calculabilitate şi complexitate. Sunt subdomenii ale lingvisticii care rămân nemarcate diastratic: lexicologie. Matematicile aplicate apar la nivelul licenţei (de exemplu.spec.(ializat) etc.. Pornind de la realităţi fizice de obicei.

„îndeplinire. Optimizare liniară). triplet format dintr-o mulţime E. De exemplu. Algebră. Tradiţie Definirea termenilor matematici în dicţionare. pe de altă parte.1876). 2. cum ar fi algebra sau geometria. se remarcă prin continuitatea în păstrarea unei anumite distanţe faţă de sensul strict specializat. functione privata. functio. Probabilităţi. Inele şi categorii de module. Definirea reprezintă punerea în „ecuaţie” a semnelor şi a lucrurilor prin intermediul conceptului (dat fiind că nu se defineşte. Încercarea unei accesibilizări sporite prin reformulări substanţiale (de exemplu. numită domeniu de definiţie. Încă de la acest nivel de specializare remarcăm prezenţa unor sub-subdomenii cum ar fi Analiza funcţională. x este y. ci conceptul de „plan”) apărând sub forma unei predicaţii de identitate. Mecanica mediilor continue. şi metalimbajul ca material al definirii. functio. Teoria măsurii. În secolul al XIX-lea sensul matematic apare uneori doar pentru un termen sintagmatic care foloseşte cuvântul-intrare de dicţionar. Subdomeniile clasice ale matematicii – algebra. Geometrie.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente” pierde din vedere un aspect esenţial al funcţiei de a fi un triplet. Definiţia termenului matematic are o anumită structură. Ecuaţii cu derivate parţiale. funcţie nu este definit ca termen matematic independent: FUNCTIONE. dar mai ales sub-subdomenii ale algebrei (Master Algebră an I: Geometrie Riemanniană. realizare”).1. Ecuaţii diferenţiale. Creşterea ponderii epistemologicului 91 . nivelul didactic prezentând aspectul minim. Combinatorică în algebre comutative). Logică. Apare folosit în denumirile subsubdomeniilor algebrei pluralul algebre. actione de fungere. Analiză matematică. Ecuaţii diferenţiale şi integrale. Probabilităţi) şi se conturează mai bine la nivelul masteratului unde o specializare este Matematici aplicate in Finanţe. geometria. officiu: functione publica. Master Algebră II: Didactica specialităţii. servitiu.. în dicţionare de tipul DEX ) conduce la pierderea echivalenţei acestui mod de definire cu definiţia matematica (v. Curbe algebrice. pe de o parte. Vom avea în vedere cei doi poli ai actului definirii. Matematică III: Analiza funcţională. definiendum şi definiens. Geometrie diferenţială. Luăm termenul FUNCŢIE pentru o analiză mai detaliată. iar ca produs. definiţia este o „operaţie logico-semantică prin care se stabileşte identitatea de designatum între un nume comun şi o expresie nominală generală” (Popa 1972: 69). f. Topologie. definiţia este o „propoziţie necesarmente adevărată al cărei subiect – definiendum şi al cărei predicat – definiens descriu aceeaşi clasă de obiecte” (Popa 1972: 18). „frază fundamentală din care se naşte toată lingvistica” (Rey-Debove 1979: 181). Geometrie diferenţială. s. numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondentă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F“ (DMG : 119). Ca proces. Analiză. (Mat. Cultivarea termenilor matematici la început de secolul al XXI-lea 2. Discursul matematic are grade diferite de formalizare. Teoria numerelor. Analiză reală. analiza – constituie discipline de bază în pregătirea studenţilor la nivelul licenţei (Matematică an I: Algebră. fapt consemnat de DMG: „funcţie (lat. Teoria numerelor. Actuariat şi Biostatistică. algebra este specializare la nivelul masterului unde se studiază atât alte subdomenii ale matematicii. Teoria Algebria a Numerelor. functionea unei machine de vapore. Metode analitice în teoria numerelor. o mulţime F. Definirea FUNCŢIEI în DEX (1998: 357) „6. essercitiu. De exemplu. Sub-subdomeniile sunt evidente în cazul subdomeniilor clasice. (Laurian şi Massimu 1871. definiţia FUNCŢIEI). Matematică an II: Algebră.generală. Algebre Hopf. Programare procedurală. de exemplu PLANUL. Geometrie. una functione trigonometrica. Analiză.

explicitare. Componenta metalingvistică este inerentă funcţionării limbajului şi constituirii cunoaşterii (omologarea raportului semn-referent. chiar ale definiţiilor stereotipe (R. care au introdus această distincţie sub influenţa lui Hilbert şi a corelaţiei matematică – metamatematică) şi b) metalimbaj într-un sens mai puţin riguros. El comite un act de limbaj performativ admis de toţi cei asemenea lui. precizare a limbajelor. Structura definiţiei este marcată de un metalimbaj (în sensul a) caracteristic: eticheta ”definiţie” marchează începutul definiţiei. Aspectul didactic al Mg IX face posibilă uneori inserarea definiţiei în urma unui proces intuitivinductiv în care situaţii imediate sunt treptat abstractizate şi aduse la nivelul de exactitate impus de domeniul matematic (SISTEM DE COORDONATE. Această realitate matematică există a priori în mintea matematicianului dar. axiome şi reguli (este vorba de metalimbaj în sensul lui Tarski şi Carnap. prin discurs. Pe măsură ce lectorul primeşte textul.în reflecţia actuală (deplasarea interesului din planul existenţei spre cel al cunoaşterii) implică o creştere proporţională a operaţiilor metalingvistice. În timpul întregului 92 . obţinându-se echivalări de tip special pentru definiendum identificate prin „se citeşte”şi – sau „se notează”. ca modalităţi de glosă. în orice caz neformalizat şi care este limba naturală. decizia sa are forţă de lege […]. Este absolut necesar să distingem între: a) metalimbaj ca limbă artificială compusă dintrun stoc de termeni. de exemplu). un tip de identificare specific geometriei este realizat prin figura geometrică la care se face referire exactă. Cu această a doua accepţie a termenului vom opera în cele ce urmează. „vom numi” . definiţia cuprinde explicaţii descriptive necesare. De cele mai multe ori însă. Carenţa afazică a « capacităţii de muncă » este de fapt o pierdere a metalimbajului” (Jakobson în Rovenţa. Axiome. Ordinea nu este euristică. prin tehnica sa discursivă. Sub modul axiomatic textul „ia matematica de la început” într-o ordine logică. În discursul matematic definiţia se include precis având caracter normativ. apriorice. În ce priveşte definiţia lexicografică nu ne va interesa structura integrală pe care i-o descrie lexicograful . LOC GEOMETRIC. enunţiatorul se şterge în faţa discursului. Deseori asupra definiens-ului se produc operaţii de multiplicare. Termenii matematici analizaţi primesc în Mg IX definiţii care se integrează în discursul logic de unde sunt excluse alte tipuri de discurs. stipulatorii. ci numai anumite elemente care sunt corelate cu definiţia din discursul ştiinţific sau cu definiţia din dicţionarul de specialitate. adecvarea între propoziţii şi fenomene): „Apelul la metalimbaj este o necesitate atât pentru achiziţia limbajului cât şi pentru funcţionarea sa normală. acesta exercită puterea sa de recreare.Frumuşani 1995: 113). Remarce alăturate discursului logic comentează rar o definiţie care tocmai a fost dată. raţionamentul de înţelegere a definiţiei este deductiv. universal şi reprezintă modalitatea principală de exprimare matematică devenită manifestă din momentul interiorizării conceptelor matematice. ci logică. „se va numi”. Martin 1992: 69). Tot aşa cum dimensiunea de comunicare cu lectorul este redusă la minimum. riguros fixată. Teoreme. Deşi termenii matematici pot fi descrişi cu elemente proprii definiţiilor naturale. prezentată în forma general-abstractă. Metalimbajul diferenţial în matematică se constituie din două tipuri principale de material lingvistic „limbajul simbolic” şi „limbajul natural” ca intermediar pentru a explica simbolul ce prezintă caracter formal. cel mai adesea definiţiile sunt convenţionale. „Când matematicianul zice: să numim cutare entitate în cutare fel. tradusă în armătura constituită din Definiţii. prescriptive. asistă la crearea unei relaţii matematice de pură abstracţie. echivalarea dintre definiendum (ceea ce este definit) şi definiens (ceea ce defineşte) este anunţată prin „se numeşte”.

În cazul cuvintelor polisemantice înregistrate în DEX se impune observarea poziţiei ocupate de sensul matematic. sens principal. adresându-se unui nivel mediu de specializare. Urmărind termenii matematici în DEX putem distinge trei atitudini diferite faţă de înregistrarea sensului matematic al acestora: a) absenţa înregistrării termenului având numai sens specializat (de exemplu IZOMETRIE). ISOSCEL etc. SUPLIMENT. În corpusul de termeni analizat. Definiţiile din manualul Mg IX. conform grilei de înregistrare a sensurilor în dicţionar) (de exemplu. COSINUS.). dacă orice orice termen matematic poate fi înregistrat sub „Matematică” – ca semn diastratic (PLAN.său discurs. corect şi într-un subansamblu mai amplu.)” (pentru termenul PLAN) sau c) la domeniul general. MEDIATOR) sau între celelalte sensuri (FUNCŢIE. VÂRF) sau prezenţa mărcii diastratice indicatoare ale domeniului (de exemplu: CONGRUENT. ORTOGONAL). DREPTUNGHI.) ş. reprezentând un domeniu matematic: „(Geom. CONGRUENT. Utilizarea mărcilor diastratice în DEX este neunitară. despre două figuri geometrice)” (pentru SIMETRIC). b) absenţa precizării sensului matematic (de exemplu EXTERIOR. inclusiv a sensului matematic. expresia introdusă va avea sensul astfel decretat. Dacă ECHILATERAL. DREPTUNGHIC. ISOSCEL).d. Arbitrară este în DEX inserarea sau nu a termenilor strict specializaţi.. DREPTUNGHIC. etc.) (pentru PERPENDICULAR). restrângând la „Geometrie” nu putem reţine decât o parte (PLAN etc. OMOLOG. c) înregistrarea termenului. Alegerea îndreptăţită potrivit criteriului frecvenţei faţă de unii termeni (ECHILATERAL. Datorită incluziunilor succesive dintre mărcile diastratice (de exemplu: „despre figuri geometrice” „Geometrie” „Matematică”) sensul unor termeni încadraţi sub indiciul unui subansamblu mai restrâns ar putea fi supraîncadrat. PERPENDICULAR). pur şi simplu prin faptul că el a proferat (sau a subînţeles) anumite cuvinte ca numitori”. PERMUTARE etc. MIJLOC). Gentilhomme 1995: 93).)” (pentru PERIMETRU). (pentru termeni ca DREPTUNGHI. în care se combină limbajul 93 . LATURĂ. despre obiecte sau părţi ale lor. Se constată că sensul matematic poate fi primul (deci. lipsa continuităţii se face remarcată prin absenţa unui principiu constant de distribuire a termenilor într-un anumit subansamblu matematic. ultimul (de exemplu. ext. b) subansambluri mai ample.) (în ultimele două cazuri sensul matematic fiind considerat drept sens secundar). DREAPTĂ. De exemplu. LATURĂ. despre poziţia lor etc. al matematicii integrale: „(Mat. despre două puncte aparţinând aceleiaşi figuri geometrice sau la două figuri diferite. (Y. „(Despre drepte şi planuri” p. ”(Despre figuri geometrice)”. Uneori este „simţită” incluziunea dintre mărcile diastratice utilizate şi atunci apar suprapuneri ale acestora de tipul: „(Mat. PERIMETRU). SINUS.a. sunt înregistraţi IZOMETRIE nu este înregistrat. ca grad de formalizare. p. între definiţiile din DEX şi definiţiile din dicţionarele de specialitate: DGM şi DMED. mărcile diastratice se referă la ansambluri foarte restrânse „(Despre două elemente aparţinând unor figuri geometrice în care există o corespondenţă determinată)” (pentru termenul OMOLOG). VÂRF. SEMIPLAN.m. sunt adecvate acestuia. În acest ultim caz întâlnim diferenţe realizate prin utilizarea mărcilor diastratice: absenţa acestora (UNGHI. ext. Spre deosebire de acestea.. Analiza metalimbajului din DEX comparativ cu dicţionarele de specialitate (DMG şi DMED) aduce rezultate interesante. dar subiectivă prin raportare la alţii (SEMIPLAN). însă relaţia inversă nu poate fi întotdeauna verificată. numai intervenţia specialistului putând distinge subincluderile valide. situându-se.

~ circulare inverse. În schimb. ~ reciprocă. Încercăm să distingem particularităţile semantice ale termenului-pivot care permit constituirea unui număr mai mare de sintagme pornind de la acesta. ~impară. deşi aflate uneori în raport de incluziune (de exemplu: FUNCŢIE FUNCŢIE ANALITICĂ FUNCŢIE BIJECTIVĂ FUNCŢIE INJECTIVĂ etc. ~ gama. Se constată distincţii în ceea ce priveşte intrările şi subintrările între două dicţionare de specialitate. ~ continuă. ~ injectivă. ~ crescătoare. iar FUNCŢIE BIJECTIVĂ şi FUNCŢIE INJECTIVĂ sunt subintrări). GRUPURI în sintagma grup de sunete dă naştere unui termen lingvistic (desemnând global realităţi ca „diftongi” sau „triftongi”).~de selecţie.„natural” de specialitate şi limbajul „artificial” de specialitate. ~de variabilă complexă. Sunt prezente în plus etimologia termenilor (în DMG). realizare”]. functio „îndeplinire.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente” (DEX: 357) pierde din vedere aspectul esenţial al funcţiei de a fi un triplet (ceea ce DMG semnalează clar: „funcţie [lat. triplet format dintr-o mulţime E. ~ putere. fapt neprecizat în manualele de liceu. dar precizat în DMG: „Dacă E este o submulţime a lui Rn funcţia se numeşte de n variabile”. Unei productivităţi sintagmatice intradomeniale bogate i se asociază o productivitate sintagmatică extradomenială bogată. De exemplu. numit domeniu de definiţie. ~concavă. 94 . ~ de două variabile reale. un grup a cărui lege de compoziţie este comutativă. ~ constantă. ~ densitate de probabilitate. Cap. Termenul-pivot cu cea mai mare productivitate de sintagme (aproape dublu faţă de următorul clasat) este FUNCŢIE. ~ de gradul întâi. ~ compusă. ~ de gradul doi. ~ de forţă. binevenită prin fondul noţional intuitiv pe care îl activează prin traducerea sensului originar. ~ lui Euler. ~ reală de m variabile reale. ~ de distribuţie. ~ surjectivă. ~ trigonometrice.simbolic „traducând” definiţiile termenilor matematici în limba naturală. termenul bază este un obiect (concret sau abstract). ~ hiperbolice. pierderile apar inevitabil. 8). ~ raţională întreaga. uneori permiţându-se într-o lectură de nespecialist apariţia inexactităţilor (de exemplu. ~ monotonă. ~ omografică. Definirea sensului matematic în DEX „6. DEX-ul renunţă total la limbajul codificat . ~ omogenă. ~ exponenţială. o mulţime F. ~ monogenă. FUNCŢII circulare directe.) interesate de conceptul abordat (DMG şi DMED). ~ parte întreagă. ~ pară. geometrie diferenţială etc. Unii termeni matematici sunt productivi sintagmatic. ~ inversă. ~ crescătoare. ~ lui Hamilton. În dicţionarele de specialitate (DMG şi DMED) structura definiţiei este asemănătoare celei din manual MgIX (pentru analiza discursivă a definiţiei v. fiecare constituie cuvânt-vedetă). ~ signum. ~ polinomială. numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondenţă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F” (DMG: 119). ~ elementară. ~ lui Lagrange. ~ bijectivă. ~ de probabilitate. ~ raţională. ~ identică.~de repartiţie. ~ logaritmică. ~ simetrică. ~convexă. definiţia din DEX reţine un aspect secund al FUNCŢIEI şi anume că aceasta poate avea una sau mai multe variabile. ~ caracteristică. ~ armonică. definirea FUNCŢIEI). ~ radical. unele informaţii istorice privind contribuţia unor matematicieni la constituirea noţiunii respective (DMG) şi informaţii traversând diverse arii matematice (geometrie euclidiană. ~ speciale. ~ uniform continuă. în timp ce DMED are articole formate din intrări şi subintrări – acolo unde situaţia o reclamă (de exemplu: FUNCŢIE este singurul cuvânt – vedetă (intrare). funcţie analitică. DMG este conceput ca un ansamblu alcătuit numai din intrări. (Mat. De cele mai multe ori. Termenul FUNCŢIE este inclus în următoarele sintagme matematice: FUNCŢIA beta. iar în sintagma grup abelian desemnează o realitate matematică. ~ biunivocă.

Se observă că sensul din definiţia lexicografică (DEX: „6. ( Mat.). Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente.”; DMG : „triplet format dintr-o mulţime E, numită domeniu de definiţie, o mulţime F, numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondenţă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F […].”) se păstrează în fiecare dintre contextele fixe. Din punctul de vedere al subcategoriilor semantice stabilite anterior, FUNCŢIE se încadrează între obiectele abstracte. Termenul FUNCŢIE este suportul unei largi microinterdisciplinarităţi: (adm.) funcţie publică, funcţie publică teritorială ; (fiziol.) funcţie de nutriţie, funcţie de reproducere, funcţii digestive ; (chim.) funcţie acide, (lingv.) funcţie denotativă ; (gram.) funcţie sintactică ; (log.) funcţie propoziţională ; (ec.) funcţie de producţie, funcţie comercială). Urmărind transferul sintagmelor constatăm că nici o sintagmă matematică nu apare într-un alt domeniu într-o preluare identică. De exemplu, FUNCŢIE, termen cu productivitatea sintagmatică maximă în matematică nu oferă celorlalte domenii nici unul din contextele fixate în matematică. Mai mult decât atât în două dintre cele trei domenii de interdisciplinaritate apare independent (fiziologie şi logică), numai în gramatică apărând ca sintagmă fixă funcţie sintactică. 2.2. Inovaţie. Definirea şi metalimbajul matematic Modernizarea limbajului matematic se produce cu precădere la nivelul metalimbajului, al definirii. Deşi matematica este un domeniu concentric, în matematică termenii trecând în metalimbaj, ceea ce nu se întâmplă, în general, în dicţionarele din secolul al XIX-lea; numai spre sfârşitul acestui secol metalimbajul e din ce în ce mai bogat în termeni matematici. Tendinţa aceasta aminteşte că matematica e, din acest punct de vedere, un "limbaj închis". Iată spre exemplificare câteva definiţii din prima parte a secolului, pentru termenii ALGEBRĂ, ECUAŢIE, POLIEDRU, DIAGONALĂ: algebră, parte de matematică ce ne învaţă a calcula cu litere (Stamati 1851); équation (fr.) - t. d'algèbre - ecuaţie, potrivire între două sau mai multe câtimi algebrice (Poenar 1840) (nu apare egalitate, încă nu era împrumutat); ecuaţie, ecuaciune - expresie, formulă ce rosteşte între potrivirea preţului, valorei între două cătimi deosebite (Stamati 1851); poliedru - trupu mărginitu de mai multe feţe drepte (Stamati 1851); diagonalu, curmezişu de la un unghi la altul (Stamati 1851). Metalimbajul ocoleşte termenii de specialitate, fără a fi însă posibilă excluderea totală a acestora: A CALCULA, FORMULĂ,FEŢE DREPTE, UNGHI. Relativa îndepărtare de termenii specializaţi în metalimbaj se poate realiza cu mai mare uşurinţă în cazul termenilor metamatematici şi, întro oarecare măsură, în cazul termenilor matematici propriu-zişi cu nivel mai mic de abstractizare. Termeni matematici simpli – pivot al termenilor matematici sintagmatici. Libertatea contextuală e în general o sursă de sensuri noi. Termenii matematici utilizaţi atât independent de context cât şi în sintagme (libere) sunt cei mai numeroşi, depăşind atât numărul termenilor-sintagmă, cât şi numărul termenilor matematici independenţi: ACCELERAŢIE, ACCES, BAZĂ, CALCUL, CORP, CUADRATURĂ, CURBĂ, DEMONSTRAŢIE, DEPLASARE, DISTANŢĂ, ECUAŢIE, ELICE, ELIPSĂ, ENERGIE, ENTROPIE, EVENIMENT, EXPRESIE, FACTOR, FASCICUL, FORŢĂ, FRECVENŢĂ, FUNCŢIE, GRAD, GRUP, IPOTEZĂ, LEMĂ, LINIE, LUNULĂ, MATRICE, MEMORIE, METODĂ, PLAN, POL, POLARĂ, POLIGON, PRINCIPIU, PRISMĂ, PROBĂ, PUNCT, RADICAL, RANDAMENT, SFERĂ, SPAŢIU, STABILITATE, SUBSTITUŢIE, TRANSFORMARE, TRIUNGHI, VARIABILĂ, VECINĂTATE, VECTOR, VITEZĂ, ZONĂ. De exemplu, ECUAŢIE având sensul „relaţie matematică între mai multe mărimi
95

cunoscute şi necunoscute, valabilă numai pentru anumite valori ale mărimilor necunoscute” (DEX) apare ca termen-pivot (cap de grup sintactic) în sintagme bidimensionale (formate din două cuvinte): ECUAŢIA căldurii, ECUAŢIA coardei, ECUAŢIE algebrică, ECUAŢIE diferenţială, ECUAŢIE diofantică, ECUAŢIE exponenţială, ECUAŢIE funcţională, ECUAŢIE integrală, ECUAŢIE iraţională, ECUAŢIE logaritmică, ECUAŢIE transcendentă, ECUAŢIE trigonometrică, ECUAŢII echivalente. Comportamentul morfologic al termenului pivot se modifică în funcţie de tipul determinantului. Un determinant substantival genitival impune obligativitatea articulării capului de grup sintactic. Termenul – pivot ECUAŢIE este întâlnit şi în sintagme multidimensionale (alcătuite din mai mult de două cuvinte): ECUAŢIA fundamentală a dinamicii, ECUAŢIA lui Kepler, ECUAŢIA lui Laplace, ECUAŢIA unei curbe, ECUAŢIA unei suprafeţe, ECUAŢII cu derivate parţiale. Sensul termenului pivot se menţine în fiecare dintre sintagme. Cuvintele determinante nu vin decât să precizeze restricţii asupra componentelor ecuaţiilor şi să claseze ecuaţiile în diferite tipuri cu particularităţi bine determinate. 3. Mobilitate conceptual-semantică în matematică? La începutul secolului al XX-lea reapare posibila confuzie dintre cerc-linie şi cerc-suprafaţă. Al. Resmeriţă rezervă liniei denumirea de ‚circonferinţă’: „cerc s. n. (lat. circulus). Geom. 1) Suprafaţă plană rotundă, adică mărginită de o circonferinţă [sic!]; 2) legătura ce ţine doagele dela un vas; 3) fig. Adunare de persoane, ţn anume scop; 4) localul unde se adună aceste persoane; 5) întindere anumită, cuprins; 6) cerc viţios. raţionament defectuos ce nu duce la o concluzie.” (Al. Resmeriţă 1924). A. Scriban remarcă posibila sinonimie pe care o permite expresia CERC, între conceptele cerc-linie şi cerc-suprafaţă, fără a clarifica preferinţa pentru unul sau altul dintre concepte: „1) cerc n., pl. urǐ (lat. cǐcus, it. sp. pg. cerco. V. ţarc). Suprafaţă plană limitată de o circumferenţă. Circumferenţa însăşi: a descrie un cerc. Circumferenţă, cingătoare de lemn orǐ de fer cu care se leagă doagele butoǐuluǐ. Fig. Reuniune, adunare: cerc numeros. Întindere, limite: cercu ştiinţeǐ omeneştǐ. Cerc viţios, raţionament viţios care ar trebuǐ maǐ întâǐ să probeze ceǐa ce serveşte a proba, cum ar fi: opiu adoarme fiind-că are proprietatea somniferă. În cerc, circular, în formă de cerc. Cerc de butuc, cerc care leagă doǔă catarguri, doǔă grinzi.” (A. Scriban 1939). Situaţia se schimbă parţial în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Iată o prezentare comparativă a definiţiilor din dicţionare şi manual a conceptului de „cerc” în care se observă modalitatea de operare a selecţiei în materialul limbajului pentru exprimarea definiţiei potrivit scopului vizat şi publicului căruia se adresează textul respectiv. a) DEX (înregistrăm numai sensul „matematic”): CERC, cercuri, s. n. i. 1. Figura geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţa limitată de această figură. Cerc polar […]. III. Disc gradat, întrebuinţat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busolă. […] Am folosit ghilimelele pentru „matematic” deoarece sensul nu mai poate fi considerat astfel din momentul sinonimiei cu disc (v. 5.2.2.2 LM = LC). b) Manual: „Definiţie. Fie r R, r > 0 şi O un punct din plan. Se numeşte cerc de centru O şi rază r locul geometric al punctelor M din plan pentru care OM = r. Se notează C(O,r)= {M/OM=r}. (fig. III.1.)
96

O x

M

Fig. XVI Cerc (fig. III.1.) Elementele din limba naturală se combină cu elemente codificat-simbolice, opacizarea conţinutului în faţa neiniţiatului făcându-şi simţită prezenţa. c) DMG: Cerc [lat. Circus „cerc”], curba plană, loc geometric al punctelor situate la aceeaşi distanţă r (numită raza cercului)de un punct fix O (centrul cercului). Faţă de un reper cartezian ortogonal, cercul cu centru C (a,b) şi raza r are ecuaţia: x2 + y2 – 2ax – 2by + (a2 + b2 – r2) = 0; Ecuaţia generală a unui cerc este: A (x2 +y2) + Bx + Cy + D = 0 Ecuaţiile parametrice ale cercului sunt: x = a + r cos t Y = b + r sin t, în care t este unghiul făcut de raza vectoare a unui punct al cercului cu semiaxa pozitivă a absciselor (fig. 19). În coordonate polare cu polul în centru ecuaţia cercului are forma: q = a. Lungimea cercului este: L = 2 r, Iar aria domeniului mărginit de cerc se determină prin formula: A= r2 Definiţia cercului a fost formulată iniţial de către Euclid (sec. III î.e.n.). Se mai numeşte circumferinţă. (VB) Este înregistrată o sinonimie (cerc = circumferinţă), situaţie destul de rară în matematică. Opacizarea mesajului se accentuează pe măsură ce se adaugă informaţii noi codificate. DMG cuprinde şi alte intrări referitoare la cerc: CERC CIRCUMSCRIS UNUI POLIGON, CERC DE CURBURĂ, CERC DIRECTOR, CERC EXÎNSCRIS UNUI TRIUNGHI, CERC ÎNSCRIS UNUI POLIGON, CERC MARE AL UNEI SFERE, CERC MIC AL UNEI SFERE, CERC ORTOTOMIC, CERCURI ORTOGONALE, CERC OSCULATOR, CERC PRINCIPAL, CERC TRIGONOMETRIC, CERCUL CELOR NOUĂ PUNCTE (CERCUL LUI EULER), CERCUL LUI APOLLONIUS, CERCUL LUI MONGE (CERCUL ORTOPTIC), CERCURI CONCENTRICE, CERCURI ADJUNCTE ALE UNUI TRIUNGHI, CERCURILE LUI CARNOT, CERCURILE LUI CHARLES, CERCURILE LUI MALFATTI, CERCURI SECANTE. d) DMED CERC. Este locul geometric al tuturor punctelor din plan care au aceeaşi distanţă r faţă de un punct fix M (fig. 22). M este centrul cercului şi r raza cercului.

97

M x

A M

Fig. XVII Notaţii în cerc (fig. 22) Orice segment care uneşte centrul M cu un punct al cercului este rază. Segmentele care unesc două puncte pe cerc şi conţin şi centrul sunt diametre. Pentru lungimile acestor segmente folosim tot denumirea diametru d = 2r, dacă considerăm diametrul şi raza ca lungimi. De aici, uneori, raza este denumită semidiametru. Cercul delimitează suprafaţa cercului;ea este mulţimea tuturor punctelor P, a căror distanţă de la centrul M este maximum r, deci pentru care MP r. Suprafaţa cercului, care este uneori denumită pe scurt cerc, se află în stânga, dacă parcurge linia cercului în sens contrar acelor de ceasornic (pozitiv din punct de vedere matematic). Un punct P se află în interiorul I al cercului numai atunci când, MP < r, Se află în afara A a cercului când, MP > r, Se află pe cerc când MP = r.” (DMED). Definiţia este mai permisivă acceptând echivalenta între cerc şi suprafaţa cercului numită tot cerc. Articolul se continuă cu subintrările: CERC ŞI DREAPTĂ, UNGHI LA CENTRU, CERC ŞI TRIUNGHI, CERC ŞI PATRULATER, CERC ŞI POLIGON, CERC ŞI CERC, SEGMENT DE CERC, SECTOR DE CERC, ECUAŢIA CERCULUI ŞI CONDITIA DE TANGENTĂ, şi este urmat de intrările CERC CIRCUMSCRIS, CERC EXÎNSCRIS, CERC ÎNSCRIS, CERC MARE (MIC) AL SFEREI, CERCUL LUI EULEDR, CERCUL LUI THALES. Dacă DEX- ul elimină utilizarea limbajului artificial de specialitate şi pierde seme importante ale conceptului de CERC, DMG şi DMED combină codul lingvistic şi nonlingvistic şi asigură transmiterea corectă a conceptului respectiv, iar discursul realizează accesibilizarea prin gradarea şi explicitarea fiecărui sem substanţial cumulat în sensul final. Definiţia este parte integrantă a textului matematic în care discursul logic este lipsit de intersecţia cu alt tip de discurs. Raţionamentul matematic aprioric preexistent în mintea matematicianului se recreează prin înlănţuirea Definiţie-Axiomă-Teoreme. Emiţătorul şi receptorul mesajului se estompează în faţa discursului de specialitate clar formulat. Remarci alăturate discursului completează rar o definiţie care tocmai a fost dată. Alegerea definiendum-ului este arbitrară, matematicianul proferând un anumit termen sau altul. Definiţia este performantă.. Astfel sunt create obiecte matematice care, la rândul lor, îmbogăţite cu proprietăţi realizabile în acest univers formal matematic permit continuarea raţionamentului. În cazul definiţiilor relaţionale răspunsul este de tipul ”definitul este in relaţie cu un anumit lucru”. Sunt cuprinse aici definiţiile tuturor termenilor matematici sintagmă, obţinuţi prin atribuirea unor proprietăţi noi unor concepte deja existente. De exemplu, conceptul de CERC dă naştere prin adăugarea unor proprietăţi restrictive termenilor-sintagmă: CERC TRIGONOMETRIC; CERCURI SECANTE; CERCURI TANGENTE; CERCURI CONCENTRICE : „Cercul C de rază 1, împreună cu reperul O, A; B; fixat şi cu sensurilor pozitiv şi negativ stabilite, poartă denumirea de cerc trigonometric” (MgIX: 89).

98

4. Concluzii Terminologia matematică în secolul al XIX-lea evoluează de la predilecţia pentru calc la predilecţia pentru împrumut. Metalimbajul textelor este radical diferit de metalimbajul dicţionarelor, semn al faptului că ştiinţa, în general, rămâne deocamdată departe de mase sau cel puţin lexicograful nu resimte necesar să introducă în dicţionar definiţii matematice de un nivel ştiinţific prea ridicat, cum se întâmplă în cazul altor ştiinţe. Se vede încă din secolul al XIX-lea că matematica nu este domeniu de cultură – ceea ce remarcă Solomon Marcus pentru secolul al XX-lea. Mai mult, puţini dintre termenii matematici sunt înregistraţi de dicţionare. În secolul al XX-lea se păstrează, la nivelul dicţionarelor, chiar dacă pe un alt nivel, inconsecvenţa în înregistrarea mărcilor de domeniu şi de subdomeniu. Putem vorbi în acest caz de tradiţia subdomeniilor matematice reflectate lexicografic. În schimb, metalimbajul este modernizat. Vorbim, în acest caz, de inovaţie în definirea conceptelor matematice în dicţionare. Subdomeniile clasice ale matematicii (algebra, aritmetica, geometria) sunt bine reprezentate în secolul al XIX-lea atât prin mărci diastratice în dicţionare – în special în cele bilingve – cât şi prin discipline de învăţământ şi materiale utilizate de acestea, traduceri sau opere originale. În secolul al XX-lea, dicţionarele sunt mai puţin interesate de înregistrarea mărcilor diastratice marcând subdomeniile. Dacă luăm ca reper disciplinele de învăţământ ca argumente ale dezvoltării subdomeniilor matematice, observăm o dublă tendinţă în matematică: pe de o parte, dezvoltarea unor sub-subdomenii ale subdomeniilor clasice (algebră, geometrie, analiză) şi, pe de altă parte, desprinderea şi dezvoltarea unor domenii distincte ce au matematica drept componentă fundamentală (informatică, matematici aplicate). Dependenţa acestor discipline de matematică are grade mai mici (informatica) sau mai mari (matematici aplicate) şi pare că evoluţia lor este spre creşterea independenţei şi a specializării interne. Proliferarea sub-subdomeniilor matematice este vizibilă în trecerea de la un nivel de învăţământ la altul. Astfel nivelele gimnazial şi liceal perpetuează subdomeniile clasice ale matematicii, iar nivelul universitar face posibilă apariţia sub-subdomeniilor, în special în trecerea de la licenţă la master, dar nu numai. Dacă încercăm plasarea cronologică a subdomeniilor matematice, remarcăm că există subdomeniile clasice, apărute înainte de secolul al XIX-lea, trigonometria, apărută în secolul al XIX-lea şi proliferarea sub-subdomeniilor în secolul al XX-lea, ca şi apariţia domeniilor rezultate din interdisciplinaritate (de exemplu, matematici aplicate). Dacă trigonometria intră în română prin intermediul traducerii, în secolul al XX-lea, putem vorbii de naşterea unor sub-subdomenii ale matematicii sau cel puţin de apariţia unor rezultate matematice importante direct pe tărâm românesc graţie unor oameni de ştiinţă, matematicieni ca Gheorghe Vrânceanu. Termenii subdomeniilor bine reprezentate în secolul al XX-lea (aritmetica, geometria, trigonometria) se remarcă, în general, printr-un grad ridicat de modernizare, ceea ce are drept consecinţă păstrarea continuităţii şi a tradiţiei în secolul al XX-lea. Modernizarea terminologiei matematice variază însă de la un subdomeniu la altul. Astfel, în timp ce în algebră, cu excepţia denumirilor operaţiilor de bază, termenii matematici sunt deja modernizaţi şi se păstrează în secolul al XX-lea (CALCUL ALGEBRIC, SISTEM DE TREI ECUAŢII CU TREI NECUNOSCUTE, LOGARITMI, INECUAŢII, ECUAŢII DE GRADUL ÎNTEIU CU O SINGURĂ NECUNOSCUTĂ), în trigonometrie există multe calcuri perifrastice care vor fi înlocuite de împrumuturi (DEZLEGAREA TRIUNGHIULUI –
99

REZOLVAREA TRIUNGHIULUI, RAZE ÎNDOIOASE – RAZE CURBE, CONSTRUCŢIA TABLELOR – CONSTRUCŢIA TABELELOR). Discontinuitatea termenilor algebrici în trecerea de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea se face simţită la nivel morfologic, unde pluralul sau singularul este marcat diferit de la un secol la altul (ecuaţiuni – ecuaţii, fracţiuni – fracţii, progresiuni – progresii, sistemă – sistem). De altfel, variabilitatea morfologică cu referire la alternanţe între formele de plural este o problemă prezentă încă în limba actuală. Continuitatea între secolele XIX-XX se manifestă uneori la nivelul metalimbajului utilizat de dicţionarele generale în definirea termenilor matematici. Este în acest sens surprinzătoare perpetuarea definiţiei incomplete a FUNCŢIEI de la un dicţionar la altul, de al un secol la altul, deşi în lexicografia francofonă – de unde se inspiră adesea lexicografia românească – acest lucru nu se întâmplă. Însă, în general, metalimbajul matematic evoluează substanţial de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea. Exemplul definiţiei pentru ECUAŢIE este evident. Diferenţa dintre definiţiile ECUAŢIEI în cele două secole pune în evidenţă evoluţia înţelegerii acestui concept; cu toate că esenţa sensului se păstrează, forma, expresia definirii conceptului este radical rafinată. Inovaţia în terminologia matematică nu este atât calitativă (puţine schimbări se mai produc în terminologia deja fixată, cel puţin în domenii avansate ca algebra), cât cantitativă. Acumularea de noi termeni se realizează mai ales prin crearea de noi termeni sintagmatici pornind de la termeni de bază deja existenţi. Este evident în acest sens caracterul prolific al unor termeni ca FUNCŢIE sau ECUAŢIE. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
Bidu-Vrănceanu, Angela (1997): Mărcile stilistice (diastratice) în DEX şi importanţa lor normativdidactică, în Limbă şi literatură, vol. 1, 19-23. Bidu-Vrănceanu, Angela (1999): Mărcile stilistice (diastratice) ale lexicului specializat în DEX2, în Limba română, XLVIII, 1-2, Editura Academiei Române, Bucureşti. Bidu-Vrănceanu, Angela coord. (2000)- Lexic comun, lexic specializat, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti. Bidu-Vrănceanu, Angela coord. (2001)- Lexic ştiinţific interdisciplinar,Editura Univesităţii din Bucureşti, Bucureşti.. Căplescu, Dina (1962) Omagiu Iordan "Din istoria terminologiei geografice în limba română, p 871-876. Chivu, Gh. (1980), “Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti. III - Stilul textelor matematice”, Limba Română, p.141-147. Gentilhomme, Yves (1995): Contribution à une reflection sur les locutions mathématiques ; în Cahiers de lexicologie, 66, 5-37. Ionescu, Ion "Prima aritmetică tipărită în limba română în Gazeta matematică XLI 1935", 20-24. Losee, Robert M. (1995): The Development and Migration of Concepts from Donor to Borrower Disciplines: Sublanguage Term Use in Hard & Soft Sciences, în proceeding of the Fifth International Conference on Scientometrics and Informetrics, Chicago, June 1995, 265-274. Martin A. (1992) : Théorie de la diffusion des innovations et implantation terminologique, Terminologies nouvelles, 7, 34-4 1. Popa , Cornel (1972): Teoria definiţiei , Editura Stiinţifică , Bucureşti. Rastier, François (1995) : Le terme : entre ontologie et linguistique, în Banque des mots, 7, 35-65. Rey-Debove, Josette (1978): Le metalangage. Étude linguistique du discours sur le langage, Paris, Le Robert. Rovenţa-Frumuşani, Daniela (1995) : Semiotica discursului ştiinţific, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Timotin, Tănăsescu in *** (2000): Terminometro. La terminologie en Roumanie et en République de Moldava, Hors série No. 4, Union Latine. Toma, Alice, (2006, 2008): Lingvistică şi matematică, Bucureşti, Editura Universităţii Bducureşti. 100

a III-a revăzută şi adăugită. Bucureşti. V.. Gabriela. Iaşi. (translit.). Bucureşti. 172 + 7 (figuri). Slugerul trad.) (1852) Elemente de geometrie. Tipografia Colegiului Sf. A. Bucureşti. (2007). pp. Tipografia Colegiului Sf. A. şi colab. vol. Stan. Craiova. pp 336 + 14 + 12. J. N. Ediţia a III-a. Geometrie şi trigonometrie. 172.) (1850) Elemente de aritmetcă raţională. Seche. Ursu. Editura Ştiinţifică. Bucureşti.). pp 96 + 96. Pop. Rădulescu. Nova Tipographia a Laboratoriloru Romani 19. 208. vol. Bucuresci. Scriban (1939) = Scriban. Bucureşti. Strat'a Academiei. Bucureşti. Desdouits. I. pp. Dicţionarul etimologico-semantic al limbei române. Marta . (1862) Dictionar Rumăn. Sava. Vasile (elab. Vornicescu.ro/ro/orar_studenti/ 101 . DEXI = Dima. A. Liliana. Tipografia lui Toma Teodorescu. Augustin . DMG = Iacob. Caius (coord. PP (1862) = Protopopescu. Bucureşti. Tipografia Albinei. (translit. Cristina. I. Mariana . (1871. Marina (1997): Dicţionar general de ştiinţe ale limbii. Partea I. T. Editura Academiei Republicii Socialiste România. Dicţionare Antonescu (1862) = Antonescu. 1840-1841 Vocabular francezo-romănesc. DŞL = Bidu Vrănceanu. C. Maneca. (1890) Cursu elementaru de algebra. Camelia. Mancaş. Bucureşti. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. Popescu.Ursu. Slugerul (trad. Jassi. Tipografia lui Eliad. Seche. Studiu linvistic şi de istorie culturală. Sava. ns) D. G. pp. Constant (1986): Dicţionar de neologisme. Sava. Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare. P. Tipografia Colegiului Sf. Bucureşti. 1986. Sava. Editura Enciclopedică Română. Angela. A. Pană-Dindelegan. VFR (1840-1841) = Poenar. DMED = (1995) Dicţionar de matematică. Ionescu-Ruxăndoiu. Bucuresci. Mircea (coord. N. P. Florin. Manual pentru clasa a IX-a. Poenaru. Luiza. (1969) Formarea terminologiilor ştiinţifice româneşti. Răduţiu. Editura Cronica. Ion (1870) Vocabularu romano-francesu. (2004). MgIX = Coţa. Resmeriţă (1924) = Resmeriţă. DE = (1986) Mic dicţionar enciclopedic. Institutul de Editură „Ramuri”. L. Rado. Despina Ursu. Ediţia a II-a. Chişinău. Editura Didactică şi Pedagogică. 277 + 7. Bucuresti. Tipografia Kolegiului Sf. Costinescu (1870) = Costinescu. Arc & Gunivas. Aritmetică. G. Bucureşti. DEX = Coteanu. Aga (1836) Elemente de matematică. Tipografia Naţională. Surse Asachi. Alexandru (1924). Aǔgust (1939). (Pop. Călăraşu. pp 270. Editura Danubius. M. P. Ion.1876) Dictionariulu limbei romane. Mihaela. Editura Univers Enciclopedic. Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române.. şt. N. Bucureşti.) (1998): Dicţionarul explicativ al limbii române. (culeasă de) (1850) Elemente de trigonometrie drept-liniată şi sferică. Bobancu. Ed. ns) http://fmi. Tipografia Colegiului Naţional. Moş Pătru sau învăţătorul de sat (1839) Geometrie practică. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.unibuc. Bucureşti. Petre (1837) Elemente de geometrie după legendre. DGSL. S. p.. Buccuresci.) (1974): Dicţionar de matematici generale. Culianu. Florica (1989): Matematică. Iaşi. coprindendu şi termeni şcientifici şi litterari. LaMa(1876) = Laurianu. M. 53. Convorbiri asupra geometriei. Bucureşti. Massimu. Imprimeria Nationale a lui Stephan Rassidescu. (1862) Nou dictionaru portativu de toate dicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă. Iaşi. G. pp. Eugenia (coord. G. DN = Marcu. Dicţionaru limbiǐ româneştǐ.

102 . méta langage. les marques diastratiques donnent aussi des informations en ce sens. leurs usage textuel et leur présence dans les dictionnaires généraux. au carrefour des deux milénaires est situé entre tradition et modernisation. Il s’avère que les marques ne reflètent pas le progrès des mathématiques qui développent plusieurs sous domaines au XXe siècle – certains d’entre eux devenues sciences indépendantes – par une multiplication corespondente des marques. entre le conservationisme et l’inovation au niveau des mots qui ont un double rôle. e c u a ţ i e = ‘équation’). f u n c ţ i e = ‘fonction’). respectivement au niveau du métalangage de leur définition (cf. marques diastratique. Le passage d’un siècle à l’autre. Ce qui reste constant au fil des années est la modalité de construction des concepts mathématiques (cf. En outre.RESUMÉ LA TERMINOLOGIE ET LA CULTURE MATHEMATIQUE A LA FIN DU XXE SIECLE Pour présenter un aspect de l’impact culturel des mathématiques j’étudie l’inventaire et les caractéristiques de leurs principaux termes. Mots-clé: culture mathématique. terminologie. c e r c = ‘cercle’). domine. dictionnaires. définition. de communication en langue commune et de communication en langage spécilisé (cf. terme mathématique.

sunt impuse de uzaj. to cut the ice (‘a tăia gheaţa’). to fill the bill (‘a fi potrivit pentru ceva’). strâns unite. tinzând să intre în categoria îmbinărilor stabile (structura îmbinărilor libere este similară cu cea a îmbinărilor stabile. Fenomenul. Dintre aceste îmbinări. to bite the dust (‘a muşca ţărâna’). vorba de secvenţe de cuvinte relativ stabile care formează sintagme mai mult sau mai puţin fixate şi care sunt supuse unor restricţii ce nu pot 103 . a duce cu trăsura. care denumesc – cele scurte – o singură noţiune. to bite the pear (‘a muşca para’). Aceştia se referă la unităţile frazeologice caracterizate printr-o afinitate evidentă între componente. Aceste îmbinări (a trage un pumn. au o singură funcţie gramaticală sau transmit o informaţie gramaticală. idiomurilor lexemice (pentru engleză). to lose one’s head (‘a-şi pierde capul’) au caracter permanent în limbă. adevărate inovaţii lingvistice – iniţial produse individuale spontane – cele care au satisfăcut unele necesităţi de expresie şi s-au conformat sistemului limbii s-au generalizat. Introducere În procesul comunicării. vorbitorii recurg la îmbinări de cuvinte. a duce cu maşina. Florica Dimitrescu (1958:30) defineşte îmbinările libere ca “asocieri de două sau mai multe cuvinte. vorbirea umană constând în sintagme (Iordan. alcătuiesc grupuri lexicale cu sens nou. a semăna zâzanie. au un caracter temporar. pătrunzând în circuitul limbii comune. Este. 1975:209). to cut a feather (‘a tăia firul în patru’). în care fiecare element îşi păstrează autonomia semantică”. unele putând echivala cu o parte de vorbire şi pot avea echivalent un cuvânt simplu a turna beton = a betona). Îmbinările libere iau naştere în procesul comunicării. Secvenţe ca: a trage un perdaf. anumite îmbinări libere capătă stabilitate. sensul unitar sau neunitar al îmbinării. to fill the sack (‘a umple sacul’). fiind impus de lingvistul englez John Rupert Firth. to cut a tree (‘a tăia un copac’) etc. În opoziţie cu acestea. Există două tipuri majore de îmbinări de cuvinte: îmbinările libere de cuvinte şi îmbinările stabile de cuvinte. Colocaţiile Termenul colocaţie (collocation) a intrat în circulaţie în anii 50 ai secolului trecut.Ana-Maria TRANTESCU Universitatea din Craiova PROBLEME TERMINOLOGICE ÎN DEFINIREA UNITĂŢILOR FRAZEOLOGICE ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ. a fost observat şi tratat cu mult înainte de lingvistica tradiţională. to bite the apple (‘a muşca mărul’). 2.) aparţin vorbirii. a semăna porumb. a i se urca la cap. a semăna grâu. cel mai important reprezentant al contextualismului. La început toate aceste îmbinări de cuvinte au fost libere. al perifrazelor (pentru română). lingvistica franceză introduce termenii de serie frazeologică sau grupare uzuală. Cu timpul. însă. O PERSPECTIVĂ CONTRASTIVĂ 1. Constanţa Avădanei (2000:9) arată că există şi situaţii când caracterul de îmbinare liberă sau stabilă este conferit de context. De exemplu. îmbinările stabile de cuvinte sunt asocieri de cuvinte care şi-au pierdut complet sau aproape complet independenţa semantică şi gramaticală şi care. acesta putând determina în cazul îmbinărilor scurte. a lua în balon. iar componentele lor pot intra oricând în alte combinaţii: a trage un fir. fiind simţite de vorbitori ca unităţi distincte. Îmbinările lungi transmit judecăţi de valoare. aşadar. to fill the sink (‘a umple chiuveta’).

Într-adevăr. M. Bogata bibliografie cu privire la tema colocaţiilor s-a ocupat până acum în special de probleme teoretice. Un criteriu important de definire este faptul că sensul colocaţiilor nu este global. poate deveni secundar după lexicalizarea ei. sau chiar intereuropene. baza colocaţiei este un substantiv abstract schimbat prin derivaţie sinonimică. altele fac parte din limbajul curent. fie într-un registru înalt sau specializat. şi invers. O colocaţie poate continua să trăiască. italiana. Colocatul este elementul de bază autonom semantic care rămâne neschimbat. Colocaţiile se găsesc pe un continuum care se întinde de la îmbinări de cuvinte uzuale (co-ocurenţe) până la expresii idiomatice (Iliescu. e foarte potrivită expresia folosită de Firth: “mutual expectancy” (Lengert. ci rămâne componenţial (Lengert. sau până peste urechi. spaniola şi în special româna) pentru a vedea în linii mari ce asemănări şi deosebiri caracterizează aceste limbi din punctul de vedere al colocaţiilor. 2006) Colocaţiile sunt formate din două componente: o bază (colocat. coeziunea frică îngrozitoare. Colocaţiile tipice sunt cele în care legătura dintre sensul bazei şi al colocatorului nu mai este vizibilă. Cu alte cuvinte. De aceea colocaţiile ocupă un loc extrem de important în însuşirea unei limbi străine. Ele aparţin lumii globalizate. Astfel. Spre deosebire de aceste preocupări. Ele se găsesc. Un criteriu la care s-a renunţat este frecvenţa. 2001:819). ca cel al expresiilor idiomatice. în sensul coşerian. şi nu din sistemul limbii. Cu alte cuvinte. Cu cât numărul lor este mai mare. cum ar fi delimitarea secvenţelor sintactice libere de cele legate (expresiile idiomatice şi proverbele) şi de criteriile care permit o asemenea delimitare. 104 . spre deosebire de colocator care îşi află valoarea semantică doar în contextul colocaţional. chiar dacă frecvenţa ei scade considerabil. aruncă o privire orientativă asupra colocaţiilor unor limbi romanice (franceza. Cele mai multe colocaţii divergente sunt vechi şi lexicalizate de multă vreme. dependent. restricţiile lexicale caracteristice colocaţiilor sunt în general abolite. e mai slabă decât în a fi îndrăgostit lulea. Posibilitatea schimbării colocatorului este considerată un criteriu pentru delimitarea colocaţiilor faţă de alte grupuri de cuvinte. Explicaţia existenţei colocaţiilor convergente interromanice şi intereuropene nu e greu de găsit. Un alt criteriu după care pot fi caracterizate colocaţiile este numărul lexemelor care se pot combina cu baza. nebună. ca de exemplu în cazul holtei înrăit (Iliescu. E vorba de adjective şi de verbe folosite deja în latină cu sens figurat. pronunţarea unui termen ne face să aşteptăm în continuare apariţia unui termen anume. deviaţia sinonimică slăbeşte gradul de coeziune al colocaţiei. De cele mai multe ori. deci unde această legătură pare arbitrară. Uneori originea lor se găseşte chiar în latină. legătura dintre cele două părţi (baza şi colocatorul) este mai slabă. Colocaţiile convergente sunt de două categorii.fi găsite prin studiul gramaticii de către o persoană care nu vorbeşte limba respectivă ca limbă maternă. moderne. Iliescu în “Kollokationen in den romanischen Sprachen” (2006). ca reprezentantă a unei limbi neromanice. Cercetării îi este adăugată şi germana. 2006). al bazei). 2001:819). fie aparţin limbii curente la nivel interromanic. Deoarece e foarte greu de definit ce se înţelege prin îmbinări de cuvinte uzuale. familiar şi expresiv. 2006). acest factor important pentru constituirea colocaţiilor. (Iliescu. nemaipomenită. Colocaţiile fac parte din norma limbii. La nivelul sistemului. centru) şi un colocator (modificator semantic. Autoarea clasifică colocaţiile romanice în divergente şi convergente.

aforisme etc.Mai greu de explicat sunt colocaţiile convergente care aparţin unui registru mai înalt. Sunt incluse o mare diversitate de tipuri: cuvinte compuse (mamămare .the early bird catches the worm). Deoarece originea lor nu poate fi găsită în limba moştenită (colocaţia e prezentă şi în germană). colocaţiile vor arăta o tendinţă tot mai accentuată spre convergenţă.to came to one's senses). se observă că unii termeni sunt utilizaţi numai în română (idiotism. Colocaţiile convergente. În Europa Unită şi în lumea aflată într-un continuu proces de globalizare. perifrază). expresie/locuţiune proverbială. alţii numai în limba engleză (phrase. idiom proverbial. 3. zicale (drumul spre iad este pavat cu intenţii bune . 2006). sensul unitar. phrasal verb). englezi şi americani care. expresie idiomatică. citate celebre (Un lucru frumos este o veşnică încântare . şi îmbinări de dimensiuni mari. Limba conţine un remarcabil izvor de îmbinări stabile de cuvinte reproduse întocmai de utilizatori. 23). nu toţi termenii utilizaţi vizează aceleaşi particularităţi ale îmbinărilor stabile de cuvinte. lungi (bate fierul cât e cald . frazeologie etc. Din pluralitatea de termeni utilizaţi în bibliografia românească şi cea de limbă engleză pentru a denumi conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte. gramaticală şi/sau stilistică. proverb.to pass away). Gradul lor de coeziune e ridicat. sintagmă. tournure. izolare. în special cele care aparţin unui stil ridicat. Ele sunt creaţii ale fiecărei limbi în parte. p. expresie. nici în inovaţii paralele cu caracter abstract. 1979. Particularităţile semantice şi formale le fac să contrasteze cu îmbinările libere şi permit să fie identificate de vorbitori. proverbe (cine se scoală de dimineaţă departe ajunge . se datoresc unui izvor literar-cultural-biblic comun. idiom frazeologic. Constanţa Avădanei subcategorizează îmbinările stabile de cuvinte în îmbinări de dimensiuni reduse (a-şi da aere). se apropie de expresiile idiomatice. Gradul lor de coeziune e relativ slab datorită derivaţiilor sinonimice posibile. sursa lor fiind atât limba vorbită. zicală. continuând de multe ori sensuri figurate şi figuri de stil. uzuală. Endymion). Morfologia. formulă. 105 . Pe continuumul dintre co-ocurenţe şi expresii idiomatice ele se apropie de ocurenţe. iar o serie de termeni sunt întrebuinţaţi atât în română cât şi în engleză (compus. Colocaţiile divergente. scurte sau perifraze (termen preluat de la Corneliu Dimitriu. singurul izvor posibil este numai cultura comună a popoarelor europene.to wash one's hands of). clişeu.grand mother). Gramatica limbii române explicată.strike while the iron is hot) care conţin obligatoriu unul sau mai mulţi indici de predicaţie. locuţiuni (a-şi veni în simţiri . 2000:6) Îmbinările stabile de cuvinte au fost studiate şi clasificate de specialişti români. funcţia sintactică şi/sau expresivă. eufemisme (a pleca dintre noi . pentru a le denumi. (Avădanei.). unitate frazeologică. cultură care se sprijină pe opere literare cunoscute şi în mare parte pe textul Bibliei latine şi pe traducerea lor în limbile europene (Iliescu. sau cu precădere în limba română (locuţiune). cât şi limbajul tehnic. consideră autoarea. expresie perifrastică.John Keats. care conţin sau nu un indice de predicaţie. Se observă o confuzie terminologică în definirea şi delimitarea acestor termeni.the road to hell is paved with good intentions). expresii (a se spăla pe mâini de ceva .developing country). topica principial fixă. idiom. special. clişee (ţară în curs de dezvoltare . au recurs la o pluralitate de termeni. Aceste îmbinări prezintă o serie de caracteristici comune care vizează: structura formală. în limbajul natural. Se observă că în ambele limbi.A thing of beauty is a joy for ever . Probleme terminologice Îmbinările stabile de cuvinte sunt grupuri stabile de două sau mai multe cuvinte care transmit o singură informaţie semantică. în sens larg. idiom lexemic.

care “din punct de vedere gramatical sunt. L. o frază (râde vârşa de baltă şi-i putrezeşte coada. poartă ponos. Termenul idiotism este considerat sinonim cu izolare. Pentru Th. majoritatea conţinând un verb. Al. proprii limbii române (cât te-ai freca la ochi). S. Aceste realităţi lingvistice. Locuţiune este frecvent substituit cu expresie cu care este considerat sinonim. Dumistrăcel (1980) îl utilizează ca sinonim (învechit) cu izolare şi expresie idiomatică (a lua la vale). caracterizate prin componenţă diversă: o propoziţie (până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii). cât vezi cu ochii). Smith (1925) utilizează termenul locuţiune ca sinonim cu idiom pentru a face referiri la grupurile stabile de cuvinte proprii unei limbi (to put on airs . Andriescu înţelege “toate construcţiile particulare limbii noastre” care au sens unitar. sub raport semantic (a da sfară în ţară). Cum am mai amintit. prezentare ce se bazează pe studiul Constanţei Avădanei intitulat Construcţii idiomatice în limbile română şi engleză (2000). În Limba română contemporană (1978:336). pentru a se referi la formaţiuni sintactice care au luat naştere prin izolare (1975: 280). izolare. Şăineanu întrebuinţează denumirea locuţiune pentru îmbinări expresive de cuvinte. P. Dumistrăcel defineşte expresiile idiomatice drept “grupuri solidare de cuvinte”. sintagmă etc. particulare limbii române (de factură populară) atunci când vorbeşte despre locuţiuni sau expresii idiomatice.majoritatea specifice limbii române.Considerăm necesară o prezentare a principalilor termeni de metalimbaj aparţinând frazeologiei. 1958) defineşte locuţiunea drept “ansamblu de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat. cu un înţeles unitar determinat.trei cuvinte (de-a fir a păr). Accepţia conferită de Al. Robu subliniază sinonimia dintre locuţiune şi expresie (a băga în boale.a-şi da aere). dar şi structurile monolexicale (poartă ‘împărăţie’). prin urmare cu sensul de îmbinare constantă de termeni “ilustrativă” pentru limba română (a se face luntre şi punte). Prezentăm în cele ce urmează aceşti termeni cu accepţiile conferite de autorii studiilor lingvistice dedicate secvenţelor stabile de cuvinte. ca structură externă. Iordan şi Robu (1978) vorbesc de “îmbinări frazeologice stabile” cu formă fixă şi sens nededus din sensurile componentelor. S. proprii unei limbi. unele întâlnite şi la alte popoare (a făgădui marea cu sarea) variind în mărime de la două . Prin expresie idiomatică. S. ce-i frumos. dar şi împrumutate. având caracter specific “idiotisme populare” (piatră-seacă) sau “idiotisme dialectale”. expresie. Al. care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire”. Înţelesul lor nu se lasă descifrat din “analiza cuvintelor componente”: a-şi aprinde paie în cap. Iordan (1975:20) defineşte idiotismul ca “formulă fixă” frecvent şi îndelung utilizată. Andriescu (1977) are în vedere construcţiile sintactice stabile. este aceea de grup stabil de cuvinte constituit din mai multe elemente lingvistice: îmbinări bimembre sau îmbinări conţinând unul sau doi indici de predicaţie (a-şi găsi Bacăul. Alternativ sunt utilizate denumirile locuţiune şi expresie. L. Iordan şi Vl. I. sunt numite şi locuţiuni sau expresii idiomatice. I. 1900) înţelege prin idiotism îmbinările fixe de cuvinte constituite din două sau mai multe cuvinte (doar nu dau tătarii. L. foarte expresive. cu aspect formal şi sens ce nu pot fi modificate (talger cu două feţe). locuţiuni”. având sens figurat şi care. Puşcariu în Limba română (1940) numeşte locuţiuni grupurile fixe de cuvinte . Hristea (1984) expresiile idiomatice sunt îmbinări constante de cuvinte simţite ca “distincte”. două cuvinte (cal de poştă).. a ajunge cuţitul la os). la propoziţii şi fraze (bate şaua să priceapă iapa). cele mai multe. Lazăr Şăineanu (1887. vai de picioare). formulă. Iordan întrebuinţează alternativ locuţiune. unde nu-i cap. fiind astfel dificil de analizat în părţi componente. Philippide termenului idiotism în Principii de istoria limbii (1984). Şăineanu utilizează denumirea expresie idiomatică pentru locuţiune şi idiotism. 106 . I. În paralel cu locuţiunea sunt folosiţi termenii expresie idiomatică şi idiotism. Florica Dimitrescu (Locuţiunile verbale în limba română.

McGee-Wood (1986) utilizează expresie idiomatică ca sinonim cu idiom pentru a se referi la expresiile stabile care au sens suplimentar. construcţie gramaticală. armed to the teeth (înarmat până-n dinţi. găina bătrână face zama bună. Autorul include idiomul în clişeu. considerând că idiomurile larg cunoscute devin clişee. expression/phrase. expresie. îmbinări stabile de dimensiuni variate. P. a spăla putina). care exprimă o singură noţiune (heat and soul – ‘cu trup şi suflet’). La fel. caracterizate prin variabilitate. îmbinările lexicale cu dimensiuni diverse şi sens nou. Smith (1925) consideră şi el. locuţiune. Dimensiunile clişeelor sunt variate: blue blood (sânge albastru). sic transit gloria mundi. de dimensiuni variabile. diferit de sensul individual al formativelor (to take the bull by the horns ‘a apuca taurul de coarne’). phrase. râde mai bine. care au sens indivizibil (to lose one’s head .a-şi pierde capul). alternativ cu formulă. o particularitate a frazeologiei consacrată de uzul unei limbi şi având adesea altă semnificaţie decât cea gramaticală şi logică”. P. L. expresii idiomatice. care realizează funcţii expresive şi de comunicare diverse. Meyer (1975) foloseşte expresie verbală pentru a denumi o îmbinare constituită din verb şi particulă adverbială sau prepoziţie (to shoot up – ‘a teroriza’). formule sunt de fapt proverbe. care au “înţeles idiomatic” diferit de cel literal. Clişeul ca expresie stereotipă. Makkai desemnează prin expresie. denumirea expresie idiomatică pentru a desemna grupuri stabile de cuvinte. he laughs best who laughs last . cu structură formală diversă şi sens unitar (to bring up – ‘a educa’. un grup lexical constant. proverbele au dimensiunile unor propoziţii sau fraze a căror formă nu suportă modificări: cine se amestecă în tărâţe îl mănâncă porcii. Dumistrăcel (1980:125) discută sintagmele (sinonime cu expresiile idiomatice) în opoziţie cu termenii sintetici. îmbinare etc. Longman 107 . expresii.cine râde la urmă. Fl. Th. clişeele idiomuri arhicunoscute. S. idiotisme. cu sens unitar. remarcând că acestea se supun fenomenului de etimologie populară. Deşi prin utilizarea abuzivă unele clişee şi-au pierdut forţa expresivă. aparţinând întregului grup (like a breeze – ‘uşor’). I:XXVIII) utilizează alături de idiom. formulă. pentru a se referi la ansambluri lexicale caracterizate prin formă fixă şi sens unitar. care altfel nu se deosebeşte de locuţiune. expresivitate şi “noutatea ansamblului” (prinde orbul. Smith (1925) foloseşte expression (expresie) cu accepţia de grup constant de cuvinte. Termenul este considerat sinonim cu idiom. Sinonime cu expresie sunt locuţiune şi expresie idiomatică. expression/phrase. Termenul este considerat sinonim cu idiom şi expresie idiomatică. Dimitrescu (1958) afirmă că expresiile sunt grupuri de cuvinte care formează “lexical un tot”. multe au valori subiective mari. nu şi gramatical. Cowie şi Mackin (ODCIE. Hristea (1984) înţelege prin expresie. Din punct de vedere al structurii formale. L. Uneori. în studiile de specialitate apar pentru proverb termeni ca zicală sau zicătoare. expresie idiomatică. Idiomul este astfel definit în Dicţionarul Oxford (1989): “o formă de expresie. ca şi prin idiom. Weinreich (1969) foloseşte termenul “expresii complexe” constituite din cel puţin două elemente. revenons à nos moutons. to get to the bottom of – ‘a-i da de capăt’).). Smith desemnează prin expresie idiomatică grupurile lexicale fixe. Autorii români şi de limbă engleză desemnează prin proverb combinaţii de cuvinte specifice unei limbi sau unui grup de limbi. specifică unei limbi. idiotism.nu se deosebesc de locuţiuni şi expresii (a bate apa-n piuă. cu înţeles independent de suma componentelor (to come into being – ‘a lua fiinţă’). Ca sinonime sunt folosite idiom. Iorgu Iordan (1975:18) utilizează denumirea sintagmă cu sensul de “grup sau combinaţie de cuvinte”. scoate-i ochii. Cowie şi Mackin (ODCIE I) utilizează termenul expresie pentru ansambluri lexical sudate. motiv pentru care autorii şi utilizează aceşti termeni ca înlocuitori pentru proverb. generator de efecte stilistice (a-şi pune pofta-n cui). Multe dintre îmbinările fixe de dimensiuni mari numite izolări.

Pentru Smith. dar năravul ba. take up = continue. P.copilul cu prea multe moaşe moare nemoşit). autorul utilizează termenul expresie. Smith (1925) consideră idiom orice îmbinare fixă. precum şi denumirea de idiom proverbial pentru a se referi la zicale. Considerând unitatea frazeologică inclusă în idiom.) au rol în comunicare şi sunt numite idiomuri funcţionale (can the leopard change his spots? .ansambluri stabile de cuvinte . Pentru Hockett (1958) idiomurile sunt “forme gramaticale” cu structuri formale extrem de diverse. impusă de uzaj. expresie idiomatică de dimensiuni mici. cu grad mare de coeziune. phrase. Mc Gee Wood.de la un cuvânt (broke – ‘lefter’) la o frază (don’t count your chickens before they’re hatched). formulă alternativ cu idiom. alternativ. sau verb cu prepoziţie şi particulă (to put up with ‘a tolera’). precizează că pot fi numite idiomuri doar îmbinările constante ‘necompoziţionale’ ca sens şi ‘neproductive’ ca formă. cu înţeles independent de înţelesurile componentelor (to speak like a book . deşi utilizează termeni ca expresie. phrase şi expresia idiomatică. 1972. to take off (‘a decola’). Makkai (1972) întrebuinţează termenul idiom pentru grupuri lexicale cu sens diferit de înţelesul literal al constituenţilor şi dimensiuni variabile . I) definesc îmbinarea numită phrasal verb ca o expresie/idiom constituită din verb cu prepoziţie sau particulă adverbială. citate celebre etc. proverbe etc.Lupul îşi schimbă părul. proverbe. Phrase (Makkai. locuţiune. şi termenul expresie. 1986) este utilizat în majoritatea studiilor citate în paralel cu expression. Idiomurile de dimensiuni mari (zicale. Katz şi Postal (1963) definesc idiomul ca îmbinare de cuvinte familiară.îi dai un deget şi-ţi ia mâna toată. to bring up ‘a educa’. L. Autorul specifică că idiomul are sensul francezului idiotism. Sweet (1982) numeşte idiom un grup de cuvinte al cărui sens nu poate fi dedus din sensurile cuvintelor care-l compun (to kick the bucket ‘a muri’). phrase. Weinreich defineşte idiomul ca grup lexical stabil (minimum două cuvinte) al cărui sens este conferit de valorile semantice şi structura sintactică a componentelor (red herring ‘tertip’). se referă la grupurile de cuvinte simţite ca distincte şi care reprezintă o unitate la nivel semantic (uneori şi gramatical): white elephant (‘cadou nedorit’). 1975. Give him an inch and he'll take an el .Idioms Dictionary (1998) dă termenului următoarea definiţie: “o secvenţă de cuvinte care are un sens diferit de sensul cuvintelor componente luate separate”. (to carry coals to Newcastle . 108 . care pot fi identificate cu părţi de vorbire (hammer and tongs (adverb) ‘aprig’). are un sens propriu şi un echivalent sintetic to step up = increase. I. tipic anglo-saxon. al cărei sens nu este “funcţie compoziţională” a sensurilor constituenţilor (to put the cat among the canaries). de la idiomuri “monolexicale” la îmbinări de dimensiunea unei propoziţii sau fraze (too many cooks spoil the broth .pe diferite trepte de coeziune (to stew in one's own juice ‘a fierbe în suc propriu’). Aceeaşi semnificaţie conferă idiomului şi Cowie şi Mackin: grupuri invariabile de cuvinte cu structură formală diversă şi sens special (ODCIE II:XII) (to trip the light fantastic ‘a dansa’). Grupurile sunt expresive şi au formă fixă. În paralel. idiomul e sinonim cu expresie. Meyer.Casa Albă. expresie idiomatică. Wood. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. Alături de idiom sunt întrebuinţate denumirile expresie şi expresie idiomatică. White House . autorul foloseşte. Healey (1968) consideră idiomurile îmbinări constante de termeni. cu formă fixă şi “sens necompoziţional”.a vorbi ca din carte). Fraser (1970) plasează idiomurile . Şi Fraser întrebuinţează termenul idiom ca sinonim cu expresie.a vinde castraveţi la grădinar. Makkai consideră idiomul sinonim cu expresia. Cowie şi Mackin (ODCIE. În Problems in the Analysis of Idioms (1969). expresie idiomatică. vol. Autorul foloseşte şi termenul idiom lexemic pentru a trimite la îmbinările lexicale fixe de dimensiuni scurte. to be or not to be). Acest tip de idiom. ca sinonim cu idiom.

indiferent de dimensiuni”. specifice şi calchiate. a-şi tăia funia de sub picioare – ‘a-şi reduce şansele. Importantă este însă folosirea termenului pentru denumirea acelei (sub)-discipline lingvistice al cărui obiect îl constituie analiza diferitelor aspecte ale unităţilor frazeologice (Lengert. Prin unitate frazeologică. Pentru Makkai (1972). locuţiuni proverbiale etc. idiom. Aceste grupuri se caracterizează prin formă fixă şi sens unitar. Dimitrescu consideră frazeologia un ansamblu de locuţiuni. constituite din minimum două cuvinte. unitatea frazeologică este receptată de vorbitor drept o entitate existentă ca atare în limbă. vechime şi frecvenţă mare (a se face luntre şi punte). Sunt incluse aici şi idiomurile culturale. locuţiune. citate. locuţiuni. Puşcariu (1940) desemnează prin frazeologie ansambluri lexicale cu caracter constant şi sens unitar (expresii. frazeologia cuprinde totalitatea idiomurilor dintr-o limbă. Fl. Lengert (2001) arată că problema de bază în definirea unităţilor frazeologice constă în delimitarea lor de cuvintele compuse şi de alte îmbinări sintactice libere. Meyer insistă asupra contribuţiei semantice a celui de-al doilea element la producerea unui concept verbal nou (shoot up ‘a teroriza’. 109 . echivoc’. al căror sens poate fi descifrat numai dacă se unesc istoria şi civilizaţia poporului respectiv. Disciplină lingvistică în curs de constituire care se ocupă cu studiul unităţilor frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi (apariţia şi originea acestora. shoot out ‘a înmuguri’). proverbe etc. savant’) sau verbală (a-şi lumea-n cap – ‘a pleca’.Sensul îmbinării nu este sugerat de sensurile cuvintelor componente.. unităţile frazeologice pot avea valoare substantivală (copil din flori. tobă de carte – ‘învăţat. expresii.). a-şi face un deserviciu’). lună de miere. Adam Makkai (1972) numeşte tournures sau idiomuri frazeologice îmbinările expresive de dimensiuni mari (minimum trei cuvinte). I): “totalitatea îmbinărilor fixe dintr-o limbă dată. întrucâtva apropiată de catacreză. Hristea (1984) defineşte frazeologia ca “ansamblul sau totalitatea unităţilor frazeologice dintr-o limbă dată” . 2. autorul considerând unitatea frazeologică inclusă în idiom. 2001) dă ambele accepţii ale termenului: 1. Acelaşi sens îl are termenul frazeologie şi la Cowie şi Mackin (ODCIE. adjectivală (într-o ureche – ‘ţicnit’. Dicţionarul de ştiinţe ale limbii (2001) defineşte astfel unitatea frazeologică: “combinaţie stabilă de două sau mai multe cuvinte. Th. familiile frazeologice. cu care are de obicei în comun un oarecare grad de expresivitate. Ansamblul unităţilor frazeologice dintr-o limbă dată. Denumirea este sinonimă cu expresie. cu înţeles unitar. ţap ispăşitor). Hristea (1984) defineşte “îmbinările constante de cuvinte”.a fi între ciocan şi nicovală). care nu-şi găsesc uşor corespondent într-o parte de vorbire (to be caught between the devil and the deep blue sea . Th. Bidu-Vrânceanu et al. 2001:802). Spre deosebire de alăturarea liberă de cuvinte.compartiment aflat la interferenţa dintre vocabular şi sintaxă. ceea ce explică şi uzul acestor îmbinări în contexte dotate cu intenţie/funcţie stilistică (pur afective sau diferenţiate funcţional)”. uzul în comunicarea curentă ori în stilurile/limbajele specializate. Dicţionarul de ştiinţe ale limbii (A. Weinreich (1969) utilizează acest termen pentru “orice expresie în care cel puţin un component este polisemic şi în care selectarea unui subsens este determinată de contextul verbal”. rolul unităţilor frazeologice în modernizarea limbii literare). în doi peri – ‘neclar. având sens unitar şi referent unic.

termenii se folosesc ca sinonime la autori diferiţi sau chiar la acelaşi autor. expresie/locuţiune proverbială. expresiile idiomatice nu se deosebesc prin nimic de locuţiuni. suplimentar al grupului. Mulţi dintre termenii folosiţi în literatura română de specialitate pentru conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte sunt întrebuinţaţi şi în lingvistica de limbă engleză (britanică şi 110 . care nu reprezintă suma sensurilor termenilor componenţi. în literatura de specialitate se înregistrează: phrase (pentru idiomurile scurte).După această expunere a principalilor termeni din metalimbajul frazeologiei. adică sensul nou. Spre deosebire de acestea. expresie perifrastică sau idiomatică sunt în bibliografia românească consideraţi. expresie (expression) este sinonim cu idiom şi phrase. Din analiza întreprinsă rezultă că în privinţa terminologiei nu există un punct de vedere care să fie acceptat de majoritatea specialiştilor. Ei consideră expresiile sinonime cu locuţiunile. locuţiune. numite şi funcţionale sau proverbiale îndeplinesc funcţii de comunicare diverse. îmbinări fixe de cuvinte care prezintă caracteristici similare sau identice cu îmbinările de cuvinte numite idiotisme. idiom lexemic/ funcţional/ proverbial/ frazeologic. idiomatic expression. pentru a defini conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte se utilizează. Se observă. Termenul expresie este considerat de mulţi specialişti sinonim cu locuţiune. de multe ori. idiotism.verb. izolare. idiom. În bibliografia românească termenul idiom are altă accepţie: “termen generic folosit pentru a desemna orice tip de varietate lingvistică. Ordinea elementelor alcătuitoare este invariabilă. idiomurile lungi nu au sens unitar. trei sau chiar patru dintre aceşti termeni pentru a desemna aceeaşi realitate lingvistică. unitate frazeologică. to rise sb's spirits ‘a ridica moralul cuiva’. zicală. grai etc. îl substituie. to lose one’s head ‘a-şi pierde capul’. Topica expresiilor este invariabilă. Având. idiomurile lungi. phrasal verb. Nu se poate modifica formal idiomul fără a se pierde sensul idiomatic. de multe ori. sintagmă. Există şi opinia că idiomul poate fi exprimat şi printr-un cuvânt noţional (broke ‘lefter’). locuţiune. tournure. se impun câteva concluzii privind accepţia şi eventual corespondenţa acestor termeni în studiile de specialitate româneşti şi de limbă engleză. nu puţine fiind cazurile când un specialist utilizează doi. tournure. izolare. phrase. sintagmă.” (Dicţionarul de ştiinţe ale limbii. cu expresiile şi locuţiunile. specificându-se şi faptul că multe expresii idiomatice au în componenţa lor un verb (a da sfară în ţară). După cum se observă. care au corespondent o parte de vorbire: a-i fi teamă . subdialect. în literatura de specialitate. Unii specialişti apreciază că din punctul de vedere al structurii formale. compus. Structura formală a idiomului variază de la două cuvinte (White House – ‘Casa Albă’) la o propoziţie sau frază (give him an inch and he'll take an ell).adverb. Ca sinonime. că termenul expresie idiomatică/ idiomatic phrase/ expression denumeşte în opinia tuturor specialiştilor. Toate idiomurile au formă fixă şi funcţie subiectivă. frazeologie. în general. asemenea termenului expression pe care. următoarele denumiri: idiotism. români şi de limbă engleză. izolări şi. Se înregistrează şi opinii conform cărora idiomurile scurte pot avea un echivalent sintetic şi pot corespunde unei părţi de vorbire (to kick the bucket are valoare de verb). astfel. formulă. fără a preciza dacă aceasta reprezintă o limbă. Expression şi idiom se întâlnesc în paralel. Astfel. expresie idiomatică. 2001) Phrase denumeşte grupuri constante de cuvinte. un dialect. expresie. parţial. Termenul idiom desemnează ansambluri fixe de cuvinte. proverbial/functional idiom. formulă. like a breeze . sinonimi. expression. specifice limbii engleze. perifrază. expresie idiomatică. termenii expresie. clişeu. aceleaşi accepţii. În engleză. Sunt autori care fac referiri directe la gradul de coeziune dintre componentele expresiilor şi comportamentul lor gramatical. proverb.

o unitate lexicală trebuie să fie formată din cel puţin două lexeme. idiomul to kick the bucket ‘a muri’ poate suferi anumite transformări (John kicked the bucket – unde verbul este pus la trecut. 4. 3.americană). înţelepciunea. De exemplu. expresie idiomatică. în ultima perioadă. caracterizate prin diversitatea structurii interne. Criteriile de bază stabilite de Éermák pentru definirea idiomurilor sunt: 1. sunt cei mai potriviţi. F. 4. expresia to have a good head on one’s shoulders e considerată idiomatică datorită sensului figurat. dar nu este complet flexibil (nu putem spune The bucket was kicked deoarece idiomul ar suna ciudat la forma pasivă). Există deci numeroase idiomuri al căror sens poate fi parţial dedus din sensul părţilor componente. fixare sintagmatică . idiomurile sunt expresii convenţionale care iniţial au fost expresii ad-hoc (spontane). În cartea Idiomatics and Phraseology of Czech. Autorul dă următoarea definiţie pentru idiom : “o unitate frazeologică care implică cel puţin doi constituenţi polisemantici. deoarece unele idiomuri sunt mai transparente decât altele. 2. idiomatice şi într-un anumit grad “îngheţate” din punct de vedere sintactic. acestea fiind golite de sensurile lor obişnuite . fixare paradigmatică . capacitatea combinatorie a idiomurilor nu este identică cu cea a altor forme lingvistice. Éermák distinge între phraseme şi idiom. Câteva repere din bibliografia de limbă engleză În Idiom Structure in English (1972 :122). deoarece este unanim acceptat că pentru a fi idiomatică. sensul unui idiom nu poate fi dedus din părţile sale componente. În limba engleză. De exemplu. 5. acesta se referă la faptul că multe expresii literare au fost folosite de atâtea ori în anumite situaţii încât au devenit convenţionale. 4. expresie idiomatică şi construcţie idiomatică în engleză. până la găsirea cuvântului cheie şi că această înţelegere este facilitată de context (1988:678-9). 1982. în cadrul căreia există o selecţie contextuală reciprocă a subsensurilor” . idiomurile sunt combinaţii unice de cuvinte. ei pot interpreta parţial idiomul înţelegând sensul unuia dintre elementale sale. construcţie idiomatică şi perifrază în limba română şi idiom. idiomul este o îmbinare de cel puţin două cuvinte. Al treilea criteriu ridică problema contextului în interpretarea şi înţelegerea idiomurilor. iar din punct de vedere semantic autorul consideră că sensul 111 . arătând că frazemul e mai transparent decât idiomul. idiom lexemic. Criterii formale şi funcţionale în definirea idiomurilor. Primul criteriu este foarte clar. pe baza mai multor experimente. 3. Adam Makkai consideră următoarele criterii hotărâtoare pentru caracterizarea idiomurilor: 1. specifice limbii engleze. Din punct de vedere formal. capul simbolizând inteligenţa. Considerăm că pentru îmbinările scurte termenii: expresie. idiomurile au un potenţial ridicat de “dezinformare”. În ceea ce priveşte ultimul criteriu. convenţionalitate . înţeles unitar – cu excepţia idiomurilor de tipul frazei – şi funcţie subiectivă) s-a impus. Weinreich (1969:226) stabileşte trăsăturile specifice ale expresiilor idiomatice şi acceptă ca idiomuri doar expresiile constituite din mai multe cuvinte care au corespondenţi literali. un mare număr de restricţii de transformare . Al doilea criteriu este discutabil. fără ca idiomul să-şi piardă sensul). Adesea este imposibil să deducem sensul unei expresii în afara contextului său imediat. Totuşi. ceea ce înseamnă că elementele lor sunt polisemantice şi de aceea pot fi greşit interpretate . au ajuns la concluzia că idiomurile sunt mai întâi înţelese literal. termenul idiom (desemnând combinaţiile constante de cuvinte. deoarece oamenii conceptualizează capul ca “sediu” al inteligenţei şi raţiunii. expresie. Cacciari şi Tabosi. 2.

Gramatica limbii române explicată. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. C. Tabossi. s-a ajuns adesea la utilizarea arbitrară a uneia sau alteia dintre denumiri pentru una şi aceeaşi realitate lingvistică sau pentru realităţi lingvistice diferite. to look up to. semi-idioms (to drop names) şi literal-idioms (on foot). conform căreia sensul figurat al unui idiom nu poate fi dedus din sensul elementelor alcătuitoare. Pornind de la această definiţie şi de la funcţiile limbii descrise de Halliday. Idiomatics and Phraseology of Czech. Corneliu (1979). to look after. Prague: Univerzita Karlova. Cristina. în principal. numărul lor impresionant. Metafore. Astfel. Alexandru (1977). includ în rândul idiomurilor verbe cu particulă adverbială (phrasal verbs). Autoarea arată că în trecut analizele construcţiilor idiomatice sau centrat. 668-683. 1983) şi Fernando (1996) şi-au focalizat cercetările pe funcţia idiomurilor în discurs şi pe implicaţiile acesteia. fie de către acelaşi autor.R. Stil şi limbaj. În volumul I (1975) al dicţionarului lor. a relevat lipsa unei unităţi de vederi în această privinţă şi dificultatea segmentării continuumului terminologic. Tabossi.total al unui idiom nu poate fi dedus din sensul părţilor sale componente. Vol. pp. De aceeaşi părere este şi Nunberg (1994 :495). Cuvinte. Am putea adăuga. Stelian (1980). REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Andriescu. ci rămâne compoziţional. verbe cu prepoziţie şi verbe cu particulă şi prepoziţie : to step up. iar pe de altă parte de inexistenţa unor criterii ferme de incluziune într-o categorie sau alta. Cacciari. Colocaţiile se găsesc pe un continuum care se întinde de la îmbinări de cuvinte uzuale (co-ocurenţe) până la expresii idiomatice. nu doar idiomurile şi colocaţiile. în opinia autoarei. pe aspectul lor lexico-gramatical. pe formă. Concluzii Trecerea în revistă a termenilor propuşi în literatura de specialitate (românească şi englezească) pentru a desemna ceea ce am numit în mod convenţional îmbinare stabilă de cuvinte. Constructii idiomatice în limbile româna si engleză. 112 . “The Comprehension of Idioms”. Dimitriu. 5. F. Bucureşti: Editura Academiei R. Patrizia (1988). Cowie et al. Cowie et al. Patrizia (eds. ca cel al expresiilor idiomatice. Funcţia pe care idiomurile o au în comunicare a fost evidenţiată de Chitra Fernando în Idioms and Idiomaticity (1996). un criteriu mai clar de definire : sensul colocaţiilor nu este global. Fernando împarte idiomurile în trei clase : pure idioms (to spill the beans) . Iasi: Editura Universitatii ‘Alexandru Ioan Cuza”. Frazeologisme sunt. New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates Publishers Dimitrescu.) (1993). Iaşi: Editura Junimea Dumistrăcel. iar fenomenul de suprapunere a termenilor poate fi justificat pe de o parte de bogăţia şi marea varietate a materialului faptic. Locuţiunile verbale în limba română. Cristina. Expresii. Florica (1958). Definiţia colocaţiei nu este nici ea precisă : secvenţe de cuvinte relativ stabile care formează sintagme mai mult sau mai puţin fixate. (2000). Èermák. în Journal of Memory and Language. (1975. fie de către autori diferiţi. dar şi alte secvenţe lexico-gramaticale convenţionale mai pregnante în fragmente mai lungi de text. în absenţa unei terminologii adecvate şi unitare. Idioms : Processing. Morfologia. Autorii dicţionarului susţin şi ei opinia comună.P. Cacciari. totuşi. Structure and Interpretation. Denumirile conferite acestor grupuri stabile de cuvinte sunt numeroase. Iaşi: Junimea. (1982). neglijându-se faptul că idiomurile sunt prezenţe permanente în limbajul nostru cotidian. Avadanei. 27.

A. Iliescu. Iordan. Robu.120. Bucureşti: Albatros. 208-264. Labov and B. Liliana. Chitra (1996). Lingvistica modernă în texte. Puşcariu. (eds. vol. The Two-Word Verb. Pană Dindelegan. Healey. Bucureşti: Nemira. Vladimir (1978). Oxford: OUP. London: Longman Meyer. W. New York. L’ article est centré sur la définition et la correspondance des termes dans les études roumaines et anglaises. G. Sentence Idioms. A. “Idioms” în Language. Lucia (1981). vol. Michal. P. Dicţionare Bidu-Vrănceanu. Idiom Structure in English. expression idiomatique. Idioms and Idiomaticity. Angela. Călăraşu. C’ est un champ qui génère des controverses à cause de la complexité de son propre métalangage. MOTS-CLÉS : phraséologie. Theodor (1984).S. 93-95. RÉZUMÉ PROBLÈMES DE TERMINOLOGIE DANS LA DÉFINITION DES UNITÉS PHRASÉOLOGIQUES EN ROUMAIN ET EN ANGLAIS. Cowie. (1994). II. Philadelphia: University of Philadelphia Press. pp. Metzeltin. Tübingen: Niemeyer. Iordan. pp. “Why Idioms Mean What They Do”. 491-538. USA. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. (1975). Makkai. idiome. A. Ruxăndoiu.). Journal of the Linguistic Society of America. pp. Limba română contemporană. VI. P. UNE PERSPECTIVE CONTRASTIVE Cet article analyse les difficultés terminologiques du champ phraséologique. (1983). Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. The Hague: Mouton. A. pp. Oxford Dictionary of English Idioms. A Dictionary of the Verb – Preposition Phrases on American English. P. Cowie. Hristea. (1972). Oxford: OUP. 1. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English.Fernando. P. “Phraseologie“ în Günter. vol. Oxford: Oxford University Press. Mancaş. Les termes peuvent être confondus et les linguistes peuvent utiliser plus d’ un terme pour désigner la même réalité linguistique. I. Lengert. Bucureşti: Editura Academiei. Clause. Weinrich. pp. Joachim (2001). Christian. N. 22-24. Wald. L’absence d’un point de vue commun est évident. Maria. Longman Dictionary (2001). Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică. Geoffrey et. în U. 113 . (1975). Cristina. On Semantics. Stilistica limbii române. Sextil (1940). Dicţionar de ştiinţe ale limbii. Nayak. pp. Fraser. Schmitt. Vol. I. Weinrich (eds. I. Mihaela. 847-853. Bruce (1970). Gibbs... 2. Weinreich. Iorgu. R. W. vol. Cowie. Le terme phraséologie a deux sens: (1) une branche de la linguistique qui étudie les unités phraséologiques d’ une langue et (2) l’ inventaire des unités phraséologiques d’ une certaine langue. Journal of Experimental Psychology. Charles (1958). “Problems in the Analysis of Idioms”. Bucureşti. Alan (1968). Iorgu (1975). 71-108 Hockett. (1991).. nr. Paris: Mouton. Nunberg. “English Idioms” în KIVUNG. al..) Lexicon der Romanistichen Linguistick. Oxford: OUP. Sinteze de limba română. unité phraséologique. A. (1994). Ulrich (1980). et al. Holtus. 70 (3). A Course in Modern Linguistics. Limba română. Phrase. Gabriela (2001). “Idioms within a Transformational Grammar” in Foundations of Language. et al. continuum terminologique.

114 .

SEMANTICĂ SÉMANTIQUE SEMANTICS 115 .

116 .

/autoprodus de om/. /+ . a pufăi (a pâcâi.prelungit/). analiza la nivelul semelor indică diferenţe nesemnificative. /durata/ (/+. a molfăi. sunet se defineşte prin semele /omogen/. /omogen/ (Bidu-Vrânceanu. interpretare care duce la realizări lingvistice diferite. /slabe/. /confuz/. Pentru marcarea informaţiilor privitoare la acţiuni ce exprimă fenomene sonore. /autoproduse de om/. respectiv intensitatea. a gâfâi). a râgâi. cum ar fi: /intesitatea/ (care se poate manifesta scalar. /durata/. /ansamblu de sunete/. Inventarul câmpului studiat se bazează pe alegerea proprietăţii comune termenilor selectaţi. nr. Din punct de vedere sintagmatic. care impun diferenţe de sens.cotrolabil/. aducând în discuţie termeni desemnând zgomote emise de om. vom avea în vedere semele de categorizare gramaticală (discutăm doar despre verbe). Din perspectivă paradigmatică. Opoziţia se poate exprima în metalimbaj. Printr-o manieră comparativă aplicativă. Aplicarea se va face pe baza unui număr limitat de termeni: a clefăi. şi /caracteristicile sunetului/ sau /fenomen sonor de o anumită calitate/. în metalimbaj. după cum se combină. 117 . /neomogen/ (Bidu-Vrânceanu. fie cu /non-omogen/.sau polisemantic. 2). sunet este utilizat cu valoarea generală de /fenomen sonor/. /omogen/. căreia i se adaugă noi trăsături. manifestat prin una dintre valorile sale: /curat/. analiza contrastivă va demonstra că româna şi franceza prezintă mai multe deosebiri decât asemănări. 2). de la /slab/ până la /foarte tare). 1980.Liliana AGACHE Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. decompozabile. /sentimentul care însoţeşte sunetul/. a pleoscăi (a plescăi). cărora li se subordonează /intensitatea/. a clănţăni. care subordonează valori foarte variate. /nearticulat/. /tipul de acţiune/. Opoziţia fundamentală de la care plecăm în acest demers este aceea dintre conceptele sunet şi zgomot. /confuz/. /scurte/. aproape inexistente. /neomogen/. raportat la regimul mono. a scrâşni. /articulat/. Definiţia componenţială conţine pe lângă semele enumerate. cum ar fi: /modul de producere a sunetului/. cu semul comun /fenomen sonor/. /intensitate scăzută/. Prin urmare. 1980. Ea trebuie specificată prin utilizarea semelor: /curat/. /curat/. urmărim felul în care limba română şi limba franceză se apropie şi se diferenţiază în contextul restrâns al fenomenelor sonore specifice omului. /calitatea sunetului/. la nivelul limbii. /scopul emiterii sunetului/. caracterizate prin seme diferite. semele care exprimă maniera în care se produce zgomotul şi pe cele care menţionează gradul de producere a sunetului. definitorii pentru zgomot. Semele întregii serii sunt /ansamblu de sunete/. fie cu semele /omogen/. trăsăturile semantice comune sau distinctive. situaţie susţinută în primul rând de diferenţele contextuale şi de situaţia lor la nivel semantic. Bucureşti FENOMENE SONORE SPECIFICE OMULUI ÎN ANALIZA CONTRASTIVĂ Lucrarea de faţă priveşte în special semantica lexicală structurală cu orientare spre semantica lexicală contrastivă. Rosetti’’. /nearticulate/. nr. într-o analiză comparativă în română şi franceză. a pufni. în timp ce.scurt/ /+. semele comune din paradigma fenomenelor sonore caracteristice omului. distincte pentru sunet şi /confuz/. /curat/ (opunându-se lui zgomot). privite în ansamblu. a hârâi.

respectiv clapper. se observă o diferenţiere în ce priveşte optarea preferenţială pentru un anumit termen din seria sinonimică existentă. care nu reclamă calificative sau determinanţi care să le nuanţeze acţiunea pe care o exprimă. respectiv. Textul de plecare este de acelaşi tip. cuvinte care exprimă concepte ce presupun între ele raporturi de coincidenţă forţată. a molfăi. se poate spune că termenii se află într-o relaţie de egalitate sau de opoziţie zero. pentru a indica semele menționate mai sus. de exemplu. Nu ne limităm la analiza paradigmatică. alăturarea determinantului degustător fiind facultativ şi exclusiv pentru a amplifica 118 . pentru situaţia particulară aflată în discuţie. clapper. nu se poate spune că termenii se află într-o relaţie de egalitate sau de opoziţie zero (Bidu-Vrânceanu. Cât priveşte pe molfăi. dar redarea realităţii sonore. p. am extins analiza. cuvinte ce exprimă concepte ce au între ele diferite raporturi. Pentru a putea fi tradus respectând încărcătura semantică. nemarcate sub aspectul intensităţii. respectiv ahaner. aşa cum este percepută de urechea umană. se face referenţial. /scurt/. aplicând-o pe cea contrastivă. dégoûtamment Pentru a clefăi nu este necesară prezenţa unui determinant pentru a marca semele /ansamblu de sunete/. /autoprodus de om/. /slab/. autonomia lor este relativă. uşor flexibil. a pufăi. a hâcâi. Am urmărit îndeaproape diferite principii teoretice privitoare la analiza a două sisteme lexicale din două limbi diferite şi am sesizat că. de scopul căutat ori de numărul de determinanţi ce pot însoţi acţiunea (care poate fi diferită de la o limbă la alta).cotrolabil / deranjant. împrumutând unele de la altele diferite semnificaţii a hârâi. mâcher are nevoie de un determinant în plus. de tipul a clefăi. respectiv mâchonner. ci reclamă un determinant. plescăi formează o serie sinonimică totală. morfoli. a gâfâi. de frică). Referitor la clefăi şi varianta sa franţuzească mâcher. Astfel. dégoûtamment. în anumite contexte chiar renifler. /produs din limbă/. souffler. prezente în analiza termenilor din ambele limbi: /a mesteca într-un fel dezgustător/. aflându-se într-o relaţie de sinonimie totală. iar alegerea unui termen întrun context dat este condiţionată de respectarea anumitor convenţii semantice fără de care comunicarea n-ar avea loc. alături de semele enunţate mai sus. de teamă).Termenii câmpului care exprimă fenomene sonore desemnează realităţi perceptive. ci avem în vedere şi analiza sintagmatică. Clefăie Il mâche avec bruit. respectiv éructer. /+ . termenii clefăi. în timp ce verbul mâcher (= a mesteca alimente) nu conține aceste seme. /care provoacă dezgustul/. mozoli. respectiv avec bruit. /nearticulat/. a clănţăni (de frig. Lexemele sunt recurente. mozoli. grincer. foarte relevantă şi importantă în relaţia dintre cele două limbi. Seria de termeni analizată desemnează sunete nearticulate. putem vorbi despre cuvinte care exprimă acelaşi concept. a plescăi. a scrâşni (de emoţie. Analiza contrastivă se bazează pe un spaţiu contextual comun. morfoli. Deşi în limba română. pentru stabilirea taxinomiilor semice ai căror membri sunt bazaţi pe contrast ori pe opoziţie semantică. /neomogene/./ a plesni cu limba/. clapper. reprezentând structuri lexicale încorporate în care accentul semantic este purtat de determinanţi a râgâi (dezgustător). am ales ca analiza componenţială să o preceadă pe cea combinatorie. scopul fiind stabilirea identităţilor şi în special a opoziţiilor de conţinut între unităţile lexicale. pouffer. /intensitate scăzută/. /nespecifice/. respectiv mâchonner şi plescăi. în relaţie cu franceza. diferenţele care provin modificându-se în funcţie de situaţia de comunicare. 210). 1984./. haleter. menţionându-le pe cele caracteristice doar acestei serii. molfăi. Preluând modelul analizei semantice şi scopul ei în sine.

/produs din stomac/. Gâfâie. în ambele limbi. mozoleşte) dezgustător.cotrolabil/. diferenţele dintre cele două limbi sunt aproape inexistente. Scrâşneşte de emoţie. respectiv Il ahane . /intensitate scăzută/. când exprimă un sentiment specific omului (frica sau frigul). seria în subserii. (morfoleşte. p. Il Se poate vorbi despre o relaţie de echipolenţă (Bidu-Vrânceanu. /produs din dinţi/. /autoproduse de om/. prezenţa determinanţilor nefiind obligatorie. aproape inexistentă. 1984. Plescăie dezgustător Il clappe dégoûtamment Il mâchonne dégoûtamment Semele carecteristice sunt următoarei serii sunt:/ansamblu de sunete/. Seria sinonimică este şi în română şi în franceză săracă. craquer. Pufăie. Hâcâi respectiv Il halete. putându-se înlocui unele pe altele în diferite contexte. /noncontrolabilă/. linia sinonimică este extrem de săracă. în timp ce corespondentul franţuzesc poate primi diferiţi determinanţi: Il craque les dent. Pocneşte din degete Il claque les doigts Semele /reacţie psihică/. /din măsele/. souffle. Il claque. crisser. /scurte/. /produs din dinţi/sunt specifice termenului scrâşni./ les genoux/ d’une articulation/des doigts. /nearticulate/. /slabe/. având la bază analiza contrastivă. de teamă Il grince/crisse/craque de peur. după cum se înregistrează chiar şi craquement pulmonaire Printre termenii seriei descrise iniţial există şi cuvinte care exprimă concepte ce presupun între ele raporturi de coincidenţă forţată. /Intensitatea/ şi /durata/ nu sunt bine determinate în toate situaţiile. atât în plan sintagmatic. cu specificul /reacţie fiziologică/. respectiv. de frică În limba română. în timp ce în limba franceză claquer se poate asocia şi cu semul /din degete/. Lucrarea de faţă a împrumutat metode de lucru şi idei din lingvistica aplicată şi teoria traducerii. /+ . fiind caracterizat cu semul /din dinţi/. În cazul termenului clănţăni. clănţăni se asociază doar cu semul /din dinţi/. dacă poate fi controlat şi cum este produs. Semele /reacţie fiziologică/. trecând prin conceptele şi metodele expuse în egală măsură de diferiţi cercetători români: Angela 119 . împrumutând unele de la altele diferite semnificaţii. /noncontrolabilă/.efectul semantic. respectiv grincer. cât şi paradigmatic. respectiv Il halete. făcută la nivelul semanticii în general. fenomen valabil în ambele limbi : Hârâie. termenii fiind aproape specializaţi pentru a semnifica mestecarea într-un fel dezgustător. 212) între termenii acestei serii. de froid Termenul românesc s-a specializat. respectiv clapper. ceea ce în română s-ar traduce cu a pocni (din degete). (cliquete) de peur. /noncontrolabilă/. fiind cele caracteristice. de froid Clănţăne de frig. relaţie care nu ramifică însă. Râgâie dezgustător Il éructe dégoûtamment La nivel semantic. claquer diferenţele se înregistrează doar în ce priveşte tipul de reacţie. Molfăie. În concluzie.

Bucureşti: Ed. syntagmatique. Corint. cu aplicaţii în limba română.Bidu-Vrănceanu. on met en évidence les traits communs ou spécifiques pour le roumain et le français. 120 . Ch. Angela. Liliana. Structura vocabularului limbii române contemporane. Forăscu. BIBLIOGRAFIE Agache. XXXI. Paris: Paris cedex 06. Dicţionarul explicativ al limbii române (2009). Jost Trier. Bidu-Vrănceanu. Coteanu. Angela (1986). Synonymes & Contraires. E. Petuhov. cu privire la semantica structurală şi lingvistica aplicată. Angela. Paris: Paris cedex 06. Timişoara: Facla. Dicţionar esenţial de sinonime. Bidu-Vrănceanu. Narcisa (2005). Bucureşti: Ed. Bucureşti: Ed. Modele de structurare semantică. 2. Ainsi. Greimas. dans la communication . I. paradigmatique. Dicţionarul Academiei (1913). Bidu-Vrănceanu. Academiei. Bucureşti: Ed. Coteanu. Dicţionarul limbii române (1965). Narcisa Forăscu. Coşeriu. Bucureşti : Ed. Humanitas Educaţional. Univers Enciclopedic Gold. RÉSUMÉ: PHÉNOMÈNES SONORES SPÉCIFIQUES À L' HOMME L’analyse contrastive roumain-français suppose une analyse détaillée pour decouvrir les unités minimales de la signification dans les deux langues et une analyse combinatoire pour former des unités significatives supérieures. Arcaini. cât şi străini. Limba română contemporană. Bucureşti: Ed. Mariana Tuţescu. Narcisa (1984). Mots-clés: sémantique. Mounin. Ion. linguistique appliquée. phénomène sonore . Angela (1972). Teodora Cristea. Academiei. Analiza termenilor care indică fenomene sonore în SCL. Bidu-Vrănceanu. plecând de la Ferdinand de Saussure. Bucureşti: Ed. Le Petit Larousse illustré (1996). Academiei. Nicoleta (2008). Forăscu. Bally. Ştiinţifică şi Enciclopedică.

uneori mecanic. 277-278). Puternic marcată de factorii psiho-sociali ai comunicării. care. acţionând în mod conştient în încercarea de a accede la o normă-ţintă. o hipertrofiere a simţului său lingvistic. i-o oferă. Hipercorectitudinea – consideraţii generale [1] Hipercorectitudinea a fost definită adesea ca un tip de abatere lingvistică sui generis ce constă în aplicarea mecanică a unei analogii [2] sau a unei reguli lingvistice valabile în alte situaţii. dar având o arie de acoperire mai mult sau mai puţin restrânsă (întrucât se referă doar la anumite aspecte. forme hipercorecte. ca ansamblu de posibilităţi. respectiv o supralicitare a competenţei sale idiomatice. O critică argumentată a acestor termeni a fost făcută de Theodor Hristea. paralel cu care circulă (sau au circulat) în literatura de specialitate şi termeni ca hiperurbanism. hipercorectitudinea se datorează. încercând să stabileacă punctele comune şi să elimine diferenţele dintre norma sa şi norma în care încearcă să pătrundă [7]. a unei „norme-model” spre care tinde. Ca şi în cazul extinderii analogice. al mai multor „norme”) manifestă o preocupare permanentă faţă de propria-i exprimare. este norma literară. de regulă. hiperdialect(al)ism. Aplicând. În legătură cu condiţiile de manifestare a hipercorectitudinii este important de remarcat că. hipercorectitudine fiind doar unul dintre termenii utilizaţi de-a lungul timpului. preocupării conştiente a vorbitorilor de a se conforma normelor limbii literare [3]. şi aici avem a face cu intervenţia factorului psihic. Or. autorul optând hotărât în favoarea termenului de hipercorectitudine: „Dintre toate denumirile care se folosesc (şi care s-ar mai putea propune). ci şi de un simţ al normei. regresiuni şi false regresiuni. particulare. [4]. p.Ionel APOSTOLATU Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi CONSIDERAŢII PRIVIND HIPERCORECTITUDINEA LEXICALĂ 1. În legătură cu denumirea fenomenului de care ne ocupăm. întrucât el poate acoperi orice greşeli datorate preocupărilor conştiente ale subiectelor vorbitoare de a scrie şi de a vorbi corect. aceasta dovedeşte că vorbitorul (posesor. ale fenomenului). fără nicio îndoială. în general. mai mult sau mai puţin justificată. referindu-se. indiferent ce forme ar îmbrăca şi indiferent ce termen am adopta pentru a le numi. trebuie spus din capul locului că bibliografia problemei înregistrează o terminologie destul de bogată. vorbitorul acţionează întotdeauna sub presiunea normei. de regulă. ca formă de presiune extrasistemică. Probleme. dincolo de orientarea generală pe care „simţul sistemului”. până la un punct. în sensul în care vorbitorii conştientizează existenţa normei şi a caracterului ei social [5]. la aceleaşi categorii de fapte lingvistice. mai strict codificată şi al cărei prestigiu „instituţionalizat” îi conferă o forţă coercitivă mult mai mare [6]. Aşadar. dacă una din cauzele care duc la crearea de forme hipercorecte este tocmai „teama de a nu greşi”. pronunţări hipercorecte. Faptul că nu stăpâneşte în totalitate această normă îl determină să recurgă la raţionamente de ordin analogic. analogia. putem vorbi nu numai de un simţ al limbii înţelese ca sistem. hiperzel etc. dar nu în mod necesar. termenul de « hipercorectitudine » ni se pare cel mai potrivit. ca reacţie la teama. raţionamentul prin analogie (în baza unor 121 . în esenţă. În ceea ce priveşte mecanismul care stă la baza tuturor fenomenelor de hipercorectitudine. acesta este. fiind. adică literar” (Hristea. hiperliterarizări. de a nu greşi sau a nu se exprima suficient de corect ori de „elegant” într-o situaţie de comunicare determinată.

ceea ce permite. ca în exemplele: antedată „dată anterioară celei considerate ca prezentă sau anterioară unei date reale”. Ignorarea nivelului lexical ca posibil teren de manifestare a hipercorectitudinii pare. Astfel. prefixul anti. dar care corespund unor „intuiţii” ale sale asupra aspectului general al acesteia. anticamera (cf. antiderapant „contra derapării şi patinării autovehiculelor. antepune „a pune înainte”. în limba română. numeroşi vorbitori rostesc (şi scriu. mai exact un derivat cu prefix. Ca urmare. pe care vorbitorii sunt obişnuiţi să-l găsească în formaţii (substantivale sau adjectivale) în care aportul său semantic implică ideea de opoziţie („împotriva”. cabinet etc. atunci. într-o adunare publică. în niciun caz. [9]. Or. interpretarea greşită a normelor de formare a cuvintelor (în special ale derivării şi compunerii). în structura sa. Un exemplu în acest sens este forma (neliterară!) antecameră. unitatea-suport a hipercorectitudinilor fonetice. „aspirantul” ajunge la rezultate neconforme cu realităţile din acea normă. Aici intervine şi o asociere de tipul etimologiei populare. antidrog „care este împotriva drogurilor”. „opus”). antifraudă „împotriva fraudei”. vorbitorii au asociat – până la un punct. un calc parţial de structură morfematică. Ceea ce contrariază însă în acest „pseudoderivat” este chiar prezenţa. cei care s-au ocupat de definirea şi descrierea fenomenului hipercorectitudinii sau oprit mai mult asupra aspectelor fonetice (eventual cu reflexe în planul scrierii). în loc de anticameră.ro). „în faţă”. antialergic „contra stărilor alergice”. „contra”. antiotoman „împotriva otomanilor” etc.ro) [10]. de altfel. „logic” ar fi ca acest cuvânt să se fi format nu cu prefixul anti-. respectiv o încăpere amplasată „înaintea” unui birou. curioasă. încât să permită o analiză morfematică de tipul cameră + pref. într-un cabinet” reprezintă. în orice tip de hipercorectitudine vorbitorul tinde spre realizarea unor norme lingvistice prin adecvarea la un anumit model. „împotriva camerei”. antidogmatic „care respinge dogmatismul”. ante-. după it. totodată. precum în exemple de tipul: antialcoolic „care este împotriva abuzului de alcool”.modele furnizate de memorie). substantivul anticameră nu înseamnă. a prefixului neologic anti-. în acelaşi timp) antecameră. situaţiile de hipercorectitudine propriu-zis lexicală sunt destul de rare şi au în vedere. Or. 122 . structura fonetică sau / şi gramaticală a cuvântului. al cărui aport semantic este ideea de anterioritate („înainte”. şi asta deoarece forma sa internă este suficient de transparentă. mai ales. antichambre). respectiv cu prefixul ante-. înaintea altor persoane”. Majoritatea vorbitorilor (nespecialişti) văd însă în acest cuvânt o creaţie românească. de vreme ce anticamera este o „cameră de aşteptare”. măcar dacă ne gândim că. mai puţin asupra celor gramaticale şi foarte puţin (sau chiar deloc) asupra faptelor lexicale ce pot fi puse pe seama acestui fenomen [8]. Pe de altă parte însă.se află în relaţie de paronimie). anti-.allinfo. antedeviz „evaluare scrisă prealabilă a costului unei construcţii proiectate”.bzi. Bulgaria va cere în noiembrie să intre în antecamera euro (www. corect – înţelesul acestui substantiv cu semnificaţia unui alt prefix neologic (cu care. împotriva alunecării schiurilor lateral sau înapoi”. antebelic „de dinaintea unui război”. şi o corelare a sensului derivatului cu semnificaţia elementelor sale structurale (baza de derivare + derivativ): În antecamera unui cabinet ginecologic aşteptau mai multe paciente (www.ro). 2.revistanet. şi fr. Stancu duce Steaua în antecamera Europa League (www. Hipercorectitudinea lexicală De regulă. antevorbitor „persoană care a vorbit. şi anume condiţia existenţei relaţiei semantice dintre baza de derivare şi afix. gramaticale (mai ales morfologice) şi grafice este chiar cuvântul. „anterior”). în majoritatea cazurilor. fiind convinşi că respectă una dintre condiţiile de „bună formare” a unui cuvânt prin mijloace interne. la prima vedere. ci cu paronimul său. De aceea. de cele mai multe ori. Substantivul anticameră „cameră de aşteptare la intrarea într-un birou. modelarea analogică în cazul hipercorectitudinii vizează. În schimb.

I. II. 208. CDDE.. are. innotător. a strangula. Pe de altă parte. Aşa procedează. s. a omorî fără vărsare de sânge. Interesant este însă faptul că şi acest termen se află în relaţie etimologică cu it. înnota.v. p. posttraumatic etc.regielive. aşa cum. pop. p. innecare. Prin urmare. sunt înregistrate şi în primele noastre dicţionare. innot. înnecăciune.. innecatu. innatare „a pătrunde înot în. şi încadrarea. în limba română. termenul este înregistrat şi în DOOM 2): Firma Wartisila Diesel propune utilizarea unei camere de ardere cu antecameră. ca termen tehnic. p. mai curând. În această categorie se găsesc derivate ca: înnoda. p.”). 47-50). deci înnota. innotu (Laurian – Massim. FCLR.. Ciorănescu. p. modificarea formei anticameră în antecameră se explică. 1822): innec. posttonic. 1876): innecare. anticamera (eventual şi cu fr. îneca.ro). De altfel. înnopta. erau scrise cu literă dublă. de pildă. I. analogia cu cele câteva zeci de derivate cu acest prefix analizabile în limba română (cf.Atragem atenţia că. clas. 307-308). innecăciune. DLR. s. interregional. p.. innotàtoriu. aşa cum am precizat deja. enneketurė. înneca. a omorî. Sextil 123 . II. şi substantivul antecameră. innotatoriu. prin sens. 127-128). atât înota. şi prin etimologie populară. apar notate cu un singur n. înnegri. Conform unei reguli ce respectă principiul fonetic de la baza ortografiei limbii române. innotare. O situaţie aparte prezintă verbele româneşti (şi derivatele lor) înota şi îneca. p. I. înnotătură. innecu. Densusianu. innecume. fie. (http://facultate. ennotat. interrasial. Menţionăm că verbele înota şi îneca. înota). cele două verbe. II. MDN. innecătură. constând într-o falsă interpretare a structurii morfematice a substantivului anticameră. s. 548. Cel de-al doilea verb. innecatoriu. DER. în primul dicţionar academic al limbii române (vol. ennot. înnecăciosînnecătură. 74-75). 1870): innec. în loc de natare „a înota” (cf. Dicţionar. care se pronunţă amândouă. moştenită din latină (lat. Deja în dicţionarele de la începutul secolului XX. în derivatele cu prefixe de la baze care încep cu aceeaşi consoană în care se termină prefixul se scrie cu literă dublă (= consoane duble. innotare. tot cu o formă hipercorectă.. ca „normă lexicală”. este creat pe teren românesc prin derivare cu prefixul în. innotare. care continuă direct lat. ceea ce înseamnă că aici avem a face fie cu un calc total [11]. „a înota în. Iniţial. innotatoare (Bobb. innotat. formele cu dublu n fiind notate eventual doar ca variante (uneori chiar în paranteză). sensul termenului contribuind decisiv la remodelarea formei. 550). innot. La aceasta a contribuit. innecu. apar notate cu dublu n încă în primul dicţionar al limbii române (Dictionarium valachico-latinum. împreună cu familia lor lexicală. XLIX-L). apariţia formei antecameră cu sensul „anticameră” este rezultatul unei atitudini hipercorecte. innecător. cameră de precombustie” (cf. *notāre [12]. ennekumė. innecatiosu. de altfel. innotatu. DOOM 2. a sugruma”.v. ceea ce presupune o bază lat. ca şi derivatele lor. există. Dictionnaire.”.v. innecat. transsaharian. DVL. transsiberian. innecăcios. interregn. antecameră. înnecător. în dicţionarul etimologic al lui Candrea şi Densusianu (1907-1914): înneca. 307). ILR.de la vechea bază neca „a sufoca. transsexual. innotătură (Cihac. posttotalitar. innecat. innotare. innotu (p. având însă un sens cu totul diferit de paronimul său anticameră. Prefixele. a sufoca”) şi atestată în textele din secolul al XVI-lea (cf. din următoarele considerente: aprinderea amestecului gaz-aer în antecameră se realizează cu injecţia pilot. în dicţionarul etimologic al lui Alexandru Cihac (vol. Aceeaşi notaţie etimologică întâlnim şi în dicţionarele de mai târziu: în dicţionarul lui Ioan Bobb (tom.. antichambre). ennotish „înotând” (cf. cf. p. *notāre. în textele vechi este atestată şi forma nuta. nĕcāre „a ucide. înnota. înnotiş (CDDE. şi anume „compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul şi începe arderea. ~ 1650): ennek. în Lexiconul budan (1825): innecàciosu. acceptată însă de limba literară. innecare. cât şi îneca (împreună cu derivatele lor). innotare (lat. 214). innotatoriu. desigur. Primul dintre ele continuă lat. a acestuia în categoria cuvintelor formate cu prefixul neologic ante-. 226).

păstrat şi în ar. împrejur. DER. curente în limbajul oral (dar şi în textele vechi). 824) [13].. O situaţie oarecum similară avem în cazul adverbul înainte. Apariţia lor implică. Ciorănescu. mainainte. *napoi. mai deinte.ro). derivatele înota şi îneca se scriu cu un singur n. astfel. apare în textele din secolele XVI-XVII numai în compuse ca deinte. nalt). în. Hristea. peştii înnotau lângă picioarele noastre . din alt. in alto.din înalt s-ar explica nu atât prin lat.v. printr-o falsă analiză a structurii lor morfematice (în. s.+ un cuvânt românesc care începe cu consoana n (cf. sub această formă. înalt). 1903): înec. Variantele nainte. în condiţiile în care nu mai poate fi identificat cuvântul primitiv începător cu această consoană la care s-a adăugat prefixul în-. EW. în aceeaşi categorie cu compusele înainte. paralel cu ieşirea din uz a acestor baze.. (www.. ar. demainte (cf. FCLRV. Compunerea cu în este. în formula: prefixul în. Ainte. *aînte. DA. 805. nainti. cât „din raţiuni de fonetică sintactică. au caracter popular şi regional. înneca reprezintă. în aşa-numita “baltă a morţii” (www. Vechile verbe nota (nuta) şi neca. consideră. Gândeşte-te bine înnainte să semnezi. Lat. megl. înnopta < în. p. Odată cu pierderea sentimentului legăturii dintre aceste derivate şi bazele lor. înţelese ca în nalt. în loc de înalt” (Ciorănescu. Prin urmare. cu toată justificarea etimologică iniţială: Un tânăr de 17 ani s-a înnecat ieri. năpoi. probabil prin analogie cu alternanța vocalică î / i din cuvânt-cuvinte.c. un fapt de hipercorectitudine lexicală.. Pentru cei interesaţi de cursurile pentru înnot vă rugăm sunaţi la urmatorul număr . din încadrarea analogică în categoria derivatelor cu prefixul în-. s.+ *nalt).v. că prezența lui în. înalt (cf.. CDDE. Gândeşte-te bine înnainte să fumezi. p.rol. înecăcios.) [15]. Alexandra Dinu vrea înnapoi în România. ele existând şi în dialectele din sudul Dunării (cf. *nalt. Interpretarea lui înainte ca în nainte a făcut posibilă apariţia variantei nainte. În aceeaşi categorie (fiind la fel de nerecomandabile) intră şi variantele grafice înnainte. înota (Tiktin. de pildă. Gândeşte-te bine înnainte să votezi. normală (cf.ziarulorizont. 8 iulie a.+ negru. în. napoi. Sinteze. la rândul lor. DRG. în primul rând. năpoi. ab ante.. miercuri. 72. astăzi. Tiktin. nalt. astăzi. cf.com). înecăciune. înapoi. s. iar practicarea vechilor grafii înnota. Îndepărtaţi parasolarul de pe parbriz înnainte de a porni motorul (forum. ar.+ *nainte. DER. a trecut la ainte. moştenite din latină. înecătură. înapoi (< în + *apoi. înnegri < în. pe baza unor expresii ca în altul (cerului). plasându-se. p. rezultate. p. o falsă analiză de tipul în. în dicţionarul său român-german (vol. 75). deci.+ noapte). au dispărut din limbă. Dacă aş putea să dau timpul înnapoi aş cere ajutor de la psiholog. 124 . din nalt. astfel încât derivatele lor înota şi îneca nu mai pot fi analizate.showbiz-celebrity. Îşi ia casă în Bucureşti.ro). psihiatru orice (raspunsuri.com). în ortografia actuală a limbii române.cam 30 de metri apa abia trece uşor peste genunchi (amfostacolo. II. înot (înnot) (Puşcariu. mormânt-morminte (cf.+ *nainte.+ *napoi. adverb folosit ca adjectiv (in altum. De o astfel de interpretare era susceptibil şi antonimul său. Alexandru Ciorănescu.ro). Apa curată.v. mainte (< mai ainte). ar.Puşcariu în dicţionarul său etimologic din 1905: înec (înnec). verbele respective încep să fie scrise înota şi îneca. megl.realitatea. [a]naltu. înot. înadins etc. al cărui rezultat normal. sau H. (blogs. împreună. 260-261). ceea ce ar explica şi preferinţa pop.net). năinte. megl. Tânărul despre care se presupunea că s-ar fi înnecat în Târnavă este bine sănătos (www.myspace). pentru forma nalt. înainte) [14]..ro). (î)nainte. înalt). Gândeşte-te bine înnainte să prizezi.sighisoaraonline. Scrierea cu un singur n este justificată de lipsa de transparenţă a vechilor grafii înnota şi înneca.complexdolcevita. (www.188). analizat ca în + *napoi) [16].. înnapoi sau înnalt.

cu efortul de a satisface normele limbii literare. El nu sare nici măcar 40 cm eu sar +70. de cele mai multe ori paralel cu termenul de hipercorectitudine.71 şi 2. în cazul hipercorectitudinii. ci doar „adecvate” la un anumit tip de discurs) [18].ro) L-a salvat solidaritatea ziariştilor şi insistenţele la cel mai înnalt nivel. să-i oferim o accepţie mai largă. acesta se referă la pericolul de a confunda „vorbirea orăşenească” cu limba literară. reacţia faţă de palatalizarea labialelor. cu cât. Eu am 1. ci pur şi simplu cu greşeli de limbă sau de scriere. Hiperurbanisme. 281). în articolul Hiperurbanisme lexicale (publicat în volumul colectiv Semantică şi semiotică. nu se pune problema unei exprimări „corecte”. dacă în cazul unor fonetisme s-ar putea vorbi de o reacţie a vorbitorilor faţă de anumite fenomene lingvistice pe care le atribuie normei „rustice”. populare sau dialectale (de pildă. 3. falsă.83 şi 2. în cazul hipercorectitudinii. dar şi între straturile socio-culturale ale comunităţii lingvistice. elegant.32 cu mâna întinsă. izvorâte din teama de a nu greşi (adică de a nu se conforma normelor limbii literare)” (Hristea. Hiperurbanismele lexicale Un punct de vedere interesant în legătură cu hipercorectitudinea lexicală găsim exprimat la Iorgu Iordan. vorbitorii reacţionează mai mult faţă de o exprimare „rurală” sau „ţărănească” [20]. ceea ce lasă impresia că ambii termeni acoperă acelaşi concept. utilizarea termenului de hiperurbanism prezintă atât un avantaj. ba chiar dorinţă de a vorbi frumos.28 cu mâna întinsă. evident. cumulat cu „teama de a nu greşi” [22].ziua. Iordan e de părere că faptele din domeniul vocabularului ce sunt produsul în întregime al dorinţei oamenilor de a se exprima cult sau „elevat” (acest din urmă termen fiind el însuşi un asemenea produs) ar trebui numite. ci şi gramaticale şi lexicale [23]) şi să trecem în 125 . cât şi un neajuns. deci şi cei înnalţi "suferă" de detenţă (www. e mai greu de invocat o astfel de reacţie în cazul unor fenomene morfologice sau sintactice (ca de pildă în situaţiile de pseudoadjectivizări: noi-născuţi. sau chiar substituindu-l pe acesta. impresia. distins. care îl utilizează cu referire nu doar la fapte fonetice. ci. autorul consideră că un astfel de interes se manifestă mai ales în ceea ce priveşte selecţia materialului lexical. În plus.). unde nu avem a face cu o distanţare faţă de „exprimarea ne-orăşenească”. Termenul de hiperurbanism este frecvent întrebuinţat în literatura de specialitate (mai ales în filologia clasică şi în romanistică) [19]. 1981). intervine nu numai teama de a nu greşi (deci preocuparea pentru normele de corectitudine). ci şi prin prisma opoziţiei (extralingvistice) rustic / urban („aşa zic ţăranii” vs „aşa zic cei de la oraş”). Probleme. 311). chiar dacă legea UE îl proteja întrun fel (www. În realitate. p. Atrăgând atenţia că. Pentru a putea păstra termenul de hiperurbanism trebuie. pentru chibrit şi heruvimi) [21]. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.Dacă eşti înnalt şi ai mâini scurte nu prea te ajută. p. Cum deosebirile de ordin lexical sunt mai sensibile pentru vorbitori când între ei există diferenţieri diastratice (în special după originea rurală – sau doar presupusă astfel – şi cea urbană). şi asta deoarece „vorbitorii sunt mai atenţi la vocabularul pe care îl folosesc ei înşişi şi partenerii lor decât la aspectul fonetic şi cel gramatical al materialului utilizat în conversaţiile curente” (Iordan. nu şi „cum trebuie să se spună). Avantajul constă în referirea explicită pe care o face la determinările sociolingvistice ale fenomenului hipercorectitudinii. mai adecvat. pepeni grozavi de buni etc. Bucureşti.numaibaschet. Iorgu Iordan. şi. „de cele mai multe ori nu avem de-a face cu o « urbanizare » în sensul propriu al cuvântului. un coleg de echipă are 1. în cazul lor. de aici. Cât priveşte „dezavantajul”. deci. la faptul că vorbitorii conştientizează existenţa unor diferenţe lingvistice în spaţiul geografic. în exemple ca pibrit sau feruvimi. aşa cum notează Theodor Hristea. că. În realitate.net) [17]. de pildă. care să acopere toate cazurile de hipercorectitudine lingvistică (aşa cum procedează. judecând anumite fapte de limbă nu doar prin grila impusă de norma literară (cei mai mulţi ştiu doar „cum se spune”. hiperurbanisme (cu atât mai mult. ci şi o anumită grijă.

ro).ro). Potrivit generalului. iar. La un moment dat venise unul lângă ele.ro).com). îndrumări sau îşi cere iertare (www. Din exemplele oferite de Iordan. este preferat de unii vorbitori dintr-un fals sentiment cultist. Nevoia de diferenţiere diastratică are ca efect „hiperurbanizarea lexicală”.cugetliber. întemeiată pe opoziţia urban / rural (cf.ro).: Bebeluşul tău mănâncă suficient? (www.gandul. care accentuează despărţirea decedatului de familia sa şi de cei prezenţi.europarl. Dansul e politician.mami.eu).ruvr. Problemele la ferma din Cenei a Smithfield au apărut în urmă cu mai bine de două săptămâni când peste 7000 de porci au decedat în numai câteva zile (www. cu problema adecvării cuvântului la specificul stilistic al discursului / textului [24]. etimologică. • Rămăşiţele unui cuplu decedat în epoca războiului troian. dar şi din dorinţa de a fi politicoşi [26]: • a suporta pentru a suferi: . cât şi probele identificate la faţa locului au fost ridicate de către reprezentanţii D. p. Predecesorul meu. unde nevasta.V. pentru destul sau de ajuns. în loc de greu (în condiţii foarte asemănătoare cu suficient): O familie cu situaţie dificilă va cere sprijin financiar (www. a deceda / decedat pentru a muri / mort: • În cadrul audierii de la Strasbourg pentru postul de Comisar pentru comerţ. în plan lexical.com). 279-280). impresionaţi de popularitatea bocetelor. care era suficient de beat încât să nu-i pese cu cine dracu' dansează (nebuloasa. vorbeşte la persoana I singular. nu a rezistat si a suportat un atac de cord (www. cu problema excesului de neologisme. pacienta a suportat o intervenţie de îndepărtare a ovarelor (www.info).informatia. care nu erau decat niste barfe la adresa sa. o alegere dificilă? (www.. în vederea efectuării analizelor (2008.blogspot. uneori. ca dormitul. chiar în legătură cu banale activităţi cotidiene. simţit ca „mai politicos” decât el. împărţită între spital şi tarabă. Dânsa a declarat că va face tot posibilul pentru a ajunge la o concluzie în ceea ce priveşte runda de dezvoltare de la Doha (www.ro). pronumele personal dânsul. Cât de dificilă este trecerea în clasa a V-a? (www.ro) Creşa. îndeosebi în Ardeal. pe de o parte.ro). pierderile suportate de Forţele Armate se ridică la 9 milioane oameni. Astfel.ro). mâncatul etc. duce la încălcarea „normei socio-culturale” ce reglementează (faţă de norma lingvistică propriu-zisă). A avut noroc cu Târgul Ţăranului de la Piaţa Amzei. iar pierderile totale suportate în anii de război sunt estimate de 26 milioane 600 de mii de oameni (http://romanian. În prezent se creează o bază de date electronică.md). Dintre faptele enumerate de Iordan.zdg. Dar un adevarat politician este domnul Nastase. prin care se dialoghează cu mortul. Vocabularul. dupa o serie de scrisori anonime si de atacuri. motivaţia şi funcţia unui cuvânt în raport cu specificul unui anumit stil sau registru de limbă (cf. • preferinţa pentru adjectivul dificil. care. Catherine Ashton a pus accentul pe importanta unui comerţ „liber şi just".reno. nu discut (www. Hristea. şi dă familiei sfaturi. 85).ro). unii preoţi. Ivan Ivanovici.info).presamil. Aceste schimbari sunt determinate de modificarile pe care organismul militar le suportase sub controlul consilierilor sovietici (www. Atât animalele decedate. a reuşit să vândă suficientă brânză cât să ţină stâna pe picioare (slowfoodromania. reiese că esenţa fenomenului pe care acesta îl numeşte hiperurbanism lexical se confundă.plan secund semnificaţia iniţială.S. diversificând procedeul: preotul se transpune în locul decedatului.europa.ru).monitorulexpres.ziarullumina.. descoperite în Turcia (www.facebook. au adoptat metoda. Stoichiţoiu-Ichim. pe de altă parte.ro). Codul rutier a suportat din nou modificări! (www.calificativ. până la un punct. Probleme. p. În unele părţi.romanialibera. ce reflectă atitudinea cultistă a vorbitorilor reţinem [25]: • utilizarea excesivă a adverbului (şi adjectivului) suficient. partea finală a predicii la înmormântare are nişte inovaţii.nou-nascuti. 126 .

• a solicita pentru a cere: Cei 24 de inspectori au solicitat să revină la catedră, renunţând de bunăvoie la funcţii (www.evenimentul.ro). Am informat direcţia şcolii şi profesorii despre acţiunile pe care vrem să le întreprindem şi le-am solicitat sfatul şi ajutorul (www.youngreporters.org). Referitor la solicitarea ţăranilor privind demisia sa, Victor Dumitru a precizat că "fiecare persoană solicită ceea ce vrea" (www.infoportal.ro). De cîteva zile, în Piaţa Centrală, lîngă un chioşc de vânzare a ziarelor, stă maica Maria Istrate, de la Mănăstirea Moisa, comuna Boroaia (judeţul Suceava), şi solicită mila trecătorilor (www.evenimentul.ro).

a realiza pentru a înţelege, a-şi da seama, a deveni conştient (de ceva):

Economistul-sef al FMI: Europa nu realizeaza încă amploarea crizei (ro.newspeg.com). Am realizat că am prieteni adevăraţi (ioana-magazin.blogspot.com). Dacă bătrânii realizau că sunt înşelaţi şi încercau să opună rezistenţă erau, în cel mai bun caz, ţinuţi cu forţa pe un scaun (www.evz.ro).

Desigur, s-ar mai putea da multe alte exemple de „hiperurbanisme lexicale”, respectiv de situaţii în care anumite cuvinte (de regulă, neologisme) sunt preferate în locul altora, simţite ca banale sau mai puţin elegante, deci inadecvate într-un context determinat, în care preocuparea pentru exprimarea îngrijită, cultivată este predominantă. Iată numai câteva astfel de exemple: • a debuta pentru a începe:
Dedicată iubitei, “muzei” şi “luminii călăuzitoare”, piesa debutează cu un rock progresiv şi se termină cu o atmosferă de şansonetă (bucuresti.24fun.ro) Etapa debutează la Buzău. Gloria Buzău şi Ceahlăul Piatra-Neamţ se confruntă astăzi, de la ora 13.00, în uvertura (sic!) etapei cu numărul 19 (www.ziare.com).

a demara pentru a începe:
Angajaţii de la Spaţii Verzi au demarat curaţenia de toamnă (ziaregratis.ro). Asociaţia Română de Minifotbal şi Lider Sport, începând cu data de 20 august 2009, au demarat înscrierile pentru Campionatul Municipal de Minifotbal pentru Amatori - Liga Bergenbier (www.lidersport.ro/).

a se derula pentru a se desfăşura, a se petrece, a avea loc:
În perioada 8-14 decembrie 2008 se derulează a patra a ediţie a Săptămânii de Creaţionism (mersulvremurilor.ro). Andra a filmat un nou videoclip: "Rămâi cu mine" - Filmările s-au derulat în două locaţii de platou şi o locaţie de exterior mai specială: o biserică... (news.softpedia.com).


a (-şi) adjudeca pentru a câştiga
Cristina Hirici şi-a adjudecat primul set destul de uşor câştigându-l cu scorul de 11-5 (sport.muscel.ro). Vladimir Putin îşi adjudecase al doilea mandat cu o majoritate zdrobitoare (bbc.co.uk). Am servit caşcaval pane cu cartofi prăjiţi, respectiv aripioare picante cu cartofi gratinaţi la cuptor (arashi.blosone.ro). Cât timp comisia s-a retras, consilierii rămaşi în sală au primit colindul celor de la Corul Filarmonicii, alături de care au servit şi un pahar de şampanie (www.ziaruldemures.ro). Predealul este locaţia ideală unde vă invităm să vă instalaţi tabăra atunci când doriţi să mergeţi la schi sau în drumeţii montane (http://vila-select.ro). În curând aici veţi găsi locaţiile disponibile pentru reclama dumneavoastră (www.promptid.ro).

a servi pentru a mânca / a bea:

locaţie pentru loc, amplasament, poziţie, situare:

3. Concluzii Descrisă, de cele mai multe ori, doar ca un tip de abatere lingvistică, hipercorectitudinea rămâne unul dintre cele mai interesante fenomene, care pune în evidenţă o serie de realităţi ale funcţionării limbajului, cum ar fi libertatea vorbitorului, care poate opta între mai multe posibilităţi de realizare a unui fapt de limbă, importanţa analogiei în actul lingvistic,
127

intervenţia factorului conştient în gestionarea materialului lingvistic, importanţa determinărilor psiho-sociale în procesul de inovare – adoptare a unui model lingvisic etc. „[...] hipercorectitudinea este un fenomen creator de limbă. Deşi multe dintre formele care apar astfel sunt respinse de norma literară, acest fenomen reprezintă una dintre sursele importante prin care limba obţine rezultate asupra cărora vorbitorii îşi exprimă opţiunile. Hipercorectitudinea este una dintre formele esenţiale prin care limba se află în mişcare evolutivă. Ea este un indice care dă seama de caracterul social al limbii. Importanţa ei nu stă atât în faptul că ar furniza limbii forme viabile, cât în aceea că este o formă prin care evoluţia ei se exercită” (Gafton, Hipercorectitudinea, p. 9). NOTE
[1] Pentru definirea conceptului şi tipologie, vezi Hristea, Hipercorectitudinea, p. 171-180 şi, de asemenea, Idem, Probleme, p. 277-315; pentru cauzele fenomenului şi condiţiile în care se produce, ca şi pentru bibliografia problemei, vezi, mai ales, Gafton, Hipercorectitudinea. [2] Adesea, fenomenul hipercorectitudinii a fost tratat chiar ca un tip de analogie nesistematică. [3] Deşi prefixul hiper- înseamnă, în general, „foarte”, „excesiv de”, hipercorectitudinea nu este o corectitudine dusă la extrem, ci o abatere. [4] Cf. şi fr. hyperurbanisme, hyperdialectisme, hypercorrection ; germ. Hyperkorrektur, Hyperkorrektheit, Hyperkorrekte Sprachformen, Überentäusserung ; engl. hypercorrection, hyperurbanism, hyperforeignism, overcompensation etc. [5] Alexandru Gafton face observaţia că „perspectiva sociolingvistică, una dominantă, este, sub o formă sau alta, omniprezentă în toate situaţiile de hipercorectitudine, la orice nivel ar apărea fenomenul a cărui esenţă o constituie” (Gafton, Hipercorectitudinea, p. 59). Lingvistul ieşean atrage atenţia asupra faptului că vorbitorul nu este un participant pasiv la actul comunicării. El nu doar are capacitatea de percepţie, analiză şi producere a sunetelor, ci poate sesiza diferenţele la contactul cu o altă normă şi îşi poate orienta discursul către şi în funcţie de receptor, atunci când, în urma comparării celor două norme, se pot semnala diferenţe semnificative, care se cer estompate sau reduse. [6] Aşa cum remarca Iorgu Iordan, corolarul acestei „temeri” legate de posibilitatea de a greşi este „voinţa de mai bine”, care se poate manifesta în mai multe direcţii: „Deseori, sunt sigur că teama este aproape inexistentă, ceea ce însemnează că rămâne numai dorinţa de a vorbi corect, ba chiar frumos, elegant şi distins” (Iordan, Hiperurbanisme, p. 310). [7] „După observarea destul de atentă a normei către care tinde, vorbitorul începe să construiască raţionamente bazate pe analogii pentru toate situaţiile (contextele) cu care se confruntă” (Ibid., p. 31). [8] Theodor Hristea, de pildă, are în vedere, ca principale aspecte ale hipercorectitudinii, doar hipercorectitudinea grafică, fonetică, morfologică şi sintactică (Hristea, Probleme, p. 292). Nici în DŞL (s.v.) nu găsim oferite exemple decât pentru hipercorectitudinile de natură fonetică şi gramaticală, iar în ELR (s.v.), deşi se specifică faptul că hipercorectitudinea se manifestă şi în domeniul formării cuvintelor, exemplele oferite sunt puţine şi nu lipsite de ambiguităţi, aflându-se mai degrabă în sfera hipercorectitudinilor fonetice. [9] Prin abstractizare şi generalizare, termenul anticameră a ajuns astăzi să însemne, între altele, şi locul unde te pregăteşti înainte, în vederea pătrunderii într-o anumită zonă de interes. [10] Exemplele pe care le oferim în lucrare, culese, în majoritatea lor, de pe internet, păstrează particularităţile (orto)grafice originale. [11] Ceea ce ar însemna că aici (spre deosebire de anticameră) prefixul anti- a fost „tradus” prin ante-. [12] CDDE avansează ipoteza unui *nautare, derivat din nauta „navigator, corăbier” (cf. şi Densusianu, ILR, II, p. 316). [13] Interesant este că, atât la Puşcariu, dar mai ales la Tiktin, apar notate cu un singur n ca normă şi alte cuvinte derivate cu prefixul în- şi care şi astăzi sunt scrise cu literă dublă: înădi, înebuni, înegri, înegura, înoda, înoi, înopta, înora ş.a. [14] DA consideră că ainte este un rezultat normal din punct de vedere fonetic; CDDE explică trecerea lui î la i (*aînte > ainte) prin poziţia atonă pe care o avea uneori în frază (cf. it. avanti, prov. avan, fr. avant, cat. abantes). [15] După DA, este însă vorba de o contaminare a lui ainte cu îninte < in ante. 128

[16] Desigur, fonetismele fără î iniţial pot rezulta şi din căderea accidentală a acestui sunet, în vorbirea neglijentă, în tempo rapid sau în fonetică sintactică: „Foaie verde bob şi linte / Să jucăm sârbanainte” (Folclor); „De la lume adunate şi-napoi la lume date” (Folclor); „Potop e-napoi şi nainte” (Bacovia); „Fii cuminte ca-nainte, nu fi prost precum ai fost” (Folclor); „Are gâtul foarte-nalt / Şi picioarele cam lungi / Dacă vrei să-i dai o floare / E cam greu la ea s-ajungi” (Folclor). [17] Grafiile analogice înnainte, înnapoi, înnalt se întâlnesc şi în textele literare, începând cu secolul al XVI-lea. În Liturghierul lui Coresi (1570), de exemplu, apare forma înnainte: „[D]e ceaste puse înnainte şi sfinţite ci/nstitele darure, Domnului să ne rugă/m (fragment reprodus după ediţia Liturghierul lui Coresi, text stabilit, studiu introductiv şi indice de Al. Mareş, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1969, p. 144). Chiar şi mai târziu, în secolului XX, putem întâlni astfel de grafii. Nicolae Iorga, de pildă, scrie în mod consecvent înnainte, înnapoi, înnalt, înnălţa, înnălţime (vezi Nicolae Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a vietii religioase a Românilor, 1908). [18] Cf. Toma, LRC, p. 138: „Căutarea cu orice preţ a unor termeni « culţi », « radicali » şi evitarea cuvintelor obişnuite, considerate « banale », inclusiv în contexte care nu solicită aceste exigenţe, este denumită cultism şi reprezintă o deficienţă de exprimare”. [19] În lingvistica românească, termenul a fost impus în special prin studiile lui Iorgu Iordan şi Sextil Puşcariu În lingvistica românească, termenul a fost impus în special prin studiile lui Iorgu Iordan şi Sextil Puşcariu. [20] Cf. Sextil Puşcariu, Privire, p. 178, care vede în hiperurbanisme „cazuri de exces de zel în prefacerea rostirii ţărăneşti în rostire orăşenească”. Cu aceeaşi accepţie întâlnim termenul şi la Vendryes, Le langage, p. 59: „On appelle hyperurbanisme l'excès auquel entraîne le souci de la correction, quand on se pique de beau langage. Un paysan d'Italie, voulant parler le latin de Rome et sachant qu'à un o long de son dialecte correspondait souvent la diphtongue au dans le langage de la capitale, disait plaustrum pour plostrum, cauda pour coda, plaudere pour plodere; c'est un hyperurbanisme”. [21] Particularităţile fonetice sunt, de altfel, cele mai „stridente” fenomene care determină opoziţia dintre dialecte, sau dintre acestea şi limba literară. Totodată, anumite trăsături fonetice fac să se vorbească, de pildă, despre un „accent” moldovean, bănăţean etc. [22] „Este indiscutabil că, în conştiinţa celor mai mulţi vorbitori, e vie nu opoziţia dintre vorbirea orăşenească şi cea rurală, ci dintre ceea ce numim « literar » şi « neliterar ». De aceea şi eforturile conştiente ale subiectelor vorbitoare sunt îndreptate în direcţia conformării faţă de limba literară şi nu faţă de vorbirea din mediul citadin” (Hristea, Probleme, p. 281). [23] „În mod obişnuit, dacă nu cumva chiar exclusiv, se foloseşte termenul hiperurbanism, înlocuit în vremea din urmă tot mai frecvent prin hipercorectitudine, când e vorba de fenomene fonetice sau, mult mai rar, gramaticale. Eu cred că el poate fi întrebuinţat şi în legătură cu unele fapte lexicale” (Iordan, Hiperurbanisme, p. 310). [24] Fiind de domeniul lexicologiei normative, „adecvarea cuvântului la specificul stilistic al textului este o exigenţă de rafinament a selecţiei lexicale [...]. Diferenţierea (sau marcarea) stilistică se produce pe mai multe axe: niveluri sau registre stilistice, stiluri funcţionale, domenii profesionale, axa temporală, răspândirea teritorială, raportarea la normele literare, frecvenţa utilizării cuvântului, atitudinea afectivă” (Toma, LRC, p. 139). [25] Exemplele au fost selectate de noi şi provin, în general, din resurse online. [26] De aici şi interpretarea, falsă, a acestui pronume ca fiind „de politeţe”. În realitate, dânsul este pronume personal şi poate fi folosit atât în legătură cu persoane, cât şi cu alte categorii de „animate”, şi chiar cu lucruri. De altfel, în Moldova pronumele dânsul e folosit în mod curent cu referire la animate non-umane sau inanimate („dânsa” poate fi, de pildă, vaca pe care o mulge ţăranul, dar şi funia cu care o leagă).

Coteanu, Ion, Wald, Lucia (redactori responsabili), (1981), Semantică şi semiotică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. ***(1978), Formarea cuvintelor în limba română, (FCLR. Prefixele),., vol. II Prefixele, Editura Academiei, Bucureşti. ***(2007), Formarea cuvintelor în limba română din secolele al XVI-lea – al XVIII-lea, (CLRV), , coordonator Magdalena Popescu-Marin, Editura Academiei Române, Bucureşti,. Gafton, Alexandru, (2000), Hipercorectitudinea. Abordare fonetico-fonologică din perspectivă diacronică şi cu aplicare la palatalizarea labialelor şi la velarizare, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,. Hristea, Theodor (1962), Conceptul de hipercorectitudine, în LR, XI, nr.2. 129

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Hristea, Theodor (1968), Probleme de etimologie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,. Hristea, Theodor, (coord.) (1984), Sinteze de limba română, ediţia a treia, revăzută şi din nou îmbogăţită, Editura Albatros, Bucureşti. Iordan, Iorgu, Hiperurbanisme lexicale, în Coteanu – Wald (1981), Semantică, p. 310-314. Puşcariu, Sextil (1976), Limba română, vol. I Privire generală, Editura Minerva, Bucureşti. Stoichiţoiu-Ichim, Adriana (2001), Vocabularul limbii române actuale. Dinamică. Influenţe. Creativitate, Editura ALL Educational, Bucureşti. Toma, Ion (2001), Limba română contemporană. Privire generală, Editura Niculescu, Bucureşti. Vendryes, J,. (1921), Le langage. Introduction linguistique a l`histoire, La Renaissance du Livre, Paris. Dicţionare. Surse CDDE = I.-A. Candrea, Ov. Densusianu (2003), Dicţionarul etimologic al limbii române. 1. Elemente latine A – Putea, Editura Paralela 45, Bucureşti. Ciorănescu, DER = Alexandru Ciorănescu (2001), Dicţionarul etimologic al limbii române, Editura Saeculum I.O., Bucureşti. Densusianu, ILR = Ovid Densusianu (1961), Istoria limbii române, editată de J. Byck, vol. I, II, Bucureşti. DA = ***(1913-1949), Dicţionarul limbii române, publicat de Academia Română, A – De şi F – Lojniţă, Bucureşti. DOOM 2 = ***(2005), Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,. DŞL = Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan (2001), Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira, Bucureşti. DVL = ***(2008), Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, studiu introductiv, ediţie, indici şi glosar de Gh. Chivu, Editura Academiei Române, Bucureşti. Bobb, Dicţionar = (1822-1823), Dictionariu rumanesc, lateinesc si unguresc, dein orenduiala excellentii sale preosfintitului Ioan Bobb, vladeicul Fagarasului asediat si cu venitu cassi clerului typarit in doao tomuri, tom I A-L, tom II M-Z, in Clus, (versiune ebook, disponibilă la www.archive.org). Laurian– Massim, DLR = (1876) Dicţionariul limbei române, după însărcinarea dată de Societatea Academică Română, elaborat ca proiect de A.T. Laurian şi I.C. Massim, Bucureşti, tom. I, 1871, tom. II (colaboratori Iosif Hodoş şi G. Bariţiu). Lexiconul budan = (1825), Lesicon romànescu-làtinescu-ungurescu-nemţescu, Buda, (versiune ebook, disponibilă la www.archive.org). MDN = Florin Marcu (2000), Marele dicţionar de neologisme, Editura Saeculum I.O., Bucureşti. Puşcariu, EW = Sextil Puşcariu (1905), Etymologisches Wörtebuch der rumänischen Sprache. Lateinisches Element, Carl Winter's Universitätsbuchhandlung, Haidelberg,. Tiktin, DRG = H. Tiktin (1998), Dicţionar român-german, 4 vol., ediţie anastatică coordonată de Paul Miron, Editura Paideia, Bucureşti,.

CONSIDÉRATIONS SUR L' HYPERCORRECTITUDE (angl.) LEXICALE Le but de cet article est de traiter la hipercorrectitude (angl.) lexicale, un type de correctitude qui est moins étudié dans la littérature de spécialité. Ses effets se produisent dans le domaine de la formation des mots. Un aspect intéressant de la hipercorrectitude (angl.) lexicale est représenté par ce qu' on appelle le hiperurbanisme lexical qui, en général, désigne le cultisme de certains locuteurs, manifestée par un certain excès de néologismes ,souvent inappropriée dans la situation de communication et motivée par la préoccupation de s' exprimer d' une manière soignée et élevée. Mots clés : correction lexicale, hiperurbanisme lexical, cultisme’.

RÉSUMÉ

130

Ana-Maria BOTNARU, Universitatea „Spiru Haret“, Bucureşti

POVEŞTI DESPRE CUVINTE: LUNCĂ
Cuvântul „luncă“ vine din limba slavă, unde lonka însemna „mlaştină“. Trebuie să fi pătruns foarte devreme în limba română, pe vremea când în slava veche exista fenomenul nazalizării, dispărut ulterior şi care nu s-a conservat în niciuna din limbile slave vecine, menţinându-se în schimb în dialectele sud-dunărene (mai precis, în meglenoromână). Dicţionarele consultate de noi [1] înregistrează, cu variaţii nesemnificative, definiţia următoare: „pădurice formată din sălcii, răchită, anini, plopi etc. pe malurile unei ape curgătoare; zăvoi“. Tranziţia sensului se explică astfel: „mlaştină“ > „mlaştină împădurită“ > „pădure“. Termenul are o familie lexicală restrânsă (ca, de altfel, majoritatea termenilor de origine slavă din sfera semantică a pădurii): colectivul luncet, diminutivele lunculiţă, luncuţă, adjectivul luncos. Vom analiza, în cele ce urmează, harta 410 din ALRR - Muntenia şi Dobrogea [2] (întrebarea [1298]: „Cum îi spuneţi la locul neted (cu copaci) de-a lungul unei ape?“). Răspunsul „luncă, lunci“ este înregistrat în majoritatea punctelor de anchetă. Atunci când subiecţii dau un alt răspuns, acesta include - explicit sau implicit a) localizarea în apropierea unei ape:
„loc pă malu gârli“ [°760], „prând dă gârlă“ [°702], „prundu gârli“ [°714], „mal dă luncă“ [°706], „malu păduri“ [°707], „malu api“ [°719, °720], „plantaţie pă şânalu api“ [°784], „(în) prund“ [°696, °708], „vărsătură (dă apă), vărsături“ [°769, °775, izolat, în vestul Munteniei], „un grind“ [°851]

sau referirea directă şi exclusivă la o întindere de apă: „baltă, bălţi“ [°873], „loc di baltă“ [°873] b) referiri la natura terenului:
„vale, văi“ [°723, °764, °817], „loc neted“ [°718, °830], „loc drept“ [°876], „loc întins“ [°884], „aşăzare joasă“ [°775] „(un) loc şes“ [°717, °768, °785, °825, °827]

c) menţionarea unei forme (joase) de relief:
„şes, (şesuri)“ [°705, °766, °767, °871, °872], „câmpie“ [°708, °774].

Remarcăm că pădurea este doar accidental menţionată în răspunsurile date de subiecţii anchetaţi. Sensul principal al termenului „luncă“ este „şes“, cel de „pădure“ fiind secundar. Uneori, subiecţii indică un cuvânt din câmpul lexico-semantic „pădure“, dar pe care dicţionarele îl înregistrează cu un alt sens, fără nicio legătură cu definiţia lexicografică a termenului „luncă“: „dumbravă“ [°729, °734], „crâng“ [°711], „poiană“ [°692, °694, °761], „liz(i)eră (dă copaci)“ [°716, °703, °874]. Accidental, răspunsurile din ancheta dialectală nu au nicio legătură cu câmpul lexico-semantic „pădure“: „grădină“ [°761], „livadă“ [°771], „izlaz, izlazuri“ [°806].
131

Acest fapt se explică probabil astfel: subiecţii trăiesc într-o zonă unde relieful şi peisajul nu sunt dominate de lunci; neexistând „realitatea“ respectivă, nu există nici cuvântul care să o exprime – atunci, subiecţii încearcă să aproximeze, apelând la cuvinte care le sunt familiare, chiar dacă sensul acestora este, uneori, foarte departe de conţinutul întrebării puse de anchetator. Cazul cel mai interesant este şi cel mai rar întâlnit: atunci când vorbitorii răspund folosind un sinonim al cuvântului „luncă“: „zăvoi“ [°698, °750] – şi acesta, tot de origine slavă. Pe harta 410 figurează şi trei „exclusivităţi“ dobrogene, pe care le menţionăm pentru „culoarea“ lor – locală şi „exotică“ deopotrivă: a) „ceair, ceairi“ [°882], „ceair, ceairuri“ [°883], „ceir, ceire“ [°879] (1. teren, de regulă împrejmuit, din apropierea unei ape, folosit pentru păşunat; 2. teren necultivat din apropierea unei ape) din tc. çair b) „reniş, renişuri“ [°893], cu varianta „râniş, rânişuri“ [°878] (strat de nisip sau de pietriş pe fundul apelor curgătoare), renie (ucr. dial. rjien) + suf. -iş c) „derea, derele“ [°899] din tc. dere. „Luncă“ a pătruns masiv în toponimia românească, rezultând un număr impresionant de derivate şi compuse (nu toate având însă sensul de „pădure“): Lunca [3] (Ab [4], Ag, Bn, Bt, Bz, Db, Gl, Hd, Iş, If, Mş, Nţ, Ot, Sv, Tl, Tr, Vs, Vl), Lunca Ampoiţei (Ab), Lunca Apei (Sm), Lunca Banului (Mh, Vs), Lunca Bicazului (Nţ), Lunca Bisericii (Ab, Nţ), Lunca Bonţului (Cj), Lunca Borlesei (Bn), Lunca Brad (Hd), Lunca Bradului (Mş), Lunca Câlnicului (Bv), Lunca Calului (Vl), Lunca Cernii de Jos / Sus (Hd), Lunca Cetăţuii (Iş), Lunca Cireşului (Vl), Lunca Ciurei (Iş), Lunca Corbului (Ag), Lunca Dochiei (Bc), Lunca Florii (Cs), Lunca Frumoasă (Bz), Lunca Gantei (Bz), Lunca Găinarilor (Nţ), Lunca Goieşti (Ab), Lunca Grajduri (Iş), Lunca Jariştei (Bz), Lunca Jiu (Hd), Lunca Jiului (Dj), Lunca Largă (Ab), Lunca Leşului (Bn), Lunca lui Buda (Vl), Lunca Mare (Bz, Gj, Ph), Lunca Mărcuşului (Cv), Lunca Merilor (Ab), Lunca Moldovei (Nţ), Lunca Murei (Bz), Lunca Mureşului (Ab, Mş), Lunca Nouă (Vs), Lunca Ozunului (Cv), Lunca Petrişorului (Bz), Lunca Prahovei (Ph), Lunca Prutului (Iş), Lunca Puţului (Bz), Lunca Rateş (Iş), Lunca Sasului (Bz), Lunca Sătească (Bn), Lunca Strâmbului (Nţ), Lunca Târnavei (Ab), Lunca Veche (Vs), Lunca Vişagului (Cj), Lunca Vâscului (Bz), Lunca Zaicii (Cs), Lunca de Jos / de Sus (Ab, Hg), Lunca la Tisa (Mm), Meteş Lunca (Ab), Stăneşti-Lunca (Vl), Şugag-Lunca (Ab), Cornu Luncii (Sv), Dosu Luncii (Ab), Gura Luncii (Hd), Luncşoara (Ag, Ar, Bh, Hd, Mh), Luncuşoara (Sv), Luncşoru (Dj), Luncile (Bz, Sv, Vr), Luncani (Bc, Hd, Hg, Tm), Luncani-Margina (Bc), Luncanii de Jos / de Sus (Tm), Valea Luncii (Cj), Pătrimea din Luncă (If), Remetea Luncă (Tm), Luncasprie (Bh), Agrieş-Luncă (Bn). Termenul are extensiuni variate şi în hidronimie [5] : Lunca (8), Lunca Berzei, Lunca Mare, Lunca Meteşului, Lunca Negrii, Luncşoara, Luncilor (2), Luncoiu. Ca şi codrul, crângul sau dumbrava, lunca este un topos al imaginarului şi limbajului poetic eminescian:
„Şi dacă luna bate-n lunci Şi tremură pe lacuri Tot o să-mi pară că de-atunci Sunt veacuri.“ [6] 132

mais aussi sa famille lexicale. [7] PL. Mircea Cărtărescu („Levantul“). (NDU). Ion IONICĂ. linguistique et extralinguistique. Bucureşti : Cartea Românească. Grigore (2004). Tudor (1968). „Vântul“. „Mărioara“). III. apud Vianu. [4] Abrevierile notate între paranteze reprezintă numele judeţelor din România. vol. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE RÉSUMÉ HISTOIRES DES MOTS : LUNCĂ Dans cet article. 5 / 30. Bogdan MARINESCU. (CADE). Dicţionar invers al numelor de ape din România. Craiova: Universitaria. [1] DEX. Gheorghe (1931). Nous nous rapporterons à l’étymologie du mot. Paul LĂZĂRESCU. son sens lexicographique de même que les sens attribués par les sujets des enquêtes dialectales. spaţiu reprezentativ pentru frumuseţea sălbatică a naturii. sens. Dicţionar invers al numelor de localităţi din România.„În ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă şi luncă. „Lunca de la Poduri“ (1909). Bolocan. Dicţionarul enciclopedic ilustrat Cartea Românească. Mihai CONŢIU. Dimitrie Bolintineanu („Dochia“. Important. Bucureşti : Editura Academiei Române – harta 410. Magdalena VULPE). Gheorghe (2006). Bucureşti: Univers Enciclopedic. „Concertul din luncă“). les hydronymes et les anthroponymes ‘dérivés de’ ou ‘composés avec’ le mot “luncă”. Muntenia şi Dobrogea (2001) (autori: Teofil TEAHA. Gheorghe (2002). [2] ALRR: Atlasul lingvistic român pe regiuni:. George Coşbuc („Crăiasa zânelor“. lac şi ţărmuri. Nous mettrons également en évidence les valences poétiques de ce terme. Mihail Sadoveanu („Aventuri în Lunca Dunării“). George Bacovia („Scântei galbene“. Ioan-Aurel. [3] Toponimele citate în acest articol sunt preluate din următoarele surse: Bolocan. „Călugărenii“. [5] Hidronimele citate în acest articol sunt preluate din: Bolocan. Bucureşti-Chişinău: Litera Internaţional. Nicolae SARAMANDU. „Bucăţi de noapte“). III. Craiova : Universitaria şi Judeţele României Socialiste (1972). Muntenia şi Dobrogea (2001) vol. Adamescu. Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu. Tudor (1968). anthroponyme 133 . de l’un des termes les plus intéressants faisant partie de la sphère sémantique de la forêt : le mot “ luncă ” (“prairie”). Gheorghe (2006). NDU. NOTE ALRR: Atlasul lingvistic român pe regiuni:. Mots-clés : prairie. Bucureşti : Editura Academiei Române. este prezentă în operele multor scriitori români: Vasile Alecsandri („Lunca din Mirceşti“. ses synonymes. Bucureşti : Editura Politică. Şi maeştrii picturii româneşti s-au exersat asupra acestei teme – amintim aici celebrul tablou al lui Ştefan Luchian. Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. [6] Opere I. Noul dicţionar universal al limbii române (2009). Introducere în istoria limbii române. sa répartition territoriale. Bolocan. apud Vianu. toponymes.“ [7] Lunca. 188 / 9. en premier lieu pour son ancienneté et ensuite par ses ”extensions” dans le vocabulaire roumain. Valeriu RUSU. (DEX). Gheorghe (2002). Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. „În miezul verii“). Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu. Brâncuş. Bucureşti : Editura Academiei RSR. Dicţionar invers al numelor de ape din România. Dicţionarul explicativ al limbii române (1996). bibliografia). Craiova : Universitaria. CADE (v. Bucureşti : Editura Academiei RSR. Craiova : Universitaria. Candrea. nous poursuivons de tracer l’esquisse monographique. „În margini“. étymologie. tout en les illustrant par des exemples pris dans la création de Mihai Eminescu et d’autres écrivains roumains. Nous passerons en revue les toponymes. Cifra notată între paranteze rotunde reprezintă numărul de cursuri de apă din România care poartă numele respectiv.

Yet. Here the meaning of the constituents add up in creating the meaning of the whole and the referent either directly or figuratively. the other two are conversion and affixation. differentiating them from seagoing craft. Compounds. When aviation came into being the same formula with the same kind of motivation was used to coin the compound airman. that is. notion possessing enough relevant distinctive feature to ensure their separate existence. When the meaning is not only related to the meaning of the parts but can be inferred from it. a sleeping-car is 134 . The non-idiomatic compounds can easily transformed into free phrases: air mail . reading-room. air and outer space advanced. though certainly fewer in quantity than derived or root words. dining-room. This group seems to represent compounds whose meanings can really be described as the sum of their constituent meanings. means of word composition. the compound is said to be transparent or non-idiomatic. The first component in these words. denotes an action or state of whatever or whoever is characterised by the word. in which new words are produced by combining two or more stems. Thus. The word differentiated in this way a sailor from the rest of making. Compounds are described from different points of view and are classified according to different principles: parts of speech they represent. evening-gown. to put it in easier terms: can the meaning of a compound word be regarded as the sum of its constituent meanings? To try and answer this question. Such compounds are like regularly derived words in that their meaning is readily understood. bedroom. This type of word-building. spaceman. The semantic unit of the compounds seaman.“flying at night”.“mail conveyed by air” or night flight . Republica Moldova THE DEGREE OF SEMANTIC INDEPENDENCE OF ELEMENTS IN IDIOMATIC AND NON-IDIOMATIC COMPOUNDS It is possible to say that all languages are investigated daily because they change every time. aircraft. degree of semantic independence of elements. in the last four words we can distinctly detect a slight shift of meaning. Spaceman .108). 1986. Chişinău. still represent one of the most typical and specific features of English word-structure (Арнольд. build on the model of airman. Yet. if taken as a free form. sleeping-car. Non-idiomatic Compounds There are non-idiomatic compounds with a perfectly clear motivation. Or. aircraft. (1) Classroom. The article is fully devoted to the degree of semantic independence of elements. new notion were created. dancing-hall. spacecraft. The logical integrity of the new combination is supported by solid spelling and by the unity of stress. is based on the fact as the conquest of the sea. and the syntactic structure. p. spacecraft and spaceship. when the combination seaman was first used it was not difficult to understand that it meant “a man professionally connected with the sea”. Word composition is one of the most productive ways of word-formation. and also aircraft to name the machines designed for air-travel. airman. The focus of great interest is the semantic aspect of compound words. working-man. Olga PASCARI Universitatea Liberă Internaţională. and so they need not be listed in dictionaries. is one of the three most productive types in Modern English. let us consider the following groups of examples.Zinaida CAMENEV. the question of correlations of the separate meanings of the constituent parts and the actual meaning of the compound. airship. and airship are ready understood even when heard for the first time. and spaceship.

straphanger (1. the expression in his opinion is suggestive of solidifying and shrinking of the denotation . We shall call idiomatic such compound the meaning of which is not a sum of the meaning of the determinant and the determinantum (Leech. The shift of meaning becomes much more pronounced in the second group of examples. This motivation is now forgotten and the compound is idiomatic. 1986. mother-of-pearl ("irridescent substance forming the inner layer of certain shells"). A compound may lose its motivation and become idiomatic because one of its elements is at present not used in the language in the same meaning.not a car that sleeps (cf. pick pocket. p. but an insect. “chair which has wheels and chair which one pushes”. mow obsolete except in Scottish . despite a certain readjustment in the semantic structure of the word. was used in the 16th century meaning “payment exacted by freebooting chiefs in return for immunity from plunder”. a sleeping child). His examples are: a trouser-suit which is not just a “suit with trousers” but “suit with trousers for women”. 1974. (2) Blackboard. The key to meaning seems to have been irretrievably lost: ladybird is not a bird. whereas bluebottle may denote both a flower and an insect but never a bottle. "a passenger who stands in a crowded 135 .112). one who is apt to drop things"). dancing pairs) (Quirk. and a lady-killer kills no one but is merely a man who fascinates women. The process of changing the meaning in such words has gone so far that the meaning of one or both constituents is no longer in the least associated with the current meaning of the corresponding free form. bluestocking. blackbird. The word blackmail has nothing to do with “mail ‘post”. p.96). merry-go-round ("carousel"). (3) In the third group of compounds the process of deducing the meaning of the whole from those of the constituents is impossible. In these compounds one of the components (or both) has changed its meaning: a blackboard is neither a board nor necessarily black. Knowing the meanings of the constituents a student of English can get a fairly clear idea of what the whole word means even if he comes across it for the first time. the meanings of the constituents of the compounds of this second group are still transparent: you can see through them the meaning of the whole complex. it is clear that a blackbird is some kind of bird and that a good-for-nothing is not meant as a compliment (Арнольд. lady-killer. 1997. Similar enigmas are encoded in such words as man-of-war ("warship"). tallboy is not a boy but a piece of furniture.Leech calls this not idiomatic but petrified meaning. They look interchangeable since all push-chair have wheels and almost all wheel-chairs are pushed .34). p. on the contrary. a compound may be very different in meaning from the corresponding free phrase. It is clear that in all these compounds the meaning of the whole word cannot be defined as the sum of the constituent meanings. lazybones. At least. Idiomatic Compounds On the other hand. of the word becoming more restricted in sense. Its colour is not necessary black. nor is a dancing-hall actually dancing (cf. These compounds are called idiomatic. and yet wheel chairs are for invalids and push-chairs for infants. He also compared wheel-chair and push-chair. Thus a blackboard may be not a board at all but a piece of linoleum or some other suitable material. whodunit ("detective story"). a chatterbox is not a box but a person. is a person. Yet. chatterbox. G. football is not a ball but a game. football. pink bluebells or an entirely confusing statement like: Blackberries are red when they are green. good-for-nothing. and yet the speech community quite calmly accepts such seemingly illogical word groups as a white blackbird. butter-fingers ("clumsy person. wall-flower ("a girl who is not invited to dance at a party"). horse-marine ("a person who is unsuitable for his job or position"). Its second element.

English Word Formation.bus or underground train and holds onto a strap or other support suspended from above". the kind of book one is likely to read when travelling in buses or trains"). 1983. Les composés sont décrits à partir de différents points de vue et sont classés à leur tour selon des principes différents : soit prenant en compte les parties du discours qu'ils représentent. constitutive element. If we examine the non-idiomatic compounds they seem to represent compounds whose senses can really be described as the sum of their constituent meanings. meaning. G. my dear madam. Par exemple. ou. soit les modes de composition. In this joke. They are based on the degree of semantic cohesion of the constituent parts. Semantics. L'article est entièrement consacré au du degré d'indépendance sémantique des éléments constitutifs à la fois dans les composés idiomatiques comme dans les composés non idiomatiques. and degree semantic independency. he takes or pretends to take the word lady-killer literally. nous pouvons dire que leur signification peut être déduite à partir des parties constitutives. (1986). ou bien le degré d'indépendance sémantique des éléments. London: Penguin Book. En ce qui concerne les composés non idiomatiques. Essex: Longman. 2. “ horse-marine” est loin d'être un cheval marin. in contrast to the first group known as non-idiomatic compounds. no. trash. (1983).45). В. il est facile de comprendre ce que signifie “classroom” ou “ bedroom mean”. no! I assure you. I make no distinction between the sexes. Bauer. il est pratiquement impossible de reconstruire la signification à partir leurs parties constitutives. R. L. Семантическая структура слова в современном английском языке и методика ее исследования. p. (1974). In conclusion we would like to say that the degree of semantic independence of elements is of great importance. "a book of light genre. (1997). Doctor: Oh. dans les composés idiomatiques. doctor. Quirk. enfin. Patient: They tell me. compound word. A Comprehensive Grammar of the English Language. étant donné que le sens global ne représente plus la somme des sens constitutifs. BIBLIOGRAPHY Арнольд И. Par exemple. the third group representing the extreme case of cohesion where the constituent meanings blend to produce an entirely new meaning (Bauer. you are a perfect lady-killer. RÉSUMÉ 136 . as a sum of the direct meanings of its constituents. The following joke rather vividly shows what happens if an idiomatic compound is misunderstood as non-idiomatic. The compounds whose meanings do not correspond to the separate meanings of their constituent parts (2nd and 3rd groups listed above) are called idiomatic compounds. Cambridge: Cambridge University Press. while the woman patient means to compliment the doctor on his being a handsome and irresistible man. Par contre. leur structure syntaxique. Leech. LE DEGRE D'INDEPENDANCE SEMANTIQUE DES ELEMENTS DANS LES COMPOSES IDIOMATIQUES ET NON-IDIOMATIQUES La composition est l'un des trois moyens les plus productifs de la formation des mots en anglais contemporain. The suggested subdivision into three groups is based on the degree of semantic cohesion of the constituent parts. As for the idiomatic compounds their meanings do not correspond to the separate meanings of their constituent parts. Moscow: Visshaia shcola. et al. mais une personne inapte pour le poste qu'elle occupe Mots-clés : Idiomatic.

metaphors play a very important role. even indispensable vehicle for conceptualizing and conveying new knowledge.” (Boyd. He claims that “since. 1981:48) Accommodation of scientific language to the development of science is a continuous process. however. but rather on the basis of extralinguistic reality. Application of analogy and metaphor was therefore considered to blur the accuracy of knowledge representation. Lakoff sees metaphor not as a figure of speech.” (Coşeriu. Coseriu believes that technical vocabulary is simply a nomenclature and as such not structured on the basis of language. metaphor might distort the scientific thought by conveying wrong ideas and lead to imprecision and vagueness due to its conceptual open-endedness. many great thinkers have banned metaphor from scientific use. Similarly. regard the lexis of science as being strictly monosemous. These conceptual correspondences or mappings usually follow a subconscious pattern of comparing items from different domains which share some minor but obvious characteristics. Structural linguists. Consequently. signification” and “designation” coincide in this case whereas in the domain of the “natural” language they must necessarily be separated. but as a mode of thought defined by a systematic mapping from a source to a target domain and characterized by: systematicity in the linguistic correspondences. The meanings of terms constantly change as the amount of knowledge about them increases. Boyd claims: “The use of metaphor is one of many devices available to the scientific community to accomplish the task of accommodation of language to the casual structure of the world. Analogy and metaphor are therefore frequently described as “central to scientific thought” (Gentner and Jeziorski. similarly. Galaţi METAPHOR TRANSLATION IN ELECTRONICS TERMINOLOGY Introduction In the process of establishing links between the world and the language of science. Empiricist philosophers suggested that metaphorical use of language might lead to imprecision and ambiguity. This. namely the objects of the discipline in question. G. This view is based on empiricist belief that the scientific concepts are acquired through accurate sense perceptions in such a way that they correspond to strictly defined entities in the world. By this I mean the task of introducing terminology and modifying usage of existing terminology. scientific theories are constantly being replaced by more revealing and more accurate theories. discovering ever deeper levels of cognition. 1996:483) 137 . the use of metaphor to govern reasoning and behavior based on that reasoning. the possibility for understanding novel extensions in terms of the conventional correspondences Over the centuries. metaphor is today accepted not only as a figure of speech. 1996:447) New concepts issuing from our experience are structured in the first place on the basis of their interaction with other concepts. Quite to the contrary. thus misleading and distorting the judgment. According to the empiricist view.Oana Magdalena CENAC Universitatea “Dunărea de Jos”. in technical usage the words area really the representatives of the “objects”. scientific language was believed to deal only with strictly defined categories. They are considered to be the main mechanism through which we comprehend abstract concepts and perform abstract reasoning. but also as a mode of thought and a valuable.

the phenomenon got its name after amber. Six hundred years BC a Greek philosopher noted that the amber (“electron” in Greek) attracts light particles. since electric current basically involves the motion or flow of electric charges. condenser (Rom. but they did not last long and were soon replaced by internationalisms such as electromagnet. like truth. By mapping properties from sources to target domain. one of which is synonymous with the lexeme “electric current” or shorter “current”. Our examples from the electronics lexis have shown that other metaphors are frequently structured around the basic metaphorical expressions. This phenomenon remained a curiosity for twenty two centuries. thus creating a set of correspondences between source and target domains. “ripple current” presence of an alternating current 138 . a “point from witch the current flows. comutator de iluminare). we shall see that today it has several meanings. we understand experience via metaphor. These terms were used for some time in Romanian electronics terminology. in domains lacking such preconceptual structure. according to Anderson’s definition “involve the application of a word or expression that properly belongs to one context to express meaning in a different context because of some real or implied similarity in the referents involved” (Anderson. “electromagnet” was “lightning magnet” (rom. created in analogy to the current of water or current of air on the basis of common characteristics of motion. We shall compare the metaphorical models of English and Romanian electronics terminology in order to point out the mechanism of structuring the metaphorical models across languages. condensator etc. However. i. condensator) was initially called “lighting collector” (Rom. concepts of positive and negative electricity were introduced. Thus. Thus. defining them as “isolated one-shot mappings from a single conventionalized mental image” (Lakoff. due to the fact that a century earlier Benjamin Franklin noted that lighting was a form of electricity. thus influencing our thought process.Lakoff develops the “experimentalist” account of knowledge. is relative to understanding.”current drain” the amount of current a circuit draws from a power supply. In this process some kinds of experience are structured preconceptually. Lakoff speaks of “image metaphors”. if it rubbed with a cloth. Lighting is a word created by metaphorical extension. If we continue observing the lexeme electricity. We structure our reality by our conceptual schemes. Here is another metaphor among the basic lexemes of electronics science. using expressions to fill in the gaps in the lexicon (cf.e. These metaphors are predominantly based on correspondences in our experience. câmp electric. Black 1996:25). In some cases they are also based on image similarity. metaphors conceptualize new knowledge. Some authors express doubts whether such expressions might be nothing more than the cases of catachresis. Such metaphorical expressions. 1964:53). again using metaphors. circuit electric luminos). when scientists started studying the forces acting between certain materials. magnet de aprindere) and electric field was “lighting circuit” (rom. Metaphorical expression in the electronics lexis The analysis of the electronics leis will show that a great number of electronics terms are of metaphorical origin. claiming that knowledge. they have another function: they also reveal aspects of reality as yet unseen. 1993:29) Take for example the word electricity. A century later. A variety of metaphor types are encountered in the language of electronics. However. but in the seventeenth century. In our example of electric current we shall further have current source.

for example.“a group of electrons having a common energy level that forms part of the outer structure of an atom” In the first example the metaphor is created on the basis of similarity between grass and “closely spaced.pod Bundle – fascicul stack . One or more features of the source concept are integrated to produce a new concept and its expression. In English. as seen in the following examples: 139 . in which the characteristics of human beings are attributed to electric charges. we shall prove that most of them have parallel metaphors in the two languages: Current flow . we shall see that their conceptual and semantic productivity is based on analogy. in a number of examples the given metaphorical model was found to be more consistently applied in English than in Romanian. If we take. sharp. the current flow may be high and low.prag Branch – ramificaţie bridge . etc. However. Contrastive analysis of metaphorical models in English and Romanian a. sharp.curent de scurgere Current source – curent electric emiţător Current drain – curent de descărcare/debit Leakage current – curent de scurgere Ripple current – curent de ondulaţie. Grass -“ the pattern produced by random noise on an A-scope. Thus. Current in the reverse-biased region is usually much lower. Parallel metaphorical expressions can be found in all branches of the electronics lexis in the two languages: Field – câmp wave – val Avalanche – avalanşă threshold. e. however. spiră Node – nod al unei reţele shell – înveliş electronic Fiber – fibră grass – ondulaţii ale bazei de timp datorită zgomotului electric If we look at definitions of the given lexemes in electronics dictionaries. closer examination will reveal that a particular metaphorical model rarely overlaps in all its parts.component in a direct/current signal. in which the groups of electrons associated to the nucleus are logically described as shells. current rises rapidly…. the above described metaphorical model of current and the lexemes grouped around it. and is quite high. In a second example.g. like a current of a river: In the forward. In Romanian translation.stog Head – cap loop – buclă. constantly moving pulses on the base line” Shell . we speak of little and big (magnitude) of current. Parallel mappings If metaphorical models in English electronics lexis are compared to the Romanian ones. Divergent metaphorical models in the two languages Contrastive analysis of metaphorical models in English and Romanian electronics lexis have parallel structures in the two languages. curent al zgomotului de fond. a number of equal mappings will be found in the two languages. b.bias region. Similar differences can be found in another metaphorical model. for example. “leakage current”. constantly moving pulses”. however. the unwanted stray current that flows across the surface on an insulator or an insulating material. the mediator between the source and the target concepts is the metaphorical model of atom. it appears as closely spaced.

metaphors help us to structure categories. magnetically or mechanically by forcing air through the gap”. but “leaves” the surface of the conductor. electron does not wander at random. In the process of structuring our experience. 4. according to patterns of their conceptual and semantic features. In the Romanian translation. The given examples illustrate the case when one language uses the metaphor where another language uses it less consistently. but different associative meanings. Lexemes lobe and petală (“petal”) are created with reference to the feature of a PARTICULAR SHAPE. If we accept the view that the semantics of a word may be defined as a combination of different types of meaning. but it “moves chaotically”. Analysis of the electronics lexis has revealed a great number of expressions of metaphorical origin.1. it does not escape. the possibility is that will meet a hole. 140 . we could say of the above pairs of metaphorically created English and Romanian lexemes that they have the same conceptual. a great part of the metaphorical component is lost. The number of electrons released depends on frequency. each language.foiţă beat – licărire. however. defined as “a thin bar located in a narrow gap and made to vibrate electrically. using a different metaphor. Conclusion Once we have rejected the empiricist conception of linguistic precision and accepted the dependence of scientific knowledge on our interaction with the world. in Romanian. we shall discover that. concepts and terms that will serve as vehicles of thought and will both enable communication of existing knowledge and encourage further research and discoveries. belonging to different metaphor types. When an electron moves randomly about in the crystal. metaphors in the two languages usually point at the same or at similar features of the conceptual category. Electrons reach sufficient speed to escape from surface of the conductor. They are used to denote “a figure such as circle or ellipse enclosing an area of intensified response”. we can embrace the idea of vital function metaphors in scientific thought as a basic mechanism which helps us to understand abstract concepts by means of concrete concepts. Electrons detach themselves and wander at random within the crystal lattice. 3. since they are structured by different metaphors. clipire If we analyze the conceptual structure of the given lexemes. the broken bond is re-established 2. Thus we have examples of lexemes in electronics lexis of the two languages: horn – pâlnie pin – ac cu gămălie lobe – petală reed . although different. are structured on the basis of the fact that something is THIN and VIBRATE. Both languages use metaphors to describe a conceptual category. The feature of being WIDENED at one end is the basis of parallel metaphorical lexemes horn and pâlnie: “a radiating device that is essentially a cylindrical or rectangular pipe whose surface flares from a narrow entry to a wide exit”. Lexemes reed and foiţă (little leaf or thin leaf). Thus. 6. Electrons acquire sufficient energy to break the bonds and jump into the conduction band. or does not use it at all. When an electron meets a hole. In a number of cases we shall find another type of divergence in a metaphorical structure of the two languages. 5.

a translator should reproduce the same image in the target language. It is worth mentioning that in the examples employed for different purposes. R. and Geckeler. we may argue that. Cambridge University Press. Ortony (ed. and Jeziorski. we could also demonstrate the use of the metaphors at different levels: noun phrases (see section 2 and 3a). Cambridge University Press. 8.) Metaphor and Thought. Kluwer Academic Publisher. G. However. a closer examination reveals that there is rarely a consistent overlapping of all elements of a metaphorical model in both languages. it is obvious that language provides a key which helps us unlock. in Papprotte. 3. Gentner. Benjamins. p. Amsterdam. Lakoff. Ortony (ed.27-36. M.C. Whatever the answer. to replace the image in the source language with a standard target language which does not clash with the electronics terminology of the target language (see section b).19-41. 5. The analysis has shown that most metaphorical models have parallel mappings in the two languages. there is a rich interaction between the language and the world. Tübingen. (see section b). C. Cambridge University Press. p. Metaphor and Thought. 7. M. The examples of metaphorical patterns used in the electronics lexis have shown that in the process of creating metaphorical mappings. E. (1996) – “More About Metaphor” in A.) Metaphor and Thought.533-542. This interaction could be adequately expressed by the question put by Kuhn: “Does it obviously make better sense to speak of accommodating language to the world than of accommodating language to the world than of accommodating the world to languages? Or is the way of talking which creates the distinction itself illusory? Is what we refer to as “the world” perhaps a product of a mutual accommodation between experience and language?” (Kuhn 1996: 541-542). Boston. D. The comparison of these metaphors reveals some traits of the fundamental conceptual mechanism of metaphorical mappings in the scientific lexis. Journal of Genetic Psychology. p. (1996) – “The Shift from Metaphor to Analogy in Western Science”. p.The comparison of English and Romanian metaphorical models has revealed patterns of similarities and differences between the two languages on this level.). Cambridge University Press. 1985. in A.) Semantics and the Lexicon. (1985) – “The Translation of Metaphor”. 6. The Ubiquity of Metaphor. In another type of divergence the two languages use different metaphors to conceptualize the same experience. 4. p. and Rene Derven. Another interesting situation is that in which characteristics of human beings are applied to the electric charges. 2. G. p. 202-251. Dordrecht. H. adjective and verb phrases (see section 3b). in A. Ortony (ed) Metaphor and Thought.53-73. (1964) – “Metaphor and Theory Charge: What is “metaphor” a metaphor for?” in A. Boyd. Thus. the doors of cognition. (see section a). (1964) – The Psychology of the Metaphor. (1981) – Trends in Structural Semantics. one by one. Coşeriu. Newmark. in the case of parallel mappings existing between the two languages. A closer examination of the six sentences highlighted the use of another strategy of translation i. Gunter Narr Verlag. Anderson.e. W. (1999) – “The Contemporany Theory of Metaphor”. Lakoff. Pustejovski (ed. 141 . (1993) – “The Syntax of Metaphorical Semantic Roles” in J. Black. 105. REFERENCES: 1. Ortony (ed. Starting from Newmark’s strategies of rendering a text from a source language into a target language. P.481-532. in a number of cases the metaphorical model was found to be more consistently applied in English than in Romanian. London.

(1996) – “Metaphor in Science”. Acestea sunt considerate a fi principalul mecanism prin care înţelegem şi elaborăm concepte abstracte. REZUMAT În procesul de stabilire a legăturii dintre lume şi limbajul ştiinţei. metaforele joacă un rol foarte important. Un tip aparte de metafore sunt reperabile în domeniul terminologiei electronice. p. Cuvinte cheie: terminologia electronică. Ortony (ed. metaforă. T.) Metaphor and Thought. Cambridge University Press. model metaforic TRADUCEREA METAFOREI ÎN TERMINOLOGIA ELECTRONICĂ 142 . În lucrarea de faţă.9. in A. Kuhn.S. 533-542. ne propunem să comparăm modelel metaforice din cadrul termonologiei electronice româneşti şi engleze pentru a puncta mecanismul de structurare a acestora.

which attach specific value to the lexemes under question regardless of the field they feature. or police technolect. Studying these items point to the intention of partially leaving the strictly linguistic area and approaching associated social. order and the value of regulation. Specialised lexis and its development are closely connected to the evolution of the users’ community. A sample dictionary corpus on 19th and 20th century police terms is the starting point of several significant semantic fields reflecting the key concepts: ranks. the making of Home Office. the Police Act of 1919. the old and the new police. Specific terminology. There is a clear sociolinguistic connection between the social status or function of a speech-community and the register or the tone of the verbal legacy left by it. Thus. traditions. as “language is the living history of the human soul. crimes and offences. equipment. However. we target a corpus of semanticallyrelated words and envisage their socially-determined lexical evolution. As any specialised vocabulary. the well built institutional framework. pre-war strike waves. texts are not its main object.”[1] The law enforcement in the UK has developed a specialised terminology starting with the first attempts to regulate police work and duties in the 14th century. not police discourse. here we study police terminology. Only by combining the case histories of these words with those of similar background or meaning and the social determinants of the language can we trace the complex changes within this specialized language. cultural and even political phenomena. names of police officers. The two key timeframes . punishments. the emergence of professional criminals. These features can be clearly seen in the efforts to standardize. The names of police officers are considered both diachronically (19th century versus 20th century) and synchronically (the level of formality).Ileana CHERSAN Academia de Poliţie. connected to and influenced by other systems further on advocates for a closely cut specialized vocabulary. reformations. some more direct than others: class and gender perceptions of police. duties and powers. refine and fix the English language. here limited to the relation between activity and vocabulary. the relation and its overlapping with non-specialized language address a functional evaluation of the language. the invention of the motor car and telegraphic communication. arbitrariness and corruption in police. Bucureşti ON THE ENGLISH LAW ENFORCEMENT VOCABULARY – ACKNOWLEDGEMENT AND ARGUMENTATION – This paper envisages the emergence and development of the English law enforcement vocabulary from the perspective of historical sociolinguistics. Historical sociolinguistics shows the relation between language and society reflected in its historical dimension. the law enforcement vocabulary is made on the one hand of frequently used common words included and specifically marked in general dictionaries 143 . as well as innovation. ideology and reforms attribute a restricted meaning to some elements within the law enforcement vocabulary. Unlike the field of legal sciences.the 19th and 20th centuries . The emergence of law enforcement as a self-governing social entity. defining law enforcement in its key moments as a self-governing institution.are characterized by a search for stability.[2] All developments have linguistic consequences. Individual histories of words relate to a larger development in history.

legal. considering. the English police vocabulary development is reflected in lexical changes: invention of new terms by naming new referents (CS spray. etc. The Oxford Dictionary of Law. verbs and collocations (adjective-noun. on the other hand there is a set of words which partially overlap another specialised lexis – military. perjoration (copper). (Police Officers and Forces under the heading: Society). inside job. hit-and-run. illegal immigrants. chief inspector). British police history. strictly specialised units. The table below is but an empirical example. frequency and specialised meanings are basically the law enforcement vocabulary. in the root vocabulary or as part of other specialised vocabularies. Perp. a third part lists technical. Encyclopædia Britannica. Some of the semantic features may not be the ones we selected when setting the corpus. adjectives. borrowings (sergeant. WordNet (hierarchical relations between words). along descriptive nouns. These two sets of resources are simultaneously checked against each other.) and even images (associating the mental lexicon with a picture thesaurus for terms difficult to describe). thesaurus and corpora. police tactics. They are equipped with their definitions of various meanings from dictionaries. Oxford Thesaurus. Thus. crime. changes of register (meter lady). criminal record). Besides linguistic sources we also use materials describing the institution of law enforcement. mostly based on one specialized material.[3] Jargon Specialisation mule mole stab vest law enforcement Technical words identity kit bulletproof ballistics alias Acronyms and abbreviations GSR TOD Vic. handcuffs). DOB Slang filth nick dirtbag deuce Latin modus operandi corpus delicti post mortem Clippings photo-fit E-fit rap sheet cybercrime sarge The advantage of grouping words in semantic fields is that they reveal a heavy load of semantic changes. British National Corpus. The core terms. euphemism). from prototype to periphery: the same word may appear in different fields and feature under various dictionary entries. When building lexical fields we start from the centre to the outer limits. verb-noun) determined as a part of law enforcement vocabulary (convicted criminal. seize assets. constable). specialisation (constable). modus operandi. changes of meaning (generalisation. Thus. amelioration. characterised by univocity and monoreference (E-fit. social sciences – challenging each other’s relevance and primacy of use (ranks. interesting variations even if not entirely predictable. Longman – Lexicon of Contemporary English (Section Courts of Law and Legal Work). organised in hyponyms (manuals. drug dealing. law). research can be both paradigmatic and syntagmatic. referent or hyponym. punishment). removal of obsolete words from the vocabulary. The corpus analysed comprises sets of lexical items sharing a stem. mug shot. they may have other uses. which can be later on linked to the structure of society itself.and selected according to frequency (police. a linguistic feature. compounding (shoplifting. uniforms. The scope of the field shows the variation in size of both categories. determined by shared context. mount an operation. 144 . the trademark of law enforcement vocabulary. blood sample. speedcuffs). encyclopedias. linguistic and social. which provide a useful tool to investigate semantic relations: Oxford English Dictionary.

probation One type of lexical change is the appearance of new words. metaphor (Head of Police. motorcycle. arrest and detain protect life and property detect and apprehend criminals prevent crime formal informal weaponry vehicles Law enforcement LAW ENFORCEMENT duties and powers police officers equipment constable. law . the long arm of the law) or metonymy (Peelers. shoplifting. pilferage. The change of the meaning in time is a process connected with the inset of new social needs. insignia. forgery. Starting from a set of words selected from Oxford English Dictionary and WordNet by the shared seme public official who enforces the law. helicopter. assault. 145 . burglary. bullet-proof vest. whistle. due to the large extent of their possible linguistic analysis. The next step was building semantic fields (institution components) and distributing the other terms in the selected fields according to hyponymy. baton. torch. bobby. sergeant stop. commander. uniform and equipment. search. pilferage. commissioner low-rank constable. officer.army. life imprisonment light community work. superintendent. restraints. larceny. bicycle. means of transport. cyber crime. duty belt. borrowed from the predecessors of police . truncheon. which once meant commander of an army). via perjoration (constable. crimes. Thus. Black Maria. horse. pickpocket. rape. detective. shoplifting punishment serious Death penalty. CS spray panda car. old Bill. policeman flatfoot.and other languages . synonymy and meronymy. constable. The removal of obsolete words from usage is another type of lexical change: rattle. rattle. the words reflect institutional components: ranks.Another source is the documentation following the making and development of law enforcement as a governmental agency and social pole. copper. radio protection structure constabularies territorial and special building divisions Metropolitan Police Service against the person homicide: murder. van. fine. administration. hit-and-run are only a few examples. Bobbies).mainly Norman French: sergeant. manslaughter crimes and battery. arson. conditional discharge. Another frequent technique of obtaining new words is compounding: detective chief inspector. The first step of making the corpus was listing all police terms and selecting central terms according to frequency and relevance. From such a document[4] for example we find that one of the first names attached to police officers in the UK at the end of the 18th century was Bow Street Runners. we can only categorize them according to various criteria. GBH offences against property Fraud. invented. employing a metonymy which indicates the address where they camped. institutions. carriage uniform and body helmet. meter lady taser. This information has a historical and linguistic relevance and is only a piece of the intricate puzzle of specialised meanings. branch of police. ranks high-rank inspector.

inspiring the television series The Sweeney. It is derived from Robert Peel (Bobby being the usual nickname for Robert) the founder of the Metropolitan Police.[6] generic Slang archaism positive bobby + + +/+ constable + + officer + + gumshoe + grass + copper + + dogberry + + - Some meanings show close resemblance or even potentially identical component sets. nowadays referring to the local community police officer. thus causing flat feet. Old Bill is a term in use in London among other areas. from Sweeney Todd. Nickers relates to an officer "nicking" suspects i. and taking them to "the nick" (i. it has largely disappeared in Britain. Cop or Copper refers to "one who captures or snatches". and units reflecting socio-cultural attitudes in the community (street and criminal slang. Sweeney is a Cockney rhyming slang for the Flying Squad. though it can occur with a mixture of affection and slight irony in the phrase "village bobby". origin. Bizzies is a Common Liverpool slang term for the police.e. Flatfoot refers to the large amount of walking that a police officer would do.bobby bluebottle bogey border warren Bow Street Runner Body-guard beadle bull busy constable cop copper care-taker detective dogberry dick flat foot / splayfoot flattie flat-footed flat feet fuzz gendarme guard grass / grasshopper gumshoe hawkshaw jemadar jack keeper knocker-up knickers lollipop lady mug mug john meter maid / lady nark / narc patrolman peace officer peeler peon pig pointsman police officer policeman police policewoman / matron police lieutenant Paddy Portreeve Posse comitatus plainclothesman officer old Bill rozzer runner shamus slop sentry sowar shoofly speed cop sheriff splay foot splay-foot trap tail thief taker trooper the Sweeney the force the rank warder warden watchman What distinguishes them is either their emergence and persistence in time. arresting them. for example. The origin of this nickname is obscure.e. Bobby. the language of the media. We can clearly identify and distinguish levels of formality: specialised terms. mono and poly semantism and their development. inspiring the television series The Bill. register. The synonym fields in 146 . etymology. acknowledged by the institution. although pluses and minuses do not necessarily mean the same thing. a cell in either a prison or police station). Peeler also comes from Robert Peel. their level of formality or a combination of these. there are at least 13 different explanations. invented as the police were always too "busy" to help. is not widely used in Britain now. compounding. but is sometimes used in Northern Ireland. according to the Metropolitan Police themselves. detective films and stories).[5] Police names can be categorized according to age. frequency.

History in English Words.. 1975 REFERENCES Barfield. Paris.. Jack and English. Michael (2007). Longman. Owen. (1953). Subsequently. A Political and Social History. London. a cross-linguistic reference and comparison and. London.. of the changes in the relations between them. E.H.this linguistic sector tend to divide into registers. London: McGraw-Hill International Gooch. Mouton..5 [3] English. 1988.26 [2] Hughes. A future research can involve a thorough classification of the sets of words according to various criteria. Oxford Dictionary of Law Enforcement. Brian (1992). The English Police. The police vocabulary is organised according to the taxonomy of the police as an institution and has developed alongside the institution itself. p. The diachronic and synchronic perspectives on the terminological fields will ultimately stand as evidence of the development of the English law enforcement vocabulary throughout centuries. London: Longman English. p. London.. 1953. Police Training Manual.. Graham and Williams. which also reflects the historical development of the language. a better understanding of the relations between them and more importantly. W. A Political and Social History. displaying diachronic changes similar to the social mutations within the field it describes. p. O. London. McGraw-Hill International. lexic specializat. London: SteinerBooks Bidu-Vranceanu. Auden. A Social History of the English Vocabulary. Words in Time. Clive (1996).25 [5] Oxford Reference Online http://oed. NOTES [1] Barfield. C. Basil Blackwell. The English Police. Angela (2002) Lexic comun. It proves the existence of an English police vocabulary and the fact it reflects the social reality of this field. Componential Analysis of Meaning. 7th edition. hopefully. Bucureşti: Universitatea din Bucureşti Emsley.com [6] Nida. literary academic technical constable constable detective marshal tracer chief bobby patrol man peeler turnkey meter lady gaoler flatfoot trooper copper screw fuzz cop pig filth slang colloquiallism archaism neologism This study is the first step which offers positive and argumented answers to questions related to the emergence and development of a specialised vocabulary.. the semantic field of police officer may be represented in a diagram. 1996 p. displaying register on a formal/informal axis and history on an archaism/neologism axis. J. Steiner Books. Police Training Manual. Oxford: Oxford University Press 147 . 235-244 [4] Emsley. History in English Word. 7th edition. G.

Oxford Dictionary of Law) http://oed. Le point de départ de cette recherche se trouve dans l’établissement d’un corpus de dictionnaire de type thésaurus. Mots-clés : lexique de la Police. en même temps. A Social History of the English Vocabulary. Le classement de ce type de vocabulaire avec ceux qui y sont déjà consacrés.edu/ RÉSUMÉ LE VOCABULAIRE DE LA POLICE EN ANGLAIS : IDENTIFICATION ET ARGUMENTATION La constitution et l’évolution du vocabulaire de la Police dans le Royaume-Uni de la Grande Bretagne représente une direction de recherche insuffisamment exploitée. “punishment”). menée sous l’angle de la sémantique lexicale et de la sociolinguistique historique.com WordNet Reference Online. spécialisé. “law”) et sur certains élements strictement spécialisés (“E-fit”. “GSR”).Hughes. Eugene (1975). (“ranks”. “crime”. Language and Culture. Geoffrey (1988). Le lexique spécialisé du domaine de la Police est constitué de mots qui connaissent une large circulation en langue commune. 148 . Claire (2008). Sociolinguistics. Paris: Mouton Trudgill. Ce corpus comprend des groupements de mots apparentés sémantiquement et qui forment des champs ou des schémas unitaires mais. London: Oxford University Press Nida. Cette étude arrive à mettre en évidence l’existence d’un vocabulaire de police en anglais contemporain structuré selon le modèle de l’institution qu’il décrit. An Introduction to Language and Society. celui juridique ou encore celui économique – suppose une approche interdisciplinaire de l’anglais. évolution sémantique. Peter (1995). termes qui se superposent partiellement sur un autre lexique. Words in Time. tels le vocabulaire médical. “handcuffs”. Componential Analysis of Meaning. interdisciplinarité. cette fois-ci. Oxford Reference Online (Oxford English Dictionary.princeton. inclus et marqués du point de vue diastratique dans les dictionnaires de langue générale et mis en évidence par leur degré de fréquence (“police”. versatiles et soumis à l’évolution sémantique. “uniform”. London: Basil Blackwell Kramsch. London: Penguin Books Ltd. http://wordnet.

Aşa cum s-a arătat în diverse ocazii (Bidu-Vrănceanu 2007: 103-155. CIBERMARKETING / E-MARKETING / INTERNET MARKETING / MARKETING ELECTRONIC. întrucât. propoziţia Aceasta este o lalea implică Aceasta este o floare. Este vorba de incluziunea hiponimului (termenul subordonat) în hiperonim (termenul supraordonat) (Depecker 2002: 134). Un exemplu evident de hiponimie în LMk îl constituie relaţiile pe care termenul MARKETING (hiperonim) le stabileşte cu hiponimele sale: AGROMARKETING / MARKETING AGRICOL. organizate riguros pe baza supraordonării” (Săpoiu 2010: 258). ECOMARKETING / MARKETING 149 . Aşadar. Cu alte cuvinte. în LMk ele pot fi atât termeni simpli. sunt metodele de analiză specifice terminologiei „externe” (socioterminologiei) (Bidu-Vrănceanu 2010: 15-19). dar care. dar nu şi invers (exemplu preluat din Bidu Vrănceanu 2007: 133). Hiponimia este „relaţia lexicală care corespunde incluziunii unei clase în alta” (Cruse 1986: 88). • particularizare: Citeşte cărţi toată ziua – cu precădere romane. În LMk relaţiile de hiponimie sunt mai bine puse în evidenţă prin analiza semică a definiţiilor terminologice. analiza paradigmatică. 2) Unităţi lexicale aflate în raport de hiponimie apar adesea în structuri precum: • coordonare: câinii şi alte animale. sunt utile: 1) Un hiponim este adesea echivalent cu o parafrază în care un hiperonim este modificat sintagmatic (ex.Roxana CIOLĂNEANU Academia de Studii Economice din Bucureşti HIPONIMIA CA MODALITATE DE ORGANIZARE ŞI DESCRIERE DEFINIŢIONALĂ ÎN LIMBAJUL DE MARKETING În această lucrare ne propunem să urmărim în ce măsură o relaţie semantică de tip paradigmatic. vezi Bidu-Vrănceanu. pisoi = pisică tânără). în anumite situaţii. Bidu-Vrănceanu 2010: 16). a sensului specializat. alături de cea sintagmatică. Această incluziune poate fi extensională (se bazează pe referinţă: referenţii desemnaţi prin hiponim sunt incluşi în clasa referenţilor desemnaţi prin hiperonim) sau intensională (are în vedere sensul şi este pusă în evidenţă prin analiza semică: hiponimul are mai multe seme decât hiperonimul) (Bidu-Vrănceanu 2007(a): 131-132). aşa cum s-a demonstrat. Pe lângă acest test. se aplică următorul test: X va fi considerat hiponim al lui Y dacă propoziţia A este f(X) implică dar nu este implicată de A este f(Y) (Cruse 1986: 88). în unele cazuri. există şi alte teste diagnostice (Cruse 1986: 91) care însă nu sunt suficient de generale. Pentru a verifica implicaţia unilaterală care stă la baza relaţiei de hiponimie. precum şi la o descriere mai eficientă. 2007(a): 135-136). • comparaţie: Nu sunt flori mai frumoase decât trandafirii. de unde reiese şi specifcul lor de marketing (vezi şi Ciolăneanu 2010: 165 .172). În ceea ce priveşte modalitatea de exprimare a hiperonimelor şi hiponimelor (pentru detalii. în speţă hiponimia. • excepţie: Îi plac fructele cu excepţia bananelor. întrucât referinţa multor termeni interdisciplinari şi/sau comuni cu LC este restrânsă prin diverse mecanisme definiţionale. poate contribui la o mai bună organizare a unui limbaj de specialitate. studiul hiponimiei în limbajul de marketing (LMk) ar putea conduce la rezultate intersante. cât şi compuşi sau sintagmatici. „în limbajele ştiinţifice există serii bazate pe raporturi de incluziune.

MICROMARKETING.să se bazeze pe o relaţie structurală de dominanţă (relaţie pe verticală). ştiut fiind faptul că exprimarea hiponimelor prin sintagme dezvoltate de la termenul-hiperonim este un procedeu cu largă utilizare în lexicul specializat (BiduVrănceanu 2007: 135-136): MARCĂ DE DISTRIBUITOR. care permite parţial şi o organizare arborescentă de tip ierarhic o constituie cea formată de la hiperonimul PUBLICITATE.să stabilească o relaţie de diferenţiere pe orizontală. MARCĂ DE FABRICĂ. . Se observă ezitările între exprimarea compusă şi cea sintagmatică la nivelul hiponimelor. formează o ierarhie de tip hiponimic dacă şi numai dacă are următoarele proprietăţi: 1) Există un singur element care se află în relaţia R cu toate celelalte elemente ale setului. care trebuie să fie asimetrică (dacă A implică B atunci B nu implică A). ierarhia hiponimică PUBLICITATE poate fi reprezentată după cum urmează: 150 . un set de elemente legate printr-o relaţie R asimetrică. MARKETING PRIN TELEFON / TELEMARKETING. se pot organiza după cum urmează: 1) MARKETING MACROMARKETING MICROMARKETING EUROMARKETING Cele trei hiponime sunt tipuri de marketing diferenţiate prin nivelul la care acţionează: MACROMARKETING – „la nivelul întregii economii naţionale”. MICROMARKETING – „la nivelul unei organizaţii”. O serie interesantă şi extrem de bogată.ECOLOGIC / MARKETING VERDE. atunci A este mai lung decât C). în care ramurile nu converg. De asemenea. Astfel. întrucât semele care le diferenţiază nu le pot situa la acelaşi nivel ierarhic (pentru a le putea numi co-hiponime). EUROMARKETING: „la nivelul Uniunii Europene”. cu specificarea că „relaţia de hiponimie este blocată în jos prin perifraze (prea) dezvoltate” (Bidu-Vrănceanu 2007: 135) şi tranzitivă (dacă A este mai lung decât B şi B este mai lung decât C. catenară (posibilitatea de a forma lanţuri infinite de elemente). nici nu le pot aşeza în diverse relaţii de subordonare. EUROMARKETING / MARKETING EUROPEAN. Acesta subordonează nu mai puţin de 24 de sintagme care desemnează 19 concepte. MARCĂ DE FBRICANT.117): . trebuie remarcat faptul că aceste hiponime nu pot fi reunite într-o ierarhie comună. Parţial însă. Luând în considerare condiţiile şi proprietăţile menţionate mai sus. MACROMARKETING. În organizarea ierarhică a acestor termeni am respectat următoarele condiţii care stau la baza unei ierarhii corect construite (Cruse 1986: 113 . TELEMARKETING: „telefon”. catenară. Un alt exemplu îl constituie relaţia de hiponimie dintre termenul MARCĂ şi dezvoltările sale sintagmatice. 2) MARKETING CIBERMARKETING TELEMARKETING În acest caz semul care le situează la acelaşi nivel este „mijlocul prin care se realizează marketingul”: CIBERMARKETING: „internet”. lucru care poate fi catalogat drept o caracteristică a teminologiilor în formare. 2) Elementele unei ierarhii trebuie să fie aranjate în aşa fel încât să formeze un lanţ continuu.

” vs. „creşterea valorii sociale a instituţiei”. se transmit în jos. nivel cu nivel. ambele se subordonează PUBLICITĂŢII MASS-MEDIA. avioane. pâna la baza arborelui. „pe internet”. Relaţia este asimetrică (PUBLICITATE COMERCIALĂ este un tip de PUBLICITATE. Prin relaţia de dominanţă. componente de sens care alcătuiesc. pe orizontală.Conform structurii ierarhice de mai sus. restrângând. dar nu orice tip de PUBLICITATE este PUBLICITATE COMERCIALĂ). „panglici colorate. parapante în culori. Pentru a afla nivelul. În funcţie de prezenţa sau absenţa unor mijloace de prezentare a PUBLICITĂŢII. observăm cum relaţiile de diferenţiere. PUBLICITATE INSTITUŢIONALĂ prin scopul fiecăreia: „creşterea volumului vânzărilor” vs. referinţa hiperonimului de la nivelul 1 (cf. Cruse 1986 : 117. la nivel extensional. PUBLICITATE STRADALĂ este co-hiponim cu PUBLICITATE AERIANĂ. focuri de artificii etc. Ele au ca hiperonim termenul cel mai cuprinzător al ierarhiei: PUBLICITATE. PUBLICITATE DINAMICĂ / PUBLICITAE MOBILĂ de care se diferenţiază prin suportul pe care îl utilizează: „panouri de reclamă/de afişaj. elicoptere. este co-hiponim cu PUBLICITATE INTERACTIVĂ. care au ca hiperonim PUBLICITATEA COMERCIALĂ. zeppeline (suspendate). Aceasta din urmă se diferenţiază de co-hiponimul său. etapă cu etapă. sensul diverselor hiponime. se numără de la primul element în jos). contribuie la o descriere eficientă a sensului termenilor prin comparaţie şi delimitare de co-hiponimele lor. la rândul ei. se conturează două tipuri: PUBLICITATE DIRECTĂ şi PUBLICITATE MASS-MEDIA. staţii de autobuz etc. de care se diferenţiază prin locul unde se desfăşoară: „în exterior” vs. pe verticală.” (pentru PUBLICITATE AERIANĂ) şi „panouri fixe si mobile instalate pe diferite mijloace de transport” (pentru PUBLICITATE DINAMICĂ/MOBILĂ). fiecare element al unei ierarhii apare la un anumit nivel. Toate trei se subordonează PUBLICITĂŢII EXTERIOARE care. Aşadar. baloane cu inscripţii. catenară (PUBLICITATE – PUBLICITATE COMERCIALĂ – PUBLICITATE MEDIA – PUBLICITATE EXTERIOARĂ – PUBLICITATE STRADALĂ este un exemplu de lanţ format în această ierarhie) şi tranzitivă (dacă PUBLICITATE MASS-MEDIA este un tip de PUBLICITATE COMERCIALĂ şi PUBLICITATE EXTERIOARĂ este un tip de 151 .

„cu caracter impersonal” PUBLICITATE] „pentru creşterea volumului vânzărilor” PUBLICITATE COMERCIALĂ] „pe suport media” PUBLICITATE MEDIA] „exterior” PUBLICITATE EXTERIOARĂ] „aflat pe stradă”]. dar care apare în presă într-un context diagnostic de coordonare ca „activitate de publicitate”: „promoţii şi alte activităţi de publicitate” (Bus. de asemenea. care serveşte scopului mai general. Aceste teste ajută în special la definirea unor termeni des utilizaţi în presă. 18 iulie 2006)”. presupune că lectorul este familiar cu conceptul desemnat prin termenul PANOTAJ. pe de altă parte. precum şi în introducerea raportului de sinonimie dintre PUBLICITATE STRADALĂ şi PANOTAJ. hiponimia poate juca un rol important atât în înţelegerea sensului termenilor de specialitate. pentru PUBLICITATE LA LOCUL DE VÂNZARE (PLV) definiţia este mai lămuritoare decât descrierea: [„activitate promoţională”. termenul PROMOŢIE. vom observa că sensul sintagmei discutate se construieşte mai precis din configurarea hiponimică decât este el surprins şi descris de definiţia terminologică. „cu caracter impersonal” PUBLICITATE] „pentru creşterea volumului vânzărilor” PUBLICITATE COMERCIALĂ] „fără suport media” PUBLICITATE DIRECTĂ] „pe suprafeţele de vânzare”]. este prezent în definiţia terminologică. De exemplu. 21 ianuarie 1999). dar nu este vizibil şi în descrierea din ierarhia hiponimică: „ansamblul tehnicilor de semnalizare cu caracter publicitar care se folosesc în magazine şi pe suprafeţele de vânzare pentru a atrage. Nu întotdeauna reprezentările de tip hiponimic se dovedesc a fi mai eficiente din punctul de vedere al explicării sensului termenilor cuprinşi decât definţiile terminologice. care se desprind din ierarhia hiponimică de mai sus descriu mult mai exact sensul sintagmei PUBLICITATE STRADALĂ în comparaţie cu definiţia din dicţionarul specializat menţionat anterior. de exemplu. Există şi contexte mai largi. se observă (chiar şi cu ochiul liber) că a crescut calitatea mobilierului stradal. „aflat pe stradă”. cât şi în modalitatea de organizare a lor cu scopul de a facilita 152 . Un asemenea context este util în înţelegerea termenului sintagmatic MOBILIER STRADAL. „pentru a atrage. a orienta. care nu este atât de transparent pe cât pare. Sintagma de “Cenuşăreasă a publicităţii” nu mai este valabilă pentru panotajul românesc” (C. Iată. a interesa clientela privind un anumit raion. „pubicitate sub formă de panouri de reclamă/de afişaj” nu cuprinde şi trăsătura „stradal”. Comparând această descriere cu definiţia. pe baza testelor diagnostice descrise mai sus. 20 mai 2008). observăm că scopul imediat al acestui tip de publicitate. Iată. Comparând această descriere cu caracter definiţional cu definiţia din dicţionarul specializat. atunci PUBLICITATE EXTERIOARĂ este un tip de PUBLICITATE COMERCIALĂ). semele „pe suport media”. de exemplu. un anumit produs sau o anumită ofertă” (cf. aflată la baza ierarhiei (nivelul 5). „exterior”. descrierea dată. care nu apare în dicţionarele de specialitate. care. Definiţia terminologică are două deficienţe majore: pe de o parte. sunt şi situaţii în care hiponimele se pot identifica în text. raport confirmat de textele din presa de specialitate: „panotajul (publicitatea stradală)” (C. CTM). dar care sunt omişi de dicţionarele de specialitate. În concluzie. cum se poate descrie sensul sintagmei PUBLICITATE STRADALĂ. „transmite mesaje promoţionale”. „pentru creşterea volumului vânzărilor”. „transmite mesaje promoţionale”. „panotaj – pubicitate sub formă de panouri de reclamă/de afişaj” (cf. a orienta. Meritul indiscutabil al definiţiei constă însă în caracterul succint al acesteia. Cu alte cuvinte. nu este definit în dicţionarele de specialitate consultate: „De asemenea. care pot fi subsumate testului coordonării. un anumit produs sau o anumită ofertă”. Pe lângă relaţiile de hiponimie realizate pe baza criteriilor de organizare a unei ierarhii hiponimice menţionate în prima parte a acestei lucrări. St. urmărind cum referinţa descrisă se restrânge pe măsură ce se coboră spre nivelul inferior: PUBLICITATE STRADALĂ = [„activitate promoţională”. a interesa clientela privind un anumit raion. DMO 2008).PUBLICITATE MASS-MEDIA.

Florin D. de acumulare a trăsăturilor de sens pe măsură ce se coboară spre baza arborelui. à côté de celle syntagmatique. Loïc (2002). Camelia (2010). prin relaţiile stabilite pe verticală cu hiperonimul lor. Terminlogia marketingului economic. Crestomaţie de termeni şi concepte. Angela Bidu-Vrănceanu). Terminologie şi terminologii. Pop. Entre signe et concept. Lexicul specializat în mişcare de la dicţionare la texte. par des relations d’inclusion. pe de altă parte. Dans les exemples que nous présentons.) . (1986). Angela Bidu-Vrănceanu). description terminologique. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. implicit. nous essayons de démontrer comment on peut représenter le sens spécialisé à l’aide d’un arbre hiérarchique : sur la verticale. par des relations de contraste. Bucureşti. relaţii de incluziune şi. Constantin Florescu. Roxana (2010). Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Bucureşti. în consecinţă. Dicţionare CTM – Marketing. Petre Mâlcomete. care opun sensul unui termen studiat sensurilor termenilor cu care se află în relaţie de co-hiponimie. Paris: Presses Sorbonne Nouvelle. Cruse. Frone. Depecker. http://www. Ciolăneanu. în Terminologie şi terminologii (coord. DEM – Marketing. De cette manière. cu consecinţe importante asupra statutului de terminologie de sine stătătoare a marketingului şi. cas de figure où le sens d’un hyponyme se construit à partir des sens hérités de son hyperonyme .) (2010). hyperonyme . Lexical Semantics. pe de o parte. 2004. în Terminologie şi terminologii (coord. Toate acestea conduc la o mai bună organizare şi sistematizare a LMk. A. Cambridge: Cambridge University Press. DMO 2 – Dicţionar de marketing. s’avère l’une des méthodes les plus importantes utilisées dans la description terminologique sous son aspect linguistique. în plan extensional.cotidian Capital (C) – săptămânal L'HYPONYMIE: MOYEN D'ORGANISATION ET DE DESCRIPTION DÉFINITIONNELLE DANS LE LANGAGE DU MARKETING Cette étude se propose d’établir dans quelle mesure l’hyponymie peut contribuer à une meilleure organisation et/ou description de la langue spécialisée dans certains cas. Hiperonimia ca modalitate de definire lexicografică a termenilor mediacali. Angela (2007).această înţelegere. Săpoiu. Bidu-Vrănceanu. Ana-Lucia Ristea. coord. ceea ce coincide.managusamv. hyponyme. RÉSUMÉ 153 . 2003. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Angela (coord. de contrast. D. Editura Expert. ce qui conduit à l’accumulation des traits sémantiques à la base.St. Eléments de terminologie générale. Mots-clés : sens spécialisé. ce qui fixe la différence entre les traits sémantiques des cohyponymes. sensul termenilor se precizează şi prin relaţiile pe orizontală. notre travail poursuit la démarche d’autres études terminologiques où l’analyse paradigmatique. Circumscrierea sensului pe baza ierarhiilor hiponimice de tip arborescent se realizează. asupra specificului acestei termiologii. Editura Economică.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionar Reviste şi ziare economice Business Standard (Bus. cu restrângerea referinţei. Dicţionar explicativ. Nicolae Al. sur l’horizontale.

while would and should have decreased less drastically. Leech 2003. and most semi-modals are much less frequent than the core modals (for example.4%.2% and 2. and also by Smith (2003: 249) who states that “the rise of [have to] . will. can. there is a small and non-significant increase. Miscellaneous). The results presented by Leech et al. Leech (2003) investigates modal usage in the Brown quartet of corpora. forthcoming). (have) got to and be going to in FLOB). be to. the British and American corpora show a decrease over time (from 1961 to 1991) in the case of every modal (individual modals differ in frequency).. 1987: 128). One of the observed changes in the modal system of PDE is a decrease in frequency of the core modals (see Krug 2000. Smith 2003. and (in BrE) need have decreased drastically.Valentina CIUMACENCO. Quirk et al.” This process can be clearly seen in the development of so-called “quasi-modals” (Coates 1983: 52. Universitatea Liberă Internaţională.5% (H. There is. These results are supported by Krug (2000).4% and L (Mystery Fiction) of 8. Leech 1987: 73). in J (Learned) of 2. On discovering a decrease in the frequency of the core modals in the Brown family of corpora. by no means makes up for the shortfall in must. Core modals vs.gradually usurping the functions of the core modals. Leech‘s results also show that the infrequent modals shall. “semi-modals” (Palmer 1979: 17-18. in BrE. Republica Moldova THE SEMANTIC AND SYNTACTIC DEVELOPMENT OF THE QUASI-MODAL HAVE TO IN ENGLISH Quasi-modal frequency in Present-day English Bolinger (1980:297) once actually observed that “the moment a verb is given an infinitive complement.[1] In the remaining two categories. since they constitute the only coherent class of expressions which can be identified with the help of distinctive morpho-syntactic characteristics. Leech (2003: 229) suggests that perhaps the semimodals are . and observes that the decrease in modal usage is apparent in 13 out of 15 categories ranging from a decline of 31. except can and could which show an increase of 2. some semi-modals are actually declining (for example.e.” The semantics of modals Modality has been traditionally defined as the grammaticalization of the speaker’s opinions and attitudes (Palmer 1979/1990:1-2. that verb starts down the road of auxiliariness. but concludes that this is not the case because. and a similar decline has taken place in the mid-frequency modals may and must. 2002:25). Finally. Discussion on English modality has concentrated on the modal verbs. the NICE properties (see Palmer 1974/1988:16-25. Leech et al. respectively. could and might have not significantly changed.. although semi-modal usage is increasing overall. Gotti et al. there is not necessarily a correlation between the form(s) losing ground and those gaining. 1985:121-128. (forthcoming) also confirm that the modals which show the steepest decline are the less common modals. however. Perkins 1983: 65. (had) better.4%. religion) to a decline of 0. Furthermore.2% (D. quasi-modals Mair and Leech (2006) point out that although many changes involve a competing construction or constructions. ought to. Vihla 1999:17-19). or “semi-auxiliaries” (Quirk et al. Chişinău. i. some 154 . will is about ten times more frequent than be going to). 1985: 137) in the history of English.

need to.e. Leech et al. four central modals – must. is one of these emerging modals. As regards root and epistemic meanings. So there is cline between the central modals and the other verbal expressions of modality. Palmer 1986: 16-17). and it has been suggested that the use of must has been decreasing because of its strong perspective obligation meaning. Semi-modals include marginal modals. and. Smith 2003). the central modals usually allow the change from the active voice to the passive without any change of meaning. some variation between different central modals. Third. 1999:494-495). i. and modal idioms. This behavior is still poorly investigated (Facchinetti et al.gradience. in certain contexts some of them fail the activepassive test. This cline is not only formal but also semantic. Leech 2003. there are no semantic restrictions between the subject and the modal verb. grammaticalization. The subject of this paper. Two reasons are suggested for this. The semantic independence of the subject is reflected in three ways (Quirk et al. and are facing possible competition from rival semi-modals which are increasing in frequency (see Krug 2000. The long-term decline of obligation must has even been connected to a change in the general world view. i. obligation must has decreased in frequency. Krug 2000:4). (be) supposed to and ought to.e. and only the central modals share all the formal features. This category is less common overall than the other modal categories (Biber at al. Mair and Leech 2006. The domain of obligation and necessity The class of English modal verbs have undergone a number of important changes in the history of English. for example. (have) got to.e. whereas in academic prose it is more common marking root obligation. becoming monosemous. 155 . forthcoming). Linguists agree that the most striking semantic properties of the central modals are their subjectivity. Have to is the most common of the semi-modals. Studies on current change suggest that the modals are decreasing in frequency. (had) better. i. According to Myhill (1995) must is associated with unequal power. 2003. according to most sources. replaced the central modals. Especially the central modals have a lower frequency than the central modals of their categories. Perkins 1983:60-61. need. should and ought – as well as six semi-modals – have to. i. have to. the construction with epistemic there is possible. Second. This might be due to the strong directive force this modal has when used in face-to-face interaction. These changes my have contributed to the increasing use of the semi-modals of this group as well. the speaker is involved. however. and as the American society has changed to a more equal one. which fulfill some of the criteria. Researches increasingly believe that many of the semi-modals are showing signs of more modal behavior. There is.e. except must. semi-modals have become better established in this domain and have to a great extent. all the central modals and semi-modals of this category. are used to mark root rather than epistemic senses most of the time (Biber et al. and their lack of subject selection (cf. multi-word verbs. First. Second. The modals of obligation and necessity contain. Hardly any main verbs pass all the three tests. if the other conditions for the passive are fulfilled. First. The same kind of process of democratization has also been suggested for British English by Leech (2003) and Smith (2003). must usually expresses epistemic necessity in conversation. 1985: 126-127). and continue to change in Present-Day English. 1999:489-495. which semantically resemble the central modals but hardly share any of their formal features. it could reflect a general tendency to avoid the face threatening force of expression with an obligation meaning. Smith 2003.

e. it will be found that there no examples before about 1200 …. Table 1. The development of this construction from the older constructions A [sc. She substantially refines but in essence confirms the traditional account. Both accounts share with the traditional analysis the perhaps most important conclusion that the critical period in the grammaticalization of have to is Early Modern English. Five steps in the evolution of deontic have to are proposed by Heine (1993).c. Brinton (1990) offers a detailed grammaticalization study. To have is therefore here … merely a function word. obligation. or ‘auxiliary of prediction’ expressing nothing but duty. i. have to. necessity. that the usage was fairly rare in Middle English and that it became firmly established in Modern English. In an unpublished paper. Arguing for auxiliary status of have to. As for the long term history of have to. I will follow the life of have+to – infinitive from its birth on the Old English period (its actual birth may well have been pre-Old English) to its puberty in the ‘modal’ sense in the early Modern English period. This is certainly one of the reasons why only the former has received a considerable amount of attention in the linguistic literature. compulsion. van der Gaaf (1931:180-188) seems to have been the first to describe the rise of deontic have to as a transition through several stages. He then goes on to argue as follows: But since the verb to have came to function as an auxiliary. with a stronger possession reading such as He that hath little to spende.The evolution of HAVE TO In continuation. hath not much to lose ] and B [sc. so that the word order gradually became have –infinitive-object. and the object in it is no longer an object to have but to the infinitive. I would like to take a look at just one of the semi modals. Deontic have to entered English around a millennium before deontic have got to. Parts of Fischer’s analysis 1994:139-145) do not depart as radically from either the traditional view of Brinton’s account as Fischer’s phrasing sometimes seems to indicate. it tended to have its place immediately before the infinitive just as the other auxiliaries. including discussion of numerous examples from the Helsinki Corpus and from previous research. and it is not possible to ascertain when exactly the idiom appeared for the first time on paper. Possession alongside obligation such as in He has a large family to keep] was very slow. etc. If this word order is used as a criterion. The development of deontic have to (adapted from Heine 1993:41f) Stage I I have a letter [Possession schema] II I have a letter to mail [Purpose Schema: Possession Schema +purpose/goal adjunct] III I have a letter to write [the possessive meaning of have has been bleached out] IV I have to write a letter [have to now functions as a unit lexeme expressing the modal notion of obligation] V I have to write [the object complement can now be deleted] 156 . Visser (1969: 1478) describes its semantics and its historical development: In this type [ s. I have to write a letter] the verb have is void of any idea of possession.

It had to be the same boulder that he and Betty had sat upon so often. Coates proposes the unified meaning of ‘it is necessary for’ for both readings of have to (1983: 55. either the authority of another or the constraint of circumstances. to be necessitated to do something”: 1. The changes involved in the development of the have to periphrasis can be summarized as follows: a) bleaching of the possessive semantics of have. impose the constraint. Have to constructions in Modern English have to (+ object) Most discussions of the modal auxiliaries in Modern English include have to on semantic grounds. can continue deontically with “because she promised to help with the preparations” or epistemically with “because she set out an hour earlier” (Bybee—Pagliuca 1985: 73-74). Coates 1983: 57.[4] For this reason. the deontic source is the speaker. or a feature of the speech of young people (Coates 1983: 57). it is generally agreed that the stages above square with the chronological order of attested construction types. for purposes of politeness. That is. the OED suggests that it is a “kind of Future of obligation or duty”. to be obliged. like many of the modals. As Leech notes (1987: 80). Bybee and Pagliuca 1985: 67). Sentences with have to can also be ambiguous between the two readings: the sentence Ingrid has to arrive before we do. With have to the deontic source is always external to the speaker. the deontic and epistemic meanings can blur in a sentence such as Every clause has to contain a finite verb. from object of have to object of the infinitive. The epistemic meaning of logical necessity for have to is generally considered “rare” (Palmer 1979: 46. primarily the similarity of have to with modal must. [2] There appears to be almost universal agreement about the semantic contrast between have to and must in their obligative reading: must is generally subjective. The deontic meaning is one of duty or obligation: “to be under obligation.[3] That is. Coates 1983: 57. when the speaker wants to 157 . d) change in the function of the nominal object. the occurrence of a finite verb may be dictated by the rules of language (deontically) or it may be necessarily the case (epistemically). Fanny? In these cases. while have to is always objective. have to can express both deontic and epistemic necessity. (1985: 145) note that this usage is now well established in British English: 2. Leech 1987: 79. an “Americanism” (Perkins 1983: 61. didn’t we. b. have to has a future sense. c) (partial) auxiliation of have. 57). with must the speaker is normally expressing his or her authority. and e) extension of the construction to include intransitive infinitives. We had to learn everything for ourselves. My other sister and I have to do all her work. a. 83). This has to be the biggest ant-hill ever seen. a. Like must.While the exact timing of each individual stage has been a matter of considerable dispute (see Brinton 1990 or Fischer 1994). but Quirk et al. b. Here the speaker concludes that something is necessarily the case. but the morphosyntactic differences between the two forms are recognized by the classification of have to as semimodal. not the speaker. however. external circumstances. 1987: 128. have to may be used when the speaker disapproves of the obligation expressed (Palmer 1987: 129) or. Finally. b) fixing of the word order with end position of the object.

duty. whether we agree with ‘em or not. Fleischman 1982: 59. Still. Huddleston’s (1980) study shows that even the modals do not function as a coherent group syntactically. is rarely discussed in synchronic grammars of English. cf. but with have to. using his criteria. preponderantly or exclusively. While it is beyond the scope of this paper to determine the syntactic status of have to. rather than two clearly defined classes. compels the children. Leech 1987: 79. I have some questions to ask you. Leech 1987: 96. Visser (1969: 1482) observes that “nowadays obligation without possession is also expressed in constructions that have the object between have and the infinitive” (6d): 6. while on the other. or an internal drive. van der Gaaf (1931: 184. one expressing duty. I felt I had to see you. We mustn’t talk politics on this pleasant evening. b. The have + object + to V construction. b. a. a. must is the “normal” and stronger form in the epistemic cases (Leech 1987:83). either past deontic or past epistemic: 5. Coates (1983: 54) asserts that it has none of the seven defining criteria of modal auxiliaries.represent “his wish as objective necessity” (Curme 1931: 395. Perkins 1983: 61. most would agree that have to is at least partially grammaticalized in Modern English. Have to may contrast with must in the logical necessity reading. Through the years she sensed that something like this had to happen some day. b. and one expressing. the distinction in meaning between the two constructions remains unclear. In (3a) the speaker seems to be compelling the children to eat an apple. While van der Gaaf (1931: 186) asserts that the pure meaning of obligation correlates exclusively with the order have to V (+ object) (6c). some outside authority. or necessity. My children must eat an apple after their meals. not negates the predication. 158 . 172-173). because I want you to know the truth. Compare the following examples from Haegeman (1980: 3): 3. They don’t have to work for a living. My children have to eat an apple after their meals. obligation. and they are usually considered to be quite separate constructions syntactically. see also Harris 1986: 355) suggests that in Modern English. unlike must. We have to obey orders. exhibiting auxiliary and modal features to a lesser or greater extent. Palmer 1979: 94-95. echoed by Visser 1969: 1478. c. Van der Gaaf (1931: 180-183. The OED gives the following definition for have + object + to V: “to possess as a duty or thing to be done. While some semantic similarity is recognized. With object and dative inf. Coates 1983: 55. The morphosyntactic status of have to is considerably less clear than that of must . Perkins suggests (1983: 61) that have to is used when the statement is based on empirical evidence over which the speaker has no control. a. Perkins 1983: 62. have to has a past tense form with the past time meaning ‘it was necessary for’ (Coates 1983: 56-57. obligation. Ursula was happy to have somebody to look after. Palmer 1987: 129). too. or necessity in addition to possession (6b). followed by Visser 1969: 1474-1482) establishes three semantic subclasses of the construction: one expressing pure possession (6a). 1987: 130): 4. not negates the modality (Antinucci—Parisi 1971: 35. while in (3b).[5] The two forms also behave differently under negation: with must. expressing what is to be done by the subject”. Finally. there appears to be a continuum of verbal forms from full verb to auxiliary. though it is believed to be diachronically related to the have to V (+ object) construction. 57. On one hand. have to is “to all intents and purposes an auxiliary”. a. b.

My children are having to eat an apple after their meals). (1985: 225).”—”Well Elsa. At any synchronic state of the language. When the nominal object follows the infinitive. Kruisinga 1931: 379. 1987: 128-129). 93. However. “I suppose Maud could go. Coates (1983: 55). with the progressive of have to (e. Kruisinga (1931: 380). Jespersen 1940: 226). and two matching corpora of British English. exists besides these grammaticalized forms in its original full verb state.”—Elsa has her dinner to get. Coates 1983: 56). Jespersen (1940: 226-227) later treats the infinitive in the have + object + to V construction as “retroactive”. as governing the preceding object. and the infinitive also differs in this construction. but Kirchner (1952: 384-86) contests this. for example. not of have. again from 1961 and 1991-2. and the syntactic analysis of the construction is almost identical to that given to the have to V (+ object) construction. the possessive have + object + infinitive construction. 159 . In contrast. Visser (1969: 1478). [3] See. that is. it is seen as the object of the infinitive. The nominal object is thus seen as the object of the infinitive. NOTES [1] The term ‘Brown quartet‘ refers to four comparable corpora: the Brown Corpus and Frown (Freiburg-Brown) Corpus from 1961 and 1991-2. Such a clear contrast does not exist for me. he has yet to learn how to laugh at himself = ‘he has not yet learned to laugh at himself’.”—”Maud has her rooms to do. the object. 106-107. and Leech (1987: 79. when the nominal object is placed between have and the infinitive. it is considered the object of have. Antinucci—Parisi (1971: 35).” In many cases the meaning of ‘possess’ in have is more or less weakened (cf. Haegemann (1980) argues that while with have to in the simple tense the speaker denotes an outside authority. respectively. These corpora each contain a million words in fifteen written text types. Conclusion The development of quasi-modals in English is part of an ongoing process of grammaticalization in which full verb constructions are developing into verbal periphrases. Curme (1931: 395).g. 106) prefers the classification “dynamic” to “deontic” modality for this usage. while have + object + infinitive is only partially grammaticalized. The development of the have to construction is a particularly rich example of this process. Quirk et al. 82-83). The syntactic relationship of have. while the latter preferably receives a dynamic (deontic) reading (‘It is necessary for you to be mad in order to do that’). Palmer (1979: 9293.d. suggesting that it is a substitute for the negative: thus. have to (+ object) is now almost fully grammaticalized. [4] Because authority lies outside the speaker and the statement is not performative. And the source for both of these constructions. Palmer (1979: 58. which have traveled different distances down the road towards verbal periphrasis. one would expect to find verbal periphrases in various stages of development. then. LOB (Lancaster-Oslo/Bergen) and FLOB (Freiburg-Lancaster-Oslo/Bergen). and the infinitival phrase is considered the object of have. [5] Contrasting the sentences You must be mad to do that and You have (got) to be mad to do that. because in Early Modern English the original construction seems to have split into two separate constructions. Palmer (1979: 46-47) argues that the former preferably receives an epistemic reading (‘I believe you are mad to do that’). and the infinitive is taken as an adjectival or adverbial adjunct to the object. respectively. the speaker disclaims any commitment as to the imposition of obligation (cf. [2] Jespersen (1940: 206) argues that have to with yet (or still) has a pure future meaning. Of the two constructions with modal meaning.

in: Jacek Fisiak (ed. An historical syntax of the English language III. S. Have to and progressive aspect. Otto (1940). Greenbaum. The English verb. 4. Groningen: P. En suivant une récapitulation des traits sémantiques et du statut syntactique pour les deux constructions de l’anglais moderne. Coates.) London and New York: Longman.Th. 292-299. Une compréhension complète de l’origine et du développement de have to dépend de la détermination de la relation synchronique et diachronique des deux structures telles I have a letter to write et I have to write a letter. Modality and the English modals.J. seulement la deuxième structure a été considérée périphrase verbale. RÉSUMÉ La grammaticalisation des auxiliaires modaux de la langue anglaise a été minutieusement étudiée tandis que l’évolution des quasi-modaux a été presque omise. Part II English accidence and syntax 1. (1999). Manfred (2000). (1931). Brinton. Brill. (1999). Joan and William.Cross-linguistic comparison and the development of grammatical meaning. Linguistic Insights. Pagliuca (1985). M. F. Kruisinga. A comprehensive grammar of the English language. 3rd] edition.R (1987). 28. (2nd [i. London and New York: Longman. London: Frances Pinter. Bybee. Rodney (1980). grammaticalisation. Liliane (1980). malgré leur similitude fonctionnelle. Jennifer (1983). le présent article étudie l’apparition du quasi-modal have to suite à l’évolution de have + to-infinitive dès sa naissance en ancien anglais (sa véritable apparition pourrait être antérieure à l’ancien anglais) jusqu'à sa puberté au sens « modal » de la première période de la langue anglaise moderne. Bern:Peter Lang. Johansson. & Finegan.. Variation in Central Modals: A Repertoire of Forms and Types of Usage in Middle English and Early Modern English. English studies 13: 176188. Leech. Amsterdam:Rodopi Visser. (1969)..R (1979). F. R. &Lima. E. G. Facchinetti. Emerging English modals: A corpus-based study of grammaticalization. The Longman Grammar of Spoken and Written English. Palmer. Vihla. La structure –source est restée. E. Beon and habban connected with an inflected infinitive. 5th ed. Haegeman. Part V: Syntax. F. 23. (1931). Dans le contexte du développement des périphrases verbales en général. M. Perkins.. des traitements très différents. M. A modern English grammar on historical principles.). périphrase verbale. W. Noordhoff. Huddleston.). Quirk. in: Gunter Brettschneider Christian Lehmann (eds. in: Sidney Greenbaum—Geoffrey Leech— Jan Svartik (eds. van der Gaaf. 59-83. Palmer. The differentiation of statives and perfects in Early Modern English: The development of the conclusive perfect. auxquelles on avait accordé.). R. M. LE VERBE QUASI-MODAL HAVE TO EN ANGLAIS: VALEURS SEMANTIQUES ET SYNTAXIQUES 160 . S. Dury. London and New York :Longman. Jan. Dossena. Jespersen. (Longman linguistics library. Journal of English linguistics 14: 1-5. le verbe notionnel have+complément+structure infinitivale à sens possessif . Geoffrey. Laurel (1990).) London and New York: Longman. Modal expressions in English. Meaning and the English verb. Leech. notre étude propose le développement de ces deux constructions à partir d’une source unique. Fourth volume. ces constructions ont atteint des étapes différentes de grammaticalisation dans l’anglais moderne. Helsinki. non-grammaticalisée. Krug. Croom Helm: London. Svartvik (1985). Conrad. (2002). Leiden: E. dans le passé. Mots-clés : verbe notionnel. Harlow:Longman. Wanna and the gradience of auxiliaries.) (Longman linguistics library.. Sidney. Mais. Randolph. Geoffrey (1987)... Dwight (1980). Michael (1983). Berlin/New York: Mouton de Gruyter. Leech.. Criteria for auxiliaries and modals. Gotti. Medical Writing: Modality in Focus.. Languages and Computers: Studies in Practical Linguistics. D. 65-78. A handbook of present-day English.REFERENCES Biber. verbe quasi-modal. Paper presented at the 6th International Conference on English Historical Linguistics. The semantics of the modal auxiliaries.e. London: George Allen & Unwin. Bolinger. en soi.

iar la televiziunile private prin tabloidizarea emisiunilor de ştiri. Între aceştia. Tendinţa de „relaxare” a discursului jurnalistic nu a trecut neobservată. 10). care. cu alte cuvinte. ceea ce presupune adoptarea unor strategii persuasive cu impact maxim asupra publicului cititor. în ultimii ani. iar persoanele şi evenimentele deopotrivă tind să fie descrise ca reprezentări sau exemple ale unui univers mitic. Persuasiunea pe care o implică orientarea spre registrul melodramatic nu se poate realiza fără a pune în mişcare resortul pasiunilor. în România cel puţin. cutremur / seism. În structura ierarhizată a acestui câmp. Între exigenţa relatării cât mai adecvate la realitate – ceea ce ar împlini satisfăcător dezideratul exprimării adevărului – şi tentaţia senzaţionalismului se creează o tensiune. evenimentele sociale. Una dintre cele mai evidente consecinţe ale reorientării către o variantă „soft” în prezentarea ştirilor în presa scrisă şi în cea audio-vizuală este şi tratamentul în cheie melodramatică a evenimentelor selectate. inclusiv în presa populară. genocid. ceea ce.Gabriela DUDA Universitatea Petrol–Gaze din Ploieşti SEMANTICA DEZASTRULUI Presa scrisă şi audio-vizuală cunoaşte. catastrofă. Chiar şi un domeniu ca cel economic. prezintă lumea ca şi cum ar fi guvernată de forţe şi valori morale şi emoţionale. calamitate. prin regândirea politicii editoriale în sensul unei diversificări tematice şi a unei mai mari flexibilităţi a discursului jurnalistic. totuşi nu mai puţin primejdioasă pentru că ecranează comunicarea eficientă. evenimentele sportive. prin definiţie. flagel. fie modificări importante la nivelul discursului jurnalistic. anume „ştirile se reduc la emoţii”: Estetica melodramei. dezastru. reclamă sistematic tabloidizarea[3]. poate fi tratat în presă dintr-o perspectivă melodramatică: planul iniţiat de ţările-locomotivă ale Uniunii Europene de susţinere a monedei comunitare. 161 . o tendinţă tot mai accentuată de ştergere a diferenţelor dintre „presa serioasă” şi „presa populară”. generici. de interes pentru opinia publică: politica. în toate mijloacele de comunicare. cercetătorii fenomenelor media din spaţiul românesc înregistrând fie consecinţele directe asupra modului de selectare şi prelucrare a elementelor informaţionale în cazul ştirilor[1]. de necontrolat. fără a se face recurs la principiul întemeietor al presei de tip popular. EvZ. economice. Alături de viaţa publică şi privată a vedetelor. expresie a unei aşa-zise noi limbi de lemn[2]. faţă de care avalanşă. euro. se remarcă prin sobrietate şi eficienţă comunicaţională. ocultat de o clişeizare compactă. care susţine tot ceea ce se întâmplă[4]. viitură sunt termeni hiponimici[6]. al aprehensiunilor care îi animă pe oameni. un loc important îl deţin termenii care fac parte din câmpul lexical[5] „nenorociri majore”. uragan. vizibilă în selecţia termenilor de caracterizare a realităţilor comentate. 05. devansând cu mult alte zone ale realităţii. Planul „şoc şi groază” ridică moralul euro. al sentimentelor puternice. specifici. România liberă). 11. în special cele din lumea fotbalului. a fost numit de jurnalişti „şoc şi groază” (cf. domeniu predilect al presei mondene şi de scandal. cataclism. tsunami. diferită de cea articulată în anii totalitarismului. la unele ziare (Evenimentul Zilei. urgie sunt termeni hiperonimici. s-a tradus. etern. cu o frecvenţă semnificativă în discursul jurnalistic de relatare.

urgie etc. genocid este definit prin semul „provocat de cauze umane”. b) cu sensuri contotative. atunci cînd are loc un transfer de nume de la domeniul „nenorociri majore” la alt domeniu al realităţii (umane sau obiecutale). uragan. reprezintă elemente de caracterizare a melodramei jurnalistice. 235). el nu contrazice/anulează neapărat realitatea prin cuviinte. eventual metaforele hiperbolizante. dezastru intră în seria de sinonime formată din termenii generici calamitate. în cazul unor termeni. termenii acestui câmp lexical manifestă o disponibilitate variabilă faţă de întrebuinţarea cu sens figurat. Indiferent de tipul de discurs – presă scrisă sau audio-vizuală –. – subclasa cutremur / seism. Întrebuinţarea ca hiperbole a acestor substantive presupune şi considerarea lor ca metafore[8] şi. doar întrebuinţările cu sens metaforic sau hiperbolizant. în timp ce subclasa avalanşă. În primul rând. care intră aproape obligatoriu în constituiţia discursului tabloidizant. În al treilea rând. care aparţin limbajului popular. în funcţie de semul variabil luat în consideraţie: – subclasa seism. în acest caz. ca sinonim este indicat termenul catastrofă (p. ceea ce înseamnă că termenii acoperă exact realităţile desemnate. În DSLR. tsnuami. din punct de vedere lexical. sunt susceptibili de un uzaj hiperbolizant sau metaforic mai ales termenii specifici. tsunami. anumite valori metaforizante sau hiperbolizante s-au fixat ca formule de caracterizare pentru anumite domenii. Problema este aceea că jurnalistul foloseşte întotdeauna aceleaşi cuvinte pentru a caracteriza aceleaşi realităţi. de fapt. cel puţin în accepţia pe care l-au dat Orwell şi. termenul hiponim tornadă este folosit foarte rar cu sens figurat şi. Dacă un jurnalist foloseşte formularea „viitura le-a luat oamenilor toată agoniseala de-o viaţă”. în funcţie de anumite seme variabile / specifice[7]. tratamentul termenilor din câmpul lexical „nenorociri majore” este diferenţiat şi complex. nu toţi termenii din câmpul lexical „nenorociri majore” sunt reprezentativi pentru limbajul jurnalistic: de exemplu.În afară de semul comun „cu consecinţe distrugătoare foarte grave”. mult mai târziu. favorizând clişeizarea. avem de-a face cu metafore hiperbolizante[9]. Foarte frecventă este şi întrebuinţarea substantivelor din seria „dezastru” ca metafore propriu-zise.294). catastrofă. În consecinţă. Françoise Thom. Aş fi reticentă în a caracteriza asemenea uzaje drept manifestări ale unei „noi limbi de lemn” (jurnalistică. termenii hiponimici se grupează în subclase. care uneşte toţi aceşti termeni într-un câmp lexical. Un termen poate fi inclus simultan în mai mult subclase. presupune existenţa unui proiect ideologic ocultat de cuvinte: realitatea descrisă prin cuvinte nu are. uragan este caracterizată prin semul „intensitate variabilă”. Termeni generici Dezastru Termenul dezastru primeşte în DEX definiţia „nenorocire mare”. de data aceasta). (p. În al patrulea rând. orice limbă de lemn presupune inevitabil clişeizarea compactă. flagel. viitură. – termenii avalanşă şi genocid se caracterizează prin semul „cu consecinţe distrugătoare asupra oamenilor”. Petru alte precizări sunt necesare. termenii generici prăpăd şi grozăvie. prin semul „intensitate maximă”. genocid. pentru că acest concept. 162 . nicio legătură cu planul referenţial la care cuvintele pretind că se raportează. viitură este caracterizată prin semul „provocat de cauze naturale”. de aceea prezintă un interes limitat în această discuţie. dar nu orice formă de clişeizare poate fi echivalată cu o limbă de lemn. În al doilea rând. distingem două posibilităţi de întrebuinţare a acestor termeni: a) cu sens denotativ. celelalte hiponime ale câmpului lexical „nenorociri majore” au ca sem diferenţiator „cu consecinţe distrugătoare asupra oamenilor şi a mediului natural / construit”.

23. 10). 19.” (www. a termenului dezastru este dificilă.agenda.04.monitorulneamt.bacauexpres. calificarea situaţiei din sistemul românesc de sănătate ca „dezastru” o face Dumitru Costin. – „Mihai Stoichiţă se teme de încă un dezastru cu Astra. ca hiperbolă. aceasta este o dificultate care poate apărea în cazul tuturor termenilor generici.05.Neacreditarea spitalului judeţean [din Botoşani] (www.10). 06.ro. . preşedintele BNS. 26. în această situaţie. . În cazul jurnaliştilor. 2010). 5. atunci se poate vorbi de un posibil tratament hiperbolizant al termenului. . DEZASTRU. – „Presa germană de ieri a calificat la unison. 04. 05. galeria dezlănţuită!” (www. termenul este determinat. 3. În al doilea articol.ecomagazin. 07).ziare. 10).ro. ţinând seama de funcţia persuasivă a titlului. s-ar putea deduce că utilizarea susbtantivului dezastru le aparţine jurnaliştilor. În ambele exemple. 13. 09). În primul articol.prosport.ro. după meciul pierdut la Alba Iulia. de cele mai multe ori. care au în constituţia lor semantică semul „intensitate maximă”: – Sindicaliştii acuză dezastrul din Sănătate (CR. 05. FCM BACĂU !!! (FCM Bacău – FC Snagov 2 la 4) (www. dezastru apare în titlu. 24.10). 13. o platformă petrolieră a explodat (www. b) În cazul întrebuinţării ca metaforă hiperbolizantă. violenţe în tribune. amplificând peste măsură în mod conştient gravitatea situaţiilor descrise.Dezastru pentru PNL în Maramureş (www. Dacă însă jurnaliştii nu supralicitează. 11. – Dispar albinele: Duc pesticidele la un dezastru biologic?(www. 09). 04. 04. 2010). iar termenul are o funcţie pur descriptivă. 10). în pragul unui dezastru ecologic (www. – DEZASTRU PISCICOL PE LACUL LATEŞ (www.net.opiniicetatenesti. 27. – Dezastru aviatic in Brazilia (www.10). termenul „dezastru” apare fie nedeterminat (în special în discursul jurnalistic sportiv) – „FC Timişoara – CFR Cluj 0-3! Dezastru pe teren. – Marea Britanie. fie determinat de un adjectiv relaţional sau de indicarea domeniului de aplicaţie a caracterizării: – Dezastru muzical: Loredana cântă cu Salam (www.a) Situaţiile în care termenul dezastru este folosit în presă cu sens propriu sunt foarte numeroase... caracterizarea ca 163 . 05. RUŞINE.muzicabuna. 6. intră şi componenta deciziei subiective de comunicare a vorbitorului[11]. dacă aceştia supralicitează cu scop persuasiv (eventual.UMILINŢĂ.jurnalulbtd.ro. ar fi un dezastru pentru judeţ Dificultatea de a decide asupra întrebuinţării cu valoare hiperbolizantă a termenului constă în aceea că în definirea hiperbolei. iar calificarea prin termenul dezastru implică specificarea „situaţie cu consecinţe extrem de grave”. jurnalistul doar preia termenul. care indică domeniul de activitate cu posibile accidente de mari proporţii: – Dezastru ecologic în SUA.08.realitatea. de un adjectiv relaţional[10]. 10). manipulatoriu). 07. înfrângerea suferită de coaliţia condusă de Angela Merkel drept un «dezastru» [.ro. atunci avem de-a face cu întrebuinţarea cuvântului cu sens denotativ. ca figură de gândire.ro.04. Există contexte în care distincţia dintre întrebuinţarea cu sens denotativ şi cea cu sens conotativ.ziaruldeiasi. 18.] electoral” (EvZ. De fapt.ro.com..ro.09).

În raport cu titlul care conţine termeni ca dezastru. atunci când este utilizat metaforic pentru a caracteriza persoana.money.10).ro. .07.Calamitate! (www. 21.] (www. calamitate. 3. dar declaraţia medicului nu este reprodusă în cuprinsul articolului.Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul”: Capitala – un dezastru urbanistic (www. 29. avem mai curând utilizarea cu sens denotativ decât cea cu sens figurat. hiperbolizant.obiectiv.ro.. ca determinant pentru substantivele asigurare.ro. . şi în acest caz.Mai mulţi fermieri din judeţul Vaslui. 12.ro. ca de altfel şi ceilalţi termeni generici.] au dat în judecată Guvernul şi Ministerul Agriculturii. Un comportament conotativ similar cu termenul dezastru îl are substantivul calamitate. să-l motiveze pe cititor să parcurgă articolul.08.ştirileprotv. jurnalistul mizează pe impactul emoţional şi.06.agenda. într-un fel.. în asemenea cazuri.ro.09). ca metaforă. dezastru.ro. 10). 14.susa de ştiri. apare cu frecvenţă foarte mare în titlu. dacă realităţile obiectuale sunt caracterizate ca „dezastre”: – Drumuri Sapard – un adevărat dezastru (www. O calamitate! (www. [. a) Spre deosebire de alţi termeni generici din câmpul lexical „nenorociri majore”. dezastru care loveşte o comunitate” (p.126). care să îndreptăţească recursul la specificarea amintită. prag. limbajul jurnalistic preia un uzaj frecvent în limbajulcomun familiar: Green [antrenor] e o calamitate! (www. calamitate apare foarte frecvent.Triumful banului în vreme de calamitate (www.05.10). cât şi cu sens conotativ. cataclism.09). termenul „calamitate” (ca şi dezastru) apare predilect în jurnalismul sportiv: În Africa de Sud e dezastru.30. zonă: .ro. textul intitulat nu face decât să expliciteze folosirea unor asemenea termeni generici şi. maxim pe care un asemenea termen îl are asupra cititorului.10).Suntem tot mai aproape de starea de calamitate în agricultură (www.„dezastru” a neacreditării spitalului judeţean din Botoşani este pusă pe seama directorului de la Direcţia de Sănătate Publică a judeţului. 10. De aceea.lei (www. . .09).itbox. 03.06. supus.. 26.ro.gds. persuasiv. există în articol suficiente elemente cu caracter descriptiv (referitoare la consecinţele foarte grave ale neacreditării spitalului). . 26. pericol. .07.spot.stiri. Termenul dezastru cunoaşte în limbajul familiar o întrebuinţare specifică.mediafax.. o extensie a acestui tip de transfer semantic are loc în limbajul jurnalistic.10) Este semnificativă frecvenţa cu care termenul calamitate este invocat în limbajul jurnalistic ca descriptor pentru un domeniu economic ca agricultura. cu toate acestea. atunci când se aplică persoanelor („Eşti un dezastru!”).eu.Agricultura ”de calamitate”– cea mai rodnică îndeletnicire a băieţilor deştepţi (F. 16 06. Întrebuinţat cu sens denotativ. cu sens denotativ.09).Stare de calamitate în Timiş? (www. a termenului dezastru. 01.Guvernul: Calamitate în agricultură în 34 judeţe şi despăgubiri de 500 mil. 3. b) Ca metaforă hiperbolizantă. în consecinţă. stare. Calamitate Termenul este definit în DEX ca „nenorocir.fonduri-finantari. .ro.08). variaţiilor climatice dezastruase.. deoarece nu a fost declarată stare de calamitate în acestă parte a ţării [. 164 . prin natura activităţilor desfăşurate.11. 08).06. catastrofă etc.

ro. 19. o/ce catastrofă!”. trec din clasa termenilor nonevaluativi/de clasificare în cea a termenilor evaluativi axiologici şi nu mai pun în valoare decât conotaţia depreciativă/meliorativă.indexstiri. un/ce dezastru!”.presaonline. 14. 2010).ro. nenorocire. decretat „catastrofă feroviară” (www. 8.ro.09).01. 14.] va fi o catastrofă dacă nu vom învinge România. – „Mihai Stoichiţă: «Pare catastrofă..ro. 2010). Utilizat cu sens metaforic.. ca sinonime sunt indicaţi termenii: dezastru. 21. 06.apropo.. umanitar etc. 08).ro. Semul comun „cu consecinţe foarte grave” se păstrează dacă termenii sunt întrebuinţaţi ca metafore pentru nume de obiecte: 165 . calamitate şi tragedie. 05. 08. termenul catastrofă apare întotdeauna în limbajul jurnalistic însoţit de un adjectiv relaţional sau de specificarea domeniului de aplicaţie. cu sens negativ. – Catastrofă feroviară cu un transport Dacia (www.ro. asupra unor cuvinte ce denumesc realităţi obiectuale sau persoane („X e o catastrofă!”).catholica. feroviar. 29. Întrebuinţarea termenului catastrofă cu sens propriu. – Dupa criza economică. 09).Catastrofă În DEX termenul este definit ca „eveniment tragic de mari proporţii. – Inventatorul pilulei deplânge „catastrofa” demografică (www. 2010). 10. un primar catastrofă pentru Năvodari (www.napocanews. dar numai „catastrofa de X”. b) În special jurnalismul sportiv sau presa mondenă uzează şi abuzează de termenul catastrofă ca metaforă hiperbolizantă: – „[. fără o altă determinare adjectivală este mult mai puţin uzitată: – Tăierea pădurilor din România a atins nivelul de catastrofă şi în ariile protejate (www. ce/o calamitate!”. (p. cu urmări dezastruase”. spun criticii de film” (www. dar nu trebuie să ne pierdem dinainte încrederea în forţele noastre.ro. dă undă verde verificării la domiciliu a persoanelor aflate în concediu medical (www.info-sport. 18.]. demografic.) care. 19. Ca şi în cazul altor termeni (nume de animale. un număr limitat de adjective care pot fi ataşate termenului catastrofă: aviatic. 04. 10). „X. dar nu e»” (www. prin schimbarea clasei contextuale. Mai important este să observăm că sintagmele compuse din substantivul catastrofă + adjectiv relaţional indică întotdeauna întrebuinţarea cu sens denotativ. 06. 2.04. Cseke Attila. 01. Uzajul în registru familiar al limbii române înregistrează formulările „X. 09).ro.ro.144) a) Cu sens denotativ. ca şi în cazul termenului dezastru. termenii dezastru. substantivul catastrofă se deosebeşte de substantivele dezastru şi calamitate în ceea ce priveşte comportamentul sintactic.acasatv. 09) Ca şi termenii calamitate şi dezastru.replicaonline. 8-9. –„Catastrofa de la Sănătate”. Există. Nicolae Matei..newsiasi. a substantivului: – Impactul groaznic de La Scînteia. termenul catastrofă este valorificat în discursul jurnalistic cu întrebuinţarea metaforică din limbajul familiar. care presupune transferul acestui termen axiologic. a spus Malouda. calamitate şi catastrofă îşi pierd ca metafore cu aplicaţie la clasa substantivelor nume de persoane semul comun 'cu consecinţe foarte grave' şi acutalizează conotaţia „de calitate foarte proastă”: – La un pas să lase oraşul fără căldură şi apă caldă. nume de profesii etc. [. ne paşte catastrofa financiară!(www.euroactiv. pentru L’Equipe” (www. „X.2010) – „Debutul lui Kylie Minogue la Bollywood – o catastrofă. 09. niciodată *„dezastrul/calamitatea de X”.

poluarea (de orice fel). 2010) – Febra aftoasă – noul flagel al începutului de mileniu (www. local. evidentă: (a) – Urgie de la lumânări – un mort şi apartamente făcute scrum (www. intenţia jurnalistului de a supralicita efectul dramatic este. 10. 10). o catastrofă ce pândeşte sub oraş (http//: constanta. 383).) este definit mai general ca (a) „nenorocire care se abate asupra a ceva sau cuiva” şi într-o accepţie mai restrânsă ca (b) „dezlănţuire violentă de forţe ale naturii. 22. ziaruldeiasi. atât scrisă. Flagel Termenul flagel intră în câmpul lexical „nenorociri majore” cu sensul figurat de calamitate..02) – Violenţa asupra copilului.ro.com 30. 05. 07. 07) Urgie În DEX termenul urgie. 04. un adevărat flagel pentru constănţeni (www. 12.ro. – Pornografia infantila – Flagelul societăţii moderne (www. 08.ro.ro.ro). 2010). – Drumuri Sapard – un adevărat dezastru (www. 23. – Dosar – Traficul de persoane: UE lupta cu un flagel ce aduce profituri uriaşe (www. 12.– Tunelul CFR. 10. 04. 01. 166 . totuşi cu consecinţe sociale semnificative pentru o comunitate: – Cornelius Nicholson a prezentat „Drogurile.telgrafonline. 2010). flagel al lumii moderne(www.ro. 08). 08) – Politizarea. prin specializare semantică flagel devine sinonim cu boală. 09).ziuaveche. 01) – Mafia pieţelor – un flagel greu de stârpit (A. 4. acest flagel al lumii moderne” (www. traficul / consumul de droguri. Presa. 03. 02. 2010).gds. – Medvedev: Alcolismul în ţara noastră este un flagel naţional (www. – Urgie la asociaţii [de locatari] (www. specificat (pop.ro. traficul de persoane. 08.mediafax. epidemie. 8. atingând pragul clişeizării. 03. 12.02. cu referire de obicei la viaţa cotidiană. aparţinând lexicului popular. 1139). terorismul – sau limitat.de.ro. – Pedofilia – un flagel greu de combătut (www. 09) – Zgomotul. 07). cât şi cea audio-vizuală. un flagel devastator (CR.fonduri-finantari.monitorulneamt. metafora „flagelului” este una dintre cele mai comune. molimă. 19. – Coruptia. 03.ro. valorifică mai rar prima accepţie. prostituţia infantilă.eu. p.ro. 08). de vreme ce termenul este folosit aproape automat atunci când discursul jurnalistic atacă teme de interes planetar – alcoolismul.dw-world.ro. să apară în contexte referitoare la viaţa economică sau cea politică: Urgie pe bursă: 60 de brokeri concediaţi in zece zile (www. 8. (b) În retorica emfatică practicată în media. 20. 15. 12. 14.roportal. un flagel al societăţii româneşti (http//:2005.informatia. 04. obezitatea.ziare.euractiv. un flagel planetar (RL. dezastru (DEX.ziaruldeiasi. prăpăd” (p.ghimpele. 2010) – Poluarea sonoră. Este neobişnuit însă ca acest termen. 6. 9. în acest caz. 01). 25.

2010). iar jandarmii.ro. (www.portal. frecvenţa uzajului său cu sens metaforic compensând domeniul foarte limitat de aplicaţie a termenului cu sensul său denotativ. 12. năvală (de.4news. 10). Varietatea acestor determinări face ca termenul avalanşă să apară în contexte dintre cele mai variate. 27. – Vaslui: Avalanşă de bolnavi. copacii etc. – Urgie pe şosele: între Bucureşti şi Braşov nu s-a circulat noaptea. 02. 04. 10).ro. 11.02.). 04. – Avalanşă de oameni ai străzii în spitale (www. 09). 2010).ro. 12 02. http:// observator. al oraşului în care se întâlnesc asemenea fenomene).ro. 06. nu putem face abstracţie de întrebuinţarea curentă a termenului cu sens figurat în limbajul comun (cf. 12. 2010). 7. Oprescu şi sărăcia. – Urgie pe şoselele din Bănie (www. constelaţie. Antonescu şi bunul simţ. în consecinţă simţit ca având un plus de expresivitate. 24. mai concret.ro.apropo. – Avalanşă de note mari la tezele unice (www. 11.ziare. 09). „avalanşă de reproşuri”). este preferat de jurnalişti în titrarea unor articole sau ştiri de comentariu despre dereglările climei sau despre fenomenele meteorologice severe (În plină urgie.edu. 20. Rodica Zafiu vedea în utilizarea termenului avalanşă în limbajul publicistic un reflex al limbajului totalitar de dinainte de 1989.)” (DEX. cu subtitlul: Salvamontiştii avertizează asupra pericolului de avalanşă în munţii Bucegi şi Făgăraş. avalanşă se subsumează clişeelor cantităţii[13]. 02. în măsura în care. cât şi din clasa termenilor care desemnează persoane: – Avalanşă de voluntari la plantat copaci (www. Cutremur În DEX termenul cutremur este definit ca „Mişcare puternică şi bruscă.com. 01. lavină” (p. evantai. al judeţului.agerpres. orizontală sau de torsiune a scoarţei pământului. (b) Întrebuinţat cu sens figurat. termenul avalanşă este definit „cantitate mare (de. 12. 2010). 09). provocată de dislocări subterane.ro. 76): (a) Cu acest sens denotativ. de erupţii 167 . ciao.9am. 10). dupa Sf.ro. pompierii şi SMURD sunt pe baricade. întâlniţi în cale). 76) şi primeşte obligatoriu determinări. mănunchi sau noian.. www.1. p... – Urgie în Dolj şi în Olt! Zeci de maşini au rămas înzăpezite (http:// craiova. verticală.07) B) Termeni specifici Avalanşă În DEX termenul avalanşă este definit ca „masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte şi se rostogoleşte la vale (ducând cu sine şi pietrele. Determinările sunt selectate atât din clasa termenilor care desemenază obiecte / abstracţiuni – Avalanşă de internări.videonews.time. panoplie. – Risc de avalanşă în Făgăraş şi Bucegi (www. în care termenul urgie este urmat de o determinare locală (numele regiunii. 2. 07) – Un articol intitulat Avalanşă electorală: Vadim şi mafia.antena1. alături de termeni ca paletă. termenul avalanşă este întâlnit în relatările referitoare la accidente montane: – Schiorul surprins de avalanşă la Bâlea Cascadă a fost găsit mort (www. 20.(b) Termenul urgie.ro. 24. În text se precizează: „A început avalanşa de clipuri electorale ale candidaţilor la preşedinţie” (www. Berceanu demite directorii de la „Drumuri”.ecomagazin. Gheorghe (F.2010). cancan. la Spitalul Clinic de Urgenţe din Iaşi.iasiplus. cu care sunt titrate numeroase articole/ştiri de sezon: – Urgie în Maramureş (www.ro. cu toate acestea.03.ro. Se poate detecta chiar un titlu-clişeu. 24.ro. 3. 21.glasulmaramuresului. 2010). la Spitalul Judeţean de Urgenţe (www.ro. 16. 03. – Urgie in Argeş (Judeţ paralizat de viscol)..

08. care desemnează nenorociri provocate de cauze naturale.telegrafonline. fior. 06. 07). teamă. 07. 21. După cum indică exemplele care urmează. panică” (p. 24.forum. 03).ro. de pildă. ce presupun schimbări bruşte şi semnificative de situaţie.] (www.ro. ext. ziare. 08).net.. – „Pornit de pe Wall Street. – Demisia lui Remeş. 418) – fixează ca element diferenţiator de descriere semantică a termenului „număr foarte mare de victime”. cutremur desemnează evenimente seismice de intensitate variabilă: Puternic cutremur in largul insulei indoneziene Java (www. – „Cutremurul provocat la Constanţa de gruparea S. etnic etc. 07). „cutremur politic”.vulcanice: seism”.hotnews. – Cutremur pe scena politica vrânceană! [. 19. 10). 09). 03). de gradul 7] pentru administraţia gălăţeană»” (RL. 28. groază. 09. 10. termenul genocid se referă la existenţa unor cauze umane care provoacă dezastrul. (b) Întrebuinţat cu sens figurat. frică. – Cutremur politic în Ungaria? (www.ro. Definiţia din DEX – „Crimă comisă cu intenţia de a distruge un grup uman. Anumite sintagme în care substantivul cutremur intră cu sens metaforic s-au clişeizat ca. 05). 26.. 7. sensuri fig. sensul figurat al termenului genocid se materializează ca hiperbolă. atunci când discursul jurnalistic are ca obiect realităţi sociale sau categorii umane vizate de măsuri (considerate) defavorabile. acest veritabil cutremur bancar a traversat Europa [. 07. – Cutremur politic de 7 grade! (www. 10. nu este lipsită de semnificaţie plasarea unei asemenea sintagme în titlu. 14. termenul cutremur pare a fi specializat în jurnalismul politic şi cel economic pentru a desemna evenimente / fenomene cu efecte perturbatoare importante şi consecinţe explozive. cu consecinţe importante în ceea ce priveşte modificarea raportului de forţe.realitatea. limbajul jurnalistic nu pare însă a valorifica niciunul dintre sensurile figurate indicate de DEX pentru termenul cutremur: – „Vestea demiterii preşedintelui PSD din Galaţi a reprezentat «un cutremur [eventual.ro.]”(www. 05. 2010). D.vranceamedia. zaraf.: „înfiorare. p. 08). Genocid Faţă de alţi termeni cu sens superlativ. (b) În retorica publicistică. 06). cutremur politic (RL. pentru a spori caracterul incitativ[14] al intitulării: – Cutremur politic după dezbaterea televizată din Marea Britanie (www. 15. cutremurare.. 04. care etichetează o varietate foarte largă de evenimente din viaţa politică internă sau internaţională. 04. 08. 10). 254).” (p. 10. nu a fost resimţit la Bucureşti de către conducerea partidului” (CR. ro.. (a) Cu sensul denotativ. genocid este plasat adesea în titlu. resimţit la Bucureşti (www. 2.ro.euractiv.money. ceea ce trădează intenţia neîndoielnică a jurnaliştilor de manipulare a cititorilor. naţional. pentru că jurnalistul vrea să impună de la început gradul înalt de intensitate emoţională a discursului său: 168 . ca şi cutremur. – Cutremur în lumea interlopă ieşeană (RL.rfi. – Pace sub măslini? Cutremur politic în Ţara Sfântă (www. – Cutremur politic în Germania. cu efect persuasiv garantat.

substantivul seism (ca şi sinonimul său cutremur) primeşte determinarea „cu magnitudinea de. (www. 29. 05. odată cu informaţia.) şi de ziarele tabloide: Sintagma „seismul/cutremurul a zguduit” devine un nucleu lexico-sintactic stabil al articolelor/ştirilor de presă referitoare la acest subiect (varianta cu diateză pasivă este de asemenea frecventă): – Un cutremur cu magnitudinea 6.ro. ProTV. 06). eventual a numărului de victime (obiect direct). 04..ro.ziaruldeiasi. www. care indică un proces instantaneu.infomm.3 grade pe scara Richter (Seism devastator:4. – Genocid social („PSD a sărit la gâtul guvernanţilor acuzându-i de genocid social[.. 2.astv.ziaruldeiasi. „a avea loc” şi „a zgudui”. 03. 08.1 grade pe scara Richter a zguduit miercuri regiunea Maule din Chile [. devastator. distrugător. Dacă însă unii jurnalişti califică drept „sesim devastator” un cutremur de 6.ro. sinonimia dintre cei doi termeni este corectată de specificarea 'limbaj ştiinţific' prin care seism se deosebeşte faţă de termenul din limba comună cutremur.600 morti. Întrebuinţarea cu sens propriu a termenului seism presupune un cadru frastic limitat: în afară de menţionarea magnitudinii (determinant). 09). 5. care indică domeniul sensibil pentru opinia publică: – Sindicatele acuză autorităţile de genocid alimentar (www. 05. Intenţia manipulatorie a unui discurs ce supralicitează dramatismul. 169 .]” (www.. atunci când substantivul „genocid” apare determinat de un adjectiv relaţional. 0.” sau este însoţit de adjective ca puternic. a zonei în care s-a produs (circumstanţial). acest simplu fapt vorbeşte nu numai despre percepţia subiectivă pe care o are jurnalistul asupra evenimentelor de acest gen. punând în mişcare afectele negative ale cititorilor.blog.. violent. 09). 7. 09).ro. – Genocid Fiscal (text: „În goana disperată după venituri la bugetul de stat.– Badea afirmă că aşa-zisa reformă a guvernului Boc este de fapt un genocid. cu referire la alte fiinţe decât oamenii: GENOCID PE LĂPUŞEL: Peştii din râul Lăpuşel au fost ucişi de apele reziduale deversate de SC Vital SA. dar şi despre maniera în care aceştia înţeleg să le transmită cititorilor. 11. [.09.ro. 9.. este şi mai bine pusă în valoare. Guvernul loveşte în întreprinzători cu un nou Cod Fiscal haotic şi represiv”) (SF. termenul genocid apare întrebuinţat ca hiperbolă nu foarte fericită.10).] (www. 07).videonews. Dacă verbul „a se produce” şi locuţiunea verbală „a avea loc” indicând un proces cu durată nedeterminată deţin cea mai mare frecvenţă în discursul jurnalistic practicat în marile cotidiane. Antena 1 etc.. – Vosganian îl acuză pe Băsescu de „genocid moral”. verbul cu sens superlativ „a zgudui”.. – Genocid organizat de Poliţie şi Drumurile Naţionale (www.iasi.com/stiri). 09 ). 05.] (L. alţii se rezumă la calificativul neutru puternic pentru a caracteriza cutremure cu magnitudine mult mai mare.. dornic de formulări cât mai puţin uz(it)ate.money. mare. – Genocid în administraţia publică: lista cu demişii şi noii şefi după vinerea neagră a PSD (www. 2010). 970). 6. pare a fi preferat de televiziunile private (Realitatea TV. 12. 2010). o stare emoţională intensă. discursul jurnalistic desemnează acţiunea „seismului” prin verbele de acţiune „a se produce”. Uneori. (G. (a) Când este întrebuinţat cu sensul propriu. Seism Termenul seism este definit în DEX ca „cutremur de pământ” (p. 12.ro. 05.

27. Uneori după cum se întâmplă şi în alte situaţii de acest fel.hotnews.net. – Locuinţele de lux rezistă eroic în faţa tsunami-ului imobiliar (www. tsunami (echivalat cu „dezastru cu impact major”) primeşte de obicei ca determinant un adjectiv relaţional care indică domeniul de referinţă al discursului: – Tsunami cultural – după 150 de ani. 1138)..europafm. – Un seism de 6. seism este întrebuinţat ca metaforă hiperbolizantă de preferinţă pentru a caracteriza stări.9 grade (www.antena1. 06. www. „Libertatea”). estimează analiştii Erste Bank (www. 30. 09). 10). evenimente explozive din lumea financiară sau politică: – Seism financiar la Humanitas (www. (b) Ca şi termenul cutremur. 10). cu efect distrugătoare la mii de kilometri. 09). 24. care forţează descrierea şi supralicitează efectul emoţional: 170 . 08).ro. – Insulele Solomon au fost zguduite de un seism de 6. a zguduit duminică nordul Japoniei[. 10) sau devastator (www. 9. – O îngrijorare europeană: tsunami alimentar (www. 21. „uragan devastator”. zguduită de un seism de 6. uragan înseamnă „vânt puternic cu acţiune distrugătoare. (www. 04.9am. – Seism de 9 grade in PNL: Berca la PDL (www. cf. în fond pleonastică. 12. Catastrofa naturală a avut un impact emoţional uriaş asupra a milioane de oameni.observatordebacau. 10). Viaţa e grea după „tsunami“ (www. 08).dailybusiness. 27.– „Un seism puternic.ziarulring. 25.ro. interesează mai ales uzajul metaforic al termenului. 10.ro. cf.ro. –„Elveţia trăieşte un seism politic”. info-stiri.ro. 03. este semnificativă pentru construcţia discursului jurnalistic de tip tabloidizant sintagma.04. 06. însoţit adesea de ploi torenţiale” (p.ro. 04. marcându-l prin ghilimele şi renunţând la determinări suplimentare: – FARUL CONSTANŢA – FC BOTOŞANI DUPĂ DEZASTRUL CU SĂGEATA MARINARII PAR RESEMNAŢI. la câţiva ani după evenimentele de la Banda Aceh.ro. 07. 27. teoria evoluţiei încă face valuri (www. – „Tsunami” în lumea traficanţilor de droguri (www.ro. 09.realitatea. după un seism devastator care a zguduit duminică noapte orăşelul Aquila [. (www. 20. 12. „Libertatea”) – Japonia. 08). Ţinând seama de această definiţie.ziarulstiintelor..ro. 09). 10. 09.indexstiri. 10).cadranpolitic. 24.]” (http//: stirileprotv. produs la mică adâncime.ro. Uragan Termenul uragan este definit în DEX ca „ciclon tropical”.observaotr. 13. 10. – Criza financiară nu s-a incheiat. referirea la acel tsunami se făcea încă în termeni de catastrofal (www. ca şi în cazul altor termeni din aceeaşi serie.liga-2. notează presa helvetă la unison. cu sens generalizat. 03. 03. 03..ro. 29.ro. iar termenul a intrat în retorica jurnaliştilor de pretutindeni[15]. 06. 06. 09). jurnaliştii pot atrage atenţia asupra uzajului metaforic al termenului tsnuami. 26. – „Dezastru în centrul Italiei.ziare. 10) Tsunami Cutremurul produs în largul coastelor indoneziene (2004) a fost urmat de un tsunami („valuri uriaşe produse în urma unui seism”). efectele seismului financiar din SUA urmând să fie resimţite şi în viitor.2010). 08.ro.9 grade pe scara Richter.huon. (b) În presa românească. 21..newschannel. – Riscul contestării alegerilor: „tsunami economic” (RL.03. 08. 10).ro.4 grade a zguduit nordul Indoneziei (www. 30.ro. 12. 1.com.]” (wwww.

31.allpress.ro. 09). pe de o parte.ro 21.ziaruldeiasi..” (p.ro. 9. oraşul New Orleans încă se luptă să revină la normal (www. de fapt. – Uraganul Uhrin [fost antrenor la FC Timişoara] (http//: cfrmania. Termenul primeşte fie determinanţi adjectivali cu sens superlativ (Viituri năprasnice au făcut pagube importante în mai multe judeţe.Real Madrid 2-0 (www. a lua pe sus.fotbal-romania.2009).protv. Ocazional. 10). www. 27. tabloidizant.primatv. (b) Caracterul intempestiv al fenomenului natural. 14. de încălzirea globală şi efectele ei dezastruoase. 12.ro. 23. (b) Ca metaforă. – Viitura a făcut ravagii la Suceava (www. 20).05. cu care termenul este asociat. este evidentă. cf. tranzitive – a speria. Uragan pare a fi şi o formulă verificată de caracterizare metaforică a unor sportivi (mai ales fotbalişti): – Uraganul Dică [mijlocaşul la CFR.07). sport365. 06.ro. căruia omul nu-i poate opune rezistenţă. prin excelenţă marcat de tratarea tabloidizantă a informaţiei[16]: – Vine ca un uragan tăvălugul catalan / Barcelona . Realitatea TV. – Uragan devastator este titrată ştirea despre uraganul care a lovit El Salvador (www. fie este legat de formulări verbale cu sens superlativ: – Haos în Dâmboviţa.ro.com.09. (www. 22. pe de lată parte. Viitură În DEX termenul viitură primeşte următoarea definiţie: „Creşterea bruscă a nivelului apei dintr-un râu (care poate duce la revărsarea lui). (http:// vodpod. Cluj] (http//: cfrmania.campiaonline.01. 25. dar semnificativ este faptul 171 . – Devastatorul uragan Ida se îndreaptă spre SUA (www.sport. Afirmaţia „În satul Dealu Frumos. 10).ro.. 12. Viitura a făcut prăpăd.stirileprotv.– „La circa trei săptămâni după devastatorul ciclon Katrina [. de exigenţa raportării la realităţi precis circumscrise.9am. 08). impuse.rol. 31. ProTV).0 -2 . 11.9am. 12. 08). atunci când contextul verbal imediat o contrazice. 07). metafora uragan desemnează mai ales în presa de provincie evenimente locale. cf. 06.roportal. a lovi – sau de mişcare – a pătrunde.Rapid . Sintagma „devastatorul uragan” este recurentă şi în discursul milenarist din presa laică şi religioasă care vorbeşte despre sfârşitul lumii (anunţat sau nu de calendarul maiaş pentru 2012).net. – Uraganul Serena [Williams] (www.md/stiri. cf. o viitură a făcut prăpăd în câteva minute” este urmată de precizarea că „prăpădul” a constat. –Viitura a făcut ravagii la Câmpia Turzii (www. am putea spune de întrebuinţare hiperbolizantă a unor asemenea expresii. 09). 06. 08. de formatul discursului melodramatic.Uragan vişiniu (www.]” (www.ro. a căror importanţă jurnalistul o supralicitează pentru a conferi o greutate mai mare informaţiilor furnizate de articolul său: Uragan la „Concordia” (www. 11. 29.2010). de schimbările dramatice ale climei planetare. 05. substantivul uragan este preferat de discursul jurnalismului sportiv. în avarierea a două maşini. (a) Ca şi alţi termeni specifici din câmpul lexical „nenorociri majore”. 09. 11.ro. 27.10). – Uragan devastator pe insula Haiti din Caraibe (http:// m. preluat din „Evenimentul Zilei”).ro.2009). – La doi ani de la trecerea devastatorului uragan Katrina. 05. dinamice. viitură este întrebuinţat cu sens propriu în contexte mai mult sau mai puţin „standardizate”. Uneori intenţia de exagerare voită. 28. 10.ro. 10. 14. se traduce şi prin caracterul verbelor.gsp.gsp.02. 98).realitatea. 1162). 12. ProTV. – Dinamo . 08.ro.ro.

De aceea nu puţine sunt contextele în care termenul viitură este întrebuinţat ca personificare: – Viitura a fentat autorităţile în Ialomiţa (CN. calamitate. 05. 05). fie specifici. fie cu sens denotativ. 02.] Mariana Cernicova constată în România postdecembristă existenţa unui limbaj clişeizat care tinde să devină. de obicei. NOTE [1. tabloidă – se întemeiază pe plasarea în titluri a termenilor. 09).05). 08). ) [2. Asemenea uzaje recurente (la care se pot adăuga metafore ca flagel) se clişeizează şi devin indici stilistici de caracterizare a unui anumit stil jurnalistic (senzaţionalist. fie generici. 4. „viitura a făcut ravagii/prăpăd” etc. Termenul calamitate apare automat în discursul presei scrise/audio-vizuale cu referire la efectele modificărilor climatice bruşte asupra agriculturii.ro. 08. după cum urgie este termenul preferat de jurnaliştii televiziunilor private şi al tabloidelor în redactarea ştirilor referitoare la intemperiile hibernale. ca descriptori pentru anumite domenii ale realităţii anumiţi termeni fie generici. 09.)[17]. fie cu sens conotativ (hiperbolizant sau metaforic). – Viitura scumpirilor (RL. sociologii. O introducere în istoria şi teoria ştirilor.08. p. –Viitura a avut „dreptate“ [despre asigurările de bunuri în caz de calamitate naturală] (www.ro. 09.ro. de inundaţii masive. – Viitura electorală: 362. Bucureşti. din câmpul lexical „nenorociri majore”.monitorulneamt. ceea ce sugerează animizarea fenomenului natural. este de aşteptat ca termenul „viitură” să „explodeze” în comentariile jurnaliştilor pe cele mai diverse teme. Discursul jurnalistic fixează. – Viitura concedierilor mătură portul Constanţa (www.000 de candidaţi la alegerile locale (RL. mai ales dacă domeniul din care se alege termenul metaforizant este de interes general.universulpadurii. Este o caracteristică a limbajului jurnalistic de pretutindeni să trateze anumite realităţi în termenii altei realităţi. 158 şi urm. catastrofă este folosită cu referire la persoane (mai ales în limbajul sportiv sau în cel politic al presei de opoziţie). „cutremurul / seismul a zguduit”. psihologii nu contenesc să atragă atenţia asupra pericolului 172 . 06.liber.infodeltadunarii.cuget. în timp ce lingviştii. de regulă. Concluzii Examinarea unor contexte variate din presa scrisă şi audio-vizuală a pus în evidenţă un comportament unitar al termenilor din câmpul lexical „nenorociri majore”. 30.2008).că cele mai multe contexte în care apare substantivul viitură cu sens propriu sunt construite cu aceste verbe la diateza pasivă. pentru marea masă a consumatorilor de presă. care „nu se nasc toate egale” (Tirania actialităţii. Tritonic. 30.] Alina Bârgăoanu consideră selectivitatea drept problema centrală a mass media. 29. 2006. 06). În perioadele de perturbări meteorologice accentuate. 29. 08). un element de validare a discursului public. 02. dată fiind „natura problematică a evenimentelor”. tabloidizant etc. seria dezastru. 8. S-a putut constata de asemenea recurenţa unor structuri sintagmatice în care apar termenii acestui câmp lexical: „cutremur politic”. O întreagă strategie a persuasiunii şi a „acroşării” cititorilor – nu numai în presa de scandal. Faptul că majoritatea exemplelor selectate sunt titluri nu este întâmplător.ro. fie specifici. determinantul (adjectival sau substantival) indică domeniul de referinţă al discursului: – Vânătoare şi pescuit: viitura concesionării [articol legat de concesionarea lacurilor de pe râul Colentina] (www. –Viitura îşi arată colţii ! (www.

Iaşi. 52-55. şi a unor hiponime. Polirom. în primul rând.] Considerăm că seria de termeni „nenorociri majore” reprezintă un câmp lexico-semantic. Bucureşti.. în Ilie Rad (coord. cit.pe care un asemenea limbaj îl reprezintă pentru sănătatea comunicării între diferitele compartimente ale societăţii.. între care cele din „categoria Cătălin Radu Tănase” („a fost bătut cu sălbăticie”. nu cunosc categoria comparaţiei şi. 2008. în constituirea figurii: „Hiperbola este generată. 173 . 78). Editura Universităţii din Bucureşti. 44-56). deoarece răspunde definiţiei date de Angela Bidu-Vrânceanu – „Câmpurile lexicale (lexico-semntice) sunt fragmente (subansambluri. putem vorbi de existenţa unor hiperonime. în vorbirea dominată de impulsul unui sentiment puternic.). termenul de „metaforă hiperbolizantă” rezumă acest comportament complex al cuvintelor. la ora actuală. legate de existenţa unor seme comune: unul lexico-gramatical (în cazul de faţă.. [10.. acest tip de discurs jurnalistic sportiv este foarte asemănător în presa scrisă şi în cea de scandal (Tipologii ale jurnalismului sportiv. A. p. [9. Limbaj şi politică.. [11. ed. 2007. Bidu-Vrânceanu. 2006. Michel Voirol): informative şi incitative.78). p. Iaşi. p. Liliana Ionescu-Ruxăndoiu. mulţimi) din ansamblul lexical al unei limbi. Dragomirescu defineşte hiperbola ca „figură de insistenţă care constă în exagerarea expresiei..] Rodica Zafiu. de admiraţie sau dispreţ.cit. [4. Bucureşti. în mod normal. de nevoia irezistibilă de a ridiculiza obiectul” (Mica enciclopedie. p. [14]. „îngrozitoarea catastrofă”. p.. 98.cit. în Peter Dalghren. ed.. subiectiv. despre tipologia semelor. nici metafora hiperbolizantă. Colin Sparks (coord. toţi termenii sunt substantive) şi mai multe seme generice (în cazul de faţă semul „cu consecinţe distrugătoare foarte grave”). Gripsrud. Polirom. DŞL. [6. Cristina Călăraşu. p. 24). În ciuda faptului că formatul „ştirilor hard” presupune consemnarea obiectivă a informaţiilor. Bucureşti. 2009. ştirile soft. responsabilă de o serie de formulări sterotipate. Bidu-Vrânceanu.. 111-119). [3. Acestea din urmă. de indignare şi revoltă. p. „calvarul de neînchipuit”. care grupează denumiri având primele seme comune în definiţia sensului” (Câmpuri lexicale din limba română. în Câmpuri lexicale. Gabriela Pană Dindelegan. Bucureşti. Editura ştiinţifică şi enciclopedică. p. Cernicova numeşte „noulimba de lemn” este presa televizuală. nu apar în poziţia de nume predicativ” (Angela Bidu-Vrânceanu. pe care le numeşte şi titluri-formulă. Limba de lemn în presă.] Trecând în revistă figurile constitutive pentru retorica discursului media (Retorica publicistică: de la paratext la text. iar. Dragomirescu admite că. Iaşi.). Câmpuri lexicale. 100. Jurnalismul şi cultura populară. Termenii din câmpul lexical „nenorociri majore” sunt atât în varianta întrebuinţării denotative. care se intersectează. deşi acestea deţin o frecvenţă semnificativă în ştirile de tip tabloid sau în jurnalismul sportiv.] J. fie micşorând imaginea obiectului (de obicei concret) peste limitele sale fireşti” subliniind importanţa factorului psihologic. 1975. p. Mihaela Mancaş. Jurnalismul şi cultura populară. p. 2001. 53).. 2006. Editura Universităţii din Bucureşti. [5. la persoana a III-a. 2004 (1992). 57-58) – şi criteriilor de delimitare a unui câmp. hiperbolele sunt potenţiale metafore. ed. intrând în subclase diferite. 121-122). p.] Gh. au o frecvenţă sporită în presa de senzaţie (sau de tip tabloid) (Tehnici de redactare în presa scrisă.cit. Editura Universităţii din Bucureşti. [13. [12. morfosintactic. în Peter Dahlgren şi Colin Sparks (coord.] v. „după o noapte de coşmar”) interesează direct cercetarea de faţă (Noulimba de tranziţie. Bucureşti.] Sunt relaţionale acele adjective care „exprimă o relaţie între două substantive. Rowe constată că. cât şi în cea a întrebuinţării contotative elemente predilecte în construcia titlurilor incitative. Nemira. 253). Sorin Preda distinge două categorii de titluri (cf. Cvasnâi-Cătănescu numesşte „metaforă disforică (op. exprimate prin substantive. 2004. Maria Cvasnâi-Cătănescu nu ia în calcul nici hiperbola.] Gh.] David Rowe deosebeşte patru tipuri de discurs în jurnalismul sportiv: ştirile hard. fie mărind. [8. Polirom. discursul marcat de retorica tradiţională şi comentariul reflexiv. p. Pentru o discuţie asupra relaţiei de hiponimie v . în care „depăşirea limitelor” proprie hiperbolei se combină cu transferul de sens caracteristic metaforei (Mică enciclopedie a figurilor de stil. 22-25.] Este ceea ce M. în consecinţă. Unul dintre domeniile predilecte în care se manifestă ceea ce M. Probleme teoretice şi aplicaţii practice. Estetica şi politica melodramei.. A. termeni generici.] Câmpul lexical „nenorociri majore” este un câmp organizat ierarhic. [7.. Tritonic.). p.

ciao.ro.mediafax.ro.observator.ro. 113).antena1. www.ghimpele. www.gandul.info-sport. www.hotnews.protv. Univers Enciclopedic.ro. Mihaela Mancaş.ro.agenda. Iaşi.monitorulneamt. www. Bucureşti.info/news.gorjnews. www.ro. Gabriela Pană Dinelegan.agerpres. www. http://stiri. în acest caz. ro.daciccool.zoot. www. 124-139.newschannel. jurnalistul nu se plasează în centrul evenimentelor.euractiv. 52). Rowe apreciază că limbajul melodramatic (propriu tabloidelor) a devenit „endemic” în cazul jurnalismului sportiv.ro. www.ro. dependente de circumstanţe concrete.jurnaluldevrancea. Dicţionarul de sinonime al limbii române..ro.portal. Bucureşti.ro.ro.ro.replicaonline.ro. SIGLE DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române. Nemira. www.avocatnet.newsiasi.ro.rol.dailybusiness.cronicaromana. www.ro.ro. www. www.infodeltadunarii. www.indexstiri. www. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. ro.ro.ro/liga-1.altermedia.liber. www. www.ro.ro.prosport. cit.ro.cancan. Bucureşti.money. discuţia despre apetenţa discursului televizual pentru latura senzaţională a evenimentelor în John Langer. cit. www.ro.postamedicala. www.edu.opiniicetatenesti.] D.[15.rfi. www.ro. Liliana Ionescu-Ruxăndoiu. www. www. www.ro. www. www.cuget. www.bucuresteni.constiinte.gazetadebistrita.ro. www. sunt metafore efemere.gds.ro. www..ro. www. www. www.acasatv.ro.ecomagazin. www. www.ro.eu.apropo. 174 .time.sport.as-tv.allpress.realitatea. www.. Jurnalismul şi cultura populară. www.ro. www.ro.com/stiri.ro.ro. [.cadranpolitic.ro. www. p.iasi.informatia..] metafore ocazionale.ro. www. www. 2004. www.gsp.net.info-stiri. www.bacauexpres. ci acestea sunt descrise ca fiind dramatice (op.dwworld. 2001 A – „Adevărul” C – „Capital” CN – „Curierul Naţional” CR – „Cronica Română” EvZ – „Evenimentul Zilei” F – „Financiarul” G – „Gândul” L – „Libertatea” RL – „România liberă” SF – „Săptămâna Financiară” Z – „Ziua” SURSE ELECTRONICE UTILIZATE http://cfrmania.ro. www.. Cvasnâi-Cătănescu înregistrează drept caracteristică a figurării textului jurnalistic „Tendinţa de a inventa şi de a impune [.presaonline. www. Miecea Seche.inform.jurnalulbtd.napocanews. www. www. www.. [16.” (op.ro. www.fotbal-romania.com . Ro. Ştiri groaznice la televizor.ro.epitesti. www. chiar în ştirile hard.rot www. Cristina călăraşu.ro.ro.ro.sport.ro. www. www. www.ro.ro.sport365. particulare.ecomagazin.ro. http://vodpod.ro. www. a căror forţă şi perioadă de circulaţie coincide cu durata evenimentelor care le-a generat.primatv. www.ro.ro. 1982 DŞL – Angela Bidu-Vrânceanu.info.aradon.glasulmaramuresului. Polirom. htttp://m.iasiplus.] V.ro.ro.de.ro. p.ro. http://2005. www. www.). www.ro. [17. www.] M. www.ro. www.ro.md/stiri.campionline.] În general..fonduri-finantari.ro.ro. www.4news. www.liga-2. www. Editura Academiei Republicii Socialiste România. 1996 DSLR – Luiza Seche.huon. http://constanta.observatodebacau.ideideafaceri.romania. www.ro. p. http://craiova.ro. în Peter Dahlgren şi Colin Sparks (coord. www.

ziare. Polirom. www. www.on examine les utilisations des sens dénotatifs et connotatifs (hyperbole.ro.ziaruldeiasi. Dinamică. (2006): Tirania actialităţii. www. Iaşi Rowe. Iaşi. Sorin. www. (2001): Vocabularul limbii române actuale. Iaşi. Jurnalismul şi cultura populară. métaphore hyperbolisante.ro. Jostein.ro. (2006): Retorica publicistică: de la paratext la text.universulpadurii.stiri. Bucureşti. www. 175 . Polirom. Polirom. 9am.avalanche. Editurs Universităţii din Bucureşti.com. inondation .ziuaveche. www.désastre.ziuadevest.ro.www. www. dévastation – que pour les termes spécifiques . www. clichéisation. p.ro BIBLIOGRAFIE Bârgăoanu. (2004. Jurnalismul şi cultura populară.stirileprotv.).ro. www. 107-123 Stoichiţoiu-Ichim. Colin Sparks (coord. Bucureşti Bidu-Vranceanu. Editura Universităţii din Bucureşti. Creativitate. Ro. p. www. Tant pour les termes généraux . David. 250-262 Cvasnâi-Cătănescu. Angela. p. ouragan. Colin Sparks (coord. Mariana.). All. O introducere în istoria şi teoria ştirilor. 95-106 Langer. Bucureşti Gripsrud. în Peter Dahlgren. tsunami. Probleme teoretice şi aplicaţii practice.ro. p. Tritonic.ro. cataclysme. Iaşi. 1992): Tipologii ale jurnalismului sportiv.itbox. catastrophe. www. Polirom.ro. Limba de lemn în presă. www. 1992): Ştiri groaznice la televizor. Jurnalismul şi cultura populară.videonews. John. tremblement de terre/séisme.). www. Maria.stiri. Bucureşti Cernicova. (2004.ro. www. génocide.). Editura Universităţii din Bucureşti. (2004.ro. (2006): Tehnici de redactare în presa scrisă. 124-139 Preda. Adriana.wall-street. zoot.virtualarad. Mots-clés: tabloïdisation.vranceamedia. Colin Sparks (coord. Bucureşti Zafiu.ziarulstiintelor. (2008): Câmpuri lexicale din limba română.ziardambovita. ziare. Alina. ravages. în Peter Dahlgren. zaraf. métaphore) et aussi les clichés caractéristiques au langage journalistique qui contient ces termes.telegrafonline.ro. (2009): Noulimba de tranziţie.ro. Rodica. în Peter Dahlgren. www. în Ilie RAD (coord. 1992): Estetica şi politica melodramei.ro.net www. Bucureşti RÉSUMÉ LA SEMANTIQUE DU DESASTRE Notre étude vise à analyser le comportement sémantique des termes du champ lexical des « malheurs majeurs » du discours journalistique. calamité. Tritonic. (2007): Limbaj şi politică. Influenţe.

1°. Dire qu’une cause est ‘agissante’. parsemé de pièges et d’illusions. On admet qu’il peut y avoir plusieurs causes menant au même effet. Des questions incitantes. se distingue de la condition. “ Ce qui fait qu'une chose existe. autrement dit de la lexicalisation de l’idée de cause. le lexème ‘cause’ se laisse interpréter suivant ses deux sens principaux.2°. Platon et Aristote. mais aussi des options d’interprétation. au-delà de toutes ces différences que l’on pourrait saisir à travers les documents consultés.1. dans un livre [1]. Dans la chaîne causale. qui demande à être évalué non seulement du point de vue de la complétude. je me suis adonnée à ce travail séduisant et complexe. ce qui fait qu'une chose est” (DA4) . ou d’associer le mot cause à une série d’adjectifs tels que ‘première’. rechercher les causes d’un accident. plus tard. Argument Sujet plein de promesses. J’ai tâché de m’approprier un corpus de dictionnaires aussi complet que possible et un corpus de textes représentatif [3]. Les définitions de la cause couvrent un espace de signification flexible et nuancé. je me propose de revenir sur mes pas.2 La cause et ses définitions. variables d’un auteur à l’autre. Ceci permet de dire que Dieu est la cause des causes (DA8). Je me suis moins interrogée sur la présence “physique” de la cause dans les discours. ont guidées mes démarches qui se sont matérialisées dans une thèse de doctorat et. de la pragmatique et de l’argumentation. celui de ‘cause’ et celui de ‘procès’ : I. Dans le premier sens. suivies d’autant de réponses pour le mieux incomplètes. agit au dehors” (DA9) . “ce sans quoi la cause ne peut agir” (DA9) [4]. L’idée de cause agissante. la cause ‘finale’ définit “ce qui a pour origine la fin recherchée” (TLFI). complexe et tortueux.Virginia LUCATELLI Université « Dunărea de Jos » de Galaţi LE VOCABULAIRE DE LA CAUSE (Re)cherchons la cause 1. la cause. agit. ‘universelle’. J’ai frôlé la question dans Le Discours de la cause [2]. d’une version à l’autre du même dictionnaire. ‘suprême’. la cause ne cesse de me hanter depuis les débuts de mes tentatives en matière de recherche scientifique. Dès le début. “ Ce qui fait qu'une chose est. Mais. je dois dire que le travail de trouver un dénominateur commun à toutes les définitions de dictionnaire que j’ai trouvées m’a coûté un investissement énorme quant au temps et aux efforts dépensés. le fait qu’elle est censée agir ”au dehors” établit ce rapport incontournable de cause à effet (Il n’est pas d’effet sans cause) et met en évidence l’existence des chaînes causales (cause première – cause seconde – cause finale). l’idée de cause est associée à celle d’origine ou de principe : “Principe. “Ce qui fait que des choses ou des êtres sont” (TLFI). en même temps. est ce qu'elle est. que la cause est à l’origine des événements. de reprendre ce sujet et de le remettre en cause. Les approches que j’ai favorisées dans ces travaux se sont situées au niveau de la sémantique énonciative et interprétative. Pendant plus de sept ans. ‘souveraine’. Dans la pensée des philosophes grecs. “ce par quoi une chose existe”. a lieu” (DA8) . mais. qui se trouve au carrefour de tous les savoirs et se plie à toutes les investigations. ce qui explique l’emploi du terme au pluriel : “ Faut-il rappeler le massacre des maréchaux. 176 1. 1. I. autrement dit elle se constitue en un “ensemble des conditions nécessaires et suffisantes qui expliquent un fait complexe” (AD9) : Découvrir. etc. on affirme. . puisqu’aujourd’hui nous rendons hommage à la terminologie et aux lexiques en général.

seconde(s). L'ensemble des documents consultés offre la possibilité d'établir. pénale. ce pour quoi on plaide. accompagné d'adjectifs épithètes ou déterminé par un groupe prépositionnel. où ‘cause’ est le nom centre. Affaire qui se plaide (judiciaire). c) dans la constitution de certaines locutions adverbiales d) dans la constitution de locutions prépositionnelles .1. Pour résumer. grasse. etc. l’analyse se place au niveau du lexique-grammaire. licite (illicite). d'une obligation. en effet. étrangère. II. 177 . le fait d'un être : “ Devant le comité central du parti. physique. vraie (la vraie cause). c) ce pourquoi on fait quelque chose. par exemple. légitime (illégitime). directe. morale (immorale). e) dans la constitution de locutions conjonctives . majeure. extrême. reconnut. fausse. occulte. 1. a lieu. et non au moment du débarquement de Provence. la cause publique. primordiale. civile. directe. Ensemble de faits. Par extension. chimique. immédiate. sommaire. incidente. fébriles. appliquer des réformes” (LM. involontaire. perdre une cause (i. une des causes principales des revers subis pendant la première phase de la guerre” (LM. innocente. universelle. matérielle. principale. possessoire. qu'il était absurde de parler de provocateurs et d'agents impérialistes. des intérêts propres à une personne. éloignée. fortuite. imaginaire. belle (belle cause).généraux. permettant de la caractériser comme efficace. ce qui fait qu'une chose est. Procès : “Se dit d’un procès qui se plaide. en position de GN2. dans les acceptions I. occasionnelle. les occurrences de l'unité lexicale "cause". pour devenir “ but en vue duquel une personne s'oblige envers une autre” (PR). accidentelle(s). servir une cause. 18 novembre 1991). b) dans la constitution du groupe verbal. on se bat” (DA9) : la cause du prochain. prochaine. le 15 août 1944. spécifique. intrinsèque (extrinsèque). etc. cause licite. morfibique (vieilli).3. une cause peut signifier un intérêt “ ensemble des valeurs. déterminante. mauvaise (mauvaise cause). etc. Edouard Ochab. souveraine.2. Le contexte CAUSE + Adj. 21 octobre 1976) . prédisposante. Dans ce même sens. la cause est “ce qui rend compte des conditions de l’existence ou de la nature d’une chose”. extérieure(s).3 Cause en contextes Avec l’étude des contextes. notamment dans les contextes suivants : a) dans la constitution du groupe nominal. désespérée. finale. action qui produit un effet. réelle (irréelle). fictive. Il fallait chercher la cause profonde du mal et. à un groupe . mineure. 16 janvier 1993) . efficiente. publique. et I. combattre pour une cause (NDA). imperdable. proverbes (structures verbales ou averbales). interne. célèbre(s). un procès).e. commune. CAUSE(S): accessoires. affaire : “Ensemble de faits juridiquement qualifiés qui constituent le fondement du droit réclamé ou de l'exception opposée dans une demande en justice” (DA9). (f) dans des expressions. premier secrétaire. pie. explique Paul Dreyfus” (LM. Ce qui produit quelque chose : “ L'une des causes principales du drame du Vercors fut sans nul doute la mobilisation hâtive de tous les résistants qui gagnèrent le massif dès le débarquement de Normandie. appointée. 1. douteuse. b) principe d'où une chose tire son être. suffisante. amiraux ? Ce fut. au moins en partie. embrouillée.. etc. commises. formelle. interloquée. bonne (bonne cause). efficace. pétitoire. provisoire. la cause est. a) événement antécédent. Principe qui produit ou concourt à produire un effet. pour y remédier. on agit. cause d'une convention. apparente. première. qui se juge à l’Audience” (DA4) : gagner. Ce qui motive quelque chose : “Il n’a point fait cela sans cause” (DA4). continentes. ce qui eût été logique ".1. essentielle. instrumentale. intérieure(s). juste (injuste). dictons. apparente. de rection directe ou indirecte (verbes et expressions verbales qui "appellent" le mot cause). criminelle. dira le maréchal Bagramian. bénéficiale. Ce dernier sens s’est spécialisé en droit.

Par exemple. 1. DA4. Dans ces constructions verbales. (Re)chercher la/les cause(s). etc. était prévue d'abord pour le 9 décembre 1941. perdre une cause. de rection directe ou indirecte. ‘bénéficiale’ avec la spécification "droit canonique"(DN). indiquer. DA9.3. du prochain. Cette liste n'est certainement pas complète. ou bien servir. 3-4 décembre 1961). 178 . cause d'intervention. Indéf. tels que “découvrir. Pourquoi ? A notre avis. D' autre part. trahir. 3. OBSERVATIONS 1. de la vertu. II est de l’ordre de l’évidence que certains adjectifs sont censés restreindre la sphère sémantique du terme. réelle. Causes et moyens d'abus. Déf. etc. Le contexte Verbe + Prép. d'opposition. trouver la cause”. DA4. l'opposition Art. Établir la/les cause(s). Du pont de vue de la position. de la religion. du peuple. Trouver la/les cause(s).5. cause d'audience.Prép. tout au moins dans l'optique communiste de la Chine.3.4. des adjectifs comme principale. l'élargissent. remonter à la cause . “Cette rencontre de secrétaires d'Etat. ‘pétoire’. Le groupe prépositionnel est forme de préposition suivie de nom à prédéterminant zéro : cause de dégâts. qui dura environ une heure et demie. PNR2009. Ces contextes verbaux restreignent généralement la sphère sémantique du mot cause vers la zone II (cf. “ Il fut mis en jugement à cause qu'il conspirait contre l'État. correspond à une opposition de sens : ignorer la cause /vs/ ignorer une cause .3. 1. supra. GRDLF. ‘imperdable’. au contraire. Locutions prépositionnelles et conjonctives Le mot ‘cause’ se retrouve dans certains mots-outils comme les locutions prépositionnelles : ‘à cause de’. etc. la cause de l'Etat. ((LM. vieillie aujourd’hui. 2. des pauvres. Je vous cède le pas à cause que vous êtes mon aîné” (DA8).3. /Art. en bon ordre décroissant après le nom (déterminé + déterminant). 1. venger la cause. puis avait été repoussée pour cause d'entrée en guerre imminente des Etats-Unis” (LM. 3. 1. La cause de Dieu (cf. cause d’appel. Soutenir la (une) cause. combattre pour la cause /vs/ combattre pour une cause. juridique" .3.OBSERVATIONS: 1. de la royauté. Indiquer la/les cause(s). Le contexte Verbe + CAUSE (GN2) Découvrir la/les cause(s). 1. Causes et moyens d'opposition à des criées (LM. 1. au domaine médical. et la locution conjonctive. GRDLF. cause de désastres. PLM2010). supra. morfibique. son application n'a pas donné les résultats escomptés. etc. DA9.). PNR2009. vraie. Toutefois. Servir la cause. + CAUSE Accéder à une cause . Reconnaitre la/les cause(s). 2. fébriles. cause d'apparat. Le contexte CAUSE + G. cause en fait de legs. le mot cause occupe la position objet. Dans certains cas. ‘civile’. il y a aussi des contextes élargis. + N) : la cause de : la cause de l'Eglise. etc. Favoriser la (bonne) cause.2. Il est accompagné du prédéterminant article défini ou indéfini. renvoient a II. PLM2010). Nous n'avons cite que les combinatoires trouvées dans les corpus consultés ou enregistrées communément par les dictionnaires.2.2. descendre des causes aux effets. etc. etc.) : gagner une cause. etc. (cf. ‘pour cause que’ : “ Si les principes sur lesquels repose la théorie du " bond en avant " tiennent. DA8. alors que certains autres. les adjectifs ‘criminelle’. 1. sélectionnent plusieurs traits. ‘pénale’. Venger la cause. 20 janvier 1992). à quelques exceptions près.2 – ‘intérêt’). de l'humanité. avec la spécification "droit. affaire. rechercher. Le groupe prépositionnel est forme de préposition et groupe nominal (Pd. essentiellement à cause des excès qu'elle a engendrés” (LM. Da8. l’adjectif est placé. ‘pour cause de’. aller. etc. Trahir la cause.

“Obtenir gain de cause dans une dispute quelconque”). Affranchie pour les besoins de la cause des contraintes du rationnement. il est arrivé à maintes reprises que des publicistes.” (LM. “ Le 26 janvier 1923. Avoir (donner) gain de cause. Nul ne doit être témoin en sa cause. et pour cause (= "pour de bonnes raisons") [5]. Sun Yat-sen. Des milliers de gens. Faire cause commune avec quelqu'un. A petite cause grands effets. en droit et discours juridique (voir supra. dont les plus sincères avouaient qu'ils n'avaient pas lu-et pour cause!-une œuvre aussi méprisable. de même. Joffé” (LM. seront données plus bas les séquences le plus souvent rencontrées dans le corpus : Expressions verbales : Abandonner une cause. Parler avec (en) connaissance de cause. Personne n'est bon juge de sa propre cause. Appeler (mettre. : “Pasternak fut exclu de l'Union des écrivains et jeté aux analphabètes. II n'y a pas d'effet sans cause. Prendre (le) fait et cause (pour quelqu'un). s'est tourné vers Moscou pour obtenir le soutien que les Occidentaux lui refusaient.. le traînèrent dans la boue” (LM. Embrasser (épouser) une cause. qui. En voici quelques exemples : “Depuis la fin de la seconde guerre mondiale. Agir (être) en connaissance de cause. appeler en cause (= “rendre quelqu'un partie au procès”). OBSERVATION : Les expressions verbales qui se placent sous 1.. Entreprendre une cause. Proverbes : Avocat à toit et sans cause. Par la suite.1. Dans une tentative de classification de ce type de structures. Défendre la cause. prenant parfois le titre d'historiens. Être cause de (“Si je n'ai pas fait tout ce que je devais. En désespoir de cause. la compagnie lance une offensive générale sur tous les fronts où combattent les soldats américains” (L. en obtenant gain de cause.5. etc. remettre) en cause. les " modérés " rejoignant pour l'essentiel les positions occidentales” (LM. 1er juin 1960). Il est à signaler qu’il y a beaucoup plus de proverbes avec le verbe ‘causer’ qu’avec le terme ‘cause’. a. etc. 1. aient mis en cause la véracité des témoignages sur la politique hitlérienne d'extermination” (LM.. pour la plupart. sont. “ Ce qui est profondément en cause. etc. en désespoir de cause. c'est l'existence de toute une administration parallèle dont les mesures ont emprunté au commerce ses défauts sans acquérir toutes ses qualités” (LM. Être en cause (= “être partie au procès). se divisa en deux camps. 179 . Locutions adverbiales : À ces causes (= “en considération de ce qui vient d’être exposé” (TLFI). en tout état de cause. conclut un accord avec le représentant du Komintern.2. il s'oblige à donner des gages permanents de bonne volonté à l'occupant. Bien est malheureux qui est cause de son malheur. II). 21 février 1979). 9 juin 1993). pour les besoins de la cause. elles passent aussi en langue commune (par exemple. Mettre une cause au rôle (= “juger un procès”). tournées vers des sens spécialisés. “ L'Afrique. La combinatoire figée Le mot cause entre dans plusieurs constructions figées. Les " neutralistes " prirent fait et cause pour Lumumba. Avoir (donner) cause gagnée. la boisson va faire partie intégrante de la vie quotidienne du GI.3. 7 juin 1984). On dit aussi ”La cause est en état” pour ”la cause est prête à être plaidée” et “La cause est entendue” pour “La cause est prête à être jugée” (AD8). Être chargé d'une cause. Obtenir gain de cause.3. Gagner (à) sa cause.6.M. 30 juin 1960). Mettre. 9 octobre 1946). “Promue au rang de produit de première nécessité au même titre que la nourriture et les munitions. 8 avril 1975). c'est vous qui en êtes cause” DA8). Être hors de cause. “ Mais. Tel a bonne cause qui est condamné. Perdre sa cause.

Les mots de la cause L’idée de cause se retrouve dans plusieurs classes de mots.1 Les noms de la cause Plusieurs classes sémantiques. la raison appartient à l'ordre de la pensée proprement-dite. explication. On distingue les mobiles. mobile. donner lieu à. ‘racine’ mettent en évidence la cause éloignée. déchaîner. sont attachés à la matière de la cause. nous avons trouvé une longue série d’autres verbes aux significations plus ou moins proches : allumer. de tracer la trame aussi complexe que subtile. donner. avoir pour effet quelque chose” – TLFI). la "recherche du pouvoir" peut être le mobile de l'action politique. Par exemple. en tout point équivalent (droits. 2. “ Commentaire de Shimon Shiffer. La raison. origine. des raisons profondes et justifiées . occasion. « les causes ». : “ Ceux qui sont persécutés " en raison de leur action en faveur de la liberté " se verront même accorder un " asile constitutionnel ". La cause. ‘sujet’. épuisé” (LM. principe et les emplois métaphoriques : racine source. autrement dit les mobiles de l'implication des forces armées dans les massacres.Enfin. par rapport à la cause. affaire. le pourquoi. mais le vrai motif de cette rencontre est qu'Israël est. 180 . de près ou de loin. conférer. déclencher. dans l’espace contraignant d’un article. au mobile du crime. cause juridique : procès. semence . Ainsi. cas. c) point de départ de la cause : fondement. qui sont des causes réelles. objet. tandis que la ’motivation’ implique des raisons psychologiques . ayant trait à la cause. restent mystérieuses” (LM. motivation(s) . la cause donnée comme première . dossier (par métonymie) Ensemble d'intérêts : parti.. c'est l'impulsion qui pousse à agir. créer. Le mobile. etc. genèse. je me contenterai de signaler les cas les plus saillants de lexicalisation de la cause. ‘genèse’. apporter. quand le motif invoqué est "le dévouement à la nation" (DPH). c'est ce qui justifie en éclairant. La cause fait naître. ‘fondement’. ‘source’. prétexte. ‘intention’. ‘occasion’ (cause fortuite) et ‘prétexte’ (fausse raison). 16 septembre 1997). le moteur étant celui qui donne le mouvement initial. amener. lui. raison. ‘principe’. OBSERVATIONS : 1. ‘moteur’. il y en a bien d’autres qui. du vocabulaire de la cause.) au statut classique” (LM. engendrer. Comme le reconnaissent honnêtement dans leur postface l'éditeur François Gèse et la journaliste Salima Mellah. ceux que j’ai pu déceler au fil de mes recherches de corpus.. entraîner. rappellent des rapports de type causal. sont à prendre en compte : a) noms à valeur générale : considération. e) causes de développement et de transformation (emplois métaphoriques): ferment. des motifs que l'on invoque pour expliquer ou justifier publiquement son action. ‘considération’. ‘origine’. elle est proprement efficace. lui aussi. La raison implique l’idée de jugement (PR). moteur. déterminer. et ce serait une gageure d’essayer. motif. ‘motivation(s)’ sélectionnent le trait "qui détermine a l'action". À part ces mots. En ce qui suit. le mobile est d'ordre sentimental et le motif d'ordre rationnel : “La faiblesse principale de l'ouvrage tient.2 Les verbes de la cause [6] À part le verbe ‘causer’ (“Être à l'origine de. ‘objet’. 2. germe. avoir pour effet. attirer. sujet. 24 octobre 2000). b) noms à valeur plus précise : facteur. ‘explication’ et bien d’autres encore tout en évoquant l’idée de cause gardent quand même leur signification propre. le journaliste le plus intime avec le premier ministre : « Sharon ne le dira pas publiquement. être à l'origine de.2. d) cause qui incite à l' action : intention. si l'on peut dire. D'une façon générale. 11 février 2002) . 2. exprimant. aides. directement liés à l’idée de cause. c'est ce qui précède dans le temps et conditionne plus ou moins nécessairement.

faire. Dans une phrase comme : Le vent a renversé le toit de la maison. inventeur. etc. provocateur. à la torture systématiquement infligée. etc. 29 avril 1994). 2. générer. 24 octobre 2002). “Il faut allumer (=“créer. plusieurs Vietnam sur la surface du globe "” (LM. être humain ou non animé. : “Stoppée par l'armée française dans sa progression vers le sud. être à l’origine de : “Pour preuve. être à l’origine de”) 3 000 morts. engorgeant les urgences des hôpitaux et saturant les funérariums” (LM. justifier. inspirer. noire ou blanche. initiateur. inspirer. de sémantisme très peu précisé à l’infinitif. Comme dans le cas des verbes de la cause. ce qui lui avait valu (=“apporter. motiver. Certains de ces verbes contiennent des sèmes de nature causale dans leur forme infinitive : causer. ressemble plus à un aveu de faiblesse qu'à une stratégie de rechange. 4. Enfin. formellement parlant. quels qu'en soient les instigateurs. elle a manqué de déclencher (=“provoquer”) une guerre civile en lançant l'offensive sur Daloa. restent très minoritaires” (LM. produire. La liste ci-dessus présente. 27 septembre 1991). instigateur. Créons. fomenter. Une dizaine de jours caniculaires. 2. 17-18 août 2003). en considération de. 1er octobre 1971). 5. “faire peur à qqn”.4. etc. créateur. " deux. suivant plusieurs mois de sécheresse.4 Les mots-outils 2. à travers un processus de métaphorisation et de mutations sémantiques (voir. Jackson. dans les deux cas – personne qui est à l’origine de…) : “ Le terrorisme urbain de ces derniers jours. du fait de.3 Les agents de la cause On peut considérer que l’entité qui est à l’origine du déclenchement d’une cause vers son effet. en 181 . engendrer. la succession des dégâts du 2 au 13 août lorsque la température atteignait 40 ºC. occasionner. peut être appelée ‘agent de la cause’. procurer. Au niveau du corpus ont été identifié plusieurs agents de la cause : auteur. favoriser. procurer. en raison de. muse. père. et de la signification causative. : “Mais des témoins aussi. entraîner. Un verbe comme ‘faire’. force ergative. pour raison de (cause justifiante). force ergative non animée. trois. des rescapés avaient. à la lumière de. pour la plupart. en particulier. responsable. être à l’origine”) le surnom de " boucher de Lyon "” (LM. Locutions prépositionnelles : grâce à (cause invoquée + idée de moyen). susciter. en général. Les partisans d'une sécession. 3. est agent de la cause. Le sémantisme des verbes rappelant la cause ne peut se préciser entièrement en dehors du contexte et sans prendre en compte la nature des agents. déclencher. soulever. dénoncé son zèle et surtout sa propension à la violence irraisonnée. ils sont issus de processus complexes. peut sélecter le trait [être cause de] dans des contextes comme : “faire mal à qqn”. D’autres acquièrent ces traits en contexte : apporter. artisan. provoquer. des verbes proprement dits. essentiellement parmi les personnes âgées ou fragiles. 3-15 janvier 1966). déclencher”) un peu partout de nouveaux foyers de guerre. En même temps. produire. par exemple “l’auteur du livre” /vs/ “l’auteur du crime”. d’autres sont issus de processus de métaphorisation et de glissement de sens : allumer. 2. etc. exciter. “ Mais ce fut Truman qui donna une âme à ce projet en nommant procureur général des Etats-Unis Robert H. ‘le vent’. lance-t-il. mais aussi des locutions verbales. âme. cerveau. inspirateur. provoquer et les expressions verbales : avoir pour effet. promoteur. valoir. valoir. sur une grande partie du pays. la plus grande ville dans la « boucle du cacao” (LM.1. OBSERVATIONS : 1. dans une égale constance.exciter. expliquer. former. fondateur. ont suffi pour provoquer (= “causer. concepteur. égérie . juge à la Cour suprême” (LM. la signification causale de ces verbes est à distinguer de la signification transitive.

comme le pays . en effet. on annonçait que la balance commerciale du pays avait enregistré un excédent de plus de 10 milliards de dollars sur l'ensemble de l'année 2000. où vingt générations ont déposé leurs morts” (LM. soit que . guerre oblige. “Cependant. ces moyens se combinent le plus souvent à l'intérieur d'un type de discours à fortes valences argumentativo-justificatives ou explicatives. à défaut de. 25 août 1992). Pas seulement parce que le Parlement . tant que cette idée n'est pas devenue un parti. d'autant que. parce que la situation internationale. Comment y résister ? Et puisque la société de pleinemploi est morte et que le chômage ou le semi-chômage devient la règle. étant donné que. reconnaissance. “ Sous prétexte d'urbanisme. lorsque. non (pas.4. non parce que. vu (cause qui rappelle un fait constaté). en considération de ce que. ce n'est pas parce que. fortune. et tant que ce parti ne représente pas une force politique. 17 juillet 2003). quand. comme on a essayé de le montrer. dès lors que. institutionnelle. vu que (cause qui rappelle un fait constaté) .. mieux) que. suivant que. 22 mars 2003) . sans aucun doute. du moment que. considérant que.vit des jours graves. (cause alternative) . faute de. des antisémites du cru obtiennent des Allemands la destruction du vaste cimetière juif.. sous (le) prétexte que (cause alternative ou fictive) : “ Sous le prétexte qu'il s'était borné à occuper des territoires allemands. à force de. Français et Britannique ne réagirent qu'avec des mots” (LM. “Le spectacle culturel est censé apporter aura. Mais surtout parce qu'elle tomberait à plat. qu'elle serait totalement « décalée » par rapport aux commentaires que Tony Blair s'attire après cinq mois de crise irakienne” (LM. étant donné. cette petite histoire authentique ne ferait sourire personne dans les couloirs de Westminster. Conjonctions et locutions conjonctives : parce que. qu'on ne lui signifie pas de nouvelles exigences "” (LM. Car les tentatives de rassemblement des familles de la droite en une seule organisation n'ont pas manqué sous la Ve République” (LM. à mesure que (dans la mesure où). soit que . l'intermittence est au moins une bouée qui permet de survivre avec un projet échappant au morne travail répétitif” (LM.. soit que. En fait. des Etats-Unis n'est pas la même que celle de l'Allemagne” (LM. en réalité. attendu que. faute que (cause réfutée) : “Aujourd'hui. à preuve que. eu égard à. “ Laval se tient au courant très précisément des réactions de l'opinion publique. tout reste à faire.. 3. 2. Le sens causal 182 . à présent que. comme (à valeur générale. sous couvert de. si … c’est que (hypothèse suivie de cause). 24 mars 1983) . maintenant que. 16 décembre 2000). d'autant plus (moins. Bien qu'on puisse les décrire et les analyser séparément. il les redoutait. très riche et très hétérogène. Conclusions L'ensemble lexico-grammatical des procédés visant l'expression de la cause est. selon que. suffisante certainement pas : la même crise d'un système capitaliste analogue " produit " en 1932-1933 Roosevelt et le New Deal. et ce quelques mois après les épouvantables massacres religieux qui firent des centaines de milliers de morts” (LM. surtout que et les corrélatifs : tant / tellement (cause + idée d'intensité ou progression) . Il demande aux Allemands.2. 20 septembre 2002) . par manque de (cause + idée de quantité).faveur de. 6 avril 1992). grâce à la hausse du prix du baril” (LM. " eu égard à cette opposition du clergé. ou que . point) que. sous couleur de. car. destinées à introduire une séquence causale ou motivationnelle) : “ La crise comme cause ? Nécessaire. par suite de (cause + conséquence qui en découle). à la suite de. attendu. du fait que. puisque. 29 janvier 1983).. alors que + opposition (cause justifiante + idée de temps) : “ Gandhi mourra assassiné par un fanatique hindou qui l'accusait de trop céder aux musulmans alors qu'il s'était opposé à la partition-voulue par beaucoup d'Anglais-et à Jinnah. gloire. 26 septembre 1988) . sous prétexte de (cause fictive) : “ La veille. dès l'instant où. contre 3 milliards l'année précédente. culturelle..

Ce sont des verbes directionnels qui favorisent la cause en position de sujet et la conséquence (l'effet) en position d'objet. coll. Virginia (2000). ces verbes peuvent se représenter par les schémas : X cause Y. chez Garnier frères . pp. par M. L’histoire au quotidien.crisco. URL : http://atilf. Quand il est non animé. Ducrot & J.atilf.htm . Dictionnaire de la langue philosophique (1962). Librairie Générale Française. par Paul Robert. par Emile Genouvrier. Paris : Larousse. par Jacqueline Picoche. Paris : Larousse. Il ne reste qu'à découvrir les règles selon lesquelles il fonctionne.htm. par A. sur CDROM. Paris. Version 2. 1939-2004. subjectivisé. il manifeste les traits [+volontaire]. NOTES [1] Virginia Veja. Le Nouveau Petit Robert de la langue française. Laboratoires CRISCO. Nouveau dictionnaire encyclopédique des sciences du langage (1995).se forme à l'intersection des emplois lexicaux et grammaticaux. se manifestant dans bien des cas d'une manière implicite. 2010 sur CD-ROM. Dictionnaire historique de la langue française (1993). Bescherelle aîné. Tristan Hordé. Répertoire des mots par les idées.htm .atilf.fr/academie. [6] De manière générale. 2000. Le Grand Robert de la langue française (2005). Le discours de la cause. Dubois et coll. par Paul Foulquié. Paris : Le Robert. Dictionnaire des synonymes. "Les usuels du Robert". 8ème. Le Robert : Sejer. Dictionnaire de rhétorique (1992). ou X cause Y à Z. Buzău : Alpha. Le monde. Dictionnaire du Français Contemporain (1971). [5] Emploi familier. à Paris. Société du Nouveau Littré. éd. [2] Idem. Paris : Larousse. [4] Idem. http://atilf.fr/academie9. 9ème éditions.0. Beaujean. par Julie Didier. X = Agent-cause. base de données multimédia. 4ème. Nouveau Dictionnaire des synonymes (1977). 10-15. RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES Dictionnaire National ou Dictionnaire Universel de la Langue Française. Buzău. 183 . [3] J’ai employé la base de données L’histoire au quotidien.Editeurs.fr/cgibin/cherches. sous la direction de Georges Niobey. textes. Dictionnaire de la philosophie (1964). Le Petit Robert. Paris : Le Livre de Poche. 23-24. sous la direction de Alain Rey. Le discours de la cause. Dictionnaires Le Robert. Dictionnaire Etymologique du français (1983). Nouveau Dictionnaire Analogique. par J. Paris : . Editions électroniques : Dictionnaire de l’Académie française. Editura Alpha.unicaen. Paris : Éditions du Seuil. édition 2009 sur CD-ROM. coll.cgi Le Petit Larousse Multimédia. Claude Désirat. humain ou non animé.atilf. par Georges Molinié. Dictionnaire de la langue française (1949). sons et images recueillis dans le journal Le Monde. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française (1968). pp. le trait intentionnel disparaît. http://atilf. Veja. Paris : Larousse.fr/academie4.-M Schaeffer. Paris : Presses Universitaires de France. Lorsque l'Agent-cause est humain. (1860). Paris : Editions universitaires. Paris : Hachette. collections 1939-2004. des idées par les mots (1980). URL : http://www. par O.

Répertoire des mots par les idées. construcţie cauzală. DA8 = Dictionnaire de l’Académie française. édition 2009 sur CD-ROM.htm Abreviations employees dans le texte : DA4 = Dictionnaire de l’Académie française. LM = Le Monde PR = Le Petit Robert. DA9 = Dictionnaire de l’Académie française. 184 .Trésor de la langue française informatisé. sens cauzal. REZUMAT VOCABULARUL CAUZEI Lucrarea de faţă. GRDLF = Le Grand Robert de la langue française (2005). 9ème édition. să inventarieze şi să discute termenul ‘cauză’ precum şi multiplele lexicalizări ale ideii de cauză în limba franceză contemporană. Cuvinte-cheie : cauză. TLFI = Trésor de la langue française informatisé. cauzalitate. URL: http://atilf. fructul unei cercetări de corpus.fr/tlf. PLM2010 = Le Petit Larousse Multimédia. PNR2009 = Le Nouveau Petit Robert de la langue française. éd. NDA = Nouveau Dictionnaire Analogique. 4ème édition. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française (1968). des idées par les mots (1980). lexicalizare.atilf. 8ème édition. îşi propune să identifice. 2010 sur CD-ROM.

Sanda MARCOCI. entité abstraite d’ailleurs. un début d’une histoire dans laquelle le rouge est aussi le symbole de l’amour. entre un lit tout nouveau et une cuisinière rouge. c’est-à-dire que dans le processus de la référentialité. Il y a des mariages heureux. un énoncé assez énigmatique puisque nous ne savons pas quel est le premier achat tellement important dans un mariage. C’est par la prédication que nous arrivons à trouver l’universel de couleur. des sentiments qui ont leur source dans le coeur dont le symbole est aussi le rouge ? Le signifiant de l’énoncé. dont le signifié est le mariage nous donne la signification du rouge comme référent : c ‘est l’amour qui unit le couple qui est en train de commencer une vie nouvelle. vers la cuisinière rouge. La publicité est innovatrice. mais c’est aussi par une reconstruction prédicative que nous pouvons arriver au vrai référent. La Toute Rouge de Rosières. représente. un nouveau produit avec un goût nouveau : « Un goût de bleu dans un fromage blanc ». Nous y trouvons tout ce que le producteur veut introduire dans la présentation d’un nouveau produit. nous y trouvons aussi le charme du texte qui vise la persuasion par le divertissement. Universitatea „Spiru Haret” Bucuresti LA MÉTONYMIE DES COULEURS DANS LE DISCOURS PUBLICITAIRE La métonymie des couleurs est une métonymie de l’abstrait/concret. S’agit-il vraiment de l’universel de couleur dans cette 185 . les yeux de la mariée. nouvelle. introduite par une expression référentielle définie. un fromage tendre. « La Toute Rouge est signée Rosières ». Le centre de la réclame est la couleur. c’est la prédication qui nous aide à refaire les énoncés de manière à ce qu’ils nous montrent exactement ce que la couleur. Ce produit qui est rouge apparaît ensuite dans une accroche plus complète : « Le deuxième achat le plus important quand on se marie. nous éclaire. Pouvons nous dire que c’est le commencement d’une nouvelle vie en deux. ». nous faisons appel à la prédication et refaisons l’énoncé de la manière suivante : « La cuisinière produite par ‘Rosières’ est rouge » Nous y retrouvons une deuxième métonymie intégrée dans la première. nous éclaire que l’universel de couleur représente un nouveau produit à goût doux. la métonymie du producteur pour le produit. un goût différent. Elle peut créer des histoires. Si les fonctions de la publicité sont d’informer et de persuader. Les yeux du marié sont dirigés vers le lit.678 F ». nous y pouvons ajouter une troisième : celle de divertir. Prenons un autre énoncé : « La Société Samos est heureuse d’annoncer le mariage de Samos 99 double crème avec le bleu. L’énoncé devient d’autant plus persuasif dans la manière qu’il est présenté aux lecteurs. Prenons l’énoncé : « La Toute Rouge de Rosières » Bien qu’introduite par une expression référentielle définie unique par la présence de l’article défini. L’image d’un couple en vêtements qui représentent la cérémonie du mariage.

en choisissant l’association au ciel bleu. par extension nous allons dire que c’est : « la tendresse de la couleur bleue ». un fromage noble. Nous irons ensuite dans le monde extérieur pour établir le rapport référentiel avec le produit nouveau « Samos 99 Royal ». du sémème qu’ils produisent.réclame ou d’une nouvelle symbolistique de la couleur : délicatesse alimentaire. Ils ne peuvent donc pas être décomposés en sèmes pour nous rendre compte de l’effet de sens. Les mots de couleurs sont « sémantiquement primitifs » [1]. Ils n’ont donc pas une nature polysémique. C’est par son sens connoté qu’on prend « le bleu ». c’est par le sens de « noblesse » que la couleur opère.Mozart tendresse . Mais comment savons nous que la couleur opère métonymiquement et non pas métaphoriquement sur le goût ? Si nous prenons l’exemple célèbre du Groupe µ : « Dehors nuit zoulou ». un goût différent ». et dirons d’après la contiguïté musique . L’isotopie du contexte est beaucoup développée à ce nouveau niveau. Nous allons par extension à la relation d’une cause pour un effet et pouvons inclure « bleu » et « noble » dans le même ensemble sémique pour assurer l’isotopie contextuelle. le sens propre. Mais la métonymie fonctionne dans le « goût de bleu ». le partitif remplaçant l’ellipse qui apparaît dans la métonymie et. que « c’est du bleu dans le nouvel fromage ». la similitude des traits distinctifs de la couleur bleue que nous transportons la signification du bleu à la signification du goût en vertu de la comparaison sous-entendue « le goût est comme le bleu ». Si le bleu est la couleur du ciel sans nuages. « du Bach ». peut être 186 . le plaisir du sens qui est le goût. L’actualisation formelle goût – fromage bleu – noble de la contiguïté au niveau symbolique assurera la cohérence contextuelle : « un goût bleu d’un fromage noble ». que c’est « du bleu dans la tendresse » ou inversement. Le signifié du signifiant « bleu » est enrichi par un déplacement qui détaille le signe au niveau du symbolisme. que « c’est de la tendresse dans le nouvel fromage ». que c’est « de la tendresse dans le bleu » . À partir de la contiguïté : « sang bleu » = « sang noble » fromage bleu = fromage noble c’est par l’ennoblissement du goût que ce fromage est spécial. mais à partir du symbolisme de la couleur. Le sens figuré des couleurs. qui constituent des abstractions. c’est par la ressemblance. comme nous reconstruisons le syntagme et arrivons à : « une pièce musicale de Mozart » « un concert de Bach ». Le passage du « bleu » au « noble » aura lieu à l’intérieur d’un même ensemble sémique référentiel-contextuel par la connotation de la couleur. Mais il s’agit « d’un goût de bleu » et nous disons que « c’est du bleu dans le goût de ce fromage » comme nous disons « du Mozart ».goût bleu . « un fromage tendre.couleurs. et disons « le goût bleu ». non pas à partir du concept de couleur. celle des symboles. Le continuum de la couleur bleue et le continuum des goûts tendres se réduisent au comptable du produit à un goût nouveau. « nécessairement polysémique » [2] comme les autres lexèmes.Le décodeur du nouveau « réel » trouvera la nouvelle objectivité se plaçant dans une autre réalité.

Dès lors on fait une analyse du référent. Ce serait donc l’enrichissement conceptuel qui fait du « bleu » par rapport au « goût » un métasémème métonymique du sens. qui n’est pas dans l’état connu par nous. mais un goût auquel on associe par contiguïté. le. En disant « Philips » (le nom de cette marque) et « rouge » (l’adjectif). capitale pour séparer les termes comptables des termes massifs. en situation distributionnelle. développé par Georges Kleiber. nous disons que le trait « massif » les rapproche : Philips = la masse incomptable des objets de cette marque. des noms (massifs ou comptables) avec les déterminants. Si nous entrons dans le paradoxe « Ce fromage n’est pas un fromage ». ce Philips » pour référer à un objet comptable. 187 . et la notion de nombre. étant donné qu’elle presque annule la difficulté de délimitation des parties minimales : du Philips plus du Philips c’est encore du Philips (comme de l’eau plus de l’eau c’est encore de l’eau) alors que la somme de deux appareils Philips n’est plus un Philips. Nous dirons. Le goût du fromage est un deuxième référent. La question se pose sur la possibilité de retrouver dans les adjectifs de couleur l’opposition référentielle entre ce qui se compte et ce qui ne se compte pas. L’antithèse « un goût de bleu dans un fromage blanc ». dire « un. Mais en empruntant la terminologie homogène /hétérogène. Si nous pouvons bien modifier le nom de marque et dire « un. Le problème se pose pourtant d’une manière différente lorsqu’on envisage les caractérisations logiques de l’opposition en termes de référence homogène/référence hétérogène. qu’un objet de la marque Philips est du Philips comme une partie d’eau est encore de l’eau. Nous entrons dans le domaine des transferts analogiques de dénomination. distingue les termes comptables des termes massifs. ce rouge » et référer à un objet comptable. l’apanage des substantifs. nous arrivons au-delà du langage. Si l’analyse du référent démontre que toujours un fromage est un fromage. et rouge = la masse incomptable des objets de cette couleur. en modifiant l’adjectif de couleur. De la couleur « sémantiquement primitive » aux qualités qu’elle apporte au goût. Une seconde propriété. Mais le deuxième terme de l’opposition massif/comptable devient incompatible dans le rapprochement : un Philips/un rouge. bien qu’il ne s’agisse pas d’une vraie antithèse. Philips. on arrive par les analogies qu’on trouve dans la couleur bleue. dans notre cas le fromage. les qualités du bleu. pas assimilation. puisque c’est le noir qui s’oppose au blanc. Ce type d’approche. à ce qu’on sache. semblent incompatibles dans leur application avec les adjectifs de couleur. La distinction massif/comptable ou continu/discontinu est. Le critère syntaxique. ce sont deux propriétés qui distinguent les termes massifs des termes comptables. tandis qu’une partie d’un appareil concret (bien que de marque Philips) n’est plus un appareil intact. fondé sur la combinaison. Ces distinctions ne devraient pas concerner la couleur comme adjectif ou la couleur comme concept d’abstraction. c’est le métalogisme qui est évident. ne change d’aucune façon notre conception des couleurs. nous allons analyser le référent pour voir si notre fromage est un fromage au sens courant du mot. alors qu’une partie d’une entité dénotée par un terme comptable devient une entité de nature différentte » [3]. le. plus retenue. nous ne pouvons pas. mais deux appareils de cette marque. Une première propriété établit « que toute entité dénotée par un terme massif reste une entité de même nature. Si nous analysons le concept de fromage nous trouvons que l’expérience nous renvoie au référent commun. Un goût commun se rencontre avec le sens connoté par « le bleu » et nous obtenons un changement de sens. sauf pour le cas où on veut marquer ses qualités exceptionnelles.établi dans le discours par la connotation.

Envisagée de cette manière l’opposition massif/comptable peut dépasser la catégorie du substantif vers celle de l’adjectif. On peur dire sans réserves que l’équivalent sémantique de la distinction massif / comptable porte sur les concepts et concerne donc non seulement les substantifs mais aussi les adjectifs. Prenons l’adjectif « noir » des énoncés suivants:
« Le noir chic » (Collection Légendaire de Levi’s) « Le beau jeu des dames noires : Le noir junior, le drama-noir, le noir de jour, le noir du soir », « Du noir-noir pour le soir Du noir allumé d’un ton vif » (vêtements),

pour illustrer le type de concept dont les référents possèdent la vertu de divisibilité homogène. Le concept de noir est divisé en variétés sans que les parties cessent d’appartenir à ce concept. Si nous envisageons le problème à partir de Kleiber, nous pouvons prendre l’adjectif « noir » et l’ajouter aux termes massifs nominaux pour exemplifier les expressions à référence cumulative. « Vêtements » et « noir » ont la même propriété sémantique de référer cumulativement. À partir de nos exemples le concept de couleur, « noir » est réduit à des syntagmes nominaux de type métonymique par des marqueurs modifiants (articles définis, partitifs). Nous y reconnaissons la modification générique : le noir chic, le noir junior, le noir de jour, le noir du soir, et la modification discrète : du noir-noir, du noir allumé. Un test cumulatif, à partir de la référence cumulative, nous conduira à la séparation de certains adjectifs conceptuels dans la distinction massif/comptable. Si la couleur est un adjectif massif c’est qu’il est à la fois cumulatif et distributif. Il répond à la fois au test cumulatif qu’à celui de divisibilité. Le test cumulatif donne la couleur comme un massif (toujours la somme des parties noires sera elle-même noire) et le test de divisibilité homogène donnera la couleur aussi un massif (une partie prélevée sur une entité noire sera elle-même noire). Employée pour charmer et séduire, cette tournure figurale métonymique est destinée à faire passer le message de façon éloquente et persuasive. L’effet sur les récepteurs concerne la réception du discours et son interprétation, et la cooperation du destinataire quant à cette réception est obligatoire pour le bon accueil du message. NOTES
[1] Le Groupe µ, Rhetorique generale, Larousse, Paris, 1970, p.94 [2] ibidem [3] Kleiber, G., Nominales. Essais de sémantique référentielle, A.Colin, Paris, 1994, p.30

RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES
Adam, Jean-Michel,Bonhomme,Marc (1997)., L’argumentation publicitaire.Rhétorique de l’éloge et de la persuasion, Paris, Nathan Buffon,Bertrand (2002) : La Parole persuasive, Paris, PUF Bonhomme, Marc (1998) : Les figures clés du discours, Paris, Seuil Cristea, Teodora,(2001) : Structures signifiantes et relations sémantiques, Bucuresti,Ed.FRM Ducrot, Oswald, (1980) : Les mots du discours, Paris, Minuit Dériber, M., (1969) : La couleur dans la publicité et la vente, Paris, Dunod Eco, Umberto, (1972) : La Structure absente, Paris, Mercure de France Greimas, Algirdas-Julien, (1983) : Du Sens II, Paris, Seuil Genette, Gérard., (1970) : La rhétorique restreinte, Communications no.16, Paris, Seuil Kleiber, Georges, (1981) : Problèmes de référence :descriptions définies et noms propres, Paris, Klincksieck 188

Kleiber, Georges, (1994) : Nominales. Essais de sémantique référentielle, Paris,A.Colin Linsky, Leonard, (1967) : Le problème de la référence, Paris, Seuil LE Guern, Michel, (1973) : Sémantique de la métaphore et de la métonymie, Paris,Larousse LE Groupe µ, (1970) : Rhétorique générale, Paris, Larousse Rastier, François, (1987) : Sémantique interprétative, Paris, PUF Rastier, François, (1994) : Tropes et sémantique linguistique, Langue française no.101, Paris, Larousse Todorov, Tzvetan, (1977) : Théories du symbole, Paris, Seuil

REZUMAT
Discursul publicitar modern are o lunga traditie, începand cu antichitatea. Retorica clasică îşi dovedeşte perenitatea iî discursul publicitar ca o metodăde a raăspunde nevoilor şi dorinţelor membrilor societatii de comsum. Discursul publicitar modern are propria sa argumeaţie, reprezintă un anumit tip de discurs, cel epideictic, are elocinţă, foloseşte din abundenţă figuri retorice. Acestea comunică un anumit fel de gândire. Metonimia apaţine sistemului tropic care modifică sensul cuvintelor. Metonimia culorilor în discursul publicitar poate fi analizată sub aspectul enigmatic care intareste funcţiile publicitare: informaţia, persuasiunea şi amuzamentul. Metonimia funcţionează începând cu simbolismul culorilor, transformând textul într-unul fascinant, care vrea să convingă prin aspectele sale amuzante. De aceea poate deveni obiectul unei complexe analize lingvistice. Cuvinte cheie: eulogie, convingere, simbolistică, fascinaţie, amuzament.

METONIMIA CULORILOR ÎN DISCURSUL PUBLICITAR

189

Mariana NEAGU Universitatea “Dunarea de Jos”, Galati

‘WHAT’S IN A NAME?’ SENSES OF THE TERM ‘CONSTRUCTION’ IN LINGUISTIC STUDIES
Introduction. The term ‘construction’ is neither completely new nor particularly problematic. However, having been used for describing disparate phenomena, there is no commonly accepted definition of the term in linguistic literature. The purpose of the paper is to present the different meanings attributed to the term ‘construction’ by the most representative linguists. 1. Views of constructions before construction grammars. In traditional descriptive grammar the term (grammatical) construction was and is still not always used as a strictly defined term. Starting out from different aspects selected as definitional criteria, descriptive grammarians make various classifications of constructions. Quirk et al (1985) take into account the criterion of the verb class of the clause’s predicate and distinguish intransitive, monotransitive, ditransitive, complex transitive and copular constructions. Another classification is made starting from the general meanings that clauses express in multiple sentences: additive, adversative, alternative, causal, conditional, concessive, consecutive, final. A third criterion used in the classification of constructions by descriptive grammarians is information structure, in particular the assignment of topic and focus in a clause. Thus, constructions can be: cleft and pseudo-cleft, active and passive, existential, etc. Quirk et al. (1985: 1377-1414) call such units “sentences” and/or ‘constructions’. The term ‘construction’ is used by Givon (2001) in the sense of “clause type”. In addition to the types of constructions mentioned above, English also exhibits a number of individual constructions such as the cognate-object construction, the marked-object construction and others. In a broader sense, the term ‘construction’ refers to any linguistic unit larger than a word that is, clauses, sentences and phrases alike, such as infinitive, participial and gerund constructions or nominal and appositional constructions. What is essential for any combination of words to be a construction is that they must represent an integral whole. This is obvious for sentential and clausal constructions but less so for smaller units, i.e. phrasal patterns, or combination of words that form a constituent. For language users constructions are arrangements of words that are functional, that is meaningful in the widest sense of the word. Schonefeld (2006: 5) argues that constructions are loosely understood as “(primarily clausal) grammatical patterns, as particular formal configurations of words with certain functions associated with them”. The following pages, devoted to the notion of construction viewed from more theoretical perspectives, will indicate that the notion of construction is theory-dependent and covers linguistic phenomena that are not necessarily the same. In American structuralism, (Bloomfield 1984 [1933], Harris 1946, Wells 1947) the term ‘construction’ is associated with the notions of “constituent’ and ‘constituent structure’. More precisely, any recurrent (functional) group of constituents is conceived of as a construction. A constituent is defined as any linguistic unit or construction that enters into some larger construction. In the American structuralist school the notion of ‘construction’ is not restricted to the level of clause but sometimes subsumes any smaller expression
190

provided that it is still a complex form. This leads to a further subdivision into morphological and syntactic constructions, with the former extending the notion of construction to morpheme combinations (e.g. duke and -ess combine in the form duchess) and the latter – consisting of free morphemes – including compound words, phrases and clauses/sentences.(e.g. poor John and ran away combine in the form Poor John ran away). American structuralism cannot, however, account for cases of complex ambiguous constructions such as They are [visiting scholars] vs They are visinting [scholars]. In Generative Grammar (Radford 1988) the term ‘construction’ relates to the constituent phrases of a sentence and its rewrite rules. These rules are applicable to lexical and functional categories alike and license all of a language’s potential constituents. The re-write rules or phrase structure rules together with transformations (e.g. move α) can also be assumed to generate all the constructions (syntactic configurations) occurring in a language. The notion of construction in its sense of clause or phrase that serves a specific function is absent from generative models of language. In the Minimalist Program grammatical features carried by words suggest which word can merge with which word(s). These features are (1) head features which describe intrinsic grammatical properties such as tense for verbs (2) complement features (which describe the grammatical complements they take and (3) specific features (which describe the kinds of specifier/subject they can have. In this model there is no need for constructions (Schönefeld 2009:11). In the Minimalist program syntax reduces to a simple description of how constituents drawn from the lexicon can be combined and how movement is possible (Marantz, 1995: 380). In all versions of generative grammar the term ‘construction’ is used non-technically and refers to particular clause/sentence types, such as the passive construction, the depictive or the resultative construction. In its more technical sense, i.e. a form associated with a particular function, the term is no longer needed, since any specific expression which does not follow from the principles of universal Grammar is relegated to the lexicon or to the periphery of a language’s grammar. However, in his 2000 publication, Chomsky acknowledges that grammatical constructions are useful in descriptions of a language even if they have no theoretical standing (Chomsky, 2000: 8) In corpus linguistics the notion of construction covers not only clausal and phrasal patterns but also lexical templates such as proverbs and verbal formulae, idioms and various types of collocations. Strings of words or lexical bundles such as and the, of the, a new do not meet the requirements for being constructions, that is (1) they are not self-contained units or constituents of larger constructs and (2) they do not exhibit the feature of being functionally related. 2. Constructions in cognitive linguistic studies Construction grammar is an alternative approach to the analysis of syntactic structures, alongside Generative Grammar. It emerged from the necessity to explain idioms; the study of idioms led to the rethinking of the syntactic representation proposed in the generative framework since the semantic and syntactic unpredictability of idiomatic constructions represents a problem for the generative theoretical framework. Construction grammar has grown largely out of the work on frame semantics (Fillmore 1985) and an experientially based approach to language (Lakoff, 1987). It was Fillmore and Kay (1988) who first coined the term Construction Grammar. Their early work on idioms and idiomatic phrasal patterns such as let alone, even, and What’s X doing Y? laid the foundations for many of the variations of Construction Grammar that have since developed. The term ‘Construction Grammar’ is used to refer to related cognitive approaches to grammar which share certain guiding principles. One of its basic tenets is that no clear
191

boundary can be drawn between grammar and the lexicon, i.e. syntax and semantics. Another major assumption is that the meaning of a particular construct is the result of the integration of the meanings of lexical items into the meaning of the construction (s). 3.In construction grammars the notion of construction is of central importance; these theories of language regard constructions as the basic units of grammar. Construction grammarians define ‘construction’ in Saussurean terms, seeing it as a symbolic configuration, a complex sign, a pairing of form and meaning. Though his approach can be situated in the generative tradition, Fillmore puts the old notion of construction back to centre stage, making obvious that the elimination of the notion of construction in its sense of structures with particular use and meaning deprives a linguistic model of the possibility to account for important language data. Fillmore emphasizes that constructions are not merely a formal pattern, but formal patterns having particular meanings and uses associated with them. He distinguishes between substantive and formal idioms, that is, lexically filled idioms with all the elements fixed, on the one hand, and lexically open ones with some elements fixed and others free to choose in accordance with a language’s structural principles on the other. The Construction Grammar strand of Fillmore et al. invokes the non-predictability criterion as a condition sine qua non for recognizing a linguistic unit as a construction. Actually, this is the standard position concerning the specific conditions under which the construction status can be granted for a particular meaning-function correspondence:
“Any linguistic pattern is recognized as a construction as long as some aspect of its form or function is not strictly predictable from its component parts or from other constructions recognized to exist”. (Goldberg, 2003: 219)

In Langacker’s understanding, constructions subsume both complex items and syntactic structures. His view relates to Bloomfield’s who used the term ‘construction’ to also refer to morpheme combination, i.e. complex words, and who spoke of the meaningfulness of syntactic constructions. Langacker views construction as a symbolic complex expression of a language, as a combination of symbolic structures. This means that fully and partially lexically specified idioms as well as complex lexical items and also the more schematic (abstract) syntactic patterns or phrase structure rules can be covered by the term ‘construction’. In Cognitive Grammar phrase structure rule figures as constructional schemas. A constructional schema is ‘a template representing in schematic terms the common relationship among component and composite composite structures observable across the set of specific expressions that support its extraction (Langacker, 1993: 3), Constructional schemas function as nodes linked by categorizing relationships of elaboration and extension. Langacker (1987) maintains that constructions are partially compositional in the sense that the component parts give clues to the meaning of complex structure. Besides these, all kinds of peculiar expressions such as formal and substantive idioms (in Fillmore’s sense) as well as complex lexical items, such as derivations and compounds (the meanings of which may be quite opaque) fall under the notion of construction. Croft (2001) proposed a variety of grammar called Radical Construction Grammar. He believes that constructions are the basic units of syntactic representation. His inventory of constructions includes everything from simple words to fully schematic and regular patterns.
192

Goldberg (1995) reintroduces and re-establishes constructions as a theoretical concept in linguistic theorizing, trying to explain the semantics of English clause patterns. Her understanding and definition of the term ‘construction’ is close to Fillmore’s. The criterion of unpredictability is also defining for a construction, in the sense that at least one of the properties of a construction must not be predictable from its constituent parts and its formal make-up. As a consequence, the unpredictable form-meaning associations need to be stored or listed to be available to the speaker. Goldberg’s (2006) later definition of construction differs from Langacker’s in that it also subsumes simple units (morphemes and simple words). Another difference is Goldberg’s criterion of “a stored unit, in the sense of mastered routine. Langacker uses the term ‘construction’ for any composite symbolic structure, no matter whether it is a stored unit or a novel expression. In Goldberg’s (2003) view constructions are units learnable on the basis of input and general cognitive mechanisms and are expected to vary cross-linguistically:
“Crucially, all linguists recognize that a wide range of semi-idiosyncratic constructions exist in every language, constructions that cannot be accounted for by general universal or innate principles or constraints”. (Goldberg, 2003: 222)

She further states that two constructions in different languages can be identified as instances of the same type of construction if and only if they serve a closely related function and form. For example, two constructions might be of the passive type in that they share certain functional and formal characteristics even if they are not identical. Another important idea discussed in Goldberg (1995) relates to the notion of ‘fusion’, used “to capture the simultaneous semantic constraints on the participant roles associated with the verb and the argument roles of the construction”. Goldberg’s Construction Grammar assumes that fusion or lexical constructional integration is facilitated by the Semantic Coherence Principle and the Correspondence Principle. The Semantic Coherence Principle states that participant roles are matched with argument roles with which they overlap, such that one can be construed as an instance of another. For example, general categorization principles enable us to determine that the THIEF participant role of the verb steal overlaps sufficiently with the argument role AGENT, because both share semantic properties such as ANIMACY, INTENTION, CAUSATION and so on. The Correspondence Principle states that profiled argument roles are obligatory matched with profiled participant roles. If the verb has three profiled participant roles, then one of them may be fused with a nonprofiled argument role of a construction. Final remark. In this paper we have presented an overview of the main approaches to the notion of ‘construction’ in the last twenty years. The decisive factor that unites all the senses discussed above is the idea that constructions are symbolic units, that is, units that link a particular form to a particular meaning, with meaning understood in its widest sense as the representation of a particular semantic and/or discourse function. The term ‘construction’ as used in Construction Grammar constitutes a broadening of the traditional notion. According to Construction Grammar, syntactic phenomena can never be described adequately without reference to semantics and pragmatics.

193

le principe de la cohérence sémantique. 2006. dans la linguistique cognitive. Volumes 1-2. Berkeley: Berkeley Linguistics Society. Givon. 1991. Leonard . Ronald W. London: Longman. CA: Stanford University Press. Theoretical Prerequisites. etc. William. 1987. Chomsky. and Dangerous Things. The Mechanisms of ‘CG’. Goldberg. Special Volume 1: Constructions All Over:Case Studies and Theoretical Implications. Shelley. Stanford.35-55. Randolph. Chicago: Chicago University Press. Oxford: Oxford University Press. Croft. Rulon S. Syntax. Langacker. Zellig . Fire. Constructions at Work. George . Langacker. Talmy. Harris. dans la grammaire générative. Quirk. Constructions. Goldberg. Charles J. A comprehensive Grammar of the English Language. Adele. Chicago: University of Chicago Press. Adele. An Introduction. CA: Stanford University Press. From morpheme to utterance. dans le structuralisme americain. Foundations of Cognitive Grammar. traditionelle. constructions de la structure argumentale. Sidney Greenbaum.REFERENCES Bloomfield.[1933] Language. 1947. “Constructions: a new theoretical approach to language”. 2006. 1984. Oxford: Oxford University Press. Lakoff. Adele.1987. Stanford. Descriptive Application. 1988. Radford. A Construction Grammar Approach to Argument Structure. Proceedings of the Fourteenth Annual Meeting of the BerkeleyLinguistics Society. 1946. 1985. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins. Andrew. Volume 2. Annie Jaisser &Helen Singmaster. fusion. Doris. Radical Construction Grammar. 2003. SV1-1. Fillmore. Schönelfeld. 1995. In Trends in Cognitive Science 7(5): 219-224. Transformational Grammar. 1988. 2001. Goldberg. Language 22: 161-183. Volume 1. eds. Cambridge: Cambridge University Press. 2001. grammaires des constructions. Chicago: University of Chicag0 Press. New Horizons in the Study of Language and Mind. Geoffrey Leech & Jan Svartvik. Mots clés: construction. Women. Wells. Foundations of Cognitive Grammar. In Axmaker. Noam 2000. Ronald W. Immediate constituents. RÉSUMÉ Le but de cet article est de présenter les sens dans lesquels le terme ‘construction’ a été utilisé dans la grammaire descriptive. ‘WHAT’S IN A NAME?’ UNE APPROCHE LINGUISTIQUE DU SENS DU MOT CONSTRUCTION 194 . Cambridge: Cambridge University Press. Language 23: 81-117.

PHRASÉOLOGIE 195 .ETIMOLOGIE. FORMAREA CUVINTELOR. WORD BUILDING. PHRASEOLOGY ÉTYMOLOGIE. FRAZEOLOGIE ETYMOLOGY. FORMATION DES MOTS.

196 .

Die Komposition ist im Rumänischen recht vielschichtig und umfasst mehrere Verfahren. Die Besonderheit von Komposita liegt darin. selbst erklären. in Deutschland ansässige Fachübersetzer mit der Muttersprache Rumänisch gibt. Die Bildung neuer Komposita im Rumänischen hat vor allem in den letzten Jahren wachsende Produktivität verzeichnen können. Universitatea Dunărea de Jos. dessen Komponenten auch als freie Morpheme vorkommen können. Ein Kompositum besitzt die Fähigkeit. so versteht man darunter ein Gefüge. In vielen Fällen muß sich der Übersetzer allgemeine Fachlexika oder firmenbezogene Terminologielisten beschaffen. die dem Übersetzer bei der Übertragung ins Rumänische zur Verfügung stehen. ist im Rumänischen .Mihaela CÎRNU. Im Folgenden sollen ausgewählte Bildungsmöglichkeiten rumänischer Fachtermini betrachtet werden. Für jedes neue Produkt müssen mehrseitige Schriften für Produkitnformation. 197 . Durch Komposition werden zwei oder mehr selbstständige Wörter oder Wortstämme zu einer neuen Einheit verbunden. Der Lexikonbestand. Französisch. Betrachtet man ein Kompositum aus morphologischer Sicht. Jede Produktveränderung zieht neue Übersetzungen nach sich. Terminologische Lexika besonders für entlegene Sprachen sind oft nicht erhältlich. Im Vergleich zu Einworttermini streben sie nach mehr Eindeutigkeit. Technische Übersetzungen in die Fremdsprache machen in der Exportnation Deutschland einen großen Teil des Übersetzungsvolumens auf dem freien Übersetzungsmarkt aus. neue Phänomene und Sachverhalte zu benennen. das Phänomen der Komposition definitorisch abzugrenzen.prekär. Zu Beginn der Untersuchungen ist es zunächst notwendig. wirtschaftliche wie auch sozial-politische Faktoren. Die Fachsprachen bedienen sich aus diesem Grund sehr häufig der Kompositabildung. Gegenstand des vorliegenden Artikels ist die Betrachtung von Kompositabildungen im Rumänischen in Bezug auf den Transferprozess bei der Übersetzung vom Deutschen ins Rumänisch. Galaţi ÜBERSETZUNG DEUTSCHER NOMINALKOMPOSITA AUS DER FACHSPRACHE DER TECHNIK Mit der Internationalisierung der Wissenschaften und Märkte entsteht ein erheblicher Bedarf an Fachübersetzungen. insbesondere die zweisprachigen Technikwörterbücher. Verkauf Werbung Wartung angefertigt und je Verkaufsland übersetzt werden. da sie sich in besonderem Maße dazu eignen. unter äußerst geringem Gebrauch verbaler Mittel. Die Übersetzung von technischen Fachtexten bildet auch im Sprachenpaar Deutsch-Rumänisch einen Schwerpunkt der übersetzerischen Tätigkeit. dass sie sich oftmals. zumal auch sehr wenige. Unter den Fachtermini erweisen sich Komposita als besonders produktives Wortbildungsmittel. Italienisch . Spanisch.im Vergleich zu anderen Sprachen wie Englisch. im Grundwort den Grundbegriff und im Bestimmungswort die Merkmalseingrenzung darzustellen. Komposita bezeichnen Begriffe und Sachverhalte. die sonst durch längere syntaktische Fügungen wiedergegeben werden müssten. In bedeutendes Wortbildungsverfahren innerhalb der fachsprachlichen Wortbildung ist das der Komposition. weshalb die Ermittlung des entsprechenden Äquivalents in der Zielsprache nicht immer unproblematisch verläuft. Dazu beigetragen haben insbesondere technologische.

Es handelt sich bei diesem Typ der syntagmatischen Komposition um einen sehr produktiven Wortbildungstyp. wenn eine fachsprachliche Bildung noch keine Aufnahme in ein Wörterbuch gefunden hat. ist demzufolge deren Inhalt und nicht deren Form. Das Hinzufügen eines weiteren Elements zwischen die Konstituenten eines Kompositums oder die Veränderung ihrer Reihenfolge ist nicht möglich. syntaktisch und semantisch von der Wortgruppe unterscheiden. die durch die Abfolge Determinans-Determinatum (dt.In Bezug auf die Stellung von Determinans und Determinatum bzw. die in der im Rumänischen üblichen Konstituentensequenz Determinatum-Determinans auftritt.h. da sich diese phonologisch. wird auf etwas bereits Bekanntes (aus dem Hintergrundwissen des Rezipienten oder aus einem Vortext) Bezug genommen. Für den Übersetzungsvorgang ist die im Rumänischen bestehende Formenvielfalt von Komposita bei einer Übertragung aus dem Deutschen von großem Interesse. Diese Konstituentenstruktur steht in Konkurrenz zur regressiven Struktur germanischer Sprachen. In Bezug auf die Syntax von Komposita ist die Reihenfolge der einzelnen Konstituenten genau festgelegt. der von den ihn konstituierenden Komponenten „synthetisch" und nicht bloß „additiv” zu deuten ist. morphologisch. rom. sind diese Kriterien im Rumänischen meist nicht zuverlässig. Schaufellader. Determinatum und Determinans ist das Rumänische (wie auch das Französische. Auf diese Weise trägt der Artikel zur Monosemierung bei. rom. können sie die Kategorie eines Kompositums annehmen. Definitorisches Merkmal von Komposita ist. Während die Bildung und Zuordnung von Komposita im Deutschen unkompliziert ist. Spanische und Italienische) durch eine progressive Determinationsabfolge gekennzeichnet. încărcător cu cupă) gekennzeichnet sind. Dies überrascht umso mehr. anhand dessen die untersuchten sprachlichen Einheiten im Folgenden als Komposita bezeichnet werden. wenn man 198 . Filterpapier). Dieses Kriterium kann insbesondere dann hilfreich sein. Als weiteres Kriterium für das Vorliegen eines Kompositums kann die Häufigkeit seiner Verwendung angesehen werden. Möglichkeiten der Übersetzung deutscher Nominalkomposita ins Rumänische a) Übersetzung durch N + de + N-Kompositum Präpositionale Komposita dienen in der rumänischen Fachsprache der Technik der Präzisierung von Funktionsweisen und Verwendungszwecken. hârtie de filtru. Das Kriterium. dass sie anders als freie Phrasen einen einheitlichen Begriff versprachlichen. Arbeitsorganisation – organizare a muncii Gesundheitsschutz – aparare a sănătăţii Feldpol – pol al câmpului c) Übersetzung durch N + la/în/prin/cu + N-Kompositum Neben den überaus produktiven Komposita mit der Präposition de nehmen Bildungen mit la ebenso einen beachtlichen Rang ein. dt. d. Stehen einzelne Konstituenten häufig zusammen. Ein Kompositum kann demnach nur als Ganzes verändert und auch nur in seiner Gesamtheit determiniert werden. durch die Abfolge Determinatum-Determinans (z. Bei diesen Komposita regiert lediglich die Subordination.B. Herstellungsprozess – proces de producţie Zugstange – bară de remoracre b) Übersetzung durch N + Artikel + N-Kompositum (Genitiv) Präpositional gebildete Nominalkomposita können auch mit innerem Artikel auftreten. Steht der Binnenartikel.

während die im Portugiesischen verwendeten Fachtermini vom lateinischen Wortstamm abgeleitet sind. In den Fachsprachen sind vor allem die von Substantiven abgeleiteten Relationsadjektive typische Erscheinungsformen. Ringschraube – şurub cu inel Druckluftpistole – pistol cu aer comprimat d) Übersetzung durch N+A Bei Komposita des Typs N+A liegt das für die romanischen Sprachen typische Determinationsverhältnis vor. pag.135) verweist auf eine weitere Funktion der Präposition la innerhalb der Fachsprachen. Das Fremdwort pneumatic. Rohrkolben – piston tubular Kugelscheibe – şaibă sferică e) Übersetzung durch Verkürzung der Komponentenstruktur Die Verkürzung der Komponentenstruktur in den untenstehenden Beispielen ist dadurch zu erklären. dass die Präposition la in der technischen Fachsprache den Vorgang des „Zugreifens auf x” bzw. Seriendruck – tipărire în serie Sternverbindung – legătură în stea Die Präposition prin bezeichnet ein Mittel. Punktschweißen . Speicherzugang – acces la memorie Netzwerkverbindung – legătură la reţea Huppmann (1993. wenn es sich bei dem Determinans um ein Zubehör handelt. bei dem das Determinatum dem Determinans vorausgeht.sudare prin puncte Schmelzschweißen – sudare prin topire Die Präposition cu steht dann. ein Adjektiv. In der Mehrzahl der Fälle steht sie mit dem internen Artikel zusammen. Die Präposition wird häufig zur Bezeichnung der Funktionsweise technischer Geräte verwendet. der mit Hilfe von „komprimierter Luft” betrieben wird. eine Funktionsweise. seine Zusammensetzung wiedergeben. dass es sich dabei um einen „Hammer” handelt. das zu der Gruppe der wissenschaftlich-technischen Kategorisierungsadjektive gehört. In der deutschen Fachsprache wird jedoch der Ausdruck Pressluft verwendet. Dabei handelt es sich um die Rückkehr zu ihrer ursprünglichen Funktion. wenn ein Ziel oder ein Zweck bezeichnet werden soll. das Material eines Elements bzw. Das Adjektiv übernimmt dabei die Funktion des Determinans. das konzeptuell nicht zwangsläufig mit dem Determinatum verbunden wird. des „sich Verbindens mit x” determiniert. das eine große Zahl deutschsprachiger Fachtermini auf der Grundlage von germanischen Wortbildungsmustern aufgebaut ist. dass es sich dabei um eine semantisch spezifizierte Präposition handelt. Im Gegensatz zu den qualifizierenden Adjektiven lassen sie sich in semantischer Hinsicht nicht einer Gruppe zuordnen.berücksichtigt. Geräuschempfindlichkeit – sensibilitate la zgomot In der Fachsprache der Technik zeichnet sich die Verwendung der Präposition în insbesondere bei Bildungen ab. Als möglichen Grund für die zunehmende Produktivität der Bildungen mit la kann die Tatsache angesehen werden. impliziert in Verbindung mit dem Terminus ciocan. 199 . und zwar der direktionalen Angabe: Fernkommunikation – comunicare la distanţă Fernunterricht – învăţământ la distanţă Des Weiteren tritt die Präposition la auf. mit dem ein bestimmter Zweck erreicht wird. die die Art einer Anordnung.

Beispiele dafür sind Termini wie Baumuster (prototip). deren Bedeutung sich oftmals nur aus dem Textzusammenhang erschließen lässt. dass es sich dabei um ein hochwertiges Produkt handelt.B. Bei dieser Elekronik handelt es sich um Geräte. Es findet sich daher oftmals das Kompositum produs de calitate. Bei der Übersetzung der deutschen Fachtermini Schleifmaschine. sondern auch im Englischen als building block realisiert. Presslufthammer –ciocan pneumatic Baukastensystem – sistem modular f) Übersetzung durch Erweiterung der Komponentenstruktur In einigen Fällen zeigt sich. Das rumänische Kompositum ist deshalb stärker determiniert. an ihre Stelle tritt das abstrakte Relationsadjektiv modular. dass die Komponentenstruktur des deutschen Kompositums im Vergleich zur portugiesischen länger ist. bei Tankstellenausrüstung (rom. In diesen Fällen kann die im Rumänischen typische Bildungsform mit de nicht verwendet werden. bei denen das Suffix -tor den konkreten Bezug zu dem zugrundeliegenden Vorgang herstellt. polizor (şlefuitor). die Übersetzung des deutschen Kompositums Qualitätsprodukt mit produs de calitate für einen rumänischen Rezipienten nicht so deutlich wie im Deutschen implizieren. wie z. echipament al staţiei de alimentare cu carburanţi). Probleme bei der Übersetzung der deutschen Komposita ins Rumänische treten vor allem dann auf. schwache Signale in hohem Maße zu verstärken (zu potenzieren). Mischmaschine etc. in der Zielsprache einen höheren Determiniertheitsgrad zum Ausdruck zu bringen. amestecător (mixer). die dazu dienen. So würde bspw. Im Rumänischen werden diese Termini nicht als Komposita realisiert. Die Anwendung des höherern Determiniertheitsgrades im Rumänischen ist eindeutiger (produs de înaltă calitate). Probestab (epruvetă). kommt es ebenfalls zu einer Aufhebung des Kompositums im Transferprozess: vgl.Die metaphorische Bezeichnung Baukasten wird nicht nur im Deutschen. In diesen Fällen sind die rumänischen Äquivalente des deutschen Kompositums von Verben abgeleitete Substantive. 200 . Im Rumänischen wird die Metapher aufgelöst. wird jedoch in den gegenwärtigen Fachsprachen nicht immer bevorzugt. wenn die Beziehung zwischen Determinatum und Determinans nicht exakt bestimmbar ist. Zustände oder Prozesse bezeichnende Komposita. Einsatzring (adaptor). da diese das Verhältnis zwischen Determinans und Determinatum weitgehend exakt determiniert. Die Änderung des Determiniertheitsgrades lässt sich auch am folgenden Kompositum nachweisen: Präzisionswerkzeuge – unelte de înaltă precizie Leistungselektronik – electronică de putere Die Komponente Leistung im deutschen Kompositum Leistungselektronik sagt nichts Konkretes über die tatsächliche Funktion dieser Art von Elektronik aus. h) Änderung des Determiniertheitsgrades Bei einigen deutschen Komposita kann es beim Transferprozess erforderlich sein. sondern als abstrakte Simplizia. Diese Bildungen sind im Gegensatz zu den oben genannten Simplizia konkreter und haben einen starken Bezug zum Reellen. Punktstrahllampe (proiector). Rauchfang (horn). Eloxalschicht – acoperire electrochimică prin eloxare g) Auflösung des Kompositums in der ZS Im deutschen Fachwortschatz der Technik finden sich zahlreiche Komponenten.

erfolgt im Rumänischen eine explizitere Wiedergabe der Bestandteile. benötigt der Übersetzer erstens technisches Fachwissen und zweitens linguistisches Wissen über die Bildungskonventionen im Rumänischen. Um eine Übersetzung realisieren zu können.Il existe plusieurs modèles de traduction en roumain. Mots-clés : termes composés. Tübingen . Hans-Dieter (2003): Metasprachliche Lexikographie: Untersuchungen zur Kodifizierung der linguistischen Terminologie. technique . Kreuder. ordre des mots. deren Komponenten abstrakte Zustände. l’étude pourra être étendue en vue de l’approfondissement des aspects en question. langage. Vorgänge und Sachverhalte bezeichnen. BIBLIOGRAPHIE: Huppmann. Diese Problematik setzt dann auch die kontrastiv linguistische Betrachtungsweise in den Kontext textlinguistischer Überlegungen. 201 . termes de spécialité. RÉSUMÉ LA TRADUCTION DES NOMS COMPOSÉS ALLEMANDS DU LANGAGE TECHNIQUE DE SPÉCIALITÉ Dans l’activité de traduction de l’allemand en roumain (ou bien dans une autre langue) une difficulté apparaît lors des termes composés. que nous avons identifiés à partir du langage technique. München. Während die Komponenten im Deutschen einfach aneinandergereiht werden.. pour la fréquence desquels l’allemand est reconnu. Irmingard (1993): Synthematisierte Nominalsyntagmen im Französischen und im Spanischen: Eine kontrastive Studie zur Zeitungssprache und zur technischen Fachsprache. Die Beziehungen zwischen den Komponenten werden im Portugiesischen wesentlich exakter beschrieben. Il ne s’agit ici que de quelques observations préliminaires.Ein weiteres Problem stellt die Übersetzung von Komposita dar. Max Niemeyer Verlag.

din perspectiva dinamicii lexicale. albiniu. albuţ. albicì „a albi uşor. -ea « cam alb ». analogie cu calici. înălbitor1.2. înălbeală „înălbire. curăţare” (← înălbi + -eală). direct de la alb sau indirect. (despre un bolnav) a merge spre însănătoşire” (← albin)[3]. albicel.) şi a cuvintelor împrumutate care denumesc.. albeală2 „culoare 202 . de către Florica Dimitrescu.) « albicios ». Dintre derivatele directe. a numelor de culori din limba română contemporană a constituit una dintre preocupările ştiinţifice importante ale d-nei prof. originar sau derivat. -toare) etc. albitorie „locul unde se produce culoarea albă. a creşte. terminologia cromatică actuală a fost repusă în discuţie. albiu. derivate care menţin categoria lexico-gramaticală a bazei derivative. menţionăm. albeţ.) „a se lumina de ziuă” (← alb. mojici. component a numeroase unităţi frazeologice şi cu o putere metaforică demnă de semnalat. albea cu substit.a da la iveală. -ie (rar) „albicios”. Angela Bidu-Vrănceanu..n. de la derivatele sale. în ordine alfabetică. albinire „însănătoşire. sclipici etc[4]. creştere” (← albini + -re). alb1. bălan” (← albin + -eţ). reg. adj. înălbi „a (se) albi” (← în. este moştenit din latină (albus. albini). familiile etimologice etc. s-au format verbele albì „a deveni sau a face să devină alb”. albicios. care constată că « spaţiul semantic cromatic este (încă. -toare „care înălbeşte” (← înălbi + -tor. locul unde se albesc produsele” (← albitor + -ie). Trei decenii mai târziu. Analiza structurală. pr. paradigmatică şi sintagmatică. -oasă „care bate spre alb”. -eaţă „palid. 2. -âie (reg. albineală „convalescenţă” (← albini + -eală). fiind un cuvânt cu o familie lexicală bogată şi expresivă. -toare „care albeşte” (← albi + -tor. albire (← albi + -re). albişor1. -um). f. dare la iveală. a sclipi” (← alb + -icì.). albitor.) „remediu împotriva cataractei” (probabil disimilat din albaţariţă ← albaţă. sufixului).) „luminare de ziuă” (← albina + -re). În cele ce urmează. toare). aceleaşi culori. albui. Unele dintre derivatele adjectivale de mai sus au.+ alb + -i)[5] care au devenit baze pentru substantive şi adjective ca: albeală1 „albire” (← albi + -eală). roşu). alboi. -icea „cam alb”. -a.) un domeniu susceptibil de (extrem de) multe primeniri »[2]. albinà (reg.1. în primul rând adjectivele : albâu. n. a se dezvolta. albuiet (reg. la rândul lor.. corespondenţele dintre ele. (reg. pe baza unei bogate bibliografii. Universitatea din Bucureşti CONSIDERAŢII ETIMOLOGICE LA NUMELE DE CULORI. -ă (reg. albin. 2. cf. pentru albeaţă + -ariţă)[6]. -eie « blond ». albinì . albui” (← albin +-iu). -eaţă (reg. existenţa unor paradigme lexico-semantice bine definite şi posibilităţile combinatorii ale numelor de culori. „albişoară”. -ie (rar) „albicios.Cristian MOROIANU. Ca şi alte culori fundamentale (galben.) „albicios”. -uie „albicios”. -ioară „cam alb”. înălbire „schimbare în alb. albinare (reg. albică “albea” (< albă sau din albel. albei. drăgălici. curăţare”. a apărea alb. 2. despre porci) „alb-bălan”. La acestea se adaugă derivatele substantivale feminine directe (din alb) sau indirecte (din substantive derivate din alb): albatariţă (med. -ă „albişor” etc. formală şi semantică. „albicios”. albel. -oară „albior”. voi urmări situaţia culorilor alb şi negru (originea şi evoluţia lor internă. Studiile sale[1] au pus în lumină. -ă.) „albăstrui” (← albui + -et) etc. respectiv adjective: albineţ. -oaie (despre câini) „alb ca neaua”. albuşcă. albuleţ. cu diferite grade de complexitate. albior. într-un studiu amănunţit.) „albicios”. ALB ŞI NEGRU 1. var. -eaţă (reg. De asemenea.). albitură1 „albire” (← albi + -tură sau ← albit + -ură). negru.

peşti etc. pâine albă „grâne. albini). (reg. ceai alb (după fr. înălbitor2.) „pir-gros. În sfârşit. Casa Albă (după engl. White House).. bille blanche). albinit1.) „behliţă”..albă” (← alb + -eală). s. white gold. alb de titan (după fr. le Blanc. folosit ca pigment alb în vopsitorie”.n. bucate” (cf. „ban de argint” (← /ban/ albişor1 adj. „alburn”. s. s.) „varietate de grâu din Banat. white tea). (med. impropriu) cataractă. elephant blanc). blanc de baleine). Pages Blanches).. plumb alb „cositor”. sau ← înălbi + -tor) etc. globule/s/ blanc/s/). albe. şi fr. (îoc negritură) totalitatea strugurilor albi dintr-o vie” (← alb + -itură). (neol. s.). Marele Alb1 „specie de porci.) cuişoară” (← albişoară1. engl.).) „sclerotică. s.) femeie albă.) „specie de peşte nedefinită mai îndeaproape” (← albuş + -ău). (← înălbitor1 adj. fr. albele (în mit. frupt alb „ceea ce se mănâncă în săptămâna albă: lapte.) „zânele bune”. (la pl. albei.3. cf. oaie sau vită albă. cf. numit şi albişor. alb de balenă „substanţă groasă de culoare albă. vite albe „vacile dătătoare de lapte” etc.n. „culoarea albă”. celule albe. brânză şi ouă”. ~ de ou” (← alb + -uş). pir”. balenă albă (după fr. s. În ambele ipostaze morfologice. albeţ. albişoară2.n. în expr. „bărbat care face parte din rasa albă” (după fr.f. albinit2. ca adjectiv şi ca substantiv. Marele Alb2 „specie de rechin care trăieşte în marele recif australian” (după engl. albineţ.n. taches blanches).. (bot. White Nights. albiţă (bot.) varietate de prune alb-gălbui. (med. (din supinul aceluiaşi vb. -ă. direct din alb sau din unele derivate de mai sus sunt de amintit cuvintele obţinute prin conversiune: alb2 s. Pagini Albe „cartea de telefoane” (după engl. albuşău. „peşte zvelt de culoare albă-argintie…. fr. -ă intră în componenţa multor unităţi frazeologice. înălbit1. (iht. specie de iepuri”.n.. albìe1 „albiciune” (← alb + -ie). cu aspect de ceară. leul alb (după engl. s. lumea albă „lumea pământească” (în opoziţie cu lumea neagră „lumea de dincolo”). fem. pop. les Blancs). înălbit1. The Big White). altele neologice. ale cărei flori devin. albe” (← alb + -iţă). „(pop. adică alimentele procesate”. (din part. aur alb (după engl. reg.m. albini). albişor2 s. (pop. viande blanche). şi fr.) „peştele Cyprinus alburnus. reg. alb de zinc „oxid de zinc. „conservator.) „fluture-de-varză” (← alb + -iliţă) albime „albiciune” (← alb + -ime). albul zilei. art.f. reg. alb3. elefant alb (după engl. unele vechi şi populare[8]: albul ochiului „sclerotică” (cf.) cerenţel. până în pânzele albe. alb4 s.f. varietate de viţă de vie cu struguri albi…. reacţionar” (← alb1 după fr. vb. albitură2 (mai ales la pl. 2.) făină albă. folosit în vopsitorie”.) lenjerie albă. globule albe (după fr. (reg. arme albe (după fr. nopţi albe (după engl. săptămâna albă „a opta săptămână înainte de Paşti”. la un moment dat. -ă adj. pantera albă (după engl. alba s.m. (reg.. subst. ceară de balenă” (după fr. adj. blanc).n. albit2. fr. adj.f. carne albă „carne de pasăre şi de viţel” (cf. art. sau ← alb + -işor). baleine blanche). white panther). cale albă „drumul pe care îl face mireasa la casa mirelui îndată după nuntă”. albeaţă „albeală2. (din supinul vb. halate albe „medicii”. cu bob mare şi spic mustăcios”.) „alburn” (← alb şi -ete). albitură. şi fr. Iată câteva exemple. olimpiada albă. thé blanc. reg.. calchiate mai ales după model francez. white spots. albă s. s. în plus faţă de cele citate de Florica Dimitrescu[9]: alb de plumb „carbonat bazic de plumb. oro bianco). fr.) sclerotică. blanc d’oeil).. (reg. albeţe (rar) „culoare albă” (← alb + -eţe). s. albit1. albioară. albină. (bot.) „lucruri albe (legume. s. de asemenea prin conversiune). cusut cu aţă albă (după fr. „vită cu părul alb” (← /vită/ albină).m. s. cousu de fil blanc). făină de grâu. pl. s. sau ← albă + -işoară). albuşor.m. white elephant.m.) leucom. it. . notte bianche). mică plantă erbacee. punga-babei” (← alb + -eaţă)[7]. noapte albă. -ă adj. pete albe „vitiligo” (după engl.m.n. albuş s. (bot. vb. albi). alb. bilă albă „bilă de culoare albă pusă în urnă.. (din part. nuits blanches.m.. blanc de titane).. (bot. piesă albă la jocul de şah”. 2. iht. (înv. dietă albă „dietă pe bază de alimente albe. pain blanc).) „cuişoară” (← alb + -uşor) etc. s.4..f. ca şi cele masculine sau neutre: albete. s.) sclerotică. reg. albiliţă (entom. rufe. însemnând vot favorabil” (după fr. puncte albe 203 . White Pages.zorii zilei”.f. White Lion). armes blanches). albiciune „albeală2” (← alb + -iciune). (reg. dar şi englez sau german. it.

nalbar (reg. adj. „floare de colţ”. -ea adj. O situaţie particulară cunoaşte albumiţă s.[10] 2. gingaş. steluţă”.f. albinos. din lat.) „culoare albă strălucitoare” (din engl. dalbeş. plin de farmec”. pl.f. sport alb „care se practică iarna”.) „specie de fluture alb”. (despre zori) luminos. albinoidisme).n. albata < albare < albus. albă2. ca o pată albă. remiză albă „scor egal. albus). (în poezia pop. -ă adj. albăstrior. „ţesătură conjunctivă densă.„forme de acnee care astupă porii” (prin atracţie cu puncte negre). albinoidism. s. s. -ă. exalbidus). prez. lat. albumen. albaster „albicios”)[11]. dim. s. sucre blanc. albinos). (reg. Dintre compusele interne.f. albăstrime s.f. albineţ”. albăstrit2. care alcătuiesc. -um). albadă” (din sp. alboare s. din albo < lat. albuginee. „opacifiere inflamatorie a corneei.) „alboradă” (din sp. белоказаки). lat. -eaţă adj. mărci poştale etc. derivarea a avut loc la nivelul limbii latine. „caiet în care se păstrează fotografii.n. cazac alb (după rus. s.) „cireaşă albă” etc. albăstrui. „calitatea de a fi albastru.. Amintim aici exemple ca albă1. albescens. exalba „mărgea”)[12]. lat. albăstriu. белополяк) etc.. s.) „blond. „boieri sau târgoveţi îmbrăcaţi în haine albastre”. adj. der. moştenit. probabil şi dalbazană s. albumen „albuş” < lat. care intră în compoziţia albuşului de ou. albumen. cântată în zori.f.. albus). -ie. „lucire albă” (< lat. s. adj. „ţesut vegetal din seminţele unor plante. -ă adj.n.f. firicică. tunique/ albuginée. „formă incompletă de albinism” (din fr. dintr-un neatestat albume. albăstrel. -a. album. (livr. albor < lat. strălucitor. populară.f. vezi cuvinte ca albastru. pl. „substanţă organică din grupul proteinelor. în care se depozitează substanţele nutritive de rezervă şi care serveşte embrionului ca hrană în timpul germinaţiei” (din fr. „albăstrire”. în primul rând din franceză. white sugar) etc. “papier blanc” (din magh.. moştenit. al vb. s.. zahăr alb (după fr. s.f. imaculat. albus). albăstreală1 s. la rândul lui. „albăstrea”. . s. poudre blanche). câteva calcuri. albus). albăstrică s. un triplet etimolgic. Din albumiţă derivă. sinonimul albumeală s. „dalbel. s. limpede. 4. cu sufixul –iţă. neutru substantivizat din adj. prin substituţie sufixală. albada < lat.[15] (livr. decolorare a frunzelor…” (din fr.) lei româneşti”..) „gingaş. dalbeş”. atrăgător. „albel”. emigrant alb (după rus.. flocoşele.. Adăugăm. clar. albor < lat. album < lat. -a. (arg. vers alb (după fr. -e.f.” (din fr. „insuficienţă congenitală de pigmentaţie…. alborada < sp. dălbior. s. id. însă zero la zero”. Familia etimologică a lui alb..f. -ă se poate completa cu împrumuturile.f. albăstrituri.). albumen). albumen. -oară adj..f. astăzi termeni sau sintagme „istorice”: albgardist (după rus. pată albă formată pe unghie din cauza unor bule de aer situate între celule” (din fr.f. -ă „alb.. albinos. „floare de colţ. albuminemie. albinism. [13] „veche formă de poezie provensală” (din prov. -ă.f. a sângelui şi a altor lichide organice” (din fr. scrobeală albastră. pl. -ea adj.f. În unele cazuri.f. < lat. lui albino. „compoziţie muzicală iberică. (reg. alba. spaniolă şi italiană. alboradă. derivat. sarbăd. /humeur. împreună cu derivatele româneşti alburi vb. dim. cu o bogată familie internă (albăstrân adj. albumine < lat. -ă adj. albugo. -ă adj. белогвардеец). împreună cu alb. albugo).. cf. s.n. eventual salbă s. albăstreală2 s. dalbineţ. care înveleşte ovarul şi testicolele” (din fr. albugo < lat. -ioară adj. albumină.f. graţios. dalboşel. alborem).n. (< lat. de culoare albă. vers blanc). dar şi din latină. alba „zori”). albescence < albescent < lat. dălbic. (din fr. 3. „albăstrea”. alba. „palid. neprihănit”.f. alba)[14] album. albugo. mai mult sau mai puţin analizabile la nivelul limbii române. albinos / prin substituţia finalei/ < span. s. albistrele. tras la faţă” (< lat. albus. graţios. albadă.f. -oasă. der.f. albăstri vb.n. albăstrit1. albăstriţă s. „prezenţă a albuminei în plasma sanguină” 204 . polonez alb (după rus. -ie. cu derivatele dalbel. -um). -ie adj. veştejit. reg. albescenţă. pudră albă sau praf alb (după fr. albăstrire. engl. „floare albastră”.5. după rusă. s. albinisme < fr. este de amintit adjectivul poetic popular sau de inspiraţie populară dalb. s.îmbrăcat orăşeneşte”.n. s. „Trei-fraţi-pătaţi” etc. albescere < albus). „a răspândi o lumină albicioasă” şi alburiu.n.f. (< lat. s. ilustrate. part. din albugine < lat. albăstrea s. s. белоэмигрант).

albumiţă şi albumeală sunt denumiri pentru „floarea-de-colţ” etc. „totalitatea straturilor tinere situate între scoarţa şi inima trunchiului unui copac. albitură2 şi albişoară denumesc. albiu intră în seria corespondentelor adjectivale din categoria culorilor: albăstriu.n. albul ochiului denumesc membrana exterioară de culoare albă a ochiului. „(suferind) de albuminurie” (din fr. „cinci sute de lei”. alburnum) etc. albicel. s. roziu. albeţ(i). chihlimbariu. albior. argintiu. s. s. diminutivale sau abstracte. eburneu. albuminone. verzioară. rubiniu. verziu. cireşiu. Fr.m. la fel. albuminurie). albumose < albumine. albuleţ denumesc aceeaşi nuanţă de culoare. albel. castaniu. verzişor(i). verdeaţă. substantivele albete. vineţiu etc. „aur”. păcuriu. „prezenţă a albumozei în urină” (din fr. fistichiu. cenuşiu. eburneus)[19]. auriu.m.f. „dolari”. lat. trandafiriu. albuminurique). la fel. pur” (din fr. blanc „spaţiu alb care desparte două cuvinte tipărite” (din fr. s. albişor. Astfel. cârmâziu. bianco. verzui etc. albumosurie). acoperă acelaşi sens din botanică (Alyssum repens.n. bianco „în alb. „alb-mat. la fel. tuciuriu. -ie adj. éburné. la acelaşi nivel sau la niveluri de limbă diferite: albiu. albişor2 s. liliachiu. căpriu.[16] La fel. sfecliu. căpşuniu. fildeş.f. albiciune. -ee „de culoarea sau consistenţa fildeşului. albuminometru. (anat. s. albeaţă. s. albiniu. pot fi observate o unitate şi o simetrie remarcabile a creaţiilor sufixale. alburn. germ. blanc).. sidefiu. albuminurie. vişiniu. blanche. albeală face parte din aceeaşi serie cu albăstreală. alburn. albuleţ” (din it. albeaţă. invar.f.f. albeţ şi albuleţ sunt nume populare sau regionale pentru ceea ce se numeşte. -ie adj. „dolar”. pământiu. „nume dat mai multor monede străine de aur care au circulat şi în Ţările Române”. s. Culoarea albă mai cunoaşte în română şi alte denumiri. (mai ales la pl. s. albuminémie < albumine). negrui. sângeriu. s. prin care trec apa şi sărurile minerale. la nivel literar. şofrăniu. s. ambele la plural. albăstreală. vioriu. în română. Astfel. porfiriu. (fig. 5. s. sufixală). şi f. „de culoarea ivoriului” (din ivóriu. albea şi albică. subst. s. lăptiu. căcăniu. „partea de proteine din serul sanguin care nu se coagulează prin încălzire” (din fr. fr. „lenjeria albă”. blanc.m. moviu. albuminomètre). măsliniu. plumburiu. albişoară şi albuşcă denumesc aceeaşi varietate de peşte. ruginiu.n.f. albime..) „moneda de o sută de lei”. cu acelaşi sens. s. necompletat”[18] (din it. albuş. s. probabil prin confuzie paronimică. -ă. s. albuminoid. Presiunea analogică a derivatelor nume de culori cu sufixul –iu a dat naştere la două creaţii interne sinonimice: fildeşiu.f. albişor şi albuşor. s. pe cale scrisă. adj. cafeniu. albotin. bianco) şi a s.n. ivoriu. albuminuric. (din fr. -a). prin elipsă. albui este creat prin analogie cu albăstrui.. gălbui. sidefiu. Ca termen livresc. este originea indirectă a adj. s. negriciu.m. ale acestora. caisiu.. negriu. s. „dolari” etc. din alte nume de culori sau derivate. *eboreum) a pătruns. sub forma ivóriu. alb. azuriu. albumoză. Din punct de vedere semantic. s. albitură2. 6.f. „lei”. -ă. purpuriu. „ban de argint” intră în seria numelor de monede substantivizate.f. s. verzuriu. „prezenţă a albuminei în urină” (din fr.n. cărămiziu.m. „o mie de lei”. prin analogie cu fildeşiu şi cu întreaga serie a 205 .n. vineţeală etc. gălbeneală.[17] 7. albin. este de amintit şi adj. albuminones). s. maroniu.f. albumozurie.(din fr. „dolari”. albeţ. roşeaţă. pl.f. „bancnota de o mie de lei”. „substanţă osoasă densă. portocaliu. de culoarea fildeşului” (din fildeş + -iu) şi ivoríu. verzi. „cuişoară”). ciocolatiu..) dentină” şi pe cale orală. siniliu. gălbeniu. albăstrioară. morcoviu. albiu. „(proteină) de felul albuminei” (din fr. albeală.f. ivoire „fildeş” (< lat. cât mai ales în argou: albastră.) candid. de culoare albă. substantivele albăstrea şi albăstriţă denumesc aceeaşi floare. atât în limba literară.. micşuniu. gălbiu. piersiciu.m. albui. albicios. prin substit. stacojiu. „de culoare albă (ca fildeşul)”. verzitură. it. alburno. albuminoïde < albumine).. negreală. lat.n. adj. pl. s. În ceea ce priveşte derivarea internă. roşiu. invar. sub forma ivoar. Blank „alb” (cf. roşeală. este de remarcat o interesantă relaţie de sinonimie între termenii derivaţi de la alb. cu schimbare de accent şi de clasă morfologică. galben. nisipiu. adj. naramziu. „derivat necoagulabil al albuminei” (din fr. De asemenea.

băluică. negrişor. Un paralelism similar. s. (rar) bălan.. aproape în totalitate. -ă. de asemenea. lui albuşcă. adj. lui negricios.) neghină. adj. animale) bălan. de dat la spălat. negritor. între diversele paronime: bălai şi bălan. чрънило[21] i se opune lui albeală2 şi lui înălbeală. cu botul sau blana albă” etc.. în bună măsură. direct sau indirect. (med. „culoare neagră. (← negru + -işor) pe albişor. -oară. machiaj negru pentru ochi.. s.f. adj. s. -toare. s.) „oaie sau capră bălană”. adj. negruţ. „culoarea neagră” (← negru + -iciune) îi corespunde albiciune. id. -eaţă. înnegrire. (bot. bălan. -oară. sensul „cerneală”. (reg. „negrişor. se realizează între derivatele parasintetice de la negru şi alb: înnegri. băluţ.1.f.m. s. s. adj. înnegreală. s. adj. -ia. negruşor.f. (← negrì + -tor) pe albitor. s. băluşă şi băluţă etc. 8. şi înălbeală.. moştenit din latină (< nigrum.. s.n.f. adj. adj. s. 8. oaie sau iapă albă.. adj. albului i se opune negrul.) „cernuşcă.f. negroi. bălăică. -ioară.f. este de remarcat aceeaşi „sinonimie”. (nume de) animal domestic de culoare albă.m. în egală măsură. „negricios”. „de culoare neagră” (← negru + -eţ) are drept corespondent antonimic pe albeţ. negru. adj. cam negru. Chiar dacă nu reprezintă exact culoarea albă. fenomenelor de analogie şi de paronimie: negricios şi negriciu. şi înălbire. adj. adj. „(despre animale. s. Din această trecere în revistă a derivatelor construite. animal cu corpul sau cu botul alb”. -ă.. reg.) diminuare sau pierdere a vederii…. etc.. Ca şi adj..f. existenţa multor sinonime. bălăior. nigeluţă. (înv.. adj.. al doilea din supin) şi înălbit. cel puţin din punct de vedere formal.) a denigra” (← negru + -i) i se opune semantic verbul albì. s. „(despre păsări. s. adj. -uie. rufă murdară de dat la spălat. 206 .f. vb. negreaţă. s. -ă adj. adj..f. lui negriciu. s.. (reg. (iht. iht. s. negritură. bălăiel. negruşcă. „negrişor. (în expr. (reg. „negreală. de la adj.) rufe murdare.f. Se poate observa. la nivel popular sau regional.n. s. înnegritor. s. s. bălai. De asemenea. numele de animale domestice. vacă sau iapă albă. înnegritură. alb. „bălan.. mai cităm aici[20] băl. -ă este. Adj.n. -ă. s.. negreţ.... datorate.f.. s. reg. o corespondenţă cu cele ale membrilor familiei lexicale a lui alb: culoarea feţei şi a părului. lui negrime. (rar) zăpadă”. Astfel.. fig.. negrior. vacă sau iapă albă. negrui. ca şi în cazul lui alb. f. s. -ie..f. adj. construită. negruşcă” (← negru + -uţ) corespunde lui albuţ etc.) vacă bălaie”. care bate spre negru” (← negru + -icios) îi corespunde albicios. s. „(despre oameni) blond la păr şi albicios la faţă. -eaţă. semantic. (reg. adj. „negrişor” (← negru + -ior) are ca pandant pe albior. (reg. verbului negrì „a face să devină sau deveni negru. pe baza opoziţiei cu acesta.. negruş. de peşti. s.m. cu negru) care are corpul sau numai botul alb. adj. vită de culoare albă”. (reg. înnegrit. adj.f. „vopsire în negru. -oară. şi înălbi. „foarte negru” (← negru + -oi) se opune lui alboi. -ă.) ocheană”. lui negriciune.m... adj.f.) întuneric” (← negru + -eaţă sau < lat. -ă. negrilică” (← neagră + -uşcă) corespunde. În mod tradiţional.. negricios.f.) ocheană”. s. (iht. negruţă. s.) „bălan. „de culoare neagră. adj. s. -oară. -oasă. -ie.f. -ă.. -ie adj. de struguri etc.. neagră se poate vedea. s.f.f. negreală. adj. (fig.f. bălăiel şi bălăior.) struguri negri” (← negru + -itură sau din negrì + -tură) pe albitură. în opoz. „negreală” (← negru + -ime) îi corespunde albime.. formal şi. s. „(persoană) cu faţa albă şi părul blond. din sensurile derivatelor menţionate.f. (rar) „negrişor” (← negru + -uşor) corespunde lui albuşor. fiind întrebuinţat şi ca substantiv (la toate genurile). reg. nigritia) se opune lui albeaţă. obţinut prin substituţie de sufixe (← negric[ios] + -iu) îi corespunde albiniu. are o familie lexicală bogată.adjectivelor în –iu). -ă. după sl. băluşă. „negriu” (← negru + -ui) se opune lui albui. negrişor şi negruşor etc. -toare. bălaieş.f. şi înălbitor...) ocheană”.. -toare. (reg. adj.. id. s.n.f. (bot. lumina zilei.) varietate de struguri. -ioasă.f. pupilă” (← negru + -uş) se opune lui albuş „albul ochiului”. s. a intrat bălaia în sat) s-a luminat de ziuă. -oaie. vb. -ă adj..) „care bate spre negru. s. negricios” (← negru + -iu) se opune lui albiu.f. vacă. (pop. negriu. -toare. s. negriu şi negrui. cerneală” (← negru + -eală.. (primul din participiu. (← înnegri + -tură sau din înnegrit + -ură) şi înălbitură. negru. reg. -a).m.

care desemnează „rufele spălate şi albe de curate”. nu are nimic din conotaţia rasială a etimonului francez. négritude.. prin calc lexico-semantic. s. négroïde). machiaj pentru ochi” (după fr. idées noires). (din fr.3..f. iar ca s. negrar. s.Acestora li se alătură derivate ca negraică. ponegrit1.n. niger). (reg. sinonim al lui denigrant. adj. (înv. negrişe.f. în opoziţie cu albele. engl.n. Schwarzbier.. (din participiu).) epitet dat unei femei rele” (din po-1 + negru) etc. iar s. adj. derivat din adj. pe lângă valoarea abstractă specifică tuturor culorilor. adj..m. engl. presimţiri. înseamnă. negru. Alături de denigra. ponegritor” (din lat. negritor. (← ponegri + -tor. este ponegri „(înv.. denigrator. engl. (din supin). foarte puţin”..f.. (← ponegri + -re). adjectivul este transformat în substantiv neutru. ponegritor. în limba română. chocolat noir. s. -ă. a pune într-o lumină defavorabilă pe cineva. şi cu albiturile.f.f. în expresia: nici cât negru sub unghie „aproape deloc. înger negru (după engl. black caviar). black box). lat.) „dans popular” (← negru + -eanca). (din participiu). denumind „o persoană de rasă neagră”[23] Acesta din urmă are acelaşi sens cu negritean. black tea). s. s. ponegrit2.m. -ă. (înv. 8. continentul negru „Africa” (după fr. persoană negricioasă” (← neagră + -aie). s. sinonim cu negroaică. şi f. black money). nègre. dénigrer. „foarte negru. негритянка) şi cu negroid. are şi sensul concret de „rimel.f. Un verb interesant. „(persoană) care aparţine rasei negre” (din fr. (reg. -toris.m. dénigrant)[22]. -um „negru”.n..) (← neagră + -ilică). negratic. négresse.) „oi de culoarea neagră” (← neagră + -işă). black beer).m.f. în ordine alfabetică[25] bani negri „bani obţinuţi în mod ilicit” (după engl.f.m.f. s. negros.n. -ă. „rufe murdare de dat la spălat”. regional. idei. anumite lucrări”. s. reg. Verbului a ponegri îi corespunde sinonimul său neologic denigra. engl. s. s. şi f. etimonul latin fiind. După modelul corespondentelor din principalele limbi moderne de circulaţie internaţională. s. cutie neagră (după fr.m. adj. négrophil) desemnează „o persoană care simpatizează cu negrii” şi care militează împotriva considerării lor ca negrotei. în vreme ce negrofil. (← denigra + -re) şi denigrat1. negru înseamnă şi „murdărie”.) a înnegri. negrilică. bere neagră (după germ.. folosită în opoziţie cu café au lait. temeri negre (după fr.f. denigratore). adj.) „negricios” (← negru + os) etc.. engl.. s. Femininul actual curent al lui negru. dintre care menţionăm.. rus. şi f. ă.. s.2. negreanca. şi f. black/dark continent). la rândul lui. în numeroase unităţi frazeologice. în s. care. -ă.n. -toare. „pupilă”. ciocolată neagră (după fr. orăşean îmbrăcat în haine negre” (← negru + -ar). -toare). ca adjectiv şi ca substantiv neutru. (reg. (reg. denigrat2. „(persoană) care denigrează. (ornit. împrumutat din fr. negru înseamnă şi „persoană folosită de cineva pentru a face. art.) „specie de ciocănitoare” (← neagră + -aică). ca şi împrumuturile denigrator. (rar) „persoană care aparţine rasei negre” (cf.m. s.f. s. adj. vb. 8. s. gânduri. cioban care are oi negre. denigrare /famam/ „a păta.f. Popular.f. sunt de remarcat formaţiile interne denigrare. cafea neagră (după fr. s. corespondent antonimic al lui albì.) „specie de guvizi de culoare neagră. adj. stabilind o relaţie analogică cu albul ochiului „membrana exterioară de culoare albă a ochiului”. -toare. (reg. (un) Noir.. a murdări reputaţia cuiva”.m. s. peste noire). -ă. continent noir.. black chocolate). se mettre du noir aux yeux: „a-şi da cu negru la ochi”). boîte noire. -ă. a denigra” (din po-1 + negru + -i). reg. thé noir. în numele ei. adj. reg. (← neagră + -oaică) şi cu negruşcă. adj. corespondentul românesc al engl. engl. nègre (din span. şi f. Substantivul abstract livresc este negritudine „însuşire a rasei negre” (din fr. -ă. negro < lat. icre negre (după engl. cu „derivatele” ponegrire. negritude). neagră se foloseşte. s. 207 . despre oameni) „negricios” (← negru + -atic). pl.. (bot. ceai negru (după fr. este negresă „femeie de rasă neagră”[24] împrumutat din fr. adj. -a. s.m. Adjectivul negru s-a transformat. Tot ca s. negraie. engl. După fr. de asemenea conotat negativ. s. citat mai sus. s. it. black coffee). niger. café noir. depreciativ nigger şi al francezului. în sintagma negrul ochiului. (din fr. s. pl. cărora le adăugăm ponegru. după fr.. ciuma neagră (după fr.) „întunecat.

dark angel). voir tout en noir). a vedea negru înaintea ochilor. engl. pământ negru. alb ca sarea. rasă neagră (după fr. fr. chinoroz” (după fr. jours noirs) etc. bubăneagră (reg. săptămâna mironosiţelor”. ebenus şi al fr. lui a vedea lucrurile în negru. serie neagră (după fr. spre exemplu. tuse neagră „tuse convulsivă”. obţinută din arbori exotici. portret negru (după fr. negru ca cioara. engl. (a fi) negru în cerul gurii. de regulă. umor negru (după fr. portrait noir). facilitează crearea de serii sinonimice între 208 . a vedea totul în negru (cf. plata/munca la alb este astfel denumită pentru că există plată/muncă/slujbă/serviciu la negru.) „limbă încărcată”. /a fi/ oaie neagră /pentru cineva/ (după fr. prin intermediul lat. ’έβενος) este principalul termen de comparaţie pentru culoarea neagră. roman noir). analogic. negru la suflet. abanus < gr. 8. de culoare neagră” (din tc. /travail. vin negru (în opoziţie cu vinul alb) etc. /a face un/ tablou negru /al situaţiei/ (după fr. schwarz auf weiss). cele două cuvinte alcătuind un dublet etimologic. sol noir). „varietate de lemn tare. tot astfel se spune negru ca tăciunele. „legali”). black panther). noir animal). /écrire/ noir sur blanc. /être/ la bête noire /pour qqn. mai sunt de menţionat: agendă neagră. c’est écrit noir sur blanc). 9. Dintre expresiile şi locuţiunile care conţin termenul negru. black widow). black sheep). alb ca varul. Din prezentarea comparativă a numelor celor două culori fundamentale şi opuse. roman negru (după fr. humeur noire). fapt care se reflectă. bilă neagră (prin opoziţie cu bilă albă). ébène. văduva neagră (după engl. Certă este. livresc ebenin. care dintre reflexele lexicale ale lui alb şi negru stă la baza relaţiei dintre ele. rezultă câteva observaţii. care permite sau. relaţia de paronimie dintre componentele fiecărei familii. Este dificil de stabilit. travailler/ au noir). plague noire). the black plague. alb ca lebăda. viaţă neagră. apoi „valoroşi”. negru ca noaptea. negru-animal „cărbune extras din substanţe organice” (după fr. negru ca pana corbului. ochelari negri „ochelari de soare” (după fr. negru ca smoala. săptămâna negrilor „săptămâna care urmează după aceea a Paştilor. vechi sau noi. alb ca crinul. iarbă-neagră „tătăneasă”. noir de fumée). sol negru „cernoziom” (după fr. inimă neagră. Magia albă este pandantul magiei negre. alb şi negru se presupun reciproc. Din fr. vânt negru (reg. a vedea lucrurile în alb urmează. eventual din it. série noire). 8. negru ca păcura. lunettes noires). apoi bani negri „obţinuţi pe căi ilegale”. a munci/ la negru (după fr. germ. negru de fum „pulbere neagră. /a scrie/ negru pe alb (după fr.) „vânt care aduce uscăciune”. post negru.) „cancer”. mai ales dacă este vorba despre acelaşi nivel de limbă: se poate presupune. în relaţie antonimică. oaia albă a familiei îşi datorează existenţa oii negre a familiei etc. alb ca marmura. alb ca spuma laptelui. în special din abanos”. maree neagră „strat de petrol care poluează apa mărilor” (după fr. ébénin. negru ca dracul. însă.. pâine neagră (în opoziţie cu pâine albă). alb ca hârtia. abanosul „arbore exotic cu lemnul dur şi scump. Din acelaşi etimon grecesc. prin atracţie antonimică. marée noire). points noirs). a fost împrumutat în română eben s. începând de miercuri”. În primul rând. în relaţiile semantice dintre membrii familiilor lexicale.4. alb ca zahărul. -ă „negru ca abanosul”. fr. De altfel. puncte negre (după fr. alb ca brânza. pantera neagră (după engl. negru ca abanosul etc. abanoz (< ar. am preluat adj. alb ca zăpada etc. zile negre (după fr./.n. strugurii negri şi vinul negru (= roşu) intră în opoziţie cu strugurii albi şi cu vinul alb. piesele albe (= albele) de la şah sau de la table stau pe aceeaşi tablă cu negrele etc. mai degrabă. plaga neagră (după engl. pată neagră. faire un tableau bien noir de la situation). /muncă. negru păcat. race noire. fr. săptămâna neagră „săptămână dinaintea Paştilor.5. Aşa cum se spune alb ca laptele. negru pe alb (cf. noapte neagră. ebenino. de fiecare dată. care o precede. limbă neagră (reg. (a face) albul negru. cartea neagră. că la început au fost bani albi („de argint”. rasa albă nu se justifică decât în opoziţie cu rasa neagră. decorativ. negru ca piperul. black race).

arme de foc. [6] Vezi DA. Brâncuş.v. „afecţiune oculară. (a da un) cec în alb vs.. autorul stabileşte interesante corespondenţe cu albaneza. a albi vs. Editura Fundaţiei România de Mâine.v. a plăti la alb. Editura Academiei. vote blanc) etc. în RRL. În sfârşit. Bucureşti. [4] Exemplele analogice sunt date după DI. sauce blanche). Unitate de limbă şi cultură românească. s. (a fi scris) negru pe alb. [2] Vezi Florica Dimitrescu. Istoria cuvintelor. a vedea lucrurile în negru. în opoziţie cu magie neagră). lista neagră vs. s.derivatele din aceeaşi categorie şi. voturi nule. piaţă gri. s. [8] Vezi Gr.org/wiki/Alb-. în consecinţă. căsătorie albă (după fr. economie. analogic. s. antonimice sau nu. lume albă vs. neutru alabastrum (de unde fr. înregistrate. p.). negru şi alb au cele mai multe ocurenţe în domeniile cele mai variate (alimentaţie. oaia albă vs. albul şi negrul părăsesc opoziţia dată de tradiţie şi intră. s. un dublet etimologic. munca la gri.şi albi. scor alb vs. economie neagră vs. semestre bianco). [10] Vezi http://ro. încă de la sfârşitul sec. Demn de remarcat este faptul că albul şi negrul se opun realmente mai ales atunci când sunt folosite în sens figurat (bani albi vs. Din cromatica actuală.). fiind componente a numeroase unităţi frazeologice. vot alb (după fr. 1976. moarte neagră. [11] Din lat. moarte albă vs. scor alb. pentru prima dată în DCR. 147-184. s. cămăşile brune şi cămăşile roşii. biologie. prin simbolistica lor. social. 1. p. albâtre) am împrumutat. cămăşile negre vs. cataracte. a vedea lucrurile în alb vs. moarte neagră etc. Analiza structurală a vocabularului limbii române contemporane.n. de multe ori. semestru alb (după it. sezon alb. moarte albă (vezi. Numele de culori. cec în alb. Despre culori şi nu numai. Recherche de méthode en sémantique structurale. zile negre etc. pantera albă şi pantera neagră etc. nr. dată de opacifierea progresivă a cristalinului. [5] În DEX şi în MDA. magie neagră. munca la negru vs. NOTE [1] Vezi L’expression de l’appréciation chromatique dans le style scientifique du roumain littéraire. 151-152. în egală măsură. 1976. la negru vs. 1973. vestimentaţie. mariage blanche). Derivatul a mai fost explicat. Florica Dimitrescu. bani negri. ediţia a II-a. moarte cenuşie. citat. piaţă neagră vs. 2004. sport etc. guler alb (după fr. blugi albi. Aşa cum a constatat. economie gri. Bucureşti. col blanc). în unele cazuri. Cele două cuvinte (albastru şi alabastru) formează. 21-23. Coord. cafea neagră şi cafea cu lapte. direct de la alb (vezi CADE. ciocolată albă şi ciocolată neagră.) sau din albinà. lat. dintre toate culorile. scor cu puncte. care devine alb sau negru şi care antrenează orbirea totală sau parţială” (din fr.). cataracta). politică. Bucureşti. Bucureşti. Editura Universităţii din Bucureşti. cu alte cuvinte şi unităţi frazeologice: arme albe vs. implicit.v. lume neagră. [3] Vezi DA. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. ele corespund unor realităţi cromatice percepute. ceea ce nu este corect. zile albe vs.f.v. obiect din alabastru”. lista gri.). p. Pentru cele mai multe dintre expresiile citate. înălbi este explicat de la în. sos alb (după fr.v. s. legal. zahăr brun etc. şi moarte albastră.. de tipul ceai alb vs.wikipedia. Gabriela Pană Dindelegan.v. Systématique des noms de couleurs. 2002. tradiţional. cel mai adesea senilă. cele mai multe. [7] Interesantă este relaţia „sinonimică” dintre albeaţă şi cataractă. iar. s. oaia neagră. în vol. În multe situaţii. crearea de antonime între corespondentele din cadrul celor două familii. bulletin blanc). magie albă (după fr. [9] Vezi art. fiecare. voturi albe vs.) „varietate de ghips cu aspect de marmură albă…. în diverse relaţii semantice. în opoziţie (blugi albi şi blugi negri. moarte violetă). ceai negru. a ponegri. al XVIII-lea. alabastru (min. dau naştere unor unităţi frazeologice corelative. magie albă vs. cu schimbare de sufix (vezi MDA. la p. 164-174 : alba-neagra. 209 . zahăr alb vs. alabastre. magie blanche. buletin alb (după fr. în studiul citat. 180.

partea a III-a. Bucureşti.) om cu pielea şi părul de culoare neagră. Cât priveşte s. black comedy). vezi magie albă). BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu. denigra. 154. 2006. (< lat. arap. vezi CDED I. арап. it. vezi bani negri. liste noire. Angela. camicie nere). partea a II-a (C). (< lat. (CADE). fasc. ceinture noire). 1940. black market).[12] Unora dintre derivatele interne ale lui alb li s-au indicat inclusiv etimoane latineşti neatestate. Editura Fundaţiei România de Mâine. -ă. 170. “persoană care face parte dintr-o populaţie africană negroidă. engl. s. black list). p. ca în toate cazurile similare. viande noire). tablă neagră. s. Bucureşti. Dictionnaire d'étymologie daco-roumain. Editura Academiei Române. s. Luiza Seche.: albeţ adj.v. [21] Vezi Maria Stanciu-Istrate. *** Dicţionarul limbii române (Seria veche). albiu adj. Mircea Seche. engl. Tomul II. ext. Paris. art. completând. Ediţia a II-a. 1949. Bucureşti. Grigore. cit.. [14] Vezi EWUER. *albire).. [16] Despre definirea ostensivă a termenilor cromatici româneşti. comedie neagră (după fr. a lucra la negru etc. lista unităţilor frazeologice alcătuită de Florica Dimitrescu. Sous la direction de Alain Rey. Analiza structurală…. (< lat. carne neagră (după fr. Éléments latins comparés avec les autres langues romanes. vezi Angela Bidu-Vrănceanu.. Candrea. (1976). p.v. 166. s. denigratoare. ed. (Prima ediţie. [22] Ultimele două împrumuturi au caracter în întregime analizabil. economie neagră (probabil analogic. vol. I . s. cu sufixele –tor. engl. magie noire. marché noir. Bucureşti. Tomul II. umoare neagră. (1931) Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi (partea I la Dicţionarul enciclopedic ilustrat “Cartea Românească”). (< lat.. black hole). (< lat. s. albineţ adj. [18] Vezi MDN. 2. black death). арапь. trimiterile de ordin etimologic: blugi negri (după engl.m.). pe de altă parte prin substituirea finalei masculine –tor cu femininul –toare. magie neagră (după fr. Brâncuş. Bucureşti. oaie neagră (după engl. Bucureşti. morte noire. cu citate mai ales din limba actuală. centură neagră (după fr. ogor negru (argotic). persoane negre (analogic). albi vb. sb. Tomul I. piaţă neagră. [23] Vezi şi sinonimul vechi arap. 1937. 1 (D –de). *** (1995). Dictionnaire historique de la langue française. partea a II-a. [19] Ibidem. harap. Numele de culori.. Bucureşti. cit. pe de o parte prin conversiune de la adjectivul feminin omonim. 1948 (DA).f. ţap negru (argotic). Editura “Cartea Românească”. uniforme negre etc. men in black). (2004) Istoria cuvintelor. [13] Vezi MDN. Dicţionarul explicativ al limbii române.II. Coordonatori: Ion Coteanu. respectiv – ant. 3 (J – Lojniţă). (1870). unde a fost cazul. -toare. oameni în negru (după engl. [25] Completăm. ’αράπης). Bucureşti. (CDED I) . Editura Univers Enciclopedic. al XIX-lea). [17] Vezi. 1934.v. partea I (A –B).v. p. ceea ce poate presupune. chemises noires. Bucureşti. Imprimeria Naţională. (pr. Librăriile Socec.v. Le Robert.v. Tomul I. vsl. (re)crearea lor pe teren românesc de la vb. ediţia a II-a. Unitate de limbă şi cultură românească. 1. s. ngr. 56-58. firmă neagră (de asemenea analogic). “Universul”. 1940. engl. partea I (F – I). 1992). Florica Dimitrescu. I. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri lingvistice din sec. black jeans). *albeolus). arab” (din bg. *** (1996).A. ediţia a II-a. Analiza structurală a vocabularului limbii române contemporane. mai ales de către Cihac. arapinъ. (DEX). cămăşile negre (după fr. [24] Negresă mai are şi sensurile de „prăjitură preparată cu multă cacao” şi „butelie de aragaz”. [15] Vezi DEX. fasc. Francfort s/M. de …. A. black sheep). 210 . piaţă neagră (după fr. Tomul I. ultimul în limbajul argotic. 1913. albior adj. comédie noire. *albinicius). [20] Am citat numai acele sensuri care au corespondente cu alb. p. în art. la un moment dat. *albivus) etc. gaură neagră sau gol negru (după engl. listă neagră (după fr. *albicius). moarte neagră (după fr. cu exemplele citate mai sus. Tipografia ziarului “Universul”. rus. cit. acesta poate fi explicat. Cihac.

211 . Mots-clés : mots hérités. Florica. ainsi que celles entre les membres des deux familles (antonymie). (2000). Editura Universităţii din Bucureşti. Florica. Etymologisch – historisches Wörterbuch der ungarischen Elemente im Rumänischen. Alb et negru sont des mots hérités. Coord. Maria. 147-184. p. Florin. (DI). ayant des familles très riches. . (MDA). alb et negru (leur origine et leur évolution interne. se propose d’analyser le statut des mots qui désignent les « couleurs » blanc et noir. (DCR). Editura Academiei. Lajos. ayant. 4 vol. (1997).fr RÉSUMÉ CONSIDERATIONS ETYMOLOGIQUES CONCERNANT LES NOMS DE COULEURS. économie.). social. d’une part. (1967). On remarque en particulier les relations sémantiques à l’intérieur de chaque famille (paronymie et synonymie). Despre culori şi nu numai. (2002). Mouton and Co. formelle et sémantique. Stanciu-Istrate. familles lexicaux et phraséologiques. Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”. biologie. Bucureşti. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri lingvistice din sec.originaires ou dérivés.cnrtl. (2006). (EWUER). d’autre part. Ediţia a II-a.) ainsi que celui des mots hérités ou empruntés qui se circonscrivent. Editura Univers Enciclopedic.*** (1957). Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. redactori responsabili: Acad. aux mêmes couleurs. les doublets étymologiques etc. (Prima ediţie: Bucureşti. de composants lexicaux et phraséologiques anciens et populaires. entre tous les noms de couleurs le plus grand nombre d’occurrences dans les domaines les plus variés (alimentation. formées. ALB SI NEGRU BLANC ET NOIR. www. Marius Sala şi Ion Dănăilă. Dicţionar de cuvinte recente. Bucureşti. vestimentaire. Dimitrescu. . Cet article. Marcu. Bucureşti. Editura Academiei Române. Bucureşti. doublets étymologiques. Editura Albatros.. Institutul de Lingvistică. Tamás. în vol. London – THE HAGUE – Paris. Editura Logos. Bucureşti. et néologiques. Editura Saeculum. *** (2001-2003) Micul dicţionar academic. sport etc. leurs correspondances. al XIX-lea). hommage au professeur ABV de l’Université de Bucarest. Gabriela Pană Dindelegan. Marele dicţionar de neologisme. Dicţionarul invers al limbii române. politique. Dimitrescu. Bucureşti. 1982). Din cromatica actuală. (MDN).

Mel’čuc. omonymie.Rastier. Outre les signes typographiques. deux points. italiques. R.) susceptibles de jouer en ce fragment X du dire. double le dire d’une unité d’une explicitation univosante du sens de cette unité dans son dire. Notre projet se fonde sur l’observation de différents cas de comportement des lexies complexes dans les textes.V.(Authier-Revuz. 1994 :92). d’un sens qu’il y « rencontre ». G. A. afin d’établir les modèles de modifications permettant l’élaboration d’une typologie comprenant toute leur variabilité. les locutions. S.Galisson. ont eu comme résultats la détermination de quelques classes plus ou moins homogènes des unités phraséologiques. Le fonctionnement des expressions idiomatiques dans le texte peut être accompagné de méta-énonciation de type différent. cependant les chercheurs (F.Authier-Revuz comme « La figure par laquelle un énonciateur. P. mais aussi font preuve de diverses modifications qui portent ou pas atteinte à leurs signifiants phraséologiques. Haussemann et d’autres. Choisir en un point une unité X. réflexivement. de préférence littéraires mais aussi journalistiques. ex. fixer le sens qu’elle y reçoit par rapport aux autres sens (polysémie) voire aux autres mots (paronymie.Fiala) se penchent de plus en plus sur l’aspect dynamique observant leur fonctionnement dans le discours oral et écrit où ces unités se présentent non seulement sous leur forme institutionnalisée et décrite dans les dictionnaires. guillemets. R. par rapport aux autres unités du paradigme envisageable en ce point de la chaîne. Vinogradov que des recherches des linguistes contemporains comme I. les lexies complexes sont examinées du point de vue statistique. les degrés de figement de ces lexies complexes et les traits définitoires permettant d’établir leur place sur le continuum libre-figé.Bally et V. tiret. ce que je veux dire) 212 . Republica Moldova MODÉLISATION STRUCTURALE ET SÉMANTIQUE DES UNITÉS PHRASÉOLOGIQUES EN CONTEXTE Pendant les dernières décennies. Parmi les formes de réalisation du métalangage concernant la reflexion sur les moyens d’expression de la pensée. Dans la majorités des recherches consacrées à la phraséologie. et dont il faut effectivement protéger son dire ».Ina PAPCOVA Universitatea Liberă Internaţională. ici ne suffit pas : il faut. Les marqueurs typographiques de l’autonymie sont virgule. l’énonciateur témoigne de la potencialité non pas « en langue » mais bien dans ses mots hic et nunc. Ces études tenant compte aussi bien de l’apport des fondateurs et des pionniers de la phraséologie tels que Ch. les unités phraséologiques ont fait l’objet de plusieurs études qui portaient sur leurs propriétés structurales et sémantiques.Tutin. constitue en soi une rupture du « qui va de soi » de UN des mots et de leur sens dans le dire. Parmi celles-ci nous allons distinguer les collocations. À « prendre la peine » ainsi de spécifier le sens d’un élément X. Chişinău. parenthèses. en contexte.Gross. nous allons cité premièrement la modalisation autonymique définie par J.Mejri. les expressions idiomatiques et les énoncés liés. il y a d’autres moyens dans le discours que J. Authier-Revuz (1995a) classe comme les non-coïncidences du dire: 1) les non-coïncidences dans l’interlocution (quand il y a une variation entre les partenaires de l’énonciation. L’étude actuelle porte sur le fonctionnement des unités phraséologiques en contexte où elles subissent l’influence des divers procédés méta-énonciatifs allant de l’automynie réalisée par des signes typographiques aux types de modalisation autonymique. en plus.

De cette façon. en effet. Une des possibilités de la réalisation de la modalisation est l’emploi d’une subordonnée circonstantielle comparative. non compositionnel. les italiques : Ex. notre père se dérida et consentit même à faire le pont. propre au jargon familial. on emploi un nom propre . on citera premièrement ceux où on utilise un verbe „dicendi” . La grande allée des platanes. convenu de cet élément et. puisqu’en principe nous sommes tous d’accord. comme dit X) 3 ) les non-coïncidences entre les mots et les choses (quand les mots employés ne corréspondent pas exactement à la réalité. 2) d’une communauté socio-professionnelle qui est mentionnée . Cette expression. le locuteur apporte un supplément d'information métalinguistique sur les habitudes de la communauté dont il parle.1995b : 19). littéralement). le plus souvent c’est le verbe dire. par conséquent. Il devrait être court. mes contractants se réveillent et. impose le parcours interprétatif qui actualise le sens locutionnel. à tous sens du mot. idiomatique. Ex. chacun à la dimension de sa gueule (comme dit une expression locale) fait son brochet. dans sa dimension de préfabriqué relativement au discours en train de se faire qui l’emprunte. mais aussi appeler. (Bazin. le mot ou le syntagme glosé est mis en évidence par les signes typographiques comme par exemple. Dans cette séquence. cliché. Mais dès que le notaire s’engage dans le détail. « les faits de figement se trouvent renvoyés au déjà-dit – et souvent dit – dans d’autres discours. 1979 : 410) (Les italiques appartiennent à l’auteur) Dans l’exemple cité. le « subit »(Authier Revuz. désigner employées aux différents temps. ex. ex. La glose faisant référence au parler spécifique d’une communauté peut être plus longue. nommer. C’est une forme explicite métalinguistique composée de comme + verbe „dicendi” + SN sujet qui fait référence au parler spécifique : 1) d’une personne précise et. Dans le fragment cité ci-dessus on constate l’emploi de trois éléments autonymiques : deux éléments typographiques – parenthèses et italiques et une forme explicite de noncoïncidence du discours à lui-même. l’entretien. De plus. La représentation méta-énonciative du syntagme figé fait son brochet joue ici le rôle de l’explicitation du caractère consacré. ayant caractère d’une explicitation où sont utilisés les séquences glossatrices séparées du mot ou du syntagme glosé par par une expression à caractère métalinguistique contenant les marqueurs utilisés moins souvent que les verbes cités ci-dessus. peut se traduire par le verbe pronominal « se promener». bifurque devant le manoir et descend jusqu’à la 213 . à la première ou à la troisième personne. dans ce cas. le reçoit. avec une nuance de va-etvient. une fois la prière du soir expédiée. Parmi les types de modalisation autonymique. l’insouciance naturelle des enfants repris le dessus. ex. 3) d’une communauté nationale ou locale citée. Cependant.2) les non-coïncidences du discours à lui-même (quand un autre discours est introduit par l’énonciateur. dans la majorité des cas. c’est-à-dire comme faits relevant du dialogisme et de l’interdiscursivité : le X figé est saisi comme stéréotype. le fragment glossateur pris entre parenthèses (comme dit une expression locale) précède dans la chaîne parlée le fragment glosé fait son brochet et représente un commentaire métalinguistique amené à marquer dans le discours de l’énonciateur (auteur) la présence du « déjà dit » des autres discours propres dans ce cas à une communauté locale. ce qu’il faut appeler X) 4) les non-coïncidences des mots à eux-mêmes (quand l’énonciateur est présenté au fait que le sens des mots est équivoque.

(Bazin. L’éducation en vase clos – en ciboire. Il s’agit pour lui d’employer. L’explicitation faite par l’auteur pour préciser le sens qu’il attribue au verbe « employer » dans ce contexte. où l’on compte ses fruits. dont une des modalités est « la paraphrase par une expression complexe(substituable ou non syntaxiquement à X) situé au strict plan du mot ou à celui du référent ». fort éloigné du palace de sa Maison mère. (Bazin. (Bazin. présente un défaut pouvant être corrigé par la substitution d’un élément qui permettrait la meillleure coïncidence entre les mots et les choses en citant la façon de dire d’une tierce personne(Fredie) évoquée par l’énonciateur. Le moyen très fréquemment employé pour fixer le sens selon J. c’est-à-dire sont susceptibles de deux lectures . on devrait dire : pomme de terre en robe des champs). en contexte donné. nous pouvons proposer les exemples suivants : Ex. A midi.compositionnelle et non-compositionnelle. Vu le fait que les syntagme figés sont les unités de seconde nomination.Authiez -Revuz est . nous pouvons constaté dans ce cas-ci une dislocation du syntagme figée par le verbe « dire » qui joue le rôle du commentaire métaénonciatif faisant référence au caractère « commun ». En ce qui concerne le troisième exemple. Comme signes typographiques de la glose on évoque les tirets. à son tour. Parmi les cas que nous avons relevés du corpus examiné. dans ce cas la substitution d’un élément est dictée par la relation entre le segment glosé et celui glossateur qui est une relation de préférence. Dans le premier exemple le commentaire méta-énonciatif est fait sur le mode de dire standard qui. Ex. Cette dislocation permet. imposé par le contexte – ciboire c’est-à-dire « vase sacré en forme de coupe où l’on conserve les hosties consacrées pour la communion » fait allusion aux pratiques religieuses dominantes dans le système de l’éducation de la famille en question et s’avère mieux approprié au contexte.X. dira Frédie – ne permettait aucune fréquentation dangereuse.rivière.je proteste au passage et contient le marqueur à la forme impersonnelle – on devrait dire. au sens p. La substitution du composant de l’expression figée – vase clos par le paronyme exigé. c’est-à-dire d’exploiter quiconque. Ex. contient le syntagme libre « exploiter quiconque » qui. dit mûr. les tournures méta-énonciatives servent à fixer le sens d’une unité phraséologique dans le discours. de correction d’une forme envisagée par l’énonciateur comme incorrecte. 1979: 220). Voilà l’âge. (Bazin. 1979 : 93). non seulement fixe 214 . L’énoncé métalinguistique pris entre les parenthèses traduit l’attitude de l’énonciateur face à son propre dire .(Bazin. 1979: 68. l’indexation du mot « fruits » sur l’isotopie développement humain et son interprétation en tant que « réalisations ». qu’elle traverse sur un pont solennel. Quant au deuxième exemple. Les italiques appartenant à l’auteur) Un autre type de représentation méta-énonciative d’un syntagme figé comme préfabriqué est représenté par un commentaire qui porte sur un élément de l’unité phraséologique. 1979 : 340). Voici « l’inspecteur général » qui vous reçoit dans un bureau du Neuvième. « habituel » d’un élément du discours répété. aux portes du village. de salade de haricots et de pommes de terre en robe de chambre (je proteste au passage. 1979 : 85) Ex. Mme Rezeau nous a pourvu d’oeufs durs. de presser le citron. nous déjeunions sur l’herbe.

le sens de l’élément X(employer).. précise par l’intermédiaire de la glose que l’expression doit être comprise soit : 1. AuthierRevuz.. n’étant pas ici refusé en soi par la glose d’affirmation du sens p. c’est-à-dire les idiomes. ainsi « déverrouillés » selon le terme de J. joue le rôle d’explicitant glossateur pour le verbe employer en tant que synonyme idiomatique et. de sa plurivocité. en même temps. d’autre côté. Tout beau ! Il ne s’agissait point d’admirer Folcoche. l’aïeule. Elle fut portée en terre. donne la préférence à l’interprétation noncompositionnelle. à un des sens existant (le sens choisi étant mis en évidence par la glose): a) au sens idiomatique (locutionnel) et pas au sens littéral (compositionnel) dans un contexte qui laisse la place à l’équivoque : X au sens q. C’est interprétativement. d’un côté. 215 . .soit 2) comme aussi au sens p. selon l’expression de J. évident. la chose ne lui est jamais arrivée » entraîne l’interprétation compositionnelle du syntagme avec l’apparition du second parcours interpétatif où les éléments de la structure acquièrent leur liberté et. et de façon non discrète. la glose au sens p – compositionnel n’est pas univoque.Durandeaux. L’autre type de commentaire méta-énonciatif propre aux unités phraséologiques consiste en ce que l’énonciateur en mettant l’accent sur la spécificité du double sens de l’unité phraséologique. au propre. est le recours aux procédés méta-énonciatifs. et pas au sens p : Ex. L’analyse de cet exemple montre que dans le chemin dominant d’interprétation du sens idiomatique par le contexte. de définition pour le syntagme figé presser le citron qui. car. au propre. tandis que la suite de la glose « car. C’est le cas de l’exemple où le syntagme savonner la tête à qqn. ce qui est rejeté dans ce contexte par l’énonciateur qui. elle aussi. La glose qui a comme objet de commentaire un élément de la structure préfabriquée et figée porter en terre fait surgir le sens littéral soutenu par les éléments du contexte immédiat « à bras. b) au sens littéral(compositionnel) : X au sens p: Ex. au troisième jour : portée au sens propre. qui est employé dans une construction causative doit être interprété au sens idiomatique ce qu’implique la présence du mot « répression » servant d’interprétant et le commentaire « au figuré ». 1979 : 60). par quatre fermiers » qui concurrence en contexte plus large le sens idiomatique de l’expression -« enterrer » ou plutôt le compète en précisant la façon dont « l’aïeule fut enterrée ». Les unités phraséologiques de ce type.Authier. (Bazin. conduisent à l’existence du second sens qui se superpose au premier en défigeant l’expression donnée. le sens q – locutionnel. A cet égard J. qu’on comprendra au sens p : . Cette mauvaise pente eût nous conduits jusqu’où? Par bonheur. la répression continuait. par quatre fermiers. (Bazin.soit 1) comme seulement au sens p et donc pas au sens q. comme le prouve cet exemple. par l’intermédiaire de la glose. le commentaire méta-énonciatif fait par l’énonciateur méne à découvrir et à « réveiller le sens littéral en sommeil ». selon les contextes. 1979 : 472). d’équivalent non phraséologique et. donc.Revuz mentionne que « relativement au sens q – locutionnel. en plus du sens q. Fine comparut. ont souvent un homonyme libre et ce sont le contexte et la situation qui permettent leur désambiguïsation dont l’un des moyens. la chose ne lui est jamais arrivée). mais récusé comme sens unique. . est lui même explicité par les éléments préposés. et se fit savonner la tête(au figuré. mais sert. à bras.

.89 ( exemple emprunté à J. très chaud(au sens propre comme au sens figuré) Radio emon 1. Mais le lendemain de son départ nous étions autorisés à gratter les allées du parc. qui cette fois se complètent. Babouchka l’a sec. n’en croyait pas ses yeux. 1995b : 24) Dans notre exemple c’est le deuxième type où le sens locutionnel grâce à la glose. mais une tristesse de pierre qui lui enfonce la tête entre les épaules. la grand-mêre. fait de la place a celui compositionnel qui ajoute des informations en plus.. alors que le sens « éprouver une vive contrariété » s’appuie sur les phrases suivantes du contexte – Ceux qui l’ont précédée ne l’aimaient guère et c’est le vide maintenant au-dessus d’elle qui devient la plus proche cliente pour l’acte de décès. nulle consolation. nulle consolation. Pas une larme. celle de « obligés » ou « forcés » exigé par le discours direct qui suit. Le même procédé de noncoïncidence est observé dans le cas de l’emploi de l’expression allées et venues ayant d’après 216 .] L’étonnement des fermiers.. » (Authier.Revuz . Ex. Cropette ratissera. Nous ne fûmes pas autorisés à lui faire nos adieux. Les italiques du mot « autorisés » signalent que ce terme ne doit pas être interprété dans son sens usuel.Au lieu de gaspiller vos forces en jeux stupides. .27.Authier-Revuz) b) dans les deux sens idiomatiques propres aux différents registres de la langue : Ex. D’après le dictionnaire Le Petit Robert l’avoir sec . de La Vergeraie. tenir bon ». Hier à Melbourne il (Lendl) a eu chaud. -Voilà-ti pas que ces messieurs grattent leurs allées et venues. tristesse de pierre ». mais il a raison.. revenant de l’école. parce que selon Aubin elle devait habiter une Sibérie. leurs sourire nous étaient insupportables. Babouchka. 2. Ceux qui la suivent ne lui offrent rien de mieux : nulle chaleur. Mlle Lion dut s’en aller comme une voleuse. quand même. nous pouvons proposer comme illustration l’exemple suivant où les mots et les expressions qui sont marqués par les italiques traduisent le cas de non-coïncidence des mots à eux-mêmes : Ex. [. (p. un agacement ».« éprouver une vive contrariété. dans les deux sens : a) au sens littéral et au sens idiomatique. 1979 : 41) (Les italiques appartenant à l’auteur). Dans les deux sens : l’argot et le français. une autre signification pour ce mot dans le contexte donné. En ce qui concerne les énoncés autonymiques signalés seulement par les signes typographiques.1.« tenu en lisière » si l’on veut pour faire de la place à l’autre sens p. alors qu’en argot l’avoir sec – « résister. Ceux qui l’ont précédée ne l’aimaient guère et c’est le vide maintenant au-dessus d’elle qui devient la plus proche cliente pour l’acte de décès. en effet. Ceux qui la suivent ne lui offrent rien de mieux : nulle chaleur. Italiques de l’auteur). Ainsi les deux sens s’actualisent dans ce fragment étant les deux adéquats au contexte : le sens de « résister » est soutenu par les éléments tels que « une larme. vous vous amuserez désormais d’une manière utile. Puis aussitôt : Elle l’a sec. surnommée ainsi de la veille. Frédie et Brasse-Bouillon gratteront. attesté dans les dictionnaires « permettre » qui s’actualise pendant son premier emploi dans cette situation de communicaton et obligent ainsi le lecteur à chercher une autre interprétation. une déception.356 . Babouchka. Madeleine. Je le fais taire. pour nous battre si froid. à présent! (Bazin.

Le premier constat qu’on peut faire en observant le fonctionnement de ce syntagme en contexte est que l’expression se présente en forme elliptique où l’élément verbal est omis. né trop tard pour s’engager dans les zouaves pontificaux. son orgueil ». c’est René Rezeau. aussi bien que celui plus large ne permet pas l’interpéter dans son sens habituel ce que signalent également les chevrons. démarches ». Je me suis gaussé. vendange est faite! (Bazin.P[. Adieu Bb. (Italiques de l’auteur) Un autre signe typographique souvent utilisé pour l’autonymie sont les guillemets en forme de chevrons qui eux-aussi signalent au lecteur que l’expression mise ainsi en évidence n’a pas le sens habituel dans le contexte en question : Ex. l’oncle. naguère. il y a un refigement et une remotivation des éléments restés. Il est plus facile de se moquer d’un vivant que d’un mort. (Bazin. de la vénération dont la famille entourait sa « brosse à reluire » et je ne vais certainement pas changer de camp. C’est lui « la brosse à reluire de la famille ». le défunt. De plus. mais un académicien et. cela va de soi. de marcher dans différentes directions (inverses ou non). l’académicien) pour comprendre que sa « brosse à reluire » ici est cet homme défunt à l’égard duquel la famille avait cette attitude servilement flatteuse et montrait de la vénération.le DEL le sens « fait d’aller. Mais si les respectueux passent du côté des rieurs. le contexte immédiat. ce qui porte attente à la structure de l’unité phraséologique qui est fixe et figée syntaxiquement. 1979 : 183) D’après Le Petit Robert manier la brosse à reluire. à notre avis. Le fait que l’expression n’a gardé que la partie nominale qui est prise par l’énonciateur entre les guillemets exige de la part du lecteur une attention particulière et un effort supplémentaire pour aboutir à une compréhension /interpétation de cette unité en contexte. mort trop tôt pour connaître les saints triomphes du M. et d’autre côté. Donc. dans un parc » à l’élément « allées » dicté par le contexte et surtout par le syntagme « gratter les allées du parc » et traduisent. passer la brosse signifie « être servilement flatteur ». La réponse jaillit du fond de ce gosier où tressaille le grain de raisin de la luette. 1979 : 305). on constate ici. l’humour du locuteur qui utilise l’expression à des fins ironiques dans cette situation.]. « la personne qui fait sa gloire. celui de « chemin bordé d’arbres. le processus de défigement de l’expression provoqué par l’omission d’un élément. d’un côté. mais qu’il s’agit. par conséquent.. 1979 : 23) 217 .(Bazin. Ex. De cette façon. « le sujet de l’attitude servilement flatteuse » car René Rezeau n’était pas n’importe qui. avec un grand O pour le différencier des nombreux autres. c’est lui le grand homme. c’est pour cette raison que la famille avait par rapport à lui ce comportement respectueux. sa « brosse à reluire » veut dire « sa fierté ». d’un jeu de mots qui défige l’expression en question attribuant un autre sens. je préfère ne plus être ni l’un ni l’autre.R. Il est nécessaire de recourir aux éléments du contexte qui précèdent le fragment (l’Oncle.. dans ce contexte. un mort) et aux éléments du texte qui suivent (« vieux crabe ». Les marqueurs typographiques attirent l’attention du lecteur sur ce groupe de mots en signalant qu’il ne doit pas être interpété au sens connu. par l’acquisition d’une nouvelle signification sous l’influence des conditions d’accueil en contexte : Ex. de verdure dans un jardin.

Saussure. tot mai multi lingvisti subliniaza importanta aspectului lor dinamic urmarindu-se actualizarea structurilor frazeologice in vorbire.17-19. Bazin.fr Authier-Revuz. 218 . in Langue française. 103. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Authier-Revuz. Prezentul studiu este o analiza a functiei diferitelor tipuri de unitati frazeologice (colocatii. meta-lingvistic activity.. si on examine le comportement des unités phraséologiques dans le discours. Hervé (1979). Le lexique construire l’interprétation. Dictionnaire des Expressions et Locutions. phraseologie. J. ils sont fournis par la tradition. In prezent. dar sunt de asemenea relevate si modificarile care apar la nivelul limbii si vorbirii prin vocea multipla a fenomenului de frazeologie. La Locution en discours. ca ghilimelele sau caracterele italice. pp. décembre 1995. L’énonciateur glosateur de ses mots : explicitation et interprétation.En conclusion. Rey.. Paris REZUMAT CREAREA DE MODELE STRUCURALE SI SEMANTICE ALE UNITATILOR FRAZEOLOGICE IN CONTEXT In ultimele decenii unitatile lexicale au fost descrise statistic asa cum apar in sursele lexicografice. ( 1995a). et dans des proportions qu’il est impossible de délimiter» (Saussure. A et Chartreau. In Cahier du Français Contemporain. Éditions Payot. la créativité et la liberté individuelle des usagers : « Ces tours ne peuvent pas être improvisés. cu precadere cazurile in care ele devin obiectul activitatii metalingvistice a autorului. Mais il faut reconnaître que dans le domaine du syntagme il n’y a pas de limite tranchée entre le fait de langue. 91-102. Méta-énonciation et (dé)figement : le prefabriqué et l’imprévu du fire. Authier-Revuz. J. marque de l’usage collectif et le fait de parole. Paris : Le Robert. on observe qu’il se caractérise par un grand dynamisme qui donne naissance à plusieurs modèles parmi lesquels ceux obtenus par les différents procédés autonymiques qui modifient avant tout le côté sémantique et parfois la structure de ces unités mettant en relief leur plurivocité. Vol. n. modification. parce que l’un et l’autre facteurs ont concouru à la produire. Moscou : Éditions du Progrès. outre l’usage collectif dans la formation de ces phénomènes. Dans une foule de cas. Paris.persee. leur complexité sémantique et structurelle et le fait que ces expressions appartiennent à la fois à la langue et à la parole ce que souligne dans ces recherches le célèbre linguiste suisse qui reconnaît. pp. La famille Rezeau. qui dépend de la liberté individuelle. meaning. (1995b). idiomuri) in texte literare. 1996 : 172-173). Ces mots qui ne vont pas de soi Boucles réfléxives et non-coïncedences du dire. dand frazeologiei un anumit inteles. n. (1994). J. Acest studiu cuprinde tehnici metalingvistice utilizate de autor-glosator incepand cu unele tipuri de autonimie realizate cu ajutorul unor expresii metapropozitii si incheind cu autonimia realizata prin folosirea unor semne specifice.. expressii. disponible sur http://www. continuent à influencer leur fonctionnement dans le discours conditionnant leur comportement dynamique qui se traduit par la possibilité du fonctionnement des expressions et locutions aussi bien sous leur forme canonique que sous plusieurs variantes plus ou moins modifiées ou défigées. In acest text exista exemple in care comentariul meta-propozitiei nu numai ca traduce o anumita atitudine. Sophie (1993). Ferdinand de (1996) Cours de linguistique Générale. il est impossible de classer une combinaison d’unités.1. Larousse. Key words: autonymy.2. Ces deux facteurs qui ont contribué à la génèse de ces unités.

Es handelt sich dabei meistens um etablierte Fachwörter. manche haben lediglich eine firmeninterne Zirkulation oder werden nur von bestimmten anderen kleinen Fach-Gesellschaften verwendet. Des weiteren sollen am Beispiel deutsch-rumänischer Übersetzungsprobleme einge Schwierigkeiten hervorgehoben und Vorschläge zur Behebung solcher Probleme gebracht werden.a. Die überwältigende Mehrheit deutscher Komposita wird durch Wortgruppen wiedergegeben.Casia ZAHARIA Universitatea „Al. 2 Exemplarische Darstellungen 2. Teppichboden – mochetă. die über das Französische ins Rumänische Eingedrungen sind. Solange die Komposita in deutsch-rumänischen Fachwörterbüchern registriert sind. Andere wiederum erlangen durch wiederholten Usus den Grad "offizieller" Fachbegriffe und -termini. hat der Übersetzer keine großen Hürden zu überwinden. Briefträger – factor.[1] Für die rumänische Sprache ist das aus typologischen und übersetzungspraktischen Gründen besonders wichtig. Wortgruppe Wir wollen zu erst den Fall betrachten. dass technische Texte in dieser Hinsicht wohl den ersten Platz einnehmen dürften. Wir wollen keine Hierarchie aufstellen. Problematisch wird es aber. auch ein gekonnter Umgang mit der Wortbildung in den zwei Sprachen.B. wie z. während man in die Beschreibungen und Typologien der Terminologie u. Da die Komposition ein beliebtes Wortbildungsmittel der deutschen (Fach)sprecher ist und die Struktur des Rumänischen solche Bildungen nur begrenzt zulässt. 219 . wo sich ein deutsches Fach-Kompositum durch ein einziges Wort übersetzen lässt. wort-äquivalente Größen einschließt (wie z. wenn solche Termini im Wörterbuch.1 Zusammensetzung vs. Wasserleitung – apeduct.a.B. bei. Im Deutschen trägt die Zusammensetzung wesentlich zur Bildung von Termini.Cuza“.I. glauben aber. das Mehrwortlexem/ die lexikalische Phrase). ja sogar im einsprachigen Wörterbuch nicht registriert sind. die neue Begriffe benennen. Diese letztere arbeitet mit der "Wortform" als Abgrenzungskriterium. Flechtwerk – cleionaj usw. Nicht alle Begriffe erreichen den Stand eines Fachbegriffs. die von zwei bis hin zu fünf-sechs oder auch mehr Wörter enthalten. Aus terminologischer Hinsicht ist die Abgrenzung der Analyseeinheit "Wort" eine andere als in der gemeinsprachlichen Morphologie. Die verschiedenen Wissenschaften neigen unterschiedlich zur Terminusbildung. Iaşi VALENZ UND LOGISCHE WORTZUSAMMENHÄNGE IN KOMPOSITA 1 Präambel Der nominale Stil von Fachtexten stellt die Übersetzer vor einem oft schwer lösbarem Problem: die Übermittlung der durch zusammengesetzte Wörter benannten Termini. Die komplexe technische Terminologie in die Fremdsprache zu übersetzen (hier gehen wir von der Ausgangssprache Deutsch und der Zweitsprache Rumänisch aus). Solche Situationen bilden aber einen Bruchteil des nominalen Wortschatzes. bedeutet u. werden hier spezifische Schwierigkeiten im Übersetzungsprozess registriert. Absperrmauer – batardou.

Wie oben schon erwähnt. răcirea apei. răcire prin apă. Das Beispielwort Wasserkühlung lässt gleich drei rumänische Äquivalente zu: răcire cu apă. Ein erster Aspekt betrifft die in den rumänischen Wortgruppen enthaltenen Präpositionen. dass die rumänische Äquivalenz in Fachtexten eines Fachgebiets variieren kann. 2. Kühlung durch Wasser oder Kühlung des Wassers die dem Original getreue Entsprechung zu wählen. Dieser Weg stellt sich manchmal als Gratweg dar. Bekanntlicherweise können Präpositionen je nach Verwendungszusammenhang unterschiedliche Bedeutungen haben.und Fachwissen.und Fachwissen des Übersetzers abhängen. Hier gibt es ein stilistisches Problem und das Einfühlvermögen des Übersetzers bezogen auf den Stil des gesamten Textes und die Adressatengruppe wird ausschlaggebend sein. Dem zufolge wird man in der Übersetzung zwischen eliminarea deşeurilor und îndepărtarea deşeurilor unterscheiden müssen. die der Übersetzer zu bewältigen hat. gehen sie den Umweg über andere Wörterbücher. Es wird sich herausstellen. während im Deutschen nur ein Fachbegriff mit nur einem Wort vorhanden ist. bedeutet das ein gutes Sprach. Da Übersetzer meistens zwei Fremdsprachen beherrschen. alle Komposita in ein Wörterbuch aufzunehmen. wie gerade angedeutet. Die weiter unten aufgeführten Beispiele sollen die gängigsten ÄquivalenzSchwierigkeiten auf dem Gebiet des Fachwortschatzes veranschaulichen[2]. ohne welches keine niveauvolle Übersetzung zu Stande gebracht werden kann. indem er. einen Weg. Es müssen zusätzliche Beziehungen zwischen den Informationseinheiten herausgearbeitet werden: der Übersetzer wird die logischen Zusammenhänge feststellen müssen. dass die im deutschen Wort enthaltenen logischen Wort-Zusammenhänge an Hand des Kontextes nicht immer sicher zu erkennen sind. Dazu muss er das deutsche Kompositum zerlegen. solange die Wahl der Wortgruppen-Komponente und womöglich noch die Auswahl einer von mehreren Äquivalenten vom Sprach. Ein weiteres Beispiel: Abfallbeseitigung besagt sowohl das Wegschaffen wie auch das Beseitigen im Sinne von Eliminieren von Abfall. Sonst werden Wortgruppen nicht als ein Terminus. Diese Tatsache bringt erhebliche Schwierigkeiten mit sich. als eine lexikalische Einheit von den rumänischen Fachleuten gehandhabt. Diese Erkenntnis allein reicht aber nicht aus.Das ist eine Realität mit der der Übersetzer täglich konfrontiert wird. um so mehr der Kreativität auf dem Gebiet der Zusammensetzung kaum Grenzen gesetzt werden können. um die logischen Beziehungen zwischen den einzelnen Morphemen deutlich zu machen. der leider auch nicht immer nähere Erklärungen mit sich bringt. um zwischen den Situationen Kühlung mittels Wasser. Er wird die im deutschen Wort implizit enthaltenen Informationen in Form von Informationseinheiten hinzufügen müssen.2 Äquivalenzschwierigkeiten auf dem Gebiet des Fachwortschatzes Auf einen weiteren Blick wird sich herausstellen. Der Übersetzer bildet also eine brauchbare äquivalente Wortgruppe. Diese Situation entspringt der Tatsache. dass Wörterbücher (auch online-Wörterbücher) dem Stand der Technik hinterherlaufen. 220 . um beim Übersetzen auf die adäquate rumänische Präposition zu greifen. Wortgruppen sind nur bedingt Mehrwortlexeme (wie im Falle des terminologischen Phraseologismus). Die hohe Produktivität der Zusammensetzungen animiert den Übersetzer selbst rumänische Wortgruppen zu bilden. das deutsche Kompositum zerlegt und die Beziehungen zwischen den einzelnen Morphemen hervorhebt. Im Falle des Kompositums Fliesenfußboden wird zwischen pardoseală dalată und pardoseală cu dale zu wählen sein. Es wäre auch unmöglich.

Ein anderes Argument zur Reduzierung der Wortform ist die Tatsache. Der logische Wortzusammenhang sollte nicht unnötig erschwert werden. um dann forţe speciale und forţe de acţiune/intervenţie rapidă zu bedeuten. ohne dabei an Eindeutigkeit zu büßen: Kabelfernseherbetreiber – operator de cablu. Der Weg zu diesen Bedeutungserweiterungen und -verschiebungen geht. Die Sprache ist ein lebendiger Organismus und macht Entwicklungen durch: Wörter erscheinen und geraten in Vergessenheit oder ändern ihre Bedeutungen – das ist auch für die für Komposita stehenden Wortgruppen gültig. Es gebraucht aber einer gewissen Erfahrung (vielleicht auch Routine). was eigentlich das Wesentliche einer Fachübersetzung ist. dass im Falle der Wegrationalisierung bestimmter Bestandteile im Rumänischen diese Teile vom Übersetzer erkannt und ins Syntagma wieder eingefügt werden müssen: Wiederhohlungsrelais – releu cu acţiune repetată.Je mehr Informationseinheiten (Präpositionen.) eines Kompositums nicht explizit ausgedrückt werden und je länger dieses Wort ist. Eine (meist unter genauen Angabe von Mengen) Jahres-Durchsatzleistung ist nichts anderes als eine Jahresleistung bzw. ist natürlich nicht auszuschließen. der Begriff wird aber eindeutig genannt. Das heißt. Dem rumänischen Nutzer muss das explizit zur Kenntnis gebracht werden. Dazu solle man auch die Parallelsituation nennen. Einsatztrupp(e) einerseits mit der älteren Bedeutung forţă de intervenţie. Um den stilistisch unglücklichen doppelten Genitiv zu vermeiden (legea limitării eliberării) sollte sich 221 . um solche Situationen unproblematisch zu lösen. Um die Bedeutung eines durch ein "kompaktiertes" Kompositum ausgedrückten Terminus in der Fremdsprache auszudrücken. denn außer den Bemühungen von Linguisten und Übersetzern (die die logischen Zusammenhänge solcher Komposita bzw. Venturikanal – canal debitmetric Venturi etc. Aspekt etc. Ein letztes Beispiel: Unter Umwelterziehung ist educaţie cu privire la mediul înconjurător zu verstehen und es ist nicht sicher. educaţie pentru mediul înconjurător durchsetzen wird. so dass die Übersetzung retragere cu titlu gratuit lauten wird.B. über den Einbezug von unterschiedlichen Informationseinheiten. Zapfenverbindung – îmbinare cu cep şi bucea. Als Beispiel diene das vom IdS gekürte Unwort des Jahres 2003 Arzneimittelausgabenbegrenzungsgesetz. Wortgruppen analysieren) spielt auch der allgemeine Usus eine nicht zu unterschätzende Rolle in der Prägung verschiedener Neubildungen. ein Jahresdurchsatz. So muss er unbedingt wissen. Das verführt manchen Übersetzer zu Fehlinterpretationen. wie ersichtlich. ob sich vielleicht eine Formulierungen wie educaţie în materie de mediu înconjurător. In solchen Wörtern gibt es eine Fülle von nicht explizit ausgedrückten Informationseinheiten. dass die rumänische Äquivalenzvariante eine um eine oder mehrere Komponenten reduzierte Form hat. werden über die Interpretation ein oder mehrere Wörter hinzugefügt. Das Wort lässt sich wie folgt zerlegen: Gesetz zur Begrenzung der Ausgabe von Arzneimitteln. educaţie de mediu. Das letzte Augenmerk sei auf die im Deutschen oft sehr langen Komposita gerichtet. So kommt es. deren Überschaubarkeit gewährt werden muss. Dass dabei auch Fehlinterpretationen entstehen können. Kasus. So vermerken wir z. in der Komposita quasi redundant gebraucht/gebildet werden und sich (fast) unnötig wiederholen. Das Kompositum Rückrufaktion im Kontext der Schadensbehebung an verkauften Autos beinhaltet auch die Information der Gratuität dieser Aktion. dass das Wort Spendenbescheinigung implizit eine Information über gewisse Vergünstigungen für den Spender enthält. um so mehr muss der Übersetzer in das zusammengesetzte Wort hineininterpretieren. Das Resultat diese Prozedur leidet unter einer gewissen Schwerfälligkeit. dass Wortgruppen Wortketten sind. sonst würde er certificat de donaţie statt certificat de deductibilitate fiscală übersetzen.

[2] Einige der Beispiele richten sich nach Allignol 1998. sollte er eine eingehende Vorbereitung vornehmen. Heribert: Terminologie unter der Lupe. 1998. Mots clés : mots composés. Johan/PICHT. Reiner/PICHT. Cet article a comme point de départ la maîtrise exceptionnelle de la langue et un certain sens linguistique. VALENCE ET LIENS LOGIQUES DANS LES MOTS COMPOSÉS Le traducteur rencontre chaque jour le problème des mots composés. Fachdienst Germanistik. Claire: "Die zusammengesetzten Wörter: Eine Schwierigkeit bei der Übersetzung technischer Fachtexte aus dem Deutschen ins Französiche". Sprache und Literatur in der Kritik deutschsprachiger Zeitungen. dass der Fachübersetzer ständig mit Komposita konfrontiert wird. wenn er valenzbedingte und logischen Verknüpfungen zwischen den Bestandteilen der Komposita wahrnimmt und korrekt interpretiert. RÉSUMÉ. Wien: TermNet. Il les comprendra en tenant compte du contexte quand il veut interpréter correctement ces locutions qui sont imposées par la valence. 222 . Hildesheim/Zürich/New York: Georg Olms. signification. 2002. ARNTZ. Er wird sie unter Rücksichtnahme des Kontextes verstehen. valence. um sein Fachwissen zu erweitern. 64-69. NOTE [1] Die linguistische Dimension der Terminologie bringt die Trennung zwischen dem semasiologischen Ansatz (der Benennung als Ausdrucksseite) und dem onomasiologischen Ansatz (dem Begriff als Inhaltsseite). 2/98. In Lebende Sprachen Nr. dass er auch über ein gutes Sprachkönnen und ein helles Sprachgespür verfügt. BIBLIOGRAPHIE ALLIGNOL. Heribert/MAYER.die rumänische Übersetzung einer der Rechtssprache typischen Formulierung (privind /cu privire la) bedienen: Legea privind/cu privire la limitarea eliberării de medicamente. Christer/MYKING. 2/2003. termes de spécialité. Nr. Wenn keine Zusammenarbeit mit einem Fachmann möglich ist. Schluss Es ist eine alltägliche Gegebenheit. LAUREN. Und wir gehen natürlich auch davon aus. Felix: Einführung in die Terminologiearbeit.

LEXIC ŞI CULTURĂ VOCABULARY AND CULTURE LEXIQUE ET CULTURE 223 .

224 .

enunţarea. ritualizată. prin instanţele sale. respectiv „urmele” enunţării în enunţ. printr-un proces de atribuire paratopică mai mult sau mai puţin conştient.. Subiectul enunţării este. din unghi semiotic. în acord cu o paradigmă mentală comună. grupate în trei categorii ce se constituie într-o ierarhie a procesului însuşi: instanţele enunţiative. în ultimă instanţă. pornindu-se în mod just de la natura specială a universului ficţional pe care orice text literar îl produce. şi creează. la un moment dat. cu un gen discursiv anume). „punerea în scenă” implică o distincţie fină între un spaţiu extern şi un spaţiu intern. [8] 225 . actanţială) exersată în comun de partenerii actului de comunicare. la o determinare strictă printr-o spaţio-temporalitate istoriceşte databilă.Simona ANTOFI. printr-un compromis reciproc avantajos. din lume. spaţiul extern asociază parteneri posesori ai unor identităţi (sociale) relativ stabile. antrenând o „scenografie” specifică.. [7] Pentru Charaudeau. Dominique Maingueneau continuă. prin care se autodefineşte sau prin refuzul căruia se autoidentifică orgolios se transferă. În termenii lui Maingueneau.” [4] Privind lucrurile din alt punct de vedere. ca operaţie de punere în discurs. definiţi astfel drept colocutori”..” Mai mult. situat nici înlăuntrul. Punerea în discurs presupune asumarea rolurilor actanţiale ca roluri reale. acelui non-locus pe care orice bucată de literatură bună îl instituie. o mai veche preocupare pentru ceea ce numea. “FIERE” Încercând să împace. ENUNŢARE ŞI PERSONAJE ÎN PIESA LAILEI RIPOLL. Pe de altă parte. autonomia absolută a esteticului este la rândul ei amendată. Anca Cosăceanu propune o serie de repere semiotice valabile pentru conceptul de enunţare. totodată.]. ireductibil. înţeles drept „activitate intersubiectivă (relaţională. care refuză poziţia pe care găseşte de cuviinţă să i-o impună o lume condusă de nobilime. şi enunţarea enunţată. în cazul literaturii. [1] Aplecarea sociologizantă este bine temperată în amplul studiu intitulat DISCURSUL LITERAR. bref. Observaţia aceasta este cu atât mai utilă cu cât sesizează diferenţa dintre imaginile construite şi cele reale ale protagoniştilor – „l’image que le sujet parlant construit de luimême et de sa destination à travers son discours. spiritual şi intelectual. Ea îşi trage seva şi dintr-o retragere metodică. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi PARATOPIE. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE [2]. “Tribul literar” [3] căruia scriitorul îi aparţine. cât şi din paratopia nobilului care nu se simte în largul său în această lume de burghezi. “Creaţia îşi trage astfel seva de pretutindeni: atât din paratopia omului de rând. de fapt. realitate. un construct textual elaborat în funcţie de datele axei actorializare–spaţializare–temporalizare. cel din urmă. întrun cadru spaţio-temporal. [. de la care se revendică. şi din efortul permanent de a se integra în ea. procesul de comunicare implică o situaţie cu totul aparte.. autorul evidenţiind impactul greu de neglijat al acelui spirit al veacului specific epocii în care un scriitor se formează.] de sa manière de définir le cadre spatio-temporel de sa parole. Într-un articol succint [5]. instituindu-se. [6] Anca Cosăceanu mai adaugă „punerea în scenă” – impactul contextului semiotic asupra interpretării actului de enunţare. contextul operei literare. pe ea însăşi. nici în afara a ceea ce în mod convenţional numim. Este vorba despre intenţia enunţiatorului de a-şi elabora o „figură” corelativă rolului (pretins ca) asumat. perspectiva sociologică asupra operei literare şi specificul acesteia. de sa manière d’installer la relation verbale [. în actul de comunicare respectiv.

Issacharoff. ansamblu de strategii discursive menite a (re)constitui o lume-nelume. şi un în afară mereu pe punctul de a deveni înlăuntru leagă epoca – topografia şi cronografia din care se dezvoltă enunţarea – de cronotopul intern al operei. sau un vampir. pe măsura lor.[12] În ceea ce-l priveşte. În timpul reprezentaţiilor a trecut de la a fi o persoană voinică la o găluţcă. diferit de opiniile personajelor deasupra cărora gravitează. Subiect deosebit de fertil pentru problematica enunţării literare şi a paratopiei.. în sicriu şi în aşteptarea ceremoniei funerare. şi una interioară.timp al conflictului de natură internă şi externă prin intermediul celor patru personaje feminine prezentate. Maingueneau adoptă conceptul de arhi-enunţiator al lui M. sau fraţii Hernandez şi Fernandez de Herge. Ambele instanţe enunţiatoare. ceea ce Anne Ubersfeld numeşte scriptor al textului – instanţă căreia îi asociază şi autorul – are o dublă orientare şi funcţionalitate enunţiativă: i se pot atribui didascaliile dar şi enunţurile . actul care leagă personajul de un alt personaj” [14] – repun mereu în discuţie încărcătura paratopică a textului. Personajele Nazaria. Personajul Ulpiana este creat aproape în totalitate după bunicile mele. de la Madrid. cel puţin în punctul de plecare. totodată. Nazaria. o 226 .]. din pricina dublei enunţări şi a dublei situaţii de enunţare. un gândac. în fine. [13] şi. şi definitiv fantasmatică. Fizicul actorilor a influenţat decisiv descrierea personajelor. Jose Luis Patiño şi Yiyo Alonso. în ordinea realului ficţional. lucrurile se complică şi mai mult. de mişcarea haotică a vieţii.” [9] Jocul subtil între un înlăuntru paratopic.” “Ulpiana. actul care leagă regizorul de un public specific. o alternativă privilegiată la realitate. “Aurori se exprimă prin cântece deoarece cultura ei este rurală şi feminină. produs al acesteia şi. cum o denumeşte Maingueneau. trebuie să apeleze la ţintar şi la păhărelul de anason de Maimuţă [un rachiu foarte popular şi ieftin]. deja mort. la care se adaugă servitoarea Ulpiana. şi a celei performate de către actori. îşi împart sau îşi dispută dreptul de proprietate asupra replicilor. Acest arhi-enunţiator este “o persoană distinctă de scriitor. scriptorul şi personajele. are o variantă exterioară. purtător al ideologiei prioritar literare a piesei de teatru. biata de ea. autorul preferă formula scenă de enunţare. a cărei analiză revine perspectivei sociologice asupra literaturii. care îşi asumă responsabilitatea reţelei conflictuale a poziţiilor enunţiative. În acest caz. în funcţie de actorul care a reprezentat-o.” Punctul său de vedere.replici performate de personaje. ATRA BILIS (FIERE) a fost scrisă pentru trei actori ai teatrului Micomicon. Ele îşi dispută. reală. [10] În cazul discursului teatral.” Conform explicaţiilor Lailei Ripoll. Aurorita şi Daria sunt gândite şi construite pentru ei.“ “Nazaria şi Daria sunt ca Joan Crawford şi Bette Davis – păstrând proporţiile – […] sau bătrânele care beau ciocolată cu episcopul în tablourile lui Gutierrez Solana. simultaneitatea în virtual a trei situaţii de enunţare diferite . este un “element care rezultă din relaţionarea acestora”. care nu puteau trăi unul fără celălalt…” [15] Piesa menţionată [16] construieşte un spaţiu .Situaţia de enunţare. întrucât este literar. motiv pentru care unele aluzii la anumite trăsături fizice pot fi schimbate în funcţie de actorii sau actriţele care interpretează piesa. politice. [11] De asemenea. prin coerenţa ei superioară. [. posibil a fi aproximată prin “situaţia pe care cuvântul pretinde a o defini prin cadrul pe care ea îl arată (în sens pragmatic) chiar în momentul în care se desfăşoară.“actul care leagă autorul de un public virtual. căreia i se pot subordona aspecte etice. sociale etc. piesa Lailei Ripoll.. existenţa simultană a variantei scrise a replicilor. în cadrul căruia autoarea însăşi activează: “Mariano Llorente. protejată. Daria şi Aurori – surori. o femeie extraordinară din Estremera del Tajo. Mamele şi bunicile lor au avut o mare contribuţie în comportamentul celor trei bătrâne. pe unicul bărbat din piesă. dar şi după modelul poveştilor scrise de Marcos Leon despre Isidra.

împiedicând otrăvirea pusă la cale de Ulpiana şi eliminând-o pe 227 . Masca nebuniei folosise. ea.moştenire şi o poziţie socială superioară mediei. ea hotărăşte să le otrăvească pe cele trei surori. un posibil infanticid şi nebunie. Nazaria este stearpă. când este vorba despre sat. componente care separă radical indivizii. Semnele derizoriului şi ale decrepitudinii abundă. totuşi. pentru a deveni stăpîna de la conac şi a compensa. Piesa debutează cu un ansamblu generos de indicaţii de scenografie şi regie. Bătrână şi ea. într-o familie cu prea multe femei. Prima o acuză pe cea de-a doua de o răutate fără limite. sentimentul de ură s-ar cuveni asimilat cronotopului piesei. în funcţie de orizontul cultural căruia îi aparţin. Daria. posibil ca urmare a intervenţiei criminale a Dariei. copilul Auroritei moare. Aurori se află parcă dintotdeauna în grija Ulpianei. ferestrele închise semnalează grija teribilă pentru aparenţe şi pentru a păstra adânc îngropate toate frustrările şi dramele care ajung. indiferent de zonă geografică sau moment istoric. în cadrul scenografiei. în sensul unei paratopii revelatoare pentru natura raporturilor dintre personaje şi pentru viziunea – deloc optimistă – a autoarei asupra lumii. În ceea ce o priveşte pe Ulpiana. în cazul surorii mai mici. Pe plan interior. provocând accidentul de pe urma căruia este silită să-şi care mereu sora în spate. Dacă Nazaria se preface că este oloagă. învechite în ura lor comună. slujitoarea devotată de care o leagă o afecţiune aparte. mort în faţă. Daria este cea care a slăbit osia trăsurii surorii ei mai mari. exploatând-o pe cea de –a doua soră. impregnat în întreaga atmosferă şi nutrind-o. Stăpâna de la conac şi soţia privilegiată a defunctului. după atâta vreme. s-au născut şi trăiesc întrun colţ uitat de lume. există diferenţe culturale specifice. a sicriului şi a bărbatului mort. Neîndoielnic. sunt însoţite de semne ale unei religiozităţi de faţadă şi de marcatori axiologici şi de subiectivitate ce arată atât situarea ierarhică a personajelor cât şi atitudinea enunţiatorului primar faţă de ele. o iubire interzisă şi intenţii criminale. asezonat cu răutăţi şi cu insulte. la protejarea iubirii dintre ea şi defunct şi foloseşte încă o dată pentru a salva viaţa tuturor. Între Nazaria şi Daria există un conflict deschis. fie o dorinţă puternică de a parveni. care poate fi un sătuc obscur din Spania sau din orice altă ţară. Aurori întruchipează personajul – tip al nebunului care spune marile adevăruri sub protecţia lipsei de discernământ.” [17] Spaţiul rural găzduieşte păcate şi aspiraţii general – umane. luând locul uneia sau al alteia dintre celelalte femei. sperând în răsplata cuvenită celor smeriţi. iar Daria pozează în victima care-şi duce crucea cu umilinţă. Poate că secătuit de substanţă. În ordine paratopică. [18] Semnificativ. ura le leagă între ele şi pe toate de bărbatul mort. Iar Aurori. devenit modus vivendi pentru amândouă. Aurori. ori de a sparge ierarhia prestabilită printr-un act de revoltă camuflată. astfel. prezenţa constantă. la suprafaţă prin replicile dure pe care surorile şi le adresează. inclusiv pe Aurori. întrucât se regăseşte atât în dispunerea scenografică a celor câteva elemeente de decor. Daria şi Ulpiana sunt nemăritate şi toate patru sunt bătrâne. Excesul care dirijează întreg comportamentul celor patru femei. aduc o notă de tragic în această lume a maatriarhatului care şi-a pierdut motivaţia fundamentală. o viaţă de lipsuri şi de umiline. dar încă vie. cât şi în vorbele şi în comportamentul celor patru femei. “toate cele trei femei aparţin mediului rural. toate cele patru femei ascund fie o istorie veche. martor acum inert al tuturor dramelor care s-au consumat de-a lungul timpului. totuşi. cu urmări grave. În mod paradoxal. două coordonate se impun. care a avut un copil. a trăit cu răposatul soţ al Nazariei o poveste de dragoste secretă. Nazaria mimează de ceva vreme paralizia picioarelor. în speţă filonul religios şi componenta folclorică. obligată să o poarte în spinare mereu şi să o ajute la cele mai mărunte nevoi. înainte de a răbufni într-o scenă a dezvăluirilor orchestrate cu mână sigură de către Aurori.

respectiv un model identitar asociat unei instanţe intratextuale. toate dispuse să-şi asume o mască şi un rol devenit aproape a doua natură. că doar de-aia sunt văduva îndurerată. Dacă există o identitate discursivă. dar şi de posibilitatea de a purta ideologia majoră a piesei. temporar ameninţat. pe două voci. În ceea ce o priveşte pe Aurori.] E ora. Odată pericolul real îndepărtat. capabil să manevreze celelalte personaje în virtutea unei intenţii auctoriale anume. după consumarea ei. Spaima de moarte prin care trec Nazaria şi Daria. sau îl salvează. în afara cărora toată istoria îşi pierde consistenţa. ci prin dialogul dintre Nazaria şi Daria. în acest sens – Aurori le distribuie pe celelalte trei femei în roluri precise. Nazaria cea plină de ură dialoghează cu spiritul mortului. ea repetă acelaşi cuvânt – caca! – până la epuizare. [20] O scenă similară. surorile îşi dispută poziţia ierarhic superioară: “Nazaria: [. ale căror reflexe ies la suprafaţă şi pot ajunge să ia în stăpânire. în care măştile cad. a scriptorului – autor care crede că îşi înţelege şi îşi stăpîneşte personajele – a se vedea afirmaţiile Lailei Ripoll. credibilitatea şi efectul. neîndoielnic. de teama ruşinii care s-ar fi abătutu asupra familiei de la conac. injuriindu-l fără reţinere şi dându-şi în vileag adevăratele sentimente faţă de José Rosario Antuňez Valdivieso. personajul Aurori se bucură de prerogativele enunţiatorului primar. Independent de voinţa . pentru presupusa ucidere a copilului nou-născut al surorii mai mici. Regizându-şi cu abilitate microsceneta. ca şi suferinţa provocată de moartea copilului ei. sufocate de ură. general – valabilă în datele ei majore. adevărata natură a fiecăreia face posibilă existenţa a patru scene lăuntrice. Daria. faţa vizibilă a lucrurilor. funcţie care îi revine arhi-enunţiatorului. scoate în evidenţă luciditatea aparte a Auroritei şi rafinata cosntrucţie în palimpsest a spaţio – temporalităţii piesei. preocupate fiecare să-şi joace cu cât mai multă măiestrie rolul. Ulpiana crede că a presărat arsenic pe bomboanele pentru priveghi din care toate surorile mănâncă. Iată secvenţa în care. atunci când află că moartea le paşte. în pădure. temporar. Iar Ulpiana moare. nu înainte de a-şi fi 228 . şi. Piesa de teatru ad-hoc are o dublă miză: eliminarea necesară a Ulpianei şi pedepsirea Dariei. cum eu sunt văduva îndurerată.şi de putinţa – instanţei auctoriale. în mare secret.slujitoare cu propriile ei arme. Aurori şi Ulpiana se cosntituie. se reinstalează. [21] Demn de reţinut este faptul că toată bucata de teatru în teatru se construieşte în şi prin cuvinte. că de aia sunt văduva îndurerată. adunate în jurul sicriului. Aşa se face că. responsabil de construirea tensiunii dramatice în crescendo. toate. ambele capabile să pună în scenă şi să regizeze mici piese de teatru care pun în criză status-quo-ul. ierarhiile şi sistemul de valori. îngropat de Daria. respectiv sora cu aere de dictator şi victima perpetuă. atunci Nazaria. otrăvită cu şoricioaica turnată în rachiul de anason de către Aurori. prin discursurile proprii... Iar la al treilea nivel se află Aurori şi Ulpiana. nu-şi poate avea corespondentul decât în ura Auroritei. În compensare. La un al doilea nivel se află dubla ipostaziere a celor paru femei. aşa că încep eu. satul şi obiceiurile rigide care reglementează raporturile interumane. cele trei surori îşi reiau rolurile şi măştile iniţiale. La primul nivel paratopic se află. încep eu. silită să-şi consume dragostea pentru cumnatul ei în tăcere. până la momentul dezvăluirilor complete. ierarhia iniţială se restabileşte şi acel status-quo de început. ca actori şi spectatori fără voie ai propriei – posibile – morţi. ca personaje ce trăiesc într-o paratopie stabilă. Cu grijă!” [19] Un contrapunct tragi-comic reglează tensiunea dramatică indusă nu prin prezenţa atât de apropiată a morţii. risipind ultima umbră de evlavie a surorilor mai mari şi ridiculizând jocul bocetului ritual. Sunt văduva îndurerată protagonistă. Rămasă apoi singură cu răposatul.

p.). pp. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS. Cătălina (ed. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. Iaşi. sumbră şi apăsătoare în conacul vechi din sătucul acela neînsemnat..fr/Lectures_du_genre_3/litvan.blogspot. Poartă fuste largi din stofă groasă. în Iliescu-Gheorghiu. Cheiron. Cătălina (ed. 224 [11] “Un autor se adresează unui public prin prezentarea unei piese” şi “un număr de personaje dialoghează într-un cadru enunţiativ considerat autonom de reprezentarea ca atare a piesei” . TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. Iaşi.. La toate alea pe ultimul loc. ţi-e totuna să dai ortul popii ori s-ajungi la spartul târgului.). [.]. Iaşi. 6.. LE CONTEXTE DE L'OEUVRE LITTÉRAIRE. p. Să ma simt eu mereu prost din cauza ta... Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed. cit.” . Dominique. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. Aerul începe să miroasă a mort. care încheie istoria şi lasă să cadă cortina. 36-37 [7] Cosăceanu. DISCURSUL LITERAR. în Iliescu-Gheorghiu. Şi Maingueneau. Cătălina (ed.. [. 189 – 190 [15] http://iubiriotravite. În privirea lor. tot mocăit eşti.].].). 222 [10] Scenografia se corelează cu ideea conform căreia “situaţia în cadrul căreia opera se enunţă nu este un cadru prestabilit şi fix”. ENUNŢAREA – REPERE SEMIOTICE. Aşezate în partea stângă.html [3] Idem. Anne. 1999. DISCURSUL LITERAR. pp. Dunod. Institutul European. 87 [6] Idem p. Ultimul cuvânt îi revine instanţei auctoriale decise. 185 [12] Ubersfeld. 133 [20] “Nazaria: [. 75.. se simte valul trecerii anilor. Institutul European. Să ies mereu ca păduchele în frunte din pricina ta. Dominique. Unica podoabă de pe pereţi o constituie cele trei ferestre. pp. p. că asta ai 229 . Dominique. p. [.vărsat propria ură asupra Nazariei şi a Dariei. Dominique. au faţa ca de pergament. 107 [18] “Camera este imensă.în Maingueneau.html http://www. 2008 [17] Antochi. Comentarii interesante asupra acestui studiu se regăsesc la următoarele adrese: http://www. nr. Dominique. Bucureşti. cit. 93 [5] Cosăceanu. cele trei surori psalmodiază.lecturesdugenre. Anca. şi un tablou argintat reprezentând Cina cea de Taină.. V. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE p. înmărmurite. 37-38 [9] Apud Maingueneau. [22] Finalul piesei stă sub semnul replicii Nazariei: “Aici nu s-a întâmplat nimic” [23].].lecturesdugenre. tăbăcită şi crăpată de vreme. PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR. Toată viaţa la fel. ROLUL ELEMENTELOR CULTURALE ÎN CONSTRUIREA UMORULUI: RESURSE FOLCLORICE ŞI RELIGIOASE ÎN TEXTUL DRAMATIC AL LAILEI RIPOLL. Leneşîlule. 2007.com/2010/06/laila-ripoll-despre-atra-bilis-iubiri. cu obloanele zăvorâte. şi.... op. 1987. p. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. când e să treci în lumea celor drepţi. 37 [13] Maingueneau. ciorapi şi pantofi fără toc. “ceea ce este spus de text presupune o scenă de vorbire determinată pe care textul trebuie să o valideze prin enunţarea sa” – în Maingueneau.fr/Lectures_du_genre_3/introduction. 1996. Anca. Paris. şal cu ciucuri. art. Seuil. simbolic. În depărtare se aude ropotul ploii şi lătratul câinilor. p. să-şi revendice autoritatea: “Întuneric. PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR.” [24] NOTE [1] Maingueneau. 186 [14] Idem. p. sunt foarte bătrâne. bluze încheiate până-n gât. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS. p. Laila. 95 [4] Idem.cit. p. Institutul European. p. Dominique. Dominique. TERMENII CHEIE AI ANALIZEI TEATRULUI. 129 [19] Idem. 75 [8] Apud Maingueneau. 1993 [2] Maingueneau. Paris. 2007. ed. asupra ipostazelor pictate în venin şi fiere ale eternului feminin.html [16] Iliescu-Gheorghiu. parcă.Ripoll. DISCURSUL LITERAR. Dominique. p. în STUDII ŞI CERCETĂRI LINGVISTICE. Roxana – Mihaela. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE.

.) (2008). Iaşi: Institutul European Ubersfeld. Cătălina (ed.lecturesdugenre. Dominique (1996). [. şi pe al doctorului. Bucureşti: Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed. Bucureşti: Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed. şi pe al tuturor puilor de curvă din satul ăsta de căcat. Dominique Maingueneau met en circulation et définit le terme de paratopie. ethiques etc. Paris: Seuil Maingueneau. 213 [24] Ibidem BIBLIOGRAFIE Antochi. care mai degrabă dădeau resturile la ccâini decât mie. discours théâtral. 6 http://iubiriotravite. ca să nu uiţi cum era când puneai mâna pe mine. care l-a ridicat pe fratemeu.blogspot.. p.html Iliescu-Gheorghiu..) (2008). Cătălina (ed.ENONCIATION ET PERSONNAGES DANS LA PIECE DE LAILA RIPOLL.” în Idem. chiar dacă nu plângea.fost toată viaţa. Iaşi: Institutul European RÉSUMÉ: PARATOPIE . p. şi mă cac şi pe poftele de moşneag desfrânat ale răposatului. Joia la orele patru dimineaşa. politiques. şi pe carnea uscată a curvelor ăstora bătrâne. un leneş profitor. Dominique (1993).com/2010/06/laila-ripoll-despre-atra-bilis-iubiri. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS. în Iliescu-Gheorghiu. Anca (1987).în Idem. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. care ne lăsa să murim pentru că nu aveam cu ce să-l plătim.fr/Lectures_du_genre_3/litvan. Dominique (2007). Anne (1999). DISCURSUL LITERAR. 183 [22] ] “Ulpiana: José Rosario Antuňez Valdivieso! Mă auzi? Am să joc pe mormântul tău. ENUNŢAREA – REPERE SEMIOTICE.. Mă dureau poalele pentru că erau pline de sânge. Mă cac pe toţi morţii voştri. I-ai astupat gura. à cause du processus multiple d’énonciation et des scènes énonciatives multiples que le texte dramatique et le discours théâtral produisent. 207 [23] Idem. Am să joc pe groapa popii care n-a vrut s-o îngroape pe mama.”– în Idem. Associée à ce que le chercheur nomme scène d’énonciation. Cheiron Cosăceanu. la paratopie assure la médiation permanente entre un paradygme culturel et les conditionnements sociaux.. că se omorâse. Roxana – Mihaela. Aveai pământ sub unghii pentru că i-ai astupat gura.html http://www.] Apoi ploua şi tu aveai pământ sub unghii. Iaşi: Institutul European Maingueneau. FIEL Pour concilier le rapport du contexte extérieur de ľoeuvre littéraire et la dimension spatio-temporelle que le texte fictionnel construit par des stratégies tout particulières. Criminalo! Criminalo!” .html http://www.. c-a prins un iepure pe moşie. et ľuniverse fictionel que chaque texte littéraire produit. p. 141 [21] “Aurori: Nici să sugă n-a avut timp. LE CONTEXTE DE L’OEUVRE LITTÉRAIRE. FIEL. scène d’énonciation. şi domnul leneveşte şi n-o ia din loc. complique de plus les aspects de la paratopie et ses rapports avec le niveau textuel de ľénonciation. Mots-clé: paratopie. personnage littéraire.lecturesdugenre.fr/Lectures_du_genre_3/introduction. în STUDII ŞI CERCETĂRI LINGVISTICE. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR. Dominique (2007). 230 . ROLUL ELEMENTELOR CULTURALE ÎN CONSTRUIREA UMORULUI: RESURSE FOLCLORICE ŞI RELIGIOASE ÎN TEXTUL DRAMATIC AL LAILEI RIPOLL. qui ľaccompagne. la pièce de théâtre de ľEspagnolle Laila Ripoll. Cheiron Maingueneau. şi pe cel al boieroaicelor de la Conac. Mă durea pieptul pentru că era plin de lapte. Mă durea carnea pentru că era plină de spaimă. texte dramatique. Paris: Dunod Maingueneau. p. TERMENII CHEIE AI ANALIZEI TEATRULUI. şi pe mormântul jandarmului. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. nr.

” (Platoon) The directives which are performed in declarative positive sentences are used to make the command more polite. ordering. they are not complicated with metaphorical constructions. We can find details about the types of speech acts. expressives and declarations. they are used to give orders or make requests and to get the hearer do what the speaker wants the hearer to do. 231 . Katczinsky reports that almost half of the company have been lost: “There’s 80 of us left. their form. we can see the difference from their speech. Some are in the form of declaratives (statements): “Elias.” or “there are no enemy within 1000 metres.” War films are normally characterized by the excessive use of commands. requesting and suggesting: “Take rations for 72 hours” and “I want you to go to 18 platoon’s location” (war film Platoon). such as: Captain Harris (to Lt. Directive speech acts may be performed using positive imperatives such as: “Don’t need this or this…you are doing okay. the effective effects they can provide and how they are expressed by the interactants. [4] Other examples could be: Captain Harris: “Sky Six reports a fresh company of NVA moving across from Cambodia to this blue line. Hawkins): “Lt. When asked “who goes there?” the reply “friend” asserts one thing. In “All Quiet on the Western Front” by Erich Maria Remarque. some proposition is true.” “Chopper’s on the way Gardner. Obviously. Searle [3] classifies speech acts into: assertives. Assertive speech acts serve to make an assertion that.” We may also view responses to challenges as assertive speech acts. This may reduce misunderstandings in the line of order. you take this area to the rubber plantation…” (Platoon). [2] The term speech act covers “actions” such as: “requesting. which are classified as directives. military speech acts are typically rigid and as a result. requesting). just as lack of certain forms of communication can contribute to the outbreak of violence. especially during conversations. But certain forms of communication can forestall or resolve conflict. Hawkins. hang in there. Military and civilians are significantly different. They are likely to be more formalized and more terse than those of everyday discourse. History has noted that some misunderstandings in wars were due to the effect of unclear speech acts (commanding. The importance of speech acts in the military use has been acknowledged especially in military training. in the speaker’s belief.” “Bravo Six. Directive speech acts direct the interlocutor to do something. Military communication counts on good and clear communication Although the theory of Speech Acts proposed by Searle [1] is intended to be completely general. However. These include commanding. Just stick close to Tex. you gonna be okay…” (Platoon). directives. do what he does!” (war film Platoon). you take your squad and I’ll take Tex and Francis from your squad. they are used considerably in the military context.Elena FUIOREA Universitatea Pitesti MILITARY SPEECH ACTS AND SPEECH ACT VERBS The role of communication is recognized in international relations in theory and practice. commissives. while a burst of fire asserts the other. Both hostility and cooperation between states are realized through communication. Military tend to act and behave in accordance with certain norms and values that are admitted by the reference institution.” “commanding. Examples might be “18 platoon is at the Bridge Farm.” According to Salt. there is a bunker here. military speech acts are different from those in general use.” “informing” and “complaining.

Commissive speech acts commit the speaker to some future action. They may be used to designate people or units to certain roles. We’ll get to you” (Platoon). This type is classified as commissive – promise – a positive speech act. A sentence such as “Yo getting there Taylor. Examples might be: “I am sorry to hear of 18 platoon’s casualties. Just as with directive speech acts. I'm going to take one of you volunteers apart . Expressive speech acts express the psychological state of the speaker. Next sonofabitch I catch coppin’ z’s in the bush I’m personally gonna take an interest in seeing him suffer –I shit you not…” (Platoon). okay. You be cool now and I’ll introduce you round to some of the “heads. Indirect speech acts may lead to misunderstandings as the intentions of the speaker are not always made clear. to define command relationships or to assign names to things such as control measures. shit for brains.find out what makes you leave school and join the army. However.” “sympathy. Fraser [5] subdivided these acts into two: those without any further preconditions such as “promise” and “swear. They state what the speaker feels. The point here is that the making of the utterance (if the speech act is successful) in itself accomplishes its meaning. In constructions containing “will” the speaker explicitly expresses his intention to perform a future action. In military use. In undertaking commitments.” whereas the second is subject to a favorable response from the hearer such as “offer. British army commanders set a great deal of store on the “moral component” of combat power. Sir!” (Platoon). in order to avoid misunderstandings.” is an example of speech act expressed in the declarative form either as positive or negative. you get separated or lost. examples like: “The password for tonight is Pomegranate” and “Your platoon is the company main effect” are often discovered and are quite common. since the most important thing is that the soldiers understand the order clearly. You don’t sleep on no fuckin’ ambush. these seem to be the least interesting class of speech acts from a military perspective. the use of performative verbs is more rare than with directives. don’t yell out.” or “I am determined to carry on with this operation.” At first sight. Declarative speech acts declare something to be so. in a military context the success of declarative speech acts will presumably depend on the formal 232 . Commissive speech acts are performed in the form of declaratives such as follows: Elias (to Chris and Gardner) “Case somethin’happens to you. joy or sorrow such as: “I’m sorry for falling asleep. man. Most command speech acts are performed directly.” An instance of the latter is “well I’ll be dipped in shit – new meat! Sorry bout that boys – ‘sin loi’ buddy…you gonna love love the Nam. [6] Fraser [7] terms these acts differently as “evaluatives” and states that they may include “regret. In battle. for fucking ever” (Platoon). and ensuring the psychological welfare and fighting morale of their soldiers is a key task for officers and NCOs (non-commissioned officers). politeness is not much considered.” An interesting example is offered by Katczinsky in “All Quiet on the Western Front:” “Some time.” “propose” and “bid. They are used to enter into contractual agreements for future performance. Commissive speech acts can also be found in the form of a threat: Barnes to Crist: “…and that goes for you.” and can be in the forms of statements of pleasure.

definitness and prompt action due to urgency. because they directly threaten the face of the addressee. the decision to mobilize military force can only be executed through the verbal activity of the political elites. Commanders will only be able to nominate elements under their command as being the main effort. The indirect communication is particular to military contexts: in the Cuban missile crisis. In English. Thus. It is well-known that the imperative is the conventional way of issuing military commands and other orders backed by some authority. Other illocutionary acts include warnings. for example. we can determine how the set of illocutionary forces is lexicalized in the English vocabulary. For example. in the military language. Sometimes people announce their illocutionary intentions using phrases which 233 . A very important relationship for the logic of conversation is the relation of interlocution that exists between the protagonists of the speech act. Both these instances are cases of speech acts. In contrast to the commands (directives) in general use. we normally avoid the imperative.authority of the speaker. [11] There are semantic relations of entailment between military English performative sentences in virtue of the meaning of their main performative verbs. that can only be set in motion and continued by verbal activity. [8] Commands are classic instances of illocutionary acts. verbal activity that actually constitutes action. People perform speech acts in both spoken and written interaction. An “order” is always by definition an order to someone. an “alert” is the conjunction of an assertion that some danger is imminent and of a directive suggestion to the hearer to prepare for action in order to avoid misfortune. Speech acts which employ bald on record strategies are usually avoided in everyday conversation. most commands that are made are based on orders and the subordinates have to carry out those commands. where the yes/no questions are commonly used to soften or make utterances polite and to ask the cooperation of addressees in doing something. In analyzing speech act verbs. except in specific circumstances. One way to account for this is to regard emotional expression as dependent upon the illocutionary force of the utterance. the speakers.” that are essentially hearer directed. [10] English has in its military lexicon a number of speech act verbs whose meanings serve to determine the possible illocutionary forces of the utterances of their sentences. A declaration of war is a speech act. They are appropriate however in situations demanding brevity. Indeed what constitutes a legitimate concept of “war” can only be established in linguistic activity. the proverbial shot-across the bows (of the Russian ships) had to force the missing illocutionary force of the verbal announcement with a signal from which the opponent could infer the seriousness of American intentions. command utterances do not convey sadness or fear. [9] The extent to which emotion is conveyed depends upon the style of speech that the speaker is employing. as in the military language. who possess the legitimacy to issue mobilization orders. and the hearers in a context of utterance. and in such cases it is therefore seen as congruent in that there is an accurate fit of function and form. Another example is represented by the military operations. as in military commands or in emergency messages. even when the speaker gives an order to himself. We must distinguish between speech act verbs like “order” and “promise. Wars would not be wars unless certain verbal practices constituted the “institutions” of war. Language and communication do play some role in conflict. Some of the theoretical distinctions in the analysis of English speech act verbs derive from the fact that there is no one-to-one correspondence between actual illocutionary forces and speech act verbs. For example. alerts and reports. [12] Some performative verbs are systematically ambiguous between several illocutionary points.

The difference between “ordering” and “telling” is that the former is much stronger and this strength comes from the speaker’s being in a position of considerable power over the hearer. J. B. p. R. D. p.. Schmidt. In Richard.” 1040 [3] Searle. and B. Only the highest authority can dictate someone’s conduct. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language. Rossetti.”) is a warning of immediate danger. NOTES: [1] Searle. 1969. “To alert.C. The Domain of Pragmatics. p.. Cambridge. We can give an order from a position of any kind of power. Peters (Eds. Rossetti. authority or power remaining to negotiate terms. Cognition and Affective Computing. R. Longman: London. Smith. while presupposing that one has the knowledge or information required (as an instructor) as to what needs to be done in the context of utterance. Unlike an order.contain performative verbs. J. The challenge is to communicate effectively and efficiently. Peters (Eds. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference. so that there is an obligation of obedience to what is dictated.” is “to warn. Explicit performatives are common only in situations where it is important that a person’s intentions in saying something be absolutely unambiguous.g. Affective versus Deliberative Agent Control... “to give an order” is to demand the hearer to do something.). 1983.S. the present. In R. or.” 1041 [5] Fraser.65 [6] Scheutz. M. misunderstandings can easily occur. J. “To capitulate” is to surrender with the added preparatory condition that we do not have enough strength. J. to improve effective information flow between mission control centers. J. “To report” is to assert to the effect that the propositional content is about either the past in relation to the time of utterance. 2001. Cambridge University Press. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference. and R. An “alarm” (e. “a fire alarm. “To surrender” is to declare that one ceases to contest and therefore yields totally. 22-26 [4] Salt. 1-10 234 .D. (Eds. J. “To dictate” is to command with the highest degree of strength.” University of York. As part of this content condition. Language and Communication. Logan.A. the mode of achievement is related to a preparatory condition to the effect that the speaker himself has the relevant instruction. people referring to other things than were initially intended. “To instruct” someone in the directive sense. 39 [2] Salt. Smith. B. In R. while invoking a position of authority or power over him (special mode of achievement).D.G. M. D. while “to issue a command” is just to give an order from a position of authority.). we often expect to be able to negotiate terms of surrender. acknowledging oneself to have been defeated (this being a further propositional content condition). Thus. is to tell him to do something. We report on what has happened or on what is happening now. “To surrender” is to “utter” in capitulation. 21st-24th March. being unable to express beliefs and intentions in well-formed speech acts or communicate spontaneously and effectively in real-life military situations. J. Speech Acts of War. M. p.)..G.W. Speech Acts of War. Ingalls. in: “Proceedings of the AISB ’01 Symposium on Emotion. In this case. Linguistic skills combined with pragmatic knowledge help to avoid miscommunications with coalition partners and the local target audience.S. Without bridging the gap between sentence meaning and speaker’s meaning. “a command” requires authority or at least pretended institutionalized power.A.” whose propositional content condition is that some danger or concern is imminent (“a military alert”). Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language. 1969. in some cases. and B. Ingalls. Cambridge University Press: Cambridge.

Habermas. Quand même. Longman: London. RÉSUMÉ ACTES DE LANGAGE DANS LE DOMAINE MILITAIRE ET LEURS VERBES PERFORMATIFS La théorie des actes de langage proposée par Searle est généralement considérée complète mais elle est aussi utilisée en contexte militaire. 1985. (1985). (Eds. Paul. B. J. R. Grammatical Metaphor. (2003). Jurgen. [12] Searle. Jurgen. les effets effectifs qu’ ils peuvent produire et la manière d’ expression des interactants). and D.C. and D. Logan. Wright. J. p. Wright. 1998. On the Pragmatics of Communication. Cambridge: Cambridge University Press. and R. 1999. (Eds. A M. and B.G. In R. Rossetti. Maeve Cooke. Current Issues in Linguistic Theory. A.). Scheutz. A. Language and Communication. Schmidt. Court de linguistique générale. M. A. 166. leur forme. and R. BIBLIOGRAPHY Chilton.” University of York.. M. Miriam Taverniers.). 179-183. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language. John Benjamins Publishing Company: New York. Affective versus Deliberative Agent Control.” Saussure de F. Sue. Schmidt. p. J. MOTS-CLÉS : actes de langage militaires. 2003.C..A.115 [8] Vandenbergen. Court de linguistique générale. J. Blackwell Publishing Ltd: Cambridge. 2-3 [10] Habermas.W. 287 [9] Chilton.). (1999). B.. Searle. Payot: Paris. Sue. Vandenbergen. Fraser. J.[7] Fraser. Speech Acts of War. J. actes de langage. Ingalls. les actes de langage appartenant au champ militaire sont plus formalisés et plus concis que ceux qu’on utilise d’habitude. R. The Domain of Pragmatics. Birmingham: Multilingual Matters Limited. 235 . p. Foundations of Illocutionary Logic.. M. London: Longman. Current Issues in Linguistic Theory. B. Il est possible d’utiliser la théorie des actes de langage dans l’ entraînement militaire (trouver des détails sur les types d’actes de langage. (1966). (2001). 333 [11] Saussure de F. p. Cognition and Affective Computing. On the Pragmatics of Communication. In Richard. Grammatical Metaphor. force illocutoire. Dan. Smith.W.. Multilingual Matters Limited: Birmingham. Vanderveken. langage militaire. D. Maeve Cooke. Foundations of Illocutionary Logic. cambridge: Blackwell Publishing Ltd Salt.. J. 1966. Cambridge University Press: Cambridge.verbes nous pouvons déterminer comment les forces illocutoires sont lexicalisées dans le vocabulaire anglais.. communication indirecte. Smith. The Domain of Pragmatics. 21st-24th March. Smith. Language and Communication. Vanderveken. 1983. Paris: Payot. in: “Proceedings of the AISB ’01 Symposium on Emotion. En analysant les actes de langage.D. In Richard.verbes.. Paul. Searle. Loiuse Ravelli. Loiuse Ravelli. p. L’anglais contient dans son lexique un nombre d’actes de langage-verbes dont les sens servent à déterminer les possibles forces illocutoires des énoncés. Peters (Eds. Cambridge: Cambridge University Press.New York: John Benjamins Publishing Company. Language and Conflict. R. (1983). (1969). “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference. (1998). Miriam Taverniers. p. Language and Conflict. Dan.S.

Actualmente. Atât cercetările în domeniu. Uniunea adoptă legi care se aplică direct cetăţenilor şi societăţilor din statele membre. Cu toate acestea. Activitatea de traducere a instituţiilor UE sporeşte gradul de deschidere. de la cele mai recente iniţiative de încurajare a cetăţenilor europeni să înveţe mai multe limbi străine. cât şi practica profesională (inclusiv şi a noastră). morfologie. Acest gen de activitate îşi croieşte calea prin anii ’60 ai secolului al XX-lea. este. continuă să rămână imperfectă. activitatea de traducere dintr-o limbă în alta (dintr-un limbaj specializat în altul) a devenit o practică răspândită pe glob şi este în creştere continuă. se manifestă un viu interes faţă de chestiunile lingvistice. Calculatorul decodează. cantitatea fişelor de diferite tipuri cifrându-se uneori la milioane. precum şi instanţele naţionale. La nivelul Uniunii Europene (UE). cetăţenii Uniunii au dreptul să participe la construcţia europeană şi trebuie să poată face acest lucru în propria lor limbă. omonimelor. Sarcinile lor exacte şi metodele de lucru variază în funcţie de rolul fiecărei instituţii. precum sunt domeniile tehnice. putem aprecia traducerea ca fiind calitativă. un sistem multilingv ca acel al UE trebuie să se sprijine pe lingvişti profesionişti. complexitatea lingvistică fiind o problemă care influenţează în mod direct sau indirect o întreagă varietate de sectoare ale politicii UE. omografelor etc. Mai mult decât atât. care se constituie practic din termeni. în pofida faptului că a înregistrat importante progrese în ultimul timp. până la introducerea unor noi limbi oficiale (LO) odată cu aderarea noilor state membre. stilistică etc. Astfel. inclusiv a textului juridic comunitar (TJC).Ludmila HOMETKOVSKI Universitatea Liberă Internaţională. dar nu şi deverbalizează. ne permite să afirmăm că o bună traducere trebuie să exprime conţinutul textului-sursă. deci. Pentru a asigura buna sa funcţionare. Rolul serviciilor lingvistice în diferitele instituţii şi organisme ale UE este de a promova şi consolida comunicarea multilingvă în Europa şi de ai ajuta pe europeni să înţeleagă politicile respective.) şi de traducere (frazeologie. Chişinău. Gama acestora poate fi extrem de largă. legitimitate şi eficienţă al Uniunii. În viziunea noastră. sinonimelor. să păstreze stilul acestuia şi să conţină formele de exprimare pe care le utilizează locutorii nativi ai limbii-ţintă. adică prezintă un grad înalt de tehnicitate. deoarece calculatorul nu este capabil să „deverbalizeze” (Seleskovitch. Maşina întâmpină dificultăţi enorme în traducerea polisemilor. Astăzi este posibilă traducerea prin sistemele de traducere automată doar în domenii foarte exacte. care nu 236 . Ambiguitatea de sens. Dacă traducătorul a reuşit să transmită aceste nuanţe în textul-ţintă utilizând o limbă corectă din punct de vedere gramatical şi semantic. traducerea automată este inaplicabilă în traducerea textului juridic. un loc notoriu în domeniul traducerii îi revine traducerii efectuate cu ajutorul calculatorului. pentru a se perfecţiona şi extinde ulterior cu paşi rapizi. apare traducerea automată care se bazează pe bănci de date ce cuprind un număr enorm de fişe multilingve pentru termeni. Republica Moldova TRIADA CONŢINUT / FORMĂ / CALITATE ÎN TRADUCEREA TEXTULUI JURIDIC COMUNITAR Graţie colaborării internaţionale şi schimbului de experienţă. să aibă acces la actele respective într-o limbă pe care o înţeleg. sintagme etc. perfect legitim ca aceştia.). 1975: 37) şi să înţeleagă informaţia din mesaj. traducerea automată. pentru problemele de limbă (semantică.

huissier de justice. 1982: 10. Cu regret. 1974: 273. equity. Šarčević. 1979: 44. David. oricum în sarcina traducătorului rămân alte probleme de rezolvat. sursele terminografice specializate bilingve şi/sau plurilingve. de obicei. definiţiile. cunoştinţe elementare a dreptului ca atare. având drept rezultat prezenţa unor noţiuni şi concepte fără echivalenţe (de exemplu.md). în primul rând. există diferenţe structurale condiţionate de decuparea diferită a realităţii juridice. 1997: 233) şi justificarea de către aceştia a împrumutului şi a calcului semantic. aceste baze sunt enorm de scumpe şi nu pot fi consultate online gratuit. în engleză. cum ar fi transferul corect şi complet al conţinutului. Bineînţeles că toate aceste operaţiuni care până nu demult prezentau o adevărată problemă (transcrierea manuală. Pentru transferul corect al sensului juridic. pentru reformularea unor pasaje etc. în plină măsură. procedurile etc. precum şi contextele de utilizare în vederea confirmării corectitudinii termenului ales. traducătorul foloseşte. retaparea cu ajutorul maşinelor de tipărit a variantei finale. Gémar. Din acest punct de vedere. baza de date terminologice InfoTerminographe Communautaire disponibilă online gratuit pe blog-ul autoarei: lhometkovski. păstrarea formei şi stilului propriu pentru textul-sursă şi. conseil de prud’hommes. traducătorul poate să recurgă la folosirea unor dicţionare electronice şi a bazelor de date. instituţiile. magistrature du parquet. 1987: 97. abordarea problemelor legate de traducerea textului juridic presupune. corectarea greşelilor de tipar etc. cât şi traductologii remarcă faptul că. În cazul în care echivalentul respectiv lipseşte în dicţionare. de exemplu. Bergmans. Šarčević. existenţa opiniei destul de răspândite printre jurişti despre intraductibilitatea unor termeni (Kerby. 1988: 44. Sistemul de traducere automată poate da doar o idee generală despre sensul unui text scris într-o limbă pe care nu o cunoaşteţi absolut deloc. între diferite sisteme juridice. Dumon. Aceste dificultăţi întâmpinate de jurişti sunt. rentabilitatea activităţii de traducere sporind considerabil. aparţin unor organizaţii de autoritate în domeniu şi că autorii îşi asumă responsabilitatea în ceea ce priveşte conţinutul acestor produse terminografice. De asemenea.) odată cu apariţia calculatoarelor au dispărut din activitatea traducătorilor.prezintă dificultăţi insurmontabile pentru traducătorul personalizat. se recurge la traducerea descriptivă (explicativă) sau se păstrează termenul în original. deseori. De aici. riscul de interpretare greşită fiind destul de ridicat. De aici. chiar dacă acestea din urmă fac parte din acelaşi sistem juridic. Este evident că traducătorul poate să recurgă la ajutorul maşinii ca instrument de redactare şi formatare tehnică a textului. Chiar dacă admitem că sistemele juridice ale celor 27 de state membre ale UE sunt perfect armonizate şi că traducerea TJC nu ridică problema diferenţelor de sistem. de asemenea. cu condiţia că sursele respective sunt credibile. fiind diferite pentru aceste sisteme (Koutsivitis. Common law. În opinia noastră. este o întreagă problemă pentru maşină.ulim. trust. 1991: 293. nu în ultimul rând. necesitatea creării propriilor baze de date (Vezi. deoarece acesta din urmă necesită competenţe specifice pentru a efectua transferul realităţii juridice-sursă în realitatea juridicăţintă. Diferenţele în chestiune constituie o problemă majoră pentru actul adecvat de traducere. originile istorice. în franceză). considerăm triada conţinut/formă/calitate drept o condiţie obligatorie şi indivizibilă în realizarea traducerilor juridice comunitare. calitatea traducerii în textul-ţintă. Cercetătorii insistă asupra faptului că principalele probleme în traducerea juridică decurg din necesitatea de a transpune mesajul dintr-un sistem juridic în altul. 1985: 28). din păcate. deoarece traducerea juridică este o cofruntare a diferitor ramuri de drept. Atât juriştii. valabile pentru traducător. Acest model ar fi o soluţie pentru traducerea textului juridic aparţinând 237 .

2000: 5960) . în culegerea de acte normative comunitare în limbile română. prin concepte şi categorii care sunt caracteristice universului lingvistic din întreg spaţiul comunitar. de statutul participanţilor. Competenţa sociolingvistică presupune cunoştinţe de semiotică. Ricoeur au o foarte clară aplicabilitate şi în domeniul traducerii TJC. contracte de căsătorie. 1. repetiţia şi respectarea cu stricteţe a structurii şi a regulilor stilistice sunt semne de bună practică. Actele dreptului comunitar respectă cu stricteţe această regulă.. al înălţării propriei limbi la nivelul geniului limbii străine. or.) În instituţiile europene. Observaţiile lui P. Traducătorul acquis-ului comunitar are sarcina de a traduce texte legislative publice (tratate. mai ales atunci când este vorba de creaţii originale ce constituie o provocare pentru limba gazdă” (Ricoeur.unui singur stat. în acest sens. ca o condiţie a priori a comunicării intelectuale: “Traducerea este o stare de fapt. De aceea. apoi ea constă în căutarea celei mai bune adecvări cu putinţă între resursele proprii limbii-gazdă şi cele ale limbii de origine. Competenţa discursivă presupune capacitatea de a combina forma şi sensul pentru a obţine texte scrise sau orale de diferite genuri. (. (. mai degrabă. 2. sociolingvistică. convenţii. Traducătorii (inclusiv de texte juridice) trebuie să evite comiterea greşelilor de sens. de formare a cuvintelor. Competenţa gramaticală presupune cunoaşterea regulilor de cod. Instrumentele electronice de traducere asistată sunt foarte utile în acest scop. de nonsens.) şi nu texte juridice private (acte notariale..). 4. este oportun să amintim că P. 3. În această ordine de idei. nu merită să preţuim modelul orgolios al “spolierii egiptenilor” (. Competenţa strategică presupune stăpânirea strategiilor de comunicare. engleză şi franceză observăm paralelismul strict al alineatelor în toate cele trei limbi: Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale Directive 2001/84/EC of the European Parliament and of the Council of 27 September 2001 on the resale right for the benefit of the author of an original work of art 238 Directive 2001/84/CE du Parlement europeen et du Conseil du 27 septembre 2001 relative au droit de suite au profit de l’auteur d’une oeuvre d’art originale . ci. fapt care permite identificarea exactă a oricărei părţi din original. deoarece dreptul comunitar se fondează pe valori şi principii comune pentru întreaga arie geopolitică. de contrasens.. De exemplu. politică şi administrativă. cu un caracter unitar.).. capacitatea de a produce şi de a inţelege enunţurile în context. Specialiştii recunosc că un traducător profesionist trebuie să dea dovadă de următoarele competenţe: competenţă gramaticală.. cu scopul eficientizării comunicării. de pronunţie/scriere pe litere şi de structurare a propoziţiilor. directive. abilitatea de a percepe sensul real conferit de subiect. care sunt complexe şi extrem de riguroase în ceea ce priveşte forma şi conţinutul. discursivă şi strategică (Bell. de vânzare-cumpărare a proprietăţilor etc. Documentul tradus trebuie să corespundă formal (avem în vedere structura.) Ea [traducerea] presupune mai întâi existenţa unor traducători bilingvi. se traduc documente de natură legislativă. Ricoeur a formulat chiar un principiu al “traductibilităţii universale”. protocoale etc. traductibilitatea este o stare de drept. dreptul transnaţional necesită un transfer al conţinutului. modelul mai modest propus de von Humboldt. de vocabular. 2005: 48).. de scopul interacţiunii etc. şablonul) cu textul-sursă..

fixează regimul lingvistic al Comunităţii Economice Europene. se enumeră în ordine alfabetică toate LO ale UE).) (1) Dans le domaine de droit d’auteur.. Întrucât: Considérant ce qui suit: (1) În domeniul dreptului de autor. 1995: 48-49). având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. limba română. în special art.. vom preciza ca versiunea engleză şi cea franceză a actului dat (directivele făcând parte din legislaţia europeană care se aplică direct tuturor cetăţenilor UE) nu sunt traduceri în sensul direct al cuvântului. Textul juridic care defineşte politica lingvistică a UE este Regulamentul nr. the resale right (.. and in particular Article 95 thereof. franceza..) 239 . dreptul de suită (. enumerând limbile oficiale şi stabilind când şi în ce condiţii trebuie folosite. legitimitatea şi eficacitatea Uniunii şi a instituţiilor sale. hotărârile adresate persoanelor fizice sau juridice şi corespondenţa) nu sunt traduse decât în limbile necesare. care.. Luându-se în considerare dificultăţile şi riscurile traducerii. parlamentarii. nu era una din limbile UE şi. va fi depus în arhivele (. În plus. principii şi reguli. modificat. Parlamentul European. spre deosebire de engleză şi franceză. multilingvismul se impune încă de la început. le droit de suite (. Faptul coredactării paralele decurge chiar din textele tratatelor: Prezentul tratat. et notamment son article 95. vu le traité instituant la Communauté européenne.. Din contra. Alte documente (de exemplu. Dezbaterile în parlament au loc simultan în toate LO ale UE.) (1) In the field of copyright. articulând noţiuni.. fiecare în limba lui. dar prezintă rezultatul unei coredactări a actelor comunitare paralel în toate LO ale UE la momentul edictării actului. au fost elaborate modalităţi de redactare legislativă: redactarea bilingvă şi redactarea paralelă (coredactarea) (Bergeron.) Totodată. germana) şi nu foloseşte toate LO decât în scopul informării şi al comunicării cu publicul. în limbile bulgară (. prin urmare. Folosirea tuturor LO îmbunătăţeşte transparenţa. include membri care au nevoie de documente de lucru în propria lor limbă: în acest context. Comisia Europeană lucrează zilnic în trei limbi (engleza. redactat într-un singur exemplar (drawn up in a single original/rédigé en un exemplaire unique). comunicările cu autorităţile naţionale. 1/1958 al Consiliului.. THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL OF THE EUROPEAN UNION.. redactate mai apoi în fiecare limbă..PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE. textele redactate în aceste limbi (the texts in each of these languages/les textes établis) fiind egal autentice. Having regard to the Treaty establishing the European Community. 95. versiunea română este o traducere. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene consacră în legislaţia primară principiul potrivit căruia instituţiile UE trebuie să comunice cu interlocutorii lor din statele membre în limba oficială aleasă de aceştia. prin urmare. La momentul adoptării directivei date. actele comisiei se traduc. Whereas: LE PARLEMENT EUROPEEN ET LE CONSEIL DE L’UNION EUROPEENNE. denumit Tratatul de la Lisabona.

rolul lui fiind să transmită voinţa legiuitorului prin prisma triadei conţinut/formă/calitate. le 27 septembre 2001 – Adoptată la Bruxelles. Traducătorul nu are această libertate. „textele redactate în aceste limbi fiind egal autentice”. dacă în cazul unor traduceri se poate beneficia de o anumită marjă de manevră (de exemplu. Atunci când se traduce un act juridic comunitar într-o limbă neoficială (rusa. c) Semnalăm. trunchierea şi folosirea abrevierilor (sau invers desfăşurarea) fiind posibile doar în textul original al legiuitorului. traducătorul fiind obligat să cunoască şi să respecte normele corespunzătoare ale limbilor din care şi spre care traduce. se impune principiul suprapunerii absolute a aceluiaşi conţinut.. 2008: 176]. Traducătorul nu poate omite numele sau funcţiile din act. în consecinţă. vom semnala unele caracteristici proprii pentru traducerea TJC în limba română: a) Denumirile organelor emitente se traduc în limba română în forma lor originală. astfel încât nu pot conţine înterpretări ambigue şi. textele UE reprezintă un întreg. de cel mai înalt responsabil. Elementele menţionate mai sus au o importanţă majoră în traducerea textelor comunităţii europene şi se aplică uniform în toate limbile UE.Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE (şi nicidecum Directiva Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene (sau UE) 2001/84/CE). iar européenne – cu minusculă). Fontaine. e) Numele proprii de persoane îşi păstrează forma originală. ele făcând parte din document.(Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (2007/C 306/01). în lipsa unei echivalenţe. Fontaine – Preşedintele N. d) Toponimele şi datele calendaristice care figurează în actele europene se traduc în conformitate cu normele în vigoare: Fait à Bruxelles. se pot 240 . de regulă. se semnează către toţi reprezentanţii acestora. scrierea completă a cuvintelor cu majuscule etc. Ex. dar exprimat într-o altă limbă decât cele 23. necoincidenţa ortografierii denumirilor de organisme internaţionale din perspectiva utilizării literilor iniţiale din cuvinte. Directive 2001/84/CE du Parlement européen et du Conseil . Evident. iar funcţiile deţinute de acestea se traduc: La présidente N. 27 September 2001. Prin urmare. observăm paralelismul grafic ce ţine nu doar de alinierea textului. dar şi de modelele de formatare ale acestuia: utilizarea caracterilor aldine în titluri. deşi DEX-ul atestă şi forma „Preşedintă”. Cu toate acestea. mai exact. 27 septembrie 2001 – Done at Brussels. A se compara. sau Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (Comunităţii şi Europene – cu majuscule). În baza fragmentului din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE citat supra.PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE (şi nicidecum PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UE). nu pot avea efecte diferite în statele UE. redarea cu precizie a conţinutului în integralitatea sa este o regulă generală pentru toate tipurile de traduceri. La convention de Berne – Convenţia de la Berna – The Berne Convention etc. Acest fenomen nu violează paralelismul pus în discuţie şi reiese din specificul fiecărei limbi concrete. emanând simultan de la mai multe organisme. Traducătorul este obligat să ţină cont şi de aceste aspecte în formatarea traducerii sale. de exemplu). Semnalăm că forma feminină „La présidente” se traduce în română „Preşedintele”. ele toate având statut de texte originale („a single original”/„un exemplaire unique”). în acelaşi timp. the Treaty establishing the European Community (European şi Community – cu majuscule) şi le traité instituant la Communauté européenne (Communauté – cu majusculă. Fontaine – The President N. de exemplu. b) Totodată.: LE PARLEMENT EUROPEEN ET LE CONSEIL DE L’UNION EUROPEENNE . f) Actele europene. din standardul aplicat de fiecare limbă în scrierea denumirilor organismelor internaţionale.

p. Delisle.). În acest sens. 277-296. dar. Le langage du droit. acestea au o clară aplicabilitate şi în traducerea TJC. ca şi textul-sursă.H. 24. Dreptul de autor şi drepturile conexe.). Într-adevăr. David. etapele (Delisle. de l’Université d’Ottawa. In: META. Théorie et pratique de la traduction. Jean-Claude (1979). el doar coparticipă în calitate de mesager al realităţii juridice la procesul de internaţionalizare). cum ar fi lipsa de cunoştinţe indispensabile pentru a înţelege (!) textul. Bergmans. In: Drept comunitar al proprietăţii intelectuale. Bruxelles: Nemesis. Frédéric (1991). 45-50. nr. mai degrabă. omiterile materiale (de exemplu. de ordin extralingvistic. Les grands systèmes de droit contemporains. Langage du droit et traduction. 35-53. legităţile transformărilor gramaticale şi sintactice în traducere. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bell. La traduction juridique: un cas d’espèce. Bergeron. Gérard et Vanderlinden. TJC este drastic în această privinţă. p. Guţu. Gémar. dificultatea majoră în traducerea TJC rezidă nu în probleme de ordin lingvistic. Jacques (eds. care pot provoaca conflicte juridice cu repercusiuni grave pentru toată zona de aplicare a acestui act oficial. L’enseignement d’une terminologie juridique étrangère comme mode d’approche du droit comparé: l’exemple de l’allemand. In: Gémar.Beck. traducerea TJC se va considera calitativă dacă traducătorul: a) va izbuti ca: conţinutul textului-sursă şi al textului-ţintă să fie acelaşi. Bernhard (1987). vol. regulile privind aspectul funcţional-stilistic şi lexical-semantic al limbajului-ţintă. 2008. Paris: Dalloz. cum ar fi neputinţa de a traduce ca rezultat al neştiinţei. 90-110.prezenta explicaţii sub formă de note în josul paginii sau de parafrazare chiar în interiorul textului). Munca traducătorilor permite. L’analyse du discours comme méthode du traduction. în mod special. 2000). In: Snow. In: Revue internationale du droit comparé. 1984) şi nivelele (Guţu. Directiva Parlamentului european şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale. Jean (1984). Bruxelles: Bruylant. La formulation du droit. Chişinău: ULIM. Jean-Claude. Essais de jurilinguistique. 1. p. la rândul lor. După cum am menţionat anterior. traducătorul nu are dreptul să-şi permită omiteri din text. T. 2007) traducerii. p. fapt care elimină apariţia oricărei probleme de redare a sensului dacă traducătorul cunoaşte sistemul juridic. în măsura în care traducătorul nu creează norma. Montréal: Linguatech Collection et Conseil de la langue française. In: Ingber. Français juridique et science du droit. 1. Cât priveşte cele şapte procedee tehnice de traducere descrise în literatura de specialitate (Vinay şi Darbelnet. Patrick (eds. Ottawa: Ed. Teoria şi practica traducerii. cauzează. Jean (1982). Aşadar. De aici decurge responsabilitatea traducătorului şi statutul acestuia de coredactor (nu vom confunda noţiunea dată cu cea de coautor. 9-14. Ana (2007). nr. omiteri conceptuale (de sens). 176-198. Kerby. traducerea efectuată să aibă acelaşi rezultat şi efect juridic.). Bucureşti: C. Dumon. p. b) va cunoaşte: noţiunile juridice fundamentale şi comunitare pentru orientare în textul juridic. 241 . Léon et Vassart. omiterea unor date speciale. UE să-şi respecte obligaţiile juridice în ceea ce priveşte comunicarea cu publicul. La traduction juridique et son enseignement: aspects théoriques et pratiques. Robert (1995). structura textului să conţină elementele inevitabile pentru tipul dat de TJC. Le langage du droit. terminologia juridică în limbile implicate în traducere (considerăm terminologia comunitară ca absolut traductibilă prin stabilirea echivalentelor terminologice comunitare). p. Bucureşti: Polirom. cum ar fi referirile la alte acte etc. Roger (2000). René (1974). omiterea unui fragment de text din diferite motive.

242 . 53-201. Jean (2000).Koutsivitis. La traduction juridique comporte deux obstacles majeurs : le premier regarde les différences dans le système judiciaire et le deuxième signale les différences dans le système linguistique. Despre traducere. Šarčević. Iaşi: Polirom. Paris: Didier. Seleskovitch. Vassilis (1988). Šarčević. Etude d’un cas: la traduction des textes législatifs des Communautées européennes et en particulier à partir du français vers le grec. In: Revista română de Drept Comunitar. Paris: ESIT. nature du texte juridique. p. réalité juridique. RÉZUMÉ LA TRIADE CONTENU/FORME/QUALITÉ DANS LA TRADUCTION DES TEXTES JURIDIQUES COMMUNAUTAIRES L’ auteur de cet article analyse les conditions considérées nécessaires pour la traduction des textes juridiques. 3-4. 2008. Susan (1997). Paris: Minard. Langage. p. Ricoeur. In: Multilingua. nr. surtout la traduction des textes appartenant au domaine de la loi communautaire. Paul (2005). Danica (1975). MOTS. Jean-Paul et Darbelnet. Translation of culture-bound terms in laws. traduction du texte juridique. Susan (1985). 1. 127-133.CLÉS : loi communautaire. texte juridique. Thèse de dr. New Approach to Legal Translation. L’article suggère quelques moyens possibles de résoudre les problèmes qu’on rencontre dans l’activité de traduction. The Hague/London/ Boston: Kluwer Law International. Vinay. nr. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (2007/C 306/01). Le point de départ de cette recherche est l’ analyse de la nature de la loi qui influence le procès de rédiger et de traduire les textes juridiques. langue et mémoire. Stylistique comparée du français et de l’anglais. La traduction juridique.

places. and the name suggests their character’s personality. Tess was originally called Sue but Thomas Hardy finally decided that Tess had the right ring. or Mercury messenger of the gods. In The Two Gentlemen of Verona. In Tess of the D’Urbervilles. One of the hardest things an author has to do. 1965.Petru IAMANDI. others seem to resent the necessity of naming and use the same names over and over in unrelated books. Malvolio hints at “evil wishing” (from the Latin male volente). Some create elaborate family trees to the fourth generation. a trickster renowned for eloquence. and a bringer of dreams. Sir Andrew Aguecheek sounds like a sickly faced person. Benvolio suggests someone who is well-intentioned. In Twelfth Night. Memorable characters. Tommy Barban. Dick Diver. How they combine people. events. Parker has associations with land transformed into parkland. which means “Christ bearer” and this is both ironic. 2005: 2). apart from devising the plot. Francis Scott Fitzgerald enjoyed. the barbarian. in view of Christopher’s character. or because it was well chosen and contributed to the novel’s effect? It has been argued that both Horace Benbow and Quentin Compson are shadows of William Faulkner himself. which has important symbolic associations relevant to the book: Stan is the Old English word for stone. As Sherrilyn Kenyon (b. saying something significant about human existence that will help the reader better understand himself and the world he lives in. of course.” Fitzgerald said. William Golding calls the hero of his book Pincher Martin Christopher. 243 . The name of Patrick White’s hero in The Tree of Man is Stan Parker. someone festive and quick-witted (from the Latin festinare). Some authors think of the name first. his naval nickname is also interesting in that it illustrates Christopher’s character as a stealer – he takes what belongs to others. fictional world. but it should invoke an instant image in the reader’s mind” (Kenyon. is finding the right names for his characters. In Tender Is the Night. giving his characters names that were puns. who was campy. as they make decisions about characters’ actions and reactions. who dived from high to a low place in life (Madden 1988: 112). Feste. and ideas to create a unique. in Romeo and Juliet. others change their minds several times times during the writing of the first draft. but with good reason. but these two very different-looking and different-sounding names have two quite different effects on the reader in the contexts of Sanctuary and The Sound and the Fury. while Mercutio suggests a mercurial temperament. a bestselling and award-winning US author of both fiction and nonfiction) says: “A memorable character name will not only define the book and shape the story. Some authors can’t even begin to write until their character has the exactly right name. and. Galaţi ON CHARACTER NAMING For a book lover there is nothing more fascinating than the way in which authors write their stories. Universitatea „Dunărea de Jos”. memorable if posssible. Albert McKisco sounds like “gasoline or butter. But all these authors have one thing in common: Characters have to be called something. Campion. luck and magic. Sir Tony Belch suggests an earthly. particularly from his friend Nathaniel (“gift of God”) (Maybury. Do we like Holden Caulfield’s name only because A Catcher in the Rye deeply affected us. 1979: 105). with the Garden of Eden. crude character. and an indication of his function as Everyman/Prometheus. The names of some of Shakespeare’s characters can also provide clues as to what they are like.

3. Doll Tearsheet. Another sign of the way in which a character dominates attention in a story is the frequency of eponymous heroes and heroines. she is extremely selective about who should use that name with her. In Alexandre Dumas’ The Three Musketeers. A few members of her family and friends sometimes call her Vickie. continues through the eighteenth century with novels like Robinson Crusoe.I. Humphrey Clinker. Her last name points to her father’s Polish heritage. Until recently. James Bond. Shallow and Silence. Eponymous characters. 5. that is capturing the character’s personality. although in this case the charismatic secret agent usually introduces himself as “Bond. Adam Bede. feel the need to share their experience with the newcomers. 2.I. besides having its own unique harmony. the false character is a “shapeshifter. Lady de Winter is the cold and calculating villainess. for example.” named after the deceitful Greek sea god who could change shape. 2005: 3-7) that transcend genre. innocent lover. the true. even non-varied names such a Ian Fleming’s James Bond can work effectively. Warshawski series (1982-2009). Valentine. which is a formal sounding of Victoria. Old Goriot. Emma. Making the name harmonious. which fits her tough private investigator reputation. it was virtually unheard of to find European nobility named “common” names such as Sarah. bears the name of St. They 244 . Capturing the persona. Agamemnon. David Copperfield.Shakespeare’s audience would probably recognize the significance of the names of the two gentlemen. Readers will be thrown off if they find a Sherri or Brandy in a tenth-century Viking novel set in Scandinavia. the patron saint of lovers. Medea). Kenyon. interestingly enough. which is the first link that the reader will have to the story. Thérèse Raquin. when they have acquired a certain amount of fame. Rameau’s Nephew. Major guidelines. but. the female character V. Iago reminds one of St. suggests ten major guidelines (Kenyon. quite a few of them. Keeping the character’s social status in mind. Iago de Compostella. for example. each author has his own naming technique (there is no such thing as a definite pattern) but. The Sorrows of Young Werther. Jonathan Wright has a much more attractive ring to it than John Wright. Keeping the character’s name consistent with his time period. Eponymous heroes are less common in Asian narrative traditions. Choosing a name in keeping with the character’s heritage and personality and/or trade. struggling hard for respectability. Valentine. Cousin Bette. Featuring the protagonist in the title of a narrative has a long pedigree. to the beginnings of the novel in the seventeenth century with works like Aphra Behn’s Oroonoko. etc. In Sara Paretsky’s V. but the great Japanese classic of the twelfth century is The Tale of Genji. Pamela. whose name symbolizes the ideal lover. Daniel Deronda. Pistol. known as “El Matamoro” (the Moor killer) (Gibson. Bullcalf and Feeble in King Henry Part 2. In Othello. Undoubtedly. Of course. is sensitive about her name. 4. unless it is a time travel and they are from the modern era.” which. Anna Karenina. However. conveys the character’s trademark arrogance. 1. Jane Eyre. 2002: 125). Proteus. Even in Shakespeare’s historical plays some characters are defined by their names. It goes back to the Greek tragedies (Oedipus the King. or the Royal Slave (1678) (Abbott. young people who try their hand at writing fiction. In medieval China an oft-retold oral tale was the seventhcentury Story of Mulian. Tom Jones. 1999: 127). Tristram Shandy. Madame Bovary. She refers to herself mostly as Vic. that is varying the syllables between first and last names. and on through the nineteenth century with Emma. the author could not have found a better name for her. Molly.

Harry. What is important is that the reader can assume he knows how to pronounce them. and it can throw him off-stride if he is unsure how it should sound. or Smathers and Smithers and Dithers and Mather. which are not at all romantic. it will most likely not ring true to the readers. Avoiding the names others have made famous. If one of the characters is a Latvian or a Turk. In her best-selling Cynster series (2001-2009). A good encyclopedia comes in handy. Or using surnames as first names. He may not say it out loud but he will certainly be hearing it in his head. since a substantial number of first names started out as surnames. Victoria. If an author has a character that historically or culturally has to have a horrifically bad name. who uses nicknames to add an additional layer to her characters. etc. If the author is writing a Western and he has a hero named Giles de Givrey. 1948. Sylvester. and uncommon names rather than common ones would do the trick. 9. Demon. does stress the fact that character names influence an editor’s buying or rejecting the story. he might be the child of French immigrants who came out west to start a new life and were then murdered by the bad guy. although it is sometimes possible for him to “run a double bluff by giving bizarre alien creatures bathetically familiar names” (Stableford. all the men have traditional English noble names such as Rupert. readers will get confused. Picking interesting names. 245 . 1938. Although duplication occurs in real life. 2. Avoiding the names of prominent people. the more exotic their names should be. 1997: 125). Brian Stableford (b. Character naming in science fiction and fantasy. To stay historically accurate and yet give her characters names that would be evocative and sexy. then the characters’ names can be as outlandish as the author can make them. that were recycled through their families.relied on the traditional names such as Elizabeth. 2005: 146-159): 1. But if too many of the character names in a story are too interesting. while admitting that the success or failure of a piece of fiction rarely depends on the names of the characters. Lenghtly last names rather than short ones. it is easy to add an authentic note by picking a suitable name for him. If the author uses known-world settings. Standard techniques for framing sets of alien names include the liberal use of apostrophes and the consistent use of unusual consonant formations. Of course. In the case of Giles de Givrey. Explaining the name if it breaks the rules. if the story is meant to be humorous. This does not mean names have to be of the sort that every reader will pronounce identically. a British science fiction and critic) recommends that he should use slightly unusual names. If he uses names that sound or look alike. plausibility is certainly sacrificed. 10. he should use a nickname for him. she nicknamed every one of them: Scandal. Keeping in mind the genre. Researching the ethnic names. 4. 8. Using nicknames. an acclaimed American crime author). 6.. An author should not get stuck on a letter or a rhythm. Anne. The more exotic his characters are. Lawrence Block (b. authors should not people the same chapter or a crowd scene with Carl and Cal and Carol and Carolyn. Avoiding twisting the reader’s tongue. etc. 5. Devil. Varying the names of the characters. 7. One of the best examples is Stephanie Laurens. 3. The reader should be able to pronounce everything he reads. Here are his own major guidelines (Block. Avoiding confusion.

formal and kind as well as tough and street-smart. Tolkien’s interest in Old English. spunky woman who is also intelligent and proud of it. One of the evil magicians. One thing that King has brought through several of his works from The Stand (1978) to The Eyes of the Dragon (1987) to the Dark Tower series is the consistent use of the same letters (R. helped him give immense narrative authority to the hypothetical languages of Middle-Earth. invoking the image of refined beauty and 246 . Limbeck and Jarre. Many fantasies are directly based in ancient mythology which can be thoroughly researched. summon images of solidity and strength. A further advantage of this strategy is that names borrowed from mythology are already packed full of useful symbolic implication. it also means having the correct use of titles as well as the names of residences. it was Randall Flagg. The main antagonist in the series is a magician named Xar. by Robert Browning. is King’s ultimate goal. his family calls him Tony. the result is Susannah Dean. niece to the Malorys. Navy SEAL Lieutenant Tom Paoletti’s name instantly brings to mind strength and dependability. In The Stand it was Randall Flagg. one that she is unaware of. the author can take many liberties since the names do not need to be historically accurate. the reader gets a sense of what they are comprised of. producing a ready-made set of exotic names. Abarrach (stone). Yet. Horror. and in the Dark Tower series it was Richard Fannin. J. The constant use does not only intrigue the reader. as in the case with Margaret Weis and Tracy Hickman’s Death Gate Cycle series (1990-1995). is a tough. In contemporary romance. and formal. fast rules exist for naming a romance character. Detta Walker. Her alter ego.R. which reflected the owner. It is not just a matter of utilizing names that the reader will believe were common in the early nineteenth century. who is a jokester and charmer. Character naming in horror. readers do like to see traditional names of that time period. status. The four worlds they use are Arianus (air). which. in The Eyes of the Dragon. certainly. While reading the names of these worlds. Dr.R. much like in science fiction and fantasy. polite.) as the resident evil. Character naming in romance. Odetta Holmes is a woman with a dual personality. but the implication instantly frightens. When King meshes these two personalities into one and forces them to take on each other’s attributes. Childe Roland. the first book of his epic Dark Tower series (1982-2004). his characters’ names may have no direct reference to Earth or civilizations. again. Society knows him as Lord Anthony. and Chelestra (water). Most people call her Regina. Kelly Ashton. In Suzanne Brockmann’s The Unsung Hero (2000). for example. street-smart killer. have lyrical names such as Agah’ran and Rees’ahn. for example. When an author creates an entirely new world. One of the characters in the Malory series. No hard. The dwarves’ names. a name tied to power. has a name that instantly evokes malevolence. based on a poem. When first introduced to the heroine. the reader will picture a vibrant. Odetta is rich. Stephen King names his lead character Roland of Gilead. The elves. and the reader instantly knows that the persona Tony portrays to society is nothing like the real man. With historical romance. just as her name suggests.F. Johanna Lindsey keeps her readers and characters rooted in the tumultuous Regency period with her Malory series (1985-2010). Another character in the Dark Tower series shows us the differing personalities that names portray. is a rather handsome rake. giving images of darkness and maliciousness. Sinistrad. Anthony. Another character is Regina Ashton. The name gives the character historical complexity as well as meaning for the reader. mean. Pryan (fire).One particularly useful resource for names is mythology. and fear. is a genre where one can let his mind run wild. In The Gunslinger.

D. Lindsey captures the heroine in each of the names. In the case of the protagonists. Meg Cabot has also captured teens and young girls across the US with her Princess Diaries series (2000-2009) and heroine Mia Thermopolis. such as Brandon and Cindy. instantly making the reader picture an imp of a girl getting into all sorts of trouble without thought to consequences. Some readers prefer the more common names. Hercule Poirot.elegance. the rules of the specific genres accessed should be observed. Another example is Elizabeth Peters and her Amelia Peabody series (1975-2006). However. it brings its own special restrictions. and extreme cleverness. Since paranormal can encompass any and all genres. everyday people can experience erotic adventures. of which she is. The Old West was filled with such hard names as Wyatt Earp. 2003) or J. As Nancy Kress says. Sherlock Holmes and his famous sidekick Dr. strong names are the norm. Yet another uncle calls her Reagan. Military writers are careful to assign their characters names that are also geographically and culturally correct. and to read that name invokes an image of a man with more strength and integrity than a normal person has. Character naming in mysteries. national.B. Texas. and we get an additional picture of the character. Watson and nemesis Moriarty are three characters created by Sir Arthur Conan Doyle. Agatha Christie captured the genre with her Belgian detective. The first teen books that usually come to mind are the Harry Potter series (1997-2007). Character naming in teen fiction. perseverance. Again. And as we read through the story we find that Regina is indeed all those things and more. giving rise to the idea that average. to the Teeth of the Tiger. Conclusion. as most of his characters were not only successful military men but also wealthy and prominent in society. The mere mention of these characters’ names invokes the image of high intellect. 1984.K. Others like names that have great sex appeal. The erotica genre has no rules. “There is power in 247 . the names are specific to the World War II time period. Teens want to read about people their own age. to Renaissance England in the space of a few pages. which give the reader an immediate sense of sensuality and sexual prowess. like Delilah or Eve. he brings to the character a load of ethnic. Louis L’Amour defined the genre with his unforgettable pioneer family. Robb’s Eve Dallas (In Death series. Rowling has immortalized the name Harry — a boy who starts out average but then turns out to be special. Character naming in westerns. from western to horror to romance to erotica. and Slade or Tristan. Character naming in war fiction.and readers of western fiction have come to expect their characters to have names along those lines. Billy the Kid. Hercule is a French form of Hercules. It was the perfect fit for the brilliant sleuth. this one of a strong-willed and levelheaded woman. 1995-2009). Character naming in thrillers. With her spellbinding books. however. tenacity. Readers seem to expect something catchy and smart. the trend seems to be for short average names such as Tom Clancy’s Jack Ryan (from The Hunt for Red October. the Sacketts. Griffin uses names that were common in high society at the time. and Doc Hollida . What names to use is a decision an author has to make every time he sits down to write a piece of fiction. The minute he chooses a name. Rules of both contemporary and historical fiction apply. It allows the author many degrees of leniency as far as names go. one of her uncles calls her Reggie. even racial baggage.E. Character naming in paranormal fiction. Character naming in erotica. Paranormal is a genre that can take a reader from modern day Houston. One of the premiere writers of westerns. J. The name Amelia certainly suits the brainiac Egyptologist as no other name could. Griffin’s Corps series (1986-2004). In the case of W.

Barry (1979). Orson Scott (1988). Sherrilyn (2005). 248 . il n’y a rien de plus fascinant que la manière dont les écrivains conçoivent leurs histoires. combinent les personnages. London: B. les noms. s’ils sont bien choisis. Revising Fiction. 1988: 41). Stableford. New York: Arbor House. l’une des options les plus difficiles est le choix des noms des personnages. After all. RÉSUMÉ COMMENT L'ECRIVAIN CHOSIT-IL LE NOMS DE SES PERSONNAGES ? Pour ceux qui aiment lire. Certes. Madden. celui-ci se charge de significations ethniques. The Cambridge Introduction to Narrative. les lieux. mais ceux qui jouissent d’un certain prestige éprouvent le besoin de partager leur expérience aux jeunes qui tentent de se forger une carrière littéraire. Maybury. plein de sens pour l’existence humaine. Cincinnati: F+W Publications. Block. the names of the characters are also the label the reader uses to help keep the characters straight. il n’y a pas de formule unique.T. Brian (1997). Characters and Viewpoint. Writers’ Workshop. Porter (2002). A Manual for Fiction Writers. 1998: 23). Inc. Lawrence (1981). That is why it is always helpful to give characters memorable – and very different – names. Kenyon. nom. parfois même raciales. 2nd edition. It’s the label that stands for everything you’ve done and everything you are” (Card. A Handbook for Writers. Cambridge: Cambridge University Press. Card. Writing Fantasy & Science Fiction. Nancy (1998). Rex (1999). Besides their effect on the characters themselves. Dynamic Characters. Telling Lies for Fun & Profit. nationales. REFERENCES Abbott. Cincinnati: F+W Publications. surtout dans la littérature commerciale. London: Hodder Headline Plc. Cincinnati: F+W Publications. David (1988). aident le lecteur à poursuivre l’action sans difficulté. les aventures et les idées pour faire surgir un monde inouï. Batsford Ltd. Inc. Inc. A part leur effet sur les personnages. chaque écrivain a sa technique de baptiser les personnages. “a name is part of who a person is. Mots clés : personnage. Kress. mémorables.names” (Kress. Au moment où ils choisissent un nom. New York: Nal Penguin Inc. Gibson. Techniques in Creative Writing. Teaching Shakespeare. éponyme. Pour un écrivain. The Writer’s Digest Character Naming Sourcebook. H. Cambridge: Cambridge University Press. science-fiction. littérature fantastique. qui aide le lecteur à se comprendre mieux et à mieux comprendre le monde où il vit.

le style peut difficilement s’appréhender autrement que comme objet d’étude de la stylistique. entre une épopée et un poème lyrique. en revanche. un sonnet classique suscite des horizons d’attente spécifiques. d’emprunts lexicaux et de néologismes. écrit-il. peut-il concourir à la littérarité d’une œuvre poétique. même si. En rupture avec ces horizons d’attente. Cette régularité langagière est décelable à partir des habitudes de chaque pratique littéraire. Toutes les marques de littérarité ne sont perceptibles qu’à réception car c’est le lecteur qui mesure le degré de littérarité et qui atteste du statut littéraire d’une œuvre. libéré des exigences de la langue normative. Notre étude porte sur le lexique populaire puisé à l’œuvre poétique Les quatrains du dégoût de Zadi Zaourou. et Molinié définit trois types de littérarité. I. La littérarité générique concerne les genres littéraires. c’est-à-dire du caractère de littérarité d’un texte donné. mais contraintes de se servir de cette langue comme moyen de communication sociale[1].Généralités L’objet de la stylistique. scientifique). Le lexique populaire pourrait lui-même se définir comme le lexique relevant d’un bas niveau de langue.Fulbert Loukou KOFFI Université de Bouaké. ni à la complétude sémantico-informative dans l’énoncé. par exemple. Les traits formels qu’il développe mobilisent cinq postes d’analyse au nombre desquels figure l’analyse lexicale. Un discours est ou n’est pas littéraire. L’analyse stylistique porte essentiellement sur le discours littéraire. avec toutes les altérations lexicales qui en découlent. qu’il nomme aussi stylème. QUELQUES CONSIDERATIONS RELATIVES A LA THEORIE STYLISTIQUE DE MOLINIE 1. Dans le cas du français qui nous intéresse. 249 . Ce caractérisème. et Molinié précise qu’elle est à la recherche d’un caractérisème. celle qui permet de distinguer un discours littéraire d’un discours informatif (technique. C’est un caractérisème de littérarité. contrairement à ce qu’on pourrait spontanément penser. Comment donc un tel lexique. n’est pas d’abord le style. etc. n’est lié ni à la nécessité syntaxique. les faits de contremarquage produisent des déceptions d’attente. La stylistique vise ainsi à caractériser le discours littéraire comme tel. C’est le cas d’un ordre prosaïque de mots dans un sonnet de la fin du XIXè siècle. écrit Georges Molinié. Elle prend en compte les études de style consacrées à un auteur particulier. qui relève d’un niveau inférieur. à vocation généralement élitiste ? Nous répondrons à cette question en exploitant les grilles heuristiques définies par Molinié. La littérarité générale est. C’est par elle que s’établit la distinction entre un roman et une pièce de théâtre. il pourra être perçu comme étant le fait de personnes déscolarisées ou peu instruites. Le stylème est envisagé en rapport avec la notion de code qui est elle-même la constitution d’une régularité langagière. quant à elle. La littérarité singulière s’intéresse. administratif. Ce statut littéraire est aussi appelé stylème. Il se présente comme un cocktail plus ou moins réussi de lexies du français. aux productions littéraires individuelles. Côte d’Ivoire ANALYSE STYLISTIQUE DU LEXIQUE POPULAIRE DANS LES QUATRAINS DU DEGOUT DE BOTTEY ZADI ZAOUROU Introduction L’approche stylistique élaborée et proposée par Molinié a pour objet d’étude le texte littéraire. Mais Molinié souligne les limites de cette dernière classe car une étude isolée sur l’œuvre d’un auteur ne pourrait aider à mettre en évidence des traits esthétiques significatifs. Ainsi.

nobles. le moyen heuristique le plus efficace pour déceler les marques de l’identité et de la variation. Il permet de mesurer la matérialité des relations dialectiques entre l’identité et la variation. la déception. le système énonciatif. Cette littérarité est perceptible à travers des faits de marquage et de contremarquage. d’ordre. les réseaux lexicaux et les isotopies. d’enthousiasme. Mais cette conception du fait littéraire n’a guère prospéré au-delà de cette époque. L’intérêt du contremarquage réside dans le fait que ce n’est pas le semblable qui est remarquable mais la rupture. c’est surtout montrer en quoi ce lexique est porteur de littérarité. Les principales structurations prévisibles de la répétition peuvent se ramener ici à l’itération d’un phonème. ayant le décorum pour loi. notamment le choix des mots. Les autres. Le choix des lexies relève. de surprise. Il peut également y avoir itération d’un contenu. était considéré comme l’une des composantes fondamentales du style en rhétorique. Et la surabondance de caractérisèmes de littérarité donne lieu à la surcaractérisation.Pour mettre en pratique sa théorie. etc. L’analyse lexicale du signifiant présente en général très peu d’intérêt pour un texte écrit dans la mesure où celui-ci met rarement l’accent sur la forme sonore des lexies. Hugo dénonçait cette ségrégation lexicale en ces termes : Les mots bien ou mal nés. L’analyse stylistique du signifiant porte sur la mélodie et la volumétrie. tas de gueux. le système figuré et la phrase. la violation. les Jocastes Les Méropes. la caractérisation. d’une syllabe. Quant à la volumétrie ou volume de la lexie. Comment peut-on alors percevoir les faits de marquage et de contremarquage dans l’usage du lexique populaire en usage dans notre texte de référence ? A une telle question. Mais le phénomène le plus intéressant pour le stylisticien est le contremarquage. elle se rapporte à la variation des oppositions de volume. d’une lexie ou d’un syntagme. hantant les Phèdres. détermine le genre littéraire. s’organise autour des deux composantes du signe linguistique que sont le signifiant et le signifié. La mélodie concerne l’intonation selon laquelle on prononce l’unité. le système connotatif. à son tour. détermine le niveau de langue. et qui peut faire varier sa portée de sens. L’analyse lexicale. en ce qui le concerne. L’intonation peut ainsi conférer au mot un effet de prière. le lexique. d’indignation. La répétition est. Et montant à Versailles aux carrosses du roi . etc. d’un style particulier qui. Le marquage ressortit à une régularité langagière. Molinié définit cinq postes d’analyse : l’analyse lexicale. de l’anaphore. Toutefois. Déjà au XIXè siècle. dévoués à tous les genres bas. en effet.Application de la théorie la théorie stylistique de Molinié à l’analyse du lexique populaire Appliquer la théorie stylistique de Molinié à l’analyse du lexique populaire. Et le niveau. L’analyse stylistique du signifié porte sur les cinq grilles heuristiques que sont le système sémique. cette analyse peut s’avérer intéressante en rapport avec certains procédés rhétoriques qui opèrent sur la tranche acoustique du signe. vivaient parqués en castes Les uns. Molinié répond que jusqu’au milieu du XXè siècle. drôles patibulaires. de l’assonance. les relations sémantiques. Celui-ci se manifeste par des déceptions d’attente par rapport à des habitudes de telle ou telle pratique littéraire. en effet. 2.[1] 250 . quelques uns aux galères Dans l’argot . C’est le cas de l’allitération. le changement – la différence. le manque ou l’ajout. exposée dans Eléments de stylistique française[1]. Habitant les patois .

Nous l’aborderons en trois points : les néologismes par paronymie et les emprunts lexicaux de type onomatopéique. Le poète passe ainsi de la lexie FESCI [fesi] à la lexie vessie [vesi] en jouant subtilement sur les oppositions de traits articulatoires sourd/sonore des phonèmes /f/ et /v/. En effet. voire des lexies nouchi (argot ivoirien). lui. C’est exactement selon le même procédé que le poète passe de la lexie idéologie à son paronyme idiot-logis. Cette déception d’attente se constate aussi dans la rupture entre les premières œuvres poétiques du poète Zadi Zaourou et la présente œuvre.Il ressort donc de cet extrait que la fausse querelle entre mots dits poétiques et mots non poétiques est sans intérêt majeur pour Hugo. notamment dans le livre I. Dans ces cas. DéMONcratise et Dé-mon-cratise (p. à une surcaractérisation. Ces mots nouveaux sont soit créés. des lexies relevant des niveaux soutenu et familier. Le contremarquage se manifeste. par des déceptions d’attente par rapport aux habitudes de la pratique poétique. On en arrive alors à un surmarquage. on parle de néologisme de forme. Dans cette œuvre poétique de Zadi Zaourou. C’est en usant d’un procédé similaire qu’il obtient encore les lexies démon-cratie (p. Analyse du signifiant L’analyse du signifiant ne manque pas d’intérêt dans cette œuvre poétique. une association estudiantine. Mais les néologismes peuvent être d’emploi ou de sens lorsque des mots qui existent déjà dans la langue sont employés avec des sens nouveaux. A quoi il faudra ajouter le phénomène de l’alternance codique qui fait s’entremêler. l’œuvre Les Quatrains du dégoût. on notera que le marquage est perceptible à travers la forte récurrence du lexique populaire. dérivation. 177) respectivement à partir des lexies démocratie pour la 251 . (p. A l’inverse. Le poète signale lui-même en note infrapaginale qu’il s’agit d’une perversion du terme idéologie. 98) La première lexie connaît non seulement une modification au niveau de ses phonèmes (é devient i) mais aussi une fragmentation qui fait du paronyme une lexie composée. 92). tient sa spécificité des emprunts lexicaux aux langues ivoiriennes. à l’intérieur d’un même texte. Dans l’œuvre de Zadi. composition ou emprunt. les deux types de néologisme coexistent.[2] Il exclut le plus souvent le niveau de langue populaire et accorde le primat au niveau soutenu. au langage de la rue et au néologisme. 1. soit obtenus par déformation. La création de néologisme se fait surtout au moyen de la paronymie.-1. Les premières œuvres[3] se signalent par un niveau de langue soutenu avec en plus un encodage symbolique très complexe qui a d’ailleurs valu à celles-ci une véritable publicité d’hermétisme[4] de la part d’un lectorat de niveau moyen. 1. Les néologismes par paronymie Les néologismes sont des mots nouvellement introduits dans la langue. dans le livre I notamment.ANALYSE STYLISTIQUE DU LEXIQUE POPULAIRE DANS LES QUATRAINS DU DEGOÛT Cette analyse sera menée autour des deux faces du signe linguistique : le signifiant et le signifié. Cette modification de la tranche acoustique s’accompagne aussi d’une modification du contenu car la lexie vessie obtenue ne désigne plus le réservoir musculo-membraneux dans lequel s’accumule l’urine mais ironiquement. le genre poétique a été souvent perçu comme le lieu de l’excellence dans le domaine du langage. Nous exploiterons tous ces faits langagiers à partir des grilles heuristiques de l’analyse lexicale. Cet horizon d’attente lié aux caractéristiques généralement reconnues au texte poétique se trouve déçu par l’interférence d’un niveau de langue inattendu. II.

2. traduire. l’usage du néologisme par paronymie repose sur la figure de l’ironie. 19). que la perversion de la racine lexicale (de demos en démon) pourrait être la juste traduction des travers de la pratique démocratique dans certains Etats africains.première et démocratise pour les deux autres. une emphase. Ces lexies sont. en effet. Bakhounine. l’analyse du signifié portera sur deux grands points : les niveaux de langue et les champs lexicaux dérivationnels. Mais la métaphore peut dépasser le seul cadre de la démarche physique et suggérer les disparitions et apparitions répétées d’un individu marqué par la duplicité. Mais l’usage de la lexie pied-bot dans le quatrain est le signe que cette onomatopée a un fondement métaphorique. A partir de leur contexte d’emploi. De façon générale. empruntées aux langues ivoiriennes. toutes deux construites à partir de la lexie pied-bot. laquelle devient alors démon. pour terminer. quant à elle. comme on peut s’en rendre compte dans ce vers : Vi ! vi ! viiivi ! Le sang qui gicle. est obtenue par perversion de la racine lexicale demos (peuple). les niveaux de langue obéissent à une hiérarchisation en trois niveaux allant du niveau familier au niveau soutenu en passant par le niveau 252 . 2-1. 198). ça les revigore : vi ! (p. Dans les deux autres lexies. Le pied-bot est. l’on peut retenir que l’analyse du signifiant met en évidence une grande variété de faits stylistique. Cette interjection est proférée à la suite ou avant une série de noms évoquant des révolutionnaires ou anarchistes : Kropotkine. à l’exception de plic ploc qui émane du français. Notons. en évoquant la barbarie et la violence. dans Les quatrains du dégoût. pour la plupart. La lexie démon-cratie. Et quand il ne crée pas de mots nouveaux. un pied difforme par rétraction de tendons et de ligaments. dans ce contexte. dues aux longueurs inégales des deux pieds. La démarche d’une personne ayant un pied-bot est ainsi faite de montées et descentes. Elle pourrait. 64). viivi (p.Analyse du signifié Dans notre étude. le dépit.Les niveaux de langue Traditionnellement. Guevara et Ben Laden. Le poète passe d’une lexie à son paronyme pour révéler la réalité que suggère celui-ci dans son esprit. la paronymie se double d’un procédé de mise en relief. La lexie Dé-mon-cratie subit. La lexie déMONcratise opère ainsi un marquage au niveau de la syllabe MON par l’usage impertinent de la majuscule. C’est d’ailleurs ce que confirment les deux premiers vers du quatrain précédent : Son corps était la réplique de son âme Pied-bot du corps et pied-bot de l’âme (p. le désaveu du poète par rapport au combat de ces prétendus révolutionnaires. Ces agitations féroces. Max Stirner. 63) En somme. Voline. plic ploc (p. elle. 19) L’interjection pouaaaah marque. l’on peut dire que vi et viivi reproduisent la forme sonore des agitations et balancements vifs des machettes. Cette fragmentation peut s’expliquer par une volonté de mise en relief. affectent cette onomatopée d’une affectivité dysphorique. portent essentiellement sur les onomatopées comme vi. Mais l’intérêt accordé au signifiant est loin d’occulter l’importance du signifié. un morcellement syllabique au niveau de la racine lexicale démon déjà déformée. Proudhon. C’est le signe que le discours qui a cours ici emprunte en grande partie à la langue orale certaines de ses composantes. Le nom Otto-beau-pied est donc une ironie doublée d’une paronymie. L’onomatopée plic ploc renvoie aux sons émis par les plongées et émergences répétées du nommé Otto-beau-pied (p. disions-nous. 64) et l’interjection pouaaaah (p. qui se présente désormais sous la forme d’une lexie composée. il en emprunte aux autres langues. laquelle rétraction est souvent associée à des malformations osseuses. Les emprunts lexicaux de type onomatopéique Les emprunts lexicaux.

. est une création des milieux déscolarisés des grands centres urbains (Abidjan en particulier) et s’affiche comme une volonté de combler les lacunes des usagers concernés par rapport au français comme langue d’échange. est donc évidente : il faut éviter la complaisance dans l’éducation des enfants. à l’intérieur de chaque niveau. 14). 16). Le lexique de l’argot ivoirien regroupe les lexies suivantes : Erreur de Gawa (p. Dans le quatrain qui porte ce titre. 2-1-1. Au nombre de ces lexies. libérer en zouglou (p. élevée. Cathérine Fromilhague et Anne Sancier-Château proposent la quadripartition suivante : populaire. les deux niveaux se distinguent très souvent. celui de la conversation.courant. la lexie Erreur qui relève du lexique français et Gawa qui est une pure invention ivoirienne. La dimension pragmatique du poème. une sous-catégorie : le niveau populaire. Le niveau familier présente. familier. braiser.[6] Le niveau populaire est donc un sociolecte. Il est donc le résultat d’un assemblage de lexies du français.[5] Pour leur part. Notre étude portant sur le lexique populaire. sublime. 14) La gravité de l’erreur relève ici de l’imprudence et même de la complaisance de l’adulte qui. le zouglou (p. La lexie Gawa. à ses origines. relâché. Il résulte. populaire marque une appartenance sociale et même géographique (. C’est le cas de la lexie Gawa dans le syntagme Erreur de Gawa et de zouglou dans la locution verbale libérer en zouglou. et donc de ce titre. familier. le poète fait allusion à une erreur fatale dans les relations adulteenfant : Dis et redis à l’enfant qu’il est beau très beau Dis-le-lui au lever du jour chaque jour Et pour sûr au coucher du jour un d’ces jours Tu le surprendras courtisant ta mère (p. quant à lui. 20). Cette tripartition semble regrouper.Le lexique de l’argot ivoirien (ou nouchi) Le nouchi est un sociolecte ivoirien des grandes agglomérations. malencontreusement. le baoulé. braise (p. 28). né de la rencontre du français en tant que langue en vigueur dans les échanges sociaux. S’il est vrai que le niveau familier ne se confond pas au nouchi. notamment le malinké. l’absence d’article dans ce 253 . Les différents points qui feront l’objet de notre analyse sont : le lexique de l’argot ivoirien ou nouchi. certaines sont des néologismes de forme ou néologismes lexicaux.. Bien que proches l’un de l’autre. il se combine plus aisément à ces sociolectes dans une situation d’énonciation donnée. bas-humble. parapluie atomique (p. Le syntagme Erreur de Gawa combine. non marqué et soutenu ou littéraire. c’est ainsi que Molinié procède à une stratification plus avancée de ces niveaux de langue donnant les niveaux suivants : populaire.) . éveille les sens libidinaux de l’enfant en croyant lui faire des éloges.. Par ailleurs. nous nous intéresserons en particulier au lexique nouchi (sociolecte ivoirien de type argotique) et au lexique familier. 152). des souscatégories .. moyenmédiocre. lui. familier renvoie à un type particulier de situation d’énonciation. C’est dire que le nouchi est un mixte de néologisme et de lexies de langues naturelles (le français et les langues ivoiriennes notamment).[5] Cette organisation considère le niveau courant comme un niveau non marqué (ou neutre). les emprunts lexicaux et le lexique familier. des langues nationales et de néologismes. qui signifie nigaud ou naïf. et des langues nationales. le bété. de l’effort des masses déscolarisées de s’approprier l’outil d’insertion sociale que représente le français. Ainsi. Elles sont le fait d’une pure création des milieux populaires ivoiriens.

braise (p. la locution verbale libérer en zouglou est le résultat de l’association du verbe libérer relevant du français et de la lexie zouglou. 91) et Bramôgô (p. maladroitement reprise. 20) et Papa (p. les adversaires syndicaux qui rôdent dans les cités.Les emprunts lexicaux L’une des caractéristiques majeures du langage populaire réside dans l’emprunt lexical. ces syntagmes révèlent des cas d’alternance codique. vulgarisée par les artistes du genre musical zouglou.syntagme est le signe d’un mode d’expression qui s’émancipe des contraintes de la langue française. caractérisé par une croissance et une indiscipline précoces. D’ailleurs. genre musical reposant sur très peu de recherche au niveau de l’orchestration musicale. signifie danser le zouglou[8]. S’inspirant du mode de cuisson des aliments à la braise. ne demeure pas moins plaisante et originale. le génie du poète aura consisté à donner un ancrage lexical au langage poétique. Les autres lexies sont des néologismes sémantiques. C’est 254 . 16). 28) Quoiqu’il en soit. ce nom désigne un curieux bébé vessiste. pour n’être pas noble. En effet. Les lexies braiser et braise sont créées au moyen d’une métaphore. La lexie Kokobliko. Trois lexies retiendront notre attention à ce niveau : Kokobliko (p. Patissankana est une interjection malinké qui marque l’étonnement. De la même façon. Patissankana (p. Au cours des deux guerres mondiales qui ont vu la participation des soldats africains. L’auteur indique bien en note de bas de page qu’il emprunte cette lexie au titre d’une émission humoristique de la télévision ivoirienne. Il s’agit des lexies braiser (p. un produit de labos (p. de reproduire l’atmosphère de cette émission dans laquelle le journaliste pose une question surprise à un passant quelconque. de la langue malinké.[7] Cette locution. La lexie Bramôgô signifie. symbole de l’intelligence discrète. issue de la langue bété et de plusieurs autres langues du centre-ouest de la Côte d’Ivoire. certains d’entre eux auraient entendu leurs chefs militaires s’exclamer en ces termes : La partie a été sanglante ! Cette exclamation. en ce qui la concerne. Il est peut-être étonnant de remarquer que cette locution argotique est le fait de la jeunesse estudiantine. Mais la crise socio-économique et politique n’a-t-elle pas eu d’impact fâcheux dans les milieux intellectuel ? En outre. désigne un insecte mythique. 2-1-2. C’est ce que confirme cet extrait : Dans les cités que gère la Vessie On braise de tout et même du prof (p. Les lexies Patissankana et Bramôgô émanent. aurait donné Patissankana. généralement un naïf. consistant précisément en l’introduction de nouveaux sens. 20) En somme. Il tente. Il aura réussi à défaire la poésie de son manteau élitiste pour la revêtir d’un vêtement populaire qui. attendant de lui une réponse hilarante. Elle pourrait être la déformation du français partie sanglante. camarade ou pôte. 35). n’est-ce pas en situation de crise qu’éclot la création artistique ? L’étude sociologique du nouchi devrait permettre de le comprendre. la violence qui s’était instaurée dans ce milieu avait amené les étudiants membres de ce syndicat à éliminer par holocauste. 118). elles. la surprise. La plupart des emprunts proviennent du malinké[10] mais il en existe qui sont issus d’autres langues ivoiriennes. cette locution est l’objet d’un traitement ironique dans la mesure où le poète fait du zouglou. 114). les étudiants ivoiriens membres de la FESCI[9] ont créé le néologisme braiser qui signifie pour eux ôter la vie à quelqu’un en le brûlant vif. considérée comme une élite dans le domaine intellectuel. création des milieux estudiantins de Côte d’Ivoire et découlant probablement d’une déformation de la lexie anglaise school. Dans le poème où il est évoqué. dans le poème qui porte ce titre.

19). l’agent de police et le jeune homme. D’ailleurs. a pour effet de dévaluer l’enseignant en même temps qu’elle met en évidence la dégradation des valeurs morales dans le milieu de référence. flic (p. labos.Les champs lexicaux dérivationnels Comme les niveaux de langue. on notera 255 . puis ciné. 178). une telle lexie proférée relève du niveau grossier. C’est précisément ce procédé qui a cours dans Les quatrains du dégoût avec lexies prof. notamment les champs lexicaux dérivationnels. De plus. 28) et clandos (p. Elle ne désigne plus une personne âgée mais marque plutôt un ton familier. 118 On notera surtout que le recours aux emprunts lexicaux a pour but et pour effet de restituer le sens intuitif des lexies avec toutes les émotions dont elles sont porteuses. Mais nous centrerons notre analyse sur les champs lexicaux dérivationnels qui sont construits à partir des dérivations propres et impropres.un terme généralement utilisé pour désigner un ami de bande il met l’accent sur l’extrême familiarité des relations entre les interlocuteurs. qui assimile le métaphorisé prof au métaphorisant pipi.Le lexique familier Le lexique familier est mis en évidence par les lexies mon vieux (p. des cas de dérivations propres. 2-2. pipi (p. elle subit une modification au niveau sémantique. la combinaison avec des lexies du français favorise le phénomène d’alternance codique d’un intérêt capital pour le stylisticien. Mais l’analyse du signifié prend aussi en compte les champs lexicaux. que celui-ci est un cocktail d’argot ivoirien. elle. Flic et gars désignent respectivement. Dans ce corpus limité. en ce qui concerne le lexique populaire. cinématographie devient cinéma. Mais dans ce contexte énonciatif relative à un dialogue entre un enseignant et son étudiant. elle est le fait d’une métaphore dévalorisante : Le Maître : Qu’est-ce qu’un prof ? L’Etudiant : Une goutte du pipi de ma vessie. Ces cas s’organisent en deux points : la dérivation régressive et la dérivation progressive. 22) et les gars (p. L’adjonction de l’adjectif possessif mon à cette lexie fait passer celle-ci de la classe des adjectifs à la classe des noms. 2-2-1. La dérivation régressive peut parfois évoluer jusqu’à la troncation comme lorsque la lexie vélocipède devient vélo. à partir d’une réduplication de la première syllabe du verbe familier pisser. Une oreille un doigt un nez. pour l’essentiel. criminos (p. Ainsi. 118). 19) La lexie pipi se construit. Retenons. Par ailleurs. C’est d’ailleurs ce qui explique le niveau très familier du poème : C’est nous les gars du pays (…) On s’en fout ! on s’en fout ! on s’en fout ! Hé ! p. d’emprunts aux langues ivoiriennes et de lexies familières. l’on peut passer du verbe crier à son dérivé régressif cri en supprimant le suffixe er marquant l’infinitif. La lexie vieux est le résultat d’un dérivation impropre. Cette métaphore. 23). les champs lexicaux relèvent des réseaux lexicaux. 21). Ils se scindent en outre en champs lexicaux dérivationnels et en champs lexicaux notionnels.La dérivation régressive La dérivation régressive s’obtient par suppression d’un ou des affixes pour donner une base lexicale. Notre corpus comporte. 2-1-3. ça se tranche mon vieux ! (p. dans le langage populaire. amphi (p. Elle relève du vocabulaire enfantin.

Le poète a su puiser dans le limon et le purin du langage pour bâtir une œuvre originale. et du signifié d’autre part. Retenons. On retiendra donc que l’étude des champs lexicaux dérivationnels révèle la grande liberté que le poète. Ces suffixes confèrent aux lexies obtenues le sens d’utilisateurs. Et l’on pourrait conclure avec Charles Baudelaire que les fleurs sont tirées du mal. C’est le cas des lexies machettier et cagoulier (p. quoique relégué au rang subalterne dans les études du langage. peut afficher des prétentions artistiques avérées. D’autre part.La dérivation progressive La dérivation progressive se construit par ajout d’un affixe à la base lexicale. Il a également su puiser une œuvre d’art au cœur du malaise. prend par rapport à la norme lexicale. l’analyse a eu pour objet les niveaux de langue.16) qui dérivent respectivement de machette et de cagoule. l’analyse stylistique du lexique populaire a mis en évidence le traitement spécifique du signifiant d’une part. les emprunts lexicaux de type onomatopéique et les cas de métaplasme. par exemple.[12] NOTES [1] Cela était surtout vrai pour le Nouchi à son origine. du dégoût.que les lexies amphi et criminos sont des dérivés régressifs respectifs de amphithéâtre et de criminologie. Conclusion Au total. ont révélé l’usage du niveau populaire – ordinairement jugé non littéraire – à des fins esthétiques. Les dernières syllabes s’effacent au profit des premières qui ne sont pourtant pas des bases lexicales autonomes. les champs lexicaux et le système connotatif.[11] Au niveau du signifié. labos et clandos résultent d’une opération de troncation. à ce niveau. Une telle altération a. elle se construit par ajout d’un affixe à une base lexicale relevant du français. La lexie amphi présente un cas bien particulier dans la mesure où la base lexicale théâtre disparaît au profit du préfixe amphi. D’une part. Au niveau du signifiant. elle résulte de la combinaison d’un néologisme comme base lexicale et d’un suffixe. et à travers lui le locuteur nouchi. Elle présente deux cas dans cette œuvre poétique. Ces cas d’apocopes traduisent à la fois le désir d’économie et celui de snobisme. Au niveau de la lexie criminos. Les lexies profs. elle-même résultat d’une déformation du sigle FESCI. C’est par ce procédé que le poète obtient vessistes. Cet usage réussi permet de déduire que la langue poétique ne repose pas uniquement sur le niveau soutenu. 20) en s’appuyant sur la racine vessie. que la dérivation régressive et la troncation se justifient par la loi du moindre effort car la tendance est plus à l’économie qu’à la quête de la terminologie savante. Les champs lexicaux et le système connotatif ont mis en évidence l’affectivité dysphorique du poète face à la barbarie qui a supplanté la quête du savoir dans les milieux estudiantins de Côte d’Ivoire. une valeur ironique et une visée satirique. preuve que le privilège n’est pas accordé à la rigueur normative. 2-2-2. eux. à la fois. Ces différents procédés consistent en une altération de la forme acoustique de la lexie. machettier désigne celui qui utilise ou manie la machette (à des fins destructrices) et cagoulier celui qui se revêt la tête d’une cagoule. 15) et vessinie (p. 256 . Cette importance accordée au signifiant est le signe d’une société qui privilégie les apparences et qui ne fonde le sens et la valeur des lexies que sur leur aspect sonore. Le niveau populaire. Les niveaux de langue. vessiniens ((p. Mais il faut reconnaître aujourd’hui que ce sociolecte a gagné des milieux intellectuels comme l’université où il sert de moyen de communication à certains étudiants. Ainsi. c’est plutôt le suffixe logie qui s’efface pour laisser place à la racine lexicale. elle s’est fondée sur les néologismes par paronymie.

este organizată în jurul a două componente ale semnului lingvistic : semnificantul şi semnificatul. [12] Nous faisons allusion à son célèbre recueil de poèmes Les fleurs du mal. [8] Le zouglou est un genre musical populaire créé par les étudiants de l’université de Cocody-Abidjan et décriant au départ. et même de Fer de lance (livre III). [7] Dans plusieurs langues ivoiriennes. Les Figures de style. Spre deosebire de trilogia denumită ‘Fer de lance’. care se inspiră din teoria stilistică a lui Georges Molinié. ‘nouchi’ (argou din Coasta de Fildeş). Analiza lexicului popular. [11] Un des nombreux groupes artistiques zouglou définit. Anne (2004). Lettres et Sciences humaines. Jacques et Auchlin. Par la suite. Introduction à l’analyse stylistique.[2] Nous faisons allusion à la poésie classique dont se plaignait à juste titre Victor Hugo. Paris : PUF Molinié. [10] Le malinké est une langue du nord de la Côte d’Ivoire. Les Quatrains du dégoût. Approches de la réception – Sémiostylistique et sociopoétique de Le Clézio. déformation probable de l’anglais school. Diversele creaţii lexicale se bazează în general pe paronimie. La Stylistique . 1975. Il s’agit du principal syndicat des élèves et étudiants de Côte d’Ivoire. les conditions difficiles d’étude en milieu universitaire. etc. neologisme. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES Bacry. Césarienne ou Fer de lance (livre II). (1992). Colin Moeschler. Introduction à la linguistique contemporaine. Paris : PUF Nyckees. Georges (1997). par exemple. Paris : PUF Molinié. Paris : Bélin Zadi. Eléments de stylistique française. La Sémantique. Zaourou Bottey (2008). Alain (1993). Abidjan : NEI REZUMAT ANALIZĂ STILISTICĂ A VOCABULARULUI POPULAR LES QUATRAINS DU DÉGOÛT DE BOTTEY ZADI ZAOUROU Publicarea compilaţiei Les Quatrains du dégoût reprezintă îndepărtarea lui Zadi Zaourou de propria creaţie poetică. Cette langue est aussi parlée au Mali. [3] Il s’agit de Fer de lance (livre I). Poetul renunţă la limba rafinată şi la complex ele codificări simbolice care l-au caracterizat până acum şi propune o scriere nouă la nivel uman. Antoine (2000). Paris : A. tu fais. au Burkina Faso et en Guinée. lexic popular. [9] Cet sigle signifie : Fédération Estudiantine et Scolaire de Côte d’Ivoire. 257 . Catherine et Sancier-Château. Tome XIX. p. 1984. Vocabularul popular devine o combinaţie mai mult sau mai puţin reuşită de unităţi lexicale franceze. l’adjectif stupéfait comme étant la contraction de la phrase : Si tu peux. Paris : A. argou ivorian şi de neologisme. 2002 [4] C’est en ces termes que l’auteur se plaint dans un article intitulé Qu’est-ce que le Didiga ? in Annales de l’Université d’Abidjan. 150 [5] Idem [6] Le nouchi n’est cependant pas seulement un phénomène lexical. Il prend aussi en compte les autres aspects du langage comme la syntaxe. Georges et Viala. Vincent (1998). Fascicule 1. Cuvinte-cheie: stilistica. patrick. Este interesantă în special datorită modului de folosire a vocabularului. Colin (2è édition) Molinié. de împrumuturi lexicale. ce genre musical s’est généralisé aux jeunes artistes non étudiants qui en ont usé pour poser les problèmes de la société ivoirienne et même de l’Afrique. la sémantique. Georges (2001). stilem. această scriere este o evocare puternică a vieţii reale : istoria recentă a Coastei de Fildeş. Paris : Bélin Fromilhague. 1985. şi deci a limbii populare. le mot école est traduit par souclou [suclu] ou soucrou [sucru]. ironie şi metaforă.

apropriat prin cuminecare. [3] Proiectul integrării europene. care se regăseşte în forma latină a verbului (communicare înseamnă „a face comun ceva. (…) Comunicarea e de date. coagulând şi controlând raporturile ‚orizontale’ dintre oameni. dualitate ce dă seama şi de ambivalenţa procesuală a fenomenului comunicării. Există o Declaraţie Universală a 258 .Nicoleta NEŞU Sapienza Università di Roma. cea de acţiune asupra altor oameni. a împărtăşi. paralela semnificativă cu dublul statut al cuvântului. în acelaşi timp. contribuie la naşterea unei culturi europene. la C-tin Noica în cuvântul cuminecare. între indivizi aparţinând unor culturi şi civilizaţii diferite. Prin natura sa. „Cuvântul acesta ‚cuminecare’. într-o mişcare ascensională către planurile superioare ale realităţii. întâlnirea dintre spaţii culturale diverse presupun o intensificare a contactelor directe. îl are şi pe acela de logos. comunicarea nu mai poate fi înţeleasă doar ca un simplu fenomen mecanic de transmitere de informaţie. a se împărtăşi întru ceva. cea de totalitate a creaţiilor artistice dar şi cea antropologică. pe care definiţiile uzuale i-l refuză. unde culturile îşi păstrează identitatea dar. în sensul lui originar. [1] Legat de acest aspect. de sumă a valorilor umane. Mihai Dinu [2] subliniază tocmai această dualitate a semnificaţiei cuvântului a comunica. care. prin termenul cultură înţelegând ambele definiţii. semnificaţii ce se regăsesc. Verb divin. în această ordine de idei. un timbru metafizic. cuminecarea e de subînţelesuri”. cel puţin pentru limba română. pe lângă înţelesul comun. Articolul 128 al Tratatului Uniunii Europene prevede dezvoltarea culturii şi limbilor statelor membre. fenomenul globalizării. sau. între demers şi discurs. mai general. a pune împreună. la niveluri diferite. Europa oferă astăzi un model cultural nou. din păcate. comunicarea a reprezentat întotdeauna un fapt social şi politic major. moştenirea culturală comună. cărora li se adaugă aproximativ alte 60 de limbi regionale şi limbi ale comunităţilor de emigranţi. Aşezată sub semnul cruciform al acestei duble orientări. concomitentă cu apariţia limbii. prin diverse mijloace. parte integrantă a vieţii şi ordinii sociale. Omul societăţii moderne „este prins între polul cuvântului şi cel al gestului. de semnale sau chiar de semnificaţii şi înţelesuri. adică spre semnificare”. creatoare de relaţii intersubiective. Mutaţia ontologică ce a dus la apariţia omului. sacră şi profană: „Comunicarea stă la baza organizării sociale. nu este numai al limbii noastre. Comisia Europeană promovează o politică privind multilingvismul pentru a consolida unul dintre motto-urile Uniunii: „unitate în diversitate”. fondatoare ale societăţii. varietatea înseamnă bogăţie şi nu opoziţie. ci trebuie să-i reatribuim semnificaţia antropologică.” Ca urmare. Peisajul lingvistic al Uniunii Europene cuprinde 23 de limbi oficiale. comunicarea dobândeşte o rezonanţă mai adâncă. Nu poate trece neobservată. are o semnificaţie profundă. a uni”). Respectarea diversităţii culturale şi lingvistice este legiferată printr-o serie de acte şi documente specifice. evidenţiind dubla sa dimensiune. dar angajează totodată şi aspiraţiile lor ‚verticale’. de a se împărtăşi de la. mult amplificat. a deplasat tot ce este omul spre cuvânt. Vine din latinescul communicare şi prin latina ecleziastică a căpătat în toate limbile romanice acelaşi sens. situat în sfera semantică a comunicării. Italia PROBLEME DE TERMINOLOGIE ÎN ACTUL TRADUCERII Verbul a comunica. purtător de atâtea afirmări. concomitent cu respectarea diversităţii lor naţionale şi accentuând.

o interpretare. limba şi cultura sunt inseparabile . Nu există. deci. spune el. într-un mod cât mai apropiat posibil. o activitate secundară. este contenido non puede ser idiomático. pe modelul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948. cultura europeană se află în faţa necesităţii urgente de a găsi o limbă vehiculară care să-i sudeze fracturile lingvistice. care înfruntă drama fragmentării limbilor şi se porneşte a reflecta asupra propriului destin de civilizaţie multilingvă. acelaşi Eco considera că „la capătul îndelungatei sale căutări. că omul este condiţionat de şi prin limbaj schimbă. în lucrările de specialitate. avem la îndemână ceea ce lingvistica integrală numeşte „vorbire la puterea a doua”. puesto que los contenidos de las lenguas (o „idiomas”) son distintos.o supraidiomatico”. sino sólo inter. apoi. în actul traducerii. mientras que el contenido traducido debe ser el mismo. ca „un hablar por medio de otra lengua y con un contenido ya dado”. Actul traducerii devine. [6] În general.” [4] Dar. adică traducerea. există o dată în calendar care reprezintă Ziua Internaţională a Limbii Materne. fără a se ţine cont de substratul creator pe care aceasta îl presupune şi în afara căruia nu se poate vorbi despre traducere în adevăratul sens al cuvântului. modul în care se trăieşte în diferitele societăţi reprezintă moduri distincte şi nicidecum acelaşi mod care poartă „etichete diferite”. Coşeriu subliniind faptul că. [8] Pornind de la teoriile lui Sapire sau Benveniste în ceea ce priveşte influenţa sau rolul limbajului în diferitele tipuri de manifestări ale culturii umane. procesul traducerii şi problemele pe care acesta le ridică au fost recunoscute ca făcând parte din sfera mai largă a proceselor de ordin semiotic din momentul în care s-a conştientizat faptul că traducerea nu înseamnă o simplă transpunere a unui semnificat dintro limbă în alta. iar o dată cu reacţia. în mod radical. actul traducerii a fost considerat ca o activitate de gradul doi. uneori chiar mecanică. specială a vorbirii. la nivelul structurilor semnificatului. [7] Astfel. conţinutul unui text ce aparţinea unei anumite limbi era redat într-o altă limbă. Schimbarea radicală de perspectivă vine. 259 . cu cea a Cercului lingvistic de la Praga şi a celora care le-au urmat principiile. transfer etc. [5] Şi. se vorbeşte despre procese de substituţie. Aceasta vine definită ca o formă particulară. o interrelaţionare a conţinutului semantic cu cel al expresiei la nivelul celor două limbi. Lotman afirmă că. Ahora bien. s-a propus crearea unui Consiliu al limbilor şi a unei Comisii mondiale a drepturilor lingvistice etc. în funcţionarea lor istorică reală. astăzi chiar mai mult decât în trecut”. la izbucnirea acestora începe cultura critică a Europei. treptat. Celebra teză a lui Sapir conform căreia limba reprezintă un „ghid al realităţii sociale” şi.nu este posibilă existenţa unei limbi (în accepţia completă a termenului) care să nu fie imersă într-un context cultural. odată cu activitatea teoretică desfăşurată de Cercul formalist rus şi. până la recuperarea unei limbi adamice pierdute sau a unei limbi perfecte încă negăsite. de multe ori alarmată. două limbi suficient de asemănătoare ca să poate fi considerate ca reprezentând aceeaşi realitate socială. Ceea ce se înţelegea prin traducere – în sens „tradiţional” era un proces de mediere în urma căruia. Toate acestea legiferează ceea ce Umberto Eco afirma: „Europa începe o dată cu naşterea limbilor sale populare. pe la jumătatea secolului trecut. „se trata de expresar un mismo contenido textual (de texto) en lenguas diferentes.Drepturilor Lingvistice (semnată la Barcelona. ci implică trecerea dintr-o realitate socio-culturală în alta. în 1999). datele problemei.

într-un sistem cultural. la nivelul raportului de desemnare (relaţia cuvintelor cu conceptele pe care le desemnează). În acest raport limbă . astfel. Dar este la fel de adevărat că tot Humboldt „renunţă la proiecţia himerică a unei limbi iniţiale (perfecte) şi priveşte ca pe un dat necesar diversitatea limbilor şi a popoarelor. astfel. limba/limbajul poate fi conceput ca un fenomen în sine şi de sine stătător – însă. apare. împreună cu care formează o totalitate complexă. la concluzia că întreaga artă poetică este. Oricât am vrea. nu le putem gândi niciodată îndeajuns de identice!”. manifestarea exterioară a spiritului popoarelor. orice încercare de imaginare a unei limbi universale. în sensul că identifică aceste universalii în limbile particulare. limba lor este spiritul lor. funcţionează ca sisteme modelizatoare secundare. ele se deosebesc şi prin aspectul lor material. într-un fel. printr-o organizare specifică a conţinutului lor lexical şi gramatical şi. Între celebrele sale studii de lingvistică generală. 2005/2008. dar şi că fiecare om deţine o limbă proprie”. încât se poate spune cu egală îndreptăţire şi că întreaga specie umană deţine o singură limbă. sub o formă sau alta. Acest lucru se întâmplă. chiar dacă mesajele dintr-o limbă pot fi utilizate ca interpretări adecvate ale unor unităţi de cod dintr-o altă limbă. faptul că nu se poate vorbi despre o echivalenţă completă obţinută prin intermediul traducerii. la caracterul universal al expresiei (identitatea aparatului fonator la toţi oamenii). de reflectare a aceleiaşi realităţi prin conţinuturi-semnificaţii ale unor limbi diferite. există o problemă comună celor trei tipuri identificate. [9]. el este incorporat într-un sistem mult mai general. în funcţionarea sa reală. [11]. consideră Jakobson. în primul rând. 260 . Din acest moment. în general. în general. în ceea ce priveşte planul conţinutului. traducerea interlingvistică sau traducerea propriu-zisă – care constă în interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul semnelor lingvistice aparţinând altei limbi şi. traducerea nu mai reprezintă un simplu fenomen lingvistic. În opinia sa. pe care actul traducerii trebuie să o înfrunte. în timp ce literatura şi arta. ci devine un amplu proces de mediere între două sau mai multe realităţi culturale. abia apoi. El distinge trei tipuri distincte de traducere: traducerea endolingvistică sau reformularea – care constă în interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul altor semne lingvistice aparţinând aceleiaşi limbi. limbajul funcţionează ca sistem modelizator primar. Faptul fusese deja remarcat de însuşi Humboldt în momentul în care afirmă că. 16). tocmai pentru că fiecare element conţine în sine o serie de asocieri şi de conotaţii care nu pot fi transferate. [10] Este adevărat că filosoful german relaţionează specificitatea limbilor la câteva constante universale ale limbajului. la mai toţi cei care s-au ocupat. Roman Jakobson include şi problematica aspectelor lingvistice pe care actul traducerii o presupune.aşa cum nu este posibilă o cultură care să nu aibă în centrul său o structură proprie de tipul limbii naturale. limbile se deosebesc. direct sau indirect. „Limba este. Această dificultate teoretică. El ajunge. precum şi la simbolismul fonetic (evocarea unor însuşiri ale obiectelor prin intermediul calităţilor intrinseci ale sunetelor) (Munteanu. afirmând că „atât de admirabilă este în limbă individualizarea în interiorul concordanţei universale. traducerea intersemiotică sau transmutarea – care presupune interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul sistemelor de semne non-lingvistice. pusă în relaţie directă cu producerea forţei spirituale a omului” [12] şi refuză. iar spiritul lor este limba lor. şi anume. Ca o abstractizare. de problema traducerii.cultură. în sfrâşit. spune Lotman. logice şi raţionale. în mod categoric.

este posibilă şi „transpunerea semiotică” de la un sistem de semne la altul – de la arta limbajului la muzică. Cum alege. care trebuie să aibă la bază o bună cunoaştere a naturii limbajului şi care trebuie să ţină cont de faptul că limba nu poate fi niciodată separată de contextul cultural care o produce. la prima vedere. este posibilă doar „transpunerea creatoare”. de altfel. parcurge următoarele faze: de la materialul lingvistic al textului de pornire se ajunge la textul din limba în care se traduce. ca formule de salut. [14] Examinarea detaliată a acestora îl fac pe cercetător să afirme că traducerea este. în termeni de „întâlnire” sau „rămas bun”. „A traduce sensuri înseamnă a traduce semnificaţia totală a unui mesaj atât în ceea ce priveşte conţinutul lexical sau propoziţional. la întîlnire. se pot întâlni. abordarea sociosemiotică în care „accentul cade pe semnificaţia acelor semne care trasnmit mesajul către receptori. în acest caz. ciao reprezintă o formulă de salut strâns legată de un anumit tip de raport interpersonal care nu este dependentă. traducătorul forma corectă? Aici. nu par a pune niciun fel de problemă. Plecând de la convingerea că „limbile diferă nu atât în ceea ce priveşte realităţile pe care le indică. limba sursă şi limba receptoare”. în care „accentul cade pe compararea textului sursă cu cel ţintă”.din punct de vedere tehnic. Nida vorbeşte despre patru perspective valabile în ceea ce priveşte studiul traducerii. urmează apoi transferul. încă din anul 1969. când trebuie tradus în franceză. În limba italiană. în limba engleză. transfer şi restructurare. spre exemplu. autoarea reia schema propusă de Nida şi face următoarea echivalenţă: procesului de analiză îi corespunde identificarea faptului ca ciao reprezintă. în anumite împrejurări”. franceza şi germana dispun. se întâlnesc şi în italiana). [13] Sociolingvistul şi antropologul E. cât prin modul în care se referă la obiecte şi experienţe” şi că „pe lângă capacităţile lor lexicale de a vorbi despre întreaga complexitate a experienţei umane toate limbile posedă anumite modalitaţi care amplifică atractivitatea unui discurs” [15] sociolingvistul este de părere că traducerea este posibilă şi că ea se realizează la nivelul sensurilor. în timp ce procesului de restructurare din schema 261 . intraductibilă. aşa după cum bine se ştie. De asemenea. pe baza acestei scheme. cât şi semnificaţia sa retorică”. de un lexic specializat – ceea ce face ca traducerea de tip „dicţionar” să nu fie potrivită în acest caz. [18] Autoarea subliniază că aceste dificultăţi de traducere vin din faptul că italiana nu face distincţia între formulele de salut din momentul întâlnirii şi cele din momentul despărţirii. Susan Bassnett-McGuire. trecând prin procesele de analiză. însă. o abordare lingvistică care „se axează în principal pe comparaţia dintre cele două limbi. în limba de pornire. la cinematografie sau la pictură. perspective complementare. şi expresii idiomatice sub forma unor întrebări retorice (care. abordarea comunicativă care „îşi concentrează în special atenţia asupra actului comunicativ original din limba sursă şi comunicarea ce îi corespunde în limba receptoare”. operând un adevărat proces de decodificare şi recodificare. de cultura pe care ea însăşi o reflectă. ca şi în franceză sau germană. o „tehnologie creatoare”. la dans. [16] Ca urmare. de fapt. traducătorul trebuie să se folosească de criterii care depăşesc sfera pur lingvistică. Este vorba despre o perspectivă filologică. cuvântul din limba italiană ciao. scoate în evidenţă dificultăţile traducerii unor termeni care. în timp ce engleza. în interiorul unei anumite limbi – de la o formă poetică la alta – sau între limbi diverse. amicală. germană şi engleză. Modelul propus de Nida. în acest sens. aşa cum este în celelalte limbi menţionate. de situaţia specifică de comunicare. o formulă de salut. [17] Interesant este modul în care. cum este. Mai mult.

cu precizarea că este vorba despre o semasiologie şi o onomasiologie de tip textual şi nu la nivelul limbilor idiomatice. N.prin intermediul semnificatelor limbii textului original . ca text. în două etape: prima constă în ”găsirea” . iar finalitatea acestei activităţi este reprezentată de încercarea de a reproduce. adică de stabilire a unei corespondenţe între texte aparţinând la două limbi diferite. un text.ns. procesul de alegere dintre formele de salut disponibile în limba în care se traduce. iar problema traducătorului este. ca structură – în schimb. la de decir lo mismo – como significación de habla – por medio de sgnificados en principio diferentes”. Ca urmare. în a doua etapă. o sea.N. Formula mi dispiace din limba italiană se traduce. să se identifice semnificatele din limba ţintă prin care să se „designeze” starea de lucruri descrisă în textul original şi să se construiască un sens al textului-oglindă similar celui original. Şi asta pentru că se traduce. de fapt. [19] Parcursul actului propriu-zis al traducerii se structurează. traducerea este o activitate de creare a unui text-oglindă a unui alt text. etapă pe care Coşeriu o numeşte „onomasiologică”. aceeaşi designaţie şi acelaşi sens cu ajutorul semnificatelor dintr-o altă limbă. în timp ce traducerea devine o problemă de lingvistică a textului. în sensul că nu este dată de suma valorii elementelor care o compun). întotdeauna. adică un sens.). Acest proces îl transformă. a căror valoare semantică globală nu coincide. ceea ce se traduce nu sunt semnificatele limbilor. „designar los mismos estados de cosas por medio de otra lengua. si nu una de gramatică sau de lexicologie a limbilor respective. ele devin complet traductibile dacă le considerăm ca microtexte-purtătoare de sens. urmând ca. de hermeneutică a sensului. astfel. într-un creator de text/sens. construcţia sensului textului prim – etapă numită de Coşeriu „semasiologică”.propusa de Nida îi corespunde. Rezultă următoarea schemă: LINGUA DI PARTENZA CIAO LINGUA DI ARRIVO HELLO SALUTO AMICHEVOLE MOMENTO DI INCONTRO SCELTA FRA LE FORME DI SALUTO DISPONIBILI TRANSFER În termenii linvisticii integrale.a designatelor si apoi. automat. cât mai fidel. prin 262 . situaţie ce obligă traducătorul să preia şi să urmeze procedeele şi strategiile creaţiei de sens utilizate de creatorul textului original (sublin. o problemă de lingvistică a textului. în opinia autoarei. ci sensul textelor. Unul dintre exemplele practice pe care Coşeriu îl utilizează pentru a susţine această idee este cel al expresiilor idiomatice (considerate de mulţi ca intraductibile.

cu cel al transpoziţiei. to dislike (engl.ea nu reprezintă. „la técnica del establecimiento de correspondencias” [20]. limba engleză poate exprima toate aceste determinări însă. Şi aici Coşeriu preia. spaniolă sau italiană desemnează cu acelaşi cuvânt bunică. în germană. Conform Genezei. Dumnezeu. se descrie. în realitatea extralingvistică reprezintă două realităţi diferite. atâta timp cât găsirea designaţiilor echivalente în limba în care se traduce presupune o serie de procedee care poate merge până la explicarea propriu-zisă. din punctul de vedere al acestor limbi.). în timp ce trecutul verbului indică şi genul subiectului. ea nu este analizabilă. „tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte”. pentru exemplificare. din moment ce verbului italian dispiacere îi corespund verbele a displăcea (rom. ori le exprimă parţial şi cu instrumente diverse. [22] Ca urmare. Ea devine. va trebui să i se dea următoarele lămuriri: acţiunea este terminată sau nu. „nu are importanţă faptul că anumite ´semnificate´ sunt gândite sau se cunosc datorită cunoaşterii lucrurilor desemnate: ceea ce contează este dacă limba face sau nu distincţia şi dacă în fiecare caz există sau nu limite semantice date de limba înseşi”. în timp ce în limba rusă sunt obligatorii. însă. cât şi lingvistic. în engleză. [21] Toate acestea se datorează faptului că limbile se diferenţiază între ele prin aşa-numitele elemente diferenţiale. un exemplu oferit de Jakobson: unui vorbitor nativ de limbă rusă. expresie idiomatică în momentul traducerii ei în limbile română. o stare de perfecţiune primordială a omenirii. I dislike it (engl. în sensul că un element poate fi diferenţial într-o limbă şi în alta nu. engleză sau germană deoarece. Cu alte cuvinte. are verbe care exprimă o acţiune terminată (perfective) sau neterminată (imperfective). astfel. în totalitate. ea s-ar traduce prin Îmi displace (rom. ci reprezintă o simplă întrebuinţare a verbului dispiacere. căruia i se transmite un text în limba engleză de tipul I wrote to my friend. spre exemplu) şi pe care rusa ori nu le exprimă deloc. însă. atâta timp cât ea poate fi analizată.). De aceea. definit de Coşeriu drept tehnică de stabilire a corespondenţelor. Me desagrada (span. limba rusă. Desigur că. explicită. Lo siento. se face distincţia între feminin-masculin în cazul substantivelor. Rezultă deci că acest proces de echivalare nu se confundă.). dacă traducerea s-ar face la nivelul limbii. dacă limba română. spre deosebire de engleză. abuela. apelând şi la categoria contextelor. atunci când nu se găseşte un termen echivalent. pentru că limba suedeză le numeşte în mod diferit. un paradis terestru caracterizat printr-o umanitate unită.). În limba de origine . în spaniolă. există alte distincţii pe care engleza este obligată să le opereze (articolul. I am sorry. însă. limba engleză nu cere aceste explicitări. din punct de vedere teoretic. acele trăsături distinctive pe care o limbă le utilizează şi care nu coincid. spaniolă. existând două cuvinte distincte pentru cele două realităţi extralingvistice distincte. atât din punct de vedere politic. Pe de altă parte. desagradar (span. ele nu trebuie exprimate. ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă. şi iacă de ce s-au apucat. Es tut mir leid.Îmi pare rău. în română. prin friend se înţelege o persoană de sex feminin sau masculin şi dacă subiectul este feminin sau masculin şi aceasta pentru că. şi la nivelul expresiei. o expresie idiomatică.). nonna. în cazul traducerii. acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Ca urmare.italiană . bunica maternă şi cea paternă.).) şi missfällen (germ. traducătorul va trebui să cunoască şi să ţină cont de această distincţie. după Potop. Haidem! Să Ne pogorâm şi să le 263 . i-a izgonit pe oameni din acest loc paradisiac şi i-a condamnat la confruntarea cu pluralitatea culturilor şi a limbilor. „Şi Domnul a zis: Iată. şi nu la acela al sensului textual. traducerea acestui cuvânt în limba suedeză necesită această diferenţiere. chiar dacă.) şi Es missfält (germ. pentru a le pedepsi trufia.

p. Feltrinelli. Brill. Mouton. 1997. Ed. mai ales sub aspectul pozitiv al ciocnirii în sensul de interferenţă a culturilor. în ciuda tuturor problemelor pe care le ridică. The Linguist and the English Language. Ed. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. E. W.. 33 [16] idem. 1970. A. 222 – 223 [7] Pentru detalii a se vedea Catford. sau să conceapă o lingua universalis. 1977.încurcăm acolo limba. von. R. în mod pozitiv. p. 31 – 33 [19] Coşeriu. 2008. O introducere postmodernă în semiologie şi hermeneutică. trebuie vazută.Teoria e prattica. 1970 sau Quirk. linguaggio. 484 [18] Bassnett McGuire. A Linguistic Theory of Translation. Bompiani.. Ed. pp. E. London.... Ed. Chişinău. Bompiani. 2000. 37 – 53 [15] idem. 1977. 184-185. 1969. diversitatea lingvistică şi cea culturală ce derivă din ea poate reprezenta un avantaj. Ed. pp. Madrid. M. p. NOTE: [1] Noica. Cluj-Napoca.C. ClujNapoca: Dacia 264 . Dacia. Ştiinţifică. Susan (1993). Saggi di linguistica generale. p. Milano. omenirea s-a străduit să recupereze acea armonie lingvistică primordială. dar si pp. despre care vorbea şi S. Milano: Bompiani Codoban. Ed.) The Nature of Translation. p. J. E. Părerile specialiştilor sunt împărţite – nu se poate vorbi despre confusio linguarum ca despre ceva exclusiv negativ. Ed. Bucureşti. ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora. pp. 80 [11] idem. The Theory and Practice of Translation. În căutarea limbii perfecte. Cunoaşterea şi înţelegerea culturii în care te găseşti la un moment dat înseamnă accesul spre înţelegerea perspectivei pe care limba respectivă o propune asupra lumii. Huntington. Humanitas. E. înseamnă accesul spre ceilalti.. 21 [5] idem. 274 [6] Coşeriu. Repere fundamentale. Aurel (2001). Estudios de teoría y metodologia lingüística. Madrid. pp. 17 [2] Dinu. 1974 [8] Sapir. 2002. 2004. 68-69 [22] idem. iar traducerea. S.. London. Arc. E. U. 1965 sau Holmes. p.. Rostirea filosofică românească. Şi Domnul i-a împrăştiat deacolo pe toată faţa pământului. 6-8) Din acest moment şi până în zilele noastre. XI. Iaşi. Ch. Taber. Semn şi interpretare.. p. “Humboldt şi humboldtianismul”. B. 34 [17] Nida. J. (ed. Ştiinţifică. “Ciocnirea civilizaţiilor”. Bucureşti. Estudios de teoría y metodologia lingüística. Iaşi.. J.. personalità. 2008.. 87 [12] Munteanu. pp.. 242-244. 235 [21] Pentru detalii vezi Coşeriu. Torino. să recupereze limba adamică. 2008. Institutul European. E. E. 2001. 15 – 16 [3] Codoban.. 1993. 8-9 [4] Eco. 208 [20] idem. Humanitas. introducere la Humboldt. Tipologia della cultura. El hombre y su lenguaje. 1972. La traduzione – teoria e prattica. Einaudi. Bucureşti. pp. înseamnă primul pas spre stabilirea unui raport valid. Milano. p. p. p. O introducere postmodernă în semiologie şi hermeneutică.. Oxford University Press. Traducerea sensurilor. C-tin. 56 – 64 [14] Nida. pp.J. Comunicarea. R. p. 185 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE: Bassnet-McGuire. Ed. El hombre y su lenguaje. credem noi. nu face decât să contribuie. perfectă în sine. p. Bologna.42 [10] Humboldt. Polirom. Uspenskij. La traduzione. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. Lecţii de lingvistică generală. 58 [9] Lotman. Haga.. Leiden. Bucureşti. 16 [13] Jakobson.” (Geneza. 1985.. p. pe modelul limbii perfecte. 2001. Semn şi interpretare.. p. Edward Arnold. Cultura. la acest punerea în act a acestuideziderat. E.

Chişinău. Institutul European Nida. Le phénomène de la traduction a été catégorisé de plusieurs manières. 5. Mihai (1997). Milano: Feltrinelli Lotman. Juri. Bucureşti: Humanitas Jakobson. în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. 2008. Eugen (2008). En général. Eugen (1996). Iaşi: E. la théorie linguistique intégraliste de E. Brill RÉSUMÉ PROBLEMES DE TERMINOLOGIE DANS L’ACTE DE LA TRADUCTION Cet article est une analyse du procès de traduction comme un procès complet de médiation entre deux ou plusieurs cultures car ce procès n’est pas un simple transfert de mots d’ une langue dans une autre. The Theory and Practice of Translation. Saggi di linguistica generale. Ştiinţifică Eco.intraliguale et intersémiotique de Roman Jakobson ou de la métaphrase. Tipologia della cultura. nous pouvons avoir une traduction littérale mot-à-mot ou une traduction sémantique fidèle. MOTS. „Limbaj şi politică”. Bologna: Bompiani Munteanu. p. Eugen (1994). Madrid Coşeriu. nr. În căutarea limbii perfecte. paraphrase et imitation de Dryden ou encore de la traduction littérale. linguistique intégraliste.. Comunicarea. “Humboldt şi humboldtianismul”. Coseriu.J. 10 – 29 Coşeriu. Iaşi Coşeriu. Bucureşti: Ed. Eugene. Prelegeri şi conferinţe. Introducere în lingvistică. Taber Charles (1969). Bucureşti: Humanitas Nida. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. Estudios de teoría y metodologia lingüística. On peut parler aussi de la traduction interlinguale. Arc Dinu. Wilhelm von (2008).CLÉS: traduction. sémiotique. nous pouvons aussi parler d’une adaptation ou traduction libre ou idiomatique. Chişinău: Ed. Umberto (2002). Repere fundamentale. Eugen (2000). introducere la Humboldt.Coseriu. Roman (1985). Lecţii de lingvistică generală. libre et fidèle de George Steiner. théorie. Boris (2001). supliment al Anuarului de lingvistică şi istorie literară.et. Iaşi: Polirom Munteanu. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. Iaşi: Polirom Humboldt. 265 . Eugenio (1977). Eugen (2005). Uspenskij. Eugene (2004). Leiden: E. El hombre y su lenguaje. Notre recherche a comme point de départ la théorie sémiotique de la culture –Lotman. Traducerea sensurilor. culture. en même temps.

. la valeur symbolique des couleurs intervient très fréquemment dans les œuvres d’art. etc. rom. À tous ses symboles on peut ajouter celui de l’écologie. pl. la couleur est une participation de la lumière créée et incréée. comme si le printemps de la terre devait inexorablement disparaître sous un cauchemardesque paysage de béton et d’acier. cosmologique. cependant. par exemple. d’un symbolisme d’ordre biologique et éthique. mais à tous les niveaux de l’être et de la connaissance. » 1 On parle du symbolisme cosmique des couleurs chez différents peuples – les couleurs interviennent comme des divinités dans plusieurs cosmogonies –. par exemple. Comme la plupart des couleurs.. Les couleurs ont toujours représenté un domaine riche du point de vue de leur symbolisme dans diverses époques et civilisations. cela renvoie simplement aux dieux antiques de la végétation. psychologique. Dans la symbolique populaire le vert est la couleur de l’espoir et les rêves où il apparaît sont interprétés en Chine et dans d’autres pays d’une façon très positive :« Là où il pousse le vert. Les interprétations peuvent varier et le rouge. Couleur de la nature et des eaux lustrales. la croissance positive. Le vert et ses symboles. à la signification positive. Notre époque célèbre le vert. APPLICATION AU LANGAGE MEDIATIQUE ROUMAIN CONTEMPORAIN Le symbolisme des couleurs. les couleurs restent. recevoir diverses significations selon les aires culturelles . Le Vert . il symbolise l’espérance. le vert résulte de leur interférence chromatique. verdure. Dans le 266 . la couleur est un symbole également religieux. »3 Le nom de couleur vert (verde. toujours et partout des supports de la pensée symbolique. Quand le Diable apparaît sous les traits de l’« être vert ».symbole de l’écologie. Le symbolisme de la couleur peut prendre aussi une valeur éminemment religieuse. le sentiment du printemps (Aeppli). symbole de la « nature naturiste ».Iuliana POP Universitatea din Braşov LE VERT – SYMBOLE DE L’ECOLOGIE. le vert est doué d’un pouvoir de régénération. Entre le bleu et le jaune. cela signifie tout simplement la nature. En Afrique noire. non seulement géographique. «Le premier caractère du symbolisme des couleurs est son universalité.: arbustes (arbres) verts. Dans la tradition chrétienne. qui préparent les médicaments. au « vert vif » à la signification négative. Il est le symbole de la régénération spirituelle. -ium (-iorum): n. depuis que la civilisation industrielle menace cette nature de mort. »2 Couleur des bourgeons printaniers signalant la fin de l’hiver. mystique. car il capte l’énergie solaire et la transforme en énergie vitale. le vert possède en symbolique divers aspects qui vont du « vert mousse » profond. chez les Égyptiens. matérielles et spirituelles. jardin. chargé de sens et de puissance. « Le vert des mouvements écologistes ajoute ainsi au symbolisme premier de cette couleur une nuance nostalgique. avec une véhémence particulière. Le drapeau de l’Islam est vert et cette couleur est pour le musulman l’emblème du Salut et le symbole de toutes les plus hautes richesses.) vient du nom latin viridis qui signifiait au pluriel : « VIRIDIA. Aujourd’hui le vert est resté la couleur des apothicaires. bosquet »4. Verte était au Moyen Âge la toge des médecins – parce qu’ils utilisaient les simples.

» 267 . L’analyse des textes qui appartiennent au langage médiatique roumain contemporain (et que nous avons traduits en français) révèle un grand nombre d’occurrences du mot « vert ». on va s’arrêter à celle qui identifie le vert à l’écologie.dictionnaire Littré. De la multitude de significations du mot vert. Le vert . la définition donnée au mot vert est : « qui est de la couleur de l’herbe et des feuilles des arbres »5. d’une certaine manière aussi. pour bien montrer qu’il mobilise en quelque sorte la totalité du psychisme. pas de sens particulier et « sa première propriété est de renvoyer à quelque chose d’autre qu’elle même. Pour le prouver. qui se dévoile dans le contexte. Claude Lévi-Strauss l’a parfaitement montré dans Le Cru et le cuit : « Nous procédons presque toujours à l’aide des métonymies implicites. »8 Si l’on tient compte de la différence que Jean Chevalier & Alain Gheerbrant font entre l’emblème (qui n’est qu’une figure visible adoptée conventionnellement pour représenter une idée. il relève de l’interprétation et celle-ci d’une certaine prédisposition. qui est plus important qu’elle »6. Le fait que le mouvement écologique ait pris le vert pour symbole a eu comme conséquence dans le plan linguistique des constructions nouvelles et suggestives. mais non le sens de deux mots reliés”. et cela notamment dans le discours médiatique roumain. comme si le vert était inséparable de la nature.symbole de l’écologie en Roumanie. une seconde unis à d’autres. parce que ces mouvements sont les porteurs des nouvelles valeurs qui protègent l’environnement. rattachées à la végétation. on peut dire que le vert du mouvement écologique n’est pas un emblème. tout en voilant . Et Cicéron. Il est chargé d’affectivité et de dynamisme. si la couleur constitue une qualité inhérente à la substance des choses. Il joue sur des structures mentales. tel noir de la calcination de l’ivoire qui fut sa cause. on pourrait ajouter. comme si tel jaune était inséparable de la perception visuelle de la paille ou du citron. d’une certaine manière. mais un symbole. Car. Jean Chevalier affirme que le symbole est « beaucoup plus qu’un simple signe » :« Il porte au-delà de la signification. de la nature verte – et « Les verts » – parti politique écologiste qui se consacre principalement à la défense de l'environnement. ce qui confirme les aphorismes cités par Tzvetan Todorov dans son livre Symbolisme et interprétation : « Alexander Pope écrivait : „J’admets qu’un lexicographe pourrait peut-être connaître le sens du mot en lui-même. Ce mot se définit par les éléments de la nature et l’association qu’on fait entre le vert et la nature est inhérente. bien longtemps avant lui „Les mots ont une première valeur pris isolément. elle n’a pas vraiment de contenu propre. tel brun d’une terre broyée. qui est chargé d’affectivité et de dynamisme). tout en défaisant. La description de la couleur se fait plus ou moins par une relation métonymique avec un objet naturel. C’est pourquoi il est comparé à des schèmes affectifs. de la qualité de la vie. Le vert est devenu représentatif pour les mouvements écologiques en vertu de ses connotations connues. les bien placer ”9. on peut citer deux exemples bien connus: Greenpeace – organisation écologiste dont le but est la protection et la conservation de l’environnement. »7 et. Non seulement il représente. On va essayer de décrypter le sens de ces « mots reliés ». Dans ce dernier cas le vert est en même temps le symbole de l’écologie et le symbole d’un parti politique. il faut les bien choisir : unis à d’autres. Dans l’introduction au Dictionnaire des symboles. Pris isolément. fonctionnels. donc il s’agit d’une fusion entre deux symboles. à la nature et à la ruralité. moteurs. un être physique ou moral) et le symbole (qui porte au-delà de la signification. mais il réalise.

mayra. « Le programme la maison verte va débuter au mois de mai » (www. « Chaque activité écologique menée par l’équipe verte dans le cadre du concours est consignée individuellement dans le Journal vert » (scolipentruunviitorverde. 4 mai 2010) . Les groupes d’écologistes urbains invitent les gens mondains à l’attaque verte » (www. « L’énergie verte est un terme qui concerne les sources d’énergie qui peuvent être régénérées et qui ne polluent pas (http://energie-verde. C'est le système agronomique mondial qui est en cause.afaceriecologice.ro/) .ro/moda/trendsetter/revolutia-verde) .casa-verde. on peut constater dans le discours médiatique que le vert est associé à des noms désignant des entités concrètes : maison. Si les constructions « parapluie vert». « Affaires écologiques : Révolution verte. « journal vert » sont prises hors contexte. c’est un mode de vie » (scolipentruunviitorverde.ro) .10 Le vert peut être associé à des entités abstraites : « Les écoles pour un futur vert. Le spectre de la famine les menace [les pays du quart monde].ro) . « Le parapluie vert – ensemble. coin.org). La définition qu’on trouve dans le Trésor de la langue française pour Révolution verte est :« Introduction et adaptation dans les pays en voie de développement des techniques agricoles des pays industrialisés en vue d'obtenir de meilleurs rendements. La maison. 268 .ro) .ro) .umbrelaverde. parapluie : « La maison verte – il s’agit d’une architecture écologique. le parapluie. « Les conseils verts pour protéger l’environnement » (www. Mais dans les situations citées. « Une compagnie intéressée à investir dans l’énergie verte va créer un parc éolien » (www. Dans ce cas le contexte est très important. les systèmes d’énergie alternative. corbeille. gardons la Roumanie propre » (www. « La maison verte utilise les panneaux solaires.misiuneacasa. « Eco-maisons ont évolué comme une partie du mouvement architecture verte » (www.ro) .ro). elles deviendront ambiguës. Les changements proposés par les écologistes pour la protection de l’environnement ont été associés à une vraie révolution. « Le panneau vert – c’est le nom d’un magasin de produits organiques » (www. « Actuellement même les firmes qui produisent des vêtements pour les cérémonies de fin d’études ont des options vertes. le journal peuvent avoir la couleur verte. « maison verte ». un mode de vie respectueux de l’environnement » (www. journal.financiarul.cosulverde. et dans ce cas on a affaire à un adjectif chromatique. ce qui explique les occurrences du vert dans les contextes suivants : « La guerre verte a commencé.evz. bâtiment.ro.cariereonline.editie. parmi lesquelles les robes qui peuvent être recyclées» (www.ro) .Du point de vue de l’analyse linguistique.ro/sanatate-pentru-casa). il s’agit de pseudo-adjectifs chromatiques. Le Vert est plus qu’une simple couleur.umbrelaverde. L’offre d’aliments et de cosmétiques écologiques augmente dans l’espace virtuel comme dans l’espace réel » (www. les systèmes éoliens. « Un bâtiment vert est une construction qui a été projetée dès le début pour être efficiente du point de vue énergétique et pour avoir un impact réduit sur l’environnement » (www. écologique » (e-casaverde.ro) .ro) .ro) .

les sens différents du syntagme « Révolution verte » coexistent et seulement le contexte peut désambiguïser.ro).ubbcluj. « Samedi 17 avril 2010. qui implique les interprétants. p.generatiaverde. R. « À la foire verte on trouve des produits naturels..coltverde. La coutume de porter sur soi du vert a été remplacée par porter sur soi une carte téléphonique verte. Les plus faciles méthodes pour vous débarrasser des vieux appareils » (www. « L’association Brasov Vert milite pour la protection de l’environnement » (www. figures. Le vert peut être associé aussi à des noms propres : « Guérilla verte . formes.La „révolution verte “ (.facturaverde. même la facture est « verte » : « Facture verte . couleurs. bio. de la protection de l’environnement . on a le vert qui renvoie à l’agriculture et d’autre part.. 2). 294 269 . Paris. écologique : réduction de la pollution par l’utilisation d’une petite quantité de papier. normes. offrant un champ généreux à la recherche interdisciplinaire. électroniques » (www. col.brasovulverde.. « La foire verte est une foire où l’on trouve des produits sans agents conservateurs. sans colorants » (radio.ro) . sans colorants » (www. nous avons constaté que les nombreux contextes dans lesquels il apparaît font de cette couleur un symbole de l’écologie. « Le but de la génération verte est d’informer.caravane cinématographique dont les films ont un message écologique » (www. le vert de l’écologie. éco. 144. de la vie saine. Jean. En étudiant les occurrences du mot vert dans le langage médiatique roumain.guerillaverde. de promouvoir et d’éduquer dans l’esprit de la protection de l’environnement » (www. 24 mai 1976.facile. Laffont. Cela prouve qu’il s’agit d’une explosion en ce qui concerne l’utilisation du mot « vert » comme symbole de l’écologie. changement de sens dû a l’évolution du symbolisme du vert qui est devenu symbole de l’écologie. 1989. Certaines expressions sont revivifiées. coutumes. Il s’agit d’un procès dynamique. « La journée verte est un programme créé pour informer et éduquer en ce qui concerne le recyclage des déchets d’équipements électriques. Dictionnaire des symboles: Mythes. Ainsi.ro) .ro) .ro) . »11 Ce sens est différent de celui utilisé dans le contexte précédent. . Les structures suivantes où le mot vert apparaît sont très innovatrices: « Le coin vert vous invite à recycler.ro) .) reposait essentiellement sur l'emploi massif d'engrais à bon marché (L'Express. des modifications linguistiques et des modifications des habitudes culturelles. « La génération verte croit au changement de la situation de l’environnement en Roumanie » (http://wordpress.ro).com) . NOTES [1] Chevalier.À la fin de l’activité tous les élèves ont été déclarés chevaliers verts » « La capitale verte – la capitale croît verte ! programme écologique pour Bucarest » (http://www.ziuaverde. D’une part. des modifications référentielles.. Conclusion. de courant et de combustible » (www.targulverde. Alain.ro). Une compagnie de téléphonie mobile a développé une campagne intitulée « Jouer au vert » (Verde stop). Gheerbrant.com) . à Gradistea a eu lieu la dernière action dans le cadre du Mois de la forêt. p.capitalaverde. rêves.

p. Grand dictionnaire des symboles et des mythes. 67-90 [11] http://www. Seuil. Paris : Picard. Le Cru et le cuit. Plon. nr. pp. Claude. « Les noms de couleurs ». Portal. normes. Cahier de lexicologie. Paris : Treuttel et Würtz. Julien. 710 [3] Julien. 1980. rêves. coutumes. Lévi-Strauss. Todorov.fr/definition/vert RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES Beaujean. Grand dictionnaire des symboles et des mythes.com. Trésor de la langue française. Paris: R.lexilogos. Alleur. 270 . 2001 [5] Beaujean. Paris. Tzvetan. Leduc-Adine.[2] Idem. Jean-Pierre. Jean. Cazenave. Dictionnaire latin-français. Jean. 37. 1959 [6] Leduc-Adine. Gheerbrant. Marabout. Nadia (1998). formes. 83. couleurs. Symbolisme et interprétation. Dictionnaire des symboles: Mythes. Félix. Paris: Librairie Générale Française. coutumes. ecologie. Cuvinte cheie : verde. Les mots français dans l’histoire et dans la vie. Paris. «Polysémie des adjectifs de couleur». Symbolisme et interprétation. Alleur: Marabout. Pentru a explica de ce a fost denumita ‘ culoarea ecologiei’. Jean-Pierre (1980). 1964. [7] Lévi-Strauss. figures. prima parte a studiului discuta simbololismul traditional al culorilor. normes. formes. 1998. A. p. nr. Cahier de lexicologie. Le Cru et le cuit.. 37. Sources : Internet. (1959). Frédéric (1837). rêves. Paris. Félix. 10 [10] Leduc-Adine. Paris. couleurs. Dictionnaire latin-français (2001). Alain (1989). Nadia. REZUMAT VERDELE – SIMBOLUL ECOLOGIEI. www. Gheerbrant. R. p. 37. Le Petit Littré. Alain. Aceasta culoare va fi obiectul analizei noastre in ceea ce priveste sensurile ei in media actuala din Romania. Jean-Pierre. Cahier de lexicologie. 1978. 1005 [4] Gaffiot.. Gaffiot. 1989. 30 [8] Chevalier. simbol. Gougenheim. Gallimard. Paris : Plon. 1980. «Polysémie des adjectifs de couleur». Tzvetan (1978). Le Petit Littré. A. Paris : Gallimard. Dictionnaire des symboles: Mythes. Des couleurs symboliques dans l’Antiquité. cu precadere al culorii verde. APLICAŢIE PE LIMBAJUL MEDIATIC ROMÂNESC CONTEMPORAN Acest articol este o analiza a modului in care culoarea verde este folosita in media actuala din Romania. Laffont. p. limbajul media. Georges (1989). Chevalier. figures.cnrtl. Encyclopédie des symboles. le Moyen Âge et les temps modernes. Hachette. «Polysémie des adjectifs de couleur». Paris. Laffont. Michel (1996). X-XI [9] Todorov. Claude (1964). Paris : Hachette. Paris: Seuil. nr.

considerăm că. cu un standard calitativ superior multora dintre lucrările publicate înainte de 1990. Atkins revine asupra atitudinii relative la lexicografia teoretică şi precizează că se poate remarca o coincidenţă între rolul şi competenţele lexicografului şi cele ale specialistului în lingvistică aplicată (Atkins and Rundell 2008: 4). Preocupările privind studiul şi descrierea vocabularului limbii române au avut un caracter constant evolutiv. de fapt. în mai toate cazurile. au asigurat un fundament teoretic pe baza căruia s-au compilat numeroase dicţionare noi. au oferit metode şi modele analitice aplicabile în alcătuirea şi interpretarea terminologiilor şi. Ne referim aici la acei autori ale căror lucrări. mai ales după anul 1990. un pas important în tentativa de a echivala elemente de vocabular dintr-o limbă străină cu forme corespondente din limba română sau invers (aşa cum este cazul dicţionarelor bilingve specializate). mai direct.a). aceasta a fost înlocuită cu o abordare orientată spre perspectiva practică (Verlinde. lucrările cu caracter aplicativ descriu un portofoliu inegal din punct de vedere calitativ. unde. Bidu-Vrânceanu. 271 . începând cu secolul al XIX-lea. glosar. în ultimii ani. Din păcate însă. O dinamică deosebită reliefează interesele privind acest domeniu al ştiinţelor limbii.produse (dicţionar. o listă de cuvinte englezeşti şi echivalentul lor românesc (Miroiu. bilingve. 1992). în cazul lexicografiei româneşti. lexicon). nu în ultimul rând. de limbă contemporană. 2007) au jucat un rol deosebit în semnalarea şi explicitarea unor fenomene în plină desfăşurare la nivel lexical. sau într-un caz mai fericit. de exemplu. termodinamică şi maşini termice). Astfel. un la fel de modest lexicon (Duncan şi Dimitriu-Caracota. dar bogat. pasul acesta este doar un început de practică lexicografică. şi astfel alcătuit încât să acopere o mare diversitate de: . un deceniu mai târziu. de istoria şi filosofia ştiinţelor. Facem afirmaţia aceasta. s. cum ar fi. de exemplu. Evoluţia mentalităţilor reflectate în literatura de specialitate consemnează o schimbare de atitudine din partea unor autori faţă de lexicografia teoretică. un modest glosar sau. Literatura de specialitate (Atkins 1996: 515-6) menţionează importanţa lexicografiei teoretice chiar dacă. or domenii particulare. În acest articol vom face unele referiri foarte sumare la lexicografia teoretică românească şi vom descrie un dicţionar acceptat ca model structural cu totul deosebit (a se înţelege complet) în ansamblul materialelor lexicografice româneşti. . enciclopedie. chimia. Lucrările cu caracter teoretic (Bidu-Vrânceanu. limbă şi cultură.Floriana POPESCU Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi O ANALIZĂ PRIVIND MACROSTRUCTURA LEXIMATELOR ROMÂNEŞTI În ultimul sfert de secol patrimoniul cultural românesc s-a îmbogăţit cu un însemnat număr de lucrări lexicografice impunând atenţiei două direcţii de abordare. În ciuda unei tradiţii de peste un secol şi jumătate de practică lexicografică şi în ciuda opiniei menţionate în paragraful anterior. una teoretică şi una aplicativă. 2000. dezvoltarea abordărilor teoretice reprezintă şi la ora actuală o imperioasă necesitate. ca. Aşadar. deoarece pentru unii autori afirmaţi ca lexicografi ocazionali este realmente necesară consultarea unei astfel de literaturi. sau tehnică. de scriitori români.domenii cărora le sunt destinate (generale. fac într-adevăr. de etimologie. Leroyer and Binon 2009: 2)[1]. sub masca „dicţionarului” se ascunde.

cuprinde.scopuri pentru care sunt compilate (învăţarea vocabularului specific unui domeniu.forma în care sunt prezentate (tipărite sau on-line) Fără a descrie în detaliu corpusul întocmit în vederea efectuării unei analize a macrostructurii unui leximat[2] sau material lexicografic. Webster 1972). 1996. Interesul faţă de accesul la limbile străine se concretizează şi în compilarea leximatelor bilingve destinate scopurilor didactice şi profesionale (mai ales în cazul traducătorilor sau al interpreţilor de conferinţă şi nu numai). deschide leximatul cu o tablă de materii sau un cuprins care asigură descriptivul secţiunilor prevăzute precum şi accesul lor eficient şi rapid. cum este cazul informaticii sau al înaltei tehnologii de calcul (Dicţionar explicativ IT & C. ilustrate. de departe cel mai bine reprezentată în corpusul nostru. Preocupările pentru descrierea terminologiilor specializate s-au materializat atât în lucrări originale (Albu. 2007) cât şi în traduceri (Ducrot. de exemplu. este mult mai cuprinzătoare atunci când este vorba de un dicţionar. Dintre titlurile cercetate. deschizându-se abrupt cu primul articol al literei A din dicţionarul propriu-zis or cu un cuvânt înainte şi lista prescurtărilor întrebuinţate în explicitări. Respectivele titluri se regăsesc sub forma unor lucrări monolingve. observabilă încă de la prima pagină care omite chiar harta leximatului. explicative. 20 autorilor francezi şi 90 autorilor englezi. ghid de pronunţare şi lista abrevierilor folosite în lucrarea respectivă Secţiunea c). iar afirmaţiile se referă strict la corpusul supus analizei. reguli de ortografie şi punctuaţie precum şi un index referitor la segmentele fundamentale ale dicţionarului. învăţarea unei limbi străine) . Există şi un număr foarte redus de lucrări a căror macrostructură este tratată cu o oarecare superficialitate. Şcoala lexicografică engleză. Gherguţ şi Albu. de exemplu. Secţiunea a). investigaţia macrostructurală a permis şi stabilirea unor trăsături comune. la nivel macrostructural. Primul tip de macrostructură se ridică la rangul de trăsătură generală. vom regăsi aici diverse referiri la abrevierile folosite. c) back matters sau partea de final. de regulă destinată. doar 15 se circumscriu acestui tipar. alături de lucrări cuprinzătoare de mare întindere (cum ar fi. sau diverse tipuri de dicţionare (enciclopedice. anexelor. Martin. or lexicoane şi sub forma unor lucrări bilingve tradiţionale (publicate în formă tipărită) sau moderne (accesibile on-line). conţinând trei mari secţiuni: a) front matters sau partea introductivă (a se vedea. Astfel. 2006) am aşezat utile. secţiune tradiţională în structura produselor ştiinţifice englezeşti. cum ar fi enciclopediile. 2005 sau Dicţionar Biblic. peste 98% din leximatele analizate. respectiv tabla de materii. glosare. conform aceloraşi practici. din două catgorii mari de leximate. 1999). Cu toate că elementele corpusului au prezentat trăsături specifice. Dicţionarul enciclopedic. Constatările de mai jos se referă exclusiv la macrostructura leximatelor studiate. 1993 sau Noul Dicţionar Universal al Limbii Române. 272 - . specializate). Astfel. dar modeste încercări de a descrie noile achiziţii lexicale în unele domenii în continuă expansiune. indiferent de apartenenţa leximatelor la o cultură naţională sau cu deschidere spre culturile europene care au făcut obiectivul acestei analize. Prima şi cea mai frecventă macrostructură. apendicelor sau listelor suplimentare. în cazul dicţionarelor note explicative. b) conţinutul informativ sau corpul propriu-zis al dicţionarului. 2008). vom regăsi informaţii privind gramatica limbii engleze. vom preciza doar că baza noastră de date include 150 de titluri: 40 de leximate aparţnând autorilor români. constă.

şcoala lexicografică românească este foarte apropiată de modelul francez. un istoric al terminologiei medicale. pentru a continua cu „dicţionar de la a la z”. iar în cazul lucrărilor de mici dimensiuni. 273 . Astfel. cât şi operele traduse din limbile franceză sau engleză. descriind. nu apare nici un fel de introducere. . revine celor şapte redactori englezi care au coordonat eforturile a peste 150 de coautori. urmează îndeaproape modelul francez. în general. şi în acest caz. Evidenţiem. calitativ şi tehnoredacţional toate celelalte leximate româneşti publicate după această apariţie lexicografică monumentală. Afirmaţia aceasta are în vedere atât operele originale monolingve şi bilingve ale autorilor români.lexicografică românească. Comparând. considerăm nu numai că Valeriu Rusu este un lexicograf de excepţie ci şi că leximatul său reprezintă standardul sau punctul de referinţă în raport cu care se pot compara macrostructural.unii lexicografi bine familiarizaţi cu tradiţia şcolii engleze au respectat şi au recurs. Meritul. Subliniem că în litera acestei ultime constatări se înscriu. . însă. de a asigura volumului său. deoarece versiunea în atenţia noastră este. îndrumări pentru utilizarea dicţionarului. încă de la prima pagină. deja menţionaltul Dicţionar medical (2001) o prezentare de excepţie. cu referire la şcoala românească. analizată pe fundalul cuprinzător al tradiţiei leximatelor româneşti. şapte –prefaţă. intervenţii de deschidere a volumului. în cazul celei de-a doua ediţii[3]. include un număr restrâns de secţiuni la nivelul fiecărui leximat luat separat. lista abrevierilor. Pe baza studiului analitic şi comparativ extins asupra celor 150 de titluri. în fiecare dintre cazuri. glosare.Şcoala lexicografică franceză prezintă un tipar propriu care. o cuprinzătoare tablă de materii care este redactată în deplin acord cu structura tradiţională engleză. urmate. preocuparea cu totul deosebită a coordonatorului Valeriu Rusu. ghidul etimologic precum şi abrevierile şi simbolurile folosite în medicină– intră în secţiunea a). Regăsim interesul particular atât faţă de detaliu cât şi faţă de macrostructură în alcătuirea dicţionarului biblic. întro primă ediţie a lucrării la tiparul ştiut. dicţionarul medical (Rusu. abrevieri ale titlurilor revistelor medicale de circulaţie internaţională precum şi bibliografia care a stat la baza volumului fac obiectul secţiunii c). 2001) sau dicţionarul biblic (1999) precum şi dicţionarul IT (Florian. indexuri. introducere. Leximatele româneşti se deschid fără o introducere care să dirijeze spre secţiunile alcătuitoare. Se vor descoperi. iar suplimentele cuprinzând tabele cu diverse date şi informaţii necesare specialistului din lumea medicală. publicat de Editura Cartea Creştină din Oradea. leximate provenind din cele trei şcoli. De cele mai multe ori. unde acestea există. din perspectiva macrostructurală. următoarele: . În vreme ce ultima lucrare este de mai mică întindere. dar au renunţat la el. în marea majoritate a lucrărilor. un inventar de aproximativ 200 000 de termeni. 2008). de fapt. primele două leximate sunt lucrări de mare anvergură. . Din cele 18 diviziuni.există şi leximate româneşti care au adoptat macrostructura modelului englez. fiind destinată popularizării termenilor mai greu de înţeles din vocabularul specializat de înaltă tehnologie. am constatat. fie din partea autorului sau a colectivului de autori fie chiar din partea editurii. în cele mai multe dintre produsele publicate. vom afla. de cele mai multe ori calcuri lingvistice din limba engleză. de liste de abrevieri folosite pe parcursul prezentării.unii lexicografi bine familiarizaţi cu tradiţia şcolii engleze ignoră elementele ei de macrostructură şi îşi alcătuiesc propriile lucrări conform tiparelor franceze. o traducere a unei opere din lexicografia engleză. cel mai adesea. care argumentează scopul şi destinatarii acestuia.

” or „lexicografia a fost redusă la o acţiune practică. F. trad. Göteborg University. Dimitriu-Caracota. Springfield: G. RÉSUMÉ L’ ANALYSE DE LA MACROSTRUCTURE DES LEXIMATS EN ROUMAIN La macrostructure de plusieurs produits leximats/lexicales roumains a été à l’ origine de cette recherche dont le but est de souligner les comparaisons avec les macrostructures similaires en anglais et en français. a se vedea Verlinde..T. G (2008). Vol. Search and You Will Find. English-Romanian Dictionary of Accounting.. Dicţionar de kinetoterapie. s-au păstrat toate elementele primei însă colectivul de autori a renunţat tocmai la cuprins.NOTE EXPLICATIVE [1] autorii citaţi sunt de părere că „. B. and Rundellm M (2008). 1-6.S. editura Academiei R. Webster’s Seventh New Collegiate Dictionary. la lexicographie roumaine présente certaines tendences de s’approprier les macrostructures plus précises et plus complexes appartenant à l école anglaise de lexicographie. 274 . Quand même. [3] aşa au stat lucrurile cu ediţia I apărută în 1974 a Dicţionarului Englez-Român.. Binon. back matters. prefaţată de un cuprins.. pp. Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului.R. 1.. pp. Leroyer. (2008).. Bucureşti: Editura All Martin. (s. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Verlinde.. Bucureşti: Editura Andreescu Duncan.S. MOTS. M (1992). Bucureşti: Editura * * * * * (2006). S. Economic and Financial Terms. Oxford: Oxford University Press Bidu-Vrânceanu.R. Gherguţ. O. & C. În cazul celei de-a doua ediţii. E (2005). Leroyer and Binon (2009: 1-17). Oradea: Editura Cartea Creştină * * * * * (1972). V. J. Bucureşti: Editura Medicală * * * * * (1993). Lexic comun. Department of Swedish.S. The Oxford Guide to Practical Lexicography. EURALEX ’96 Proceedings. Le corpus analysé a révélé l’ existence de beuacoup de similarités entre les leximats en français et le roumain et peu de similarités en anglais et en roumain. apărută în 2004. Viorel Vişan şi Marina Păunescu. unde apare utilizat ca denominativ generic pentru orice fel de produs lexicografic. Bilingual Dictionaries: Past.. A... From Stand-alone Lexicographic Tools to User Driven Task and Problem-Oriented Multifunctional Leximats in International Journal of Lexicology. behavioristă şi pozitivistă. Leroyer and Binon (2009: 2) [2] împrumutăm şi folosim. front matters. (2009). şi colaboratorii (2000). REFERINTE BIBLIOGRAFICE Atkins. C. Iaşi: Polirom Ducrot. (editori). Anca Măgureanu. lexicographic materials. Dicţionar medical..T.-M (1996). Bucureşti: Editura Garamond Rusu. H. M (2007). Dicţionar englez-român. Oxford. lexicography has been reduced to a positivist. Merriam Company * * * * * (1974). M. Editura Litera Internaţional * * * * * (1999). Noul Dicţionar Universal al Limbii Române. Bucureşti: Editura Babel Florian. Dicţionar de termeni economici. (2001). compusul „leximat” împreună cu sintagma din care derivă. lexic specializat. Gellerstam et al. Atkins. din lucrarea lui Verlinde. Present and Future. financiar-bancari şi de bursă. 515-46. Schaeffer. A. P. Dicţionar enciclopedic. Lexicul specializat în mişcare. J.. traducerea Gh. Dicţionar englez-român. 23.. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. Bucureşti: Editura All Miroiu. Albu. Vasilescu.CLÉS : contenu.). behaviourist practical enterprise. Dicţionar explicativ IT & C. cu acelaşi scop. Dicţionar biblic. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrânceanu.S. Göteborg: Göteborg University Press.a. Dicţionar de medicină. Bucureşti: Editura Academiei R. B. 1-17 Corpus-mentioned items Albu.”(traducerea mea). (1996). A. * * * * * (2004). in M..

l’ensemble de la scène est filmé sans que l’espace scénique ne soit modifié – bien que l’espace tridimensionnel de la scène soit reconverti aux deux dimensions de hauteur et de largeur de l’écran. c’est ainsi que le cinéma est une très curieuse salle rectangulaire. que l’instance réceptrice se doit de concrétiser. L’allotopie. 758). USA ALLOTOPIE. elle en compose en même temps les frontières : elle est une zone médiane virtuelle qui sépare et rassemble en même temps les deux éléments dont dépend son existence. qui se déploie à l’intérieur d’un emplacement non tout à fait localisable empiriquement. elle se constitue elle-même en tant que dispositif puisque cet 275 . Parce que ce nouvel espace mérite d’être nommé. mais elle ne fait pas qu’aménager cet espace. Lorsque Foucault esquisse les modalités de fonctionnement de ces divers types de lieux qu’il nomme « hétérotopies ».Sandrine SIMEON Dept. leur jonction et point central d’interaction . L’allotopie est par conséquent à considérer comme une interface. je l’ai baptisé « allotopie ». de juxtaposer le tangible et le virtuel. dans le cas de la captation en continu d’un texte spectaculaire. on voit se projeter un espace à trois dimensions » (D. VERS UNE PROBLEMATISATION DE L’ESPACE SCENIQUE FILME Lors de la conférence du Cercle D’études architecturales en 1967. le traitement spatio-temporel de la scène admet une transformation plus importante du fait d’un découpage et d’un montage nécessaires – que ceux-ci s’opèrent « en direct » ou en postproduction. Cet espace. ou texte scénique. of French and Francophone Studies Pennsylvania State University. telle que je la conçois. En outre. au fond de laquelle. afin d’être davantage problématisé et mieux défini. une zone limitrophe entre deux régions. Michel Foucault énonce clairement son intérêt pour les espaces intermédiaires et hétérogènes. la scène de théâtre et l’écran de cinéma sont utilisés afin d’en éclaircir certains traits caractéristiques : « C’est ainsi que le théâtre fait succéder sur le rectangle de la scène toute une série de lieux qui sont étrangers les uns aux autres . Ce n’est pas exactement ces espaces-ci que j’ai l’intention d’analyser. ils ont la particularité de rendre visible l’absent. sur un écran à deux dimensions. qu’il soit localisable et/ou identifiable . Ces deux espaces. bien qu’ils soient effectivement localisables » (Dits et Ecrits 755) dans le monde sensible. Ces espaces seraient des « contre-emplacements […].E. médiateur. est enregistré sur un support audiovisuel que je qualifierai de « texte filmique[1] ». Elle est une expression spatiale produite à partir de lieux définitivement localisables – c’est bien la scène de théâtre que je vois sur l’écran – mais il s’agit d’un espace scénique que l’instance spectatrice reconstruit à partir de ce qui lui est donné à voir. elle reste un locus immatériel bien qu’elle entretienne des relations avec des lieux sensibles. et qui peut revêtir diverses formes. n’a pas à proprement parler de présence physique réelle. Cet espace naît dès qu’un texte spectaculaire. des sortes de lieux qui sont hors de tous les lieux. Dans le cas d’une multicaptation[2]. Ainsi. sont des emplacements réels à partir desquels se matérialisent un au-delà imaginaire. de la scène et de l’écran. se situe quelque part entre le domaine spatial de la scène et celui de l’écran. Le préfixe grec « allo » apposé à « topie » précise que cet espace se situe « en un autre lieu ». J’aimerais plutôt problématiser l’existence d’un tiers espace.

cet espace agit à la manière d’un lieu de conciliation chargé de propriétés et d’usages distinctifs qui s’envisagerait à la fois comme synthèse et reconfiguration topologique de l’espace scénique tel qu’il est visible sur l’écran. De la même manière. l’œil ne servant que de relais à l’actuel emplacement où s’effectue la « véritable » vision. au contraire. linguistique ou autre. non préconçu. l’allotopie est une zone médiane qui n’existe que par l’intermédiaire de tout un système d’interconnexions. Bien qu’entité physique tangible et palpable. c’est le cerveau qui voit ce que l’œil. Ce mécanisme souligne adéquatement le processus qui modifie les propriétés de l’espace scénique. lorsque l’on considère l’allotopie. s’il n’est pas matériel. à partir des éléments qui le composent. ce transfert résulte en une intrication d’éléments téléportés. s’il n’est pas imaginaire. et qui. mais qui ne sont pas d’ordinaire mis ensemble . reflète et réfléchit des emplacements dont son existence dépend. à l’instar de tout message. Si l’allotopie est le lieu – et le moment – de transfert et de transformation de l’espace scénique à l’espace écranique . il ne fait que percevoir . et la manière dont. En effet. Elle est un lieu de rencontre qui n’existe qu’en vertu de cette rencontre justement . elle doit néanmoins sa concrétisation à l’instance réceptrice. Lieu hors de tout lieu. selon le schéma de communication de Jacobson. La téléportation quantique ne décrit pas un transfert de substance de terme à terme . virtuel auquel il renvoie : il incarne un seuil entre réalité et irréalité. n’a pas de sens ni de forme en lui-même. et de nature inévitablement hybride. Une métaphore de nature différente permettrait peut-être de mieux se représenter le moment où. elle donne à voir un espace virtuel dont l’émergence résulte de l’interaction entre ces emplacements localisables – l’espace scénique et l’écran. L’allotopie se situe en deçà des perceptions premières et matérielles. Afin d’éclaircir le type de relation qu’entretiennent les hétérotopies avec le monde réel. Cette opération 276 . L’allotopie est cet espace virtuel perçu et conçu psychiquement . agent médiateur. représente le lieu de la scène de théâtre et se réalise à l’intérieur des limites concrètes de l’écran. Il assure la liaison entre l’espace réel qui l’entoure et celui.échange entre les différents facteurs s’effectue selon un système de règles permettant cet échange. elle est un espace qui est moins concevable à l’œil qu’il ne l’est de manière cognitive . de manière cognitive. se déploie pourtant au niveau psychique . Cette interaction est de nature spatio-temporelle. la rencontre incongrue d’éléments congrus crée ce topos. c’est une image psychique dont l’existence dépend de la participation de l’instance réceptrice. et qui revêt certaines des qualités du miroir. sans pour autant entretenir une relation d’équivalence avec eux. et qui sont composés autant par le metteur en scène du texte spectaculaire que le réalisateur du texte filmique. ce tiers espace désigne. A l’instar du miroir. de concrétiser cet espace. il est conçu. L’allotopie est un espace hétérogène et différencié qui agit comme le produit de superpositions et d’interactions davantage qu’il se constitue par une juxtaposition de lieux incompatibles – comme le sont les hétérotopies de Foucault. le miroir reflète un lieu qui n’existe pas en soi. En effet. lui transmet comme information. il est essentiel de repenser le sens du « voir » : ce n’est pas l’œil qui voit. se crée cet espace allotopique. la dématérialisation qui s’opère lors de son transfert de la scène de théâtre sur le support filmique. puis la matérialisation de l’espace scénique entre les moments du filmage – en passant par les procédés de montage – et de son apparition sur l’écran. Il revient donc à l’interlocuteur/trice de construire. L’espace de l’allotopie. Cet espace impensable naît de la confrontation d’éléments qui existent en soi. lui-même défini par les spécificités respectives que seraient celles du texte spectaculaire en train de se dérouler et celui du procédé cinématographique qui le capterait. l’allotopie décrit un espace qui. Foucault a recours à la métaphore du miroir.

ou de n’en montrer qu’une partie. c’est pour mieux être reconstruit. grâce aux techniques de montage visuelles et sonores qui minimisent cette discontinuité. les échelles de plan. La construction/création psychique de l’espace scénique se fait selon un système de significations élaborées dans cet espace. etc. une co-construction. il est le « chef d’orchestre » chargé de rendre cohérent le jeu de l’ensemble des éléments qui lui sont présentés dans le processus de construction de cet espace. par exemple. elle est écriture d’une autre parole. le créateur du texte filmique et celui/celle qui le regarde se partagent une responsabilité : il revient au réalisateur du texte filmique de produire une temporalité continue inhérente au texte spectaculaire – sachant que les possibilités d’une telle construction sont infinies. qu’elle est le produit de leur rencontre. l’allotopie. il y a eu un phénomène de banalisation par l’habitude des opérations mentales effectuées par le spectateur de cinéma. et cela pour au moins deux raisons. Elle est le produit d’une co-production. L’allotopie est par conséquent cette zone médiane activée par une double activité mentale humaine : celle. Un dialogue entre un locuteur et son interlocuteur s’effectue dans 277 . les conventions filmiques ne sont plus celles du cinématographe. de point de vue subjectif. la discontinuité de l’enregistrement audiovisuel a cessé d’être appréhendée comme telle. manipulation et construction spatiale et temporelle selon un principe non synchrone. Le réalisateur du texte filmique est conscient de filmer un texte spectaculaire et non un film de fiction. bien que l’impression de continuité séquentielle du cinéma repose sur une temporalité construite. Tout le monde a maintenant compris le principe du montage. le spectateur en est le pôle de constitution : à la fois exégète. Déconstruire n’est pas détruire. Mais cette reconstruction n’est pas simplement écriture d’une parole préalable. Il y a longtemps que celui-ci ne s’est pas levé de son siège dans la salle de cinéma pour échapper au train entrant en gare de la Ciotat . c’est en dégager les principes afin de mieux l’adapter au langage filmique. les conventions filmiques servent un dessein différent : il n’oublie pas que c’est du théâtre qu’il filme. comme dans le contexte de la communication. Quant au récepteur. Le réalisateur bénéficie des moyens du cinéma. déterminée et contrôlée jusqu’à un certain point par les créateurs du film. Sa déconstruction implique une reconstruction. et si le texte spectaculaire est déconstruit. un langage commun entre le locuteur (le metteur en signe) et l’interlocuteur (qui interprète adéquatement ces signes). Ensuite. les diverses relations entre son et image.de communication – encodage et décodage – implique une entente réciproque. Les deux arguments de fragmentation et de discontinuité qui démembreraient l’espace scénique n’ont donc plus lieu d’être. Le découpage et le montage de l’espace scénique ne sont pas des moyens pour réduire cet espace. intermédiaire et exécutant. mais simultané (souvent vécu comme synchrone) . de sa grammaire: montage. puisque c’est dans cet espace que vont prendre forme ces fragments et ces apparentes discontinuités. Qui ne s’est pas encore familiarisé avec l’invisibilité du montage hollywoodien ? Le cinéma sait contrecarrer la fragmentation que son découpage et son montage sont accusés de générer. choix de la prise de vue unique ou du champ-contrechamp entre un personnage et ce qu’il voit. Puisque l’allotopie se positionne à l’interstice de la scène et de l’écran. entre le moment du déroulement ininterrompu du texte spectaculaire sur les planches de la scène (métaphoriques ou non) et celui de l’apparition de l’espace scénique sur la toile de l’écran (constitué à partir d’un montage en direct ou en postproduction). il ne cherche plus derrière l’écran le reste du corps de la tête coupée qu’il y voit projetée. Ainsi. et celle du récepteur du film. D’abord. avec une langue propre. qui garantit la continuité spatio-temporelle. Dans le contexte de l’allotopie. son travail se réalise au sein de l’allotopie. choix de montrer le tout de l’espace scénique.

Alotopia este spaţiul care face legatura între domeniul spaţial ale scenei şi cel al ecranului. Michel. (2007). Paris : Plon. Filmer l’éphémère. Cuvinte cheie : allotopie. Comme l’hétérotopie. puisque celle-ci est décentrée. il ne se constitue pas en opposition au texte spectaculaire. Michel Foucault a lansat noţiunea de <heterotopie>. L’allotopie est constitutive de ce que l’on pourrait nommer le « troisième » temps du théâtre. 1943. atât o scena de teatru cât şi o sală de cinematograf sunt spaţii tangibile care se juxtapun şi de unde apare o serie de locuri imaginate sau virtuale. (1984). Paris: Gallimard. 278 .de même que son origine. REZUMAT ALLOTOPIA – PROBLEMATIZAREA SPAŢIULUI SCENIC FILMAT In 1967. [3] Je fais référence à la formulation d’Henri Gouhier : le théâtre est un « art à deux temps » in L’essence du théâtre. Peut-être alors le texte filmique réalisé à partir d’un texte spectaculaire sera-t-il en mesure d’affirmer son indépendance. afin d’en assembler les meilleures prises de vue. l-am denumit ‘alotopie’. L’allotopie ne sera plus considérée comme une « excroissance » par ses détracteurs dès lors que la portée épistémologique de cet espace et sa valeur ne seront plus questionnés mais acceptés -. De exemplu. L’allotopie postule une valeur herméneutique.un échange qui ne considère plus comme absolue et centrale la source. Villeneuve d’Ascq : Septentrion. sur son propre terrain et avec une rhétorique qui lui est spécifique. Pentru o mai bună definire a acestui spaţiu ‘nou’. Pascal. Récrire le théâtre (et Mesguich) en images et sons. Este situat ‘într-un alt loc’. prin combinarea prefixului allo’-‘ în celălalt’ cu ‘topia’-‘loc’. Foucault. l’altèrerait. Nu este nici utopic. nici imaginar şi nici identificabil în ‘lumea reală’. puisque la tension entre les deux espaces de la scène et de l’écran s’évalue encore selon une sorte de hiérarchisation où l’espace de la scène devrait être intouché par celui de l’écran qui. Ces étapes de déconstruction et reconstruction ne sont pas la fin. 4 vols. je choisis l’expression plus neutre de « texte filmique ». Aş dori să identific un alt tip de spaţiu care apare atunci când o piesa este înregistrată audio-vizual. TEXTES CITÉS Bouchez. heterotopie. mais une fin. La multicaptation est un terme forgé par Pascal Bouchez. un spaţiu care cuprinde caracteristici ale utopiilor existente deja în lumea noastră. ayant désormais un espace dans lequel évoluer. Elle est cette troisième dimension qui met en scène l’épaisseur de signes qui constituent le texte spectaculaire. défini comme le résultat de l’enregistrement audiovisuel d’un texte spectaculaire. utopie. l’allotopie signale la formation d’un espace particulier et dont la légitimité a besoin d’être attestée. et l’allotopie se prête à cette transformation. NOTES : [1] Dans le contexte de cet essai. relativisée à partir du moment même où une autre instance intervient et dicte sa propre parole. [2] La multicaptation nécessite un enregistrement direct d’au moins deux textes spectaculaires en public avec un travail de préparation et postproduction. l’origine. Si à l’intérieur de cet écart un texte filmique se construit tout en hétérogénéité. Dits et Ecrits. audio-vizual. Foucault a envisagé l’existence d’espaces en marge d’un monde qu’ils tentent de compenser mais qui sont nécessaires justement parce qu’ils défient les catégorisations et les frontières. prétendument. Una din trăsaturile distinctive ale heterotopiilor este aceea că ea cuprinde mai multe spaţii care sunt aparent incompatibile. elle se revendique comme un espace hybride et interstitiel dont la formation dépend de la participation de l’instance réceptrice dans la construction mentale de ce nouvel espace.

the latter is directed to a thinking and thoughtful being. the phenomenon may no longer haunt one’s mind. Let us begin with the empty half of the glass. in other words Barack Obama trying to give solid foundations to the United States once again. the famous words “Mr. under which conditions one may develop a self-perception called ‘beingness’. Obama requires that he deliver a speech to the crowd precisely where president Kennedy said in an equally famous piece of rhetoric “Ich bin ein Berliner” – which is the balcony of Berlin’s City Hall. business. It aims to limit human action by limiting ambiguity. bringing down a wall. implicit here. is to be reconsidered by Obama later. One can consider that this reifying process in stages is the initiative of a ritual. concern. The Latin word res can be translated into English as: object. matter. The former is useful for denoting the physical existence or the physical world. Galaţi TRENDS IN INTERPRETING REIFICATION In the foreground of the enterprise of investigating reificatory phenomena is the effort to rationally understand a phenomenon. a multiple charge of (a) harm brought to human relations. The historical moment was John F. marking the end of the Cold War. The second notation: upon touring Europe. Above 279 . Let us follow its presence in the recently begun presidential career of Barack Obama. the wall will undercut diversity and thus damage the evolution of human relations. Once understood. much concerned with the opposite actions of separating and unifying. Nonetheless. Kennedy’s speech in the wake of the Berlin Wall construction. property. tear down this wall!” Our third notation: because the event just mentioned did not take place as meant. claims that there many practices threatening the interplay between reifying ambiguous meanings. some researchers of the phenomenon we are discussing agree that reification cannot encumber the occurrence of new and different ways of understanding the world. The metaphor of the wall. By understanding. affair. Gorbachev. “Arguably. humans are on a par with those things they are unable to control. pessimistic or diffident voices about reification. Obama means to make a speech at the very Berlin spot where Ronald Reagan had uttered. Philosophers once conceived of res extensa versus res cogitans. Symbolically. consequently. It thus limits our obligation and commitment to each other and. In our world. in sum. thing. going to a wall. that public trust will quickly crumble down if the population’s optimistic feelings have been overacted. in so doing. in his article entitled “Culture to Culturing” published by Journal of Intercultural Communication.” This is. In limiting human action. promotes separation and fragmentation. Amardo Rodriguez (2002). putting up a wall is very frequent. the reification of the situation into painting a wall. during the political campaign. (b) blockage of interpretive processes. reification limits volition and. flexible whole that is the world we inhabit. Obama speaks and warns – the latter verb is the accompanying statement commentary that the newspaper uses – that he will not be capable of vaunting quick results. Reification is on trial for a number of things that flow from its occurrence. however.Daniela ŢUCHEL Universitatea „Dunărea de Jos”. Our first notation: in a Washington Post interview. It seduces us by limiting the anxiety that comes with ambiguity. one of the most serious and insidious [practices] is that of reification. Reification is the gateway to alienation and deification. responsibility. (c) thwarting of a living.

destroy [-ANIM]. or pragmatic hedge.” There is dynamic contamination going from humans to the elements and back. and we have consequently emphasized their alternating moves as dictated by the nature of the grammatical subject: wipe out [+ANIMATE]. We opt for two of her examples: 1. If we have encounters that unnerve us. there can also be a discourse community for him or her. racing against winds that might whip the blaze back to life. To thingification. 2009). reification supposedly can be described as a bio-genetically driven feature of the Darwinian survival mechanisms. Communities and ‘imagined communities’ is a distinction theorized by Kramsch (1998). Kramsch (1998: 8) observes that “imaginings are mediated through language” and language is a metaphor for cultural reality. An informative (often single-word) variable of thingification of states of affairs allows the speedy dissemination of information. One modality of causing reification to exist is to slip into the world of abstractions through lexicalization. but (s)he may also choose to deal with common dreams. The individual has to deal with impositions. which is ‘thingification’. or point-of-view distancing device can also be looked upon as a sample of reificatory language that addresses an abstract level of communication while making the activity less communicatively efficient. The examples she gives are ancillary to a demonstration of reification too. instead of compelling them to follow the contortions of the hand-written word?” (passage in our translation from “Lecţia de scriere” in Dilema Veche. from randomness of nature. structures and principles. for instance to use I think frequently in discourse. I was petrified. “Rose gardens have been immortalized in the French imagination by Ronsard’s poetry”.this and with all this. it is easy to approach the opposing tendency towards humanization. as if feeling the need to be backed up by Descartes’ recognition of human-ness. when contrasted to machine writing. from Shakespeare and Dickens”. “Thus the city of London is inseparable. Human hypostasis placed in a different context shifts off a human attribute (possibly a ‘reification fallacy’ for logic) and installs the treatment due to a concrete ‘thing’ – which is a distortion of normalcy. I think can be the signal that discourse will switch 280 . We intend to show here the ways in which reification helps towards a liberation from anonymity. it pleases us to circulate a synonym for our basic concept. – Firefighters rushed to wipe out the last remnants of a wildfire that destroyed dozens of homes in the hills above this scenic coastal city. Let us pick the case of computerized writing: a hand-shaped letter seems to contain the mark of the writer’s personality and human warmth. whip back [-ANIM]. Calif. by the agency of culture engendering ‘imagined communal values’. “Might we save one year in the life of schoolchildren if we were merely to apply to the digital system? Couldn’t by any means their brain connect from the first minute the synapse of the thought to the neuron pressing the keys. Lucian Mândruţă comments on school rules forcing the young one into a physical contact with the letters. we can exclaim. fulfilled and unfulfilled imaginings. We believe that this cliché. race [+ANIM]. 2. Practice supports a neurological link between manual dexterity and speech. handling artifacts. dealing with facts. epistemologists may dispose of the alternative ‘hypostatization’. #259. In this case. From reification. who starts her demonstration from the double effect of culture on the individual – liberating and constraining – because there is a real community for him or her. in the cultural imagination of its citizens. Let us illustrate with the stylistic choices of an item of news dated May last year and issued by the Associated Press: “SANTA BARBARA. explained by Wikipedia as “an effect of reification which results from supposing that whatever can be named or conceived abstractly must actually exist”.

44). periphrastic wording. the verb ‘be’ is controversially claimed by trends in linguistics to be denotative of the existential modality of the subject – therefore. There is fear of mechanical intelligence. Basically. when machines take over dehumanizing activities. Warrick 2002. apud Iamandi. Humanization is shown possible: robots get features which humanize them. robots invariably submit to rules whereas humans tend to break them. including a complete (if somewhat fractured and abbreviated) personal autobiography and a constantly updating compendium of one’s current moods. Next. Let us turn the discussion to romantic fantasizing trends. a relational-component will help him make the index and the referent correspond. This is a possible outcome signaled by Isaac Asimov and called the Frankenstein Complex (P. like in Nunberg’s further examples. humans are being allowed to become more human. the memorizing brain makes available a huge empiric digest. the element or entity that is either the person willing to eat a ham sandwich (and is remarked by his neighbor in the restaurant) or the person who has ordered that sandwich (and is remarked by the waiter of the restaurant). through inaction. Asimov deliberately creates confusion between robots and people. The paraphrase of the second utterance is “I am the owner of a car parked out back”. loving and kind. Three components will guide the entifying process. Nunberg in “Transfers of Meaning” (1995) explains in a famous example – “The ham sandwich is getting impatient” – the transfer upon an argument of a property-bearing entity. going against the previously notified lifeless material. “I am parked out back”. 45) 281 . the decoding interpreter will get control over features of animacy in the subject-entity. the move is a predicate transfer going not only one-way but also two-ways. ‘Be’ confirms by agreement tense and numeral nature. the protection of humans is required and can be obtained if the basic law of robotics is. The computer nowadays may stultify and degrade through dull repetitive tasks prescribed to the human brain. Yet. p. Then. interests and anxieties with particular reference to one’s current preoccupations and concerns.e.” Keeping the discussion in the field of grammar. i. In his robot stories. even though more accurate. “This is parked out back” vs. The robot-human relationship can be maternal. allow a human being to come to harm” (ibidem). a new synonym can lengthen the list we already initiated in support of reification: entification. S. actions. according to Iamandi. as follows: “a robot may not injure a human being nor. Hence. one notices a movement of mechanical intelligence towards human intelligence and death. no verb at all (cf. England) authoring the internet material “Philosophy and the Reification of the Unreal”. spoken by a customer while handing a valet attendant the key to his car. it functions like an initiative meant to prevent some face threat. Iamandi comments that Asimov’s laws (issued in 1983) – laws in robotics – resemble moral laws that can be broken.from slow. writing about robotics laws in Anale (2006). to a more generalized inexactitude. has the following comment to make: “Whenever the personal pronouns I or me or mine are conversationally generated and introduced. Jud Evans (University of Central Lancashire. “no woman wants to feel replaceable by something with none of her faults” (1983. Asimov’s robots are male. an interpretation licensed by the relevant conceptual correspondence between the animate entity “owner” and the inanimate entity “car”. in Asimov’s wording. Petru Iamandi. From a basic property to a derived property. romantic. In general lines. 42). makes arresting reference to humanization. Strategically. First. He says. May 2007. the decoder stops upon the nominal expression in this deictic or indexical context: ‘the ham sandwich’. Evans 2007). In this case. p. while deictically pointing to the present moment. denoting a thing and sending the interpreter to the index. Iamandi (p. and man’s development of technology and movement towards artificial intelligence and immortality. apud Iamandi.

the device meant to maintain life in the cerebral suprastructure. Towards the end of this memento article. That is. These critical days troubled by top-level political decisions have shown that the aim of analysis is not to provide a concrete solution. al posesiunii suverane de detalii. but a grim reality” (Cronin 2003: 93). To professionals. woken up by a feeling that books are well known and details are supremely owned”]. iar efortul de a formula expresiv – de acela de a cita exact.” [in our translation. the answer rests on technical application of a few rules of organization or mediation. on the contrary he exists on a continuum with all intelligence. the discourse on economic affairs today does reify positions. What has been achieved above is. then man is not unique. that is." Unfortunately. One common trait the two positions share is an embeddedness in the immanent to the point of ignorance of the transcendent (among other things). His aim was to lengthen individual lifetime in case a body is degraded whereas the head is still functional. opiniile altora. The second refers to the brain. Of course these are not the only positions. The ‘philosophy’ of this undertaking grows out of two typical side-slips in contemporary ideology. We approve of the message and quote the philosopher: “The censoriousness of an age is not an illusion. and intelligence. the focus of attention is on the concrete actions that typify practice (especially those that begin and end with the human 282 .” Andrei Pleşu. The experiment as such is subjected to failure from the start: although the transplant may be a success. over here. It is the story of an American neurosurgeon. who had been training himself for a long number of years to succeed in transplanting a man’s head onto a different body. the body stays disgracefully paralyzed because the spine cannot respond to the nervous centres in the new head. we mean to apply it here with milder connotations of reduced freedom. but they do represent the heart of the contradiction. #269/ 09 aprilie 2009. Robert White by name. Turning our attention critically and uncompromisingly to the realities of our day and its possibilities of reification. organic or inorganic – represents intelligence. I have come to know this juvenile dilatatio animi. You put off a personal opinion out of the scruples of seeming learned while producing the inventory of other people’s opinions. as a person’s essence. Confesiuni despre experienţa erudiţiei aici. rather than to objectify or reify an "answer. to our mind. the answer rests on technical manipulation of information as thing or commodity. the goal is to engender an understanding of the dynamic nature of relationships. Am cunoscut acea juvenilă dilatatio animi. and the efforts towards graphical expression – by the accurate quotation. Even though censoriousness in its aggravating nuances uncovers political repression. de la o vreme. plăcerea de a medita asupra unei teme e înlocuită de plăcerea de a «aduna material». Pleşu cites from a letter written by Culianu on some Western issues.concludes: “If the essential elements of the universe are matter. energy. One is that life itself is sheer value and an artificial prolongation of its span is a moral thing to happen. while the rest of the body merely exists as a support. for some time now. in the West: “I have found out that. To some. One lays hands on a good head and screws it on a healthy trunk. the delights of thinking a theme over are replaced by the satisfaction of gathering materials. seems to us to perform a demonstration of how violations of moral law come to a tangency with the treatment of individuals as means and not as ends in themselves. stârnită de sentimentul cunoaşterii de cărţi. în Vest: „Am descoperit că. doct. Confessions about the experience of scholarship. we note the following. ontologizing lexical semantic resources for the life of man’s intellect. rather than the head. and ethical behavior extends to all systems because any organizational pattern – human or nonhuman. Amâni opinia personală din scrupulul de a inventaria. resuming his 1977 Bonn notes (in Dilema Veche.

com/reification_of_the_unreal. published at http://www. in the illustrations commented upon. ed. This poem suggests how the world can receive threats about remaining mired in reifications. the most prominent relation conveyed by the text is between an animal and its trace. “Transfers of Meaning”. “Isaac Asimov vs. and between the train and its rail. one can see in this poem a combination of reaching understanding as a diagnosis of reification in the Habermas style and hybridization as a diagnosis of reification in the Bakhtin style. Claire (1998). through inference.ro/index. facing Europe and the world in various forms of communication. Evans. “fierbem în etuvă” (we’ve reached the boiling point in the drying closet) which is a nicely metaphor-generating. Issue 17. London and New York: Routledge. entification. Michael (2003). dated 2006-06-14.P.poezie. in the first place. hypostatization. and relations that are metaphorically textualized. removed or unplugged from life itself for the sake of the logical demonstration. 109-132. Journal of Semantics. in the second place. The reified entities are given equivalent degrees of emphasis. Jud (2007). thingification and possibly other future barbarian –ation terminological proliferation meant to theoretically cover frequent findings about fellows in a less than satisfactory milieu. the Frankenstein Complex”.freewebspace. Gâţă. The poem entifies multiple bearers of property. Fascicle XIII. Language and Culture. Translation and Globalization. Amardo (2002). In a strange way perhaps. while ignoring the reasons for the actions and their desired pragmatic outcomes. Geoffrey (1995). Final emphasis is on properties of inanimacy. Striving to find out what is already reified or perhaps non-reified in us Romanians. we reassert the point of our research: we have meant to dedicate the article to an interpretation of how life answers can be reified in our society. argiloase // ne-au mai rămas cuvinte doar pentru / un joc de scrabble într-o limbă apusă // doar ascultarea ne poate apropia cumva / la marginea unei gări prin care trenurile încing / şinele ca un şir de nostalgii plicticoase / depuse pe bătrâneţile noastre de tinichea” [we are crossed by grey seasons / sick animals / leaving behind some clay-yellowish traces // we still dispose of words just for / a game of scrabble in a faded language // by listening only can we be somehow guided / to the edge of a station where the trains / heat the rails like a string of dull yearnings / deposited on our seniority of tin-plate] (our translation of the poem entitled „Reification” by Florin Hulubei. “Culture to Culturing”.U. 42-46. 12. Year 18. Annals of the “Dunărea de Jos” University of Galaţi.se/intercultural/nr5/rodriguez. is equally truthful in pointing to reification. Oxford: O. we consider that the whole poem constitutes one utterance. Petru (2006). Existentializing elements are. entifies a colour-sound-matter picture of degradation. objectification. By way of concluding. A. will immitatively degrade their relation as well. picture of social reality. Rodriguez.agent). while reifying. REFERENCES Cronin. Nunberg. properties which are mostly inferred. “Philosophy and the Reification of theUnreal” http://evans-experientalism.htm Iamandi.pdf 283 . renderable into English as “not quite the clean potato”.php/personals/188216/Reificare). The Romanian description “nu e uşă de biserică”. This single utterance entifies existential sickness and. Kramsch. As a result. it is pehaps suggestive enough to exemplify with and comment upon a three-stanza poem picked on the internet: „prin noi trec anotimpuri cenuşii / animale bolnave / lăsând urme gălbui. man and his train of words. http://www. In mid-position. Because the primary goal of the poet-reader dialogue involves sharing the experience of evil. Since there are no purposeful insertions of punctuation marks.

Mots-clé : réification linguistique. (6) des risques dans l'apparition de l'équivoque. politique linguistique. robotisation ) et antropomorphisation de l'univers. (5) des risques d'ossification de la dinamique naturelle de la communication . Pour que le rapport d'existence devienne un rapport d'essence la réification linguistique est acceptée comme ayant: (1) utilité dans la matérialisation des abstractions . (2) utilité dans l'intrumentalisation des conceptes .RÉSUMÉ TENDANCES DANS L' INTERPRETATION DE LA REIFICATION Ce qu'on recherche par le langage est la confirmation de l'essence humaine en aspirant vers l'investigation de certains niveaux plus profonds que les options lexicales conscientisées. (7) équilibre entre aliénation (robotisation) et antropomorphisation de l'univers. 284 . Cet article s'occupe aussi des éléments de traduction et de politique linguistique dans l'espace européen. (3) utilité dans la réalisation des intentions métaphoriques . (4) des risques pour la schématisation des perspectives .

DIDACTICĂ DIDACTICS DIDACTIQUE 285 .

286 .

location 287 .1981). 1959). cit. Most authors maintain that the mere focus on grammar. b. Culture seems to have its own ‘grammar’ (Howell & Vetter. when a foreign language is taught/learned. which shows that both communicative competence and cultural competence should be envisaged in the language class. As pointed out (Samovar. as well as the ‘conditions and circumstances under which various messages may or may not be sent. if they lack (at least basic) cultural insights and information. 1996).” (Buffy Sainte-Marie . We can summate the main reasons of including cultural elements in the teaching of language. the two are inseparable also because it is the language that supports people in encoding their messages and the meanings of their messages. or interpreted’. Language is interwoven with culture and it is the ‘prototypical tool for interacting with the world’ (Duranti. there is a risk that this may lead to cross-cultural miscommunication. therefore accounting for both appropriacy of language and of behaviour. starting from the premise that language is influenced by to social variables (sex. cultural awareness informs and enriches communicative competence. lexis or the four skills leaves the learners unable to perform in a competent manner in contact with the target culture. that maintains that certain linguistic features might make certain modes of perception ‘more prevalent or more probable’. Moreover. Otherwise. 1976).) and . age. Therefore.American singer and song writer. This is refined to a subtler view (Henle.we can add . For over twenty years there has been a resurgence of interest in the study of language in relation with society. covering both verbal and non-verbal communication. superimposed on. Language is a tool that is used to explore and experience our cultures and the perspectives that are embedded in our cultures.(iii) it helps the learners to increase their awareness of the cultural connotations of words/phrases in the target language. that is why there are studies suggesting methods and techniques of incorporating culture in the teaching of lexis. 2001). 1997). & Jain. Therefore. (ii) it enables students to take control of their own learning and to achieve autonomy. op. 1993). What is more. If the cultural component is disregarded. social class. This has been pointed out in the literature of the field (Thanasoulas. of lexis: (i) it helps avoid stereotypes. 1970). which are sensitive marks of the cultural differences existing among them. cultural contextualization can play a major role in turning these meanings more explicit. by ‘evaluating and questioning the wider context within which the learning of the target language is embedded’ (Thanasoulas.1941) It is a matter of common knowledge that there are significant differences among languages as regards the vocabulary and the meanings attached to lexical units. and. the manner in which language and the social variables are related should inform culture teaching in the foreign language classroom. what we teach is just ‘meaningless symbols or symbols to which the student attaches the wrong meaning’ (Politzer.Yolanda-Mirela CATELLY Universitatea POLITEHNICA Bucureşti CULTURAL CONTEXTUALIZATION IN TEACHING LEXIS – PEDAGOGICAL OPTIONS “Language and culture cannot be separated. implicitly. what matters is to ’put [the target] culture in relation with one’s own’ (Kramsch. The origins of meanings and of their significance are in the culture of origin (Bruner. Language is vital to understanding our unique cultural perspectives. Porter. and reflected in that of the language proper. noticed.

In recent times. as well. being provided support in taking an inside view of the connotations of such words in the target language/culture. IT: phantom bug.visual culture assimilators. after the years of socialism. borrowings from other languages (e. local cultural constructs a. What kind of influence generating differences has been exerted over words to make them get new culturally–specific meanings? They are of various types and origins . are illustrated. and ‘cultoons’ . making a compromise is an asset in the English speaking countries. providing the necessary cultural data.o. English has been enriched with terms that have appeared since the 1980s.). The literature provides a range of views on vocabulary teaching (Zimmerman. on account of the fact that the semantic implications of a word may differ from one language to another.etc. 1983).social. students can be introduced to some so-called ‘key words’ such as marriage. Thus. generating shopaholic or -ati. the ‘Key Phrases’ dictionary (Nigel. 1994) that if totally disregarded. and on understanding cultures through key words comparative analyses (Wierzbicka. Possible (re)sources for the teacher – and later on. the main risks are ‘misunderstanding. the teaching of vocabulary. idioms – in a contextualized manner.karaoke). British politics: Thatcherite. 1997). 1998) consists of two interesting tools: ‘culture assimilators’ . on their way towards independent learning. in: finances: firewall. 1990) provides explanations regarding the origin of: catch phrases – ‘believe it or not’. discoursal. and re-entering the current use in our ecology oriented times). for example. it has received a negative connotation (Şerbănescu. for the learners themselves. emphasizing points of misunderstanding or potential culture shock cauze. while in Romania. from various sources: giving a second youth to older terms (acid rain. Yet another mode of sensitizing the students (Henrichsen. nicknames – ‘flower people’. phraseological patterns. acronyms (WAN. affixation using fashionable suffixes (-aholic. in order to develop the learners’ habit of being inquisitive as far as such a ‘barometer of social trends’ (Ayto. culture shock. the ecology oriented movement: ecofreak. dating from 1850. There are numerous resources pointing to ways of raising the students’ cultural awareness. pairs of words. but also from other English speaking areas (Hill rat – from American English). in various ways. 2007).short descriptions of various situations where one person from the target culture interacts with persons from the home culture. It is a good way of making them understand their own cultural context. Japanese . 2007). with the emergence of the communicative approach to the teaching of English (Vizental. (Williams. Thornbury. register differences should also be taken into consideration. with new words covering new cultural circumstances/events appearing permanently. The teacher’s role is to design and insert awareness raising/sensitizing tasks. Thus. homonymy. Pčolinská. These materials should be used in class. 1997.s. 2000) point out that English is developing. 2004. Let us conclude upon the need to provide at least a minimum of cultural differences data in the language class. 1997. sayings – ‘all publicity is good publicity’. 2010). 1989) is 288 . agglutination (affluenza = affluence + influenza). Another proposal (Peck. seen as an essential ’code’ for communication. in IT). insisting on both differences and the dynamics of meanings in time. producing numerati).g. even animosity among nations’. on the basis of authentic input and task type. Students should be made aware of the newly acquired cultural significance of some terms. idioms – ‘eyeball to eyeball’. medicine: mad cow disease. should include false friends. warning (Bessmertnyi. Lewis. slogans – ‘ban the bomb’. similarly. All this must be made explicit to the learners. 1998) is focused on ‘culturgrams’ – cultural clusters encapsulating cultural information. whenever needed. the newly emerged united Europe: Eurobottle. Dictionaries of neologisms (Volceanov.

& Vetter. activités communicationnelles. Linguistic anthropology. Developing Cultural Understanding Through Foreign Language Study. Putting Theory into Practice. ISSN 1755-9715. in a manner appropriate to the target culture. la contextualisation culturelle peut jouer et joue effectivement un rôle majeur dans l’explicitation des sens. L’étude approfondie des particularités culturelles d’une langue s’enrichit et se nourrit de l’analyse complexe de son lexis. L. J.09 from http://radicalpedagogy. London: Longman Vizental.org/content/issue3_3/7-thanasoulas. How to Teach Vocabulary. The Importance Of Teaching Culture In The Foreign Language Classroom. R. Bloomsbury Key Phrases. Belmont. R. Keywords: A Vocabulary of Culture and Society. Cambridge: CUP RÉSUMÉ CONTEXTUALISATION CULTURELLE DANS L'ENSEIGNEMENT DU VOCABULAIRE – OPTIONS PEDAGOGIQUES Il est reconnu que. Michigan: Michigan University Press Henrichsen. Andra (2007). Strategies Of Teaching And Testing English As A Foreign Lang