P. 1
articol sanatate

articol sanatate

|Views: 528|Likes:
Published by alterantive

More info:

Published by: alterantive on Mar 11, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/06/2012

pdf

text

original

Sections

  • Laurenţiu BĂLĂ
  • Valeriu BĂLTEANU
  • Gheorghe CHIVU
  • Alexandra CUNIŢĂ
  • Felicia DUMAS,
  • Cristinel MUNTEANU
  • Elena MUSEANU
  • Mădălina STRECHIE,
  • Alice TOMA
  • Ana-Maria TRANTESCU
  • Liliana AGACHE
  • Ionel APOSTOLATU
  • Zinaida CAMENEV, Olga PASCARI
  • Oana Magdalena CENAC
  • Ileana CHERSAN
  • Roxana CIOLĂNEANU
  • Valentina CIUMACENCO,
  • Gabriela DUDA
  • Virginia LUCATELLI
  • Mariana NEAGU
  • ETIMOLOGIE, FORMAREA CUVINTELOR, FRAZEOLOGIE
  • Mihaela CÎRNU,
  • Ina PAPCOVA
  • Casia ZAHARIA
  • Simona ANTOFI,
  • Elena FUIOREA
  • Ludmila HOMETKOVSKI
  • Petru IAMANDI,
  • Fulbert Loukou KOFFI
  • Nicoleta NEŞU
  • Iuliana POP
  • Floriana POPESCU
  • Sandrine SIMEON
  • Daniela ŢUCHEL
  • Yolanda-Mirela CATELLY
  • Anca Marina RĂDULESCU, Oana BADEA
  • ABSTRACTS

ANALELE UNIVERSITĂŢII “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FASCICULA XXIV ANUL III, NR.

1 (3) 2010

Lexic comun / Lexic specializat General Lexicon / Specialized Lexicon Lexique commun / Lexique spécialisé

EDITURA EUROPLUS 2010

1

Facultatea de Litere, Universitatea« Dunărea de Jos » din Galaţi Analele Universităţii « Dunărea de Jos » din Galaţi, Fascicula XXIV Lexic comun / Lexic specializat (LC / LS) REDACTOR-ŞEF Doina Marta BEJAN, Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi COLEGIUL ŞTIINŢIFIC: Marius SALA (Academia Română), Grigore BRÂNCUŞ (Academia Română), Jean-Claude BOULANGER (Université Laval, Canada), Angela BIDU-VRĂNCEANU (Universitatea din Bucureşti), Gheorghe CHIVU (Academia Română), Alexandra CUNIŢĂ (Universitatea din Bucureşti), Stelian DUMISTRĂCEL (Universitatea „Al.I.Cuza“, Iaşi), Ana GUŢU (ULIM, Republica Moldova), Denis LEGROS (Université Paris VIII, Franţa), Elena PRUS (ULIM, Republica Moldova), Lucia WALD (Universitatea din Bucureşti), Rudolf WINDISCH (Universitatea din Rostock, Germania) COLEGIUL REDACŢIONAL: Mihaela CÎRNU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Gabriela DIMA (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Maria EGRI (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Virginia LUCATELLI (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Floriana POPESCU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Daniela ŢUCHEL (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Angelica VÂLCU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) Oana Magdalena CENAC (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) – Book reviews editor Anca GÂŢĂ (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) – Administrator de site web designer EDITORUL SERIEI LC / LS: Doina Marta BEJAN REDACTORI RESPONSABILI AI NUMĂRULUI CURENT: Doina Marta BEJAN, Oana Magdalena CENAC, Mihaela CÎRNU Seria LC / LS este accesibilă celor interesaţi prin schimb interbibliotecar asigurat de Biblioteca Universităţii « Dunărea de Jos » din Galaţi, la adresa de mai jos: CENTRUL EDITORIAL : « Centrul de cercetare în teoria şi practica discursului » din Universitatea « Dunărea de Jos » din Galaţi, str. Domnească, nr.47, Galaţi, Cod poştal 800008, România Telefon: +40-236-460476 Fax: +40-236-460476 TEHNOREDACTARE ŞI TIPĂRIRE : Editura EUROPLUS e-mail: office@europlusgalati.ro ISSN 1844-9476
2

Angela Bidu-Vrănceanu In honorem

3

Doamna ANGELA BIDU-VRĂNCEANU este profesor universitar, doctor, conducător de doctorate la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, cercetător principal la Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan-Al.Rosetti” din Bucureşti. Cunoscută pentru preocupările ştiinţifice în domeniul lexicologiei, semanticii, terminologiei, lingvisticii teoretice şi aplicate , a publicat numeroase studii (aproximativ 100) şi cărţi (12), singură sau în colaborare cu alti specialişti. Se remarcă descrierea structurală a lexicului românesc (Limba româna contemporană. Vocabularul, ed.1-l975, ed.2-l985 şi Limba română contemporană. Lexicul, 2005; Structura vocabularului limbii române, l986; Cuvinte şi sensuri, l988). Volumul Modele de structurare semantică, l984, elaborat împreună cu Narcisa Forăscu, a fost în mod deosebit apreciat de comunitatea ştiinţifică şi a fost premiat de Academia Română. Lucrările din ultimul deceniu vizează aspectele aplicative, în corelaţie cu teoria lingvistică modernă: sunt dezvoltate raporturile dintre semantică şi lexicografie, sunt puse bazele metalexicografiei. O atenţie deosebită se acordă analizei lingvistice a diverselor terminologii ştiinţifice (Lectura dicţionarelor, 1993 ; Lexic comun, lexic specializat, 2000; Lexic ştiintific interdisciplinar, 2000 şi Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte, 2007. Perspectiva lingvistică în studiul limbajelor specializate permite caracterizarea fiecărei terminologii studiate, aspect de interes pentru diferite categorii de specialişti. Cele mai recente publicaţii sunt Câmpuri semantice din limba română (2008) şi Terminologie şi terminologii (2010). Doamna Angela Bidu-Vrănceanu a primit pentru a doua oară premiul Academiei Române, alături de colectivul care a elaborat Dicţionarul de ştiinte ale limbii, ed. I - l997 şi ed. a II-a -2001, 2005, în care a redactat articole de lexicologie, semantică, lingvistică teoretică şi aplicată, semiotică, lexicografie şi terminologie. Din l997 este redactor responsabil la revista “Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română). Este membru în comitetul de redacţie al “Revue roumaine de linguistique”. A condus ca director de proiect mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu CNCSIS (l997, l999, 2000), antrenând în cercetare tineri, în majoritate doctoranzi; rezultatele au fost publicate în trei volume şi mai multe studii. În momentul de faţă colaborează la proiectul fundamental al Academiei Române – Tratatul de istorie a limbii române. «Centrul de Cercetare în teoria şi practica discursului » din Facultatea de Litere a Universităţii «Dunărea de Jos» din Galaţi s-a bucurat de sprijinul ştiinţific acordat de doamna profesoară conferinţelor Lexic comun / lexic specializat , organizate în ultimii trei ani. Redacţia revistei Lexic comun / lexic specializat, fasciculă a Analelor Universităţii «Dunărea de Jos» din Galaţi, care numără şi foşti studenţi ai doamnei profesoare, îi urează, la moment aniversar, sănătate şi mulţi ani !

4

Professor ANGELA BIDU-VRĂNCEANU, PhD, who is also a PhD supervisor, is currently teaching at the University of Bucharest, the Faculty of Letters and as a principal researcher at the “Iorgu IordanAl.Rosetti” Institute of Linguistics in Bucharest. Reputed for the scientific concerns with lexicology, semantics, terminology, theoretical and applied linguistics, the professor has published numerous studies (over one hundred) and volumes (twelve), both a single author and in co-authorship. It is remarkable to underline here the merits of a structural description of the Romanian lexicon Limba română contemporană. Vocabularul [Contemporary Romanian. The Vocabulary], first edition 1975, second edition 1985, and Limba română contemporană. Lexicul [Contemporary Romanian. The Lexis] 2005; Structura vocabularului limbii române [The Structure of the Romanian Vocabulary], l986; Cuvinte şi sensuri [Words and Meanings], l988. The volume Modele de structurare semantică [Patterns of Semantic Structuring], l984; elaborated together with Narcisa Forăscu, was highly appreciated by the Romanian scientific community and awarded by the Romanian Academy. The professor’s research in the latest decade concerns applicative aspects related to modern linguistic theory: the semantics-lexicography relations are further developed, the foundation for metalexicography being achieved. A particular attention is paid to the linguistic analysis of various scientific terminologies (Lectura dicţionarelor [Reading Dictionaries], 1993; Lexic comun, lexic specializat [General Lexicon, Specialized Lexicon], 2000; Lexic ştiintific interdisciplinar [Interdisciplinary Scientific Lexicon], 2000; Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte [Specialized Lexicon on the Move. From Dictionary to Text], 2007). The linguistic perspective in the study of specialist languages allows for the characterization of each terminology, a fact which is of much interest for diverse specialists. The most recent publications are Câmpuri semantice din limba română [Semantic Fields in Romanian] 2008, and Terminologie şi terminologii [Terminology and Terminologies] 2010. The professor was awarded for a second time by the Romanian Academy as a co-author of the Dicţionar de ştiinţe ale limbii [Dictionary of Language Sciences] (first edition l997 and second edition 2001, 2005), providing entries referring to lexicology, semantics, theoretical and applied linguistics, semiotics, lexicography and terminology. Since 1997, the professor has been senior editor of the review “Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română) [Annals of the University of Bucharest, the Romanian Language and Literature Series]. She is also a member of the “Revue roumaine de linguistique” editorial panel. In the capacity of project director for several scientific research contracts with CNCSIS, the National for Scientific Research in the Higher Education System (l997, l999, 2000), the professor has facilitated the initiation into research work practice of young people, most of them working on their doctoral theses. The professor’s doctoral tutorship has enabled doctoral students to disseminate their research results, together with and under their tutor’s aegis, in various publications. At present she is collaborating to Tratatul de istorie a limbii române [A Treatise of the History of the Romanian Language], a fundamental project of the Romanian Academy. The research centre called “Cercetare în teoria şi practica discursului” [Research into the theory and practice of discourse] of the Faculty of Letters, « Dunărea de Jos » University of Galaţi, has benefited from the professor’s scientific support generously granted to the Lexic comun / lexic specializat [General Lexicon / Specialized Lexicon] conferences organized in 2008, 2009, 2010. The editing staff of the review Lexic comun / lexic specializat, General Lexicon / Specialized Lexicon, Fascicle of the Annals of « Dunărea de Jos » University of Galaţi, including the Professor’s former students, celebrate the Professor’s birthday with the best wishes for a long, healthy life!

5

Madame ANGELA BIDU-VRĂNCEANU est professeur des universités, directeur de thèses de doctorat, chercheur scientifique principal à l’Institut de Linguistique « Iorgu Iordan-C.A. Rosetti et déploie son activité d’enseignement à la Faculté des Lettres de l’Université de Bucarest. Reconnue unanimement pour ses préoccupations scientifiques dans le domaine de la lexicologie, de la sémantique, de la terminologie, de la linguistique théorique et appliquée, elle a publié de nombreuses études (plus de 100 travaux) et livres (12), comme auteur unique ou en collaboration avec d’autres spécialistes. Nous citons dans ce sens la description structurale du lexique roumain Limba română contemporană. Vocabularul [Le roumain contemporain. Le vocabulaire] (éd. 1-1975, 2ème éd. – 1985) et Limba română contemporană. Lexicul [Le roumain contemporain. Le lexique], (2005); Structura vocabularului limbii române [La structure du vocabulaire roumain], (1986); Cuvinte şi sensuri [Mots et sens, 1988]). Le volume Modele de structurare semantică [Modèles de structuration sémantique], (1984), écrit avec Narcisa Forăscu, a joui de l’appréciation unanime de la communauté scientifique et a été couronné par l’Académie Roumaine. Les travaux de la dernière décennie visent des aspects applicatifs, en rapport avec la théorie linguistique actuelle: il s’agit des relations entre la sémantique et la lexicographie, par la mise en place de la métalexicographie. L’auteur privilégie l’analyse linguistique des diverses terminologies scientifiques (Lectura dicţionarelor [La lecture des dictionnaires], (1993); Lexic comun, lexic specializat [Lexique commun – Lexique spécialisé], (2000); Lexic ştiintific interdisciplinar [Lexique scientifique interdisciplinaire], (2001) et Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte [Le lexique spécialisé en mouvement. Du dictionnaire aux textes], 2007). Chaque terminologie étudiée est caractérisée du point de vue linguistique; cette perspective linguistique dans l’étude des langues spécialisées s’avère très profitable pour différentes catégories de spécialistes. Les publications les plus récentes sont Câmpuri semantice din limba română [Les champs sémantiques du roumain] (2008) et Terminologie şi terminologii [Terminologie et terminologies] (2010). Madame Angela Bidu-Vrănceanu a reçu pour la deuxième fois le prix de l’Académie Roumaine, avec le collectif d’auteurs qui ont élaboré le Dicţionar de ştiinţe ale limbii [Dictionnaire des sciences du langage], éd. I – 1997 et II-ème éd. – 2001, 2005, où elle a rédigé un nombre important d’articles de lexicologie, de sémantique, de linguistique théorique et appliquée, de sémiotique, de lexicographie et de terminologie. Elle est, depuis 1997, rédacteur en chef de la revue“Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română) [« Les Annales de l’Université de Bucarest » (série Langue et littérature roumaine)] et membre dans le comité de rédaction de la « Revue roumaine de linguistique ». Madame Angela Bidu-Vrănceanu est directrice de plusieurs projets de recherche scientifique contractés avec le Conseil National de la Recherche Scientifique dans l’Enseignement supérieur (1997, 1999, 2000). Elle a impliqué dans ces activités une série de jeunes chercheurs talentueux, dont en grande partie ses doctorants. Les résultats de ces recherches ont été publiés en trois volumes et plusieurs études. A présent, elle participe à un projet fondamental de l‘Académie Roumaine, Tratatul de istorie a Limbii române [Traité de l’histoire de la langue roumaine]. Le «Centre de Recherche en Théorie et Pratique du Discours» de la Faculté des Lettres de l’Université «Dunărea de Jos» de Galaţi a joui constamment de l’appui scientifique du professeur Angela Bidu-Vrănceanu, notamment dans les trois dernières années, à l’occasion des conférences Lexic comun / lexic specializat, Lexique commun – Lexique spécialisé. En ce moment anniversaire, le collectif de rédaction de la revue Lexic comun / lexic specializat «Lexique commun – Lexique spécialisé», fascicule des Annales de l’Université « Dunărea de Jos » de Galaţi, qui comprend aussi quelques-uns de ces anciens étudiants, souhaite exprimer sa profonde admiration pour l’entière activité scientifique et professionnelle du professeur Angela Bidu-Vrănceanu, de même que sa gratitude pour son soutien inconditionnel. Bon anniversaire, Professeur ! 6

la impunerea formelor lor (cu explicarea originii sau formării lor).. economică.. «internă».. rolul lingvisticii e diferit.] Terminologia înseamnă.. În acest tip de 7 . profesional. „Conceptul de terminologie admite mai multe interpretări.] Interesul mai larg pentru lexicul specializat (LS) îl pune într-o relaţie directă cu lexicul comun (LC).” (Angela BiduVrănceanu 2010:11) „Importanţa socio-culturală. în sens larg (T2 ) se constituie în lucrări din ultimul deceniu şi îşi propune descrierea termenilor ca fapte naturale (nu convenţionale ca în T1). De la această valoare se ajunge uşor la desemnarea concretă a ansamblului de unităţi (lingvistice sau de alt fel) . În cele două tipuri de terminologii. pedagogică a terminologiilor este în creştere. pot fi numite lexic specializat. delimitate relativ. Ca disciplină ştiinţifică preocupată de comunicarea specializată şi de mijloacele ei specifice.] tocmai din această perspectivă interdisciplinară. De la o terminologie a specialistului.ANGELA BIDU-VRĂNCEANU : O PERSPECTIVĂ LINGVISTICĂ ASUPRA TERMINOLOGIEI / TERMINOLOGIILOR CONSIDERAŢII GENERALE „Considerăm că terminologiile. Un argument hotărâtor în această privinţă este constituit de constatarea că interesul vorbitorilor pentru lexicul specializat este tot mai larg. problemele conceptual semantice căzând în sarcina specialiştilor. Este o terminologie a specialiştilor pe care o vom numi «internă» [. într-o interpretare de ansamblu. Deşi condiţionată de T1 [terminologia «internă»].” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:20) „Terminologia «externă» sau socioterminologia are în vedere interesul larg pentru identificarea şi utilizarea adecvată a sensului de către vorbitorii obişnuiţi. limitat la atribuirea de nume. ceea ce explică abordarea interdisciplinară şi interesul mai larg pentru aceste domenii. la o terminologie «externă» de interes mai larg şi pentru nespecialişti. complex şi variat [.. T2 [terminologia «externă»] se preocupă mai ales de problemele decodării şi utilizării sensului specializat la mai multe nivele ale comunicării. tehnic. similar cu cuvintele lexicului comun. realizată fără echivoc într-un anumit domeniu ştiinţific. ceea ce permite definiţii alternative ale termenilor [. dincolo de o specialitate ştiinţifică anume.. utilizate efectiv în comunicarea specializată dintr-un anumit domeniu.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:19) „Terminologia «externă».” (Angela Bidu-Vrănceanu 2000:71). În T1 [terminologia «internă»] rolul lingvisticii e secundar.[.. terminologia a apărut şi s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XX-lea.]. extinderea lui dincolo de domeniul strict al specialiştilor determină migrarea multor termeni în limba comună. interpretată strict în raport cu problemele comunicării specializate s-a ajuns. în primul rând. Respingem în acelaşi timp teza după care lexicul specializat sau terminologiile reprezintă un interes limitat la comunicarea dintr-un anumit domeniu de activitate. disciplina care se ocupă de comunicarea specializată. în ultimele decenii. Se vorbeşte în acest sens de laicizarea progresivă a cunoaşterii.. ceea ce favorizează interpretatrea metodologic unitară.

Extinderile contextual-semantice pe care la admite utilizarea termenilor specializaţi în texte de circulaţie mai largă (dincolo de textele strict specializate) favorizează modificări ale sensului care conduc de obicei la polisemie. ci şi destinatarul (la modul general nespecialist. Acestea pot atrage modificări semantice («dinamica sensului»). Se îmbină astfel aspectele cognitive cu cele socio-semantice şi pragmatice. de la vorbitorul obişnuit la lingvist).. (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:28) „[. mergând până la vulgarizare. prezintă importanţă canalul comunicării (în general mass media. In raport cu rezultatele obţinute în acest fel se poate ajunge la o interpretare («lectură») adaptată interesului mai larg al vorbitorilor.] Analiza sintagmatică privind textele şi contextele în care apare limbajul specialzat [. obiectul de cercetare presupune precizarea relaţiei dintre termen şi cuvânt. texte aparţinând mass media sau chiar limbii comune). n.. iar raportarea (respectarea) nucleului «dur» specializat (sau existenţa unei medii semantice a lui în funcţie 8 . dar accesibil vorbitorului obişnuit.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:23).] cu lexicologia şi semantica. Raportarea la termenul strict specializat este.. Din această perspectivă metodele care se detaşează în T2 sunt analiza paradigmatică şi cea sintagmatică. Delimitarea unor categorii ale lexicului specializat de interes larg [. ci şi cu pragmatica.comunicare interesează nu numai emitentul (mai mult sau mai puţin specialist). lexicologia. Se admite că în textele de largă circulaţie termenii pot avea libertăţi sau alte preferinţe contextuale. într-o primă fază. OBIECTUL „Obiectul oricărui tip de terminologie este.] Diversele aspecte ale raportului termen/cuvânt se bazeză deci pe analiza semantică.. necesară pentru a stabili raportul cu nucleul «dur». [.] pentru ca termenii să fie obiect de cercetare în terminologia «externă» este necesară prezenţa sau chiar folosirea frecventă în mass media şi/sau în limba comună [. într-un fel sau altul.] îşi propune definirea şi interpretarea sensului specializat în mod riguros.] nu dispune de criterii obiective şi precise. când se raportează termenul la cuvânt.. dar care face posibilă «laicizarea» cunoaşterii (ştiinţelor). În ce priveşte terminologia «externă» (T2). [.n.... n. Analiza modalităţilor (tipurilor) de definire este corelată cu descrierea comparativ-diferenţială în clase paradigmatice (bazată pe analiza în componente semantice). [. gradul de determinologizare şi limitele admisibile ale «deviaţiilor semantice»...n) în texte de largă circulaţie (cu un grad de specializare inferior... În felul acesta.] are rol preliminar sub aspectul textelor şi un rol de rafinare în ce priveşte contextele. Premisa interesului pentru terminologia specializată din perspectiva terminologiei «externe» este reprezentată de circulaţia (atestarea) lor (a termenilor. termenul..]. texte cu un grad mediu sau inferior de specializare)..” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:30) METODA „Indicaţiile metodologice sunt mai precise când se corelează [terminologia «externă». şi condiţiile de uzaj (mai puţin restrictive decât în limbajeje specializate). admisă ca primordială în terminologia «externă» (T2)”.. terminologia «externă» se intercondiţionează nu numai cu semantica.] Analiza paradigmatică a lexicului specializat [..

pentru a le stabili atât specificul. 2010 – Terminologie şi terminologii. Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrănceanu. în ultimă instanţă. Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrănceanu. descrierea termenilor specializaţi din diverse domenii. (Angela Bidu-Vrănceanu 2010:25)..] Combinarea analizei paradigmatice cu cea sintagmatică în descrierea terminologiilor vizează.. Angela coord. Precizarea libertăţilor şi a limitelor utilizării sensului specializat şi/sau a celorlalte sensuri pe care le capătă un termen în limba comună urmăreşte realizarea unei comunicări adecvate. 2007 – Lexicul specializat în mişcare. în sine sau în relaţia cu limba comună este obiectivul propriu terminologiei «externe». „[.. Chiar dacă există mult mai multe libertăţi în terminologia «externă». Corectitudinea comunicării favorizează nu numai înţelegerea. ci şi.. dicţionare etc. cât şi problemele de interes general”.. scopul comunicării corecte (decodare şi codificare) rămâne fundamental şi se apreciază în funcţie de indicaţiile dicţionarelor generale. Angela coord.. (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:25-31).] înregistrarea. CONCLUZII „Lingvistica poate contribui la caracterizarea individuală sau comparativă a unor terminologii.] care să ţină seama de interdependenţa dintre limbă şi cunoaştere. [..] ca obiective ale terminologiilor atât elaborarea de teorii conceptuale structurând obiectele domeniului. 2000 – Lexic comun. cu consecinţe importante asupra unei terminologii dinamice [. ca instrumente cu caracter social şi accesibil. Angela. cât şi activitatea lexicografică (specializată sau nu) de efectuare a unor corpusuri.” (Angela BiduVrănceanu 2007:25-28) SCOPUL „Sunt admise [.. societate şi cultură.. lexic specializat.sau toate contextele) reprezintă un aspect de mare interes în analiza sintagmatică a diverselor terminologii. dintre limbă.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2000:71). De la dicţionare la texte. Editura Universităţii din Bucureşti 9 . Selecţia textelor: Doina Marta Bejan BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu.. explicarea. dezideratul terminologiei «externe» «democratizarea» şi «laicizarea» cunoaşterii ”. modificarea raportului dintre terminologizare (LS) şi lexicalizare (LC).

10 .

............................................................................................................ 46 Quelques termes orthodoxes en roumain et leurs «possibles» équivalents français Orthodox Terms in Romanian and their “Possible” French Equivalents Termeni creştin-ortodocşi românesti şi ”posibilele“ lor echivalenţe în limba franceză Stelian DUMISTRĂCEL.................. Considérations sur le vocabulaire de la traduction d’un texte médical ancien Alexandra CUNIŢĂ.............................................................................. Doina HREAPCĂ ................................... 66 Problema Terminologiei în concepţia lingvistică a lui Eugenio Coşeriu The Issue of Terminology in Eugenio Coseriu’s Linguistic Theory Le sujet de la Terminologie dans la conception linguistique de Eugenio Coseriu Elena MUSEANU ............................................................................................................................................................... Considerations on a Mediaeval Medical Text Les choix de Hypocrate..... 51 Împrumutul neologic românesc bursă din perspectiva limbilor funcţionale BURSĂ (Stock Exchange)......................... 19 „Sfânta” înjurătură sau mic inventar de termeni religioşi la îndemâna românilor nervoşi “HOLY” Swearing or Small Inventory of Religious Terms of Reach Angry Romanians « Le sacré» juron ou petit inventaire de termes religieux à l’usage des Roumains furieux Terminologia divinaţiei populare româneşti: actanţii The Terminology of Romanian Folk Divination : The Actants Terminologie de la divination populaire roumaine: les actants Valeriu BĂLTEANU........................................................................................................................... 85 Termeni din repertoriul lingvistic al rudeniei la romani Terms from the Romans’ Kinship Linguistic Repertory Termes du répertoire linguistique de la parenté chez les Romains 11 ......................... 17 Laurenţiu BĂLĂ ....................................................................................................................... 77 Definiţii alternative ale termenilor economici Alternative Definitions of Economic Terms Définitions alternatives des termes économiques Mădălina STRECHIE .................................. 25 Gheorghe CHIVU . 29 Alegerile lui Ippocrat.................................................................................................................................................................................................................... a Romanian Neologic Loan Viewed in the Perspective of Functional Languages L'emprunt néologique roumain bursă dans la perspective des langues fonctionnelles Cristinel MUNTEANU ... 35 Dimensiunea culturală a termenilor The Cultural Dimension of Terms La dimension culturelle des termes Felicia DUMAS .................................................................................................CUPRINS/ CONTENTS / SOMMAIRE TERMINOLOGIE / TERMINOLOGY/ TERMINOLOGIE ........... Consideraţii asupra vocabularului unui vechi text medical The choices of Hypocrates..............................................................

........................................................................................................................ 103 Probleme terminologice în definirea unităţilor frazeologice în română şi engleză...................................................................................................................................................................................................................... Olga PASCARI ................................... 134 Oana Magdalena CENAC.......................... 89 Terminologia ca vector al culturii matematice la graniţa dintre milenii Terminology and the Mathematical Culture at the End of the 20th Century La terminologie et la culture mathématique à la fin du XX........................................................ 131 Poveşti despre cuvinte: LUNCĂ The Story of a Word : LUNCĂ (“river meadow........................................................................... holm”) L' histoire d' un mot: LUNCĂ The Degree of Semantic Independence of Elements in Idiomatic and Non-Idiomatic Compounds Gradul de independenţă semantică a elementelor în compusele idiomatice şi în cele neidiomatice Le degré d'indépendance sémantique des éléments dans les composés idiomatiques et non-idiomatiques Zinaida CAMENEV................................................................................................................................................................................................ 121 Consideraţii privind hipercorectitudinea lexicală On Lexical Hypercorrectness Considérations sur l' hypercorrectitude lexicale Ana-Maria BOTNARU ..Alice TOMA........................... 149 Hiponimia ca modalitate de organizare şi descriere definiţională în limbajul de marketing Hyponymy as a Means of Organisation and Definitional Description in the Language of Marketing L'hyponymie: moyen d'organisation et de description définitionnelle dans le langage du marketing 12 .......... O perspectivă contrastivă Terminological Difficulties of Phraseological Units in Romanian and English....................................... 117 Fenomene sonore specifice omului în analiza contrastivă Terms Denoting Human Sounds in a Contrastive Analysis Phénomènes sonores spécifiques à l' homme: une analyse contrastive Ionel APOSTOLATU .................................................................................................................... 115 Liliana AGACHE .............. A Contrastive Perspective Problèmes de terminologie dans la définition des unités phraséologiques en roumain et en anglais...... Une perspective contrastive SEMANTICA/ SÉMANTIQUE/SEMANTICS ............................................................................. 143 Roxana CIOLĂNEANU .............. 137 Metaphor Translation in Electronics Terminology Traducerea metaforei în terminologia electronică La traduction de la métaphore dans la terminologie électronique On the English Law Enforcement Vocabulary – Acknowledgement and Argumentation Vocabularul poliţienesc din limba engleză: recunoaştere şi argumentare Le vocabulaire anglais spécifique à la police: identification et argumentation Ileana CHERSAN........................ème siècle Ana-Maria TRANTESCU .................................................... everglade..................

........................................................ 197 Übersetzung deutscher Nominalkomposita aus der Fachsprache der Technik La traduction des noms composés allemands du langage technique de spécialité Traducerea substantivelor compuse germane din limbajul tehnic de specialitate Cristian MOROIANU ....... idioms) in literary texts Casia ZAHARIA ..................................... PHRASÉOLOGIE Mihaela CÎRNU ....................................................................... 161 Semantica dezastrului The Semantics of Disaster La sémantique du désastre Virginia LUCATELLI ............................................ Blanc et noir Ina PAPCOVA.............. FORMAREA CUVINTELOR........................................ 154 The Semantic and Syntactic Development of the Quasi-Modal Have to in English Verbul semimodal Have to în limba engleză: valori semantice şi sintactice Le verbe quasi-modal Have to en anglais: valeurs sémantiques et syntaxiques Gabriela DUDA ............ 176 Le vocabulaire de la cause The Vocabulary of the Cause Vocabularul cauzei La métonymie des couleurs dans le discours publicitaire The Metonymy of Colours in the Advertising Discourse Metonimia culorilor în discursul publicitar Sanda MARCOCI . 190 ETIMOLOGIE.......................................................................................................................................... 195 ETYMOLOGY............................................................................................................................................. 219 Valenz und logische Wortzusammenhänge in Komposita Concatination and Logical Connectors in Compound Words Valences et liens logiques dans les mots composés 13 ..................................... Alb şi negru Etymological Notes on the Names of Colours.............................................................................................. 185 ‘What’s in a Name?’ Senses of the Term ‘Construction’ in Linguistic Studies ‘What’s in a Name?’Sensurile termenului CONSTRUCŢIE în diverse orientări lingvistice ‘What’s in a Name?’ Une approche linguistique du sens du mot CONSTRUCTION Mariana NEAGU.................. 202 Consideraţii etimologice la numele de culori.............................. expressions..................................................... WORD BUILDING............. PHRASEOLOGY/ ÉTYMOLOGIE... Black and White Considérations étymologiques concernant les noms de couleurs............................................................................................. FRAZEOLOGIE/.......................................... FORMATION DES MOTS............................... 212 Modélisation structurale et sémantique des unités phraséologiques en contexte Crearea de modele strucurale şi semantice ale unităţilor frazeologice în context Analysis of the function of the different types of phraseological units (collocations...........................................................................................Valentina CIUMACENCO ...........................................................................

.......... Application in Contemporary Romanian Media Language Verdele – simbolul ecologiei........................ 231 Military Speech Acts and Speech Act Verbs Acte de vorbire din domeniul militar şi verbele prin care se realizează Actes de langage dans le domaine militaire et leurs verbes performatifs Ludmila HOMETKOVSKI ................................................."The Colour of Ecology"..................................................................................... 225 Paratopie...... 279 Trends in Interpreting Reification Tendinţe în interpretarea reificarii Tendances dans l'interprétation de la réification 14 ........................................enonciation et personnages dans la piece de Laila Ripoll FIEL Elena FUIOREA ...........Enunciation and Characters in Laila Ripoll's Play ATRA BILIS Paratopie ................................................................................................................................................................................................ 249 Analyse stylistique du lexique populaire dans Les Quatrains du dégoût de Bottey Zadi Zaourou Analiza stilistica a lexicului popular in Les Quatrains du dégoût de Bottey Zadi Zaourou Stylistic Analysis of the Popular Vocabulary in Les Quatrains Du Dégoût by Bottey Zadi Zaourou Nicoleta NEŞU..LEXIC ŞI CULTURĂ/VOCABULARY AND CULTURE/ LEXIQUE ET CULTURE................................................................................ 271 O analiză privind macrostructura leximatelor româneşti An Analysis of the Romanian Leximat Macrostructure Une analyse concernant la macrostructure des matériaux lexicographiques roumains Sandrine SIMEON.............. 266 Floriana POPESCU ...................... Vers une problématisation de l’espace scénique filmé Allotopia sau despre problematizarea spaţiului scenic filmat Allotopia – the problematisation of the filmed stage space Daniela ŢUCHEL ....................................................................................................................................... 223 Simona ANTOFI ............... enunţare şi personaje în piesa Lailei Ripoll.................... 275 Allotopie........... 258 Probleme de terminologie în actul traducerii Problems of Terminology in the Act of Translation Problèmes de terminologie dans l’acte de la traduction Le vert – symbole de l’écologie............................................................................................. aplicaţie pe limbajul mediatic românesc contemporan Iuliana POP ......... Application au langage médiatique roumain contemporain Green ............................ FIERE Paratopy ............................................................................................................................... 236 Triada conţinut / formă / calitate în traducerea textului juridic comunitar The Tryad Contents/ Form/ Translation of the European Community Legal Texts La triade contenu/forme/qualité dans la traduction des textes juridiques communautaires Petru IAMANDI ........................................................................................................................................ 243 On Character Naming Cum aleg scriitorii numele personajelor Comment l’écrivain choisit –t-il le nom de ses personnages ? Fulbert Loukou KOFFI ......................................................................................................................................

................... Editura Meronia....... 294 Some Ideas about Teaching Writing as a Process Sugestii asupra predării exprimării scrise Suggestions sur l'enseignement de l'expression écrite RECENZII /BOOK REVIEWS/ COMPTES-RENDUS DE LECTURE ........... 295 p........... ABSTRACTS .......................... Terminologie şi terminologii. Lingvistică şi matematică.................... ISBN 978-2-02-086258-5.................................................. Bucureşti................................................... 2010.. 313 MARIE TREPS.. Oana BADEA ....................................... 285 Cultural Contextualization in Teaching Lexis – Pedagogical Options Contextualizare culturală în predarea vocabularului – opţiuni pedagogice Contextualisation culturelle dans l'enseignement du vocabulaire – options pédagogiques Yolanda-Mirela CATELLY .............. 303 Atelier de traduction nos 11......... 2009..DIDACTICA/ DIDACTICS/ DIDACTIQUE ........................................... 287 Ana MUNTEANU.............................................................. pas une note Anca Marina RĂDULESCU..... février 2009.......................................... ISBN 978-973-737-788-3 Felicia DUMAS ..................... Bucureşti........................... Les tribulations du français en Europe................... 315 15 ...... Angelica VÂLCU .... 261 p............... Doina Marta BEJAN ......................................................................................................... Editura Universităţii din Bucureşti............................. 299 MARIUS SALA.................................................................................................................. 373 p.................... Cuvintele – mesageri ai istoriei.................... 2009 et 12......................................................................... 2009 Cristinel MUNTEANU ........................ reeditare 2008... 2006........................................ 518 p........................................... Editions du Seuil................. Bucureşti........... ISBN 978-973-7839-59-6......... Editura Universităţii din Bucureşti. Les mots migrateurs.... 297 Doina Marta BEJAN ........... 305 ALICE TOMA........................... nu o notă Le Lexicon : une symphonie..................... 290 The Lexicon: A Symphony. 301 ANGELA BIDU-VRĂNCEANU (coordonator)...................................................................................... not a Note Lexiconul: o simfonie........

16 .

TERMINOLOGIE TERMINOLOGY TERMINOLOGIE 17 .

18 .

peste 90 % dintre români se declară de religie ortodoxă! Credinţă religioasă care. nouă registre ale acestuia. de prescuri.Laurenţiu BĂLĂ Universitatea din Craiova „SFÂNTA” ÎNJURĂTURĂ SAU MIC INVENTAR DE TERMENI RELIGIOŞI LA ÎNDEMÂNA ROMÂNILOR NERVOŞI Motto: „[..] că ce neam înjură ca noi. în introducerea la capitolul Imaginarul lingvistic. căci imaginaţia românilor este. până la un studiu de caz dedicat oglindirii în presă a „mineriadelor”). manifestat în presă (începând cu articolele lui Eminescu din ziarul Timpul. de mormânt. nu sunt. românii nu resimt nicio teamă faţă de aceşti termeni. Artur Gorovei. dar credem că numărul acestora este. totuşi. deloc lipsite de temei nici astăzi. uneori.. din păcate. care să atenueze oarecum efectul blasfemator. În schimb. sau pur şi simplu ca interjecţii cu valoare afectivă amplificatoare). Pentru francezi. de cununie şi de toate tainele sfintei biserici şi ne ocărâm şi ne batjocorim înşine legia?”[1] Antim Ivireanul Fie şi numai acest motto ar putea constitui deja un inventar al termenilor de care vorbeam în titlul articolului nostru! Din păcate. practic. se va însura cu mare greutate. de colivă. după luarea în derâdere a aproape tuturor celor sfinte. o trecere în revistă a câtorva termeni religioşi care nu constituie nici pe departe tabuuri pentru români. când. nu putea lipsi dintre cele nouă identificate de autoare. de comândare. în combinaţii ce alcătuiesc un repertoriu aproape inepuizabil de înjurături. Am optat pentru un inventar alfabetic deoarece este mai uşor de consultat. Ruxandra Cesereanu identifica. el este departe de a fi exhaustiv. decât în urma unor transformări fonetice eufemistice. dar şi pentru faptul că un clasament în funcţie de frecvenţa acestor termeni în înjurăturile românilor ar fi trebuit să facă obiectul unui adevărat studiu. de exemplu. menţiona această concepţie „virilă”. nesemnificativ. credem noi că ridică un semn de întrebare. Şi aceasta pentru că observaţiile din predica lui Antim Ivireanul (vezi mottoul acestui articol). de morţi. Aşa cum am afirmat deja. în cele ce urmează. cuvintele cu semnificaţie religioasă (catolică. de botez. de cuminecătură. inventarul care urmează nu este exhaustiv. de la divinitatea supremă. judecând după înjurăturile proferate oricând şi oriunde. în cazurile menţionate) constituie adevărate tabuuri lingvistice şi nu pot fi folosite în contexte blasfematorii (în înjurături. e foarte posibil să fi omis câţiva termeni. că cică are mai multe coaste de femeie” [2] Într-un extrem de interesant eseu dedicat Imaginarului violent al românilor. Ne propunem. paradoxal. Acest registru. de cruce. de lege. de ispovedanie. pe care îi folosesc izolat sau. dar şi pentru locuitorii din Québec. până la ultimul mormânt. care ar fi depăşit cu mult spaţiul unui articol. Judecând după bogăţia extraordinară şi după varietatea mereu surprinzătoare a înjurăturilor româneşti putem spune fără teama de a greşi că apetenţa noastră pentru acest tip de manifestare lingvistică este un dat ancestral. înrădăcinată adânc în mentalul popular: „Băiatul care nu-i deprins să suduie măcar de mamă. într-una din lucrările sale. în mod mai mult decât justificat. al cincilea dintre ele fiind cel religios [3]. de lumânare. de suflet. Din 19 . nelimitată în acest domeniu.

atotputernicul. when very angry. 2006: 108) candelă: Candela mă-tii. fiinţă (vie sau moartă!) etc. că să rupse tocma acu! Tu-i coliva mă-sii dă viaţă că pă ploaia asta şi-n frigu ăsta tot să stai să dregi la trăsură! (Vintilă-Ghiţulescu. să-şi manifeste violenţa verbală nu numai faţă de Dumnezeu unicul. fără îndoială. – ne face să-i dăm crezare lui Mark Twain.Ce să fie boierule. (cronicarii. derkeiler. deci. din păcate doar pe jumătate. swear. e adevărat. ai să ajungi ca Chişoi. Ce putem face? Biserica mă-sii dă om prost. cu o exclamaţie de defulare. cei religioşi. sau a furiei. cu vreuna echivalentă a celebrei exclamaţii Merde! a francezilor. doi termeni religioşi par a fi scăpat de impetuoasa furie blasfematorie a românilor. crucea mă-sii dă osie.com) cădelniţă: Futu-ţi cădelniţa mamii măti de bou! (groups. futu-ţi Cristosu' mă-ti de jigodie (newsgroups. că i-am zis să se uite! (Vintilă-Ghiţulescu.com) Te audiez fără nici un avocat. fie singur. cu oricare alt termen religios! Violenţa verbală a românilor. înjurînd cu voce piţigăiată şi stridentă. dar practic faţă de orice – obiect. Este puţin curios acest fapt întrucât cealaltă mare sărbătoare a ortodoxiei (şi nu numai!). de parcă românul nervos ar vrea să ia în derâdere. nu am întâlnit – a se citi „auzit”/„citit” – vreo înjurătură de genul „…tu-i Crăciunul mă-sii”!). care nu se mulţumeşte cu o banală interjecţie eliberatoare a energiei negative acumulate. disputându-şi primul loc cu numele divinităţii supreme (atât sub forma Dumnezeu. situaţie.” [4] Suntem. criminalule.com) ceară: Au futu-ţi ceara mă-ti de şmecheră care eşti tu şmecheră !!! (zoso. căci dacă. de-a lungul a secole de existenţă. suflând greu din cauza efortului. sunt următorii: altar: Futu’i altaru mă’sii de când vine un negru în ţara mea să’mi vorbească despre cât de rahat e poporu român? (drojdie.ro) Cristos: fii blestemat până-n străfundul Iadului.ro) biserică: Îs numai io şi feciorul mieu.dntis.rol. fie în orice combinaţie imaginabilă. un adevărat inventar de termeni ce se regăsesc în înjurături şi dintre care.info) [5] anafură: Futu-ţi anafura mătii. alături de Paşte şi de Dumnezeu/Dumnezei. sau a nu mai puţin celebrei Shit! a anglofonilor). băi. nu la fel putem spune despre Cristos/Cristoşi (cu variantele Hristos/Hristoşi)! Acesta este prezent.google. unul doar pe jumătate… Primul este Crăciun (personal. încât Bojorina se gândi fulgerător că se auzise pînă la tecarul din poarta popii Zaharia: Cristelniţa mă-tii de fată! (convorbiri-literare. 2006: 107) cristelniţă: Nici n-apucase să sară din şaretă cînd unul dintre fraţii ei o apucase de ceafă. apoi taică-său apăruse din grajd cu ochi furioşi. nu am întâlnit o înjurătură de genul „…tu-ţi Isusul/Isuşii mă-tii”. care spunea: „When angry count to four. cât şi sub forma de plural Dumnezei. un popor foarte nervos.ro) colivă: . în cele mai multe dintre înjurăturile româneşti.observaţiile noastre. să dormi prin şanţuri! Se opri.ro) 20 . cea faţă de mamă ar merita. ţi-am zis să nu mai te repezi aşa neanunţat? (reactii. de ce nu. ci faţă de toţi Dumnezeii posibili ai preopinentului său!). manifestată nu numai faţă de cele sfinte (de exemplu. futu-ţi Cristoşii mă-tii! (stiri. la fel ca în cazul primului termen menţionat. imaginarul lingvistic violent al românilor i-a determinat pe aceştia să-şi constituie. Paştele. cum este deja învechita Drace! (sau. un studiu separat!). De aceea. figurează la loc de „cinste” în topul înjurăturilor româneşti. Al doilea termen ocolit în înjurăturile românilor este Isus Cristos.

. că o dată îmi vin belelele. tu-i dumnescrisu mă-sii de animal.com) grijanie: . (evz.info) naştere: Şi când se scoală.com) ministrul transporturilor ce molifta mă-sii a făcut?? mormânt: Bă futu-şi mormântul mă-tii de handicapat. (literaturasidetentie.ro) Atunci. futu-ţi Dumnezeul mă-tii? . dieta şi alte cele şi te bagi tu în hristosu mă-tii aici cu cunoştinte de mare culturist. futu-ţi morţii mă-ti nu ai loc de mine? (m. Hristosul tău de bandit? Şi înjurăturile alea mă făceau să mă uit lung la el.M-ai bate. futu-i naşterea mamii lui de împuţit ordinar! (ziarulde iasi.ro) înger: futu-ţi îngerii mă-tii (hyperliteratura.com) Dute-n hristoşii mă-tii de handicapat că nu te-a băgat nimeni în seamă..reea. futu-vă închinarea creştinească cui v-a făcut parlamentari.. pentru ce. când venea să dăm declaraţii. (agero-stuttgart.wordpress.ro) închinare: Futu-i închinarea mă-sii de viaţă! (gabrieladsavitsky.com) moliftă: Cât timp a fost (brainfuzion.ro) De când Dumnescrişii mă-sii se politizează şi sănătatea? (euxiniu. dar mai faci tu multe declaraţii care aduc numa ruşine şi mizerie asupra clubului şi.com) Aleluia. ro) Dumnecaţii măsii.com) icoană: steliştilor nu veniţi voi la Galaţi futu-vă’n icoana mamii voastre (sport. paytv.ro) dumnezeire: futu-ţi marea mă-tii de gras şi dumnezeirea mă-tii de obez slinos. e-a noastră. iar e luni. eram cel mai bun la învăţătură şi cel mai iute la horă nu ca tine futu-ţi grijania mă-ti..gandul. aleluia şi „Amin”. com) mort: Ce mă..Cum e-a ta. eu vroiam să-i explic frumos la om care e faza cu pătratele.Păi.. (youtube. mă.com) dumnescris [7]: M-a speriat să-mi stea inima. de pun dîrjala pe tin şi îţi rup oasele de mă bagi în puşcărie. ai? . ro) Hristos: Bă futu-ţi altaru mă-tii. (renasterea. (extreamcs. (mangaliamea.cruce: futu-ţi crucea mă-tii de grecotei împuţit.. .ro) Dumnezeu: El. maior sau colonel ce-l făcuseră peste noapte. (ndrey.info) dumnecat [6]: Dă-o-n dumnecatu’ ei de ţară! (forum. cât crezi c-o să mai înghiţim birurile? (gandul. net) lumânare: .de) groapă: Luate-ar dracu de oltean împuţit futu-ţi groapa şi copii mă-tii de rahat cu 4 ochi.A cui e. iar încins. Dumnezeii mă-sii a mai murit Piticul ăla la Târgovişte? (scribd.Pentru că am fost deştept mă.şuieră tatăl . insista pe: .ro) 21 ..prosport. (international. melodia asta e chiar făcută de astfel de oameni tot pentru astfel de oameni. futu-ţi lumânarea mă-tii de beţiv! (cronicarii.m-ai bate.. (twisted-minds.wordpress. Basarabia. aleluia.weblog.

. (webloader. parastasul şi prescura? (groups. de hoţi. în filmul Balanţa .wordpress. alături de un alt termen. biblie.com) pască: . nu i-am întâlnit separat în înjurături. ţi-am plătit meditaţii şi tu nici măcar nu te-ai înscris la examen! (numisfera.cumicu. Au buzunarele mai mari decât medicii iar oamenii ăia salvează vieţi... sensul pe care acest termen îl are în limbaj bisericesc. vedea-i-aş pe toti deportaţi în Siberia… (moshe mordechai. futu-le-aş parastasu’ mamii lor.. arhanghel.da mai taci odată. google. dar şi de o mare sărbătoare religioasă. cine-i eficient şi responsabil şi cine-i acolo doar de „futu-i pomana”. tot ca musca în curu’ calului.fr) În afara termenilor care formează acest glosar. Futu-vă Altaru Biserica Cristosu Evanghelia Filoftea [8] etc. mă. maica precista. ci numai în combinaţii. regia Lucian Pintilie) futu-ţi Cristosu şi Maica Precistă şi femeia de servici care te-a învăţat să scrii mess-uri.derkeiler. com) paşte: Paştele mă-tii de vagabond..wordpress. evanghelie. că e gratis.” (revista 22.com) Aşa că ce le-aş ura eu preotilor e..com) Ar mai fi multe observaţii de făcut. copacu’. enoriaşilor! Futu-vă paştele şi evanghelia mamelor şi taţilor voştri! (Victor Rebengiuc. ai? (newsgroups. legate de exemplu de faptul că românii pot înjura. mai există câţiva pe care. sfinţii şi mucenicii să ţi-i fut! Hai odată! (ralucone. absolut orice obiect care le creează (sau nu!) probleme: 22 . (ziarulde sibiu.ro) tămâie: „De ce-ai tăiat. în care întâlnim patru şi chiar cinci termeni religioşi (exemple cu doi sau cu trei termeni fiind cele de mai sus): Măi Ghiţă Căcărează.ro) pomană: Aşadar. net) Bag (…)-n toţi dumnezeii şi arhanghelii maicilor măiculiţelor voastre de homosexuali năzdrăvani (…) (injuraturi. futu-ţi tămâia cui te-a ouat. că aproape oricare dintre termenii menţionaţi mai sus poate forma nucleul unei înjurături. de exemplu. free.wordpress. mucenic…): Futu-ti biserica şi paştele şi adormirea morţilor mă-tii.wordpress. măi. ceara.ro) Futu-ţi Cristosul Bibliei mă-ti Constantine! Îţi place Biblia pt.1992.ro) prescură: futu-ţi prescura mă-tii (forum.derkeiler.parastas: De la vodcă li se trage. futu-ţi pasca mă-ti de ţigan borât astăzi şi mâine (newsgroups.com) Pai să nu-i fuţi Cristosul şi Adormirea mă-sii? (mitza. adormire – poate fi vorba de „moarte”. ro) sfânt: „Băga-mi-aş picioarele în sfinţii ăştia.com) Bă. sărbătorită pe 15 august –. în funcţie de gradul de nervozitate al proferatorului.. Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mare).com) Trebuie spus. sau chiar de mai mulţi.. precum şi de imaginaţia sa. ne-ai minţit că înveţi şi termini liceul. anafura. de bou cu stea-roşie-n frunte?” (paulgoma. de altfel. cel puţin în ceea ce ne priveşte. aşa cum am mai spus.org) Futu-ţi cristoşii. cu siguranţă! Vom cita în continuare doar câteva astfel de creaţii. (alinamd. (bloguluteo.

nu manifestă un atât de nonşalant dispreţ faţă de termenii religioşi! 23 . în crucea mă-tii!! (gandul.ro) Săptămâna asta/viitoare. îţi arăt eu ţie! (ioanabogdan. am dansat de nu mai pot!” (kombat. ai mai relatat. Se opinteşte în cizme mai bine şi coşciugul coboară alene. după ştiinţa noastră. românii ar ocupa primul loc în ceea ce le priveşte pe cele… „sfinte”. deci mă duc la vodafone şi le fac un scandal cât casa !… tu-le mama lor de hoţi! (mickelasblog.com)etc. paştele tău de mizerie civilizată şi easy-access ce eşti!! (paidece. info) . ro) „Futu-i Dumnăzău şi Marea / Cui o mai făcut Ungarea. printr-un fel de afereză.wordpress. 133) În sfârşit. nr.com) fie. credem că dacă s-ar alcătui un clasament al diverselor popoare în funcţie de înjurăturile proferate. domnule! (paul goma.free.Porc bătrân şi împuţit! Grijania şi pomana mă-sii! se apuca Nuţica să-l suduie cu foc.Lumânarea s-a stins din nou şi atunci l-am auzit pe tata zicând: . românii nu au astfel de preocupări. da-am uitat: Goiciu-i ăla de-a decapitat la unu’ picioarele cu toporu’? . de să le meargă fulgii la toţi şmecherii de bagă reclame (…) (agonia. îmi plătesc dările. păi dacă nu le făceam un proces. niciun alt popor. uneori. (zf. „…tu-le…”): Moroşanu: „Tu-i mama ei de salsa.ro) Sau. Singurul lor efort de atenuare a înjurăturilor este. cel puţin nu european..).com) „Futu-i Dumniezău’ ei de funie!”.wordpress.Ăla. cuvinte scurte etc. căci. blogspot.fr) Păi futu-i pehaşul ei din gură de viaţă. sta câteva secunde şi în stilu-i caracteristic imi spune: „Futu-ţi cetania mă-tii! De unde soarele mă-tii ai mai apărut şi tu?” (cupixul.Nea Nicule. Sau poate ar trebui amintită o anume formă de economie sintagmatică prezentă uneori în înjurături (aceasta determinându-i pe utilizatori să folosească enunţuri cât mai succinte.com) În concluzie. mai rău.” (pro-saeculum. Marinică. numeroasele variante de genul „…tu-ţi…”. cobor pe scări! (bloguluflorescu. 11-12/2008.Ei futu-ţi lumânarea mă-tii. la instanţe numai din uie. fie absenţa totală verbului cu conotaţie sexuală provenit din lat. futu-ţi ’mnezăii mă-tii de criminală! (Familia. într-un anume tip de construcţii eliptice: muncesc cinstit. (liviualexa. futu-mi-l în decapitare pe mămicuţa lui dă fiară uădioasă şi săl-ba-ti-că. am de lucru. futuere. p. stau la 4! Nu-i nimic. se aruncă în gol de la parter! Cristoşii şi toţi sfinţii. în scopul de a atenua cumva efectul blasfemator al acestora [9]. blogspot.com) . constata unul aburcat pe o movilă de pământ maro. absenţa primei silabe a acestui verb (de aici.wordpress..ro) Mi-l şi imaginez pe bunic’miu uitându-se lung la mine.ro) Futu-ţi tehnologia cui te-a făcut. ca în exemplul următor: Ridică-te. dacă eram eu ministru. ar mai trebui remarcat şi faptul că în timp ce francezii sau canadienii din Québec au tendinţa de a eufemiza termenii religioşi pe care îi folosesc.

Dan Horia (2001). de cuvânt al Domnului. 29. 1998. fără competenţa unui specialist. sau ceea ce francezii numesc un „motvalise”. [2] În Credinţi şi superstiţii ale poporului român. Humanitas. Roumains. neintervenind decât în cazul unor erori evidente şi a căror menţinere ar fi îngreunat înţelegerea textului respectiv. Bucureşti. in Didahii. adică de Biblie!). p. „duminecă” . cuvânt de învăţătură”. numără până la patru. Bucureşti. înjură. [4] „Când eşti nervos. ou purement et simplement dans des interjections à valeur affective amplifiée) qu’à la suite de certaines transformations phonétiques euphémistiques. 1995. ed. termes religieux.dar poate şi „duminică”/var. Litera. de asemenea. este destul de des întâlnit în înjurături. Oradea. tabous linguistiques. Iaşi. Evgheniţii. qui attenuent en quelque sorte cet effet blasphématoire. după ştiinţa noastră. Imaginarul violent al românilor.” [5] În toate exemplele care urmează am respectat ortografia autorilor. Vintilă-Ghiţulescu. noiembrie-decembrie. Antim (1998). Imaginarul violent al românilor. 11-12. Bucureşti: Humanitas. [6] Un termen care nu există. înclinăm spre a-l considera un cuvânt telescopat. Ivireanul. Bucureşti: Humanitas. les mots à signification religieuse (catholoque. les Roumains craignent (ne serait-ce qu’apparemment) PLUTôt le dernier que le premier. 250. Familia (2008). nu figurează în vreun dicţionar . REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Cesereanu. p. numele „Filoftea” se traduce prin iubitoare de Dumnezeu. foarte des întâlnit în înjurături! În ceea ce priveşte etimologia sa.. R. în a cărui „compoziţie” ar putea figura „dumnezeu” . pp. pentru partea de început. dar care. En revanche. par exemple. la fel ca precedentul. [8] În 7 decembrie o prăznuim pe Sf. Muceniţă Filoftea. folosirea de către francezi a cuvântului „bleu” pentru a înlocui numele „Dieu” – ‘Dumnezeu’ –. O istorie a blestemului. ainsi que pour les Québéquois. îngrijită de Iordan Datcu. presupunem că este vorba de un cuvânt-valiză. 2001. de la Curtea de Argeş. în construcţii de genul „parbleu” (pentru „par Dieu” – ‘pe Dumnezeu’) sau „palsambleu” (pentru „par le sang de Dieu” – ‘pe sângele lui Dumnezeu’). compus din „dumnezeu” + „scris” (probabil. La conclusion finale de notre article est qu’entre Dieu et le Diable. a II-a. p. dans les cas mentionnés) constituent de vrais tabous linguistiques ne pouvant être utilisés dans des contextes blasphématoires (dans des jurons. Editura „Grai şi Suflet – Cultura naţională”. când eşti foarte nervos. ocrotitoarea Ţării Româneşti. RÉSUMÉ « LE SACRE» JURON OU PETIT INVENTAIRE DE TERMES RELIGIEUX A L’USAGE DES ROUMAINS FURIEUX Pour les Français. Constanţa (2006). Didahii. dar este. respectiv „dumicat” pentru ultima parte. Iaşi: Polirom. Nr.NOTE [1] „La Dumineca Vameşului. 24 . Chişinău. Mazilu. alors que chez les Français et les Québéquois la crainte des choses saintes l’emporte. 223. în sensul de lege „scrisă”. en partant du nom de la Divinité suprême jusqu’à celui du plus humble „tombeau”. 9-10. les Roumains n’éprouvent aucune crainte devant les termes en question qu’ils utilisent de manière isollée ou bien dans des combinaisons qui se constituent en un réprtoire de jurons poresque inépuisable. apud Dan Horia Mazilu. Chişinău: Litera. Nous nous proposons de passer en revue les termes religieux qui ne constituent pas de tabous pour les Roumains. O istorie a blestemului. Polirom. în niciun dicţionar al limbii române actuale. Mots-clés : juron. [3] Cesereanu. [9] De exemplu. [7] Un alt termen care. Şi în cazul său. totuşi.. Ruxandra (2003).

.). La constituirea acestui grup terminologic au contribuit diverse procedee. ghicitoreasă etc. a investigaţiilor proprii vom încerca să oferim o serie de sugestii ce vizează deocamdată doar o singură categorie terminologică: actanţii. Principalele categorii terminologice: . Galaţi TERMINOLOGIA DIVINAŢIEI POPULARE ROMÂNEŞTI: ACTANŢII Până acum o cercetare aprofundată a lexicului divinator românesc nu s-a realizat. Prezenţa cuvintelor vrăjitor. Fenomenele de transfer terminologic. . variante. zgaibă etc. atât de prezente în lexicul magiei populare româneşti [5]. cărturăreasă. doar ghicitor.).). La o privire mai atentă. „cărturăreasă” [8] Acelaşi fapt se poate constata şi din observaţiile cuprinse în ALR SN „cu privire la noţiunea cărturăreasă” [9]. vrăjitoare. superstiţioase. „zodiac” Existenţa unui număr relativ mare de substantive ce denumesc actanţi din domeniul divinaţiei populare ne sugerează importanţa pe care a avut-o ghicitoria pe terenul mentalităţii româneşti tradiţionale. . aceşti termeni sugerând preluarea practicilor cu caracter divinator de către minoritari (ţigani): burcăşiţă „ţigancă nomadă care umblă cu ghicitul” [6] ursăreasă „soţia ursarului” [7].actanţii: bobar. de altfel referirile la domeniul în discuţie au fost. caracter regional. a meni etc. bobar. din moment ce. marcaţi de utilizarea unui anumit instrument divinator: bobi. cititor în stele etc. Sinonim cu divinaţie este termenul mantică. păscălie. ghicitoare etc. Termenii amintiţi corespund noţiunii de „ghicitor” şi sunt. evoluţii semantice.acţiunea divinatorie: a bobi. vrăjitor. şi ele. terminologia divinatorie permite o destul de clară stratificare a elementelor componente. ghicit.n.) spun 25 .. bobăreasă. în general. Pentru a putea analiza categoria terminologică în discuţie vom avea în vedere o serie de aspecte generale. vrăjit etc.Valeriu BĂLTEANU Universitatea „Dunărea de Jos”. Studierea lexicului aferent diverselor procedee divinatorii poate ajuta la o mai bună înţelegere a domeniului. noiţă. carte. a ghici. efectuate pentru ghicirea viitorului” [2]. zodie etc. derivate.elemente cu valoare divinatorie: gadină. cărţi. extrem de rare. zodie etc. babă fiind mai răspândiţi. O scurtă referire la ultimii doi termeni e necesară: păscălie „calendar special cu ajutorul căruia se poate stabili dinainte (pe o perioadă lungă de ani) data Paştilor şi a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe” [3] zodie „prevestirea soartei după luna naşterii” [4]. „ei (vrăjitorii – n.instrumentar divinator: bob. precum şi unele concluzii obţinute pe baza cercetării unor aspecte particulare (etimologie. de origine greacă. vrăjitoare în cadrul acestei categorii terminologice nu trebuie să ne mire. compunerea (cătătoare de noroc. apar şi în cadrul terminologiei divinatorii: substantivele burcăşiţă şi ursăreasă provin din sfera lexicului cu caracter etnic.practica divinatorie: dat. piază. După cum se ştie termenul divinaţie provine din latinescul divinatio „ghicirea viitorului” [1] şi denumeşte „o categorie de practici magice oculte. Pe baza bibliografiei de specialitate. ghioc. dintre care remarcăm derivarea cu sufixe (păscălar. . ghicitoare. conform credinţelor populare. în general. Termenii menţionaţi au. expresii şi sintagme ce conţin termeni ce denumesc actanţii etc.

prezenţa termenilor divinatori în sintagme şi expresii. sodomonar. vrăjitoare care dă cu cărţile [13]. trebuie să fi avut o circulaţie anterioară semnificativă (mai ales cărturăreasă) dat fiind faptul că ghicitul în cărţi şi chiar cel în păscălie erau cunoscute ca practici divinatorii cu mulţi ani înainte de atestarea termenilor pomeniţi. pentru termenul zodieriţă. ar fi de luat în calcul un posibil transfer terminologic dinspre lexicul fiinţelor mitofolclorice spre lexicul divinaţiei populare. unii termeni au ajuns să denumească. vraci. Deşi apar cu atestări abia în secolul al XIX-lea termeni ca păscălitor. astfel că nu vom mai face referire la acest aspect în continuare. în loc de cititor în stele). În plus. Este una dintre cele mai interesante probleme pe care le ridică studiul terminologiei divinatorii. actanţii ce realizează activităţi divinatorii diferite. În terminologia divinaţiei apar destul de frecvent perifrazele pentru a denumi actanţi specifici: femei care caută cu cărţile. neagă rea. a cuvântului băbăreasă (sub impactul verbului a borborosi). în special. cu vechime în limba română: bobar. este vorba de faptul că de la termenii ce denumesc actanţi s-au format. şolomar etc [14]. . . piază rea. bărbat sau femeie. vraci etc. norocul” [10]. Din cauza faptului că mecanismele lingvistice nu au răspuns întotdeauna prompt la schimbările petrecute la nivelul divinaţiei populare.etimologie. tălmaci. .variantele. cuvinte ce denumesc tot actanţi divinatori (ghicitoreasă.trecutul şi viitorul. în principal. În fine. a fi pocit la gură etc. cărturăreasă etc. prin preluarea de către ei şi a unor practici cu caracter pur divinator. vâhovnic. Astfel. a piezi etc. Vom lua în discuţie o singură problemă şi anume cea referitoare la categoriile terminologice care au „beneficiat”de pe urma clasei actanţilor. joimăriţă” şi este considerat de către Gr. Numeroase exemple oferă derivarea cu sufixe.) sau acţiuni divinatorii (a cobi. Acest termen este probabil o variantă a cuvântului gogă „spirit rău. Ele reflectă anumite influenţe străine sau sunt urmarea unor fenomene de etimologie populară. să urmărim acum şi unele probleme particulare: . ghicesc viitorul. şolomâner. Pe baza exemplelor pomenite vom sublinia un singur aspect: existenţa unor structuri 26 . cărturăreasă etc. cobe. Vom menţiona însă doar câteva exemple: babă ghicitoare. bobăriţă de gură. dintre care cităm doar câteva: şolomonar. Cercetările etimologice au indicat faptul că majoritatea termenilor divinatori s-au format pe teren românesc. a ursitei” [15]. ar fi de reţinut şi varianta zodiriţă. cu acelaşi corp fonetic. . Poate o menţiune aparte ar merita cuvântul gogea „denumirea personajului iniţiat. Există însă şi un număr destul de semnificativ de termeni împrumutaţi. ce probează un fenomen de contragere ce a „îndepărtat” uşor termenul de adevăratul etimon (zodie). Alte variante au în vedere aspecte ce ţin de specificul evoluţiilor la nivel dialectal (chiază. vâlhovnic. Brâncuş ca făcând parte dintre „cuvintele autohtone probabile” [16]. cititor în stele.prima atestare. vraci etc. variantele termenului solomonar. Termenii ce denumesc actanţi sunt.). Sunt de reţinut.aspecte derivative. cei mai reprezentativi fiind cei de origine slavă: babă. cărturăreasă a fost înregistrat şi cu sensul „femeie care dă cu bobii” [11]. bobăriţă. în general. băbăreasă. ceea ce dovedeşte capacitatea mecanismelor limbii române de a-şi crea prin mijloace proprii terminologia aferentă domeniului în discuţie. pentru piază) sau de specificul unor etape mai vechi din evoluţia limbii române (cetitor în stele. păscălar. pe lângă cel iniţial „femeie care ştie să dea în cărţi sau cu cărţile” [12]. în mod deosebit. După ce am indicat o serie de probleme generale referitoare la terminologia actanţilor. ţigancă care dă cu cărţile. piază sunt atestaţi încă din secolul al XVI-lea în vechile texte româneşti. O serie de termeni specifici domeniului vrăjitoriei (babă. babă ştiutoare.) au intrat în cadrul lexicului divinator ca urmare a extinderii paletei de acţiuni a actanţilor respectivi. care oficiază la vergelatul feciorilor ceremonia de aflare a norocului şi. Alterarea corpului fonetic al unor termeni este sesizabilă şi în cazul variantei bărbăreasă.

Bordeianu. Dicţionar de divinaţie populară românească. aproape în totalitate. Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. p. serie nouă. 1989. p. Glosar regional. Bucureşti. elementul regent al sintagmei fiind simţit ca inutil. Pentru a obţine o imagine mai clară asupra practicilor divinatorii. Ed. 1958. Obiceiuri populare de peste an. 27 . h. În acest caz credem că putem vorbi de o extindere. Vasile. a paletei acţionale a actantului respectiv. Termenul bobăreasă ce denumea iniţial un actant divinator de sex feminin specializat în ghicitul în bobi a fost înregistrat mai aproape de zilele noastre cu sensul mai general de „ghicitoare”. Ştiinţifică şi Enciclopedică.A.evoluţii semantice. Timişoara. 5 [11] D. p. Bucureşti. Bucureşti. NOTE [1] Kernbach. partea a II-a. Bucureşti: Editura Academiei. „ghicitor”. ediţia a VI-a. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. h. poate „contribui” în mod specific la explicarea. persoane în vârstă de sex feminin. Dicţionarul universal al limbii române. 1960. h. Bucureşti. Ed. Ed. 1985-1987. Academiei. Grigore. o tendinţă vizibilă şi în lexicul practicilor vrăjitoreşti. Vrăjitoria de-a lungul timpului. tom VIII. Bucureşti: Editura Academiei. este însă necesară o analiză amănunţită şi a celorlalte categorii terminologice. Mihai. Ed. Hristea. Alexandru (1963). 1985. p. Adrian. Graur. Victor. Lingvistică şi mitologie. 1997. p. în sintagma bobăriţă de gură „flecară” [17] ne atrage atenţia asupra unui fenomen frecvent în cadrul terminologiei magice şi anume degradarea semantică. Ion. Ed. 2001. Termenul solomonar probează trecerea de la sensul „actant în magia meteorologică” la sensuri noi. Anca Irina (1978). Paideia. Ed. precizarea unor aspecte fundamentale ale fenomenului în discuţie. iar cercetarea din perspectivă lingvistică poate aduce o contribuţie importantă în acest sens. IV. Ed. Ed. Un alt termen. Dicţionar de mitologie generală. H. p. partea 1. Ed. în timp. tom I. 1976. 1569. Etimologii româneşti. 73 [3] DLR. fapt ce s-a reflectat şi în plan semantic. „vrăjitor”). . Minerva. Fundaţiei Culturale Române. Scrisul Românesc. 710. 164 [4] Şaineanu. f. Bucureşti. ghicitoare). Theodor (1968). Valeriu. p. Bogăţia lexicului divinator ne arată că practicile de ghicitorie sunt încă o prezenţă notabilă în cadrul spiritualităţii popualre. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Gheorghe. din moment ce actanţii divinatori erau. 81 [16] Brâncuş. Ed. Ed. 66 [12] Idem [13]Atlasul lingvistic român. Bucureşti. Ştiinţifică. 141 [17] Dicţionarul subdialectului bănăţean.bimembre de tipul babă ghicitoare care au generat ulterior termenii simpli (în acest caz. actanţii. Ionescu. bobăriţă. Categoria terminologică prezentată de noi. Ed. Ion. 1570 [14] Bălteanu. Lazăr. Terminologia magică populară românească. Ştiinţifică. 1983.. H. Academiei V. p. p. Vocabularul autohton al limbii române. Se constată în acest caz trecerea de la particular la general. 51 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Coteanu. 21 [7] Dicţionarul limbii române moderne. p. Paideia. [5] Bălteanu. Sala Marius (1987). serie nouă. p. 911 [8]Atlasul lingvistic român. Ursu. p. Bucureşti: Editura Litera. Ne vom opri doar asupra câtorva exemple. Valeriu. Etimologia şi limba română. Bucureşti. Academiei V.a. Bucureşti. 1570 [9] Idem [10] Fochi. 161 [15] Ghinoiu. 145 [2] Brătescu. Nicolae. între care cele cu relevanţă pe teren divinator ocupă un loc important („astrolog”. Bucureşti. Probleme de etimologie. I-IV. 2000 [6] Arvinte.

RÉSUMÉ LA TERMINOLOGIE DE LA DIVINATION POPULAIRE ROUMAINE : ACTANTS Notre travail présente une certaine séquence du lexique magique. celle qui fait référence aux pratiques de divination de l’avenir . lexique de la magie. nos observations visent les actants analysés dans une perspective ethnolinguistique. Motive şi semnificaţii mitosimbolice în cultura tradiţională românească. Tudose. Mots-clés : ethnolinguistique. Claudia (1978). en partant du matériel accumulé. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Derivarea cu sufixe în româna populară. 28 . Bucureşti: Editura Minerva.Oişteanu. Andrei (1989). pratiques magiques.

cuvinte alese” şi alegere). a fost transpus în limba română din neogreacă [3]. ce a aparţinut o vreme lui Grigore al II-lea Ghica. a fost utilizată constant pentru scrierea unor documente emise între anii 1771 şi 1783 [8]. decanul Academiei domneşti bucureştene [4]. la Bucureşti. VI-1 din fondurile Bibliotecii Universitare din Iaşi. în contextul dezvoltării generale a culturii în limba română [1]. rom. conservată în ms. datorat spaniolului Antonio de Guevara. scris în greceşte. (În afară de traducerea Aforismelor lui Hipocrate. în cadrul Academiei domneşti de la Sfântul Sava.Gheorghe CHIVU Universitatea din Bucureşti ALEGERILE LUI IPPOCRAT. şapte consacrate unor anumite tipuri de afecţiuni [5]. urmat abia la începutul secolului al XIX-lea de primul tratat românesc de medicină. prin unul dintre corespondentele sale posibile. rom. primul text medical cult scris în limba română.) Alegerile lui Ippocrat. Scrise pe ultimele 12 file ale manuscrisului nr. ambele având o organizare a materiei diferită de ediţiile clasice ale Aforismelor (alegerile “aforismele” sunt grupate în opt tăieri “capitole”. precept”. Cea mai veche dintre copiile cunoscute ale vechii scrieri medicale româneşti face parte din miscelaneul ieşean care conservă prima versiune a Ceasornicului domnilor. a fost. alcătuită în ultimul deceniu al veacului al XVIII-lea [7]. s-a păstrat în două copii. Alegerile par să fi fost copiate (probabil de două persoane distincte) în deceniile de mijloc ale secolului al XVIII-lea sau în cele imediat următoare [6]. foarte probabil. după ce vestita lucrare hipocratică fusese trecută din elină în greaca vorbită de Marcu Porphyropulos (numit şi Cipriotul). ms. apărute în condiţiile înfiinţării. mai multe reţete privind inclusiv valoarea terapeutică a unor fructe. BAR 1840 cuprinde o Adunare de câteva doftorii mai îndemânatice. datorate sinonimiei dintre sentinţă “aforism. parte a unei interesante culegeri de scrieri medicale [9]. intitulată Alegerile lui Ippocrat (în urma echivalării. achiziţionat de Biblioteca Academiei Române din fondurile de carte aflate cândva în posesia episcopului Dionisie al Buzăului. a primelor spitale la Colţea şi la Pantelimon. 1840. datorat unui singur copist. sunt organizate. fiecare tăiere fiind precedată de o introducere sintetică numită arătare). scriere cu largă circulaţie în epoca medievală nu numai în spaţiul european [2]. în aceeaşi perioadă şi în acelaşi oraş. primele cursuri de medicină. iar a opta constituită din alegeri adaose. parţial greşite.) Este un manuscris cu o scriere mai îngrijită decât aceea din copia aflată în miscelaneul ieşean. dar mai puţin aşteptate. Aforismele lui Hipocrate. şi un ghid de specialitate. Copia mai nouă a scrierii. intitulat Meşteşugul doftoriei [10] 29 . Versiunea în limba română a textului. (Hârtia pe care este copiat miscelaneul academic. Necesităţi didactice şi/sau nevoi practice imediate. fac ca texte de bază din domeniul medicinii să capete haină românească. a cuvântului plurisemantic απόφθεγμα “sentinţă. despre teoriile tratamentelor medicale şi chirurgicale. voievod al Moldovei. Cel mai important dintre acestea. traducerea făcută de Nicolae Costin după Horologium principum. produsă în morile veneţiene până în anul 1805 şi având filigranul “tre capelli” însoţit de iniţialele CGS. titlul grecesc al scrierii. La începutul secolului al XVIII-lea. CONSIDERAŢII ASUPRA VOCABULARULUI UNUI VECHI TEXT MEDICAL 1.

multe fiind conservate până astăzi ca termeni medicali populari: amărăciune (~ a gurii) IV. picioare VIII. 39). trup I. vezi şi durori de picioare “reumatism” VI. 11. 27. prin cele mai vechi manuscrise cunoscute. 18. 27. pântece I. dar îndeosebi absenţa. 18. asurzeală IV. 17 (şi încuierea pântecelui III. a unei tradiţii româneşti în domeniu (anterior în manuscrisele româneşti erau transcrise. 15. arătare. ficat V. brâncă “erizipel” V. 18). splină III. 46. o certă provenienţă cultă (fiind împrumuturi neologice. 8. 2. 54. 29 (maţ subţire VI. ochi III. 27. 23. nări III. 39 sau durerea picerilor VI. 49 sau patimi I. 18. partea cea născătoare “organul genital al femeii” V. stomah VII. 38. împrejurul inimii “diafragmă” VII. dispnee” III. 8. la nivelul epocii. încheieturi “articulaţii” IV. II. negi III. 8. exclusiv reţete medicale [12]) fac ca soluţiile propuse pentru denumirea părţilor corpului. urechi VI. arătare. aprinderi “febră” V. calcuri sau creaţii de tip savant): căuşurile zgăului “labiile vulvei” V. durere (~ de inimă IV. 45. 41. piept V. 36 (vezi şi fierbinţeala frigurilor I. boaşe “testicule” III. 18. 14 (vezi şi învârtejirea maţelor III. numite în text semne arătătoare II. “vene” I. din secolul al XVIII-lea. 2. piiale VIII. 5. 49. gât III. gura zgăului “vulvă” V. opăreală (~ la boaşă “eritem inghinal” III. semne mai înainte cunoscătoare II. 52. Fiind un text de medicină generală. buric IV. junghi “nevralgie” I. în momentul alcătuirii sale. 73. 42. 2. 20. 57. gâlci “ganglioni” (~ la încheieturi IV. limbrici (~ lungi “tenia” III. nas VIII. fierbinţeală “febră” II. 59. 42. obraz VII. maţul cel drept V. Sunt astăzi mai puţin sau deloc folosite chiar în vorbirea populară vi<n>tricel “vintre. arsuri “febră” III. Alegerile lui Ippocrat atestă. 8. 54. slăbire extremă” IV. Sunt astfel consemnate cuvinte până astăzi uzuale la nivelul limbii vorbite: băşâcă “vezică” IV. 22). 8. clinii spinării “muşchi dorsali” VII. a afecţiunilor acestora şi a mijloacelor de tratament utilizate să aibă relevanţă pentru stabilirea modalităţilor de transformare a unei terminologii de factură populară în una ştiinţifică. 22. carne “muşchi” VII. 40). pecingine 30 . 48. 22. 68. rănichi III. dinţi câineşti “canini” III. 27. dinţi III. vine “vene” VI. respectiv simptomele acestora. năucire “ipohondrie” VII. 16. încurcarea maţelor “ocluzie intestinală” VII. 26). 13. 62). 55. 1. 12. plămâni V. arătare. 8. 19. şăzut IV. coastă I. năduh “astm. cândva general utilizat. tâmple VIII. 14. 19). 9. 45. 19). după 1700. 20 (şi băşica udului “vezica urinară” VII. 26. grumaz IV. maţe “intestine” VI. buze VIII. pojghiţă “membrană” VII. arătare (vezi şi semne cunoscătoare mai înainte IV. 3. Vechimea traducerii (plasată de unii cercetători în primele decenii ale veacului al XVIII-lea [11]). gură III. 34. arătare). ţeava udului “uretră” IV. în plin proces de individualizare şi de specializare [13]. unghii VIII. 19. coapse IV. Afecţiunile. 22. destinat diagnosticării afecţiunilor cel mai frecvent întâlnite şi prezentării primelor tratamente recomandate în cazul acestora. degete VIII. 42. 8. guşter “angină” III. măduha spinării V. nodătura spinării “coloana vertebrală” VII. în “colecţii” speciale. 27. abces” IV. 56. iar o serie de termeni. furnicel “furuncul. numite boale I. cap III. respectiv de sintagme aveau. prapor “peritoneu” VII. precum şi pentru evaluarea influenţei exercitate de limbile de cultură ale vremii asupra unei variante funcţionale a vechii române literare (stilul ştiinţific şi tehnic). pleupi “pleoape” VI. bube II. 4. 11. 27. ~ după urechi III. 51. 23). 23. 30. 67. arătare (şi plomuni III. mâncărime “prurit” VI. 8. 45 şi zgău “uter” V. aflat. 17. 5. 27. gârbovire “caşexie. leşănare “lipotimie” V. cercul capului (sau cingătoarea capului) “diafragmă” VI. vase “intestine” I. sunt şi ele denumite în primul rând prin cuvinte preluate din vorbirea populară a epocii. 58. 20. 11). ~ rătunzi “ascarizi” III. 12. un vocabular medical a cărui componentă de bază o constituie denumirile părţilor corpului [14]. zgârci “tendon” VI.prezintă o importanţă aparte pentru istoria terminologiei medicale în limba română. 62. 8. gălbenare “icter” IV. şold VI. friguri “malarie” IV. respectiv semne semuitoare IV. pântece” VI. 38. greaţă V. IV. iniţial separat şi apoi. 12. 3. încuiere “constipaţie” VII.

31 . în acest domeniu. 25. 27. elevor “spânz. doftorii întăritoare “fortifiante” I. arătare. ~ cleioase IV. 35. pravilă de cumpănirea hranei “regim alimentar” I. 31. 26 (vezi şi strâmtorarea plămânilor III. 56. angină” III. în primul rând din vorbirea populară: afumare (~ de mirezme “(probabil) aromaterapie” V. melanholie “tip de afecţiune psihică” III. flegmă (~ albă “edem generalizat” VII. 1. cataroi “apoplexie” II. 17. 11. sclivisirea maţelor “clismă” VI. 32). 28. materie (~ coaptă “puroi” V. înţepenirea trupului “apoplexie” V. 26). ~ de venin III. privegheri III. 36. iarba lui Tatin” IV. (i)dropică “hidropizie” III. rană târâtoare “bubă neagră. vărsare “vomă” III. băşicătură de gură “herpes febril” III. 57 (vezi şi doftorii curăţitoare “purgative” I. 13. cel mai adesea sinonime totale: ardere – arsură – fierbinţeală. 21. 19. lăsare de sânge – slobozire de sânge. lepră “pelagră” III. curăţenie de vărsături “antivomitiv” IV. ~ veninoase II. tigve “ventuze” V. 13. epilepsie III. scurtă “adenită” IV. umflături “flegmoane” III. 12. trânji “hemoroizi” III. 20. 19 (vezi şi ~ uscată IV. tâmpirea vederii “ambliopie” III. doftorie V. 15. 22. tremurare “spasme” II. 9. 26. ca şi în cazul domeniilor lexicale prezentate anterior. 18. 48). 19. grunjuri de sânge “cheaguri de sânge” VII. şi calcurile. cu bază greco-latină: lunătăcie “menstruaţie” III. spurc “urticarie” sau “furuncule” III. Cuvintele cu această utilizare medicală înregistrate în Alegerile lui Ippocrat provin. drojdia udului „litiază” IV. puroi IV. 20). 17.“eczemă” III. strecurarea udului “retenţie de urină” III. 39. ~ coapte IV. scuipare de sânge “hemoptizie” VII. troahnă “guturai” II. râia de băşică “ psoră” IV. 15). 7. 37. 9. ~ cea slabă II. 20. pojar cu rane “eczemă” III. urdinare “diaree”. frig zguduitor “frisoane” VII. 7. 13. 17. 20. 18). îndrumar de medicină generală şi de diagnostic. nelesnirea udului – strecurarea udului. (vezi şi dieta cea umedă I. 18). astupare în gât – sugrumare în gât. tăiere “(operare prin) incizie” VI. III. 16). piatră (~ la rinichi “litiază renală”) IV. 25. 62). 16. dietă – pravilă de cumpănirea hranei. 17. frig zguduitor – răceli în friguri. înghesuire la plămâni – strâmtorarea plămânilor. 23. 10. oftică “tuberculoză” III. sintagmele terminologice: arsura plămânilor „congestie pulmonară” VII. înghesuire la plomuni “peripneumonie” III. sintagmele terminologice: cele răcoritoare “medicamente antipiretice” VII. 59. dăşărtare “purgaţie” I. împietrire de pântece – încuierea pântecelui. şi mult mai puţin din limbile de cultură ale epocii: dietă I. face ca numărul termenilor care numesc tratamente sau mijloace de înlăturare a efectului unor afecţiuni să fie. 14. dovadă a dificultăţilor întâmpinate în identificarea şi numirea unor afecţiuni. 39. 15. 19. Dovadă a nesiguranţei manifestate în utilizarea unor termeni şi a caracterului incipient al procesului de constituire a unui vocabular medical de specialitate. 20). 48. 52. Nu lipsesc împrumuturile neologice. 40. cataroi – dambla. curăţire “dezinfectare” VII. dăzlegarea pântecelui “dizenterie” III. 40. provenite de regulă din neogreacă: carchin “cancer” VI. curgerea muierească – lunătăcie. cercul capului – cingătoarea capului. 10. împietrire de pântece “constipaţie” III. tuse IV. textul Alegerilor lui Ippocrat consemnează existenţa a numeroase şi uneori cuprinzătoare serii de sinonime. 72. umezeală “secreţie” (umezeli crude I. slobozire de sânge VI. arătare. albăstrimea ochilor “glaucom” III. cele strângătoare “medicamente antidiareice” VII. 23. 16. Puţin numeroase sunt de asemenea. tămăduire II. brânca cea fără rană “erizipel” V. dambla “apoplexie” (~ cea vârtoasă II. în ansamblu mic. 4. nelesnirea udului “retenţie de urină” VI. vânt (~ pântecelui “flatulenţă” IV. 14 (vezi şi ~ de sânge “hemosialemeză” VII. 27. 48. astupare în gât “astm. încurcarea maţelor – învârtejirea maţelor. Destinaţia de bază a Alegerilor lui Ippocrat. spetire “lumbago” III. Foarte numeroase sunt. 26). putreziciune “stare septică a unui organ” III. ardere “cauterizare” VI. scuipare de sânge – vărsare de sânge. 1). 9 (~ de boaşă “cancer de prostată” III. 57. 12. umflătură vânătă la încheieturi” V. lăsare de sânge VI. 30. 23.

Bucureşti. maţul cel drept sau zgăul V. prima scriere cultă din domeniul medicinii transpusă în limba română după un original neogrecesc. de regulă semantic. se află aici la prima şi nu o dată chiar la unica lor atestare. Alegerile lui Ippocrat. Ion Gheţie. Gh. Studii şi note. că traducătorul. 131. Gabriel Ştrempel. arată. Chivu (coordonatori). p. 1997. Nicolae Vatamanu. special pentru secolul al XVIII-lea. 288-290. semiologia şi terapeutica. manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIII-lea. adică neţinerea VII. nu pare să fi fost un specialist în domeniu. Importanţa cercetării textului constă. patologia. 1962. cit. deşi avea cunoştinţe de anatomie şi de medicină curativă. Alegerile lui Ippocrat îşi dovedesc însă pe deplin utilitatea şi în completarea informaţiilor privitoare la vocabularul limbii române literare vechi. p. potrivit informaţiilor furnizate de cele mai vechi copii ale sale. 1976. Contribuţii la studiul limbii române literare. p. 34. 121. Serafincean. dar mai ales la traducerea prin numeroase şi interesante îmbinări de cuvinte. fiziologia. 232 latineşti. Arad. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Ediţie îngrijită şi prefaţată de Francisc Kiraly. ce se constituie în autentice sintagme terminologice. Vocabularul medical utilizat în Alegerile lui Ippocrat. adică urdinare cu sânge şi cu muci “dizenterie” VII. sclivisirea maţelor. adică iarba lui Tatin IV. creatoare uneori de dificultăţi în identificarea afecţiunii la care se face referire. [6] Vezi. art. Epoca veche (1532-1780). Paul 32 . [2] Au fost inventariate 140 de manuscrise greceşti. face trimitere de regulă la părţile corpului. Brătescu. 1997. din vorbirea curentă. [5] Tăierile sunt precedate de o introducere în care este descrisă materia abordată în alegeri. faptul fiind la rândul lui semnificativ pentru absenţa unor stratificări terminologice (în fond şi acesta este un indiciu al caracterului incipient al procesului de constituire a unei autentice terminologii medicale): belciug. 16. Istoria limbii române literare. Pentru numirea unor boli mai puţin cunoscute sau pentru unele referiri la organe ale corpului sau la părţi ale acestora pentru care lipseau. traducerile aproximative şi chiar câteva interesante invenţii lingvistice. Notă asupra ediţiei. în ordine. 2000. Nicolae Vatamanu. cât îndeosebi în identificarea soluţiilor propuse pentru crearea unei terminologii de specialitate aflate cu certitudine la începuturile constituirii sale. Componenta populară a vocabularului medical prezentat în paginile anterioare. 472. nu atât în stabilirea exactităţii cu care a fost transpusă în limba română o scriere medicală celebră. 281-292. această materie priveşte. G. 121-124. A. şi ele destul de numeroase. Alegerile lui Ippocrat – prima traducere în româneşte a Aforismelor lui Hipocrate. Ceasornicul domnilor. care se dovedeşte a fi extrem de bogată. aparţinând până astăzi lexicului de bază sau vocabularului medical popular. p. sunt folosite aici cu sensuri absente din izvoarele parcurse pentru întocmirea marelui Dicţionar al Academiei. p. XLVI. Ion Gheţie (coordonator).. iar altele. p. Ursu. numele specializate. I. pentru diverse datări ale acestei prime copii. structurile terminologice explicative au atestări practic accidentale. 70 scrise în arabă şi 40 în ebraică Aforismelor lui Hipocrate. A. şi. Bucureşti. în aceste condiţii. Ursu. în Trecut si viitor în medicină. s-a făcut apel la împrumut sau la calc. 62. [3] Se păstrează mai multe manuscrise neogreceşti ale textului în diverse biblioteci din România. Multe cuvinte. desigur. 318-329.[Cluj-Napoca]. Bucureşti. Bucureşti. Secolul al XVIII-lea (1688-1780). Vezi pentru lista acestora. p. 17. NOTE [1] Vezi N. 3. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. respectiv la afecţiunile cunoscute (şi denumite) de către vorbitorul fără pregătire de specialitate. sub redacţia dr. 20. Dincolo de importanţa avută pentru cunoaşterea unei etape din istoria terminologiei medicale în limba română. 1981. N. 14.În schimb. Nu lipsesc. Paul Cernovodeanu. elevorul. Într-o interpretare modernă. [4] Vezi Paul Cernovodeanu. în Nicolae Costin.

2000. rom. Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780).[ClujNapoca]. BAR 2183. A. Nicolae Vatamanu. 3. II. Paul Cernovodeanu. Iaşi. Vezi pentru alte detalii. Gabriel Ştrempel. Stilul textelor medicale. rom. Alegerile lui Ippocrat – prima traducere în româneşte a Aforismelor lui Hipocrate. 1981. între anii 1805-1817. nr. după fiecare cuvânt ilustrat am indicat cu cifre romane tăierea şi. [11] Paul Cernovodeanu. 138-179). păstrată la Biblioteca Academiei din Bucureşti sub cotele ms. 221-231. Studii şi note. manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIIIlea. Catalogul manuscriselor româneşti. între anii 1805-1817. tipărit postum. art. Gh. p. N. Bucureşti.Cernovodeanu. II. p.. BAR 1840. 127. Gabriel Ştrempel (1983). se păstrează la Iaşi. [10] Scrierea. nr. 5-6. 2006). p. Ursu. păstrată în ms. Iaşi. Ceasornicul domnilor de Antonio de Guevara. Despina Ursu (2004. Serafincean (1997).II. rom. Gh. 1976. Ion Gheţie. Catalogul manuscriselor româneşti. Chivu (coordonatori) (2000). Nicolae Vatamanu. Despina Ursu. I. nr. BAR 1840 (text editat în Paul Cernovodeanu. [13] Vezi Gh. de Ioachim Bărbătescu. 221-222. poartă pe fila iniţială a celui de al doilea tom titlul Meşteşugul doftoricesc. p. Bucureşti. 403-416. Ediţie îngrijită şi prefaţată de Francisc Kiraly. N. Brătescu. Nicolae Costin. Ion Gheţie (coordonator) (1997). manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIII-lea. iar nu în în jurul anului 1760. XXX. p. 4841. Secolul al XVIII-lea (1688-1780). în Trecut si viitor în medicină. Imprumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860). de către medicul Ioan Adami. 129. Nicolae Vatamanu (1981). BAR. Iaşi. Ursu (2006). cit. în 1997). p.. primul tratat de medicină în limba română. LV. Este o traducere făcută de Ştefan Vasile Episcopescu după manualul de practică medicală scris în neogreacă. Meşteşugul doftoriii. II. Imprumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860). Bucureşti. respectiv ms. 3. 403-416. Stilul textelor medicale. LV. tradus din greceşte de doctorul muntean Ştefan Vasile Episcopescu. 125.[Cluj-Napoca]. I. A. 2006. 5-6. 76. în „Limba română”. cit. 358. Arad. IV. vezi N. cu cifre arabe. art. 933. a fost întocmită în 1777. Bucureşti. BIBLIOGRAFIE Paul Cernovodeanu. p. Contribuţii la studiul limbii române literare. Pentru datarea textului la începutul veacului al XIX-lea. 33 .. p. în „Limba română”. 12. la care ce tămăduire trebuie”). rom. 2004. p. pentru detalii asupra hârtiei ms. 1977. p. art. [9] Vezi. [12] Prima reţetă este consemnată în cadrul aşa-numitului Codice al popii Bratul (manuscrisul. Ursu (1962). XXX.. Secolul al XVIIIlea (1688-1780). primul tratat de medicină în limba română. Chivu. Meşteşugul doftoriii. II. Chivu. cum s-a crezut multă vreme. BAR. N. Iaşi. Ursu. Serafincean în volumul Alegerile lui Ippocrat. [Iaşi. la Arad. p. 2006. Chivu (1981). alegerea în care acesta a fost utilizat. Gh. Nicolae Vatamanu. în Contribuţii la studiul limbii române literare. 1977]. p. alcătuit în anii 1559-1560. nr. rom. art. IV. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. pentru descrierea cuprinsului miscelaneului. la 1760. în „Limba română”. în fondurile „Casei Dosoftei”). A. cit. I. Epoca veche (1532-1780). Catalogul manuscriselor româneşti. tradus din greceşte de doctorul muntean Ştefan Vasile Episcopescu. [7] Cf. Ursu. cuprinsă în ms. 318-329. N. Ediţie critică şi studiu de Gabriel Ştrempel. Istoria limbii române literare. [14] Am folosit pentru ilustrare exemple extrase din copia cea mai completă a Alegerilor lui Ippocrat. Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780). iar cea dintâi culegere cunoscută (“pentru toate boalele. p. cit. Nicolae Vatamanu. Alegerile lui Ippocrat. [8] Vezi. Traducere în limba română de ~. 111-181. Pentru a permite însă corelarea formelor selectate cu cele existente în copia manuscrisă păstrată la Iaşi (editată de I. p. în „Limba română”. A. Bucureşti. 1983. BAR. 76. Gabriel Ştrempel. sub redacţia dr. Bucureşti. G. A.

34 . aux maladies connues (et appelées) par le locuteur sans formation et connaissances de spécialité. Pour l’appellation de certaines maladies moins connues ou pour quelques références aux organes du corps ou aux parties de ceux-ci. parfois. Mots clés : vocabulaire médical. Au delà de l’importance qu’a eue cette écriture pour la connaissance d’une étape de l’histoire de la terminologie médicale en langue roumaine. mais aussi pour avoir identifié les solutions proposées pour la création d’une terminologie de spécialité qui. pleinement. le texte est intéressant. mais surtout. Il y a aussi. respectivement. ne semblait pas avoir été spécialiste dans ce domaine. l’ancienne langue roumaine littéraire. généralement sémantique. le livre Les choix d’Hippocrate prouve aussi. contient une composante populaire extrêmement riche qui renvoie. se trouvait aux débuts de sa constitution. Dû à un traducteur qui. aux parties du corps. d’habitude. pour lesquels les dénominations spécialisées manquaient du langage courant. certainement. son utilité pour la complétion des informations référant au vocabulaire de l’ancienne langue roumaine littéraire. CONSIDÉRATIONS SUR LE VOCABULAIRE DE LA TRADUCTION D’UN TEXTE MÉDICAL ANCIEN Le vocabulaire médical employé dans Les choix d’Hippocrate. la première écriture culte du domaine de la médecine transposée en langue roumaine d’après une version originale néogrecque au cours du XVIIIème siècle. bien sûr. des difficultés à identifier la maladie à laquelle on fait référence. les traductions approximatives et même quelques inventions linguistiques intéressantes qui créent. inventions linguistiques. le traducteur fait appel à l’emprunt ou au calque. non pas seulement pour avoir établi l’exactitude avec laquelle a été transposée en langue roumaine une écriture médicale célèbre. même s’il avait quelques connaissances d’anatomie et de médecine curative. à l’équivalence des termes de la version originale à l’aide de nombreuses et intéressantes combinaisons de mots qui deviendront des syntagmes terminologiques authentiques.RÉSUMÉ LES CHOIX DE HYPOCRATE.

al sistemelor de denumiri cu un înalt grad de standardizare[2]. greu s-ar putea admite existenţa polisemiei sau a unor expresii sinonime. sintactice şi pragmatice pe care le stabilesc cu diversele cotexte. Termenul ajunge astfel să fie înţeles ca având mai multe faţete. mulţi vorbesc astăzi mai curând de cuvinte-termeni decât de termeni care. Intoducere În concepţia celor care. Dar cum se realizează filigranul cultural pe care îl descoperim mai totdeauna când ne aplecăm asupra conţinutului transmis de această categorie de unităţi care. deşi îşi au locul şi îşi declină funcţia în cadrul limbajelor specializate – mai exact. F. spre comunicarea specializată. Ca unităţi asemănătoare acestora. M. fiindcă nici unul dintre factorii generatori de variaţie aleatorie nu-şi are aici locul. insistând asupra necesităţii consensului în cadrul grupului pentru ca o expresie pusă în legătură cu un concept să capete cu adevărat statutul de termen. de vulgarizare ştiinţifică sau chiar spre comunicarea curentă a determinat o schimbare importantă de atitudine printre cercetătorii interesaţi de problemele terminologiei: unii dintre aceştia au început să ia în considerare dimensiunea socială a disciplinei ţinând seama de dimensiunea socială a obiectului său de studiu. Gaudin. între alţii.Alexandra CUNIŢĂ Universitatea din Bucureşti DIMENSIUNEA CULTURALĂ A TERMENILOR 1. pe care continuă să o susţină şi azi mulţi cercetători de pe tărâmul terminologiei. De aceea. 2003. în situaţii de o extremă diversitate. Ce se întâmplă însă dacă nu ne centrăm observaţiile asupra unei nomenclaturi. cu metodele şi mijloacele specifice fiecăreia dintre ele. Diki-Kidiri. C. s-ar opune cuvintelor din lexicul general al limbii. lexicale. 2007). alcătuind limbaje specializate. la începutul secolului al XX-lea. de semnele lingvistice specifice oricărei limbi naturale. termenii nu se mai deosebesc radical de cuvintele limbii comune. Pe acest plan. chiar experţii cu cea mai înaltă specializare dintr-un anumit domeniu ştiinţific sau tehnic? Întoarcerea spre formele discursive în care îşi găsesc întrebuinţarea termenii. termenul avea drept trăsături definitorii univocitatea[1] şi monoreferenţialitatea. aparţin categoric în aceeaşi măsură unei limbi naturale sau alteia. îşi confirmă veridicitatea în cazul nomenclaturilor.. Caumon. cum intervine dimensiunea culturală în această structură? 35 . ca manifestându-se aidoma unui corp poliedric[3] ce poate fi studiat de mai multe discipline. 2000. termenii au o dimensiune culturală care nu rareori a fost subliniată în literatura de specialitate de dată recentă (v. construindu-şi propria semnificaţie din suma relaţiilor conceptuale. dacă acceptăm faptul că un termen este asocierea dintre un concept şi o denumire. ci asupra comunicării mai mult sau mai puţin specializate în care pot fi implicaţi. termenii pe care îi identificăm mai uşor sau mai greu într-un text nu sunt decât accidental legaţi de definiţia precisă a unei noţiuni tratate în intensiune sau în extensiune. de regulă ei orientează într-un anumit fel interpretarea unui pasaj sau a întregului text. Această opinie. Socioterminologia aduce în prim plan poziţia vorbitorilor faţă de termeni. au pus bazele disciplinei numite terminologie. semantice. Abordaţi într-o asemenea perspectivă. în discursul specializat -. Pentru reprezentanţii terminologiei sociocognitive. la fel ca orice component al lexicului ei general? Şi.

globalisation în câteva mari dicţionare 36 . dar şi ca unităţi de bază utilizate în schimburile verbale interpersonale. Benveniste. pare-se. evoluţia lor deseori curioasă. marele lingvist descoperă o astfel de folosire în limbajul celor ce practică vânătoarea cu şoimi : « “le faucon vole la perdrix ” ( = atteint et saisit au vol[5] ) » (E. şi aflat într-o relaţie de posibilă coincidenţă temporală cu englezescul civilization. apărut – în mod curios – relativ târziu în franceză – unde existau deja de multă vreme civiliser şi civilisé -. în plus. Pornit în căutarea unui co(n)text în care voler1 să fie întrebuinţat ca verb tranzitiv – comportament sintactic specific lui voler2 ‘a fura’ -. demn de discutat se dovedeşte a fi civilisation. cu aproape 60 de ani în urmă. Analizând. E. într-o epocă sau alta. 1966 : 340). nu mai prezintă fenomenul omonimiei. opus lui barbarie .. 2. La réponse n’est jamais donnée d’avance. substantiv desemnând starea. orizontul în care se situează observaţiile pe care ne propunem să le facem în cele ce urmează. La baza apariţiei lui voler2 ‘a fura’ stă deci o utilizare a lui voler1 ‘a zbura’ specifică vorbitorilor având o anume îndeletnicire. unul de celălalt. Benveniste. pe care nu o putea reda mult mai vechiul civilité. Elle ne peut être fournie que par une étude attentive de l’ensemble des contextes où la forme est susceptible d’apparaître » (E. de rafinare – prin educaţie – a moravurilor. acceptată. de o serie de fenomene observate în sânul acesteia. a comportamentului unei întregi societăţi. localizat cu precizie. De la tandemul “lexic şi cultură” la conceptul de “lexicultură” Preocupat de problemele semantice ale reconstrucţiei formelor lingvistice. Omonimia unor forme lexicale. de pildă. Civilisation . dont l’ensemble constitue le bien commun des langues de l’Europe occidentale » (E. alteori mai puţin fine – pot să apară între termeni aproape identici provenind însă din spaţii geografice distincte. id.dar.. Verbele omonime voler1 ‘a zbura’ şi voler2‘a fura’ se deosebesc radical. Acelaşi reputat lingvist subliniază şi interesul pe care l-ar putea prezenta studierea genezei vocabularului culturii moderne – « quelques dizaines de mots essentiels. Benveniste consideră că numărul extrem de redus de derivate provenind din baza verbală voler2 ne poate face să presupunem că acest verb este o întrebuinţare specializată a lui voler1 ‘a zbura’. în accepţiunea pe care i-o recunoaştem şi azi. expresia foarte repede recunoscută. Benveniste. pe scurt. îndelungatul proces de cizelare. exprimare atestând maniera în care aceştia îşi reprezintă comportamentul păsării de pradă ce-i ajută să practice îndeletnicirea respectivă. pe toate planurile. de pildă. de pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. interpretările date termenilor mondialisation. folosită la nivelul întregii societăţi franceze – şi nu numai – a schimbărilor pe care noţiunea cea nouă le implica « dans la conception traditionnelle de l’homme et de la société » (E. nu actul. derivate care. Printre aceste cuvinte. merită studiată cu deosebită atenţie: « En présence de morphèmes identiques pourvus de sens[4] différents. soarta lor ca unităţi ale unei anumite limbi. id. de mentalităţile şi tradiţiile unei comunităţi lingvistice şi culturale. on doit se demander s’il existe un emploi où ces deux sens recouvrent leur unité. aproape la fel civilization în Anglia – aduce în vocabularul culturii moderne dovada grăitoare. într-un fragment din lucrarea manuscrisă a lui Mirabeau L’Ami des femmes ou Traité de la civilisation. 1966 : 290). civilisation[7] este expresia unei noţiuni noi[8]. Format cu sufixul –isation[6]. Afirmaţia se verifică şi la nivelul derivatelor cărora le dau naştere. Există însă o excepţie : substantivul vol. surprinzătoare – altfel spus. ibid. 336). Benveniste lega strâns apariţia cuvintelor. marele lingvist şi savant care a fost E. Benveniste.Iată. Unele diferenţe – uneori abia sesizabile.). în comunicare – de diverse practici sociale.

bénédictine ne dau informaţii despre cei care le prepară după reţete doar de ei cunoscute. dar şi întrebuinţările lor în presa franceză din perioada 1996 – 2001/2002. un fel de a se raporta unii la alţii sau la diversele categorii de obiecte ce populează acest univers (v. un didactolog ca R. în didactica limbilor-culturi. grupuri de cuvinte. Folosit de creatorul său ca o noţiune de bază a disciplinei pe care a numit-o pragmatică lexiculturală[10]. noţiunea lexiculture a ajuns să influenţeze cercetările din domeniul lexicului. Îmbinarea celor două elemente componente ale binomului limbă-cultură este atât de evidentă şi a căpătat azi recunoaştere pe o scară atât de largă. ca locutori. comme le “traitement. T. secvenţele ce ne sunt adresate. fără riscul de a achiziţiona produse contrafăcute. des problèmes économiques particuliers à tel ou tel pays dans le monde”. ci se întrepătrund la toate nivelele. Fourment – Berni Canani.explicative ale limbii franceze. Dacă tratăm cu atenţia cuvenită această chestiune. ‘traitement de façon globale’. et requiert une nouvelle définition nuancée. A. o anumită manieră de a înţelege universul în care indivizii îşi desfăşoară existenţa şi activităţile specifice. diversificându-şi sferele de aplicaţie. într-un fel sau altul. est la culture en dépôt dans ou sous certains mots. son objet d’étude. Conceptul de langue-culture / lingua-culture nu este o creaţie de dată chiar foarte recentă !. Galisson. modificând într-o anumită măsură şi concepţia unei părţi a lexicografilor de la sfârşitul secolului trecut şi de la începutul acestuia. conform modalităţii specifice speţei umane de a prelucra informaţia astfel primită. Chartreuse. fără a lăsa posibilitatea trasării vreunei linii de despărţire între ele. les mots à charge culturelle partagée [mots à CCP]. şi M. les mots de situations. ne dezvăluie mai mereu o anumită viziune asupra lumii. 2002 : 467-468). On peut le définir. 3 Ce informaţii culturale pot vehicula termenii ? Lumea în care trăim este populată de entităţi sau obiecte[11]. cultura savantă sau cultura literară – nu se juxtapun una alteia. » (R. o concluzie care ne aminteşte o dată în plus că limba şi cultura – ultimul termen neînsemnând aici cultura « cultă ». […] Les expressions imagées. de façon globale et sans nuance. încât a ajuns să-i preocupe şi pe cei care sunt implicaţi. dobândind un caracter mai abstract şi mai general. les noms de marques. Astfel. pe care le percepem şi pe care. termenul a fost iniţial explicat în felul următor : « La lexiculture. A le categoriza 37 . les proverbes et dictons. dits culturels. Candel (2006 : 174-175) ajung la următoarea concluzie : « Il pourrait y avoir interférence entre le calque globalisation (< globalization > avec le sens de ‘mondialisation’) et le français globalisation déjà existant. ne dăm seama că. Expresiile lingvistice. le supunem unui proces constant de categorizare (v. Galisson a introdus în 1987[9] conceptul instrumental lexiculture (= lexicultură). Căpătând noi valenţe. les mots-valises. reflétant l’image telle qu’elle se forme dans la conscience collective. Toledano şi D. concept care s-a bucurat de un real succes pe plan european. les mots occultants […] circonscrivent les sites [lexiculturels] (ou gisements). ori interpretând. transmitem şi primim un bogat flux de informaţii culturale deosebit de importante pentru gestionarea corectă a relaţiei dintre identitate şi alteritate.. combinaţii mai complexe de semne. proprie unei colectivităţi date. indiferent de gradul lor de complexitate. » Iată. en somme. Linó. ca destinatari. o anumită reprezentare a relaţiilor interpersonale. cuvinte. 2007). d’expliciter et d’interpréter.. qu’il convient de repérer. 2003 : 20). les palimpsestes verboculturels. călăuzindu-ne poate chiar spre locurile unde putem fi siguri că vom găsi acele lichioruri cu virtuţile care le-au făcut celebre. pornind de la un exemplu. 1999 : 480). Ce dernier se colore néanmoins – dans certain contexte – des spécificités de l’anglicisme. Reboul. V. apud M. folosind. despre materia primă din care sunt fabricate.

Alegând să folosim aici doar expresia concept. de perfecţionarea tehnicilor determină deplasări mai mult sau mai puţin importante la nivelul combinaţiilor de caractere conceptuale. ceea ce face ca. În astfel de cazuri. vom aminti că. numit uneori idee. ca tehnicienii care construiesc imobile cu un număr variabil de apartamente de locuit şi cei care le administrează ulterior sau pur şi simplu cei care le locuiesc să nu asocieze aceleaşi seturi de caractere conceptelor de « suprafaţă utilă » sau de « spaţiu comun ». deplasându-se totodată frontierele vechii categorii a planetelor[15]. nu mai semnifică acelaşi lucru. pentru a putea asocia noi obiecte unei categorii existente. În astronomie. deşi nu mai este în concordanţă cu conţinutul descris de oamenii de ştiinţă. găsim în schimb un exemplu total diferit de acesta. sistemul nostru solar să aibă doar 8 planete ce orbitează în jurul Soarelui. Dar. obiectele sunt tratate ca elemente ce se aseamănă[12] între ele. recunoscându-se astfel importanţa operaţiei de discriminare pe care observatorul trebuie s-o efectueze concomitent cu cea de recunoaştere a asemănărilor dintre membrii categoriei date. termenul. a obiectelor. ideea de graniţă sau frontieră nu dispare. alteori noţiune sau concept (L. Pe de altă parte. Acest lucru flexibilizează mult graniţele care despart o categorie de alta. Roche. Depecker & Ch. cum s-a considerat până în anul 2006. Se întâmplă. În vederea reidentificării proprietăţilor este nevoie de un element intermediar. Ils sont cependant soumis à l’influence du contexte socioculturel qui conduit souvent à des catégorisations différentes[14] . Pe plan internaţional se pot de asemenea naşte situaţii conflictuale când un concept cum este cel de « ape teritoriale ale unui stat » nu presupune peste tot aceeaşi combinaţie de caractere. Conceptul a fost definit în documentele oficiale din 2001 ca o « unité de connaissance créée par une combinaison unique de caractères[13] […] Les concepts ne sont pas nécessairement liés à des langues particulières. de pildă. nu 9. în virtutea unor proprietăţi care se regăsesc în proporţii variabile la toţi indivizii aceluiaşi ansamblu. în accepţiunea de denumire a categoriilor afectate. a organiza în grupuri sau clase elemente de aceeaşi natură. progresele cunoaşterii umane favorizate de dezvoltarea ştiinţelor. ci şi să reidentificăm proprietăţile specifice acelei organizări categoriale. 2007 : 110). Depecker & Ch. şi că este necesară şi crearea unei denumiri adecvate. deşi nu mai are aceeaşi referinţă. Categorizările diferite operate în astfel de cazuri pot da naştere unor situaţii conflictuale în sânul grupurilor de indivizi. În noua categorie de corpuri cereşti denumită astfel intră Pluton. Expresia la care s-au oprit specialiştii este planetă pitică. Roche. se poate modifica şi el sau poate ramâne acelaşi. trebuie nu numai să identificăm/ discriminăm ansamblul de entităţi ordonate. » (L. Deşi sunt percepute ca indivizi distincţi. potrivit normelor ISO. Definiţiile pe care le asociază azi experţii planetelor şi planetelor pitice au fost desigur reformulate ţinându-se 38 . pe baza trăsăturilor lor relevante. Apartenenţa unui individ la o anumită categorie depinde de numărul de trăsături pe care le are în comun cu exemplarul considerat a fi prototipul ei. fiecare putând nutri convingerea că i se încalcă anumite drepturi personale. impunând modificări în planul categorizării obiectelor. relativ precisă. 2007 : 107).înseamnă a reuni. care să reflecte noua construcţie referenţială[16] fără a contraria obiceiurile lingvistice ale utilizatorilor. acesta este o reprezentare construită. ierarhizate în jurul unui prototip unanim – sau aproape unanim – acceptat în respectiva colectivitate umană. în viziunea actuală a astronomilor. O schimbare recentă în planul combinaţiei de caractere care a definit un timp îndelungat conceptul de « planetă » a condus pe experţi la concluzia că trebuie introdusă o nouă categorie de corpuri cereşti. Denumirea prostaglandină este în continuare folosită de nespecialişti ca şi de specialişti. totuşi. iar categorizarea obiectelor avute în vedere diferă parţial de la o ţară la alta.

1326). aceste componente au fost înlocuite printr-un perete sau paravan despărţitor.« schèmes de pensée ». templa). dar trebuie precizat că elementul despărţitor a suferit o evoluţie importantă de-a lungul secolelor. IV. « schèmes d’invariance » (v. prin categorizarea pe care o permit. într-un text nespecializat sau chiar specializat.seama de noua viziune a oamenilor de ştiinţă. însemnând ‘support / purtător de icoane’)[20]. 2003 : 74). cu o anumită viziune a oamenilor din această parte a lumii asupra înscrierii lor în universul sacrului. Limitându-ne la cele petrecute pe teritoriul actual al ţării noastre. 2002. în această terminologie. ea suferă inevitabil de o ambiguitate care dă multă bătaie de cap terminologilor : « quand cesse-t-on de parler de langue naturelle et de discours ? Quand peut-on prétendre parler des “choses”. Ca operaţie logică. definiţii pe care F. în aşa fel încât fiecare unitate terminologică – monosemică – să se poată distinge net de celelalte. iconostas evocă o experienţă locală unică punându-ne în contact. de genul celei a atomului sau chiar al celei a virusului (v. Gaudin. numită catapeteasmă şi o balustradă joasă. 2005. Gaudin. Mai târziu. dar numai în literatura de strictă specialitate aceasta a căpătat şi o denumire distinctă : iconostas (din limba greacă. F. Dictionnaire culturel en langue française. atât sub raportul materialului din care a fost făcut în diverse epoci. Gaudin (2003) le numeşte « culturale ». dar pentru marea masă a vorbitorilor rămân valabile cele pe care le găsesc de regulă în dicţionarele explicative. termenii . F. Doar printr-o astfel de operaţie se poate îndeplini condiţia – fundamentală pe acest tărâm – a limitării semantismului fiecărui termen dintr-un sistem terminologic . la început. Şi dacă în jurul construirii referinţei. 19-20) dintr-o draperie. aşezată în biserică în partea stângă. pentru unii cercetători. dar mai cu seamă modalităţi sau forme de sinteză a cunoştinţelor asupra obiectelor lumii la care ajung mai devreme sau mai târziu ştiinţele. tehnica ce se dezvoltă continuu în societatea umană[17]. orice cuvânt al limbii comune – cu o încărcătură culturală atât de importantă nu acceptă uşor punerea în relaţie de echivalenţă cu eventualii corespondenţi 39 . et de leur organisation épistémologique par les schèmes fonctionnels que sont les concepts (ou notions) ? » (A. Se ştie că.pe care îl poate implica. Cum înlocuirea unui tip de tâmplă cu altul nu s-a facut decât treptat şi în mod inegal. Dacă se ignoră planul referenţial – cu informaţiile culturale asociate . intrând într-o complexă reţea de relaţii de diferenţiere sau chiar de opoziţie cu acestea. cu cinci registre de icoane. Poate că de aceea. Tâmpla evoluată. tot aici trebuie căutată şi sursa informaţiilor culturale pe care cu certitudine ni le pot oricând furniza termenii. numit tâmplă (lat. în bisericile ortodoxe. în terminologie fundamentală rămâne construirea referinţei. Un prim exemplu pe care îl vom invoca în acest sens este împrumutat din terminologia religioasă românească. 2003 : 45). definiţia are o importanţă capitală în terminologie. altarul[18] este despărţit de naos[19]. termenul încetăţenit la noi pentru ambele tipuri de paravan despărţitor este tâmplă. Întradevăr.şi nu e vorba aici de definiţie ca rezultat al acestor operaţii -. Tâmplă. preluată din bazilicile antice. fără de care nu se poate ajunge la elaborarea conceptelor . Efremov. termenul românesc iconostas. Nefiind însă numai o operaţie logică. acest element despărţitor a constat (v. a apărut în ţările române către sfârşitul secolului al XVI-lea. ci şi o « opération langagière » .de fapt. disponibil pentru altceva : « mobila-support a icoanei deosebit de venerate sau “făcătoare de minuni”. vom aminti că. în faţa tâmplei ». des realia. transpunerea lui în limba franceză prin termenul eteronim iconostase poate conduce la confuzii grave sau la contrasensuri supărătoare. A. mai exact din domeniul arhitecturii bisericeşti. respectiv al elaborării conceptelor se concentrează marile probleme pe care le au de rezolvat terminologii. cât şi sub raportul dimensiunilor sale. Rey. Iconostas rămâne.

Într-o listă de acest fel. creând totodată profilul social al anumitor categorii de consumatori mai ales din rândul publicului feminin. al căror număr şi a căror identitate pot varia de la o comunitate lingvistică şi culturală la alta. Lăsând la o parte denumirile culorilor fundamentale. Experienţa organizării unor campanii publicitare pentru anumite produse cosmetice arată că « on ne conçoit pas la couleur ni le maquillage de la même manière selon le lieu et la culture » (C. cunoştinţele generate de ei de-a lungul vremii. de exemplu. cultura acelei comunităţi umane se constituie într-un gen de « arhive ale memoriei colective ». înţelegerea reciprocă la nivelul grupului. Acest ultim exemplu ar putea ilustra destul de convingător afirmaţia potrivit căreia cultura este un fel de microcosmos . 2000 : 28). Globalizarea specifică zilelor noastre poate pune însă diverse comunităţi umane în prezenţa unor realităţi pentru a căror asimilare se impun demersuri şi eforturi speciale. 2007 : 95). completate. Diki-Kidiri.C.sugeraţi de dicţionarele bilingve.Ramavonirina. de glose intra si extratextuale. aceştia preferând să recurgă la împrumuturi directe. sub influenţa unui gen de geografie culturală.sunt puse în relaţie de desemnare. Cum s-ar putea nega în acest caz dimensiunea culturală a unor termeni creaţi. oferind fiecărui individ referinţele simbolice care fac posibilă comunicarea. termenii rezervaţi culorilor ajung să indice tendinţele momentului.coerent în dimensiunea sa interioară.care sunt conceptele . pe când la Bordeaux se va discuta mai degrabă despre un bleu océan. care trebuie însoţit de constituirea terminologiilor aferente. pentru edificarea cititorului. rose tendresse. la Marsilia se va vorbi mai curând de un bleu méditerranéen. O. pot fi ferestre deschise spre cultura în care au luat naştere. Culturemele ridică mai totdeauna probleme greu de soluţionat traducătorilor. în limba unui popor a cărui viziune asupra fiinţei umane şi a relaţiilor sale cu lumea este dominată de simbolismul vegetal (v. cu efecte mai mult sau mai puţin vizibile asupra (unui segment al) ei. vert absinthe – sau chiar împrumutul rose shocking (v. vom enumera aici câteva expresii numite referenţiale[21] care se înscriu într-o astfel de grilă de referinţe culturale. pe o perioadă de timp mai mult sau mai puţin întinsă. nici o noutate ştiinţifică sau tehnologică nu poate fi asimilată cu adevărat într-o cultură căreia îi este până la un moment dat străină fără să aibă loc un proces de reconceptualizare. Transferul de tehnologie către un număr de ţări africane. prin reutilizarea fondului cultural-lingvistic moştenit. cercetătorii îşi amintesc că. Înglobând experienţa de viaţă.… Să nu uităm nici denumirea rose Lolita! Preluaţi în arsenalul lor de către specialiştii din domeniul marketing-ului produselor cosmetice sau al textilelor. poate desigur însemna pentru acestea din urmă un import masiv de termeni din limbile statelor exportatoare de tehnologie. expresiile lexicalizate : noir ébène . Terminologia relativă la domeniul culorilor poartă o amprentă culturală de autenticitatea căreia nimeni nu se mai îndoieşte astăzi. Cel puţin la modul teoretic. oricât de bune ar fi acestea. Pentru populaţiile africane care beneficiază de acest transfer mai profitabilă este crearea unei terminologii proprii. Caumon. 40 . 2000) ? Informaţiile culturale nu trebuie însă căutate numai în dimensiunea referenţială a termenilor. Şi expresiile lingvistice. Dar chiar fără a avea nevoie să-şi lege observaţiile de ceea ce se întâmplă azi când sunt lansate astfel de colecţii de produse putând interesa un public larg. Caumon. cu care schemele de gândire . 2007 : 90) figurează cu succes alături de formule încă nelexicalizate : rouge glamour. produsele materiale realizate de membrii unui grup care-şi desfăşoară existenţa într-un acelaşi spaţiu. nu numai din ţări diferite ci şi de pe continente diferite. de exemplu. oricât de ciudat ar putea să pară când e privit din exterior -. care guvernează sub diverse aspecte « la totalité du rapport de l’homme à l’existant et donc sa vision du monde »(M.

este vorba şi de un mijloc de a arăta cine este persoana responsabilă. denumirea raze Röntgen a fost treptat abandonată (v. termenul culă din domeniul arhitecturii tradiţionale – militare. şpis. Delavigne. Eponimele sunt aşadar termeni al căror semnificant ne poate furniza unele dintre cele mai bogate sau interesante informaţii despre istoria anumitor descoperiri. rezultat al unei « proceduri de lexicalizare naturală sau artificială » (A. mai ales după primirea premiului Nobel pentru fizică de către distinsul om de ştiinţă.. este.. astfel încât azi vorbim despre raze α. Descoperit în mod absolut întâmplător de fizicianul Wilhelm Conrad Röntgen.. şpraiţ. iar termeni ca şmal. raze γ (v. desigur. 2000: 66). 1996 : 596-597). a continuat însă să fie aplicat cu succes. Science & Vie.). unitate verbală specializată caracterizată prin univocitate. despre concurenţa . prin analogie cu procedeul folosit în limbajul matematicienilor în care X desemnează o cantitate necunoscută. şnit. din fiecare domeniu tehnic. 1102 / Juillet 2009. raze β. ca « [o unitate a] cunoaşterii cu un conţinut stabil ». de pildă Rayons X et gamma. Poate că le răspunde la fel de bine şi un termen din domeniul fizicii nucleare ca neutrino. Totuşi. deşi nimeni nu se mai îndoieşte de foarte mult timp de paternitatea descoperirii razelor X. mai ales un mijloc de recunoaştere unanimă a meritelor descoperitorului. şmuţtitlu. 654) răspunde probabil în mod absolut caracteristicilor enumerate mai sus. siglă utilizată în domeniul informaticii. cum s-a spus (U.Concluzii Văzut din perspectiva internă a specialiştilor din fiecare ştiinţă în parte.. a unei solide pregătiri în domeniul tehnic. Primele confirmări ale descoperirii sale îi permit lui Röntgen să susţină un număr crescând de comunicări care îi aduc recunoaşterea ştiinţifică pe plan internaţional. 4. ei au purtat o campanie atât de înverşunată împotriva acestuia. monoreferenţialitate şi precizie. dar numai rareori în cel al inovaţiilor tehnice. cu caracter convenţional. Contestatarii lui Röntgen nu au întârziat însă să apară. despre relaţia dintre glorie şi responsabilitate în cazul unora dintre ele. putând fi apropiat de mai vechiul şi mult mai 41 . care provine de la engl. Unul dintre termenii legaţi de perioada de început a fizicii nucleare este unitatea sintagmatică raze X. Bidu – Vrănceanu (coord. acest tip necunoscut de raze primeşte de la descoperitorul său numele de raze X. şpiţ. şplint.Prin etimonul său. erasable programmable read only memory (Dixel 2010. situaţie frecvent întâlnită în domeniul ştiinţelor. Chukwu. V... dar şi civile – cunoscute mai ales în partea de sud a ţării noastre ne lămureşte asupra relaţiilor politico-administrative şi militare pe care poporul român le-a avut într-un moment al istoriei sale cu una dintre marile puteri din vecinătate. Deosebit de instructive sub raportul informaţiilor culturale pe care ni le dau sunt şi denumirile care au în componenţă nume proprii. şpaclu.uneori acerbă – între savanţi sau naţiuni pe tărâmul cercetării ştiinţifice. Includerea patronimului în denumirea descoperirii. ne arată prin semnificantul lor către ce cultură sau civilizaţie materială ne-am îndreptat privirile când am simţit nevoia dobândirii unor solide cunoştinţe. 2006: 91) în favoarea numelui dat lor iniţial de descoperitor. Procedeul includerii unei litere în denumirea unui obiect de felul radiaţiilor emise de diverse corpuri radioactive. reprezentând denumirea cunoştinţelor din acest domeniu ». procedeu inaugurat de Röntgen. Eprom.. catre sfârşitul anului 1895. încât. termenul poate fi într-adevăr definit ca «un element al unei terminologii sau al unui limbaj specializat. în caz că totul se dovedeşte a fi o fraudă sau o eroare. 52). Concurenţa dintre cele două denumiri pare să fie tranşată în favoarea ultimei. în 1901. şpalt. Descoperirea ajunge să primească numele descoperitorului : denumirea iniţială este regulat înlocuită de formula raze Röntgen.

Savantul a făcut ipoteza – confirmată ulterior cu strălucire – că dezintegrarea neutronului conduce la apariţia nu doar a unui proton şi a unui electron. considerată de lingvistul francez ca fiind o adevărată definiţie : « “[…] Si je demandais à la plupart en quoi faites-vous consister la civilisation. » (F. F. 42 . 2000 : 5). » [4] « […] le “sens” d’une forme linguistique se définit par la totalité de ses emplois. la politesse. alţi cercetători vorbesc despre biunivocitate. Ensuite qu’elle ne devait pas être électriquement chargée. Benveniste.. poate cineva nega existenţa unei dimensiuni culturale în cazul unui asemenea termen? NOTE [1] Dacă L. Benveniste.. les unités qui constituent l’objet du domaine de connaissance appelé terminologie. Cabré (2000 a : 10): « […] les termes. [5] Construcţia ar putea fi tradusă în felul următor în limba română : ‘şoimul răpeşte în zbor potârnichea’. după părerea lui E. Diki-Kidiri.. on me répondrait. Benveniste (1966 : 339) enumeră diversele întrebuinţări pe care le are în lucrarea lui Mirabeau termenul civilisation. [2] Se ştie că « la théorie classique de la terminologie basée sur les travaux d’Eugen Wüster. en tant qu’ils sont des objets polyédriques. l’urbanité. et les connaissances répandues de manière que les bienséances y soient observées et y tiennent lieu de lois de détail . fapt ce putea explica acea pierdere parţială de energie observată experimental. Gaudin. d’autre dénomination. M. care spera să rezolve misterul dispariţiei unei părţi din energia neutronului supus unui proces de dezintegrare. qu’elle devait avoir une très faible masse (le déficit d’énergie était quand même faible). să nu ne provoace să-i aflăm. Lerat pour qui “c’est la relation biunivoque entre un mot ou un groupe de mots et une définition spécialisée qui caractérise le terme […] ”. dans la biunivocité. » (M. povestea. la civilisation est l’adoucissement de ses mœurs. a été conçue essentiellement pour satisfaire le besoin de normalisation technique qui constituait l’enjeu majeur de cette époque. [8] E. nedetectabile. 2003: 31) foloseşte primul această expresie pentru a arăta că. 1966 : 290).cunoscutul neutron. Guilbert (v. [7] Comentând apariţia tardivă a termenului – în accepţiunea lui modernă -. geografiei etc. unul dintre cele mai reprezentative pentru respectivul moment istoric fiind. Sinon on l’aurait observée ! Cette particule se présentait comme une sorte de petit neutron que l’on baptisa neutrino. în ştiinţele descriptive de felul astronomiei. fapt ce pune şi mai mult în relief adevărata “revoluţie” marcată de apariţia în vocabularul culturii a termenului civilisation. [3] V. Mai precis. ils peuvent participer de son champ d’étude [= du champ d’étude de la linguistique] et même devenir une partie centrale de l’objet d’analyse et de théorisation. «Et si cette particule emportait avec elle l’énergie manquante dans le bilan? Que pouvait-on dire de cette particule hypothétique? D’abord. assez anciennement attestée. 2003 : 44). insistând mai ales pe următoarea. Gaudin. [6] Sufixul nu dăduse încă naştere decât la prea puţine derivate. 2007 : 174). le concept ne connaissant pas. » (H. termenul acesta nu se poate să nu ne intrige. « pour insister sur la relation bijective qui unit un concept et un terme. ci şi la aceea a unei a treia particule. Existenţa acestei particule a fost intuită de fizicianul Wolfgang Pauli. Fără a mai încerca să revenim aici asupra unei posibile definiţii a culturii. savantul (1966 : 340) vorbeşte despre o « productivité alors chétive d’une classe d’abstraits d’aspect technique ». par leur distribution et par les types de liaisons qui en résultent » (E. T. fiecare “lucru” are un singur nume. Cette perspective. peuvent être analysés à partir de disciplines différentes et. organisation. în raport cu celelalte lexeme din aceeaşi paradigmă. lingvistul (1966 : 340) respinge posibilitatea ca procesul naşterii lui să fi fost încetinit sau chiar blocat de existenţa aceleiaşi forme lexicale « comme terme de pratique judiciaire (‘fait de rendre civil un procès criminel’) qui n’a jamais dû avoir beaucoup d’extension ». se trouve encore chez P. Reeves.

Depecker et Ch. În această nouă utilizare a expresiei amintite. în fiecare caz. et la civilisation ne fait rien pour la société si elle ne lui donne le fonds et la forme de la vertu”. rezultat ce se putea obţine prin introducerea unor noi caractere conceptuale în respectiva “schemă de gândire”. etc. Deşi ideea de « dimensiune redusă » este prezentă. pentru a avea statutul de planetă . Frontierele unei categorii sunt greu de stabilit. precizarea. Travaux terminologiques. 2007 : 111). p. de concepts et de leurs relations » (L. Du point de vue de l’ISO. Leur jeu est simplement limité de 43 . Ultima proprietate. Hors Série. în acest fel se exclud entităţile care intră în categoria asteroizilor şi în cea a cometelor. face diferenţa între acestea şi planetele « pitice ». apartenenţa categorială est graduală. Cultura nu mai este percepută sub aspectul de stare ci devine (chiar) acţiune. par une action volontaire et concertée. fără legătură posibilă cu alte corpuri cereşti pe care să le atragă sau să le propulseze în spaţiul cosmic prin forţa lor de gravitaţie. ÉLA. « noutatea » introdusă de oamenii de ştiinţă în definiţia planetelor. articolul « La pragmatique lexiculturelle pour accéder autrement. astronomii au descoperit în sistemul nostru solar o multitudine de corpuri cereşti de dimensiunile lui Pluton sau chiar mai mari care. setul de trăsături conceptuale asociat fiecărei expresii denominative este altul. ce n’est pas exclure la stabilité […]. 246. Il a de plus l’avantage de renvoyer plus spécialement à tout artefact. Totuşi. un processus. altfel spus precizării setului de trăsături definitorii pentru fiecare concept. [13] Ştiinţele acordă azi o atenţie specială stabilirii intensiunii conceptelor cu care operează. în felul acesta se elimină o serie de entităţi. Galisson şi a celor care au îmbrăţişat ideea pragmaticii lexiculturale. 67 / 1987. planetă cu modificatorul pitic(ă) – având aici rol categorizator – este de fiecare dată diferit. 2007 : 106). articolul « Accéder à la culture partagée par l’entremise des mots à CCP ». qui se retrouve dans certaines normes techniques. ÉLA. ar fi creat imaginea unui sistem solar alcătuit din zeci. donc toujours provisoire. Qualifier la référence de phénomène social […]. [12] Asemănarea în virtutea căreia sunt reunite obiectele într-o aceeaşi categorie constă în faptul că fiecare dintre ele are un număr mai mare sau mai mic de trăsături comune cu prototipul categoriei. Roche. în viziunea lui R. De remarcat că semantismul unităţilor sintagmatice obţinute prin combinarea bazelor simple stea. à une autre culture par un autre lexique ». [14] Faptul este important pentru elaborarea şi corelarea ontologiilor. definiţia – unică şi riguroasă – a categoriei. cunoaşterea. străinii.2. Se preferă modelul prototipic pentru reprezentarea extensiei unei categorii. Depecker & Ch. une action. 46-47). o avem în final despre comunitatea de vorbitori ai acelei limbi. mars 2009. înţelegerea corectă a informaţiilor culturale transmise de unităţile lexicale ale unei limbi cu care intrăm în contact nu trebuie să ducă doar la îmbogăţirea. [10] V.) . fiindcă. câmp disciplinar aflat în plină dezvoltare azi. care să se aplice în egală măsură tuturor indivizilor acesteia este greu de dat. Roche. » [9]V. » (L. adică enumerării obiectelor cărora li se aplică fiecare dintre ele. sute sau poate chiar mii de planete. ontologia ar putea fi definită ca « la description. S-a impus deci elaborarea unei definiţii a « planetelor » mult mai restrictive. Informaţiile culturale dobândite prin însuşirea noilor unităţi lexicale trebuie să ne permită să interacţionăm corect şi adecvat cu vorbitorii nativi în situaţiile de viaţă către care ne-au deschis larg fereastra. 2001. 3) să se rotească pe o orbită « clară ». dacă ar fi fost toate catalogate ca acesta. 2) să aibă o masă suficient de mare pentru ca propria lor gravitate să le dea o formă sferică. dar şi extensiunii lor. Vocabulaire.tout cela ne me présente que le masque de la vertu et non son visage. objet renvoie dans la majorité des cas à un objet matériel. Science & Vie. mai mult sau mai puţin regulată . [16] « […] c’est socialement que la référence des termes peut être construite de façon relativement étroite. concurremment à entité. [11] « Objet est le mot retenu en terminologie pour désigner “tout ce qui peut être perçu et conçu” (ISO 1087-1. corpurile cereşti trebuie : 1) să orbiteze în jurul Soarelui. care intră în categoria sateliţilor. [15] În ultima vreme. 116 / 1999. une manière de faire. Mais cette stabilité est soumise aux forces dans lesquelles sont pris tous les phénomènes historiques. În viziunea actuală (v. rafinarea imaginii pe care noi. Cela. dans un formalisme exploitable par un système informatique. într-un anume fel. […] Objet n’est pas non plus à entendre comme ponctuel ou statique : ce peut être en terminologie une procédure. în marea majoritate a situaţiilor observate.

bases pour une tentative de modélisation ». adică dintr-o perioadă anterioară apariţiei tâmplei de dimensiuni mari. istoricitatea conceptelor. lexic specializat. vol. Louis (1965). 116. “Sur la représentation mentale des concepts. Une dynamique entre langue et discours. Bruxelles. Le sens en terminologie. Presses universitaires de Lyon. 41. ne disparaît pas. Michèle (2002). Delavigne. 2007 : 89). Paris. Guillén Díaz. Les vocabulaires techniques et scientiques. 2003 : 46). 5-6. (coord. « Terminologie et diversité culturelle ». François (1996). Angela (coord. [20] Se înţelege de ce există foarte puţine icoane care să dateze dinaintea secolelor al XV-lea şi mai ales al XVI-lea. Socioterminologie. no 4. Honoré Champion. respectiv a iconostasului (= tâmplă complexă). Galisson. Cabré. dénomination et partage du pouvoir : le cas des éponymes ». Depecker. în Georgeta Cislaru et al. Loïc (2002). cependant. ÉLA. Céline (2007). [21] « Ce type de nomination renvoie à la représentation d’une chose au sein d’un environnement collectif et culturel » (C. Larousse. ÉLA. Éléments de terminologie générale. Publications des Universités de Rouen et du Havre.). Paris. Gallimard. La formation du vocabulaire de l’aviation. Desigur.) (2000). 87-100. în Maria Teresa Linó et Jean Pruvost (sous la direction de). Entre signe et concept. 19-29. 106-114. 1.. Terminologies nouvelles No 21. Honoré Champion. « Nommer la couleur. 20-39. « Science. [18] Numit şi sfânta sfintelor. « La spécificité du terme scientifique et technique ». « La lexiculture : d’un concept instrumental à un outil d’intervention en didactique des langues – cultures ». Presses Sorbonne Nouvelle. Uzoma (1996). Ce jeu. Une approche sociolinguistique de la terminologie. usages et pratiques prospectives en cosmétique ». Gaudin. 168.U. « La pragmatique lexiculturelle pour accéder autrement. « Terminologie : l’ombre du concept ». Diki-Kidiri. Robert (1987). 41. Μετα. Carmen (2003). Paris. L’acte de nommer. Chukwu. 67. E. « Préface ». « La formation du vocabulaire de la physique nucléaire : quelques jalons ». 20 p. 604-621. 590-603. Lexic comun. à une autre culture par un autre lexique ».façon volontaire et concerté par les groupes de locuteurs qui se donnent des outils de référence et de normalisation. Langue française 17. Caumon. 467-479. Loïc & Roche. Gaudin. Marcel (2000). 177 p. 27-31. 10-15. ÉLA. François (2003). » (F. Paris. Hommage à Robert Galisson. in Henri Béjoint et Philippe Thoiron (sous la direction de). De Boeck. Diki-Kidiri. Linó. Mont-Saint-Aignan. « Une approche culturelle de la terminologie ». 44 .B. caracterul dinamic al construcţiilor conceptuale. no 4. 5-17. Mots et lexiculture. 287 p. Guilbert. 140 p. Maria Teresa (2000 a). Bidu – Vrănceanu. Paris. raritatea icoanelor din acele vremuri foarte îndepărtate mai poate fi pusă în legătură şi cu fragilitatea materialelor pe care erau executate. in Danielle Candel et François Gaudin (sous la direction de). Cabré. Maria Teresa (2000 b). Maria Teresa (2003). Depecker. [19] Numit şi sfânta. Terminologies nouvelles No 21. Louis (1973). Mots et lexiculture. Lyon. Problèmes de linguistique générale. Μετα. [17] De aici. Paris. în Louis Guilbert et Jean Peytard (Éds). Fourment – Berni Canani. Bucureşti. 89-107. « Les informations culturelles dans un dictionnaire bilingue d’apprentissage ».Duculot. Émile (1966). Langages. Hommage à Robert Galisson. Guilbert. Presses Sorbonne Nouvelle. « Accéder à la culture partagée par l’entremise des mots à CCP ». Valérie (2006). in Maria Teresa Linó et Jean Pruvost (sous la direction de). 33-50. Galisson. « Entre idée et concept : vers l’ontologie ». Terminologies nouvelles No 21. 362 p. Marcel (2000). REFERINTE BIBLIOGRAFICE Benveniste. Gaudin. « Terminologie et linguistique : la théorie des portes ». Aspects diachroniques du vocabulaire. 128. Caumon. Christophe (2007). Robert (1999). vol.

dans la discipline connue sous le nom de terminologie générale. Paris. Mots clés : terminologie générale. Seuil. 157-183. Reeves. Aspects diachroniques du vocabulaire. « Mouvance terminologique.Terminologies Nouvelles No 21.) (2005). Temmerman. on met en lumière quelques-unes de ses nouvelles dimensions. Paris. Hors Série. fondement conceptuel du verbe». Mont-Saint-Aignan. « Symbolisme végétal et terminologie dans la culture malgache ». terme . 39-42. Chroniques des atomes et des galaxies. Publications des Universités de Rouen et du Havre. Juillet 2009. Sursele exemplelor Efremov. communication spécialisée. Alexandru (2002).Ramavonirina. Editura Academiei Române. Toledano. 2009. No 1102. Paulette (2000). Grenoble. Danielle (2006). RÉZUMÉ DIMENSION CULTURELLE DES TERMES Le terme est habituellement considéré comme un des éléments constituant une terminologie qui fonctionne dans un domaine spécialisé. Terminologies Nouvelles No 21. 392 p. Paris. dans les dictionnaires et dans la presse : le cas de < mondialisation . Roulon-Doko. 45 . il est conçu comme le résultat de l’association entre un concept et une expression linguistique. 43-45. Sans avoir négligé le rôle du concept dans l’instauration du sémantisme d’un terme. Science & Vie. Alain (dir. Reboul.globalisation > ». Langage et cognition humaine. Anne (2007). Olivia (2000). Presses universitaires de Grenoble. Les orientations théoriques de la dernière décennie. Terminologies nouvelles No 21. En conséquence. Bucureşti. Dictionnaires Le Robert. ignorées antérieurement par les terminologues. Hubert (2007). dimension culturelle. în Danielle Candel et François Gaudin (sous la direction de). Tomes I-IV. Y compris la dimension culturelle des termes. Violette & Candel. accordent peu d’attention au terme en tant qu’élément constitutif d’une nomenclature et le conçoivent notamment en tant qu’instrument ayant un rôle décisif dans la communication spécialisée et non seulement. dont nous désirons nous occuper dans cette étude. Dixel 2010. Icoane româneşti. Science & Vie. Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX). Rita (2000). Dictionnaires Le Robert – Sejer. par deux de ses caractéristiques fondamentales : l’univocité et la monoréférentialité. Rey. Meridiane. «Le geste technique. Mars 2009. ayant la fonction de désigner et d’identifier. 58-64. l’espace d’une courte diachronie. Bucureşti. « Une théorie réaliste de la terminologie : le sociocognitivisme ». 246. 1975. Dictionnaire culturel en langue française.

C’est ce que 46 . harţi. nous nous sommes heurtée à un problème assez délicat concernant les concordances et les non-concordances culturelles (exprimées du point de vue confessionnel) qui existent entre les deux langues. auprès de sujets très initiés dans la pratique de l’orthodoxie (des moines et des moniales orthodoxes. Des termes comme naş de cununie. théologique. qu’est ce que le traducteur des textes de spiritualité orthodoxe ou bien l’auteur d’un dictionnaire bilingue de termes religieux orthodoxes devraient-ils faire ? Chercher dans un maximum de sources religieuses possibles (de différentes natures. se rapportant à des aspects de la vie « habituelle » des fidèles orthodoxes. Il est vrai que les instruments « classiques » de travail font défaut dans ce domaine. l’orthodoxie s’est développée une terminologie propre à l’individualiser confessionnellement du point de vue lexical. le mariage). de leur vie religieuse (profession monastique). un vocabulaire très bien individualisé. comme nous l’avons déjà précisé. des sites orthodoxes. composé de mots d’origine latine. serbes. Implantée en France au début du siècle dernier. comme la langue roumaine. nous comprenons non seulement les composantes liturgique. roumains. mais il y a une variété de sources religieuses considérables rédigés en français. français-roumain. [1]. qui n’ont pas eu le temps (dans la diachronie) de se lexicaliser en français. par un style ecclésiastique. grecque ou slavonne (pour la plupart). Dans des situations pareilles. Comme nous le disions ailleurs. la raison principale de cette situation est d’ordre confessionnel. des prêtres ou des évêques. dezlegare la peşte. ou encore les rituels de la mort. en France). grâce notamment aux émigrés russes. des blogs ou autres types de ressources électroniques dignes de confiance du point de vue de l’authenticité confessionnelle et linguistique des faits de langue et de vocabulaire enregistrés. mais aussi toute une série d’aspects pratiques qui relèvent de la vie quotidienne des fidèles. écrites. dogmatique ou ecclésiologiques. Développée depuis très longtemps dans l’espace roumain. comme le jeûne. pour des termes trop précis et trop connotés du point de vue de leur spécificité confessionnelle culturelle roumaine. Par contenus confessionnels. les enquêtes lexicales menées dans des milieux authentiques (monastères ou paroisses.) toutes les possibilités terminologiques d’équivalence. documents vidéo. grecs. ressources électroniques. ou bien la raison culturelle-traditionnelle d’exister. ainsi que certains fidèles) sont indispensables et essentielles. Il s’agit de termes qui relèvent d’un contenu « très pratique » de l’orthodoxie. etc. Cuza”de Iaşi QUELQUES TERMES ORTHODOXES EN ROUMAIN ET LEURS « POSSIBLES » EQUIVALENTS FRANÇAIS En travaillant à la rédaction d’un dictionnaire bilingue roumain-français. de călugărie. l’orthodoxie est sous-tendue et caractérisée par toute une culture religieuse. reflétées notamment au niveau terminologique.Felicia DUMAS. Ils devraient aussi compléter ce corpus de sources avec leurs propres investigations (enquêtes lexicales de terrain) valorisées sous la forme des fiches lexicales. les moments importants de leur vie civile (le baptême. la langue française n’a pas connu une longue tradition d’expression des contenus confessionnels de l’orthodoxie. D’autre part. bolniţă ou bogdaproste –qui sont très usuels pour les locuteurs roumains en général et les orthodoxes pratiquants en particulier connaissent en français des formes de lexicalisation différentes ou n’ont pas du tout d’équivalent . Université ”Al. de termes religieux orthodoxes. I.

care urmează a fi binecuvântat de preot şi unit prin taina cununiei: parrain (m. Părintele spiritual al copilului. [6]. et de grande autorité ecclésiastique (évêques et prêtres) nous ont livré le terme qui correspondrait « normalement » à la relation spirituelle instaurée entre le parrain et les nouveaux-mariés. le prêtre les prend tous deux par la main et leur fait faire trois fois le tour de la table. ont été traduits en français du grec par le père Denis Guillaume. D’ailleurs.). paranymphe(s) (m. le choix de mener une vie monastique est encore plus rare. || ~ de cununie. Si pour désigner le parrain ou la marraine qui présentent l’enfant au baptême. un ascète plein d’amour et d’humilité. et nous parlons ici des jeunes couples qui en France sont très rarement orthodoxes. surtout le premier : naş de cununie. Les jeunes couples se marient rarement.). les nouveaux (ou nouvelles) tonsuré(es : parrain. le mariage dans le monde latin étant assimilié à un contrat. traducteur infatigable de l’ensemble des offices et des hymnes de l’orthodoxie. persoană de sexul masculin care ţine în braţe copilul la botez: parrain (m. si c’est nécessaire. Même si nous avons montré ailleurs que le nombre de professions monastiques orthodoxes a connu un grand essor en France les vingt dernières années surtout. en fait référence dans la réponse proposée à notre question. dans le département de Neamts. le prêtre fait trois fois le tour du baptistère. Les mots roumains ont l’air très banal. même pour un usager pas vraiment initié dans la pratique de l’orthodoxie. Il n’est nullement le cas en français. Sa tonsure monastique fut approuvée par la Métropole de Moldavie et elle eut lieu le 2 août 1937. nos enquêtes menées auprès de sujets bilingues (franco-roumains. parmi les premiers.). [4]. [5]. les termes employés dans ce type très précis de contexte. Le paranymphe les suit. Le paranymphe échange les anneaux de fiançailles et les couronnes de mariage.). ||~ de botez. définis toutefois dans d’autres contextes spirituels de la vie des fidèles : le mariage et la profession monastique. il tient les couronnes au-dessus de leur tête (office du couronnement). où l’institution du mariage a connu une évolution en baisse dans le monde occidental en général et français en particulier. Ensuite. [7]. GEA. les équivalences avec naş et naşă sont très claires entre les deux langues (le roumain et le français). Voici ce que nous proposons toutefois comme correspondances systématisées en entrées lexicographiques : naş m. c’est le mot témoin qui est employé. || ~ de călugărie. pour le parrain du mariage. „Nas de cununie”. [3]. Si le mariage est beaucoup moins fréquent en France qu’en Roumanie. Par conséquent. et l’on chante : Vous tous qui dans le Christ avez été baptisés. 47 .[2]. évêque orthodoxe Français. c’est lui qui a fixé. Avec le baptisé.nous avons fait afin de trouver les équivalences dans le cas des termes mentionnés et que nous aimerions discuter par la suite. d’origine française et vivants en France). c’est parrain. c’est témoin. Părintele spiritual al celui care urmează a fi tuns în monahism. ca monah: parrain (m. PC. des questions se posent pour équivaloir en français le même type de parents spirituels. sans aucune connotation religieuse. il propose les termes d’Ancien et d’Ancienne. Son parrain était le moine du Grand habit Proclus Popa. Pour un catholique. || sin. SNS. pour un orthodoxe. respectivement. Părintele spiritual al tânărului cuplu. et lorsqu’ils le font. le mot paranymphe ne semble pas avoir été repris par l’ensemble des utilisateurs de la terminologie orthodoxe en français . Ces différences culturelles sont responsables des difficultés concernant les équivalences des termes mentionnés. Les offices proprement-dits du mariage et. l’un de nos sujets d’enquêtes privilégiés. tenu par le parrain (ou la marraine) si c’est un enfant. de la profession monastique. Alléluia. Dans ce cas. vous avez revêtu le Christ. en principe ils ne le font pas à l’église aussi . GEA. CED. respectivement. (office abrégé du saint Baptême). Si pour la profession monastique. originaire de Piatra-Soïmului.

CMSA. abstinence de viande seulement. însemnate în calendar: le poisson est autorisé (permis). Dans un tout autre domaine. soit une construction syntaxique entière (assez complexe). Persoană de sexul feminin care ţine în braţe copilul la botez. || sin. il a comme correspondants soit des syntagmes nominaux. [12]. [9]. un terme roumain d’origine slavonne comme bolniţă est très difficilement traduisible en français. n. de même pour l’huile. sans jeûne.).). Il s’agit d’un substantif d’origine grecque moderne en roumain. [13]. || sin. FJMD. [10]. Permisiunea de a consuma peşte în anumite zile din posturi. ces syntagmes sont plutôt surprenants du point de vue de leur lexicalisation explicite en français pour l’usager roumain de ce type de terminologie. Sa marraine habite en France et c’est une fille spirituelle du père Placide. celle qui ayant passé déjà un certain temps dans la probation monastique et l’obéissance à son Ancienne. FSJC. L’équivalent français du mot roumain harţi a été aussi assez difficile à établir (et.. n. désire recevoir la tonsure. devenind mama spirituală a acestuia : marraine (f. nous avons le syntagme nominal dezlegare la peşte. ésuivalence en français et contexte d’emploi représentatif pour celle-ci en langue française: harţi m. Quand les soeurs commencent les Heures. employé exclusivement au pluriel pour désigner une période normalement destinée au jeûne pendant laquelle cette pratique d’abstinence alimentaire est supprimée. Maică ce serveşte drept călăuză duhovnicească unei tinere care urmează să fie călugărită : Ancienne (f. La structure de l’entrée lexicographique consacrée à ce substantif va dans le même sens d’une initiation totale -lexicale et confessionnelle à la fois(que nous jugeons obligatoire pour un dictionnaire de ce type d’équivalences): définition lexico-sémantique en roumain. Vendredi 31 décembre.. Mentionnés par les différents calendriers liturgiques en usage dans les paroisses et les monastères (orthodoxes) francophones. Tous les jours de la semaine de la Tyrophagie. quand elles tombent un mercredi ou un vendredi: 7 janvier (Saint Précurseur). tout d’abord. Le poisson. ||~ de călugărie.). Vendredi 31 décembre. l’huile et le vin sont autorisés aux fêtes suivantes. Lundi 21 novembre. en langue française. [14]. || sin. 25 mars (Annonciation). pas de jeûne (loc. prédicative (nous précisons le fait que les syntagmes considérés comme synonymes sont mentionnés par ordre décroissant de leur fréquence d’emploi au niveau de la terminologie orthodoxe.). soit sous la forme d’une construction complexe. à cause de ses connotations culturelles spécifiques à l’espace orthodoxe traditionnel roumain et à une période historique où les monastères avaient autour d’eux de pareils infirmeries. dispense de poisson (loc. afin de proposer un équivalent à 48 . OIOI. lexicalisé en français soit de la même façon (par un syntagme nominal). permisiune din partea Bisericii de a nu ţine post în zilele respective: sans jeûne (loc.pl. à identifier). Entrée de la Mère de Dieu au temple . CED. CEO. bénédiction-poisson (f. [11]. [15].naşă f.). n..||sin. Pendant la semaine qui suit le dimanche du pharisien et du publicain.). pas de jeûne. Dans le même domaine réferentiel de la pratique du jeûne. GEA. bénédiction-poisson. La dispense de poisson signifie qu’il est permis de manger du poisson. est amenée par l’ecclésiarque et son Ancienne (office du petit habit pour la réception du mandyas). [8]. CMSA. toute abstinence est supprimée. Denumire populară a zilelor de miercuri şi vineri în care postul este susupendat. toute abstinence est supprimée. Par conséquent. tel que nous avons pu le constater de l’ensemble des sources compulsées): dezlegare la peşte.

peut-être. Son contexte d’emploi immédiat en roumain est celui de remercier quelqu’un pour le don (en principe alimentaires) reçu de celui-ci pour la mémoire d’un défunt. l’auteure du dictionnaire que nous sommes se doit néanmoins de proposer une forme d’approximation lexicale. [16]. il ne peut pas y avoir de terme correspondant. en se prévalant de son rôle d’instance normatrice d’initiation terminologique du destinataire roumain de son outil lexicographique: Bogdaproste interj. L’orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. par le père Denis Guillaume. CED. à l'heure où l'on dit les matines. nu există în limba franceză niciun echivalent. (Saint Siloaune de l’Athos). comme il n’y a pas la coutume d’offrir à manger à des vivants en mémoire des défunts et de donner l’aumône pour le repos de leurs âmes comme dans notre culture traditionnellement orthodoxe. Spital amenajat pe lângă o mănăstire: infirmerie (du monastère) (f. à l'infirmerie du monastère. C’est. l’exemple le plus flagrant de non-concordances confessionnelles engendrées par le contexte geographique et culturel différents où l’orthodoxie s’est développée et a développé son revêtement lexical spécifique. ayant abouti au „banal” infirmerie. car les pratiques rituelles en matière de pannychides pour les morts sont beaucoup moins développées en France. bolniţă f. pour le repos de son âme. Etymologiquement.). ces différences sont reflétées de façon très évidente au niveau lexical. „Dieu soit loué”. Le Père Cléopas. [5]. En français contemporain. [3]Dumas. OW. Tout en précisant la signification du mot et le fait qu’il ne connaît pas d’équivalent en français. Peut-être. Tout comme les autres. Felicia. [17]. Am putea aproxima printr-o formulă de mulţumire care să conţină numele lui Dumnezeu. selon le calendrier julien en usage sur l'Athos). NOTES [1] Dumas. XVIIe et XVIIIe siècle). Il meurt le matin du 11 septembre 1938 (24 septembre. me semble-t-il.ce terme. Cuvânt cu care se mulţumeşte pentru ceva primit de pomană şi care înseamnă „Dumnezeu să(ţi) ierte păcatele”. mentionnées plus haut. Un autre terme roumain d’origine slavonne qui nous a posé peut-être le plus de problèmes quant à son équivalent français est bogdaproste. Felicia. în primul rând datorită nedezvoltării practicilor ritualice ale datului de pomană pentru sufletele celor adormiţi. Nos enqûetes lexicales corrroborées à la compulsation de la quasi-totalité des sources propres aux pannychides et aux funérailles nous ont amenée à la même conclusion: il n’y a pas en langue française d’équivalent pour ce terme. nous avons consulté surtout des sources religieuses (écrites ou électroniques) portant sur les réalités de la vie monastique. [2] Grand euchologe et arkhiératikon. cette interjection veut dire „Que Dieu pardonne les (tes) péchés”. [4]. Grand Euchologe et Arkhiératikon. ca spre exemplu: Dieu soit loué! Bogdaproste n’a pas d’équivalent. de ce que nous appelons la terminologie religieuse orthodoxe individualisée en français. « Le moine orthodoxe en France à l’époque contemporaine ». il est tout aussi „banal” au niveau de ce type d’emploi que son correspondant roumain lors de la période de gloire de son emploi (Moyen Âge. 49 . dont la signification en français est la même.

Grand Euchologe et Arkhiératikon. harţi. în aceste cazuri. Paris : Fayard. Grand Euchologe et Arkhiératikon. Théorie. métropolite de la Moldavie et de Bucovine. moine du Mont Athos (1998). Lausanne : l’Age d’Homme. pr. [13]. 50 . Par le Père Denis Guillaume. père (2003). precum şi la rolul complex al autorului unui asemenea dicţionar bilingv. L’orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. mai mult decât preţioase -esenţiale. Dumas. Cuvinte-cheie: terminologie. de termeni religioşi ortodocşi ? Să caute într-o gamă extrem de variată şi într-un număr cvasi-exhaustiv de surse religioase toate posibilităţile terminologice de echivalare. méthode et applications. Edité par le Monastère Saint-Jean-le-Théologien. évêque vicaire de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale.egliseorthodoxe. catholicisme. in Annales de Philosophie et des Sciences Humaines. Par le père Denis Guillaume. Grand euchologe et arkhiératikon (1992). [7]. Fleurs du jardin de la Mère de Dieu.. tome 2. în această situaţie. Le Père Cléopas. (2001). Naş de cununie. Editura Diecezană Caransebeş. Les mots du christianisme. La Terminologie. Branişte. [11]. préface de Mgr. 235-251. Branişte. Dominique (2005). limba franceză. traduit du roumain par le hiéromoine Marc. Calendrier orthodoxe électronique : calendrier. introduction de Jean-Claude Larchet. Rezultatele anchetelor lexicale de teren se dovedesc a fi. Le Spoutnik. Corpus d’enquêtes Dumas. REZUMAT TERMENI CREŞTIN-ORTODOCŞI ROMÂNESTI ŞI ”POSIBILELE“ LOR ECHIVALENŢE ÎN LIMBA FRANCEZĂ La nivelul terminologiei ortodoxe din limba franceză. dr. prof. traducătorii de texte ortodoxe sau autorul unui dicţionar bilingv. Felicia (2009). lexicalizare. [17]. vol. ortodoxie. prof. Ene. colloque national et international. Otawa: Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. collection « Grands spirituels orthodoxes du XXe siècle ». Bulletin hebdomadaire d’information de la Métropole orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale.. [16]. specific cultural. Monastère Saint-Antoine-le-Grand. Monastère Saint-Antoine-le-Grand. I. Liban : Presses de l’Université Saint-Esprit de Kaslik.[6]. Fleurs du Jardin de la Mère ed Dieu. La această problematică a concordanţei sau neconcordanţei culturale şi confesionale reflectată la nivel terminologic între cele două limbi am dori sa ne referim în articolul nostru. sau nu au deloc echivalent. Feuillet Saint Jean Cassien. Trois religions un seul Homme. Calendrier liturgique (2008). dezlegare la peşte. Teresa (1998). Iaşi: Casa editorială Demiurg. protestantisme. Rome : Diaconie apostolique. Dumas. Calendrier liturgique. OrthodoxWiki. Orthodoxie. Corpus d’enquêtes Dumas. métochion de Simonos Petra. Feuillet Saint Jean Cassien. orthodoxie. Ce ar trebui să facă. de călugărie. bolniţă sau bogdaproste cunosc în limba franceză lexicalizări diferite de cea română. cuvinte specifice culturii tradiţionale ortodoxe româneşti îşi găsesc cu greu echivalenţe lexicale. [12]. nouveau Synecdimos (1997). Ecaterina. [14]. p. « Le moine orthodoxe en France à l’époque contemporaine ». [10]. [8]. [15]. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES: Balan. Monastère Saint-Antoine-Le-Grand. Felicia (2009). Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. [9]. 24. Païssios. Corpus d’enquêtes Dumas. Le Tourneau. Rome : Diaconie apostolique. père. Calendrier liturgique. avec une Introduction de Mgr Marc. informations orthodoxes sur internet. Daniel. Cabré.com.

corespund tradiţiei care se referă la cunoaşterea lucrurilor (ibidem. demersul nostru are ca scop practic imediat propunerea unei scheme corecte. un dicţionar cu profil de tezaur istoric cum este Dicţionarul limbii române al Academiei (în continuare. În 1913. DA 1913.Stelian DUMISTRĂCEL – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi Doina HREAPCĂ – Institutul de Filologie Română „A. dintr-o dublă perspectivă: aceea a componenţei vocabularului ca (potenţial) inventar general.”. în acord cu informaţia de ultimă etapă din lingvistica şi filologia română. p. bursă1 are şi o extrem de interesantă distribuţie privind utilizarea sa. Necesitatea luării în considerare a distincţiei invocate este exemplar ilustrată de analiza neologismului bursă [a].3. ba. 1. de acea limbă care funcţionează în discursuri sau texte şi reflectă competenţa idiomatică efectivă a vorbitorilor unei limbi istorice (Coşeriu 2000: 250. totuşi. spre deosebire de limba istorică. stipendiu…” (în continuare. respectiv aceea a analizei cuvântului respectiv din perspectiva existenţei unor limbi funcţionale diferite. pentru articolul consacrat neologismului bursă. distincţie care intervine predilect în analiza limbajelor tehnice.2. Pentru perioada respectivă. reale. este vorba. acţiuni de societăţi comerciale. 0. Pentru etimologie. sau neologismelor bursă1 şi bursă2 [b] din limba română. 1. Pentru accepţiunea în care folosim sintagma limbă funcţională. adesea. acceptând proiecţia [b]. 253). în care semnificatele coincid cu desemnările. din cauza dificultăţilor. a cărui biografie românească (prea puţin cunoscută în acel moment) data. trimitem la acest sens referindu-ne la ‘stipendiu’).a. de a le stabili etimologia unora (ne referim în special. în linii generale. putem vorbi de notificarea. dintre care. uneori. pentru cele ce urmează. pentru vânzări şi cumpărări de obligaţii de rentă de stat. cu sensuri diferite. la neologisme). Philippide” Iaşi ÎMPRUMUTUL NEOLOGIC ROMÂNESC BURSĂ DIN PERSPECTIVA LIMBILOR FUNCŢIONALE 0.1.”). a pătrunderii. la nivelul limbii de cultură. situaţie generală semnificativ reflectată şi de dicţionarele de diferite niveluri. vezi. se trimitea la franceză: („N[eologism]. Problema general acceptatei distincţii între lexicul comun şi lexicul specializat poate fi reproiectată din perspectiva limbilor funcţionale (sau uzurilor funcţionale ale limbii).1. cu extensia „instituţie care mijloceşte informaţii şi angajamente de lucru pentru lucrători: bursa muncii” (în cursul textului de faţă ne referim la acest sens prin formula „instituţie financiară”). de aproximativ un secol. sumă acordată pentru studii şi întreţinere unui elev sau student. lista abrevierilor bibliografice folosite) includea în lista de termeni o singură intrare bursă. 0.0. cu două sensuri de bază: [1] „Pensiune gratuită acordată prin concurs unui elev (într-un internat). a unui împrumut din franceză. din fran[ceză]. La reluarea redactării secţiunii identificate prin sigla DA din Dicţionarul Academiei Române (aşa-zisa „serie veche”). trimitem la teoria coşeriană privind conceptul respectiv. această abordare se impune. nediferenţiată din perspectiva utilizării funcţionale a limbii. dat fiind faptul că astfel de limbaje. 51 . 269). cereale etc. mai ales în domeniul „nomenclaturilor”. în lexicologie. după cum vom vedea. întrucât cunoaşterea şi indicarea statutului unor cuvinte se complică. [2] „(Finanţe) Instituţie publică în care se adună agenţii de schimb. bancherii ş.

prima cu sensul ‘stipendiu’. dată fiind instituirea şi funcţionarea. cu sensul ‘instituţie financiară’. cu două intrări bursă. un singur articol apare şi la Ciorănescu 2001. găsim două cuvinte bursă (trimitem la DEX 2009): – bursă1. Dar această viziune lexicografică. bursă ‘stipendiu’ este un termen cu circulaţie generală. Dar. care. de fapt. problemă de principiu asupra căreia nu este cazul să insistăm. p. că este vorba tot de preluarea. în special din cea franceză.) se situează.2. ca exemplu concludent. vezi. în linii generale.Dintre alte dicţionare importante ale limbii române în care a fost tratat un s i n g u r articol bursă. bursa locurilor de muncă. în DEXI 2007. bursă seroasă: „membrană din ţesut conjunctiv care delimitează o cavitate închisă şi al cărei rol este facilitarea mişcărilor 52 . dat fiind profilul etimologic al dicţionarului său. alocaţie bănească lunară”. perturbă schema lexicografică prezentată cu privire la termenul bursă1. trimitem la MDA 2001. criticată de Titu Maiorescu într-un discurs parlamentar citat în DA 1913: „Elevii sărmani şi silitori vor fi ajutaţi prin burse. însoţit de sintagme de tipul celor citate mai sus. a acordării alocaţiilor băneşti pentru studii. Ceea ce. explicitarea sintagmei ce urmează. inclusiv sintagmele şi locuţiunile reflectând aplicaţiile-extensii care au intervenit în planul referentului (bursă de valori. care înveleşte testiculele”. este şi aceea a dicţionarelor de nivel academic. chiar într-o lege din 1876. a juca la b. la nivelul unei limbi funcţionale. tratează neologismele după opţiuni şi scheme din dicţionare. care ne întâmpină în unele dicţionare din ultimul timp ale limbii române. Bursele se dau prin minister prin concurs conform unui anume regulament” (după Discursuri parlamentare. cumva selectivă. de exemplu. reflectată într-o schemă lexicografică relativ simplă. Massim. în acelaşi timp. cu sensul general de ‘stipendiu’. dacă însuşi acest sens şi sintagmele „tehnice” (b. după clasicul sens [1] ‘stipendiu’. Candrea (CADE 1926-1931) şi August Scriban (Scriban 1939). Precizăm. recent. pentru care ordinea sensurilor cuvântului bursă este însă următoarea: „1. pentru bursă1. reflectând cunoaşterea şi utilizarea acestui termen la nivelul uzului curent. muncii. de exemplu. aceeaşi diferenţiere în ceea ce priveşte contractul de comunicare cu cititorul şi. vezi. tranzacţii de mărfuri. însă. 1. tot din limba/limbile din care am împrumutat iniţial cuvântul) în planul metaforei (b. în timp. atât pentru bursă1. 2. plină cu un lichid vâscos. relativ extinsă. redactat de August Treboniu Laurian şi Ion C. de aproximativ 50 – 60 de ani. în general. de exemplu.3. vom reveni. ‘a risca’) cunosc o apreciabilă extensie în vorbirea comună. se trimite la fr.1. b. bursa muncii. de valori. 2. 1897. în ceea ce priveşte primul dicţionar academic al limbii române. se observă în lucrări lexicografice care au ca model general DEX-ul (în diferite ipostaze). a situaţiei din opere de profil din culturi vest-europene. dar nu fără o motivaţie generală justificată. aceasta nefiind. a doua cu sensul ‘instituţie financiară’. cu distorsionarea viziunii asupra încadrării cuvântului în vorbirea comună sau într-o limbă funcţională. dicţionar asupra căruia vom reveni în discuţia cu privire la etimologia cuvântului. la Maiorescu apare şi adjectivul corespunzător: „elevi bursieri”. DEI 1999. limbajul specializat al tehnicienilor domeniului. instituţie unde se negociază hârtii de valoare. este îmbogăţirea acestei intrări cu un al doilea sens. Astăzi. această problemă era în discuţie. 2. ale limbii franceze (însăşi marea majoritate a acestor împrumuturi fiind de origine franceză). în comunicarea nespecializată. de la început. Ca etimologie. găsim un al doilea [2] „(Anatomie) formaţie anatomică în formă de sac. din diferite epoci. de exemplu. nespecializat şi specializat. în ceea ce priveşte considerarea a două categorii de public (vorbitor şi cititor). – bursă2. a juca la b. 468). inovaţiile de la nivelul invocat (pe care leam luat. chiar într-un dicţionar vizând un public-ţintă nespecializat. neagră ‘comerţ ilicit’. de tipul DEX. cât şi pentru bursă2. le menţionăm pe cele ale lui I. a juca la bursă). bursa neagră.-A. singura bursă-pungă anatomică. bourse. 1. Astfel. I.

tot pentru sensul [2] al termenului bursă1: „(med. 2. conţinând un lichid vâscos: bursă seroasă”. În afara lucrărilor din bibliografia DLR. prezenţa. atragem atenţia şi asupra sinonimului la care se trimite: pungă (LTR 1958: s. Cu titlu de adaos de informaţie. aşadar. bourse. este un cuvânt ce aparţine limbii istorice. olecraniană. şi a sensului.2. Neîndoielnic. a unor practicanţi din domeniul medicinii. „partea superioară. precizăm că prezenţa sensului în discuţie de la bursă1 din DEXI 2007 se explică măcar şi prin contribuţia. o sintagmă comparabilă (probabil calc după germană) găsim în Diaconovici 1898: „bursă mucoasă – în anatomie. dar nu intrăm în această discuţie. plină cu un anumit lichid)’. din terminologia pomiculturii. îngroşată. Dincolo de simpla traducere din franceză. O explicaţie şi o trimitere asemănătoare găsim şi în NDU 2008. limita maximă ar putea s-o constituie preluarea integrală a lanţului semantic de la cuvântul bourse (eventual bourse1) din lucrări lexicografice franţuzeşti de tip tezaur. 2. această noutate semantică are la bază un element din schema lexicografică generală a cuvântului franţuzesc bourse. în DEXI 2007 şi în NDU 2008. o viziune măcar parţial enciclopedică (dar coerentă) ar fi presupus. cum ar fi. din perspectiva colaborării la acest dicţionar. au. de exemplu. Dacă ar fi să analizăm situaţia cuvântului bursă exclusiv pe terenul limbii române. localizată în regiunea articulaţiilor.) formaţie anatomică în formă de sac. trebuie să observăm. singurul sens cu care era înregistrat un termen bursă într-o ediţie mai veche a Lexiconului tehnic român. a unei succesiuni [1] ‘stipendiu’ → [2] ‘pungă (anatomică. care cuprinde o pluralitate de sintagme. Dar. privitoare la alt domeniu.v. şi discuţia despre bursa scrotală). Sin[onim] Pungă”. de exemplu. răspunsul poate fi găsit în informaţii cuprinse în articolele consacrate termenului bourse în diferite dicţionare ale limbii franceze care au servit lexicografilor români ca modele pentru redactarea neologismelor împrumutate din limba respectivă. cum ar fi Larousse. ori TLF. nume dat pungilor de diferită mărime. a unui sens specializat (‘membrană din ţesut conjunctiv…’) pentru un neologism cum este bursă reprezintă numai un compromis parţial. şi că diferite sensuri ce se referă la elemente de 53 . Ca simplă proiecţie strict tehnică în ceea ce priveşte „încărcarea” articolului cu sensuri specializate. ca redactori.3. al căror părete subţire e format dintr-o structură fibrinoasă…” (vezi. mai jos. o terminologie medicală internaţională: denumiri cum sunt cele enumerate mai sus. mai jos. prepatelară sau infrapatelară. din limba română. cu explicaţii conjuncturale diverse. Ca de obicei. o semnificaţie strict specializată dintr-un limbaj funcţional. lexicului comun. includerea. o problemă de logică simplă care intervine este aceea ce poate fi formulată ca întrebare de bun simţ: ce legătură poate fi invocată pentru existenţa. rămasă după căderea fructelor. pline cu lichid. bursită. a unei ramuri roditoare la măr şi la păr. bursă subacromială. fără să apelăm la lucrări de profil medical tipărite. trohanteriană. Vom vedea. aspect asupra căruia ne vom opri în cele ce urmează. dar motivul preluării îl constituie. pătrunderea şi utilizarea sensului în discuţie în limbajul tehnic al lucrărilor de medicină din România. că. ce protejează capetele articulare ale oaselor (vezi însă.organelor la care este anexată”. numind tot atâtea formaţii anatomice sub forma unor pungi din ţesut conjunctiv. reţinem câteva sintagme din respectiva limbă funcţională de pe internet. într-un dicţionar general. de exemplu.). în franceză. aşa cum anticipam. trebuie să avem în vedere. cu o terminologie la fel de bogată. numind maladii ale formaţiilor respective. pornind de la latină. cari îi fac ţesuturile fărâmicioase. care poartă urmele acestora şi e plină cu substanţe amidonoase. însă. aceeaşi sintagmă în LM 1873). în mod sigur. în articolul respectiv. reprezentând. corespondente şi în limba engleză sau italiană. Medicii utilizează şi un derivat de la bursă. moştenit din latină.

1. la ceafă. asupra celei mai importante. în funcţie de sensul etimonului şi de evoluţia semantică. respectiv specializări semantice. cu o singură intrare bourse. ‘bani adunaţi cu anumite destinaţii. ‘pungă (de piele)’. iniţial. Ca o primă observaţie de cadru general. – o a doua direcţie poate fi urmărită din dublă perspectivă. datele pe care le prezentăm sunt plasate.1. Prima viziune este aceea a mai vechilor dicţionare tezaur. după părerea noastră. ‘umflătură a crengii pomilor fructiferi din care se ivesc florile şi fructele’ (vezi mai sus. din perspectiva istoriei limbii. pentru a denumi tot felul de ‘umflături’ din mediul animal şi vegetal. folosirea cuvântului în sintagma bourse séreuse ‘cavitate virtuală. mai apoi. printre acestea. în DEXI 2007 şi NDU 2008). 3. relativ aleatoriu. ce are rolul de a facilita mişcarea organelor cărora le este anexată’ (pentru această sintagmă. iar alta a culturii materiale [β]. de exemplu. evoluţia desfăşurându-se. ‘plasă în formă de buzunar. în care cuvântul este tratat monografic. ori marcând domenii ale ştiinţelor şi activităţilor social-economice: „Medicină”. prin analogie. Cele două direcţii anunţate sunt următoarele: – o primă direcţie (dar nu numaidecât cronologică) reflectă folosirea. respectiv cheltuiţi pentru un anumit scop’. 3. din vestimentaţie. una a „naturaliilor” [α]. „Finanţe” etc.2. din această categorie cităm. aşadar a obiectelor/instalaţiilor produse de mâna omului. de exemplu. 3. în principiu. ‘săculeţ din stofă în care se strângea. în articolul analizat din Larousse 1928. dar mai ales din diferite epoci. din domeniul botanicii. 3. sensul/sensurile ce ţin de conceptul de ‘instituţie financiară’. limitată de o membrană conjunctivă. una ce ţine seama de criterii de antropologie culturală. şi în dicţionare ale limbii franceze de diferite profiluri. şi în care utilizarea cuvântului din optica a ceea ce numim «limbi» sau «limbaje funcţionale» este marcată. pentru a putea insista. aici se încadrează şi sensul ‘stipendiu’ la care ne-am referit anterior. în articolul respectiv urmărindu-se o bogată filiaţie semantică. ‘săculeţ sau buzunar pe care şi-l formează omizile diferitelor lepidoptere’. notăm că. Acest tip de dicţionar este Larousse 1928. părul bărbaţilor’ etc.1. sensul citat din LTR 1958).1. au forma unui sac sau a unei pungi. fie ca două intrări. din pomicultură. ne interesează cele de tipul „Livresc”. în linii mari. bursă seroasă. În perspectiva „naturaliilor” se plasează sensuri care indică utilizarea cuvântului. printre care. folosită la vânătoarea de iepuri’. prin paranteze de circulaţie care indică diferite aspecte ale variaţiei diastratice. „Botanică”. din zoologie. În această clasă cel mai important loc 54 . într-un lanţ din care unele verigi lipsesc în articolele din dicţionarele limbii române care prezintă adoptarea împrumutului respectiv din franceză. ce porneşte de la faptul că bourse înseamnă. pe două direcţii principale. dintre care. ‘peliculă ce înveleşte o ciupercă proaspăt eclozată’ etc. pentru diferite sensuri. prin extensie. apoi. mai sus.civilizaţie (de tipul ‘stipendiu’. Menţionăm că sistematizarea care urmează. în acest caz considerându-se că există două cuvinte franţuzeşti bourse. de exemplu. din pescuit: ‘nume generic pentru plase închise’. în linii generale. Tot în această direcţie se plasează. ‘instituţie financiară’) sunt rezultatul unor extensii. din vânătoare. Cuvântul bourse a fost (şi este) utilizat pentru a numi obiecte sau instalaţii care. ne aparţine. Ne ocupăm mai întâi de categoria [β]. dar şi în cel din Larousse 1993. pentru discuţia de aici. cea a „naturaliilor” [α]. Dar cea mai importantă zonă terminologică specializată pentru acest grup semantic o reprezintă denominaţia corpului omenesc. vezi. a cuvântului pentru a numi ‘banii cuprinşi într-o pungă’. termenul în discuţie este tratat fie ca o singură intrare.

„pungă”. poate din latină încă. este vorba de reflectarea unor domenii ale cunoştinţelor şi activităţilor omului. ‘săculeţ destinat să cuprindă monede. dar şi din dicţionarul recenzat în continuare. bolsa. pentru prezentarea analitică. în dicţionarul citat. în terminologia medicală. anume la grecescul bursa. 1432). semnificaţia ‘Hodensack’ (= scrot. care conduce la despărţirea informaţiei cu privire la un anumit termen în două intrări deosebite. „bursa testiculară” (în Larousse 1993. altele cu posibilităţi mai reduse din perspectiva contractului de comunicare. formant en avant du périnée et au-dessous de la verge un sac allongé veticalement. constituind o descriere a utilizării cuvântului din perspectiva evoluţiei limbii istorice. care se prezintă ca pungi sau învelişuri localizate în zona articulaţiilor oaselor. în continuare. „geantă de piele”. Vom trece în revistă câteva astfel de opţiuni lexicografice. prioritar pentru ‘scrot’ şi apoi pentru alte formaţii anatomice. bourses. byrsa. învelişul cutanat al testiculelor) ceea ce ne permite supoziţia că. din gr. bourse este moştenit din latină. cu numerotarea intrărilor prin cifre-exponent. dar şi al utilizării). în franceză. 3. găsim o definiţie de strictă specialitate: „enveloppes des testicules. pentru bourse1 găsim o schemă simplă.3. în ciuda faptului că. BOURSE”. „piele”. în loc de „1. precizăm că. reţinem însă observaţia că diferiţi descendenţi romanici. prin analogie (din punctul de vedere al formei. Un loc aparte pentru această discuţie. aici. it. dar şi de particularizări esenţiale: prin metonimie.). după Wilhelm Meyer-Lübke (REW 1924: nr. cele interne.. byrsa. DLR 1984: s. urmat de expresii figurate având la bază suportul lexical respectiv. au. Littré 1889: lat. în limba română traista-ciobanului şi punga-popii (cf. pungă’. sub forma de plural. important însă mai ales pentru ilustrarea exemplară a limbii funcţionale a finanţelor. ‘stipendiu’. îl ocupă sintagma bursa scrotală. bourse-à-berger. Am amintit mai sus că. cf. βύρσα . în prima situaţie se află sensurile speciale ale termenului devenit tehnic în vânătoare. port. Larousse 1993. ‘banii propriu-zişi’ şi. fr. din raţiuni etimologice la care ne vom referi în cele ce urmează. byrsa însemna şi „Hodensack”.1. 3. considerată necunoscută ori nesigură). Din punct de vedere tehnic.1. În ceea ce priveşte sensurile lat. ingenioasă: primul sens este cel care derivă de la etimonul latinesc. acestea sunt. divisé en deux moitiés par un raphé médian”). Cealaltă viziune în lexicografia franceză este aceea în care este luat în consideraţie principiul funcţionării cuvântului la diferite niveluri culturale (mai ales când există dubii cu privire la etimologie. recurgem la grafica folosită până acum. care cumulează specializări ale cuvântului. aşa cum se prezintă lucrurile şi în Larousse 1928. borsa. 3. dintre care unele cu un grad de accesibilitate mai mare. span. Un dicţionar-reper pentru această tratare. sau pescuit. pentru comoditatea lecturii. în cea de a doua plasându-se uzurile din 55 . BOURSE” din Robert 1953.2. Importanţa deosebită pe care o acordăm acestui semantism se datorează etimologiei cuvântului. astfel că nu este neaşteptată preluarea denumirii respective. Pe terenul limbilor funcţionale intrăm prin cel de al doilea sens.îl ocupă folosirea termenului bourse pentru ceea ce în Larousse 1928 este considerat drept „nume vulgar pentru scrotum”. este Robert 1953. se trimite la sursa p e n t r u latină. cel al terminologiilor populare. cât şi pentru ţinuta lingvistică în ceea ce priveşte problema etimologiei. Ca obiect de pură curiozitate (în momentul de faţă al discutării temei). apoi.v. adesea. respectiv „2.2. remarcăm o surprinzătoare corespondenţă în plan referenţial între franceză şi română în ceea ce priveşte denominaţia plantei „capsella bursa pastoris”: în franceză bourse-à-pasteur. bourse. Aşadar.

pentru sensurile ‘pungă’ (şi cele apropiate) şi. care nu diferă prea mult. pentru extensii de sens. în ceea ce priveşte numărul intrărilor în dicţionare. În linii generale. edificiu public unde se reunesc persoane din lumea finaţelor. în sfârşit. corespunzând celor două semnificaţii. acelaşi tratament i-a fost aplicat şi descendentului din italiană al lat. de regulă tot în opere literare. II. dar şi din domeniul cultului religios (bourse „double carton dans lequel on met les corporaux qui servent à la messe”). Cuvântul bourse2 beneficiază de un articol propriu unui dicţionar cu profil tehnic. la numeroşi scriitori. botanică). din Larousse 1928. dintr-o viziune strict specializată. 3. sunt ilustrate cu citate reprezentând texte sau discursuri extrase din tratate de economie politică. pentru diferite nuanţe de sens ori pentru expresii. Proust. aşadar comun. propune o schemă originală. toate aceste surse cuprind informaţii asemănătoare cu cele prezentate mai sus pentru spaţiul galoromanic (şi catolic) privind utilizarea cuvântului (cuvintelor) borsa. ne rezervăm o expunere asupra ansamblului respectiv prin contextualizarea din dicţionarul a cărui prezentare urmează. legi şi decrete etc.2. Sensul (învechit) ‘pungă de piele’. în ceea ce priveşte BOURSE1. Un extins paragraf enciclopedic încheie articolul analizat aici. „bourse du plaisir”.2. a căror formulare o rezumăm. semnalăm faptul că. dar şi [b] ca valoare simbolică. fără să difere esenţial de datele din Larousse 1928 şi Larousse 1993.vezi trimiteri. Druon). iar. nediferenţiată. printre care Flaubert. În ceea ce priveşte o dinamică a lexicului specializat în spaţiile diferitelor limbi funcţionale. „prin metonimie” ‘sumă de bani disponibilă’ şi ceea ce am numit mai sus ‘stipendiu’. cele nu mai puţin de patru sensuri referitoare la lumea comerţului. sub [d] sunt enumerate sintagme numind specii de burse (bourse d’affrètement. Cu titlul de informaţie cu caracter general. în ceea ce priveşte informaţia. a Bruges (Belgio) adibi il proprio palazzo a sede degli scambi”. aparţinând limbii funcţionale la care ne-am referit anterior. din finanţe. ‘instituţie financiară’ în Zingarelli 1929 sau Mestica 1942. respectiv. 3. bursa: câte un singur articol borsa. III. în care. „bourse pour les idées” (Balzac). [b] piaţa pe care se efectuează tranzacţii asupra valorilor mobiliare sau a mărfurilor.terminologii ştiinţifice propriu-zise (anatomie. Sensul general ‘membrană în formă de pungă’ din anatomie şi botanică.2. în traducere: [a] loc. Devoto – Oli oferă următoarea informaţie: „Dal nome della famiglia Della Borsa. în Devoto – Oli 1971. „bourse des chansons” etc. în sfârşit. „bourse des valeurs littéraires” (Rolland). în plan figurat. Pe de altă parte. 56 . În rezumat. che nel XVI sec. notăm că pentru borsa2. la fel este tratat lexemul bourse şi în Larousse 1993. şi. [c] ansamblul celor care frecventează bursa. finanţe. sub bourse2 sunt selectate sensuri strict specializate ale acestui cuvânt.3. iar. elocventă este situaţia pe care ne-o înfăţişează articolul bourse2 din TLF: statutul cuvântului poate fi urmărit în funcţie de o relativ foarte bună cunoaştere atât ca [a] nume propriu-zis de instituţie (dovadă pătrunderea în texte din limba funcţională a beletristicii . apoi. Zola. cf. Roger Martin du Gard.3. jouer à la bourse). Sensuri care reflectă folosirea termenului pentru orice obiect care seamănă cu o pungă. însă două articole. fireşte. pe trei secţiuni: I. finanţelor. cuprinzând numeroase sintagme-formule tehnice. bourse d'échange. de schema generală. articolul bourse2 face proba elocventă a proiectării cuvântului într-o desăvârşită limbă funcţională. Anticipând asupra discuţiei privind etimologia. Nu ne mai oprim asupra conţinutului articolului bourse1 din Larousse 1993. 3. de strictă specialitate. urmat de locuţiunile ce pornesc de la cuvântul respectiv. bourse du travail) şi expresii formate de la acest cuvânt caracteristice mediului respectiv (coup de bourse. TLF prezintă aceeaşi schemă generală pentru BOURSE2. Nu insistăm asupra definirii sensurilor din acest articol.

Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache). din perspectiva limbii franceze istorice (şi chiar a latinei. o rigoare profesională/lexicografică pentru instituirea unei intrări noi în lista de cuvinte dintr-un dicţionar. şi 3. întrucât filiaţia respectivă putea fi evidenţiată în cadrul schemei tehnice a lui bourse1). ornată cu trei pungi. a familiei van Der Burse. bancher de la Bruges („p. atestat în franceză din secolul al XVI-lea. la rându-i. într-un volum din Histoire de la langue française. 4. 4. legenda leagă numele instituţiei respective de faptul că. pentru care BOURSE2 ar putea să se explice fie ca o extensie de sens de la BOURSE1 (cu observaţia din paranteza precedentă!). pornind de la locul unde se găsea. conform principiului etimologic.4). Ca punct de plecare lingvistic în problema etimologiei. Lucrurile se complică în ceea ce priveşte etimologia cuvântului bursă2. în corpul articolului este citat punctul de vedere al unui mare specialist. Un punct de vedere asemănător în TLF. important pentru economia redactării unui dicţionar. reprezintă un împrumut din grecescul βύρσα. cât şi în Flandra (Belgia). dar şi legătura cu numele unei familii din oraşul Brugge. -é. sans qu’on sache au juste s’il vient de bursa ou du nom d’une famille brugeoise dont la maison servait de rendez-vous aux marchands. în Larousse 1993: incertitudinea etimologică aparentă (dar poate şi de fond). Dès lors le mot e courant et remplace le vocable traditionnel de loge…”. cuvânt moştenit din latină: nicio diferenţă faţă de Littré 1889: latinescul popular byrsa (bursa). de fapt. în paragraful din articol rezervat preocupării respective se declară că etimologia cuvântului. chiar nesiguranţa etimologică constituie o raţiune suficientă. fie de la numele propriu Van der Burse. 57 .4.2. se pare în secolul al XVI-lea. Oricum. observăm că interesează care este semnificaţia numelui negustorului flamand şi. Reţinem îndoiala cu privire la sursa latinească a cuvântului din flamandă. antrenând în discuţie însăşi raţiunea celei de a doua intrări bourse în toate dicţionarele trecute în revistă.”).3. atât în Italia. Aceeaşi raţiune pentru prezenţa unei intrări aparte. ne permet pas de trancher”). având acelaşi sens. dar se conchide că stadiul actual al documentării nu permite o soluţie definitivă („L'état actuel de la docum.1. În lexicografia franceză nu există puncte de vedere diferite privind etimologia intrării bourse1. Problema etimologiei cuvântului în limba franceză 4. în oraşul Bruges. le au în vedere sursele mai noi pe care le-am analizat până acum. Cu titlul de ipoteză. aspecte asupra cărora ne vom opri mai jos (cf. ‘piele’ care. banquier à Bruges”). care. prezenta următoarele fapte: „Bourse apparait en flamand. acum ne interesează problema etimologiei cuvântului (cuvintelor) bourse din perspectiva limbilor funcţionale pe care. din Belgia (preluăm grafia din flamandă). sugerată de o destul de bogată documentaţie secundară (asupra căreia nu considerăm necesar să ne oprim). casa. de vreme ce se trimite la grecescul bursa!). Deşi „bursele de valori” sunt cunoscute. de bourse 1 ou de Van der Bourse. Des origines à 1900. mai mult sau mai puţin explicit. ca să nu mai vorbim de principiul etimologiei directe în cazul cuvintelor pentru care se poate invoca aşa-numita „etimologie multiplă”. Întrucât am consemnat deja etimologia dată în Larousse 1928. care sunt raporturile dintre numele respectiv şi substantivul latinesc bursa. în oraşul Brugge. moştenit din latină (şi atunci. 4. Ferdinand Brunot. fie de la numele personajului deja evocat într-o scurtă naraţiune. din Belgia. indicată în capul articolului respectiv: acest cuvânt bourse s-ar explica fie ca o extensie de la bourse1. din secolul al XIII-lea. bourse2. este nesigură („Etymol. trebuie să cităm exemplaritatea tratării acestui aspect.2. incert. apoi. loc de întâlnire al comercianţilor din acel oraş (informaţie pentru care se trimte la Friedrich Kluge. nici nu trebuia separat un alt cuvânt. în Robert 1953: după ce.0.

a unui singur cuvânt bursă în dicţionarele limbii române). Massim. O schemă convenabilă pentru filiaţia pe care vrem s-o propunem ofereau. D. transcris în diferite texte Van de Borse. ambele fiind raportabile. borsa. 4.1.C. trebuie să pornim tot de la cuvântul latinesc bursa. ca filieră a împrumutului.v. la un etimon latin. 5.) În dicţionare mai noi se indică. înrudite cu fr. are la bază latinescul popular bursa. pusese la intrare o pungă (lat. Iată (în transcriere literarizată) articolul bursă din LM (semnalăm că.). tradiţional. dar. s-ar fi extins asupra casei sale şi. franc. Laurian şi I. în fond. erau gravate trei pungi de bani. dacă Van der Borse (sau Van der Beurse) ar fi un supranume. pungă. it. săcuţ de piele şi apoi de orice materie în care se pun bani. atunci. conform sistemului mai general de a identifica o persoană pornind de la un nume de loc (cel puţin aşa erau iniţial supranumiţi nobilii: prepoziţia von. dar. geldbeutel. şi aceeaşi este semnificaţia prepoziţiilor de la. Aşadar. bourse şi cu it. neologismul (românesc) bursă avea şi sensul primar de ‘pungă’. trecem peste considerarea. în sensul că însuşi negustorul va fi primit ca nume de familie numele casei (porecla acesteia). în primul dicţionar academic al limbii române. Şi. sau. printre care şi olandezul beurs. Börse are doar sensurile ‘pungă pentru bani’ şi ‘instituţie financiară’. Ca semn de recunoaştere a casei. lucrurile sunt relativ simple. (byrsa = βύρσα = piele. Din consideraţie pentru valenţele dialogului exegetic peste timp. bourse) 1. borsa. pe acelaşi plan.f. curea. Wb. a cuvântului bursă cu sensul mai sus marcat prin [2]. bourse 1) marsupium. din nume nobiliare franceze). pentru aceşti savanţi. ca bază pentru botezul instituţiei financiare şi pentru tot ceea ce ţine de aceasta.T. mlat.archive. http://www. că autorii aplicau deja principiul etimologiei multiple. cu semnificaţia „din”. apoi. bursa) sculptată pe o peatră”. raportate (fără invocarea latinei) la gr. Sensurile şi etimologia cuvântului bursă în limba română Am lăsat pentru această secţiune dezlegarea unei părţi din misterul neobişnuitei şi (aparent) iraţionalei filiaţii [1] ‘stipendiu’ → [2] ‘pungă anatomică (plină cu un anumit lichid)’ din DEXI 2007 şi din NDU 2008. A. ceea ce face posibilă acceptarea unui singur cuvânt bourse în dicţionarele limbii franceze (şi. rezumăm schema articolului respectiv din LM 1873. logic. însă. subliniind faptul. bani câţi încap într-o bursă. (respectăm grafia autorului): „Primu oraş care a avut o bursă a fost Bruges (Belgia). ci şi prezenţa. Cel puţin din perspectiva limbii germane. Deutsches Wörterbuch.). termenul respectiv este utilizat în cuprinsul definiţiilor): „*BURSĂ s. b) sumă 58 . pe care o explică.org/bookreader/print. în Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache. în limba funcţională a medicilor de la noi. vol. în germană. II (1860). βύρσα (cf. încă în 1873. a perspectivei indo-europene de analiză a unor cuvinte din idiomuri germanice. 5. dacă nu este vorba de un supranume al acestuia. cuvântul. întrucât. ital. Din motive de cursivitate a tratării. prin metaforă.4. de aci. după Jakob şi Wilhelm Grimm. care l-a preluat din latină! (cf. oarecum. Iată prezentarea acestui aspect la Scriban 1939: s. f. din germană. nu numai alinierea lexicografilor români la sursele tradiţionale în ceea ce priveşte împrumutul neologic. a) conţinutul unei burse. care îşi invita confraţii la el pentru a încheia afaceri. 2) forum mercatorum” (Grimm. o sursă pe măsura istoriei lucrurilor: termenul ca atare a fost împrumutat chiar din neerlandeză (limbă ce se vorbeşte şi în Flandra).. odată acceptat ca sinonim al lui pungă.php?id=etymologischesw0.pe frontispiciul casei unui negustor.v. se pune problema dacă numele stăpânului casei respective. borsa. sunt avute în vedere limbile franceză şi italiană: „BÖRSE. de către Friedrich Kluge. dimpotrivă. unde un negustor invita lumea la casa lui ca să încheie afaceri. Duden 1969: s. devenită însemn nobiliar. atunci. 2.. cu sensurile menţionate. preceda numele unui domeniu feudal. franz. demn de interes. Van der Borse sau Van der Beurse. de aici. asupra instituţiei de care ne ocupăm. bursa.

după cum a constatat Mircea Seche. burză (bancă) AR 1835. cât ajunge pentru acoperirea spezelor cuiva. „săculeţul” ce cuprindea exact 500 de galbeni. sumă fixă de 500 lei vechi. de taleri sau de lei vechi. descrierea nu pare a fi una a situaţiei reale a circulaţiei cuvântului respectiv în limba română. şi în special sumă de bani ce guvernul sau şi altcineva dă unui copil sau june ca ajutor. în cele ce urmează. e) în comerţ: α) uniune a negustorilor mari dintr-o cetate însemnată prin comerţul său.3. reproducem. Ţinând seama de acest fapt. 1. TR 1854. căruia îi datorăm o atentă analiză.131. cu privire la istoria neologismului bursă în limba română. consacrat împrumutului neologic din limba română dintre 1760 şi 1860. 5. mărturisit iniţial. până la un moment dat. β) locul unde se strâng membrii acestei uniuni pentru daraverile lor”. id. deşi informaţia se poate să le fi lipsit: ne referim la utilizarea cuvântului bursă cu sensul de ‘pungă’. cel puţin într-un caz. pe lângă realităţi din limba literară a epocii.17. Comerc.A.16. dacă unele poziţii din schema articolului din LM par a fi ori chiar sunt simple previziuni. AR 1837. semnalăm şi situaţia substantivului românesc pungă.) borsă GIC. în sensul că au „umplut” goluri semantice „pentru obţinerea unui lanţ perfect” (Seche 1966: 167). dar şi recuperatoare a operei respective. CDCE. care se bazează pe fişarea unui număr de-a dreptul impresionant de surse din epocă: tipărituri. dar nu numai aceasta. adesea. foi volante. pungă. (Fin. AR 1839. burză AR 1834. AR 1831.247. acela de a contribui şi la conturarea schemei articolului bursă în volumul consacrat literei B din seria nouă a Dicţionarului limbii române al Academiei. ressources en argent’. una raţională. borsă GC VII. în afara unor citate doveditoare.. bursă mucoasă = săcuţ membranos aşezat pe lângă articulaţiuni. autorii primului dicţionar academic al limbii române. 5. însă corect intuită. piste patru sute dă pungi” şi „dobândă… şapte taleri şi jumătate la pungă”. IL 1840. numind.31. πουγγί.. kisè «bourse et somme de 500 piastre» (ngr. dacă este adevărat că. RB. cf. Ursu şi Despina Ursu. Şăineanu 1900: CVII explică acest sens drept calc după turcă. capsulă etc. pentru comentarii.18. articolul consacrat neologismului bursă din Ursu – Ursu 2006: 139 (precizând faptul că.89. bursele testiculelor = boaşele. bursă (scaunul bancului) AR 1830. stipendiu. 59 . ultima jumătate a secolului al XIX-lea. ci doar o proiecţie. „în comerţ”). capitală.2.182.)”. ne este furnizată de un valoros studiu monografic apărut recent. ca şi în cazul bourse ‘somme d'argent disponible. de unde preluăm două citate concludente pentru discuţia de faţă: „O sumă mare dă bani. bursă CR 1830. conform unor izvoare literare din anii 1832 şi 1862. a ceea ce avea să însemne. atât dintr-o perspectivă istorică asupra limbii.19.202.127.241. autorii sunt justificaţi. Pentru o modificare (de fapt) metonimică identică. d) în ştiinţe se aplică la diverse lucruri ce au o certă analogie cu bursa în înţelesul de sub 1: folicul. ziare şi reviste.18. bursă. cât şi din punctul de vedere al indicaţiilor precise în ceea ce priveşte diverse limbi funcţionale („în ştiinţe”. în redactarea unor articole. şi DLR 1984: s. dar esenţial pentru o corectă prezentare a filiaţiei sensurilor.2. plin de un fluid uleios care face lunecoase suprafeţele pe care se mişcă tendoanele.221v. reprezentând cărţi (traduceri şi texte originale). pe la 1840 cuvîntul era frecvent. eventual după neogreacă: „pungă. Cel mai important aspect l-ar reprezenta faptul că. mai vârtos pe lângă cele mari.120. semnat de N.147. cu simpla obiecţie. Dat fiind scopul nostru. cu care acesta să-şi facă studiile. Informaţia la care ne-am referit anterior. doar ca o intuiţie se dovedeşte o realitate. a modului cum avea să evolueze neologismul bursă în limba română. de reprezentare a unui conţinut prin conţinător. Trebuie să atragem atenţia asupra organizării informaţiei în LM.nr. reproduce pe turc. dincolo de orice critică. au… completat lanţul semantic al unor împrumuturi recente. burză (locul unde să adun neguţitorii) AR 1829. manuscrise etc. CCB.v. în cazul termenului bursă ceea ce ar fi putut fi apreciat. vor fi lămurite siglele utilizate de cei autori): „BURSĂ s. critică. până în secolul al XIX-lea.255. că. 3. c) sumă de bani determinată.de bani ce membrii unei societăţi pun în comun pentru spezele societăţii.110.

31. Popescu.343. berză SR. inimă şi literatură”. 6. 1862 (PD). bersă StDR. „Curierul rumânesc. Iaşi.65. termenul „bursier s. publicată la Braşov. 1830 (CR). această zonă a comunicării publice este ilustrată de periodice ce se adresau unui public mai larg. pe când sensul ‘instituţie financiară’ a cunoscut o utilizare apreciabilă.51. cuvântul ilustrează mai multe limbi funcţionale. şi redactorilor DA 1913 şi autorilor dicţionarelor ce au urmat. bursă (zărăfii) GPE. lipseşte bursă ‘stipendiu’).1. până la 1860. cf şi bursă şi borsă. este vorba de atestarea din manualul lui Gh. traduceri din Boileau.. sensul 2). traducere din limba franceză după Florian.m. apare „bursă. berză. care se ţine cu cheltuiala statului într-o scoală. fără a se indica vreo legătură între cele două substantive.. domeniu pentru care trebuie să luăm în consideraţie preluarea termenului cu semnificaţia respectivă din franceză. Prin urmare. ziar”. bursă. 1838 (RB). 6. gazetă de informaţie socială şi culturală”. Blaj. şi de cele din două dicţionare la care se trimite. 1832 (sigla SIC). Bucureşti. bersă FMIL 1840.140 (Cf. sensul originar ‘pungă’. în texte româneşti.. de I[on Eliade] R[ădulescu]. pe baza unei documentaţii extreme de bogate şi de riguroase. culturală şi literară”. din anul 1826 (Însemnare a călătoriei mele). Iaşi. la p. gazetă politică. Tot aici încadrăm apariţia cuvântului în dicţionare: bursă şi bersă. şi Cervantes. Nou dicţionar portativ de toate zicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă. – texte aparţinând stilului beletristic. Excurs. 1840 (CDCE). în vol. („pungă. Condica limbii rumâneşti.39. Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc. indirect. bourse. orice articol consacrat neologismului bursă din dicţionarele limbii române poate şi trebuie să înceapă cu sensul ‘pungă’.1. Bucureşti. – texte sau discursuri aparţinând limbajului publicistic şi. în principiu. germ. cca 1832). cuprinzând şi termeni şcienţifici şi literari. în manualul publicat de Ioan Rus. Braşov 1840 (FMIL). începând cu Dinicu Golescu. Börse)”. 1831 (GPE). Bucureşti. Bucureşti. ceea ce va permite o structură logică privind încadrarea sensurilor de tip ‘umflătură (anatomică)’. 1840 (IL: burză). 2. fr. Icoana pămîntului sau carte de geografie. Sibiu. Întâiele cunoştinţe de litere şi idei pentru tinerimea şcoalelor începătoare. manuscris. la Teodor Stamati. dar urmează. gazetă politico-literală”. 1851 (StDR). limbajului juridicoadministrativ (de vreme ce publicaţiile în care este folosit cuvântul reproduc şi comentează anunţuri ale administraţiei). PD. foaie pentru îndeletnicirea moldoromânilor”. pe care îl are fr.f. 1842 (RIP). Aşadar. 140. bursă GC VII. Săulescu. sac mic”. a lui Iordache Golescu (GC. Iaşi. Mai mult. RIP I. 1854 (TR). a fost descoperit. Iaşi. Bucureşti. bersă. într-o traducere din limba germană. dar şi în „Icoana lumei. „Telegraful român. 141. folosind texte accesibile. 1840 (sigla CCB).167. sac mic pentru bani”) bursă (pungă) SIC. după cum urmează: – texte aparţinând stilului ştiinţifico-tehnic propriu-zis: bursă. a lui Dimitrie Marin. în două traduceri din această limbă aparţinându-i lui Ion Heliade Rădulescu: Regulile sau gramatica poeziii. administrativă. s. cea care s-a impus ca formă literară. şi acela al lui E. bourse (vezi mai sus. „Foaie pentru minte.57. în 1836 (SR). pungă. de remarcat că în ambele texte apare varianta bursă. stipendist” (p. cu atestări între 1829 – 1840 (sigla AR). VII din Condica limbii rumâneşti (cca 1832) a lui Iordache Golescu (GC). Eliad. cultivat: „Albina românească. în Disionăraş românesc de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles.221v. o publicaţie ce avea ca preocupare popularizarea noutăţilor din ştiinţă şi din tehnică (trimiteri la aceste periodice urmează). bursă nu a fost folosit cu sensul ‘stipendiu’. Marmontel şi alţii făcute de I. Protopopescu şi V. O constatare generală de istoria limbii interesantă este aceea că. 60 . atenţie: în acest dicţionar. „România. Don Chishot de la Mancha. trei volume. în Condica de comerciu cu anexele ei. scolar. ca urmare a t r a d u c e r i i a diferite texte. Bucureşti.

6.2. Statutul de împrumut recent al cuvântului, aparţinând anumitor limbi funcţionale, (poate) inaccesibile cititorilor, îi determină pe redactori (eventual pe autorii textelor, originale sau traduceri) la o reacţie corectă din perspectiva „contractului de lectură”, care se concretizează în demersul dea oferi g l o s e , reprezentând: a) descrierea referentului: „locul unde să adun neguţitorii” („Albina românească”, 1829); b) sinonime (parţiale): „bancă” (ibidem, 1835), respectiv „scaunul bancului” („Albina românească”, 1830; în ceea ce priveşte folosirea termenului scaun, vezi semnificaţia acestuia de ‘reşedinţă; sediu al unei autorităţi, al unei instituţii”, iar pentru forma de singular masculin a celui de al doilea substantiv pe baza unei traduceri din germană, cf., de exemplu, forma de genul neutru Bankhaus; vezi, de asemenea, în legătură cu aceeaşi problemă, forma substantivului în titlul unei traduceri din germană a lui Dimitrie Marin, Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc, apărută la Braşov, în 1836; c) o echivalare: „zărăfie”, în traducerea lui Heliade Rădulescu din mai mulţi scriitori francezi intitulată Regulile sau gramatica poeziii (text deja menţionat). 6.3. În sfârşit, câteva observaţii privitoare la etimologia multiplă a împrumutului. 6.3.1. Sursa germană pentru bursă ‘instituţie financiară’ este marcată de variantele cu -z-, eventual cu -e- ale cuvântului; vezi şi sugestii formale datorită izvorelor traducerilor sau spaţiului cultural; pentru z (burză: „Telegraful român”, Sibiu, 1854); pentru e şi z (berză: Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc, care este o traducere din limba germană (amintită mai sus); pentru e (bersă: „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, Braşov, 1840; Ioan Rus, Icoana pământului sau carte de geografie, Blaj, 1842; trei volume). 6.3.2. Pe lângă fr. bourse şi germ. Börse, la care trimit Ursu – Ursu 2006, ca etimon trebuie invocat şi it. borsa; un reflex direct borsa în limba română poate fi admis însă doar pe baza prezenţei acestei forme în Condica limbii rumâneşti, a lui Iordache Golescu (în textul de mai sus, sigla GC). Forma identică, pentru care trimiterea este la Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele… (sub sigla GIC; autorii monografiei au folosit ediţia princeps, tipărită la Buda, în 1826), reprezintă, de fapt, preluarea directă a unui aparent nume propriu italian (Borsa), de către autorul memoriilor; termenul apare, alături de Locanta, ca nume ale unor aşezăminte din oraşul Trieste; cităm fraza respectivă, interesantă şi pentru explicaţiile date de autor: „Neguţătorii au doao mari zidiri de case ce le numesc Locanta şi Borsa, unde de doao ori pe zi, înnaintea prânzului şi după prânz, să strâng nu numai toţi neguţătorii, ci şi câţi au treabă cu dumnealor, căci ori care, ori cu cine, ori ce treabă are, aciia să întâlnesc… Iar la zidirea ce o numesc Locanta, care are şi o podoabă de palat împărătesc, fac deosebite adunări, în chip de baluri sau clupuri…” (Golescu 1910: 78). 6.3.3. Oricum, în dicţionarele limbii române, în afară de sursa franceză a împrumutului, mai importantă pentru preluarea semnificaţiilor decât pentru forma cuvântului, pentru etimologia multiplă a neologismului trebuie invocat şi latinescul (savant) bursa, după cum, pentru variantele din texte aparţinând secolului al XIX-lea, trimiterea la germană şi italiană se impune de asemenea. 7. În loc de concluzii 7.1. Date fiind informaţiile prezentate în analiza de faţă, ne luăm libertatea de a aduce în discuţie ipoteza de lucru că în dicţionarele limbii române ar putea fi înregistrat un singur cuvânt bursă, în primul rând pentru că acest termen nu are la noi, cum se prezintă lucrurile în franceză de exemplu, o istorie p r o p r i e, conturată, ca evoluţie semantică, în cadrul unor limbaje funcţionale (traducerile în care apare, la început, reflectând istoria cuvântului în franceză şi în germană; cf. 6.1). De acest aspect trebuie să ţinem seama cu atât mai mult cu cât, în dicţionarele limbii franceze chiar, despărţirea în două intrări a materialului, de la un
61

moment dat, se explică, tehnic, mai mult sau mai puţin justificat, din raţiuni (sau dubii) etimologice, dar că, pentru cele două intrări bourse din dicţionarele contemporane ale limbii franceze, poate fi admisă o etimologie în fond comună: lat. bursa moştenit, şi, apoi, pătrundrea aceluiaşi cuvânt din flamandă (cf. 4.2), pornind de la supranumele personajului posibil întemeietor al bursei din Brugge (etimologie admisă şi pentru germ. Börse; cf. 4.4). Prin comparaţie, informaţiile din dicţionarele româneşti reflectă, de fapt, pătrunderea în limba română, în etape diferite, preponderent din franceză, a unui cuvânt polisemantic (în toate dicţionarele noastre, de regulă, pentru etimologia cuvintelor bursă1 şi bursă2 se trimte la fr. bourse). 7.2. În schema lexicografică a unui singur cuvânt bursă în limba română indicarea raporturilor dintre sensurile principale nu depăşeşte dificultăţile, strict tehnice, impuse de logica lucrurilor, atunci când avem în vedere situaţii limită, cum ar fi redactarea unui vechi cuvânt polisemantic românesc moştenit din latină, dar care a căpătat sensuri noi şi datorită unor calcuri. Ne putem referi, de exemplu, la schema cuvântului cap din DA 1940, a cărui structură cuprinde nu mai puţin de şapte grupări p a r a l e l e de sensuri, numerotate de la I la VII, ultima marcată în dicţionar prin paranteza „(Neologic)” şi în care au fost inserate două sensuri marcate cu cifre arabe: 1, din geografie, substantivul fiind, de regulă, urmat de un nume propriu: „colţ al uscatului care intră în mare; promontoriu” (vezi, de exemplu, Capul Bunei Speranţe), şi 2, din alchimie, în sintagma cap-mort, traducerea lat. caput mortuum ‘rămăşiţele din alambic’, cu trimitere la Cantemir („Agiunsem la cuvântul himicilor, adecă la capul mort”). Mai mult, în paragraful etimologic al acestui articol, date fiind diferite sensuri secundare subsumate unora dintre cele notate cu I – V, prezente în construcţii reprezentând calcuri din limba franceză, autorii DA 1940 consideră neologismul şef drept un d u b l e t al lui cap! Într-adevăr, ca efect al faptului că atât rom. cap, cât şi fr. chef sunt descendenţi ai lat. caput (pentru franceză, cf. invocarea unui intermediar din latina populară *capum, -i; TLF), cele mai multe sensuri ale ambelor cuvinte se găsesc în latină, astfel că, în traduceri şi în texte aparţinând limbajului juridico-administrativ din limba franceză începând cu secolul al XVIII-lea, fr. chef a fost echivalat prin cap. Din această perspectivă strict tehnică, dar acceptând şi evidenţa că noi am împrumutat un cuvânt bursă a cărui semantică se regăseşte preponderent în franceză, limbă pentru care raţiunea etimologică a existenţei a două intrări lexicografice nu este fundamentată, sensurile cuprinse astăzi în schemele cuvintelor bursă1 şi bursă2 din dicţionarele limbii române pot fi organizate, în serii paralele, într-un singur articol bursă, după sugestia pe care o găsim deja în LM 1873 (cf. 5.1). 7.3. În sfârşit, pentru a sesiza ceea ce face diferenţa între sensuri de bază ale unuia şi aceluiaşi cuvânt şi cuvinte deosebite, printr-o proiecţie înrudită cu reducerea la absurd, ne referim la posibilitatea de a include într-un articol… atotcuprinzător (!) bursă şi informaţiile cu privire la noţiunea de birjă, adăugând, în primul rând, pentru etimologia cuvântului bursă din limba română şi rusescul биржа, trimitere căreia, în secţiunea privitoare la sensul ‘instituţie financiară’, i-ar corespunde consemnarea folosirii variantei birjă în câteva sintagme, înregistrate în câteva dicţionare, dar care evocă doar indirect instituţia financiară respectivă. Este vorba de droşcă de birjă, la Anton Pann (Povestea vorbii, 1852, după DA 1913), trăsură de birjă, considerată de Scriban 1939 ca utilizată în Moldova, sanie de birjă, la Alecsandri (după Ciorănescu 2001), numind ‘trăsura de piaţă’ (primele două), respectiv, pentru timpul iernii, sania având aceeaşi întrebuinţare, iar legătura cu bursa este dată de faptul că staţia unde aşteptau vehiculele respective se afla în piaţa instituţiei ce poartă numele în discuţie. Pornim de la informaţii furnizate în DA 1913.
62

În acest dicţionar, ca prim sens (arhaic) al cuvântului birjă este înregistrat acela de „piaţa unde aşteaptă trăsurile”, sens ilustrat cu un citat din Pann („Droşca de birjă vine”; vezi şi mai sus), precedat de trimiteri la G.A. Polizu (Vocabular româno-german, Braşov, 1857) şi la Ion Costinescu (Vocabular româno-frances, Bucureşti, 1870). Am putea observa, însă, faptul că interpretarea drept „piaţă” a explicaţiei dată celui de al doilea sens al cuvântului de către Costinescu este numai aproximativă; iată textul din acest dicţionar: „trăsură de preumblat, de călătorit cu plată; localul unde, într-o capitală, stau birjele” – aşadar trimiterea este la un anumit loc, iar acela era, la început, piaţa Bursei, după cum aflăm chiar din paragraful etimologic din DA 1913 al cuvântului birjă: „Din rus. (izvozčičǐja) birža = piaţă unde stau trăsurile (propriu b u r s ă, piaţa bursei…”). În continuare, se face analogia cu termenul fiacre, din limba franceză, însemnând ‘trăsură de piaţă; cupeu’, „după biserica Saint-Fiacre din Paris, înaintea căreia stăteau trăsurile de piaţă” (explicaţii preluate integral, apoi, de Scriban 1939; cf. însă şi CADE 1926-1931, s.v., unde se consemnează faptul că rusescul birža ‘bursă’ a fost preluat în română cu sensul ‘trăsură de piaţă’ „după piaţa Bursei, unde staţionau birjile”. Etimonul rusesc al cuvântului fusese anterior indicat în Raoul de Pontbriant, Dicţiunarul româno-francesu, de…, Bucureşti, Götingen, Paris şi Leipzig, 1862: „birja (биржа, rus.) fiacre, voiture de place”, iar pentru sensul cuvântului respectiv din limba rusă trimitem la Bolocan et alii 1985, s.v., dicţionar în care, pentru биржа, sunt înregistrate următoarele sensuri: 1. ‘bursă’ (instituţia financiară) şi 2. (învechit) ‘staţie de trăsuri’. În sfârşit, pentru a încheia justificarea legăturii indirecte între cuvintele româneşti bursă şi birjă ‘instituţie financiară’, amintim că rusescul биржа este un împrumut din germanul Börse (Vasmer 1964: s.v.; lingvistul german nu exclude, totuşi, sursa „olandeză” – beurs, amintind ipoteza legăturii acestui cuvânt cu numele familiei de negustori Van der Burse, dar consideră puţin probabilă explicarea cuvântului rusesc prin polonezul birża). Vechea legătură semantică între bursă şi birjă este reactualizată recent, lexicografic, pe baza vorbirii locuitorilor din Republica Moldova; în DEI 1999: s.v. birjă, după sensul „trăsură de piaţă”, este înregistrat un al doilea sens, „piaţă”, în legătură cu care trebuia precizat că se referă la piaţa-concept economic, ca ‘spaţiu de cunoaştere a cererii şi a ofertei într-un domeniu’ de vreme ce este urmat de sintagma birja muncii, definită drept „instituţie de stat specializată în evidenţa şi în angajarea forţelor de muncă disponibilizate în urma reducerilor, a concedierilor etc.”. Or, această sintagmă este un semicalc după rusescul биржа труда (iată o descriere a preocupărilor acestei organizaţii, de pe internet, de pe site-ul Биржа Труда и Халтуры: „Описание: Работа, поиск работы, вакансии, резюме, подработка на сайте Биржа Труда и Халтуры”). Introducerea în DEI 1999 a acestei sintagme, cu sensul citat, se explică prin participarea unor lingvişti din Republica Moldova la redactarea dicţionarului în discuţie şi, de altfel, cei care o întrebuinţează sunt cetăţeni ai ţării respective; cităm câteva texte de pe internet: „Spuneţi-mi vă rog dacă te înregistrezi la birja muncii cîţi bani primeşti pe lună dacă nu ai de lucru?”; „nici cei de la birja muncii nu au idee ce reprezintă acestea?”; sau: „şi găseşti acolo [în Londra] la sigur [de lucru], … era un fel de ‘birja muncii’, nu departe de Bromley-by-bow tube station”. O altă formulare: „Birja forţei de muncă” (vezi şi site-urile birja.muncii md; causeni md birja muncii). Încercând o explicaţie în ceea ce priveşte folosirea cuvântului rusesc pentru a numi ‘instituţia financiară’ trebuie să ţinem seama de faptul că, în Bucureşti în special, vizitiii trăsurilor de piaţă, care staţionau în piaţa bursei, erau de origine rusă şi purtau, de altfel, numele de muscali. Aceştia au fost agenţii introducerii în limba română a termenului birjă
63

pentru bursă, specializat, apoi, şi cu alte sensuri. Prezentăm câteva consemnări din dicţionare, s.v. muscal, explicat prin rus. москаль, pol. moscal (sensul al doilea): „birjar (la origine erau cei mai mulţi ruşi)” (CADE 1926-1931: s.v.); „Munt[enia], fam[iliar] birjar” (Scriban 1939). Aceleaşi precizări în DLR 1965-1968, în care apar şi alte sensuri ale cuvântului: „(Munt., ieşit din uz) Birjar (de origine rusă)”, cu citate din Gh. Brăescu şi Ionel Teodoreanu, şi, apoi: „Prin extensie Birjă” (cu numeroase atestări), respectiv „(Argotic) Monedă de douăzeci de lei (reprezentând altădată tariful unei curse cu trăsura)”. 7.4. Evident, prin comparaţie cu legăturile fireşti între bursă ‘pungă’ (cu toate ce ţin de acest concept) şi ‘instituţie financiară’, finalitatea semantică ‘trăsură’ a lui birjă, dar mai ales etimologia directă (rusescul биржа) elimină posibilitatea încorporării lui birjă într-un articol unic bursă în dicţionarele limbii române, căci nu etimologia enciclopedică, ci aceea directă este hotărâtoare pentru acordarea unui statut lexicografic. Dar, în acelaşi timp, dicţionarele limbii române trebuie să înregistreze ca variantă pentru bursă ‘instituţie financiară” forma birjă, indicând sursa rusească a împrumutului din acest limbaj tehnic funcţional. BIBLIOGRAFIE
Bolocan, Gh., Voronţova, Tatiana, Şodolescu-Silvestru, Elena (1985), Dicţionar rus – român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Candrea, I.-Aurel, (1926-1931) Dicţionarul limbii române din trecut şi astăzi, în I.-Aurel Candrea, Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat, „Cartea Românească”, Bucureşti. Ciorănescu, Alexandru (2001), Dicţionarul etimologic al limbii române, ediţie îngrijită şi traducere din limba spaniolă, de Tudora Şandru Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin, Editura SAECULUM I.O., Bucureşti. DA 1913 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române; I/I, Literele A-B, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, Bucureşti. DA 1940 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române, I/II, Litera C, Tipografia ziarului «Universul», Bucureşti. DEI 1999 = Dicţionar enciclopedic ilustrat, Cartier, Chişinău. Devoto, Giacomo, Oli, Gian Carlo (1971), Dizionario della lingua italiana, Le Monier, Firenze. DEX 2009 = Dicţionar explicativ al limbii române, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti. DEXI 2007 = Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române, Editurile „Arc” şi „Gunivas”, Chişinău. Diaconovici = Diaconovich, Corneliu (1898),Enciclopedia română, vol. I, Editura şi tiparul lui W. Kraft în Sibiu. DLR 1965-1968 = [Academia Română], Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul VI, Litera M, Editura Academiei Române, Bucureşti. DLR 1984 = [Academia Română], Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul VIII, partea a 5-a, Litera P (presin – puzzolană), Editura Academiei Române, Bucureşti. DLR 2006 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul I, partea a 4-a, Litera D (deja – deţinere), Editura Academiei Române, Bucureşti. Duden 1969 = Der Große Duden. Wörterbuch und Leitfaden der deutschen Rechtschreibung, VEB Bibliographisches Institut, Leipzig. Golescu, Constantin (Dinicu) (1910), Însemnare a călătoriei mele. Făcută în anul 1824, 1825, 1826. Tipărită din nou şi însoţită de o introducere de Nerva Hodoş, Bibliotecar-Ajutor al Academiei Române, Tipografia „Cooperativa”, Bucureşti. Grimm, Jakob, Grimm, Wilhelm, Deutsches Wörterbuch, după http://germazope.unitrier.de/Projects/WBB/. Larousse 1928 = Larousse du XXe siècle en six volumes, publié sous la direction de Paul Augé, t. I, Librairie Larousse, Paris. Larousse 1993 = Grand Larousse en 10 volumes, tome 2: Balkars / chondrichtyen, Édition Larousse, Paris. Littré 1889 = Dictionnaire de la langue française…, par É. Littré, Librairie Hachette et Cie, Paris. 64

LM 1873 = A.T. Laurian şi I.C. Massim, Dicţionariul limbei romane. După însărcinarea dată de Societatea Academica Romană. Elaborată ca proiect, Noua Tipografie a Laboratorilor Romani, Tomu I (A – H), Bucureşti. LTR 1958 = Lexiconul tehnic român. Elaborare nouă…, vol. III, Bl – Cau, Editura Tehnică, Bucureşti. MDA 2001 = Micul dicţionar academic, vol. I, Literele A – C, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti. Mestica 1942 = Mestica, Enrico Dizionario della lingua italiana, Nona ristampa, Editrice Libraria Italiana, Torino. NDU 2008 = Noul dicţionar universal al limbii române, ediţia a treia, Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău. REW 1924 = Romanisches etymologisches Wörterbuch, von W. Meyer-Lübke, Carl Winter’s Universitätsbuchhandlung, Heidelberg. Robert 1953 = Paul Robert, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, par…, Presses Universitaires de France, vol. I, Casablanca – Paris. Scriban 1939 = August Scriban, Dicţionaru limbii romîneşti, Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”, Iaşi. Seche, Mircea (1966),Schiţă de istorie a lexicografiei române, vol. I, De la origini până la 1880, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Şăineanu, Lazăr (1900), Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române, de…., vol. I, Introducerea, Editura Librăriei Socecŭ & Comp., Bucureşti. TLFi = Le Trésor de la langue française informatisé (http://atilf.atilf.fr/tlf.htm). Ursu, N.A., Ursu, Despina (2006), Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760 – 1860), vol. II, Repertoriu de cuvinte şi forme, Editura Cronica, Iaşi. Vasmer 1964 = Макс Фасмер, Этимологический словарь русского языка, перевод с немецкого и дополнения О.Н. Трубачева, под редакцией и с предисловием проф. Б.А. Ларина, т. I (А-Д), Издательство «Прогресс» Moscova. Zingarelli 1929 = Niccola Zingarelli, Vocabolario della lingua italiana, compilato da…, Nuova edizione (IV) interamente rivedduta, Bieti & Reggiani Editori, Bologna.

RÉSUMÉ
L'EMPRUNT NEOLOGIQUE ROUMAIN BURSA DANS LA PERSPECTIVE DES LANGUES FONCTIONNELLES On propose, dans l’analyse lexicographique des mots polysémantiques, de considérer leur présence dans les « langues fonctionnelles » (E. Coseriu), rapportée aux concepts de « lexique commun », « lexique spécialisé ». L’application consiste en l’examen des raisons étymologiques et sémantiques pour lesquelles il existe, dans les dictionnaires roumains nouveaux, deux entrées pour bursă, parallèlement au traitement lexicographique réservé par les dictionnaires plus récents de langue française et italienne, aux mots bourse et respectivement borsa. La motivation de la présence d’un seul mot,, dans les dictionnaires roumains, est représentée par l’existence de l’étymon français unique bourse pour le mot roumain ayant les sens de base subside et institution financière, à partir du sens originaire du français, aumônière, hérité du latin. L’élément nouveau est de faire la liaison entre bursă et birjă, « institution financière », la deuxième forme empruntée du russe (биржа), mais qui, à la longue a acquis le sens spécial de « coche » parce que, initialement, ces véhicules stationnaient dans la Place de la Bourse, à Bucarest. Mots-clés : mots polysémantiques, étymon, dictionnaires, lexique commun , lexique spécialisé.

65

Cristinel MUNTEANU Universitatea „Constantin Brâncoveanu” Piteşti

PROBLEMA TERMINOLOGIEI ÎN CONCEPŢIA LINGVISTICĂ A LUI EUGENIU COŞERIU
0. Pentru cei care au avut curiozitatea de a urmări impresionanta listă de lucrări publicate [1] a lui Eugeniu Coşeriu (subliniem publicate, întrucât savantul a lăsat în manuscris Arhivei de la Tübingen alte peste 1000 [o mie] de lucrări, în diverse faze de elaborare sau de redactare), devine evident că lingvistul de origine română s-a ocupat cam de toate domeniile ce ţin de ştiinţa limbajului. Din acest punct de vedere, aspiraţia lui R. Jakobson (Linguista sum: linguistici nihil a me alienum puto – parafrazându-l pe Terentius) i se potrivea mai bine lui E. Coşeriu: (aproape) nimic din ceea ce ţine de limbaj sau de lingvistică nu i-a fost străin. 0.1. Aşa se explică faptul că nici chestiunea terminologiei nu i-a scăpat. A tratat-o în mai multe locuri, spaţiul dedicat problemei întinzându-se de la dimensiunea unor note de subsol sau a unor paragrafe (în anumite studii), până la câteva pagini (în Introducción al estudio estructural del léxico [2], în Coseriu 1977: 96-100) sau chiar un articol întreg (Palabras, cosas y términos – 1987). 0.2. La rigoare, trebuie spus că E. Coşeriu se referă la terminologie cel puţin din două motive: 1) pentru a înlătura confuziile cu privire la esenţa limbajului şi 2) pentru a delimita obiectul specific al lingvisticii structurale şi, cu precădere, al semanticii structurale (sau al lexematicii, cum o numeşte el). 0.3. Vom încerca, în cele ce urmează, să prezentăm concepţia lui Eugeniu Coşeriu despre terminologie în general [3], căutând în acelaşi timp să redăm atât exemplele prin care savantul ilustrează ori justifică distincţiile pe care le face, cât şi răspunsurile pe care le dă acelor lingvişti acuzaţi de a nu fi înţeles întotdeauna corect ideile sale. Pe cât posibil, vom plasa respectivele distincţii în contextul lingvisticii sale integrale din dorinţa de a pune în lumină şi remarcabila coerenţă a teoriei de care vorbim. Cuvântul distincţie va apărea frecvent în expunerea noastră, întrucât – după cum repeta neobosit Coşeriu – ştiinţa [4] are nevoie de distincţii: „a cunoaşte înseamnă a distinge” (Benedetto Croce), sau, după cum postula un cărturar medieval (contemporan cu Abelard), Gilbert de la Porrée, „ori de câte ori întâlnim o dificultate raţională, trebuie să facem o distincţie”. Mai mult decât atât, genialul teoretician atrăgea atenţia că a distinge nu înseamnă „a separa”: obiectele se separă, iar noţiunile se disting. Ziua şi noaptea nu se pot separa, deoarece alcătuiesc un continuum, dar pot fi distinse / deosebite. 1. Mai întâi, câteva consideraţii din perspectiva filozofiei limbajului (mai ales) şi a teoriei limbajului, cu scopul de a încadra limbajul tehnico-ştiinţific: 1.1. Limbajul este, în esenţa sa, fără alte determinări ulterioare, logos semantikós (în termenii lui Aristotel), adică expresie cu semnificat (Coşeriu 1968: 46). În această ipostază, el nu cunoaşte distincţia dintre adevăr şi falsitate sau dintre existenţă şi non-existenţă. Aceste distincţii apar abia în uzul ştiinţific al limbajului (logos apophantikós), care se deosebeşte de uzul poetic (logos poietikós) şi de uzul practic (logos pragmatikós) ale limbajului în general (Coşeriu 1987b: 18). Aşadar, limbajul tehnico-ştiinţific reprezintă doar una dintre posibilităţile limbajului.

66

Limbajul nu este o nomenclatură pentru clase de „lucruri” recunoscute dinainte.1. al unui discurs / text) [Coşeriu 1967: 151. Semnificaţia „delimitează substanţa” (cf. aşadar. informativ şi nu artistic. Deci.1. dintr-un poem sau dintrun discurs al vieţii de zi cu zi (Coseriu 1973: 136. şi id. 1. de fiecare dată. Este vorba. adică semnificatul morfemelor (fie acestea cuvinte sau nu). 2000: 245-248]. care corespunde acelui CE al aprehensiunii lumii extralingvistice. Cu referire la semnificat (inclusiv cel gramatical). blanquear. spre deosebire de română. de pildă: «afirmativ». dar merge dincolo de ele.2. cf. trebuie precizat că acesta este determinat de semnificat şi de desemnare.M.2.: 13. şi sensul poate să coincidă cu semnificatul. un singur semnificat. «pasiv» etc. la un conţinut de limbă. înnegri (în spaniolă. recunoaştem că ceva corespunde unui mod de a fi pentru care avem un nume în limba noastră sau în limba pe care o vorbim. Adică ceea ce se întâmplă este exact contrariul de fiecare dată. Asupra modului în care reuşim să structurăm şi să gândim lumea cu ajutorul semnificaţiilor / semnificatelor.] lucrurile şi stările de lucruri prin semnificatele pe care ni le oferă limba. 2) semnificatul categorial. 67 . După cum semnificatul poate să coincidă cu desemnarea uneori.3. trebuie făcută distincţia capitală între desemnare (sau denotare – referinţa la realitatea extralingvistică). 1968: 46). Reproducem şi aici un citat relevant: „Din punctul de vedere al teoriei limbajului şi a vorbirii.2. sensul poate fi cu totul altul dacă enunţul respectiv face parte dintr-un silogism. 1. bogăţie.2. considerat drept conţinutul semantic propriu şi exclusiv al textului. cf. Coşeriu s-a pronunţat în mai multe rânduri. «interogativ». Desemnarea „nu este faptul primar al limbajului. negreaţă. «imperativ» etc. şi Coşeriu 2000: 245-248). id. de categoriile verbale – substantiv. ci un fapt secundar. îmbogăţi. adjectiv şi adverb – cu subdiviziunile lor posibile. din punct de vedere idiomatic. noi spunem că denotăm [= desemnăm. prin această reţea de posibilităţi de denotare. În schimb. deşi printr-o operaţie rapidă. amintim că E. adică semnificatul comun cuvintelor dintr-o serie precum: negru. adică semnificatul diferit al cuvintelor dintr-o serie precum bogat. subordonat semnificaţiei: este faptul de a raporta un lucru constatat la o semnificaţie deja dată” (Coşeriu 1999: 12).n. aplicăm limba faptelor din experienţa concretă.. în realitate. 5) semnificatul ontic – valoarea existenţială atribuită stării de lucruri desemnate într-un enunţ. În ceea ce priveşte sensul. «plural». Înseamnă că. Coşeriu deosebeşte mai multe tipuri: 1) semnificatul lexical. 3) semnificatul instrumental. n. C. 4) semnificatul structural (sau sintactic. care se produce în mod automat când am învăţat limba. În privinţa conţinutului lingvistic. mergând de la desemnare la semnificaţie şi numind în mod efectiv clase recunoscute dinainte ca atare (ibid. ce corespunde acelui CUM al aprehensiunii lumii extralingvistice. dar în acest caz sensul textului va fi pur „comunicativ”. orice terminologie se constituie invers faţă de limbajul originar non-terminologic. Un enunţ precum Socrate este muritor are. analizabil de către gramatica limbii. şi Coşeriu 1994: 66-70). se poate exemplifica cu o serie – legată de culoarea albă – în care apare şi adverbul: blanco. blancamente). analizăm starea de lucruri şi raportăm această stare de lucruri la un semnificat. (Coseriu 1973: 136-137. în sens strict) – semnificatul propriu combinărilor de unităţi lexematice sau categorematice cu morfeme în cadrul propoziţiilor. reprezentând o modalitate (virtuală) a fiinţării. verb.” (Coşeriu 1994: 85-86).2. cf. «activ». 1. blancura. cum ar fi: «singular». În schimb. diacriticon tes ousias – Platon). «negativ». semnificaţie (sau semnificat – conţinutul de limbă dat exclusiv de şi prin aceasta) şi sens (conţinutul unui act lingvistic.

în clasa peştilor (cf. cuvintele sunt pur şi simplu «substitute» ale „lucrurilor”. În realitate. trebuie să încercăm în permanenţă să facem o separare între ceea ce ţine de cunoaşterea „lucrurilor” ca atare şi a opiniilor (adevărate sau false) despre lucruri şi ceea ce ţine de limbaj. 68 . Şi se poate constata că ceea ce delimitează limbajul nu corespunde câteodată unei clase în ştiinţă. căci aceasta din urmă se face prin limbaj. Pentru ştiinţă şi tehnică. vezi şi Coseriu. aceste idei – după cum arată Coşeriu – nu sunt evocate de cuvântul în sine. pe baza unor criterii obiective. în domeniul lexicologiei [7]. semnificatul coincide cu desemnarea (Coseriu 1966: 96).1.” (Coseriu 1966: 100) [8].1. există şi alte aspecte legate de cunoaşterea lucrurilor care pot contribui. De pildă. prin intermediul limbii. ci de boul însuşi. trebuie făcută o deosebire între cunoaşterea cuvintelor şi cunoaşterea lucrurilor. 4) tehnică liberă şi „discurs repetat”. id. rezistenţa etc. denumirea balenei în germană. samurai. despre care vom discuta in extenso mai jos. Un alt aspect ar fi cel reprezentat de pretinsele asocieri între cuvinte. ca animal (sau ca imagine a sa). bazată numai pe diferenţe. În cadrul a ceea ce ar putea fi catalogat drept «semnificaţie». de fapt. Prima distincţie dintre cele de mai sus (cunoaşterea limbii şi cunoaşterea „lucrurilor”) prezintă o deosebită importanţă pentru circumscrierea terminologiilor. Limbajul este condiţie necesară pentru ştiinţă. ajungând la lucrurile înseşi (Coşeriu 1988: 69-70. 1967: 142) [5]. Limbajele tehnico-ştiinţifice corespund tradiţiei care se referă la cunoaşterea lucrurilor înseşi. Bally dădea exemplul cuvântului boeuf care ar evoca „în limba franceză” idei precum forţa. Geckeler 1981: 47-55]. Fisch). În acelaşi timp. ştiinţa a demonstrat că avem de-a face cu un mamifer (Coşeriu 2004: 56). 2. delimitările făcute de limbaj.1. În afară de chestiunea propriu-zisă a terminologiilor. întrucât revizuieşte. «mediul» este spaţiul în care se cunoaşte un obiect (natural sau altfel. 2. avem nevoie de o serie de distincţii. întrucât «zona» şi «mediul» lor nu se suprapun în întregime. Coşeriu propune distincţia între «zona» lingvistică şi «mediul» obiectiv: „«Zona» este spaţiul în care se cunoaşte şi se foloseşte un cuvânt ca semn lingvistic. în cazul lor. Cuvinte precum iglu. Până să ajungem la acea langue a lui Saussure (adică limba funcţională a lui Coşeriu). dar depăşeşte limbajul. Coşeriu consideră că în teorie această distincţie pare uşor de făcut. Pentru a delimita obiectul specific al lingvisticii structurale (adică locul în care pot fi identificate structurile ca atare [6]) şi. De exemplu.3. Este necesar să se distingă între: 1) cunoaşterea limbii şi cunoaşterea „lucrurilor”. ci în comunitatea franceză (Coseriu 1966: 101 şi Coşeriu 2000: 250-252). datorită apropierii dintre funcţia lexicală şi realitatea desemnată prin lexeme. printre altele. Ch. când. ne arată că fiinţa în cauză a fost încadrată iniţial. de aceea vom insista asupra ei. şi la o mai bună înţelegere a raportului dintre ştiinţă şi limbaj.2. samovar nu se definesc adecvat decât în relaţie cu «mediile» aferente.1. 5) „arhitectura” şi „structura” limbii (sau limba istorică şi limba funcţională) [Coşeriu 2000: 250. Walfisch. germ. 2. material sau imaterial) ca element al unui domeniu al experienţei sau al culturii. se cuvine să ne ferim de a reduce structurarea lingvistică la structurarea «obiectivă» a realului căutând în limbaj trăsături şi limite specifice obiectelor (Coseriu 1966: 95-96). Anumite cuvinte pot avea rezonanţe stilistice. dar în practică operaţia se dovedeşte destul de anevoioasă. şi nu în limba franceză. 2) limbaj primar şi metalimbaj. obiectul semanticii structurale. avem de-a face cu asocieri între lucruri şi asocieri datorate ideilor şi opiniilor despre lucruri. implicit. În acest sens. 3) sincronie şi diacronie.1. or. 2. trebuie parcurs un drum lung.

câinele. 2. dificultatea de a stabili graniţe între fenomenele obiective nu reprezintă o dificultate care să afecteze distincţia dintre conceptele corespondente. germ. acest lucru nu este necesar. pentru că nu se cunosc persoane ce „vând sau cumpără drumuri”. Modul de structurare al acestora este diferit.: 104-105) [9].2. dintre fenomenele realităţii. se consideră în mod eronat că subiectivitatea în aprecierea lucrurilor (de pildă. Deosebirea se vădeşte mai ales în aceea că opoziţiile terminologice sunt «exclusive». În cadrul ştiinţelor. vreo trăsătură „naturală” a animalului. reprezintă un «carnivor». (ibid. însă majoritatea limbilor îl „clasifică” într-un alt mod. pe câtă vreme opoziţiile lingvistice sunt frecvent «inclusive». la fiecare nivel al clasificării. la fel ca leul şi tigrul. faptul că nu există limite precise între zi şi noapte (de vreme ce alcătuiesc un continuum) nu înseamnă că noţiunile «zi» şi «noapte» ar fi imprecise – din contră.1. există şi alte situaţii în care cunoaşterea lucrurilor şi a ideilor / opiniilor despre ele intervine în funcţionarea lexicului. neluând în seamă. Delimitările tehnico-ştiinţifice sunt delimitări operate în realitatea obiectivă. De pildă. Evident. în acord cu principiul logic al contradicţiei (care impune ca. distincţiile sunt „motivate” din punct de vedere obiectiv. atâta timp cât termenul «negativ» (sau 69 . adică în planul aprehensiunii umane (Coseriu 1987a: 182. şi nu drept „vânzător de drumuri / străzi”. prin opoziţiile de semnificat cu care funcţionează în limbă. întrucât „valorile lingvistice sunt valori conceptuale care se definesc prin opoziţiile şi funcţionarea lor. Cuvintele obişnuite se structurează idiomatic. fiindcă limbajul clasifică realitatea în funcţie de interesele şi atitudinile umane. Pentru ştiinţă. drept criteriu. orice termen să fie diferit de toţi ceilalţi). 1967: 141-142). deşi sistemul limbii germane ar permite o astfel de interpretare (ibid. Strassenhändler este interpretat în mod normal drept „vânzător ambulant”. Între lexicul obişnuit (comun sau „primar”) şi lexicul terminologic (specializat sau „secundar”) există deosebiri fundamentale. adică prin trăsături care aparţin obiectelor reale. limbajul este „arbitrar” şi. Astfel. Ca atare. în măsura în care totuşi o fac. ci în funcţie de o anumită relaţie a omului cu el. clasificările lingvistice se bazează în acest caz pe criterii precum mare / mic (în raport cu omul).3. merită menţionată şi maniera în care acest tip de cunoaştere contribuie la interpretarea cuvintelor compuse şi a derivatelor a căror funcţie de desemnare ar putea fi ambiguă (din punctul de vedere al sistemului) ducând la o fixare a semnificatului în planul normei din limbă.1.3. faptul că nu există limite clare între tinereţe. Prin urmare (şi observaţia este valabilă şi pentru ştiinţă). bunăoară. chiar dacă distincţiile sale se întâmplă să coincidă cu delimitările obiective. chiar şi atunci când vorbim de o realitate abstractă sau imaginară. De exemplu. cum este cazul matematicii (Coşeriu 1966: 96-97). agreabil / dezagreabil.4. de aceea delimitările terminologice sunt foarte precise. structurarea lor se face în acord cu exigenţele ştiinţelor şi tehnicilor de care aparţin. şi id. structurările lingvistice sunt delimitări operate în intuirea realităţii. În schimb. care se referă la realitatea însăşi a lucrurilor. pe câtă vreme terminologiile nu se structurează decât parţial (sunt simple «nomenclaturi» enumerative ce corespund delimitărilor din obiecte). fiind definite / definibile prin criterii obiective. maturitate şi bătrâneţe sau faptul că ceea ce este «cald» pentru individul A este «rece» pentru individul B) ori imprecizia structurilor „realităţii” ar implica o subiectivitate şi o imprecizie a structurărilor lingvistice. 2. cf. În schimb. 2.2. util / inutil.: 105). şi nu prin criterii «reale» şi prin limitele precise sau imprecise. Cât priveşte relaţia dintre structurările lingvistice şi structurările realităţii obiective.” (Coseriu 1966: 102). periculos / nepericulos etc. Nimic mai fals.

100]. aşa este. în limbajul obişnuit. Fără îndoială. constituie «universuri de discurs»” (Coşeriu 1955: 324) [10]. «masculinul» şi «femininul» sunt termeni exclusivi. «substituirea semnificanţilor». ar fi interesant să se determine modul în care filozofia utilizează astfel de structuri. Literatura.: 98). în parte. 2. Terminologiile interesează mai ales din perspectiva constituirii semnificanţilor lor (căci. ca «teme» sau «lumi de referinţă» ale vorbirii. din punctul de vedere al semnificatelor specifice. desigur. Respectivele semnificate aparţin anumitor universuri de discurs şi se definesc în raport cu aceste universuri de discurs (Coseriu 1966: 97-98). Un termen ştiinţific poate deveni cuvânt obişnuit. din zoologia / botanica populară) pot să nu coincidă cu clasificările ştiinţifice. numai că distincţiile în cauză nu sunt distincţii semantice ale limbilor amintite. ele fac obiectul lingvisticii numite «externe» – în acest sens. Coşeriu înţelege „sistemul universal de semnificaţii căruia îi aparţine un discurs (sau un enunţ) şi care îi determină validitatea şi sensul. În general. însă aparţin tot unei forme de ştiinţă (Coşeriu 2000: 253-254).” (ibid. studiile asupra terminologiei sunt. Aceasta din urmă. în acest caz. posibilităţile limbii greceşti sau ale limbii germane. totuşi. Se afirmă uneori că Aristotel.: 99). aceştia se „traduc” uşor în comunităţile care posedă acelaşi grad de dezvoltare a ştiinţelor şi tehnicilor. Hegel sau Heidegger au ştiut să întrebuinţeze din plin. pur şi simplu. Majoritatea terminologiilor aparţin limbilor mai degrabă prin semnificant. 1987a: 181). Prin univers de discurs.” (Coseriu 1966: 99). 2. cf. matematica. pe câtă vreme.«nemarcat») al unei opoziţii poate încorpora termenul «pozitiv» (sau «marcat»). dar. poate observa ulterior în ce măsură structurile semantice deja date în limbi sunt / au fost utilizate de ştiinţă şi tehnică (Coseriu 1966: 100).4. să-l înglobeze. universul empiric. Terminologia nu face obiectul semanticii structurale (Coseriu 1990: 253. în acelaşi timp. lingvistic.. De exemplu. De asemenea. „Dar important este să se recunoască faptul că în ceea ce se numeşte «lexicul» unei limbi există ample secţiuni «designative». masculinul poate include femininul (logodnic + logodnică = logodnici). şi un lexic «nomenclator» şi terminologic. la rigoare. cuvintele zi şi noapte pot funcţiona ca fiind contrarii. iar reciproca este şi ea valabilă (ibid. structurate. în parte. semnificatele termenilor ştiinţifici sunt «interidiomatice» (cel puţin virtual). Aşadar. decât prin semnificat. ştiinţele. Dacă se ia. însă nu din punctul de vedere al limbajului: că există un lexic structurat. zi îl poate include pe noapte (adică zi = zi + noapte). din punct de vedere lexicologic. şi id. «traducerea» presupune. în cadrul ei. ele putând fi definite doar în relaţie cu uzul propriu celor trei filozofi: „ceea ce se numeşte «limbajul lui Heidegger» este. contribuţii ale lingvisticii la etnografie şi la istoria culturii nelingvistice) [Coseriu 1966: 97. limbă germană. este destul de dificil de separat terminologicul de lingvisticul propriu-zis (ibid.5. unde singura «structurare» posibilă este enumerarea. Iar în cazul terminologiilor / nomenclaturilor populare. semnificatele termenilor se cunosc în măsura în care se cunosc ştiinţele şi tehnicile cărora le corespund. în parte. 70 . terminologie specific heideggeriană. 2. în ştiinţă este de neconceput ca un termen să fie contrariul celuilalt şi. 2. mitologia. 1964: 46-50). Astfel. deşi. şi nu în măsura în care se cunosc limbile. există posibilitatea ca două clase să interfereze ducând la apariţia unei a treia clase (ca „produs”: «dreptunghi» x «romb» = «pătrat») [Coseriu 1966: 97]. pentru distincţiile lor filozofice. şi nu «transpunerea semnificatelor unei limbi către semnificatele alteia». pentru că.6.7. totodată. şi altele care sunt. De aceea. De regulă. în gramatică (văzută ca ştiinţă). terminologie filozofică generală şi. id. Clasificările populare (de pildă.

cazul cuvintelor / termenilor forţă şi rază). din lingvistică. nu ar avea niciun sens să se spună (şi nici nu s-ar putea dovedi) că un cuvânt «trece» de la un tip la altul. Coşeriu. termeni precum democraţie.4. în parte – şi întâi de toate – . a se examina cazul unor termeni cum ar fi constituţie. regim. Niederehe (1974) şi G. parlament. constituţie. cazul lexicului „politic”. fiindcă provin din confuzii conceptuale [12]) cu ajutorul cărora respectivul lingvist a încercat să se opună deosebirii dintre terminologie şi lexic obişnuit (ibid. partid. politică etc. spre deosebire de opoziţiile idiomatice. Coşeriu se opreşte la două argumente (false. parlament. În acord cu principiul [non]contradicţiei.1. de pildă. Bossong (1979). altminteri. ceea ce înseamnă că graniţele dintre limbajul tehnic şi cel obişnuit nu sunt nicidecum atât de insurmontabile pe cât pretinde teoria. eventual. opoziţiile 71 .-2. 3. inclusiv atunci când valori uzuale şi valori terminologice sunt exprimate prin aceiaşi semnificanţi (cum este.2.1. Coşeriu răspunde obiecţiilor (nefondate) ale unor tineri lingvişti germani. H.). neînţelegerile izvorăsc şi din aceea că respectivii lingvişti au judecat faptele de pe poziţii teoretice diferite. 3. liberalism etc. Coşeriu demonstrase că. Coşeriu a susţinut cu totul altceva (cf. reciproca fiind şi ea valabilă. Ca şi în cazul altor studii de semantică semnate de Coşeriu [11]. lesne se poate vedea că trimiterile lui Niederehe la versiunea germană a studiului Introducción al estudio estructural del léxico sunt trunchiate şi că. probleme de istorie a lucrurilor şi a ideilor. se constată că această terminologie nu prezintă nimic specific lingvistic vorbind: „Problemele sale. stat. le-a exclus în acelaşi timp şi din toată semantica.). excluzând din sfera semanticii structurale terminologiile tehnico-ştiinţifice. supra 2. care au dovedit că au dificultăţi în ceea ce priveşte distincţia („în sine atât de clară şi de evidentă”) dintre lexicul „obişnuit” şi terminologiile tehnico-ştiinţifice. În articolul Palabras.: 176). clarifică cele expuse mai sus. Or. cuvinte romanice din punct de vedere material. Făcând confuzie între limitele din cadrul fiinţării (el ser) şi limitele din cadrul devenirii (el devenir) sau.1. probleme de semantică lingvistică şi. Rezumăm discuţia aici pentru că cele precizate în respectivul articol întăresc şi. Niederehe susţine că nu există „separare absolută” între cele două tipuri de cuvinte (cele obişnuite şi termenii). tocmai acest lucru „semnifică [faptul] că între cele două tipuri există în orice moment limite reale şi foarte precise. ca în cazul oricărei alte terminologii. H.spre exemplificare. de altfel. De aceea. Şi. ba chiar din limbaj (Coseriu 1987a: 175).” (ibid. „Teoria” coşeriană nu pretinde aşa ceva. socialism. Din contră (cf. de vreme ce multe cuvinte trec dintr-o categorie în alta. revoluţie. E. dar al căror conţinut ideologic – care determină folosirea lor în terminologia politică – provine în mare parte din Anglia..6.). 3. adică. neîncercând să privească problema din interiorul teoriei coşeriene (cum reclamă o exigenţă a cercetării pe care Coşeriu o subsuma principiului deontologic al antidogmatismului). 3. supra 2. adică terminologia referitoare la noţiunile şi instituţiile politice (de pildă. lăsând la o parte interpretarea greşită pe care Niederehe a dat-o concepţiei sale.1. în realitate. În orice caz.J. Criticile pe care cei doi cercetători i leau adus lui Coşeriu în anii ’70 reies îndeosebi din faptul aceştia au interpretat grăbit şi neatent unele paragrafe coşeriene (dintre cele la care am făcut deja referire) în care savantul stabilea obiectul şi sensul semanticii structurale / lexematicii. Al doilea argument fals al lui Niederehe reprezintă o eroare tipică în semantică şi se reduce la confuzia dintre lucrurile desemnate şi semnificate. între distincţia conceptelor şi separarea obiectelor. liberalism. cosas y términos. guvern. delimitările trebuie făcute în mod riguros.7.: 176-178). mai exact. admite că un termen tehnic se poate converti în cuvânt obişnuit. Niederehe a presupus că E. în parte.J.” (Coşeriu 1987b: 19). sunt probleme de lingvistică istorică şi de istorie pur şi simplu.

că ele derivă dintr-o serie de „equivocaciones y falacias”. care n-ar trebui să intervină „ilicit” în construirea limbajului ştiinţific (indicând cum ar trebui să se constituie). implicite). în exemplul dat de Bossong. bunăoară. spre deosebire de limbajul obişnuit în care limitele dintre cele trei noţiuni ar fi imprecise. autorul menţionat înţelege din aceasta că o anumită substanţă ar trebui să fie ori «acid». apoi «crepusculul nautic» durează din acest moment până când soarele ajunge la 12o şi. Ei bine. ci să-şi asume sarcina modestă. (Coseriu 1966). ci prin tradiţia utilizării lingvistice (rămânând. Astfel.3. or. probabil că multe dintre erorile şi confuziile sale ar fi putut fi prevenite. În schimb. Coşeriu precizase deja că obiectele „reale” la care acestea se referă pot aparţine unei realităţi abstracte sau imaginare. în care delimitările nu se stabilesc prin definiţie. ca «produs». 3. 3. nemărginindu-se doar la un studiu de filozofie a limbajului (Coşeriu 1967 – unde problema este tratată succint). chiar în formula ce semnalează acest aspect.. în limbajul ştiinţific noţiunile de «zi».2. G. Celălalt critic. supra 1. ignorând „obiecţiile filologice”. dar cu limite imprecise şi neclare” (ibid.2. acid semnifică „acid”. din intersecţia altor clase (fiecare cu proprietăţile sale exclusive): dreptunghiurile care sunt concomitent şi romburi constituie clasa «pătratelor» – şi acesta este un fapt de geometrie. Cu scopul de a clarifica sensul delimitărilor terminologice. În rest. Întâmplător. Coşeriu răspunde că aici avem de-a face cu fapte ale chimiei şi nu ale semanticii ori ale logicii (fiind vorba „de lucruri. supra 2. este vorba 72 . deosebirea dintre limbajul obişnuit şi terminologia ştiinţifică rezidă în modul în care se fac delimitările. crede că deosebirea ar trebui să se facă pe alt fundament şi cu alte criterii. Încântat de exemplul oferit. La acestea. Deci.5o sub linia orizontului. supra 2. Bossong. ori că termenul bază ar semnifica şi „acid” (cum se întâmplă cu zi. Dacă Bossung ar fi citit (ca Niederehe) şi Introducción. de substanţe.). nu se pune problema că termenul acid ar semnifica şi „bază”. În limbajul ştiinţific conceptele se definesc – afirmă Bossong – arbitrar şi explicit (şi de aceea sunt precise şi neechivoce). ce poate semnifica „zi” + „noapte”). Exemplul furnizat de Bossong nu prezintă nicio dificultate pentru semantica lingvistică (şi s-ar fi convins şi el de aceasta consultând Introducción…). următoarele: «crepusculul civil» ţine din momentul asfinţitului până când soarele atinge punctul de 6.terminologice sunt „exclusive” (cf.: 179). «acizi» şi «baze» în acelaşi timp. «noapte» şi «crepuscul».). «noapte» şi «crepuscul» s-ar defini arbitrar şi exact. pe câtă vreme limbajul uzual. încercând să-l lumineze prin referire la ceea ce are obiectiv. deşi nu respinge distincţia dintre lexicul obişnuit şi lexicul terminologic. încă de la începutul discuţiei. având „un nucleu clar şi distinct. postulând că în ştiinţă este de neconceput ca un termen să fie contrariul altuia şi.). pe care le semnalează şi le elimină una câte una (ibid. stabilindu-se. exemplul dat de Bossong este referitor la «zi». cum este cazul matematicii (sau al matematicilor – v. totodată. ci doar că substanţele în cauză sunt.2. opunându-se tezei lui Coşeriu conform căreia în terminologii semnificaţia coincide cu desemnarea (cf. În faţa acestor afirmaţii categorice. pur şi simplu. şi nu de semantică. şi nicidecum ambele în acelaşi timp şi observă că specialiştii în chimie. în fine.: 180-185). nu de cuvinte. dar adecvată de a constata cum se prezintă acesta.3. au identificat substanţe ce sunt simultan şi acizi şi baze şi trage concluzia că lucrurile „nesocotesc” principiul (logic) al contradicţiei. «crepusculul astronomic» ţine de la acest ultim moment până când soarele ajunge la 18o sub linia ideală a orizontului. „se mulţumeşte” cu concepte mai mult sau mai puţin vagi. nu de semnificate”).. iar bază semnifică „bază”. exemplul este asemănător celui dat de Coşeriu anterior cu privire la clasa ce rezultă. Coşeriu avertizează. ori «bază».1. Bossong trece cu „obrăznicie” („alegre petulancia juvenil”) la criticarea lingvisticii. ca atare. să-l înglobeze pe acela. După el.

3. dar nu este cazul să le reluăm aici (cf.2. boniment.: 184). aceştia nu se definesc sau se definesc parţial şi ocazional. de obicei. lingvistul „nu trebuie să confunde dificultăţile pe care el. o condiţie necesară. Dacă semnificatele ar fi „neclare”. se ştie (şi nu necesită demonstraţie) că uzul lingvistic nu defineşte semnificatele cuvintelor obişnuite. Eroarea fundamentală a lui Bossong (de care se leagă şi celelalte) decurge din interpretarea pe care o dă noţiunilor de «delimitare obiectivă». semnificatul lui parole din franceză este definit de semantica structurală a francezei prin raportare la cuvinte precum: mot. nemaivorbind de faptul că 73 . Mai mult decât atât. primară din punct de vedere lingvistic – ceea ce vădeşte o confuzie de planuri: între cel al lucrurilor desemnate şi cel al semnificatelor. ci între zi şi noapte ca lucruri reale. un interes sporit pentru cercetarea terminologiilor şi/sau a limbajelor specializate. Aşa-zisele limite «neclare» (sau «tulburi» . după cum pretinde lingvistul vizat. În consecinţă.).în sp. În răspunsul său. De pildă.4.2. ar însemna că vorbitorii nu ştiu ce vor să zică prin intermediul cuvintelor pe care le folosesc. expression.2. De aceea. Subliniem. şi nu noţiunile deja date ca semnificate în limbaj.2. supra 1.: 181).” (ibid. în acest caz. Criteriul definiţiei nu este nici valid şi nici aplicabil pentru delimitarea terminologiei ştiinţifice: în ştiinţe există mulţi termeni nedefiniţi (deşi sunt definibili cu criterii obiective). în ultimul timp. întrucât „pentru a atribui o noţiune terminologiei ştiinţifice.5.3. şi «delimitare intuitivă». Coşeriu face iarăşi precizările de rigoare. pentru că şi în limbajul obişnuit există delimitări tot atât de exacte din punct de vedere obiectiv ca şi cele ale terminologiilor tehnico-ştiinţifice (vezi numele părţilor corpului omenesc sau ale unor specii de animale pe care ştiinţele la adoptă tacit şi le întrebuinţează ca termeni fără să le mai definească).) unde.3. în tehnicile industriale etc. Exemplul lui Bossong este doar un exemplu de cum se definesc termenii (atunci când se definesc). devise. În contextul în care în lingvistica românească – dar şi în cea mondială – se constată.de nişte delimitări făcute de astronomie. în schimb. că ideea creării terminologiei prin definiţie şi convenţie provine din faptul că. referitor la semnificatul pe care îl cunosc intuitiv vorbitorii (şi pe care îl cunoaşte şi el însuşi ca vorbitor). propos. le poate avea încercând să delimiteze un semnificat ca fapt obiectiv. ni se pare benefic (şi chiar o obligaţie) să prezentăm / să reamintim ideile lui Eugeniu Coşeriu pe această temă. adică tocmai de o disciplină matematică (cele trei tipuri de «crepuscul» amintite fiind obiecte matematice). în timp ce termenul parole din lingvistica saussuriană este definit de lingvistica respectivă printr-o delimitare operată în lucrurile înseşi şi renunţând la opoziţiile în care acest cuvânt funcţionează în franceză. dacă ar fi un criteriu valid. Altminteri. nemaivorbind de faptul că există numeroşi termeni în afara ştiinţei în sens strict (în mediul relaţiilor economice. atunci el nu s-ar putea aplica „sincronic”. borrosos) despre care vorbeşte Bossong nu sunt limite între semnificatele «zi» şi «noapte» (perfect clare şi delimitabile ca atare). terminologică. totuşi. Procedeul constă într-un fel de convenţie (cel puţin implicită) de tipul: „Vom numi lucrul astfel delimitat cu termenul x”. discours. ar trebui ştiut când şi cum (măcar cum) a fost definită”. 3. Mai ales că se fac unele confuzii în continuare sau se prezintă drept descoperiri recente ceea ce de mult s-a descoperit.1. sentence.. 3. langage etc. cele care sunt definite sunt clasele de obiecte cărora li se aplică semnificanţi determinaţi.-1. şi nu de cum se înţeleg termenii sau noţiunea însăşi de «termen» (cum crede el). 3. în planul metalingvistic. Precizia valorilor terminologice este. 4. în timp ce semnificatele de limbă sunt definite de semantica structurală prin opoziţiile în care funcţionează în limba corespondentă” (ibid.2. Coşeriu reaminteşte că „termenii se definesc în relaţie cu «lucrurile» desemnate. dar insuficientă.

care nu este posibilă fără limbaj” (ibid. astfel. Structure lexicale et enseignement du vocabulaire. E. care se ocupă cu obiectele şi relaţiile pur formale. în acord cu realitatea limbajului în ansamblul său. în acest stadiu. [2] Versiunea originară. substanţa fiind aceea care ia o formă. 1-2. [4] Fructificând reflecţiile unor filozofi (precum Aristotel. ajung să coincidă cu ceea ce numim noţiuni sau concepte. în anumite condiţii. care se ocupă cu obiectele exterioare omului şi cu omul (considerat ca obiect exterior). aparţin lumii specific umane a libertăţii – activităţilor şi creaţiilor libere ale omului – . Aristotel (în Physica. situată la un alt nivel. NOTE [1] Aflată la îndemâna oricui. Perspectiva lui Eugeniu Coşeriu. cu obiecte care ni se prezintă mai întâi ca o substanţă determinată. filozofia limbajului încearcă să delimiteze limbajul faţă de alte tipuri de obiecte care prezintă anumite trăsături comune cu cele ale acestuia. naturale şi culturale]: „1.cercetarea aspectelor particulare ale limbajului ar trebui să se facă pornind de la o teorie coerentă şi unitară. finalitatea Iliadei este Iliada însăşi” (Coşeriu 2000: 50-51). există şi o altă ştiinţă. anterior. sau gândirea raţională. cf. Or. Mergând în profunzime. De pildă. şi apoi există o gândire post-lingvistică. nr. plecând de la întrebările pe care acestea le pun cu privire la esenţa (sau acel quid) a(l) lucrurilor şi a(l) fiinţelor. ale activităţii creatoare înseşi” (Coşeriu 1994: 8. forme în conştiinţă (au existenţă internă). întrucât condiţia de bază a activităţii ştiinţifice este tocmai «obiectivitatea».coseriu. 2) clasificase obiectele în matematice. şi Coşeriu 2000: 49-50). religia şi alte produse ale activităţii culturale. redactată în franceză. G. care se ocupă cu obiectele create liber de om şi care sunt. abordările nu mai pot avea un caracter ştiinţific. care sunt de trei tipuri. vezi articolul nostru. fără cuvinte. ci se produc în vederea unei finalităţi şi. anul XX. prin urmare. şi care conduce şi la raţiuni practice. în funcţie de obiectul pe care îl cercetează [pornind de la configurarea raportului dintre formă (morphé) şi materie / substanţă (hýle). răspunsurile sunt oferite de ştiinţele generalului. asemenea limbajului. Este vorba despre filozofie sau ştiinţa universalului. ca realizări obţinute – dacă nu este vorba de «instrumente» care au şi o finalitate exterioară – . [5] În acest sens. 2. ştiinţele matematice. datează din 1964. adică în mod ireal. o gândire care se prezintă prin reprezentări. astfel de forme sunt limbajul. II. activitatea practică. ale activităţii spiritului. care ne conduce la primele principii ale fiecărui mod de a fi. răspunde întotdeauna (justificat şi complet) istoria. […] Există apoi gândirea lingvistică. Teze despre problema terminologiei. publicată în 1966. „o ştiinţă care îşi pune întrebări cu privire la esenţa esenţei. ştiinţele naturale. Dewey). care se prezintă ca expresivitate. 115-119. şi astăzi) a fost aceea de a identifica obiectele culturii cu cele ale naturii. unde «faptele» create nu sunt determinate de cauze. într-o atare situaţie. Vico şi J. vezi www. Introducând în discuţie şi distincţia lui Kant (intuită. pe alocuri. reprezintă o «lege naturală» sau o lege de necesitate empirică. Astfel. o gândire în care ne întoarcem la 74 .: 9). Există o gândire prelingvistică pentru care nu e nevoie de cuvânt. [3] Pentru o expunere sumară a concepţiei coşeriene privind acest subiect. şi de Vico) dintre „necesitate” şi „libertate”. în „Limba română”. care poate întrebuinţa şi întrebuinţează limbajul ca instrument. Coşeriu precizează foarte limpede: „Obiectele naturale aparţin lumii «necesităţii» care e guvernată de «cauze» ce produc anumite «efecte» şi unde. căci ea este ştiinţa individualului. Obiectele culturale. 2010. această gândire prin semnificaţii care sunt universale şi care. în schimb. La întrebarea privitoare la esenţa unei clase (adică la esenţa lucrurilor ce corespund unei noţiuni). Chişinău. 3. în acelaşi timp şi după limbaj. adică adecvarea la obiectul corespunzător. constatarea a ceea ce se întâmplă în mod regulat.de. cum ar fi: „arta. coincid cu finalitatea lor. ştiinţe[le] culturii sau ştiinţe[le] umaniste. la rubrica Publikationen. ca o anumită materie cristalizată într-un anumit fel. la quid-ul quid-ului” (Coşeriu 1994: 8). Coşeriu face o clasificare a ştiinţelor. O gravă eroare a pozitiviştilor (ce persistă. p. care iau o anumită substanţă pentru a fi concretizate în lume. aplicând metode specifice ştiinţelor naturii celor ale culturii. este interesantă clasificarea gândirii pe care o face Coşeriu prin raportare la limbaj: „Gândirea se găseşte înainte. în primul rând. arta. la întrebarea referitoare la esenţa individului. ca să poată deveni intersubiective.

: 74). Două probleme ale unei lingvistici a vorbirii. în acest sens. Coşeriu revine. aici se plasează lexematica. întrucât corespunde unui mod unic de a cunoaşte. Coşeriu. cu o serie de precizări. 4) onomasiologia – ce ia în consideraţie relaţia dintre cele două planuri pornind de la conţinut (d). ne simţim obligaţi să redăm măcar o caracterizare a celui privind ştiinţa: la rigoare. ce pot fi studiate atât sincronic. în Coseriu 1977: 87-142. adică de relaţiile dintre semnificanţi (a). b) universul ştiinţei (şi al tehnicii ştiinţific fundamentate). Coşeriu să mai menţioneze numele celor vizaţi. Eugenio (1966). şi d) universul credinţei. în cele din urmă. doar patru universuri de discurs. şi al artei). Coseriu.lucrurile deja delimitate prin limbaj şi le analizăm ca atare şi creăm atunci un limbaj tehnic. tot atâtea discipline lexicologice: 1) o lexicologie a expresiei – preocupată de planul expresiei ca atare. Traducerea unor paragrafe din versiunile spaniole ne aparţine. o serie de erori de interpretare ale unor lingvişti cu privire la semantica sa structurală. Eugeniu (1967).” (ibid. întrucât este vorba întotdeauna de organizarea lingvistică a experienţei şi nu a lucrului ca atare (vezi Coseriu 1964: 46-50). adică relaţiile între semnificatele lexicale (b). rezultă patru puncte de vedere şi. [8] Pentru precizări suplimentare privind teoria şi tipologia cadrelor. precum şi cele «ideologice» sunt aplicaţii lexicografice ale acestei discipline. bunăoară. cu unele corecţii. schema de mai jos). în Coşeriu 2009: 135-160. prin urmare. deci. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Coşeriu. Coşeriu precizează aici: „În acest sens. La nivel structural sistematic. 2) o lexicologie a conţinutului – ce ia în consideraţie planul conţinutului. Coşeriu drept „forma relaţiilor interne”. Eugeniu (1955). Determinare şi cadru. articolul Defensa de la lexemática (Coseriu 1995) în care sunt trecute în revistă. vezi Coşeriu 1955: 314-329. asupra conceptului de «univers de discurs» (vezi Coseriu 2003: 72-79). Şi o precizare importantă: onomasiologia are în vedere semnificanţii ce corespund unui anumit semnificat. în Coseriu 1977: 11-86. Para una semántica dicrónica estructural. Ca aplicaţii lexicografice. aminteşte în unele lucrări un principiu al lui Francis Bacon. p. [7] În ceea ce priveşte disciplinele lexicologice. după mai bine de patruzeci de ani. [11] Vezi. Introducción al estudio estructural del léxico. potrivit căruia mai degrabă reiese adevărul din eroare. Weisgerber. Coşeriu acceptă. în acord cu cele patru moduri fundamentale ale cunoaşterii umane: „a) universul experienţei comune. 75 . Spaţiul nu ne permite să facem aici o prezentare a acestora. Totuşi. indiferent de subiectul empiric care le observă sau le interpretează. «subiectivitatea» este componentă a limbajului şi este un fapt obiectiv din punct de vedere lingvistic. în Novum Organum). [9] À propos de subiectivitate. Teoria limbajului şi lingvistica generală.” (Coşeriu 2004: 104). deosebind. patru moduri de a pune problemele şi. o clasificare a lui L. Dicţionarele de rime şi dicţionarele inverse sunt aplicaţii lexicografice ale acestei discipline. şi nu unui «lucru» (cum se spune frecvent). 287-329. se pot menţiona dicţionarele de sinonime şi cele de antonime. în consecinţă. într-o tratare amplă. [12] E. [10] E. adică lăsând lucrurile să apară în lumina lor. decât din confuzie (Citius emergit veritas ex errore quam ex confusione. Coşeriu. Limbajul şi înţelegerea existenţială a omului actual. cât şi diacronic. Dicţionarele de «imagini». Eugenio (1964).” (Coseriu 1966: 105). [6] Structura este definită de E. ştiinţa constituie un singur univers de discurs (chiar dacă diferenţiat intern în funcţie de diferitele ştiinţe). încredinţat că o confuzie este mai gravă decât o eroare. în Coşeriu. Dar această subiectivitate lingvistic «obiectivă» nu trebuie confundată cu aprecierea subiectivă (individuală sau tradiţională) «nelexematizată» (sau «negramaticalizată»). c) universul fanteziei (şi. fără ca E. Coseriu. Astfel. 3) semasiologia (identificată adesea cu «semantica») – ce se ocupă de relaţia dintre cele două planuri pornind de la expresie (c). plecând de la cele două planuri ale limbii (al expresiei şi al conţinutului) şi relaţiile lor reciproce (v. ce se supune unui criteriu ideal unic: acela de „a spune lucrurile aşa cum sunt” (Platon). Bucureşti: Editura Enciclopedică. Eugeniu (2004).

Eugenio (1990). Eugen (1994). Eugenio (1973). Tübingen: Gunter Narr Verlag. Hoinkes. Le but de cet article est de présenter la conception de Eugeniu Coseriu sur la terminologie en général et aussi d’ essayer d’ offrir des exemples que le chercheur peut utiliser pour illustrer ou justifier les dintinctions qu’ il saisit. Coşeriu. Eugeniu (1999). Eugenio. Coşeriu. 61-83. I. Lingvistica integrală (interviu cu Eugeniu Coşeriu realizat de Nicolae Saramandu). Coşeriu. Gramática. sciences. Pamplona: EUNSA. terminologie. C’ est une nécessité et notre devoir en même temps de reprendre les idées de Eugenio Coseriu parce qu’ on a la tendence de créer des confusions à ce sujet et parce que ce qu’ on a déjà découvert est presenté comme le résultat des recherches récentes. Prelegeri şi seminarii la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Chişinău: Editura Arc. Palabras. MOTS. p. Eugeniu (1988). Limbaj şi politică. 1992-1993. 2002. On présente aussi ses réponses pour les linguistes qui. Coseriu. surtout celle de la sémantique structurale (la lexématique). Seria A. în Coşeriu 2009: 36-52. Eugeniu (1968). Loureda Lamas. Eugeniu (1987b). universales. sémantique structurale/lexématique. Lo acertado y lo erróneo en las discusiones acerca de la semántica estructural en España. în Eugenio Coseriu. Coşeriu. Principios de semántica estructural. Semántica y gramática. p. Eugenio. Eugeniu (2009). Coseriu. Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Române. Zece teze despre esenţa limbajului şi a semnificaţiei. Iaşi. Horst (1981). Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Lingvistică. Madrid: Editorial Gredos. Iaşi: Editura Trinitas. 17-40.CLÉS : Coseriu. semántica. Coşeriu.Coşeriu. „Estudios lingüísticos”. Barcelona. Coseriu Eugenio (1987a). t. Óscar (2006). 128-147. în Panorama der lexikalischen Semantik. Eugenio (2003). RÉZUMÉ Dans la linguistique roumaine –ainsi que partout dans le monde – la recherche dans le domaine de la terminologie et/ou les langages spécialisés a suscité l’ intérêt des chercheurs. Lecţii de lingvistică generală. Estudios de lingüística funcional (segunda edición. Eugeniu (1996). Defensa de la lexemática. în Coseriu. Eugenio (1955). revisada). Orationis fundamenta. în vol. în Coşeriu 2009: 9-13. Coşeriu. LE SUJET DE LA TERMINOLOGIE DANS LA CONCEPTION LINGUISTIQUE DE EUGENIO COSERIU 76 . p. Semántica estructural y semántica cognitiva. p. Omul şi limbajul său. hrsg. Prelegeri şi conferinţe (1992-1993). linguistique intégrale. L’ étude des aspects particuliers d‘une langue devraient avoir à la base une théorie cohérente et unitaire en accord avec la réalité de la langue en général. Coseriu. în In memoriam Inmaculada Corrales. Universidad de La Laguna. La plegaria como texto [2000/2003]. Eugenio (1987). p. Coşeriu. von U. XXXIII. 239-282. Thematische Festschrift aus Anlaß des 60. Trends in Structural Semantics. Omul şi limbajul său. supliment al publicaţiei „Anuar de lingvistică şi istorie literară”. quelques fois. în Coşeriu 2009: 53-72. ont détourné le sens de ses idées. 175-185. Ces distinctions seront placées dans le contexte de sa linguistique intégrale à l’ intention de révéler la remarquable cohérence de sa théorie. p. în “Jornadas de Filología” [Homenaje al Prof. 113-124. cosas y términos. 1987. Limbajul între physei şi thesei. Coseriu. Coseriu. Eugenio (1977). Studii de filozofie a limbajului. Coşeriu. Geckeler. Eugeniu (2000). Eugenio Coseriu s’ intéresse à la terminologie pour au moins deux raisons: 1) pour éliminerles confusions par rapport à l’essence de la langue et 2) pour établir le sujet spécifique de la linguistique structurale. Sibiu: Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. Identitatea limbii şi literaturii române în perspectiva globalizării (editat de Ofelia Ichim & Florin-Teodor Olariu). Geburtstags von Horst Geckeler. Eugenio (2004). Francisco Marsá]. Santa Cruz de Tenerife. Tübingen. teorie a limbii şi lingvistică generală. Coseriu. Lenguaje y discurso. Madrid: Editorial Gredos.

Utilizarea unor termeni specializaţi de către profani impune definiţii mai accesibile. 72. Definiţiile alternative înseamnă. definiţiile preştiinţifice sau uzuale ar trebui să fie formula preferenţială în dicţionarele generale. definiţia este unul dintre elementele determinante în triunghiul terminologic (v. simultan în dicţionarele generale şi uneori în textele adresate unui public mai larg interesat de probleme economice.E. A. Pentru anumiţi termeni specializaţi. Bucureşti DEFINIŢII ALTERNATIVE ALE TERMENILOR ECONOMICI 0. acceptarea unor definiţii ştiinţifice alături de altele preştiinţifice sau uzuale.Elena MUSEANU Universitatea Româno – Americană. Din altă perspectivă. O definiţie de acest fel presupune un grad superior de specializare. cu grade de specializare diferite şi cu decodări dependente de utilizatorul termenului. A. A. de interes pentru utilizarea termenilor dincolo de un domeniu strict specializat. A. definiţii oferite de dicţionarele generale. Primul (1) dintre ele este reprezentat de difuzarea termenilor prin dicţionare generale în care definiţia să prezinte diferenţe faţă de cea din dicţionarele specializate. indicat de necesitatea includerii şi raportării la alţi termeni specializaţi. Atunci când definiţia lexicografică se suprapune celei terminografice se poate aprecia că este o definiţie ştiinţifică.Bidu-Vrănceanu 2007: 31-34). 2007: 62-71). codurile ştiinţifice. Se condiţionează astfel o interpretare dinamică a sensului specializat în funcţie de tipul de text (sau de 77 . v. (v. Numeroşi specialişti consideră că rolul definiţiilor în terminologie este un factor important.Bidu-Vrănceanu 2007: 57). deci.Bidu-Vrănceanu 2007: 23-31) care interpretează dinamic sensul terminologic extins dincolo de domeniul strict al specialiştilor. capabile să deschidă . Prin definiţii alternative se admite că un termen poate avea mai multe definiţii. terminologia actuală adoptă şi o abordare condiţionată de importanţa „democratizării cunoaşterii” sau a „laicizării ştiinţelor” în societăţile actuale. monoreferenţialitatea şi monosemantismul termenului. Dacă definiţiile ştiinţifice (terminografice) sunt specifice dicţionarelor specializate şi numai izolat dicţionarelor generale.Bidu-Vrănceanu 2007: 20-23). aceste definiţii sunt înregistrate paralel. unde se indică precis necesitatea relaţiei dintre definiţie şi un anumit domeniu pentru a asigura monoconceptualitatea. fie şi parţial. v.Museanu 2009:93-98) ca posibilitate de interpretare a termenilor economici prezenţi în alte tipuri de comunicare decât cea strict specializată. Se ajunge astfel la un alt aspect al importanţei definiţiilor termenilor numit definiţii alternative (v. Al doilea aspect (2) de care trebuie ţinut seama în definirea termenilor este la fel de important şi se referă la actualizarea termenilor specializaţi în texte. necesar pentru impunerea unor termeni şi susţin această idee cu soluţii diferite. Din perspectiva terminologiei în sens strict (sau a terminologiei „interne”. Se delimitează terminologia „externă” (v. Relaţia dintre diferitele tipuri de definiţii este condiţionată de mai multe aspecte. A. În analiza de faţă interesează definiţiile alternative aşa cum apar în dicţionarele generale (fără compararea explicită a definiţiilor lexicografice cu cele terminografice.BiduVrănceanu 2000: 19. gradul de specializare ştiinţifică este proporţional mai mare după cum numărul termenilor specializaţi la care se face apel în definiţie este mai mare. Definiţiile de acest tip nu sunt de preferat în dicţionarele generale când codul terminologic este închis şi se apelează la acest tip numai atunci când termenii nu pot fi definiţi în alt fel.

TAXĂ. dar semnalate izolat şi pentru alte limbi (H. Un alt aspect (3) de interes în definirea termenilor priveşte posibilităţile de decodare a lor riguroasă în funcţie de calitatea de specialist sau de profan a utilizatorului. de exemplu. condiţie pe care o îndeplineşte parţial terminologia economică prin termeni de interes larg precum BUGET. mai dificilă. fiind necesară respectarea „nodului dur” sau a mediei semantice fără de care nu se poate face identificarea termenului respectiv.Bejoint-Ph. DEXI) se pot caracteriza în mai multe feluri. sunt numai uzuale. Mai mulţi termeni economici au aceeaşi definiţie în dicţionarele generale şi în cele specializate: REDEVENŢĂ. 2007: 104-105). Vom aprecia caracterul ştiinţific în funcţie de cele două criterii propuse anterior: a) coincidenţa dintre definiţiile lexicografice şi cele terminografice. (număr variabil de la zero pentru REDEVENŢĂ. aspecte precizate treptat în descrierea terminologiilor româneşti (v. care se adresează unui public larg şi eterogen ar trebui să prefere definiţii decodabile cel puţin parţial. În felul acesta problema definiţiilor alternative trebuie corelată cu relaţia dicţionar / texte şi contexte sau cu definirea paradigmatică şi sintagmatică a unui termen. Toate aceste aspecte au fost identificate prin analiza terminologiilor româneşti (v. S-a constatat că definiţiile termenilor economici în dicţionarele generale (DEX. au caracter mixt (combinând părţi ştiinţifice cu informaţii preştiinţifice sau dând alternativ două definiţii) şi 3. F. I. definiţii numite preştiinţifice . 2000: 19. În cele ce urmează vom analiza câteva exemple ilustrative pentru fiecare situaţie. de multe ori. A. raportarea la aceştia blocând decodarea sau determinând o interpretare superficială a sensului specializat. dicţionarele generale.a. la 1 pentru TAXĂ sau 3 pentru DUMPING).discurs) în care apare termenul şi de contextele lingvistice caracteristice. Extinderea nivelului de utilizare a termenilor economici dincolo de domeniul strict al specialistului este evidentă în româna actuală. DUMPING. A. 72. AFACERE ş. Definiţiile alternative ating un aspect important pentru terminologiile actuale a căror interpretare este mai complexă şi pentru care delimitarea dintre termen şi cuvânt este.Mackintosh). A. pentru care se impune o utilizare adecvată. şi b) (oarecum implicit) numărul termenilor specializaţi din definiţia lexicografică. În toate aceste cazuri. O definiţie uzuală care neglijează această condiţie nu este convenabilă. CREDIT. după cum sunt: 1. cât şi a dicţionarelor.Bidu-Vrănceanu 1993: 58-59. determinând un interes larg şi o frecvenţă mare a unor termeni în diverse tipuri de comunicare. Este cazul terminologiilor cu difuzare largă. (v. A. Necesitatea unei definiţii lexicografice decodabile va fi susţinută de atestările din presa cu specializare medie sau de largă circulaţie şi de rolul mijloacelor lingvistice în facilitarea interpretării riguroase. iar caracterul specializat al definiţiilor acestor termeni depinde şi de numărul de termeni economici utilizaţi în definiţie. 1. relaţie bazată atât pe analiza textelor. 78 . 2. Analiza termenilor din această perspectivă determină o interpretare dinamică a definiţiilor lor într-o relaţie de „du-te vino” între terminologizare şi lexicalizare (v.BiduVrănceanu 1989: 417. 2004: 255. 2007: 63) şi prezintă interes teoretic şi aplicativ variabil în funcţie de fiecare terminologie în parte.Meyer-K.Gaudin. Astfel. Adoptarea conceptului de definiţii alternative obligă însă la respectarea principiului că definiţia unui termen specializat are un prag dincolo de care nu se poate coborî (în toate tipurile de definiţii). 1993: 47-63. Din această ultimă perspectivă. Toate aceste aspecte de interes actual în cercetarea terminologică pot fi ilustrate convingător de analiza definiţiilor termenilor economici. ştiinţifice (reproduc definiţiile terminografice). definiţia lexicografică coincide cu cea terminografică. DEFICIT.BiduVrănceanu 2007: 40).Bidu-Vrănceanu 2007: 64).Thoiron.

TITLU la purtător.. generatoare . clasarea se face printr-un element mediu: sumă de bani. altele în cuvinte uzuale: „(suma de bani) special rezervată de un cumpărător (subl. de asemenea. Interpretarea precisă şi plasarea riguroasă într-o ierarhie conceptuală a acestei paradigme este greu de făcut de către nespecialist chiar pe baza definiţiilor ştiinţifice din dicţionarele generale. E drept. TITLU de stat.n. Bursa. Sensul specializat este condiţionat de apartenenţa la sintagme fixe şi este definit similar în dicţionarele generale. 79 . În definiţia din DEX a termenului DUMPING apar trei termeni economici care implică relaţii interconceptuale şi cresc gradul de specializare al definiţiei (care rămâne totuşi parţial decodabilă): ”vânzare a mărfurilor pe piaţa externă ”+ „cu scopul de a înlătura concurenţa şi a acapara piaţa”.). folosit pentru a justifica taxele ANTI-DUMPING pe baza unui raţionament antimonopolist” (Capital 2007/239). Metalimbajul este accesibil şi la nivelul detaliilor descriptive diferenţiatoare. În ambele definiţii exemplificate. Respectarea celor două criterii propuse pentru calificarea ca ştiinţifică a definiţiei (coincidenţa dintre definiţia lexicografică şi cea terminografică şi numărul mare al termenilor specializaţi din definiţie la care nu se poate renunţa) se verifică în cazul sintagmelor specializate în care intră TITLU ca termen economic.. DEX-ul dă o definiţie care poate fi considerată ştiinţifică. Pentru termenul ACREDITIV. intervin. componenta privind o formă de „câştig”: „Cel mai mare câştig lunar a fost adus vineri de TITLURILE producătorului de motoare. Toate aceste sintagme au statut de hiponime economice.n. TITLU este un termen economic şi un cuvânt al limbii comune (unde are mai multe sensuri. Actualizările termenului TITLU (TITLURI) în presa economică cu specializare medie sau inferioară reflectă o definiţie preştiinţifică. În definiţia termenului TAXĂ apare un singur termen specializat (subliniat de noi): „sumă de bani” + ”de dat” + ”de către o persoană fizică sau juridică” + ”percepută de bugetul statului (subl. TITLU de rentă. accesibilă. cotaţia medie a acţiunilor EPT a crescut ”. Specializarea superioară a termenului DUMPING este reflectată şi de actualizările din presa economică de circulaţie largă: apar distincţii hiponimice: DUMPING de lungă durată / DUMPING pe termen scurt sau chiar contexte cu determinări complexe şi complicate: „DUMPING neloial. dar este. decodarea nu este blocată de prezenţa termenilor specializaţi. iar definiţiile lor sunt ştiinţifice pentru că se raportează la alţi termeni specializaţi din domeniu privind hiperonimul). obiectul lor şi formele de profit. 2007/ 131. şi în cele economice: TITLU de proprietate. la fel de frecvente). interpretare complicată şi de existenţa unor sinonimii cum ar fi cea dintre TITLURILE de stat şi BONURI de TEZAUR sau TITLURI de CREANŢĂ şi OBLIGAŢIUNI. electrice . detalii specializate care precizează tipul tranzacţiilor financiare.) din contul său sau la o bancă ce deserveşte un furnizor în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor în condiţiile stabilite înainte prin contract”. TITLU de valoare. Caracterul specializat al definiţiei este indicat de numărul crescut de termeni economici la care se face raportarea şi care determină o codificare superioară şi o decodare parţială pentru profanii interesaţi de acest termen dacă încearcă să-l explice cu ajutorul definiţiilor din dicţionarele generale.n. în acelaşi timp. deoarece contextele în care apare combină termeni specializaţi şi cuvinte ale limbii comune. sintagmă care respectă ierarhia conceptuală din ştiinţele economice. unele date în termeni economici (subl..) (sau de o instituţie publică) + „pentru servicii efectuate de instituţii publice”..REDEVENŢĂ este definit ca „sumă de bani” + „de dat” + „de către o persoană fizică sau juridică” + „ altei persoane fizice sau juridice” + ”plătită la date scadente” + ”rezultat al unui contract”.

chiar dacă sensul specializat este înregistrat independent (sensul 5) şi cu marca diastratică actualizată (econ. În acest caz. Sensurile din lexicul comun ale lui CERERE sunt dominante şi în DEXI. Prin cele două părţi diferite ale definiţiilor acestor termeni din dicţionarele generale rezultă o definiţie mixtă. cu o definiţie economică preştiinţifică. „creşterea puterii de cumpărare a banilor” (DEFLAŢIE). definiţia unui termen economic din dicţionarele specializate coincide numai parţial cu definiţia lexicografică. cerinţă (ca şi în DEX). „Pensiile private vor scumpi acţiunile. Cele mai lichide TITLURI intră primele în vizorul administratorilor de fonduri”. Bursa. Definiţia este alternativă deoarece începe cu o definiţie uzuală prin sinonimia cu căutare. Faptul că provine din limba comună face ca în majoritatea dicţionarelor să domine sensurile uzuale din limba comună din care a rezultat (prin specializare) sensul economic. în care intervin combinaţii cu elemente accesibile alături de corelaţiile specializate au caracteristicile definiţiilor preştiinţifice. continuată cu definiţia preştiinţifică ( prezentă şi în DEX) . cât şi în DEXI. fapt ce permite investitorilor să cumpere sau să vândă oricând TITLUL respectiv”. actualizările în texte presupun diferite grade de specializare şi reprezintă o altă formă de definiţii alternative. procesele economice antrenate de cele două fenomene aparţin unei definiţii ştiinţifice. cerinţă. Rezultă deci că.În alte contexte se reflectă parţial relaţiile interconceptuale din domeniu prin prezenţa unui număr mai mare de termeni economici. Este cazul termenilor INFLAŢIE / DEFLAŢIE care au o clasare foarte generală. ceea ce determină o definiţie ştiinţifică: „Un TITLU este lichid când cu el se realizează numeroase tranzacţii. Aşa se explică definiţia alternativă existentă atât în DEX. 2007/ 137. care este. Contextele bazate pe corelaţii interconceptuale ale domeniului exprimate explicit pot fi considerate definiţii ştiinţifice. implicit alternativă. „reducerea volumului producţiei şi circulaţiei mărfurilor”. Alte exemple date. mai mult sau mai puţin independente de definiţiile termenilor respectivi din dicţionarele generale. Capital. apropiată de o definiţie ştiinţifică: „Politica de investiţii: portofoliul ţintă este de 25% în acţiuni şi FONDURI MUTUALE. „TITLURILE Lafarge Agragate Betoane se tranzacţionează la categoria de bază a pieţei Rasdaq”. alternativă faţă de partea cu detalii ştiinţifice. nerelevantă: „fenomen” urmată de detalii economice numai aparent accesibile: „emiterea unei mase băneşti”. Raportarea termenului TITLU la alţi termeni economici care aparţin paradigmei „instrumentelor financiare” este o formă contextuală de definire.) şi de servicii necesare pentru a acoperi consumul”. Atestările din textele din presa economică de largă circulaţie actualizează aceste definiţii alternative: 80 . 2007/ 23. care presupun mai multe nivele de decodare. Definiţia lexicografică are astfel o parte preştiinţifică.de piaţă). cu unele relaţii interconceptuale uşor decodabile (dar fără marcă şi delimitări clare): „cantitate de bunuri (subl.Ultima parte a definiţiei. 2007/ 87. 2007/ 21. respectiv. 65% în obligaţiuni.. DEX-ul combină la sensul 3 sensul uzual definit prin sinonimia cu căutare. specializate. O serie de definiţii mixte din DEX dau numeroase detalii specializate. certificate de depozit şi TITLURI de STAT pe termen scurt”.n. funcţional – concretă are valoare distinctivă pentru ne-specialist: „scăderea puterii de cumpărare a banilor” (INFLAŢIE) şi. Detaliile privind procedeele. 2. Capital. Un exemplu de definiţie alternativă în diverse dicţionare generale este CERERE. diferenţiindu-se partea finală de interes general formulată accesibil în ultimul tip de definiţie. 10% în depozite bancare. Business Standard. în acelaşi timp cuvânt al limbii comune şi termen specializat.

Săptămâna Financiară 2007/ 9 iulie. LICHIDITATE se remarcă printr-un statut terminologic precis. LICHIDITATE financiară. Business Standard 2007/ 3 octombrie. id.”. Creşterea LICHIDITĂŢII prin schimbarea mecanismului de formare al preţului s-a făcut vizibilă”. „LICHIDITATEA s-a dublat. Aceste diferenţe şi specificările concrete în termeni uzuali pentru ceea ce înseamnă persoană juridică fac ca această definiţie lexicografică să fie mixtă. exemple în care apare sensul specializat. LICHIDITATEA tranzacţiilor s-a situat pe un trend ascendent”.”. Definiţia lexicografică se deosebeşte de definiţia terminografică. Buisness St. care clasează termenul LICHIDITATE prin alt termen economic . ultima caracteristică fiind specificată concret în paranteză . Termenul LICHIDITATE şi adjectivul corespunzător lui – LICHID (s. ”termenul pentru CERERILE prin Sapard este. alături de contexte cu sens concret. după cum nu rezultă specializarea maximă pe care o are o are termenul LICHIDITATE în sintagme fixe economice: LICHIDITATE imediată.2007/88. În unele contexte rezultă şi trăsătura relevantă în definiţia terminografică privind „gradul de lichiditate” şi relaţiile interconceptuale complexe. Diferenţele specifice importante privind „gradul de lichiditate”. De cele mai multe ori însă. parţial preştiinţifică. patron sau altă unitate economică”. de la interpretări şi definiţii uzuale până la altele cu specilizare gradual diferită. „LICHIDITATEA de azi arată că au intrat şi străinii”. limitat: ”CERERILE se pot depune până la data. „Am avut parte de fluctuaţii destul de ample şi de schimbări frecvente de direcţie pentru majoritatea acţiunilor LICHIDE care se află în atenţia investitorilor.. Se înregistrează atestări ale termenilor LICHIDITATE fără precizări economice stricte: „Nici LICHIDITATEA nu a mai fost la fel de ridicată precum în restul săptămânii”. Bursa 2007/ 115..„întreprindere. LICHIDITATE internaţională. id. pentru care se impune raportarea la o definiţie ştiinţifică. Capital 2007/ 23. Interpretarea în aceste contexte se poate baza parţial pe definiţia lexicografică mixtă. LICHIDITATE intermediară. După cum se constată şi din exemplul anterior. actualizând definiţii cu grade de specializare diferite.ACTIVE şi îl diferenţiază în funcţie de costurile şi durata TRANZACŢIEI. Definiţia lexicografică conţine elemente accesibile: ”mijloc de plată” + „cu caracter imediat” + „aparţinând unei persoane juridice”. obligând pe cel care consultă dicţionarul la o lectură a mai multor articole (sau la o lectură circulară).„CEREREA de servicii de administrare a investiţiilor este tot mai mare”. ibid.5 cu marca (fin) în DEXI) sunt foarte frecvenţi în presa de largă circulaţie. 81 . la BVB se vor tranzacţiona contracte futures pe indicele BET (care reflectă evoluţia cotaţiilor celor mai LICHIDE zece titluri listate la Bancă)”. termenul LICHIDITATE apare în context cu alţi termeni economici care îi precizează sensul specializat. LICHIDITATE monetară. dar şi de durata şi costurile tranzacţiei nu rezultă din definiţia lexicografică. Deşi extins în limba comună cu un sens generalizat. Bursa 2007/ 131. Capital 2007/ 29. unele definiţii mixte nu mai dau explicaţii în ce priveşte termenii economici care apar în metalimbaj. prezentă limitat în dicţionarele generale: „LICHIDITATEA companiilor are în continuare de suferit de pe urma întârzierii rambursărilor datorate de stat pentru reţetele compensate”. în funcţie de convertibilitatea activelor în bani. „Biofarm se plasează pe locul doi în topul LICHIDITĂŢII”. ceea ce arată importanţa şi chiar necesitatea definiţiilor alternative pentru actualizarea adecvată a termenului: „Iniţial.

Problema definiţiilor uzuale ale termenilor economici în dicţionarele generale depinde de mai mulţi factori: provenienţa termenilor (prin specializare din limba comună sau cu caracter specializat de la început). de reflectarea evoluţiei în dicţionarele generale apărute în momente diferite (DEX-ediţia a 2-a-1997. dar fără marcă diastratică şi cu o definiţie uzuală (cu termeni care circulă în comunicarea obişnuită): ”sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru a achizţiona un produs sau pentru un serviciu”. definiţii uzuale: preţ de penetraţie „fixarea unui preţ de vânzare scăzut cu scopul vânzării unei cantităţi mari de produse” şi preţ promoţional „tehnică de promovare a vânzărilor. asociată cu o reducere temporară a preţurilor”. Se remarcă în actualizarea acestui termen că sensul specializat este precizat prin alte determinări contextuale: „Reiffeisen va vinde acţiuni (subl. Buisness Standrad.n.a. Definiţia uzuală este preferată şi pentru sintagmele fixe specializate economic: preţ cu amănuntul.) la un PREŢ maxim de 120 euro acţiune”. Capital. din altă perspectivă . păstrând o definiţie uzuală pentru sintagmele specializate (preţ cu amănuntul). introduse alternativ şi paralel cu desemnarea terminologică strictă. prin utilizarea limitată a definiţiilor uzuale şi prin înregistrarea unor sintagme specializate recente. Definiţia uzuală a sensului economic al lui PREŢ este convenabilă pentru interpretarea unor actualizări din presa economică de largă circulaţie: „ PREŢUL iniţial al autostrăzii este bazat pe studiile de prefezabilitate şi de fezabilitate”. sumă de bani care se cere pentru o marfă sau pentru un serviciu”. DEXI înregistrează sensul 1. accesibilă dar imprecisă . preţ de producţie. În funcţie de destinatarul sau obiectivul textelor intervin mijloace lingvistice (contextuale) de accesibilizare a sensului specializat sau. de interes general a termenului şi.n. Sintagmele specializate au în DEXI mai ales definiţii uzuale (situaţie mai puţin 82 . de asemenea. specializând parţial definiţia: „expresie bănească a valorii unei mărfi. PREŢ. dimpotrivă de precizare ştiinţifică.) în care îşi găseşte expresia totalitatea actelor de vânzare/ cumpărare şi a relaţiilor care se stabilesc în cadrul acestora”. 2007/20. Capital. economic cu marcă diastratică. nu în ultimul rând. importanţa raportării la elemente specializate (chiar dacă definiţiile lexicografice nu sunt ştiinţifice). tratament comun în DEX şi DEXI. „PREŢURILE vor avea tendinţa să crească pe măsură ce vor creşte unele costuri”. prin marcarea diastratică. PIAŢĂ ş. 2007/29. precum AFACERE. DEXI-2007 ). Din acest ultim punct de vedere se poate constata faptul că DEXI reflectă mult mai riguros specializarea economică. Polisemantismul termenului PIAŢĂ este dominat de sensurile din lexicul comun grupate sub I. categorie economică a producţiei de mărfuri (subl. 3. Sensul specializat economic este plasat sub II şi are marcă diastratică. Este interesant aici şi faptul că prin LICHID se efectuează o parafrază specifică mijloacelor de vulgarizare a termenilor specializaţi. circulaţia mai largă. Definiţiile diferă însă în cele două dicţionare: DEX-ul dă o definiţie uzuală.Numărul mare de termeni specializaţi necesari pentru definirea contextuală dă varianta superioară a definiţiei ştiinţifice. CERERE. iar DEXI evoluează în direcţia unei definiţii ştiinţifice: „sferă a circulaţiei mărfurilor. 2007/ 21. Acest tip de exemple arată. Această evoluţie în direcţia specializării este ilustrativă pentru termeni economici care au provenit din lexicul comun. Termenul PREŢ este înregistrat în DEX cu primul sens economic. Trebuie remarcat că se înregistrează sintagme specializate de dată recentă (aparţinând marketingului economic) pentru care se dau. respectiv se explică sintagma indicele BET.

ceea ce face neconvenabile definiţiile uzuale ale unor termeni specializaţi în dicţionarele generale. piaţa de capital („ansamblul operaţiilor de atragere şi de plasare a banilor”). o necesitate. A. v. cu consecinţe asupra actualizării lor în texte de specializare medie arată importanţa anumitor tipuri de definiţii alternative pentru deschiderea codurilor ştiinţifice. 2005.5. definiţia uzuală succede celei ştiinţifice pentru a asigura accesibilitatea definiţiei lexicografice. Bucureşti. Numeroase texte din mass media (scrisă şi orală) care îşi propun o explicare a termenilor economici de interes larg apelează la definiţii preştiinţifice sau uzuale alături de cele ştiinţifice (parafraza definiţională fiind un procedeu important în vulgarizarea ştiinţifică – VS.Bidu-Vrănceanu 2007: 92-98) contribuie la o utilizare adecvată în orice tip de comunicare. Concluzii Analiza definirii termenilor economici la nivelul dicţionarelor generale. În ambele cazuri însă existenţa definiţiilor alternative în dicţionarele generale reprezintă un avantaj şi. în Studii şi cercetări lingvisticce.obişnuită în ce priveşte definirea sintagmelor specializate în dicţionarele generale): piaţa valutară („ansamblul operaţiilor de vânzare-cumpărare de valută”. Presses Universitaires de Lyon. mai ales la nivelul actualizării în texte a acestor termeni. Bidu-Vrănceanu. Mulţi termeni economici prezintă un interes larg. uneori.255 ş. 83 . Angela (1993) – Lectura dicţionarelor. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române. 4. Editura Metropol. Philippe (2000) – Le sens en terminologie. (2000) – Lexic comun. în vol. Lyon. Bidu-Vrănceanu. Importanţa relaţiei dintre dicţionare şi texte permite observaţia privind posibilitatea extinderii conceptului de definiţii alternative dincolo de dicţionare. coord.19 septembrie. Editura Universităţii din Bucureşti. Angela coord.Bidu-Vrănceanu 2007: 162176).u. Actualizările din presa economică de largă circulaţie se remarcă prin preferinţa utilizării sintagmatice a termenului PIAŢĂ. relaţiile interconceptuale specializate nu pot fi evitate. Ca o particularitate a termenilor economici se poate constata că. Rezultă de asemenea că în definiţiile termenilor economici prezenţa elementelor specializate (în pondere diferită) este absolut necesară. prezenţa unor definiţii alternative (cu elemente ştiinţifice) fiind o condiţie a unei utilizări corecte.. Angela (1989) – „Aspecte ale funcţiei reflexive a limbii în terminologiile tehnicoştiinţifice”. iar interpretarea corectă a definiţiilor (v.417 ş. Angela (2004) – „Tradiţie şi inovaţie în lexicul politic. Gabriela Pană Dindelegan. extins însă la contexte mult mai variate: „PIAŢĂ de profil. p. dincolo de domeniul specialiştilor. Bidu-Vrănceanu. A.2005/33. Bidu-Vrănceanu. Capital.u. Definiţiile uzuale ale termenilor economici nu reprezintă un avantaj pentru o decodare sau interpretare corectă. în cazul termenilor economici. BIBLIOGRAFIE: Béjoint. lexic specializat. în acelaşi tip de texte tendinţa de a face precizări contextuale care să circumscrie sensul specializat. se constată. PIAŢA chiriilor”. Există terminologie politică?”. Pe de altă parte însă. specializarea fiind marcată în diverse feluri. în unele cazuri (de exemplu la DUMPING). Săptămâna Financiară. nr. p. Exemplele analizate permit observaţia că definiţiile uzuale au o poziţie limitată în dicţionarele generale. „maturizarea PIEŢEI creditului de consum”. Henri şi Thoiron. Editura Universităţii din Bucureşti. raportul dintre definiţiile uzuale şi cele ştiinţifice este invers (mai ales în cazul unor exemple din categoriile 2 şi 3 din analiza e faţă). Dacă în alte terminologii (de exemplu cea chimică). Analiza mijloacelor textuale de definire contribuie la lărgirea conceptului de definiţii alternative şi arată utilitatea lui.

Bucureşti. Rosetti”. Editura Univers Enciclopedic. DICŢIONARE DEX 2 – Dicţionar explicativ al limbii române. 2007. coord. DEXI – Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române. Editura Universităţii din Bucureşti. Marius Sala şi Ion Dănăilă. Editura Arc & Gunivas.Presses de l’ Universite d’Otawa et Armand Colin.mèthode et applications. Editura Niculescu.Dicţionar de Economie Modernă. Ion Coteanu şi Lucreţia Mareş.u. ediţia a 2-a. terminologie économique. 2007. 2001. Bucureşti. vol. Săptămâna Financiară. Bruxelles.Francois (2003) – Socioterminologi. SURSE Adevărul economic. termes spécialisés. 1999. Bucureşti.Econ. Bucureşti. Business Standard. – Dicţionar de economie. Meyer. D Ec – Dicţionar de economie. Editura Economică. Niţă Dobrotă. D. Bucureşti. Ingrid et Mackintosh.Ec. Bursa. De la dicţionare la texte. săptămânal.Bidu-Vrănceanu. Editura Humanitas.Ec. 2-ème édition. Bucureşti. Angela (2007) – Lexicul specializat în mişcare. I-IV.M. cotidian. Eugenia Dima. 84 . RÉSUMÉ DÉFINITIONS ALTERNATIVES DES TERMES ÉCONOMIQUES L’analyse des définitions des termes économiques figurant dans les dictionnaires généraux a des conséquences sur la présence des mêmes termes dans les textes spécialisés. 1994. Gaudin. Beaucoup de termes économiques cherchent à être diffusés dans le domaine des spécislistes et l’interprétation correcte de leurs définitions contribue à leur usage approprié dans n’importe quel type de communication.Théorie .Maria Teresa (1998) – La terminologie. Thoiron 2000. coord. în H. D. Bucureşti. Editura Codeces. Bucureşti. Institutul de lingvistică “I. coord. Cela atteste l’importance de certains types de définitions alternatives dans l’ouverture des codes scientifiques. Bucureşti. Mots-clés: définitions alternatives. săptămânal. – Vocabular economic şi financiar cu indice de termeni în patru limbi. NDU – Noul dicţionar universal al limbii române. săptămânal. săptămânal. p. Edition Duculot.Une approche sociolinguistique de la terminologie. 1997. Béjoint şi Ph. Academia Română. Cabré. Voc. aperçu du phénomène de la déterminologisation”. Bucureşti. Iordan – Al.198 ş. 2001-2003. Italia. Kristen (2000) – “L’étirement du sens terminologique. 1999. Editura Univers Enciclopedic. Bucureşti Ziarul Financiar. . Italia. Editura Litera Internaţional. Capital. De Boeck et Larcier. redactori responsabili acad. MDA – Micul dicţionar academic. săptămânal.

c. Gentilitatea era tot o formă de rudenie civilă care cuprindea membrii uniţi tot pe linie masculină. Cicero deosebea mai multe grade de rudenie în cadrul societăţii romane: cuplul. Mai mult. atât ai soţului cât şi ai soţiei. Se întâlnesc mai multe structuri de rudenie dintre care cele mai importante erau: gens. formată prin recăsătorie şi familia cognată. cu înţelesul pe care îl avem astăzi. cu referire la gens.Mădălina STRECHIE. cetatea. [3] Multe studii despre familia romană se bazează pe relaţii juridice. Aceşti sclavi erau trataţi asemeni unei comunităţi. fiind în acelaşi timp şi o componentă importantă a cetăţeniei romane. unde cea mai importantă era patria potestas. Rudenia la Roma era agnatică. atunci când deveneau liberţi sclavii luau numele-gentiliciulstăpânului-s. tribus şi familia. familia extinsă. [1] Rudenia era foarte importantă în cadrul societăţii romane. familia nucleară. centrată în jurul unei singure persoane şi care includea membrii atât pe linie paternă cât şi pe linie maternă. sau cognatică. Şi astăzi în cadrul familiei se defineşte relaţia dintre un individ şi un grup. O dată cu Ulpian. tribus şi familia erau cele mai importante componente ale rudeniei romane la care se alăturau căsătoria şi adopţia. prin urmare era cea mai importantă legătură de rudenie. Gens. b.n. [4] Grup de descendenţă a fost folosit. Dreptul roman oferea pentru rudenia din cadrul societăţii romane trei posibilităţi: a. Familia desemna şi afaceri pentru că industria romană s-a bazat pe un număr impresionant de scalvi specialişi în domenii diferite. în care s-ar fi reunit prin intermediul unei descendenţe presupuse sau fictive. etnia-gens şi natio. importanţă demonstrată şi prin bogatul repertoriu lingvistic latin despre rudenie. familia desemna mai ales natura juridică a moştenirii. Faptul că unele ginţi şi familii au pierdut din importanţă. familiile suverane din Roma arhaică. Dacă primele trei ofereau moştenirea prestigiului social (ne gândim aici la cele două ordine din cadrul societăţii romane ordinul senatorial şi ordinul ecvestru) căsătoria putea schimba condiţia socială a unei persoane. La romani familia desemna sclavii unui cuplu căsătorit. deşi romanii nu-l foloseau. la început. Tot în cadrul familiei se formau percepţia vârstelor. familia complexă. iar adopţia aducea cu sine privilegiile familiei adoptive. Universitatea din Craiova TERMENI DIN REPERTORIUL LINGVISTIC AL RUDENIEI LA ROMANI La romani rudenia era foarte importantă. Familia era pentru romani un stat în miniatură. Ea avea o mare importanţă în ceea ce priveşte participarea la viaţa publică. a fost considerat favorabil apariţiei a două noi tipuri de familie. Patria potestas era cea care asigura moştenitorilor de sex masculin apartenenţa la familia care putea conduce. Ea era aşa zisa rudenie civilă şi ea era singura care producea efecte juridice. Reprezenta o afiliere a familiilor în gentes diferite cu frontiere sociale bine delimitate. [5] O 85 . [2] Termenul latin de familia a fost preluat de mai toate culturile europene. Cognaţiunea era rudenia de sânge dintre cei care aveau un strămoş comun indiferent de linie. compartamentele şi rolurile de gen. Agnaţiunea adică rudenia pe linie masculină care îi cuprindea pe toţi cei care intrau sub incidenţa lui pater familias şi a puterii lui. mai ales din punctul de vedere al apartenenţei sociale. chiar titlul imperial cum a fost cazul unor împăraţi romani (de exemplu Traian). până la Ulpian.

f. de căsătorie.) Adnepos. 1. admiţând formele ierarhiei sociale.(Guţu. adj.f. (Crăcea.101. Adoptaticius. al bunicului. s. adj. -spondi. p. Descendenţa aceasta producea şi o valoare juridică.) 86 . al bunicii. G. [6] La romani descendenţa era definitorie pentru politică. 57. acest drept fiind una dintre componentele cetăţeniei romane. a lega. frate …. a-şi lua femeie în căsătorie etc.. care coincideau de cele mai multe ori cu segmentarea genealogică.1993. a alege. Coniungo. -atis. dar existau puteri create ad-hoc la nivelurile superioare de fuziune.(Guţu. s.m. 1. 3. Tribul era pentru romani cea mai importantă rudenie în cadrul ierarhiei sociale. soţie. (Guţu. s.i. v. a promite în căsătorie o fată…. s. 83. (Crăcea. -ii. p. -us. Avitus.n.(Guţu. fig. -sponsum. înrudit.. p. s. p. -ii.) Ius conubium era un drept fundamental al cetăţenilor romani. [7] Terminologie pentru rudenia romană Annexus.. rude. (Guţu.1993. -onis. -ii. p.. v. G. 99. (Guţu. (Guţu. a da în puterea altuia. legături de rudenie. naştere după moartea tatălui sau după încheierea testamentului. s. frate.m. G. unire. Cognatus. 1993. tată adoptiv. (Guţu. cel care este adoptat.) Divortium. p. p. 1993. Adoptator. p. Consaquinea. Coniugium.G. vară (după mamă). soţie. înrudire din partea tatălui.m. E.(Guţu.) Avia. -ere. ci si unul politic. rudă. s.1.) Abnepos. p.m. I. 57. . -onis.155.143. 1 a promite.f. G.f. rudenie (de sânge). s. 153.). -ere. adj.) Consobrinus. Consaquineus.m. a ceda. adopţie. măritarea unei femei cu un bărbat din afară (din altă clasă socială. -onis.f. -iunctum.. 245.m fiu adoptiv. Agnatus. G. copil născut după ce tatăl şi-a stabilit moştenitorii naturali sau prin adopţie. 1993. Adoptio. a rezerva. 1. dreptul de a se căsători. conjugal. Într-un trib nu existau instituţii permanente. vt. p.. 1. soţ. Descendenţa patrilineară era condiţia dobândirii unui anumit statut şi prin urmare modalitatea de afiliere la un grup. Ordinul senatorial coordona de iure politica legislativă a Romei antice. s. -ae. ae.) Conubium. s. -are vb.t. p. Despondeo. 1993. soră.linie de înrudire patrilineară sau un clan se compunea din descendenţii în linie agnatică dintr-un strămoş eponim. 3. 245.) Emanicipio.f.m. 2. asemănător. localitate)..n.. strănepot. Cu alte cuvinte descendenţa nu va mai avea doar un caracter juridic.f.. din acelaşi sânge. s. -i. -rtis. Consobrina.) Coniugalis. -iunxi. s. 1. E. Consors. înrudire (de sânge). a adopta. 238.). Avunculus (epigrafic) pentru bunic. 2007. -um adj. 1993. -us. 2.(Guţu. corespunzător. p. s. fiind determinantă în ceea ce privea o sumă întreagă de drepturi şi îndatoriri asociate unei poziţii sociale (ea regla comportamentele interpersonale din interiorul grupului). 1993. 2. Adopto. -iugis.n. rudă din partea tatălui.. -ae. divorţ.(Guţu. s.a elibera un fiu de sub puterea părintească. despărţire. (epigrafic). -a. E. soţ. Acesta era compatibil cu forma oligarhică de conducere. cel care adoptă. strănepot.107. G.131. Coniux. s. a uni. 2. 2. s. 1993. 1993.. înrudire. ea va domina politicul.) Enuptio. altoire. 3. G. 1993. bunică. rudă. văr (după mamă). G. -oris.f şi s. 2007. adj. 39.. Adoptivus. Numai cei din familiile aristocrate puteau exercita funcţii politice.f 1. s. -ii. (Crăcea. căsătorie. G.. Cognatio. (epigrafic).. înrudit. G. s. Consaquineus adj. 2. 2. p. -i. -onis.). părtaş. 2007. p. Agnatio. Consaquinitas.. căsătorie. 2.

-atis.f. s. Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. Genus. 1993. 1993.m. -tris.. mamă. din aceiaşi părinţi. Editura Polirom. -ris. nata-.) Pater. 1993. ai familiei. (Guţu. p. (Guţu.. T. (Guţu. Craiova. 2003. 1993. J.G. v. a mărita. categorie..f neam. 1993. (Guţu. -eris. p.. 1. -ae s. Gentilis. Fraternus adj. părinţi. p. Nuptiae.. 1. 1993. s. 1. (Guţu. 2 al neamului. 14. 1. p. s. -atis. -ae. 32. măicuţă. moştenitor şi moştenitoare.) .) Aceştia sunt principalii termeni din repertoriul lingvistic al rudeniei romane.184.. ucigaş de mamă. termeni selectaţi de noi în ordine alfabetică.m. 1. s. p. 459.m. -i. [4] Goody. compatriot. -arum s. (Guţu. 271-273.) Filia. copilaş. s. 1993. [6] Ibidem 87 . Matercula. frăţie. -i. căsătorie..f. Tities şi Luceres. a se căsători. Familiaris. s. 3 matern.n. Matricida. p. nupsi. adj. tată.) Socer. P. moştenire. -ae. G. Filiolus. înrudire.1993. 74.n. O încercare de antropologie istorică. Prin labirintul culturilor. neam.f.) Soror. s.t. G. fiu Guţu. speţă.G. traducere Smaranda Vultur. şi f. [5] ***Coordonatori Bonté. Gens. 2.m.. p.) Pronepos.f.f. 446. scalvii unei case…. (Guţu.m. pl.m.f mătuşă după mamă. s. G.n. 1993. femeie măritată. p.f. (Guţu.. s. G. 2.m. Gentilis adj. Fraternitas. -onis. 1993.. pp. 4 casă familială… (Guţu.). 2. de neam. ginere. G. Nurus. -ii s. p.. Radu Răutu. s. s. Iaşi. Traducere de Silvana Doboş.m. -ere. (Guţu.. 393.f. Natio. 1993. 265-267) Nubo. -ae s. s. -i s. 3 frăţesc.3 al neamului. binecunoscut. -oris. naţional. văr. (Guţu. -oris. G.f.f. s.. 2 conjugal. [3] Sâmbrian. Iniţial au existat trei triburi. Gentilicius adj. 1993. soţie. s.197.. p. avere.) Gener.. nuptum. după mamă. -edis. sf. -us. Unigena. 2. NOTE: [1] Sâmbrian. soră. -tis s. Drept privat roman. fiică. adj. Se observă o varietate destul de bogată. Marito. G. căsătorie. nuntă. tată. 3 de familie.Familia. logodnă. 398.) Marita. 1993. propriu familiei. 2.) Frater.f. Genitor.f. socru. Heres.i a se mărita. intim. op. neam. (Guţu. 253. Andra. fiică.m. G. frate. familie. (Guţu. 1. natus. (Guţu. s. II.f. -oris. rubedenie.f. -ae.) Tribus. p.m. -us s. 2.f.) Uxor.f. -ium s.. Dicţionar de etnologie şi antropologie.. (Guţu. nume de familie.f. s. mod. 2007.m.f ucigaş al fratelui. G. al fratelui. 2. 449. -is. -atis. -eris. p. 439. fiu. 1.) Hereditas. Sororius adj 3 de soră. 394.. şi s.. Maritalis adj. s. G. s. M. p. -eri. împărţire administrativ geografică a cetăţenilor romani…. de casă. fondatoare ale poporului roman: Ramnes. soţie.) Sponsalia. ae. s. pp. Maritus.. -ae adj.175. 1. s. Matrimonium.. familie.m. v. Maternus. m. 1993. G. familie sau totalitatea membrilor dintr-o casă sau dintr-o gintă.. s. s.. fel. 1993.cit. p. Mater. -ae s. de familie.m. p. 1993. -i. noră. p. Iaşi. [2] Şerbănescu. -ae s. T. 3. s.. soţ.179. 1993. p.. strănepot. 1999. văduvă. Iaşi. 295-296. G. -ae. Editura Polirom. rudă. 291.G. p. 1993. s. G. Matertera. -eri. 329. Familia europeană.. Gentilitas. p. bunuri familiale. G. de frate. ai casei. Editura Polirom. unii dintre aceştia găsindu-se şi în repertoriul juridic actual. Filius. trib. -otis. Izard. Fratricida. I a se căsători. 74.. Reprografia Universităţii din Craiova.. p. Genticus adj.190. strămoşi…(Guţu.) Vidua.

Autori Baechler. Jack. Familia europeană. M. Elena. ***Coordonatori Bonté.. B. Bucureşti. Gheorghe. Craiova: Reprografia Universităţii din Craiova. Friedberg. Généralement. Teodor. MOTS. la race et les tribus. Dana. E. O încercare de antropologie istorică. Cussin. român-latin. Craiova: Editura Universitaria. Autori Baechler. P. (2003). Traducere din limba franceză de Delia Vasiliu şi Anca Ene. F. Tratat de Sociologie... Prin labirintul culturilor. M. Drept privat roman.. Ediţie revăzută şi completată. Traducere din limba franceză de Delia Vasiliu şi Anca Ene.CLÉS: Romains. Boudon.. F.[7] ***Coordonator Boudon. tribu. R. pp. Baoudon. Sâmbrian. Lexicologia limbii latine. traducere Smaranda Vultur. Michel (1999).. Iaşi: Editura Polirom. Andra. Chaezel. Balle. Constanţa: Editura Steaua Nordului.. Dinu... J. E. Chaezel. Crăcea.. Goody. Dicţionar de etnologie şi antropologie. Editura Humanitas. (1993). Le marriage et l’ adoption étaient des relations de famille également importantes. relations de famille. (1993).. de propriété et de droit. Dicţionar latin-român. Valade. Iaşi: Editura Polirom.. Birnaum. 88 .. Friedberg. gens.. Guţu. M. 1997. famille. Cherkaoui. M. F. Radu Răutu. P. Bucureşti: Editura Humanitas. F. Le répertoire linguistique des relations de famille est très riche et divers et est souvent utilisé dans le langage juridique de nos jours. B. J. les degrés de relation étaient établis par la famille. R. R... Izard. Ces relations établissaient des différenciations de priorité . Şerbănescu. BIBLIOGRAFIE: ***Coordonator Boudon. RÉSUMÉ TERMES DU RÉPERTOIRE LINGUISTIQUE DE LA PARENTÉ CHEZ LES ROMAINS Les relations de famille étaient très importantes pour les romains du point de vue social. Cherkaoui.. Pierre. Valade. Cussin. Birnaum. (2007). Iaşi: Editura Polirom. (2008). Dicţionar latin-român. Balle.. Raymond. (2007). (1997). Traducere de Silvana Doboş... 89-96. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. Tratat de Sociologie.

pe de altă parte. paralelismele mărcilor (echivalăm mărcile sinonime sub acelaşi domeniu) sau absenţele unora (recuperate din lectura definiţiei lexicografice). A. nu există nici o demarcaţie absolută între limba generală şi specială. În sens restrâns. Pentru alţi specialişti (R. Mărcile din dicţionarele româneşti recente DEX. cu o întrebuinţare specifică a gramaticii şi a vocabularului acesteia. despre cuvinte. pe de alta parte.1999). însă după o re-lectură a acesteia (v. domeniul este vocabularul asociat unei anumite discipline. o disciplină sau o ştiinţă din câmpul cunoaşterii umane. pentru a evita incluziunile dintre domenii (înlocuim mărcile subdomeniilor cu mărcile domeniilor corespunzătoare). şi este important prin faptul că reprezintă o imagine a ştiinţelor ale căror terminologii sunt studiate. determinate de combinaţii între ele sau cu precizări ca în sintagma. T. Al. Definim subdomeniul drept domeniu (mic) subordonat unui alt domeniu (mare). Gradul de modernizare şi de specializare a terminologiilor cunoaşte valori diferite de la o etapă la alta şi de la un domeniu la altul.unei practici sociale determinate. 1. am considerat drept indicator de domeniu. limitele dintre domenii nu sunt stricte. Simplificând datele analizei. F.sau unei sfere de activitate. evoluează de-a lungul timpului reflectându-se reciproc. „sferă specializată a experienţei umane” (VST). pe de o parte. se urmăreşte modul în care conceptele matematice sunt redate de materialul lingvistic. DN şi DE sunt numeroase. Aceasta ar presupune alcătuirea unui arbore sau tezaur al cunoaşterii în gen Răduleţ-Timotin (cf. BiduVrănceanu 1999 şi 2000). A. Domeniile se plasează în tipologia mărcilor diastrtice sub factorul stil funcţional al limbii şi în cadrul acestuia sub marca „(ştiinţific)” (Bidu-Vrănceanu 1997: 29). Matematica este ştiinţa în care nimic din ce s-a spus nu este negat. într-o ordine crescătoare ca întindere. Se poate studia evoluţia terminologiilor sub două aspecte definitorii: apariţia şi multiplicarea subdomeniilor şi dezvoltarea conceptual-lingvistică a inventarului de termeni. dar la care întotdeauna există posibilitatea de a adăunga ceva. Domeniu şi subdomeniu în secolul al XX-lea. În studiul de faţă încercam să oferim o imagine a terminologiei matematice drept componentă a culturii române la graniţa dintre două milenii. Timotin în 2000: 84 sau F. terminologii. VB. 89 . marca diastratică. ceea ce depăşeşte intenţia studiului nostru.(v. cu variante multiple. Studiul lingvistic terminologic are de aceea o importanţă îndoită: este important în sine. Mai exact. Studierea domeniului în sens restrâns este în strânsă legătură cu delimitarea domeniilor cunoaşterii în sens larg.Alice TOMA Universitatea din Bucureşti TERMINOLOGIA CA VECTOR AL CULTURII MATEMATICE LA GRANIŢA DINTRE MILENII Ştiinţe şi limbaje de specialitate. Tănăsescu în 2000: 81). pentru cunoaşterea limbii. în particular. Rastier 1995 consideră domeniul un tip de clasă lexicală situată.Bidu-Vrănceanu 1997. De aceea apelăm la un mijloc care facilitează investigaţia: mărcile diastratice ca indicator de domeniu utilizate în dicţionarele generale ale unei limbi. Mărci diastratice Domeniul este. în sens larg. Fiecare domeniu utilizează un sublimbaj care este o variantă particulară a limbajului general. Pe de o parte. Losee 1995) o disciplină sau un domeniu este un sector al ştiinţei sau tehnicii care se ocupă de o anumită problematică.

Dimpotrivă. dar şi matematicile aplicate. în marea familie a cunoaşterii ştiinţifice relaţia domeniu – subdomeniu poate apărea uneori arbitrară. lexicografie. mărcile diastratice „(gram. chiar cele din a doua jumătate a secolului al XX-lea. = informatică.(ializat) etc. ci se opune proliferării subdomeniilor matematicii. = topografie. Tehnici de simulare. Topologie. nu reflectă la nivelul mărcilor diastratice bogăţia subdomeniilor matematice.spec. desprinse din alte domenii sau rezultat al interdisciplinaritaţii. În afară de faptul că de multe ori sensurile termenilor nu sunt însoţite de o marcă diastratică adiacentă acestuia. luând ca principal criteriu disciplinele de învăţământ. Pornind de la realităţi fizice de obicei. Sisteme de operare. se verifică ce fel de matematică poate fi aplicată. în cazul în care marca apare. Astfel. Informatică III: Ecuaţii diferenţiale şi cu derivate parţiale. În timp ce informatica a devenit domeniu bine conturat şi independent de matematică.)” sau „(fon.)” „(lingv. incluziuni sau suprapuneri de domenii şi subdomenii ştiinţifice pe care le reflectă analiza mărcilor diastratice. informaţii utile pentru textele matematice din secolele precedente. atât informatica. se desprind din sau au ca fundament important matematica. devenită domeniu independent. Informatica este o specializare independentă în facultate (Facultatea de matematică. matematicile aplicate nu pot fi considerate deocamdată un domeniu strict distinct şi precis delimitat. Domeniile şi subdomeniile pot fi ierarhizate după diverse criterii. Rămânând strict la matematică. cu naşterea unor domenii noi. Informatică an II: Tehnici avansate de programare. manualele şcolare şi traducerile (cf. disciplinele studiate în facultate ne dau informaţii despre organizarea şi reorganizarea domeniilor independente şi a sub-subdomeniilor. Inele şi categorii de module. Algebră. pragmatică etc. apl. Acestor mărci. Cu alte cuvinte singurul subdomeniu matematic propriu-zis ce are marcă diastratică în dicţionarele recente este geometria.)”. DEX 1998 are mat. în situaţia că luăm în considerare relaţia informaticii cu matematica. Astfel. an II: Mecanică 90 .)” şi „(fon. Această specializare combină în pregătirea studenţilor discipline strict informatice şi discipline matematice (Informatică an I: Algoritmi şi structuri de date. Aceeaşi incoerenţă a arborescenţei domeniilor poate fi semnalată şi pentru următoarele serii de mărci diastratice din alte domenii. inclusiv cele din ştiinţele matematice. Geometrie Riemanniană.: „(gram. Dezvoltarea aplicaţiilor web. ceea ce nu corespunde realităţii. dicţionarele generale din diferite perioade. în condiţiile unei dezvoltării ştiinţifice permanente. Universitatea din Bucureşti). geom.)” „(lingv)”. Problema subdomeniilor este complexă. Absenţa totală a mărcii de domeniu este una dintre problemele dicţionarelor. Sunt subdomenii ale lingvisticii care rămân nemarcate diastratic: lexicologie...)” sunt utilizate arbitrar în DEX şi relaţia de incluziune dintre ele poate fi stabilită numai de un specialist. SGBD. Se nasc astfel intersecţii. DEXI 2007 adaugă topogr. Matematicile aplicate apar la nivelul licenţei (de exemplu. „(lingv. Programare declarativă. De asemenea. Curbe algebrice). Logică matematică şi computaţională. Calculabilitate şi complexitate. Arhitectura sistemelor de calcul. Mate. şi această disciplină fiind situată la limita dintre subdomeniu al matematicii şi domeniu independent. Gh. Tehnici web. numărul mărcilor este în scădere faţă de secolul al XIX-lea. Programare procedurală. Probabilităţi. Geometrie computaţională. De exemplu. De exemplu. Chivu). = matematică. încă de la nivelul anului I. Diversitatea subdomeniilor matematice actuale poate fi dedusă din consultarea disciplinelor predate în specializări şi studii superioare în matematică. = geometrie şi inform. nu este corelată cu o arborescenţă adecvată a domeniilor şi nu este unitar utilizată.

Algebre Hopf. una functione trigonometrica. Algebră. Definirea reprezintă punerea în „ecuaţie” a semnelor şi a lucrurilor prin intermediul conceptului (dat fiind că nu se defineşte. De exemplu. Matematică an II: Algebră. geometria. „îndeplinire. Ca proces. essercitiu. Logică. pe de altă parte. Teoria Algebria a Numerelor.1876). Ecuaţii diferenţiale. Definirea FUNCŢIEI în DEX (1998: 357) „6. Geometrie. functio. Teoria numerelor. definiţia este o „operaţie logico-semantică prin care se stabileşte identitatea de designatum între un nume comun şi o expresie nominală generală” (Popa 1972: 69). Combinatorică în algebre comutative). Geometrie diferenţială. definiţia FUNCŢIEI). numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondentă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F“ (DMG : 119). realizare”). Încercarea unei accesibilizări sporite prin reformulări substanţiale (de exemplu. algebra este specializare la nivelul masterului unde se studiază atât alte subdomenii ale matematicii. 2.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente” pierde din vedere un aspect esenţial al funcţiei de a fi un triplet. numită domeniu de definiţie. functionea unei machine de vapore. De exemplu. Teoria numerelor. functio. Matematică III: Analiza funcţională. dar mai ales sub-subdomenii ale algebrei (Master Algebră an I: Geometrie Riemanniană. nivelul didactic prezentând aspectul minim. Ecuaţii cu derivate parţiale.1. Teoria măsurii. „frază fundamentală din care se naşte toată lingvistica” (Rey-Debove 1979: 181). iar ca produs. Actuariat şi Biostatistică. Geometrie diferenţială. Analiză. Mecanica mediilor continue. şi metalimbajul ca material al definirii. Cultivarea termenilor matematici la început de secolul al XXI-lea 2.. Discursul matematic are grade diferite de formalizare. de exemplu PLANUL. Analiză. Metode analitice în teoria numerelor. Ecuaţii diferenţiale şi integrale. Probabilităţi) şi se conturează mai bine la nivelul masteratului unde o specializare este Matematici aplicate in Finanţe. Vom avea în vedere cei doi poli ai actului definirii. o mulţime F. Apare folosit în denumirile subsubdomeniilor algebrei pluralul algebre. Optimizare liniară). analiza – constituie discipline de bază în pregătirea studenţilor la nivelul licenţei (Matematică an I: Algebră. Analiză reală. ci conceptul de „plan”) apărând sub forma unei predicaţii de identitate. Master Algebră II: Didactica specialităţii. servitiu. (Mat. triplet format dintr-o mulţime E. definiendum şi definiens. Curbe algebrice. Inele şi categorii de module. funcţie nu este definit ca termen matematic independent: FUNCTIONE. se remarcă prin continuitatea în păstrarea unei anumite distanţe faţă de sensul strict specializat. Luăm termenul FUNCŢIE pentru o analiză mai detaliată. în dicţionare de tipul DEX ) conduce la pierderea echivalenţei acestui mod de definire cu definiţia matematica (v. definiţia este o „propoziţie necesarmente adevărată al cărei subiect – definiendum şi al cărei predicat – definiens descriu aceeaşi clasă de obiecte” (Popa 1972: 18). actione de fungere. functione privata. s.generală. Creşterea ponderii epistemologicului 91 . f. Definiţia termenului matematic are o anumită structură. Tradiţie Definirea termenilor matematici în dicţionare. officiu: functione publica. fapt consemnat de DMG: „funcţie (lat. Subdomeniile clasice ale matematicii – algebra. În secolul al XIX-lea sensul matematic apare uneori doar pentru un termen sintagmatic care foloseşte cuvântul-intrare de dicţionar. Geometrie. Încă de la acest nivel de specializare remarcăm prezenţa unor sub-subdomenii cum ar fi Analiza funcţională. Sub-subdomeniile sunt evidente în cazul subdomeniilor clasice. Probabilităţi. Topologie. cum ar fi algebra sau geometria. Programare procedurală. pe de o parte. Analiză matematică. (Laurian şi Massimu 1871. x este y.

tradusă în armătura constituită din Definiţii. raţionamentul de înţelegere a definiţiei este deductiv. Deşi termenii matematici pot fi descrişi cu elemente proprii definiţiilor naturale. chiar ale definiţiilor stereotipe (R. Componenta metalingvistică este inerentă funcţionării limbajului şi constituirii cunoaşterii (omologarea raportului semn-referent. De cele mai multe ori însă. Remarce alăturate discursului logic comentează rar o definiţie care tocmai a fost dată. Termenii matematici analizaţi primesc în Mg IX definiţii care se integrează în discursul logic de unde sunt excluse alte tipuri de discurs. apriorice. cel mai adesea definiţiile sunt convenţionale. universal şi reprezintă modalitatea principală de exprimare matematică devenită manifestă din momentul interiorizării conceptelor matematice. acesta exercită puterea sa de recreare. obţinându-se echivalări de tip special pentru definiendum identificate prin „se citeşte”şi – sau „se notează”. adecvarea între propoziţii şi fenomene): „Apelul la metalimbaj este o necesitate atât pentru achiziţia limbajului cât şi pentru funcţionarea sa normală. enunţiatorul se şterge în faţa discursului. Sub modul axiomatic textul „ia matematica de la început” într-o ordine logică. un tip de identificare specific geometriei este realizat prin figura geometrică la care se face referire exactă. „Când matematicianul zice: să numim cutare entitate în cutare fel. precizare a limbajelor. Tot aşa cum dimensiunea de comunicare cu lectorul este redusă la minimum. Axiome. LOC GEOMETRIC. prin tehnica sa discursivă. În ce priveşte definiţia lexicografică nu ne va interesa structura integrală pe care i-o descrie lexicograful . în orice caz neformalizat şi care este limba naturală. ca modalităţi de glosă. Pe măsură ce lectorul primeşte textul. Metalimbajul diferenţial în matematică se constituie din două tipuri principale de material lingvistic „limbajul simbolic” şi „limbajul natural” ca intermediar pentru a explica simbolul ce prezintă caracter formal. definiţia cuprinde explicaţii descriptive necesare. Teoreme. „se va numi”. prescriptive. care au introdus această distincţie sub influenţa lui Hilbert şi a corelaţiei matematică – metamatematică) şi b) metalimbaj într-un sens mai puţin riguros. echivalarea dintre definiendum (ceea ce este definit) şi definiens (ceea ce defineşte) este anunţată prin „se numeşte”. Martin 1992: 69). „vom numi” . Această realitate matematică există a priori în mintea matematicianului dar. axiome şi reguli (este vorba de metalimbaj în sensul lui Tarski şi Carnap. ci logică. Ordinea nu este euristică. stipulatorii. Aspectul didactic al Mg IX face posibilă uneori inserarea definiţiei în urma unui proces intuitivinductiv în care situaţii imediate sunt treptat abstractizate şi aduse la nivelul de exactitate impus de domeniul matematic (SISTEM DE COORDONATE. Structura definiţiei este marcată de un metalimbaj (în sensul a) caracteristic: eticheta ”definiţie” marchează începutul definiţiei. asistă la crearea unei relaţii matematice de pură abstracţie. decizia sa are forţă de lege […]. de exemplu).în reflecţia actuală (deplasarea interesului din planul existenţei spre cel al cunoaşterii) implică o creştere proporţională a operaţiilor metalingvistice. Cu această a doua accepţie a termenului vom opera în cele ce urmează. explicitare. El comite un act de limbaj performativ admis de toţi cei asemenea lui. ci numai anumite elemente care sunt corelate cu definiţia din discursul ştiinţific sau cu definiţia din dicţionarul de specialitate. Deseori asupra definiens-ului se produc operaţii de multiplicare. prezentată în forma general-abstractă. În discursul matematic definiţia se include precis având caracter normativ. În timpul întregului 92 . prin discurs. Este absolut necesar să distingem între: a) metalimbaj ca limbă artificială compusă dintrun stoc de termeni.Frumuşani 1995: 113). Carenţa afazică a « capacităţii de muncă » este de fapt o pierdere a metalimbajului” (Jakobson în Rovenţa. riguros fixată.

„(Despre drepte şi planuri” p. restrângând la „Geometrie” nu putem reţine decât o parte (PLAN etc.) (în ultimele două cazuri sensul matematic fiind considerat drept sens secundar). PERPENDICULAR). Utilizarea mărcilor diastratice în DEX este neunitară. DREPTUNGHIC. Spre deosebire de acestea. PERMUTARE etc. între definiţiile din DEX şi definiţiile din dicţionarele de specialitate: DGM şi DMED. Uneori este „simţită” incluziunea dintre mărcile diastratice utilizate şi atunci apar suprapuneri ale acestora de tipul: „(Mat. Analiza metalimbajului din DEX comparativ cu dicţionarele de specialitate (DMG şi DMED) aduce rezultate interesante. Arbitrară este în DEX inserarea sau nu a termenilor strict specializaţi. p. DREAPTĂ. PERIMETRU). LATURĂ. însă relaţia inversă nu poate fi întotdeauna verificată. SEMIPLAN. ORTOGONAL). MIJLOC). corect şi într-un subansamblu mai amplu. VÂRF) sau prezenţa mărcii diastratice indicatoare ale domeniului (de exemplu: CONGRUENT. ”(Despre figuri geometrice)”. (Y. ISOSCEL).). dar subiectivă prin raportare la alţii (SEMIPLAN). pur şi simplu prin faptul că el a proferat (sau a subînţeles) anumite cuvinte ca numitori”. despre două figuri geometrice)” (pentru SIMETRIC). despre poziţia lor etc. COSINUS. conform grilei de înregistrare a sensurilor în dicţionar) (de exemplu. (pentru termeni ca DREPTUNGHI. ultimul (de exemplu.)” (pentru termenul PLAN) sau c) la domeniul general. despre două puncte aparţinând aceleiaşi figuri geometrice sau la două figuri diferite.) (pentru PERPENDICULAR). ext.. DREPTUNGHIC.m. inclusiv a sensului matematic.)” (pentru PERIMETRU). ext.) ş. CONGRUENT. În corpusul de termeni analizat. sunt adecvate acestuia. Alegerea îndreptăţită potrivit criteriului frecvenţei faţă de unii termeni (ECHILATERAL. În cazul cuvintelor polisemantice înregistrate în DEX se impune observarea poziţiei ocupate de sensul matematic. VÂRF. adresându-se unui nivel mediu de specializare. ISOSCEL etc. Se constată că sensul matematic poate fi primul (deci. expresia introdusă va avea sensul astfel decretat. situându-se. numai intervenţia specialistului putând distinge subincluderile valide.său discurs. despre obiecte sau părţi ale lor. Definiţiile din manualul Mg IX. în care se combină limbajul 93 . b) absenţa precizării sensului matematic (de exemplu EXTERIOR. MEDIATOR) sau între celelalte sensuri (FUNCŢIE. Dacă ECHILATERAL. În acest ultim caz întâlnim diferenţe realizate prin utilizarea mărcilor diastratice: absenţa acestora (UNGHI.. sunt înregistraţi IZOMETRIE nu este înregistrat. OMOLOG.a. ca grad de formalizare. De exemplu. Urmărind termenii matematici în DEX putem distinge trei atitudini diferite faţă de înregistrarea sensului matematic al acestora: a) absenţa înregistrării termenului având numai sens specializat (de exemplu IZOMETRIE).d. etc. lipsa continuităţii se face remarcată prin absenţa unui principiu constant de distribuire a termenilor într-un anumit subansamblu matematic. DREPTUNGHI. reprezentând un domeniu matematic: „(Geom. al matematicii integrale: „(Mat. Gentilhomme 1995: 93). c) înregistrarea termenului. mărcile diastratice se referă la ansambluri foarte restrânse „(Despre două elemente aparţinând unor figuri geometrice în care există o corespondenţă determinată)” (pentru termenul OMOLOG). SINUS. SUPLIMENT. sens principal. LATURĂ. dacă orice orice termen matematic poate fi înregistrat sub „Matematică” – ca semn diastratic (PLAN. b) subansambluri mai ample. Datorită incluziunilor succesive dintre mărcile diastratice (de exemplu: „despre figuri geometrice” „Geometrie” „Matematică”) sensul unor termeni încadraţi sub indiciul unui subansamblu mai restrâns ar putea fi supraîncadrat.

~ trigonometrice. ~ elementară. termenul bază este un obiect (concret sau abstract). GRUPURI în sintagma grup de sunete dă naştere unui termen lingvistic (desemnând global realităţi ca „diftongi” sau „triftongi”). ~ biunivocă. (Mat. ~ signum. realizare”]. ~ bijectivă. ~ de forţă. ~ crescătoare. DEX-ul renunţă total la limbajul codificat . 94 . De exemplu. iar FUNCŢIE BIJECTIVĂ şi FUNCŢIE INJECTIVĂ sunt subintrări). ~ speciale. ~ densitate de probabilitate. deşi aflate uneori în raport de incluziune (de exemplu: FUNCŢIE FUNCŢIE ANALITICĂ FUNCŢIE BIJECTIVĂ FUNCŢIE INJECTIVĂ etc. În schimb. ~ constantă. Termenul FUNCŢIE este inclus în următoarele sintagme matematice: FUNCŢIA beta. Termenul-pivot cu cea mai mare productivitate de sintagme (aproape dublu faţă de următorul clasat) este FUNCŢIE. binevenită prin fondul noţional intuitiv pe care îl activează prin traducerea sensului originar. ~ omogenă. Unii termeni matematici sunt productivi sintagmatic. Se constată distincţii în ceea ce priveşte intrările şi subintrările între două dicţionare de specialitate. ~ reală de m variabile reale. geometrie diferenţială etc. ~ polinomială. ~ uniform continuă.simbolic „traducând” definiţiile termenilor matematici în limba naturală. ~ inversă. numit domeniu de definiţie. ~impară. ~ exponenţială. ~ injectivă. ~ gama. În dicţionarele de specialitate (DMG şi DMED) structura definiţiei este asemănătoare celei din manual MgIX (pentru analiza discursivă a definiţiei v. ~ simetrică. dar precizat în DMG: „Dacă E este o submulţime a lui Rn funcţia se numeşte de n variabile”. ~ de gradul doi.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente” (DEX: 357) pierde din vedere aspectul esenţial al funcţiei de a fi un triplet (ceea ce DMG semnalează clar: „funcţie [lat. pierderile apar inevitabil. ~ caracteristică. ~ continuă. ~ de două variabile reale. ~ hiperbolice. ~ surjectivă. definirea FUNCŢIEI). iar în sintagma grup abelian desemnează o realitate matematică. ~ logaritmică. Încercăm să distingem particularităţile semantice ale termenului-pivot care permit constituirea unui număr mai mare de sintagme pornind de la acesta. ~ crescătoare. un grup a cărui lege de compoziţie este comutativă. fiecare constituie cuvânt-vedetă). numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondenţă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F” (DMG: 119). ~ armonică. în timp ce DMED are articole formate din intrări şi subintrări – acolo unde situaţia o reclamă (de exemplu: FUNCŢIE este singurul cuvânt – vedetă (intrare). Definirea sensului matematic în DEX „6. ~concavă. ~ lui Hamilton. ~ de probabilitate. 8). ~ raţională. ~ reciprocă. FUNCŢII circulare directe. ~ lui Euler. ~ de gradul întâi. ~ de distribuţie. ~ lui Lagrange.~de selecţie. definiţia din DEX reţine un aspect secund al FUNCŢIEI şi anume că aceasta poate avea una sau mai multe variabile. ~ omografică. Sunt prezente în plus etimologia termenilor (în DMG). ~convexă. ~ monotonă.„natural” de specialitate şi limbajul „artificial” de specialitate. DMG este conceput ca un ansamblu alcătuit numai din intrări. ~ parte întreagă. ~ identică. unele informaţii istorice privind contribuţia unor matematicieni la constituirea noţiunii respective (DMG) şi informaţii traversând diverse arii matematice (geometrie euclidiană. ~ pară. ~ putere. o mulţime F. Cap. functio „îndeplinire. fapt neprecizat în manualele de liceu. ~de variabilă complexă. Unei productivităţi sintagmatice intradomeniale bogate i se asociază o productivitate sintagmatică extradomenială bogată. uneori permiţându-se într-o lectură de nespecialist apariţia inexactităţilor (de exemplu.) interesate de conceptul abordat (DMG şi DMED). funcţie analitică.~de repartiţie. triplet format dintr-o mulţime E. ~ monogenă. ~ compusă. ~ circulare inverse. ~ raţională întreaga. ~ radical. De cele mai multe ori.

Se observă că sensul din definiţia lexicografică (DEX: „6. ( Mat.). Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente.”; DMG : „triplet format dintr-o mulţime E, numită domeniu de definiţie, o mulţime F, numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondenţă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F […].”) se păstrează în fiecare dintre contextele fixe. Din punctul de vedere al subcategoriilor semantice stabilite anterior, FUNCŢIE se încadrează între obiectele abstracte. Termenul FUNCŢIE este suportul unei largi microinterdisciplinarităţi: (adm.) funcţie publică, funcţie publică teritorială ; (fiziol.) funcţie de nutriţie, funcţie de reproducere, funcţii digestive ; (chim.) funcţie acide, (lingv.) funcţie denotativă ; (gram.) funcţie sintactică ; (log.) funcţie propoziţională ; (ec.) funcţie de producţie, funcţie comercială). Urmărind transferul sintagmelor constatăm că nici o sintagmă matematică nu apare într-un alt domeniu într-o preluare identică. De exemplu, FUNCŢIE, termen cu productivitatea sintagmatică maximă în matematică nu oferă celorlalte domenii nici unul din contextele fixate în matematică. Mai mult decât atât în două dintre cele trei domenii de interdisciplinaritate apare independent (fiziologie şi logică), numai în gramatică apărând ca sintagmă fixă funcţie sintactică. 2.2. Inovaţie. Definirea şi metalimbajul matematic Modernizarea limbajului matematic se produce cu precădere la nivelul metalimbajului, al definirii. Deşi matematica este un domeniu concentric, în matematică termenii trecând în metalimbaj, ceea ce nu se întâmplă, în general, în dicţionarele din secolul al XIX-lea; numai spre sfârşitul acestui secol metalimbajul e din ce în ce mai bogat în termeni matematici. Tendinţa aceasta aminteşte că matematica e, din acest punct de vedere, un "limbaj închis". Iată spre exemplificare câteva definiţii din prima parte a secolului, pentru termenii ALGEBRĂ, ECUAŢIE, POLIEDRU, DIAGONALĂ: algebră, parte de matematică ce ne învaţă a calcula cu litere (Stamati 1851); équation (fr.) - t. d'algèbre - ecuaţie, potrivire între două sau mai multe câtimi algebrice (Poenar 1840) (nu apare egalitate, încă nu era împrumutat); ecuaţie, ecuaciune - expresie, formulă ce rosteşte între potrivirea preţului, valorei între două cătimi deosebite (Stamati 1851); poliedru - trupu mărginitu de mai multe feţe drepte (Stamati 1851); diagonalu, curmezişu de la un unghi la altul (Stamati 1851). Metalimbajul ocoleşte termenii de specialitate, fără a fi însă posibilă excluderea totală a acestora: A CALCULA, FORMULĂ,FEŢE DREPTE, UNGHI. Relativa îndepărtare de termenii specializaţi în metalimbaj se poate realiza cu mai mare uşurinţă în cazul termenilor metamatematici şi, întro oarecare măsură, în cazul termenilor matematici propriu-zişi cu nivel mai mic de abstractizare. Termeni matematici simpli – pivot al termenilor matematici sintagmatici. Libertatea contextuală e în general o sursă de sensuri noi. Termenii matematici utilizaţi atât independent de context cât şi în sintagme (libere) sunt cei mai numeroşi, depăşind atât numărul termenilor-sintagmă, cât şi numărul termenilor matematici independenţi: ACCELERAŢIE, ACCES, BAZĂ, CALCUL, CORP, CUADRATURĂ, CURBĂ, DEMONSTRAŢIE, DEPLASARE, DISTANŢĂ, ECUAŢIE, ELICE, ELIPSĂ, ENERGIE, ENTROPIE, EVENIMENT, EXPRESIE, FACTOR, FASCICUL, FORŢĂ, FRECVENŢĂ, FUNCŢIE, GRAD, GRUP, IPOTEZĂ, LEMĂ, LINIE, LUNULĂ, MATRICE, MEMORIE, METODĂ, PLAN, POL, POLARĂ, POLIGON, PRINCIPIU, PRISMĂ, PROBĂ, PUNCT, RADICAL, RANDAMENT, SFERĂ, SPAŢIU, STABILITATE, SUBSTITUŢIE, TRANSFORMARE, TRIUNGHI, VARIABILĂ, VECINĂTATE, VECTOR, VITEZĂ, ZONĂ. De exemplu, ECUAŢIE având sensul „relaţie matematică între mai multe mărimi
95

cunoscute şi necunoscute, valabilă numai pentru anumite valori ale mărimilor necunoscute” (DEX) apare ca termen-pivot (cap de grup sintactic) în sintagme bidimensionale (formate din două cuvinte): ECUAŢIA căldurii, ECUAŢIA coardei, ECUAŢIE algebrică, ECUAŢIE diferenţială, ECUAŢIE diofantică, ECUAŢIE exponenţială, ECUAŢIE funcţională, ECUAŢIE integrală, ECUAŢIE iraţională, ECUAŢIE logaritmică, ECUAŢIE transcendentă, ECUAŢIE trigonometrică, ECUAŢII echivalente. Comportamentul morfologic al termenului pivot se modifică în funcţie de tipul determinantului. Un determinant substantival genitival impune obligativitatea articulării capului de grup sintactic. Termenul – pivot ECUAŢIE este întâlnit şi în sintagme multidimensionale (alcătuite din mai mult de două cuvinte): ECUAŢIA fundamentală a dinamicii, ECUAŢIA lui Kepler, ECUAŢIA lui Laplace, ECUAŢIA unei curbe, ECUAŢIA unei suprafeţe, ECUAŢII cu derivate parţiale. Sensul termenului pivot se menţine în fiecare dintre sintagme. Cuvintele determinante nu vin decât să precizeze restricţii asupra componentelor ecuaţiilor şi să claseze ecuaţiile în diferite tipuri cu particularităţi bine determinate. 3. Mobilitate conceptual-semantică în matematică? La începutul secolului al XX-lea reapare posibila confuzie dintre cerc-linie şi cerc-suprafaţă. Al. Resmeriţă rezervă liniei denumirea de ‚circonferinţă’: „cerc s. n. (lat. circulus). Geom. 1) Suprafaţă plană rotundă, adică mărginită de o circonferinţă [sic!]; 2) legătura ce ţine doagele dela un vas; 3) fig. Adunare de persoane, ţn anume scop; 4) localul unde se adună aceste persoane; 5) întindere anumită, cuprins; 6) cerc viţios. raţionament defectuos ce nu duce la o concluzie.” (Al. Resmeriţă 1924). A. Scriban remarcă posibila sinonimie pe care o permite expresia CERC, între conceptele cerc-linie şi cerc-suprafaţă, fără a clarifica preferinţa pentru unul sau altul dintre concepte: „1) cerc n., pl. urǐ (lat. cǐcus, it. sp. pg. cerco. V. ţarc). Suprafaţă plană limitată de o circumferenţă. Circumferenţa însăşi: a descrie un cerc. Circumferenţă, cingătoare de lemn orǐ de fer cu care se leagă doagele butoǐuluǐ. Fig. Reuniune, adunare: cerc numeros. Întindere, limite: cercu ştiinţeǐ omeneştǐ. Cerc viţios, raţionament viţios care ar trebuǐ maǐ întâǐ să probeze ceǐa ce serveşte a proba, cum ar fi: opiu adoarme fiind-că are proprietatea somniferă. În cerc, circular, în formă de cerc. Cerc de butuc, cerc care leagă doǔă catarguri, doǔă grinzi.” (A. Scriban 1939). Situaţia se schimbă parţial în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Iată o prezentare comparativă a definiţiilor din dicţionare şi manual a conceptului de „cerc” în care se observă modalitatea de operare a selecţiei în materialul limbajului pentru exprimarea definiţiei potrivit scopului vizat şi publicului căruia se adresează textul respectiv. a) DEX (înregistrăm numai sensul „matematic”): CERC, cercuri, s. n. i. 1. Figura geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţa limitată de această figură. Cerc polar […]. III. Disc gradat, întrebuinţat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busolă. […] Am folosit ghilimelele pentru „matematic” deoarece sensul nu mai poate fi considerat astfel din momentul sinonimiei cu disc (v. 5.2.2.2 LM = LC). b) Manual: „Definiţie. Fie r R, r > 0 şi O un punct din plan. Se numeşte cerc de centru O şi rază r locul geometric al punctelor M din plan pentru care OM = r. Se notează C(O,r)= {M/OM=r}. (fig. III.1.)
96

O x

M

Fig. XVI Cerc (fig. III.1.) Elementele din limba naturală se combină cu elemente codificat-simbolice, opacizarea conţinutului în faţa neiniţiatului făcându-şi simţită prezenţa. c) DMG: Cerc [lat. Circus „cerc”], curba plană, loc geometric al punctelor situate la aceeaşi distanţă r (numită raza cercului)de un punct fix O (centrul cercului). Faţă de un reper cartezian ortogonal, cercul cu centru C (a,b) şi raza r are ecuaţia: x2 + y2 – 2ax – 2by + (a2 + b2 – r2) = 0; Ecuaţia generală a unui cerc este: A (x2 +y2) + Bx + Cy + D = 0 Ecuaţiile parametrice ale cercului sunt: x = a + r cos t Y = b + r sin t, în care t este unghiul făcut de raza vectoare a unui punct al cercului cu semiaxa pozitivă a absciselor (fig. 19). În coordonate polare cu polul în centru ecuaţia cercului are forma: q = a. Lungimea cercului este: L = 2 r, Iar aria domeniului mărginit de cerc se determină prin formula: A= r2 Definiţia cercului a fost formulată iniţial de către Euclid (sec. III î.e.n.). Se mai numeşte circumferinţă. (VB) Este înregistrată o sinonimie (cerc = circumferinţă), situaţie destul de rară în matematică. Opacizarea mesajului se accentuează pe măsură ce se adaugă informaţii noi codificate. DMG cuprinde şi alte intrări referitoare la cerc: CERC CIRCUMSCRIS UNUI POLIGON, CERC DE CURBURĂ, CERC DIRECTOR, CERC EXÎNSCRIS UNUI TRIUNGHI, CERC ÎNSCRIS UNUI POLIGON, CERC MARE AL UNEI SFERE, CERC MIC AL UNEI SFERE, CERC ORTOTOMIC, CERCURI ORTOGONALE, CERC OSCULATOR, CERC PRINCIPAL, CERC TRIGONOMETRIC, CERCUL CELOR NOUĂ PUNCTE (CERCUL LUI EULER), CERCUL LUI APOLLONIUS, CERCUL LUI MONGE (CERCUL ORTOPTIC), CERCURI CONCENTRICE, CERCURI ADJUNCTE ALE UNUI TRIUNGHI, CERCURILE LUI CARNOT, CERCURILE LUI CHARLES, CERCURILE LUI MALFATTI, CERCURI SECANTE. d) DMED CERC. Este locul geometric al tuturor punctelor din plan care au aceeaşi distanţă r faţă de un punct fix M (fig. 22). M este centrul cercului şi r raza cercului.

97

M x

A M

Fig. XVII Notaţii în cerc (fig. 22) Orice segment care uneşte centrul M cu un punct al cercului este rază. Segmentele care unesc două puncte pe cerc şi conţin şi centrul sunt diametre. Pentru lungimile acestor segmente folosim tot denumirea diametru d = 2r, dacă considerăm diametrul şi raza ca lungimi. De aici, uneori, raza este denumită semidiametru. Cercul delimitează suprafaţa cercului;ea este mulţimea tuturor punctelor P, a căror distanţă de la centrul M este maximum r, deci pentru care MP r. Suprafaţa cercului, care este uneori denumită pe scurt cerc, se află în stânga, dacă parcurge linia cercului în sens contrar acelor de ceasornic (pozitiv din punct de vedere matematic). Un punct P se află în interiorul I al cercului numai atunci când, MP < r, Se află în afara A a cercului când, MP > r, Se află pe cerc când MP = r.” (DMED). Definiţia este mai permisivă acceptând echivalenta între cerc şi suprafaţa cercului numită tot cerc. Articolul se continuă cu subintrările: CERC ŞI DREAPTĂ, UNGHI LA CENTRU, CERC ŞI TRIUNGHI, CERC ŞI PATRULATER, CERC ŞI POLIGON, CERC ŞI CERC, SEGMENT DE CERC, SECTOR DE CERC, ECUAŢIA CERCULUI ŞI CONDITIA DE TANGENTĂ, şi este urmat de intrările CERC CIRCUMSCRIS, CERC EXÎNSCRIS, CERC ÎNSCRIS, CERC MARE (MIC) AL SFEREI, CERCUL LUI EULEDR, CERCUL LUI THALES. Dacă DEX- ul elimină utilizarea limbajului artificial de specialitate şi pierde seme importante ale conceptului de CERC, DMG şi DMED combină codul lingvistic şi nonlingvistic şi asigură transmiterea corectă a conceptului respectiv, iar discursul realizează accesibilizarea prin gradarea şi explicitarea fiecărui sem substanţial cumulat în sensul final. Definiţia este parte integrantă a textului matematic în care discursul logic este lipsit de intersecţia cu alt tip de discurs. Raţionamentul matematic aprioric preexistent în mintea matematicianului se recreează prin înlănţuirea Definiţie-Axiomă-Teoreme. Emiţătorul şi receptorul mesajului se estompează în faţa discursului de specialitate clar formulat. Remarci alăturate discursului completează rar o definiţie care tocmai a fost dată. Alegerea definiendum-ului este arbitrară, matematicianul proferând un anumit termen sau altul. Definiţia este performantă.. Astfel sunt create obiecte matematice care, la rândul lor, îmbogăţite cu proprietăţi realizabile în acest univers formal matematic permit continuarea raţionamentului. În cazul definiţiilor relaţionale răspunsul este de tipul ”definitul este in relaţie cu un anumit lucru”. Sunt cuprinse aici definiţiile tuturor termenilor matematici sintagmă, obţinuţi prin atribuirea unor proprietăţi noi unor concepte deja existente. De exemplu, conceptul de CERC dă naştere prin adăugarea unor proprietăţi restrictive termenilor-sintagmă: CERC TRIGONOMETRIC; CERCURI SECANTE; CERCURI TANGENTE; CERCURI CONCENTRICE : „Cercul C de rază 1, împreună cu reperul O, A; B; fixat şi cu sensurilor pozitiv şi negativ stabilite, poartă denumirea de cerc trigonometric” (MgIX: 89).

98

4. Concluzii Terminologia matematică în secolul al XIX-lea evoluează de la predilecţia pentru calc la predilecţia pentru împrumut. Metalimbajul textelor este radical diferit de metalimbajul dicţionarelor, semn al faptului că ştiinţa, în general, rămâne deocamdată departe de mase sau cel puţin lexicograful nu resimte necesar să introducă în dicţionar definiţii matematice de un nivel ştiinţific prea ridicat, cum se întâmplă în cazul altor ştiinţe. Se vede încă din secolul al XIX-lea că matematica nu este domeniu de cultură – ceea ce remarcă Solomon Marcus pentru secolul al XX-lea. Mai mult, puţini dintre termenii matematici sunt înregistraţi de dicţionare. În secolul al XX-lea se păstrează, la nivelul dicţionarelor, chiar dacă pe un alt nivel, inconsecvenţa în înregistrarea mărcilor de domeniu şi de subdomeniu. Putem vorbi în acest caz de tradiţia subdomeniilor matematice reflectate lexicografic. În schimb, metalimbajul este modernizat. Vorbim, în acest caz, de inovaţie în definirea conceptelor matematice în dicţionare. Subdomeniile clasice ale matematicii (algebra, aritmetica, geometria) sunt bine reprezentate în secolul al XIX-lea atât prin mărci diastratice în dicţionare – în special în cele bilingve – cât şi prin discipline de învăţământ şi materiale utilizate de acestea, traduceri sau opere originale. În secolul al XX-lea, dicţionarele sunt mai puţin interesate de înregistrarea mărcilor diastratice marcând subdomeniile. Dacă luăm ca reper disciplinele de învăţământ ca argumente ale dezvoltării subdomeniilor matematice, observăm o dublă tendinţă în matematică: pe de o parte, dezvoltarea unor sub-subdomenii ale subdomeniilor clasice (algebră, geometrie, analiză) şi, pe de altă parte, desprinderea şi dezvoltarea unor domenii distincte ce au matematica drept componentă fundamentală (informatică, matematici aplicate). Dependenţa acestor discipline de matematică are grade mai mici (informatica) sau mai mari (matematici aplicate) şi pare că evoluţia lor este spre creşterea independenţei şi a specializării interne. Proliferarea sub-subdomeniilor matematice este vizibilă în trecerea de la un nivel de învăţământ la altul. Astfel nivelele gimnazial şi liceal perpetuează subdomeniile clasice ale matematicii, iar nivelul universitar face posibilă apariţia sub-subdomeniilor, în special în trecerea de la licenţă la master, dar nu numai. Dacă încercăm plasarea cronologică a subdomeniilor matematice, remarcăm că există subdomeniile clasice, apărute înainte de secolul al XIX-lea, trigonometria, apărută în secolul al XIX-lea şi proliferarea sub-subdomeniilor în secolul al XX-lea, ca şi apariţia domeniilor rezultate din interdisciplinaritate (de exemplu, matematici aplicate). Dacă trigonometria intră în română prin intermediul traducerii, în secolul al XX-lea, putem vorbii de naşterea unor sub-subdomenii ale matematicii sau cel puţin de apariţia unor rezultate matematice importante direct pe tărâm românesc graţie unor oameni de ştiinţă, matematicieni ca Gheorghe Vrânceanu. Termenii subdomeniilor bine reprezentate în secolul al XX-lea (aritmetica, geometria, trigonometria) se remarcă, în general, printr-un grad ridicat de modernizare, ceea ce are drept consecinţă păstrarea continuităţii şi a tradiţiei în secolul al XX-lea. Modernizarea terminologiei matematice variază însă de la un subdomeniu la altul. Astfel, în timp ce în algebră, cu excepţia denumirilor operaţiilor de bază, termenii matematici sunt deja modernizaţi şi se păstrează în secolul al XX-lea (CALCUL ALGEBRIC, SISTEM DE TREI ECUAŢII CU TREI NECUNOSCUTE, LOGARITMI, INECUAŢII, ECUAŢII DE GRADUL ÎNTEIU CU O SINGURĂ NECUNOSCUTĂ), în trigonometrie există multe calcuri perifrastice care vor fi înlocuite de împrumuturi (DEZLEGAREA TRIUNGHIULUI –
99

REZOLVAREA TRIUNGHIULUI, RAZE ÎNDOIOASE – RAZE CURBE, CONSTRUCŢIA TABLELOR – CONSTRUCŢIA TABELELOR). Discontinuitatea termenilor algebrici în trecerea de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea se face simţită la nivel morfologic, unde pluralul sau singularul este marcat diferit de la un secol la altul (ecuaţiuni – ecuaţii, fracţiuni – fracţii, progresiuni – progresii, sistemă – sistem). De altfel, variabilitatea morfologică cu referire la alternanţe între formele de plural este o problemă prezentă încă în limba actuală. Continuitatea între secolele XIX-XX se manifestă uneori la nivelul metalimbajului utilizat de dicţionarele generale în definirea termenilor matematici. Este în acest sens surprinzătoare perpetuarea definiţiei incomplete a FUNCŢIEI de la un dicţionar la altul, de al un secol la altul, deşi în lexicografia francofonă – de unde se inspiră adesea lexicografia românească – acest lucru nu se întâmplă. Însă, în general, metalimbajul matematic evoluează substanţial de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea. Exemplul definiţiei pentru ECUAŢIE este evident. Diferenţa dintre definiţiile ECUAŢIEI în cele două secole pune în evidenţă evoluţia înţelegerii acestui concept; cu toate că esenţa sensului se păstrează, forma, expresia definirii conceptului este radical rafinată. Inovaţia în terminologia matematică nu este atât calitativă (puţine schimbări se mai produc în terminologia deja fixată, cel puţin în domenii avansate ca algebra), cât cantitativă. Acumularea de noi termeni se realizează mai ales prin crearea de noi termeni sintagmatici pornind de la termeni de bază deja existenţi. Este evident în acest sens caracterul prolific al unor termeni ca FUNCŢIE sau ECUAŢIE. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
Bidu-Vrănceanu, Angela (1997): Mărcile stilistice (diastratice) în DEX şi importanţa lor normativdidactică, în Limbă şi literatură, vol. 1, 19-23. Bidu-Vrănceanu, Angela (1999): Mărcile stilistice (diastratice) ale lexicului specializat în DEX2, în Limba română, XLVIII, 1-2, Editura Academiei Române, Bucureşti. Bidu-Vrănceanu, Angela coord. (2000)- Lexic comun, lexic specializat, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti. Bidu-Vrănceanu, Angela coord. (2001)- Lexic ştiinţific interdisciplinar,Editura Univesităţii din Bucureşti, Bucureşti.. Căplescu, Dina (1962) Omagiu Iordan "Din istoria terminologiei geografice în limba română, p 871-876. Chivu, Gh. (1980), “Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti. III - Stilul textelor matematice”, Limba Română, p.141-147. Gentilhomme, Yves (1995): Contribution à une reflection sur les locutions mathématiques ; în Cahiers de lexicologie, 66, 5-37. Ionescu, Ion "Prima aritmetică tipărită în limba română în Gazeta matematică XLI 1935", 20-24. Losee, Robert M. (1995): The Development and Migration of Concepts from Donor to Borrower Disciplines: Sublanguage Term Use in Hard & Soft Sciences, în proceeding of the Fifth International Conference on Scientometrics and Informetrics, Chicago, June 1995, 265-274. Martin A. (1992) : Théorie de la diffusion des innovations et implantation terminologique, Terminologies nouvelles, 7, 34-4 1. Popa , Cornel (1972): Teoria definiţiei , Editura Stiinţifică , Bucureşti. Rastier, François (1995) : Le terme : entre ontologie et linguistique, în Banque des mots, 7, 35-65. Rey-Debove, Josette (1978): Le metalangage. Étude linguistique du discours sur le langage, Paris, Le Robert. Rovenţa-Frumuşani, Daniela (1995) : Semiotica discursului ştiinţific, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Timotin, Tănăsescu in *** (2000): Terminometro. La terminologie en Roumanie et en République de Moldava, Hors série No. 4, Union Latine. Toma, Alice, (2006, 2008): Lingvistică şi matematică, Bucureşti, Editura Universităţii Bducureşti. 100

A. Surse Asachi. Dicţionarul etimologico-semantic al limbei române. Nova Tipographia a Laboratoriloru Romani 19. Caius (coord. Imprimeria Nationale a lui Stephan Rassidescu. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Răduţiu. Bucureşti. Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române. Camelia.) (1974): Dicţionar de matematici generale. Tipografia Colegiului Naţional. Editura Enciclopedică Română. Editura Cronica. Ursu. 172. Tipografia lui Toma Teodorescu. Ediţia a II-a. Tipografia Naţională. Resmeriţă (1924) = Resmeriţă. Ionescu-Ruxăndoiu. Bucureşti. a III-a revăzută şi adăugită.) (1850) Elemente de aritmetcă raţională. Arc & Gunivas. vol. Bucureşti. 1986. pp. PP (1862) = Protopopescu. Institutul de Editură „Ramuri”. 208. M. DMG = Iacob. Tipografia Colegiului Sf. Bucureşti. Aǔgust (1939).. Craiova. DEX = Coteanu. L.ro/ro/orar_studenti/ 101 . Mircea (coord. (2004). Studiu linvistic şi de istorie culturală. Vornicescu. pp 336 + 14 + 12. Florica (1989): Matematică. coprindendu şi termeni şcientifici şi litterari. Alexandru (1924). DE = (1986) Mic dicţionar enciclopedic. Gabriela. N. Bucureşti. Ed. (1862) Nou dictionaru portativu de toate dicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă. Strat'a Academiei. Mariana . Bucureşti. Ion. Bucureşti. Seche. Mihaela. Ion (1870) Vocabularu romano-francesu. Editura Ştiinţifică. T. 53. Bucureşti. Editura Danubius. Bucureşti. Luiza. Bucureşti. Partea I. J. Editura Univers Enciclopedic. N. Slugerul trad. Sava. pp 96 + 96. Convorbiri asupra geometriei. Mancaş. Costinescu (1870) = Costinescu. DGSL. DN = Marcu. Manual pentru clasa a IX-a. pp. G. N. Bucuresci. Chişinău. LaMa(1876) = Laurianu. Iaşi. Bucureşti. C. Sava. A. MgIX = Coţa. Bucuresti. Petre (1837) Elemente de geometrie după legendre. Bucureşti. Iaşi. Editura Ştiinţifică. DMED = (1995) Dicţionar de matematică. (Pop. Maneca. Eugenia (coord. Constant (1986): Dicţionar de neologisme. Popescu. Geometrie şi trigonometrie. Rădulescu. Tipografia Kolegiului Sf. Massimu. (1862) Dictionar Rumăn.) (1998): Dicţionarul explicativ al limbii române. ns) http://fmi. Dicţionaru limbiǐ româneştǐ.Ursu. Vasile (elab. P. P. Liliana. Pop. pp. (1890) Cursu elementaru de algebra. VFR (1840-1841) = Poenar.). Rado. Iaşi. Scriban (1939) = Scriban. Marta . Seche. Florin. ns) D. S. Marina (1997): Dicţionar general de ştiinţe ale limbii. (translit. Editura Academiei Republicii Socialiste România. (culeasă de) (1850) Elemente de trigonometrie drept-liniată şi sferică. Aga (1836) Elemente de matematică. Angela. V. (1871. Despina Ursu. 277 + 7. G. Dicţionare Antonescu (1862) = Antonescu.. Bobancu. (1969) Formarea terminologiilor ştiinţifice româneşti. Sava. G. I. Aritmetică. DEXI = Dima. Tipografia lui Eliad. Desdouits.unibuc. 1840-1841 Vocabular francezo-romănesc. (translit. Augustin . G. pp 270.. Tipografia Colegiului Sf. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. vol. Cristina. şi colab. 172 + 7 (figuri). Poenaru. p. Bucureşti.1876) Dictionariulu limbei romane. P. Stan. (2007). Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare. Slugerul (trad. Tipografia Albinei. Moş Pătru sau învăţătorul de sat (1839) Geometrie practică. Culianu. A. Bucuresci.) (1852) Elemente de geometrie. pp. I. Buccuresci. Pană-Dindelegan. Sava. şt. Jassi. Călăraşu. M. Ediţia a III-a. DŞL = Bidu Vrănceanu. Tipografia Colegiului Sf.). A.

102 . terme mathématique. Il s’avère que les marques ne reflètent pas le progrès des mathématiques qui développent plusieurs sous domaines au XXe siècle – certains d’entre eux devenues sciences indépendantes – par une multiplication corespondente des marques. méta langage. respectivement au niveau du métalangage de leur définition (cf.RESUMÉ LA TERMINOLOGIE ET LA CULTURE MATHEMATIQUE A LA FIN DU XXE SIECLE Pour présenter un aspect de l’impact culturel des mathématiques j’étudie l’inventaire et les caractéristiques de leurs principaux termes. marques diastratique. terminologie. domine. c e r c = ‘cercle’). Ce qui reste constant au fil des années est la modalité de construction des concepts mathématiques (cf. les marques diastratiques donnent aussi des informations en ce sens. En outre. leurs usage textuel et leur présence dans les dictionnaires généraux. dictionnaires. définition. au carrefour des deux milénaires est situé entre tradition et modernisation. e c u a ţ i e = ‘équation’). entre le conservationisme et l’inovation au niveau des mots qui ont un double rôle. Le passage d’un siècle à l’autre. Mots-clé: culture mathématique. f u n c ţ i e = ‘fonction’). de communication en langue commune et de communication en langage spécilisé (cf.

Constanţa Avădanei (2000:9) arată că există şi situaţii când caracterul de îmbinare liberă sau stabilă este conferit de context. sensul unitar sau neunitar al îmbinării. De exemplu. lingvistica franceză introduce termenii de serie frazeologică sau grupare uzuală. Fenomenul. to lose one’s head (‘a-şi pierde capul’) au caracter permanent în limbă. a i se urca la cap. a semăna zâzanie. fiind simţite de vorbitori ca unităţi distincte. însă. Introducere În procesul comunicării. au un caracter temporar. to cut the ice (‘a tăia gheaţa’). Aceste îmbinări (a trage un pumn. tinzând să intre în categoria îmbinărilor stabile (structura îmbinărilor libere este similară cu cea a îmbinărilor stabile. to fill the sack (‘a umple sacul’). to fill the sink (‘a umple chiuveta’). cel mai important reprezentant al contextualismului. La început toate aceste îmbinări de cuvinte au fost libere. to fill the bill (‘a fi potrivit pentru ceva’). anumite îmbinări libere capătă stabilitate. to cut a feather (‘a tăia firul în patru’). pătrunzând în circuitul limbii comune. vorba de secvenţe de cuvinte relativ stabile care formează sintagme mai mult sau mai puţin fixate şi care sunt supuse unor restricţii ce nu pot 103 . strâns unite. to cut a tree (‘a tăia un copac’) etc. vorbirea umană constând în sintagme (Iordan. a semăna grâu. îmbinările stabile de cuvinte sunt asocieri de cuvinte care şi-au pierdut complet sau aproape complet independenţa semantică şi gramaticală şi care. Dintre aceste îmbinări. Există două tipuri majore de îmbinări de cuvinte: îmbinările libere de cuvinte şi îmbinările stabile de cuvinte. fiind impus de lingvistul englez John Rupert Firth. adevărate inovaţii lingvistice – iniţial produse individuale spontane – cele care au satisfăcut unele necesităţi de expresie şi s-au conformat sistemului limbii s-au generalizat. Îmbinările lungi transmit judecăţi de valoare. unele putând echivala cu o parte de vorbire şi pot avea echivalent un cuvânt simplu a turna beton = a betona). Cu timpul. în care fiecare element îşi păstrează autonomia semantică”. În opoziţie cu acestea. al perifrazelor (pentru română). Florica Dimitrescu (1958:30) defineşte îmbinările libere ca “asocieri de două sau mai multe cuvinte. iar componentele lor pot intra oricând în alte combinaţii: a trage un fir. Secvenţe ca: a trage un perdaf.Ana-Maria TRANTESCU Universitatea din Craiova PROBLEME TERMINOLOGICE ÎN DEFINIREA UNITĂŢILOR FRAZEOLOGICE ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ. Îmbinările libere iau naştere în procesul comunicării. Aceştia se referă la unităţile frazeologice caracterizate printr-o afinitate evidentă între componente. Este. au o singură funcţie gramaticală sau transmit o informaţie gramaticală. a duce cu maşina. a duce cu trăsura. to bite the pear (‘a muşca para’). a fost observat şi tratat cu mult înainte de lingvistica tradiţională. Colocaţiile Termenul colocaţie (collocation) a intrat în circulaţie în anii 50 ai secolului trecut. a lua în balon. a semăna porumb. 1975:209). to bite the apple (‘a muşca mărul’). 2. to bite the dust (‘a muşca ţărâna’). aşadar. O PERSPECTIVĂ CONTRASTIVĂ 1. acesta putând determina în cazul îmbinărilor scurte.) aparţin vorbirii. care denumesc – cele scurte – o singură noţiune. vorbitorii recurg la îmbinări de cuvinte. sunt impuse de uzaj. idiomurilor lexemice (pentru engleză). alcătuiesc grupuri lexicale cu sens nou.

Ele se găsesc. Ele aparţin lumii globalizate. Colocaţiile se găsesc pe un continuum care se întinde de la îmbinări de cuvinte uzuale (co-ocurenţe) până la expresii idiomatice (Iliescu. Explicaţia existenţei colocaţiilor convergente interromanice şi intereuropene nu e greu de găsit. Cu alte cuvinte. fie într-un registru înalt sau specializat. ca de exemplu în cazul holtei înrăit (Iliescu. ca reprezentantă a unei limbi neromanice. altele fac parte din limbajul curent. Colocaţiile tipice sunt cele în care legătura dintre sensul bazei şi al colocatorului nu mai este vizibilă. De cele mai multe ori. restricţiile lexicale caracteristice colocaţiilor sunt în general abolite. 2006). sau chiar intereuropene. La nivelul sistemului. Un criteriu important de definire este faptul că sensul colocaţiilor nu este global. Uneori originea lor se găseşte chiar în latină. sau până peste urechi. poate deveni secundar după lexicalizarea ei. dependent. e mai slabă decât în a fi îndrăgostit lulea. chiar dacă frecvenţa ei scade considerabil. ci rămâne componenţial (Lengert. ca cel al expresiilor idiomatice. legătura dintre cele două părţi (baza şi colocatorul) este mai slabă. Într-adevăr. 2001:819). coeziunea frică îngrozitoare. în sensul coşerian. deviaţia sinonimică slăbeşte gradul de coeziune al colocaţiei. Autoarea clasifică colocaţiile romanice în divergente şi convergente. Iliescu în “Kollokationen in den romanischen Sprachen” (2006). Posibilitatea schimbării colocatorului este considerată un criteriu pentru delimitarea colocaţiilor faţă de alte grupuri de cuvinte. spre deosebire de colocator care îşi află valoarea semantică doar în contextul colocaţional. Colocatul este elementul de bază autonom semantic care rămâne neschimbat. E vorba de adjective şi de verbe folosite deja în latină cu sens figurat. aruncă o privire orientativă asupra colocaţiilor unor limbi romanice (franceza. Deoarece e foarte greu de definit ce se înţelege prin îmbinări de cuvinte uzuale. De aceea colocaţiile ocupă un loc extrem de important în însuşirea unei limbi străine. Cu cât numărul lor este mai mare. 2006) Colocaţiile sunt formate din două componente: o bază (colocat. al bazei). şi invers. Cu alte cuvinte. nemaipomenită. M. Astfel. Colocaţiile convergente sunt de două categorii. Cercetării îi este adăugată şi germana. Spre deosebire de aceste preocupări. Bogata bibliografie cu privire la tema colocaţiilor s-a ocupat până acum în special de probleme teoretice.fi găsite prin studiul gramaticii de către o persoană care nu vorbeşte limba respectivă ca limbă maternă. spaniola şi în special româna) pentru a vedea în linii mari ce asemănări şi deosebiri caracterizează aceste limbi din punctul de vedere al colocaţiilor. e foarte potrivită expresia folosită de Firth: “mutual expectancy” (Lengert. 104 . centru) şi un colocator (modificator semantic. Un criteriu la care s-a renunţat este frecvenţa. baza colocaţiei este un substantiv abstract schimbat prin derivaţie sinonimică. acest factor important pentru constituirea colocaţiilor. italiana. deci unde această legătură pare arbitrară. Un alt criteriu după care pot fi caracterizate colocaţiile este numărul lexemelor care se pot combina cu baza. 2001:819). moderne. 2006). O colocaţie poate continua să trăiască. nebună. Colocaţiile fac parte din norma limbii. Cele mai multe colocaţii divergente sunt vechi şi lexicalizate de multă vreme. fie aparţin limbii curente la nivel interromanic. cum ar fi delimitarea secvenţelor sintactice libere de cele legate (expresiile idiomatice şi proverbele) şi de criteriile care permit o asemenea delimitare. (Iliescu. familiar şi expresiv. şi nu din sistemul limbii. pronunţarea unui termen ne face să aşteptăm în continuare apariţia unui termen anume.

cât şi limbajul tehnic. Aceste îmbinări prezintă o serie de caracteristici comune care vizează: structura formală. Constanţa Avădanei subcategorizează îmbinările stabile de cuvinte în îmbinări de dimensiuni reduse (a-şi da aere). continuând de multe ori sensuri figurate şi figuri de stil. Particularităţile semantice şi formale le fac să contrasteze cu îmbinările libere şi permit să fie identificate de vorbitori. cultură care se sprijină pe opere literare cunoscute şi în mare parte pe textul Bibliei latine şi pe traducerea lor în limbile europene (Iliescu.John Keats.A thing of beauty is a joy for ever . alţii numai în limba engleză (phrase. proverbe (cine se scoală de dimineaţă departe ajunge . consideră autoarea. frazeologie etc. nu toţi termenii utilizaţi vizează aceleaşi particularităţi ale îmbinărilor stabile de cuvinte. şi îmbinări de dimensiuni mari. lungi (bate fierul cât e cald . pentru a le denumi. clişee (ţară în curs de dezvoltare . zicale (drumul spre iad este pavat cu intenţii bune . idiom. Morfologia. Colocaţiile convergente. Se observă că în ambele limbi. eufemisme (a pleca dintre noi .developing country). expresie.the road to hell is paved with good intentions). în limbajul natural. locuţiuni (a-şi veni în simţiri . care conţin sau nu un indice de predicaţie. Deoarece originea lor nu poate fi găsită în limba moştenită (colocaţia e prezentă şi în germană). colocaţiile vor arăta o tendinţă tot mai accentuată spre convergenţă. topica principial fixă. Din pluralitatea de termeni utilizaţi în bibliografia românească şi cea de limbă engleză pentru a denumi conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte.strike while the iron is hot) care conţin obligatoriu unul sau mai mulţi indici de predicaţie. 3. gramaticală şi/sau stilistică. sau cu precădere în limba română (locuţiune). p. Pe continuumul dintre co-ocurenţe şi expresii idiomatice ele se apropie de ocurenţe. idiom frazeologic. izolare. În Europa Unită şi în lumea aflată într-un continuu proces de globalizare. Probleme terminologice Îmbinările stabile de cuvinte sunt grupuri stabile de două sau mai multe cuvinte care transmit o singură informaţie semantică. aforisme etc. (Avădanei. expresie perifrastică. proverb. funcţia sintactică şi/sau expresivă. scurte sau perifraze (termen preluat de la Corneliu Dimitriu. citate celebre (Un lucru frumos este o veşnică încântare . au recurs la o pluralitate de termeni. Gradul lor de coeziune e ridicat. idiom lexemic. expresie idiomatică. 1979. zicală. Colocaţiile divergente. Se observă o confuzie terminologică în definirea şi delimitarea acestor termeni. sintagmă. 105 . 2006). în sens larg. formulă. în special cele care aparţin unui stil ridicat. se observă că unii termeni sunt utilizaţi numai în română (idiotism. nici în inovaţii paralele cu caracter abstract.).to pass away). sensul unitar. Ele sunt creaţii ale fiecărei limbi în parte. Limba conţine un remarcabil izvor de îmbinări stabile de cuvinte reproduse întocmai de utilizatori.the early bird catches the worm). se apropie de expresiile idiomatice. se datoresc unui izvor literar-cultural-biblic comun. 23). Sunt incluse o mare diversitate de tipuri: cuvinte compuse (mamămare .to wash one's hands of).grand mother). sursa lor fiind atât limba vorbită. 2000:6) Îmbinările stabile de cuvinte au fost studiate şi clasificate de specialişti români. special. phrasal verb). englezi şi americani care.to came to one's senses). Gradul lor de coeziune e relativ slab datorită derivaţiilor sinonimice posibile. unitate frazeologică. tournure. singurul izvor posibil este numai cultura comună a popoarelor europene. Endymion). perifrază). idiom proverbial. expresie/locuţiune proverbială. expresii (a se spăla pe mâini de ceva . uzuală. iar o serie de termeni sunt întrebuinţaţi atât în română cât şi în engleză (compus. clişeu. Gramatica limbii române explicată.Mai greu de explicat sunt colocaţiile convergente care aparţin unui registru mai înalt.

I.a-şi da aere). S. cu aspect formal şi sens ce nu pot fi modificate (talger cu două feţe). Robu subliniază sinonimia dintre locuţiune şi expresie (a băga în boale. vai de picioare). 1900) înţelege prin idiotism îmbinările fixe de cuvinte constituite din două sau mai multe cuvinte (doar nu dau tătarii. cât vezi cu ochii). Al. L.Considerăm necesară o prezentare a principalilor termeni de metalimbaj aparţinând frazeologiei. expresie. cu un înţeles unitar determinat. S. Locuţiune este frecvent substituit cu expresie cu care este considerat sinonim. P. I. dar şi împrumutate. Termenul idiotism este considerat sinonim cu izolare. prezentare ce se bazează pe studiul Constanţei Avădanei intitulat Construcţii idiomatice în limbile română şi engleză (2000).majoritatea specifice limbii române. Hristea (1984) expresiile idiomatice sunt îmbinări constante de cuvinte simţite ca “distincte”. sunt numite şi locuţiuni sau expresii idiomatice. Florica Dimitrescu (Locuţiunile verbale în limba română. care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire”. Pentru Th. prin urmare cu sensul de îmbinare constantă de termeni “ilustrativă” pentru limba română (a se face luntre şi punte). caracterizate prin componenţă diversă: o propoziţie (până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii). locuţiuni”. Puşcariu în Limba română (1940) numeşte locuţiuni grupurile fixe de cuvinte . Al. ce-i frumos. având caracter specific “idiotisme populare” (piatră-seacă) sau “idiotisme dialectale”. dar şi structurile monolexicale (poartă ‘împărăţie’). particulare limbii române (de factură populară) atunci când vorbeşte despre locuţiuni sau expresii idiomatice. Iordan (1975:20) defineşte idiotismul ca “formulă fixă” frecvent şi îndelung utilizată. fiind astfel dificil de analizat în părţi componente. pentru a se referi la formaţiuni sintactice care au luat naştere prin izolare (1975: 280). două cuvinte (cal de poştă). Iordan şi Robu (1978) vorbesc de “îmbinări frazeologice stabile” cu formă fixă şi sens nededus din sensurile componentelor. Şăineanu întrebuinţează denumirea locuţiune pentru îmbinări expresive de cuvinte.. Smith (1925) utilizează termenul locuţiune ca sinonim cu idiom pentru a face referiri la grupurile stabile de cuvinte proprii unei limbi (to put on airs . În paralel cu locuţiunea sunt folosiţi termenii expresie idiomatică şi idiotism. L. Iordan şi Vl. Prin expresie idiomatică. formulă. a ajunge cuţitul la os). În Limba română contemporană (1978:336). proprii limbii române (cât te-ai freca la ochi). Dumistrăcel defineşte expresiile idiomatice drept “grupuri solidare de cuvinte”. majoritatea conţinând un verb. la propoziţii şi fraze (bate şaua să priceapă iapa). sub raport semantic (a da sfară în ţară). care “din punct de vedere gramatical sunt. foarte expresive. Prezentăm în cele ce urmează aceşti termeni cu accepţiile conferite de autorii studiilor lingvistice dedicate secvenţelor stabile de cuvinte. I. izolare.trei cuvinte (de-a fir a păr). Dumistrăcel (1980) îl utilizează ca sinonim (învechit) cu izolare şi expresie idiomatică (a lua la vale). unele întâlnite şi la alte popoare (a făgădui marea cu sarea) variind în mărime de la două . Înţelesul lor nu se lasă descifrat din “analiza cuvintelor componente”: a-şi aprinde paie în cap. Philippide termenului idiotism în Principii de istoria limbii (1984). Cum am mai amintit. cele mai multe. proprii unei limbi. o frază (râde vârşa de baltă şi-i putrezeşte coada. L. Andriescu înţelege “toate construcţiile particulare limbii noastre” care au sens unitar. Şăineanu utilizează denumirea expresie idiomatică pentru locuţiune şi idiotism. Aceste realităţi lingvistice. având sens figurat şi care. Lazăr Şăineanu (1887. Iordan întrebuinţează alternativ locuţiune. Alternativ sunt utilizate denumirile locuţiune şi expresie. poartă ponos. sintagmă etc. unde nu-i cap. Accepţia conferită de Al. Andriescu (1977) are în vedere construcţiile sintactice stabile. este aceea de grup stabil de cuvinte constituit din mai multe elemente lingvistice: îmbinări bimembre sau îmbinări conţinând unul sau doi indici de predicaţie (a-şi găsi Bacăul. ca structură externă. 1958) defineşte locuţiunea drept “ansamblu de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat. S. 106 .

revenons à nos moutons. un grup lexical constant. care altfel nu se deosebeşte de locuţiune. expresie idiomatică. multe au valori subiective mari.a-şi pierde capul).nu se deosebesc de locuţiuni şi expresii (a bate apa-n piuă. L. expression/phrase. Th. Iorgu Iordan (1975:18) utilizează denumirea sintagmă cu sensul de “grup sau combinaţie de cuvinte”. diferit de sensul individual al formativelor (to take the bull by the horns ‘a apuca taurul de coarne’). motiv pentru care autorii şi utilizează aceşti termeni ca înlocuitori pentru proverb. în studiile de specialitate apar pentru proverb termeni ca zicală sau zicătoare. Din punct de vedere al structurii formale. cu structură formală diversă şi sens unitar (to bring up – ‘a educa’. care realizează funcţii expresive şi de comunicare diverse. care au sens indivizibil (to lose one’s head . îmbinările lexicale cu dimensiuni diverse şi sens nou. Dimensiunile clişeelor sunt variate: blue blood (sânge albastru). clişeele idiomuri arhicunoscute. Hristea (1984) înţelege prin expresie. locuţiune. aparţinând întregului grup (like a breeze – ‘uşor’). formulă. S.cine râde la urmă. Multe dintre îmbinările fixe de dimensiuni mari numite izolări. găina bătrână face zama bună. Termenul este considerat sinonim cu idiom. idiotism. Autorul include idiomul în clişeu. specifică unei limbi. care exprimă o singură noţiune (heat and soul – ‘cu trup şi suflet’). construcţie gramaticală. Termenul este considerat sinonim cu idiom şi expresie idiomatică. Fl. formule sunt de fapt proverbe. Clişeul ca expresie stereotipă. Dimitrescu (1958) afirmă că expresiile sunt grupuri de cuvinte care formează “lexical un tot”. îmbinări stabile de dimensiuni variate. Ca sinonime sunt folosite idiom. expresivitate şi “noutatea ansamblului” (prinde orbul. Dumistrăcel (1980:125) discută sintagmele (sinonime cu expresiile idiomatice) în opoziţie cu termenii sintetici. expresii. expresii idiomatice. expresie. Cowie şi Mackin (ODCIE I) utilizează termenul expresie pentru ansambluri lexical sudate. cu sens unitar. armed to the teeth (înarmat până-n dinţi. L. expression/phrase. La fel. proverbele au dimensiunile unor propoziţii sau fraze a căror formă nu suportă modificări: cine se amestecă în tărâţe îl mănâncă porcii. Idiomul este astfel definit în Dicţionarul Oxford (1989): “o formă de expresie. P. ca şi prin idiom. Smith desemnează prin expresie idiomatică grupurile lexicale fixe. scoate-i ochii. o particularitate a frazeologiei consacrată de uzul unei limbi şi având adesea altă semnificaţie decât cea gramaticală şi logică”. de dimensiuni variabile. P. Meyer (1975) foloseşte expresie verbală pentru a denumi o îmbinare constituită din verb şi particulă adverbială sau prepoziţie (to shoot up – ‘a teroriza’). care au “înţeles idiomatic” diferit de cel literal. he laughs best who laughs last . Smith (1925) consideră şi el. considerând că idiomurile larg cunoscute devin clişee. Autorii români şi de limbă engleză desemnează prin proverb combinaţii de cuvinte specifice unei limbi sau unui grup de limbi. râde mai bine. Longman 107 . alternativ cu formulă. denumirea expresie idiomatică pentru a desemna grupuri stabile de cuvinte. nu şi gramatical. Sinonime cu expresie sunt locuţiune şi expresie idiomatică. McGee-Wood (1986) utilizează expresie idiomatică ca sinonim cu idiom pentru a se referi la expresiile stabile care au sens suplimentar. sic transit gloria mundi.). remarcând că acestea se supun fenomenului de etimologie populară. generator de efecte stilistice (a-şi pune pofta-n cui). Makkai desemnează prin expresie. cu înţeles independent de suma componentelor (to come into being – ‘a lua fiinţă’). Deşi prin utilizarea abuzivă unele clişee şi-au pierdut forţa expresivă. I:XXVIII) utilizează alături de idiom. Smith (1925) foloseşte expression (expresie) cu accepţia de grup constant de cuvinte. caracterizate prin variabilitate. îmbinare etc. to get to the bottom of – ‘a-i da de capăt’). phrase. Weinreich (1969) foloseşte termenul “expresii complexe” constituite din cel puţin două elemente. Uneori. Cowie şi Mackin (ODCIE. pentru a se referi la ansambluri lexicale caracterizate prin formă fixă şi sens unitar. a spăla putina). idiotisme.

are un sens propriu şi un echivalent sintetic to step up = increase. 1972. Autorul foloseşte şi termenul idiom lexemic pentru a trimite la îmbinările lexicale fixe de dimensiuni scurte. Considerând unitatea frazeologică inclusă în idiom. Aceeaşi semnificaţie conferă idiomului şi Cowie şi Mackin: grupuri invariabile de cuvinte cu structură formală diversă şi sens special (ODCIE II:XII) (to trip the light fantastic ‘a dansa’). proverbe. Autorul specifică că idiomul are sensul francezului idiotism. Meyer.copilul cu prea multe moaşe moare nemoşit). Cowie şi Mackin (ODCIE. (to carry coals to Newcastle . I. Healey (1968) consideră idiomurile îmbinări constante de termeni. cu formă fixă şi “sens necompoziţional”. Give him an inch and he'll take an el . phrase. Sweet (1982) numeşte idiom un grup de cuvinte al cărui sens nu poate fi dedus din sensurile cuvintelor care-l compun (to kick the bucket ‘a muri’).a vinde castraveţi la grădinar.) au rol în comunicare şi sunt numite idiomuri funcţionale (can the leopard change his spots? .Lupul îşi schimbă părul.pe diferite trepte de coeziune (to stew in one's own juice ‘a fierbe în suc propriu’). expresie idiomatică. care pot fi identificate cu părţi de vorbire (hammer and tongs (adverb) ‘aprig’). ca sinonim cu idiom. alternativ. Alături de idiom sunt întrebuinţate denumirile expresie şi expresie idiomatică. Pentru Smith. Grupurile sunt expresive şi au formă fixă. expresie idiomatică de dimensiuni mici. precum şi denumirea de idiom proverbial pentru a se referi la zicale. dar năravul ba. precizează că pot fi numite idiomuri doar îmbinările constante ‘necompoziţionale’ ca sens şi ‘neproductive’ ca formă. vol. 1975. sau verb cu prepoziţie şi particulă (to put up with ‘a tolera’). citate celebre etc. 1986) este utilizat în majoritatea studiilor citate în paralel cu expression. Mc Gee Wood. Makkai consideră idiomul sinonim cu expresia.ansambluri stabile de cuvinte . Makkai (1972) întrebuinţează termenul idiom pentru grupuri lexicale cu sens diferit de înţelesul literal al constituenţilor şi dimensiuni variabile . take up = continue. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. şi termenul expresie. Smith (1925) consideră idiom orice îmbinare fixă.de la un cuvânt (broke – ‘lefter’) la o frază (don’t count your chickens before they’re hatched). phrase. Katz şi Postal (1963) definesc idiomul ca îmbinare de cuvinte familiară. Acest tip de idiom. expresie idiomatică. al cărei sens nu este “funcţie compoziţională” a sensurilor constituenţilor (to put the cat among the canaries). Fraser (1970) plasează idiomurile . to be or not to be).Idioms Dictionary (1998) dă termenului următoarea definiţie: “o secvenţă de cuvinte care are un sens diferit de sensul cuvintelor componente luate separate”. locuţiune. cu grad mare de coeziune. L. formulă alternativ cu idiom. White House . phrase şi expresia idiomatică. P. Wood. autorul foloseşte. autorul utilizează termenul expresie. se referă la grupurile de cuvinte simţite ca distincte şi care reprezintă o unitate la nivel semantic (uneori şi gramatical): white elephant (‘cadou nedorit’). proverbe etc. to bring up ‘a educa’. impusă de uzaj. 108 . În Problems in the Analysis of Idioms (1969). tipic anglo-saxon. cu înţeles independent de înţelesurile componentelor (to speak like a book . de la idiomuri “monolexicale” la îmbinări de dimensiunea unei propoziţii sau fraze (too many cooks spoil the broth . I) definesc îmbinarea numită phrasal verb ca o expresie/idiom constituită din verb cu prepoziţie sau particulă adverbială. În paralel. Pentru Hockett (1958) idiomurile sunt “forme gramaticale” cu structuri formale extrem de diverse. deşi utilizează termeni ca expresie.a vorbi ca din carte). idiomul e sinonim cu expresie. to take off (‘a decola’).îi dai un deget şi-ţi ia mâna toată. Idiomurile de dimensiuni mari (zicale. Weinreich defineşte idiomul ca grup lexical stabil (minimum două cuvinte) al cărui sens este conferit de valorile semantice şi structura sintactică a componentelor (red herring ‘tertip’). Şi Fraser întrebuinţează termenul idiom ca sinonim cu expresie. Phrase (Makkai.Casa Albă.

a-şi face un deserviciu’). rolul unităţilor frazeologice în modernizarea limbii literare). locuţiuni proverbiale etc. Bidu-Vrânceanu et al. constituite din minimum două cuvinte. Puşcariu (1940) desemnează prin frazeologie ansambluri lexicale cu caracter constant şi sens unitar (expresii. specifice şi calchiate. cu înţeles unitar. cu care are de obicei în comun un oarecare grad de expresivitate. 109 . Disciplină lingvistică în curs de constituire care se ocupă cu studiul unităţilor frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi (apariţia şi originea acestora. autorul considerând unitatea frazeologică inclusă în idiom. Dimitrescu consideră frazeologia un ansamblu de locuţiuni. având sens unitar şi referent unic. a-şi tăia funia de sub picioare – ‘a-şi reduce şansele. uzul în comunicarea curentă ori în stilurile/limbajele specializate. locuţiune. Th. tobă de carte – ‘învăţat. Dicţionarul de ştiinţe ale limbii (A. Meyer insistă asupra contribuţiei semantice a celui de-al doilea element la producerea unui concept verbal nou (shoot up ‘a teroriza’. Aceste grupuri se caracterizează prin formă fixă şi sens unitar. indiferent de dimensiuni”. 2001:802). vechime şi frecvenţă mare (a se face luntre şi punte).. Sunt incluse aici şi idiomurile culturale. Ansamblul unităţilor frazeologice dintr-o limbă dată. Denumirea este sinonimă cu expresie. Hristea (1984) defineşte frazeologia ca “ansamblul sau totalitatea unităţilor frazeologice dintr-o limbă dată” . Adam Makkai (1972) numeşte tournures sau idiomuri frazeologice îmbinările expresive de dimensiuni mari (minimum trei cuvinte). Hristea (1984) defineşte “îmbinările constante de cuvinte”. ţap ispăşitor). lună de miere. I): “totalitatea îmbinărilor fixe dintr-o limbă dată. frazeologia cuprinde totalitatea idiomurilor dintr-o limbă.).Sensul îmbinării nu este sugerat de sensurile cuvintelor componente. unitatea frazeologică este receptată de vorbitor drept o entitate existentă ca atare în limbă. savant’) sau verbală (a-şi lumea-n cap – ‘a pleca’. shoot out ‘a înmuguri’). locuţiuni. Spre deosebire de alăturarea liberă de cuvinte. familiile frazeologice. Lengert (2001) arată că problema de bază în definirea unităţilor frazeologice constă în delimitarea lor de cuvintele compuse şi de alte îmbinări sintactice libere. idiom. Importantă este însă folosirea termenului pentru denumirea acelei (sub)-discipline lingvistice al cărui obiect îl constituie analiza diferitelor aspecte ale unităţilor frazeologice (Lengert. 2.a fi între ciocan şi nicovală). Pentru Makkai (1972). adjectivală (într-o ureche – ‘ţicnit’. Weinreich (1969) utilizează acest termen pentru “orice expresie în care cel puţin un component este polisemic şi în care selectarea unui subsens este determinată de contextul verbal”. Acelaşi sens îl are termenul frazeologie şi la Cowie şi Mackin (ODCIE. Th.compartiment aflat la interferenţa dintre vocabular şi sintaxă. ceea ce explică şi uzul acestor îmbinări în contexte dotate cu intenţie/funcţie stilistică (pur afective sau diferenţiate funcţional)”. în doi peri – ‘neclar. echivoc’. Prin unitate frazeologică. întrucâtva apropiată de catacreză. unităţile frazeologice pot avea valoare substantivală (copil din flori. care nu-şi găsesc uşor corespondent într-o parte de vorbire (to be caught between the devil and the deep blue sea . proverbe etc. Fl. citate. expresii. Dicţionarul de ştiinţe ale limbii (2001) defineşte astfel unitatea frazeologică: “combinaţie stabilă de două sau mai multe cuvinte. 2001) dă ambele accepţii ale termenului: 1. al căror sens poate fi descifrat numai dacă se unesc istoria şi civilizaţia poporului respectiv.

termenii expresie. proverbial/functional idiom. to rise sb's spirits ‘a ridica moralul cuiva’. în general. parţial. În bibliografia românească termenul idiom are altă accepţie: “termen generic folosit pentru a desemna orice tip de varietate lingvistică. like a breeze . de multe ori. români şi de limbă engleză. idiomatic expression. expresie idiomatică. formulă. sintagmă. expresie. sinonimi. Se înregistrează şi opinii conform cărora idiomurile scurte pot avea un echivalent sintetic şi pot corespunde unei părţi de vorbire (to kick the bucket are valoare de verb). Mulţi dintre termenii folosiţi în literatura română de specialitate pentru conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte sunt întrebuinţaţi şi în lingvistica de limbă engleză (britanică şi 110 . Termenul idiom desemnează ansambluri fixe de cuvinte. îmbinări fixe de cuvinte care prezintă caracteristici similare sau identice cu îmbinările de cuvinte numite idiotisme. Se observă. adică sensul nou. locuţiune. termenii se folosesc ca sinonime la autori diferiţi sau chiar la acelaşi autor. idiomurile lungi. pentru a defini conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte se utilizează. clişeu. idiomurile lungi nu au sens unitar. phrasal verb. proverb.” (Dicţionarul de ştiinţe ale limbii. un dialect. Topica expresiilor este invariabilă. în literatura de specialitate. După cum se observă. grai etc. tournure. idiom. Ca sinonime. expresie perifrastică sau idiomatică sunt în bibliografia românească consideraţi. astfel. nu puţine fiind cazurile când un specialist utilizează doi. Din analiza întreprinsă rezultă că în privinţa terminologiei nu există un punct de vedere care să fie acceptat de majoritatea specialiştilor. izolare. Expression şi idiom se întâlnesc în paralel. îl substituie. În engleză. asemenea termenului expression pe care. fără a preciza dacă aceasta reprezintă o limbă. izolări şi. frazeologie.verb. zicală. sintagmă. Spre deosebire de acestea. în literatura de specialitate se înregistrează: phrase (pentru idiomurile scurte). idiotism. compus.adverb. se impun câteva concluzii privind accepţia şi eventual corespondenţa acestor termeni în studiile de specialitate româneşti şi de limbă engleză. izolare. Termenul expresie este considerat de mulţi specialişti sinonim cu locuţiune. Ordinea elementelor alcătuitoare este invariabilă. trei sau chiar patru dintre aceşti termeni pentru a desemna aceeaşi realitate lingvistică. Având. idiom lexemic/ funcţional/ proverbial/ frazeologic. de multe ori. cu expresiile şi locuţiunile. expresie idiomatică. formulă. Ei consideră expresiile sinonime cu locuţiunile. expresie/locuţiune proverbială. aceleaşi accepţii. unitate frazeologică. specifice limbii engleze. perifrază. care nu reprezintă suma sensurilor termenilor componenţi. to lose one’s head ‘a-şi pierde capul’. specificându-se şi faptul că multe expresii idiomatice au în componenţa lor un verb (a da sfară în ţară). expresie (expression) este sinonim cu idiom şi phrase. tournure. 2001) Phrase denumeşte grupuri constante de cuvinte. următoarele denumiri: idiotism. Structura formală a idiomului variază de la două cuvinte (White House – ‘Casa Albă’) la o propoziţie sau frază (give him an inch and he'll take an ell). Toate idiomurile au formă fixă şi funcţie subiectivă. că termenul expresie idiomatică/ idiomatic phrase/ expression denumeşte în opinia tuturor specialiştilor. Sunt autori care fac referiri directe la gradul de coeziune dintre componentele expresiilor şi comportamentul lor gramatical. Există şi opinia că idiomul poate fi exprimat şi printr-un cuvânt noţional (broke ‘lefter’). Astfel. numite şi funcţionale sau proverbiale îndeplinesc funcţii de comunicare diverse. Nu se poate modifica formal idiomul fără a se pierde sensul idiomatic. Unii specialişti apreciază că din punctul de vedere al structurii formale. suplimentar al grupului. expression. subdialect. phrase. care au corespondent o parte de vorbire: a-i fi teamă . expresiile idiomatice nu se deosebesc prin nimic de locuţiuni. locuţiune.După această expunere a principalilor termeni din metalimbajul frazeologiei.

În cartea Idiomatics and Phraseology of Czech.americană). Criterii formale şi funcţionale în definirea idiomurilor. acestea fiind golite de sensurile lor obişnuite . 4. un mare număr de restricţii de transformare . Adam Makkai consideră următoarele criterii hotărâtoare pentru caracterizarea idiomurilor: 1. construcţie idiomatică şi perifrază în limba română şi idiom. Câteva repere din bibliografia de limbă engleză În Idiom Structure in English (1972 :122). termenul idiom (desemnând combinaţiile constante de cuvinte. în ultima perioadă. au ajuns la concluzia că idiomurile sunt mai întâi înţelese literal. 3. înţeles unitar – cu excepţia idiomurilor de tipul frazei – şi funcţie subiectivă) s-a impus. ei pot interpreta parţial idiomul înţelegând sensul unuia dintre elementale sale. sunt cei mai potriviţi. idiomatice şi într-un anumit grad “îngheţate” din punct de vedere sintactic. Weinreich (1969:226) stabileşte trăsăturile specifice ale expresiilor idiomatice şi acceptă ca idiomuri doar expresiile constituite din mai multe cuvinte care au corespondenţi literali. deoarece oamenii conceptualizează capul ca “sediu” al inteligenţei şi raţiunii. F. idiomul este o îmbinare de cel puţin două cuvinte. Totuşi. idiom lexemic. 4. Cacciari şi Tabosi. dar nu este complet flexibil (nu putem spune The bucket was kicked deoarece idiomul ar suna ciudat la forma pasivă). fără ca idiomul să-şi piardă sensul). idiomurile au un potenţial ridicat de “dezinformare”. 2. expresia to have a good head on one’s shoulders e considerată idiomatică datorită sensului figurat. capul simbolizând inteligenţa. Adesea este imposibil să deducem sensul unei expresii în afara contextului său imediat. 3. De exemplu. În limba engleză. Criteriile de bază stabilite de Éermák pentru definirea idiomurilor sunt: 1. pe baza mai multor experimente. idiomurile sunt expresii convenţionale care iniţial au fost expresii ad-hoc (spontane). 2. idiomurile sunt combinaţii unice de cuvinte. în cadrul căreia există o selecţie contextuală reciprocă a subsensurilor” . acesta se referă la faptul că multe expresii literare au fost folosite de atâtea ori în anumite situaţii încât au devenit convenţionale. expresie idiomatică. expresie idiomatică şi construcţie idiomatică în engleză. deoarece unele idiomuri sunt mai transparente decât altele. convenţionalitate . În ceea ce priveşte ultimul criteriu. Autorul dă următoarea definiţie pentru idiom : “o unitate frazeologică care implică cel puţin doi constituenţi polisemantici. 5. Există deci numeroase idiomuri al căror sens poate fi parţial dedus din sensul părţilor componente. până la găsirea cuvântului cheie şi că această înţelegere este facilitată de context (1988:678-9). 4. sensul unui idiom nu poate fi dedus din părţile sale componente. 1982. capacitatea combinatorie a idiomurilor nu este identică cu cea a altor forme lingvistice. De exemplu. arătând că frazemul e mai transparent decât idiomul. specifice limbii engleze. deoarece este unanim acceptat că pentru a fi idiomatică. Éermák distinge între phraseme şi idiom. idiomul to kick the bucket ‘a muri’ poate suferi anumite transformări (John kicked the bucket – unde verbul este pus la trecut. fixare paradigmatică . Al doilea criteriu este discutabil. ceea ce înseamnă că elementele lor sunt polisemantice şi de aceea pot fi greşit interpretate . expresie. caracterizate prin diversitatea structurii interne. Primul criteriu este foarte clar. iar din punct de vedere semantic autorul consideră că sensul 111 . Considerăm că pentru îmbinările scurte termenii: expresie. o unitate lexicală trebuie să fie formată din cel puţin două lexeme. înţelepciunea. Al treilea criteriu ridică problema contextului în interpretarea şi înţelegerea idiomurilor. Din punct de vedere formal. fixare sintagmatică .

totuşi.) (1993). F.P.total al unui idiom nu poate fi dedus din sensul părţilor sale componente. to look after. neglijându-se faptul că idiomurile sunt prezenţe permanente în limbajul nostru cotidian. Idioms : Processing. Iaşi: Junimea. Prague: Univerzita Karlova. Tabossi. nu doar idiomurile şi colocaţiile. C. New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates Publishers Dimitrescu. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Andriescu. în principal. Corneliu (1979). Fernando împarte idiomurile în trei clase : pure idioms (to spill the beans) . pe formă. (2000). în opinia autoarei. Pornind de la această definiţie şi de la funcţiile limbii descrise de Halliday. Cowie et al. în absenţa unei terminologii adecvate şi unitare. semi-idioms (to drop names) şi literal-idioms (on foot). 27. Cristina. Cacciari. fie de către autori diferiţi. to look up to. Frazeologisme sunt. 1983) şi Fernando (1996) şi-au focalizat cercetările pe funcţia idiomurilor în discurs şi pe implicaţiile acesteia. Vol. Idiomatics and Phraseology of Czech. numărul lor impresionant. conform căreia sensul figurat al unui idiom nu poate fi dedus din sensul elementelor alcătuitoare. (1982). Patrizia (eds. includ în rândul idiomurilor verbe cu particulă adverbială (phrasal verbs).R. s-a ajuns adesea la utilizarea arbitrară a uneia sau alteia dintre denumiri pentru una şi aceeaşi realitate lingvistică sau pentru realităţi lingvistice diferite. Cowie et al. Alexandru (1977). Denumirile conferite acestor grupuri stabile de cuvinte sunt numeroase. “The Comprehension of Idioms”. pp. pe aspectul lor lexico-gramatical. Stelian (1980). Patrizia (1988). (1975. Metafore. În volumul I (1975) al dicţionarului lor. 112 . Locuţiunile verbale în limba română. ci rămâne compoziţional. Funcţia pe care idiomurile o au în comunicare a fost evidenţiată de Chitra Fernando în Idioms and Idiomaticity (1996). Gramatica limbii române explicată. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Cuvinte. Florica (1958). Astfel. Avadanei. Iaşi: Editura Junimea Dumistrăcel. Cacciari. 5. Constructii idiomatice în limbile româna si engleză. Bucureşti: Editura Academiei R. Autorii dicţionarului susţin şi ei opinia comună. Structure and Interpretation. verbe cu prepoziţie şi verbe cu particulă şi prepoziţie : to step up. un criteriu mai clar de definire : sensul colocaţiilor nu este global. Tabossi. 668-683. De aceeaşi părere este şi Nunberg (1994 :495). a relevat lipsa unei unităţi de vederi în această privinţă şi dificultatea segmentării continuumului terminologic. Colocaţiile se găsesc pe un continuum care se întinde de la îmbinări de cuvinte uzuale (co-ocurenţe) până la expresii idiomatice. iar fenomenul de suprapunere a termenilor poate fi justificat pe de o parte de bogăţia şi marea varietate a materialului faptic. ca cel al expresiilor idiomatice. Dimitriu. iar pe de altă parte de inexistenţa unor criterii ferme de incluziune într-o categorie sau alta. Definiţia colocaţiei nu este nici ea precisă : secvenţe de cuvinte relativ stabile care formează sintagme mai mult sau mai puţin fixate. Èermák. Expresii. Autoarea arată că în trecut analizele construcţiilor idiomatice sau centrat. Stil şi limbaj. fie de către acelaşi autor. în Journal of Memory and Language. Iasi: Editura Universitatii ‘Alexandru Ioan Cuza”. Am putea adăuga. Morfologia. Cristina. Concluzii Trecerea în revistă a termenilor propuşi în literatura de specialitate (românească şi englezească) pentru a desemna ceea ce am numit în mod convenţional îmbinare stabilă de cuvinte. dar şi alte secvenţe lexico-gramaticale convenţionale mai pregnante în fragmente mai lungi de text.

Lucia (1981). (1991). Puşcariu. A. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. 71-108 Hockett. 847-853. New York.) Lexicon der Romanistichen Linguistick. “Idioms within a Transformational Grammar” in Foundations of Language. P. (1994). Dicţionar de ştiinţe ale limbii. Lengert. Cristina.S. Hristea. Bucureşti: Nemira. Charles (1958). Sinteze de limba română. C’ est un champ qui génère des controverses à cause de la complexité de son propre métalangage. Robu. P. Longman Dictionary (2001). Iordan. nr. A. Michal. et al. vol. 491-538. Gabriela (2001). Paris: Mouton. Iorgu (1975). vol. UNE PERSPECTIVE CONTRASTIVE Cet article analyse les difficultés terminologiques du champ phraséologique. A Dictionary of the Verb – Preposition Phrases on American English. W. R. Călăraşu. Lingvistica modernă în texte. USA. Weinrich. Vladimir (1978). 93-95. Le terme phraséologie a deux sens: (1) une branche de la linguistique qui étudie les unités phraséologiques d’ une langue et (2) l’ inventaire des unités phraséologiques d’ une certaine langue. Healey. On Semantics. Weinrich (eds. A. Dicţionare Bidu-Vrănceanu. et al. Theodor (1984). Iordan. Wald. I. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. Clause. Angela. continuum terminologique. Oxford: OUP. Oxford Dictionary of English Idioms. Mihaela. Christian. A Course in Modern Linguistics. W.Fernando. al. Bucureşti: Albatros. A. “Problems in the Analysis of Idioms”. (1975). Cowie. L’absence d’un point de vue commun est évident.).. Bucureşti: Editura Academiei. Journal of Experimental Psychology. P. Les termes peuvent être confondus et les linguistes peuvent utiliser plus d’ un terme pour désigner la même réalité linguistique. Gibbs. Cowie. Chitra (1996). Fraser. I. Vol. Sextil (1940). Iliescu. 22-24. (1972). vol. 1. Oxford: OUP. RÉZUMÉ PROBLÈMES DE TERMINOLOGIE DANS LA DÉFINITION DES UNITÉS PHRASÉOLOGIQUES EN ROUMAIN ET EN ANGLAIS. vol. Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică. Nayak. Phrase. Weinreich. Iorgu. N. pp. “Idioms” în Language. pp. Pană Dindelegan. Maria. Bucureşti. MOTS-CLÉS : phraséologie. Philadelphia: University of Philadelphia Press. Makkai. Idioms and Idiomaticity. Liliana. (1983). unité phraséologique. pp.. pp. A. Sentence Idioms. 70 (3). “Why Idioms Mean What They Do”. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. Journal of the Linguistic Society of America. idiome. G.. II. P. Alan (1968). Oxford: OUP. “Phraseologie“ în Günter. Cowie. pp. Holtus. Schmitt. (eds. Oxford: Oxford University Press. în U. Labov and B. 2. The Two-Word Verb. “English Idioms” în KIVUNG. Nunberg. 113 . VI. Ulrich (1980). Mancaş. Metzeltin. (1994). Tübingen: Niemeyer. Idiom Structure in English. L’ article est centré sur la définition et la correspondance des termes dans les études roumaines et anglaises.. Joachim (2001). London: Longman Meyer. (1975). Ruxăndoiu. expression idiomatique. pp. I. The Hague: Mouton. Bruce (1970). Geoffrey et. Limba română contemporană. Limba română. Stilistica limbii române.120. 208-264.

114 .

SEMANTICĂ SÉMANTIQUE SEMANTICS 115 .

116 .

definitorii pentru zgomot.prelungit/). analiza contrastivă va demonstra că româna şi franceza prezintă mai multe deosebiri decât asemănări. /calitatea sunetului/. /confuz/. /durata/. /neomogen/. care subordonează valori foarte variate. a gâfâi). a hârâi. cu semul comun /fenomen sonor/. nr. a pufăi (a pâcâi. 117 . 1980. 2). fie cu semele /omogen/. aducând în discuţie termeni desemnând zgomote emise de om. vom avea în vedere semele de categorizare gramaticală (discutăm doar despre verbe). /scurte/.scurt/ /+. /durata/ (/+. /omogen/. a pufni. /scopul emiterii sunetului/. /curat/ (opunându-se lui zgomot). sunet este utilizat cu valoarea generală de /fenomen sonor/. /tipul de acţiune/. semele comune din paradigma fenomenelor sonore caracteristice omului. /+ . caracterizate prin seme diferite. Prin urmare. şi /caracteristicile sunetului/ sau /fenomen sonor de o anumită calitate/. distincte pentru sunet şi /confuz/. urmărim felul în care limba română şi limba franceză se apropie şi se diferenţiază în contextul restrâns al fenomenelor sonore specifice omului. după cum se combină. trăsăturile semantice comune sau distinctive. în metalimbaj. analiza la nivelul semelor indică diferenţe nesemnificative. 1980. de la /slab/ până la /foarte tare).cotrolabil/. Rosetti’’. aproape inexistente. a pleoscăi (a plescăi). fie cu /non-omogen/. a râgâi. care impun diferenţe de sens. /curat/. /neomogen/ (Bidu-Vrânceanu. /autoprodus de om/. situaţie susţinută în primul rând de diferenţele contextuale şi de situaţia lor la nivel semantic. /articulat/. Din perspectivă paradigmatică. Bucureşti FENOMENE SONORE SPECIFICE OMULUI ÎN ANALIZA CONTRASTIVĂ Lucrarea de faţă priveşte în special semantica lexicală structurală cu orientare spre semantica lexicală contrastivă. /confuz/. /sentimentul care însoţeşte sunetul/. Din punct de vedere sintagmatic. în timp ce. Inventarul câmpului studiat se bazează pe alegerea proprietăţii comune termenilor selectaţi.sau polisemantic. cum ar fi: /intesitatea/ (care se poate manifesta scalar. căreia i se adaugă noi trăsături. nr. privite în ansamblu. sunet se defineşte prin semele /omogen/. decompozabile. Printr-o manieră comparativă aplicativă. Pentru marcarea informaţiilor privitoare la acţiuni ce exprimă fenomene sonore. /nearticulate/. cum ar fi: /modul de producere a sunetului/. interpretare care duce la realizări lingvistice diferite. /autoproduse de om/. la nivelul limbii.Liliana AGACHE Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Definiţia componenţială conţine pe lângă semele enumerate. /ansamblu de sunete/. Aplicarea se va face pe baza unui număr limitat de termeni: a clefăi. Opoziţia fundamentală de la care plecăm în acest demers este aceea dintre conceptele sunet şi zgomot. cărora li se subordonează /intensitatea/. Semele întregii serii sunt /ansamblu de sunete/. a scrâşni. Ea trebuie specificată prin utilizarea semelor: /curat/. 2). raportat la regimul mono. Opoziţia se poate exprima în metalimbaj. într-o analiză comparativă în română şi franceză. /slabe/. respectiv intensitatea. semele care exprimă maniera în care se produce zgomotul şi pe cele care menţionează gradul de producere a sunetului. a molfăi. manifestat prin una dintre valorile sale: /curat/. /omogen/ (Bidu-Vrânceanu. /nearticulat/. /intensitate scăzută/. a clănţăni.

aplicând-o pe cea contrastivă. am extins analiza. Cât priveşte pe molfăi. în timp ce verbul mâcher (= a mesteca alimente) nu conține aceste seme./. prezente în analiza termenilor din ambele limbi: /a mesteca într-un fel dezgustător/. souffler. de exemplu. /intensitate scăzută/. clapper. putem vorbi despre cuvinte care exprimă acelaşi concept. în relaţie cu franceza. autonomia lor este relativă. uşor flexibil. Textul de plecare este de acelaşi tip. 1984. împrumutând unele de la altele diferite semnificaţii a hârâi. ci reclamă un determinant. /autoprodus de om/. dégoûtamment. de frică). Analiza contrastivă se bazează pe un spaţiu contextual comun. Nu ne limităm la analiza paradigmatică. nu se poate spune că termenii se află într-o relaţie de egalitate sau de opoziţie zero (Bidu-Vrânceanu. /scurt/. /produs din limbă/. /neomogene/. reprezentând structuri lexicale încorporate în care accentul semantic este purtat de determinanţi a râgâi (dezgustător). scopul fiind stabilirea identităţilor şi în special a opoziţiilor de conţinut între unităţile lexicale. iar alegerea unui termen întrun context dat este condiţionată de respectarea anumitor convenţii semantice fără de care comunicarea n-ar avea loc. plescăi formează o serie sinonimică totală. Deşi în limba română. de teamă). respectiv ahaner. Pentru a putea fi tradus respectând încărcătura semantică. dar redarea realităţii sonore. dégoûtamment Pentru a clefăi nu este necesară prezenţa unui determinant pentru a marca semele /ansamblu de sunete/. menţionându-le pe cele caracteristice doar acestei serii. Clefăie Il mâche avec bruit. ci avem în vedere şi analiza sintagmatică. Referitor la clefăi şi varianta sa franţuzească mâcher. /+ .Termenii câmpului care exprimă fenomene sonore desemnează realităţi perceptive. respectiv avec bruit. pentru stabilirea taxinomiilor semice ai căror membri sunt bazaţi pe contrast ori pe opoziţie semantică. respectiv éructer. Preluând modelul analizei semantice şi scopul ei în sine. Am urmărit îndeaproape diferite principii teoretice privitoare la analiza a două sisteme lexicale din două limbi diferite şi am sesizat că. se poate spune că termenii se află într-o relaţie de egalitate sau de opoziţie zero. a clănţăni (de frig. /slab/. în anumite contexte chiar renifler. se observă o diferenţiere în ce priveşte optarea preferenţială pentru un anumit termen din seria sinonimică existentă. Seria de termeni analizată desemnează sunete nearticulate. diferenţele care provin modificându-se în funcţie de situaţia de comunicare. de tipul a clefăi. /care provoacă dezgustul/. p. aflându-se într-o relaţie de sinonimie totală. mozoli. /nearticulat/. a plescăi. morfoli. Astfel. morfoli. respectiv clapper. haleter. nemarcate sub aspectul intensităţii./ a plesni cu limba/. cuvinte ce exprimă concepte ce au între ele diferite raporturi. molfăi. a gâfâi. a molfăi. care nu reclamă calificative sau determinanţi care să le nuanţeze acţiunea pe care o exprimă. mâcher are nevoie de un determinant în plus. respectiv mâchonner. /nespecifice/. se face referenţial.cotrolabil / deranjant. a hâcâi. alăturarea determinantului degustător fiind facultativ şi exclusiv pentru a amplifica 118 . aşa cum este percepută de urechea umană. Lexemele sunt recurente. respectiv mâchonner şi plescăi. foarte relevantă şi importantă în relaţia dintre cele două limbi. termenii clefăi. pentru a indica semele menționate mai sus. a pufăi. de scopul căutat ori de numărul de determinanţi ce pot însoţi acţiunea (care poate fi diferită de la o limbă la alta). pouffer. cuvinte care exprimă concepte ce presupun între ele raporturi de coincidenţă forţată. respectiv. pentru situaţia particulară aflată în discuţie. alături de semele enunţate mai sus. 210). clapper. am ales ca analiza componenţială să o preceadă pe cea combinatorie. a scrâşni (de emoţie. grincer. mozoli.

făcută la nivelul semanticii în general. împrumutând unele de la altele diferite semnificaţii. /produs din dinţi/.cotrolabil/. /din măsele/. ceea ce în română s-ar traduce cu a pocni (din degete). în timp ce în limba franceză claquer se poate asocia şi cu semul /din degete/. Plescăie dezgustător Il clappe dégoûtamment Il mâchonne dégoûtamment Semele carecteristice sunt următoarei serii sunt:/ansamblu de sunete/. cât şi paradigmatic. dacă poate fi controlat şi cum este produs. /nearticulate/. 212) între termenii acestei serii. putându-se înlocui unele pe altele în diferite contexte. fenomen valabil în ambele limbi : Hârâie. p. Il Se poate vorbi despre o relaţie de echipolenţă (Bidu-Vrânceanu. de froid Termenul românesc s-a specializat. Molfăie. de frică În limba română. în timp ce corespondentul franţuzesc poate primi diferiţi determinanţi: Il craque les dent. /+ . /noncontrolabilă/. aproape inexistentă. respectiv Il halete.efectul semantic. prezenţa determinanţilor nefiind obligatorie. când exprimă un sentiment specific omului (frica sau frigul). termenii fiind aproape specializaţi pentru a semnifica mestecarea într-un fel dezgustător. 1984. Semele /reacţie fiziologică/. diferenţele dintre cele două limbi sunt aproape inexistente. (cliquete) de peur. crisser. Seria sinonimică este şi în română şi în franceză săracă. respectiv. seria în subserii./ les genoux/ d’une articulation/des doigts. de teamă Il grince/crisse/craque de peur. clănţăni se asociază doar cu semul /din dinţi/. cu specificul /reacţie fiziologică/. /intensitate scăzută/. souffle. /slabe/. (morfoleşte. după cum se înregistrează chiar şi craquement pulmonaire Printre termenii seriei descrise iniţial există şi cuvinte care exprimă concepte ce presupun între ele raporturi de coincidenţă forţată. claquer diferenţele se înregistrează doar în ce priveşte tipul de reacţie. Lucrarea de faţă a împrumutat metode de lucru şi idei din lingvistica aplicată şi teoria traducerii. respectiv Il ahane . fiind caracterizat cu semul /din dinţi/. de froid Clănţăne de frig. Gâfâie. În cazul termenului clănţăni. Pufăie. fiind cele caracteristice. mozoleşte) dezgustător. Scrâşneşte de emoţie. respectiv grincer. relaţie care nu ramifică însă. Râgâie dezgustător Il éructe dégoûtamment La nivel semantic. /produs din stomac/. atât în plan sintagmatic. având la bază analiza contrastivă. trecând prin conceptele şi metodele expuse în egală măsură de diferiţi cercetători români: Angela 119 . Hâcâi respectiv Il halete. În concluzie. în ambele limbi. Il claque. Pocneşte din degete Il claque les doigts Semele /reacţie psihică/. respectiv clapper. /produs din dinţi/sunt specifice termenului scrâşni. /scurte/. /Intensitatea/ şi /durata/ nu sunt bine determinate în toate situaţiile. craquer. /autoproduse de om/. linia sinonimică este extrem de săracă. /noncontrolabilă/. /noncontrolabilă/.

Narcisa (1984). E. Narcisa Forăscu. Ainsi. Bucureşti: Ed. Bucureşti: Ed. Dicţionarul explicativ al limbii române (2009). Le Petit Larousse illustré (1996). Bucureşti: Ed. Academiei. syntagmatique. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Arcaini. Bally. Paris: Paris cedex 06. Coşeriu. Ch. Bucureşti: Ed. Bidu-Vrănceanu. Humanitas Educaţional. Dicţionar esenţial de sinonime. Forăscu. Greimas. Angela. Bucureşti: Ed. linguistique appliquée. Petuhov. Mots-clés: sémantique. Academiei. Limba română contemporană. Bidu-Vrănceanu. Jost Trier. XXXI. Coteanu. dans la communication . paradigmatique. plecând de la Ferdinand de Saussure. Synonymes & Contraires. Nicoleta (2008). cu privire la semantica structurală şi lingvistica aplicată. cât şi străini. Structura vocabularului limbii române contemporane. Forăscu. Angela (1986). RÉSUMÉ: PHÉNOMÈNES SONORES SPÉCIFIQUES À L' HOMME L’analyse contrastive roumain-français suppose une analyse détaillée pour decouvrir les unités minimales de la signification dans les deux langues et une analyse combinatoire pour former des unités significatives supérieures. Teodora Cristea. cu aplicaţii în limba română. Bidu-Vrănceanu. 120 . I. Mounin. Bucureşti: Ed. Angela (1972). Narcisa (2005). Ion. Analiza termenilor care indică fenomene sonore în SCL. phénomène sonore .Bidu-Vrănceanu. Angela. Liliana. Mariana Tuţescu. Paris: Paris cedex 06. BIBLIOGRAFIE Agache. Univers Enciclopedic Gold. Bidu-Vrănceanu. 2. Timişoara: Facla. Corint. Dicţionarul limbii române (1965). Academiei. Coteanu. Modele de structurare semantică. Dicţionarul Academiei (1913). Bucureşti : Ed. on met en évidence les traits communs ou spécifiques pour le roumain et le français.

în general. în esenţă. dacă una din cauzele care duc la crearea de forme hipercorecte este tocmai „teama de a nu greşi”. Puternic marcată de factorii psiho-sociali ai comunicării. particulare. ci şi de un simţ al normei. hiperliterarizări. încercând să stabileacă punctele comune şi să elimine diferenţele dintre norma sa şi norma în care încearcă să pătrundă [7]. fără nicio îndoială. mai mult sau mai puţin justificată. ca ansamblu de posibilităţi. adică literar” (Hristea. 277-278). putem vorbi nu numai de un simţ al limbii înţelese ca sistem. autorul optând hotărât în favoarea termenului de hipercorectitudine: „Dintre toate denumirile care se folosesc (şi care s-ar mai putea propune). Probleme. i-o oferă. hipercorectitudine fiind doar unul dintre termenii utilizaţi de-a lungul timpului. raţionamentul prin analogie (în baza unor 121 . mai strict codificată şi al cărei prestigiu „instituţionalizat” îi conferă o forţă coercitivă mult mai mare [6]. În legătură cu denumirea fenomenului de care ne ocupăm. este norma literară. hiperdialect(al)ism. respectiv o supralicitare a competenţei sale idiomatice. Aşadar. Aplicând. regresiuni şi false regresiuni. paralel cu care circulă (sau au circulat) în literatura de specialitate şi termeni ca hiperurbanism. hiperzel etc. până la un punct. ca reacţie la teama. de regulă. p. Faptul că nu stăpâneşte în totalitate această normă îl determină să recurgă la raţionamente de ordin analogic. dar având o arie de acoperire mai mult sau mai puţin restrânsă (întrucât se referă doar la anumite aspecte. În legătură cu condiţiile de manifestare a hipercorectitudinii este important de remarcat că. analogia. fiind.Ionel APOSTOLATU Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi CONSIDERAŢII PRIVIND HIPERCORECTITUDINEA LEXICALĂ 1. ca formă de presiune extrasistemică. vorbitorul acţionează întotdeauna sub presiunea normei. şi aici avem a face cu intervenţia factorului psihic. ale fenomenului). acesta este. referindu-se. forme hipercorecte. acţionând în mod conştient în încercarea de a accede la o normă-ţintă. Or. uneori mecanic. în sensul în care vorbitorii conştientizează existenţa normei şi a caracterului ei social [5]. dincolo de orientarea generală pe care „simţul sistemului”. a unei „norme-model” spre care tinde. de regulă. al mai multor „norme”) manifestă o preocupare permanentă faţă de propria-i exprimare. la aceleaşi categorii de fapte lingvistice. O critică argumentată a acestor termeni a fost făcută de Theodor Hristea. În ceea ce priveşte mecanismul care stă la baza tuturor fenomenelor de hipercorectitudine. Hipercorectitudinea – consideraţii generale [1] Hipercorectitudinea a fost definită adesea ca un tip de abatere lingvistică sui generis ce constă în aplicarea mecanică a unei analogii [2] sau a unei reguli lingvistice valabile în alte situaţii. întrucât el poate acoperi orice greşeli datorate preocupărilor conştiente ale subiectelor vorbitoare de a scrie şi de a vorbi corect. aceasta dovedeşte că vorbitorul (posesor. o hipertrofiere a simţului său lingvistic. Ca şi în cazul extinderii analogice. hipercorectitudinea se datorează. care. trebuie spus din capul locului că bibliografia problemei înregistrează o terminologie destul de bogată. termenul de « hipercorectitudine » ni se pare cel mai potrivit. dar nu în mod necesar. pronunţări hipercorecte. [4]. de a nu greşi sau a nu se exprima suficient de corect ori de „elegant” într-o situaţie de comunicare determinată. indiferent ce forme ar îmbrăca şi indiferent ce termen am adopta pentru a le numi. preocupării conştiente a vorbitorilor de a se conforma normelor limbii literare [3].

revistanet. Or.se află în relaţie de paronimie). interpretarea greşită a normelor de formare a cuvintelor (în special ale derivării şi compunerii). Ca urmare. Or. substantivul anticameră nu înseamnă. curioasă. Astfel. antidogmatic „care respinge dogmatismul”.allinfo. un calc parţial de structură morfematică. măcar dacă ne gândim că. vorbitorii au asociat – până la un punct. „logic” ar fi ca acest cuvânt să se fi format nu cu prefixul anti-. în majoritatea cazurilor. în niciun caz. de altfel. înaintea altor persoane”. antifraudă „împotriva fraudei”. antialergic „contra stărilor alergice”. situaţiile de hipercorectitudine propriu-zis lexicală sunt destul de rare şi au în vedere. şi anume condiţia existenţei relaţiei semantice dintre baza de derivare şi afix.modele furnizate de memorie). De aceea. modelarea analogică în cazul hipercorectitudinii vizează. unitatea-suport a hipercorectitudinilor fonetice. numeroşi vorbitori rostesc (şi scriu. respectiv o încăpere amplasată „înaintea” unui birou. antevorbitor „persoană care a vorbit. antebelic „de dinaintea unui război”. Un exemplu în acest sens este forma (neliterară!) antecameră. „contra”. mai puţin asupra celor gramaticale şi foarte puţin (sau chiar deloc) asupra faptelor lexicale ce pot fi puse pe seama acestui fenomen [8]. În schimb. anti-. corect – înţelesul acestui substantiv cu semnificaţia unui alt prefix neologic (cu care. în acelaşi timp) antecameră. Pe de altă parte însă. „opus”). structura fonetică sau / şi gramaticală a cuvântului. pe care vorbitorii sunt obişnuiţi să-l găsească în formaţii (substantivale sau adjectivale) în care aportul său semantic implică ideea de opoziţie („împotriva”. ceea ce permite. şi fr. ci cu paronimul său. Substantivul anticameră „cameră de aşteptare la intrarea într-un birou. Ignorarea nivelului lexical ca posibil teren de manifestare a hipercorectitudinii pare. „în faţă”. al cărui aport semantic este ideea de anterioritate („înainte”. încât să permită o analiză morfematică de tipul cameră + pref. [9]. la prima vedere.bzi. antiderapant „contra derapării şi patinării autovehiculelor. prefixul anti. în orice tip de hipercorectitudine vorbitorul tinde spre realizarea unor norme lingvistice prin adecvarea la un anumit model. cabinet etc. în limba română. împotriva alunecării schiurilor lateral sau înapoi”. mai ales. gramaticale (mai ales morfologice) şi grafice este chiar cuvântul. fiind convinşi că respectă una dintre condiţiile de „bună formare” a unui cuvânt prin mijloace interne. de cele mai multe ori. a prefixului neologic anti-. de vreme ce anticamera este o „cameră de aşteptare”. în loc de anticameră. respectiv cu prefixul ante-. anticamera (cf. Hipercorectitudinea lexicală De regulă. Ceea ce contrariază însă în acest „pseudoderivat” este chiar prezenţa. totodată. 2.ro) [10]. Majoritatea vorbitorilor (nespecialişti) văd însă în acest cuvânt o creaţie românească. şi asta deoarece forma sa internă este suficient de transparentă. şi o corelare a sensului derivatului cu semnificaţia elementelor sale structurale (baza de derivare + derivativ): În antecamera unui cabinet ginecologic aşteptau mai multe paciente (www. 122 . într-o adunare publică. într-un cabinet” reprezintă. ante-. în structura sa. antiotoman „împotriva otomanilor” etc. cei care s-au ocupat de definirea şi descrierea fenomenului hipercorectitudinii sau oprit mai mult asupra aspectelor fonetice (eventual cu reflexe în planul scrierii). după it. Stancu duce Steaua în antecamera Europa League (www. precum în exemple de tipul: antialcoolic „care este împotriva abuzului de alcool”. „aspirantul” ajunge la rezultate neconforme cu realităţile din acea normă. mai exact un derivat cu prefix. ca în exemplele: antedată „dată anterioară celei considerate ca prezentă sau anterioară unei date reale”. dar care corespund unor „intuiţii” ale sale asupra aspectului general al acesteia. antichambre). „împotriva camerei”.ro). antidrog „care este împotriva drogurilor”. antedeviz „evaluare scrisă prealabilă a costului unei construcţii proiectate”.ro). „anterior”). Bulgaria va cere în noiembrie să intre în antecamera euro (www. antepune „a pune înainte”. Aici intervine şi o asociere de tipul etimologiei populare. atunci.

desigur. cf. în textele vechi este atestată şi forma nuta. a strangula. enneketurė. a omorî fără vărsare de sânge. în Lexiconul budan (1825): innecàciosu. ca şi derivatele lor. acceptată însă de limba literară. innotare (lat. I. antecameră. are. ceea ce înseamnă că aici avem a face fie cu un calc total [11].v. sensul termenului contribuind decisiv la remodelarea formei. ceea ce presupune o bază lat. XLIX-L). Interesant este însă faptul că şi acest termen se află în relaţie etimologică cu it. 307). innotător. innecăcios. p. p. MDN. innecare. constând într-o falsă interpretare a structurii morfematice a substantivului anticameră. în dicţionarul etimologic al lui Candrea şi Densusianu (1907-1914): înneca. Dictionnaire. înnota.ro). Aşa procedează.. Conform unei reguli ce respectă principiul fonetic de la baza ortografiei limbii române. innotu (p. (http://facultate. îneca. analogia cu cele câteva zeci de derivate cu acest prefix analizabile în limba română (cf. nĕcāre „a ucide. DVL. Dicţionar. şi prin etimologie populară. II. ennotat.”. DLR. apar notate cu un singur n. 548. deci înnota. termenul este înregistrat şi în DOOM 2): Firma Wartisila Diesel propune utilizarea unei camere de ardere cu antecameră. pop. interregn. care continuă direct lat. Pe de altă parte. *notāre. interregional. apar notate cu dublu n încă în primul dicţionar al limbii române (Dictionarium valachico-latinum. ennot. sunt înregistrate şi în primele noastre dicţionare. înnotiş (CDDE. innecume. 127-128). innotare. a sugruma”.. a acestuia în categoria cuvintelor formate cu prefixul neologic ante-. formele cu dublu n fiind notate eventual doar ca variante (uneori chiar în paranteză). *notāre [12]. a omorî. în dicţionarul etimologic al lui Alexandru Cihac (vol. tot cu o formă hipercorectă.de la vechea bază neca „a sufoca. înnota. aşa cum am precizat deja. având însă un sens cu totul diferit de paronimul său anticameră. Aceeaşi notaţie etimologică întâlnim şi în dicţionarele de mai târziu: în dicţionarul lui Ioan Bobb (tom... p. Prin urmare. înnotătură. innecatiosu. Sextil 123 . s. innotătură (Cihac. innecătură. 550). 1876): innecare. p. ennekumė. innotare. în limba română. şi încadrarea. în derivatele cu prefixe de la baze care încep cu aceeaşi consoană în care se termină prefixul se scrie cu literă dublă (= consoane duble. clas. II.”). este creat pe teren românesc prin derivare cu prefixul în. ca termen tehnic. înota). innecu. erau scrise cu literă dublă. innecare. innecu. Iniţial. innot. innotatu. apariţia formei antecameră cu sensul „anticameră” este rezultatul unei atitudini hipercorecte.v. DOOM 2. II. de pildă. 226). în loc de natare „a înota” (cf. împreună cu familia lor lexicală. Menţionăm că verbele înota şi îneca. Densusianu. I. p. p. innotàtoriu. innotatoriu. ~ 1650): ennek. La aceasta a contribuit. O situaţie aparte prezintă verbele româneşti (şi derivatele lor) înota şi îneca. modificarea formei anticameră în antecameră se explică. transsaharian. 214).regielive. de altfel.. cât şi îneca (împreună cu derivatele lor). În această categorie se găsesc derivate ca: înnoda. 1870): innec. înnegri. atât înota. şi substantivul antecameră. innecător. innotare. p. interrasial. s. innatare „a pătrunde înot în. fie. ILR. innotatoare (Bobb. 208. posttraumatic etc. 1822): innec. înnopta. ca „normă lexicală”. înnecător. innecat. ennotish „înotând” (cf. FCLR. înnecăciosînnecătură.Atragem atenţia că. innotat. înneca. transsiberian. în primul dicţionar academic al limbii române (vol. mai curând. innotare. I. transsexual.. Deja în dicţionarele de la începutul secolului XX. a sufoca”) şi atestată în textele din secolul al XVI-lea (cf. cele două verbe. 307-308). posttonic. Prefixele. Primul dintre ele continuă lat. care se pronunţă amândouă. De altfel. p. 47-50). Cel de-al doilea verb. innecăciune. innotu (Laurian – Massim. innot. cameră de precombustie” (cf. aşa cum. s. din următoarele considerente: aprinderea amestecului gaz-aer în antecameră se realizează cu injecţia pilot. Ciorănescu. moştenită din latină (lat.v. CDDE. înnecăciune. şi anume „compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul şi începe arderea. „a înota în. prin sens. există. DER. antichambre). innecat. innotatoriu. posttotalitar. innecatu. anticamera (eventual şi cu fr. 74-75). innecatoriu.

ro). 260-261). înota (Tiktin.ziarulorizont. napoi. din nalt. din alt. *nalt. înapoi (< în + *apoi. în primul rând. s. *aînte. Gândeşte-te bine înnainte să votezi. înnopta < în. DER. p. DRG. înnegri < în. (blogs. rezultate. Prin urmare. II. mormânt-morminte (cf. consideră.. Îşi ia casă în Bucureşti. înţelese ca în nalt.) [15]. În aceeaşi categorie (fiind la fel de nerecomandabile) intră şi variantele grafice înnainte. nainti. Lat. sau H..v. Tiktin. 124 . înecăciune. Variantele nainte. în loc de înalt” (Ciorănescu. înneca reprezintă. 75).complexdolcevita. Apa curată. Îndepărtaţi parasolarul de pe parbriz înnainte de a porni motorul (forum. FCLRV.com).rol. (î)nainte. Gândeşte-te bine înnainte să fumezi. p. derivatele înota şi îneca se scriu cu un singur n. cu toată justificarea etimologică iniţială: Un tânăr de 17 ani s-a înnecat ieri. deci. Gândeşte-te bine înnainte să semnezi. EW.188). au dispărut din limbă. în. al cărui rezultat normal. miercuri. s. printr-o falsă analiză a structurii lor morfematice (în. 72. in alto.+ negru.cam 30 de metri apa abia trece uşor peste genunchi (amfostacolo. în condiţiile în care nu mai poate fi identificat cuvântul primitiv începător cu această consoană la care s-a adăugat prefixul în-. [a]naltu. nalt. cât „din raţiuni de fonetică sintactică.+ *nainte.+ *nalt).+ noapte). au caracter popular şi regional. CDDE. înainte) [14]. năinte. 824) [13].sighisoaraonline.din înalt s-ar explica nu atât prin lat. Interpretarea lui înainte ca în nainte a făcut posibilă apariţia variantei nainte. Apariţia lor implică. năpoi. iar practicarea vechilor grafii înnota. astfel.. de pildă. Alexandru Ciorănescu.ro).. în aceeaşi categorie cu compusele înainte. a trecut la ainte.. plasându-se. împrejur. Pentru cei interesaţi de cursurile pentru înnot vă rugăm sunaţi la urmatorul număr .showbiz-celebrity. megl.myspace). 8 iulie a. înalt). că prezența lui în. înalt). înapoi. năpoi. ar.v. moştenite din latină. înot. peştii înnotau lângă picioarele noastre .. Ciorănescu. înecăcios. în ortografia actuală a limbii române. împreună.+ *napoi. psihiatru orice (raspunsuri. Dacă aş putea să dau timpul înnapoi aş cere ajutor de la psiholog. DA. megl. probabil prin analogie cu alternanța vocalică î / i din cuvânt-cuvinte. Alexandra Dinu vrea înnapoi în România. înalt (cf. pentru forma nalt.v.+ *nainte. Scrierea cu un singur n este justificată de lipsa de transparenţă a vechilor grafii înnota şi înneca. sub această formă. înot (înnot) (Puşcariu. ar. în dicţionarul său român-german (vol. DER. analizat ca în + *napoi) [16]. ele existând şi în dialectele din sudul Dunării (cf. cf. curente în limbajul oral (dar şi în textele vechi). *napoi. verbele respective încep să fie scrise înota şi îneca. la rândul lor. De o astfel de interpretare era susceptibil şi antonimul său. demainte (cf. paralel cu ieşirea din uz a acestor baze. ceea ce ar explica şi preferinţa pop. ar. p. s.ro).realitatea. din încadrarea analogică în categoria derivatelor cu prefixul în-.com). Gândeşte-te bine înnainte să prizezi. înnapoi sau înnalt. în formula: prefixul în. în aşa-numita “baltă a morţii” (www. 805. astăzi. Hristea.c.+ un cuvânt românesc care începe cu consoana n (cf. p. (www. Compunerea cu în este.ro). nalt). un fapt de hipercorectitudine lexicală. în. adverb folosit ca adjectiv (in altum. ab ante.net). Tânărul despre care se presupunea că s-ar fi înnecat în Târnavă este bine sănătos (www. Ainte. 1903): înec. păstrat şi în ar. mainainte. Odată cu pierderea sentimentului legăturii dintre aceste derivate şi bazele lor. înecătură. apare în textele din secolele XVI-XVII numai în compuse ca deinte. mainte (< mai ainte)... astfel încât derivatele lor înota şi îneca nu mai pot fi analizate. normală (cf. Vechile verbe nota (nuta) şi neca. astăzi. (www.Puşcariu în dicţionarul său etimologic din 1905: înec (înnec). o falsă analiză de tipul în. pe baza unor expresii ca în altul (cerului). Sinteze. megl. înadins etc. O situaţie oarecum similară avem în cazul adverbul înainte. mai deinte.

Bucureşti. unde nu avem a face cu o distanţare faţă de „exprimarea ne-orăşenească”. pentru chibrit şi heruvimi) [21]. Probleme. impresia. şi. în articolul Hiperurbanisme lexicale (publicat în volumul colectiv Semantică şi semiotică. utilizarea termenului de hiperurbanism prezintă atât un avantaj. Hiperurbanisme. chiar dacă legea UE îl proteja întrun fel (www. ba chiar dorinţă de a vorbi frumos. sau chiar substituindu-l pe acesta.ro) L-a salvat solidaritatea ziariştilor şi insistenţele la cel mai înnalt nivel. şi asta deoarece „vorbitorii sunt mai atenţi la vocabularul pe care îl folosesc ei înşişi şi partenerii lor decât la aspectul fonetic şi cel gramatical al materialului utilizat în conversaţiile curente” (Iordan. acesta se referă la pericolul de a confunda „vorbirea orăşenească” cu limba literară. populare sau dialectale (de pildă. Cât priveşte „dezavantajul”. 311). În realitate. 281). cumulat cu „teama de a nu greşi” [22]. aşa cum notează Theodor Hristea. care îl utilizează cu referire nu doar la fapte fonetice. deci. elegant. cât şi un neajuns. hiperurbanisme (cu atât mai mult. nu se pune problema unei exprimări „corecte”. e mai greu de invocat o astfel de reacţie în cazul unor fenomene morfologice sau sintactice (ca de pildă în situaţiile de pseudoadjectivizări: noi-născuţi. la faptul că vorbitorii conştientizează existenţa unor diferenţe lingvistice în spaţiul geografic. Avantajul constă în referirea explicită pe care o face la determinările sociolingvistice ale fenomenului hipercorectitudinii. p. 3. să-i oferim o accepţie mai largă.32 cu mâna întinsă. Iordan e de părere că faptele din domeniul vocabularului ce sunt produsul în întregime al dorinţei oamenilor de a se exprima cult sau „elevat” (acest din urmă termen fiind el însuşi un asemenea produs) ar trebui numite.numaibaschet. p. cu cât. de cele mai multe ori paralel cu termenul de hipercorectitudine. ci şi o anumită grijă. dacă în cazul unor fonetisme s-ar putea vorbi de o reacţie a vorbitorilor faţă de anumite fenomene lingvistice pe care le atribuie normei „rustice”. care să acopere toate cazurile de hipercorectitudine lingvistică (aşa cum procedează. de aici. El nu sare nici măcar 40 cm eu sar +70. cu efortul de a satisface normele limbii literare. falsă. deci şi cei înnalţi "suferă" de detenţă (www. Termenul de hiperurbanism este frecvent întrebuinţat în literatura de specialitate (mai ales în filologia clasică şi în romanistică) [19]. nu şi „cum trebuie să se spună).83 şi 2. autorul consideră că un astfel de interes se manifestă mai ales în ceea ce priveşte selecţia materialului lexical. reacţia faţă de palatalizarea labialelor. intervine nu numai teama de a nu greşi (deci preocuparea pentru normele de corectitudine). de pildă. izvorâte din teama de a nu greşi (adică de a nu se conforma normelor limbii literare)” (Hristea. judecând anumite fapte de limbă nu doar prin grila impusă de norma literară (cei mai mulţi ştiu doar „cum se spune”. în cazul hipercorectitudinii. Atrăgând atenţia că. ci doar „adecvate” la un anumit tip de discurs) [18]. ci şi gramaticale şi lexicale [23]) şi să trecem în 125 . ceea ce lasă impresia că ambii termeni acoperă acelaşi concept. În realitate.71 şi 2. dar şi între straturile socio-culturale ale comunităţii lingvistice. evident. în cazul hipercorectitudinii. Eu am 1. ci pur şi simplu cu greşeli de limbă sau de scriere. Hiperurbanismele lexicale Un punct de vedere interesant în legătură cu hipercorectitudinea lexicală găsim exprimat la Iorgu Iordan. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. vorbitorii reacţionează mai mult faţă de o exprimare „rurală” sau „ţărănească” [20]. mai adecvat.Dacă eşti înnalt şi ai mâini scurte nu prea te ajută. ci. În plus.net) [17].ziua. Iorgu Iordan. ci şi prin prisma opoziţiei (extralingvistice) rustic / urban („aşa zic ţăranii” vs „aşa zic cei de la oraş”).). Pentru a putea păstra termenul de hiperurbanism trebuie. 1981). Cum deosebirile de ordin lexical sunt mai sensibile pentru vorbitori când între ei există diferenţieri diastratice (în special după originea rurală – sau doar presupusă astfel – şi cea urbană). în exemple ca pibrit sau feruvimi. în cazul lor. distins. că.28 cu mâna întinsă. „de cele mai multe ori nu avem de-a face cu o « urbanizare » în sensul propriu al cuvântului. un coleg de echipă are 1. pepeni grozavi de buni etc.

mami.zdg. ce reflectă atitudinea cultistă a vorbitorilor reţinem [25]: • utilizarea excesivă a adverbului (şi adjectivului) suficient.romanialibera. pe de altă parte. Ivan Ivanovici. pierderile suportate de Forţele Armate se ridică la 9 milioane oameni. în vederea efectuării analizelor (2008. duce la încălcarea „normei socio-culturale” ce reglementează (faţă de norma lingvistică propriu-zisă).S. unii preoţi. până la un punct.informatia. Astfel. chiar în legătură cu banale activităţi cotidiene.europa. Dânsa a declarat că va face tot posibilul pentru a ajunge la o concluzie în ceea ce priveşte runda de dezvoltare de la Doha (www..ru).reno. nu a rezistat si a suportat un atac de cord (www. Predecesorul meu.blogspot. În prezent se creează o bază de date electronică. pacienta a suportat o intervenţie de îndepărtare a ovarelor (www. pronumele personal dânsul.presamil.ro) Creşa. a reuşit să vândă suficientă brânză cât să ţină stâna pe picioare (slowfoodromania. pentru destul sau de ajuns. 279-280). În unele părţi. reiese că esenţa fenomenului pe care acesta îl numeşte hiperurbanism lexical se confundă. Codul rutier a suportat din nou modificări! (www. Vocabularul. împărţită între spital şi tarabă.V. Dansul e politician.ro).ro). care accentuează despărţirea decedatului de familia sa şi de cei prezenţi. descoperite în Turcia (www. pe de o parte. prin care se dialoghează cu mortul.ro). Problemele la ferma din Cenei a Smithfield au apărut în urmă cu mai bine de două săptămâni când peste 7000 de porci au decedat în numai câteva zile (www.ro). Atât animalele decedate. în loc de greu (în condiţii foarte asemănătoare cu suficient): O familie cu situaţie dificilă va cere sprijin financiar (www.cugetliber. uneori.europarl.ro).ro). nu discut (www.com). simţit ca „mai politicos” decât el. etimologică.plan secund semnificaţia iniţială. cât şi probele identificate la faţa locului au fost ridicate de către reprezentanţii D.: Bebeluşul tău mănâncă suficient? (www. Dintre faptele enumerate de Iordan. Hristea. motivaţia şi funcţia unui cuvânt în raport cu specificul unui anumit stil sau registru de limbă (cf.ro). 85). partea finală a predicii la înmormântare are nişte inovaţii.nou-nascuti. p. îndrumări sau îşi cere iertare (www. ca dormitul. o alegere dificilă? (www. au adoptat metoda. Din exemplele oferite de Iordan.. în plan lexical.ro).facebook.md). unde nevasta. Catherine Ashton a pus accentul pe importanta unui comerţ „liber şi just". mâncatul etc.calificativ. vorbeşte la persoana I singular. • preferinţa pentru adjectivul dificil.info).ruvr. impresionaţi de popularitatea bocetelor.info). şi dă familiei sfaturi. care era suficient de beat încât să nu-i pese cu cine dracu' dansează (nebuloasa.eu). 126 .ro).com). întemeiată pe opoziţia urban / rural (cf. iar pierderile totale suportate în anii de război sunt estimate de 26 milioane 600 de mii de oameni (http://romanian. cu problema excesului de neologisme. a deceda / decedat pentru a muri / mort: • În cadrul audierii de la Strasbourg pentru postul de Comisar pentru comerţ. Aceste schimbari sunt determinate de modificarile pe care organismul militar le suportase sub controlul consilierilor sovietici (www. iar. este preferat de unii vorbitori dintr-un fals sentiment cultist. Dar un adevarat politician este domnul Nastase. Stoichiţoiu-Ichim. care.monitorulexpres. care nu erau decat niste barfe la adresa sa. • Rămăşiţele unui cuplu decedat în epoca războiului troian.ziarullumina. dupa o serie de scrisori anonime si de atacuri. dar şi din dorinţa de a fi politicoşi [26]: • a suporta pentru a suferi: . diversificând procedeul: preotul se transpune în locul decedatului. Nevoia de diferenţiere diastratică are ca efect „hiperurbanizarea lexicală”. p. cu problema adecvării cuvântului la specificul stilistic al discursului / textului [24]. A avut noroc cu Târgul Ţăranului de la Piaţa Amzei. Probleme.gandul. Potrivit generalului. îndeosebi în Ardeal. Cât de dificilă este trecerea în clasa a V-a? (www. La un moment dat venise unul lângă ele.

• a solicita pentru a cere: Cei 24 de inspectori au solicitat să revină la catedră, renunţând de bunăvoie la funcţii (www.evenimentul.ro). Am informat direcţia şcolii şi profesorii despre acţiunile pe care vrem să le întreprindem şi le-am solicitat sfatul şi ajutorul (www.youngreporters.org). Referitor la solicitarea ţăranilor privind demisia sa, Victor Dumitru a precizat că "fiecare persoană solicită ceea ce vrea" (www.infoportal.ro). De cîteva zile, în Piaţa Centrală, lîngă un chioşc de vânzare a ziarelor, stă maica Maria Istrate, de la Mănăstirea Moisa, comuna Boroaia (judeţul Suceava), şi solicită mila trecătorilor (www.evenimentul.ro).

a realiza pentru a înţelege, a-şi da seama, a deveni conştient (de ceva):

Economistul-sef al FMI: Europa nu realizeaza încă amploarea crizei (ro.newspeg.com). Am realizat că am prieteni adevăraţi (ioana-magazin.blogspot.com). Dacă bătrânii realizau că sunt înşelaţi şi încercau să opună rezistenţă erau, în cel mai bun caz, ţinuţi cu forţa pe un scaun (www.evz.ro).

Desigur, s-ar mai putea da multe alte exemple de „hiperurbanisme lexicale”, respectiv de situaţii în care anumite cuvinte (de regulă, neologisme) sunt preferate în locul altora, simţite ca banale sau mai puţin elegante, deci inadecvate într-un context determinat, în care preocuparea pentru exprimarea îngrijită, cultivată este predominantă. Iată numai câteva astfel de exemple: • a debuta pentru a începe:
Dedicată iubitei, “muzei” şi “luminii călăuzitoare”, piesa debutează cu un rock progresiv şi se termină cu o atmosferă de şansonetă (bucuresti.24fun.ro) Etapa debutează la Buzău. Gloria Buzău şi Ceahlăul Piatra-Neamţ se confruntă astăzi, de la ora 13.00, în uvertura (sic!) etapei cu numărul 19 (www.ziare.com).

a demara pentru a începe:
Angajaţii de la Spaţii Verzi au demarat curaţenia de toamnă (ziaregratis.ro). Asociaţia Română de Minifotbal şi Lider Sport, începând cu data de 20 august 2009, au demarat înscrierile pentru Campionatul Municipal de Minifotbal pentru Amatori - Liga Bergenbier (www.lidersport.ro/).

a se derula pentru a se desfăşura, a se petrece, a avea loc:
În perioada 8-14 decembrie 2008 se derulează a patra a ediţie a Săptămânii de Creaţionism (mersulvremurilor.ro). Andra a filmat un nou videoclip: "Rămâi cu mine" - Filmările s-au derulat în două locaţii de platou şi o locaţie de exterior mai specială: o biserică... (news.softpedia.com).


a (-şi) adjudeca pentru a câştiga
Cristina Hirici şi-a adjudecat primul set destul de uşor câştigându-l cu scorul de 11-5 (sport.muscel.ro). Vladimir Putin îşi adjudecase al doilea mandat cu o majoritate zdrobitoare (bbc.co.uk). Am servit caşcaval pane cu cartofi prăjiţi, respectiv aripioare picante cu cartofi gratinaţi la cuptor (arashi.blosone.ro). Cât timp comisia s-a retras, consilierii rămaşi în sală au primit colindul celor de la Corul Filarmonicii, alături de care au servit şi un pahar de şampanie (www.ziaruldemures.ro). Predealul este locaţia ideală unde vă invităm să vă instalaţi tabăra atunci când doriţi să mergeţi la schi sau în drumeţii montane (http://vila-select.ro). În curând aici veţi găsi locaţiile disponibile pentru reclama dumneavoastră (www.promptid.ro).

a servi pentru a mânca / a bea:

locaţie pentru loc, amplasament, poziţie, situare:

3. Concluzii Descrisă, de cele mai multe ori, doar ca un tip de abatere lingvistică, hipercorectitudinea rămâne unul dintre cele mai interesante fenomene, care pune în evidenţă o serie de realităţi ale funcţionării limbajului, cum ar fi libertatea vorbitorului, care poate opta între mai multe posibilităţi de realizare a unui fapt de limbă, importanţa analogiei în actul lingvistic,
127

intervenţia factorului conştient în gestionarea materialului lingvistic, importanţa determinărilor psiho-sociale în procesul de inovare – adoptare a unui model lingvisic etc. „[...] hipercorectitudinea este un fenomen creator de limbă. Deşi multe dintre formele care apar astfel sunt respinse de norma literară, acest fenomen reprezintă una dintre sursele importante prin care limba obţine rezultate asupra cărora vorbitorii îşi exprimă opţiunile. Hipercorectitudinea este una dintre formele esenţiale prin care limba se află în mişcare evolutivă. Ea este un indice care dă seama de caracterul social al limbii. Importanţa ei nu stă atât în faptul că ar furniza limbii forme viabile, cât în aceea că este o formă prin care evoluţia ei se exercită” (Gafton, Hipercorectitudinea, p. 9). NOTE
[1] Pentru definirea conceptului şi tipologie, vezi Hristea, Hipercorectitudinea, p. 171-180 şi, de asemenea, Idem, Probleme, p. 277-315; pentru cauzele fenomenului şi condiţiile în care se produce, ca şi pentru bibliografia problemei, vezi, mai ales, Gafton, Hipercorectitudinea. [2] Adesea, fenomenul hipercorectitudinii a fost tratat chiar ca un tip de analogie nesistematică. [3] Deşi prefixul hiper- înseamnă, în general, „foarte”, „excesiv de”, hipercorectitudinea nu este o corectitudine dusă la extrem, ci o abatere. [4] Cf. şi fr. hyperurbanisme, hyperdialectisme, hypercorrection ; germ. Hyperkorrektur, Hyperkorrektheit, Hyperkorrekte Sprachformen, Überentäusserung ; engl. hypercorrection, hyperurbanism, hyperforeignism, overcompensation etc. [5] Alexandru Gafton face observaţia că „perspectiva sociolingvistică, una dominantă, este, sub o formă sau alta, omniprezentă în toate situaţiile de hipercorectitudine, la orice nivel ar apărea fenomenul a cărui esenţă o constituie” (Gafton, Hipercorectitudinea, p. 59). Lingvistul ieşean atrage atenţia asupra faptului că vorbitorul nu este un participant pasiv la actul comunicării. El nu doar are capacitatea de percepţie, analiză şi producere a sunetelor, ci poate sesiza diferenţele la contactul cu o altă normă şi îşi poate orienta discursul către şi în funcţie de receptor, atunci când, în urma comparării celor două norme, se pot semnala diferenţe semnificative, care se cer estompate sau reduse. [6] Aşa cum remarca Iorgu Iordan, corolarul acestei „temeri” legate de posibilitatea de a greşi este „voinţa de mai bine”, care se poate manifesta în mai multe direcţii: „Deseori, sunt sigur că teama este aproape inexistentă, ceea ce însemnează că rămâne numai dorinţa de a vorbi corect, ba chiar frumos, elegant şi distins” (Iordan, Hiperurbanisme, p. 310). [7] „După observarea destul de atentă a normei către care tinde, vorbitorul începe să construiască raţionamente bazate pe analogii pentru toate situaţiile (contextele) cu care se confruntă” (Ibid., p. 31). [8] Theodor Hristea, de pildă, are în vedere, ca principale aspecte ale hipercorectitudinii, doar hipercorectitudinea grafică, fonetică, morfologică şi sintactică (Hristea, Probleme, p. 292). Nici în DŞL (s.v.) nu găsim oferite exemple decât pentru hipercorectitudinile de natură fonetică şi gramaticală, iar în ELR (s.v.), deşi se specifică faptul că hipercorectitudinea se manifestă şi în domeniul formării cuvintelor, exemplele oferite sunt puţine şi nu lipsite de ambiguităţi, aflându-se mai degrabă în sfera hipercorectitudinilor fonetice. [9] Prin abstractizare şi generalizare, termenul anticameră a ajuns astăzi să însemne, între altele, şi locul unde te pregăteşti înainte, în vederea pătrunderii într-o anumită zonă de interes. [10] Exemplele pe care le oferim în lucrare, culese, în majoritatea lor, de pe internet, păstrează particularităţile (orto)grafice originale. [11] Ceea ce ar însemna că aici (spre deosebire de anticameră) prefixul anti- a fost „tradus” prin ante-. [12] CDDE avansează ipoteza unui *nautare, derivat din nauta „navigator, corăbier” (cf. şi Densusianu, ILR, II, p. 316). [13] Interesant este că, atât la Puşcariu, dar mai ales la Tiktin, apar notate cu un singur n ca normă şi alte cuvinte derivate cu prefixul în- şi care şi astăzi sunt scrise cu literă dublă: înădi, înebuni, înegri, înegura, înoda, înoi, înopta, înora ş.a. [14] DA consideră că ainte este un rezultat normal din punct de vedere fonetic; CDDE explică trecerea lui î la i (*aînte > ainte) prin poziţia atonă pe care o avea uneori în frază (cf. it. avanti, prov. avan, fr. avant, cat. abantes). [15] După DA, este însă vorba de o contaminare a lui ainte cu îninte < in ante. 128

[16] Desigur, fonetismele fără î iniţial pot rezulta şi din căderea accidentală a acestui sunet, în vorbirea neglijentă, în tempo rapid sau în fonetică sintactică: „Foaie verde bob şi linte / Să jucăm sârbanainte” (Folclor); „De la lume adunate şi-napoi la lume date” (Folclor); „Potop e-napoi şi nainte” (Bacovia); „Fii cuminte ca-nainte, nu fi prost precum ai fost” (Folclor); „Are gâtul foarte-nalt / Şi picioarele cam lungi / Dacă vrei să-i dai o floare / E cam greu la ea s-ajungi” (Folclor). [17] Grafiile analogice înnainte, înnapoi, înnalt se întâlnesc şi în textele literare, începând cu secolul al XVI-lea. În Liturghierul lui Coresi (1570), de exemplu, apare forma înnainte: „[D]e ceaste puse înnainte şi sfinţite ci/nstitele darure, Domnului să ne rugă/m (fragment reprodus după ediţia Liturghierul lui Coresi, text stabilit, studiu introductiv şi indice de Al. Mareş, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1969, p. 144). Chiar şi mai târziu, în secolului XX, putem întâlni astfel de grafii. Nicolae Iorga, de pildă, scrie în mod consecvent înnainte, înnapoi, înnalt, înnălţa, înnălţime (vezi Nicolae Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a vietii religioase a Românilor, 1908). [18] Cf. Toma, LRC, p. 138: „Căutarea cu orice preţ a unor termeni « culţi », « radicali » şi evitarea cuvintelor obişnuite, considerate « banale », inclusiv în contexte care nu solicită aceste exigenţe, este denumită cultism şi reprezintă o deficienţă de exprimare”. [19] În lingvistica românească, termenul a fost impus în special prin studiile lui Iorgu Iordan şi Sextil Puşcariu În lingvistica românească, termenul a fost impus în special prin studiile lui Iorgu Iordan şi Sextil Puşcariu. [20] Cf. Sextil Puşcariu, Privire, p. 178, care vede în hiperurbanisme „cazuri de exces de zel în prefacerea rostirii ţărăneşti în rostire orăşenească”. Cu aceeaşi accepţie întâlnim termenul şi la Vendryes, Le langage, p. 59: „On appelle hyperurbanisme l'excès auquel entraîne le souci de la correction, quand on se pique de beau langage. Un paysan d'Italie, voulant parler le latin de Rome et sachant qu'à un o long de son dialecte correspondait souvent la diphtongue au dans le langage de la capitale, disait plaustrum pour plostrum, cauda pour coda, plaudere pour plodere; c'est un hyperurbanisme”. [21] Particularităţile fonetice sunt, de altfel, cele mai „stridente” fenomene care determină opoziţia dintre dialecte, sau dintre acestea şi limba literară. Totodată, anumite trăsături fonetice fac să se vorbească, de pildă, despre un „accent” moldovean, bănăţean etc. [22] „Este indiscutabil că, în conştiinţa celor mai mulţi vorbitori, e vie nu opoziţia dintre vorbirea orăşenească şi cea rurală, ci dintre ceea ce numim « literar » şi « neliterar ». De aceea şi eforturile conştiente ale subiectelor vorbitoare sunt îndreptate în direcţia conformării faţă de limba literară şi nu faţă de vorbirea din mediul citadin” (Hristea, Probleme, p. 281). [23] „În mod obişnuit, dacă nu cumva chiar exclusiv, se foloseşte termenul hiperurbanism, înlocuit în vremea din urmă tot mai frecvent prin hipercorectitudine, când e vorba de fenomene fonetice sau, mult mai rar, gramaticale. Eu cred că el poate fi întrebuinţat şi în legătură cu unele fapte lexicale” (Iordan, Hiperurbanisme, p. 310). [24] Fiind de domeniul lexicologiei normative, „adecvarea cuvântului la specificul stilistic al textului este o exigenţă de rafinament a selecţiei lexicale [...]. Diferenţierea (sau marcarea) stilistică se produce pe mai multe axe: niveluri sau registre stilistice, stiluri funcţionale, domenii profesionale, axa temporală, răspândirea teritorială, raportarea la normele literare, frecvenţa utilizării cuvântului, atitudinea afectivă” (Toma, LRC, p. 139). [25] Exemplele au fost selectate de noi şi provin, în general, din resurse online. [26] De aici şi interpretarea, falsă, a acestui pronume ca fiind „de politeţe”. În realitate, dânsul este pronume personal şi poate fi folosit atât în legătură cu persoane, cât şi cu alte categorii de „animate”, şi chiar cu lucruri. De altfel, în Moldova pronumele dânsul e folosit în mod curent cu referire la animate non-umane sau inanimate („dânsa” poate fi, de pildă, vaca pe care o mulge ţăranul, dar şi funia cu care o leagă).

Coteanu, Ion, Wald, Lucia (redactori responsabili), (1981), Semantică şi semiotică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. ***(1978), Formarea cuvintelor în limba română, (FCLR. Prefixele),., vol. II Prefixele, Editura Academiei, Bucureşti. ***(2007), Formarea cuvintelor în limba română din secolele al XVI-lea – al XVIII-lea, (CLRV), , coordonator Magdalena Popescu-Marin, Editura Academiei Române, Bucureşti,. Gafton, Alexandru, (2000), Hipercorectitudinea. Abordare fonetico-fonologică din perspectivă diacronică şi cu aplicare la palatalizarea labialelor şi la velarizare, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,. Hristea, Theodor (1962), Conceptul de hipercorectitudine, în LR, XI, nr.2. 129

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Hristea, Theodor (1968), Probleme de etimologie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,. Hristea, Theodor, (coord.) (1984), Sinteze de limba română, ediţia a treia, revăzută şi din nou îmbogăţită, Editura Albatros, Bucureşti. Iordan, Iorgu, Hiperurbanisme lexicale, în Coteanu – Wald (1981), Semantică, p. 310-314. Puşcariu, Sextil (1976), Limba română, vol. I Privire generală, Editura Minerva, Bucureşti. Stoichiţoiu-Ichim, Adriana (2001), Vocabularul limbii române actuale. Dinamică. Influenţe. Creativitate, Editura ALL Educational, Bucureşti. Toma, Ion (2001), Limba română contemporană. Privire generală, Editura Niculescu, Bucureşti. Vendryes, J,. (1921), Le langage. Introduction linguistique a l`histoire, La Renaissance du Livre, Paris. Dicţionare. Surse CDDE = I.-A. Candrea, Ov. Densusianu (2003), Dicţionarul etimologic al limbii române. 1. Elemente latine A – Putea, Editura Paralela 45, Bucureşti. Ciorănescu, DER = Alexandru Ciorănescu (2001), Dicţionarul etimologic al limbii române, Editura Saeculum I.O., Bucureşti. Densusianu, ILR = Ovid Densusianu (1961), Istoria limbii române, editată de J. Byck, vol. I, II, Bucureşti. DA = ***(1913-1949), Dicţionarul limbii române, publicat de Academia Română, A – De şi F – Lojniţă, Bucureşti. DOOM 2 = ***(2005), Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,. DŞL = Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan (2001), Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira, Bucureşti. DVL = ***(2008), Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, studiu introductiv, ediţie, indici şi glosar de Gh. Chivu, Editura Academiei Române, Bucureşti. Bobb, Dicţionar = (1822-1823), Dictionariu rumanesc, lateinesc si unguresc, dein orenduiala excellentii sale preosfintitului Ioan Bobb, vladeicul Fagarasului asediat si cu venitu cassi clerului typarit in doao tomuri, tom I A-L, tom II M-Z, in Clus, (versiune ebook, disponibilă la www.archive.org). Laurian– Massim, DLR = (1876) Dicţionariul limbei române, după însărcinarea dată de Societatea Academică Română, elaborat ca proiect de A.T. Laurian şi I.C. Massim, Bucureşti, tom. I, 1871, tom. II (colaboratori Iosif Hodoş şi G. Bariţiu). Lexiconul budan = (1825), Lesicon romànescu-làtinescu-ungurescu-nemţescu, Buda, (versiune ebook, disponibilă la www.archive.org). MDN = Florin Marcu (2000), Marele dicţionar de neologisme, Editura Saeculum I.O., Bucureşti. Puşcariu, EW = Sextil Puşcariu (1905), Etymologisches Wörtebuch der rumänischen Sprache. Lateinisches Element, Carl Winter's Universitätsbuchhandlung, Haidelberg,. Tiktin, DRG = H. Tiktin (1998), Dicţionar român-german, 4 vol., ediţie anastatică coordonată de Paul Miron, Editura Paideia, Bucureşti,.

CONSIDÉRATIONS SUR L' HYPERCORRECTITUDE (angl.) LEXICALE Le but de cet article est de traiter la hipercorrectitude (angl.) lexicale, un type de correctitude qui est moins étudié dans la littérature de spécialité. Ses effets se produisent dans le domaine de la formation des mots. Un aspect intéressant de la hipercorrectitude (angl.) lexicale est représenté par ce qu' on appelle le hiperurbanisme lexical qui, en général, désigne le cultisme de certains locuteurs, manifestée par un certain excès de néologismes ,souvent inappropriée dans la situation de communication et motivée par la préoccupation de s' exprimer d' une manière soignée et élevée. Mots clés : correction lexicale, hiperurbanisme lexical, cultisme’.

RÉSUMÉ

130

Ana-Maria BOTNARU, Universitatea „Spiru Haret“, Bucureşti

POVEŞTI DESPRE CUVINTE: LUNCĂ
Cuvântul „luncă“ vine din limba slavă, unde lonka însemna „mlaştină“. Trebuie să fi pătruns foarte devreme în limba română, pe vremea când în slava veche exista fenomenul nazalizării, dispărut ulterior şi care nu s-a conservat în niciuna din limbile slave vecine, menţinându-se în schimb în dialectele sud-dunărene (mai precis, în meglenoromână). Dicţionarele consultate de noi [1] înregistrează, cu variaţii nesemnificative, definiţia următoare: „pădurice formată din sălcii, răchită, anini, plopi etc. pe malurile unei ape curgătoare; zăvoi“. Tranziţia sensului se explică astfel: „mlaştină“ > „mlaştină împădurită“ > „pădure“. Termenul are o familie lexicală restrânsă (ca, de altfel, majoritatea termenilor de origine slavă din sfera semantică a pădurii): colectivul luncet, diminutivele lunculiţă, luncuţă, adjectivul luncos. Vom analiza, în cele ce urmează, harta 410 din ALRR - Muntenia şi Dobrogea [2] (întrebarea [1298]: „Cum îi spuneţi la locul neted (cu copaci) de-a lungul unei ape?“). Răspunsul „luncă, lunci“ este înregistrat în majoritatea punctelor de anchetă. Atunci când subiecţii dau un alt răspuns, acesta include - explicit sau implicit a) localizarea în apropierea unei ape:
„loc pă malu gârli“ [°760], „prând dă gârlă“ [°702], „prundu gârli“ [°714], „mal dă luncă“ [°706], „malu păduri“ [°707], „malu api“ [°719, °720], „plantaţie pă şânalu api“ [°784], „(în) prund“ [°696, °708], „vărsătură (dă apă), vărsături“ [°769, °775, izolat, în vestul Munteniei], „un grind“ [°851]

sau referirea directă şi exclusivă la o întindere de apă: „baltă, bălţi“ [°873], „loc di baltă“ [°873] b) referiri la natura terenului:
„vale, văi“ [°723, °764, °817], „loc neted“ [°718, °830], „loc drept“ [°876], „loc întins“ [°884], „aşăzare joasă“ [°775] „(un) loc şes“ [°717, °768, °785, °825, °827]

c) menţionarea unei forme (joase) de relief:
„şes, (şesuri)“ [°705, °766, °767, °871, °872], „câmpie“ [°708, °774].

Remarcăm că pădurea este doar accidental menţionată în răspunsurile date de subiecţii anchetaţi. Sensul principal al termenului „luncă“ este „şes“, cel de „pădure“ fiind secundar. Uneori, subiecţii indică un cuvânt din câmpul lexico-semantic „pădure“, dar pe care dicţionarele îl înregistrează cu un alt sens, fără nicio legătură cu definiţia lexicografică a termenului „luncă“: „dumbravă“ [°729, °734], „crâng“ [°711], „poiană“ [°692, °694, °761], „liz(i)eră (dă copaci)“ [°716, °703, °874]. Accidental, răspunsurile din ancheta dialectală nu au nicio legătură cu câmpul lexico-semantic „pădure“: „grădină“ [°761], „livadă“ [°771], „izlaz, izlazuri“ [°806].
131

Acest fapt se explică probabil astfel: subiecţii trăiesc într-o zonă unde relieful şi peisajul nu sunt dominate de lunci; neexistând „realitatea“ respectivă, nu există nici cuvântul care să o exprime – atunci, subiecţii încearcă să aproximeze, apelând la cuvinte care le sunt familiare, chiar dacă sensul acestora este, uneori, foarte departe de conţinutul întrebării puse de anchetator. Cazul cel mai interesant este şi cel mai rar întâlnit: atunci când vorbitorii răspund folosind un sinonim al cuvântului „luncă“: „zăvoi“ [°698, °750] – şi acesta, tot de origine slavă. Pe harta 410 figurează şi trei „exclusivităţi“ dobrogene, pe care le menţionăm pentru „culoarea“ lor – locală şi „exotică“ deopotrivă: a) „ceair, ceairi“ [°882], „ceair, ceairuri“ [°883], „ceir, ceire“ [°879] (1. teren, de regulă împrejmuit, din apropierea unei ape, folosit pentru păşunat; 2. teren necultivat din apropierea unei ape) din tc. çair b) „reniş, renişuri“ [°893], cu varianta „râniş, rânişuri“ [°878] (strat de nisip sau de pietriş pe fundul apelor curgătoare), renie (ucr. dial. rjien) + suf. -iş c) „derea, derele“ [°899] din tc. dere. „Luncă“ a pătruns masiv în toponimia românească, rezultând un număr impresionant de derivate şi compuse (nu toate având însă sensul de „pădure“): Lunca [3] (Ab [4], Ag, Bn, Bt, Bz, Db, Gl, Hd, Iş, If, Mş, Nţ, Ot, Sv, Tl, Tr, Vs, Vl), Lunca Ampoiţei (Ab), Lunca Apei (Sm), Lunca Banului (Mh, Vs), Lunca Bicazului (Nţ), Lunca Bisericii (Ab, Nţ), Lunca Bonţului (Cj), Lunca Borlesei (Bn), Lunca Brad (Hd), Lunca Bradului (Mş), Lunca Câlnicului (Bv), Lunca Calului (Vl), Lunca Cernii de Jos / Sus (Hd), Lunca Cetăţuii (Iş), Lunca Cireşului (Vl), Lunca Ciurei (Iş), Lunca Corbului (Ag), Lunca Dochiei (Bc), Lunca Florii (Cs), Lunca Frumoasă (Bz), Lunca Gantei (Bz), Lunca Găinarilor (Nţ), Lunca Goieşti (Ab), Lunca Grajduri (Iş), Lunca Jariştei (Bz), Lunca Jiu (Hd), Lunca Jiului (Dj), Lunca Largă (Ab), Lunca Leşului (Bn), Lunca lui Buda (Vl), Lunca Mare (Bz, Gj, Ph), Lunca Mărcuşului (Cv), Lunca Merilor (Ab), Lunca Moldovei (Nţ), Lunca Murei (Bz), Lunca Mureşului (Ab, Mş), Lunca Nouă (Vs), Lunca Ozunului (Cv), Lunca Petrişorului (Bz), Lunca Prahovei (Ph), Lunca Prutului (Iş), Lunca Puţului (Bz), Lunca Rateş (Iş), Lunca Sasului (Bz), Lunca Sătească (Bn), Lunca Strâmbului (Nţ), Lunca Târnavei (Ab), Lunca Veche (Vs), Lunca Vişagului (Cj), Lunca Vâscului (Bz), Lunca Zaicii (Cs), Lunca de Jos / de Sus (Ab, Hg), Lunca la Tisa (Mm), Meteş Lunca (Ab), Stăneşti-Lunca (Vl), Şugag-Lunca (Ab), Cornu Luncii (Sv), Dosu Luncii (Ab), Gura Luncii (Hd), Luncşoara (Ag, Ar, Bh, Hd, Mh), Luncuşoara (Sv), Luncşoru (Dj), Luncile (Bz, Sv, Vr), Luncani (Bc, Hd, Hg, Tm), Luncani-Margina (Bc), Luncanii de Jos / de Sus (Tm), Valea Luncii (Cj), Pătrimea din Luncă (If), Remetea Luncă (Tm), Luncasprie (Bh), Agrieş-Luncă (Bn). Termenul are extensiuni variate şi în hidronimie [5] : Lunca (8), Lunca Berzei, Lunca Mare, Lunca Meteşului, Lunca Negrii, Luncşoara, Luncilor (2), Luncoiu. Ca şi codrul, crângul sau dumbrava, lunca este un topos al imaginarului şi limbajului poetic eminescian:
„Şi dacă luna bate-n lunci Şi tremură pe lacuri Tot o să-mi pară că de-atunci Sunt veacuri.“ [6] 132

linguistique et extralinguistique. bibliografia). Mihai CONŢIU. Bucureşti: Univers Enciclopedic. Important. Bogdan MARINESCU. Tudor (1968). Craiova : Universitaria. Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. Tudor (1968). Valeriu RUSU. „Călugărenii“. Nicolae SARAMANDU. Craiova: Universitaria. nous poursuivons de tracer l’esquisse monographique. [2] ALRR: Atlasul lingvistic român pe regiuni:. Bolocan. NDU. [1] DEX. Muntenia şi Dobrogea (2001) vol. Ion IONICĂ.„În ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă şi luncă. mais aussi sa famille lexicale. Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu. Gheorghe (2002). Mots-clés : prairie. 188 / 9. sens. „Bucăţi de noapte“). Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu. anthroponyme 133 . Bucureşti : Cartea Românească. CADE (v. apud Vianu. les hydronymes et les anthroponymes ‘dérivés de’ ou ‘composés avec’ le mot “luncă”. Dicţionarul enciclopedic ilustrat Cartea Românească. Dicţionarul explicativ al limbii române (1996). George Bacovia („Scântei galbene“. „Vântul“. Magdalena VULPE). Dicţionar invers al numelor de ape din România. Bucureşti : Editura Academiei RSR. Ioan-Aurel. [6] Opere I. Candrea. Craiova : Universitaria. [4] Abrevierile notate între paranteze reprezintă numele judeţelor din România. Bolocan. apud Vianu. Grigore (2004). Mihail Sadoveanu („Aventuri în Lunca Dunării“). „Lunca de la Poduri“ (1909). Gheorghe (2006). „Mărioara“). (DEX). Adamescu. Gheorghe (1931). Dimitrie Bolintineanu („Dochia“. étymologie. en premier lieu pour son ancienneté et ensuite par ses ”extensions” dans le vocabulaire roumain. este prezentă în operele multor scriitori români: Vasile Alecsandri („Lunca din Mirceşti“. „În margini“. Bucureşti : Editura Academiei RSR. Dicţionar invers al numelor de ape din România. 5 / 30. Gheorghe (2006).“ [7] Lunca. Bucureşti : Editura Politică. Bucureşti-Chişinău: Litera Internaţional. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE RÉSUMÉ HISTOIRES DES MOTS : LUNCĂ Dans cet article. „În miezul verii“). NOTE ALRR: Atlasul lingvistic român pe regiuni:. (CADE). [3] Toponimele citate în acest articol sunt preluate din următoarele surse: Bolocan. „Concertul din luncă“). Craiova : Universitaria şi Judeţele României Socialiste (1972). Muntenia şi Dobrogea (2001) (autori: Teofil TEAHA. Gheorghe (2002). III. Paul LĂZĂRESCU. Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. son sens lexicographique de même que les sens attribués par les sujets des enquêtes dialectales. tout en les illustrant par des exemples pris dans la création de Mihai Eminescu et d’autres écrivains roumains. [7] PL. lac şi ţărmuri. Noul dicţionar universal al limbii române (2009). Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. ses synonymes. Şi maeştrii picturii româneşti s-au exersat asupra acestei teme – amintim aici celebrul tablou al lui Ştefan Luchian. sa répartition territoriale. Introducere în istoria limbii române. spaţiu reprezentativ pentru frumuseţea sălbatică a naturii. Nous mettrons également en évidence les valences poétiques de ce terme. Brâncuş. de l’un des termes les plus intéressants faisant partie de la sphère sémantique de la forêt : le mot “ luncă ” (“prairie”). George Coşbuc („Crăiasa zânelor“. Mircea Cărtărescu („Levantul“). [5] Hidronimele citate în acest articol sunt preluate din: Bolocan. Cifra notată între paranteze rotunde reprezintă numărul de cursuri de apă din România care poartă numele respectiv. Nous passerons en revue les toponymes. III. Bucureşti : Editura Academiei Române – harta 410. (NDU). vol. Bucureşti : Editura Academiei Române. toponymes. Nous nous rapporterons à l’étymologie du mot.

means of word composition. The focus of great interest is the semantic aspect of compound words. let us consider the following groups of examples. Word composition is one of the most productive ways of word-formation. spacecraft. The semantic unit of the compounds seaman. dining-room.“flying at night”. Such compounds are like regularly derived words in that their meaning is readily understood. to put it in easier terms: can the meaning of a compound word be regarded as the sum of its constituent meanings? To try and answer this question. and so they need not be listed in dictionaries. in which new words are produced by combining two or more stems. is one of the three most productive types in Modern English. aircraft. This type of word-building. 1986. The article is fully devoted to the degree of semantic independence of elements. dancing-hall. spaceman. still represent one of the most typical and specific features of English word-structure (Арнольд. sleeping-car. and airship are ready understood even when heard for the first time. Compounds. airman. a sleeping-car is 134 . degree of semantic independence of elements. Yet. aircraft. and also aircraft to name the machines designed for air-travel. reading-room. The first component in these words. air and outer space advanced. is based on the fact as the conquest of the sea. Olga PASCARI Universitatea Liberă Internaţională. spacecraft and spaceship. evening-gown. though certainly fewer in quantity than derived or root words. The non-idiomatic compounds can easily transformed into free phrases: air mail . Non-idiomatic Compounds There are non-idiomatic compounds with a perfectly clear motivation. Or. Spaceman . notion possessing enough relevant distinctive feature to ensure their separate existence. new notion were created. the compound is said to be transparent or non-idiomatic. The logical integrity of the new combination is supported by solid spelling and by the unity of stress. This group seems to represent compounds whose meanings can really be described as the sum of their constituent meanings. if taken as a free form. and spaceship. the question of correlations of the separate meanings of the constituent parts and the actual meaning of the compound. differentiating them from seagoing craft. the other two are conversion and affixation. (1) Classroom. that is. Compounds are described from different points of view and are classified according to different principles: parts of speech they represent.108). and the syntactic structure. When aviation came into being the same formula with the same kind of motivation was used to coin the compound airman. When the meaning is not only related to the meaning of the parts but can be inferred from it. airship. Thus. Yet. build on the model of airman. in the last four words we can distinctly detect a slight shift of meaning.“mail conveyed by air” or night flight .Zinaida CAMENEV. Republica Moldova THE DEGREE OF SEMANTIC INDEPENDENCE OF ELEMENTS IN IDIOMATIC AND NON-IDIOMATIC COMPOUNDS It is possible to say that all languages are investigated daily because they change every time. when the combination seaman was first used it was not difficult to understand that it meant “a man professionally connected with the sea”. bedroom. Here the meaning of the constituents add up in creating the meaning of the whole and the referent either directly or figuratively. working-man. The word differentiated in this way a sailor from the rest of making. denotes an action or state of whatever or whoever is characterised by the word. Chişinău. p.

Thus a blackboard may be not a board at all but a piece of linoleum or some other suitable material. merry-go-round ("carousel"). dancing pairs) (Quirk. (3) In the third group of compounds the process of deducing the meaning of the whole from those of the constituents is impossible. horse-marine ("a person who is unsuitable for his job or position"). Idiomatic Compounds On the other hand. nor is a dancing-hall actually dancing (cf.112). one who is apt to drop things"). a chatterbox is not a box but a person. He also compared wheel-chair and push-chair. They look interchangeable since all push-chair have wheels and almost all wheel-chairs are pushed .Leech calls this not idiomatic but petrified meaning. blackbird. These compounds are called idiomatic. The process of changing the meaning in such words has gone so far that the meaning of one or both constituents is no longer in the least associated with the current meaning of the corresponding free form. pink bluebells or an entirely confusing statement like: Blackberries are red when they are green. lazybones. the expression in his opinion is suggestive of solidifying and shrinking of the denotation . The word blackmail has nothing to do with “mail ‘post”. football.96). Its second element. it is clear that a blackbird is some kind of bird and that a good-for-nothing is not meant as a compliment (Арнольд. This motivation is now forgotten and the compound is idiomatic. mow obsolete except in Scottish . His examples are: a trouser-suit which is not just a “suit with trousers” but “suit with trousers for women”. was used in the 16th century meaning “payment exacted by freebooting chiefs in return for immunity from plunder”. Knowing the meanings of the constituents a student of English can get a fairly clear idea of what the whole word means even if he comes across it for the first time. wall-flower ("a girl who is not invited to dance at a party"). 1974. lady-killer. good-for-nothing. At least. and yet the speech community quite calmly accepts such seemingly illogical word groups as a white blackbird. straphanger (1.not a car that sleeps (cf. football is not a ball but a game. despite a certain readjustment in the semantic structure of the word. the meanings of the constituents of the compounds of this second group are still transparent: you can see through them the meaning of the whole complex. on the contrary. It is clear that in all these compounds the meaning of the whole word cannot be defined as the sum of the constituent meanings. "a passenger who stands in a crowded 135 . The shift of meaning becomes much more pronounced in the second group of examples. butter-fingers ("clumsy person. “chair which has wheels and chair which one pushes”. pick pocket. 1997. of the word becoming more restricted in sense. mother-of-pearl ("irridescent substance forming the inner layer of certain shells"). and a lady-killer kills no one but is merely a man who fascinates women. p. (2) Blackboard. is a person. Similar enigmas are encoded in such words as man-of-war ("warship"). p. tallboy is not a boy but a piece of furniture. bluestocking.34). whereas bluebottle may denote both a flower and an insect but never a bottle. and yet wheel chairs are for invalids and push-chairs for infants. We shall call idiomatic such compound the meaning of which is not a sum of the meaning of the determinant and the determinantum (Leech. In these compounds one of the components (or both) has changed its meaning: a blackboard is neither a board nor necessarily black. The key to meaning seems to have been irretrievably lost: ladybird is not a bird. Its colour is not necessary black. 1986. but an insect. G. a compound may be very different in meaning from the corresponding free phrase. Yet. a sleeping child). chatterbox. A compound may lose its motivation and become idiomatic because one of its elements is at present not used in the language in the same meaning. p. whodunit ("detective story").

L. Semantics. meaning. As for the idiomatic compounds their meanings do not correspond to the separate meanings of their constituent parts. Par exemple. "a book of light genre. In conclusion we would like to say that the degree of semantic independence of elements is of great importance. no! I assure you. Les composés sont décrits à partir de différents points de vue et sont classés à leur tour selon des principes différents : soit prenant en compte les parties du discours qu'ils représentent. mais une personne inapte pour le poste qu'elle occupe Mots-clés : Idiomatic.45). my dear madam. (1997). В. compound word. dans les composés idiomatiques. no. Quirk. They are based on the degree of semantic cohesion of the constituent parts. p. R. as a sum of the direct meanings of its constituents. (1986). London: Penguin Book. étant donné que le sens global ne représente plus la somme des sens constitutifs. Bauer. The suggested subdivision into three groups is based on the degree of semantic cohesion of the constituent parts. leur structure syntaxique. while the woman patient means to compliment the doctor on his being a handsome and irresistible man. il est pratiquement impossible de reconstruire la signification à partir leurs parties constitutives. enfin. 2. “ horse-marine” est loin d'être un cheval marin. Par exemple. Patient: They tell me. Cambridge: Cambridge University Press. the third group representing the extreme case of cohesion where the constituent meanings blend to produce an entirely new meaning (Bauer. (1974).bus or underground train and holds onto a strap or other support suspended from above". the kind of book one is likely to read when travelling in buses or trains"). G. L'article est entièrement consacré au du degré d'indépendance sémantique des éléments constitutifs à la fois dans les composés idiomatiques comme dans les composés non idiomatiques. trash. Moscow: Visshaia shcola. Essex: Longman. ou. Семантическая структура слова в современном английском языке и методика ее исследования. you are a perfect lady-killer. The following joke rather vividly shows what happens if an idiomatic compound is misunderstood as non-idiomatic. Doctor: Oh. BIBLIOGRAPHY Арнольд И. Leech. En ce qui concerne les composés non idiomatiques. A Comprehensive Grammar of the English Language. constitutive element. RÉSUMÉ 136 . English Word Formation. I make no distinction between the sexes. in contrast to the first group known as non-idiomatic compounds. doctor. Par contre. If we examine the non-idiomatic compounds they seem to represent compounds whose senses can really be described as the sum of their constituent meanings. il est facile de comprendre ce que signifie “classroom” ou “ bedroom mean”. et al. In this joke. The compounds whose meanings do not correspond to the separate meanings of their constituent parts (2nd and 3rd groups listed above) are called idiomatic compounds. soit les modes de composition. and degree semantic independency. ou bien le degré d'indépendance sémantique des éléments. nous pouvons dire que leur signification peut être déduite à partir des parties constitutives. 1983. LE DEGRE D'INDEPENDANCE SEMANTIQUE DES ELEMENTS DANS LES COMPOSES IDIOMATIQUES ET NON-IDIOMATIQUES La composition est l'un des trois moyens les plus productifs de la formation des mots en anglais contemporain. (1983). he takes or pretends to take the word lady-killer literally.

metaphor might distort the scientific thought by conveying wrong ideas and lead to imprecision and vagueness due to its conceptual open-endedness. They are considered to be the main mechanism through which we comprehend abstract concepts and perform abstract reasoning. 1981:48) Accommodation of scientific language to the development of science is a continuous process. 1996:447) New concepts issuing from our experience are structured in the first place on the basis of their interaction with other concepts. discovering ever deeper levels of cognition. Empiricist philosophers suggested that metaphorical use of language might lead to imprecision and ambiguity. Analogy and metaphor are therefore frequently described as “central to scientific thought” (Gentner and Jeziorski. Application of analogy and metaphor was therefore considered to blur the accuracy of knowledge representation. but also as a mode of thought and a valuable. Galaţi METAPHOR TRANSLATION IN ELECTRONICS TERMINOLOGY Introduction In the process of establishing links between the world and the language of science. Lakoff sees metaphor not as a figure of speech. scientific language was believed to deal only with strictly defined categories. He claims that “since. namely the objects of the discipline in question. These conceptual correspondences or mappings usually follow a subconscious pattern of comparing items from different domains which share some minor but obvious characteristics. By this I mean the task of introducing terminology and modifying usage of existing terminology. similarly. Coseriu believes that technical vocabulary is simply a nomenclature and as such not structured on the basis of language. but as a mode of thought defined by a systematic mapping from a source to a target domain and characterized by: systematicity in the linguistic correspondences. thus misleading and distorting the judgment. The meanings of terms constantly change as the amount of knowledge about them increases. in technical usage the words area really the representatives of the “objects”. metaphors play a very important role. signification” and “designation” coincide in this case whereas in the domain of the “natural” language they must necessarily be separated. Boyd claims: “The use of metaphor is one of many devices available to the scientific community to accomplish the task of accommodation of language to the casual structure of the world. 1996:483) 137 . Structural linguists. scientific theories are constantly being replaced by more revealing and more accurate theories.Oana Magdalena CENAC Universitatea “Dunărea de Jos”. regard the lexis of science as being strictly monosemous. however.” (Coşeriu. G.” (Boyd. but rather on the basis of extralinguistic reality. According to the empiricist view. This. the possibility for understanding novel extensions in terms of the conventional correspondences Over the centuries. even indispensable vehicle for conceptualizing and conveying new knowledge. metaphor is today accepted not only as a figure of speech. many great thinkers have banned metaphor from scientific use. the use of metaphor to govern reasoning and behavior based on that reasoning. Similarly. Consequently. Quite to the contrary. This view is based on empiricist belief that the scientific concepts are acquired through accurate sense perceptions in such a way that they correspond to strictly defined entities in the world.

Lakoff develops the “experimentalist” account of knowledge. claiming that knowledge. These terms were used for some time in Romanian electronics terminology. condensator) was initially called “lighting collector” (Rom. 1993:29) Take for example the word electricity. concepts of positive and negative electricity were introduced. Metaphorical expression in the electronics lexis The analysis of the electronics leis will show that a great number of electronics terms are of metaphorical origin. In our example of electric current we shall further have current source. but they did not last long and were soon replaced by internationalisms such as electromagnet. one of which is synonymous with the lexeme “electric current” or shorter “current”. These metaphors are predominantly based on correspondences in our experience. if it rubbed with a cloth.e. Our examples from the electronics lexis have shown that other metaphors are frequently structured around the basic metaphorical expressions. Thus. In some cases they are also based on image similarity. we understand experience via metaphor. in domains lacking such preconceptual structure. In this process some kinds of experience are structured preconceptually. they have another function: they also reveal aspects of reality as yet unseen. is relative to understanding. when scientists started studying the forces acting between certain materials. the phenomenon got its name after amber. Here is another metaphor among the basic lexemes of electronics science. “ripple current” presence of an alternating current 138 . Six hundred years BC a Greek philosopher noted that the amber (“electron” in Greek) attracts light particles. using expressions to fill in the gaps in the lexicon (cf. Such metaphorical expressions.”current drain” the amount of current a circuit draws from a power supply. Black 1996:25). since electric current basically involves the motion or flow of electric charges. câmp electric. due to the fact that a century earlier Benjamin Franklin noted that lighting was a form of electricity. condenser (Rom. condensator etc. according to Anderson’s definition “involve the application of a word or expression that properly belongs to one context to express meaning in a different context because of some real or implied similarity in the referents involved” (Anderson. We structure our reality by our conceptual schemes. but in the seventeenth century. circuit electric luminos). again using metaphors. Lighting is a word created by metaphorical extension. a “point from witch the current flows. thus creating a set of correspondences between source and target domains. like truth. A century later. “electromagnet” was “lightning magnet” (rom. comutator de iluminare). We shall compare the metaphorical models of English and Romanian electronics terminology in order to point out the mechanism of structuring the metaphorical models across languages. Some authors express doubts whether such expressions might be nothing more than the cases of catachresis. we shall see that today it has several meanings. However. Thus. thus influencing our thought process. metaphors conceptualize new knowledge. A variety of metaphor types are encountered in the language of electronics. magnet de aprindere) and electric field was “lighting circuit” (rom. defining them as “isolated one-shot mappings from a single conventionalized mental image” (Lakoff. This phenomenon remained a curiosity for twenty two centuries. Lakoff speaks of “image metaphors”. created in analogy to the current of water or current of air on the basis of common characteristics of motion. If we continue observing the lexeme electricity. 1964:53). i. By mapping properties from sources to target domain. However.

Divergent metaphorical models in the two languages Contrastive analysis of metaphorical models in English and Romanian electronics lexis have parallel structures in the two languages. Parallel metaphorical expressions can be found in all branches of the electronics lexis in the two languages: Field – câmp wave – val Avalanche – avalanşă threshold. Parallel mappings If metaphorical models in English electronics lexis are compared to the Romanian ones.stog Head – cap loop – buclă. spiră Node – nod al unei reţele shell – înveliş electronic Fiber – fibră grass – ondulaţii ale bazei de timp datorită zgomotului electric If we look at definitions of the given lexemes in electronics dictionaries. Current in the reverse-biased region is usually much lower. the mediator between the source and the target concepts is the metaphorical model of atom. If we take. for example. Thus. however. “leakage current”. In Romanian translation. in which the groups of electrons associated to the nucleus are logically described as shells. closer examination will reveal that a particular metaphorical model rarely overlaps in all its parts. for example. In English.bias region. curent al zgomotului de fond. current rises rapidly…. however. as seen in the following examples: 139 . like a current of a river: In the forward. and is quite high. in a number of examples the given metaphorical model was found to be more consistently applied in English than in Romanian. in which the characteristics of human beings are attributed to electric charges. constantly moving pulses on the base line” Shell . it appears as closely spaced. we speak of little and big (magnitude) of current. sharp.pod Bundle – fascicul stack .curent de scurgere Current source – curent electric emiţător Current drain – curent de descărcare/debit Leakage current – curent de scurgere Ripple current – curent de ondulaţie. constantly moving pulses”. the unwanted stray current that flows across the surface on an insulator or an insulating material. Grass -“ the pattern produced by random noise on an A-scope. One or more features of the source concept are integrated to produce a new concept and its expression.component in a direct/current signal. we shall see that their conceptual and semantic productivity is based on analogy. etc. e.prag Branch – ramificaţie bridge . we shall prove that most of them have parallel metaphors in the two languages: Current flow .“a group of electrons having a common energy level that forms part of the outer structure of an atom” In the first example the metaphor is created on the basis of similarity between grass and “closely spaced. the current flow may be high and low. Similar differences can be found in another metaphorical model. b.g. Contrastive analysis of metaphorical models in English and Romanian a. the above described metaphorical model of current and the lexemes grouped around it. a number of equal mappings will be found in the two languages. In a second example. However. sharp.

Lexemes lobe and petală (“petal”) are created with reference to the feature of a PARTICULAR SHAPE. a great part of the metaphorical component is lost. 3. Both languages use metaphors to describe a conceptual category. In the Romanian translation. but it “moves chaotically”. The given examples illustrate the case when one language uses the metaphor where another language uses it less consistently.foiţă beat – licărire. The feature of being WIDENED at one end is the basis of parallel metaphorical lexemes horn and pâlnie: “a radiating device that is essentially a cylindrical or rectangular pipe whose surface flares from a narrow entry to a wide exit”. Electrons detach themselves and wander at random within the crystal lattice. 5. are structured on the basis of the fact that something is THIN and VIBRATE. Conclusion Once we have rejected the empiricist conception of linguistic precision and accepted the dependence of scientific knowledge on our interaction with the world. magnetically or mechanically by forcing air through the gap”. The number of electrons released depends on frequency. according to patterns of their conceptual and semantic features. They are used to denote “a figure such as circle or ellipse enclosing an area of intensified response”. it does not escape. In a number of cases we shall find another type of divergence in a metaphorical structure of the two languages. When an electron moves randomly about in the crystal. in Romanian. although different. When an electron meets a hole. Thus we have examples of lexemes in electronics lexis of the two languages: horn – pâlnie pin – ac cu gămălie lobe – petală reed . metaphors in the two languages usually point at the same or at similar features of the conceptual category. concepts and terms that will serve as vehicles of thought and will both enable communication of existing knowledge and encourage further research and discoveries. In the process of structuring our experience. but different associative meanings. we shall discover that. we can embrace the idea of vital function metaphors in scientific thought as a basic mechanism which helps us to understand abstract concepts by means of concrete concepts. 140 . belonging to different metaphor types. Electrons reach sufficient speed to escape from surface of the conductor. Analysis of the electronics lexis has revealed a great number of expressions of metaphorical origin. we could say of the above pairs of metaphorically created English and Romanian lexemes that they have the same conceptual. since they are structured by different metaphors. electron does not wander at random. If we accept the view that the semantics of a word may be defined as a combination of different types of meaning. defined as “a thin bar located in a narrow gap and made to vibrate electrically. 4.1. or does not use it at all. clipire If we analyze the conceptual structure of the given lexemes. Electrons acquire sufficient energy to break the bonds and jump into the conduction band. metaphors help us to structure categories. Lexemes reed and foiţă (little leaf or thin leaf). the possibility is that will meet a hole. but “leaves” the surface of the conductor. each language. Thus. 6. using a different metaphor. however. the broken bond is re-established 2.

Metaphor and Thought. (1996) – “More About Metaphor” in A. there is a rich interaction between the language and the world. Black. W. (1985) – “The Translation of Metaphor”. D. London. R. Another interesting situation is that in which characteristics of human beings are applied to the electric charges. Whatever the answer. we could also demonstrate the use of the metaphors at different levels: noun phrases (see section 2 and 3a). a translator should reproduce the same image in the target language. The analysis has shown that most metaphorical models have parallel mappings in the two languages. The comparison of these metaphors reveals some traits of the fundamental conceptual mechanism of metaphorical mappings in the scientific lexis. G. Cambridge University Press. Ortony (ed. Cambridge University Press. Cambridge University Press. However. 4. and Geckeler. in a number of cases the metaphorical model was found to be more consistently applied in English than in Romanian. Coşeriu.The comparison of English and Romanian metaphorical models has revealed patterns of similarities and differences between the two languages on this level. we may argue that.481-532. (1964) – The Psychology of the Metaphor.e. Gunter Narr Verlag. (1993) – “The Syntax of Metaphorical Semantic Roles” in J.) Semantics and the Lexicon. Boston.). Anderson. Journal of Genetic Psychology. (1999) – “The Contemporany Theory of Metaphor”. Benjamins. Lakoff. E. in Papprotte. Cambridge University Press. (1981) – Trends in Structural Semantics. 3. Amsterdam. 1985. Boyd. Ortony (ed) Metaphor and Thought. and Jeziorski. 8. p. 7. Newmark. one by one. (1964) – “Metaphor and Theory Charge: What is “metaphor” a metaphor for?” in A.27-36.C.) Metaphor and Thought. in A. it is obvious that language provides a key which helps us unlock. the doors of cognition. p. p. 2. Thus. It is worth mentioning that in the examples employed for different purposes. M. p. p.) Metaphor and Thought. 6. The examples of metaphorical patterns used in the electronics lexis have shown that in the process of creating metaphorical mappings. 202-251. The Ubiquity of Metaphor. G. Gentner. in the case of parallel mappings existing between the two languages. Kluwer Academic Publisher. in A. P. (see section a). (see section b).533-542. a closer examination reveals that there is rarely a consistent overlapping of all elements of a metaphorical model in both languages. A closer examination of the six sentences highlighted the use of another strategy of translation i. C. 5. to replace the image in the source language with a standard target language which does not clash with the electronics terminology of the target language (see section b). (1996) – “The Shift from Metaphor to Analogy in Western Science”. Dordrecht.53-73. 141 . Ortony (ed. This interaction could be adequately expressed by the question put by Kuhn: “Does it obviously make better sense to speak of accommodating language to the world than of accommodating language to the world than of accommodating the world to languages? Or is the way of talking which creates the distinction itself illusory? Is what we refer to as “the world” perhaps a product of a mutual accommodation between experience and language?” (Kuhn 1996: 541-542). Starting from Newmark’s strategies of rendering a text from a source language into a target language. Tübingen. Pustejovski (ed. Lakoff. M. and Rene Derven. In another type of divergence the two languages use different metaphors to conceptualize the same experience. Ortony (ed. 105.19-41. p. H. REFERENCES: 1. adjective and verb phrases (see section 3b).

p. model metaforic TRADUCEREA METAFOREI ÎN TERMINOLOGIA ELECTRONICĂ 142 .S. Cuvinte cheie: terminologia electronică. Acestea sunt considerate a fi principalul mecanism prin care înţelegem şi elaborăm concepte abstracte.9. (1996) – “Metaphor in Science”. 533-542. Ortony (ed. REZUMAT În procesul de stabilire a legăturii dintre lume şi limbajul ştiinţei. ne propunem să comparăm modelel metaforice din cadrul termonologiei electronice româneşti şi engleze pentru a puncta mecanismul de structurare a acestora. În lucrarea de faţă. T. Cambridge University Press. metaforă. Un tip aparte de metafore sunt reperabile în domeniul terminologiei electronice. metaforele joacă un rol foarte important.) Metaphor and Thought. Kuhn. in A.

Individual histories of words relate to a larger development in history. texts are not its main object. here we study police terminology. traditions.are characterized by a search for stability. Unlike the field of legal sciences. as “language is the living history of the human soul. The two key timeframes . the Police Act of 1919. order and the value of regulation. duties and powers. as well as innovation. refine and fix the English language. The names of police officers are considered both diachronically (19th century versus 20th century) and synchronically (the level of formality). There is a clear sociolinguistic connection between the social status or function of a speech-community and the register or the tone of the verbal legacy left by it.the 19th and 20th centuries .”[1] The law enforcement in the UK has developed a specialised terminology starting with the first attempts to regulate police work and duties in the 14th century. names of police officers. Bucureşti ON THE ENGLISH LAW ENFORCEMENT VOCABULARY – ACKNOWLEDGEMENT AND ARGUMENTATION – This paper envisages the emergence and development of the English law enforcement vocabulary from the perspective of historical sociolinguistics. Specific terminology. As any specialised vocabulary. here limited to the relation between activity and vocabulary. the invention of the motor car and telegraphic communication. Specialised lexis and its development are closely connected to the evolution of the users’ community. the emergence of professional criminals. which attach specific value to the lexemes under question regardless of the field they feature. Thus. or police technolect. cultural and even political phenomena. However. crimes and offences. These features can be clearly seen in the efforts to standardize. A sample dictionary corpus on 19th and 20th century police terms is the starting point of several significant semantic fields reflecting the key concepts: ranks. arbitrariness and corruption in police. The emergence of law enforcement as a self-governing social entity. Historical sociolinguistics shows the relation between language and society reflected in its historical dimension.[2] All developments have linguistic consequences. Studying these items point to the intention of partially leaving the strictly linguistic area and approaching associated social. the making of Home Office. the old and the new police. we target a corpus of semanticallyrelated words and envisage their socially-determined lexical evolution. equipment. some more direct than others: class and gender perceptions of police.Ileana CHERSAN Academia de Poliţie. connected to and influenced by other systems further on advocates for a closely cut specialized vocabulary. pre-war strike waves. the well built institutional framework. not police discourse. punishments. the relation and its overlapping with non-specialized language address a functional evaluation of the language. ideology and reforms attribute a restricted meaning to some elements within the law enforcement vocabulary. Only by combining the case histories of these words with those of similar background or meaning and the social determinants of the language can we trace the complex changes within this specialized language. defining law enforcement in its key moments as a self-governing institution. the law enforcement vocabulary is made on the one hand of frequently used common words included and specifically marked in general dictionaries 143 . reformations.

Thus. which provide a useful tool to investigate semantic relations: Oxford English Dictionary. The scope of the field shows the variation in size of both categories. considering. illegal immigrants. adjectives. from prototype to periphery: the same word may appear in different fields and feature under various dictionary entries. the trademark of law enforcement vocabulary. punishment). frequency and specialised meanings are basically the law enforcement vocabulary. When building lexical fields we start from the centre to the outer limits. seize assets. mug shot. (Police Officers and Forces under the heading: Society). Perp. amelioration. which can be later on linked to the structure of society itself. removal of obsolete words from the vocabulary. legal. Longman – Lexicon of Contemporary English (Section Courts of Law and Legal Work). drug dealing. encyclopedias. changes of register (meter lady).) and even images (associating the mental lexicon with a picture thesaurus for terms difficult to describe). speedcuffs). The table below is but an empirical example. The core terms. euphemism). characterised by univocity and monoreference (E-fit. Some of the semantic features may not be the ones we selected when setting the corpus. British police history. They are equipped with their definitions of various meanings from dictionaries.[3] Jargon Specialisation mule mole stab vest law enforcement Technical words identity kit bulletproof ballistics alias Acronyms and abbreviations GSR TOD Vic. a linguistic feature. organised in hyponyms (manuals. referent or hyponym. determined by shared context. Encyclopædia Britannica. interesting variations even if not entirely predictable. The corpus analysed comprises sets of lexical items sharing a stem. These two sets of resources are simultaneously checked against each other. British National Corpus. mount an operation. the English police vocabulary development is reflected in lexical changes: invention of new terms by naming new referents (CS spray. thesaurus and corpora. chief inspector). specialisation (constable). in the root vocabulary or as part of other specialised vocabularies. a third part lists technical. Thus. modus operandi. uniforms. law). inside job. police tactics. etc. borrowings (sergeant. 144 . linguistic and social. WordNet (hierarchical relations between words). Besides linguistic sources we also use materials describing the institution of law enforcement. criminal record). compounding (shoplifting. verbs and collocations (adjective-noun. crime. DOB Slang filth nick dirtbag deuce Latin modus operandi corpus delicti post mortem Clippings photo-fit E-fit rap sheet cybercrime sarge The advantage of grouping words in semantic fields is that they reveal a heavy load of semantic changes. Oxford Thesaurus. hit-and-run. social sciences – challenging each other’s relevance and primacy of use (ranks. The Oxford Dictionary of Law. mostly based on one specialized material. research can be both paradigmatic and syntagmatic. handcuffs).and selected according to frequency (police. along descriptive nouns. perjoration (copper). they may have other uses. blood sample. strictly specialised units. verb-noun) determined as a part of law enforcement vocabulary (convicted criminal. changes of meaning (generalisation. on the other hand there is a set of words which partially overlap another specialised lexis – military. constable).

officer. restraints. 145 . means of transport. law . cyber crime. baton. detective. conditional discharge. Another frequent technique of obtaining new words is compounding: detective chief inspector. larceny. crimes. life imprisonment light community work. assault. burglary. bullet-proof vest. forgery. This information has a historical and linguistic relevance and is only a piece of the intricate puzzle of specialised meanings. ranks high-rank inspector. Starting from a set of words selected from Oxford English Dictionary and WordNet by the shared seme public official who enforces the law. CS spray panda car. the words reflect institutional components: ranks. via perjoration (constable. the long arm of the law) or metonymy (Peelers. insignia. rape.army. branch of police. The first step of making the corpus was listing all police terms and selecting central terms according to frequency and relevance. superintendent. From such a document[4] for example we find that one of the first names attached to police officers in the UK at the end of the 18th century was Bow Street Runners. pilferage. administration. commander. policeman flatfoot.and other languages . motorcycle. The removal of obsolete words from usage is another type of lexical change: rattle. employing a metonymy which indicates the address where they camped. manslaughter crimes and battery. constable. bicycle. duty belt. van. which once meant commander of an army). helicopter. commissioner low-rank constable. borrowed from the predecessors of police . The next step was building semantic fields (institution components) and distributing the other terms in the selected fields according to hyponymy. meter lady taser. old Bill. Bobbies). pickpocket. synonymy and meronymy. rattle. copper. horse. shoplifting punishment serious Death penalty. sergeant stop. shoplifting. GBH offences against property Fraud. uniform and equipment. due to the large extent of their possible linguistic analysis. invented. arson. The change of the meaning in time is a process connected with the inset of new social needs. radio protection structure constabularies territorial and special building divisions Metropolitan Police Service against the person homicide: murder. Black Maria. metaphor (Head of Police. we can only categorize them according to various criteria. pilferage. truncheon. whistle. Thus.Another source is the documentation following the making and development of law enforcement as a governmental agency and social pole. probation One type of lexical change is the appearance of new words. institutions. arrest and detain protect life and property detect and apprehend criminals prevent crime formal informal weaponry vehicles Law enforcement LAW ENFORCEMENT duties and powers police officers equipment constable.mainly Norman French: sergeant. fine. bobby. hit-and-run are only a few examples. carriage uniform and body helmet. torch. search.

Flatfoot refers to the large amount of walking that a police officer would do. nowadays referring to the local community police officer. it has largely disappeared in Britain. inspiring the television series The Sweeney. The synonym fields in 146 . Bobby. Peeler also comes from Robert Peel. detective films and stories).e. Bizzies is a Common Liverpool slang term for the police. from Sweeney Todd. thus causing flat feet. although pluses and minuses do not necessarily mean the same thing. acknowledged by the institution. etymology. compounding. though it can occur with a mixture of affection and slight irony in the phrase "village bobby". Old Bill is a term in use in London among other areas. and units reflecting socio-cultural attitudes in the community (street and criminal slang. Cop or Copper refers to "one who captures or snatches". mono and poly semantism and their development. frequency.[6] generic Slang archaism positive bobby + + +/+ constable + + officer + + gumshoe + grass + copper + + dogberry + + - Some meanings show close resemblance or even potentially identical component sets. the language of the media. their level of formality or a combination of these. Nickers relates to an officer "nicking" suspects i. Sweeney is a Cockney rhyming slang for the Flying Squad. a cell in either a prison or police station). inspiring the television series The Bill.bobby bluebottle bogey border warren Bow Street Runner Body-guard beadle bull busy constable cop copper care-taker detective dogberry dick flat foot / splayfoot flattie flat-footed flat feet fuzz gendarme guard grass / grasshopper gumshoe hawkshaw jemadar jack keeper knocker-up knickers lollipop lady mug mug john meter maid / lady nark / narc patrolman peace officer peeler peon pig pointsman police officer policeman police policewoman / matron police lieutenant Paddy Portreeve Posse comitatus plainclothesman officer old Bill rozzer runner shamus slop sentry sowar shoofly speed cop sheriff splay foot splay-foot trap tail thief taker trooper the Sweeney the force the rank warder warden watchman What distinguishes them is either their emergence and persistence in time. but is sometimes used in Northern Ireland. for example. and taking them to "the nick" (i. register.[5] Police names can be categorized according to age. origin. The origin of this nickname is obscure. arresting them. there are at least 13 different explanations. according to the Metropolitan Police themselves. It is derived from Robert Peel (Bobby being the usual nickname for Robert) the founder of the Metropolitan Police. invented as the police were always too "busy" to help. We can clearly identify and distinguish levels of formality: specialised terms. is not widely used in Britain now.e.

Clive (1996). McGraw-Hill International. E. Steiner Books. hopefully. Graham and Williams. Police Training Manual. p. Paris. displaying register on a formal/informal axis and history on an archaism/neologism axis. Angela (2002) Lexic comun. the semantic field of police officer may be represented in a diagram.. The English Police. London. Subsequently. O. a cross-linguistic reference and comparison and. which also reflects the historical development of the language. London: McGraw-Hill International Gooch. History in English Words. It proves the existence of an English police vocabulary and the fact it reflects the social reality of this field. 1975 REFERENCES Barfield.. Jack and English.com [6] Nida. A Social History of the English Vocabulary. The English Police. a better understanding of the relations between them and more importantly.H. G. London: Longman English. Oxford: Oxford University Press 147 . Basil Blackwell.. History in English Word. Longman.26 [2] Hughes.5 [3] English.. Owen. p. The diachronic and synchronic perspectives on the terminological fields will ultimately stand as evidence of the development of the English law enforcement vocabulary throughout centuries. London: SteinerBooks Bidu-Vranceanu. NOTES [1] Barfield. 235-244 [4] Emsley. 1953. A future research can involve a thorough classification of the sets of words according to various criteria. 7th edition. London. lexic specializat. 1988. Mouton. of the changes in the relations between them. A Political and Social History. Police Training Manual. Words in Time. Oxford Dictionary of Law Enforcement. W. Brian (1992). A Political and Social History. 1996 p.this linguistic sector tend to divide into registers. The police vocabulary is organised according to the taxonomy of the police as an institution and has developed alongside the institution itself.25 [5] Oxford Reference Online http://oed. Auden. literary academic technical constable constable detective marshal tracer chief bobby patrol man peeler turnkey meter lady gaoler flatfoot trooper copper screw fuzz cop pig filth slang colloquiallism archaism neologism This study is the first step which offers positive and argumented answers to questions related to the emergence and development of a specialised vocabulary. London. London. displaying diachronic changes similar to the social mutations within the field it describes. p. (1953). Componential Analysis of Meaning.. J.. 7th edition. Bucureşti: Universitatea din Bucureşti Emsley. C.. Michael (2007).

tels le vocabulaire médical. (“ranks”. en même temps. termes qui se superposent partiellement sur un autre lexique. Oxford Reference Online (Oxford English Dictionary.com WordNet Reference Online.Hughes.edu/ RÉSUMÉ LE VOCABULAIRE DE LA POLICE EN ANGLAIS : IDENTIFICATION ET ARGUMENTATION La constitution et l’évolution du vocabulaire de la Police dans le Royaume-Uni de la Grande Bretagne représente une direction de recherche insuffisamment exploitée. Geoffrey (1988). An Introduction to Language and Society. évolution sémantique. spécialisé. A Social History of the English Vocabulary. Oxford Dictionary of Law) http://oed. Words in Time. “punishment”). interdisciplinarité. Sociolinguistics. “handcuffs”. Mots-clés : lexique de la Police. Language and Culture. “uniform”. inclus et marqués du point de vue diastratique dans les dictionnaires de langue générale et mis en évidence par leur degré de fréquence (“police”. Le lexique spécialisé du domaine de la Police est constitué de mots qui connaissent une large circulation en langue commune. menée sous l’angle de la sémantique lexicale et de la sociolinguistique historique. “GSR”). versatiles et soumis à l’évolution sémantique. “law”) et sur certains élements strictement spécialisés (“E-fit”. 148 . Componential Analysis of Meaning. “crime”. Claire (2008). London: Oxford University Press Nida. Le classement de ce type de vocabulaire avec ceux qui y sont déjà consacrés. celui juridique ou encore celui économique – suppose une approche interdisciplinaire de l’anglais. cette fois-ci. London: Penguin Books Ltd. Le point de départ de cette recherche se trouve dans l’établissement d’un corpus de dictionnaire de type thésaurus. Ce corpus comprend des groupements de mots apparentés sémantiquement et qui forment des champs ou des schémas unitaires mais.princeton. Cette étude arrive à mettre en évidence l’existence d’un vocabulaire de police en anglais contemporain structuré selon le modèle de l’institution qu’il décrit. Paris: Mouton Trudgill. http://wordnet. Peter (1995). London: Basil Blackwell Kramsch. Eugene (1975).

2007(a): 135-136). în anumite situaţii. studiul hiponimiei în limbajul de marketing (LMk) ar putea conduce la rezultate intersante. CIBERMARKETING / E-MARKETING / INTERNET MARKETING / MARKETING ELECTRONIC. pisoi = pisică tânără). • particularizare: Citeşte cărţi toată ziua – cu precădere romane. Hiponimia este „relaţia lexicală care corespunde incluziunii unei clase în alta” (Cruse 1986: 88). În LMk relaţiile de hiponimie sunt mai bine puse în evidenţă prin analiza semică a definiţiilor terminologice. poate contribui la o mai bună organizare a unui limbaj de specialitate. Cu alte cuvinte. Un exemplu evident de hiponimie în LMk îl constituie relaţiile pe care termenul MARKETING (hiperonim) le stabileşte cu hiponimele sale: AGROMARKETING / MARKETING AGRICOL. Pentru a verifica implicaţia unilaterală care stă la baza relaţiei de hiponimie. în LMk ele pot fi atât termeni simpli. alături de cea sintagmatică. „în limbajele ştiinţifice există serii bazate pe raporturi de incluziune. întrucât. în speţă hiponimia. se aplică următorul test: X va fi considerat hiponim al lui Y dacă propoziţia A este f(X) implică dar nu este implicată de A este f(Y) (Cruse 1986: 88). întrucât referinţa multor termeni interdisciplinari şi/sau comuni cu LC este restrânsă prin diverse mecanisme definiţionale. aşa cum s-a demonstrat. sunt metodele de analiză specifice terminologiei „externe” (socioterminologiei) (Bidu-Vrănceanu 2010: 15-19).Roxana CIOLĂNEANU Academia de Studii Economice din Bucureşti HIPONIMIA CA MODALITATE DE ORGANIZARE ŞI DESCRIERE DEFINIŢIONALĂ ÎN LIMBAJUL DE MARKETING În această lucrare ne propunem să urmărim în ce măsură o relaţie semantică de tip paradigmatic. 2) Unităţi lexicale aflate în raport de hiponimie apar adesea în structuri precum: • coordonare: câinii şi alte animale. propoziţia Aceasta este o lalea implică Aceasta este o floare. vezi Bidu-Vrănceanu. analiza paradigmatică. Aşa cum s-a arătat în diverse ocazii (Bidu-Vrănceanu 2007: 103-155. • excepţie: Îi plac fructele cu excepţia bananelor. Aşadar. Această incluziune poate fi extensională (se bazează pe referinţă: referenţii desemnaţi prin hiponim sunt incluşi în clasa referenţilor desemnaţi prin hiperonim) sau intensională (are în vedere sensul şi este pusă în evidenţă prin analiza semică: hiponimul are mai multe seme decât hiperonimul) (Bidu-Vrănceanu 2007(a): 131-132). dar nu şi invers (exemplu preluat din Bidu Vrănceanu 2007: 133). • comparaţie: Nu sunt flori mai frumoase decât trandafirii. organizate riguros pe baza supraordonării” (Săpoiu 2010: 258). a sensului specializat. există şi alte teste diagnostice (Cruse 1986: 91) care însă nu sunt suficient de generale. precum şi la o descriere mai eficientă. ECOMARKETING / MARKETING 149 . Pe lângă acest test. Este vorba de incluziunea hiponimului (termenul subordonat) în hiperonim (termenul supraordonat) (Depecker 2002: 134). sunt utile: 1) Un hiponim este adesea echivalent cu o parafrază în care un hiperonim este modificat sintagmatic (ex. Bidu-Vrănceanu 2010: 16). cât şi compuşi sau sintagmatici. de unde reiese şi specifcul lor de marketing (vezi şi Ciolăneanu 2010: 165 . dar care.172). În ceea ce priveşte modalitatea de exprimare a hiperonimelor şi hiponimelor (pentru detalii. în unele cazuri.

În organizarea ierarhică a acestor termeni am respectat următoarele condiţii care stau la baza unei ierarhii corect construite (Cruse 1986: 113 . Luând în considerare condiţiile şi proprietăţile menţionate mai sus. în care ramurile nu converg. Astfel. ierarhia hiponimică PUBLICITATE poate fi reprezentată după cum urmează: 150 . lucru care poate fi catalogat drept o caracteristică a teminologiilor în formare.117): . MARKETING PRIN TELEFON / TELEMARKETING. cu specificarea că „relaţia de hiponimie este blocată în jos prin perifraze (prea) dezvoltate” (Bidu-Vrănceanu 2007: 135) şi tranzitivă (dacă A este mai lung decât B şi B este mai lung decât C. O serie interesantă şi extrem de bogată. MICROMARKETING – „la nivelul unei organizaţii”. un set de elemente legate printr-o relaţie R asimetrică. catenară. 2) MARKETING CIBERMARKETING TELEMARKETING În acest caz semul care le situează la acelaşi nivel este „mijlocul prin care se realizează marketingul”: CIBERMARKETING: „internet”. . MARCĂ DE FBRICANT. atunci A este mai lung decât C). EUROMARKETING / MARKETING EUROPEAN. Acesta subordonează nu mai puţin de 24 de sintagme care desemnează 19 concepte. MARCĂ DE FABRICĂ. întrucât semele care le diferenţiază nu le pot situa la acelaşi nivel ierarhic (pentru a le putea numi co-hiponime). ştiut fiind faptul că exprimarea hiponimelor prin sintagme dezvoltate de la termenul-hiperonim este un procedeu cu largă utilizare în lexicul specializat (BiduVrănceanu 2007: 135-136): MARCĂ DE DISTRIBUITOR. Se observă ezitările între exprimarea compusă şi cea sintagmatică la nivelul hiponimelor. EUROMARKETING: „la nivelul Uniunii Europene”. MACROMARKETING. De asemenea. care permite parţial şi o organizare arborescentă de tip ierarhic o constituie cea formată de la hiperonimul PUBLICITATE. trebuie remarcat faptul că aceste hiponime nu pot fi reunite într-o ierarhie comună. nici nu le pot aşeza în diverse relaţii de subordonare. care trebuie să fie asimetrică (dacă A implică B atunci B nu implică A). TELEMARKETING: „telefon”.să stabilească o relaţie de diferenţiere pe orizontală. MICROMARKETING. catenară (posibilitatea de a forma lanţuri infinite de elemente). Parţial însă. Un alt exemplu îl constituie relaţia de hiponimie dintre termenul MARCĂ şi dezvoltările sale sintagmatice. 2) Elementele unei ierarhii trebuie să fie aranjate în aşa fel încât să formeze un lanţ continuu.ECOLOGIC / MARKETING VERDE. formează o ierarhie de tip hiponimic dacă şi numai dacă are următoarele proprietăţi: 1) Există un singur element care se află în relaţia R cu toate celelalte elemente ale setului.să se bazeze pe o relaţie structurală de dominanţă (relaţie pe verticală). se pot organiza după cum urmează: 1) MARKETING MACROMARKETING MICROMARKETING EUROMARKETING Cele trei hiponime sunt tipuri de marketing diferenţiate prin nivelul la care acţionează: MACROMARKETING – „la nivelul întregii economii naţionale”.

se transmit în jos. observăm cum relaţiile de diferenţiere. de care se diferenţiază prin locul unde se desfăşoară: „în exterior” vs.Conform structurii ierarhice de mai sus. PUBLICITATE INSTITUŢIONALĂ prin scopul fiecăreia: „creşterea volumului vânzărilor” vs. PUBLICITATE STRADALĂ este co-hiponim cu PUBLICITATE AERIANĂ. Aşadar. componente de sens care alcătuiesc. referinţa hiperonimului de la nivelul 1 (cf. contribuie la o descriere eficientă a sensului termenilor prin comparaţie şi delimitare de co-hiponimele lor. fiecare element al unei ierarhii apare la un anumit nivel. „panglici colorate. dar nu orice tip de PUBLICITATE este PUBLICITATE COMERCIALĂ). zeppeline (suspendate). sensul diverselor hiponime. catenară (PUBLICITATE – PUBLICITATE COMERCIALĂ – PUBLICITATE MEDIA – PUBLICITATE EXTERIOARĂ – PUBLICITATE STRADALĂ este un exemplu de lanţ format în această ierarhie) şi tranzitivă (dacă PUBLICITATE MASS-MEDIA este un tip de PUBLICITATE COMERCIALĂ şi PUBLICITATE EXTERIOARĂ este un tip de 151 . nivel cu nivel. avioane.” (pentru PUBLICITATE AERIANĂ) şi „panouri fixe si mobile instalate pe diferite mijloace de transport” (pentru PUBLICITATE DINAMICĂ/MOBILĂ). parapante în culori. „creşterea valorii sociale a instituţiei”. baloane cu inscripţii. Ele au ca hiperonim termenul cel mai cuprinzător al ierarhiei: PUBLICITATE. Cruse 1986 : 117. focuri de artificii etc. Aceasta din urmă se diferenţiază de co-hiponimul său. În funcţie de prezenţa sau absenţa unor mijloace de prezentare a PUBLICITĂŢII. elicoptere. PUBLICITATE DINAMICĂ / PUBLICITAE MOBILĂ de care se diferenţiază prin suportul pe care îl utilizează: „panouri de reclamă/de afişaj. „pe internet”. la nivel extensional. Relaţia este asimetrică (PUBLICITATE COMERCIALĂ este un tip de PUBLICITATE. etapă cu etapă.” vs. care au ca hiperonim PUBLICITATEA COMERCIALĂ. la rândul ei. ambele se subordonează PUBLICITĂŢII MASS-MEDIA. pâna la baza arborelui. Prin relaţia de dominanţă. se numără de la primul element în jos). pe verticală. restrângând. pe orizontală. staţii de autobuz etc. Pentru a afla nivelul. se conturează două tipuri: PUBLICITATE DIRECTĂ şi PUBLICITATE MASS-MEDIA. Toate trei se subordonează PUBLICITĂŢII EXTERIOARE care. este co-hiponim cu PUBLICITATE INTERACTIVĂ.

nu este definit în dicţionarele de specialitate consultate: „De asemenea. un anumit produs sau o anumită ofertă” (cf. „aflat pe stradă”. a interesa clientela privind un anumit raion. De exemplu. Iată. Iată. Aceste teste ajută în special la definirea unor termeni des utilizaţi în presă. „transmite mesaje promoţionale”. pe baza testelor diagnostice descrise mai sus. cât şi în modalitatea de organizare a lor cu scopul de a facilita 152 . dar care sunt omişi de dicţionarele de specialitate. Comparând această descriere cu definiţia. termenul PROMOŢIE. Meritul indiscutabil al definiţiei constă însă în caracterul succint al acesteia. 18 iulie 2006)”. dar care apare în presă într-un context diagnostic de coordonare ca „activitate de publicitate”: „promoţii şi alte activităţi de publicitate” (Bus. Nu întotdeauna reprezentările de tip hiponimic se dovedesc a fi mai eficiente din punctul de vedere al explicării sensului termenilor cuprinşi decât definţiile terminologice. 20 mai 2008). semele „pe suport media”. Definiţia terminologică are două deficienţe majore: pe de o parte. „cu caracter impersonal” PUBLICITATE] „pentru creşterea volumului vânzărilor” PUBLICITATE COMERCIALĂ] „pe suport media” PUBLICITATE MEDIA] „exterior” PUBLICITATE EXTERIOARĂ] „aflat pe stradă”]. a orienta. aflată la baza ierarhiei (nivelul 5). care serveşte scopului mai general. „cu caracter impersonal” PUBLICITATE] „pentru creşterea volumului vânzărilor” PUBLICITATE COMERCIALĂ] „fără suport media” PUBLICITATE DIRECTĂ] „pe suprafeţele de vânzare”]. de exemplu. care pot fi subsumate testului coordonării. „exterior”. care se desprind din ierarhia hiponimică de mai sus descriu mult mai exact sensul sintagmei PUBLICITATE STRADALĂ în comparaţie cu definiţia din dicţionarul specializat menţionat anterior. care. dar nu este vizibil şi în descrierea din ierarhia hiponimică: „ansamblul tehnicilor de semnalizare cu caracter publicitar care se folosesc în magazine şi pe suprafeţele de vânzare pentru a atrage. „pentru a atrage. vom observa că sensul sintagmei discutate se construieşte mai precis din configurarea hiponimică decât este el surprins şi descris de definiţia terminologică. urmărind cum referinţa descrisă se restrânge pe măsură ce se coboră spre nivelul inferior: PUBLICITATE STRADALĂ = [„activitate promoţională”. St. de exemplu. „panotaj – pubicitate sub formă de panouri de reclamă/de afişaj” (cf. „transmite mesaje promoţionale”. Un asemenea context este util în înţelegerea termenului sintagmatic MOBILIER STRADAL. Pe lângă relaţiile de hiponimie realizate pe baza criteriilor de organizare a unei ierarhii hiponimice menţionate în prima parte a acestei lucrări. precum şi în introducerea raportului de sinonimie dintre PUBLICITATE STRADALĂ şi PANOTAJ. atunci PUBLICITATE EXTERIOARĂ este un tip de PUBLICITATE COMERCIALĂ). de asemenea. care nu este atât de transparent pe cât pare. sunt şi situaţii în care hiponimele se pot identifica în text. DMO 2008). este prezent în definiţia terminologică. Există şi contexte mai largi. 21 ianuarie 1999). În concluzie. Sintagma de “Cenuşăreasă a publicităţii” nu mai este valabilă pentru panotajul românesc” (C. raport confirmat de textele din presa de specialitate: „panotajul (publicitatea stradală)” (C. se observă (chiar şi cu ochiul liber) că a crescut calitatea mobilierului stradal. a interesa clientela privind un anumit raion. „pentru creşterea volumului vânzărilor”. CTM). hiponimia poate juca un rol important atât în înţelegerea sensului termenilor de specialitate. presupune că lectorul este familiar cu conceptul desemnat prin termenul PANOTAJ. pentru PUBLICITATE LA LOCUL DE VÂNZARE (PLV) definiţia este mai lămuritoare decât descrierea: [„activitate promoţională”. care nu apare în dicţionarele de specialitate. „pubicitate sub formă de panouri de reclamă/de afişaj” nu cuprinde şi trăsătura „stradal”. pe de altă parte. un anumit produs sau o anumită ofertă”. Cu alte cuvinte. a orienta. descrierea dată.PUBLICITATE MASS-MEDIA. observăm că scopul imediat al acestui tip de publicitate. Comparând această descriere cu caracter definiţional cu definiţia din dicţionarul specializat. cum se poate descrie sensul sintagmei PUBLICITATE STRADALĂ.

par des relations de contraste. Camelia (2010). http://www. description terminologique. Frone. în plan extensional. ce qui fixe la différence entre les traits sémantiques des cohyponymes. Loïc (2002).St. asupra specificului acestei termiologii. Dicţionare CTM – Marketing. (1986). De cette manière. Eléments de terminologie générale. Bidu-Vrănceanu. Angela Bidu-Vrănceanu). par des relations d’inclusion. Editura Economică. Terminlogia marketingului economic. Ciolăneanu.) . Lexical Semantics. s’avère l’une des méthodes les plus importantes utilisées dans la description terminologique sous son aspect linguistique. Paris: Presses Sorbonne Nouvelle. Angela Bidu-Vrănceanu). Terminologie şi terminologii. Angela (coord. notre travail poursuit la démarche d’autres études terminologiques où l’analyse paradigmatique. Cruse. ce qui conduit à l’accumulation des traits sémantiques à la base. Toate acestea conduc la o mai bună organizare şi sistematizare a LMk. implicit. cas de figure où le sens d’un hyponyme se construit à partir des sens hérités de son hyperonyme . Florin D. ceea ce coincide. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. Dicţionar explicativ. Depecker. în Terminologie şi terminologii (coord.managusamv. DEM – Marketing. Bucureşti. hyponyme. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. care opun sensul unui termen studiat sensurilor termenilor cu care se află în relaţie de co-hiponimie. Ana-Lucia Ristea. Angela (2007). Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. pe de o parte. Constantin Florescu. Petre Mâlcomete. 2004. Entre signe et concept.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionar Reviste şi ziare economice Business Standard (Bus. Nicolae Al. 2003. Circumscrierea sensului pe baza ierarhiilor hiponimice de tip arborescent se realizează. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Editura Expert. relaţii de incluziune şi. sensul termenilor se precizează şi prin relaţiile pe orizontală. DMO 2 – Dicţionar de marketing. Crestomaţie de termeni şi concepte.cotidian Capital (C) – săptămânal L'HYPONYMIE: MOYEN D'ORGANISATION ET DE DESCRIPTION DÉFINITIONNELLE DANS LE LANGAGE DU MARKETING Cette étude se propose d’établir dans quelle mesure l’hyponymie peut contribuer à une meilleure organisation et/ou description de la langue spécialisée dans certains cas. RÉSUMÉ 153 . de acumulare a trăsăturilor de sens pe măsură ce se coboară spre baza arborelui. Săpoiu. Dans les exemples que nous présentons. Pop. cu consecinţe importante asupra statutului de terminologie de sine stătătoare a marketingului şi. Lexicul specializat în mişcare de la dicţionare la texte. Roxana (2010). nous essayons de démontrer comment on peut représenter le sens spécialisé à l’aide d’un arbre hiérarchique : sur la verticale. coord. A. pe de altă parte. în consecinţă.) (2010). Hiperonimia ca modalitate de definire lexicografică a termenilor mediacali. de contrast. Cambridge: Cambridge University Press. hyperonyme . Mots-clés : sens spécialisé. D. à côté de celle syntagmatique.această înţelegere. sur l’horizontale. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. prin relaţiile stabilite pe verticală cu hiperonimul lor. în Terminologie şi terminologii (coord. Bucureşti. cu restrângerea referinţei.

can. while would and should have decreased less drastically. and most semi-modals are much less frequent than the core modals (for example.. Discussion on English modality has concentrated on the modal verbs. The results presented by Leech et al. Leech (2003) investigates modal usage in the Brown quartet of corpora.4%. 1985: 137) in the history of English. On discovering a decrease in the frequency of the core modals in the Brown family of corpora.2% (D. but concludes that this is not the case because. 1987: 128). Leech 1987: 73).4%. Vihla 1999:17-19). (had) better. religion) to a decline of 0.” This process can be clearly seen in the development of so-called “quasi-modals” (Coates 1983: 52. by no means makes up for the shortfall in must.2% and 2. Perkins 1983: 65. Leech (2003: 229) suggests that perhaps the semimodals are . in BrE. Smith 2003. forthcoming). in J (Learned) of 2. some 154 . there is a small and non-significant increase. i. will. Gotti et al. and observes that the decrease in modal usage is apparent in 13 out of 15 categories ranging from a decline of 31. Republica Moldova THE SEMANTIC AND SYNTACTIC DEVELOPMENT OF THE QUASI-MODAL HAVE TO IN ENGLISH Quasi-modal frequency in Present-day English Bolinger (1980:297) once actually observed that “the moment a verb is given an infinitive complement. or “semi-auxiliaries” (Quirk et al. Leech 2003. Finally.” The semantics of modals Modality has been traditionally defined as the grammaticalization of the speaker’s opinions and attitudes (Palmer 1979/1990:1-2.gradually usurping the functions of the core modals. the British and American corpora show a decrease over time (from 1961 to 1991) in the case of every modal (individual modals differ in frequency). and (in BrE) need have decreased drastically. Core modals vs. since they constitute the only coherent class of expressions which can be identified with the help of distinctive morpho-syntactic characteristics. some semi-modals are actually declining (for example. “semi-modals” (Palmer 1979: 17-18.e. (have) got to and be going to in FLOB). except can and could which show an increase of 2. 2002:25). (forthcoming) also confirm that the modals which show the steepest decline are the less common modals. Furthermore.. and also by Smith (2003: 249) who states that “the rise of [have to] . respectively. ought to. that verb starts down the road of auxiliariness. and a similar decline has taken place in the mid-frequency modals may and must.5% (H. One of the observed changes in the modal system of PDE is a decrease in frequency of the core modals (see Krug 2000. These results are supported by Krug (2000). Leech‘s results also show that the infrequent modals shall. Universitatea Liberă Internaţională. quasi-modals Mair and Leech (2006) point out that although many changes involve a competing construction or constructions. Quirk et al. 1985:121-128. the NICE properties (see Palmer 1974/1988:16-25.4% and L (Mystery Fiction) of 8. Miscellaneous). will is about ten times more frequent than be going to). Chişinău.Valentina CIUMACENCO. be to. although semi-modal usage is increasing overall. there is not necessarily a correlation between the form(s) losing ground and those gaining. could and might have not significantly changed.[1] In the remaining two categories. however. Leech et al. There is.

four central modals – must. Krug 2000:4). The semantic independence of the subject is reflected in three ways (Quirk et al. Two reasons are suggested for this. the central modals usually allow the change from the active voice to the passive without any change of meaning. have to.e. and as the American society has changed to a more equal one. This category is less common overall than the other modal categories (Biber at al. is one of these emerging modals. obligation must has decreased in frequency. First. all the central modals and semi-modals of this category. i. 2003. Mair and Leech 2006. should and ought – as well as six semi-modals – have to. the construction with epistemic there is possible. and continue to change in Present-Day English. in certain contexts some of them fail the activepassive test. Second. 155 . 1985: 126-127). for example. must usually expresses epistemic necessity in conversation. 1999:489-495. becoming monosemous. The modals of obligation and necessity contain. So there is cline between the central modals and the other verbal expressions of modality. i. the speaker is involved. 1999:494-495). need. (be) supposed to and ought to. forthcoming). As regards root and epistemic meanings. i. and only the central modals share all the formal features. These changes my have contributed to the increasing use of the semi-modals of this group as well. and are facing possible competition from rival semi-modals which are increasing in frequency (see Krug 2000. There is. Semi-modals include marginal modals. and. and it has been suggested that the use of must has been decreasing because of its strong perspective obligation meaning. Second. which semantically resemble the central modals but hardly share any of their formal features. are used to mark root rather than epistemic senses most of the time (Biber et al. The same kind of process of democratization has also been suggested for British English by Leech (2003) and Smith (2003). except must. Leech 2003. however.e. there are no semantic restrictions between the subject and the modal verb. if the other conditions for the passive are fulfilled. which fulfill some of the criteria.gradience. This cline is not only formal but also semantic. it could reflect a general tendency to avoid the face threatening force of expression with an obligation meaning. The long-term decline of obligation must has even been connected to a change in the general world view. Palmer 1986: 16-17). semi-modals have become better established in this domain and have to a great extent. (have) got to.e. Researches increasingly believe that many of the semi-modals are showing signs of more modal behavior. The subject of this paper. some variation between different central modals. and modal idioms. Third. grammaticalization. Hardly any main verbs pass all the three tests. Linguists agree that the most striking semantic properties of the central modals are their subjectivity. multi-word verbs. i. according to most sources. (had) better. Leech et al. Perkins 1983:60-61. need to.e. This behavior is still poorly investigated (Facchinetti et al. Have to is the most common of the semi-modals. Smith 2003). Especially the central modals have a lower frequency than the central modals of their categories. The domain of obligation and necessity The class of English modal verbs have undergone a number of important changes in the history of English. First. This might be due to the strong directive force this modal has when used in face-to-face interaction. and their lack of subject selection (cf. According to Myhill (1995) must is associated with unequal power. replaced the central modals. whereas in academic prose it is more common marking root obligation. Smith 2003. Studies on current change suggest that the modals are decreasing in frequency.

Parts of Fischer’s analysis 1994:139-145) do not depart as radically from either the traditional view of Brinton’s account as Fischer’s phrasing sometimes seems to indicate. hath not much to lose ] and B [sc. or ‘auxiliary of prediction’ expressing nothing but duty. Brinton (1990) offers a detailed grammaticalization study. that the usage was fairly rare in Middle English and that it became firmly established in Modern English. it will be found that there no examples before about 1200 …. Both accounts share with the traditional analysis the perhaps most important conclusion that the critical period in the grammaticalization of have to is Early Modern English. I would like to take a look at just one of the semi modals. Visser (1969: 1478) describes its semantics and its historical development: In this type [ s. i. I have to write a letter] the verb have is void of any idea of possession. etc. She substantially refines but in essence confirms the traditional account. Possession alongside obligation such as in He has a large family to keep] was very slow.c. van der Gaaf (1931:180-188) seems to have been the first to describe the rise of deontic have to as a transition through several stages. If this word order is used as a criterion.The evolution of HAVE TO In continuation. The development of deontic have to (adapted from Heine 1993:41f) Stage I I have a letter [Possession schema] II I have a letter to mail [Purpose Schema: Possession Schema +purpose/goal adjunct] III I have a letter to write [the possessive meaning of have has been bleached out] IV I have to write a letter [have to now functions as a unit lexeme expressing the modal notion of obligation] V I have to write [the object complement can now be deleted] 156 . with a stronger possession reading such as He that hath little to spende. so that the word order gradually became have –infinitive-object. Deontic have to entered English around a millennium before deontic have got to. Arguing for auxiliary status of have to. and the object in it is no longer an object to have but to the infinitive. As for the long term history of have to. obligation. it tended to have its place immediately before the infinitive just as the other auxiliaries. He then goes on to argue as follows: But since the verb to have came to function as an auxiliary. Table 1. necessity. I will follow the life of have+to – infinitive from its birth on the Old English period (its actual birth may well have been pre-Old English) to its puberty in the ‘modal’ sense in the early Modern English period. and it is not possible to ascertain when exactly the idiom appeared for the first time on paper. Five steps in the evolution of deontic have to are proposed by Heine (1993). This is certainly one of the reasons why only the former has received a considerable amount of attention in the linguistic literature.e. In an unpublished paper. including discussion of numerous examples from the Helsinki Corpus and from previous research. To have is therefore here … merely a function word. The development of this construction from the older constructions A [sc. have to. compulsion.

a. b. Coates 1983: 57. 1987: 128. a. but the morphosyntactic differences between the two forms are recognized by the classification of have to as semimodal. Coates 1983: 57. not the speaker. It had to be the same boulder that he and Betty had sat upon so often. for purposes of politeness. it is generally agreed that the stages above square with the chronological order of attested construction types. Here the speaker concludes that something is necessarily the case. the deontic and epistemic meanings can blur in a sentence such as Every clause has to contain a finite verb. however. and e) extension of the construction to include intransitive infinitives. Finally. like many of the modals. Like must. d) change in the function of the nominal object. The deontic meaning is one of duty or obligation: “to be under obligation. with must the speaker is normally expressing his or her authority. That is. to be obliged. My other sister and I have to do all her work. With have to the deontic source is always external to the speaker. The changes involved in the development of the have to periphrasis can be summarized as follows: a) bleaching of the possessive semantics of have. As Leech notes (1987: 80). 57). Leech 1987: 79. to be necessitated to do something”: 1. while have to is always objective. The epistemic meaning of logical necessity for have to is generally considered “rare” (Palmer 1979: 46. Sentences with have to can also be ambiguous between the two readings: the sentence Ingrid has to arrive before we do.[3] That is. an “Americanism” (Perkins 1983: 61. can continue deontically with “because she promised to help with the preparations” or epistemically with “because she set out an hour earlier” (Bybee—Pagliuca 1985: 73-74). either the authority of another or the constraint of circumstances. when the speaker wants to 157 . have to may be used when the speaker disapproves of the obligation expressed (Palmer 1987: 129) or. primarily the similarity of have to with modal must. [2] There appears to be almost universal agreement about the semantic contrast between have to and must in their obligative reading: must is generally subjective. didn’t we. 83). or a feature of the speech of young people (Coates 1983: 57). Have to constructions in Modern English have to (+ object) Most discussions of the modal auxiliaries in Modern English include have to on semantic grounds. b. Bybee and Pagliuca 1985: 67). Coates proposes the unified meaning of ‘it is necessary for’ for both readings of have to (1983: 55. (1985: 145) note that this usage is now well established in British English: 2. We had to learn everything for ourselves. have to can express both deontic and epistemic necessity. from object of have to object of the infinitive. have to has a future sense. This has to be the biggest ant-hill ever seen.While the exact timing of each individual stage has been a matter of considerable dispute (see Brinton 1990 or Fischer 1994). external circumstances. impose the constraint. c) (partial) auxiliation of have. but Quirk et al.[4] For this reason. Fanny? In these cases. the occurrence of a finite verb may be dictated by the rules of language (deontically) or it may be necessarily the case (epistemically). the OED suggests that it is a “kind of Future of obligation or duty”. b) fixing of the word order with end position of the object. the deontic source is the speaker.

Palmer 1987: 129). echoed by Visser 1969: 1478. whether we agree with ‘em or not. a. 158 . With object and dative inf. have to is “to all intents and purposes an auxiliary”. while in (3b). see also Harris 1986: 355) suggests that in Modern English. In (3a) the speaker seems to be compelling the children to eat an apple. there appears to be a continuum of verbal forms from full verb to auxiliary. followed by Visser 1969: 1474-1482) establishes three semantic subclasses of the construction: one expressing pure possession (6a). The OED gives the following definition for have + object + to V: “to possess as a duty or thing to be done. exhibiting auxiliary and modal features to a lesser or greater extent. I have some questions to ask you.[5] The two forms also behave differently under negation: with must. and one expressing. Van der Gaaf (1931: 180-183. b. the distinction in meaning between the two constructions remains unclear. b. is rarely discussed in synchronic grammars of English. The morphosyntactic status of have to is considerably less clear than that of must . van der Gaaf (1931: 184. too. Perkins suggests (1983: 61) that have to is used when the statement is based on empirical evidence over which the speaker has no control. Still. Ursula was happy to have somebody to look after. b. most would agree that have to is at least partially grammaticalized in Modern English. a. Perkins 1983: 61. or necessity. I felt I had to see you. one expressing duty. not negates the predication. Huddleston’s (1980) study shows that even the modals do not function as a coherent group syntactically. Through the years she sensed that something like this had to happen some day. While some semantic similarity is recognized. duty. Leech 1987: 96. The have + object + to V construction. Coates (1983: 54) asserts that it has none of the seven defining criteria of modal auxiliaries. though it is believed to be diachronically related to the have to V (+ object) construction. On one hand. Leech 1987: 79. Visser (1969: 1482) observes that “nowadays obligation without possession is also expressed in constructions that have the object between have and the infinitive” (6d): 6. preponderantly or exclusively. Perkins 1983: 62. My children must eat an apple after their meals. While van der Gaaf (1931: 186) asserts that the pure meaning of obligation correlates exclusively with the order have to V (+ object) (6c). either past deontic or past epistemic: 5. We mustn’t talk politics on this pleasant evening. have to has a past tense form with the past time meaning ‘it was necessary for’ (Coates 1983: 56-57. but with have to. Palmer 1979: 94-95. not negates the modality (Antinucci—Parisi 1971: 35. a. and they are usually considered to be quite separate constructions syntactically. While it is beyond the scope of this paper to determine the syntactic status of have to. Finally. c. obligation. or necessity in addition to possession (6b). or an internal drive. expressing what is to be done by the subject”.represent “his wish as objective necessity” (Curme 1931: 395. while on the other. b. Have to may contrast with must in the logical necessity reading. rather than two clearly defined classes. compels the children. 57. obligation. using his criteria. some outside authority. unlike must. Compare the following examples from Haegeman (1980: 3): 3. cf. a. Coates 1983: 55. 1987: 130): 4. Fleischman 1982: 59. We have to obey orders. My children have to eat an apple after their meals. because I want you to know the truth. They don’t have to work for a living. 172-173). must is the “normal” and stronger form in the epistemic cases (Leech 1987:83).

when the nominal object is placed between have and the infinitive. 82-83). it is considered the object of have. The nominal object is thus seen as the object of the infinitive. [3] See. but Kirchner (1952: 384-86) contests this. the speaker disclaims any commitment as to the imposition of obligation (cf. [5] Contrasting the sentences You must be mad to do that and You have (got) to be mad to do that. These corpora each contain a million words in fifteen written text types. When the nominal object follows the infinitive. 93. Curme (1931: 395). and the infinitival phrase is considered the object of have. that is. 106-107. and the syntactic analysis of the construction is almost identical to that given to the have to V (+ object) construction. [4] Because authority lies outside the speaker and the statement is not performative. Jespersen (1940: 226-227) later treats the infinitive in the have + object + to V construction as “retroactive”. Quirk et al. Coates (1983: 55). exists besides these grammaticalized forms in its original full verb state. Conclusion The development of quasi-modals in English is part of an ongoing process of grammaticalization in which full verb constructions are developing into verbal periphrases. with the progressive of have to (e. and two matching corpora of British English. the possessive have + object + infinitive construction. In contrast. Palmer (1979: 46-47) argues that the former preferably receives an epistemic reading (‘I believe you are mad to do that’). Palmer (1979: 9293. and the infinitive is taken as an adjectival or adverbial adjunct to the object. which have traveled different distances down the road towards verbal periphrasis. Coates 1983: 56). Jespersen 1940: 226). 106) prefers the classification “dynamic” to “deontic” modality for this usage. and Leech (1987: 79. Of the two constructions with modal meaning.”—Elsa has her dinner to get. respectively. not of have.”—”Well Elsa. (1985: 225). suggesting that it is a substitute for the negative: thus. the object. 159 . Kruisinga 1931: 379. Visser (1969: 1478). [2] Jespersen (1940: 206) argues that have to with yet (or still) has a pure future meaning.”—”Maud has her rooms to do. LOB (Lancaster-Oslo/Bergen) and FLOB (Freiburg-Lancaster-Oslo/Bergen).” In many cases the meaning of ‘possess’ in have is more or less weakened (cf. have to (+ object) is now almost fully grammaticalized. NOTES [1] The term ‘Brown quartet‘ refers to four comparable corpora: the Brown Corpus and Frown (Freiburg-Brown) Corpus from 1961 and 1991-2. and the infinitive also differs in this construction. respectively. he has yet to learn how to laugh at himself = ‘he has not yet learned to laugh at himself’. Kruisinga (1931: 380). Such a clear contrast does not exist for me. because in Early Modern English the original construction seems to have split into two separate constructions. 1987: 128-129). while have + object + infinitive is only partially grammaticalized. again from 1961 and 1991-2. one would expect to find verbal periphrases in various stages of development. for example. The development of the have to construction is a particularly rich example of this process. then. And the source for both of these constructions.d. However. “I suppose Maud could go. it is seen as the object of the infinitive. Antinucci—Parisi (1971: 35). The syntactic relationship of have. Haegemann (1980) argues that while with have to in the simple tense the speaker denotes an outside authority.g. At any synchronic state of the language. while the latter preferably receives a dynamic (deontic) reading (‘It is necessary for you to be mad in order to do that’). Palmer (1979: 58. My children are having to eat an apple after their meals). as governing the preceding object.

S. Leech. Bern:Peter Lang. Dury. F. Bybee. Geoffrey (1987). Sidney. Paper presented at the 6th International Conference on English Historical Linguistics. F. G. Svartvik (1985). Meaning and the English verb. London and New York: Longman. London and New York :Longman. Palmer. La structure –source est restée. En suivant une récapitulation des traits sémantiques et du statut syntactique pour les deux constructions de l’anglais moderne. 292-299. Perkins. Amsterdam:Rodopi Visser. in: Gunter Brettschneider Christian Lehmann (eds. Geoffrey.) (Longman linguistics library. The Longman Grammar of Spoken and Written English. in: Sidney Greenbaum—Geoffrey Leech— Jan Svartik (eds. Pagliuca (1985).R (1979). Huddleston. in: Jacek Fisiak (ed.. M.Cross-linguistic comparison and the development of grammatical meaning. grammaticalisation. London: George Allen & Unwin. Variation in Central Modals: A Repertoire of Forms and Types of Usage in Middle English and Early Modern English. A handbook of present-day English. (1931). non-grammaticalisée.. Jespersen. Noordhoff. Manfred (2000). Groningen: P. Bolinger. English studies 13: 176188. le présent article étudie l’apparition du quasi-modal have to suite à l’évolution de have + to-infinitive dès sa naissance en ancien anglais (sa véritable apparition pourrait être antérieure à l’ancien anglais) jusqu'à sa puberté au sens « modal » de la première période de la langue anglaise moderne. Gotti.e. Journal of English linguistics 14: 1-5. Liliane (1980). Modality and the English modals. Johansson. (1969). Brinton. dans le passé. Dossena. London: Frances Pinter. van der Gaaf. Leech. &Lima. The semantics of the modal auxiliaries. (1931). Palmer. Have to and progressive aspect. R. (1999).. Berlin/New York: Mouton de Gruyter. E. Fourth volume.REFERENCES Biber. M.. W. Conrad. en soi. seulement la deuxième structure a été considérée périphrase verbale. Michael (1983). R. 3rd] edition. Part V: Syntax. ces constructions ont atteint des étapes différentes de grammaticalisation dans l’anglais moderne. Krug. Greenbaum. An historical syntax of the English language III. Une compréhension complète de l’origine et du développement de have to dépend de la détermination de la relation synchronique et diachronique des deux structures telles I have a letter to write et I have to write a letter. Criteria for auxiliaries and modals. Mais. 5th ed. 4. le verbe notionnel have+complément+structure infinitivale à sens possessif . Rodney (1980). E. Joan and William. Part II English accidence and syntax 1.R (1987). M. Brill. Quirk. Vihla.J. Wanna and the gradience of auxiliaries. auxquelles on avait accordé. 28. A comprehensive grammar of the English language. Emerging English modals: A corpus-based study of grammaticalization. Medical Writing: Modality in Focus. LE VERBE QUASI-MODAL HAVE TO EN ANGLAIS: VALEURS SEMANTIQUES ET SYNTAXIQUES 160 . Jan. 59-83. Linguistic Insights. Leiden: E. Randolph. Leech.). Beon and habban connected with an inflected infinitive. Jennifer (1983). Laurel (1990). RÉSUMÉ La grammaticalisation des auxiliaires modaux de la langue anglaise a été minutieusement étudiée tandis que l’évolution des quasi-modaux a été presque omise. Helsinki.Th. Modal expressions in English. Languages and Computers: Studies in Practical Linguistics..). The English verb. S. Dwight (1980). & Finegan.). Harlow:Longman. (Longman linguistics library. Haegeman. M. Mots-clés : verbe notionnel. Kruisinga. Dans le contexte du développement des périphrases verbales en général. D. malgré leur similitude fonctionnelle.. verbe quasi-modal. F. Otto (1940). (1999). (2002). 23... périphrase verbale. (2nd [i. The differentiation of statives and perfects in Early Modern English: The development of the conclusive perfect.) London and New York: Longman. Coates. 65-78. Croom Helm: London. Facchinetti.) London and New York: Longman. des traitements très différents. notre étude propose le développement de ces deux constructions à partir d’une source unique. A modern English grammar on historical principles.

10). catastrofă. generici. 11. evenimentele sociale. de interes pentru opinia publică: politica. al sentimentelor puternice. specifici. un loc important îl deţin termenii care fac parte din câmpul lexical[5] „nenorociri majore”. În structura ierarhizată a acestui câmp. devansând cu mult alte zone ale realităţii. cataclism. România liberă). Planul „şoc şi groază” ridică moralul euro. poate fi tratat în presă dintr-o perspectivă melodramatică: planul iniţiat de ţările-locomotivă ale Uniunii Europene de susţinere a monedei comunitare. EvZ. prezintă lumea ca şi cum ar fi guvernată de forţe şi valori morale şi emoţionale. ceea ce presupune adoptarea unor strategii persuasive cu impact maxim asupra publicului cititor. totuşi nu mai puţin primejdioasă pentru că ecranează comunicarea eficientă. Tendinţa de „relaxare” a discursului jurnalistic nu a trecut neobservată. se remarcă prin sobrietate şi eficienţă comunicaţională. faţă de care avalanşă.Gabriela DUDA Universitatea Petrol–Gaze din Ploieşti SEMANTICA DEZASTRULUI Presa scrisă şi audio-vizuală cunoaşte. inclusiv în presa populară. în România cel puţin. cu alte cuvinte. domeniu predilect al presei mondene şi de scandal. cu o frecvenţă semnificativă în discursul jurnalistic de relatare. calamitate. în special cele din lumea fotbalului. Una dintre cele mai evidente consecinţe ale reorientării către o variantă „soft” în prezentarea ştirilor în presa scrisă şi în cea audio-vizuală este şi tratamentul în cheie melodramatică a evenimentelor selectate. ceea ce. în toate mijloacele de comunicare. ocultat de o clişeizare compactă. fie modificări importante la nivelul discursului jurnalistic. la unele ziare (Evenimentul Zilei. prin definiţie. dezastru. Alături de viaţa publică şi privată a vedetelor. Între exigenţa relatării cât mai adecvate la realitate – ceea ce ar împlini satisfăcător dezideratul exprimării adevărului – şi tentaţia senzaţionalismului se creează o tensiune. Chiar şi un domeniu ca cel economic. genocid. Între aceştia. s-a tradus. cutremur / seism. de necontrolat. al aprehensiunilor care îi animă pe oameni. 05. viitură sunt termeni hiponimici[6]. diferită de cea articulată în anii totalitarismului. care susţine tot ceea ce se întâmplă[4]. Persuasiunea pe care o implică orientarea spre registrul melodramatic nu se poate realiza fără a pune în mişcare resortul pasiunilor. prin regândirea politicii editoriale în sensul unei diversificări tematice şi a unei mai mari flexibilităţi a discursului jurnalistic. reclamă sistematic tabloidizarea[3]. a fost numit de jurnalişti „şoc şi groază” (cf. o tendinţă tot mai accentuată de ştergere a diferenţelor dintre „presa serioasă” şi „presa populară”. anume „ştirile se reduc la emoţii”: Estetica melodramei. uragan. cercetătorii fenomenelor media din spaţiul românesc înregistrând fie consecinţele directe asupra modului de selectare şi prelucrare a elementelor informaţionale în cazul ştirilor[1]. tsunami. evenimentele sportive. etern. 161 . flagel. iar persoanele şi evenimentele deopotrivă tind să fie descrise ca reprezentări sau exemple ale unui univers mitic. expresie a unei aşa-zise noi limbi de lemn[2]. economice. vizibilă în selecţia termenilor de caracterizare a realităţilor comentate. care. urgie sunt termeni hiperonimici. iar la televiziunile private prin tabloidizarea emisiunilor de ştiri. în ultimii ani. euro. fără a se face recurs la principiul întemeietor al presei de tip popular.

urgie etc. dezastru intră în seria de sinonime formată din termenii generici calamitate. Problema este aceea că jurnalistul foloseşte întotdeauna aceleaşi cuvinte pentru a caracteriza aceleaşi realităţi. În consecinţă. În al doilea rând. uragan este caracterizată prin semul „intensitate variabilă”. ca sinonim este indicat termenul catastrofă (p. de fapt. Indiferent de tipul de discurs – presă scrisă sau audio-vizuală –. sunt susceptibili de un uzaj hiperbolizant sau metaforic mai ales termenii specifici. anumite valori metaforizante sau hiperbolizante s-au fixat ca formule de caracterizare pentru anumite domenii. atunci cînd are loc un transfer de nume de la domeniul „nenorociri majore” la alt domeniu al realităţii (umane sau obiecutale). doar întrebuinţările cu sens metaforic sau hiperbolizant. el nu contrazice/anulează neapărat realitatea prin cuviinte. care uneşte toţi aceşti termeni într-un câmp lexical. în funcţie de semul variabil luat în consideraţie: – subclasa seism. 162 . termenii acestui câmp lexical manifestă o disponibilitate variabilă faţă de întrebuinţarea cu sens figurat. care intră aproape obligatoriu în constituiţia discursului tabloidizant. nicio legătură cu planul referenţial la care cuvintele pretind că se raportează. (p. ceea ce înseamnă că termenii acoperă exact realităţile desemnate. de data aceasta). nu toţi termenii din câmpul lexical „nenorociri majore” sunt reprezentativi pentru limbajul jurnalistic: de exemplu. În primul rând. în acest caz. care aparţin limbajului popular. uragan. genocid. pentru că acest concept. 235). favorizând clişeizarea. catastrofă. tsnuami. presupune existenţa unui proiect ideologic ocultat de cuvinte: realitatea descrisă prin cuvinte nu are. tratamentul termenilor din câmpul lexical „nenorociri majore” este diferenţiat şi complex. Foarte frecventă este şi întrebuinţarea substantivelor din seria „dezastru” ca metafore propriu-zise. termenii generici prăpăd şi grozăvie. Întrebuinţarea ca hiperbole a acestor substantive presupune şi considerarea lor ca metafore[8] şi. cel puţin în accepţia pe care l-au dat Orwell şi. avem de-a face cu metafore hiperbolizante[9]. flagel. Aş fi reticentă în a caracteriza asemenea uzaje drept manifestări ale unei „noi limbi de lemn” (jurnalistică. de aceea prezintă un interes limitat în această discuţie. În al patrulea rând. mult mai târziu. eventual metaforele hiperbolizante. În DSLR. prin semul „intensitate maximă”. viitură.În afară de semul comun „cu consecinţe distrugătoare foarte grave”. termenul hiponim tornadă este folosit foarte rar cu sens figurat şi. Françoise Thom. – subclasa cutremur / seism. termenii hiponimici se grupează în subclase. reprezintă elemente de caracterizare a melodramei jurnalistice. În al treilea rând. Petru alte precizări sunt necesare. celelalte hiponime ale câmpului lexical „nenorociri majore” au ca sem diferenţiator „cu consecinţe distrugătoare asupra oamenilor şi a mediului natural / construit”. Termeni generici Dezastru Termenul dezastru primeşte în DEX definiţia „nenorocire mare”. Un termen poate fi inclus simultan în mai mult subclase. din punct de vedere lexical. distingem două posibilităţi de întrebuinţare a acestor termeni: a) cu sens denotativ. – termenii avalanşă şi genocid se caracterizează prin semul „cu consecinţe distrugătoare asupra oamenilor”.294). tsunami. Dacă un jurnalist foloseşte formularea „viitura le-a luat oamenilor toată agoniseala de-o viaţă”. genocid este definit prin semul „provocat de cauze umane”. orice limbă de lemn presupune inevitabil clişeizarea compactă. în funcţie de anumite seme variabile / specifice[7]. în cazul unor termeni. dar nu orice formă de clişeizare poate fi echivalată cu o limbă de lemn. în timp ce subclasa avalanşă. viitură este caracterizată prin semul „provocat de cauze naturale”. b) cu sensuri contotative.

s-ar putea deduce că utilizarea susbtantivului dezastru le aparţine jurnaliştilor.ro. 04. 3. 09).04.prosport.. care indică domeniul de activitate cu posibile accidente de mari proporţii: – Dezastru ecologic în SUA. b) În cazul întrebuinţării ca metaforă hiperbolizantă.Neacreditarea spitalului judeţean [din Botoşani] (www. 26. 13.04. Dacă însă jurnaliştii nu supralicitează. dezastru apare în titlu. iar calificarea prin termenul dezastru implică specificarea „situaţie cu consecinţe extrem de grave”. 27.08. 11.ro.ro. 19.muzicabuna.Dezastru pentru PNL în Maramureş (www. a termenului dezastru este dificilă. înfrângerea suferită de coaliţia condusă de Angela Merkel drept un «dezastru» [. .ro.ro. atunci avem de-a face cu întrebuinţarea cuvântului cu sens denotativ. intră şi componenta deciziei subiective de comunicare a vorbitorului[11].. ar fi un dezastru pentru judeţ Dificultatea de a decide asupra întrebuinţării cu valoare hiperbolizantă a termenului constă în aceea că în definirea hiperbolei. – Dispar albinele: Duc pesticidele la un dezastru biologic?(www. jurnalistul doar preia termenul. 04. 05.. RUŞINE. 18. termenul este determinat. 10). – Dezastru aviatic in Brazilia (www. 24. manipulatoriu). dacă aceştia supralicitează cu scop persuasiv (eventual.10).jurnalulbtd. preşedintele BNS. aceasta este o dificultate care poate apărea în cazul tuturor termenilor generici. de un adjectiv relaţional[10]. care au în constituţia lor semantică semul „intensitate maximă”: – Sindicaliştii acuză dezastrul din Sănătate (CR. 05. În al doilea articol. o platformă petrolieră a explodat (www. 2010).10). 23. 07.com. 13. FCM BACĂU !!! (FCM Bacău – FC Snagov 2 la 4) (www. 05. galeria dezlănţuită!” (www. termenul „dezastru” apare fie nedeterminat (în special în discursul jurnalistic sportiv) – „FC Timişoara – CFR Cluj 0-3! Dezastru pe teren. 10). calificarea situaţiei din sistemul românesc de sănătate ca „dezastru” o face Dumitru Costin. 10).ro.agenda. De fapt. – DEZASTRU PISCICOL PE LACUL LATEŞ (www. 2010). DEZASTRU. 5.ro. 6. – Marea Britanie. ca hiperbolă. 09).ziare.monitorulneamt. în această situaţie. violenţe în tribune. . amplificând peste măsură în mod conştient gravitatea situaţiilor descrise. – „Mihai Stoichiţă se teme de încă un dezastru cu Astra.realitatea. 06.09).] electoral” (EvZ. caracterizarea ca 163 . 10). În primul articol. Există contexte în care distincţia dintre întrebuinţarea cu sens denotativ şi cea cu sens conotativ.UMILINŢĂ.bacauexpres.ecomagazin. În ambele exemple.ro. 04. . de cele mai multe ori. ţinând seama de funcţia persuasivă a titlului. În cazul jurnaliştilor.ziaruldeiasi. ca figură de gândire. în pragul unui dezastru ecologic (www.” (www. după meciul pierdut la Alba Iulia. – „Presa germană de ieri a calificat la unison.05. iar termenul are o funcţie pur descriptivă.opiniicetatenesti.10).a) Situaţiile în care termenul dezastru este folosit în presă cu sens propriu sunt foarte numeroase. atunci se poate vorbi de un posibil tratament hiperbolizant al termenului. fie determinat de un adjectiv relaţional sau de indicarea domeniului de aplicaţie a caracterizării: – Dezastru muzical: Loredana cântă cu Salam (www.net. 07).

mediafax. prin natura activităţilor desfăşurate.126).08. ca metaforă. variaţiilor climatice dezastruase.ro.ro. să-l motiveze pe cititor să parcurgă articolul.05.Agricultura ”de calamitate”– cea mai rodnică îndeletnicire a băieţilor deştepţi (F. 26. . Întrebuinţat cu sens denotativ. Calamitate Termenul este definit în DEX ca „nenorocir. 16 06. 08). Un comportament conotativ similar cu termenul dezastru îl are substantivul calamitate.eu. stare. 21.susa de ştiri.lei (www. dacă realităţile obiectuale sunt caracterizate ca „dezastre”: – Drumuri Sapard – un adevărat dezastru (www. De aceea..ro.06.10). zonă: . .Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul”: Capitala – un dezastru urbanistic (www. limbajul jurnalistic preia un uzaj frecvent în limbajulcomun familiar: Green [antrenor] e o calamitate! (www. termenul „calamitate” (ca şi dezastru) apare predilect în jurnalismul sportiv: În Africa de Sud e dezastru. ca de altfel şi ceilalţi termeni generici. textul intitulat nu face decât să expliciteze folosirea unor asemenea termeni generici şi. dezastru. catastrofă etc. în consecinţă. 03. pericol. deoarece nu a fost declarată stare de calamitate în acestă parte a ţării [. . . apare cu frecvenţă foarte mare în titlu.itbox.ro. O calamitate! (www.09).] (www..09). în asemenea cazuri. . 12. 3.stiri. într-un fel. 10. ca determinant pentru substantivele asigurare.. dar declaraţia medicului nu este reprodusă în cuprinsul articolului.. cu toate acestea.11. avem mai curând utilizarea cu sens denotativ decât cea cu sens figurat. maxim pe care un asemenea termen îl are asupra cititorului.fonduri-finantari. cu sens denotativ. a) Spre deosebire de alţi termeni generici din câmpul lexical „nenorociri majore”. prag. .. atunci când se aplică persoanelor („Eşti un dezastru!”). hiperbolizant. jurnalistul mizează pe impactul emoţional şi.Suntem tot mai aproape de starea de calamitate în agricultură (www.gds.30.ro. .obiectiv. b) Ca metaforă hiperbolizantă.07. calamitate apare foarte frecvent. 26.ro.Stare de calamitate în Timiş? (www. 10). 3.Calamitate! (www. Termenul dezastru cunoaşte în limbajul familiar o întrebuinţare specifică. [.money. a termenului dezastru.spot.09).08).ro.06. o extensie a acestui tip de transfer semantic are loc în limbajul jurnalistic. În raport cu titlul care conţine termeni ca dezastru. cât şi cu sens conotativ.] au dat în judecată Guvernul şi Ministerul Agriculturii.07. calamitate. care să îndreptăţească recursul la specificarea amintită.10). 164 . 01. există în articol suficiente elemente cu caracter descriptiv (referitoare la consecinţele foarte grave ale neacreditării spitalului). persuasiv.agenda. 14.09).10) Este semnificativă frecvenţa cu care termenul calamitate este invocat în limbajul jurnalistic ca descriptor pentru un domeniu economic ca agricultura. cataclism.ro.Guvernul: Calamitate în agricultură în 34 judeţe şi despăgubiri de 500 mil.ştirileprotv.Triumful banului în vreme de calamitate (www.10).06.ro. 29.Mai mulţi fermieri din judeţul Vaslui. şi în acest caz. atunci când este utilizat metaforic pentru a caracteriza persoana.„dezastru” a neacreditării spitalului judeţean din Botoşani este pusă pe seama directorului de la Direcţia de Sănătate Publică a judeţului. supus. dezastru care loveşte o comunitate” (p.

un primar catastrofă pentru Năvodari (www. asupra unor cuvinte ce denumesc realităţi obiectuale sau persoane („X e o catastrofă!”). 01. ca sinonime sunt indicaţi termenii: dezastru. termenul catastrofă este valorificat în discursul jurnalistic cu întrebuinţarea metaforică din limbajul familiar. 29. Întrebuinţarea termenului catastrofă cu sens propriu. dă undă verde verificării la domiciliu a persoanelor aflate în concediu medical (www.ro. 8-9. niciodată *„dezastrul/calamitatea de X”. pentru L’Equipe” (www. 06.Catastrofă În DEX termenul este definit ca „eveniment tragic de mari proporţii. care presupune transferul acestui termen axiologic.. demografic.. 2010).ro. 14.ro. 10).ro.ro. 14. „X. 09).. fără o altă determinare adjectivală este mult mai puţin uzitată: – Tăierea pădurilor din România a atins nivelul de catastrofă şi în ariile protejate (www. feroviar. [.ro. 2. Semul comun „cu consecinţe foarte grave” se păstrează dacă termenii sunt întrebuinţaţi ca metafore pentru nume de obiecte: 165 . ca şi în cazul termenului dezastru.napocanews. un număr limitat de adjective care pot fi ataşate termenului catastrofă: aviatic. umanitar etc. 18.144) a) Cu sens denotativ. 05. calamitate şi tragedie. 08. b) În special jurnalismul sportiv sau presa mondenă uzează şi abuzează de termenul catastrofă ca metaforă hiperbolizantă: – „[. 04. decretat „catastrofă feroviară” (www.09). a spus Malouda. spun criticii de film” (www.) care. trec din clasa termenilor nonevaluativi/de clasificare în cea a termenilor evaluativi axiologici şi nu mai pun în valoare decât conotaţia depreciativă/meliorativă. – Inventatorul pilulei deplânge „catastrofa” demografică (www. o/ce catastrofă!”.newsiasi. Cseke Attila.acasatv.catholica.. 09) Ca şi termenii calamitate şi dezastru. dar nu e»” (www. 09. substantivul catastrofă se deosebeşte de substantivele dezastru şi calamitate în ceea ce priveşte comportamentul sintactic.]. un/ce dezastru!”.indexstiri.] va fi o catastrofă dacă nu vom învinge România.04. Mai important este să observăm că sintagmele compuse din substantivul catastrofă + adjectiv relaţional indică întotdeauna întrebuinţarea cu sens denotativ. (p.replicaonline. 19. cu urmări dezastruase”.apropo.01.ro. 2010).euroactiv. dar numai „catastrofa de X”. termenul catastrofă apare întotdeauna în limbajul jurnalistic însoţit de un adjectiv relaţional sau de specificarea domeniului de aplicaţie.ro. Uzajul în registru familiar al limbii române înregistrează formulările „X. termenii dezastru. cu sens negativ. nume de profesii etc.info-sport. 21.ro. calamitate şi catastrofă îşi pierd ca metafore cu aplicaţie la clasa substantivelor nume de persoane semul comun 'cu consecinţe foarte grave' şi acutalizează conotaţia „de calitate foarte proastă”: – La un pas să lase oraşul fără căldură şi apă caldă. 08). ce/o calamitate!”. Există. – Dupa criza economică. Nicolae Matei. 10.2010) – „Debutul lui Kylie Minogue la Bollywood – o catastrofă. 09). 06. –„Catastrofa de la Sănătate”. 2010). Utilizat cu sens metaforic. Ca şi în cazul altor termeni (nume de animale. 19.presaonline. ne paşte catastrofa financiară!(www. 8. nenorocire. prin schimbarea clasei contextuale. „X. – „Mihai Stoichiţă: «Pare catastrofă. – Catastrofă feroviară cu un transport Dacia (www. dar nu trebuie să ne pierdem dinainte încrederea în forţele noastre. a substantivului: – Impactul groaznic de La Scînteia.

2010). poluarea (de orice fel). 8.02. – Drumuri Sapard – un adevărat dezastru (www. p.telgrafonline. Presa. aparţinând lexicului popular. terorismul – sau limitat. local. 09). Flagel Termenul flagel intră în câmpul lexical „nenorociri majore” cu sensul figurat de calamitate. 12. dezastru (DEX.ro.ro. 8. traficul / consumul de droguri. 20.de.fonduri-finantari. 10. 01) – Mafia pieţelor – un flagel greu de stârpit (A. 07.ro). 6.ro. 2010). o catastrofă ce pândeşte sub oraş (http//: constanta.) este definit mai general ca (a) „nenorocire care se abate asupra a ceva sau cuiva” şi într-o accepţie mai restrânsă ca (b) „dezlănţuire violentă de forţe ale naturii.informatia. 08. 07) Urgie În DEX termenul urgie. evidentă: (a) – Urgie de la lumânări – un mort şi apartamente făcute scrum (www. – Pedofilia – un flagel greu de combătut (www.eu. – Coruptia. un flagel al societăţii româneşti (http//:2005. acest flagel al lumii moderne” (www. 23. 25. un adevărat flagel pentru constănţeni (www. – Medvedev: Alcolismul în ţara noastră este un flagel naţional (www. 12.gds. 10. flagel al lumii moderne(www. 9. 04. 07). 01. molimă. 12. 15. atingând pragul clişeizării. prăpăd” (p. – Dosar – Traficul de persoane: UE lupta cu un flagel ce aduce profituri uriaşe (www. 22. 2010) – Poluarea sonoră. 05.mediafax. 09) – Zgomotul. 04. 14.monitorulneamt.ro. 166 . ziaruldeiasi. 10)..dw-world. totuşi cu consecinţe sociale semnificative pentru o comunitate: – Cornelius Nicholson a prezentat „Drogurile.ro. cât şi cea audio-vizuală. 4.ro. 2010) – Febra aftoasă – noul flagel al începutului de mileniu (www. – Urgie la asociaţii [de locatari] (www. 02.ziare.ro. 08). un flagel planetar (RL. 03. 12. 03.ro. cu referire de obicei la viaţa cotidiană.ro. metafora „flagelului” este una dintre cele mai comune. – Pornografia infantila – Flagelul societăţii moderne (www. 08) – Politizarea.02) – Violenţa asupra copilului.– Tunelul CFR. intenţia jurnalistului de a supralicita efectul dramatic este. 1139). (b) În retorica emfatică practicată în media. de vreme ce termenul este folosit aproape automat atunci când discursul jurnalistic atacă teme de interes planetar – alcoolismul. 19. valorifică mai rar prima accepţie. 08). să apară în contexte referitoare la viaţa economică sau cea politică: Urgie pe bursă: 60 de brokeri concediaţi in zece zile (www.com 30. obezitatea.ziaruldeiasi. atât scrisă. epidemie. specificat (pop.ghimpele.roportal. prostituţia infantilă. traficul de persoane.ziuaveche. 03. 01).ro. un flagel devastator (CR. 08. prin specializare semantică flagel devine sinonim cu boală.euractiv. 383). Este neobişnuit însă ca acest termen. 2010). 04. în acest caz.

20. provocată de dislocări subterane.iasiplus. 27. 11. 24.).1. 02. Varietatea acestor determinări face ca termenul avalanşă să apară în contexte dintre cele mai variate. copacii etc. 2010). la Spitalul Clinic de Urgenţe din Iaşi. verticală. 10). cât şi din clasa termenilor care desemnează persoane: – Avalanşă de voluntari la plantat copaci (www. – Risc de avalanşă în Făgăraş şi Bucegi (www.ro. În text se precizează: „A început avalanşa de clipuri electorale ale candidaţilor la preşedinţie” (www.agerpres..com.videonews. orizontală sau de torsiune a scoarţei pământului.ro. 76) şi primeşte obligatoriu determinări.ziare. al judeţului.glasulmaramuresului. 3. – Avalanşă de oameni ai străzii în spitale (www. alături de termeni ca paletă. Determinările sunt selectate atât din clasa termenilor care desemenază obiecte / abstracţiuni – Avalanşă de internări. nu putem face abstracţie de întrebuinţarea curentă a termenului cu sens figurat în limbajul comun (cf.ro. termenul avalanşă este întâlnit în relatările referitoare la accidente montane: – Schiorul surprins de avalanşă la Bâlea Cascadă a fost găsit mort (www. 03. p.4news. 2. 06. constelaţie. cancan. Rodica Zafiu vedea în utilizarea termenului avalanşă în limbajul publicistic un reflex al limbajului totalitar de dinainte de 1989.)” (DEX. 11.07) B) Termeni specifici Avalanşă În DEX termenul avalanşă este definit ca „masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte şi se rostogoleşte la vale (ducând cu sine şi pietrele. – Avalanşă de note mari la tezele unice (www. http:// observator. panoplie. 04. – Urgie pe şosele: între Bucureşti şi Braşov nu s-a circulat noaptea. 04.ro. este preferat de jurnalişti în titrarea unor articole sau ştiri de comentariu despre dereglările climei sau despre fenomenele meteorologice severe (În plină urgie.02. 2010). – Vaslui: Avalanşă de bolnavi. cu toate acestea. 20.9am. întâlniţi în cale).portal. 12. la Spitalul Judeţean de Urgenţe (www. lavină” (p.apropo.edu. 09).2010). 09). în consecinţă simţit ca având un plus de expresivitate.ro. 16. avalanşă se subsumează clişeelor cantităţii[13].antena1.(b) Termenul urgie. al oraşului în care se întâlnesc asemenea fenomene).ro.ro. Cutremur În DEX termenul cutremur este definit ca „Mişcare puternică şi bruscă. cu care sunt titrate numeroase articole/ştiri de sezon: – Urgie în Maramureş (www.. 2010). 12. 10).ro. 01. www. 07) – Un articol intitulat Avalanşă electorală: Vadim şi mafia.ro. mănunchi sau noian.. 24. evantai. 10). ciao. frecvenţa uzajului său cu sens metaforic compensând domeniul foarte limitat de aplicaţie a termenului cu sensul său denotativ.time. în care termenul urgie este urmat de o determinare locală (numele regiunii. termenul avalanşă este definit „cantitate mare (de. Berceanu demite directorii de la „Drumuri”. 21.. Gheorghe (F.03. – Urgie pe şoselele din Bănie (www. 2010). 12 02. „avalanşă de reproşuri”). 02.ecomagazin. (www. cu subtitlul: Salvamontiştii avertizează asupra pericolului de avalanşă în munţii Bucegi şi Făgăraş. 7.ro. năvală (de.ro. – Urgie în Dolj şi în Olt! Zeci de maşini au rămas înzăpezite (http:// craiova. Oprescu şi sărăcia. de erupţii 167 . în măsura în care. pompierii şi SMURD sunt pe baricade. 76): (a) Cu acest sens denotativ. (b) Întrebuinţat cu sens figurat. Se poate detecta chiar un titlu-clişeu.ro. 09). iar jandarmii. mai concret. dupa Sf. Antonescu şi bunul simţ. – Urgie in Argeş (Judeţ paralizat de viscol). 12. 24. 2010).

net. 254). limbajul jurnalistic nu pare însă a valorifica niciunul dintre sensurile figurate indicate de DEX pentru termenul cutremur: – „Vestea demiterii preşedintelui PSD din Galaţi a reprezentat «un cutremur [eventual. 03). p. „cutremur politic”.ro. teamă. ce presupun schimbări bruşte şi semnificative de situaţie. naţional. atunci când discursul jurnalistic are ca obiect realităţi sociale sau categorii umane vizate de măsuri (considerate) defavorabile. cu efect persuasiv garantat. – Cutremur în lumea interlopă ieşeană (RL. 05. fior. Genocid Faţă de alţi termeni cu sens superlativ. 14. 24. 21..vulcanice: seism”.ro. 06. 2010). 10).ro. ext. pentru a spori caracterul incitativ[14] al intitulării: – Cutremur politic după dezbaterea televizată din Marea Britanie (www.. 08). 26. 418) – fixează ca element diferenţiator de descriere semantică a termenului „număr foarte mare de victime”.forum. 15. – Cutremur politic în Ungaria? (www. 07. După cum indică exemplele care urmează. 2. zaraf.telegrafonline. nu a fost resimţit la Bucureşti de către conducerea partidului” (CR. 7. de pildă. 09). (b) Întrebuinţat cu sens figurat. 05). 08.rfi. panică” (p.hotnews. – „Pornit de pe Wall Street. – Cutremur politic în Germania. genocid este plasat adesea în titlu. etnic etc. 08.money. pentru că jurnalistul vrea să impună de la început gradul înalt de intensitate emoţională a discursului său: 168 . Definiţia din DEX – „Crimă comisă cu intenţia de a distruge un grup uman. 04. 10. – Cutremur politic de 7 grade! (www.. 10. 08). ca şi cutremur.: „înfiorare. ceea ce trădează intenţia neîndoielnică a jurnaliştilor de manipulare a cititorilor. 10). termenul cutremur pare a fi specializat în jurnalismul politic şi cel economic pentru a desemna evenimente / fenomene cu efecte perturbatoare importante şi consecinţe explozive. 07. ziare.]”(www. care etichetează o varietate foarte largă de evenimente din viaţa politică internă sau internaţională. sensul figurat al termenului genocid se materializează ca hiperbolă. nu este lipsită de semnificaţie plasarea unei asemenea sintagme în titlu. 10. acest veritabil cutremur bancar a traversat Europa [. frică. cu consecinţe importante în ceea ce priveşte modificarea raportului de forţe. (b) În retorica publicistică. (a) Cu sensul denotativ. Anumite sintagme în care substantivul cutremur intră cu sens metaforic s-au clişeizat ca. 19.ro..realitatea.] (www. de gradul 7] pentru administraţia gălăţeană»” (RL. 09. cutremur desemnează evenimente seismice de intensitate variabilă: Puternic cutremur in largul insulei indoneziene Java (www. 28. – „Cutremurul provocat la Constanţa de gruparea S. sensuri fig. 07). 06). 04.euractiv.vranceamedia. – Cutremur pe scena politica vrânceană! [. – Demisia lui Remeş. cutremur politic (RL. groază. ro. care desemnează nenorociri provocate de cauze naturale. termenul genocid se referă la existenţa unor cauze umane care provoacă dezastrul. 03). D. – Pace sub măslini? Cutremur politic în Ţara Sfântă (www. 07).” (p. cutremurare.ro. resimţit la Bucureşti (www.

05. cu referire la alte fiinţe decât oamenii: GENOCID PE LĂPUŞEL: Peştii din râul Lăpuşel au fost ucişi de apele reziduale deversate de SC Vital SA. Uneori. (www. discursul jurnalistic desemnează acţiunea „seismului” prin verbele de acţiune „a se produce”. pare a fi preferat de televiziunile private (Realitatea TV. violent.ro. 6. care indică un proces instantaneu. este şi mai bine pusă în valoare. eventual a numărului de victime (obiect direct). 12. – Vosganian îl acuză pe Băsescu de „genocid moral”.. dornic de formulări cât mai puţin uz(it)ate.– Badea afirmă că aşa-zisa reformă a guvernului Boc este de fapt un genocid. Seism Termenul seism este definit în DEX ca „cutremur de pământ” (p. termenul genocid apare întrebuinţat ca hiperbolă nu foarte fericită. 169 .videonews.]” (www. 5. [. verbul cu sens superlativ „a zgudui”. www. 11..astv. 0.ro.iasi. 09). ProTV. 09 ). care indică domeniul sensibil pentru opinia publică: – Sindicatele acuză autorităţile de genocid alimentar (www. Dacă verbul „a se produce” şi locuţiunea verbală „a avea loc” indicând un proces cu durată nedeterminată deţin cea mai mare frecvenţă în discursul jurnalistic practicat în marile cotidiane. acest simplu fapt vorbeşte nu numai despre percepţia subiectivă pe care o are jurnalistul asupra evenimentelor de acest gen. Dacă însă unii jurnalişti califică drept „sesim devastator” un cutremur de 6. 2010). – Genocid organizat de Poliţie şi Drumurile Naţionale (www. Antena 1 etc.ro.com/stiri). 7. a zonei în care s-a produs (circumstanţial).” sau este însoţit de adjective ca puternic.blog. 29. 05. Intenţia manipulatorie a unui discurs ce supralicitează dramatismul..infomm. o stare emoţională intensă. „a avea loc” şi „a zgudui”. sinonimia dintre cei doi termeni este corectată de specificarea 'limbaj ştiinţific' prin care seism se deosebeşte faţă de termenul din limba comună cutremur. 09). dar şi despre maniera în care aceştia înţeleg să le transmită cititorilor. 9.10). 06). distrugător. 05. 09). Guvernul loveşte în întreprinzători cu un nou Cod Fiscal haotic şi represiv”) (SF.600 morti.ro. substantivul seism (ca şi sinonimul său cutremur) primeşte determinarea „cu magnitudinea de.1 grade pe scara Richter a zguduit miercuri regiunea Maule din Chile [.3 grade pe scara Richter (Seism devastator:4. 05.) şi de ziarele tabloide: Sintagma „seismul/cutremurul a zguduit” devine un nucleu lexico-sintactic stabil al articolelor/ştirilor de presă referitoare la acest subiect (varianta cu diateză pasivă este de asemenea frecventă): – Un cutremur cu magnitudinea 6.money. devastator. 970). – Genocid Fiscal (text: „În goana disperată după venituri la bugetul de stat. 08. atunci când substantivul „genocid” apare determinat de un adjectiv relaţional..ziaruldeiasi.. Întrebuinţarea cu sens propriu a termenului seism presupune un cadru frastic limitat: în afară de menţionarea magnitudinii (determinant).] (www. alţii se rezumă la calificativul neutru puternic pentru a caracteriza cutremure cu magnitudine mult mai mare. mare. 07). 03.] (L. odată cu informaţia.ro.. punând în mişcare afectele negative ale cititorilor. – Genocid social („PSD a sărit la gâtul guvernanţilor acuzându-i de genocid social[.. (a) Când este întrebuinţat cu sensul propriu. – Genocid în administraţia publică: lista cu demişii şi noii şefi după vinerea neagră a PSD (www. (G.ziaruldeiasi. 04. 2010)..ro.09. 2. 12.

13. 03. evenimente explozive din lumea financiară sau politică: – Seism financiar la Humanitas (www. cu efect distrugătoare la mii de kilometri. Uneori după cum se întâmplă şi în alte situaţii de acest fel. 27.ro.ro.9 grade pe scara Richter. 21. „uragan devastator”.realitatea. –„Elveţia trăieşte un seism politic”. 06. 10).ro. iar termenul a intrat în retorica jurnaliştilor de pretutindeni[15]..com.cadranpolitic.]” (http//: stirileprotv.ro.ro. 06. estimează analiştii Erste Bank (www. – Insulele Solomon au fost zguduite de un seism de 6.net.ro. 12.04. a zguduit duminică nordul Japoniei[. 07.indexstiri. Uragan Termenul uragan este definit în DEX ca „ciclon tropical”. 20.ro. 9.observatordebacau. Ţinând seama de această definiţie. 30. la câţiva ani după evenimentele de la Banda Aceh. (b) În presa românească. 10). 08. 06. 10).ro. 1. seism este întrebuinţat ca metaforă hiperbolizantă de preferinţă pentru a caracteriza stări. 25. uragan înseamnă „vânt puternic cu acţiune distrugătoare. 10) Tsunami Cutremurul produs în largul coastelor indoneziene (2004) a fost urmat de un tsunami („valuri uriaşe produse în urma unui seism”). – „Tsunami” în lumea traficanţilor de droguri (www. teoria evoluţiei încă face valuri (www. www. 27. 10. – Riscul contestării alegerilor: „tsunami economic” (RL. 09. 1138). info-stiri.ro. marcându-l prin ghilimele şi renunţând la determinări suplimentare: – FARUL CONSTANŢA – FC BOTOŞANI DUPĂ DEZASTRUL CU SĂGEATA MARINARII PAR RESEMNAŢI. 26. 09. 06.ro.– „Un seism puternic.hotnews. 09). cu sens generalizat.observaotr. – Seism de 9 grade in PNL: Berca la PDL (www. 09).ziarulstiintelor.. – Un seism de 6. în fond pleonastică..ziare. însoţit adesea de ploi torenţiale” (p.dailybusiness. 03. 08. Catastrofa naturală a avut un impact emoţional uriaş asupra a milioane de oameni. „Libertatea”). 03. – Locuinţele de lux rezistă eroic în faţa tsunami-ului imobiliar (www.ziarulring. 08). 30. „Libertatea”) – Japonia. 04. zguduită de un seism de 6. notează presa helvetă la unison. 21. 24. 29. (www. 10). 08). 27. este semnificativă pentru construcţia discursului jurnalistic de tip tabloidizant sintagma. (b) Ca şi termenul cutremur. 10) sau devastator (www.03. produs la mică adâncime.9am. cf. care forţează descrierea şi supralicitează efectul emoţional: 170 .ro. 09). 24.ro. (www.ro. 04.]” (wwww. – „Dezastru în centrul Italiei. 08).ro. Viaţa e grea după „tsunami“ (www.2010). cf.4 grade a zguduit nordul Indoneziei (www. 10).ro. – O îngrijorare europeană: tsunami alimentar (www. 10. interesează mai ales uzajul metaforic al termenului. – Criza financiară nu s-a incheiat. după un seism devastator care a zguduit duminică noapte orăşelul Aquila [.antena1. 12. efectele seismului financiar din SUA urmând să fie resimţite şi în viitor.europafm. jurnaliştii pot atrage atenţia asupra uzajului metaforic al termenului tsnuami. 10. tsunami (echivalat cu „dezastru cu impact major”) primeşte de obicei ca determinant un adjectiv relaţional care indică domeniul de referinţă al discursului: – Tsunami cultural – după 150 de ani.huon.liga-2.newschannel.. ca şi în cazul altor termeni din aceeaşi serie. 12.9 grade (www. 03. referirea la acel tsunami se făcea încă în termeni de catastrofal (www. 09).

primatv.ro. în avarierea a două maşini. 10). 11. preluat din „Evenimentul Zilei”). substantivul uragan este preferat de discursul jurnalismului sportiv. pe de lată parte.rol. 31. Afirmaţia „În satul Dealu Frumos.Rapid . oraşul New Orleans încă se luptă să revină la normal (www. 12. 09.roportal. ProTV). este evidentă. de încălzirea globală şi efectele ei dezastruoase. Uragan pare a fi şi o formulă verificată de caracterizare metaforică a unor sportivi (mai ales fotbalişti): – Uraganul Dică [mijlocaşul la CFR. www.ro. 12. se traduce şi prin caracterul verbelor.md/stiri. 98).01.9am. 20).05. metafora uragan desemnează mai ales în presa de provincie evenimente locale. Viitură În DEX termenul viitură primeşte următoarea definiţie: „Creşterea bruscă a nivelului apei dintr-un râu (care poate duce la revărsarea lui).protv.10). de fapt. prin excelenţă marcat de tratarea tabloidizantă a informaţiei[16]: – Vine ca un uragan tăvălugul catalan / Barcelona . a lua pe sus. 25. 09).ziaruldeiasi.fotbal-romania.ro. 9. Uneori intenţia de exagerare voită. 12.07).– „La circa trei săptămâni după devastatorul ciclon Katrina [.gsp. – Dinamo .ro.sport. 28. 06. Ocazional.2009).ro. 1162).stirileprotv. (b) Caracterul intempestiv al fenomenului natural. dinamice.2009).ro. 05..ro. (www.9am. sport365.ro. 05. ProTV. 22. 27. o viitură a făcut prăpăd în câteva minute” este urmată de precizarea că „prăpădul” a constat. de schimbările dramatice ale climei planetare. Viitura a făcut prăpăd. 08. a lovi – sau de mişcare – a pătrunde.ro 21. 27. – Uragan devastator pe insula Haiti din Caraibe (http:// m. 12. (b) Ca metaforă. tranzitive – a speria.02. – Devastatorul uragan Ida se îndreaptă spre SUA (www. (http:// vodpod. pe de o parte. – Uraganul Uhrin [fost antrenor la FC Timişoara] (http//: cfrmania. 11. Termenul primeşte fie determinanţi adjectivali cu sens superlativ (Viituri năprasnice au făcut pagube importante în mai multe judeţe.ro. căruia omul nu-i poate opune rezistenţă. 14. 07). – Uraganul Serena [Williams] (www.ro.” (p. cf.0 -2 . 09). atunci când contextul verbal imediat o contrazice. cf. am putea spune de întrebuinţare hiperbolizantă a unor asemenea expresii.realitatea.ro. cu care termenul este asociat.allpress.]” (www. – Viitura a făcut ravagii la Suceava (www. viitură este întrebuinţat cu sens propriu în contexte mai mult sau mai puţin „standardizate”. – Uragan devastator este titrată ştirea despre uraganul care a lovit El Salvador (www. cf. Cluj] (http//: cfrmania. – La doi ani de la trecerea devastatorului uragan Katrina. 10. 23. 10. dar semnificativ este faptul 171 . –Viitura a făcut ravagii la Câmpia Turzii (www.09. impuse. 10).campiaonline. 08.Real Madrid 2-0 (www.. 31. 29.2010). 06.net.Uragan vişiniu (www. 08). 11.gsp. 14. a căror importanţă jurnalistul o supralicitează pentru a conferi o greutate mai mare informaţiilor furnizate de articolul său: Uragan la „Concordia” (www. 08). de formatul discursului melodramatic. Sintagma „devastatorul uragan” este recurentă şi în discursul milenarist din presa laică şi religioasă care vorbeşte despre sfârşitul lumii (anunţat sau nu de calendarul maiaş pentru 2012). de exigenţa raportării la realităţi precis circumscrise.ro. tabloidizant. fie este legat de formulări verbale cu sens superlativ: – Haos în Dâmboviţa. Realitatea TV. 06.com. (a) Ca şi alţi termeni specifici din câmpul lexical „nenorociri majore”.

09. care „nu se nasc toate egale” (Tirania actialităţii. O introducere în istoria şi teoria ştirilor. 02. –Viitura îşi arată colţii ! (www.ro. În perioadele de perturbări meteorologice accentuate. 2006.2008).infodeltadunarii. 30. tabloidă – se întemeiază pe plasarea în titluri a termenilor.] Alina Bârgăoanu consideră selectivitatea drept problema centrală a mass media. Tritonic. fie specifici. 8. ca descriptori pentru anumite domenii ale realităţii anumiţi termeni fie generici. 05). după cum urgie este termenul preferat de jurnaliştii televiziunilor private şi al tabloidelor în redactarea ştirilor referitoare la intemperiile hibernale. O întreagă strategie a persuasiunii şi a „acroşării” cititorilor – nu numai în presa de scandal. Concluzii Examinarea unor contexte variate din presa scrisă şi audio-vizuală a pus în evidenţă un comportament unitar al termenilor din câmpul lexical „nenorociri majore”. dată fiind „natura problematică a evenimentelor”. S-a putut constata de asemenea recurenţa unor structuri sintagmatice în care apar termenii acestui câmp lexical: „cutremur politic”. Bucureşti. 29. fie generici.că cele mai multe contexte în care apare substantivul viitură cu sens propriu sunt construite cu aceste verbe la diateza pasivă. catastrofă este folosită cu referire la persoane (mai ales în limbajul sportiv sau în cel politic al presei de opoziţie). calamitate. 30. – Viitura concedierilor mătură portul Constanţa (www. sociologii. pentru marea masă a consumatorilor de presă.)[17].ro. De aceea nu puţine sunt contextele în care termenul viitură este întrebuinţat ca personificare: – Viitura a fentat autorităţile în Ialomiţa (CN.000 de candidaţi la alegerile locale (RL. în timp ce lingviştii. de regulă. 158 şi urm. determinantul (adjectival sau substantival) indică domeniul de referinţă al discursului: – Vânătoare şi pescuit: viitura concesionării [articol legat de concesionarea lacurilor de pe râul Colentina] (www. – Viitura electorală: 362. psihologii nu contenesc să atragă atenţia asupra pericolului 172 . 08). Faptul că majoritatea exemplelor selectate sunt titluri nu este întâmplător. mai ales dacă domeniul din care se alege termenul metaforizant este de interes general.cuget. Asemenea uzaje recurente (la care se pot adăuga metafore ca flagel) se clişeizează şi devin indici stilistici de caracterizare a unui anumit stil jurnalistic (senzaţionalist. fie cu sens denotativ. 09.05). 09). un element de validare a discursului public. de obicei. fie specifici. din câmpul lexical „nenorociri majore”. 4.ro. ceea ce sugerează animizarea fenomenului natural. p. NOTE [1. „viitura a făcut ravagii/prăpăd” etc. 29.universulpadurii. 08. ) [2.08. seria dezastru. fie cu sens conotativ (hiperbolizant sau metaforic). – Viitura scumpirilor (RL. 02. tabloidizant etc. 05.monitorulneamt. „cutremurul / seismul a zguduit”. Termenul calamitate apare automat în discursul presei scrise/audio-vizuale cu referire la efectele modificărilor climatice bruşte asupra agriculturii. Este o caracteristică a limbajului jurnalistic de pretutindeni să trateze anumite realităţi în termenii altei realităţi. de inundaţii masive. Discursul jurnalistic fixează.] Mariana Cernicova constată în România postdecembristă existenţa unui limbaj clişeizat care tinde să devină.liber. 06). –Viitura a avut „dreptate“ [despre asigurările de bunuri în caz de calamitate naturală] (www. 08). este de aşteptat ca termenul „viitură” să „explodeze” în comentariile jurnaliştilor pe cele mai diverse teme.ro. 06.

intrând în subclase diferite. 2009. 53). 44-56). 253).cit. p.. Polirom. cit. DŞL. 1975. p. A. Cernicova numeşte „noulimba de lemn” este presa televizuală. de indignare şi revoltă..). în primul rând. discursul marcat de retorica tradiţională şi comentariul reflexiv. nici metafora hiperbolizantă. 98. Jurnalismul şi cultura populară. responsabilă de o serie de formulări sterotipate. Iaşi. 173 . p. Câmpuri lexicale. [6. Iaşi. 24). Colin Sparks (coord.cit. [9. de admiraţie sau dispreţ. [5. morfosintactic. Termenii din câmpul lexical „nenorociri majore” sunt atât în varianta întrebuinţării denotative. Dragomirescu defineşte hiperbola ca „figură de insistenţă care constă în exagerarea expresiei. Editura Universităţii din Bucureşti. Editura ştiinţifică şi enciclopedică.). termenul de „metaforă hiperbolizantă” rezumă acest comportament complex al cuvintelor. toţi termenii sunt substantive) şi mai multe seme generice (în cazul de faţă semul „cu consecinţe distrugătoare foarte grave”). Bucureşti. [11.78). deşi acestea deţin o frecvenţă semnificativă în ştirile de tip tabloid sau în jurnalismul sportiv. 57-58) – şi criteriilor de delimitare a unui câmp. Maria Cvasnâi-Cătănescu nu ia în calcul nici hiperbola.] David Rowe deosebeşte patru tipuri de discurs în jurnalismul sportiv: ştirile hard. Gripsrud. în constituirea figurii: „Hiperbola este generată. la persoana a III-a. 2004.. 52-55. [12. de nevoia irezistibilă de a ridiculiza obiectul” (Mica enciclopedie.cit. Cristina Călăraşu. Michel Voirol): informative şi incitative. p. p. Polirom. p. Iaşi. [8. p. A. p. Acestea din urmă. care grupează denumiri având primele seme comune în definiţia sensului” (Câmpuri lexicale din limba română.. Mihaela Mancaş. în Câmpuri lexicale.. exprimate prin substantive.] Trecând în revistă figurile constitutive pentru retorica discursului media (Retorica publicistică: de la paratext la text.] Considerăm că seria de termeni „nenorociri majore” reprezintă un câmp lexico-semantic. Limba de lemn în presă. „calvarul de neînchipuit”. 121-122). în vorbirea dominată de impulsul unui sentiment puternic. care se intersectează. la ora actuală. Tritonic. [10. 78). În ciuda faptului că formatul „ştirilor hard” presupune consemnarea obiectivă a informaţiilor. 2007. Limbaj şi politică. p. Editura Universităţii din Bucureşti. Estetica şi politica melodramei. nu apar în poziţia de nume predicativ” (Angela Bidu-Vrânceanu. [3.. fie micşorând imaginea obiectului (de obicei concret) peste limitele sale fireşti” subliniind importanţa factorului psihologic.] v. Probleme teoretice şi aplicaţii practice. Nemira. p. 111-119). Bucureşti. Cvasnâi-Cătănescu numesşte „metaforă disforică (op. cât şi în cea a întrebuinţării contotative elemente predilecte în construcia titlurilor incitative.] Gh. [14]. fie mărind.] Câmpul lexical „nenorociri majore” este un câmp organizat ierarhic. 2006. în Peter Dahlgren şi Colin Sparks (coord. au o frecvenţă sporită în presa de senzaţie (sau de tip tabloid) (Tehnici de redactare în presa scrisă. ed. între care cele din „categoria Cătălin Radu Tănase” („a fost bătut cu sălbăticie”. Liliana Ionescu-Ruxăndoiu. Gabriela Pană Dindelegan. 2008. Rowe constată că. p.] J. 22-25.. hiperbolele sunt potenţiale metafore. Polirom. Bucureşti. 100. Bucureşti.. iar. [7. ed. 2006.).. Unul dintre domeniile predilecte în care se manifestă ceea ce M. deoarece răspunde definiţiei date de Angela Bidu-Vrânceanu – „Câmpurile lexicale (lexico-semntice) sunt fragmente (subansambluri.] Gh.] Este ceea ce M. p. despre tipologia semelor. 2004 (1992). în consecinţă.] Sunt relaţionale acele adjective care „exprimă o relaţie între două substantive.. [13. legate de existenţa unor seme comune: unul lexico-gramatical (în cazul de faţă. [4. şi a unor hiponime. putem vorbi de existenţa unor hiperonime.. Sorin Preda distinge două categorii de titluri (cf.pe care un asemenea limbaj îl reprezintă pentru sănătatea comunicării între diferitele compartimente ale societăţii. subiectiv. Pentru o discuţie asupra relaţiei de hiponimie v . ştirile soft.. acest tip de discurs jurnalistic sportiv este foarte asemănător în presa scrisă şi în cea de scandal (Tipologii ale jurnalismului sportiv. termeni generici. 2001. Bidu-Vrânceanu. pe care le numeşte şi titluri-formulă. p. Jurnalismul şi cultura populară. în Ilie Rad (coord. Bucureşti. mulţimi) din ansamblul lexical al unei limbi. Bidu-Vrânceanu. ed. „după o noapte de coşmar”) interesează direct cercetarea de faţă (Noulimba de tranziţie. „îngrozitoarea catastrofă”. nu cunosc categoria comparaţiei şi. Editura Universităţii din Bucureşti. în care „depăşirea limitelor” proprie hiperbolei se combină cu transferul de sens caracteristic metaforei (Mică enciclopedie a figurilor de stil. Dragomirescu admite că.] Rodica Zafiu. în Peter Dalghren. în mod normal.

www.ro. Liliana Ionescu-Ruxăndoiu. www. în acest caz.replicaonline.] metafore ocazionale. jurnalistul nu se plasează în centrul evenimentelor. www.ro.com/stiri..ro.ro. www.rfi. chiar în ştirile hard.).. www.portal.apropo.prosport.info.bacauexpres. [17. Bucureşti. www.info-stiri.ro. Iaşi.ro. http://constanta. www.gds.sport..cronicaromana.observator. www.ro. www.ideideafaceri. www.huon.fonduri-finantari. www. Nemira.allpress.cancan. Bucureşti.newschannel. a căror forţă şi perioadă de circulaţie coincide cu durata evenimentelor care le-a generat. www.monitorulneamt. Cristina călăraşu.ciao. www. 52). cit.” (op.ro.campionline.ro.ro/liga-1.ro.ro.ro. Editura Academiei Republicii Socialiste România.ro. www.romania.sport365. SIGLE DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române.glasulmaramuresului. 124-139.rol.ro.de. 2001 A – „Adevărul” C – „Capital” CN – „Curierul Naţional” CR – „Cronica Română” EvZ – „Evenimentul Zilei” F – „Financiarul” G – „Gândul” L – „Libertatea” RL – „România liberă” SF – „Săptămâna Financiară” Z – „Ziua” SURSE ELECTRONICE UTILIZATE http://cfrmania. www.ro.ro.4news.rot www. www. www.ro.altermedia.mediafax.ro. [16.acasatv. în Peter Dahlgren şi Colin Sparks (coord.ro. www.ro. http://2005.ro.ro.ro.ro.ro.time. 2004.agerpres. www.] În general. Dicţionarul de sinonime al limbii române. www.realitatea. www. http://vodpod.ecomagazin.gandul.fotbal-romania.ro. www. Cvasnâi-Cătănescu înregistrează drept caracteristică a figurării textului jurnalistic „Tendinţa de a inventa şi de a impune [.dailybusiness. www.gorjnews. sunt metafore efemere.antena1. dependente de circumstanţe concrete. www.ro. discuţia despre apetenţa discursului televizual pentru latura senzaţională a evenimentelor în John Langer. www. 113).iasiplus.opiniicetatenesti.ro.net. www. http://craiova. www. www.cadranpolitic. www..ro.ro.bucuresteni.ro. www. www. www.ro.com .cuget.daciccool. p.ro. Jurnalismul şi cultura populară.. cit. www. ro. www. www.money.info-sport. www.ro.epitesti.napocanews.agenda.constiinte. 1996 DSLR – Luiza Seche.eu.ro. Miecea Seche. www.sport. www. Univers Enciclopedic.ro.protv.ro. 174 .] M.. http://stiri.ro.ro. www. www.ro.] D. www. www. www.md/stiri.primatv. www. Bucureşti.ro. www.gsp.jurnaluldevrancea.presaonline.aradon.] V. p.ro.zoot. Mihaela Mancaş. www.ro.info/news. Gabriela Pană Dinelegan.newsiasi.ro.informatia.postamedicala. www.ro.infodeltadunarii. www. [.avocatnet.jurnalulbtd. www.gazetadebistrita.indexstiri.iasi.ro..ro.ecomagazin. p. www.ro.ro.ro. www. www. www.as-tv.ro.ro. Dicţionar de ştiinţe ale limbii.hotnews.edu. www.ghimpele.euractiv. www. www. www. www.ro. htttp://m. www. Rowe apreciază că limbajul melodramatic (propriu tabloidelor) a devenit „endemic” în cazul jurnalismului sportiv.liber.ro.inform. 1982 DŞL – Angela Bidu-Vrânceanu. particulare. ci acestea sunt descrise ca fiind dramatice (op.dwworld.liga-2. Ştiri groaznice la televizor.ro. www.observatodebacau.ro.ro.ro. Ro. www. www. ro.[15. www. Polirom.

Angela. Jostein. www. www. www.ziuadevest.on examine les utilisations des sens dénotatifs et connotatifs (hyperbole. Rodica.ro.ziuaveche. www. (2001): Vocabularul limbii române actuale.ro.www. Probleme teoretice şi aplicaţii practice.videonews. Colin Sparks (coord. Bucureşti Bidu-Vranceanu. Maria. métaphore) et aussi les clichés caractéristiques au langage journalistique qui contient ces termes. 1992): Tipologii ale jurnalismului sportiv. Polirom. www.). (2004. Bucureşti Gripsrud.virtualarad. Ro. Editura Universităţii din Bucureşti. métaphore hyperbolisante. Iaşi. în Peter Dahlgren. ravages. Tant pour les termes généraux . Bucureşti Zafiu.ro.ziardambovita. Editurs Universităţii din Bucureşti. (2009): Noulimba de tranziţie. clichéisation. Mots-clés: tabloïdisation.vranceamedia.). Dinamică. Colin Sparks (coord. (2006): Tirania actialităţii. Jurnalismul şi cultura populară.). www.). www. 107-123 Stoichiţoiu-Ichim. www. www.ro. All. Creativitate. Editura Universităţii din Bucureşti. John. 1992): Ştiri groaznice la televizor.ro. www. 95-106 Langer. calamité.stiri. zoot. Polirom. Bucureşti. (2004. (2006): Retorica publicistică: de la paratext la text.stirileprotv. Colin Sparks (coord.ro. cataclysme. 1992): Estetica şi politica melodramei.ro. Jurnalismul şi cultura populară. Iaşi. www. p. zaraf. Mariana. Sorin.ro. ouragan.ziaruldeiasi.net www. p.ro. tremblement de terre/séisme.ro. p.ro.avalanche. 250-262 Cvasnâi-Cătănescu.wall-street. ziare.désastre.com. O introducere în istoria şi teoria ştirilor. în Ilie RAD (coord. Bucureşti RÉSUMÉ LA SEMANTIQUE DU DESASTRE Notre étude vise à analyser le comportement sémantique des termes du champ lexical des « malheurs majeurs » du discours journalistique.ro BIBLIOGRAFIE Bârgăoanu. 124-139 Preda. Alina. 175 . 9am. Limba de lemn în presă. în Peter Dahlgren. Tritonic. p.telegrafonline. David. Bucureşti Cernicova. tsunami. (2004. (2006): Tehnici de redactare în presa scrisă. www.ro. inondation . în Peter Dahlgren. dévastation – que pour les termes spécifiques . Polirom.universulpadurii. Adriana.ziarulstiintelor. www. Tritonic. Jurnalismul şi cultura populară. génocide.ziare. Iaşi Rowe. Iaşi. (2007): Limbaj şi politică. Polirom.ro.stiri. catastrophe. Influenţe. www. www.itbox. (2008): Câmpuri lexicale din limba română.

176 1.1. “ce par quoi une chose existe”. ‘suprême’. On admet qu’il peut y avoir plusieurs causes menant au même effet. ou d’associer le mot cause à une série d’adjectifs tels que ‘première’. Dans le premier sens. mais. celui de ‘cause’ et celui de ‘procès’ : I. au-delà de toutes ces différences que l’on pourrait saisir à travers les documents consultés.2°. Platon et Aristote. “ Ce qui fait qu'une chose existe. Dire qu’une cause est ‘agissante’. agit au dehors” (DA9) . variables d’un auteur à l’autre. plus tard. le lexème ‘cause’ se laisse interpréter suivant ses deux sens principaux. qui se trouve au carrefour de tous les savoirs et se plie à toutes les investigations. la cause ‘finale’ définit “ce qui a pour origine la fin recherchée” (TLFI). je dois dire que le travail de trouver un dénominateur commun à toutes les définitions de dictionnaire que j’ai trouvées m’a coûté un investissement énorme quant au temps et aux efforts dépensés. je me propose de revenir sur mes pas. Ceci permet de dire que Dieu est la cause des causes (DA8). J’ai frôlé la question dans Le Discours de la cause [2]. J’ai tâché de m’approprier un corpus de dictionnaires aussi complet que possible et un corpus de textes représentatif [3]. Dès le début. Je me suis moins interrogée sur la présence “physique” de la cause dans les discours. 1. I. l’idée de cause est associée à celle d’origine ou de principe : “Principe. je me suis adonnée à ce travail séduisant et complexe. la cause. ont guidées mes démarches qui se sont matérialisées dans une thèse de doctorat et. parsemé de pièges et d’illusions. ‘universelle’.Virginia LUCATELLI Université « Dunărea de Jos » de Galaţi LE VOCABULAIRE DE LA CAUSE (Re)cherchons la cause 1. d’une version à l’autre du même dictionnaire. le fait qu’elle est censée agir ”au dehors” établit ce rapport incontournable de cause à effet (Il n’est pas d’effet sans cause) et met en évidence l’existence des chaînes causales (cause première – cause seconde – cause finale). . de la pragmatique et de l’argumentation. ce qui explique l’emploi du terme au pluriel : “ Faut-il rappeler le massacre des maréchaux. est ce qu'elle est. Les définitions de la cause couvrent un espace de signification flexible et nuancé. suivies d’autant de réponses pour le mieux incomplètes. L’idée de cause agissante. “ce sans quoi la cause ne peut agir” (DA9) [4]. la cause ne cesse de me hanter depuis les débuts de mes tentatives en matière de recherche scientifique. Mais. autrement dit elle se constitue en un “ensemble des conditions nécessaires et suffisantes qui expliquent un fait complexe” (AD9) : Découvrir. ce qui fait qu'une chose est” (DA4) . puisqu’aujourd’hui nous rendons hommage à la terminologie et aux lexiques en général. Argument Sujet plein de promesses. Pendant plus de sept ans. Des questions incitantes. “Ce qui fait que des choses ou des êtres sont” (TLFI). Dans la chaîne causale. “ Ce qui fait qu'une chose est.1°. Les approches que j’ai favorisées dans ces travaux se sont situées au niveau de la sémantique énonciative et interprétative. etc. complexe et tortueux. se distingue de la condition. qui demande à être évalué non seulement du point de vue de la complétude. mais aussi des options d’interprétation. ‘souveraine’. on affirme. de reprendre ce sujet et de le remettre en cause. en même temps. rechercher les causes d’un accident. Dans la pensée des philosophes grecs. a lieu” (DA8) . dans un livre [1]. autrement dit de la lexicalisation de l’idée de cause. agit.2 La cause et ses définitions. que la cause est à l’origine des événements.

en effet. occulte.e. pétitoire.3. etc. bonne (bonne cause). directe. CAUSE(S): accessoires. intérieure(s). Procès : “Se dit d’un procès qui se plaide. (f) dans des expressions. 21 octobre 1976) . dira le maréchal Bagramian. c) ce pourquoi on fait quelque chose. continentes. prochaine. le fait d'un être : “ Devant le comité central du parti. a) événement antécédent. pie. légitime (illégitime). fortuite. une des causes principales des revers subis pendant la première phase de la guerre” (LM. la cause est. vraie (la vraie cause). Par extension. qu'il était absurde de parler de provocateurs et d'agents impérialistes. commises. directe. 177 . bénéficiale. efficiente. de rection directe ou indirecte (verbes et expressions verbales qui "appellent" le mot cause). dans les acceptions I. fébriles. physique. ce qui eût été logique ". Ce dernier sens s’est spécialisé en droit. souveraine. servir une cause. douteuse. etc. intrinsèque (extrinsèque). et non au moment du débarquement de Provence. publique. possessoire. Ensemble de faits. spécifique. 1. Principe qui produit ou concourt à produire un effet. pénale.2. explique Paul Dreyfus” (LM. un procès). mauvaise (mauvaise cause). licite (illicite). pour devenir “ but en vue duquel une personne s'oblige envers une autre” (PR). perdre une cause (i. notamment dans les contextes suivants : a) dans la constitution du groupe nominal. e) dans la constitution de locutions conjonctives . instrumentale. on se bat” (DA9) : la cause du prochain. matérielle. essentielle. morfibique (vieilli). fausse. belle (belle cause). pour y remédier. apparente. déterminante. b) principe d'où une chose tire son être. extérieure(s). premier secrétaire. réelle (irréelle). Affaire qui se plaide (judiciaire). sommaire. par exemple. d'une obligation. incidente. efficace. ce pour quoi on plaide. proverbes (structures verbales ou averbales). amiraux ? Ce fut. a lieu. ce qui fait qu'une chose est. principale.3 Cause en contextes Avec l’étude des contextes. criminelle. qui se juge à l’Audience” (DA4) : gagner. étrangère. interne. imperdable. 16 janvier 1993) . des intérêts propres à une personne. imaginaire. involontaire. permettant de la caractériser comme efficace. le 15 août 1944. Pour résumer. immédiate. mineure. L'ensemble des documents consultés offre la possibilité d'établir. suffisante. 1. commune. Ce qui motive quelque chose : “Il n’a point fait cela sans cause” (DA4).1. accidentelle(s). universelle. Ce qui produit quelque chose : “ L'une des causes principales du drame du Vercors fut sans nul doute la mobilisation hâtive de tous les résistants qui gagnèrent le massif dès le débarquement de Normandie. occasionnelle. l’analyse se place au niveau du lexique-grammaire. célèbre(s).généraux. primordiale. Dans ce même sens. et I. les occurrences de l'unité lexicale "cause". reconnut. où ‘cause’ est le nom centre. civile. action qui produit un effet. la cause publique. extrême. majeure. chimique. dictons. cause d'une convention. seconde(s). apparente. 18 novembre 1991). c) dans la constitution de certaines locutions adverbiales d) dans la constitution de locutions prépositionnelles . affaire : “Ensemble de faits juridiquement qualifiés qui constituent le fondement du droit réclamé ou de l'exception opposée dans une demande en justice” (DA9). etc. juste (injuste). désespérée. appliquer des réformes” (LM. innocente. formelle. au moins en partie.1. prédisposante. provisoire. Il fallait chercher la cause profonde du mal et. embrouillée. b) dans la constitution du groupe verbal. fictive. appointée. cause licite. combattre pour une cause (NDA). accompagné d'adjectifs épithètes ou déterminé par un groupe prépositionnel. en position de GN2. la cause est “ce qui rend compte des conditions de l’existence ou de la nature d’une chose”. morale (immorale). etc.. grasse. Le contexte CAUSE + Adj. interloquée. une cause peut signifier un intérêt “ ensemble des valeurs. première. II. Edouard Ochab. finale. on agit. à un groupe . éloignée.

Le contexte CAUSE + G. l'élargissent. etc. trouver la cause”. 178 . Soutenir la (une) cause. 3-4 décembre 1961). 1.Prép. DA8.5. supra. Locutions prépositionnelles et conjonctives Le mot ‘cause’ se retrouve dans certains mots-outils comme les locutions prépositionnelles : ‘à cause de’.3.4. morfibique. Causes et moyens d'opposition à des criées (LM. renvoient a II. 2. etc. sélectionnent plusieurs traits.2. correspond à une opposition de sens : ignorer la cause /vs/ ignorer une cause . l’adjectif est placé.3.3. “ Il fut mis en jugement à cause qu'il conspirait contre l'État. trahir. alors que certains autres. 20 janvier 1992). 3. tels que “découvrir.2 – ‘intérêt’). “Cette rencontre de secrétaires d'Etat. perdre une cause. 1. de rection directe ou indirecte. II est de l’ordre de l’évidence que certains adjectifs sont censés restreindre la sphère sémantique du terme. Le contexte Verbe + Prép. etc. des adjectifs comme principale. Indéf.3. Da8. au contraire. cause d'intervention. qui dura environ une heure et demie. Favoriser la (bonne) cause. Toutefois. de l'humanité. vieillie aujourd’hui. 1.). à quelques exceptions près. Le contexte Verbe + CAUSE (GN2) Découvrir la/les cause(s). de la vertu. des pauvres. DA4. etc. et la locution conjonctive. Dans ces constructions verbales. 1. juridique" . réelle. etc. DA4. essentiellement à cause des excès qu'elle a engendrés” (LM. Trahir la cause. ‘civile’. fébriles. Du pont de vue de la position. OBSERVATIONS 1. supra. Trouver la/les cause(s). cause d'apparat. l'opposition Art. Déf. 2.2. + CAUSE Accéder à une cause . ‘pétoire’.3. + N) : la cause de : la cause de l'Eglise. Je vous cède le pas à cause que vous êtes mon aîné” (DA8). 1. vraie. rechercher. de la royauté. Venger la cause. cause de désastres. (cf. combattre pour la cause /vs/ combattre pour une cause. D' autre part. il y a aussi des contextes élargis. PNR2009. Servir la cause. Le groupe prépositionnel est forme de préposition suivie de nom à prédéterminant zéro : cause de dégâts. le mot cause occupe la position objet. Cette liste n'est certainement pas complète. venger la cause. Ces contextes verbaux restreignent généralement la sphère sémantique du mot cause vers la zone II (cf. Indiquer la/les cause(s). PLM2010).) : gagner une cause. son application n'a pas donné les résultats escomptés. DA9. Causes et moyens d'abus. Pourquoi ? A notre avis. PLM2010). tout au moins dans l'optique communiste de la Chine. ‘pénale’. 1. ou bien servir. descendre des causes aux effets. Reconnaitre la/les cause(s). aller. puis avait été repoussée pour cause d'entrée en guerre imminente des Etats-Unis” (LM. Nous n'avons cite que les combinatoires trouvées dans les corpus consultés ou enregistrées communément par les dictionnaires. de la religion. etc. la cause de l'Etat. avec la spécification "droit. Il est accompagné du prédéterminant article défini ou indéfini. en bon ordre décroissant après le nom (déterminé + déterminant). ‘pour cause de’. du peuple. 3. était prévue d'abord pour le 9 décembre 1941. ‘bénéficiale’ avec la spécification "droit canonique"(DN). d'opposition.OBSERVATIONS: 1. ‘imperdable’. PNR2009. etc. Établir la/les cause(s). indiquer. ‘pour cause que’ : “ Si les principes sur lesquels repose la théorie du " bond en avant " tiennent. /Art. au domaine médical. ((LM. Dans certains cas. affaire. Par exemple. les adjectifs ‘criminelle’. remonter à la cause . cause d’appel. cause en fait de legs. etc. GRDLF. La cause de Dieu (cf. (Re)chercher la/les cause(s). Le groupe prépositionnel est forme de préposition et groupe nominal (Pd. DA9. 1.2. GRDLF. cause d'audience. etc. du prochain.

Locutions adverbiales : À ces causes (= “en considération de ce qui vient d’être exposé” (TLFI). Tel a bonne cause qui est condamné.3. “ Le 26 janvier 1923. 9 juin 1993).. II). A petite cause grands effets. il s'oblige à donner des gages permanents de bonne volonté à l'occupant. il est arrivé à maintes reprises que des publicistes. Prendre (le) fait et cause (pour quelqu'un). Mettre une cause au rôle (= “juger un procès”). 8 avril 1975). Obtenir gain de cause.1. En désespoir de cause. les " modérés " rejoignant pour l'essentiel les positions occidentales” (LM. dont les plus sincères avouaient qu'ils n'avaient pas lu-et pour cause!-une œuvre aussi méprisable. “ L'Afrique.2. Perdre sa cause. “ Mais. conclut un accord avec le représentant du Komintern. “Obtenir gain de cause dans une dispute quelconque”). Appeler (mettre. 7 juin 1984). Nul ne doit être témoin en sa cause. etc. Parler avec (en) connaissance de cause. tournées vers des sens spécialisés. Par la suite.3. 1er juin 1960). seront données plus bas les séquences le plus souvent rencontrées dans le corpus : Expressions verbales : Abandonner une cause.. pour la plupart. la boisson va faire partie intégrante de la vie quotidienne du GI. 9 octobre 1946). : “Pasternak fut exclu de l'Union des écrivains et jeté aux analphabètes. Affranchie pour les besoins de la cause des contraintes du rationnement. Les " neutralistes " prirent fait et cause pour Lumumba. sont.” (LM. En voici quelques exemples : “Depuis la fin de la seconde guerre mondiale. 179 . La combinatoire figée Le mot cause entre dans plusieurs constructions figées. Faire cause commune avec quelqu'un. Avoir (donner) gain de cause. aient mis en cause la véracité des témoignages sur la politique hitlérienne d'extermination” (LM. Agir (être) en connaissance de cause. 30 juin 1960). Des milliers de gens. appeler en cause (= “rendre quelqu'un partie au procès”). qui. Défendre la cause. en tout état de cause. a. et pour cause (= "pour de bonnes raisons") [5]. en droit et discours juridique (voir supra.5. Joffé” (LM. Il est à signaler qu’il y a beaucoup plus de proverbes avec le verbe ‘causer’ qu’avec le terme ‘cause’. Gagner (à) sa cause. etc. le traînèrent dans la boue” (LM. en obtenant gain de cause.M. en désespoir de cause. Personne n'est bon juge de sa propre cause. Avoir (donner) cause gagnée. “Promue au rang de produit de première nécessité au même titre que la nourriture et les munitions. s'est tourné vers Moscou pour obtenir le soutien que les Occidentaux lui refusaient. se divisa en deux camps. Mettre. Sun Yat-sen. Être chargé d'une cause. Embrasser (épouser) une cause. elles passent aussi en langue commune (par exemple. 1. Dans une tentative de classification de ce type de structures. On dit aussi ”La cause est en état” pour ”la cause est prête à être plaidée” et “La cause est entendue” pour “La cause est prête à être jugée” (AD8). II n'y a pas d'effet sans cause. Bien est malheureux qui est cause de son malheur. prenant parfois le titre d'historiens. c'est l'existence de toute une administration parallèle dont les mesures ont emprunté au commerce ses défauts sans acquérir toutes ses qualités” (LM. Être cause de (“Si je n'ai pas fait tout ce que je devais. Être en cause (= “être partie au procès). remettre) en cause. Proverbes : Avocat à toit et sans cause. c'est vous qui en êtes cause” DA8). pour les besoins de la cause. OBSERVATION : Les expressions verbales qui se placent sous 1. 21 février 1979).6. Être hors de cause. de même.. etc. la compagnie lance une offensive générale sur tous les fronts où combattent les soldats américains” (L. Entreprendre une cause. “ Ce qui est profondément en cause.

lui. c'est ce qui justifie en éclairant. 2. autrement dit les mobiles de l'implication des forces armées dans les massacres. entraîner. apporter. b) noms à valeur plus précise : facteur. avoir pour effet. la cause donnée comme première . motivation(s) . Le mobile. amener. donner. “ Commentaire de Shimon Shiffer. et ce serait une gageure d’essayer. La raison. e) causes de développement et de transformation (emplois métaphoriques): ferment. ‘motivation(s)’ sélectionnent le trait "qui détermine a l'action". OBSERVATIONS : 1. c'est l'impulsion qui pousse à agir. ‘considération’. ‘fondement’. ‘explication’ et bien d’autres encore tout en évoquant l’idée de cause gardent quand même leur signification propre. 2. ‘genèse’. conférer. ‘origine’. prétexte. sont à prendre en compte : a) noms à valeur générale : considération.. principe et les emplois métaphoriques : racine source. affaire. sujet.2. le moteur étant celui qui donne le mouvement initial. de tracer la trame aussi complexe que subtile. 180 . nous avons trouvé une longue série d’autres verbes aux significations plus ou moins proches : allumer. en tout point équivalent (droits. En ce qui suit. donner lieu à. de près ou de loin. etc. genèse.) au statut classique” (LM. objet. épuisé” (LM. déterminer. au mobile du crime. moteur. créer. restent mystérieuses” (LM. c'est ce qui précède dans le temps et conditionne plus ou moins nécessairement. dossier (par métonymie) Ensemble d'intérêts : parti. des motifs que l'on invoque pour expliquer ou justifier publiquement son action. rappellent des rapports de type causal. 16 septembre 1997). On distingue les mobiles. Les mots de la cause L’idée de cause se retrouve dans plusieurs classes de mots. ‘objet’. Ainsi. ‘source’. D'une façon générale. qui sont des causes réelles.1 Les noms de la cause Plusieurs classes sémantiques. par rapport à la cause. avoir pour effet quelque chose” – TLFI). directement liés à l’idée de cause. cause juridique : procès. mais le vrai motif de cette rencontre est qu'Israël est. mobile. ‘intention’. occasion. il y en a bien d’autres qui. germe. semence . ‘occasion’ (cause fortuite) et ‘prétexte’ (fausse raison). quand le motif invoqué est "le dévouement à la nation" (DPH). Par exemple. raison. déchaîner. sont attachés à la matière de la cause. cas. le mobile est d'ordre sentimental et le motif d'ordre rationnel : “La faiblesse principale de l'ouvrage tient. 2. ‘principe’. ‘sujet’. ceux que j’ai pu déceler au fil de mes recherches de corpus. ‘racine’ mettent en évidence la cause éloignée. le pourquoi. lui aussi. : “ Ceux qui sont persécutés " en raison de leur action en faveur de la liberté " se verront même accorder un " asile constitutionnel ". être à l'origine de. La cause. explication. je me contenterai de signaler les cas les plus saillants de lexicalisation de la cause. la "recherche du pouvoir" peut être le mobile de l'action politique. du vocabulaire de la cause.2 Les verbes de la cause [6] À part le verbe ‘causer’ (“Être à l'origine de. exprimant. La raison implique l’idée de jugement (PR). attirer. déclencher. des raisons profondes et justifiées . À part ces mots. elle est proprement efficace. La cause fait naître. origine. le journaliste le plus intime avec le premier ministre : « Sharon ne le dira pas publiquement. ayant trait à la cause. dans l’espace contraignant d’un article. 24 octobre 2000). Comme le reconnaissent honnêtement dans leur postface l'éditeur François Gèse et la journaliste Salima Mellah. ‘moteur’. 11 février 2002) . aides. « les causes ». motif. engendrer. d) cause qui incite à l' action : intention.. c) point de départ de la cause : fondement. la raison appartient à l'ordre de la pensée proprement-dite.Enfin. tandis que la ’motivation’ implique des raisons psychologiques . si l'on peut dire.

déclencher. justifier. Locutions prépositionnelles : grâce à (cause invoquée + idée de moyen). ils sont issus de processus complexes. est agent de la cause. 27 septembre 1991). âme. Un verbe comme ‘faire’. occasionner. en 181 . être à l’origine de : “Pour preuve. inventeur. peut être appelée ‘agent de la cause’. dénoncé son zèle et surtout sa propension à la violence irraisonnée. provoquer. En même temps. former. cerveau. 3. 2. la succession des dégâts du 2 au 13 août lorsque la température atteignait 40 ºC.4 Les mots-outils 2. expliquer.1. à la torture systématiquement infligée. fomenter. " deux. égérie . responsable. valoir. provocateur. inspirer. fondateur. quels qu'en soient les instigateurs. juge à la Cour suprême” (LM. la signification causale de ces verbes est à distinguer de la signification transitive. engendrer. 2. plusieurs Vietnam sur la surface du globe "” (LM. D’autres acquièrent ces traits en contexte : apporter. susciter. Comme dans le cas des verbes de la cause. et de la signification causative. Dans une phrase comme : Le vent a renversé le toit de la maison. etc. pour raison de (cause justifiante). 24 octobre 2002). être humain ou non animé. : “Stoppée par l'armée française dans sa progression vers le sud. Certains de ces verbes contiennent des sèmes de nature causale dans leur forme infinitive : causer. Au niveau du corpus ont été identifié plusieurs agents de la cause : auteur. “ Mais ce fut Truman qui donna une âme à ce projet en nommant procureur général des Etats-Unis Robert H. 17-18 août 2003). soulever. : “Mais des témoins aussi. ressemble plus à un aveu de faiblesse qu'à une stratégie de rechange. produire. Enfin. déclencher”) un peu partout de nouveaux foyers de guerre. par exemple “l’auteur du livre” /vs/ “l’auteur du crime”. Jackson. “Il faut allumer (=“créer. sur une grande partie du pays. Le sémantisme des verbes rappelant la cause ne peut se préciser entièrement en dehors du contexte et sans prendre en compte la nature des agents. elle a manqué de déclencher (=“provoquer”) une guerre civile en lançant l'offensive sur Daloa.4. la plus grande ville dans la « boucle du cacao” (LM. favoriser. provoquer et les expressions verbales : avoir pour effet. trois.3 Les agents de la cause On peut considérer que l’entité qui est à l’origine du déclenchement d’une cause vers son effet. initiateur. 29 avril 1994). La liste ci-dessus présente. inspirer. en général. 1er octobre 1971). exciter. être à l’origine de”) 3 000 morts. concepteur. de sémantisme très peu précisé à l’infinitif. etc. Créons. ‘le vent’. artisan. 3-15 janvier 1966). produire. pour la plupart. 4. procurer. etc. en considération de. entraîner. faire. 2. peut sélecter le trait [être cause de] dans des contextes comme : “faire mal à qqn”. inspirateur. promoteur. procurer. noire ou blanche. des verbes proprement dits. Les partisans d'une sécession. d’autres sont issus de processus de métaphorisation et de glissement de sens : allumer. engorgeant les urgences des hôpitaux et saturant les funérariums” (LM. des rescapés avaient.exciter. en raison de. force ergative non animée. force ergative. à la lumière de. père. valoir. essentiellement parmi les personnes âgées ou fragiles. muse. 5. motiver. “faire peur à qqn”. lance-t-il. formellement parlant. mais aussi des locutions verbales. suivant plusieurs mois de sécheresse. du fait de. générer. dans une égale constance. être à l’origine”) le surnom de " boucher de Lyon "” (LM. dans les deux cas – personne qui est à l’origine de…) : “ Le terrorisme urbain de ces derniers jours. restent très minoritaires” (LM. OBSERVATIONS : 1. ce qui lui avait valu (=“apporter. créateur. etc. ont suffi pour provoquer (= “causer. en particulier. instigateur. Une dizaine de jours caniculaires. à travers un processus de métaphorisation et de mutations sémantiques (voir.

alors que + opposition (cause justifiante + idée de temps) : “ Gandhi mourra assassiné par un fanatique hindou qui l'accusait de trop céder aux musulmans alors qu'il s'était opposé à la partition-voulue par beaucoup d'Anglais-et à Jinnah. Pas seulement parce que le Parlement . 17 juillet 2003). non parce que. puisque. en effet. faute de. guerre oblige. comme on a essayé de le montrer. étant donné. maintenant que. parce que la situation internationale. à mesure que (dans la mesure où). 20 septembre 2002) . à force de.. Car les tentatives de rassemblement des familles de la droite en une seule organisation n'ont pas manqué sous la Ve République” (LM. par manque de (cause + idée de quantité). vu (cause qui rappelle un fait constaté). car. suffisante certainement pas : la même crise d'un système capitaliste analogue " produit " en 1932-1933 Roosevelt et le New Deal. dès l'instant où. reconnaissance. ces moyens se combinent le plus souvent à l'intérieur d'un type de discours à fortes valences argumentativo-justificatives ou explicatives. à preuve que. “ Sous prétexte d'urbanisme. des Etats-Unis n'est pas la même que celle de l'Allemagne” (LM. point) que. d'autant plus (moins. tout reste à faire. lorsque. et tant que ce parti ne représente pas une force politique. comme (à valeur générale. 6 avril 1992). 2. à la suite de. sous couleur de.faveur de. non (pas. culturelle. à présent que. d'autant que. selon que. dès lors que. “ Laval se tient au courant très précisément des réactions de l'opinion publique.. (cause alternative) . en considération de ce que.vit des jours graves.2. Français et Britannique ne réagirent qu'avec des mots” (LM. Conjonctions et locutions conjonctives : parce que.. Mais surtout parce qu'elle tomberait à plat. sous prétexte de (cause fictive) : “ La veille.4. surtout que et les corrélatifs : tant / tellement (cause + idée d'intensité ou progression) .. gloire. 16 décembre 2000). cette petite histoire authentique ne ferait sourire personne dans les couloirs de Westminster. et ce quelques mois après les épouvantables massacres religieux qui firent des centaines de milliers de morts” (LM. 26 septembre 1988) . des antisémites du cru obtiennent des Allemands la destruction du vaste cimetière juif. grâce à la hausse du prix du baril” (LM. fortune. En fait. soit que. " eu égard à cette opposition du clergé. “Le spectacle culturel est censé apporter aura. faute que (cause réfutée) : “Aujourd'hui. 22 mars 2003) . si … c’est que (hypothèse suivie de cause). ce n'est pas parce que. 29 janvier 1983). attendu. Bien qu'on puisse les décrire et les analyser séparément.. très riche et très hétérogène. 24 mars 1983) . vu que (cause qui rappelle un fait constaté) . tant que cette idée n'est pas devenue un parti. sous couvert de. eu égard à. contre 3 milliards l'année précédente. soit que . Conclusions L'ensemble lexico-grammatical des procédés visant l'expression de la cause est.. Le sens causal 182 . soit que . sans aucun doute. l'intermittence est au moins une bouée qui permet de survivre avec un projet échappant au morne travail répétitif” (LM. en réalité. considérant que. institutionnelle. sous (le) prétexte que (cause alternative ou fictive) : “ Sous le prétexte qu'il s'était borné à occuper des territoires allemands. ou que . Comment y résister ? Et puisque la société de pleinemploi est morte et que le chômage ou le semi-chômage devient la règle. attendu que. suivant que.comme le pays . du moment que. étant donné que. Il demande aux Allemands. mieux) que. où vingt générations ont déposé leurs morts” (LM. quand. qu'on ne lui signifie pas de nouvelles exigences "” (LM. il les redoutait. par suite de (cause + conséquence qui en découle). 25 août 1992). on annonçait que la balance commerciale du pays avait enregistré un excédent de plus de 10 milliards de dollars sur l'ensemble de l'année 2000. du fait que. à défaut de. qu'elle serait totalement « décalée » par rapport aux commentaires que Tony Blair s'attire après cinq mois de crise irakienne” (LM. “Cependant. 3. destinées à introduire une séquence causale ou motivationnelle) : “ La crise comme cause ? Nécessaire.

NOTES [1] Virginia Veja. Lorsque l'Agent-cause est humain.0. Paris : Editions universitaires. par Emile Genouvrier.fr/academie4. X = Agent-cause.fr/academie9. éd. Claude Désirat. Ducrot & J.unicaen. il manifeste les traits [+volontaire]. sous la direction de Georges Niobey.-M Schaeffer. Paris : Larousse. ces verbes peuvent se représenter par les schémas : X cause Y. Paris : Éditions du Seuil.fr/academie. Dictionnaires Le Robert. Il ne reste qu'à découvrir les règles selon lesquelles il fonctionne. par Julie Didier. 10-15. Dictionnaire de la langue philosophique (1962). Le discours de la cause. pp. Société du Nouveau Littré. (1860). par J. [5] Emploi familier. Dubois et coll. Quand il est non animé. chez Garnier frères . Paris : Hachette. 183 . par Paul Robert. Le monde. Dictionnaire de la philosophie (1964). Paris. Répertoire des mots par les idées. http://atilf. Dictionnaire du Français Contemporain (1971). par M. pp.fr/cgibin/cherches. Dictionnaire des synonymes. Paris : Le Livre de Poche. Version 2. Dictionnaire historique de la langue française (1993). RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES Dictionnaire National ou Dictionnaire Universel de la Langue Française. par Georges Molinié. 8ème. textes. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française (1968). ou X cause Y à Z. se manifestant dans bien des cas d'une manière implicite. Ce sont des verbes directionnels qui favorisent la cause en position de sujet et la conséquence (l'effet) en position d'objet. Paris : Le Robert. Buzău.atilf. URL : http://atilf. [6] De manière générale. sons et images recueillis dans le journal Le Monde. Beaujean. sous la direction de Alain Rey. Buzău : Alpha. le trait intentionnel disparaît. Le Grand Robert de la langue française (2005). par Paul Foulquié. [4] Idem. Virginia (2000). sur CDROM. Editura Alpha.atilf. Paris : Presses Universitaires de France. "Les usuels du Robert". Tristan Hordé. Laboratoires CRISCO. Le Robert : Sejer.cgi Le Petit Larousse Multimédia. 9ème éditions.crisco. 1939-2004. Paris : Larousse.htm . L’histoire au quotidien. édition 2009 sur CD-ROM. collections 1939-2004. Le discours de la cause. coll. Paris : . 2010 sur CD-ROM. Librairie Générale Française.atilf. Veja. Nouveau Dictionnaire des synonymes (1977). 2000. [3] J’ai employé la base de données L’histoire au quotidien. des idées par les mots (1980). Bescherelle aîné. Dictionnaire Etymologique du français (1983). Le Petit Robert. Nouveau dictionnaire encyclopédique des sciences du langage (1995).htm. URL : http://www. Dictionnaire de la langue française (1949). base de données multimédia.Editeurs. humain ou non animé. à Paris. par O. par A. 23-24. Paris : Larousse. subjectivisé. Nouveau Dictionnaire Analogique.htm . [2] Idem. coll. Le Nouveau Petit Robert de la langue française. 4ème. Paris : Larousse. http://atilf. Dictionnaire de rhétorique (1992). par Jacqueline Picoche.se forme à l'intersection des emplois lexicaux et grammaticaux. Editions électroniques : Dictionnaire de l’Académie française.

Trésor de la langue française informatisé. NDA = Nouveau Dictionnaire Analogique. REZUMAT VOCABULARUL CAUZEI Lucrarea de faţă. édition 2009 sur CD-ROM. Cuvinte-cheie : cauză. fructul unei cercetări de corpus.htm Abreviations employees dans le texte : DA4 = Dictionnaire de l’Académie française. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française (1968). LM = Le Monde PR = Le Petit Robert. éd. DA9 = Dictionnaire de l’Académie française. construcţie cauzală. DA8 = Dictionnaire de l’Académie française. 2010 sur CD-ROM. PLM2010 = Le Petit Larousse Multimédia. 4ème édition. lexicalizare.atilf. 9ème édition. sens cauzal. GRDLF = Le Grand Robert de la langue française (2005). PNR2009 = Le Nouveau Petit Robert de la langue française. URL: http://atilf. des idées par les mots (1980). 8ème édition. cauzalitate. Répertoire des mots par les idées. 184 . îşi propune să identifice. TLFI = Trésor de la langue française informatisé. să inventarieze şi să discute termenul ‘cauză’ precum şi multiplele lexicalizări ale ideii de cauză în limba franceză contemporană.fr/tlf.

un fromage tendre. c’est la prédication qui nous aide à refaire les énoncés de manière à ce qu’ils nous montrent exactement ce que la couleur. nous faisons appel à la prédication et refaisons l’énoncé de la manière suivante : « La cuisinière produite par ‘Rosières’ est rouge » Nous y retrouvons une deuxième métonymie intégrée dans la première. Elle peut créer des histoires. nous y pouvons ajouter une troisième : celle de divertir. Pouvons nous dire que c’est le commencement d’une nouvelle vie en deux. S’agit-il vraiment de l’universel de couleur dans cette 185 . ». un goût différent. Si les fonctions de la publicité sont d’informer et de persuader. « La Toute Rouge est signée Rosières ». La publicité est innovatrice. un énoncé assez énigmatique puisque nous ne savons pas quel est le premier achat tellement important dans un mariage. Prenons l’énoncé : « La Toute Rouge de Rosières » Bien qu’introduite par une expression référentielle définie unique par la présence de l’article défini. Les yeux du marié sont dirigés vers le lit. c’est-à-dire que dans le processus de la référentialité. entité abstraite d’ailleurs. C’est par la prédication que nous arrivons à trouver l’universel de couleur. des sentiments qui ont leur source dans le coeur dont le symbole est aussi le rouge ? Le signifiant de l’énoncé. L’énoncé devient d’autant plus persuasif dans la manière qu’il est présenté aux lecteurs. dont le signifié est le mariage nous donne la signification du rouge comme référent : c ‘est l’amour qui unit le couple qui est en train de commencer une vie nouvelle. représente. introduite par une expression référentielle définie. un nouveau produit avec un goût nouveau : « Un goût de bleu dans un fromage blanc ». un début d’une histoire dans laquelle le rouge est aussi le symbole de l’amour. la métonymie du producteur pour le produit. entre un lit tout nouveau et une cuisinière rouge. Universitatea „Spiru Haret” Bucuresti LA MÉTONYMIE DES COULEURS DANS LE DISCOURS PUBLICITAIRE La métonymie des couleurs est une métonymie de l’abstrait/concret.Sanda MARCOCI. nouvelle. vers la cuisinière rouge. nous éclaire. Il y a des mariages heureux. Ce produit qui est rouge apparaît ensuite dans une accroche plus complète : « Le deuxième achat le plus important quand on se marie. L’image d’un couple en vêtements qui représentent la cérémonie du mariage.678 F ». nous éclaire que l’universel de couleur représente un nouveau produit à goût doux. nous y trouvons aussi le charme du texte qui vise la persuasion par le divertissement. Nous y trouvons tout ce que le producteur veut introduire dans la présentation d’un nouveau produit. Prenons un autre énoncé : « La Société Samos est heureuse d’annoncer le mariage de Samos 99 double crème avec le bleu. Le centre de la réclame est la couleur. La Toute Rouge de Rosières. les yeux de la mariée. mais c’est aussi par une reconstruction prédicative que nous pouvons arriver au vrai référent.

C’est par son sens connoté qu’on prend « le bleu ». « du Bach ». L’isotopie du contexte est beaucoup développée à ce nouveau niveau. L’actualisation formelle goût – fromage bleu – noble de la contiguïté au niveau symbolique assurera la cohérence contextuelle : « un goût bleu d’un fromage noble ». Ils n’ont donc pas une nature polysémique. le sens propre. le plaisir du sens qui est le goût. un fromage noble. c’est par le sens de « noblesse » que la couleur opère. et dirons d’après la contiguïté musique . Mais la métonymie fonctionne dans le « goût de bleu ». non pas à partir du concept de couleur.Le décodeur du nouveau « réel » trouvera la nouvelle objectivité se plaçant dans une autre réalité. Le sens figuré des couleurs.goût bleu . Mais comment savons nous que la couleur opère métonymiquement et non pas métaphoriquement sur le goût ? Si nous prenons l’exemple célèbre du Groupe µ : « Dehors nuit zoulou ». en choisissant l’association au ciel bleu. et disons « le goût bleu ». le partitif remplaçant l’ellipse qui apparaît dans la métonymie et. que « c’est du bleu dans le nouvel fromage ». Nous irons ensuite dans le monde extérieur pour établir le rapport référentiel avec le produit nouveau « Samos 99 Royal ». Mais il s’agit « d’un goût de bleu » et nous disons que « c’est du bleu dans le goût de ce fromage » comme nous disons « du Mozart ». que « c’est de la tendresse dans le nouvel fromage ». À partir de la contiguïté : « sang bleu » = « sang noble » fromage bleu = fromage noble c’est par l’ennoblissement du goût que ce fromage est spécial. Ils ne peuvent donc pas être décomposés en sèmes pour nous rendre compte de l’effet de sens. comme nous reconstruisons le syntagme et arrivons à : « une pièce musicale de Mozart » « un concert de Bach ». que c’est « du bleu dans la tendresse » ou inversement. un goût différent ». Nous allons par extension à la relation d’une cause pour un effet et pouvons inclure « bleu » et « noble » dans le même ensemble sémique pour assurer l’isotopie contextuelle. celle des symboles. Le passage du « bleu » au « noble » aura lieu à l’intérieur d’un même ensemble sémique référentiel-contextuel par la connotation de la couleur. Les mots de couleurs sont « sémantiquement primitifs » [1]. la similitude des traits distinctifs de la couleur bleue que nous transportons la signification du bleu à la signification du goût en vertu de la comparaison sous-entendue « le goût est comme le bleu ». Le signifié du signifiant « bleu » est enrichi par un déplacement qui détaille le signe au niveau du symbolisme. qui constituent des abstractions. peut être 186 . « un fromage tendre. c’est par la ressemblance.réclame ou d’une nouvelle symbolistique de la couleur : délicatesse alimentaire. du sémème qu’ils produisent. par extension nous allons dire que c’est : « la tendresse de la couleur bleue ».couleurs. « nécessairement polysémique » [2] comme les autres lexèmes. Si le bleu est la couleur du ciel sans nuages. que c’est « de la tendresse dans le bleu » . mais à partir du symbolisme de la couleur.Mozart tendresse . Le continuum de la couleur bleue et le continuum des goûts tendres se réduisent au comptable du produit à un goût nouveau.

plus retenue. dire « un. le. Un goût commun se rencontre avec le sens connoté par « le bleu » et nous obtenons un changement de sens. qu’un objet de la marque Philips est du Philips comme une partie d’eau est encore de l’eau. nous arrivons au-delà du langage. qui n’est pas dans l’état connu par nous. Nous dirons. ce sont deux propriétés qui distinguent les termes massifs des termes comptables. Si nous analysons le concept de fromage nous trouvons que l’expérience nous renvoie au référent commun. ne change d’aucune façon notre conception des couleurs. on arrive par les analogies qu’on trouve dans la couleur bleue. ce Philips » pour référer à un objet comptable. Le critère syntaxique. développé par Georges Kleiber. Le goût du fromage est un deuxième référent. puisque c’est le noir qui s’oppose au blanc. Une seconde propriété. Nous entrons dans le domaine des transferts analogiques de dénomination. alors qu’une partie d’une entité dénotée par un terme comptable devient une entité de nature différentte » [3]. La distinction massif/comptable ou continu/discontinu est. l’apanage des substantifs. sauf pour le cas où on veut marquer ses qualités exceptionnelles. Si l’analyse du référent démontre que toujours un fromage est un fromage. semblent incompatibles dans leur application avec les adjectifs de couleur. Ce serait donc l’enrichissement conceptuel qui fait du « bleu » par rapport au « goût » un métasémème métonymique du sens. Dès lors on fait une analyse du référent. étant donné qu’elle presque annule la difficulté de délimitation des parties minimales : du Philips plus du Philips c’est encore du Philips (comme de l’eau plus de l’eau c’est encore de l’eau) alors que la somme de deux appareils Philips n’est plus un Philips. mais un goût auquel on associe par contiguïté. Ces distinctions ne devraient pas concerner la couleur comme adjectif ou la couleur comme concept d’abstraction. Mais en empruntant la terminologie homogène /hétérogène. les qualités du bleu. des noms (massifs ou comptables) avec les déterminants. et la notion de nombre. pas assimilation. à ce qu’on sache. De la couleur « sémantiquement primitive » aux qualités qu’elle apporte au goût. Philips. dans notre cas le fromage. Si nous pouvons bien modifier le nom de marque et dire « un.établi dans le discours par la connotation. Ce type d’approche. ce rouge » et référer à un objet comptable. nous allons analyser le référent pour voir si notre fromage est un fromage au sens courant du mot. c’est le métalogisme qui est évident. L’antithèse « un goût de bleu dans un fromage blanc ». en modifiant l’adjectif de couleur. bien qu’il ne s’agisse pas d’une vraie antithèse. en situation distributionnelle. Le problème se pose pourtant d’une manière différente lorsqu’on envisage les caractérisations logiques de l’opposition en termes de référence homogène/référence hétérogène. Une première propriété établit « que toute entité dénotée par un terme massif reste une entité de même nature. nous ne pouvons pas. nous disons que le trait « massif » les rapproche : Philips = la masse incomptable des objets de cette marque. Si nous entrons dans le paradoxe « Ce fromage n’est pas un fromage ». et rouge = la masse incomptable des objets de cette couleur. le. fondé sur la combinaison. capitale pour séparer les termes comptables des termes massifs. En disant « Philips » (le nom de cette marque) et « rouge » (l’adjectif). 187 . La question se pose sur la possibilité de retrouver dans les adjectifs de couleur l’opposition référentielle entre ce qui se compte et ce qui ne se compte pas. mais deux appareils de cette marque. tandis qu’une partie d’un appareil concret (bien que de marque Philips) n’est plus un appareil intact. distingue les termes comptables des termes massifs. Mais le deuxième terme de l’opposition massif/comptable devient incompatible dans le rapprochement : un Philips/un rouge.

Envisagée de cette manière l’opposition massif/comptable peut dépasser la catégorie du substantif vers celle de l’adjectif. On peur dire sans réserves que l’équivalent sémantique de la distinction massif / comptable porte sur les concepts et concerne donc non seulement les substantifs mais aussi les adjectifs. Prenons l’adjectif « noir » des énoncés suivants:
« Le noir chic » (Collection Légendaire de Levi’s) « Le beau jeu des dames noires : Le noir junior, le drama-noir, le noir de jour, le noir du soir », « Du noir-noir pour le soir Du noir allumé d’un ton vif » (vêtements),

pour illustrer le type de concept dont les référents possèdent la vertu de divisibilité homogène. Le concept de noir est divisé en variétés sans que les parties cessent d’appartenir à ce concept. Si nous envisageons le problème à partir de Kleiber, nous pouvons prendre l’adjectif « noir » et l’ajouter aux termes massifs nominaux pour exemplifier les expressions à référence cumulative. « Vêtements » et « noir » ont la même propriété sémantique de référer cumulativement. À partir de nos exemples le concept de couleur, « noir » est réduit à des syntagmes nominaux de type métonymique par des marqueurs modifiants (articles définis, partitifs). Nous y reconnaissons la modification générique : le noir chic, le noir junior, le noir de jour, le noir du soir, et la modification discrète : du noir-noir, du noir allumé. Un test cumulatif, à partir de la référence cumulative, nous conduira à la séparation de certains adjectifs conceptuels dans la distinction massif/comptable. Si la couleur est un adjectif massif c’est qu’il est à la fois cumulatif et distributif. Il répond à la fois au test cumulatif qu’à celui de divisibilité. Le test cumulatif donne la couleur comme un massif (toujours la somme des parties noires sera elle-même noire) et le test de divisibilité homogène donnera la couleur aussi un massif (une partie prélevée sur une entité noire sera elle-même noire). Employée pour charmer et séduire, cette tournure figurale métonymique est destinée à faire passer le message de façon éloquente et persuasive. L’effet sur les récepteurs concerne la réception du discours et son interprétation, et la cooperation du destinataire quant à cette réception est obligatoire pour le bon accueil du message. NOTES
[1] Le Groupe µ, Rhetorique generale, Larousse, Paris, 1970, p.94 [2] ibidem [3] Kleiber, G., Nominales. Essais de sémantique référentielle, A.Colin, Paris, 1994, p.30

RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES
Adam, Jean-Michel,Bonhomme,Marc (1997)., L’argumentation publicitaire.Rhétorique de l’éloge et de la persuasion, Paris, Nathan Buffon,Bertrand (2002) : La Parole persuasive, Paris, PUF Bonhomme, Marc (1998) : Les figures clés du discours, Paris, Seuil Cristea, Teodora,(2001) : Structures signifiantes et relations sémantiques, Bucuresti,Ed.FRM Ducrot, Oswald, (1980) : Les mots du discours, Paris, Minuit Dériber, M., (1969) : La couleur dans la publicité et la vente, Paris, Dunod Eco, Umberto, (1972) : La Structure absente, Paris, Mercure de France Greimas, Algirdas-Julien, (1983) : Du Sens II, Paris, Seuil Genette, Gérard., (1970) : La rhétorique restreinte, Communications no.16, Paris, Seuil Kleiber, Georges, (1981) : Problèmes de référence :descriptions définies et noms propres, Paris, Klincksieck 188

Kleiber, Georges, (1994) : Nominales. Essais de sémantique référentielle, Paris,A.Colin Linsky, Leonard, (1967) : Le problème de la référence, Paris, Seuil LE Guern, Michel, (1973) : Sémantique de la métaphore et de la métonymie, Paris,Larousse LE Groupe µ, (1970) : Rhétorique générale, Paris, Larousse Rastier, François, (1987) : Sémantique interprétative, Paris, PUF Rastier, François, (1994) : Tropes et sémantique linguistique, Langue française no.101, Paris, Larousse Todorov, Tzvetan, (1977) : Théories du symbole, Paris, Seuil

REZUMAT
Discursul publicitar modern are o lunga traditie, începand cu antichitatea. Retorica clasică îşi dovedeşte perenitatea iî discursul publicitar ca o metodăde a raăspunde nevoilor şi dorinţelor membrilor societatii de comsum. Discursul publicitar modern are propria sa argumeaţie, reprezintă un anumit tip de discurs, cel epideictic, are elocinţă, foloseşte din abundenţă figuri retorice. Acestea comunică un anumit fel de gândire. Metonimia apaţine sistemului tropic care modifică sensul cuvintelor. Metonimia culorilor în discursul publicitar poate fi analizată sub aspectul enigmatic care intareste funcţiile publicitare: informaţia, persuasiunea şi amuzamentul. Metonimia funcţionează începând cu simbolismul culorilor, transformând textul într-unul fascinant, care vrea să convingă prin aspectele sale amuzante. De aceea poate deveni obiectul unei complexe analize lingvistice. Cuvinte cheie: eulogie, convingere, simbolistică, fascinaţie, amuzament.

METONIMIA CULORILOR ÎN DISCURSUL PUBLICITAR

189

Mariana NEAGU Universitatea “Dunarea de Jos”, Galati

‘WHAT’S IN A NAME?’ SENSES OF THE TERM ‘CONSTRUCTION’ IN LINGUISTIC STUDIES
Introduction. The term ‘construction’ is neither completely new nor particularly problematic. However, having been used for describing disparate phenomena, there is no commonly accepted definition of the term in linguistic literature. The purpose of the paper is to present the different meanings attributed to the term ‘construction’ by the most representative linguists. 1. Views of constructions before construction grammars. In traditional descriptive grammar the term (grammatical) construction was and is still not always used as a strictly defined term. Starting out from different aspects selected as definitional criteria, descriptive grammarians make various classifications of constructions. Quirk et al (1985) take into account the criterion of the verb class of the clause’s predicate and distinguish intransitive, monotransitive, ditransitive, complex transitive and copular constructions. Another classification is made starting from the general meanings that clauses express in multiple sentences: additive, adversative, alternative, causal, conditional, concessive, consecutive, final. A third criterion used in the classification of constructions by descriptive grammarians is information structure, in particular the assignment of topic and focus in a clause. Thus, constructions can be: cleft and pseudo-cleft, active and passive, existential, etc. Quirk et al. (1985: 1377-1414) call such units “sentences” and/or ‘constructions’. The term ‘construction’ is used by Givon (2001) in the sense of “clause type”. In addition to the types of constructions mentioned above, English also exhibits a number of individual constructions such as the cognate-object construction, the marked-object construction and others. In a broader sense, the term ‘construction’ refers to any linguistic unit larger than a word that is, clauses, sentences and phrases alike, such as infinitive, participial and gerund constructions or nominal and appositional constructions. What is essential for any combination of words to be a construction is that they must represent an integral whole. This is obvious for sentential and clausal constructions but less so for smaller units, i.e. phrasal patterns, or combination of words that form a constituent. For language users constructions are arrangements of words that are functional, that is meaningful in the widest sense of the word. Schonefeld (2006: 5) argues that constructions are loosely understood as “(primarily clausal) grammatical patterns, as particular formal configurations of words with certain functions associated with them”. The following pages, devoted to the notion of construction viewed from more theoretical perspectives, will indicate that the notion of construction is theory-dependent and covers linguistic phenomena that are not necessarily the same. In American structuralism, (Bloomfield 1984 [1933], Harris 1946, Wells 1947) the term ‘construction’ is associated with the notions of “constituent’ and ‘constituent structure’. More precisely, any recurrent (functional) group of constituents is conceived of as a construction. A constituent is defined as any linguistic unit or construction that enters into some larger construction. In the American structuralist school the notion of ‘construction’ is not restricted to the level of clause but sometimes subsumes any smaller expression
190

provided that it is still a complex form. This leads to a further subdivision into morphological and syntactic constructions, with the former extending the notion of construction to morpheme combinations (e.g. duke and -ess combine in the form duchess) and the latter – consisting of free morphemes – including compound words, phrases and clauses/sentences.(e.g. poor John and ran away combine in the form Poor John ran away). American structuralism cannot, however, account for cases of complex ambiguous constructions such as They are [visiting scholars] vs They are visinting [scholars]. In Generative Grammar (Radford 1988) the term ‘construction’ relates to the constituent phrases of a sentence and its rewrite rules. These rules are applicable to lexical and functional categories alike and license all of a language’s potential constituents. The re-write rules or phrase structure rules together with transformations (e.g. move α) can also be assumed to generate all the constructions (syntactic configurations) occurring in a language. The notion of construction in its sense of clause or phrase that serves a specific function is absent from generative models of language. In the Minimalist Program grammatical features carried by words suggest which word can merge with which word(s). These features are (1) head features which describe intrinsic grammatical properties such as tense for verbs (2) complement features (which describe the grammatical complements they take and (3) specific features (which describe the kinds of specifier/subject they can have. In this model there is no need for constructions (Schönefeld 2009:11). In the Minimalist program syntax reduces to a simple description of how constituents drawn from the lexicon can be combined and how movement is possible (Marantz, 1995: 380). In all versions of generative grammar the term ‘construction’ is used non-technically and refers to particular clause/sentence types, such as the passive construction, the depictive or the resultative construction. In its more technical sense, i.e. a form associated with a particular function, the term is no longer needed, since any specific expression which does not follow from the principles of universal Grammar is relegated to the lexicon or to the periphery of a language’s grammar. However, in his 2000 publication, Chomsky acknowledges that grammatical constructions are useful in descriptions of a language even if they have no theoretical standing (Chomsky, 2000: 8) In corpus linguistics the notion of construction covers not only clausal and phrasal patterns but also lexical templates such as proverbs and verbal formulae, idioms and various types of collocations. Strings of words or lexical bundles such as and the, of the, a new do not meet the requirements for being constructions, that is (1) they are not self-contained units or constituents of larger constructs and (2) they do not exhibit the feature of being functionally related. 2. Constructions in cognitive linguistic studies Construction grammar is an alternative approach to the analysis of syntactic structures, alongside Generative Grammar. It emerged from the necessity to explain idioms; the study of idioms led to the rethinking of the syntactic representation proposed in the generative framework since the semantic and syntactic unpredictability of idiomatic constructions represents a problem for the generative theoretical framework. Construction grammar has grown largely out of the work on frame semantics (Fillmore 1985) and an experientially based approach to language (Lakoff, 1987). It was Fillmore and Kay (1988) who first coined the term Construction Grammar. Their early work on idioms and idiomatic phrasal patterns such as let alone, even, and What’s X doing Y? laid the foundations for many of the variations of Construction Grammar that have since developed. The term ‘Construction Grammar’ is used to refer to related cognitive approaches to grammar which share certain guiding principles. One of its basic tenets is that no clear
191

boundary can be drawn between grammar and the lexicon, i.e. syntax and semantics. Another major assumption is that the meaning of a particular construct is the result of the integration of the meanings of lexical items into the meaning of the construction (s). 3.In construction grammars the notion of construction is of central importance; these theories of language regard constructions as the basic units of grammar. Construction grammarians define ‘construction’ in Saussurean terms, seeing it as a symbolic configuration, a complex sign, a pairing of form and meaning. Though his approach can be situated in the generative tradition, Fillmore puts the old notion of construction back to centre stage, making obvious that the elimination of the notion of construction in its sense of structures with particular use and meaning deprives a linguistic model of the possibility to account for important language data. Fillmore emphasizes that constructions are not merely a formal pattern, but formal patterns having particular meanings and uses associated with them. He distinguishes between substantive and formal idioms, that is, lexically filled idioms with all the elements fixed, on the one hand, and lexically open ones with some elements fixed and others free to choose in accordance with a language’s structural principles on the other. The Construction Grammar strand of Fillmore et al. invokes the non-predictability criterion as a condition sine qua non for recognizing a linguistic unit as a construction. Actually, this is the standard position concerning the specific conditions under which the construction status can be granted for a particular meaning-function correspondence:
“Any linguistic pattern is recognized as a construction as long as some aspect of its form or function is not strictly predictable from its component parts or from other constructions recognized to exist”. (Goldberg, 2003: 219)

In Langacker’s understanding, constructions subsume both complex items and syntactic structures. His view relates to Bloomfield’s who used the term ‘construction’ to also refer to morpheme combination, i.e. complex words, and who spoke of the meaningfulness of syntactic constructions. Langacker views construction as a symbolic complex expression of a language, as a combination of symbolic structures. This means that fully and partially lexically specified idioms as well as complex lexical items and also the more schematic (abstract) syntactic patterns or phrase structure rules can be covered by the term ‘construction’. In Cognitive Grammar phrase structure rule figures as constructional schemas. A constructional schema is ‘a template representing in schematic terms the common relationship among component and composite composite structures observable across the set of specific expressions that support its extraction (Langacker, 1993: 3), Constructional schemas function as nodes linked by categorizing relationships of elaboration and extension. Langacker (1987) maintains that constructions are partially compositional in the sense that the component parts give clues to the meaning of complex structure. Besides these, all kinds of peculiar expressions such as formal and substantive idioms (in Fillmore’s sense) as well as complex lexical items, such as derivations and compounds (the meanings of which may be quite opaque) fall under the notion of construction. Croft (2001) proposed a variety of grammar called Radical Construction Grammar. He believes that constructions are the basic units of syntactic representation. His inventory of constructions includes everything from simple words to fully schematic and regular patterns.
192

Goldberg (1995) reintroduces and re-establishes constructions as a theoretical concept in linguistic theorizing, trying to explain the semantics of English clause patterns. Her understanding and definition of the term ‘construction’ is close to Fillmore’s. The criterion of unpredictability is also defining for a construction, in the sense that at least one of the properties of a construction must not be predictable from its constituent parts and its formal make-up. As a consequence, the unpredictable form-meaning associations need to be stored or listed to be available to the speaker. Goldberg’s (2006) later definition of construction differs from Langacker’s in that it also subsumes simple units (morphemes and simple words). Another difference is Goldberg’s criterion of “a stored unit, in the sense of mastered routine. Langacker uses the term ‘construction’ for any composite symbolic structure, no matter whether it is a stored unit or a novel expression. In Goldberg’s (2003) view constructions are units learnable on the basis of input and general cognitive mechanisms and are expected to vary cross-linguistically:
“Crucially, all linguists recognize that a wide range of semi-idiosyncratic constructions exist in every language, constructions that cannot be accounted for by general universal or innate principles or constraints”. (Goldberg, 2003: 222)

She further states that two constructions in different languages can be identified as instances of the same type of construction if and only if they serve a closely related function and form. For example, two constructions might be of the passive type in that they share certain functional and formal characteristics even if they are not identical. Another important idea discussed in Goldberg (1995) relates to the notion of ‘fusion’, used “to capture the simultaneous semantic constraints on the participant roles associated with the verb and the argument roles of the construction”. Goldberg’s Construction Grammar assumes that fusion or lexical constructional integration is facilitated by the Semantic Coherence Principle and the Correspondence Principle. The Semantic Coherence Principle states that participant roles are matched with argument roles with which they overlap, such that one can be construed as an instance of another. For example, general categorization principles enable us to determine that the THIEF participant role of the verb steal overlaps sufficiently with the argument role AGENT, because both share semantic properties such as ANIMACY, INTENTION, CAUSATION and so on. The Correspondence Principle states that profiled argument roles are obligatory matched with profiled participant roles. If the verb has three profiled participant roles, then one of them may be fused with a nonprofiled argument role of a construction. Final remark. In this paper we have presented an overview of the main approaches to the notion of ‘construction’ in the last twenty years. The decisive factor that unites all the senses discussed above is the idea that constructions are symbolic units, that is, units that link a particular form to a particular meaning, with meaning understood in its widest sense as the representation of a particular semantic and/or discourse function. The term ‘construction’ as used in Construction Grammar constitutes a broadening of the traditional notion. According to Construction Grammar, syntactic phenomena can never be described adequately without reference to semantics and pragmatics.

193

Immediate constituents. Cambridge: Cambridge University Press. fusion.REFERENCES Bloomfield. Schönelfeld. Talmy.[1933] Language. Chomsky. Doris. Foundations of Cognitive Grammar. 2001. Adele. SV1-1. Cambridge: Cambridge University Press. 2001. 1995. Harris. William. Rulon S. Fillmore. Berkeley: Berkeley Linguistics Society. Syntax. Noam 2000. 1985. 1946. Shelley. 1984. Goldberg. grammaires des constructions. New Horizons in the Study of Language and Mind. Radical Construction Grammar. Randolph. 1988. Annie Jaisser &Helen Singmaster. etc. Goldberg. Andrew. Proceedings of the Fourteenth Annual Meeting of the BerkeleyLinguistics Society. In Axmaker. Ronald W. Sidney Greenbaum. Foundations of Cognitive Grammar. Wells. traditionelle.1987. le principe de la cohérence sémantique. constructions de la structure argumentale. and Dangerous Things. Chicago: Chicago University Press. Special Volume 1: Constructions All Over:Case Studies and Theoretical Implications. Mots clés: construction. Transformational Grammar. 1991. Language 23: 81-117. dans la grammaire générative. Charles J. 1988. The Mechanisms of ‘CG’. dans la linguistique cognitive. 2006. Fire. dans le structuralisme americain. Croft. Stanford. A comprehensive Grammar of the English Language. Stanford. Language 22: 161-183. Oxford: Oxford University Press. 1947. “Constructions: a new theoretical approach to language”. ‘WHAT’S IN A NAME?’ UNE APPROCHE LINGUISTIQUE DU SENS DU MOT CONSTRUCTION 194 . From morpheme to utterance. George . eds. Chicago: University of Chicag0 Press. Constructions at Work. Givon. Volume 1. Constructions. Radford. Ronald W. Langacker. Theoretical Prerequisites. Leonard .35-55. Chicago: University of Chicago Press. Oxford: Oxford University Press. Lakoff. RÉSUMÉ Le but de cet article est de présenter les sens dans lesquels le terme ‘construction’ a été utilisé dans la grammaire descriptive. 1987. An Introduction. Volume 2. Zellig . Volumes 1-2. In Trends in Cognitive Science 7(5): 219-224. Descriptive Application. Quirk. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins. Women. A Construction Grammar Approach to Argument Structure. Langacker. CA: Stanford University Press. 2006. CA: Stanford University Press. Geoffrey Leech & Jan Svartvik. London: Longman. 2003. Goldberg. Adele. Adele.

PHRASÉOLOGIE 195 . FORMAREA CUVINTELOR. FRAZEOLOGIE ETYMOLOGY. WORD BUILDING. PHRASEOLOGY ÉTYMOLOGIE. FORMATION DES MOTS.ETIMOLOGIE.

196 .

Für jedes neue Produkt müssen mehrseitige Schriften für Produkitnformation. Verkauf Werbung Wartung angefertigt und je Verkaufsland übersetzt werden. Komposita bezeichnen Begriffe und Sachverhalte. Technische Übersetzungen in die Fremdsprache machen in der Exportnation Deutschland einen großen Teil des Übersetzungsvolumens auf dem freien Übersetzungsmarkt aus. Universitatea Dunărea de Jos. Die Fachsprachen bedienen sich aus diesem Grund sehr häufig der Kompositabildung. Die Übersetzung von technischen Fachtexten bildet auch im Sprachenpaar Deutsch-Rumänisch einen Schwerpunkt der übersetzerischen Tätigkeit. Betrachtet man ein Kompositum aus morphologischer Sicht. Die Komposition ist im Rumänischen recht vielschichtig und umfasst mehrere Verfahren. Zu Beginn der Untersuchungen ist es zunächst notwendig. insbesondere die zweisprachigen Technikwörterbücher. in Deutschland ansässige Fachübersetzer mit der Muttersprache Rumänisch gibt. die sonst durch längere syntaktische Fügungen wiedergegeben werden müssten.Mihaela CÎRNU. Galaţi ÜBERSETZUNG DEUTSCHER NOMINALKOMPOSITA AUS DER FACHSPRACHE DER TECHNIK Mit der Internationalisierung der Wissenschaften und Märkte entsteht ein erheblicher Bedarf an Fachübersetzungen. Französisch. zumal auch sehr wenige. Im Vergleich zu Einworttermini streben sie nach mehr Eindeutigkeit. ist im Rumänischen . Im Folgenden sollen ausgewählte Bildungsmöglichkeiten rumänischer Fachtermini betrachtet werden. Unter den Fachtermini erweisen sich Komposita als besonders produktives Wortbildungsmittel.im Vergleich zu anderen Sprachen wie Englisch. Gegenstand des vorliegenden Artikels ist die Betrachtung von Kompositabildungen im Rumänischen in Bezug auf den Transferprozess bei der Übersetzung vom Deutschen ins Rumänisch. selbst erklären. Die Besonderheit von Komposita liegt darin. In bedeutendes Wortbildungsverfahren innerhalb der fachsprachlichen Wortbildung ist das der Komposition. Italienisch . im Grundwort den Grundbegriff und im Bestimmungswort die Merkmalseingrenzung darzustellen. weshalb die Ermittlung des entsprechenden Äquivalents in der Zielsprache nicht immer unproblematisch verläuft. wirtschaftliche wie auch sozial-politische Faktoren. dass sie sich oftmals. Spanisch. Der Lexikonbestand. unter äußerst geringem Gebrauch verbaler Mittel. Durch Komposition werden zwei oder mehr selbstständige Wörter oder Wortstämme zu einer neuen Einheit verbunden. neue Phänomene und Sachverhalte zu benennen. Jede Produktveränderung zieht neue Übersetzungen nach sich. die dem Übersetzer bei der Übertragung ins Rumänische zur Verfügung stehen. 197 . das Phänomen der Komposition definitorisch abzugrenzen. Terminologische Lexika besonders für entlegene Sprachen sind oft nicht erhältlich. In vielen Fällen muß sich der Übersetzer allgemeine Fachlexika oder firmenbezogene Terminologielisten beschaffen.prekär. da sie sich in besonderem Maße dazu eignen. Ein Kompositum besitzt die Fähigkeit. so versteht man darunter ein Gefüge. Die Bildung neuer Komposita im Rumänischen hat vor allem in den letzten Jahren wachsende Produktivität verzeichnen können. dessen Komponenten auch als freie Morpheme vorkommen können. Dazu beigetragen haben insbesondere technologische.

anhand dessen die untersuchten sprachlichen Einheiten im Folgenden als Komposita bezeichnet werden. Herstellungsprozess – proces de producţie Zugstange – bară de remoracre b) Übersetzung durch N + Artikel + N-Kompositum (Genitiv) Präpositional gebildete Nominalkomposita können auch mit innerem Artikel auftreten. der von den ihn konstituierenden Komponenten „synthetisch" und nicht bloß „additiv” zu deuten ist. wenn eine fachsprachliche Bildung noch keine Aufnahme in ein Wörterbuch gefunden hat. die durch die Abfolge Determinans-Determinatum (dt. können sie die Kategorie eines Kompositums annehmen. Bei diesen Komposita regiert lediglich die Subordination. da sich diese phonologisch. Dieses Kriterium kann insbesondere dann hilfreich sein. Spanische und Italienische) durch eine progressive Determinationsabfolge gekennzeichnet. ist demzufolge deren Inhalt und nicht deren Form. Für den Übersetzungsvorgang ist die im Rumänischen bestehende Formenvielfalt von Komposita bei einer Übertragung aus dem Deutschen von großem Interesse. rom. Das Hinzufügen eines weiteren Elements zwischen die Konstituenten eines Kompositums oder die Veränderung ihrer Reihenfolge ist nicht möglich. Während die Bildung und Zuordnung von Komposita im Deutschen unkompliziert ist. Möglichkeiten der Übersetzung deutscher Nominalkomposita ins Rumänische a) Übersetzung durch N + de + N-Kompositum Präpositionale Komposita dienen in der rumänischen Fachsprache der Technik der Präzisierung von Funktionsweisen und Verwendungszwecken.B. Es handelt sich bei diesem Typ der syntagmatischen Komposition um einen sehr produktiven Wortbildungstyp. dass sie anders als freie Phrasen einen einheitlichen Begriff versprachlichen. Schaufellader. Auf diese Weise trägt der Artikel zur Monosemierung bei. Dies überrascht umso mehr. Steht der Binnenartikel. morphologisch. In Bezug auf die Syntax von Komposita ist die Reihenfolge der einzelnen Konstituenten genau festgelegt. syntaktisch und semantisch von der Wortgruppe unterscheiden. Stehen einzelne Konstituenten häufig zusammen. sind diese Kriterien im Rumänischen meist nicht zuverlässig. Definitorisches Merkmal von Komposita ist. rom. Das Kriterium. durch die Abfolge Determinatum-Determinans (z. die in der im Rumänischen üblichen Konstituentensequenz Determinatum-Determinans auftritt.h. Diese Konstituentenstruktur steht in Konkurrenz zur regressiven Struktur germanischer Sprachen. Filterpapier). d. wenn man 198 . încărcător cu cupă) gekennzeichnet sind. Determinatum und Determinans ist das Rumänische (wie auch das Französische. dt. Als weiteres Kriterium für das Vorliegen eines Kompositums kann die Häufigkeit seiner Verwendung angesehen werden. hârtie de filtru.In Bezug auf die Stellung von Determinans und Determinatum bzw. Ein Kompositum kann demnach nur als Ganzes verändert und auch nur in seiner Gesamtheit determiniert werden. wird auf etwas bereits Bekanntes (aus dem Hintergrundwissen des Rezipienten oder aus einem Vortext) Bezug genommen. Arbeitsorganisation – organizare a muncii Gesundheitsschutz – aparare a sănătăţii Feldpol – pol al câmpului c) Übersetzung durch N + la/în/prin/cu + N-Kompositum Neben den überaus produktiven Komposita mit der Präposition de nehmen Bildungen mit la ebenso einen beachtlichen Rang ein.

eine Funktionsweise. Die Präposition wird häufig zur Bezeichnung der Funktionsweise technischer Geräte verwendet. das Material eines Elements bzw. während die im Portugiesischen verwendeten Fachtermini vom lateinischen Wortstamm abgeleitet sind. wenn ein Ziel oder ein Zweck bezeichnet werden soll. dass die Präposition la in der technischen Fachsprache den Vorgang des „Zugreifens auf x” bzw. Das Fremdwort pneumatic. seine Zusammensetzung wiedergeben. impliziert in Verbindung mit dem Terminus ciocan. Ringschraube – şurub cu inel Druckluftpistole – pistol cu aer comprimat d) Übersetzung durch N+A Bei Komposita des Typs N+A liegt das für die romanischen Sprachen typische Determinationsverhältnis vor. Im Gegensatz zu den qualifizierenden Adjektiven lassen sie sich in semantischer Hinsicht nicht einer Gruppe zuordnen. Geräuschempfindlichkeit – sensibilitate la zgomot In der Fachsprache der Technik zeichnet sich die Verwendung der Präposition în insbesondere bei Bildungen ab.135) verweist auf eine weitere Funktion der Präposition la innerhalb der Fachsprachen. wenn es sich bei dem Determinans um ein Zubehör handelt. In den Fachsprachen sind vor allem die von Substantiven abgeleiteten Relationsadjektive typische Erscheinungsformen. und zwar der direktionalen Angabe: Fernkommunikation – comunicare la distanţă Fernunterricht – învăţământ la distanţă Des Weiteren tritt die Präposition la auf. dass es sich dabei um einen „Hammer” handelt. der mit Hilfe von „komprimierter Luft” betrieben wird. Dabei handelt es sich um die Rückkehr zu ihrer ursprünglichen Funktion. mit dem ein bestimmter Zweck erreicht wird. Rohrkolben – piston tubular Kugelscheibe – şaibă sferică e) Übersetzung durch Verkürzung der Komponentenstruktur Die Verkürzung der Komponentenstruktur in den untenstehenden Beispielen ist dadurch zu erklären. 199 . Seriendruck – tipărire în serie Sternverbindung – legătură în stea Die Präposition prin bezeichnet ein Mittel. das konzeptuell nicht zwangsläufig mit dem Determinatum verbunden wird. In der deutschen Fachsprache wird jedoch der Ausdruck Pressluft verwendet. In der Mehrzahl der Fälle steht sie mit dem internen Artikel zusammen. Als möglichen Grund für die zunehmende Produktivität der Bildungen mit la kann die Tatsache angesehen werden. das zu der Gruppe der wissenschaftlich-technischen Kategorisierungsadjektive gehört. Speicherzugang – acces la memorie Netzwerkverbindung – legătură la reţea Huppmann (1993.sudare prin puncte Schmelzschweißen – sudare prin topire Die Präposition cu steht dann. Punktschweißen . des „sich Verbindens mit x” determiniert. die die Art einer Anordnung.berücksichtigt. pag. Das Adjektiv übernimmt dabei die Funktion des Determinans. dass es sich dabei um eine semantisch spezifizierte Präposition handelt. ein Adjektiv. das eine große Zahl deutschsprachiger Fachtermini auf der Grundlage von germanischen Wortbildungsmustern aufgebaut ist. bei dem das Determinatum dem Determinans vorausgeht.

amestecător (mixer). Im Rumänischen wird die Metapher aufgelöst. Bei der Übersetzung der deutschen Fachtermini Schleifmaschine. die dazu dienen. dass es sich dabei um ein hochwertiges Produkt handelt. Es findet sich daher oftmals das Kompositum produs de calitate. Beispiele dafür sind Termini wie Baumuster (prototip). da diese das Verhältnis zwischen Determinans und Determinatum weitgehend exakt determiniert. Probestab (epruvetă). schwache Signale in hohem Maße zu verstärken (zu potenzieren). wird jedoch in den gegenwärtigen Fachsprachen nicht immer bevorzugt. Die Anwendung des höherern Determiniertheitsgrades im Rumänischen ist eindeutiger (produs de înaltă calitate). Bei dieser Elekronik handelt es sich um Geräte. Das rumänische Kompositum ist deshalb stärker determiniert. in der Zielsprache einen höheren Determiniertheitsgrad zum Ausdruck zu bringen. wie z. Diese Bildungen sind im Gegensatz zu den oben genannten Simplizia konkreter und haben einen starken Bezug zum Reellen. polizor (şlefuitor). Im Rumänischen werden diese Termini nicht als Komposita realisiert. wenn die Beziehung zwischen Determinatum und Determinans nicht exakt bestimmbar ist. Punktstrahllampe (proiector). bei denen das Suffix -tor den konkreten Bezug zu dem zugrundeliegenden Vorgang herstellt. Presslufthammer –ciocan pneumatic Baukastensystem – sistem modular f) Übersetzung durch Erweiterung der Komponentenstruktur In einigen Fällen zeigt sich. In diesen Fällen kann die im Rumänischen typische Bildungsform mit de nicht verwendet werden. an ihre Stelle tritt das abstrakte Relationsadjektiv modular. dass die Komponentenstruktur des deutschen Kompositums im Vergleich zur portugiesischen länger ist. die Übersetzung des deutschen Kompositums Qualitätsprodukt mit produs de calitate für einen rumänischen Rezipienten nicht so deutlich wie im Deutschen implizieren. deren Bedeutung sich oftmals nur aus dem Textzusammenhang erschließen lässt. In diesen Fällen sind die rumänischen Äquivalente des deutschen Kompositums von Verben abgeleitete Substantive. Eloxalschicht – acoperire electrochimică prin eloxare g) Auflösung des Kompositums in der ZS Im deutschen Fachwortschatz der Technik finden sich zahlreiche Komponenten. Die Änderung des Determiniertheitsgrades lässt sich auch am folgenden Kompositum nachweisen: Präzisionswerkzeuge – unelte de înaltă precizie Leistungselektronik – electronică de putere Die Komponente Leistung im deutschen Kompositum Leistungselektronik sagt nichts Konkretes über die tatsächliche Funktion dieser Art von Elektronik aus. 200 . Zustände oder Prozesse bezeichnende Komposita.Die metaphorische Bezeichnung Baukasten wird nicht nur im Deutschen. kommt es ebenfalls zu einer Aufhebung des Kompositums im Transferprozess: vgl. bei Tankstellenausrüstung (rom. sondern auch im Englischen als building block realisiert. So würde bspw. Einsatzring (adaptor). sondern als abstrakte Simplizia.B. Rauchfang (horn). Probleme bei der Übersetzung der deutschen Komposita ins Rumänische treten vor allem dann auf. echipament al staţiei de alimentare cu carburanţi). h) Änderung des Determiniertheitsgrades Bei einigen deutschen Komposita kann es beim Transferprozess erforderlich sein. Mischmaschine etc.

deren Komponenten abstrakte Zustände. Vorgänge und Sachverhalte bezeichnen. Während die Komponenten im Deutschen einfach aneinandergereiht werden. BIBLIOGRAPHIE: Huppmann. langage. RÉSUMÉ LA TRADUCTION DES NOMS COMPOSÉS ALLEMANDS DU LANGAGE TECHNIQUE DE SPÉCIALITÉ Dans l’activité de traduction de l’allemand en roumain (ou bien dans une autre langue) une difficulté apparaît lors des termes composés. Die Beziehungen zwischen den Komponenten werden im Portugiesischen wesentlich exakter beschrieben. Max Niemeyer Verlag. Il ne s’agit ici que de quelques observations préliminaires.Il existe plusieurs modèles de traduction en roumain. Kreuder. Mots-clés : termes composés. que nous avons identifiés à partir du langage technique. Um eine Übersetzung realisieren zu können. 201 . l’étude pourra être étendue en vue de l’approfondissement des aspects en question. Hans-Dieter (2003): Metasprachliche Lexikographie: Untersuchungen zur Kodifizierung der linguistischen Terminologie. Irmingard (1993): Synthematisierte Nominalsyntagmen im Französischen und im Spanischen: Eine kontrastive Studie zur Zeitungssprache und zur technischen Fachsprache. benötigt der Übersetzer erstens technisches Fachwissen und zweitens linguistisches Wissen über die Bildungskonventionen im Rumänischen. München. termes de spécialité. technique . erfolgt im Rumänischen eine explizitere Wiedergabe der Bestandteile.Ein weiteres Problem stellt die Übersetzung von Komposita dar.. Tübingen . pour la fréquence desquels l’allemand est reconnu. Diese Problematik setzt dann auch die kontrastiv linguistische Betrachtungsweise in den Kontext textlinguistischer Überlegungen. ordre des mots.

albitorie „locul unde se produce culoarea albă. -um). albiu. albică “albea” (< albă sau din albel. albire (← albi + -re).) şi a cuvintelor împrumutate care denumesc. -eaţă „palid. Angela Bidu-Vrănceanu. Analiza structurală. de la derivatele sale. sclipici etc[4]. a creşte. albineală „convalescenţă” (← albini + -eală). pentru albeaţă + -ariţă)[6]. albinì . menţionăm. analogie cu calici. f. albiniu. terminologia cromatică actuală a fost repusă în discuţie. pr.). -eaţă (reg. curăţare”. paradigmatică şi sintagmatică. s-au format verbele albì „a deveni sau a face să devină alb”. familiile etimologice etc. formală şi semantică. albuleţ. albei. „albicios”.. albuiet (reg. albior. (despre un bolnav) a merge spre însănătoşire” (← albin)[3]. albui. 2. corespondenţele dintre ele. toare). locul unde se albesc produsele” (← albitor + -ie). (reg. bălan” (← albin + -eţ). albea cu substit.. -uie „albicios”. cf. roşu). cu diferite grade de complexitate.) „remediu împotriva cataractei” (probabil disimilat din albaţariţă ← albaţă. adj. albuşcă. înălbeală „înălbire. albicios. respectiv adjective: albineţ. originar sau derivat. -eaţă (reg.) « albicios ». albitor. În cele ce urmează. existenţa unor paradigme lexico-semantice bine definite şi posibilităţile combinatorii ale numelor de culori. -ea « cam alb ». despre porci) „alb-bălan”. albinare (reg. 2. albini).n. care constată că « spaţiul semantic cromatic este (încă. alboi. mojici. -toare) etc. reg.) un domeniu susceptibil de (extrem de) multe primeniri »[2]. de către Florica Dimitrescu. drăgălici. în primul rând adjectivele : albâu. Universitatea din Bucureşti CONSIDERAŢII ETIMOLOGICE LA NUMELE DE CULORI. derivate care menţin categoria lexico-gramaticală a bazei derivative. a apărea alb. La acestea se adaugă derivatele substantivale feminine directe (din alb) sau indirecte (din substantive derivate din alb): albatariţă (med. -ioară „cam alb”. în ordine alfabetică. albişor1. din perspectiva dinamicii lexicale. creştere” (← albini + -re). albin.) „luminare de ziuă” (← albina + -re). -âie (reg. n. este moştenit din latină (albus. sufixului). albuţ. Dintre derivatele directe. Trei decenii mai târziu. alb1. „albişoară”. albel. Unele dintre derivatele adjectivale de mai sus au. De asemenea. albeţ. albui” (← albin +-iu). înălbi „a (se) albi” (← în. albicel.2. albitură1 „albire” (← albi + -tură sau ← albit + -ură). -oară „albior”. component a numeroase unităţi frazeologice şi cu o putere metaforică demnă de semnalat. albeală2 „culoare 202 . -toare „care albeşte” (← albi + -tor. -ă „albişor” etc. -oasă „care bate spre alb”.+ alb + -i)[5] care au devenit baze pentru substantive şi adjective ca: albeală1 „albire” (← albi + -eală). 2. -toare „care înălbeşte” (← înălbi + -tor. direct de la alb sau indirect.. -ie (rar) „albicios.1. -ă. negru.). voi urmări situaţia culorilor alb şi negru (originea şi evoluţia lor internă. a sclipi” (← alb + -icì.) „a se lumina de ziuă” (← alb.a da la iveală. -a.) „albicios”. înălbire „schimbare în alb. ALB ŞI NEGRU 1. var. într-un studiu amănunţit. -ie (rar) „albicios”. a se dezvolta. albinà (reg. înălbitor1. -ă (reg. a numelor de culori din limba română contemporană a constituit una dintre preocupările ştiinţifice importante ale d-nei prof. albicì „a albi uşor. albinire „însănătoşire. pe baza unei bogate bibliografii. Studiile sale[1] au pus în lumină. -icea „cam alb”.Cristian MOROIANU. -eie « blond ». la rândul lor. aceleaşi culori.) „albăstrui” (← albui + -et) etc.) „albicios”. -oaie (despre câini) „alb ca neaua”. curăţare” (← înălbi + -eală). fiind un cuvânt cu o familie lexicală bogată şi expresivă. dare la iveală. Ca şi alte culori fundamentale (galben.

blanc de titane). brânză şi ouă”. White Lion). albeţ. s. cale albă „drumul pe care îl face mireasa la casa mirelui îndată după nuntă”. globule albe (după fr. şi fr. celule albe. Marele Alb1 „specie de porci. pantera albă (după engl. white spots. făină de grâu. s.). (pop. ceară de balenă” (după fr. „conservator. blanc de baleine). înălbit1.4. albuş s. ceai alb (după fr. baleine blanche). adj.) „alburn” (← alb şi -ete). albini). reacţionar” (← alb1 după fr. albineţ.) sclerotică. s. vb. 2.. elefant alb (după engl. numit şi albişor.. albiciune „albeală2” (← alb + -iciune). olimpiada albă. (bot.). albeaţă „albeală2. albitură. alb. albit1. În sfârşit.zorii zilei”. vite albe „vacile dătătoare de lapte” etc. s.. dietă albă „dietă pe bază de alimente albe. (bot. punga-babei” (← alb + -eaţă)[7]. (reg. şi fr. piesă albă la jocul de şah”. arme albe (după fr... albuşău. albuşor. şi fr. în plus faţă de cele citate de Florica Dimitrescu[9]: alb de plumb „carbonat bazic de plumb. s. bille blanche). alba s. albişor2 s. (din supinul vb.f. înălbitor2. albi). unele vechi şi populare[8]: albul ochiului „sclerotică” (cf. globule/s/ blanc/s/). cf. s. de asemenea prin conversiune).m.n. impropriu) cataractă. cu aspect de ceară.) „cuişoară” (← alb + -uşor) etc. ~ de ou” (← alb + -uş). albe..) „sclerotică. (reg.3.m.) „specie de peşte nedefinită mai îndeaproape” (← albuş + -ău). -ă adj. adică alimentele procesate”. „(pop. în expr. carne albă „carne de pasăre şi de viţel” (cf.f. it.. (← înălbitor1 adj.) „pir-gros. art. . s. peşti etc.) făină albă. folosit în vopsitorie”. rufe. Casa Albă (după engl.m.. mică plantă erbacee. (bot. ca adjectiv şi ca substantiv. folosit ca pigment alb în vopsitorie”. viande blanche). s.f. (iht. la un moment dat. albişoară2. pl. albinit2.. alb3. 2.m. înălbit1.) cuişoară” (← albişoară1. calchiate mai ales după model francez. pop.) varietate de prune alb-gălbui. (med.) leucom. oaie sau vită albă. albă s.. halate albe „medicii”. albeţe (rar) „culoare albă” (← alb + -eţe). White Nights.m. White Pages. aur alb (după engl. albină.. Marele Alb2 „specie de rechin care trăieşte în marele recif australian” (după engl. reg. (bot. ale cărei flori devin. white tea). frupt alb „ceea ce se mănâncă în săptămâna albă: lapte. noapte albă. white elephant. bilă albă „bilă de culoare albă pusă în urnă.) cerenţel. albele (în mit. albioară. Pages Blanches). -ă intră în componenţa multor unităţi frazeologice. reg. „alburn”. până în pânzele albe. specie de iepuri”. (reg. Pagini Albe „cartea de telefoane” (după engl.) sclerotică. le Blanc. ca şi cele masculine sau neutre: albete. cousu de fil blanc). white gold.albă” (← alb + -eală). (neol. cusut cu aţă albă (după fr. adj. (med. alb de balenă „substanţă groasă de culoare albă.) lenjerie albă. „culoarea albă”.) „lucruri albe (legume. reg. s. „vită cu părul alb” (← /vită/ albină).n. leul alb (după engl. nopţi albe (după engl. pete albe „vitiligo” (după engl. (reg. s. pâine albă „grâne. albìe1 „albiciune” (← alb + -ie). White House). direct din alb sau din unele derivate de mai sus sunt de amintit cuvintele obţinute prin conversiune: alb2 s. reg. albit2. albiţă (bot. bucate” (cf. -ă.f. albei. taches blanches). sau ← înălbi + -tor) etc. Iată câteva exemple. reg. thé blanc. blanc). iht. (din supinul aceluiaşi vb.f. alb de titan (după fr. art. (la pl. nuits blanches. pir”. sau ← albă + -işoară).n. varietate de viţă de vie cu struguri albi…. albinit1.f. balenă albă (după fr. fem. notte bianche). armes blanches). (îoc negritură) totalitatea strugurilor albi dintr-o vie” (← alb + -itură). albe” (← alb + -iţă). s. white panther).) „peştele Cyprinus alburnus. albini). oro bianco). plumb alb „cositor”.n.n. it. fr. cf.n. sau ← alb + -işor).) „behliţă”. les Blancs).) „varietate de grâu din Banat. albul zilei. „bărbat care face parte din rasa albă” (după fr. (reg. fr. (din part. „ban de argint” (← /ban/ albişor1 adj. (înv.) „fluture-de-varză” (← alb + -iliţă) albime „albiciune” (← alb + -ime). cu bob mare şi spic mustăcios”. pain blanc). engl. subst. albiliţă (entom. elephant blanc). alb de zinc „oxid de zinc. s. albitură2 (mai ales la pl. lumea albă „lumea pământească” (în opoziţie cu lumea neagră „lumea de dincolo”). blanc d’oeil).. (din part. În ambele ipostaze morfologice. fr. puncte albe 203 . fr.m. însemnând vot favorabil” (după fr. „peşte zvelt de culoare albă-argintie…. The Big White). s. alb4 s. altele neologice. dar şi englez sau german.) femeie albă.n. s.) „zânele bune”. -ă adj. săptămâna albă „a opta săptămână înainte de Paşti”.m. vb.

. „albăstrea”. pl. albăstriu. ilustrate.f. albuminemie.. -oară adj. -oasă. albăstrire..f. Amintim aici exemple ca albă1. s. alba „zori”). cu derivatele dalbel. albugo). albă2. remiză albă „scor egal. 3. „albel”. alba. albinism.) lei româneşti”. „albăstrea”. cu o bogată familie internă (albăstrân adj. cf. (< lat. polonez alb (după rus. s.) „blond. albăstrică s. emigrant alb (după rus. mai mult sau mai puţin analizabile la nivelul limbii române.) „specie de fluture alb”. „opacifiere inflamatorie a corneei. care înveleşte ovarul şi testicolele” (din fr. populară. albinos). alboare s. pl. lui albino. dim. dalbeş”. -ie adj. -ă.f. „ţesătură conjunctivă densă. albăstrit1. albumen). Adăugăm. „a răspândi o lumină albicioasă” şi alburiu.f. câteva calcuri. s. sarbăd. albăstrui.f. -ă. -a. s. albescence < albescent < lat. dalbeş. s. din albo < lat.) „gingaş.f. albuginee.n.. albinos. s.f. -ea adj. vers blanc).f. id. albor < lat. mărci poştale etc. tunique/ albuginée. dalbineţ. sinonimul albumeală s. -ă adj. după rusă. 4.f.f. „boieri sau târgoveţi îmbrăcaţi în haine albastre”. O situaţie particulară cunoaşte albumiţă s. lat. alborem). din lat. albus). albumen. . „floare de colţ. (în poezia pop. flocoşele. s.n. s.. s. astăzi termeni sau sintagme „istorice”: albgardist (după rus. “papier blanc” (din magh. белогвардеец).f. dintr-un neatestat albume. белополяк) etc. Din albumiţă derivă. albumen „albuş” < lat. „dalbel. al vb.„forme de acnee care astupă porii” (prin atracţie cu puncte negre). care alcătuiesc. albugo < lat.f. albăstriţă s. albugo. albata < albare < albus. imaculat.). exalba „mărgea”)[12]. cu sufixul –iţă. derivarea a avut loc la nivelul limbii latine. der. poudre blanche). albadă” (din sp. albăstrior. albus. firicică. s.f. (livr. eventual salbă s.[10] 2. nalbar (reg. lat. albus). < lat. un triplet etimolgic. dalboşel. În unele cazuri. (reg. în primul rând din franceză. albescere < albus). albaster „albicios”)[11].) „cireaşă albă” etc. „Trei-fraţi-pătaţi” etc. spaniolă şi italiană. însă zero la zero”. din albugine < lat. -ă „alb. albinos.n.. -um). alba. limpede. pată albă formată pe unghie din cauza unor bule de aer situate între celule” (din fr. s.” (din fr. ca o pată albă. -ie.n.. albumen. (arg. -ea adj. vezi cuvinte ca albastru. „floare de colţ”. „prezenţă a albuminei în plasma sanguină” 204 . albugo. gingaş. albăstreală2 s. clar. sucre blanc.n. albumen. -e. albăstrel.f. s. [13] „veche formă de poezie provensală” (din prov. albadă. „lucire albă” (< lat. atrăgător. adj.f. împreună cu derivatele româneşti alburi vb. prez. vers alb (după fr. s. scrobeală albastră.. albus). -eaţă adj. a sângelui şi a altor lichide organice” (din fr. care intră în compoziţia albuşului de ou. la rândul lui..f. albistrele. alborada < sp. -um). graţios. s. albescens. s.. -ă se poate completa cu împrumuturile.n. probabil şi dalbazană s. veştejit.îmbrăcat orăşeneşte”. moştenit. dim. albăstrea s. -ă adj. graţios. dar şi din latină. album < lat. albăstri vb. albinisme < fr. „palid. prin substituţie sufixală. (< lat.) „alboradă” (din sp.n. pl. steluţă”.f. /humeur. -ioară adj. lat. decolorare a frunzelor…” (din fr. (reg. „compoziţie muzicală iberică. albor < lat. -a. albăstrituri. albăstreală1 s.f. „floare albastră”.f. albinoidism. „albăstrire”.[15] (livr. dălbior. albumină. sport alb „care se practică iarna”.f. neprihănit”. reg. este de amintit adjectivul poetic popular sau de inspiraţie populară dalb. s. „substanţă organică din grupul proteinelor. albus). albescenţă. moştenit. white sugar) etc. „insuficienţă congenitală de pigmentaţie….) „culoare albă strălucitoare” (din engl. în care se depozitează substanţele nutritive de rezervă şi care serveşte embrionului ca hrană în timpul germinaţiei” (din fr. -ă adj. part. engl. zahăr alb (după fr. (despre zori) luminos. alboradă. strălucitor. белоказаки). derivat. de culoare albă. cântată în zori. dălbic. exalbidus).n. der. Familia etimologică a lui alb. -ie. tras la faţă” (< lat. albumine < lat..f. albinos / prin substituţia finalei/ < span.. albineţ”. белоэмигрант). Dintre compusele interne. neutru substantivizat din adj. s. adj. albinoidisme). „formă incompletă de albinism” (din fr. „calitatea de a fi albastru. albăstrime s. album. pudră albă sau praf alb (după fr. (din fr. cazac alb (după rus. albada < lat.5. albăstrit2. „caiet în care se păstrează fotografii. împreună cu alb. adj. „ţesut vegetal din seminţele unor plante. alba)[14] album. plin de farmec”. s. -ă adj.

s. -ă. s. verzioară. „de culoare albă (ca fildeşul)”. s. „nume dat mai multor monede străine de aur care au circulat şi în Ţările Române”. verzuriu. albuminuric. păcuriu. „lei”. albotin. sufixală). gălbiu. albumozurie. vişiniu. s. s. sidefiu. plumburiu.) candid. albea şi albică. atât în limba literară. la fel. este originea indirectă a adj. s. negreală. albui.. (fig. verzui etc. de culoarea fildeşului” (din fildeş + -iu) şi ivoríu. it. eburneu.f. cafeniu. „cuişoară”). verziu. căpriu. cenuşiu. albuminurie. s. -ie adj. -a). albeţ. „o mie de lei”. pe cale scrisă. albuleţ denumesc aceeaşi nuanţă de culoare. sidefiu. s.n. lat. albitură2 şi albişoară denumesc. s. (anat. verdeaţă. pl. din alte nume de culori sau derivate. s. caisiu. vineţeală etc. s..n. s. verzitură. şi f. albiciune. alb. ruginiu. s. cu acelaşi sens. albişor2 s. cât mai ales în argou: albastră. lăptiu. negrui. adj. chihlimbariu. negriu. ivoriu. prin care trec apa şi sărurile minerale. azuriu. acoperă acelaşi sens din botanică (Alyssum repens. albuminoid. invar. morcoviu. adj. éburné.f. micşuniu. albime. s. „partea de proteine din serul sanguin care nu se coagulează prin încălzire” (din fr. invar. bianco) şi a s. albuminoïde < albumine).f. tuciuriu. „bancnota de o mie de lei”. „dolar”.n. albuminurie). Astfel. albuminomètre)..[16] La fel. albul ochiului denumesc membrana exterioară de culoare albă a ochiului. -ie adj. albel. albiu intră în seria corespondentelor adjectivale din categoria culorilor: albăstriu. albuminometru. s. albişoară şi albuşcă denumesc aceeaşi varietate de peşte. albicios. -ee „de culoarea sau consistenţa fildeşului. auriu. cărămiziu. portocaliu. s. albicel. sângeriu. s. alburno. (mai ales la pl. „prezenţă a albuminei în urină” (din fr. „ban de argint” intră în seria numelor de monede substantivizate.m. siniliu. albişor şi albuşor. pământiu. pot fi observate o unitate şi o simetrie remarcabile a creaţiilor sufixale. albitură2. „dolari”. albăstrioară. fildeş. -ă. cu schimbare de accent şi de clasă morfologică. „de culoarea ivoriului” (din ivóriu. bianco. pl. trandafiriu. substantivele albăstrea şi albăstriţă denumesc aceeaşi floare. albin. moviu. lat. ambele la plural.) dentină” şi pe cale orală. vineţiu etc. blanc „spaţiu alb care desparte două cuvinte tipărite” (din fr.[17] 7.f. alburn. alburn. Astfel. albiniu. „aur”. roziu. albuminémie < albumine).n. vioriu.. fistichiu. gălbui. şofrăniu.. albuş. albeală.f. eburneus)[19]. naramziu. „lenjeria albă”. roşeaţă. albior. s.(din fr. albişor. „(proteină) de felul albuminei” (din fr. albăstreală. albumoză.n.m. purpuriu. albeaţă. blanc). 6. În ceea ce priveşte derivarea internă. albeţ(i). Blank „alb” (cf.m. albui este creat prin analogie cu albăstrui. rubiniu. probabil prin confuzie paronimică. căpşuniu. „prezenţă a albumozei în urină” (din fr.m. căcăniu. galben. fr.f. „totalitatea straturilor tinere situate între scoarţa şi inima trunchiului unui copac. blanc. la nivel literar. ciocolatiu. sub forma ivoar. substantivele albete. ale acestora. negriciu. s. albumose < albumine. sfecliu. (din fr. albeaţă. prin substit. Presiunea analogică a derivatelor nume de culori cu sufixul –iu a dat naştere la două creaţii interne sinonimice: fildeşiu. albiu.f.f. stacojiu. roşeală. „(suferind) de albuminurie” (din fr. albuminone. sub forma ivóriu. albumosurie). roşiu. la acelaşi nivel sau la niveluri de limbă diferite: albiu. prin analogie cu fildeşiu şi cu întreaga serie a 205 . alburnum) etc.n. albuminurique). „alb-mat.. în română. s. adj. albuminones). *eboreum) a pătruns. albeală face parte din aceeaşi serie cu albăstreală.. nisipiu. Fr. necompletat”[18] (din it. pur” (din fr.) „moneda de o sută de lei”. Din punct de vedere semantic. de culoare albă. cireşiu. bianco „în alb. Ca termen livresc.f. diminutivale sau abstracte. verzi. albumiţă şi albumeală sunt denumiri pentru „floarea-de-colţ” etc.m.f. albeţ şi albuleţ sunt nume populare sau regionale pentru ceea ce se numeşte. este de remarcat o interesantă relaţie de sinonimie între termenii derivaţi de la alb. castaniu. la fel. De asemenea. blanche. 5. gălbeniu. ivoire „fildeş” (< lat. s. germ. prin elipsă. Culoarea albă mai cunoaşte în română şi alte denumiri.m. „derivat necoagulabil al albuminei” (din fr. liliachiu. porfiriu. maroniu.f. gălbeneală. piersiciu. verzişor(i). „dolari”. subst. „cinci sute de lei”.n. s. la fel. argintiu. „dolari” etc. măsliniu. albuleţ” (din it. este de amintit şi adj. cârmâziu. „substanţă osoasă densă.

n. reg.) ocheană”. după sl. „(despre animale. „negricios”. Adj..m. s. s.f.m.f. Se poate observa. neagră se poate vedea. (← negrì + -tor) pe albitor. s. -ie. între diversele paronime: bălai şi bălan. adj. negroi. s. adj. adj. s. negru.adjectivelor în –iu). se realizează între derivatele parasintetice de la negru şi alb: înnegri.) ocheană”.) vacă bălaie”. iht. negruşcă. id.. „negrişor. Din această trecere în revistă a derivatelor construite. şi înălbeală. adj.1. s. negruş.f. obţinut prin substituţie de sufixe (← negric[ios] + -iu) îi corespunde albiniu. (reg. semantic. fiind întrebuinţat şi ca substantiv (la toate genurile). bălăică. lui negriciune. s. -oasă..n.. reg. „negreală..f. s. -eaţă. în bună măsură.. cerneală” (← negru + -eală. 8. „foarte negru” (← negru + -oi) se opune lui alboi. Un paralelism similar. (← înnegri + -tură sau din înnegrit + -ură) şi înălbitură.. -uie. -ioasă.m. adj.. negricios” (← negru + -iu) se opune lui albiu. oaie sau iapă albă. machiaj negru pentru ochi. -oară.. -ă. ca şi în cazul lui alb.. mai cităm aici[20] băl. „culoarea neagră” (← negru + -iciune) îi corespunde albiciune.f. negru. reg. (pop.f.f. -a).) „cernuşcă. şi înălbitor. s. construită. fenomenelor de analogie şi de paronimie: negricios şi negriciu. (reg. (fig. negrilică” (← neagră + -uşcă) corespunde. „(despre păsări. „(persoană) cu faţa albă şi părul blond. -ioară..f. datorate. din sensurile derivatelor menţionate. -toare. vacă sau iapă albă. înnegritură. adj. Ca şi adj.. negreală. în opoz.f. bălan. adj. negritor. înnegrit. (rar) „negrişor” (← negru + -uşor) corespunde lui albuşor. şi înălbi. -ă. negrişor şi negruşor etc. bălăiel şi bălăior... etc. şi înălbire. negruţă. „(despre oameni) blond la păr şi albicios la faţă. s.f. „vopsire în negru.f. s. negricios. adj. s. negriu şi negrui.. -toare. -ă.f. vb. cam negru. bălăiel. Astfel.. vacă..n. -ă adj. înnegreală. moştenit din latină (< nigrum. (primul din participiu. adj. lui negricios. numele de animale domestice.. s. bălaieş. (nume de) animal domestic de culoare albă. negreţ.) „oaie sau capră bălană”. lui negrime. alb. adj.f. este de remarcat aceeaşi „sinonimie”. nigeluţă. albului i se opune negrul.f. -toare. animal cu corpul sau cu botul alb”. s.) rufe murdare. -oaie. adj. în egală măsură. s. are o familie lexicală bogată. s.. de dat la spălat. (iht...f. „bălan. verbului negrì „a face să devină sau deveni negru.. cel puţin din punct de vedere formal. adj. fig. (reg. (rar) zăpadă”. adj. adj. „de culoare neagră” (← negru + -eţ) are drept corespondent antonimic pe albeţ. чрънило[21] i se opune lui albeală2 şi lui înălbeală.) diminuare sau pierdere a vederii….n. cu botul sau blana albă” etc. adj. -ie adj. bălăior... -ă. -oară.f. lui albuşcă. adj. s. „negreală” (← negru + -ime) îi corespunde albime. s. s. 206 . (reg.. adj. pe baza opoziţiei cu acesta. s.) varietate de struguri.. a intrat bălaia în sat) s-a luminat de ziuă. bălai. înnegrire. băluşă. s. -ă. negruşor. s. de peşti. s. rufă murdară de dat la spălat. id. De asemenea. 8. nigritia) se opune lui albeaţă.f. -ă adj.) ocheană”. „negrişor. În mod tradiţional. băluşă şi băluţă etc.m. animale) bălan. care bate spre negru” (← negru + -icios) îi corespunde albicios.) a denigra” (← negru + -i) i se opune semantic verbul albì.f. (reg. aproape în totalitate.. -oară. „de culoare neagră. reg. de asemenea.) struguri negri” (← negru + -itură sau din negrì + -tură) pe albitură. Chiar dacă nu reprezintă exact culoarea albă. cu negru) care are corpul sau numai botul alb. lumina zilei.. -oară. (bot. s. vacă sau iapă albă. f. sensul „cerneală”. băluţ. de struguri etc. de la adj. „culoare neagră. s. negriu. s. negritură. adj. negrior. (bot. pupilă” (← negru + -uş) se opune lui albuş „albul ochiului”. (înv...) „care bate spre negru. existenţa multor sinonime. negreaţă.f. (în expr.f. -ă..m.. adj.) întuneric” (← negru + -eaţă sau < lat. vită de culoare albă”. adj.) neghină. o corespondenţă cu cele ale membrilor familiei lexicale a lui alb: culoarea feţei şi a părului. negruşcă” (← negru + -uţ) corespunde lui albuţ etc.f. „negrişor” (← negru + -ior) are ca pandant pe albior. adj. băluică. adj. (rar) bălan. lui negriciu. s. negruţ. (reg. -ie. vb. (med. formal şi. -ia. s. -eaţă. direct sau indirect. negrişor. s. (iht. s. înnegritor.f.. s. -ă este.) „bălan. -toare. -ă.f. negrui.f. al doilea din supin) şi înălbit. adj. „negriu” (← negru + -ui) se opune lui albui... (reg. s. s. (← negru + -işor) pe albişor. la nivel popular sau regional.

négrophil) desemnează „o persoană care simpatizează cu negrii” şi care militează împotriva considerării lor ca negrotei.. engl. ciocolată neagră (după fr. machiaj pentru ochi” (după fr. Schwarzbier. negrişe. s. şi f. s.m. „(persoană) care denigrează. Femininul actual curent al lui negru. sunt de remarcat formaţiile interne denigrare. -toare).f. adj. негритянка) şi cu negroid. engl. continent noir. pl. După modelul corespondentelor din principalele limbi moderne de circulaţie internaţională. negro < lat. (înv. „(persoană) care aparţine rasei negre” (din fr. négritude. adj. engl.. idei. dénigrant)[22].. -toare. black chocolate). ca şi împrumuturile denigrator. café noir.) „dans popular” (← negru + -eanca). 8. black/dark continent). -ă. ponegrit2. s. temeri negre (după fr. (din participiu). peste noire). it. la rândul lui. reg. (ornit. şi f. orăşean îmbrăcat în haine negre” (← negru + -ar). engl.f.) „specie de ciocănitoare” (← neagră + -aică). etimonul latin fiind. -toare. (un) Noir. şi f.) (← neagră + -ilică).f. iar ca s. s. -ă. chocolat noir. engl.3.. în vreme ce negrofil. -ă.. Verbului a ponegri îi corespunde sinonimul său neologic denigra.n. nègre (din span.) epitet dat unei femei rele” (din po-1 + negru) etc. black money). folosită în opoziţie cu café au lait. s. engl. corespondentul românesc al engl.f. şi f. (din participiu). în limba română. (bot. ponegritor” (din lat. se mettre du noir aux yeux: „a-şi da cu negru la ochi”).m.m. negrilică. negru. negru înseamnă şi „persoană folosită de cineva pentru a face. (rar) „persoană care aparţine rasei negre” (cf. s. -toris. (reg. denumind „o persoană de rasă neagră”[23] Acesta din urmă are acelaşi sens cu negritean. black caviar).f. regional. 207 . iar s. thé noir. dénigrer.. s. care desemnează „rufele spălate şi albe de curate”.f. în sintagma negrul ochiului. cutie neagră (după fr. s. s. este ponegri „(înv.n. citat mai sus. black coffee). négroïde). Popular. art. (din fr. -ă. după fr.. ciuma neagră (după fr. s..m. Alături de denigra. -ă. După fr.m. s. 8.2. adj. în s. (reg.f. (reg. a denigra” (din po-1 + negru + -i). foarte puţin”. denigrator. (reg.) „întunecat.) „oi de culoarea neagră” (← neagră + -işă). niger. înger negru (după engl. negros.Acestora li se alătură derivate ca negraică.m. „rufe murdare de dat la spălat”. cafea neagră (după fr. în expresia: nici cât negru sub unghie „aproape deloc. (← denigra + -re) şi denigrat1. adj. adj.f. bere neagră (după germ. denigratore). s. de asemenea conotat negativ. negrar. a pune într-o lumină defavorabilă pe cineva. Adjectivul negru s-a transformat. gânduri. adj.. cioban care are oi negre. depreciativ nigger şi al francezului. înseamnă. (reg. s.. neagră se foloseşte. în opoziţie cu albele.. cărora le adăugăm ponegru. a murdări reputaţia cuiva”. black beer). despre oameni) „negricios” (← negru + -atic). -ă.f. stabilind o relaţie analogică cu albul ochiului „membrana exterioară de culoare albă a ochiului”. ponegrit1. s. s. s. pe lângă valoarea abstractă specifică tuturor culorilor.f. adj. Un verb interesant. black tea). nègre.n. adj. -ă.n. niger). négresse..m. şi f. s. sinonim al lui denigrant. s. boîte noire. negreanca. negritude). adj. ponegritor. anumite lucrări”. care. „foarte negru. derivat din adj. (← neagră + -oaică) şi cu negruşcă.f. (înv. dintre care menţionăm. şi cu albiturile. pl. s.m. black box). denigrat2. are şi sensul concret de „rimel. (← ponegri + -tor.f.. în numele ei. presimţiri. negritor. negru înseamnă şi „murdărie”. icre negre (după engl. ă. -a. reg. (← ponegri + -re).. continentul negru „Africa” (după fr. engl. lat.. adjectivul este transformat în substantiv neutru. nu are nimic din conotaţia rasială a etimonului francez. adj.) „negricios” (← negru + os) etc. vb. negraie. denigrare /famam/ „a păta. prin calc lexico-semantic.) „specie de guvizi de culoare neagră. în numeroase unităţi frazeologice. ca adjectiv şi ca substantiv neutru. „pupilă”. (din fr. Substantivul abstract livresc este negritudine „însuşire a rasei negre” (din fr. idées noires). (din supin).m.) a înnegri. în ordine alfabetică[25] bani negri „bani obţinuţi în mod ilicit” (după engl.f. s. rus. împrumutat din fr. s. cu „derivatele” ponegrire.. corespondent antonimic al lui albì. sinonim cu negroaică.. Tot ca s. este negresă „femeie de rasă neagră”[24] împrumutat din fr. negratic. reg. ceai negru (după fr. s. persoană negricioasă” (← neagră + -aie). -um „negru”.n. s.

decorativ. roman noir). Din prezentarea comparativă a numelor celor două culori fundamentale şi opuse. (a face) albul negru. alb ca hârtia. Din fr. post negru. rezultă câteva observaţii. série noire). săptămâna neagră „săptămână dinaintea Paştilor. negru ca cioara. (a fi) negru în cerul gurii. „legali”). pământ negru. jours noirs) etc. negru pe alb (cf.) „vânt care aduce uscăciune”. faire un tableau bien noir de la situation). alb ca zăpada etc. ebenino. lunettes noires)./. voir tout en noir). ochelari negri „ochelari de soare” (după fr. alb ca brânza. în relaţiile semantice dintre membrii familiilor lexicale. marée noire). relaţia de paronimie dintre componentele fiecărei familii. săptămâna mironosiţelor”. the black plague. black sheep). Certă este. alb ca marmura. germ. roman negru (după fr. race noire. noapte neagră. /a face un/ tablou negru /al situaţiei/ (după fr.. plaga neagră (după engl. a fost împrumutat în română eben s. plague noire). vechi sau noi. piesele albe (= albele) de la şah sau de la table stau pe aceeaşi tablă cu negrele etc. engl. rasă neagră (după fr.n. de regulă. portret negru (după fr. strugurii negri şi vinul negru (= roşu) intră în opoziţie cu strugurii albi şi cu vinul alb. mai ales dacă este vorba despre acelaşi nivel de limbă: se poate presupune. văduva neagră (după engl. a vedea lucrurile în alb urmează. noir animal). negru ca abanosul etc. 8. Din acelaşi etimon grecesc. prin atracţie antonimică. ébène. de fiecare dată. pantera neagră (după engl. negru păcat. vânt negru (reg. că la început au fost bani albi („de argint”. negru-animal „cărbune extras din substanţe organice” (după fr. iarbă-neagră „tătăneasă”. negru ca noaptea. eventual din it. am preluat adj. în relaţie antonimică. cele două cuvinte alcătuind un dublet etimologic. care o precede. În primul rând. Magia albă este pandantul magiei negre. a vedea totul în negru (cf. humeur noire). în special din abanos”. De altfel. însă. black widow). a munci/ la negru (după fr. spre exemplu. inimă neagră. bubăneagră (reg. fr. apoi bani negri „obţinuţi pe căi ilegale”. ébénin. points noirs). limbă neagră (reg. vin negru (în opoziţie cu vinul alb) etc. umor negru (după fr. prin intermediul lat. lui a vedea lucrurile în negru. ebenus şi al fr. oaia albă a familiei îşi datorează existenţa oii negre a familiei etc. Dintre expresiile şi locuţiunile care conţin termenul negru. rasa albă nu se justifică decât în opoziţie cu rasa neagră. black race). tot astfel se spune negru ca tăciunele.) „limbă încărcată”.5. a vedea negru înaintea ochilor. negru de fum „pulbere neagră.4. 9. c’est écrit noir sur blanc). alb ca lebăda. /a scrie/ negru pe alb (după fr. alb ca crinul. /a fi/ oaie neagră /pentru cineva/ (după fr. negru ca piperul. fr. negru ca păcura. săptămâna negrilor „săptămâna care urmează după aceea a Paştilor. plata/munca la alb este astfel denumită pentru că există plată/muncă/slujbă/serviciu la negru. 8. chinoroz” (după fr. /être/ la bête noire /pour qqn. alb ca spuma laptelui. abanosul „arbore exotic cu lemnul dur şi scump. negru ca smoala. ’έβενος) este principalul termen de comparaţie pentru culoarea neagră. alb ca zahărul. analogic. noir de fumée).) „cancer”. obţinută din arbori exotici. alb ca varul. apoi „valoroşi”. travailler/ au noir). serie neagră (după fr. „varietate de lemn tare. începând de miercuri”. bilă neagră (prin opoziţie cu bilă albă). tuse neagră „tuse convulsivă”. livresc ebenin. care permite sau. negru ca pana corbului. negru ca dracul. alb şi negru se presupun reciproc. schwarz auf weiss). Aşa cum se spune alb ca laptele. fr. de culoare neagră” (din tc. /écrire/ noir sur blanc. facilitează crearea de serii sinonimice între 208 . pâine neagră (în opoziţie cu pâine albă). sol negru „cernoziom” (după fr. sol noir). mai sunt de menţionat: agendă neagră. /muncă. portrait noir). abanus < gr. care dintre reflexele lexicale ale lui alb şi negru stă la baza relaţiei dintre ele. puncte negre (după fr. viaţă neagră. fapt care se reflectă. black panther). alb ca sarea.dark angel). zile negre (după fr. mai degrabă. Este dificil de stabilit. engl. pată neagră. /travail. cartea neagră. abanoz (< ar. -ă „negru ca abanosul”. maree neagră „strat de petrol care poluează apa mărilor” (după fr. negru la suflet.

2004. s. tradiţional. fiind componente a numeroase unităţi frazeologice.n. prin simbolistica lor. „afecţiune oculară. [3] Vezi DA. Istoria cuvintelor. economie gri. lista neagră vs. scor alb. sezon alb. oaia neagră. [5] În DEX şi în MDA. voturi albe vs. col blanc).v. dată de opacifierea progresivă a cristalinului. s. munca la gri. în opoziţie (blugi albi şi blugi negri. ceai negru. Pentru cele mai multe dintre expresiile citate. lume albă vs. economie neagră vs. Florica Dimitrescu. a albi vs. 21-23. p. [2] Vezi Florica Dimitrescu. magie neagră. pantera albă şi pantera neagră etc. economie. semestre bianco).). lume neagră. Despre culori şi nu numai.) sau din albinà. biologie.f. lat.). 1973. obiect din alabastru”. căsătorie albă (după fr. s. lista gri. Bucureşti. în egală măsură. nr. direct de la alb (vezi CADE. în vol. sauce blanche).şi albi. a vedea lucrurile în alb vs.. dau naştere unor unităţi frazeologice corelative. magie blanche. iar. cafea neagră şi cafea cu lapte.v. alabastru (min. cu schimbare de sufix (vezi MDA. s. [10] Vezi http://ro.org/wiki/Alb-. cele mai multe. 1976. ele corespund unor realităţi cromatice percepute. ciocolată albă şi ciocolată neagră. scor cu puncte. în opoziţie cu magie neagră). ceea ce nu este corect. social. blugi albi. implicit. [6] Vezi DA. NOTE [1] Vezi L’expression de l’appréciation chromatique dans le style scientifique du roumain littéraire. fiecare. 1. Gabriela Pană Dindelegan. autorul stabileşte interesante corespondenţe cu albaneza. zahăr alb vs. Analiza structurală a vocabularului limbii române contemporane. voturi nule. Editura Fundaţiei România de Mâine. în unele cazuri. de multe ori. Bucureşti. (a fi scris) negru pe alb. înregistrate. 151-152. moarte cenuşie. Unitate de limbă şi cultură românească. în diverse relaţii semantice. piaţă neagră vs. s. moarte neagră etc. 209 .) „varietate de ghips cu aspect de marmură albă…. şi moarte albastră. zile albe vs. În sfârşit. Editura Academiei. Demn de remarcat este faptul că albul şi negrul se opun realmente mai ales atunci când sunt folosite în sens figurat (bani albi vs. moarte albă vs. oaia albă vs. [9] Vezi art. s. [8] Vezi Gr. sport etc. zahăr brun etc.. Brâncuş. citat. vot alb (după fr. a vedea lucrurile în negru. la negru vs. cataracte. Bucureşti. 1976. albul şi negrul părăsesc opoziţia dată de tradiţie şi intră. p. semestru alb (după it. moarte albă (vezi. Recherche de méthode en sémantique structurale. moarte neagră. pentru prima dată în DCR. 2002. Bucureşti. vestimentaţie. scor alb vs. politică. cataracta).v. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. magie albă vs. încă de la sfârşitul sec. vote blanc) etc. Din cromatica actuală. cel mai adesea senilă. Editura Universităţii din Bucureşti. s. Coord. Derivatul a mai fost explicat. mariage blanche). 147-184. dintre toate culorile. înălbi este explicat de la în. la p. p. a plăti la alb. albâtre) am împrumutat. care devine alb sau negru şi care antrenează orbirea totală sau parţială” (din fr. în studiul citat. de tipul ceai alb vs. moarte violetă). Aşa cum a constatat. legal. [4] Exemplele analogice sunt date după DI. neutru alabastrum (de unde fr. arme de foc. alabastre. în consecinţă. ediţia a II-a. antonimice sau nu. 164-174 : alba-neagra. a ponegri. (a da un) cec în alb vs.wikipedia. sos alb (după fr. cămăşile negre vs. un dublet etimologic. cec în alb.). [11] Din lat. bani negri. în RRL. crearea de antonime între corespondentele din cadrul celor două familii.v. buletin alb (după fr. magie albă (după fr. 180. munca la negru vs.derivatele din aceeaşi categorie şi. Cele două cuvinte (albastru şi alabastru) formează. guler alb (după fr. s. negru şi alb au cele mai multe ocurenţe în domeniile cele mai variate (alimentaţie. al XVIII-lea. cămăşile brune şi cămăşile roşii. piaţă gri. În multe situaţii. Numele de culori. cu alte cuvinte şi unităţi frazeologice: arme albe vs. analogic.). [7] Interesantă este relaţia „sinonimică” dintre albeaţă şi cataractă.v. zile negre etc. Systématique des noms de couleurs.v. bulletin blanc).

cu exemplele citate mai sus. ceinture noire). Unitate de limbă şi cultură românească. (1931) Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi (partea I la Dicţionarul enciclopedic ilustrat “Cartea Românească”). morte noire. BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu. Sous la direction de Alain Rey. rus. ediţia a II-a.. 1940. 154. cit. [19] Ibidem. [25] Completăm. lista unităţilor frazeologice alcătuită de Florica Dimitrescu. vezi bani negri. magie noire. s. centură neagră (după fr. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri lingvistice din sec. Bucureşti. арап. 1948 (DA). ed. [14] Vezi EWUER. vezi CDED I.[12] Unora dintre derivatele interne ale lui alb li s-au indicat inclusiv etimoane latineşti neatestate. A. ngr.A. acesta poate fi explicat. (re)crearea lor pe teren românesc de la vb. vsl. *albinicius). Coordonatori: Ion Coteanu. (< lat.v. Bucureşti. de …. completând. Dicţionarul explicativ al limbii române. Éléments latins comparés avec les autres langues romanes.: albeţ adj. 1937. Tomul I. ţap negru (argotic). carne neagră (după fr. comedie neagră (după fr. [15] Vezi DEX. Editura Fundaţiei România de Mâine. 56-58. chemises noires..v. (< lat. -toare. oaie neagră (după engl. arapinъ. ogor negru (argotic). engl. “Universul”. (< lat.f.. I. 2006. *albicius). viande noire). 166. Bucureşti. Bucureşti. 1 (D –de). cu sufixele –tor. vol. Florica Dimitrescu. 210 . Dictionnaire historique de la langue française. black sheep). liste noire.. (pr. ext. mai ales de către Cihac. (CDED I) . engl. Tomul I. Editura “Cartea Românească”. pe de altă parte prin substituirea finalei masculine –tor cu femininul –toare. Mircea Seche. *** Dicţionarul limbii române (Seria veche).v. Francfort s/M. s. arab” (din bg. unde a fost cazul. it.). [24] Negresă mai are şi sensurile de „prăjitură preparată cu multă cacao” şi „butelie de aragaz”. pe de o parte prin conversiune de la adjectivul feminin omonim. (CADE). cit. albior adj. gaură neagră sau gol negru (după engl. 1913. p. (2004) Istoria cuvintelor. black jeans). (1870). art. [23] Vezi şi sinonimul vechi arap. 2.II. în art. Ediţia a II-a. black death). Bucureşti. Bucureşti. ’αράπης). cit. 1. ca în toate cazurile similare. Cihac. (DEX). Bucureşti. *** (1996). firmă neagră (de asemenea analogic). Tomul I. (< lat. 1949. camicie nere). Angela.) om cu pielea şi părul de culoare neagră. Luiza Seche. partea a III-a. partea I (F – I). uniforme negre etc. Bucureşti. men in black). [21] Vezi Maria Stanciu-Istrate. comédie noire. [13] Vezi MDN. p. s. -ă. Librăriile Socec. s. piaţă neagră. p. respectiv – ant. арапь. partea I (A –B). 1992). s. [16] Despre definirea ostensivă a termenilor cromatici româneşti. I . Le Robert. black market). *albeolus). vezi Angela Bidu-Vrănceanu. Analiza structurală…. cămăşile negre (după fr. Imprimeria Naţională. la un moment dat.v. engl. p. Brâncuş. al XIX-lea). *** (1995). trimiterile de ordin etimologic: blugi negri (după engl.v. s. Paris. (1976). moarte neagră (după fr. fasc. ultimul în limbajul argotic. Numele de culori. Editura Academiei Române. black comedy). economie neagră (probabil analogic. persoane negre (analogic). [17] Vezi. “persoană care face parte dintr-o populaţie africană negroidă. partea a II-a (C). marché noir. Candrea. magie neagră (după fr. umoare neagră. harap.. fasc. denigra. 1934.v. Tipografia ziarului “Universul”. vezi magie albă). albi vb. ediţia a II-a. Tomul II. black list). [22] Ultimele două împrumuturi au caracter în întregime analizabil. sb. Cât priveşte s. tablă neagră. partea a II-a. albiu adj. s. [20] Am citat numai acele sensuri care au corespondente cu alb. cu citate mai ales din limba actuală. Tomul II. *albivus) etc. (< lat.m. 1940. a lucra la negru etc. denigratoare. listă neagră (după fr. albineţ adj. arap. Grigore. piaţă neagră (după fr. 3 (J – Lojniţă). black hole). engl. [18] Vezi MDN. oameni în negru (după engl. ceea ce poate presupune. Bucureşti. Editura Univers Enciclopedic. *albire). 170. Analiza structurală a vocabularului limbii române contemporane. Dictionnaire d'étymologie daco-roumain. (Prima ediţie.

London – THE HAGUE – Paris. Cet article. 1982). de composants lexicaux et phraséologiques anciens et populaires. 147-184.. Mots-clés : mots hérités. Marele dicţionar de neologisme. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. sport etc. entre tous les noms de couleurs le plus grand nombre d’occurrences dans les domaines les plus variés (alimentation. Marcu. (2006). Bucureşti. Editura Academiei Române. Lajos. al XIX-lea). Gabriela Pană Dindelegan. (MDA).) ainsi que celui des mots hérités ou empruntés qui se circonscrivent. Maria. les doublets étymologiques etc. (2002). Editura Universităţii din Bucureşti. biologie. Bucureşti. 4 vol. Editura Saeculum. ayant. în vol. vestimentaire. Bucureşti. Coord. Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”. et néologiques. redactori responsabili: Acad. Editura Univers Enciclopedic. formelle et sémantique. ainsi que celles entre les membres des deux familles (antonymie). Alb et negru sont des mots hérités. Dimitrescu. (1997). Florin. Ediţia a II-a.*** (1957). leurs correspondances. politique. Despre culori şi nu numai.fr RÉSUMÉ CONSIDERATIONS ETYMOLOGIQUES CONCERNANT LES NOMS DE COULEURS. *** (2001-2003) Micul dicţionar academic. alb et negru (leur origine et leur évolution interne. Dicţionar de cuvinte recente. formées. (MDN). www. social. Institutul de Lingvistică. (2000). Etymologisch – historisches Wörterbuch der ungarischen Elemente im Rumänischen. Florica. On remarque en particulier les relations sémantiques à l’intérieur de chaque famille (paronymie et synonymie). Tamás.).cnrtl. (Prima ediţie: Bucureşti. d’autre part. Editura Logos. . 211 . Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri lingvistice din sec. ALB SI NEGRU BLANC ET NOIR. se propose d’analyser le statut des mots qui désignent les « couleurs » blanc et noir. ayant des familles très riches. Bucureşti. aux mêmes couleurs. Mouton and Co. Bucureşti. (1967). doublets étymologiques. Editura Academiei. d’une part. Din cromatica actuală. Dicţionarul invers al limbii române. familles lexicaux et phraséologiques. . (DI). Florica. Marius Sala şi Ion Dănăilă. Editura Albatros. hommage au professeur ABV de l’Université de Bucarest. (DCR). (EWUER). Dimitrescu. Bucureşti. Stanciu-Istrate. p.originaires ou dérivés. économie.

Authier-Revuz (1995a) classe comme les non-coïncidences du dire: 1) les non-coïncidences dans l’interlocution (quand il y a une variation entre les partenaires de l’énonciation. Republica Moldova MODÉLISATION STRUCTURALE ET SÉMANTIQUE DES UNITÉS PHRASÉOLOGIQUES EN CONTEXTE Pendant les dernières décennies.Mejri. ont eu comme résultats la détermination de quelques classes plus ou moins homogènes des unités phraséologiques.Rastier. mais aussi font preuve de diverses modifications qui portent ou pas atteinte à leurs signifiants phraséologiques. À « prendre la peine » ainsi de spécifier le sens d’un élément X. nous allons cité premièrement la modalisation autonymique définie par J. l’énonciateur témoigne de la potencialité non pas « en langue » mais bien dans ses mots hic et nunc. Choisir en un point une unité X. d’un sens qu’il y « rencontre ».V. Notre projet se fonde sur l’observation de différents cas de comportement des lexies complexes dans les textes.Ina PAPCOVA Universitatea Liberă Internaţională.Bally et V. guillemets. Le fonctionnement des expressions idiomatiques dans le texte peut être accompagné de méta-énonciation de type différent. Outre les signes typographiques.Tutin. Chişinău. ce que je veux dire) 212 . double le dire d’une unité d’une explicitation univosante du sens de cette unité dans son dire. Vinogradov que des recherches des linguistes contemporains comme I. Parmi les formes de réalisation du métalangage concernant la reflexion sur les moyens d’expression de la pensée. L’étude actuelle porte sur le fonctionnement des unités phraséologiques en contexte où elles subissent l’influence des divers procédés méta-énonciatifs allant de l’automynie réalisée par des signes typographiques aux types de modalisation autonymique. les locutions.Fiala) se penchent de plus en plus sur l’aspect dynamique observant leur fonctionnement dans le discours oral et écrit où ces unités se présentent non seulement sous leur forme institutionnalisée et décrite dans les dictionnaires. parenthèses. en contexte. deux points.Galisson. omonymie. tiret.Mel’čuc. Dans la majorités des recherches consacrées à la phraséologie. réflexivement. R. fixer le sens qu’elle y reçoit par rapport aux autres sens (polysémie) voire aux autres mots (paronymie. italiques. il y a d’autres moyens dans le discours que J. Haussemann et d’autres. les lexies complexes sont examinées du point de vue statistique. 1994 :92). en plus. R. les expressions idiomatiques et les énoncés liés.Gross. les unités phraséologiques ont fait l’objet de plusieurs études qui portaient sur leurs propriétés structurales et sémantiques. Parmi celles-ci nous allons distinguer les collocations.Authier-Revuz comme « La figure par laquelle un énonciateur. ex. S. Ces études tenant compte aussi bien de l’apport des fondateurs et des pionniers de la phraséologie tels que Ch. par rapport aux autres unités du paradigme envisageable en ce point de la chaîne. constitue en soi une rupture du « qui va de soi » de UN des mots et de leur sens dans le dire. G.(Authier-Revuz. de préférence littéraires mais aussi journalistiques. P. Les marqueurs typographiques de l’autonymie sont virgule. ici ne suffit pas : il faut. les degrés de figement de ces lexies complexes et les traits définitoires permettant d’établir leur place sur le continuum libre-figé. cependant les chercheurs (F.) susceptibles de jouer en ce fragment X du dire. afin d’établir les modèles de modifications permettant l’élaboration d’une typologie comprenant toute leur variabilité. et dont il faut effectivement protéger son dire ». A.

1979 : 410) (Les italiques appartiennent à l’auteur) Dans l’exemple cité. idiomatique. ex. De plus. le locuteur apporte un supplément d'information métalinguistique sur les habitudes de la communauté dont il parle. Cette expression. « les faits de figement se trouvent renvoyés au déjà-dit – et souvent dit – dans d’autres discours. La représentation méta-énonciative du syntagme figé fait son brochet joue ici le rôle de l’explicitation du caractère consacré. puisqu’en principe nous sommes tous d’accord. La glose faisant référence au parler spécifique d’une communauté peut être plus longue. Parmi les types de modalisation autonymique. 2) d’une communauté socio-professionnelle qui est mentionnée . on emploi un nom propre . en effet. ayant caractère d’une explicitation où sont utilisés les séquences glossatrices séparées du mot ou du syntagme glosé par par une expression à caractère métalinguistique contenant les marqueurs utilisés moins souvent que les verbes cités ci-dessus. notre père se dérida et consentit même à faire le pont. dans ce cas. dans la majorité des cas. littéralement). De cette façon. désigner employées aux différents temps. peut se traduire par le verbe pronominal « se promener». l’entretien. le fragment glossateur pris entre parenthèses (comme dit une expression locale) précède dans la chaîne parlée le fragment glosé fait son brochet et représente un commentaire métalinguistique amené à marquer dans le discours de l’énonciateur (auteur) la présence du « déjà dit » des autres discours propres dans ce cas à une communauté locale. à tous sens du mot. ex. non compositionnel.1995b : 19). avec une nuance de va-etvient.2) les non-coïncidences du discours à lui-même (quand un autre discours est introduit par l’énonciateur. l’insouciance naturelle des enfants repris le dessus. convenu de cet élément et. chacun à la dimension de sa gueule (comme dit une expression locale) fait son brochet. Il devrait être court. 3) d’une communauté nationale ou locale citée. Dans le fragment cité ci-dessus on constate l’emploi de trois éléments autonymiques : deux éléments typographiques – parenthèses et italiques et une forme explicite de noncoïncidence du discours à lui-même. propre au jargon familial. comme dit X) 3 ) les non-coïncidences entre les mots et les choses (quand les mots employés ne corréspondent pas exactement à la réalité. dans sa dimension de préfabriqué relativement au discours en train de se faire qui l’emprunte. La grande allée des platanes. Ex. mes contractants se réveillent et. Une des possibilités de la réalisation de la modalisation est l’emploi d’une subordonnée circonstantielle comparative. ce qu’il faut appeler X) 4) les non-coïncidences des mots à eux-mêmes (quand l’énonciateur est présenté au fait que le sens des mots est équivoque. à la première ou à la troisième personne. les italiques : Ex. le plus souvent c’est le verbe dire. une fois la prière du soir expédiée. le « subit »(Authier Revuz. C’est une forme explicite métalinguistique composée de comme + verbe „dicendi” + SN sujet qui fait référence au parler spécifique : 1) d’une personne précise et. le reçoit. on citera premièrement ceux où on utilise un verbe „dicendi” . par conséquent. mais aussi appeler. c’est-à-dire comme faits relevant du dialogisme et de l’interdiscursivité : le X figé est saisi comme stéréotype. impose le parcours interprétatif qui actualise le sens locutionnel. cliché. (Bazin. le mot ou le syntagme glosé est mis en évidence par les signes typographiques comme par exemple. ex. bifurque devant le manoir et descend jusqu’à la 213 . Dans cette séquence. Mais dès que le notaire s’engage dans le détail. nommer. Cependant.

A midi. L’énoncé métalinguistique pris entre les parenthèses traduit l’attitude de l’énonciateur face à son propre dire . 1979 : 93). Parmi les cas que nous avons relevés du corpus examiné.je proteste au passage et contient le marqueur à la forme impersonnelle – on devrait dire. Ex. qu’elle traverse sur un pont solennel. dont une des modalités est « la paraphrase par une expression complexe(substituable ou non syntaxiquement à X) situé au strict plan du mot ou à celui du référent ».Authiez -Revuz est . au sens p. on devrait dire : pomme de terre en robe des champs). En ce qui concerne le troisième exemple. Ex. Dans le premier exemple le commentaire méta-énonciatif est fait sur le mode de dire standard qui. aux portes du village. de correction d’une forme envisagée par l’énonciateur comme incorrecte. « habituel » d’un élément du discours répété. dira Frédie – ne permettait aucune fréquentation dangereuse. Il s’agit pour lui d’employer. Voici « l’inspecteur général » qui vous reçoit dans un bureau du Neuvième. (Bazin. dans ce cas la substitution d’un élément est dictée par la relation entre le segment glosé et celui glossateur qui est une relation de préférence. dit mûr.rivière. non seulement fixe 214 . les tournures méta-énonciatives servent à fixer le sens d’une unité phraséologique dans le discours.compositionnelle et non-compositionnelle. imposé par le contexte – ciboire c’est-à-dire « vase sacré en forme de coupe où l’on conserve les hosties consacrées pour la communion » fait allusion aux pratiques religieuses dominantes dans le système de l’éducation de la famille en question et s’avère mieux approprié au contexte. c’est-à-dire sont susceptibles de deux lectures . Cette dislocation permet. contient le syntagme libre « exploiter quiconque » qui. nous pouvons constaté dans ce cas-ci une dislocation du syntagme figée par le verbe « dire » qui joue le rôle du commentaire métaénonciatif faisant référence au caractère « commun ». de presser le citron. Comme signes typographiques de la glose on évoque les tirets. présente un défaut pouvant être corrigé par la substitution d’un élément qui permettrait la meillleure coïncidence entre les mots et les choses en citant la façon de dire d’une tierce personne(Fredie) évoquée par l’énonciateur. (Bazin. nous déjeunions sur l’herbe. 1979: 220). Mme Rezeau nous a pourvu d’oeufs durs.X. de salade de haricots et de pommes de terre en robe de chambre (je proteste au passage. à son tour. Les italiques appartenant à l’auteur) Un autre type de représentation méta-énonciative d’un syntagme figé comme préfabriqué est représenté par un commentaire qui porte sur un élément de l’unité phraséologique.(Bazin. fort éloigné du palace de sa Maison mère. Voilà l’âge. La substitution du composant de l’expression figée – vase clos par le paronyme exigé. 1979 : 85) Ex. (Bazin. 1979: 68. où l’on compte ses fruits. c’est-à-dire d’exploiter quiconque. l’indexation du mot « fruits » sur l’isotopie développement humain et son interprétation en tant que « réalisations ». Le moyen très fréquemment employé pour fixer le sens selon J. L’explicitation faite par l’auteur pour préciser le sens qu’il attribue au verbe « employer » dans ce contexte. 1979 : 340). Vu le fait que les syntagme figés sont les unités de seconde nomination. en contexte donné. Quant au deuxième exemple. L’éducation en vase clos – en ciboire. nous pouvons proposer les exemples suivants : Ex. (Bazin.

(Bazin. 215 . le sens q – locutionnel. de définition pour le syntagme figé presser le citron qui. mais récusé comme sens unique. conduisent à l’existence du second sens qui se superpose au premier en défigeant l’expression donnée. L’analyse de cet exemple montre que dans le chemin dominant d’interprétation du sens idiomatique par le contexte. donne la préférence à l’interprétation noncompositionnelle.Durandeaux. par quatre fermiers » qui concurrence en contexte plus large le sens idiomatique de l’expression -« enterrer » ou plutôt le compète en précisant la façon dont « l’aïeule fut enterrée ». comme le prouve cet exemple. L’autre type de commentaire méta-énonciatif propre aux unités phraséologiques consiste en ce que l’énonciateur en mettant l’accent sur la spécificité du double sens de l’unité phraséologique. à un des sens existant (le sens choisi étant mis en évidence par la glose): a) au sens idiomatique (locutionnel) et pas au sens littéral (compositionnel) dans un contexte qui laisse la place à l’équivoque : X au sens q. . au troisième jour : portée au sens propre. ce qui est rejeté dans ce contexte par l’énonciateur qui. et se fit savonner la tête(au figuré. A cet égard J. n’étant pas ici refusé en soi par la glose d’affirmation du sens p. qui est employé dans une construction causative doit être interprété au sens idiomatique ce qu’implique la présence du mot « répression » servant d’interprétant et le commentaire « au figuré ». car.soit 1) comme seulement au sens p et donc pas au sens q. ont souvent un homonyme libre et ce sont le contexte et la situation qui permettent leur désambiguïsation dont l’un des moyens. est le recours aux procédés méta-énonciatifs. le commentaire méta-énonciatif fait par l’énonciateur méne à découvrir et à « réveiller le sens littéral en sommeil ». la chose ne lui est jamais arrivée). ainsi « déverrouillés » selon le terme de J. C’est le cas de l’exemple où le syntagme savonner la tête à qqn. l’aïeule. mais sert. b) au sens littéral(compositionnel) : X au sens p: Ex.Authier. par l’intermédiaire de la glose. tandis que la suite de la glose « car. 1979 : 472). elle aussi. au propre. et pas au sens p : Ex. (Bazin. précise par l’intermédiaire de la glose que l’expression doit être comprise soit : 1. d’un côté.. de sa plurivocité. 1979 : 60).le sens de l’élément X(employer). la chose ne lui est jamais arrivée » entraîne l’interprétation compositionnelle du syntagme avec l’apparition du second parcours interpétatif où les éléments de la structure acquièrent leur liberté et. en plus du sens q. AuthierRevuz. La glose qui a comme objet de commentaire un élément de la structure préfabriquée et figée porter en terre fait surgir le sens littéral soutenu par les éléments du contexte immédiat « à bras.. selon l’expression de J. Fine comparut. et de façon non discrète. d’équivalent non phraséologique et.Revuz mentionne que « relativement au sens q – locutionnel. au propre. à bras. . évident. par quatre fermiers. d’autre côté.soit 2) comme aussi au sens p. Cette mauvaise pente eût nous conduits jusqu’où? Par bonheur. Elle fut portée en terre. joue le rôle d’explicitant glossateur pour le verbe employer en tant que synonyme idiomatique et. qu’on comprendra au sens p : . donc. selon les contextes. C’est interprétativement. la glose au sens p – compositionnel n’est pas univoque. Les unités phraséologiques de ce type. est lui même explicité par les éléments préposés. c’est-à-dire les idiomes. en même temps. Tout beau ! Il ne s’agissait point d’admirer Folcoche. la répression continuait.

Ainsi les deux sens s’actualisent dans ce fragment étant les deux adéquats au contexte : le sens de « résister » est soutenu par les éléments tels que « une larme. surnommée ainsi de la veille. nulle consolation. Madeleine.. 1979 : 41) (Les italiques appartenant à l’auteur). dans les deux sens : a) au sens littéral et au sens idiomatique. Frédie et Brasse-Bouillon gratteront. Puis aussitôt : Elle l’a sec. Mais le lendemain de son départ nous étions autorisés à gratter les allées du parc. (p. très chaud(au sens propre comme au sens figuré) Radio emon 1. Babouchka l’a sec. pour nous battre si froid. la grand-mêre. Nous ne fûmes pas autorisés à lui faire nos adieux. quand même. revenant de l’école. mais une tristesse de pierre qui lui enfonce la tête entre les épaules..] L’étonnement des fermiers. Ceux qui l’ont précédée ne l’aimaient guère et c’est le vide maintenant au-dessus d’elle qui devient la plus proche cliente pour l’acte de décès. Babouchka. de La Vergeraie. Italiques de l’auteur). attesté dans les dictionnaires « permettre » qui s’actualise pendant son premier emploi dans cette situation de communicaton et obligent ainsi le lecteur à chercher une autre interprétation. 1995b : 24) Dans notre exemple c’est le deuxième type où le sens locutionnel grâce à la glose..« éprouver une vive contrariété. » (Authier. En ce qui concerne les énoncés autonymiques signalés seulement par les signes typographiques. alors qu’en argot l’avoir sec – « résister.89 ( exemple emprunté à J. Mlle Lion dut s’en aller comme une voleuse. un agacement ». -Voilà-ti pas que ces messieurs grattent leurs allées et venues. Hier à Melbourne il (Lendl) a eu chaud.Revuz . vous vous amuserez désormais d’une manière utile. Ceux qui la suivent ne lui offrent rien de mieux : nulle chaleur. qui cette fois se complètent. Le même procédé de noncoïncidence est observé dans le cas de l’emploi de l’expression allées et venues ayant d’après 216 . celle de « obligés » ou « forcés » exigé par le discours direct qui suit. alors que le sens « éprouver une vive contrariété » s’appuie sur les phrases suivantes du contexte – Ceux qui l’ont précédée ne l’aimaient guère et c’est le vide maintenant au-dessus d’elle qui devient la plus proche cliente pour l’acte de décès. nous pouvons proposer comme illustration l’exemple suivant où les mots et les expressions qui sont marqués par les italiques traduisent le cas de non-coïncidence des mots à eux-mêmes : Ex.1. . Babouchka. une autre signification pour ce mot dans le contexte donné. parce que selon Aubin elle devait habiter une Sibérie. Pas une larme. leurs sourire nous étaient insupportables.Authier-Revuz) b) dans les deux sens idiomatiques propres aux différents registres de la langue : Ex. Ceux qui la suivent ne lui offrent rien de mieux : nulle chaleur. fait de la place a celui compositionnel qui ajoute des informations en plus. [. en effet..Au lieu de gaspiller vos forces en jeux stupides. nulle consolation.27. n’en croyait pas ses yeux. Ex.356 .« tenu en lisière » si l’on veut pour faire de la place à l’autre sens p. D’après le dictionnaire Le Petit Robert l’avoir sec . tenir bon ». à présent! (Bazin. 2. Dans les deux sens : l’argot et le français. Je le fais taire. une déception. mais il a raison. tristesse de pierre ». Cropette ratissera. Les italiques du mot « autorisés » signalent que ce terme ne doit pas être interprété dans son sens usuel.

on constate ici. « la personne qui fait sa gloire. né trop tard pour s’engager dans les zouaves pontificaux. vendange est faite! (Bazin. de verdure dans un jardin. c’est pour cette raison que la famille avait par rapport à lui ce comportement respectueux. C’est lui « la brosse à reluire de la famille ». c’est René Rezeau. ce qui porte attente à la structure de l’unité phraséologique qui est fixe et figée syntaxiquement. De plus. mais qu’il s’agit. Le fait que l’expression n’a gardé que la partie nominale qui est prise par l’énonciateur entre les guillemets exige de la part du lecteur une attention particulière et un effort supplémentaire pour aboutir à une compréhension /interpétation de cette unité en contexte. d’un jeu de mots qui défige l’expression en question attribuant un autre sens. l’académicien) pour comprendre que sa « brosse à reluire » ici est cet homme défunt à l’égard duquel la famille avait cette attitude servilement flatteuse et montrait de la vénération. De cette façon. dans ce contexte. 1979 : 183) D’après Le Petit Robert manier la brosse à reluire. Les marqueurs typographiques attirent l’attention du lecteur sur ce groupe de mots en signalant qu’il ne doit pas être interpété au sens connu. Mais si les respectueux passent du côté des rieurs.R. de la vénération dont la famille entourait sa « brosse à reluire » et je ne vais certainement pas changer de camp. mort trop tôt pour connaître les saints triomphes du M. Il est nécessaire de recourir aux éléments du contexte qui précèdent le fragment (l’Oncle.]. Adieu Bb. sa « brosse à reluire » veut dire « sa fierté ». 1979 : 23) 217 . avec un grand O pour le différencier des nombreux autres. c’est lui le grand homme. Il est plus facile de se moquer d’un vivant que d’un mort. Ex. cela va de soi. celui de « chemin bordé d’arbres. de marcher dans différentes directions (inverses ou non). mais un académicien et. son orgueil ». « le sujet de l’attitude servilement flatteuse » car René Rezeau n’était pas n’importe qui. naguère. Donc. aussi bien que celui plus large ne permet pas l’interpéter dans son sens habituel ce que signalent également les chevrons. par l’acquisition d’une nouvelle signification sous l’influence des conditions d’accueil en contexte : Ex... passer la brosse signifie « être servilement flatteur ». le processus de défigement de l’expression provoqué par l’omission d’un élément. Je me suis gaussé.(Bazin. 1979 : 305). le défunt. l’humour du locuteur qui utilise l’expression à des fins ironiques dans cette situation. et d’autre côté. démarches ». par conséquent. il y a un refigement et une remotivation des éléments restés. (Italiques de l’auteur) Un autre signe typographique souvent utilisé pour l’autonymie sont les guillemets en forme de chevrons qui eux-aussi signalent au lecteur que l’expression mise ainsi en évidence n’a pas le sens habituel dans le contexte en question : Ex. La réponse jaillit du fond de ce gosier où tressaille le grain de raisin de la luette. Le premier constat qu’on peut faire en observant le fonctionnement de ce syntagme en contexte est que l’expression se présente en forme elliptique où l’élément verbal est omis. je préfère ne plus être ni l’un ni l’autre. à notre avis. l’oncle. le contexte immédiat.P[.le DEL le sens « fait d’aller. dans un parc » à l’élément « allées » dicté par le contexte et surtout par le syntagme « gratter les allées du parc » et traduisent. (Bazin. d’un côté. un mort) et aux éléments du texte qui suivent (« vieux crabe ».

J. meaning. A et Chartreau. Le lexique construire l’interprétation. Vol. leur complexité sémantique et structurelle et le fait que ces expressions appartiennent à la fois à la langue et à la parole ce que souligne dans ces recherches le célèbre linguiste suisse qui reconnaît. ils sont fournis par la tradition. J. Ces deux facteurs qui ont contribué à la génèse de ces unités.1. Ces mots qui ne vont pas de soi Boucles réfléxives et non-coïncedences du dire.. (1994).fr Authier-Revuz. Dans une foule de cas. continuent à influencer leur fonctionnement dans le discours conditionnant leur comportement dynamique qui se traduit par la possibilité du fonctionnement des expressions et locutions aussi bien sous leur forme canonique que sous plusieurs variantes plus ou moins modifiées ou défigées. Acest studiu cuprinde tehnici metalingvistice utilizate de autor-glosator incepand cu unele tipuri de autonimie realizate cu ajutorul unor expresii metapropozitii si incheind cu autonimia realizata prin folosirea unor semne specifice. marque de l’usage collectif et le fait de parole. In prezent.En conclusion. Paris. et dans des proportions qu’il est impossible de délimiter» (Saussure. phraseologie. Hervé (1979).. pp. Mais il faut reconnaître que dans le domaine du syntagme il n’y a pas de limite tranchée entre le fait de langue. La Locution en discours. ca ghilimelele sau caracterele italice. outre l’usage collectif dans la formation de ces phénomènes. la créativité et la liberté individuelle des usagers : « Ces tours ne peuvent pas être improvisés. Saussure. 91-102. qui dépend de la liberté individuelle. in Langue française. n. meta-lingvistic activity. idiomuri) in texte literare. Paris : Le Robert. Sophie (1993). tot mai multi lingvisti subliniaza importanta aspectului lor dinamic urmarindu-se actualizarea structurilor frazeologice in vorbire. Authier-Revuz. cu precadere cazurile in care ele devin obiectul activitatii metalingvistice a autorului. on observe qu’il se caractérise par un grand dynamisme qui donne naissance à plusieurs modèles parmi lesquels ceux obtenus par les différents procédés autonymiques qui modifient avant tout le côté sémantique et parfois la structure de ces unités mettant en relief leur plurivocité. 1996 : 172-173). Prezentul studiu este o analiza a functiei diferitelor tipuri de unitati frazeologice (colocatii. pp. J. Ferdinand de (1996) Cours de linguistique Générale. Dictionnaire des Expressions et Locutions. Éditions Payot.17-19. Paris REZUMAT CREAREA DE MODELE STRUCURALE SI SEMANTICE ALE UNITATILOR FRAZEOLOGICE IN CONTEXT In ultimele decenii unitatile lexicale au fost descrise statistic asa cum apar in sursele lexicografice. dand frazeologiei un anumit inteles. parce que l’un et l’autre facteurs ont concouru à la produire.2. Key words: autonymy. si on examine le comportement des unités phraséologiques dans le discours. L’énonciateur glosateur de ses mots : explicitation et interprétation. il est impossible de classer une combinaison d’unités. Moscou : Éditions du Progrès. n. disponible sur http://www. décembre 1995. expressii. 103. ( 1995a). Rey. dar sunt de asemenea relevate si modificarile care apar la nivelul limbii si vorbirii prin vocea multipla a fenomenului de frazeologie. Larousse.. (1995b). Bazin. Méta-énonciation et (dé)figement : le prefabriqué et l’imprévu du fire. In acest text exista exemple in care comentariul meta-propozitiei nu numai ca traduce o anumita atitudine.persee. In Cahier du Français Contemporain. La famille Rezeau. modification. 218 . REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Authier-Revuz.

2 Exemplarische Darstellungen 2. wie z. Briefträger – factor. Wortgruppe Wir wollen zu erst den Fall betrachten. auch ein gekonnter Umgang mit der Wortbildung in den zwei Sprachen. Diese letztere arbeitet mit der "Wortform" als Abgrenzungskriterium. Die verschiedenen Wissenschaften neigen unterschiedlich zur Terminusbildung. Die komplexe technische Terminologie in die Fremdsprache zu übersetzen (hier gehen wir von der Ausgangssprache Deutsch und der Zweitsprache Rumänisch aus). Da die Komposition ein beliebtes Wortbildungsmittel der deutschen (Fach)sprecher ist und die Struktur des Rumänischen solche Bildungen nur begrenzt zulässt. Im Deutschen trägt die Zusammensetzung wesentlich zur Bildung von Termini. während man in die Beschreibungen und Typologien der Terminologie u. Es handelt sich dabei meistens um etablierte Fachwörter. Die überwältigende Mehrheit deutscher Komposita wird durch Wortgruppen wiedergegeben. die über das Französische ins Rumänische Eingedrungen sind. manche haben lediglich eine firmeninterne Zirkulation oder werden nur von bestimmten anderen kleinen Fach-Gesellschaften verwendet.B. hat der Übersetzer keine großen Hürden zu überwinden.1 Zusammensetzung vs. die neue Begriffe benennen. Wasserleitung – apeduct. wort-äquivalente Größen einschließt (wie z.a. Aus terminologischer Hinsicht ist die Abgrenzung der Analyseeinheit "Wort" eine andere als in der gemeinsprachlichen Morphologie. Problematisch wird es aber. werden hier spezifische Schwierigkeiten im Übersetzungsprozess registriert. bedeutet u. glauben aber. Teppichboden – mochetă.B. die von zwei bis hin zu fünf-sechs oder auch mehr Wörter enthalten. Solche Situationen bilden aber einen Bruchteil des nominalen Wortschatzes.a.Casia ZAHARIA Universitatea „Al. Andere wiederum erlangen durch wiederholten Usus den Grad "offizieller" Fachbegriffe und -termini. bei. dass technische Texte in dieser Hinsicht wohl den ersten Platz einnehmen dürften. wenn solche Termini im Wörterbuch. wo sich ein deutsches Fach-Kompositum durch ein einziges Wort übersetzen lässt. Nicht alle Begriffe erreichen den Stand eines Fachbegriffs.Cuza“. ja sogar im einsprachigen Wörterbuch nicht registriert sind. Flechtwerk – cleionaj usw.I.[1] Für die rumänische Sprache ist das aus typologischen und übersetzungspraktischen Gründen besonders wichtig. Solange die Komposita in deutsch-rumänischen Fachwörterbüchern registriert sind. das Mehrwortlexem/ die lexikalische Phrase). 219 . Iaşi VALENZ UND LOGISCHE WORTZUSAMMENHÄNGE IN KOMPOSITA 1 Präambel Der nominale Stil von Fachtexten stellt die Übersetzer vor einem oft schwer lösbarem Problem: die Übermittlung der durch zusammengesetzte Wörter benannten Termini. Des weiteren sollen am Beispiel deutsch-rumänischer Übersetzungsprobleme einge Schwierigkeiten hervorgehoben und Vorschläge zur Behebung solcher Probleme gebracht werden. Wir wollen keine Hierarchie aufstellen. Absperrmauer – batardou.

Wortgruppen sind nur bedingt Mehrwortlexeme (wie im Falle des terminologischen Phraseologismus). die der Übersetzer zu bewältigen hat. Hier gibt es ein stilistisches Problem und das Einfühlvermögen des Übersetzers bezogen auf den Stil des gesamten Textes und die Adressatengruppe wird ausschlaggebend sein. răcire prin apă. Dazu muss er das deutsche Kompositum zerlegen. gehen sie den Umweg über andere Wörterbücher. 220 . Da Übersetzer meistens zwei Fremdsprachen beherrschen. Ein weiteres Beispiel: Abfallbeseitigung besagt sowohl das Wegschaffen wie auch das Beseitigen im Sinne von Eliminieren von Abfall. bedeutet das ein gutes Sprach. wie gerade angedeutet. Der Übersetzer bildet also eine brauchbare äquivalente Wortgruppe. Ein erster Aspekt betrifft die in den rumänischen Wortgruppen enthaltenen Präpositionen. Er wird die im deutschen Wort implizit enthaltenen Informationen in Form von Informationseinheiten hinzufügen müssen. Kühlung durch Wasser oder Kühlung des Wassers die dem Original getreue Entsprechung zu wählen. Im Falle des Kompositums Fliesenfußboden wird zwischen pardoseală dalată und pardoseală cu dale zu wählen sein. indem er. răcirea apei. Es wird sich herausstellen. das deutsche Kompositum zerlegt und die Beziehungen zwischen den einzelnen Morphemen hervorhebt. Das Beispielwort Wasserkühlung lässt gleich drei rumänische Äquivalente zu: răcire cu apă. Es wäre auch unmöglich. Diese Tatsache bringt erhebliche Schwierigkeiten mit sich. der leider auch nicht immer nähere Erklärungen mit sich bringt. Sonst werden Wortgruppen nicht als ein Terminus.2 Äquivalenzschwierigkeiten auf dem Gebiet des Fachwortschatzes Auf einen weiteren Blick wird sich herausstellen. dass die rumänische Äquivalenz in Fachtexten eines Fachgebiets variieren kann. solange die Wahl der Wortgruppen-Komponente und womöglich noch die Auswahl einer von mehreren Äquivalenten vom Sprach. Wie oben schon erwähnt.Das ist eine Realität mit der der Übersetzer täglich konfrontiert wird. während im Deutschen nur ein Fachbegriff mit nur einem Wort vorhanden ist. Bekanntlicherweise können Präpositionen je nach Verwendungszusammenhang unterschiedliche Bedeutungen haben. Dem zufolge wird man in der Übersetzung zwischen eliminarea deşeurilor und îndepărtarea deşeurilor unterscheiden müssen. einen Weg. alle Komposita in ein Wörterbuch aufzunehmen. Diese Erkenntnis allein reicht aber nicht aus.und Fachwissen des Übersetzers abhängen. um die logischen Beziehungen zwischen den einzelnen Morphemen deutlich zu machen. Die weiter unten aufgeführten Beispiele sollen die gängigsten ÄquivalenzSchwierigkeiten auf dem Gebiet des Fachwortschatzes veranschaulichen[2]. als eine lexikalische Einheit von den rumänischen Fachleuten gehandhabt. um beim Übersetzen auf die adäquate rumänische Präposition zu greifen. Es müssen zusätzliche Beziehungen zwischen den Informationseinheiten herausgearbeitet werden: der Übersetzer wird die logischen Zusammenhänge feststellen müssen. Die hohe Produktivität der Zusammensetzungen animiert den Übersetzer selbst rumänische Wortgruppen zu bilden. Diese Situation entspringt der Tatsache. dass die im deutschen Wort enthaltenen logischen Wort-Zusammenhänge an Hand des Kontextes nicht immer sicher zu erkennen sind. 2.und Fachwissen. ohne welches keine niveauvolle Übersetzung zu Stande gebracht werden kann. um so mehr der Kreativität auf dem Gebiet der Zusammensetzung kaum Grenzen gesetzt werden können. dass Wörterbücher (auch online-Wörterbücher) dem Stand der Technik hinterherlaufen. Dieser Weg stellt sich manchmal als Gratweg dar. um zwischen den Situationen Kühlung mittels Wasser.

Das letzte Augenmerk sei auf die im Deutschen oft sehr langen Komposita gerichtet. Das Resultat diese Prozedur leidet unter einer gewissen Schwerfälligkeit. um dann forţe speciale und forţe de acţiune/intervenţie rapidă zu bedeuten. So kommt es. Das verführt manchen Übersetzer zu Fehlinterpretationen. Ein anderes Argument zur Reduzierung der Wortform ist die Tatsache. so dass die Übersetzung retragere cu titlu gratuit lauten wird. wie ersichtlich.B. Dazu solle man auch die Parallelsituation nennen. um solche Situationen unproblematisch zu lösen. über den Einbezug von unterschiedlichen Informationseinheiten. Das heißt. ein Jahresdurchsatz. Es gebraucht aber einer gewissen Erfahrung (vielleicht auch Routine). In solchen Wörtern gibt es eine Fülle von nicht explizit ausgedrückten Informationseinheiten. So vermerken wir z. Eine (meist unter genauen Angabe von Mengen) Jahres-Durchsatzleistung ist nichts anderes als eine Jahresleistung bzw. Das Kompositum Rückrufaktion im Kontext der Schadensbehebung an verkauften Autos beinhaltet auch die Information der Gratuität dieser Aktion. Kasus. in der Komposita quasi redundant gebraucht/gebildet werden und sich (fast) unnötig wiederholen. Um die Bedeutung eines durch ein "kompaktiertes" Kompositum ausgedrückten Terminus in der Fremdsprache auszudrücken. Das Wort lässt sich wie folgt zerlegen: Gesetz zur Begrenzung der Ausgabe von Arzneimitteln. Der Weg zu diesen Bedeutungserweiterungen und -verschiebungen geht. educaţie pentru mediul înconjurător durchsetzen wird. dass im Falle der Wegrationalisierung bestimmter Bestandteile im Rumänischen diese Teile vom Übersetzer erkannt und ins Syntagma wieder eingefügt werden müssen: Wiederhohlungsrelais – releu cu acţiune repetată. werden über die Interpretation ein oder mehrere Wörter hinzugefügt. was eigentlich das Wesentliche einer Fachübersetzung ist. Ein letztes Beispiel: Unter Umwelterziehung ist educaţie cu privire la mediul înconjurător zu verstehen und es ist nicht sicher. denn außer den Bemühungen von Linguisten und Übersetzern (die die logischen Zusammenhänge solcher Komposita bzw. Als Beispiel diene das vom IdS gekürte Unwort des Jahres 2003 Arzneimittelausgabenbegrenzungsgesetz. ist natürlich nicht auszuschließen. Venturikanal – canal debitmetric Venturi etc. Einsatztrupp(e) einerseits mit der älteren Bedeutung forţă de intervenţie. deren Überschaubarkeit gewährt werden muss. dass Wortgruppen Wortketten sind. ohne dabei an Eindeutigkeit zu büßen: Kabelfernseherbetreiber – operator de cablu. educaţie de mediu. Die Sprache ist ein lebendiger Organismus und macht Entwicklungen durch: Wörter erscheinen und geraten in Vergessenheit oder ändern ihre Bedeutungen – das ist auch für die für Komposita stehenden Wortgruppen gültig. Zapfenverbindung – îmbinare cu cep şi bucea.Je mehr Informationseinheiten (Präpositionen. So muss er unbedingt wissen. um so mehr muss der Übersetzer in das zusammengesetzte Wort hineininterpretieren. Dem rumänischen Nutzer muss das explizit zur Kenntnis gebracht werden. der Begriff wird aber eindeutig genannt. Um den stilistisch unglücklichen doppelten Genitiv zu vermeiden (legea limitării eliberării) sollte sich 221 .) eines Kompositums nicht explizit ausgedrückt werden und je länger dieses Wort ist. dass die rumänische Äquivalenzvariante eine um eine oder mehrere Komponenten reduzierte Form hat. Aspekt etc. Der logische Wortzusammenhang sollte nicht unnötig erschwert werden. dass das Wort Spendenbescheinigung implizit eine Information über gewisse Vergünstigungen für den Spender enthält. sonst würde er certificat de donaţie statt certificat de deductibilitate fiscală übersetzen. Wortgruppen analysieren) spielt auch der allgemeine Usus eine nicht zu unterschätzende Rolle in der Prägung verschiedener Neubildungen. ob sich vielleicht eine Formulierungen wie educaţie în materie de mediu înconjurător. Dass dabei auch Fehlinterpretationen entstehen können.

Nr. Hildesheim/Zürich/New York: Georg Olms. ARNTZ. signification. Heribert/MAYER. um sein Fachwissen zu erweitern. sollte er eine eingehende Vorbereitung vornehmen. Fachdienst Germanistik. BIBLIOGRAPHIE ALLIGNOL. Sprache und Literatur in der Kritik deutschsprachiger Zeitungen. Claire: "Die zusammengesetzten Wörter: Eine Schwierigkeit bei der Übersetzung technischer Fachtexte aus dem Deutschen ins Französiche". 2/98. RÉSUMÉ. [2] Einige der Beispiele richten sich nach Allignol 1998. wenn er valenzbedingte und logischen Verknüpfungen zwischen den Bestandteilen der Komposita wahrnimmt und korrekt interpretiert. Wien: TermNet. Felix: Einführung in die Terminologiearbeit. termes de spécialité. Er wird sie unter Rücksichtnahme des Kontextes verstehen. Reiner/PICHT. LAUREN. Johan/PICHT. 222 . Christer/MYKING. Heribert: Terminologie unter der Lupe. Wenn keine Zusammenarbeit mit einem Fachmann möglich ist. Cet article a comme point de départ la maîtrise exceptionnelle de la langue et un certain sens linguistique. NOTE [1] Die linguistische Dimension der Terminologie bringt die Trennung zwischen dem semasiologischen Ansatz (der Benennung als Ausdrucksseite) und dem onomasiologischen Ansatz (dem Begriff als Inhaltsseite). 1998. 64-69. Schluss Es ist eine alltägliche Gegebenheit. VALENCE ET LIENS LOGIQUES DANS LES MOTS COMPOSÉS Le traducteur rencontre chaque jour le problème des mots composés. dass der Fachübersetzer ständig mit Komposita konfrontiert wird. dass er auch über ein gutes Sprachkönnen und ein helles Sprachgespür verfügt. 2002. Mots clés : mots composés.die rumänische Übersetzung einer der Rechtssprache typischen Formulierung (privind /cu privire la) bedienen: Legea privind/cu privire la limitarea eliberării de medicamente. valence. Il les comprendra en tenant compte du contexte quand il veut interpréter correctement ces locutions qui sont imposées par la valence. 2/2003. Und wir gehen natürlich auch davon aus. In Lebende Sprachen Nr.

LEXIC ŞI CULTURĂ VOCABULARY AND CULTURE LEXIQUE ET CULTURE 223 .

224 .

spiritual şi intelectual. autorul evidenţiind impactul greu de neglijat al acelui spirit al veacului specific epocii în care un scriitor se formează. spaţiul extern asociază parteneri posesori ai unor identităţi (sociale) relativ stabile. [1] Aplecarea sociologizantă este bine temperată în amplul studiu intitulat DISCURSUL LITERAR. procesul de comunicare implică o situaţie cu totul aparte. Ea îşi trage seva şi dintr-o retragere metodică. în cazul literaturii. ca operaţie de punere în discurs. [7] Pentru Charaudeau.” Mai mult. “Creaţia îşi trage astfel seva de pretutindeni: atât din paratopia omului de rând. şi creează. actanţială) exersată în comun de partenerii actului de comunicare. o mai veche preocupare pentru ceea ce numea. situat nici înlăuntrul. la o determinare strictă printr-o spaţio-temporalitate istoriceşte databilă. şi enunţarea enunţată. Anca Cosăceanu propune o serie de repere semiotice valabile pentru conceptul de enunţare. Observaţia aceasta este cu atât mai utilă cu cât sesizează diferenţa dintre imaginile construite şi cele reale ale protagoniştilor – „l’image que le sujet parlant construit de luimême et de sa destination à travers son discours. la un moment dat. ireductibil. respectiv „urmele” enunţării în enunţ. ENUNŢARE ŞI PERSONAJE ÎN PIESA LAILEI RIPOLL.. prin care se autodefineşte sau prin refuzul căruia se autoidentifică orgolios se transferă. Dominique Maingueneau continuă. prin instanţele sale. şi din efortul permanent de a se integra în ea. nici în afara a ceea ce în mod convenţional numim. definiţi astfel drept colocutori”. pornindu-se în mod just de la natura specială a universului ficţional pe care orice text literar îl produce. în ultimă instanţă.” [4] Privind lucrurile din alt punct de vedere. cât şi din paratopia nobilului care nu se simte în largul său în această lume de burghezi. enunţarea. Este vorba despre intenţia enunţiatorului de a-şi elabora o „figură” corelativă rolului (pretins ca) asumat.Simona ANTOFI. [6] Anca Cosăceanu mai adaugă „punerea în scenă” – impactul contextului semiotic asupra interpretării actului de enunţare. [8] 225 . perspectiva sociologică asupra operei literare şi specificul acesteia. instituindu-se. bref. „punerea în scenă” implică o distincţie fină între un spaţiu extern şi un spaţiu intern. “Tribul literar” [3] căruia scriitorul îi aparţine. Într-un articol succint [5].] de sa manière de définir le cadre spatio-temporel de sa parole. contextul operei literare. autonomia absolută a esteticului este la rândul ei amendată. grupate în trei categorii ce se constituie într-o ierarhie a procesului însuşi: instanţele enunţiative.]. de la care se revendică. realitate. înţeles drept „activitate intersubiectivă (relaţională. În termenii lui Maingueneau.. în actul de comunicare respectiv. din lume. care refuză poziţia pe care găseşte de cuviinţă să i-o impună o lume condusă de nobilime. Pe de altă parte. întrun cadru spaţio-temporal. acelui non-locus pe care orice bucată de literatură bună îl instituie. de fapt. cel din urmă. totodată. “FIERE” Încercând să împace.. un construct textual elaborat în funcţie de datele axei actorializare–spaţializare–temporalizare. în acord cu o paradigmă mentală comună. Subiectul enunţării este. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi PARATOPIE. printr-un proces de atribuire paratopică mai mult sau mai puţin conştient. din unghi semiotic. antrenând o „scenografie” specifică. ritualizată. printr-un compromis reciproc avantajos. Punerea în discurs presupune asumarea rolurilor actanţiale ca roluri reale. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE [2].. cu un gen discursiv anume). [. de sa manière d’installer la relation verbale [. pe ea însăşi.

a cărei analiză revine perspectivei sociologice asupra literaturii. Mamele şi bunicile lor au avut o mare contribuţie în comportamentul celor trei bătrâne. politice. are o variantă exterioară. trebuie să apeleze la ţintar şi la păhărelul de anason de Maimuţă [un rachiu foarte popular şi ieftin]. În acest caz. o 226 . Personajele Nazaria. sau fraţii Hernandez şi Fernandez de Herge. de la Madrid. în fine. Aurorita şi Daria sunt gândite şi construite pentru ei. şi un în afară mereu pe punctul de a deveni înlăuntru leagă epoca – topografia şi cronografia din care se dezvoltă enunţarea – de cronotopul intern al operei. şi una interioară. Subiect deosebit de fertil pentru problematica enunţării literare şi a paratopiei. de mişcarea haotică a vieţii.].” [9] Jocul subtil între un înlăuntru paratopic. simultaneitatea în virtual a trei situaţii de enunţare diferite . [11] De asemenea. în sicriu şi în aşteptarea ceremoniei funerare. ansamblu de strategii discursive menite a (re)constitui o lume-nelume.. autorul preferă formula scenă de enunţare. la care se adaugă servitoarea Ulpiana. [10] În cazul discursului teatral. Maingueneau adoptă conceptul de arhi-enunţiator al lui M.“ “Nazaria şi Daria sunt ca Joan Crawford şi Bette Davis – păstrând proporţiile – […] sau bătrânele care beau ciocolată cu episcopul în tablourile lui Gutierrez Solana. actul care leagă regizorul de un public specific. În timpul reprezentaţiilor a trecut de la a fi o persoană voinică la o găluţcă.Situaţia de enunţare. Ambele instanţe enunţiatoare. o alternativă privilegiată la realitate. sociale etc. din pricina dublei enunţări şi a dublei situaţii de enunţare. pe unicul bărbat din piesă. Personajul Ulpiana este creat aproape în totalitate după bunicile mele.” Conform explicaţiilor Lailei Ripoll. care îşi asumă responsabilitatea reţelei conflictuale a poziţiilor enunţiative.timp al conflictului de natură internă şi externă prin intermediul celor patru personaje feminine prezentate. purtător al ideologiei prioritar literare a piesei de teatru. ATRA BILIS (FIERE) a fost scrisă pentru trei actori ai teatrului Micomicon. în ordinea realului ficţional. cel puţin în punctul de plecare. [13] şi. piesa Lailei Ripoll. motiv pentru care unele aluzii la anumite trăsături fizice pot fi schimbate în funcţie de actorii sau actriţele care interpretează piesa. diferit de opiniile personajelor deasupra cărora gravitează.” Punctul său de vedere. protejată. în funcţie de actorul care a reprezentat-o. Nazaria. cum o denumeşte Maingueneau.[12] În ceea ce-l priveşte. Acest arhi-enunţiator este “o persoană distinctă de scriitor. reală. Fizicul actorilor a influenţat decisiv descrierea personajelor.. deja mort. existenţa simultană a variantei scrise a replicilor. întrucât este literar. produs al acesteia şi. [. “Aurori se exprimă prin cântece deoarece cultura ei este rurală şi feminină. Ele îşi dispută. scriptorul şi personajele. pe măsura lor. posibil a fi aproximată prin “situaţia pe care cuvântul pretinde a o defini prin cadrul pe care ea îl arată (în sens pragmatic) chiar în momentul în care se desfăşoară. căreia i se pot subordona aspecte etice.replici performate de personaje. şi a celei performate de către actori. în cadrul căruia autoarea însăşi activează: “Mariano Llorente.” “Ulpiana. biata de ea. îşi împart sau îşi dispută dreptul de proprietate asupra replicilor.“actul care leagă autorul de un public virtual. Jose Luis Patiño şi Yiyo Alonso. actul care leagă personajul de un alt personaj” [14] – repun mereu în discuţie încărcătura paratopică a textului. ceea ce Anne Ubersfeld numeşte scriptor al textului – instanţă căreia îi asociază şi autorul – are o dublă orientare şi funcţionalitate enunţiativă: i se pot atribui didascaliile dar şi enunţurile . sau un vampir. lucrurile se complică şi mai mult. un gândac. o femeie extraordinară din Estremera del Tajo. dar şi după modelul poveştilor scrise de Marcos Leon despre Isidra. Daria şi Aurori – surori. prin coerenţa ei superioară. Issacharoff. totodată. este un “element care rezultă din relaţionarea acestora”. şi definitiv fantasmatică. care nu puteau trăi unul fără celălalt…” [15] Piesa menţionată [16] construieşte un spaţiu .

pentru a deveni stăpîna de la conac şi a compensa. Nazaria mimează de ceva vreme paralizia picioarelor. fie o dorinţă puternică de a parveni. martor acum inert al tuturor dramelor care s-au consumat de-a lungul timpului. provocând accidentul de pe urma căruia este silită să-şi care mereu sora în spate. slujitoarea devotată de care o leagă o afecţiune aparte. sunt însoţite de semne ale unei religiozităţi de faţadă şi de marcatori axiologici şi de subiectivitate ce arată atât situarea ierarhică a personajelor cât şi atitudinea enunţiatorului primar faţă de ele. învechite în ura lor comună. cu urmări grave. Daria. iar Daria pozează în victima care-şi duce crucea cu umilinţă. Stăpâna de la conac şi soţia privilegiată a defunctului. Iar Aurori. în sensul unei paratopii revelatoare pentru natura raporturilor dintre personaje şi pentru viziunea – deloc optimistă – a autoarei asupra lumii. luând locul uneia sau al alteia dintre celelalte femei. care a avut un copil. Neîndoielnic. în cazul surorii mai mici.moştenire şi o poziţie socială superioară mediei. posibil ca urmare a intervenţiei criminale a Dariei. o iubire interzisă şi intenţii criminale. Masca nebuniei folosise. Prima o acuză pe cea de-a doua de o răutate fără limite. a sicriului şi a bărbatului mort. astfel. care poate fi un sătuc obscur din Spania sau din orice altă ţară. aduc o notă de tragic în această lume a maatriarhatului care şi-a pierdut motivaţia fundamentală.” [17] Spaţiul rural găzduieşte păcate şi aspiraţii general – umane. dar încă vie. Daria este cea care a slăbit osia trăsurii surorii ei mai mari. În ceea ce o priveşte pe Ulpiana. În ordine paratopică. sperând în răsplata cuvenită celor smeriţi. inclusiv pe Aurori. prezenţa constantă. Daria şi Ulpiana sunt nemăritate şi toate patru sunt bătrâne. asezonat cu răutăţi şi cu insulte. indiferent de zonă geografică sau moment istoric. în speţă filonul religios şi componenta folclorică. o viaţă de lipsuri şi de umiline. la protejarea iubirii dintre ea şi defunct şi foloseşte încă o dată pentru a salva viaţa tuturor. două coordonate se impun. Pe plan interior. Poate că secătuit de substanţă. [18] Semnificativ. totuşi. Piesa debutează cu un ansamblu generos de indicaţii de scenografie şi regie. există diferenţe culturale specifice. după atâta vreme. în funcţie de orizontul cultural căruia îi aparţin. înainte de a răbufni într-o scenă a dezvăluirilor orchestrate cu mână sigură de către Aurori. într-o familie cu prea multe femei. Excesul care dirijează întreg comportamentul celor patru femei. împiedicând otrăvirea pusă la cale de Ulpiana şi eliminând-o pe 227 . când este vorba despre sat. a trăit cu răposatul soţ al Nazariei o poveste de dragoste secretă. întrucât se regăseşte atât în dispunerea scenografică a celor câteva elemeente de decor. Aurori se află parcă dintotdeauna în grija Ulpianei. un posibil infanticid şi nebunie. toate cele patru femei ascund fie o istorie veche. obligată să o poarte în spinare mereu şi să o ajute la cele mai mărunte nevoi. devenit modus vivendi pentru amândouă. ura le leagă între ele şi pe toate de bărbatul mort. mort în faţă. În mod paradoxal. Bătrână şi ea. impregnat în întreaga atmosferă şi nutrind-o. componente care separă radical indivizii. exploatând-o pe cea de –a doua soră. ferestrele închise semnalează grija teribilă pentru aparenţe şi pentru a păstra adânc îngropate toate frustrările şi dramele care ajung. “toate cele trei femei aparţin mediului rural. în cadrul scenografiei. sentimentul de ură s-ar cuveni asimilat cronotopului piesei. Aurori. copilul Auroritei moare. Semnele derizoriului şi ale decrepitudinii abundă. cât şi în vorbele şi în comportamentul celor patru femei. Nazaria este stearpă. Dacă Nazaria se preface că este oloagă. ea. totuşi. s-au născut şi trăiesc întrun colţ uitat de lume. la suprafaţă prin replicile dure pe care surorile şi le adresează. ori de a sparge ierarhia prestabilită printr-un act de revoltă camuflată. Aurori întruchipează personajul – tip al nebunului care spune marile adevăruri sub protecţia lipsei de discernământ. Între Nazaria şi Daria există un conflict deschis. ea hotărăşte să le otrăvească pe cele trei surori.

Aurori şi Ulpiana se cosntituie. respectiv un model identitar asociat unei instanţe intratextuale. risipind ultima umbră de evlavie a surorilor mai mari şi ridiculizând jocul bocetului ritual. prin discursurile proprii. nu-şi poate avea corespondentul decât în ura Auroritei. surorile îşi dispută poziţia ierarhic superioară: “Nazaria: [. în care măştile cad. responsabil de construirea tensiunii dramatice în crescendo. general – valabilă în datele ei majore. Ulpiana crede că a presărat arsenic pe bomboanele pentru priveghi din care toate surorile mănâncă. temporar. sau îl salvează. încep eu. injuriindu-l fără reţinere şi dându-şi în vileag adevăratele sentimente faţă de José Rosario Antuňez Valdivieso. Iar Ulpiana moare. ci prin dialogul dintre Nazaria şi Daria. scoate în evidenţă luciditatea aparte a Auroritei şi rafinata cosntrucţie în palimpsest a spaţio – temporalităţii piesei. dar şi de posibilitatea de a purta ideologia majoră a piesei. ea repetă acelaşi cuvânt – caca! – până la epuizare. pentru presupusa ucidere a copilului nou-născut al surorii mai mici. ca actori şi spectatori fără voie ai propriei – posibile – morţi. Iată secvenţa în care. toate. de teama ruşinii care s-ar fi abătutu asupra familiei de la conac. în afara cărora toată istoria îşi pierde consistenţa. satul şi obiceiurile rigide care reglementează raporturile interumane. Rămasă apoi singură cu răposatul. ca personaje ce trăiesc într-o paratopie stabilă. adevărata natură a fiecăreia face posibilă existenţa a patru scene lăuntrice. pe două voci. silită să-şi consume dragostea pentru cumnatul ei în tăcere. Regizându-şi cu abilitate microsceneta. Independent de voinţa . temporar ameninţat. cele trei surori îşi reiau rolurile şi măştile iniţiale. îngropat de Daria.slujitoare cu propriile ei arme. Aşa se face că. Iar la al treilea nivel se află Aurori şi Ulpiana. [20] O scenă similară. până la momentul dezvăluirilor complete. Dacă există o identitate discursivă. nu înainte de a-şi fi 228 . În compensare. ambele capabile să pună în scenă şi să regizeze mici piese de teatru care pun în criză status-quo-ul. Spaima de moarte prin care trec Nazaria şi Daria. faţa vizibilă a lucrurilor. în pădure. atunci când află că moartea le paşte. credibilitatea şi efectul. otrăvită cu şoricioaica turnată în rachiul de anason de către Aurori. neîndoielnic. şi. La un al doilea nivel se află dubla ipostaziere a celor paru femei. că doar de-aia sunt văduva îndurerată. ierarhiile şi sistemul de valori. ierarhia iniţială se restabileşte şi acel status-quo de început. personajul Aurori se bucură de prerogativele enunţiatorului primar.] E ora. în acest sens – Aurori le distribuie pe celelalte trei femei în roluri precise. ale căror reflexe ies la suprafaţă şi pot ajunge să ia în stăpânire. cum eu sunt văduva îndurerată. Sunt văduva îndurerată protagonistă. În ceea ce o priveşte pe Aurori. că de aia sunt văduva îndurerată. toate dispuse să-şi asume o mască şi un rol devenit aproape a doua natură. ca şi suferinţa provocată de moartea copilului ei. Nazaria cea plină de ură dialoghează cu spiritul mortului. se reinstalează. sufocate de ură. La primul nivel paratopic se află. Odată pericolul real îndepărtat. preocupate fiecare să-şi joace cu cât mai multă măiestrie rolul. Daria. funcţie care îi revine arhi-enunţiatorului. Cu grijă!” [19] Un contrapunct tragi-comic reglează tensiunea dramatică indusă nu prin prezenţa atât de apropiată a morţii. a scriptorului – autor care crede că îşi înţelege şi îşi stăpîneşte personajele – a se vedea afirmaţiile Lailei Ripoll. în mare secret. aşa că încep eu. capabil să manevreze celelalte personaje în virtutea unei intenţii auctoriale anume. [21] Demn de reţinut este faptul că toată bucata de teatru în teatru se construieşte în şi prin cuvinte..şi de putinţa – instanţei auctoriale. după consumarea ei. Piesa de teatru ad-hoc are o dublă miză: eliminarea necesară a Ulpianei şi pedepsirea Dariei. atunci Nazaria. adunate în jurul sicriului.. respectiv sora cu aere de dictator şi victima perpetuă.

. când e să treci în lumea celor drepţi. Institutul European. p. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE.html http://www.lecturesdugenre. TERMENII CHEIE AI ANALIZEI TEATRULUI. au faţa ca de pergament. 95 [4] Idem. 2007.). cit. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. Să ies mereu ca păduchele în frunte din pricina ta. 1996. [22] Finalul piesei stă sub semnul replicii Nazariei: “Aici nu s-a întâmplat nimic” [23].com/2010/06/laila-ripoll-despre-atra-bilis-iubiri. ROLUL ELEMENTELOR CULTURALE ÎN CONSTRUIREA UMORULUI: RESURSE FOLCLORICE ŞI RELIGIOASE ÎN TEXTUL DRAMATIC AL LAILEI RIPOLL. Institutul European. Leneşîlule. [. care încheie istoria şi lasă să cadă cortina. p. Cheiron. Cătălina (ed. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS. 37-38 [9] Apud Maingueneau. Să ma simt eu mereu prost din cauza ta. şi. Anne. 36-37 [7] Cosăceanu. 1993 [2] Maingueneau. Cătălina (ed.în Maingueneau. Dominique. Paris. Dominique. Iaşi. sunt foarte bătrâne. 75.). în Iliescu-Gheorghiu. art. Dominique. în STUDII ŞI CERCETĂRI LINGVISTICE. pp. parcă. Cătălina (ed. 129 [19] Idem. ed. să-şi revendice autoritatea: “Întuneric.Ripoll. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. 185 [12] Ubersfeld. Dominique. ENUNŢAREA – REPERE SEMIOTICE. 133 [20] “Nazaria: [. “ceea ce este spus de text presupune o scenă de vorbire determinată pe care textul trebuie să o valideze prin enunţarea sa” – în Maingueneau. Şi Maingueneau. ţi-e totuna să dai ortul popii ori s-ajungi la spartul târgului. tot mocăit eşti.]. În privirea lor.. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE p. La toate alea pe ultimul loc. nr.. 93 [5] Cosăceanu. p. şal cu ciucuri. cu obloanele zăvorâte. Anca.. p. pp. 75 [8] Apud Maingueneau.html [16] Iliescu-Gheorghiu. Dunod.fr/Lectures_du_genre_3/litvan.). Aerul începe să miroasă a mort. 1999. DISCURSUL LITERAR. 186 [14] Idem. cit. în Iliescu-Gheorghiu. sumbră şi apăsătoare în conacul vechi din sătucul acela neînsemnat.vărsat propria ură asupra Nazariei şi a Dariei. înmărmurite... Seuil. Iaşi. Comentarii interesante asupra acestui studiu se regăsesc la următoarele adrese: http://www. [. Dominique. op. Ultimul cuvânt îi revine instanţei auctoriale decise. bluze încheiate până-n gât.. Dominique. Laila. Paris. Roxana – Mihaela. 6. 2007. 189 – 190 [15] http://iubiriotravite.. 87 [6] Idem p. PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR.]. Dominique. p. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. p.cit. DISCURSUL LITERAR.lecturesdugenre. şi un tablou argintat reprezentând Cina cea de Taină. [. că asta ai 229 . simbolic.]. p. Dominique. Anca. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS.” [24] NOTE [1] Maingueneau. 222 [10] Scenografia se corelează cu ideea conform căreia “situaţia în cadrul căreia opera se enunţă nu este un cadru prestabilit şi fix”. pp. Bucureşti. V. tăbăcită şi crăpată de vreme. Toată viaţa la fel. 2008 [17] Antochi.]. În depărtare se aude ropotul ploii şi lătratul câinilor. asupra ipostazelor pictate în venin şi fiere ale eternului feminin.. PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR.. ciorapi şi pantofi fără toc.. 107 [18] “Camera este imensă. Poartă fuste largi din stofă groasă. Aşezate în partea stângă. Institutul European. Unica podoabă de pe pereţi o constituie cele trei ferestre. Iaşi. cele trei surori psalmodiază.html [3] Idem. LE CONTEXTE DE L'OEUVRE LITTÉRAIRE. 1987.fr/Lectures_du_genre_3/introduction.blogspot. se simte valul trecerii anilor. p. DISCURSUL LITERAR. 37 [13] Maingueneau.” . p. p. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed. p. 224 [11] “Un autor se adresează unui public prin prezentarea unei piese” şi “un număr de personaje dialoghează într-un cadru enunţiativ considerat autonom de reprezentarea ca atare a piesei” .

politiques. 141 [21] “Aurori: Nici să sugă n-a avut timp. chiar dacă nu plângea. în Iliescu-Gheorghiu. care l-a ridicat pe fratemeu.lecturesdugenre. Dominique (1993). şi pe al tuturor puilor de curvă din satul ăsta de căcat. Anca (1987). ENUNŢAREA – REPERE SEMIOTICE. Bucureşti: Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed. 207 [23] Idem. Cătălina (ed.fost toată viaţa. qui ľaccompagne.) (2008).html http://www.] Apoi ploua şi tu aveai pământ sub unghii.com/2010/06/laila-ripoll-despre-atra-bilis-iubiri.fr/Lectures_du_genre_3/introduction. Mă durea pieptul pentru că era plin de lapte. şi pe carnea uscată a curvelor ăstora bătrâne. DISCURSUL LITERAR. I-ai astupat gura. care ne lăsa să murim pentru că nu aveam cu ce să-l plătim. şi mă cac şi pe poftele de moşneag desfrânat ale răposatului. Iaşi: Institutul European RÉSUMÉ: PARATOPIE . şi pe al doctorului. în STUDII ŞI CERCETĂRI LINGVISTICE. Roxana – Mihaela. [.”– în Idem. 213 [24] Ibidem BIBLIOGRAFIE Antochi. Dominique Maingueneau met en circulation et définit le terme de paratopie. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. Dominique (1996). şi pe mormântul jandarmului. la paratopie assure la médiation permanente entre un paradygme culturel et les conditionnements sociaux.html Iliescu-Gheorghiu.” în Idem. ethiques etc... Anne (1999). Criminalo! Criminalo!” . p. Mă durea carnea pentru că era plină de spaimă. Aveai pământ sub unghii pentru că i-ai astupat gura.ENONCIATION ET PERSONNAGES DANS LA PIECE DE LAILA RIPOLL. Mă cac pe toţi morţii voştri. Associée à ce que le chercheur nomme scène d’énonciation. p. c-a prins un iepure pe moşie. 230 . complique de plus les aspects de la paratopie et ses rapports avec le niveau textuel de ľénonciation. Paris: Dunod Maingueneau. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS.. FIEL. Iaşi: Institutul European Maingueneau. Am să joc pe groapa popii care n-a vrut s-o îngroape pe mama. nr.html http://www. Joia la orele patru dimineaşa. Cheiron Maingueneau. personnage littéraire. la pièce de théâtre de ľEspagnolle Laila Ripoll. Dominique (2007). care mai degrabă dădeau resturile la ccâini decât mie. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. 183 [22] ] “Ulpiana: José Rosario Antuňez Valdivieso! Mă auzi? Am să joc pe mormântul tău..) (2008). PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR. ca să nu uiţi cum era când puneai mâna pe mine. à cause du processus multiple d’énonciation et des scènes énonciatives multiples que le texte dramatique et le discours théâtral produisent. discours théâtral.lecturesdugenre.în Idem. şi pe cel al boieroaicelor de la Conac. Dominique (2007). p. şi domnul leneveşte şi n-o ia din loc.fr/Lectures_du_genre_3/litvan. Paris: Seuil Maingueneau. Iaşi: Institutul European Ubersfeld. FIEL Pour concilier le rapport du contexte extérieur de ľoeuvre littéraire et la dimension spatio-temporelle que le texte fictionnel construit par des stratégies tout particulières. Bucureşti: Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed. LE CONTEXTE DE L’OEUVRE LITTÉRAIRE. Mots-clé: paratopie. texte dramatique. Mă dureau poalele pentru că erau pline de sânge. 6 http://iubiriotravite. et ľuniverse fictionel que chaque texte littéraire produit.. un leneş profitor. . Cheiron Cosăceanu. Cătălina (ed. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE.blogspot. TERMENII CHEIE AI ANALIZEI TEATRULUI. scène d’énonciation. că se omorâse. ROLUL ELEMENTELOR CULTURALE ÎN CONSTRUIREA UMORULUI: RESURSE FOLCLORICE ŞI RELIGIOASE ÎN TEXTUL DRAMATIC AL LAILEI RIPOLL. p.

” “Chopper’s on the way Gardner. But certain forms of communication can forestall or resolve conflict. Obviously.” “commanding. Directive speech acts may be performed using positive imperatives such as: “Don’t need this or this…you are doing okay. they are used to give orders or make requests and to get the hearer do what the speaker wants the hearer to do. you take your squad and I’ll take Tex and Francis from your squad. such as: Captain Harris (to Lt. Directive speech acts direct the interlocutor to do something. However. especially during conversations.” or “there are no enemy within 1000 metres. commissives. the effective effects they can provide and how they are expressed by the interactants. they are not complicated with metaphorical constructions.” War films are normally characterized by the excessive use of commands. Hawkins): “Lt. These include commanding. while a burst of fire asserts the other. This may reduce misunderstandings in the line of order. just as lack of certain forms of communication can contribute to the outbreak of violence. military speech acts are typically rigid and as a result. History has noted that some misunderstandings in wars were due to the effect of unclear speech acts (commanding. They are likely to be more formalized and more terse than those of everyday discourse. expressives and declarations. directives. Military tend to act and behave in accordance with certain norms and values that are admitted by the reference institution. which are classified as directives. Some are in the form of declaratives (statements): “Elias. In “All Quiet on the Western Front” by Erich Maria Remarque. you gonna be okay…” (Platoon).” According to Salt. Katczinsky reports that almost half of the company have been lost: “There’s 80 of us left. The importance of speech acts in the military use has been acknowledged especially in military training. Assertive speech acts serve to make an assertion that. there is a bunker here. their form.” “informing” and “complaining. Just stick close to Tex. Examples might be “18 platoon is at the Bridge Farm. Hawkins. Military and civilians are significantly different.” (Platoon) The directives which are performed in declarative positive sentences are used to make the command more polite. [2] The term speech act covers “actions” such as: “requesting. military speech acts are different from those in general use. they are used considerably in the military context.Elena FUIOREA Universitatea Pitesti MILITARY SPEECH ACTS AND SPEECH ACT VERBS The role of communication is recognized in international relations in theory and practice. Military communication counts on good and clear communication Although the theory of Speech Acts proposed by Searle [1] is intended to be completely general. in the speaker’s belief. do what he does!” (war film Platoon). 231 . We can find details about the types of speech acts.” We may also view responses to challenges as assertive speech acts. [4] Other examples could be: Captain Harris: “Sky Six reports a fresh company of NVA moving across from Cambodia to this blue line. some proposition is true. ordering. hang in there. you take this area to the rubber plantation…” (Platoon). Searle [3] classifies speech acts into: assertives. we can see the difference from their speech. Both hostility and cooperation between states are realized through communication.” “Bravo Six. requesting). When asked “who goes there?” the reply “friend” asserts one thing. requesting and suggesting: “Take rations for 72 hours” and “I want you to go to 18 platoon’s location” (war film Platoon).

” and can be in the forms of statements of pleasure. shit for brains. Sir!” (Platoon). politeness is not much considered. examples like: “The password for tonight is Pomegranate” and “Your platoon is the company main effect” are often discovered and are quite common. They state what the speaker feels. in a military context the success of declarative speech acts will presumably depend on the formal 232 .” “sympathy.” “propose” and “bid. and ensuring the psychological welfare and fighting morale of their soldiers is a key task for officers and NCOs (non-commissioned officers). The point here is that the making of the utterance (if the speech act is successful) in itself accomplishes its meaning.” or “I am determined to carry on with this operation. in order to avoid misunderstandings. You don’t sleep on no fuckin’ ambush. man. Fraser [5] subdivided these acts into two: those without any further preconditions such as “promise” and “swear. In battle. We’ll get to you” (Platoon).” At first sight. British army commanders set a great deal of store on the “moral component” of combat power. Expressive speech acts express the psychological state of the speaker.” is an example of speech act expressed in the declarative form either as positive or negative.” whereas the second is subject to a favorable response from the hearer such as “offer. Commissive speech acts can also be found in the form of a threat: Barnes to Crist: “…and that goes for you. They are used to enter into contractual agreements for future performance.” An interesting example is offered by Katczinsky in “All Quiet on the Western Front:” “Some time. In constructions containing “will” the speaker explicitly expresses his intention to perform a future action. They may be used to designate people or units to certain roles. okay. Declarative speech acts declare something to be so. Just as with directive speech acts. don’t yell out. Examples might be: “I am sorry to hear of 18 platoon’s casualties. Next sonofabitch I catch coppin’ z’s in the bush I’m personally gonna take an interest in seeing him suffer –I shit you not…” (Platoon). [6] Fraser [7] terms these acts differently as “evaluatives” and states that they may include “regret.find out what makes you leave school and join the army. to define command relationships or to assign names to things such as control measures.” An instance of the latter is “well I’ll be dipped in shit – new meat! Sorry bout that boys – ‘sin loi’ buddy…you gonna love love the Nam. Commissive speech acts are performed in the form of declaratives such as follows: Elias (to Chris and Gardner) “Case somethin’happens to you. In undertaking commitments. Most command speech acts are performed directly. you get separated or lost. Indirect speech acts may lead to misunderstandings as the intentions of the speaker are not always made clear. these seem to be the least interesting class of speech acts from a military perspective. In military use. However. the use of performative verbs is more rare than with directives.Commissive speech acts commit the speaker to some future action. A sentence such as “Yo getting there Taylor. I'm going to take one of you volunteers apart . You be cool now and I’ll introduce you round to some of the “heads. joy or sorrow such as: “I’m sorry for falling asleep. since the most important thing is that the soldiers understand the order clearly. for fucking ever” (Platoon). This type is classified as commissive – promise – a positive speech act.

A very important relationship for the logic of conversation is the relation of interlocution that exists between the protagonists of the speech act. the decision to mobilize military force can only be executed through the verbal activity of the political elites. The indirect communication is particular to military contexts: in the Cuban missile crisis. where the yes/no questions are commonly used to soften or make utterances polite and to ask the cooperation of addressees in doing something. We must distinguish between speech act verbs like “order” and “promise. an “alert” is the conjunction of an assertion that some danger is imminent and of a directive suggestion to the hearer to prepare for action in order to avoid misfortune. For example. the proverbial shot-across the bows (of the Russian ships) had to force the missing illocutionary force of the verbal announcement with a signal from which the opponent could infer the seriousness of American intentions. who possess the legitimacy to issue mobilization orders. People perform speech acts in both spoken and written interaction. Other illocutionary acts include warnings. command utterances do not convey sadness or fear. most commands that are made are based on orders and the subordinates have to carry out those commands. Speech acts which employ bald on record strategies are usually avoided in everyday conversation. because they directly threaten the face of the addressee. In English. alerts and reports. An “order” is always by definition an order to someone. Another example is represented by the military operations. as in the military language. even when the speaker gives an order to himself. [10] English has in its military lexicon a number of speech act verbs whose meanings serve to determine the possible illocutionary forces of the utterances of their sentences.” that are essentially hearer directed. Wars would not be wars unless certain verbal practices constituted the “institutions” of war. A declaration of war is a speech act.authority of the speaker. verbal activity that actually constitutes action. and the hearers in a context of utterance. [8] Commands are classic instances of illocutionary acts. the speakers. In contrast to the commands (directives) in general use. They are appropriate however in situations demanding brevity. we normally avoid the imperative. Language and communication do play some role in conflict. that can only be set in motion and continued by verbal activity. except in specific circumstances. as in military commands or in emergency messages. we can determine how the set of illocutionary forces is lexicalized in the English vocabulary. definitness and prompt action due to urgency. Indeed what constitutes a legitimate concept of “war” can only be established in linguistic activity. Both these instances are cases of speech acts. in the military language. for example. [12] Some performative verbs are systematically ambiguous between several illocutionary points. It is well-known that the imperative is the conventional way of issuing military commands and other orders backed by some authority. and in such cases it is therefore seen as congruent in that there is an accurate fit of function and form. One way to account for this is to regard emotional expression as dependent upon the illocutionary force of the utterance. Sometimes people announce their illocutionary intentions using phrases which 233 . Thus. Some of the theoretical distinctions in the analysis of English speech act verbs derive from the fact that there is no one-to-one correspondence between actual illocutionary forces and speech act verbs. Commanders will only be able to nominate elements under their command as being the main effort. For example. In analyzing speech act verbs. [11] There are semantic relations of entailment between military English performative sentences in virtue of the meaning of their main performative verbs. [9] The extent to which emotion is conveyed depends upon the style of speech that the speaker is employing.

Speech Acts of War.).S. Cambridge University Press: Cambridge. while invoking a position of authority or power over him (special mode of achievement).” 1040 [3] Searle. and B. D. acknowledging oneself to have been defeated (this being a further propositional content condition). “a command” requires authority or at least pretended institutionalized power. or. We can give an order from a position of any kind of power. In this case. p. in some cases. J.G.S. Smith. 1969.). while “to issue a command” is just to give an order from a position of authority.” University of York. “To alert. J. “To dictate” is to command with the highest degree of strength.. Rossetti.” is “to warn. R. to improve effective information flow between mission control centers. 2001. we often expect to be able to negotiate terms of surrender. 39 [2] Salt. while presupposing that one has the knowledge or information required (as an instructor) as to what needs to be done in the context of utterance.. J. D. Schmidt. the present. Cambridge. Peters (Eds. Ingalls. 1-10 234 . The Domain of Pragmatics. J..” whose propositional content condition is that some danger or concern is imminent (“a military alert”). (Eds. in: “Proceedings of the AISB ’01 Symposium on Emotion. Language and Communication. is to tell him to do something.D. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference. Cambridge University Press. Speech Acts of War. authority or power remaining to negotiate terms. misunderstandings can easily occur.65 [6] Scheutz. In R. R.C. Smith.”) is a warning of immediate danger. p. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language. NOTES: [1] Searle. Linguistic skills combined with pragmatic knowledge help to avoid miscommunications with coalition partners and the local target audience. Explicit performatives are common only in situations where it is important that a person’s intentions in saying something be absolutely unambiguous. “To surrender” is to declare that one ceases to contest and therefore yields totally. “To capitulate” is to surrender with the added preparatory condition that we do not have enough strength. 1983. J. Logan. B.). Peters (Eds. p. In Richard. “a fire alarm. Longman: London.. Without bridging the gap between sentence meaning and speaker’s meaning. B. An “alarm” (e. 1969. Ingalls.G. 22-26 [4] Salt. people referring to other things than were initially intended.A. The challenge is to communicate effectively and efficiently. Unlike an order.D. M. and B. The difference between “ordering” and “telling” is that the former is much stronger and this strength comes from the speaker’s being in a position of considerable power over the hearer. “to give an order” is to demand the hearer to do something.W. so that there is an obligation of obedience to what is dictated. “To report” is to assert to the effect that the propositional content is about either the past in relation to the time of utterance.contain performative verbs. “To instruct” someone in the directive sense. and R. J. M.” 1041 [5] Fraser. Thus. J.g. Only the highest authority can dictate someone’s conduct. being unable to express beliefs and intentions in well-formed speech acts or communicate spontaneously and effectively in real-life military situations. “To surrender” is to “utter” in capitulation. We report on what has happened or on what is happening now.A.. As part of this content condition. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language. the mode of achievement is related to a preparatory condition to the effect that the speaker himself has the relevant instruction. Affective versus Deliberative Agent Control. 21st-24th March. M. Cognition and Affective Computing. Rossetti. In R. p. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference.

(2001).115 [8] Vandenbergen. A. Speech Acts of War. 2-3 [10] Habermas. and R. B. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language.[7] Fraser. cambridge: Blackwell Publishing Ltd Salt. Foundations of Illocutionary Logic. 1983. langage militaire. Language and Communication. 235 . Schmidt. A.. Schmidt. J. (1983). Jurgen. Foundations of Illocutionary Logic. Current Issues in Linguistic Theory. London: Longman. Birmingham: Multilingual Matters Limited.S. and R.W. and D. Rossetti. Loiuse Ravelli. In Richard. (Eds. 287 [9] Chilton. D. The Domain of Pragmatics.D.verbes nous pouvons déterminer comment les forces illocutoires sont lexicalisées dans le vocabulaire anglais. 2003. En analysant les actes de langage. 1966. Court de linguistique générale. (Eds.). Wright. Miriam Taverniers. Paul. A. 179-183. Miriam Taverniers. BIBLIOGRAPHY Chilton. On the Pragmatics of Communication. Searle. Grammatical Metaphor. The Domain of Pragmatics. R. actes de langage. Sue. In Richard. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference. John Benjamins Publishing Company: New York. J.. 333 [11] Saussure de F. Vandenbergen. 1985. 21st-24th March. Multilingual Matters Limited: Birmingham. M. Wright. Logan. Ingalls. (1966). R. Vanderveken. Quand même. Paul. and B.. [12] Searle. (1985). p. p. J. Cambridge: Cambridge University Press. Language and Conflict. Paris: Payot. 166. Dan. Grammatical Metaphor. Sue. les effets effectifs qu’ ils peuvent produire et la manière d’ expression des interactants). in: “Proceedings of the AISB ’01 Symposium on Emotion. Smith. Loiuse Ravelli. p. p. M.” Saussure de F. RÉSUMÉ ACTES DE LANGAGE DANS LE DOMAINE MILITAIRE ET LEURS VERBES PERFORMATIFS La théorie des actes de langage proposée par Searle est généralement considérée complète mais elle est aussi utilisée en contexte militaire. Cambridge: Cambridge University Press.G.W. Fraser..A. force illocutoire. A M. (1999).New York: John Benjamins Publishing Company.. Scheutz.). Searle. Maeve Cooke. leur forme. Cambridge University Press: Cambridge. J.). Maeve Cooke. Longman: London. Smith. p. communication indirecte. Cognition and Affective Computing.” University of York.verbes.C. Payot: Paris. On the Pragmatics of Communication. Affective versus Deliberative Agent Control. and D. (1969). Smith. MOTS-CLÉS : actes de langage militaires. 1999. J. Habermas. Vanderveken. Peters (Eds. Jurgen. Current Issues in Linguistic Theory. B. (1998). Dan... Court de linguistique générale. (2003). 1998. Il est possible d’utiliser la théorie des actes de langage dans l’ entraînement militaire (trouver des détails sur les types d’actes de langage. Blackwell Publishing Ltd: Cambridge. R. J.. M. L’anglais contient dans son lexique un nombre d’actes de langage-verbes dont les sens servent à déterminer les possibles forces illocutoires des énoncés. J. In R. Language and Communication. p. B. Language and Conflict. les actes de langage appartenant au champ militaire sont plus formalisés et plus concis que ceux qu’on utilise d’habitude.C.

traducerea automată este inaplicabilă în traducerea textului juridic. La nivelul Uniunii Europene (UE). Republica Moldova TRIADA CONŢINUT / FORMĂ / CALITATE ÎN TRADUCEREA TEXTULUI JURIDIC COMUNITAR Graţie colaborării internaţionale şi schimbului de experienţă. Maşina întâmpină dificultăţi enorme în traducerea polisemilor. este. legitimitate şi eficienţă al Uniunii. cantitatea fişelor de diferite tipuri cifrându-se uneori la milioane. deci. apare traducerea automată care se bazează pe bănci de date ce cuprind un număr enorm de fişe multilingve pentru termeni. pentru a se perfecţiona şi extinde ulterior cu paşi rapizi. Acest gen de activitate îşi croieşte calea prin anii ’60 ai secolului al XX-lea. de la cele mai recente iniţiative de încurajare a cetăţenilor europeni să înveţe mai multe limbi străine. Chişinău. activitatea de traducere dintr-o limbă în alta (dintr-un limbaj specializat în altul) a devenit o practică răspândită pe glob şi este în creştere continuă. În viziunea noastră. Ambiguitatea de sens. Dacă traducătorul a reuşit să transmită aceste nuanţe în textul-ţintă utilizând o limbă corectă din punct de vedere gramatical şi semantic. perfect legitim ca aceştia.Ludmila HOMETKOVSKI Universitatea Liberă Internaţională. care nu 236 . Mai mult decât atât. să aibă acces la actele respective într-o limbă pe care o înţeleg. ne permite să afirmăm că o bună traducere trebuie să exprime conţinutul textului-sursă. inclusiv a textului juridic comunitar (TJC). traducerea automată. dar nu şi deverbalizează. 1975: 37) şi să înţeleagă informaţia din mesaj. deoarece calculatorul nu este capabil să „deverbalizeze” (Seleskovitch. cetăţenii Uniunii au dreptul să participe la construcţia europeană şi trebuie să poată face acest lucru în propria lor limbă. să păstreze stilul acestuia şi să conţină formele de exprimare pe care le utilizează locutorii nativi ai limbii-ţintă. putem aprecia traducerea ca fiind calitativă. Actualmente. precum şi instanţele naţionale. stilistică etc. până la introducerea unor noi limbi oficiale (LO) odată cu aderarea noilor state membre. complexitatea lingvistică fiind o problemă care influenţează în mod direct sau indirect o întreagă varietate de sectoare ale politicii UE. Rolul serviciilor lingvistice în diferitele instituţii şi organisme ale UE este de a promova şi consolida comunicarea multilingvă în Europa şi de ai ajuta pe europeni să înţeleagă politicile respective. sintagme etc. Calculatorul decodează. în pofida faptului că a înregistrat importante progrese în ultimul timp. omonimelor. care se constituie practic din termeni. adică prezintă un grad înalt de tehnicitate.) şi de traducere (frazeologie. pentru problemele de limbă (semantică. precum sunt domeniile tehnice. un loc notoriu în domeniul traducerii îi revine traducerii efectuate cu ajutorul calculatorului. continuă să rămână imperfectă. Astăzi este posibilă traducerea prin sistemele de traducere automată doar în domenii foarte exacte. Uniunea adoptă legi care se aplică direct cetăţenilor şi societăţilor din statele membre. sinonimelor. cât şi practica profesională (inclusiv şi a noastră). Activitatea de traducere a instituţiilor UE sporeşte gradul de deschidere. Atât cercetările în domeniu. omografelor etc. morfologie.). Pentru a asigura buna sa funcţionare. Sarcinile lor exacte şi metodele de lucru variază în funcţie de rolul fiecărei instituţii. un sistem multilingv ca acel al UE trebuie să se sprijine pe lingvişti profesionişti. se manifestă un viu interes faţă de chestiunile lingvistice. Astfel. Gama acestora poate fi extrem de largă. Cu toate acestea.

Bineînţeles că toate aceste operaţiuni care până nu demult prezentau o adevărată problemă (transcrierea manuală. în franceză). 1991: 293. valabile pentru traducător. Aceste dificultăţi întâmpinate de jurişti sunt. De asemenea. precum şi contextele de utilizare în vederea confirmării corectitudinii termenului ales. chiar dacă acestea din urmă fac parte din acelaşi sistem juridic. aparţin unor organizaţii de autoritate în domeniu şi că autorii îşi asumă responsabilitatea în ceea ce priveşte conţinutul acestor produse terminografice. în engleză. Bergmans. Diferenţele în chestiune constituie o problemă majoră pentru actul adecvat de traducere. Sistemul de traducere automată poate da doar o idee generală despre sensul unui text scris într-o limbă pe care nu o cunoaşteţi absolut deloc. de asemenea. definiţiile.prezintă dificultăţi insurmontabile pentru traducătorul personalizat. De aici. existenţa opiniei destul de răspândite printre jurişti despre intraductibilitatea unor termeni (Kerby. sursele terminografice specializate bilingve şi/sau plurilingve. David. deoarece traducerea juridică este o cofruntare a diferitor ramuri de drept. necesitatea creării propriilor baze de date (Vezi.md). Din acest punct de vedere. 1974: 273. 1997: 233) şi justificarea de către aceştia a împrumutului şi a calcului semantic. retaparea cu ajutorul maşinelor de tipărit a variantei finale. originile istorice. Šarčević. nu în ultimul rând. fiind diferite pentru aceste sisteme (Koutsivitis. pentru reformularea unor pasaje etc. De aici. Chiar dacă admitem că sistemele juridice ale celor 27 de state membre ale UE sunt perfect armonizate şi că traducerea TJC nu ridică problema diferenţelor de sistem. baza de date terminologice InfoTerminographe Communautaire disponibilă online gratuit pe blog-ul autoarei: lhometkovski. Atât juriştii. În opinia noastră. cum ar fi transferul corect şi complet al conţinutului. Šarčević. cu condiţia că sursele respective sunt credibile. de obicei. de exemplu. cât şi traductologii remarcă faptul că. este o întreagă problemă pentru maşină.ulim. calitatea traducerii în textul-ţintă. din păcate. Cu regret. Dumon. păstrarea formei şi stilului propriu pentru textul-sursă şi. equity. 1979: 44. abordarea problemelor legate de traducerea textului juridic presupune. oricum în sarcina traducătorului rămân alte probleme de rezolvat. huissier de justice. Este evident că traducătorul poate să recurgă la ajutorul maşinii ca instrument de redactare şi formatare tehnică a textului. între diferite sisteme juridice. Pentru transferul corect al sensului juridic. traducătorul poate să recurgă la folosirea unor dicţionare electronice şi a bazelor de date. cunoştinţe elementare a dreptului ca atare. În cazul în care echivalentul respectiv lipseşte în dicţionare. Cercetătorii insistă asupra faptului că principalele probleme în traducerea juridică decurg din necesitatea de a transpune mesajul dintr-un sistem juridic în altul. procedurile etc. aceste baze sunt enorm de scumpe şi nu pot fi consultate online gratuit. conseil de prud’hommes. 1988: 44.) odată cu apariţia calculatoarelor au dispărut din activitatea traducătorilor. considerăm triada conţinut/formă/calitate drept o condiţie obligatorie şi indivizibilă în realizarea traducerilor juridice comunitare. 1987: 97. există diferenţe structurale condiţionate de decuparea diferită a realităţii juridice. rentabilitatea activităţii de traducere sporind considerabil. instituţiile. riscul de interpretare greşită fiind destul de ridicat. 1982: 10. în plină măsură. deoarece acesta din urmă necesită competenţe specifice pentru a efectua transferul realităţii juridice-sursă în realitatea juridicăţintă. având drept rezultat prezenţa unor noţiuni şi concepte fără echivalenţe (de exemplu. trust. 1985: 28). deseori. se recurge la traducerea descriptivă (explicativă) sau se păstrează termenul în original. Gémar. în primul rând. traducătorul foloseşte. magistrature du parquet. Acest model ar fi o soluţie pentru traducerea textului juridic aparţinând 237 . corectarea greşelilor de tipar etc. Common law.

abilitatea de a percepe sensul real conferit de subiect. 3. de vocabular. politică şi administrativă. prin concepte şi categorii care sunt caracteristice universului lingvistic din întreg spaţiul comunitar. convenţii.. engleză şi franceză observăm paralelismul strict al alineatelor în toate cele trei limbi: Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale Directive 2001/84/EC of the European Parliament and of the Council of 27 September 2001 on the resale right for the benefit of the author of an original work of art 238 Directive 2001/84/CE du Parlement europeen et du Conseil du 27 septembre 2001 relative au droit de suite au profit de l’auteur d’une oeuvre d’art originale . dreptul transnaţional necesită un transfer al conţinutului.. Instrumentele electronice de traducere asistată sunt foarte utile în acest scop. şablonul) cu textul-sursă. Competenţa discursivă presupune capacitatea de a combina forma şi sensul pentru a obţine texte scrise sau orale de diferite genuri. Traducătorii (inclusiv de texte juridice) trebuie să evite comiterea greşelilor de sens. mai ales atunci când este vorba de creaţii originale ce constituie o provocare pentru limba gazdă” (Ricoeur. Competenţa strategică presupune stăpânirea strategiilor de comunicare. discursivă şi strategică (Bell. 2. Documentul tradus trebuie să corespundă formal (avem în vedere structura. se traduc documente de natură legislativă. de scopul interacţiunii etc.. Competenţa sociolingvistică presupune cunoştinţe de semiotică. ca o condiţie a priori a comunicării intelectuale: “Traducerea este o stare de fapt. de pronunţie/scriere pe litere şi de structurare a propoziţiilor. Actele dreptului comunitar respectă cu stricteţe această regulă. apoi ea constă în căutarea celei mai bune adecvări cu putinţă între resursele proprii limbii-gazdă şi cele ale limbii de origine. ci. traductibilitatea este o stare de drept. De exemplu.) Ea [traducerea] presupune mai întâi existenţa unor traducători bilingvi. nu merită să preţuim modelul orgolios al “spolierii egiptenilor” (. (. deoarece dreptul comunitar se fondează pe valori şi principii comune pentru întreaga arie geopolitică. sociolingvistică. cu un caracter unitar.. cu scopul eficientizării comunicării. de statutul participanţilor. 4. Specialiştii recunosc că un traducător profesionist trebuie să dea dovadă de următoarele competenţe: competenţă gramaticală. De aceea. 1.unui singur stat. fapt care permite identificarea exactă a oricărei părţi din original. de formare a cuvintelor.. or. în culegerea de acte normative comunitare în limbile română. (. capacitatea de a produce şi de a inţelege enunţurile în context. al înălţării propriei limbi la nivelul geniului limbii străine. este oportun să amintim că P. protocoale etc. de contrasens. care sunt complexe şi extrem de riguroase în ceea ce priveşte forma şi conţinutul. Ricoeur a formulat chiar un principiu al “traductibilităţii universale”. modelul mai modest propus de von Humboldt. repetiţia şi respectarea cu stricteţe a structurii şi a regulilor stilistice sunt semne de bună practică. Traducătorul acquis-ului comunitar are sarcina de a traduce texte legislative publice (tratate. mai degrabă. 2000: 5960) . directive. În această ordine de idei.).. de vânzare-cumpărare a proprietăţilor etc.). Ricoeur au o foarte clară aplicabilitate şi în domeniul traducerii TJC. Competenţa gramaticală presupune cunoaşterea regulilor de cod.) şi nu texte juridice private (acte notariale. Observaţiile lui P. contracte de căsătorie. 2005: 48). de nonsens..) În instituţiile europene. în acest sens.

) (1) Dans le domaine de droit d’auteur. multilingvismul se impune încă de la început. Din contra. hotărârile adresate persoanelor fizice sau juridice şi corespondenţa) nu sunt traduse decât în limbile necesare. redactate mai apoi în fiecare limbă.. Folosirea tuturor LO îmbunătăţeşte transparenţa. 1995: 48-49).. prin urmare. denumit Tratatul de la Lisabona. fixează regimul lingvistic al Comunităţii Economice Europene. spre deosebire de engleză şi franceză..) Totodată. redactat într-un singur exemplar (drawn up in a single original/rédigé en un exemplaire unique). în limbile bulgară (. Luându-se în considerare dificultăţile şi riscurile traducerii. 95.. în special art. actele comisiei se traduc.. 1/1958 al Consiliului. comunicările cu autorităţile naţionale. Parlamentul European. and in particular Article 95 thereof. fiecare în limba lui. vu le traité instituant la Communauté européenne. the resale right (.. articulând noţiuni. care. dreptul de suită (. Having regard to the Treaty establishing the European Community. et notamment son article 95.. legitimitatea şi eficacitatea Uniunii şi a instituţiilor sale. Întrucât: Considérant ce qui suit: (1) În domeniul dreptului de autor. va fi depus în arhivele (. modificat. enumerând limbile oficiale şi stabilind când şi în ce condiţii trebuie folosite.) (1) In the field of copyright. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene consacră în legislaţia primară principiul potrivit căruia instituţiile UE trebuie să comunice cu interlocutorii lor din statele membre în limba oficială aleasă de aceştia.. Faptul coredactării paralele decurge chiar din textele tratatelor: Prezentul tratat. le droit de suite (. Whereas: LE PARLEMENT EUROPEEN ET LE CONSEIL DE L’UNION EUROPEENNE.) 239 . principii şi reguli.. nu era una din limbile UE şi. Dezbaterile în parlament au loc simultan în toate LO ale UE. având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. Textul juridic care defineşte politica lingvistică a UE este Regulamentul nr. prin urmare. textele redactate în aceste limbi (the texts in each of these languages/les textes établis) fiind egal autentice. limba română. THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL OF THE EUROPEAN UNION.. include membri care au nevoie de documente de lucru în propria lor limbă: în acest context. germana) şi nu foloseşte toate LO decât în scopul informării şi al comunicării cu publicul. dar prezintă rezultatul unei coredactări a actelor comunitare paralel în toate LO ale UE la momentul edictării actului. versiunea română este o traducere. În plus. La momentul adoptării directivei date. Alte documente (de exemplu. Comisia Europeană lucrează zilnic în trei limbi (engleza. franceza. vom preciza ca versiunea engleză şi cea franceză a actului dat (directivele făcând parte din legislaţia europeană care se aplică direct tuturor cetăţenilor UE) nu sunt traduceri în sensul direct al cuvântului. parlamentarii.PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE. au fost elaborate modalităţi de redactare legislativă: redactarea bilingvă şi redactarea paralelă (coredactarea) (Bergeron. se enumeră în ordine alfabetică toate LO ale UE).

27 September 2001. the Treaty establishing the European Community (European şi Community – cu majuscule) şi le traité instituant la Communauté européenne (Communauté – cu majusculă. emanând simultan de la mai multe organisme. A se compara. Prin urmare. scrierea completă a cuvintelor cu majuscule etc. La convention de Berne – Convenţia de la Berna – The Berne Convention etc. iar funcţiile deţinute de acestea se traduc: La présidente N. redarea cu precizie a conţinutului în integralitatea sa este o regulă generală pentru toate tipurile de traduceri. b) Totodată. sau Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (Comunităţii şi Europene – cu majuscule). Fontaine – The President N. nu pot avea efecte diferite în statele UE. ele făcând parte din document. mai exact. c) Semnalăm. În baza fragmentului din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE citat supra.PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE (şi nicidecum PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UE).. iar européenne – cu minusculă). le 27 septembre 2001 – Adoptată la Bruxelles. 27 septembrie 2001 – Done at Brussels. dar exprimat într-o altă limbă decât cele 23. Semnalăm că forma feminină „La présidente” se traduce în română „Preşedintele”. Elementele menţionate mai sus au o importanţă majoră în traducerea textelor comunităţii europene şi se aplică uniform în toate limbile UE.: LE PARLEMENT EUROPEEN ET LE CONSEIL DE L’UNION EUROPEENNE . în lipsa unei echivalenţe. Acest fenomen nu violează paralelismul pus în discuţie şi reiese din specificul fiecărei limbi concrete. deşi DEX-ul atestă şi forma „Preşedintă”. se impune principiul suprapunerii absolute a aceluiaşi conţinut. necoincidenţa ortografierii denumirilor de organisme internaţionale din perspectiva utilizării literilor iniţiale din cuvinte. observăm paralelismul grafic ce ţine nu doar de alinierea textului. de regulă. dacă în cazul unor traduceri se poate beneficia de o anumită marjă de manevră (de exemplu. traducătorul fiind obligat să cunoască şi să respecte normele corespunzătoare ale limbilor din care şi spre care traduce. rolul lui fiind să transmită voinţa legiuitorului prin prisma triadei conţinut/formă/calitate. e) Numele proprii de persoane îşi păstrează forma originală. Cu toate acestea. 2008: 176]. Directive 2001/84/CE du Parlement européen et du Conseil . Fontaine – Preşedintele N. Traducătorul nu poate omite numele sau funcţiile din act. vom semnala unele caracteristici proprii pentru traducerea TJC în limba română: a) Denumirile organelor emitente se traduc în limba română în forma lor originală. în acelaşi timp. trunchierea şi folosirea abrevierilor (sau invers desfăşurarea) fiind posibile doar în textul original al legiuitorului. „textele redactate în aceste limbi fiind egal autentice”. d) Toponimele şi datele calendaristice care figurează în actele europene se traduc în conformitate cu normele în vigoare: Fait à Bruxelles. de exemplu. f) Actele europene. Traducătorul este obligat să ţină cont şi de aceste aspecte în formatarea traducerii sale. se pot 240 . dar şi de modelele de formatare ale acestuia: utilizarea caracterilor aldine în titluri. Ex. Atunci când se traduce un act juridic comunitar într-o limbă neoficială (rusa.Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE (şi nicidecum Directiva Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene (sau UE) 2001/84/CE). astfel încât nu pot conţine înterpretări ambigue şi. ele toate având statut de texte originale („a single original”/„un exemplaire unique”). se semnează către toţi reprezentanţii acestora.(Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (2007/C 306/01). în consecinţă. de exemplu). Fontaine. Evident. din standardul aplicat de fiecare limbă în scrierea denumirilor organismelor internaţionale. Traducătorul nu are această libertate. textele UE reprezintă un întreg. de cel mai înalt responsabil.

După cum am menţionat anterior. Munca traducătorilor permite. In: Snow. legităţile transformărilor gramaticale şi sintactice în traducere. Jean (1982). 35-53.Beck. Bruxelles: Nemesis. omiterile materiale (de exemplu. La formulation du droit. Langage du droit et traduction. traducătorul nu are dreptul să-şi permită omiteri din text. mai degrabă. Delisle. La traduction juridique: un cas d’espèce. T. Dreptul de autor şi drepturile conexe. traducerea TJC se va considera calitativă dacă traducătorul: a) va izbuti ca: conţinutul textului-sursă şi al textului-ţintă să fie acelaşi.). p. fapt care elimină apariţia oricărei probleme de redare a sensului dacă traducătorul cunoaşte sistemul juridic. Essais de jurilinguistique. Jean-Claude. Montréal: Linguatech Collection et Conseil de la langue française. Théorie et pratique de la traduction. de ordin extralingvistic.H. Teoria şi practica traducerii. In: Drept comunitar al proprietăţii intelectuale. în mod special. dar. Jean (1984). Robert (1995). b) va cunoaşte: noţiunile juridice fundamentale şi comunitare pentru orientare în textul juridic. Guţu. Bruxelles: Bruylant. p. 2008. în măsura în care traducătorul nu creează norma. David. Léon et Vassart. p. 1. 2000). In: Gémar. 9-14. care pot provoaca conflicte juridice cu repercusiuni grave pentru toată zona de aplicare a acestui act oficial. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bell. p. Jacques (eds. nr. In: Ingber. Bergeron. 1984) şi nivelele (Guţu. terminologia juridică în limbile implicate în traducere (considerăm terminologia comunitară ca absolut traductibilă prin stabilirea echivalentelor terminologice comunitare). 1. La traduction juridique et son enseignement: aspects théoriques et pratiques. Dumon. Cât priveşte cele şapte procedee tehnice de traducere descrise în literatura de specialitate (Vinay şi Darbelnet. TJC este drastic în această privinţă. Gémar. Frédéric (1991). cum ar fi neputinţa de a traduce ca rezultat al neştiinţei. dificultatea majoră în traducerea TJC rezidă nu în probleme de ordin lingvistic. Ana (2007). ca şi textul-sursă.). 176-198. UE să-şi respecte obligaţiile juridice în ceea ce priveşte comunicarea cu publicul. 45-50. Aşadar. regulile privind aspectul funcţional-stilistic şi lexical-semantic al limbajului-ţintă. traducerea efectuată să aibă acelaşi rezultat şi efect juridic. Paris: Dalloz. Bernhard (1987). omiterea unor date speciale. cauzează. Français juridique et science du droit. omiterea unui fragment de text din diferite motive. etapele (Delisle. Într-adevăr. 24. Directiva Parlamentului european şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale. L’enseignement d’une terminologie juridique étrangère comme mode d’approche du droit comparé: l’exemple de l’allemand. 241 . p. 277-296. de l’Université d’Ottawa. 90-110. vol. În acest sens. Chişinău: ULIM. la rândul lor. In: META. cum ar fi referirile la alte acte etc. nr. René (1974). structura textului să conţină elementele inevitabile pentru tipul dat de TJC. L’analyse du discours comme méthode du traduction. Bergmans. 2007) traducerii. el doar coparticipă în calitate de mesager al realităţii juridice la procesul de internaţionalizare). acestea au o clară aplicabilitate şi în traducerea TJC.). Bucureşti: Polirom. Le langage du droit. De aici decurge responsabilitatea traducătorului şi statutul acestuia de coredactor (nu vom confunda noţiunea dată cu cea de coautor. Les grands systèmes de droit contemporains. In: Revue internationale du droit comparé. Bucureşti: C.prezenta explicaţii sub formă de note în josul paginii sau de parafrazare chiar în interiorul textului). Patrick (eds. p. Jean-Claude (1979). Le langage du droit. Kerby. cum ar fi lipsa de cunoştinţe indispensabile pentru a înţelege (!) textul. omiteri conceptuale (de sens). Roger (2000). Gérard et Vanderlinden. Ottawa: Ed.

Etude d’un cas: la traduction des textes législatifs des Communautées européennes et en particulier à partir du français vers le grec. Šarčević.CLÉS : loi communautaire. 2008. Paris: ESIT. surtout la traduction des textes appartenant au domaine de la loi communautaire. The Hague/London/ Boston: Kluwer Law International. traduction du texte juridique. In: Revista română de Drept Comunitar. 3-4. La traduction juridique comporte deux obstacles majeurs : le premier regarde les différences dans le système judiciaire et le deuxième signale les différences dans le système linguistique. Jean-Paul et Darbelnet. nr. Langage.Koutsivitis. p. 53-201. Translation of culture-bound terms in laws. L’article suggère quelques moyens possibles de résoudre les problèmes qu’on rencontre dans l’activité de traduction. réalité juridique. texte juridique. Paris: Minard. Ricoeur. New Approach to Legal Translation. La traduction juridique. In: Multilingua. Jean (2000). Le point de départ de cette recherche est l’ analyse de la nature de la loi qui influence le procès de rédiger et de traduire les textes juridiques. Iaşi: Polirom. Susan (1985). 242 . Šarčević. 1. Susan (1997). Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (2007/C 306/01). Seleskovitch. nature du texte juridique. Stylistique comparée du français et de l’anglais. Vassilis (1988). Paris: Didier. MOTS. nr. p. Thèse de dr. Paul (2005). langue et mémoire. RÉZUMÉ LA TRIADE CONTENU/FORME/QUALITÉ DANS LA TRADUCTION DES TEXTES JURIDIQUES COMMUNAUTAIRES L’ auteur de cet article analyse les conditions considérées nécessaires pour la traduction des textes juridiques. Despre traducere. 127-133. Vinay. Danica (1975).

Galaţi ON CHARACTER NAMING For a book lover there is nothing more fascinating than the way in which authors write their stories. luck and magic. Some authors can’t even begin to write until their character has the exactly right name. with the Garden of Eden. Parker has associations with land transformed into parkland. events. particularly from his friend Nathaniel (“gift of God”) (Maybury. Albert McKisco sounds like “gasoline or butter. In Tess of the D’Urbervilles. and an indication of his function as Everyman/Prometheus. in Romeo and Juliet. his naval nickname is also interesting in that it illustrates Christopher’s character as a stealer – he takes what belongs to others. which has important symbolic associations relevant to the book: Stan is the Old English word for stone. As Sherrilyn Kenyon (b. who dived from high to a low place in life (Madden 1988: 112). but it should invoke an instant image in the reader’s mind” (Kenyon. or Mercury messenger of the gods. Malvolio hints at “evil wishing” (from the Latin male volente). but these two very different-looking and different-sounding names have two quite different effects on the reader in the contexts of Sanctuary and The Sound and the Fury. The names of some of Shakespeare’s characters can also provide clues as to what they are like. Feste. but with good reason. others change their minds several times times during the writing of the first draft. Memorable characters. Francis Scott Fitzgerald enjoyed. Dick Diver. William Golding calls the hero of his book Pincher Martin Christopher. 1965. giving his characters names that were puns. while Mercutio suggests a mercurial temperament. How they combine people. or because it was well chosen and contributed to the novel’s effect? It has been argued that both Horace Benbow and Quentin Compson are shadows of William Faulkner himself. One of the hardest things an author has to do. as they make decisions about characters’ actions and reactions. and. In Tender Is the Night. But all these authors have one thing in common: Characters have to be called something. and a bringer of dreams. In Twelfth Night. crude character. memorable if posssible. places. of course. Benvolio suggests someone who is well-intentioned. Tommy Barban. and the name suggests their character’s personality. Universitatea „Dunărea de Jos”. a bestselling and award-winning US author of both fiction and nonfiction) says: “A memorable character name will not only define the book and shape the story. a trickster renowned for eloquence. Tess was originally called Sue but Thomas Hardy finally decided that Tess had the right ring. in view of Christopher’s character. others seem to resent the necessity of naming and use the same names over and over in unrelated books. 1979: 105). Sir Tony Belch suggests an earthly. is finding the right names for his characters. Do we like Holden Caulfield’s name only because A Catcher in the Rye deeply affected us. In The Two Gentlemen of Verona. someone festive and quick-witted (from the Latin festinare). the barbarian. and ideas to create a unique. apart from devising the plot. which means “Christ bearer” and this is both ironic. Some authors think of the name first. Some create elaborate family trees to the fourth generation.Petru IAMANDI. 2005: 2). fictional world. saying something significant about human existence that will help the reader better understand himself and the world he lives in. 243 . who was campy. Sir Andrew Aguecheek sounds like a sickly faced person. Campion.” Fitzgerald said. The name of Patrick White’s hero in The Tree of Man is Stan Parker.

However. interestingly enough. even non-varied names such a Ian Fleming’s James Bond can work effectively.” named after the deceitful Greek sea god who could change shape. David Copperfield. 4. Madame Bovary. Making the name harmonious. quite a few of them. and on through the nineteenth century with Emma. Tom Jones. which is the first link that the reader will have to the story. James Bond. the patron saint of lovers. Rameau’s Nephew. Pamela. Choosing a name in keeping with the character’s heritage and personality and/or trade. whose name symbolizes the ideal lover. It goes back to the Greek tragedies (Oedipus the King. etc. she is extremely selective about who should use that name with her. to the beginnings of the novel in the seventeenth century with works like Aphra Behn’s Oroonoko. unless it is a time travel and they are from the modern era. the false character is a “shapeshifter. besides having its own unique harmony. Her last name points to her father’s Polish heritage. In Sara Paretsky’s V. the female character V. Emma. conveys the character’s trademark arrogance. Jonathan Wright has a much more attractive ring to it than John Wright. Undoubtedly. Capturing the persona. In medieval China an oft-retold oral tale was the seventhcentury Story of Mulian.” which. or the Royal Slave (1678) (Abbott. suggests ten major guidelines (Kenyon. Keeping the character’s name consistent with his time period. Another sign of the way in which a character dominates attention in a story is the frequency of eponymous heroes and heroines. Featuring the protagonist in the title of a narrative has a long pedigree. which fits her tough private investigator reputation. Doll Tearsheet. for example. young people who try their hand at writing fiction. innocent lover. each author has his own naming technique (there is no such thing as a definite pattern) but. Eponymous characters.I. 1999: 127). 1. although in this case the charismatic secret agent usually introduces himself as “Bond. Even in Shakespeare’s historical plays some characters are defined by their names. Until recently. when they have acquired a certain amount of fame. bears the name of St. In Alexandre Dumas’ The Three Musketeers.Shakespeare’s audience would probably recognize the significance of the names of the two gentlemen. continues through the eighteenth century with novels like Robinson Crusoe. it was virtually unheard of to find European nobility named “common” names such as Sarah. Eponymous heroes are less common in Asian narrative traditions. Kenyon. Cousin Bette. but. In Othello. Iago reminds one of St. Readers will be thrown off if they find a Sherri or Brandy in a tenth-century Viking novel set in Scandinavia. Jane Eyre. Agamemnon. They 244 . Shallow and Silence. but the great Japanese classic of the twelfth century is The Tale of Genji. Bullcalf and Feeble in King Henry Part 2. Proteus. Anna Karenina. Medea). that is capturing the character’s personality. Keeping the character’s social status in mind. Humphrey Clinker. is sensitive about her name. 2. the author could not have found a better name for her. Valentine. 2005: 3-7) that transcend genre. Iago de Compostella. Daniel Deronda. Of course. Old Goriot.I. She refers to herself mostly as Vic. 2002: 125). which is a formal sounding of Victoria. Tristram Shandy. Molly. The Sorrows of Young Werther. Warshawski series (1982-2009). that is varying the syllables between first and last names. Valentine. Thérèse Raquin. for example. the true. Adam Bede. known as “El Matamoro” (the Moor killer) (Gibson. Lady de Winter is the cold and calculating villainess. Major guidelines. 3. A few members of her family and friends sometimes call her Vickie. feel the need to share their experience with the newcomers. 5. struggling hard for respectability. Pistol.

If one of the characters is a Latvian or a Turk. he might be the child of French immigrants who came out west to start a new life and were then murdered by the bad guy. 8. while admitting that the success or failure of a piece of fiction rarely depends on the names of the characters. Keeping in mind the genre. Here are his own major guidelines (Block. Avoiding confusion. In the case of Giles de Givrey. 3. Lawrence Block (b. Character naming in science fiction and fantasy. 2. it is easy to add an authentic note by picking a suitable name for him. An author should not get stuck on a letter or a rhythm. and uncommon names rather than common ones would do the trick. Explaining the name if it breaks the rules. In her best-selling Cynster series (2001-2009). then the characters’ names can be as outlandish as the author can make them. does stress the fact that character names influence an editor’s buying or rejecting the story. Devil. which are not at all romantic. Anne. If an author has a character that historically or culturally has to have a horrifically bad name. Of course. authors should not people the same chapter or a crowd scene with Carl and Cal and Carol and Carolyn. and it can throw him off-stride if he is unsure how it should sound. 9. or Smathers and Smithers and Dithers and Mather. she nicknamed every one of them: Scandal. readers will get confused. Sylvester. If the author uses known-world settings. Avoiding the names others have made famous. if the story is meant to be humorous. If he uses names that sound or look alike. Standard techniques for framing sets of alien names include the liberal use of apostrophes and the consistent use of unusual consonant formations. This does not mean names have to be of the sort that every reader will pronounce identically. all the men have traditional English noble names such as Rupert. 1948. Varying the names of the characters. who uses nicknames to add an additional layer to her characters. 7. To stay historically accurate and yet give her characters names that would be evocative and sexy. plausibility is certainly sacrificed. the more exotic their names should be.relied on the traditional names such as Elizabeth. If the author is writing a Western and he has a hero named Giles de Givrey. etc. One of the best examples is Stephanie Laurens. etc. The more exotic his characters are. Avoiding twisting the reader’s tongue. 1938. Brian Stableford (b. 2005: 146-159): 1. A good encyclopedia comes in handy. Using nicknames. an acclaimed American crime author). 245 . Although duplication occurs in real life.. 6. it will most likely not ring true to the readers. Demon. Avoiding the names of prominent people. But if too many of the character names in a story are too interesting. 4. 5. a British science fiction and critic) recommends that he should use slightly unusual names. Picking interesting names. although it is sometimes possible for him to “run a double bluff by giving bizarre alien creatures bathetically familiar names” (Stableford. that were recycled through their families. Harry. He may not say it out loud but he will certainly be hearing it in his head. Victoria. The reader should be able to pronounce everything he reads. Or using surnames as first names. Lenghtly last names rather than short ones. 1997: 125). since a substantial number of first names started out as surnames. 10. he should use a nickname for him. Researching the ethnic names. What is important is that the reader can assume he knows how to pronounce them.

a name tied to power. Johanna Lindsey keeps her readers and characters rooted in the tumultuous Regency period with her Malory series (1985-2010). helped him give immense narrative authority to the hypothetical languages of Middle-Earth. much like in science fiction and fantasy. producing a ready-made set of exotic names. summon images of solidity and strength. and the reader instantly knows that the persona Tony portrays to society is nothing like the real man. The main antagonist in the series is a magician named Xar. The constant use does not only intrigue the reader. One thing that King has brought through several of his works from The Stand (1978) to The Eyes of the Dragon (1987) to the Dark Tower series is the consistent use of the same letters (R. and Chelestra (water).) as the resident evil. Odetta Holmes is a woman with a dual personality. While reading the names of these worlds. niece to the Malorys. Another character is Regina Ashton. one that she is unaware of. The four worlds they use are Arianus (air).R. and fear. is a tough. Many fantasies are directly based in ancient mythology which can be thoroughly researched. Odetta is rich. When King meshes these two personalities into one and forces them to take on each other’s attributes. polite. Character naming in romance. it also means having the correct use of titles as well as the names of residences. based on a poem. With historical romance. In contemporary romance. which. street-smart killer. Childe Roland. in The Eyes of the Dragon. status. and formal. for example. Most people call her Regina. The name gives the character historical complexity as well as meaning for the reader. When first introduced to the heroine. Stephen King names his lead character Roland of Gilead. is a genre where one can let his mind run wild. Anthony. Her alter ego. Navy SEAL Lieutenant Tom Paoletti’s name instantly brings to mind strength and dependability. Pryan (fire). readers do like to see traditional names of that time period. It is not just a matter of utilizing names that the reader will believe were common in the early nineteenth century. the reader gets a sense of what they are comprised of. certainly. The elves. Sinistrad. Another character in the Dark Tower series shows us the differing personalities that names portray. Yet. mean. have lyrical names such as Agah’ran and Rees’ahn. the reader will picture a vibrant. has a name that instantly evokes malevolence. Detta Walker.R. who is a jokester and charmer. for example. Abarrach (stone). The dwarves’ names. Character naming in horror. his characters’ names may have no direct reference to Earth or civilizations. Kelly Ashton. as in the case with Margaret Weis and Tracy Hickman’s Death Gate Cycle series (1990-1995). it was Randall Flagg. A further advantage of this strategy is that names borrowed from mythology are already packed full of useful symbolic implication. Dr. In Suzanne Brockmann’s The Unsung Hero (2000). Horror. and in the Dark Tower series it was Richard Fannin. Tolkien’s interest in Old English. One of the characters in the Malory series. again. In The Gunslinger. his family calls him Tony. which reflected the owner. the result is Susannah Dean. formal and kind as well as tough and street-smart. Limbeck and Jarre.F. One of the evil magicians. Society knows him as Lord Anthony. by Robert Browning. In The Stand it was Randall Flagg. the author can take many liberties since the names do not need to be historically accurate. fast rules exist for naming a romance character. When an author creates an entirely new world. invoking the image of refined beauty and 246 . giving images of darkness and maliciousness. J.One particularly useful resource for names is mythology. spunky woman who is also intelligent and proud of it. the first book of his epic Dark Tower series (1982-2004). just as her name suggests. is a rather handsome rake. No hard. but the implication instantly frightens. is King’s ultimate goal.

the rules of the specific genres accessed should be observed. Paranormal is a genre that can take a reader from modern day Houston. Teens want to read about people their own age. the Sacketts. Agatha Christie captured the genre with her Belgian detective. Again. the names are specific to the World War II time period. and Doc Hollida . And as we read through the story we find that Regina is indeed all those things and more. Robb’s Eve Dallas (In Death series. Griffin uses names that were common in high society at the time. 1995-2009). even racial baggage. Hercule Poirot. Readers seem to expect something catchy and smart. Rowling has immortalized the name Harry — a boy who starts out average but then turns out to be special. Character naming in thrillers.D. he brings to the character a load of ethnic. instantly making the reader picture an imp of a girl getting into all sorts of trouble without thought to consequences. Rules of both contemporary and historical fiction apply. of which she is. however. this one of a strong-willed and levelheaded woman. Since paranormal can encompass any and all genres. and to read that name invokes an image of a man with more strength and integrity than a normal person has.elegance. Character naming in erotica. One of the premiere writers of westerns. as most of his characters were not only successful military men but also wealthy and prominent in society. Some readers prefer the more common names. strong names are the norm. Lindsey captures the heroine in each of the names. to Renaissance England in the space of a few pages. Meg Cabot has also captured teens and young girls across the US with her Princess Diaries series (2000-2009) and heroine Mia Thermopolis. “There is power in 247 . Another example is Elizabeth Peters and her Amelia Peabody series (1975-2006). However. from western to horror to romance to erotica. Military writers are careful to assign their characters names that are also geographically and culturally correct. 1984. The name Amelia certainly suits the brainiac Egyptologist as no other name could. What names to use is a decision an author has to make every time he sits down to write a piece of fiction. In the case of W.E. It was the perfect fit for the brilliant sleuth. Texas. Character naming in paranormal fiction. and extreme cleverness. it brings its own special restrictions. 2003) or J.and readers of western fiction have come to expect their characters to have names along those lines. With her spellbinding books. like Delilah or Eve. Character naming in war fiction. giving rise to the idea that average. Character naming in mysteries. the trend seems to be for short average names such as Tom Clancy’s Jack Ryan (from The Hunt for Red October. J. The Old West was filled with such hard names as Wyatt Earp. The minute he chooses a name. Conclusion. Louis L’Amour defined the genre with his unforgettable pioneer family. Character naming in westerns. The erotica genre has no rules. such as Brandon and Cindy. one of her uncles calls her Reggie. Hercule is a French form of Hercules. perseverance.B. Character naming in teen fiction. national.K. Yet another uncle calls her Reagan. Billy the Kid. and we get an additional picture of the character. The mere mention of these characters’ names invokes the image of high intellect. to the Teeth of the Tiger. It allows the author many degrees of leniency as far as names go. The first teen books that usually come to mind are the Harry Potter series (1997-2007). Griffin’s Corps series (1986-2004). Sherlock Holmes and his famous sidekick Dr. everyday people can experience erotic adventures. and Slade or Tristan. Watson and nemesis Moriarty are three characters created by Sir Arthur Conan Doyle. tenacity. As Nancy Kress says. which give the reader an immediate sense of sensuality and sexual prowess. In the case of the protagonists. Others like names that have great sex appeal.

Writers’ Workshop. Cincinnati: F+W Publications. New York: Nal Penguin Inc. Techniques in Creative Writing. After all. les aventures et les idées pour faire surgir un monde inouï. Batsford Ltd. les lieux. Mots clés : personnage. celui-ci se charge de significations ethniques. parfois même raciales. Inc. Maybury. 248 . Kenyon. Telling Lies for Fun & Profit. “a name is part of who a person is. The Cambridge Introduction to Narrative. surtout dans la littérature commerciale. REFERENCES Abbott. Revising Fiction. Inc. chaque écrivain a sa technique de baptiser les personnages. éponyme. Inc. London: Hodder Headline Plc. mémorables. H. il n’y a pas de formule unique. nom. il n’y a rien de plus fascinant que la manière dont les écrivains conçoivent leurs histoires. Brian (1997). That is why it is always helpful to give characters memorable – and very different – names. Nancy (1998). Besides their effect on the characters themselves. Card. London: B. Stableford.T. The Writer’s Digest Character Naming Sourcebook. combinent les personnages. science-fiction. Rex (1999). Block. Madden. Teaching Shakespeare. Lawrence (1981). RÉSUMÉ COMMENT L'ECRIVAIN CHOSIT-IL LE NOMS DE SES PERSONNAGES ? Pour ceux qui aiment lire. plein de sens pour l’existence humaine. It’s the label that stands for everything you’ve done and everything you are” (Card. Sherrilyn (2005). A part leur effet sur les personnages. mais ceux qui jouissent d’un certain prestige éprouvent le besoin de partager leur expérience aux jeunes qui tentent de se forger une carrière littéraire. Porter (2002). Gibson. 2nd edition. 1988: 41). Cambridge: Cambridge University Press. Pour un écrivain. David (1988). Certes. Au moment où ils choisissent un nom. l’une des options les plus difficiles est le choix des noms des personnages. Dynamic Characters. Writing Fantasy & Science Fiction. qui aide le lecteur à se comprendre mieux et à mieux comprendre le monde où il vit. nationales. aident le lecteur à poursuivre l’action sans difficulté. Cincinnati: F+W Publications. littérature fantastique. A Manual for Fiction Writers. s’ils sont bien choisis. Barry (1979). Characters and Viewpoint. Orson Scott (1988). A Handbook for Writers. Cambridge: Cambridge University Press. the names of the characters are also the label the reader uses to help keep the characters straight.names” (Kress. Cincinnati: F+W Publications. New York: Arbor House. les noms. Kress. 1998: 23).

peut-il concourir à la littérarité d’une œuvre poétique. Cette régularité langagière est décelable à partir des habitudes de chaque pratique littéraire. L’analyse stylistique porte essentiellement sur le discours littéraire. d’emprunts lexicaux et de néologismes. Ce caractérisème. I. à vocation généralement élitiste ? Nous répondrons à cette question en exploitant les grilles heuristiques définies par Molinié. C’est un caractérisème de littérarité. Il se présente comme un cocktail plus ou moins réussi de lexies du français. celle qui permet de distinguer un discours littéraire d’un discours informatif (technique. contrairement à ce qu’on pourrait spontanément penser. ni à la complétude sémantico-informative dans l’énoncé. aux productions littéraires individuelles. Comment donc un tel lexique. les faits de contremarquage produisent des déceptions d’attente. La littérarité singulière s’intéresse. même si. Les traits formels qu’il développe mobilisent cinq postes d’analyse au nombre desquels figure l’analyse lexicale. C’est par elle que s’établit la distinction entre un roman et une pièce de théâtre. libéré des exigences de la langue normative. c’est-à-dire du caractère de littérarité d’un texte donné.Fulbert Loukou KOFFI Université de Bouaké. Elle prend en compte les études de style consacrées à un auteur particulier. Toutes les marques de littérarité ne sont perceptibles qu’à réception car c’est le lecteur qui mesure le degré de littérarité et qui atteste du statut littéraire d’une œuvre. et Molinié définit trois types de littérarité. QUELQUES CONSIDERATIONS RELATIVES A LA THEORIE STYLISTIQUE DE MOLINIE 1. n’est lié ni à la nécessité syntaxique. En rupture avec ces horizons d’attente.Généralités L’objet de la stylistique. Le lexique populaire pourrait lui-même se définir comme le lexique relevant d’un bas niveau de langue. administratif. qu’il nomme aussi stylème. entre une épopée et un poème lyrique. Ce statut littéraire est aussi appelé stylème. le style peut difficilement s’appréhender autrement que comme objet d’étude de la stylistique. écrit Georges Molinié. il pourra être perçu comme étant le fait de personnes déscolarisées ou peu instruites. avec toutes les altérations lexicales qui en découlent. La stylistique vise ainsi à caractériser le discours littéraire comme tel. n’est pas d’abord le style. écrit-il. 249 . La littérarité générique concerne les genres littéraires. qui relève d’un niveau inférieur. Côte d’Ivoire ANALYSE STYLISTIQUE DU LEXIQUE POPULAIRE DANS LES QUATRAINS DU DEGOUT DE BOTTEY ZADI ZAOUROU Introduction L’approche stylistique élaborée et proposée par Molinié a pour objet d’étude le texte littéraire. Le stylème est envisagé en rapport avec la notion de code qui est elle-même la constitution d’une régularité langagière. un sonnet classique suscite des horizons d’attente spécifiques. Ainsi. Mais Molinié souligne les limites de cette dernière classe car une étude isolée sur l’œuvre d’un auteur ne pourrait aider à mettre en évidence des traits esthétiques significatifs. La littérarité générale est. scientifique). Dans le cas du français qui nous intéresse. C’est le cas d’un ordre prosaïque de mots dans un sonnet de la fin du XIXè siècle. par exemple. etc. et Molinié précise qu’elle est à la recherche d’un caractérisème. en revanche. Notre étude porte sur le lexique populaire puisé à l’œuvre poétique Les quatrains du dégoût de Zadi Zaourou. Un discours est ou n’est pas littéraire. mais contraintes de se servir de cette langue comme moyen de communication sociale[1]. quant à elle.

Quant à la volumétrie ou volume de la lexie. La mélodie concerne l’intonation selon laquelle on prononce l’unité. Hugo dénonçait cette ségrégation lexicale en ces termes : Les mots bien ou mal nés. Et la surabondance de caractérisèmes de littérarité donne lieu à la surcaractérisation. Il peut également y avoir itération d’un contenu. de l’anaphore. et qui peut faire varier sa portée de sens. cette analyse peut s’avérer intéressante en rapport avec certains procédés rhétoriques qui opèrent sur la tranche acoustique du signe. 2. était considéré comme l’une des composantes fondamentales du style en rhétorique. Le choix des lexies relève. de surprise. hantant les Phèdres. d’indignation. La répétition est.Pour mettre en pratique sa théorie. dévoués à tous les genres bas. d’une syllabe. Mais le phénomène le plus intéressant pour le stylisticien est le contremarquage. le moyen heuristique le plus efficace pour déceler les marques de l’identité et de la variation. en ce qui le concerne. la caractérisation. L’analyse lexicale. exposée dans Eléments de stylistique française[1]. Les autres. le système connotatif. Molinié définit cinq postes d’analyse : l’analyse lexicale. Toutefois. L’analyse stylistique du signifiant porte sur la mélodie et la volumétrie. L’analyse lexicale du signifiant présente en général très peu d’intérêt pour un texte écrit dans la mesure où celui-ci met rarement l’accent sur la forme sonore des lexies. Déjà au XIXè siècle. d’ordre. le système énonciatif. Molinié répond que jusqu’au milieu du XXè siècle. d’un style particulier qui. Cette littérarité est perceptible à travers des faits de marquage et de contremarquage. en effet.Application de la théorie la théorie stylistique de Molinié à l’analyse du lexique populaire Appliquer la théorie stylistique de Molinié à l’analyse du lexique populaire. ayant le décorum pour loi. nobles. en effet. notamment le choix des mots. Les principales structurations prévisibles de la répétition peuvent se ramener ici à l’itération d’un phonème. L’intérêt du contremarquage réside dans le fait que ce n’est pas le semblable qui est remarquable mais la rupture. d’une lexie ou d’un syntagme. etc. Il permet de mesurer la matérialité des relations dialectiques entre l’identité et la variation. à son tour. s’organise autour des deux composantes du signe linguistique que sont le signifiant et le signifié. Celui-ci se manifeste par des déceptions d’attente par rapport à des habitudes de telle ou telle pratique littéraire. le manque ou l’ajout. Et le niveau. c’est surtout montrer en quoi ce lexique est porteur de littérarité. vivaient parqués en castes Les uns. les relations sémantiques. Comment peut-on alors percevoir les faits de marquage et de contremarquage dans l’usage du lexique populaire en usage dans notre texte de référence ? A une telle question. drôles patibulaires. L’intonation peut ainsi conférer au mot un effet de prière. détermine le niveau de langue. de l’assonance. les Jocastes Les Méropes. C’est le cas de l’allitération. la déception. Le marquage ressortit à une régularité langagière. etc. quelques uns aux galères Dans l’argot . le lexique. Et montant à Versailles aux carrosses du roi . les réseaux lexicaux et les isotopies. le changement – la différence. L’analyse stylistique du signifié porte sur les cinq grilles heuristiques que sont le système sémique. d’enthousiasme. le système figuré et la phrase.[1] 250 . elle se rapporte à la variation des oppositions de volume. détermine le genre littéraire. la violation. Mais cette conception du fait littéraire n’a guère prospéré au-delà de cette époque. tas de gueux. Habitant les patois .

Nous exploiterons tous ces faits langagiers à partir des grilles heuristiques de l’analyse lexicale. II. voire des lexies nouchi (argot ivoirien). le genre poétique a été souvent perçu comme le lieu de l’excellence dans le domaine du langage. on notera que le marquage est perceptible à travers la forte récurrence du lexique populaire. DéMONcratise et Dé-mon-cratise (p. tient sa spécificité des emprunts lexicaux aux langues ivoiriennes. On en arrive alors à un surmarquage. 1. les deux types de néologisme coexistent. Dans ces cas. C’est en usant d’un procédé similaire qu’il obtient encore les lexies démon-cratie (p. à l’intérieur d’un même texte. En effet. Cette déception d’attente se constate aussi dans la rupture entre les premières œuvres poétiques du poète Zadi Zaourou et la présente œuvre. Analyse du signifiant L’analyse du signifiant ne manque pas d’intérêt dans cette œuvre poétique. l’œuvre Les Quatrains du dégoût. dérivation. Dans cette œuvre poétique de Zadi Zaourou. Le poète signale lui-même en note infrapaginale qu’il s’agit d’une perversion du terme idéologie. une association estudiantine. C’est exactement selon le même procédé que le poète passe de la lexie idéologie à son paronyme idiot-logis. La création de néologisme se fait surtout au moyen de la paronymie. lui. notamment dans le livre I. par des déceptions d’attente par rapport aux habitudes de la pratique poétique.-1. soit obtenus par déformation. Les néologismes par paronymie Les néologismes sont des mots nouvellement introduits dans la langue. Ces mots nouveaux sont soit créés. on parle de néologisme de forme.ANALYSE STYLISTIQUE DU LEXIQUE POPULAIRE DANS LES QUATRAINS DU DEGOÛT Cette analyse sera menée autour des deux faces du signe linguistique : le signifiant et le signifié. Les premières œuvres[3] se signalent par un niveau de langue soutenu avec en plus un encodage symbolique très complexe qui a d’ailleurs valu à celles-ci une véritable publicité d’hermétisme[4] de la part d’un lectorat de niveau moyen. dans le livre I notamment. 98) La première lexie connaît non seulement une modification au niveau de ses phonèmes (é devient i) mais aussi une fragmentation qui fait du paronyme une lexie composée. Cette modification de la tranche acoustique s’accompagne aussi d’une modification du contenu car la lexie vessie obtenue ne désigne plus le réservoir musculo-membraneux dans lequel s’accumule l’urine mais ironiquement. A quoi il faudra ajouter le phénomène de l’alternance codique qui fait s’entremêler. 92). composition ou emprunt. Mais les néologismes peuvent être d’emploi ou de sens lorsque des mots qui existent déjà dans la langue sont employés avec des sens nouveaux.Il ressort donc de cet extrait que la fausse querelle entre mots dits poétiques et mots non poétiques est sans intérêt majeur pour Hugo. Le poète passe ainsi de la lexie FESCI [fesi] à la lexie vessie [vesi] en jouant subtilement sur les oppositions de traits articulatoires sourd/sonore des phonèmes /f/ et /v/. A l’inverse. Le contremarquage se manifeste. Dans l’œuvre de Zadi. au langage de la rue et au néologisme. à une surcaractérisation. 177) respectivement à partir des lexies démocratie pour la 251 . Nous l’aborderons en trois points : les néologismes par paronymie et les emprunts lexicaux de type onomatopéique. Cet horizon d’attente lié aux caractéristiques généralement reconnues au texte poétique se trouve déçu par l’interférence d’un niveau de langue inattendu. des lexies relevant des niveaux soutenu et familier. 1.[2] Il exclut le plus souvent le niveau de langue populaire et accorde le primat au niveau soutenu. (p.

ça les revigore : vi ! (p. un morcellement syllabique au niveau de la racine lexicale démon déjà déformée. Mais la métaphore peut dépasser le seul cadre de la démarche physique et suggérer les disparitions et apparitions répétées d’un individu marqué par la duplicité. Mais l’intérêt accordé au signifiant est loin d’occulter l’importance du signifié. Le poète passe d’une lexie à son paronyme pour révéler la réalité que suggère celui-ci dans son esprit. 198). il en emprunte aux autres langues. Guevara et Ben Laden. dues aux longueurs inégales des deux pieds. affectent cette onomatopée d’une affectivité dysphorique. en effet. 19) L’interjection pouaaaah marque. La lexie Dé-mon-cratie subit.Analyse du signifié Dans notre étude. Max Stirner. disions-nous. portent essentiellement sur les onomatopées comme vi. 64). 2-1. Notons. Bakhounine. laquelle rétraction est souvent associée à des malformations osseuses. les niveaux de langue obéissent à une hiérarchisation en trois niveaux allant du niveau familier au niveau soutenu en passant par le niveau 252 . elle. La lexie démon-cratie. le désaveu du poète par rapport au combat de ces prétendus révolutionnaires. 19). l’analyse du signifié portera sur deux grands points : les niveaux de langue et les champs lexicaux dérivationnels. Ces agitations féroces. Voline. Proudhon. L’onomatopée plic ploc renvoie aux sons émis par les plongées et émergences répétées du nommé Otto-beau-pied (p. Cette interjection est proférée à la suite ou avant une série de noms évoquant des révolutionnaires ou anarchistes : Kropotkine. le dépit. C’est d’ailleurs ce que confirment les deux premiers vers du quatrain précédent : Son corps était la réplique de son âme Pied-bot du corps et pied-bot de l’âme (p. Et quand il ne crée pas de mots nouveaux. La démarche d’une personne ayant un pied-bot est ainsi faite de montées et descentes. est obtenue par perversion de la racine lexicale demos (peuple). toutes deux construites à partir de la lexie pied-bot. 63) En somme. en évoquant la barbarie et la violence. l’on peut dire que vi et viivi reproduisent la forme sonore des agitations et balancements vifs des machettes. Les emprunts lexicaux de type onomatopéique Les emprunts lexicaux. pour terminer. pour la plupart. Cette fragmentation peut s’expliquer par une volonté de mise en relief. la paronymie se double d’un procédé de mise en relief.première et démocratise pour les deux autres. De façon générale. 2. dans ce contexte. Le pied-bot est. A partir de leur contexte d’emploi. dans Les quatrains du dégoût. laquelle devient alors démon. l’usage du néologisme par paronymie repose sur la figure de l’ironie. Elle pourrait. Ces lexies sont. l’on peut retenir que l’analyse du signifiant met en évidence une grande variété de faits stylistique. C’est le signe que le discours qui a cours ici emprunte en grande partie à la langue orale certaines de ses composantes. 64) et l’interjection pouaaaah (p. Le nom Otto-beau-pied est donc une ironie doublée d’une paronymie. que la perversion de la racine lexicale (de demos en démon) pourrait être la juste traduction des travers de la pratique démocratique dans certains Etats africains.Les niveaux de langue Traditionnellement. viivi (p. à l’exception de plic ploc qui émane du français. une emphase. Dans les deux autres lexies. empruntées aux langues ivoiriennes. quant à elle. qui se présente désormais sous la forme d’une lexie composée. comme on peut s’en rendre compte dans ce vers : Vi ! vi ! viiivi ! Le sang qui gicle. un pied difforme par rétraction de tendons et de ligaments. Mais l’usage de la lexie pied-bot dans le quatrain est le signe que cette onomatopée a un fondement métaphorique. La lexie déMONcratise opère ainsi un marquage au niveau de la syllabe MON par l’usage impertinent de la majuscule. plic ploc (p. traduire.

il se combine plus aisément à ces sociolectes dans une situation d’énonciation donnée. éveille les sens libidinaux de l’enfant en croyant lui faire des éloges. le baoulé. C’est le cas de la lexie Gawa dans le syntagme Erreur de Gawa et de zouglou dans la locution verbale libérer en zouglou. bas-humble. libérer en zouglou (p. nous nous intéresserons en particulier au lexique nouchi (sociolecte ivoirien de type argotique) et au lexique familier. 16). Cathérine Fromilhague et Anne Sancier-Château proposent la quadripartition suivante : populaire.[6] Le niveau populaire est donc un sociolecte. le bété.. Elles sont le fait d’une pure création des milieux populaires ivoiriens. élevée. c’est ainsi que Molinié procède à une stratification plus avancée de ces niveaux de langue donnant les niveaux suivants : populaire. familier. les deux niveaux se distinguent très souvent. 152). Les différents points qui feront l’objet de notre analyse sont : le lexique de l’argot ivoirien ou nouchi. moyenmédiocre. et donc de ce titre. La lexie Gawa. certaines sont des néologismes de forme ou néologismes lexicaux.[5] Pour leur part. 14). populaire marque une appartenance sociale et même géographique (.. parapluie atomique (p. 28). est une création des milieux déscolarisés des grands centres urbains (Abidjan en particulier) et s’affiche comme une volonté de combler les lacunes des usagers concernés par rapport au français comme langue d’échange. Dans le quatrain qui porte ce titre. Ainsi. La dimension pragmatique du poème. les emprunts lexicaux et le lexique familier. et des langues nationales. Bien que proches l’un de l’autre. à ses origines. Cette tripartition semble regrouper. C’est dire que le nouchi est un mixte de néologisme et de lexies de langues naturelles (le français et les langues ivoiriennes notamment). le poète fait allusion à une erreur fatale dans les relations adulteenfant : Dis et redis à l’enfant qu’il est beau très beau Dis-le-lui au lever du jour chaque jour Et pour sûr au coucher du jour un d’ces jours Tu le surprendras courtisant ta mère (p. familier renvoie à un type particulier de situation d’énonciation.[5] Cette organisation considère le niveau courant comme un niveau non marqué (ou neutre).. est donc évidente : il faut éviter la complaisance dans l’éducation des enfants. sublime.Le lexique de l’argot ivoirien (ou nouchi) Le nouchi est un sociolecte ivoirien des grandes agglomérations. Le niveau familier présente. de l’effort des masses déscolarisées de s’approprier l’outil d’insertion sociale que représente le français. Le lexique de l’argot ivoirien regroupe les lexies suivantes : Erreur de Gawa (p. notamment le malinké. la lexie Erreur qui relève du lexique français et Gawa qui est une pure invention ivoirienne. l’absence d’article dans ce 253 . S’il est vrai que le niveau familier ne se confond pas au nouchi.) . Le syntagme Erreur de Gawa combine. celui de la conversation. à l’intérieur de chaque niveau. né de la rencontre du français en tant que langue en vigueur dans les échanges sociaux. Par ailleurs. une sous-catégorie : le niveau populaire. braise (p. familier. 2-1-1. malencontreusement. lui. braiser.courant. des langues nationales et de néologismes. relâché. le zouglou (p. Au nombre de ces lexies. non marqué et soutenu ou littéraire. des souscatégories . quant à lui. 20). Notre étude portant sur le lexique populaire. Il résulte. qui signifie nigaud ou naïf. Il est donc le résultat d’un assemblage de lexies du français.. 14) La gravité de l’erreur relève ici de l’imprudence et même de la complaisance de l’adulte qui.

le génie du poète aura consisté à donner un ancrage lexical au langage poétique. 28) Quoiqu’il en soit.[7] Cette locution. cette locution est l’objet d’un traitement ironique dans la mesure où le poète fait du zouglou. certains d’entre eux auraient entendu leurs chefs militaires s’exclamer en ces termes : La partie a été sanglante ! Cette exclamation. généralement un naïf. C’est 254 . Les lexies Patissankana et Bramôgô émanent. Il tente. 118). Les autres lexies sont des néologismes sémantiques. signifie danser le zouglou[8]. La lexie Kokobliko. la violence qui s’était instaurée dans ce milieu avait amené les étudiants membres de ce syndicat à éliminer par holocauste. Mais la crise socio-économique et politique n’a-t-elle pas eu d’impact fâcheux dans les milieux intellectuel ? En outre. genre musical reposant sur très peu de recherche au niveau de l’orchestration musicale. un produit de labos (p. braise (p. ces syntagmes révèlent des cas d’alternance codique. les adversaires syndicaux qui rôdent dans les cités. la surprise. Trois lexies retiendront notre attention à ce niveau : Kokobliko (p. dans le poème qui porte ce titre. Au cours des deux guerres mondiales qui ont vu la participation des soldats africains. vulgarisée par les artistes du genre musical zouglou. Il aura réussi à défaire la poésie de son manteau élitiste pour la revêtir d’un vêtement populaire qui.Les emprunts lexicaux L’une des caractéristiques majeures du langage populaire réside dans l’emprunt lexical. Il est peut-être étonnant de remarquer que cette locution argotique est le fait de la jeunesse estudiantine. 91) et Bramôgô (p. attendant de lui une réponse hilarante. Dans le poème où il est évoqué. de la langue malinké. création des milieux estudiantins de Côte d’Ivoire et découlant probablement d’une déformation de la lexie anglaise school. n’est-ce pas en situation de crise qu’éclot la création artistique ? L’étude sociologique du nouchi devrait permettre de le comprendre. elles. Il s’agit des lexies braiser (p. C’est ce que confirme cet extrait : Dans les cités que gère la Vessie On braise de tout et même du prof (p. Les lexies braiser et braise sont créées au moyen d’une métaphore. consistant précisément en l’introduction de nouveaux sens. issue de la langue bété et de plusieurs autres langues du centre-ouest de la Côte d’Ivoire. Elle pourrait être la déformation du français partie sanglante. 20) En somme. ce nom désigne un curieux bébé vessiste. 114). la locution verbale libérer en zouglou est le résultat de l’association du verbe libérer relevant du français et de la lexie zouglou. La lexie Bramôgô signifie. De la même façon. camarade ou pôte. maladroitement reprise. de reproduire l’atmosphère de cette émission dans laquelle le journaliste pose une question surprise à un passant quelconque. désigne un insecte mythique. pour n’être pas noble. considérée comme une élite dans le domaine intellectuel. aurait donné Patissankana. Patissankana (p. caractérisé par une croissance et une indiscipline précoces. D’ailleurs. Patissankana est une interjection malinké qui marque l’étonnement. 20) et Papa (p.syntagme est le signe d’un mode d’expression qui s’émancipe des contraintes de la langue française. 2-1-2. ne demeure pas moins plaisante et originale. L’auteur indique bien en note de bas de page qu’il emprunte cette lexie au titre d’une émission humoristique de la télévision ivoirienne. en ce qui la concerne. S’inspirant du mode de cuisson des aliments à la braise. symbole de l’intelligence discrète. En effet. 16). La plupart des emprunts proviennent du malinké[10] mais il en existe qui sont issus d’autres langues ivoiriennes. les étudiants ivoiriens membres de la FESCI[9] ont créé le néologisme braiser qui signifie pour eux ôter la vie à quelqu’un en le brûlant vif. 35).

les champs lexicaux relèvent des réseaux lexicaux. 23). ça se tranche mon vieux ! (p. elle est le fait d’une métaphore dévalorisante : Le Maître : Qu’est-ce qu’un prof ? L’Etudiant : Une goutte du pipi de ma vessie. Une oreille un doigt un nez. amphi (p. 2-2. Mais dans ce contexte énonciatif relative à un dialogue entre un enseignant et son étudiant. elle subit une modification au niveau sémantique. d’emprunts aux langues ivoiriennes et de lexies familières. Ces cas s’organisent en deux points : la dérivation régressive et la dérivation progressive. Ils se scindent en outre en champs lexicaux dérivationnels et en champs lexicaux notionnels. Elle ne désigne plus une personne âgée mais marque plutôt un ton familier. Retenons. Notre corpus comporte. on notera 255 . puis ciné. que celui-ci est un cocktail d’argot ivoirien.La dérivation régressive La dérivation régressive s’obtient par suppression d’un ou des affixes pour donner une base lexicale. dans le langage populaire. Cette métaphore. 118 On notera surtout que le recours aux emprunts lexicaux a pour but et pour effet de restituer le sens intuitif des lexies avec toutes les émotions dont elles sont porteuses. en ce qui concerne le lexique populaire. Flic et gars désignent respectivement. labos.un terme généralement utilisé pour désigner un ami de bande il met l’accent sur l’extrême familiarité des relations entre les interlocuteurs. D’ailleurs. 118). notamment les champs lexicaux dérivationnels. l’agent de police et le jeune homme. 28) et clandos (p. C’est d’ailleurs ce qui explique le niveau très familier du poème : C’est nous les gars du pays (…) On s’en fout ! on s’en fout ! on s’en fout ! Hé ! p. 2-2-1. la combinaison avec des lexies du français favorise le phénomène d’alternance codique d’un intérêt capital pour le stylisticien. Mais nous centrerons notre analyse sur les champs lexicaux dérivationnels qui sont construits à partir des dérivations propres et impropres. L’adjonction de l’adjectif possessif mon à cette lexie fait passer celle-ci de la classe des adjectifs à la classe des noms. La lexie vieux est le résultat d’un dérivation impropre. C’est précisément ce procédé qui a cours dans Les quatrains du dégoût avec lexies prof. 19) La lexie pipi se construit. 178). cinématographie devient cinéma.Les champs lexicaux dérivationnels Comme les niveaux de langue. 19). De plus. pour l’essentiel. flic (p. Mais l’analyse du signifié prend aussi en compte les champs lexicaux. Ainsi. elle. Par ailleurs. l’on peut passer du verbe crier à son dérivé régressif cri en supprimant le suffixe er marquant l’infinitif. une telle lexie proférée relève du niveau grossier. a pour effet de dévaluer l’enseignant en même temps qu’elle met en évidence la dégradation des valeurs morales dans le milieu de référence. 2-1-3. des cas de dérivations propres. qui assimile le métaphorisé prof au métaphorisant pipi. pipi (p. Dans ce corpus limité. 21). à partir d’une réduplication de la première syllabe du verbe familier pisser.Le lexique familier Le lexique familier est mis en évidence par les lexies mon vieux (p. Elle relève du vocabulaire enfantin. 22) et les gars (p. La dérivation régressive peut parfois évoluer jusqu’à la troncation comme lorsque la lexie vélocipède devient vélo. criminos (p.

et du signifié d’autre part. prend par rapport à la norme lexicale. Le poète a su puiser dans le limon et le purin du langage pour bâtir une œuvre originale. et à travers lui le locuteur nouchi. preuve que le privilège n’est pas accordé à la rigueur normative. l’analyse stylistique du lexique populaire a mis en évidence le traitement spécifique du signifiant d’une part. Conclusion Au total.[11] Au niveau du signifié. une valeur ironique et une visée satirique. à ce niveau. par exemple. D’autre part. labos et clandos résultent d’une opération de troncation. Le niveau populaire. Au niveau du signifiant. c’est plutôt le suffixe logie qui s’efface pour laisser place à la racine lexicale. les champs lexicaux et le système connotatif. Et l’on pourrait conclure avec Charles Baudelaire que les fleurs sont tirées du mal. Une telle altération a.[12] NOTES [1] Cela était surtout vrai pour le Nouchi à son origine. Retenons. ont révélé l’usage du niveau populaire – ordinairement jugé non littéraire – à des fins esthétiques. Les lexies profs. Cet usage réussi permet de déduire que la langue poétique ne repose pas uniquement sur le niveau soutenu. On retiendra donc que l’étude des champs lexicaux dérivationnels révèle la grande liberté que le poète. 2-2-2. 15) et vessinie (p.16) qui dérivent respectivement de machette et de cagoule. quoique relégué au rang subalterne dans les études du langage. elle s’est fondée sur les néologismes par paronymie.La dérivation progressive La dérivation progressive se construit par ajout d’un affixe à la base lexicale. vessiniens ((p. que la dérivation régressive et la troncation se justifient par la loi du moindre effort car la tendance est plus à l’économie qu’à la quête de la terminologie savante. Les champs lexicaux et le système connotatif ont mis en évidence l’affectivité dysphorique du poète face à la barbarie qui a supplanté la quête du savoir dans les milieux estudiantins de Côte d’Ivoire. Ainsi. Elle présente deux cas dans cette œuvre poétique. C’est le cas des lexies machettier et cagoulier (p. elle-même résultat d’une déformation du sigle FESCI. Cette importance accordée au signifiant est le signe d’une société qui privilégie les apparences et qui ne fonde le sens et la valeur des lexies que sur leur aspect sonore. Ces suffixes confèrent aux lexies obtenues le sens d’utilisateurs.que les lexies amphi et criminos sont des dérivés régressifs respectifs de amphithéâtre et de criminologie. peut afficher des prétentions artistiques avérées. Les dernières syllabes s’effacent au profit des premières qui ne sont pourtant pas des bases lexicales autonomes. D’une part. Il a également su puiser une œuvre d’art au cœur du malaise. elle se construit par ajout d’un affixe à une base lexicale relevant du français. Mais il faut reconnaître aujourd’hui que ce sociolecte a gagné des milieux intellectuels comme l’université où il sert de moyen de communication à certains étudiants. du dégoût. Au niveau de la lexie criminos. Les niveaux de langue. les emprunts lexicaux de type onomatopéique et les cas de métaplasme. eux. 20) en s’appuyant sur la racine vessie. Ces différents procédés consistent en une altération de la forme acoustique de la lexie. Ces cas d’apocopes traduisent à la fois le désir d’économie et celui de snobisme. La lexie amphi présente un cas bien particulier dans la mesure où la base lexicale théâtre disparaît au profit du préfixe amphi. C’est par ce procédé que le poète obtient vessistes. 256 . l’analyse a eu pour objet les niveaux de langue. à la fois. elle résulte de la combinaison d’un néologisme comme base lexicale et d’un suffixe. machettier désigne celui qui utilise ou manie la machette (à des fins destructrices) et cagoulier celui qui se revêt la tête d’une cagoule.

Poetul renunţă la limba rafinată şi la complex ele codificări simbolice care l-au caracterizat până acum şi propune o scriere nouă la nivel uman. şi deci a limbii populare. [8] Le zouglou est un genre musical populaire créé par les étudiants de l’université de Cocody-Abidjan et décriant au départ. care se inspiră din teoria stilistică a lui Georges Molinié. Introduction à l’analyse stylistique. Paris : PUF Nyckees.[2] Nous faisons allusion à la poésie classique dont se plaignait à juste titre Victor Hugo. La Stylistique . argou ivorian şi de neologisme. les conditions difficiles d’étude en milieu universitaire. [12] Nous faisons allusion à son célèbre recueil de poèmes Les fleurs du mal. Georges et Viala. La Sémantique. tu fais. Tome XIX. Césarienne ou Fer de lance (livre II). Paris : Bélin Zadi. le mot école est traduit par souclou [suclu] ou soucrou [sucru]. 1975. [9] Cet sigle signifie : Fédération Estudiantine et Scolaire de Côte d’Ivoire. Analiza lexicului popular. Paris : A. et même de Fer de lance (livre III). Colin (2è édition) Molinié. 150 [5] Idem [6] Le nouchi n’est cependant pas seulement un phénomène lexical. Vocabularul popular devine o combinaţie mai mult sau mai puţin reuşită de unităţi lexicale franceze. Paris : PUF Molinié. Diversele creaţii lexicale se bazează în general pe paronimie. 2002 [4] C’est en ces termes que l’auteur se plaint dans un article intitulé Qu’est-ce que le Didiga ? in Annales de l’Université d’Abidjan. [11] Un des nombreux groupes artistiques zouglou définit. Paris : A. Eléments de stylistique française. 257 . (1992). Il prend aussi en compte les autres aspects du langage comme la syntaxe. etc. neologisme. Vincent (1998). Anne (2004). [10] Le malinké est une langue du nord de la Côte d’Ivoire. Introduction à la linguistique contemporaine. Il s’agit du principal syndicat des élèves et étudiants de Côte d’Ivoire. Les Figures de style. ‘nouchi’ (argou din Coasta de Fildeş). ironie şi metaforă. Alain (1993). Abidjan : NEI REZUMAT ANALIZĂ STILISTICĂ A VOCABULARULUI POPULAR LES QUATRAINS DU DÉGOÛT DE BOTTEY ZADI ZAOUROU Publicarea compilaţiei Les Quatrains du dégoût reprezintă îndepărtarea lui Zadi Zaourou de propria creaţie poetică. Zaourou Bottey (2008). lexic popular. p. par exemple. Georges (2001). Spre deosebire de trilogia denumită ‘Fer de lance’. Approches de la réception – Sémiostylistique et sociopoétique de Le Clézio. au Burkina Faso et en Guinée. patrick. déformation probable de l’anglais school. această scriere este o evocare puternică a vieţii reale : istoria recentă a Coastei de Fildeş. l’adjectif stupéfait comme étant la contraction de la phrase : Si tu peux. Cuvinte-cheie: stilistica. de împrumuturi lexicale. 1984. stilem. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES Bacry. Antoine (2000). Par la suite. [7] Dans plusieurs langues ivoiriennes. Jacques et Auchlin. Fascicule 1. Les Quatrains du dégoût. [3] Il s’agit de Fer de lance (livre I). Georges (1997). la sémantique. Paris : Bélin Fromilhague. Colin Moeschler. Catherine et Sancier-Château. Cette langue est aussi parlée au Mali. ce genre musical s’est généralisé aux jeunes artistes non étudiants qui en ont usé pour poser les problèmes de la société ivoirienne et même de l’Afrique. 1985. este organizată în jurul a două componente ale semnului lingvistic : semnificantul şi semnificatul. Este interesantă în special datorită modului de folosire a vocabularului. Paris : PUF Molinié. Lettres et Sciences humaines.

moştenirea culturală comună. unde culturile îşi păstrează identitatea dar. un timbru metafizic. Articolul 128 al Tratatului Uniunii Europene prevede dezvoltarea culturii şi limbilor statelor membre. a uni”).” Ca urmare. paralela semnificativă cu dublul statut al cuvântului. mult amplificat. cea de totalitate a creaţiilor artistice dar şi cea antropologică. Aşezată sub semnul cruciform al acestei duble orientări. întâlnirea dintre spaţii culturale diverse presupun o intensificare a contactelor directe. între demers şi discurs. cea de acţiune asupra altor oameni. sacră şi profană: „Comunicarea stă la baza organizării sociale.Nicoleta NEŞU Sapienza Università di Roma. la niveluri diferite. din păcate. îl are şi pe acela de logos. a pune împreună. Europa oferă astăzi un model cultural nou. Respectarea diversităţii culturale şi lingvistice este legiferată printr-o serie de acte şi documente specifice. Mutaţia ontologică ce a dus la apariţia omului. contribuie la naşterea unei culturi europene. mai general. Omul societăţii moderne „este prins între polul cuvântului şi cel al gestului. varietatea înseamnă bogăţie şi nu opoziţie. [3] Proiectul integrării europene. Există o Declaraţie Universală a 258 . Verb divin. cel puţin pentru limba română. în acelaşi timp. dar angajează totodată şi aspiraţiile lor ‚verticale’. situat în sfera semantică a comunicării. (…) Comunicarea e de date. evidenţiind dubla sa dimensiune. Comisia Europeană promovează o politică privind multilingvismul pentru a consolida unul dintre motto-urile Uniunii: „unitate în diversitate”. a împărtăşi. coagulând şi controlând raporturile ‚orizontale’ dintre oameni. semnificaţii ce se regăsesc. Nu poate trece neobservată. concomitentă cu apariţia limbii. fondatoare ale societăţii. pe lângă înţelesul comun. între indivizi aparţinând unor culturi şi civilizaţii diferite. care se regăseşte în forma latină a verbului (communicare înseamnă „a face comun ceva. Prin natura sa. a deplasat tot ce este omul spre cuvânt. într-o mişcare ascensională către planurile superioare ale realităţii. nu este numai al limbii noastre. sau. în sensul lui originar. creatoare de relaţii intersubiective. comunicarea a reprezentat întotdeauna un fapt social şi politic major. dualitate ce dă seama şi de ambivalenţa procesuală a fenomenului comunicării. prin termenul cultură înţelegând ambele definiţii. la C-tin Noica în cuvântul cuminecare. „Cuvântul acesta ‚cuminecare’. de semnale sau chiar de semnificaţii şi înţelesuri. Vine din latinescul communicare şi prin latina ecleziastică a căpătat în toate limbile romanice acelaşi sens. Italia PROBLEME DE TERMINOLOGIE ÎN ACTUL TRADUCERII Verbul a comunica. pe care definiţiile uzuale i-l refuză. apropriat prin cuminecare. ci trebuie să-i reatribuim semnificaţia antropologică. are o semnificaţie profundă. adică spre semnificare”. de a se împărtăşi de la. cărora li se adaugă aproximativ alte 60 de limbi regionale şi limbi ale comunităţilor de emigranţi. purtător de atâtea afirmări. concomitent cu respectarea diversităţii lor naţionale şi accentuând. în această ordine de idei. comunicarea nu mai poate fi înţeleasă doar ca un simplu fenomen mecanic de transmitere de informaţie. cuminecarea e de subînţelesuri”. a se împărtăşi întru ceva. Peisajul lingvistic al Uniunii Europene cuprinde 23 de limbi oficiale. parte integrantă a vieţii şi ordinii sociale. comunicarea dobândeşte o rezonanţă mai adâncă. [1] Legat de acest aspect. prin diverse mijloace. care. de sumă a valorilor umane. Mihai Dinu [2] subliniază tocmai această dualitate a semnificaţiei cuvântului a comunica. fenomenul globalizării.

în mod radical. spune el. de multe ori alarmată. apoi. avem la îndemână ceea ce lingvistica integrală numeşte „vorbire la puterea a doua”. treptat. care înfruntă drama fragmentării limbilor şi se porneşte a reflecta asupra propriului destin de civilizaţie multilingvă. procesul traducerii şi problemele pe care acesta le ridică au fost recunoscute ca făcând parte din sfera mai largă a proceselor de ordin semiotic din momentul în care s-a conştientizat faptul că traducerea nu înseamnă o simplă transpunere a unui semnificat dintro limbă în alta. pe modelul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948. limba şi cultura sunt inseparabile . odată cu activitatea teoretică desfăşurată de Cercul formalist rus şi. s-a propus crearea unui Consiliu al limbilor şi a unei Comisii mondiale a drepturilor lingvistice etc. [8] Pornind de la teoriile lui Sapire sau Benveniste în ceea ce priveşte influenţa sau rolul limbajului în diferitele tipuri de manifestări ale culturii umane. Actul traducerii devine. în actul traducerii. mientras que el contenido traducido debe ser el mismo. ca „un hablar por medio de otra lengua y con un contenido ya dado”. ci implică trecerea dintr-o realitate socio-culturală în alta. specială a vorbirii. uneori chiar mecanică. într-un mod cât mai apropiat posibil. [6] În general. „se trata de expresar un mismo contenido textual (de texto) en lenguas diferentes. Celebra teză a lui Sapir conform căreia limba reprezintă un „ghid al realităţii sociale” şi. este contenido non puede ser idiomático. datele problemei. în funcţionarea lor istorică reală. în 1999). transfer etc. actul traducerii a fost considerat ca o activitate de gradul doi. în lucrările de specialitate. fără a se ţine cont de substratul creator pe care aceasta îl presupune şi în afara căruia nu se poate vorbi despre traducere în adevăratul sens al cuvântului. o activitate secundară. la izbucnirea acestora începe cultura critică a Europei. sino sólo inter. Nu există. că omul este condiţionat de şi prin limbaj schimbă. puesto que los contenidos de las lenguas (o „idiomas”) son distintos. Toate acestea legiferează ceea ce Umberto Eco afirma: „Europa începe o dată cu naşterea limbilor sale populare.” [4] Dar. [5] Şi. cultura europeană se află în faţa necesităţii urgente de a găsi o limbă vehiculară care să-i sudeze fracturile lingvistice. pe la jumătatea secolului trecut. adică traducerea. două limbi suficient de asemănătoare ca să poate fi considerate ca reprezentând aceeaşi realitate socială. Ahora bien. 259 . modul în care se trăieşte în diferitele societăţi reprezintă moduri distincte şi nicidecum acelaşi mod care poartă „etichete diferite”. Ceea ce se înţelegea prin traducere – în sens „tradiţional” era un proces de mediere în urma căruia. acelaşi Eco considera că „la capătul îndelungatei sale căutări. o interrelaţionare a conţinutului semantic cu cel al expresiei la nivelul celor două limbi. există o dată în calendar care reprezintă Ziua Internaţională a Limbii Materne. Coşeriu subliniind faptul că. cu cea a Cercului lingvistic de la Praga şi a celora care le-au urmat principiile. deci. Aceasta vine definită ca o formă particulară. iar o dată cu reacţia.nu este posibilă existenţa unei limbi (în accepţia completă a termenului) care să nu fie imersă într-un context cultural. astăzi chiar mai mult decât în trecut”. [7] Astfel. o interpretare. Lotman afirmă că. până la recuperarea unei limbi adamice pierdute sau a unei limbi perfecte încă negăsite. se vorbeşte despre procese de substituţie. Schimbarea radicală de perspectivă vine. la nivelul structurilor semnificatului.o supraidiomatico”.Drepturilor Lingvistice (semnată la Barcelona. conţinutul unui text ce aparţinea unei anumite limbi era redat într-o altă limbă.

la nivelul raportului de desemnare (relaţia cuvintelor cu conceptele pe care le desemnează). există o problemă comună celor trei tipuri identificate. precum şi la simbolismul fonetic (evocarea unor însuşiri ale obiectelor prin intermediul calităţilor intrinseci ale sunetelor) (Munteanu. pe care actul traducerii trebuie să o înfrunte. sub o formă sau alta. traducerea interlingvistică sau traducerea propriu-zisă – care constă în interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul semnelor lingvistice aparţinând altei limbi şi. şi anume. În opinia sa. printr-o organizare specifică a conţinutului lor lexical şi gramatical şi. chiar dacă mesajele dintr-o limbă pot fi utilizate ca interpretări adecvate ale unor unităţi de cod dintr-o altă limbă. Dar este la fel de adevărat că tot Humboldt „renunţă la proiecţia himerică a unei limbi iniţiale (perfecte) şi priveşte ca pe un dat necesar diversitatea limbilor şi a popoarelor. Între celebrele sale studii de lingvistică generală. în timp ce literatura şi arta. în primul rând. Această dificultate teoretică. logice şi raţionale. 260 . limbile se deosebesc. 16). apare. Faptul fusese deja remarcat de însuşi Humboldt în momentul în care afirmă că. El ajunge. în funcţionarea sa reală. la concluzia că întreaga artă poetică este. în general. în sfrâşit. afirmând că „atât de admirabilă este în limbă individualizarea în interiorul concordanţei universale. pusă în relaţie directă cu producerea forţei spirituale a omului” [12] şi refuză. În acest raport limbă . în mod categoric. dar şi că fiecare om deţine o limbă proprie”. 2005/2008. Acest lucru se întâmplă. abia apoi. orice încercare de imaginare a unei limbi universale. spune Lotman. direct sau indirect. limbajul funcţionează ca sistem modelizator primar. într-un sistem cultural. limba/limbajul poate fi conceput ca un fenomen în sine şi de sine stătător – însă. Din acest moment. astfel. manifestarea exterioară a spiritului popoarelor. de reflectare a aceleiaşi realităţi prin conţinuturi-semnificaţii ale unor limbi diferite. traducerea nu mai reprezintă un simplu fenomen lingvistic. ele se deosebesc şi prin aspectul lor material. încât se poate spune cu egală îndreptăţire şi că întreaga specie umană deţine o singură limbă. consideră Jakobson. faptul că nu se poate vorbi despre o echivalenţă completă obţinută prin intermediul traducerii. astfel.aşa cum nu este posibilă o cultură care să nu aibă în centrul său o structură proprie de tipul limbii naturale. nu le putem gândi niciodată îndeajuns de identice!”. traducerea intersemiotică sau transmutarea – care presupune interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul sistemelor de semne non-lingvistice. în general. în ceea ce priveşte planul conţinutului. la caracterul universal al expresiei (identitatea aparatului fonator la toţi oamenii). Ca o abstractizare. Oricât am vrea. tocmai pentru că fiecare element conţine în sine o serie de asocieri şi de conotaţii care nu pot fi transferate. la mai toţi cei care s-au ocupat. funcţionează ca sisteme modelizatoare secundare. de problema traducerii. într-un fel. în sensul că identifică aceste universalii în limbile particulare. [11]. „Limba este. El distinge trei tipuri distincte de traducere: traducerea endolingvistică sau reformularea – care constă în interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul altor semne lingvistice aparţinând aceleiaşi limbi. limba lor este spiritul lor. iar spiritul lor este limba lor. el este incorporat într-un sistem mult mai general. [10] Este adevărat că filosoful german relaţionează specificitatea limbilor la câteva constante universale ale limbajului. împreună cu care formează o totalitate complexă. [9]. Roman Jakobson include şi problematica aspectelor lingvistice pe care actul traducerii o presupune. ci devine un amplu proces de mediere între două sau mai multe realităţi culturale.cultură.

în interiorul unei anumite limbi – de la o formă poetică la alta – sau între limbi diverse. Mai mult. abordarea comunicativă care „îşi concentrează în special atenţia asupra actului comunicativ original din limba sursă şi comunicarea ce îi corespunde în limba receptoare”. intraductibilă. la prima vedere. limba sursă şi limba receptoare”. este posibilă şi „transpunerea semiotică” de la un sistem de semne la altul – de la arta limbajului la muzică. traducătorul trebuie să se folosească de criterii care depăşesc sfera pur lingvistică. ciao reprezintă o formulă de salut strâns legată de un anumit tip de raport interpersonal care nu este dependentă. la cinematografie sau la pictură. germană şi engleză. „A traduce sensuri înseamnă a traduce semnificaţia totală a unui mesaj atât în ceea ce priveşte conţinutul lexical sau propoziţional. operând un adevărat proces de decodificare şi recodificare. scoate în evidenţă dificultăţile traducerii unor termeni care. la dans. traducătorul forma corectă? Aici. franceza şi germana dispun. În limba italiană. autoarea reia schema propusă de Nida şi face următoarea echivalenţă: procesului de analiză îi corespunde identificarea faptului ca ciao reprezintă. Este vorba despre o perspectivă filologică. însă. o formulă de salut. abordarea sociosemiotică în care „accentul cade pe semnificaţia acelor semne care trasnmit mesajul către receptori. cât prin modul în care se referă la obiecte şi experienţe” şi că „pe lângă capacităţile lor lexicale de a vorbi despre întreaga complexitate a experienţei umane toate limbile posedă anumite modalitaţi care amplifică atractivitatea unui discurs” [15] sociolingvistul este de părere că traducerea este posibilă şi că ea se realizează la nivelul sensurilor. în termeni de „întâlnire” sau „rămas bun”. cât şi semnificaţia sa retorică”. este posibilă doar „transpunerea creatoare”. de situaţia specifică de comunicare. cuvântul din limba italiană ciao. [17] Interesant este modul în care. o „tehnologie creatoare”. [16] Ca urmare. se pot întâlni. în acest caz. De asemenea. în anumite împrejurări”. şi expresii idiomatice sub forma unor întrebări retorice (care. [18] Autoarea subliniază că aceste dificultăţi de traducere vin din faptul că italiana nu face distincţia între formulele de salut din momentul întâlnirii şi cele din momentul despărţirii. amicală. care trebuie să aibă la bază o bună cunoaştere a naturii limbajului şi care trebuie să ţină cont de faptul că limba nu poate fi niciodată separată de contextul cultural care o produce. când trebuie tradus în franceză. pe baza acestei scheme. de cultura pe care ea însăşi o reflectă. în limba de pornire. în timp ce procesului de restructurare din schema 261 .din punct de vedere tehnic. în acest sens. Plecând de la convingerea că „limbile diferă nu atât în ceea ce priveşte realităţile pe care le indică. nu par a pune niciun fel de problemă. în limba engleză. Cum alege. [14] Examinarea detaliată a acestora îl fac pe cercetător să afirme că traducerea este. în care „accentul cade pe compararea textului sursă cu cel ţintă”. ca formule de salut. Nida vorbeşte despre patru perspective valabile în ceea ce priveşte studiul traducerii. transfer şi restructurare. Susan Bassnett-McGuire. în timp ce engleza. de un lexic specializat – ceea ce face ca traducerea de tip „dicţionar” să nu fie potrivită în acest caz. perspective complementare. aşa cum este în celelalte limbi menţionate. parcurge următoarele faze: de la materialul lingvistic al textului de pornire se ajunge la textul din limba în care se traduce. spre exemplu. se întâlnesc şi în italiana). de fapt. cum este. aşa după cum bine se ştie. [13] Sociolingvistul şi antropologul E. Modelul propus de Nida. de altfel. la întîlnire. încă din anul 1969. trecând prin procesele de analiză. ca şi în franceză sau germană. urmează apoi transferul. o abordare lingvistică care „se axează în principal pe comparaţia dintre cele două limbi.

etapă pe care Coşeriu o numeşte „onomasiologică”. Acest proces îl transformă. iar finalitatea acestei activităţi este reprezentată de încercarea de a reproduce. ca text. construcţia sensului textului prim – etapă numită de Coşeriu „semasiologică”. Unul dintre exemplele practice pe care Coşeriu îl utilizează pentru a susţine această idee este cel al expresiilor idiomatice (considerate de mulţi ca intraductibile. cât mai fidel. N. să se identifice semnificatele din limba ţintă prin care să se „designeze” starea de lucruri descrisă în textul original şi să se construiască un sens al textului-oglindă similar celui original.prin intermediul semnificatelor limbii textului original . de fapt. la de decir lo mismo – como significación de habla – por medio de sgnificados en principio diferentes”. ele devin complet traductibile dacă le considerăm ca microtexte-purtătoare de sens. un text. situaţie ce obligă traducătorul să preia şi să urmeze procedeele şi strategiile creaţiei de sens utilizate de creatorul textului original (sublin. urmând ca. în a doua etapă. si nu una de gramatică sau de lexicologie a limbilor respective. „designar los mismos estados de cosas por medio de otra lengua. iar problema traducătorului este. ceea ce se traduce nu sunt semnificatele limbilor. ca structură – în schimb. procesul de alegere dintre formele de salut disponibile în limba în care se traduce. în timp ce traducerea devine o problemă de lingvistică a textului.ns. în sensul că nu este dată de suma valorii elementelor care o compun). a căror valoare semantică globală nu coincide. aceeaşi designaţie şi acelaşi sens cu ajutorul semnificatelor dintr-o altă limbă.). traducerea este o activitate de creare a unui text-oglindă a unui alt text. în opinia autoarei. Rezultă următoarea schemă: LINGUA DI PARTENZA CIAO LINGUA DI ARRIVO HELLO SALUTO AMICHEVOLE MOMENTO DI INCONTRO SCELTA FRA LE FORME DI SALUTO DISPONIBILI TRANSFER În termenii linvisticii integrale. Formula mi dispiace din limba italiană se traduce. o sea. [19] Parcursul actului propriu-zis al traducerii se structurează. prin 262 .N. ci sensul textelor. în două etape: prima constă în ”găsirea” .a designatelor si apoi. întotdeauna. într-un creator de text/sens. astfel. automat. adică un sens. cu precizarea că este vorba despre o semasiologie şi o onomasiologie de tip textual şi nu la nivelul limbilor idiomatice. Ca urmare.propusa de Nida îi corespunde. de hermeneutică a sensului. adică de stabilire a unei corespondenţe între texte aparţinând la două limbi diferite. o problemă de lingvistică a textului. Şi asta pentru că se traduce.

din moment ce verbului italian dispiacere îi corespund verbele a displăcea (rom.). atâta timp cât ea poate fi analizată. apelând şi la categoria contextelor.). pentru exemplificare. ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă. to dislike (engl. Dumnezeu. ele nu trebuie exprimate. astfel. spre exemplu) şi pe care rusa ori nu le exprimă deloc. în timp ce trecutul verbului indică şi genul subiectului. definit de Coşeriu drept tehnică de stabilire a corespondenţelor. I am sorry. o expresie idiomatică. atunci când nu se găseşte un termen echivalent. i-a izgonit pe oameni din acest loc paradisiac şi i-a condamnat la confruntarea cu pluralitatea culturilor şi a limbilor. Cu alte cuvinte. limba engleză poate exprima toate aceste determinări însă. Conform Genezei.). explicită. în română. Şi aici Coşeriu preia. spaniolă.ea nu reprezintă. traducerea acestui cuvânt în limba suedeză necesită această diferenţiere. Es tut mir leid. nonna. în germană. în engleză. De aceea. după Potop. din punct de vedere teoretic. însă. limba rusă. traducătorul va trebui să cunoască şi să ţină cont de această distincţie. există alte distincţii pe care engleza este obligată să le opereze (articolul. existând două cuvinte distincte pentru cele două realităţi extralingvistice distincte. dacă traducerea s-ar face la nivelul limbii. şi nu la acela al sensului textual.). şi iacă de ce s-au apucat. se face distincţia între feminin-masculin în cazul substantivelor. limba engleză nu cere aceste explicitări. Pe de altă parte. în spaniolă. în sensul că un element poate fi diferenţial într-o limbă şi în alta nu. ori le exprimă parţial şi cu instrumente diverse. însă. [21] Toate acestea se datorează faptului că limbile se diferenţiază între ele prin aşa-numitele elemente diferenţiale. În limba de origine .). „tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte”. pentru că limba suedeză le numeşte în mod diferit. ci reprezintă o simplă întrebuinţare a verbului dispiacere. expresie idiomatică în momentul traducerii ei în limbile română. în realitatea extralingvistică reprezintă două realităţi diferite.) şi missfällen (germ. ea nu este analizabilă. pentru a le pedepsi trufia. abuela. ea s-ar traduce prin Îmi displace (rom. Haidem! Să Ne pogorâm şi să le 263 . va trebui să i se dea următoarele lămuriri: acţiunea este terminată sau nu. în timp ce în limba rusă sunt obligatorii. „nu are importanţă faptul că anumite ´semnificate´ sunt gândite sau se cunosc datorită cunoaşterii lucrurilor desemnate: ceea ce contează este dacă limba face sau nu distincţia şi dacă în fiecare caz există sau nu limite semantice date de limba înseşi”. acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. engleză sau germană deoarece. desagradar (span. şi la nivelul expresiei. căruia i se transmite un text în limba engleză de tipul I wrote to my friend. un paradis terestru caracterizat printr-o umanitate unită. are verbe care exprimă o acţiune terminată (perfective) sau neterminată (imperfective).italiană . atât din punct de vedere politic.). atâta timp cât găsirea designaţiilor echivalente în limba în care se traduce presupune o serie de procedee care poate merge până la explicarea propriu-zisă. un exemplu oferit de Jakobson: unui vorbitor nativ de limbă rusă. cu cel al transpoziţiei. în totalitate. Desigur că. acele trăsături distinctive pe care o limbă le utilizează şi care nu coincid. cât şi lingvistic. spaniolă sau italiană desemnează cu acelaşi cuvânt bunică. „Şi Domnul a zis: Iată. [22] Ca urmare. Ea devine. se descrie. „la técnica del establecimiento de correspondencias” [20]. Ca urmare. în cazul traducerii.Îmi pare rău. Lo siento. însă. din punctul de vedere al acestor limbi. spre deosebire de engleză. Me desagrada (span. prin friend se înţelege o persoană de sex feminin sau masculin şi dacă subiectul este feminin sau masculin şi aceasta pentru că. I dislike it (engl. Rezultă deci că acest proces de echivalare nu se confundă. o stare de perfecţiune primordială a omenirii. chiar dacă. dacă limba română.) şi Es missfält (germ. bunica maternă şi cea paternă.

“Humboldt şi humboldtianismul”. pp. linguaggio. Ed. La traduzione. Institutul European... Tipologia della cultura. Şi Domnul i-a împrăştiat deacolo pe toată faţa pământului. p. 33 [16] idem.. (ed. A. 1997. Ed.42 [10] Humboldt. 8-9 [4] Eco. Taber. Ştiinţifică. Dacia. Ed. 68-69 [22] idem. pp. Bompiani. pp. J. Estudios de teoría y metodologia lingüística. pp. p. Feltrinelli. Iaşi. 2008. C-tin.. în ciuda tuturor problemelor pe care le ridică. pp. E. Saggi di linguistica generale. E.... Chişinău. p.Teoria e prattica. London.încurcăm acolo limba. Iaşi. 56 – 64 [14] Nida. Bompiani. Susan (1993). XI.. 1969. 274 [6] Coşeriu. 2002. S.. U. Lecţii de lingvistică generală. Ed. 1972. Aurel (2001). E. Bucureşti. Rostirea filosofică românească. personalità. Ştiinţifică. p. sau să conceapă o lingua universalis. “Ciocnirea civilizaţiilor”. 1985. înseamnă primul pas spre stabilirea unui raport valid. W. la acest punerea în act a acestuideziderat. O introducere postmodernă în semiologie şi hermeneutică. să recupereze limba adamică. 16 [13] Jakobson. Mouton. p. 1970. 2001. 6-8) Din acest moment şi până în zilele noastre. iar traducerea. 1993.) The Nature of Translation.. Bucureşti. În căutarea limbii perfecte. Comunicarea. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. diversitatea lingvistică şi cea culturală ce derivă din ea poate reprezenta un avantaj. dar si pp.” (Geneza. Bologna. nu face decât să contribuie. 1977. Humanitas. Ed. The Linguist and the English Language. El hombre y su lenguaje. p. 58 [9] Lotman. M. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. 235 [21] Pentru detalii vezi Coşeriu. J.. Oxford University Press. The Theory and Practice of Translation.. în mod pozitiv. 1970 sau Quirk. Cultura. London. E. Traducerea sensurilor. La traduzione – teoria e prattica.. pe modelul limbii perfecte. Brill. 80 [11] idem. El hombre y su lenguaje. Ed. ClujNapoca: Dacia 264 . J. despre care vorbea şi S. pp. 37 – 53 [15] idem. mai ales sub aspectul pozitiv al ciocnirii în sensul de interferenţă a culturilor. 1977. p. 87 [12] Munteanu. 34 [17] Nida. R. Polirom. 15 – 16 [3] Codoban.. Humanitas. 1965 sau Holmes. Cunoaşterea şi înţelegerea culturii în care te găseşti la un moment dat înseamnă accesul spre înţelegerea perspectivei pe care limba respectivă o propune asupra lumii. Ed. Milano. Estudios de teoría y metodologia lingüística. p. O introducere postmodernă în semiologie şi hermeneutică. B. E. Einaudi. ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora. Leiden. p. p. E.. Părerile specialiştilor sunt împărţite – nu se poate vorbi despre confusio linguarum ca despre ceva exclusiv negativ. 2008. Cluj-Napoca. 242-244. Torino. R. Uspenskij. Ed. Madrid. Arc. 2001.. 222 – 223 [7] Pentru detalii a se vedea Catford. Milano: Bompiani Codoban. înseamnă accesul spre ceilalti. E. Edward Arnold. Milano. Bucureşti. credem noi. A Linguistic Theory of Translation.J. 1974 [8] Sapir. 208 [20] idem. trebuie vazută. 185 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE: Bassnet-McGuire. Huntington. p.. omenirea s-a străduit să recupereze acea armonie lingvistică primordială. NOTE: [1] Noica. p. 184-185. Madrid. introducere la Humboldt. 2000. 21 [5] idem. perfectă în sine. Ch. 2004. Semn şi interpretare. E. p. Haga. 484 [18] Bassnett McGuire. pp.. 31 – 33 [19] Coşeriu. 17 [2] Dinu. p. Bucureşti. 2008. von. Repere fundamentale. Semn şi interpretare.C.

nous pouvons avoir une traduction littérale mot-à-mot ou une traduction sémantique fidèle. sémiotique.. Coseriu. MOTS. Ştiinţifică Eco.et. En général. paraphrase et imitation de Dryden ou encore de la traduction littérale. Eugene. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. Brill RÉSUMÉ PROBLEMES DE TERMINOLOGIE DANS L’ACTE DE LA TRADUCTION Cet article est une analyse du procès de traduction comme un procès complet de médiation entre deux ou plusieurs cultures car ce procès n’est pas un simple transfert de mots d’ une langue dans une autre. Eugen (1996). libre et fidèle de George Steiner. 5.intraliguale et intersémiotique de Roman Jakobson ou de la métaphrase. în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. The Theory and Practice of Translation. 10 – 29 Coşeriu. Notre recherche a comme point de départ la théorie sémiotique de la culture –Lotman. “Humboldt şi humboldtianismul”. théorie. 265 . Institutul European Nida. culture.CLÉS: traduction. Comunicarea. Bucureşti: Humanitas Jakobson. Repere fundamentale. supliment al Anuarului de lingvistică şi istorie literară. Eugen (2000). Wilhelm von (2008). Mihai (1997). În căutarea limbii perfecte. Eugen (2005). Bucureşti: Humanitas Nida. Iaşi: Polirom Munteanu. Milano: Feltrinelli Lotman. Tipologia della cultura. Le phénomène de la traduction a été catégorisé de plusieurs manières. Eugen (2008). Chişinău: Ed. Prelegeri şi conferinţe. Roman (1985). Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. Saggi di linguistica generale. Eugene (2004). linguistique intégraliste. Boris (2001). 2008. en même temps. Iaşi Coşeriu. Leiden: E. introducere la Humboldt. nous pouvons aussi parler d’une adaptation ou traduction libre ou idiomatique. Juri. Arc Dinu. Madrid Coşeriu. Estudios de teoría y metodologia lingüística. „Limbaj şi politică”.J. Lecţii de lingvistică generală. On peut parler aussi de la traduction interlinguale. Taber Charles (1969). Umberto (2002). Eugen (1994). Bologna: Bompiani Munteanu.Coseriu. Uspenskij. Chişinău. Traducerea sensurilor. p. nr. El hombre y su lenguaje. Eugenio (1977). Bucureşti: Ed. Introducere în lingvistică. Iaşi: E. Iaşi: Polirom Humboldt. la théorie linguistique intégraliste de E.

Le drapeau de l’Islam est vert et cette couleur est pour le musulman l’emblème du Salut et le symbole de toutes les plus hautes richesses. Verte était au Moyen Âge la toge des médecins – parce qu’ils utilisaient les simples. toujours et partout des supports de la pensée symbolique. Le symbolisme de la couleur peut prendre aussi une valeur éminemment religieuse. à la signification positive.symbole de l’écologie. Le Vert . cela renvoie simplement aux dieux antiques de la végétation. bosquet »4. Dans le 266 . la couleur est un symbole également religieux. « Le vert des mouvements écologistes ajoute ainsi au symbolisme premier de cette couleur une nuance nostalgique. Les interprétations peuvent varier et le rouge. verdure. Dans la tradition chrétienne. «Le premier caractère du symbolisme des couleurs est son universalité. psychologique. par exemple. Il est le symbole de la régénération spirituelle. d’un symbolisme d’ordre biologique et éthique. » 1 On parle du symbolisme cosmique des couleurs chez différents peuples – les couleurs interviennent comme des divinités dans plusieurs cosmogonies –. »3 Le nom de couleur vert (verde. Aujourd’hui le vert est resté la couleur des apothicaires. le vert résulte de leur interférence chromatique. le sentiment du printemps (Aeppli). car il capte l’énergie solaire et la transforme en énergie vitale. »2 Couleur des bourgeons printaniers signalant la fin de l’hiver. la valeur symbolique des couleurs intervient très fréquemment dans les œuvres d’art. matérielles et spirituelles. En Afrique noire. Comme la plupart des couleurs. la couleur est une participation de la lumière créée et incréée. Le vert et ses symboles. À tous ses symboles on peut ajouter celui de l’écologie. Dans la symbolique populaire le vert est la couleur de l’espoir et les rêves où il apparaît sont interprétés en Chine et dans d’autres pays d’une façon très positive :« Là où il pousse le vert.. le vert possède en symbolique divers aspects qui vont du « vert mousse » profond. il symbolise l’espérance. comme si le printemps de la terre devait inexorablement disparaître sous un cauchemardesque paysage de béton et d’acier. la croissance positive. pl. Notre époque célèbre le vert. le vert est doué d’un pouvoir de régénération.: arbustes (arbres) verts.. mais à tous les niveaux de l’être et de la connaissance. au « vert vif » à la signification négative. APPLICATION AU LANGAGE MEDIATIQUE ROUMAIN CONTEMPORAIN Le symbolisme des couleurs.) vient du nom latin viridis qui signifiait au pluriel : « VIRIDIA. cependant. symbole de la « nature naturiste ». Quand le Diable apparaît sous les traits de l’« être vert ». avec une véhémence particulière. etc. Couleur de la nature et des eaux lustrales. non seulement géographique. par exemple. jardin. chargé de sens et de puissance. qui préparent les médicaments. mystique.Iuliana POP Universitatea din Braşov LE VERT – SYMBOLE DE L’ECOLOGIE. cela signifie tout simplement la nature. chez les Égyptiens. Les couleurs ont toujours représenté un domaine riche du point de vue de leur symbolisme dans diverses époques et civilisations. -ium (-iorum): n. cosmologique. depuis que la civilisation industrielle menace cette nature de mort. recevoir diverses significations selon les aires culturelles . les couleurs restent. Entre le bleu et le jaune. rom.

tout en voilant . de la nature verte – et « Les verts » – parti politique écologiste qui se consacre principalement à la défense de l'environnement. et cela notamment dans le discours médiatique roumain. comme si tel jaune était inséparable de la perception visuelle de la paille ou du citron. Le fait que le mouvement écologique ait pris le vert pour symbole a eu comme conséquence dans le plan linguistique des constructions nouvelles et suggestives. donc il s’agit d’une fusion entre deux symboles. »8 Si l’on tient compte de la différence que Jean Chevalier & Alain Gheerbrant font entre l’emblème (qui n’est qu’une figure visible adoptée conventionnellement pour représenter une idée. C’est pourquoi il est comparé à des schèmes affectifs. on peut dire que le vert du mouvement écologique n’est pas un emblème. la définition donnée au mot vert est : « qui est de la couleur de l’herbe et des feuilles des arbres »5. tout en défaisant. rattachées à la végétation. elle n’a pas vraiment de contenu propre. mais il réalise. il faut les bien choisir : unis à d’autres. un être physique ou moral) et le symbole (qui porte au-delà de la signification. Et Cicéron. Non seulement il représente. mais non le sens de deux mots reliés”. » 267 . fonctionnels. Dans ce dernier cas le vert est en même temps le symbole de l’écologie et le symbole d’un parti politique. tel noir de la calcination de l’ivoire qui fut sa cause. Car. Jean Chevalier affirme que le symbole est « beaucoup plus qu’un simple signe » :« Il porte au-delà de la signification. mais un symbole. on pourrait ajouter. moteurs. comme si le vert était inséparable de la nature. Dans l’introduction au Dictionnaire des symboles. qui est chargé d’affectivité et de dynamisme). tel brun d’une terre broyée.dictionnaire Littré. Le vert est devenu représentatif pour les mouvements écologiques en vertu de ses connotations connues. bien longtemps avant lui „Les mots ont une première valeur pris isolément. Pour le prouver. Claude Lévi-Strauss l’a parfaitement montré dans Le Cru et le cuit : « Nous procédons presque toujours à l’aide des métonymies implicites. parce que ces mouvements sont les porteurs des nouvelles valeurs qui protègent l’environnement. de la qualité de la vie. pour bien montrer qu’il mobilise en quelque sorte la totalité du psychisme. on va s’arrêter à celle qui identifie le vert à l’écologie. »7 et. Il joue sur des structures mentales. les bien placer ”9. une seconde unis à d’autres. qui se dévoile dans le contexte. ce qui confirme les aphorismes cités par Tzvetan Todorov dans son livre Symbolisme et interprétation : « Alexander Pope écrivait : „J’admets qu’un lexicographe pourrait peut-être connaître le sens du mot en lui-même. L’analyse des textes qui appartiennent au langage médiatique roumain contemporain (et que nous avons traduits en français) révèle un grand nombre d’occurrences du mot « vert ». Il est chargé d’affectivité et de dynamisme.symbole de l’écologie en Roumanie. De la multitude de significations du mot vert. Ce mot se définit par les éléments de la nature et l’association qu’on fait entre le vert et la nature est inhérente. on peut citer deux exemples bien connus: Greenpeace – organisation écologiste dont le but est la protection et la conservation de l’environnement. pas de sens particulier et « sa première propriété est de renvoyer à quelque chose d’autre qu’elle même. d’une certaine manière. à la nature et à la ruralité. On va essayer de décrypter le sens de ces « mots reliés ». si la couleur constitue une qualité inhérente à la substance des choses. d’une certaine manière aussi. Le vert . qui est plus important qu’elle »6. Pris isolément. La description de la couleur se fait plus ou moins par une relation métonymique avec un objet naturel. il relève de l’interprétation et celle-ci d’une certaine prédisposition.

cosulverde. c’est un mode de vie » (scolipentruunviitorverde. 4 mai 2010) . Les changements proposés par les écologistes pour la protection de l’environnement ont été associés à une vraie révolution. il s’agit de pseudo-adjectifs chromatiques. « Chaque activité écologique menée par l’équipe verte dans le cadre du concours est consignée individuellement dans le Journal vert » (scolipentruunviitorverde.ro) .ro/moda/trendsetter/revolutia-verde) . « Actuellement même les firmes qui produisent des vêtements pour les cérémonies de fin d’études ont des options vertes.afaceriecologice.ro) . Le spectre de la famine les menace [les pays du quart monde].ro) . bâtiment.org).editie. parmi lesquelles les robes qui peuvent être recyclées» (www. le parapluie.ro/sanatate-pentru-casa). « L’énergie verte est un terme qui concerne les sources d’énergie qui peuvent être régénérées et qui ne polluent pas (http://energie-verde. L’offre d’aliments et de cosmétiques écologiques augmente dans l’espace virtuel comme dans l’espace réel » (www. les systèmes éoliens.umbrelaverde.ro) . écologique » (e-casaverde. « Les conseils verts pour protéger l’environnement » (www.financiarul. La maison. Si les constructions « parapluie vert».ro) . corbeille. journal.ro/) . 268 . un mode de vie respectueux de l’environnement » (www. C'est le système agronomique mondial qui est en cause. Dans ce cas le contexte est très important. « Un bâtiment vert est une construction qui a été projetée dès le début pour être efficiente du point de vue énergétique et pour avoir un impact réduit sur l’environnement » (www.ro.ro) . « Affaires écologiques : Révolution verte. « Eco-maisons ont évolué comme une partie du mouvement architecture verte » (www. Le Vert est plus qu’une simple couleur.10 Le vert peut être associé à des entités abstraites : « Les écoles pour un futur vert. on peut constater dans le discours médiatique que le vert est associé à des noms désignant des entités concrètes : maison.ro) . « maison verte ». les systèmes d’énergie alternative. Mais dans les situations citées. ce qui explique les occurrences du vert dans les contextes suivants : « La guerre verte a commencé. gardons la Roumanie propre » (www. parapluie : « La maison verte – il s’agit d’une architecture écologique. « Le panneau vert – c’est le nom d’un magasin de produits organiques » (www. Les groupes d’écologistes urbains invitent les gens mondains à l’attaque verte » (www. « journal vert » sont prises hors contexte. elles deviendront ambiguës. coin.mayra.ro) .evz.ro) .ro). « La maison verte utilise les panneaux solaires.misiuneacasa. La définition qu’on trouve dans le Trésor de la langue française pour Révolution verte est :« Introduction et adaptation dans les pays en voie de développement des techniques agricoles des pays industrialisés en vue d'obtenir de meilleurs rendements.Du point de vue de l’analyse linguistique.casa-verde. « Une compagnie intéressée à investir dans l’énergie verte va créer un parc éolien » (www. « Le programme la maison verte va débuter au mois de mai » (www. et dans ce cas on a affaire à un adjectif chromatique.cariereonline.umbrelaverde. le journal peuvent avoir la couleur verte. « Le parapluie vert – ensemble.

nous avons constaté que les nombreux contextes dans lesquels il apparaît font de cette couleur un symbole de l’écologie. R. bio. Une compagnie de téléphonie mobile a développé une campagne intitulée « Jouer au vert » (Verde stop).facturaverde.. « La journée verte est un programme créé pour informer et éduquer en ce qui concerne le recyclage des déchets d’équipements électriques. des modifications linguistiques et des modifications des habitudes culturelles. on a le vert qui renvoie à l’agriculture et d’autre part.capitalaverde.La „révolution verte “ (.ro) . les sens différents du syntagme « Révolution verte » coexistent et seulement le contexte peut désambiguïser. « L’association Brasov Vert milite pour la protection de l’environnement » (www. 294 269 . p.brasovulverde. écologique : réduction de la pollution par l’utilisation d’une petite quantité de papier. de la protection de l’environnement ..ro) . électroniques » (www. Ainsi. normes. de courant et de combustible » (www. « À la foire verte on trouve des produits naturels. Jean.À la fin de l’activité tous les élèves ont été déclarés chevaliers verts » « La capitale verte – la capitale croît verte ! programme écologique pour Bucarest » (http://www.) reposait essentiellement sur l'emploi massif d'engrais à bon marché (L'Express.targulverde.ro) . le vert de l’écologie. Paris. Alain.ubbcluj. 144. sans colorants » (radio. sans colorants » (www. Gheerbrant. p. 2). « La génération verte croit au changement de la situation de l’environnement en Roumanie » (http://wordpress. Laffont. des modifications référentielles. de promouvoir et d’éduquer dans l’esprit de la protection de l’environnement » (www. Les plus faciles méthodes pour vous débarrasser des vieux appareils » (www. NOTES [1] Chevalier.com) .generatiaverde.coltverde. Dictionnaire des symboles: Mythes.. La coutume de porter sur soi du vert a été remplacée par porter sur soi une carte téléphonique verte. En étudiant les occurrences du mot vert dans le langage médiatique roumain.facile.com) . Conclusion. figures. même la facture est « verte » : « Facture verte . formes. « La foire verte est une foire où l’on trouve des produits sans agents conservateurs. D’une part. 24 mai 1976. Cela prouve qu’il s’agit d’une explosion en ce qui concerne l’utilisation du mot « vert » comme symbole de l’écologie. changement de sens dû a l’évolution du symbolisme du vert qui est devenu symbole de l’écologie. Le vert peut être associé aussi à des noms propres : « Guérilla verte .ziuaverde.caravane cinématographique dont les films ont un message écologique » (www.ro) .guerillaverde.ro) . « Le but de la génération verte est d’informer. coutumes. éco. Il s’agit d’un procès dynamique.ro). de la vie saine. qui implique les interprétants. rêves. couleurs. »11 Ce sens est différent de celui utilisé dans le contexte précédent.. « Samedi 17 avril 2010.ro). col. .ro). Certaines expressions sont revivifiées. Les structures suivantes où le mot vert apparaît sont très innovatrices: « Le coin vert vous invite à recycler. à Gradistea a eu lieu la dernière action dans le cadre du Mois de la forêt. offrant un champ généreux à la recherche interdisciplinaire. 1989.

Paris : Plon. (1959). «Polysémie des adjectifs de couleur». normes. 1980. Les mots français dans l’histoire et dans la vie. coutumes. REZUMAT VERDELE – SIMBOLUL ECOLOGIEI. Todorov. 83. Julien. Le Petit Littré.lexilogos. p.com. rêves. Alain (1989). Paris : Gallimard. « Les noms de couleurs ». R. Dictionnaire latin-français (2001). Alleur: Marabout. ecologie. [7] Lévi-Strauss. Paris: Seuil. Aceasta culoare va fi obiectul analizei noastre in ceea ce priveste sensurile ei in media actuala din Romania. Laffont. simbol. rêves. 37. Seuil. Pentru a explica de ce a fost denumita ‘ culoarea ecologiei’. Tzvetan.. Laffont. «Polysémie des adjectifs de couleur». normes. pp. Cahier de lexicologie. «Polysémie des adjectifs de couleur». Jean-Pierre. 1980. limbajul media. Grand dictionnaire des symboles et des mythes. Nadia (1998). Michel (1996). nr. 10 [10] Leduc-Adine. Félix. Paris : Picard. Sources : Internet. Symbolisme et interprétation. Paris : Treuttel et Würtz. p. coutumes. le Moyen Âge et les temps modernes. Gallimard. figures. Gheerbrant. p. Alleur. www. 67-90 [11] http://www. 30 [8] Chevalier. Portal. Cuvinte cheie : verde. 710 [3] Julien. Encyclopédie des symboles.. prima parte a studiului discuta simbololismul traditional al culorilor. 1964. Grand dictionnaire des symboles et des mythes. couleurs. Gaffiot. Dictionnaire latin-français. Chevalier. Le Petit Littré. Claude (1964). Dictionnaire des symboles: Mythes. 1959 [6] Leduc-Adine. Des couleurs symboliques dans l’Antiquité. nr. A. 1989. formes. Paris. Marabout. Paris. Gheerbrant. Félix. Cahier de lexicologie. Alain. Gougenheim. Cazenave. formes. X-XI [9] Todorov. 1005 [4] Gaffiot. Jean. 1998. Jean.cnrtl. p. Claude. Trésor de la langue française.[2] Idem. Paris. nr. Paris: R. Paris. 270 . Paris. Dictionnaire des symboles: Mythes. 37. Frédéric (1837). 37. A. figures. 1978. Hachette. Jean-Pierre (1980). 2001 [5] Beaujean. Nadia. Paris: Librairie Générale Française. Lévi-Strauss. Paris : Hachette. Le Cru et le cuit. Leduc-Adine.fr/definition/vert RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES Beaujean. Le Cru et le cuit. Plon. Georges (1989). Symbolisme et interprétation. couleurs. APLICAŢIE PE LIMBAJUL MEDIATIC ROMÂNESC CONTEMPORAN Acest articol este o analiza a modului in care culoarea verde este folosita in media actuala din Romania. Jean-Pierre. cu precadere al culorii verde. Tzvetan (1978). Cahier de lexicologie.

un modest glosar sau. Astfel. în mai toate cazurile. Facem afirmaţia aceasta. Evoluţia mentalităţilor reflectate în literatura de specialitate consemnează o schimbare de atitudine din partea unor autori faţă de lexicografia teoretică. de exemplu. şi astfel alcătuit încât să acopere o mare diversitate de: . enciclopedie. de scriitori români. glosar. nu în ultimul rând. s. aceasta a fost înlocuită cu o abordare orientată spre perspectiva practică (Verlinde. dar bogat. un la fel de modest lexicon (Duncan şi Dimitriu-Caracota. pasul acesta este doar un început de practică lexicografică. Preocupările privind studiul şi descrierea vocabularului limbii române au avut un caracter constant evolutiv. de etimologie. fac într-adevăr. Literatura de specialitate (Atkins 1996: 515-6) menţionează importanţa lexicografiei teoretice chiar dacă. Aşadar. or domenii particulare. sub masca „dicţionarului” se ascunde. lucrările cu caracter aplicativ descriu un portofoliu inegal din punct de vedere calitativ. în cazul lexicografiei româneşti. . au oferit metode şi modele analitice aplicabile în alcătuirea şi interpretarea terminologiilor şi. 1992). de istoria şi filosofia ştiinţelor. sau tehnică. chimia. un pas important în tentativa de a echivala elemente de vocabular dintr-o limbă străină cu forme corespondente din limba română sau invers (aşa cum este cazul dicţionarelor bilingve specializate). Din păcate însă. cum ar fi. În acest articol vom face unele referiri foarte sumare la lexicografia teoretică românească şi vom descrie un dicţionar acceptat ca model structural cu totul deosebit (a se înţelege complet) în ansamblul materialelor lexicografice româneşti. în ultimii ani. sau într-un caz mai fericit. 271 . o listă de cuvinte englezeşti şi echivalentul lor românesc (Miroiu. bilingve. considerăm că.Floriana POPESCU Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi O ANALIZĂ PRIVIND MACROSTRUCTURA LEXIMATELOR ROMÂNEŞTI În ultimul sfert de secol patrimoniul cultural românesc s-a îmbogăţit cu un însemnat număr de lucrări lexicografice impunând atenţiei două direcţii de abordare. unde. cu un standard calitativ superior multora dintre lucrările publicate înainte de 1990. începând cu secolul al XIX-lea. Atkins revine asupra atitudinii relative la lexicografia teoretică şi precizează că se poate remarca o coincidenţă între rolul şi competenţele lexicografului şi cele ale specialistului în lingvistică aplicată (Atkins and Rundell 2008: 4).domenii cărora le sunt destinate (generale.produse (dicţionar. Leroyer and Binon 2009: 2)[1]. de fapt.a). dezvoltarea abordărilor teoretice reprezintă şi la ora actuală o imperioasă necesitate. Lucrările cu caracter teoretic (Bidu-Vrânceanu. deoarece pentru unii autori afirmaţi ca lexicografi ocazionali este realmente necesară consultarea unei astfel de literaturi. termodinamică şi maşini termice). un deceniu mai târziu. una teoretică şi una aplicativă. O dinamică deosebită reliefează interesele privind acest domeniu al ştiinţelor limbii. de exemplu. 2007) au jucat un rol deosebit în semnalarea şi explicitarea unor fenomene în plină desfăşurare la nivel lexical. Bidu-Vrânceanu. de limbă contemporană. mai direct. limbă şi cultură. Ne referim aici la acei autori ale căror lucrări. În ciuda unei tradiţii de peste un secol şi jumătate de practică lexicografică şi în ciuda opiniei menţionate în paragraful anterior. au asigurat un fundament teoretic pe baza căruia s-au compilat numeroase dicţionare noi. 2000. mai ales după anul 1990. ca. lexicon).

Dintre titlurile cercetate. vom regăsi informaţii privind gramatica limbii engleze. 2008). de departe cel mai bine reprezentată în corpusul nostru. secţiune tradiţională în structura produselor ştiinţifice englezeşti. Dicţionarul enciclopedic. ilustrate. cuprinde. vom preciza doar că baza noastră de date include 150 de titluri: 40 de leximate aparţnând autorilor români. Interesul faţă de accesul la limbile străine se concretizează şi în compilarea leximatelor bilingve destinate scopurilor didactice şi profesionale (mai ales în cazul traducătorilor sau al interpreţilor de conferinţă şi nu numai). Şcoala lexicografică engleză. dar modeste încercări de a descrie noile achiziţii lexicale în unele domenii în continuă expansiune. or lexicoane şi sub forma unor lucrări bilingve tradiţionale (publicate în formă tipărită) sau moderne (accesibile on-line). indiferent de apartenenţa leximatelor la o cultură naţională sau cu deschidere spre culturile europene care au făcut obiectivul acestei analize. sau diverse tipuri de dicţionare (enciclopedice. de exemplu. Cu toate că elementele corpusului au prezentat trăsături specifice. respectiv tabla de materii. la nivel macrostructural. deschizându-se abrupt cu primul articol al literei A din dicţionarul propriu-zis or cu un cuvânt înainte şi lista prescurtărilor întrebuinţate în explicitări. explicative. 2007) cât şi în traduceri (Ducrot. c) back matters sau partea de final. constă. 1996. investigaţia macrostructurală a permis şi stabilirea unor trăsături comune. Astfel.scopuri pentru care sunt compilate (învăţarea vocabularului specific unui domeniu. 2005 sau Dicţionar Biblic. apendicelor sau listelor suplimentare. peste 98% din leximatele analizate. 272 - . ghid de pronunţare şi lista abrevierilor folosite în lucrarea respectivă Secţiunea c). deschide leximatul cu o tablă de materii sau un cuprins care asigură descriptivul secţiunilor prevăzute precum şi accesul lor eficient şi rapid. cum este cazul informaticii sau al înaltei tehnologii de calcul (Dicţionar explicativ IT & C. Constatările de mai jos se referă exclusiv la macrostructura leximatelor studiate. Martin. observabilă încă de la prima pagină care omite chiar harta leximatului.forma în care sunt prezentate (tipărite sau on-line) Fără a descrie în detaliu corpusul întocmit în vederea efectuării unei analize a macrostructurii unui leximat[2] sau material lexicografic. Există şi un număr foarte redus de lucrări a căror macrostructură este tratată cu o oarecare superficialitate. Prima şi cea mai frecventă macrostructură. învăţarea unei limbi străine) . din două catgorii mari de leximate. reguli de ortografie şi punctuaţie precum şi un index referitor la segmentele fundamentale ale dicţionarului. alături de lucrări cuprinzătoare de mare întindere (cum ar fi. glosare. iar afirmaţiile se referă strict la corpusul supus analizei. conform aceloraşi practici. vom regăsi aici diverse referiri la abrevierile folosite. este mult mai cuprinzătoare atunci când este vorba de un dicţionar. doar 15 se circumscriu acestui tipar. 2006) am aşezat utile. de exemplu. în cazul dicţionarelor note explicative. cum ar fi enciclopediile. b) conţinutul informativ sau corpul propriu-zis al dicţionarului. conţinând trei mari secţiuni: a) front matters sau partea introductivă (a se vedea. 20 autorilor francezi şi 90 autorilor englezi. specializate). Gherguţ şi Albu. Webster 1972). Respectivele titluri se regăsesc sub forma unor lucrări monolingve. Preocupările pentru descrierea terminologiilor specializate s-au materializat atât în lucrări originale (Albu. 1993 sau Noul Dicţionar Universal al Limbii Române. Primul tip de macrostructură se ridică la rangul de trăsătură generală. de regulă destinată. Secţiunea a). 1999). Astfel. anexelor.

din perspectiva macrostructurală. leximate provenind din cele trei şcoli. cu referire la şcoala românească. vom afla. cât şi operele traduse din limbile franceză sau engleză. introducere. Regăsim interesul particular atât faţă de detaliu cât şi faţă de macrostructură în alcătuirea dicţionarului biblic.lexicografică românească. calitativ şi tehnoredacţional toate celelalte leximate româneşti publicate după această apariţie lexicografică monumentală. Leximatele româneşti se deschid fără o introducere care să dirijeze spre secţiunile alcătuitoare. De cele mai multe ori. care argumentează scopul şi destinatarii acestuia. dar au renunţat la el. fiind destinată popularizării termenilor mai greu de înţeles din vocabularul specializat de înaltă tehnologie. iar suplimentele cuprinzând tabele cu diverse date şi informaţii necesare specialistului din lumea medicală. . considerăm nu numai că Valeriu Rusu este un lexicograf de excepţie ci şi că leximatul său reprezintă standardul sau punctul de referinţă în raport cu care se pot compara macrostructural. o traducere a unei opere din lexicografia engleză. Comparând. de cele mai multe ori calcuri lingvistice din limba engleză. în cele mai multe dintre produsele publicate. include un număr restrâns de secţiuni la nivelul fiecărui leximat luat separat. analizată pe fundalul cuprinzător al tradiţiei leximatelor româneşti. publicat de Editura Cartea Creştină din Oradea. 2008). nu apare nici un fel de introducere. . abrevieri ale titlurilor revistelor medicale de circulaţie internaţională precum şi bibliografia care a stat la baza volumului fac obiectul secţiunii c). Meritul. Pe baza studiului analitic şi comparativ extins asupra celor 150 de titluri. şapte –prefaţă. cel mai adesea. o cuprinzătoare tablă de materii care este redactată în deplin acord cu structura tradiţională engleză. şcoala lexicografică românească este foarte apropiată de modelul francez. descriind. deja menţionaltul Dicţionar medical (2001) o prezentare de excepţie. 273 . încă de la prima pagină. în marea majoritate a lucrărilor. primele două leximate sunt lucrări de mare anvergură. fie din partea autorului sau a colectivului de autori fie chiar din partea editurii. Din cele 18 diviziuni. întro primă ediţie a lucrării la tiparul ştiut. de fapt. îndrumări pentru utilizarea dicţionarului. lista abrevierilor.Şcoala lexicografică franceză prezintă un tipar propriu care. . Astfel. pentru a continua cu „dicţionar de la a la z”. şi în acest caz. revine celor şapte redactori englezi care au coordonat eforturile a peste 150 de coautori. glosare.unii lexicografi bine familiarizaţi cu tradiţia şcolii engleze au respectat şi au recurs. urmate. Evidenţiem. preocuparea cu totul deosebită a coordonatorului Valeriu Rusu.unii lexicografi bine familiarizaţi cu tradiţia şcolii engleze ignoră elementele ei de macrostructură şi îşi alcătuiesc propriile lucrări conform tiparelor franceze. deoarece versiunea în atenţia noastră este. am constatat. Se vor descoperi. de a asigura volumului său. 2001) sau dicţionarul biblic (1999) precum şi dicţionarul IT (Florian. dicţionarul medical (Rusu. de liste de abrevieri folosite pe parcursul prezentării. urmează îndeaproape modelul francez. însă. în cazul celei de-a doua ediţii[3]. un istoric al terminologiei medicale. În vreme ce ultima lucrare este de mai mică întindere. în fiecare dintre cazuri. în general. ghidul etimologic precum şi abrevierile şi simbolurile folosite în medicină– intră în secţiunea a).există şi leximate româneşti care au adoptat macrostructura modelului englez. Subliniem că în litera acestei ultime constatări se înscriu. unde acestea există. iar în cazul lucrărilor de mici dimensiuni. intervenţii de deschidere a volumului. următoarele: . Afirmaţia aceasta are în vedere atât operele originale monolingve şi bilingve ale autorilor români. un inventar de aproximativ 200 000 de termeni. indexuri.

Bucureşti: Editura * * * * * (2006). Anca Măgureanu.T. Search and You Will Find.. C. M (1992). & C.. prefaţată de un cuprins. lexicographic materials. in M. * * * * * (2004). Vasilescu. A. A. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Verlinde. (s. Bucureşti: Editura Medicală * * * * * (1993).CLÉS : contenu. Economic and Financial Terms. Dicţionar englez-român. English-Romanian Dictionary of Accounting. A. M (2007). Dicţionar medical. Bucureşti: Editura Babel Florian. B. În cazul celei de-a doua ediţii. Dicţionar explicativ IT & C. (2009). back matters. EURALEX ’96 Proceedings. 515-46. Oradea: Editura Cartea Creştină * * * * * (1972). unde apare utilizat ca denominativ generic pentru orice fel de produs lexicografic. Dimitriu-Caracota. Oxford. Gherguţ. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrânceanu. din lucrarea lui Verlinde. 1-17 Corpus-mentioned items Albu. front matters. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. (2001).”(traducerea mea). apărută în 2004. Bucureşti: Editura All Miroiu. financiar-bancari şi de bursă. B. Bucureşti: Editura All Martin. [3] aşa au stat lucrurile cu ediţia I apărută în 1974 a Dicţionarului Englez-Român. pp.). Vol. Binon. F. lexicography has been reduced to a positivist. MOTS. M. O. Atkins.S. RÉSUMÉ L’ ANALYSE DE LA MACROSTRUCTURE DES LEXIMATS EN ROUMAIN La macrostructure de plusieurs produits leximats/lexicales roumains a été à l’ origine de cette recherche dont le but est de souligner les comparaisons avec les macrostructures similaires en anglais et en français. Dicţionar enciclopedic.. Bilingual Dictionaries: Past. G (2008). Dicţionar englez-român.. Noul Dicţionar Universal al Limbii Române. Editura Litera Internaţional * * * * * (1999). la lexicographie roumaine présente certaines tendences de s’approprier les macrostructures plus précises et plus complexes appartenant à l école anglaise de lexicographie. trad. editura Academiei R. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Atkins. Present and Future. Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului... Iaşi: Polirom Ducrot. Viorel Vişan şi Marina Păunescu.. 1-6. cu acelaşi scop. Dicţionar de termeni economici. Oxford: Oxford University Press Bidu-Vrânceanu. Lexicul specializat în mişcare. 274 .S. Bucureşti: Editura Academiei R.NOTE EXPLICATIVE [1] autorii citaţi sunt de părere că „. behaviourist practical enterprise. 23. pp. Göteborg: Göteborg University Press. and Rundellm M (2008). şi colaboratorii (2000). Dicţionar de medicină. Merriam Company * * * * * (1974). (editori). V. Dicţionar biblic. J. J. Leroyer and Binon (2009: 1-17). s-au păstrat toate elementele primei însă colectivul de autori a renunţat tocmai la cuprins.. Dicţionar de kinetoterapie. E (2005).-M (1996).. (2008). behavioristă şi pozitivistă. a se vedea Verlinde. P..” or „lexicografia a fost redusă la o acţiune practică. Leroyer... Lexic comun. Le corpus analysé a révélé l’ existence de beuacoup de similarités entre les leximats en français et le roumain et peu de similarités en anglais et en roumain. Göteborg University. traducerea Gh. 1.a. compusul „leximat” împreună cu sintagma din care derivă. Quand même.. Bucureşti: Editura Andreescu Duncan. (1996). Leroyer and Binon (2009: 2) [2] împrumutăm şi folosim.S. Webster’s Seventh New Collegiate Dictionary. From Stand-alone Lexicographic Tools to User Driven Task and Problem-Oriented Multifunctional Leximats in International Journal of Lexicology. H. Albu. Bucureşti: Editura Garamond Rusu. Gellerstam et al.R. lexic specializat.T.S..R. Department of Swedish. S. Schaeffer. The Oxford Guide to Practical Lexicography. Springfield: G.

qu’il soit localisable et/ou identifiable . de la scène et de l’écran. ou texte scénique. elle se constitue elle-même en tant que dispositif puisque cet 275 . Cet espace. je l’ai baptisé « allotopie ». Ces deux espaces. et qui peut revêtir diverses formes. au fond de laquelle. elle reste un locus immatériel bien qu’elle entretienne des relations avec des lieux sensibles. est enregistré sur un support audiovisuel que je qualifierai de « texte filmique[1] ». qui se déploie à l’intérieur d’un emplacement non tout à fait localisable empiriquement. J’aimerais plutôt problématiser l’existence d’un tiers espace. sur un écran à deux dimensions. on voit se projeter un espace à trois dimensions » (D. le traitement spatio-temporel de la scène admet une transformation plus importante du fait d’un découpage et d’un montage nécessaires – que ceux-ci s’opèrent « en direct » ou en postproduction. Lorsque Foucault esquisse les modalités de fonctionnement de ces divers types de lieux qu’il nomme « hétérotopies ». Ainsi. Ces espaces seraient des « contre-emplacements […]. 758). l’ensemble de la scène est filmé sans que l’espace scénique ne soit modifié – bien que l’espace tridimensionnel de la scène soit reconverti aux deux dimensions de hauteur et de largeur de l’écran. afin d’être davantage problématisé et mieux défini. que l’instance réceptrice se doit de concrétiser. Ce n’est pas exactement ces espaces-ci que j’ai l’intention d’analyser. des sortes de lieux qui sont hors de tous les lieux. Michel Foucault énonce clairement son intérêt pour les espaces intermédiaires et hétérogènes. L’allotopie est par conséquent à considérer comme une interface. of French and Francophone Studies Pennsylvania State University. Dans le cas d’une multicaptation[2]. médiateur. de juxtaposer le tangible et le virtuel. Cet espace naît dès qu’un texte spectaculaire. Parce que ce nouvel espace mérite d’être nommé. la scène de théâtre et l’écran de cinéma sont utilisés afin d’en éclaircir certains traits caractéristiques : « C’est ainsi que le théâtre fait succéder sur le rectangle de la scène toute une série de lieux qui sont étrangers les uns aux autres . une zone limitrophe entre deux régions. c’est ainsi que le cinéma est une très curieuse salle rectangulaire.Sandrine SIMEON Dept. USA ALLOTOPIE. n’a pas à proprement parler de présence physique réelle. ils ont la particularité de rendre visible l’absent. telle que je la conçois. En outre. mais elle ne fait pas qu’aménager cet espace. VERS UNE PROBLEMATISATION DE L’ESPACE SCENIQUE FILME Lors de la conférence du Cercle D’études architecturales en 1967. elle en compose en même temps les frontières : elle est une zone médiane virtuelle qui sépare et rassemble en même temps les deux éléments dont dépend son existence. bien qu’ils soient effectivement localisables » (Dits et Ecrits 755) dans le monde sensible. leur jonction et point central d’interaction . sont des emplacements réels à partir desquels se matérialisent un au-delà imaginaire. dans le cas de la captation en continu d’un texte spectaculaire.E. L’allotopie. Elle est une expression spatiale produite à partir de lieux définitivement localisables – c’est bien la scène de théâtre que je vois sur l’écran – mais il s’agit d’un espace scénique que l’instance spectatrice reconstruit à partir de ce qui lui est donné à voir. se situe quelque part entre le domaine spatial de la scène et celui de l’écran. Le préfixe grec « allo » apposé à « topie » précise que cet espace se situe « en un autre lieu ».

lorsque l’on considère l’allotopie. L’allotopie se situe en deçà des perceptions premières et matérielles. et qui revêt certaines des qualités du miroir. De la même manière. elle donne à voir un espace virtuel dont l’émergence résulte de l’interaction entre ces emplacements localisables – l’espace scénique et l’écran.échange entre les différents facteurs s’effectue selon un système de règles permettant cet échange. ce tiers espace désigne. L’allotopie est cet espace virtuel perçu et conçu psychiquement . Foucault a recours à la métaphore du miroir. L’espace de l’allotopie. à partir des éléments qui le composent. Bien qu’entité physique tangible et palpable. Il assure la liaison entre l’espace réel qui l’entoure et celui. puis la matérialisation de l’espace scénique entre les moments du filmage – en passant par les procédés de montage – et de son apparition sur l’écran. mais qui ne sont pas d’ordinaire mis ensemble . Si l’allotopie est le lieu – et le moment – de transfert et de transformation de l’espace scénique à l’espace écranique . La téléportation quantique ne décrit pas un transfert de substance de terme à terme . Cet espace impensable naît de la confrontation d’éléments qui existent en soi. En effet. le miroir reflète un lieu qui n’existe pas en soi. de concrétiser cet espace. s’il n’est pas matériel. Cette opération 276 . s’il n’est pas imaginaire. Lieu hors de tout lieu. se crée cet espace allotopique. c’est le cerveau qui voit ce que l’œil. Une métaphore de nature différente permettrait peut-être de mieux se représenter le moment où. Il revient donc à l’interlocuteur/trice de construire. au contraire. il est conçu. En effet. la dématérialisation qui s’opère lors de son transfert de la scène de théâtre sur le support filmique. n’a pas de sens ni de forme en lui-même. et qui sont composés autant par le metteur en scène du texte spectaculaire que le réalisateur du texte filmique. de manière cognitive. et de nature inévitablement hybride. Ce mécanisme souligne adéquatement le processus qui modifie les propriétés de l’espace scénique. l’allotopie est une zone médiane qui n’existe que par l’intermédiaire de tout un système d’interconnexions. elle doit néanmoins sa concrétisation à l’instance réceptrice. la rencontre incongrue d’éléments congrus crée ce topos. selon le schéma de communication de Jacobson. Afin d’éclaircir le type de relation qu’entretiennent les hétérotopies avec le monde réel. cet espace agit à la manière d’un lieu de conciliation chargé de propriétés et d’usages distinctifs qui s’envisagerait à la fois comme synthèse et reconfiguration topologique de l’espace scénique tel qu’il est visible sur l’écran. l’œil ne servant que de relais à l’actuel emplacement où s’effectue la « véritable » vision. il ne fait que percevoir . L’allotopie est un espace hétérogène et différencié qui agit comme le produit de superpositions et d’interactions davantage qu’il se constitue par une juxtaposition de lieux incompatibles – comme le sont les hétérotopies de Foucault. à l’instar de tout message. et la manière dont. linguistique ou autre. ce transfert résulte en une intrication d’éléments téléportés. et qui. lui transmet comme information. agent médiateur. se déploie pourtant au niveau psychique . lui-même défini par les spécificités respectives que seraient celles du texte spectaculaire en train de se dérouler et celui du procédé cinématographique qui le capterait. non préconçu. virtuel auquel il renvoie : il incarne un seuil entre réalité et irréalité. représente le lieu de la scène de théâtre et se réalise à l’intérieur des limites concrètes de l’écran. Cette interaction est de nature spatio-temporelle. reflète et réfléchit des emplacements dont son existence dépend. il est essentiel de repenser le sens du « voir » : ce n’est pas l’œil qui voit. l’allotopie décrit un espace qui. elle est un espace qui est moins concevable à l’œil qu’il ne l’est de manière cognitive . sans pour autant entretenir une relation d’équivalence avec eux. c’est une image psychique dont l’existence dépend de la participation de l’instance réceptrice. Elle est un lieu de rencontre qui n’existe qu’en vertu de cette rencontre justement . A l’instar du miroir.

Elle est le produit d’une co-production. les diverses relations entre son et image. de point de vue subjectif. et si le texte spectaculaire est déconstruit. les échelles de plan. Le réalisateur du texte filmique est conscient de filmer un texte spectaculaire et non un film de fiction.de communication – encodage et décodage – implique une entente réciproque. L’allotopie est par conséquent cette zone médiane activée par une double activité mentale humaine : celle. D’abord. de sa grammaire: montage. une co-construction. les conventions filmiques servent un dessein différent : il n’oublie pas que c’est du théâtre qu’il filme. les conventions filmiques ne sont plus celles du cinématographe. etc. qui garantit la continuité spatio-temporelle. il y a eu un phénomène de banalisation par l’habitude des opérations mentales effectuées par le spectateur de cinéma. Le réalisateur bénéficie des moyens du cinéma. intermédiaire et exécutant. Il y a longtemps que celui-ci ne s’est pas levé de son siège dans la salle de cinéma pour échapper au train entrant en gare de la Ciotat . mais simultané (souvent vécu comme synchrone) . Puisque l’allotopie se positionne à l’interstice de la scène et de l’écran. il est le « chef d’orchestre » chargé de rendre cohérent le jeu de l’ensemble des éléments qui lui sont présentés dans le processus de construction de cet espace. c’est pour mieux être reconstruit. Qui ne s’est pas encore familiarisé avec l’invisibilité du montage hollywoodien ? Le cinéma sait contrecarrer la fragmentation que son découpage et son montage sont accusés de générer. avec une langue propre. Dans le contexte de l’allotopie. un langage commun entre le locuteur (le metteur en signe) et l’interlocuteur (qui interprète adéquatement ces signes). ou de n’en montrer qu’une partie. manipulation et construction spatiale et temporelle selon un principe non synchrone. Déconstruire n’est pas détruire. Ensuite. Tout le monde a maintenant compris le principe du montage. Quant au récepteur. Sa déconstruction implique une reconstruction. choix de la prise de vue unique ou du champ-contrechamp entre un personnage et ce qu’il voit. choix de montrer le tout de l’espace scénique. son travail se réalise au sein de l’allotopie. la discontinuité de l’enregistrement audiovisuel a cessé d’être appréhendée comme telle. puisque c’est dans cet espace que vont prendre forme ces fragments et ces apparentes discontinuités. le créateur du texte filmique et celui/celle qui le regarde se partagent une responsabilité : il revient au réalisateur du texte filmique de produire une temporalité continue inhérente au texte spectaculaire – sachant que les possibilités d’une telle construction sont infinies. grâce aux techniques de montage visuelles et sonores qui minimisent cette discontinuité. entre le moment du déroulement ininterrompu du texte spectaculaire sur les planches de la scène (métaphoriques ou non) et celui de l’apparition de l’espace scénique sur la toile de l’écran (constitué à partir d’un montage en direct ou en postproduction). Ainsi. comme dans le contexte de la communication. Le découpage et le montage de l’espace scénique ne sont pas des moyens pour réduire cet espace. le spectateur en est le pôle de constitution : à la fois exégète. Les deux arguments de fragmentation et de discontinuité qui démembreraient l’espace scénique n’ont donc plus lieu d’être. bien que l’impression de continuité séquentielle du cinéma repose sur une temporalité construite. elle est écriture d’une autre parole. par exemple. et cela pour au moins deux raisons. et celle du récepteur du film. déterminée et contrôlée jusqu’à un certain point par les créateurs du film. c’est en dégager les principes afin de mieux l’adapter au langage filmique. Mais cette reconstruction n’est pas simplement écriture d’une parole préalable. il ne cherche plus derrière l’écran le reste du corps de la tête coupée qu’il y voit projetée. Un dialogue entre un locuteur et son interlocuteur s’effectue dans 277 . qu’elle est le produit de leur rencontre. l’allotopie. La construction/création psychique de l’espace scénique se fait selon un système de significations élaborées dans cet espace.

Michel Foucault a lansat noţiunea de <heterotopie>.de même que son origine. je choisis l’expression plus neutre de « texte filmique ». Foucault. [2] La multicaptation nécessite un enregistrement direct d’au moins deux textes spectaculaires en public avec un travail de préparation et postproduction. Este situat ‘într-un alt loc’. Récrire le théâtre (et Mesguich) en images et sons. TEXTES CITÉS Bouchez. L’allotopie postule une valeur herméneutique. l’origine. (2007). Pascal. Una din trăsaturile distinctive ale heterotopiilor este aceea că ea cuprinde mai multe spaţii care sunt aparent incompatibile. NOTES : [1] Dans le contexte de cet essai. défini comme le résultat de l’enregistrement audiovisuel d’un texte spectaculaire. et l’allotopie se prête à cette transformation. 4 vols. Elle est cette troisième dimension qui met en scène l’épaisseur de signes qui constituent le texte spectaculaire. l’altèrerait. afin d’en assembler les meilleures prises de vue. Cuvinte cheie : allotopie. Paris: Gallimard. atât o scena de teatru cât şi o sală de cinematograf sunt spaţii tangibile care se juxtapun şi de unde apare o serie de locuri imaginate sau virtuale. Villeneuve d’Ascq : Septentrion. L’allotopie ne sera plus considérée comme une « excroissance » par ses détracteurs dès lors que la portée épistémologique de cet espace et sa valeur ne seront plus questionnés mais acceptés -. Paris : Plon. il ne se constitue pas en opposition au texte spectaculaire. (1984). Peut-être alors le texte filmique réalisé à partir d’un texte spectaculaire sera-t-il en mesure d’affirmer son indépendance. sur son propre terrain et avec une rhétorique qui lui est spécifique. ayant désormais un espace dans lequel évoluer. puisque celle-ci est décentrée. utopie. Aş dori să identific un alt tip de spaţiu care apare atunci când o piesa este înregistrată audio-vizual. mais une fin. REZUMAT ALLOTOPIA – PROBLEMATIZAREA SPAŢIULUI SCENIC FILMAT In 1967. La multicaptation est un terme forgé par Pascal Bouchez. L’allotopie est constitutive de ce que l’on pourrait nommer le « troisième » temps du théâtre. relativisée à partir du moment même où une autre instance intervient et dicte sa propre parole. 1943. 278 . Si à l’intérieur de cet écart un texte filmique se construit tout en hétérogénéité. un spaţiu care cuprinde caracteristici ale utopiilor existente deja în lumea noastră. Michel. elle se revendique comme un espace hybride et interstitiel dont la formation dépend de la participation de l’instance réceptrice dans la construction mentale de ce nouvel espace. Pentru o mai bună definire a acestui spaţiu ‘nou’. Foucault a envisagé l’existence d’espaces en marge d’un monde qu’ils tentent de compenser mais qui sont nécessaires justement parce qu’ils défient les catégorisations et les frontières. Nu este nici utopic. audio-vizual. puisque la tension entre les deux espaces de la scène et de l’écran s’évalue encore selon une sorte de hiérarchisation où l’espace de la scène devrait être intouché par celui de l’écran qui. De exemplu. nici imaginar şi nici identificabil în ‘lumea reală’. Alotopia este spaţiul care face legatura între domeniul spaţial ale scenei şi cel al ecranului. Comme l’hétérotopie. prin combinarea prefixului allo’-‘ în celălalt’ cu ‘topia’-‘loc’. Filmer l’éphémère. [3] Je fais référence à la formulation d’Henri Gouhier : le théâtre est un « art à deux temps » in L’essence du théâtre. prétendument. Ces étapes de déconstruction et reconstruction ne sont pas la fin. l-am denumit ‘alotopie’.un échange qui ne considère plus comme absolue et centrale la source. Dits et Ecrits. l’allotopie signale la formation d’un espace particulier et dont la légitimité a besoin d’être attestée. heterotopie.

It thus limits our obligation and commitment to each other and. thing. It seduces us by limiting the anxiety that comes with ambiguity. (c) thwarting of a living. concern. property. much concerned with the opposite actions of separating and unifying. pessimistic or diffident voices about reification. Kennedy’s speech in the wake of the Berlin Wall construction. bringing down a wall. In our world. however. By understanding. Obama requires that he deliver a speech to the crowd precisely where president Kennedy said in an equally famous piece of rhetoric “Ich bin ein Berliner” – which is the balcony of Berlin’s City Hall. Obama speaks and warns – the latter verb is the accompanying statement commentary that the newspaper uses – that he will not be capable of vaunting quick results. Reification is on trial for a number of things that flow from its occurrence. Gorbachev. in his article entitled “Culture to Culturing” published by Journal of Intercultural Communication. the famous words “Mr. Our first notation: in a Washington Post interview. affair. some researchers of the phenomenon we are discussing agree that reification cannot encumber the occurrence of new and different ways of understanding the world. in so doing. marking the end of the Cold War. consequently. “Arguably. (b) blockage of interpretive processes. during the political campaign. business. Symbolically. the phenomenon may no longer haunt one’s mind. the wall will undercut diversity and thus damage the evolution of human relations. a multiple charge of (a) harm brought to human relations. reification limits volition and. that public trust will quickly crumble down if the population’s optimistic feelings have been overacted. under which conditions one may develop a self-perception called ‘beingness’. The metaphor of the wall. Once understood. Galaţi TRENDS IN INTERPRETING REIFICATION In the foreground of the enterprise of investigating reificatory phenomena is the effort to rationally understand a phenomenon.” This is. is to be reconsidered by Obama later. humans are on a par with those things they are unable to control. claims that there many practices threatening the interplay between reifying ambiguous meanings. The Latin word res can be translated into English as: object. in sum. responsibility. matter. It aims to limit human action by limiting ambiguity. putting up a wall is very frequent. the reification of the situation into painting a wall. The former is useful for denoting the physical existence or the physical world. Philosophers once conceived of res extensa versus res cogitans. the latter is directed to a thinking and thoughtful being.Daniela ŢUCHEL Universitatea „Dunărea de Jos”. Let us follow its presence in the recently begun presidential career of Barack Obama. going to a wall. The historical moment was John F. The second notation: upon touring Europe. Nonetheless. Reification is the gateway to alienation and deification. Amardo Rodriguez (2002). one of the most serious and insidious [practices] is that of reification. Let us begin with the empty half of the glass. Obama means to make a speech at the very Berlin spot where Ronald Reagan had uttered. implicit here. Above 279 . In limiting human action. flexible whole that is the world we inhabit. promotes separation and fragmentation. One can consider that this reifying process in stages is the initiative of a ritual. in other words Barack Obama trying to give solid foundations to the United States once again. tear down this wall!” Our third notation: because the event just mentioned did not take place as meant.

who starts her demonstration from the double effect of culture on the individual – liberating and constraining – because there is a real community for him or her. “Might we save one year in the life of schoolchildren if we were merely to apply to the digital system? Couldn’t by any means their brain connect from the first minute the synapse of the thought to the neuron pressing the keys. fulfilled and unfulfilled imaginings.this and with all this. as if feeling the need to be backed up by Descartes’ recognition of human-ness. dealing with facts. by the agency of culture engendering ‘imagined communal values’. Communities and ‘imagined communities’ is a distinction theorized by Kramsch (1998). Kramsch (1998: 8) observes that “imaginings are mediated through language” and language is a metaphor for cultural reality. “Rose gardens have been immortalized in the French imagination by Ronsard’s poetry”. we can exclaim. If we have encounters that unnerve us. I was petrified. One modality of causing reification to exist is to slip into the world of abstractions through lexicalization. it pleases us to circulate a synonym for our basic concept. from Shakespeare and Dickens”. or point-of-view distancing device can also be looked upon as a sample of reificatory language that addresses an abstract level of communication while making the activity less communicatively efficient. instead of compelling them to follow the contortions of the hand-written word?” (passage in our translation from “Lecţia de scriere” in Dilema Veche. epistemologists may dispose of the alternative ‘hypostatization’. in the cultural imagination of its citizens. Let us illustrate with the stylistic choices of an item of news dated May last year and issued by the Associated Press: “SANTA BARBARA. explained by Wikipedia as “an effect of reification which results from supposing that whatever can be named or conceived abstractly must actually exist”. Human hypostasis placed in a different context shifts off a human attribute (possibly a ‘reification fallacy’ for logic) and installs the treatment due to a concrete ‘thing’ – which is a distortion of normalcy. there can also be a discourse community for him or her. whip back [-ANIM]. #259. when contrasted to machine writing.” There is dynamic contamination going from humans to the elements and back. and we have consequently emphasized their alternating moves as dictated by the nature of the grammatical subject: wipe out [+ANIMATE]. or pragmatic hedge. The individual has to deal with impositions. racing against winds that might whip the blaze back to life. In this case. We opt for two of her examples: 1. Lucian Mândruţă comments on school rules forcing the young one into a physical contact with the letters. Calif. Practice supports a neurological link between manual dexterity and speech. The examples she gives are ancillary to a demonstration of reification too. race [+ANIM]. it is easy to approach the opposing tendency towards humanization. Let us pick the case of computerized writing: a hand-shaped letter seems to contain the mark of the writer’s personality and human warmth. – Firefighters rushed to wipe out the last remnants of a wildfire that destroyed dozens of homes in the hills above this scenic coastal city. We intend to show here the ways in which reification helps towards a liberation from anonymity. We believe that this cliché. An informative (often single-word) variable of thingification of states of affairs allows the speedy dissemination of information. “Thus the city of London is inseparable. structures and principles. which is ‘thingification’. destroy [-ANIM]. for instance to use I think frequently in discourse. from randomness of nature. reification supposedly can be described as a bio-genetically driven feature of the Darwinian survival mechanisms. 2009). handling artifacts. I think can be the signal that discourse will switch 280 . but (s)he may also choose to deal with common dreams. 2. To thingification. From reification.

no verb at all (cf. “no woman wants to feel replaceable by something with none of her faults” (1983. This is a possible outcome signaled by Isaac Asimov and called the Frankenstein Complex (P. when machines take over dehumanizing activities. Yet. denoting a thing and sending the interpreter to the index. makes arresting reference to humanization. apud Iamandi. as follows: “a robot may not injure a human being nor. to a more generalized inexactitude. going against the previously notified lifeless material. He says. Basically. p. and man’s development of technology and movement towards artificial intelligence and immortality.” Keeping the discussion in the field of grammar. an interpretation licensed by the relevant conceptual correspondence between the animate entity “owner” and the inanimate entity “car”. spoken by a customer while handing a valet attendant the key to his car. robots invariably submit to rules whereas humans tend to break them. the move is a predicate transfer going not only one-way but also two-ways. like in Nunberg’s further examples. writing about robotics laws in Anale (2006). one notices a movement of mechanical intelligence towards human intelligence and death. England) authoring the internet material “Philosophy and the Reification of the Unreal”. Then. periphrastic wording. the verb ‘be’ is controversially claimed by trends in linguistics to be denotative of the existential modality of the subject – therefore. 42). First. The paraphrase of the second utterance is “I am the owner of a car parked out back”. the memorizing brain makes available a huge empiric digest. in Asimov’s wording. Warrick 2002. 44). while deictically pointing to the present moment. the decoding interpreter will get control over features of animacy in the subject-entity. has the following comment to make: “Whenever the personal pronouns I or me or mine are conversationally generated and introduced. actions. it functions like an initiative meant to prevent some face threat. Jud Evans (University of Central Lancashire. Hence. The robot-human relationship can be maternal. a new synonym can lengthen the list we already initiated in support of reification: entification. Three components will guide the entifying process. romantic. p. “This is parked out back” vs. In his robot stories. The computer nowadays may stultify and degrade through dull repetitive tasks prescribed to the human brain. “I am parked out back”. a relational-component will help him make the index and the referent correspond. apud Iamandi. allow a human being to come to harm” (ibidem). interests and anxieties with particular reference to one’s current preoccupations and concerns. Nunberg in “Transfers of Meaning” (1995) explains in a famous example – “The ham sandwich is getting impatient” – the transfer upon an argument of a property-bearing entity. the protection of humans is required and can be obtained if the basic law of robotics is. Iamandi comments that Asimov’s laws (issued in 1983) – laws in robotics – resemble moral laws that can be broken. May 2007. through inaction. according to Iamandi. the element or entity that is either the person willing to eat a ham sandwich (and is remarked by his neighbor in the restaurant) or the person who has ordered that sandwich (and is remarked by the waiter of the restaurant). Strategically. There is fear of mechanical intelligence. Humanization is shown possible: robots get features which humanize them. Next. From a basic property to a derived property. In this case.from slow. Petru Iamandi. i. the decoder stops upon the nominal expression in this deictic or indexical context: ‘the ham sandwich’. even though more accurate. Evans 2007). S. loving and kind. Iamandi (p. Asimov deliberately creates confusion between robots and people. Let us turn the discussion to romantic fantasizing trends. ‘Be’ confirms by agreement tense and numeral nature. 45) 281 . including a complete (if somewhat fractured and abbreviated) personal autobiography and a constantly updating compendium of one’s current moods.e. humans are being allowed to become more human. In general lines. Asimov’s robots are male.

the discourse on economic affairs today does reify positions. who had been training himself for a long number of years to succeed in transplanting a man’s head onto a different body. Even though censoriousness in its aggravating nuances uncovers political repression. Confessions about the experience of scholarship. the delights of thinking a theme over are replaced by the satisfaction of gathering materials. the device meant to maintain life in the cerebral suprastructure. organic or inorganic – represents intelligence. for some time now. the focus of attention is on the concrete actions that typify practice (especially those that begin and end with the human 282 . and intelligence. Turning our attention critically and uncompromisingly to the realities of our day and its possibilities of reification. over here. What has been achieved above is. Pleşu cites from a letter written by Culianu on some Western issues. The ‘philosophy’ of this undertaking grows out of two typical side-slips in contemporary ideology. energy.concludes: “If the essential elements of the universe are matter. That is. To some. we mean to apply it here with milder connotations of reduced freedom. to our mind. and the efforts towards graphical expression – by the accurate quotation. rather than the head. resuming his 1977 Bonn notes (in Dilema Veche. while the rest of the body merely exists as a support. We approve of the message and quote the philosopher: “The censoriousness of an age is not an illusion. doct. These critical days troubled by top-level political decisions have shown that the aim of analysis is not to provide a concrete solution. opiniile altora. One common trait the two positions share is an embeddedness in the immanent to the point of ignorance of the transcendent (among other things). Confesiuni despre experienţa erudiţiei aici. the goal is to engender an understanding of the dynamic nature of relationships. and ethical behavior extends to all systems because any organizational pattern – human or nonhuman. Of course these are not the only positions. the answer rests on technical application of a few rules of organization or mediation. de la o vreme. we note the following. Robert White by name. woken up by a feeling that books are well known and details are supremely owned”]." Unfortunately. One lays hands on a good head and screws it on a healthy trunk. on the contrary he exists on a continuum with all intelligence. the body stays disgracefully paralyzed because the spine cannot respond to the nervous centres in the new head. în Vest: „Am descoperit că. rather than to objectify or reify an "answer. You put off a personal opinion out of the scruples of seeming learned while producing the inventory of other people’s opinions. iar efortul de a formula expresiv – de acela de a cita exact. The experiment as such is subjected to failure from the start: although the transplant may be a success. #269/ 09 aprilie 2009. stârnită de sentimentul cunoaşterii de cărţi. Towards the end of this memento article. plăcerea de a medita asupra unei teme e înlocuită de plăcerea de a «aduna material».” [in our translation. Am cunoscut acea juvenilă dilatatio animi. It is the story of an American neurosurgeon. then man is not unique. One is that life itself is sheer value and an artificial prolongation of its span is a moral thing to happen. The second refers to the brain. al posesiunii suverane de detalii. seems to us to perform a demonstration of how violations of moral law come to a tangency with the treatment of individuals as means and not as ends in themselves. that is. ontologizing lexical semantic resources for the life of man’s intellect. Amâni opinia personală din scrupulul de a inventaria. His aim was to lengthen individual lifetime in case a body is degraded whereas the head is still functional. but a grim reality” (Cronin 2003: 93). in the West: “I have found out that. but they do represent the heart of the contradiction. as a person’s essence. the answer rests on technical manipulation of information as thing or commodity.” Andrei Pleşu. To professionals. I have come to know this juvenile dilatatio animi.

As a result. properties which are mostly inferred. entification. the Frankenstein Complex”. In a strange way perhaps. Fascicle XIII. “fierbem în etuvă” (we’ve reached the boiling point in the drying closet) which is a nicely metaphor-generating. ed. in the first place.freewebspace. will immitatively degrade their relation as well. Claire (1998). Oxford: O. Year 18. Issue 17. it is pehaps suggestive enough to exemplify with and comment upon a three-stanza poem picked on the internet: „prin noi trec anotimpuri cenuşii / animale bolnave / lăsând urme gălbui. Geoffrey (1995).ro/index. is equally truthful in pointing to reification. Nunberg. in the second place. we reassert the point of our research: we have meant to dedicate the article to an interpretation of how life answers can be reified in our society. The poem entifies multiple bearers of property. removed or unplugged from life itself for the sake of the logical demonstration. Kramsch. In mid-position. in the illustrations commented upon. Final emphasis is on properties of inanimacy. one can see in this poem a combination of reaching understanding as a diagnosis of reification in the Habermas style and hybridization as a diagnosis of reification in the Bakhtin style. 42-46. 109-132. man and his train of words.pdf 283 . http://www. Because the primary goal of the poet-reader dialogue involves sharing the experience of evil. renderable into English as “not quite the clean potato”. entifies a colour-sound-matter picture of degradation. the most prominent relation conveyed by the text is between an animal and its trace. thingification and possibly other future barbarian –ation terminological proliferation meant to theoretically cover frequent findings about fellows in a less than satisfactory milieu. and relations that are metaphorically textualized. “Transfers of Meaning”. “Philosophy and the Reification of theUnreal” http://evans-experientalism. By way of concluding.P. objectification.U. 12. facing Europe and the world in various forms of communication. Journal of Semantics. Striving to find out what is already reified or perhaps non-reified in us Romanians. Language and Culture.php/personals/188216/Reificare). Annals of the “Dunărea de Jos” University of Galaţi. “Isaac Asimov vs. we consider that the whole poem constitutes one utterance. picture of social reality. Gâţă.poezie.htm Iamandi. while ignoring the reasons for the actions and their desired pragmatic outcomes. while reifying. REFERENCES Cronin. Since there are no purposeful insertions of punctuation marks. and between the train and its rail. Jud (2007).com/reification_of_the_unreal. hypostatization. A. published at http://www. Michael (2003). This poem suggests how the world can receive threats about remaining mired in reifications. London and New York: Routledge. Evans.se/intercultural/nr5/rodriguez. argiloase // ne-au mai rămas cuvinte doar pentru / un joc de scrabble într-o limbă apusă // doar ascultarea ne poate apropia cumva / la marginea unei gări prin care trenurile încing / şinele ca un şir de nostalgii plicticoase / depuse pe bătrâneţile noastre de tinichea” [we are crossed by grey seasons / sick animals / leaving behind some clay-yellowish traces // we still dispose of words just for / a game of scrabble in a faded language // by listening only can we be somehow guided / to the edge of a station where the trains / heat the rails like a string of dull yearnings / deposited on our seniority of tin-plate] (our translation of the poem entitled „Reification” by Florin Hulubei. through inference. Petru (2006). The reified entities are given equivalent degrees of emphasis. The Romanian description “nu e uşă de biserică”. Rodriguez. dated 2006-06-14.agent). “Culture to Culturing”. Translation and Globalization. Existentializing elements are. Amardo (2002). This single utterance entifies existential sickness and.

284 . (2) utilité dans l'intrumentalisation des conceptes . Pour que le rapport d'existence devienne un rapport d'essence la réification linguistique est acceptée comme ayant: (1) utilité dans la matérialisation des abstractions . robotisation ) et antropomorphisation de l'univers. (3) utilité dans la réalisation des intentions métaphoriques . Cet article s'occupe aussi des éléments de traduction et de politique linguistique dans l'espace européen. (6) des risques dans l'apparition de l'équivoque. (7) équilibre entre aliénation (robotisation) et antropomorphisation de l'univers. (4) des risques pour la schématisation des perspectives . politique linguistique. (5) des risques d'ossification de la dinamique naturelle de la communication . Mots-clé : réification linguistique.RÉSUMÉ TENDANCES DANS L' INTERPRETATION DE LA REIFICATION Ce qu'on recherche par le langage est la confirmation de l'essence humaine en aspirant vers l'investigation de certains niveaux plus profonds que les options lexicales conscientisées.

DIDACTICĂ DIDACTICS DIDACTIQUE 285 .

286 .

starting from the premise that language is influenced by to social variables (sex. If the cultural component is disregarded. 1970). lexis or the four skills leaves the learners unable to perform in a competent manner in contact with the target culture. 1993).Yolanda-Mirela CATELLY Universitatea POLITEHNICA Bucureşti CULTURAL CONTEXTUALIZATION IN TEACHING LEXIS – PEDAGOGICAL OPTIONS “Language and culture cannot be separated. (ii) it enables students to take control of their own learning and to achieve autonomy. cit. Therefore. 2001).we can add . implicitly. The origins of meanings and of their significance are in the culture of origin (Bruner. Therefore. by ‘evaluating and questioning the wider context within which the learning of the target language is embedded’ (Thanasoulas.” (Buffy Sainte-Marie . and. there is a risk that this may lead to cross-cultural miscommunication. 1959). b. location 287 . covering both verbal and non-verbal communication. that is why there are studies suggesting methods and techniques of incorporating culture in the teaching of lexis. as well as the ‘conditions and circumstances under which various messages may or may not be sent. and reflected in that of the language proper. which are sensitive marks of the cultural differences existing among them. Otherwise. social class. age. the two are inseparable also because it is the language that supports people in encoding their messages and the meanings of their messages. if they lack (at least basic) cultural insights and information. what matters is to ’put [the target] culture in relation with one’s own’ (Kramsch. Moreover. We can summate the main reasons of including cultural elements in the teaching of language.) and . therefore accounting for both appropriacy of language and of behaviour. which shows that both communicative competence and cultural competence should be envisaged in the language class. & Jain. cultural awareness informs and enriches communicative competence. the manner in which language and the social variables are related should inform culture teaching in the foreign language classroom. that maintains that certain linguistic features might make certain modes of perception ‘more prevalent or more probable’. 1976). Language is interwoven with culture and it is the ‘prototypical tool for interacting with the world’ (Duranti. Language is vital to understanding our unique cultural perspectives. 1997). This has been pointed out in the literature of the field (Thanasoulas. of lexis: (i) it helps avoid stereotypes.1981). Language is a tool that is used to explore and experience our cultures and the perspectives that are embedded in our cultures.(iii) it helps the learners to increase their awareness of the cultural connotations of words/phrases in the target language. or interpreted’. Porter. What is more. Most authors maintain that the mere focus on grammar. superimposed on.American singer and song writer. cultural contextualization can play a major role in turning these meanings more explicit. This is refined to a subtler view (Henle. noticed. what we teach is just ‘meaningless symbols or symbols to which the student attaches the wrong meaning’ (Politzer. 1996). when a foreign language is taught/learned. For over twenty years there has been a resurgence of interest in the study of language in relation with society.1941) It is a matter of common knowledge that there are significant differences among languages as regards the vocabulary and the meanings attached to lexical units. As pointed out (Samovar. Culture seems to have its own ‘grammar’ (Howell & Vetter. op.

seen as an essential ’code’ for communication. 1997).visual culture assimilators. homonymy. emphasizing points of misunderstanding or potential culture shock cauze. Possible (re)sources for the teacher – and later on. 1990) provides explanations regarding the origin of: catch phrases – ‘believe it or not’. are illustrated. The teacher’s role is to design and insert awareness raising/sensitizing tasks. the ecology oriented movement: ecofreak. with new words covering new cultural circumstances/events appearing permanently.o. Another proposal (Peck. 1983). (Williams. from various sources: giving a second youth t