ANALELE UNIVERSITĂŢII “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FASCICULA XXIV ANUL III, NR.

1 (3) 2010

Lexic comun / Lexic specializat General Lexicon / Specialized Lexicon Lexique commun / Lexique spécialisé

EDITURA EUROPLUS 2010

1

Facultatea de Litere, Universitatea« Dunărea de Jos » din Galaţi Analele Universităţii « Dunărea de Jos » din Galaţi, Fascicula XXIV Lexic comun / Lexic specializat (LC / LS) REDACTOR-ŞEF Doina Marta BEJAN, Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi COLEGIUL ŞTIINŢIFIC: Marius SALA (Academia Română), Grigore BRÂNCUŞ (Academia Română), Jean-Claude BOULANGER (Université Laval, Canada), Angela BIDU-VRĂNCEANU (Universitatea din Bucureşti), Gheorghe CHIVU (Academia Română), Alexandra CUNIŢĂ (Universitatea din Bucureşti), Stelian DUMISTRĂCEL (Universitatea „Al.I.Cuza“, Iaşi), Ana GUŢU (ULIM, Republica Moldova), Denis LEGROS (Université Paris VIII, Franţa), Elena PRUS (ULIM, Republica Moldova), Lucia WALD (Universitatea din Bucureşti), Rudolf WINDISCH (Universitatea din Rostock, Germania) COLEGIUL REDACŢIONAL: Mihaela CÎRNU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Gabriela DIMA (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Maria EGRI (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Virginia LUCATELLI (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Floriana POPESCU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Daniela ŢUCHEL (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Angelica VÂLCU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) Oana Magdalena CENAC (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) – Book reviews editor Anca GÂŢĂ (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) – Administrator de site web designer EDITORUL SERIEI LC / LS: Doina Marta BEJAN REDACTORI RESPONSABILI AI NUMĂRULUI CURENT: Doina Marta BEJAN, Oana Magdalena CENAC, Mihaela CÎRNU Seria LC / LS este accesibilă celor interesaţi prin schimb interbibliotecar asigurat de Biblioteca Universităţii « Dunărea de Jos » din Galaţi, la adresa de mai jos: CENTRUL EDITORIAL : « Centrul de cercetare în teoria şi practica discursului » din Universitatea « Dunărea de Jos » din Galaţi, str. Domnească, nr.47, Galaţi, Cod poştal 800008, România Telefon: +40-236-460476 Fax: +40-236-460476 TEHNOREDACTARE ŞI TIPĂRIRE : Editura EUROPLUS e-mail: office@europlusgalati.ro ISSN 1844-9476
2

Angela Bidu-Vrănceanu In honorem

3

Doamna ANGELA BIDU-VRĂNCEANU este profesor universitar, doctor, conducător de doctorate la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, cercetător principal la Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan-Al.Rosetti” din Bucureşti. Cunoscută pentru preocupările ştiinţifice în domeniul lexicologiei, semanticii, terminologiei, lingvisticii teoretice şi aplicate , a publicat numeroase studii (aproximativ 100) şi cărţi (12), singură sau în colaborare cu alti specialişti. Se remarcă descrierea structurală a lexicului românesc (Limba româna contemporană. Vocabularul, ed.1-l975, ed.2-l985 şi Limba română contemporană. Lexicul, 2005; Structura vocabularului limbii române, l986; Cuvinte şi sensuri, l988). Volumul Modele de structurare semantică, l984, elaborat împreună cu Narcisa Forăscu, a fost în mod deosebit apreciat de comunitatea ştiinţifică şi a fost premiat de Academia Română. Lucrările din ultimul deceniu vizează aspectele aplicative, în corelaţie cu teoria lingvistică modernă: sunt dezvoltate raporturile dintre semantică şi lexicografie, sunt puse bazele metalexicografiei. O atenţie deosebită se acordă analizei lingvistice a diverselor terminologii ştiinţifice (Lectura dicţionarelor, 1993 ; Lexic comun, lexic specializat, 2000; Lexic ştiintific interdisciplinar, 2000 şi Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte, 2007. Perspectiva lingvistică în studiul limbajelor specializate permite caracterizarea fiecărei terminologii studiate, aspect de interes pentru diferite categorii de specialişti. Cele mai recente publicaţii sunt Câmpuri semantice din limba română (2008) şi Terminologie şi terminologii (2010). Doamna Angela Bidu-Vrănceanu a primit pentru a doua oară premiul Academiei Române, alături de colectivul care a elaborat Dicţionarul de ştiinte ale limbii, ed. I - l997 şi ed. a II-a -2001, 2005, în care a redactat articole de lexicologie, semantică, lingvistică teoretică şi aplicată, semiotică, lexicografie şi terminologie. Din l997 este redactor responsabil la revista “Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română). Este membru în comitetul de redacţie al “Revue roumaine de linguistique”. A condus ca director de proiect mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu CNCSIS (l997, l999, 2000), antrenând în cercetare tineri, în majoritate doctoranzi; rezultatele au fost publicate în trei volume şi mai multe studii. În momentul de faţă colaborează la proiectul fundamental al Academiei Române – Tratatul de istorie a limbii române. «Centrul de Cercetare în teoria şi practica discursului » din Facultatea de Litere a Universităţii «Dunărea de Jos» din Galaţi s-a bucurat de sprijinul ştiinţific acordat de doamna profesoară conferinţelor Lexic comun / lexic specializat , organizate în ultimii trei ani. Redacţia revistei Lexic comun / lexic specializat, fasciculă a Analelor Universităţii «Dunărea de Jos» din Galaţi, care numără şi foşti studenţi ai doamnei profesoare, îi urează, la moment aniversar, sănătate şi mulţi ani !

4

Professor ANGELA BIDU-VRĂNCEANU, PhD, who is also a PhD supervisor, is currently teaching at the University of Bucharest, the Faculty of Letters and as a principal researcher at the “Iorgu IordanAl.Rosetti” Institute of Linguistics in Bucharest. Reputed for the scientific concerns with lexicology, semantics, terminology, theoretical and applied linguistics, the professor has published numerous studies (over one hundred) and volumes (twelve), both a single author and in co-authorship. It is remarkable to underline here the merits of a structural description of the Romanian lexicon Limba română contemporană. Vocabularul [Contemporary Romanian. The Vocabulary], first edition 1975, second edition 1985, and Limba română contemporană. Lexicul [Contemporary Romanian. The Lexis] 2005; Structura vocabularului limbii române [The Structure of the Romanian Vocabulary], l986; Cuvinte şi sensuri [Words and Meanings], l988. The volume Modele de structurare semantică [Patterns of Semantic Structuring], l984; elaborated together with Narcisa Forăscu, was highly appreciated by the Romanian scientific community and awarded by the Romanian Academy. The professor’s research in the latest decade concerns applicative aspects related to modern linguistic theory: the semantics-lexicography relations are further developed, the foundation for metalexicography being achieved. A particular attention is paid to the linguistic analysis of various scientific terminologies (Lectura dicţionarelor [Reading Dictionaries], 1993; Lexic comun, lexic specializat [General Lexicon, Specialized Lexicon], 2000; Lexic ştiintific interdisciplinar [Interdisciplinary Scientific Lexicon], 2000; Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte [Specialized Lexicon on the Move. From Dictionary to Text], 2007). The linguistic perspective in the study of specialist languages allows for the characterization of each terminology, a fact which is of much interest for diverse specialists. The most recent publications are Câmpuri semantice din limba română [Semantic Fields in Romanian] 2008, and Terminologie şi terminologii [Terminology and Terminologies] 2010. The professor was awarded for a second time by the Romanian Academy as a co-author of the Dicţionar de ştiinţe ale limbii [Dictionary of Language Sciences] (first edition l997 and second edition 2001, 2005), providing entries referring to lexicology, semantics, theoretical and applied linguistics, semiotics, lexicography and terminology. Since 1997, the professor has been senior editor of the review “Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română) [Annals of the University of Bucharest, the Romanian Language and Literature Series]. She is also a member of the “Revue roumaine de linguistique” editorial panel. In the capacity of project director for several scientific research contracts with CNCSIS, the National for Scientific Research in the Higher Education System (l997, l999, 2000), the professor has facilitated the initiation into research work practice of young people, most of them working on their doctoral theses. The professor’s doctoral tutorship has enabled doctoral students to disseminate their research results, together with and under their tutor’s aegis, in various publications. At present she is collaborating to Tratatul de istorie a limbii române [A Treatise of the History of the Romanian Language], a fundamental project of the Romanian Academy. The research centre called “Cercetare în teoria şi practica discursului” [Research into the theory and practice of discourse] of the Faculty of Letters, « Dunărea de Jos » University of Galaţi, has benefited from the professor’s scientific support generously granted to the Lexic comun / lexic specializat [General Lexicon / Specialized Lexicon] conferences organized in 2008, 2009, 2010. The editing staff of the review Lexic comun / lexic specializat, General Lexicon / Specialized Lexicon, Fascicle of the Annals of « Dunărea de Jos » University of Galaţi, including the Professor’s former students, celebrate the Professor’s birthday with the best wishes for a long, healthy life!

5

Madame ANGELA BIDU-VRĂNCEANU est professeur des universités, directeur de thèses de doctorat, chercheur scientifique principal à l’Institut de Linguistique « Iorgu Iordan-C.A. Rosetti et déploie son activité d’enseignement à la Faculté des Lettres de l’Université de Bucarest. Reconnue unanimement pour ses préoccupations scientifiques dans le domaine de la lexicologie, de la sémantique, de la terminologie, de la linguistique théorique et appliquée, elle a publié de nombreuses études (plus de 100 travaux) et livres (12), comme auteur unique ou en collaboration avec d’autres spécialistes. Nous citons dans ce sens la description structurale du lexique roumain Limba română contemporană. Vocabularul [Le roumain contemporain. Le vocabulaire] (éd. 1-1975, 2ème éd. – 1985) et Limba română contemporană. Lexicul [Le roumain contemporain. Le lexique], (2005); Structura vocabularului limbii române [La structure du vocabulaire roumain], (1986); Cuvinte şi sensuri [Mots et sens, 1988]). Le volume Modele de structurare semantică [Modèles de structuration sémantique], (1984), écrit avec Narcisa Forăscu, a joui de l’appréciation unanime de la communauté scientifique et a été couronné par l’Académie Roumaine. Les travaux de la dernière décennie visent des aspects applicatifs, en rapport avec la théorie linguistique actuelle: il s’agit des relations entre la sémantique et la lexicographie, par la mise en place de la métalexicographie. L’auteur privilégie l’analyse linguistique des diverses terminologies scientifiques (Lectura dicţionarelor [La lecture des dictionnaires], (1993); Lexic comun, lexic specializat [Lexique commun – Lexique spécialisé], (2000); Lexic ştiintific interdisciplinar [Lexique scientifique interdisciplinaire], (2001) et Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte [Le lexique spécialisé en mouvement. Du dictionnaire aux textes], 2007). Chaque terminologie étudiée est caractérisée du point de vue linguistique; cette perspective linguistique dans l’étude des langues spécialisées s’avère très profitable pour différentes catégories de spécialistes. Les publications les plus récentes sont Câmpuri semantice din limba română [Les champs sémantiques du roumain] (2008) et Terminologie şi terminologii [Terminologie et terminologies] (2010). Madame Angela Bidu-Vrănceanu a reçu pour la deuxième fois le prix de l’Académie Roumaine, avec le collectif d’auteurs qui ont élaboré le Dicţionar de ştiinţe ale limbii [Dictionnaire des sciences du langage], éd. I – 1997 et II-ème éd. – 2001, 2005, où elle a rédigé un nombre important d’articles de lexicologie, de sémantique, de linguistique théorique et appliquée, de sémiotique, de lexicographie et de terminologie. Elle est, depuis 1997, rédacteur en chef de la revue“Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română) [« Les Annales de l’Université de Bucarest » (série Langue et littérature roumaine)] et membre dans le comité de rédaction de la « Revue roumaine de linguistique ». Madame Angela Bidu-Vrănceanu est directrice de plusieurs projets de recherche scientifique contractés avec le Conseil National de la Recherche Scientifique dans l’Enseignement supérieur (1997, 1999, 2000). Elle a impliqué dans ces activités une série de jeunes chercheurs talentueux, dont en grande partie ses doctorants. Les résultats de ces recherches ont été publiés en trois volumes et plusieurs études. A présent, elle participe à un projet fondamental de l‘Académie Roumaine, Tratatul de istorie a Limbii române [Traité de l’histoire de la langue roumaine]. Le «Centre de Recherche en Théorie et Pratique du Discours» de la Faculté des Lettres de l’Université «Dunărea de Jos» de Galaţi a joui constamment de l’appui scientifique du professeur Angela Bidu-Vrănceanu, notamment dans les trois dernières années, à l’occasion des conférences Lexic comun / lexic specializat, Lexique commun – Lexique spécialisé. En ce moment anniversaire, le collectif de rédaction de la revue Lexic comun / lexic specializat «Lexique commun – Lexique spécialisé», fascicule des Annales de l’Université « Dunărea de Jos » de Galaţi, qui comprend aussi quelques-uns de ces anciens étudiants, souhaite exprimer sa profonde admiration pour l’entière activité scientifique et professionnelle du professeur Angela Bidu-Vrănceanu, de même que sa gratitude pour son soutien inconditionnel. Bon anniversaire, Professeur ! 6

«internă». De la o terminologie a specialistului... limitat la atribuirea de nume. utilizate efectiv în comunicarea specializată dintr-un anumit domeniu.ANGELA BIDU-VRĂNCEANU : O PERSPECTIVĂ LINGVISTICĂ ASUPRA TERMINOLOGIEI / TERMINOLOGIILOR CONSIDERAŢII GENERALE „Considerăm că terminologiile.. la o terminologie «externă» de interes mai larg şi pentru nespecialişti.. Se vorbeşte în acest sens de laicizarea progresivă a cunoaşterii. rolul lingvisticii e diferit. în primul rând. ceea ce explică abordarea interdisciplinară şi interesul mai larg pentru aceste domenii. într-o interpretare de ansamblu. De la această valoare se ajunge uşor la desemnarea concretă a ansamblului de unităţi (lingvistice sau de alt fel) ... Este o terminologie a specialiştilor pe care o vom numi «internă» [. pedagogică a terminologiilor este în creştere. Ca disciplină ştiinţifică preocupată de comunicarea specializată şi de mijloacele ei specifice. problemele conceptual semantice căzând în sarcina specialiştilor. Un argument hotărâtor în această privinţă este constituit de constatarea că interesul vorbitorilor pentru lexicul specializat este tot mai larg. „Conceptul de terminologie admite mai multe interpretări. pot fi numite lexic specializat. în ultimele decenii. interpretată strict în raport cu problemele comunicării specializate s-a ajuns. în sens larg (T2 ) se constituie în lucrări din ultimul deceniu şi îşi propune descrierea termenilor ca fapte naturale (nu convenţionale ca în T1)..] tocmai din această perspectivă interdisciplinară. terminologia a apărut şi s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XX-lea. profesional. la impunerea formelor lor (cu explicarea originii sau formării lor). Respingem în acelaşi timp teza după care lexicul specializat sau terminologiile reprezintă un interes limitat la comunicarea dintr-un anumit domeniu de activitate.[.” (Angela BiduVrănceanu 2010:11) „Importanţa socio-culturală. similar cu cuvintele lexicului comun. tehnic.. delimitate relativ. T2 [terminologia «externă»] se preocupă mai ales de problemele decodării şi utilizării sensului specializat la mai multe nivele ale comunicării. ceea ce permite definiţii alternative ale termenilor [. În acest tip de 7 . ceea ce favorizează interpretatrea metodologic unitară. disciplina care se ocupă de comunicarea specializată. dincolo de o specialitate ştiinţifică anume.]. realizată fără echivoc într-un anumit domeniu ştiinţific.] Terminologia înseamnă. complex şi variat [.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:20) „Terminologia «externă» sau socioterminologia are în vedere interesul larg pentru identificarea şi utilizarea adecvată a sensului de către vorbitorii obişnuiţi. economică.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:19) „Terminologia «externă».” (Angela Bidu-Vrănceanu 2000:71). extinderea lui dincolo de domeniul strict al specialiştilor determină migrarea multor termeni în limba comună. În T1 [terminologia «internă»] rolul lingvisticii e secundar. Deşi condiţionată de T1 [terminologia «internă»].] Interesul mai larg pentru lexicul specializat (LS) îl pune într-o relaţie directă cu lexicul comun (LC). În cele două tipuri de terminologii.

Acestea pot atrage modificări semantice («dinamica sensului»). obiectul de cercetare presupune precizarea relaţiei dintre termen şi cuvânt.. Extinderile contextual-semantice pe care la admite utilizarea termenilor specializaţi în texte de circulaţie mai largă (dincolo de textele strict specializate) favorizează modificări ale sensului care conduc de obicei la polisemie.. într-un fel sau altul.comunicare interesează nu numai emitentul (mai mult sau mai puţin specialist). ci şi cu pragmatica.. lexicologia. într-o primă fază.. prezintă importanţă canalul comunicării (în general mass media. În felul acesta.. [. Delimitarea unor categorii ale lexicului specializat de interes larg [. şi condiţiile de uzaj (mai puţin restrictive decât în limbajeje specializate).. În ce priveşte terminologia «externă» (T2). terminologia «externă» se intercondiţionează nu numai cu semantica. dar accesibil vorbitorului obişnuit.. de la vorbitorul obişnuit la lingvist).] Analiza sintagmatică privind textele şi contextele în care apare limbajul specialzat [. iar raportarea (respectarea) nucleului «dur» specializat (sau existenţa unei medii semantice a lui în funcţie 8 . texte aparţinând mass media sau chiar limbii comune).. Din această perspectivă metodele care se detaşează în T2 sunt analiza paradigmatică şi cea sintagmatică.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:23).... admisă ca primordială în terminologia «externă» (T2)”.] are rol preliminar sub aspectul textelor şi un rol de rafinare în ce priveşte contextele. n. mergând până la vulgarizare. Se admite că în textele de largă circulaţie termenii pot avea libertăţi sau alte preferinţe contextuale.]. OBIECTUL „Obiectul oricărui tip de terminologie este. când se raportează termenul la cuvânt. n. necesară pentru a stabili raportul cu nucleul «dur».. [.] cu lexicologia şi semantica. (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:28) „[.n. texte cu un grad mediu sau inferior de specializare).] Diversele aspecte ale raportului termen/cuvânt se bazeză deci pe analiza semantică. termenul.] îşi propune definirea şi interpretarea sensului specializat în mod riguros. gradul de determinologizare şi limitele admisibile ale «deviaţiilor semantice»..] Analiza paradigmatică a lexicului specializat [.. ci şi destinatarul (la modul general nespecialist.. dar care face posibilă «laicizarea» cunoaşterii (ştiinţelor).” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:30) METODA „Indicaţiile metodologice sunt mai precise când se corelează [terminologia «externă».. Analiza modalităţilor (tipurilor) de definire este corelată cu descrierea comparativ-diferenţială în clase paradigmatice (bazată pe analiza în componente semantice). Premisa interesului pentru terminologia specializată din perspectiva terminologiei «externe» este reprezentată de circulaţia (atestarea) lor (a termenilor.] pentru ca termenii să fie obiect de cercetare în terminologia «externă» este necesară prezenţa sau chiar folosirea frecventă în mass media şi/sau în limba comună [.] nu dispune de criterii obiective şi precise.n) în texte de largă circulaţie (cu un grad de specializare inferior. In raport cu rezultatele obţinute în acest fel se poate ajunge la o interpretare («lectură») adaptată interesului mai larg al vorbitorilor. Se îmbină astfel aspectele cognitive cu cele socio-semantice şi pragmatice. Raportarea la termenul strict specializat este. [.

Chiar dacă există mult mai multe libertăţi în terminologia «externă».. descrierea termenilor specializaţi din diverse domenii. modificarea raportului dintre terminologizare (LS) şi lexicalizare (LC). explicarea. Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrănceanu. (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:25-31). CONCLUZII „Lingvistica poate contribui la caracterizarea individuală sau comparativă a unor terminologii. dicţionare etc. Angela. Angela coord. în sine sau în relaţia cu limba comună este obiectivul propriu terminologiei «externe»... (Angela Bidu-Vrănceanu 2010:25).. societate şi cultură.] ca obiective ale terminologiilor atât elaborarea de teorii conceptuale structurând obiectele domeniului. scopul comunicării corecte (decodare şi codificare) rămâne fundamental şi se apreciază în funcţie de indicaţiile dicţionarelor generale.” (Angela BiduVrănceanu 2007:25-28) SCOPUL „Sunt admise [. în ultimă instanţă.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2000:71).. Angela coord. cu consecinţe importante asupra unei terminologii dinamice [. dintre limbă.] înregistrarea. Corectitudinea comunicării favorizează nu numai înţelegerea. De la dicţionare la texte. ci şi. pentru a le stabili atât specificul. cât şi activitatea lexicografică (specializată sau nu) de efectuare a unor corpusuri.. lexic specializat.] care să ţină seama de interdependenţa dintre limbă şi cunoaştere.sau toate contextele) reprezintă un aspect de mare interes în analiza sintagmatică a diverselor terminologii. Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrănceanu.. [. cât şi problemele de interes general”.. Selecţia textelor: Doina Marta Bejan BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu. 2000 – Lexic comun. Precizarea libertăţilor şi a limitelor utilizării sensului specializat şi/sau a celorlalte sensuri pe care le capătă un termen în limba comună urmăreşte realizarea unei comunicări adecvate. Editura Universităţii din Bucureşti 9 .. dezideratul terminologiei «externe» «democratizarea» şi «laicizarea» cunoaşterii ”. 2010 – Terminologie şi terminologii.] Combinarea analizei paradigmatice cu cea sintagmatică în descrierea terminologiilor vizează. 2007 – Lexicul specializat în mişcare. „[.. ca instrumente cu caracter social şi accesibil.

10 .

.................................................................................... 77 Definiţii alternative ale termenilor economici Alternative Definitions of Economic Terms Définitions alternatives des termes économiques Mădălina STRECHIE ........................................... 25 Gheorghe CHIVU ................................................................................................................................................................................................................................................................. Doina HREAPCĂ ........................................................................................... Considérations sur le vocabulaire de la traduction d’un texte médical ancien Alexandra CUNIŢĂ.......... 46 Quelques termes orthodoxes en roumain et leurs «possibles» équivalents français Orthodox Terms in Romanian and their “Possible” French Equivalents Termeni creştin-ortodocşi românesti şi ”posibilele“ lor echivalenţe în limba franceză Stelian DUMISTRĂCEL..................................................................... a Romanian Neologic Loan Viewed in the Perspective of Functional Languages L'emprunt néologique roumain bursă dans la perspective des langues fonctionnelles Cristinel MUNTEANU ......... 19 „Sfânta” înjurătură sau mic inventar de termeni religioşi la îndemâna românilor nervoşi “HOLY” Swearing or Small Inventory of Religious Terms of Reach Angry Romanians « Le sacré» juron ou petit inventaire de termes religieux à l’usage des Roumains furieux Terminologia divinaţiei populare româneşti: actanţii The Terminology of Romanian Folk Divination : The Actants Terminologie de la divination populaire roumaine: les actants Valeriu BĂLTEANU......................................................................... Consideraţii asupra vocabularului unui vechi text medical The choices of Hypocrates...................................................................................CUPRINS/ CONTENTS / SOMMAIRE TERMINOLOGIE / TERMINOLOGY/ TERMINOLOGIE ..................................................................................................................... 85 Termeni din repertoriul lingvistic al rudeniei la romani Terms from the Romans’ Kinship Linguistic Repertory Termes du répertoire linguistique de la parenté chez les Romains 11 .......................................... 29 Alegerile lui Ippocrat...................................... 66 Problema Terminologiei în concepţia lingvistică a lui Eugenio Coşeriu The Issue of Terminology in Eugenio Coseriu’s Linguistic Theory Le sujet de la Terminologie dans la conception linguistique de Eugenio Coseriu Elena MUSEANU . 17 Laurenţiu BĂLĂ ..................................... 51 Împrumutul neologic românesc bursă din perspectiva limbilor funcţionale BURSĂ (Stock Exchange)......................................................... Considerations on a Mediaeval Medical Text Les choix de Hypocrate...................................... 35 Dimensiunea culturală a termenilor The Cultural Dimension of Terms La dimension culturelle des termes Felicia DUMAS ..................................................................

..................................................................................................... 131 Poveşti despre cuvinte: LUNCĂ The Story of a Word : LUNCĂ (“river meadow............................................................................................................................................................................... Olga PASCARI ................. 134 Oana Magdalena CENAC................... 137 Metaphor Translation in Electronics Terminology Traducerea metaforei în terminologia electronică La traduction de la métaphore dans la terminologie électronique On the English Law Enforcement Vocabulary – Acknowledgement and Argumentation Vocabularul poliţienesc din limba engleză: recunoaştere şi argumentare Le vocabulaire anglais spécifique à la police: identification et argumentation Ileana CHERSAN................................................... O perspectivă contrastivă Terminological Difficulties of Phraseological Units in Romanian and English.......................................................... everglade........................................................................................................ Une perspective contrastive SEMANTICA/ SÉMANTIQUE/SEMANTICS ............................................................................................... holm”) L' histoire d' un mot: LUNCĂ The Degree of Semantic Independence of Elements in Idiomatic and Non-Idiomatic Compounds Gradul de independenţă semantică a elementelor în compusele idiomatice şi în cele neidiomatice Le degré d'indépendance sémantique des éléments dans les composés idiomatiques et non-idiomatiques Zinaida CAMENEV......... 121 Consideraţii privind hipercorectitudinea lexicală On Lexical Hypercorrectness Considérations sur l' hypercorrectitude lexicale Ana-Maria BOTNARU ....................................... A Contrastive Perspective Problèmes de terminologie dans la définition des unités phraséologiques en roumain et en anglais................................................................. 89 Terminologia ca vector al culturii matematice la graniţa dintre milenii Terminology and the Mathematical Culture at the End of the 20th Century La terminologie et la culture mathématique à la fin du XX........... 115 Liliana AGACHE ............................................ 143 Roxana CIOLĂNEANU ................................................................................... 103 Probleme terminologice în definirea unităţilor frazeologice în română şi engleză..... 117 Fenomene sonore specifice omului în analiza contrastivă Terms Denoting Human Sounds in a Contrastive Analysis Phénomènes sonores spécifiques à l' homme: une analyse contrastive Ionel APOSTOLATU ..................... 149 Hiponimia ca modalitate de organizare şi descriere definiţională în limbajul de marketing Hyponymy as a Means of Organisation and Definitional Description in the Language of Marketing L'hyponymie: moyen d'organisation et de description définitionnelle dans le langage du marketing 12 ............................................................................................................Alice TOMA.........................................................................ème siècle Ana-Maria TRANTESCU .......................................

....................................................... WORD BUILDING.............................................................................................................................................. FORMATION DES MOTS............................Valentina CIUMACENCO ........ idioms) in literary texts Casia ZAHARIA ...................................................................................... PHRASEOLOGY/ ÉTYMOLOGIE...................... 195 ETYMOLOGY.................................................. Black and White Considérations étymologiques concernant les noms de couleurs............................................................ 154 The Semantic and Syntactic Development of the Quasi-Modal Have to in English Verbul semimodal Have to în limba engleză: valori semantice şi sintactice Le verbe quasi-modal Have to en anglais: valeurs sémantiques et syntaxiques Gabriela DUDA ............................................................ 161 Semantica dezastrului The Semantics of Disaster La sémantique du désastre Virginia LUCATELLI ............................................................................................. 197 Übersetzung deutscher Nominalkomposita aus der Fachsprache der Technik La traduction des noms composés allemands du langage technique de spécialité Traducerea substantivelor compuse germane din limbajul tehnic de specialitate Cristian MOROIANU ........... 190 ETIMOLOGIE... 202 Consideraţii etimologice la numele de culori......................................... FORMAREA CUVINTELOR................................................... expressions................ 219 Valenz und logische Wortzusammenhänge in Komposita Concatination and Logical Connectors in Compound Words Valences et liens logiques dans les mots composés 13 ............................................................................... Alb şi negru Etymological Notes on the Names of Colours............................................................................................ PHRASÉOLOGIE Mihaela CÎRNU ........ Blanc et noir Ina PAPCOVA.............................. 212 Modélisation structurale et sémantique des unités phraséologiques en contexte Crearea de modele strucurale şi semantice ale unităţilor frazeologice în context Analysis of the function of the different types of phraseological units (collocations..... 185 ‘What’s in a Name?’ Senses of the Term ‘Construction’ in Linguistic Studies ‘What’s in a Name?’Sensurile termenului CONSTRUCŢIE în diverse orientări lingvistice ‘What’s in a Name?’ Une approche linguistique du sens du mot CONSTRUCTION Mariana NEAGU................................................................................................. 176 Le vocabulaire de la cause The Vocabulary of the Cause Vocabularul cauzei La métonymie des couleurs dans le discours publicitaire The Metonymy of Colours in the Advertising Discourse Metonimia culorilor în discursul publicitar Sanda MARCOCI ......................................................................... FRAZEOLOGIE/...............................

......................................................................................... 225 Paratopie........ FIERE Paratopy .................................................................................... 271 O analiză privind macrostructura leximatelor româneşti An Analysis of the Romanian Leximat Macrostructure Une analyse concernant la macrostructure des matériaux lexicographiques roumains Sandrine SIMEON.............................................."The Colour of Ecology"............................................................................................ 279 Trends in Interpreting Reification Tendinţe în interpretarea reificarii Tendances dans l'interprétation de la réification 14 ...................................................LEXIC ŞI CULTURĂ/VOCABULARY AND CULTURE/ LEXIQUE ET CULTURE....................................... 243 On Character Naming Cum aleg scriitorii numele personajelor Comment l’écrivain choisit –t-il le nom de ses personnages ? Fulbert Loukou KOFFI ......enonciation et personnages dans la piece de Laila Ripoll FIEL Elena FUIOREA ............................................................................................................. 258 Probleme de terminologie în actul traducerii Problems of Terminology in the Act of Translation Problèmes de terminologie dans l’acte de la traduction Le vert – symbole de l’écologie.............................. 223 Simona ANTOFI .................................. Application in Contemporary Romanian Media Language Verdele – simbolul ecologiei............... Vers une problématisation de l’espace scénique filmé Allotopia sau despre problematizarea spaţiului scenic filmat Allotopia – the problematisation of the filmed stage space Daniela ŢUCHEL ......................................................................................... 236 Triada conţinut / formă / calitate în traducerea textului juridic comunitar The Tryad Contents/ Form/ Translation of the European Community Legal Texts La triade contenu/forme/qualité dans la traduction des textes juridiques communautaires Petru IAMANDI ............................................................................................................. aplicaţie pe limbajul mediatic românesc contemporan Iuliana POP ................................. Application au langage médiatique roumain contemporain Green ............................................................................................................................. 249 Analyse stylistique du lexique populaire dans Les Quatrains du dégoût de Bottey Zadi Zaourou Analiza stilistica a lexicului popular in Les Quatrains du dégoût de Bottey Zadi Zaourou Stylistic Analysis of the Popular Vocabulary in Les Quatrains Du Dégoût by Bottey Zadi Zaourou Nicoleta NEŞU............................. 275 Allotopie....................................Enunciation and Characters in Laila Ripoll's Play ATRA BILIS Paratopie ...................................................... enunţare şi personaje în piesa Lailei Ripoll.............................. 266 Floriana POPESCU .............................................................. 231 Military Speech Acts and Speech Act Verbs Acte de vorbire din domeniul militar şi verbele prin care se realizează Actes de langage dans le domaine militaire et leurs verbes performatifs Ludmila HOMETKOVSKI .........................................................................

........................................................................... Angelica VÂLCU ..... Lingvistică şi matematică... Les tribulations du français en Europe....................... Bucureşti.............. ISBN 978-973-7839-59-6.................................... 2006......................................... 2009 Cristinel MUNTEANU ............................. 518 p..... Editura Universităţii din Bucureşti...... ABSTRACTS ............................................................ Editura Universităţii din Bucureşti................ pas une note Anca Marina RĂDULESCU..................... Bucureşti......................................... 2010.............. 290 The Lexicon: A Symphony...... Oana BADEA .............................................................................................................DIDACTICA/ DIDACTICS/ DIDACTIQUE ................................................. 297 Doina Marta BEJAN .... ISBN 978-2-02-086258-5.... 303 Atelier de traduction nos 11... 373 p................................ nu o notă Le Lexicon : une symphonie........ Les mots migrateurs..... 315 15 .... reeditare 2008............. 295 p................. 2009 et 12.................. 305 ALICE TOMA................. 294 Some Ideas about Teaching Writing as a Process Sugestii asupra predării exprimării scrise Suggestions sur l'enseignement de l'expression écrite RECENZII /BOOK REVIEWS/ COMPTES-RENDUS DE LECTURE ..... not a Note Lexiconul: o simfonie............................................................................................ Bucureşti.. 313 MARIE TREPS. Cuvintele – mesageri ai istoriei. 261 p....................... 285 Cultural Contextualization in Teaching Lexis – Pedagogical Options Contextualizare culturală în predarea vocabularului – opţiuni pedagogice Contextualisation culturelle dans l'enseignement du vocabulaire – options pédagogiques Yolanda-Mirela CATELLY ...................................................... ISBN 978-973-737-788-3 Felicia DUMAS .......... Editura Meronia.......................... Doina Marta BEJAN ................ Terminologie şi terminologii.......................................................................................... 299 MARIUS SALA.............. 287 Ana MUNTEANU.................... Editions du Seuil.................................... 2009...... 301 ANGELA BIDU-VRĂNCEANU (coordonator)................. février 2009....................................................................................

16 .

TERMINOLOGIE TERMINOLOGY TERMINOLOGIE 17 .

18 .

Aşa cum am afirmat deja. nesemnificativ. al cincilea dintre ele fiind cel religios [3]. dar şi pentru locuitorii din Québec. de morţi. de cruce... Judecând după bogăţia extraordinară şi după varietatea mereu surprinzătoare a înjurăturilor româneşti putem spune fără teama de a greşi că apetenţa noastră pentru acest tip de manifestare lingvistică este un dat ancestral. Pentru francezi. Şi aceasta pentru că observaţiile din predica lui Antim Ivireanul (vezi mottoul acestui articol). din păcate. de exemplu. Ruxandra Cesereanu identifica. într-una din lucrările sale. cuvintele cu semnificaţie religioasă (catolică. nu putea lipsi dintre cele nouă identificate de autoare. Ne propunem. în combinaţii ce alcătuiesc un repertoriu aproape inepuizabil de înjurături.] că ce neam înjură ca noi. de lumânare. de cuminecătură. practic. e foarte posibil să fi omis câţiva termeni. de la divinitatea supremă. sau pur şi simplu ca interjecţii cu valoare afectivă amplificatoare). peste 90 % dintre români se declară de religie ortodoxă! Credinţă religioasă care. uneori. care să atenueze oarecum efectul blasfemator. Artur Gorovei. În schimb. de colivă. el este departe de a fi exhaustiv. dar credem că numărul acestora este. judecând după înjurăturile proferate oricând şi oriunde. în introducerea la capitolul Imaginarul lingvistic. se va însura cu mare greutate. pe care îi folosesc izolat sau. căci imaginaţia românilor este. deloc lipsite de temei nici astăzi. o trecere în revistă a câtorva termeni religioşi care nu constituie nici pe departe tabuuri pentru români. nelimitată în acest domeniu. românii nu resimt nicio teamă faţă de aceşti termeni. credem noi că ridică un semn de întrebare. de prescuri. menţiona această concepţie „virilă”.Laurenţiu BĂLĂ Universitatea din Craiova „SFÂNTA” ÎNJURĂTURĂ SAU MIC INVENTAR DE TERMENI RELIGIOŞI LA ÎNDEMÂNA ROMÂNILOR NERVOŞI Motto: „[. de comândare. Din 19 . totuşi. în mod mai mult decât justificat. până la un studiu de caz dedicat oglindirii în presă a „mineriadelor”). până la ultimul mormânt. inventarul care urmează nu este exhaustiv. decât în urma unor transformări fonetice eufemistice. Am optat pentru un inventar alfabetic deoarece este mai uşor de consultat. de lege. nu sunt. de suflet. în cazurile menţionate) constituie adevărate tabuuri lingvistice şi nu pot fi folosite în contexte blasfematorii (în înjurături. nouă registre ale acestuia. manifestat în presă (începând cu articolele lui Eminescu din ziarul Timpul. după luarea în derâdere a aproape tuturor celor sfinte. de mormânt. Acest registru. paradoxal. care ar fi depăşit cu mult spaţiul unui articol. de ispovedanie. în cele ce urmează. dar şi pentru faptul că un clasament în funcţie de frecvenţa acestor termeni în înjurăturile românilor ar fi trebuit să facă obiectul unui adevărat studiu. înrădăcinată adânc în mentalul popular: „Băiatul care nu-i deprins să suduie măcar de mamă. când. de cununie şi de toate tainele sfintei biserici şi ne ocărâm şi ne batjocorim înşine legia?”[1] Antim Ivireanul Fie şi numai acest motto ar putea constitui deja un inventar al termenilor de care vorbeam în titlul articolului nostru! Din păcate. de botez. că cică are mai multe coaste de femeie” [2] Într-un extrem de interesant eseu dedicat Imaginarului violent al românilor.

sau a furiei. că să rupse tocma acu! Tu-i coliva mă-sii dă viaţă că pă ploaia asta şi-n frigu ăsta tot să stai să dregi la trăsură! (Vintilă-Ghiţulescu. fie singur. un popor foarte nervos.rol. crucea mă-sii dă osie. – ne face să-i dăm crezare lui Mark Twain. e adevărat. cu oricare alt termen religios! Violenţa verbală a românilor.observaţiile noastre. de-a lungul a secole de existenţă. cum este deja învechita Drace! (sau. imaginarul lingvistic violent al românilor i-a determinat pe aceştia să-şi constituie. din păcate doar pe jumătate. criminalule. încât Bojorina se gândi fulgerător că se auzise pînă la tecarul din poarta popii Zaharia: Cristelniţa mă-tii de fată! (convorbiri-literare. să dormi prin şanţuri! Se opri. atotputernicul. disputându-şi primul loc cu numele divinităţii supreme (atât sub forma Dumnezeu. deci. situaţie.dntis. cu o exclamaţie de defulare. figurează la loc de „cinste” în topul înjurăturilor româneşti. sunt următorii: altar: Futu’i altaru mă’sii de când vine un negru în ţara mea să’mi vorbească despre cât de rahat e poporu român? (drojdie. 2006: 107) cristelniţă: Nici n-apucase să sară din şaretă cînd unul dintre fraţii ei o apucase de ceafă. unul doar pe jumătate… Primul este Crăciun (personal. băi. nu am întâlnit o înjurătură de genul „…tu-ţi Isusul/Isuşii mă-tii”. De aceea. că i-am zis să se uite! (Vintilă-Ghiţulescu. apoi taică-său apăruse din grajd cu ochi furioşi. cea faţă de mamă ar merita. cât şi sub forma de plural Dumnezei. să-şi manifeste violenţa verbală nu numai faţă de Dumnezeu unicul.com) Te audiez fără nici un avocat. de ce nu. un adevărat inventar de termeni ce se regăsesc în înjurături şi dintre care. Ce putem face? Biserica mă-sii dă om prost. fără îndoială. care nu se mulţumeşte cu o banală interjecţie eliberatoare a energiei negative acumulate. (cronicarii. sau a nu mai puţin celebrei Shit! a anglofonilor).com) ceară: Au futu-ţi ceara mă-ti de şmecheră care eşti tu şmecheră !!! (zoso. care spunea: „When angry count to four. ai să ajungi ca Chişoi. swear.Ce să fie boierule. dar practic faţă de orice – obiect. ci faţă de toţi Dumnezeii posibili ai preopinentului său!).ro) biserică: Îs numai io şi feciorul mieu. Este puţin curios acest fapt întrucât cealaltă mare sărbătoare a ortodoxiei (şi nu numai!). căci dacă. fiinţă (vie sau moartă!) etc. fie în orice combinaţie imaginabilă.” [4] Suntem. alături de Paşte şi de Dumnezeu/Dumnezei. cu vreuna echivalentă a celebrei exclamaţii Merde! a francezilor.ro) 20 . futu-ţi Cristoşii mă-tii! (stiri. în cele mai multe dintre înjurăturile româneşti. înjurînd cu voce piţigăiată şi stridentă. derkeiler. Paştele.info) [5] anafură: Futu-ţi anafura mătii. nu am întâlnit – a se citi „auzit”/„citit” – vreo înjurătură de genul „…tu-i Crăciunul mă-sii”!). doi termeni religioşi par a fi scăpat de impetuoasa furie blasfematorie a românilor.com) cădelniţă: Futu-ţi cădelniţa mamii măti de bou! (groups. nu la fel putem spune despre Cristos/Cristoşi (cu variantele Hristos/Hristoşi)! Acesta este prezent.ro) Cristos: fii blestemat până-n străfundul Iadului. 2006: 108) candelă: Candela mă-tii. manifestată nu numai faţă de cele sfinte (de exemplu. de parcă românul nervos ar vrea să ia în derâdere.google. Al doilea termen ocolit în înjurăturile românilor este Isus Cristos. cei religioşi. suflând greu din cauza efortului. ţi-am zis să nu mai te repezi aşa neanunţat? (reactii. when very angry. futu-ţi Cristosu' mă-ti de jigodie (newsgroups.ro) colivă: . la fel ca în cazul primului termen menţionat. un studiu separat!).

com) Dute-n hristoşii mă-tii de handicapat că nu te-a băgat nimeni în seamă.cruce: futu-ţi crucea mă-tii de grecotei împuţit. maior sau colonel ce-l făcuseră peste noapte.reea.ro) De când Dumnescrişii mă-sii se politizează şi sănătatea? (euxiniu.ro) Dumnezeu: El. aleluia.wordpress.. com) mort: Ce mă. aleluia şi „Amin”. melodia asta e chiar făcută de astfel de oameni tot pentru astfel de oameni. (agero-stuttgart. eu vroiam să-i explic frumos la om care e faza cu pătratele. (ndrey. .com) moliftă: Cât timp a fost (brainfuzion.prosport. (literaturasidetentie... iar e luni. (renasterea. paytv. cât crezi c-o să mai înghiţim birurile? (gandul. (mangaliamea.ro) Atunci. futu-ţi morţii mă-ti nu ai loc de mine? (m. futu-i naşterea mamii lui de împuţit ordinar! (ziarulde iasi.gandul. de pun dîrjala pe tin şi îţi rup oasele de mă bagi în puşcărie. dar mai faci tu multe declaraţii care aduc numa ruşine şi mizerie asupra clubului şi.Cum e-a ta. Dumnezeii mă-sii a mai murit Piticul ăla la Târgovişte? (scribd.. ro) Dumnecaţii măsii. futu-vă închinarea creştinească cui v-a făcut parlamentari.M-ai bate. insista pe: . dieta şi alte cele şi te bagi tu în hristosu mă-tii aici cu cunoştinte de mare culturist. Hristosul tău de bandit? Şi înjurăturile alea mă făceau să mă uit lung la el.ro) dumnezeire: futu-ţi marea mă-tii de gras şi dumnezeirea mă-tii de obez slinos.Pentru că am fost deştept mă.. (youtube.m-ai bate.wordpress.. futu-ţi lumânarea mă-tii de beţiv! (cronicarii.. Basarabia.Păi. pentru ce. tu-i dumnescrisu mă-sii de animal.com) icoană: steliştilor nu veniţi voi la Galaţi futu-vă’n icoana mamii voastre (sport. e-a noastră.şuieră tatăl . net) lumânare: .de) groapă: Luate-ar dracu de oltean împuţit futu-ţi groapa şi copii mă-tii de rahat cu 4 ochi. eram cel mai bun la învăţătură şi cel mai iute la horă nu ca tine futu-ţi grijania mă-ti. că o dată îmi vin belelele. (extreamcs. (evz.ro) închinare: Futu-i închinarea mă-sii de viaţă! (gabrieladsavitsky. (twisted-minds.com) Aleluia.info) dumnecat [6]: Dă-o-n dumnecatu’ ei de ţară! (forum. iar încins..com) ministrul transporturilor ce molifta mă-sii a făcut?? mormânt: Bă futu-şi mormântul mă-tii de handicapat.A cui e.info) naştere: Şi când se scoală.weblog. când venea să dăm declaraţii.com) dumnescris [7]: M-a speriat să-mi stea inima. futu-ţi Dumnezeul mă-tii? . ai? . (international.ro) înger: futu-ţi îngerii mă-tii (hyperliteratura.ro) 21 . mă. ro) Hristos: Bă futu-ţi altaru mă-tii.com) grijanie: ..

fr) În afara termenilor care formează acest glosar.wordpress. legate de exemplu de faptul că românii pot înjura. cu siguranţă! Vom cita în continuare doar câteva astfel de creaţii.cumicu.com) Bă. cine-i eficient şi responsabil şi cine-i acolo doar de „futu-i pomana”. (alinamd. de hoţi. ne-ai minţit că înveţi şi termini liceul. în funcţie de gradul de nervozitate al proferatorului. în filmul Balanţa .wordpress.ro) prescură: futu-ţi prescura mă-tii (forum. parastasul şi prescura? (groups. (webloader. ci numai în combinaţii.com) Pai să nu-i fuţi Cristosul şi Adormirea mă-sii? (mitza.” (revista 22. ro) sfânt: „Băga-mi-aş picioarele în sfinţii ăştia. Futu-vă Altaru Biserica Cristosu Evanghelia Filoftea [8] etc. arhanghel.da mai taci odată..ro) pomană: Aşadar. mă. cel puţin în ceea ce ne priveşte. nu i-am întâlnit separat în înjurături. mai există câţiva pe care.1992. (bloguluteo. adormire – poate fi vorba de „moarte”. că e gratis.org) Futu-ţi cristoşii.ro) Futu-ţi Cristosul Bibliei mă-ti Constantine! Îţi place Biblia pt. futu-le-aş parastasu’ mamii lor.parastas: De la vodcă li se trage. net) Bag (…)-n toţi dumnezeii şi arhanghelii maicilor măiculiţelor voastre de homosexuali năzdrăvani (…) (injuraturi..com) Aşa că ce le-aş ura eu preotilor e..com) Ar mai fi multe observaţii de făcut.. de altfel.com) pască: .ro) tămâie: „De ce-ai tăiat. dar şi de o mare sărbătoare religioasă. free. în care întâlnim patru şi chiar cinci termeni religioşi (exemple cu doi sau cu trei termeni fiind cele de mai sus): Măi Ghiţă Căcărează.. de exemplu. precum şi de imaginaţia sa. evanghelie.. măi. absolut orice obiect care le creează (sau nu!) probleme: 22 . de bou cu stea-roşie-n frunte?” (paulgoma. sfinţii şi mucenicii să ţi-i fut! Hai odată! (ralucone.. com) paşte: Paştele mă-tii de vagabond. ceara. sensul pe care acest termen îl are în limbaj bisericesc.. (ziarulde sibiu.com) Trebuie spus. copacu’. sau chiar de mai mulţi. ţi-am plătit meditaţii şi tu nici măcar nu te-ai înscris la examen! (numisfera. Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mare).wordpress. maica precista. anafura. ai? (newsgroups.derkeiler. vedea-i-aş pe toti deportaţi în Siberia… (moshe mordechai.derkeiler. futu-ţi tămâia cui te-a ouat. google. sărbătorită pe 15 august –. Au buzunarele mai mari decât medicii iar oamenii ăia salvează vieţi. biblie. futu-ţi pasca mă-ti de ţigan borât astăzi şi mâine (newsgroups. enoriaşilor! Futu-vă paştele şi evanghelia mamelor şi taţilor voştri! (Victor Rebengiuc. alături de un alt termen. aşa cum am mai spus. mucenic…): Futu-ti biserica şi paştele şi adormirea morţilor mă-tii. că aproape oricare dintre termenii menţionaţi mai sus poate forma nucleul unei înjurături. regia Lucian Pintilie) futu-ţi Cristosu şi Maica Precistă şi femeia de servici care te-a învăţat să scrii mess-uri. tot ca musca în curu’ calului.wordpress.

stau la 4! Nu-i nimic.. futu-mi-l în decapitare pe mămicuţa lui dă fiară uădioasă şi săl-ba-ti-că. Se opinteşte în cizme mai bine şi coşciugul coboară alene.Ei futu-ţi lumânarea mă-tii.free. uneori.Lumânarea s-a stins din nou şi atunci l-am auzit pe tata zicând: . cobor pe scări! (bloguluflorescu.wordpress. sta câteva secunde şi în stilu-i caracteristic imi spune: „Futu-ţi cetania mă-tii! De unde soarele mă-tii ai mai apărut şi tu?” (cupixul. deci mă duc la vodafone şi le fac un scandal cât casa !… tu-le mama lor de hoţi! (mickelasblog. ca în exemplul următor: Ridică-te. info) .wordpress. domnule! (paul goma. ai mai relatat. fie absenţa totală verbului cu conotaţie sexuală provenit din lat. Marinică. păi dacă nu le făceam un proces.wordpress.com) În concluzie. constata unul aburcat pe o movilă de pământ maro. îmi plătesc dările.Nea Nicule.ro) Futu-ţi tehnologia cui te-a făcut.com)etc. numeroasele variante de genul „…tu-ţi…”. niciun alt popor. nu manifestă un atât de nonşalant dispreţ faţă de termenii religioşi! 23 . printr-un fel de afereză. (zf. cel puţin nu european. da-am uitat: Goiciu-i ăla de-a decapitat la unu’ picioarele cu toporu’? .ro) Mi-l şi imaginez pe bunic’miu uitându-se lung la mine. blogspot. ro) „Futu-i Dumnăzău şi Marea / Cui o mai făcut Ungarea. mai rău. am de lucru. după ştiinţa noastră. românii nu au astfel de preocupări. de să le meargă fulgii la toţi şmecherii de bagă reclame (…) (agonia. Singurul lor efort de atenuare a înjurăturilor este. paştele tău de mizerie civilizată şi easy-access ce eşti!! (paidece. cuvinte scurte etc.). în crucea mă-tii!! (gandul. 11-12/2008. dacă eram eu ministru. ar mai trebui remarcat şi faptul că în timp ce francezii sau canadienii din Québec au tendinţa de a eufemiza termenii religioşi pe care îi folosesc. am dansat de nu mai pot!” (kombat. (liviualexa. credem că dacă s-ar alcătui un clasament al diverselor popoare în funcţie de înjurăturile proferate. căci. Sau poate ar trebui amintită o anume formă de economie sintagmatică prezentă uneori în înjurături (aceasta determinându-i pe utilizatori să folosească enunţuri cât mai succinte. futu-ţi ’mnezăii mă-tii de criminală! (Familia. futuere. absenţa primei silabe a acestui verb (de aici.ro) Săptămâna asta/viitoare.Porc bătrân şi împuţit! Grijania şi pomana mă-sii! se apuca Nuţica să-l suduie cu foc. p.” (pro-saeculum. îţi arăt eu ţie! (ioanabogdan. „…tu-le…”): Moroşanu: „Tu-i mama ei de salsa.Ăla.fr) Păi futu-i pehaşul ei din gură de viaţă. românii ar ocupa primul loc în ceea ce le priveşte pe cele… „sfinte”.com) . blogspot. în scopul de a atenua cumva efectul blasfemator al acestora [9].ro) Sau. 133) În sfârşit. la instanţe numai din uie.. se aruncă în gol de la parter! Cristoşii şi toţi sfinţii. într-un anume tip de construcţii eliptice: muncesc cinstit.com) „Futu-i Dumniezău’ ei de funie!”.com) fie. nr.

p. 1998. Litera. ou purement et simplement dans des interjections à valeur affective amplifiée) qu’à la suite de certaines transformations phonétiques euphémistiques. Constanţa (2006). în sensul de lege „scrisă”. Roumains. les Roumains n’éprouvent aucune crainte devant les termes en question qu’ils utilisent de manière isollée ou bien dans des combinaisons qui se constituent en un réprtoire de jurons poresque inépuisable. Evgheniţii.NOTE [1] „La Dumineca Vameşului. p. de asemenea. este destul de des întâlnit în înjurături. [8] În 7 decembrie o prăznuim pe Sf. Chişinău. în a cărui „compoziţie” ar putea figura „dumnezeu” . cuvânt de învăţătură”. dans les cas mentionnés) constituent de vrais tabous linguistiques ne pouvant être utilisés dans des contextes blasphématoires (dans des jurons. noiembrie-decembrie. pp. ocrotitoarea Ţării Româneşti. dar care. Humanitas. Dan Horia (2001). [9] De exemplu. 11-12. după ştiinţa noastră. sau ceea ce francezii numesc un „motvalise”. neintervenind decât în cazul unor erori evidente şi a căror menţinere ar fi îngreunat înţelegerea textului respectiv. in Didahii. Oradea. Imaginarul violent al românilor. Iaşi: Polirom. Familia (2008). Antim (1998). termes religieux. Nous nous proposons de passer en revue les termes religieux qui ne constituent pas de tabous pour les Roumains. compus din „dumnezeu” + „scris” (probabil. les mots à signification religieuse (catholoque. 24 . când eşti foarte nervos. [6] Un termen care nu există. 2001. numără până la patru. alors que chez les Français et les Québéquois la crainte des choses saintes l’emporte.dar poate şi „duminică”/var. Chişinău: Litera. [2] În Credinţi şi superstiţii ale poporului român. adică de Biblie!). folosirea de către francezi a cuvântului „bleu” pentru a înlocui numele „Dieu” – ‘Dumnezeu’ –. Iaşi. La conclusion finale de notre article est qu’entre Dieu et le Diable.. Imaginarul violent al românilor. ainsi que pour les Québéquois. Mazilu. numele „Filoftea” se traduce prin iubitoare de Dumnezeu. Ivireanul. Vintilă-Ghiţulescu. [3] Cesereanu. Muceniţă Filoftea. nu figurează în vreun dicţionar . Şi în cazul său. 1995. a II-a. Editura „Grai şi Suflet – Cultura naţională”. dar este. foarte des întâlnit în înjurături! În ceea ce priveşte etimologia sa. înjură. apud Dan Horia Mazilu. de la Curtea de Argeş. 29. [7] Un alt termen care. Nr. RÉSUMÉ « LE SACRE» JURON OU PETIT INVENTAIRE DE TERMES RELIGIEUX A L’USAGE DES ROUMAINS FURIEUX Pour les Français. la fel ca precedentul. în construcţii de genul „parbleu” (pentru „par Dieu” – ‘pe Dumnezeu’) sau „palsambleu” (pentru „par le sang de Dieu” – ‘pe sângele lui Dumnezeu’). REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Cesereanu. Bucureşti: Humanitas. Bucureşti. 223. par exemple. Polirom. îngrijită de Iordan Datcu. p. 9-10. „duminecă” . Didahii. pentru partea de început. R. fără competenţa unui specialist. O istorie a blestemului. tabous linguistiques. Bucureşti. [4] „Când eşti nervos. 250. Mots-clés : juron. de cuvânt al Domnului. en partant du nom de la Divinité suprême jusqu’à celui du plus humble „tombeau”. înclinăm spre a-l considera un cuvânt telescopat. presupunem că este vorba de un cuvânt-valiză. En revanche. O istorie a blestemului. totuşi. respectiv „dumicat” pentru ultima parte. ed.. qui attenuent en quelque sorte cet effet blasphématoire. Bucureşti: Humanitas. les Roumains craignent (ne serait-ce qu’apparemment) PLUTôt le dernier que le premier. în niciun dicţionar al limbii române actuale.” [5] În toate exemplele care urmează am respectat ortografia autorilor. Ruxandra (2003).

ghicitoare. expresii şi sintagme ce conţin termeni ce denumesc actanţii etc. vrăjitor. La constituirea acestui grup terminologic au contribuit diverse procedee. de altfel referirile la domeniul în discuţie au fost. conform credinţelor populare. derivate.n.instrumentar divinator: bob. Prezenţa cuvintelor vrăjitor. Fenomenele de transfer terminologic. zgaibă etc. vrăjit etc. de origine greacă. şi ele.). extrem de rare. efectuate pentru ghicirea viitorului” [2]. Termenii amintiţi corespund noţiunii de „ghicitor” şi sunt. din moment ce.practica divinatorie: dat. „ei (vrăjitorii – n. a investigaţiilor proprii vom încerca să oferim o serie de sugestii ce vizează deocamdată doar o singură categorie terminologică: actanţii. Pe baza bibliografiei de specialitate. precum şi unele concluzii obţinute pe baza cercetării unor aspecte particulare (etimologie. . Termenii menţionaţi au. păscălie. Studierea lexicului aferent diverselor procedee divinatorii poate ajuta la o mai bună înţelegere a domeniului. a meni etc. marcaţi de utilizarea unui anumit instrument divinator: bobi.actanţii: bobar. variante. ghioc. „cărturăreasă” [8] Acelaşi fapt se poate constata şi din observaţiile cuprinse în ALR SN „cu privire la noţiunea cărturăreasă” [9]. ghicit. cărturăreasă. cititor în stele etc. Pentru a putea analiza categoria terminologică în discuţie vom avea în vedere o serie de aspecte generale. piază. evoluţii semantice. zodie etc. carte. terminologia divinatorie permite o destul de clară stratificare a elementelor componente. caracter regional. După cum se ştie termenul divinaţie provine din latinescul divinatio „ghicirea viitorului” [1] şi denumeşte „o categorie de practici magice oculte. superstiţioase. vrăjitoare. dintre care remarcăm derivarea cu sufixe (păscălar. ghicitoreasă etc. Galaţi TERMINOLOGIA DIVINAŢIEI POPULARE ROMÂNEŞTI: ACTANŢII Până acum o cercetare aprofundată a lexicului divinator românesc nu s-a realizat.. compunerea (cătătoare de noroc. . în general. atât de prezente în lexicul magiei populare româneşti [5]. . bobar. La o privire mai atentă. a ghici. cărţi. bobăreasă. . aceşti termeni sugerând preluarea practicilor cu caracter divinator de către minoritari (ţigani): burcăşiţă „ţigancă nomadă care umblă cu ghicitul” [6] ursăreasă „soţia ursarului” [7]. O scurtă referire la ultimii doi termeni e necesară: păscălie „calendar special cu ajutorul căruia se poate stabili dinainte (pe o perioadă lungă de ani) data Paştilor şi a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe” [3] zodie „prevestirea soartei după luna naşterii” [4]. Sinonim cu divinaţie este termenul mantică. noiţă.elemente cu valoare divinatorie: gadină.). babă fiind mai răspândiţi.) spun 25 . ghicitoare etc.acţiunea divinatorie: a bobi. zodie etc.). Principalele categorii terminologice: . apar şi în cadrul terminologiei divinatorii: substantivele burcăşiţă şi ursăreasă provin din sfera lexicului cu caracter etnic. în general. „zodiac” Existenţa unui număr relativ mare de substantive ce denumesc actanţi din domeniul divinaţiei populare ne sugerează importanţa pe care a avut-o ghicitoria pe terenul mentalităţii româneşti tradiţionale. vrăjitoare în cadrul acestei categorii terminologice nu trebuie să ne mire. doar ghicitor.Valeriu BĂLTEANU Universitatea „Dunărea de Jos”.

băbăreasă. . păscălar. Vom lua în discuţie o singură problemă şi anume cea referitoare la categoriile terminologice care au „beneficiat”de pe urma clasei actanţilor.) au intrat în cadrul lexicului divinator ca urmare a extinderii paletei de acţiuni a actanţilor respectivi. a piezi etc. a fi pocit la gură etc. şolomâner. piază rea.prezenţa termenilor divinatori în sintagme şi expresii. astfel că nu vom mai face referire la acest aspect în continuare. ce probează un fenomen de contragere ce a „îndepărtat” uşor termenul de adevăratul etimon (zodie). În plus. în principal. vâlhovnic. ceea ce dovedeşte capacitatea mecanismelor limbii române de a-şi crea prin mijloace proprii terminologia aferentă domeniului în discuţie. cu acelaşi corp fonetic. Din cauza faptului că mecanismele lingvistice nu au răspuns întotdeauna prompt la schimbările petrecute la nivelul divinaţiei populare. . cuvinte ce denumesc tot actanţi divinatori (ghicitoreasă. vrăjitoare care dă cu cărţile [13]. cărturăreasă etc. cei mai reprezentativi fiind cei de origine slavă: babă. pentru termenul zodieriţă. în mod deosebit. Pe baza exemplelor pomenite vom sublinia un singur aspect: existenţa unor structuri 26 . trebuie să fi avut o circulaţie anterioară semnificativă (mai ales cărturăreasă) dat fiind faptul că ghicitul în cărţi şi chiar cel în păscălie erau cunoscute ca practici divinatorii cu mulţi ani înainte de atestarea termenilor pomeniţi.aspecte derivative. Cercetările etimologice au indicat faptul că majoritatea termenilor divinatori s-au format pe teren românesc. După ce am indicat o serie de probleme generale referitoare la terminologia actanţilor. actanţii ce realizează activităţi divinatorii diferite. pe lângă cel iniţial „femeie care ştie să dea în cărţi sau cu cărţile” [12]. tălmaci. vraci etc. Poate o menţiune aparte ar merita cuvântul gogea „denumirea personajului iniţiat. prin preluarea de către ei şi a unor practici cu caracter pur divinator. a ursitei” [15]. Acest termen este probabil o variantă a cuvântului gogă „spirit rău.trecutul şi viitorul. Alte variante au în vedere aspecte ce ţin de specificul evoluţiilor la nivel dialectal (chiază. Există însă şi un număr destul de semnificativ de termeni împrumutaţi. norocul” [10].etimologie. sodomonar.prima atestare. În fine. variantele termenului solomonar. cu vechime în limba română: bobar. Sunt de reţinut. în special. să urmărim acum şi unele probleme particulare: . O serie de termeni specifici domeniului vrăjitoriei (babă. piază sunt atestaţi încă din secolul al XVI-lea în vechile texte româneşti. Astfel. bobăriţă de gură.) sau acţiuni divinatorii (a cobi. cărturăreasă a fost înregistrat şi cu sensul „femeie care dă cu bobii” [11]. şolomar etc [14]. Este una dintre cele mai interesante probleme pe care le ridică studiul terminologiei divinatorii. Ele reflectă anumite influenţe străine sau sunt urmarea unor fenomene de etimologie populară. în loc de cititor în stele). vraci. cărturăreasă etc. joimăriţă” şi este considerat de către Gr. bărbat sau femeie. bobăriţă. cobe. ţigancă care dă cu cărţile. . a cuvântului băbăreasă (sub impactul verbului a borborosi). babă ştiutoare. în general. unii termeni au ajuns să denumească. Brâncuş ca făcând parte dintre „cuvintele autohtone probabile” [16]. neagă rea.). . Termenii ce denumesc actanţi sunt. este vorba de faptul că de la termenii ce denumesc actanţi s-au format. ar fi de luat în calcul un posibil transfer terminologic dinspre lexicul fiinţelor mitofolclorice spre lexicul divinaţiei populare. Deşi apar cu atestări abia în secolul al XIX-lea termeni ca păscălitor.variantele. Numeroase exemple oferă derivarea cu sufixe. ar fi de reţinut şi varianta zodiriţă. care oficiază la vergelatul feciorilor ceremonia de aflare a norocului şi. Vom menţiona însă doar câteva exemple: babă ghicitoare. Alterarea corpului fonetic al unor termeni este sesizabilă şi în cazul variantei bărbăreasă. vraci etc. dintre care cităm doar câteva: şolomonar. vâhovnic. cititor în stele. ghicesc viitorul. pentru piază) sau de specificul unor etape mai vechi din evoluţia limbii române (cetitor în stele. În terminologia divinaţiei apar destul de frecvent perifrazele pentru a denumi actanţi specifici: femei care caută cu cărţile.

Bogăţia lexicului divinator ne arată că practicile de ghicitorie sunt încă o prezenţă notabilă în cadrul spiritualităţii popualre. Timişoara. IV. p. Adrian. Vasile. serie nouă. Valeriu. Bucureşti. Bucureşti: Editura Academiei.a. Ionescu. Ed. Mihai. Obiceiuri populare de peste an. Minerva. 1985. 710. 21 [7] Dicţionarul limbii române moderne. Ed. în sintagma bobăriţă de gură „flecară” [17] ne atrage atenţia asupra unui fenomen frecvent în cadrul terminologiei magice şi anume degradarea semantică. Ştiinţifică. 1976. fapt ce s-a reflectat şi în plan semantic. 164 [4] Şaineanu. Ed. ghicitoare). 27 . 141 [17] Dicţionarul subdialectului bănăţean. H. 1569. Academiei. a paletei acţionale a actantului respectiv. Etimologia şi limba română. p. Sala Marius (1987). Bucureşti: Editura Litera. Ed. „vrăjitor”). tom I. Nicolae. Ed. tom VIII. 1985-1987. 5 [11] D. Etimologii româneşti. Ion. serie nouă. . Pentru a obţine o imagine mai clară asupra practicilor divinatorii. p. 1997. Bucureşti. Categoria terminologică prezentată de noi. Ion. Dicţionar de mitologie generală. partea 1. Bucureşti. Ştiinţifică. Ed. Probleme de etimologie. „ghicitor”. Theodor (1968). p. 81 [16] Brâncuş. Alexandru (1963).A. Ed. 1570 [9] Idem [10] Fochi.. Un alt termen. Lingvistică şi mitologie. Scrisul Românesc. Ed. iar cercetarea din perspectivă lingvistică poate aduce o contribuţie importantă în acest sens. este însă necesară o analiză amănunţită şi a celorlalte categorii terminologice. p. Se constată în acest caz trecerea de la particular la general. Termenul solomonar probează trecerea de la sensul „actant în magia meteorologică” la sensuri noi. 145 [2] Brătescu. Ed. ediţia a VI-a. p. elementul regent al sintagmei fiind simţit ca inutil. Dicţionarul universal al limbii române. p. persoane în vârstă de sex feminin. Academiei V. Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Paideia. Terminologia magică populară românească. Bucureşti: Editura Academiei. Ed. Bucureşti. în timp. Hristea. între care cele cu relevanţă pe teren divinator ocupă un loc important („astrolog”. precizarea unor aspecte fundamentale ale fenomenului în discuţie. h. Dicţionar de divinaţie populară românească. f. 1983. Valeriu. Lazăr. Bucureşti. Ed. 1960. 1570 [14] Bălteanu. Vrăjitoria de-a lungul timpului.evoluţii semantice. În acest caz credem că putem vorbi de o extindere. Paideia. 1989. p. partea a II-a. 73 [3] DLR. aproape în totalitate. I-IV. Ştiinţifică şi Enciclopedică. p. 1958. Bucureşti. NOTE [1] Kernbach. p. h. din moment ce actanţii divinatori erau. Bucureşti. 2001. 66 [12] Idem [13]Atlasul lingvistic român. 161 [15] Ghinoiu. Anca Irina (1978).bimembre de tipul babă ghicitoare care au generat ulterior termenii simpli (în acest caz. p. Bordeianu. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. h. Glosar regional. Bucureşti. o tendinţă vizibilă şi în lexicul practicilor vrăjitoreşti. Ştiinţifică şi Enciclopedică. [5] Bălteanu. Termenul bobăreasă ce denumea iniţial un actant divinator de sex feminin specializat în ghicitul în bobi a fost înregistrat mai aproape de zilele noastre cu sensul mai general de „ghicitoare”. poate „contribui” în mod specific la explicarea. Ed. Fundaţiei Culturale Române. 51 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Coteanu. Bucureşti. Ursu. Graur. Ne vom opri doar asupra câtorva exemple. bobăriţă. 911 [8]Atlasul lingvistic român. p. Grigore. Victor. Academiei V. H. Vocabularul autohton al limbii române. Gheorghe. actanţii. 2000 [6] Arvinte.

en partant du matériel accumulé. 28 . lexique de la magie. celle qui fait référence aux pratiques de divination de l’avenir .Oişteanu. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. nos observations visent les actants analysés dans une perspective ethnolinguistique. Tudose. Derivarea cu sufixe în româna populară. Claudia (1978). Motive şi semnificaţii mitosimbolice în cultura tradiţională românească. Mots-clés : ethnolinguistique. Andrei (1989). Bucureşti: Editura Minerva. RÉSUMÉ LA TERMINOLOGIE DE LA DIVINATION POPULAIRE ROUMAINE : ACTANTS Notre travail présente une certaine séquence du lexique magique. pratiques magiques.

iar a opta constituită din alegeri adaose. voievod al Moldovei. a fost transpus în limba română din neogreacă [3]. rom. intitulată Alegerile lui Ippocrat (în urma echivalării. ms.Gheorghe CHIVU Universitatea din Bucureşti ALEGERILE LUI IPPOCRAT. scriere cu largă circulaţie în epoca medievală nu numai în spaţiul european [2]. intitulat Meşteşugul doftoriei [10] 29 . ambele având o organizare a materiei diferită de ediţiile clasice ale Aforismelor (alegerile “aforismele” sunt grupate în opt tăieri “capitole”. şapte consacrate unor anumite tipuri de afecţiuni [5]. achiziţionat de Biblioteca Academiei Române din fondurile de carte aflate cândva în posesia episcopului Dionisie al Buzăului. decanul Academiei domneşti bucureştene [4]. urmat abia la începutul secolului al XIX-lea de primul tratat românesc de medicină. parţial greşite. datorat unui singur copist. foarte probabil.) Alegerile lui Ippocrat. (Hârtia pe care este copiat miscelaneul academic. fiecare tăiere fiind precedată de o introducere sintetică numită arătare). dar mai puţin aşteptate. precept”. Necesităţi didactice şi/sau nevoi practice imediate. CONSIDERAŢII ASUPRA VOCABULARULUI UNUI VECHI TEXT MEDICAL 1. VI-1 din fondurile Bibliotecii Universitare din Iaşi. conservată în ms. scris în greceşte. 1840. s-a păstrat în două copii. Copia mai nouă a scrierii. la Bucureşti. în contextul dezvoltării generale a culturii în limba română [1]. a fost utilizată constant pentru scrierea unor documente emise între anii 1771 şi 1783 [8]. produsă în morile veneţiene până în anul 1805 şi având filigranul “tre capelli” însoţit de iniţialele CGS. primele cursuri de medicină.) Este un manuscris cu o scriere mai îngrijită decât aceea din copia aflată în miscelaneul ieşean. a primelor spitale la Colţea şi la Pantelimon. în cadrul Academiei domneşti de la Sfântul Sava. cuvinte alese” şi alegere). Cea mai veche dintre copiile cunoscute ale vechii scrieri medicale româneşti face parte din miscelaneul ieşean care conservă prima versiune a Ceasornicului domnilor. Versiunea în limba română a textului. parte a unei interesante culegeri de scrieri medicale [9]. despre teoriile tratamentelor medicale şi chirurgicale. rom. BAR 1840 cuprinde o Adunare de câteva doftorii mai îndemânatice. datorate sinonimiei dintre sentinţă “aforism. ce a aparţinut o vreme lui Grigore al II-lea Ghica. a fost. apărute în condiţiile înfiinţării. alcătuită în ultimul deceniu al veacului al XVIII-lea [7]. titlul grecesc al scrierii. mai multe reţete privind inclusiv valoarea terapeutică a unor fructe. Aforismele lui Hipocrate. după ce vestita lucrare hipocratică fusese trecută din elină în greaca vorbită de Marcu Porphyropulos (numit şi Cipriotul). şi un ghid de specialitate. sunt organizate. (În afară de traducerea Aforismelor lui Hipocrate. în aceeaşi perioadă şi în acelaşi oraş. a cuvântului plurisemantic απόφθεγμα “sentinţă. Scrise pe ultimele 12 file ale manuscrisului nr. primul text medical cult scris în limba română. traducerea făcută de Nicolae Costin după Horologium principum. datorat spaniolului Antonio de Guevara. La începutul secolului al XVIII-lea. fac ca texte de bază din domeniul medicinii să capete haină românească. prin unul dintre corespondentele sale posibile. Cel mai important dintre acestea. Alegerile par să fi fost copiate (probabil de două persoane distincte) în deceniile de mijloc ale secolului al XVIII-lea sau în cele imediat următoare [6].

23. năduh “astm. 5. 8. 18. opăreală (~ la boaşă “eritem inghinal” III. 49. Sunt astăzi mai puţin sau deloc folosite chiar în vorbirea populară vi<n>tricel “vintre. dinţi III. partea cea născătoare “organul genital al femeii” V. 26. ficat V. în plin proces de individualizare şi de specializare [13]. slăbire extremă” IV. 22. 52. dispnee” III. 5. obraz VII. a afecţiunilor acestora şi a mijloacelor de tratament utilizate să aibă relevanţă pentru stabilirea modalităţilor de transformare a unei terminologii de factură populară în una ştiinţifică. 16. 2. 41. 2. 12. 27. 34. Vechimea traducerii (plasată de unii cercetători în primele decenii ale veacului al XVIII-lea [11]). 68. arsuri “febră” III. greaţă V. 45 şi zgău “uter” V. iniţial separat şi apoi. vase “intestine” I. gură III. 8. 26). ~ rătunzi “ascarizi” III. 14 (vezi şi învârtejirea maţelor III. boaşe “testicule” III. 22. 58. 8. calcuri sau creaţii de tip savant): căuşurile zgăului “labiile vulvei” V. pântece” VI. carne “muşchi” VII. nodătura spinării “coloana vertebrală” VII. 8. 19. 39 sau durerea picerilor VI. 14. dinţi câineşti “canini” III. arătare. trup I. piept V. 45. Sunt astfel consemnate cuvinte până astăzi uzuale la nivelul limbii vorbite: băşâcă “vezică” IV. 13. piiale VIII. leşănare “lipotimie” V. destinat diagnosticării afecţiunilor cel mai frecvent întâlnite şi prezentării primelor tratamente recomandate în cazul acestora. nas VIII. vezi şi durori de picioare “reumatism” VI. gălbenare “icter” IV. 27. clinii spinării “muşchi dorsali” VII. 39). măduha spinării V. arătare. limbrici (~ lungi “tenia” III. 22). 8. 17. plămâni V. 1. încheieturi “articulaţii” IV. 40). 12. 17 (şi încuierea pântecelui III. 8. 15. 23. 20 (şi băşica udului “vezica urinară” VII. vine “vene” VI. 49 sau patimi I. 11). pojghiţă “membrană” VII. prapor “peritoneu” VII. degete VIII. picioare VIII. arătare. furnicel “furuncul. după 1700. 19). 12. pleupi “pleoape” VI. 27. 22. încurcarea maţelor “ocluzie intestinală” VII. ochi III. 42. asurzeală IV. şold VI. coastă I. 18. ~ după urechi III. 8. stomah VII. iar o serie de termeni. 19). exclusiv reţete medicale [12]) fac ca soluţiile propuse pentru denumirea părţilor corpului. “vene” I. gârbovire “caşexie. 23). grumaz IV. junghi “nevralgie” I. respectiv de sintagme aveau. 18). respectiv simptomele acestora. 8. 57. 54. negi III. pecingine 30 . 38. 48. 4. dar îndeosebi absenţa. Fiind un text de medicină generală. cândva general utilizat. 51. 36 (vezi şi fierbinţeala frigurilor I. 19. 54. gura zgăului “vulvă” V. 59. 20. 27. zgârci “tendon” VI. II. prin cele mai vechi manuscrise cunoscute. arătare (şi plomuni III. mâncărime “prurit” VI. sunt şi ele denumite în primul rând prin cuvinte preluate din vorbirea populară a epocii. tâmple VIII. încuiere “constipaţie” VII. IV. 56. multe fiind conservate până astăzi ca termeni medicali populari: amărăciune (~ a gurii) IV. pântece I. coapse IV. arătare (vezi şi semne cunoscătoare mai înainte IV. arătare). 9. 46. maţul cel drept V. aprinderi “febră” V. 20. 18. 73. 27. 27. numite boale I. 27. abces” IV. precum şi pentru evaluarea influenţei exercitate de limbile de cultură ale vremii asupra unei variante funcţionale a vechii române literare (stilul ştiinţific şi tehnic). rănichi III. 62). Afecţiunile. maţe “intestine” VI. 30. 3. un vocabular medical a cărui componentă de bază o constituie denumirile părţilor corpului [14]. friguri “malarie” IV. durere (~ de inimă IV. 38. 45. Alegerile lui Ippocrat atestă. respectiv semne semuitoare IV. splină III. cercul capului (sau cingătoarea capului) “diafragmă” VI. în momentul alcătuirii sale. gâlci “ganglioni” (~ la încheieturi IV. 18. urechi VI. unghii VIII. cap III. buze VIII. 42. nări III. 3. numite în text semne arătătoare II. gât III. brâncă “erizipel” V. 11. semne mai înainte cunoscătoare II. din secolul al XVIII-lea. năucire “ipohondrie” VII. a unei tradiţii româneşti în domeniu (anterior în manuscrisele româneşti erau transcrise. 67. la nivelul epocii. 29 (maţ subţire VI. în “colecţii” speciale. 62. 55. buric IV. 2. împrejurul inimii “diafragmă” VII. guşter “angină” III. 8. aflat. 11.prezintă o importanţă aparte pentru istoria terminologiei medicale în limba română. o certă provenienţă cultă (fiind împrumuturi neologice. şăzut IV. bube II. ţeava udului “uretră” IV. 42. fierbinţeală “febră” II.

15. melanholie “tip de afecţiune psihică” III. privegheri III. 4. 59. cel mai adesea sinonime totale: ardere – arsură – fierbinţeală. 14. 12. Cuvintele cu această utilizare medicală înregistrate în Alegerile lui Ippocrat provin. Puţin numeroase sunt de asemenea. râia de băşică “ psoră” IV. doftorii întăritoare “fortifiante” I. 23. iarba lui Tatin” IV. ~ cleioase IV. vărsare “vomă” III. puroi IV. Foarte numeroase sunt. 62). 7. curăţire “dezinfectare” VII. lăsare de sânge VI. strecurarea udului “retenţie de urină” III. în acest domeniu. 13. epilepsie III. trânji “hemoroizi” III. înghesuire la plomuni “peripneumonie” III. umezeală “secreţie” (umezeli crude I. 27. 17. 20. cercul capului – cingătoarea capului. 18). cataroi “apoplexie” II. pravilă de cumpănirea hranei “regim alimentar” I. putreziciune “stare septică a unui organ” III. ardere “cauterizare” VI. scurtă “adenită” IV. 19 (vezi şi ~ uscată IV. textul Alegerilor lui Ippocrat consemnează existenţa a numeroase şi uneori cuprinzătoare serii de sinonime. curăţenie de vărsături “antivomitiv” IV. flegmă (~ albă “edem generalizat” VII. spurc “urticarie” sau “furuncule” III. slobozire de sânge VI. scuipare de sânge “hemoptizie” VII. ~ de venin III. 30. astupare în gât “astm. tigve “ventuze” V. şi mult mai puţin din limbile de cultură ale epocii: dietă I. tremurare “spasme” II. 10. 20. Destinaţia de bază a Alegerilor lui Ippocrat. 26). cu bază greco-latină: lunătăcie “menstruaţie” III. 9. 9 (~ de boaşă “cancer de prostată” III. 1. 17. ~ coapte IV. 7. îndrumar de medicină generală şi de diagnostic. drojdia udului „litiază” IV. tămăduire II. 32). nelesnirea udului “retenţie de urină” VI. sintagmele terminologice: arsura plămânilor „congestie pulmonară” VII.“eczemă” III. 19. dietă – pravilă de cumpănirea hranei. troahnă “guturai” II. angină” III. 23. elevor “spânz. 13. 39. sintagmele terminologice: cele răcoritoare “medicamente antipiretice” VII. 26. în primul rând din vorbirea populară: afumare (~ de mirezme “(probabil) aromaterapie” V. scuipare de sânge – vărsare de sânge. vânt (~ pântecelui “flatulenţă” IV. ca şi în cazul domeniilor lexicale prezentate anterior. 15. frig zguduitor – răceli în friguri. tuse IV. 27. 48). 39. 10. 35. cataroi – dambla. frig zguduitor “frisoane” VII. 14 (vezi şi ~ de sânge “hemosialemeză” VII. 25. 52. dăzlegarea pântecelui “dizenterie” III. rană târâtoare “bubă neagră. 48. dăşărtare “purgaţie” I. 21. 31. tăiere “(operare prin) incizie” VI. 17. 12. 57. încurcarea maţelor – învârtejirea maţelor. 31 . dambla “apoplexie” (~ cea vârtoasă II. Nu lipsesc împrumuturile neologice. împietrire de pântece – încuierea pântecelui. în ansamblu mic. grunjuri de sânge “cheaguri de sânge” VII. oftică “tuberculoză” III. (i)dropică “hidropizie” III. piatră (~ la rinichi “litiază renală”) IV. lăsare de sânge – slobozire de sânge. arătare. 19. înţepenirea trupului “apoplexie” V. (vezi şi dieta cea umedă I. III. sclivisirea maţelor “clismă” VI. 16). 19. 56. materie (~ coaptă “puroi” V. băşicătură de gură “herpes febril” III. nelesnirea udului – strecurarea udului. spetire “lumbago” III. 23. înghesuire la plămâni – strâmtorarea plămânilor. doftorie V. 9. umflături “flegmoane” III. dovadă a dificultăţilor întâmpinate în identificarea şi numirea unor afecţiuni. 15). 20). ~ veninoase II. 1). curgerea muierească – lunătăcie. 13. brânca cea fără rană “erizipel” V. şi calcurile. 16. 22. 48. 11. 40. 18). 16. 20. tâmpirea vederii “ambliopie” III. urdinare “diaree”. 57 (vezi şi doftorii curăţitoare “purgative” I. 17. albăstrimea ochilor “glaucom” III. 37. cele strângătoare “medicamente antidiareice” VII. pojar cu rane “eczemă” III. lepră “pelagră” III. umflătură vânătă la încheieturi” V. provenite de regulă din neogreacă: carchin “cancer” VI. împietrire de pântece “constipaţie” III. 72. 26). 40. astupare în gât – sugrumare în gât. ~ cea slabă II. arătare. 20). 18. 28. 26 (vezi şi strâmtorarea plămânilor III. Dovadă a nesiguranţei manifestate în utilizarea unor termeni şi a caracterului incipient al procesului de constituire a unui vocabular medical de specialitate. 25. 36. face ca numărul termenilor care numesc tratamente sau mijloace de înlăturare a efectului unor afecţiuni să fie.

318-329. nu pare să fi fost un specialist în domeniu. 16. Ion Gheţie. cit. s-a făcut apel la împrumut sau la calc. traducerile aproximative şi chiar câteva interesante invenţii lingvistice. şi ele destul de numeroase. Serafincean. maţul cel drept sau zgăul V. din vorbirea curentă. I. XLVI. Chivu (coordonatori). Într-o interpretare modernă. adică iarba lui Tatin IV. p. Gabriel Ştrempel. p. ce se constituie în autentice sintagme terminologice. Pentru numirea unor boli mai puţin cunoscute sau pentru unele referiri la organe ale corpului sau la părţi ale acestora pentru care lipseau. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. semiologia şi terapeutica. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Bucureşti.În schimb. prima scriere cultă din domeniul medicinii transpusă în limba română după un original neogrecesc. Nicolae Vatamanu. 281-292. Alegerile lui Ippocrat – prima traducere în româneşte a Aforismelor lui Hipocrate. Vocabularul medical utilizat în Alegerile lui Ippocrat. sclivisirea maţelor. special pentru secolul al XVIII-lea. A. 121. p. 3. Ion Gheţie (coordonator). Studii şi note. Paul 32 .. 20. faptul fiind la rândul lui semnificativ pentru absenţa unor stratificări terminologice (în fond şi acesta este un indiciu al caracterului incipient al procesului de constituire a unei autentice terminologii medicale): belciug. fiziologia. Ursu. 1997. [3] Se păstrează mai multe manuscrise neogreceşti ale textului în diverse biblioteci din România. că traducătorul. numele specializate. manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIII-lea. aparţinând până astăzi lexicului de bază sau vocabularului medical popular. p. deşi avea cunoştinţe de anatomie şi de medicină curativă. 1976. Brătescu. p. Bucureşti. 1981. Vezi pentru lista acestora. adică urdinare cu sânge şi cu muci “dizenterie” VII. Importanţa cercetării textului constă. Nicolae Vatamanu. în aceste condiţii. pentru diverse datări ale acestei prime copii. Contribuţii la studiul limbii române literare. desigur. p. Alegerile lui Ippocrat îşi dovedesc însă pe deplin utilitatea şi în completarea informaţiilor privitoare la vocabularul limbii române literare vechi. [2] Au fost inventariate 140 de manuscrise greceşti. respectiv la afecţiunile cunoscute (şi denumite) de către vorbitorul fără pregătire de specialitate. structurile terminologice explicative au atestări practic accidentale. Secolul al XVIII-lea (1688-1780). 121-124. Arad. şi. care se dovedeşte a fi extrem de bogată. NOTE [1] Vezi N. Componenta populară a vocabularului medical prezentat în paginile anterioare. 472. 34. 62. A. 288-290. de regulă semantic. în ordine. face trimitere de regulă la părţile corpului. Ediţie îngrijită şi prefaţată de Francisc Kiraly. G. N. sub redacţia dr. iar altele. nu atât în stabilirea exactităţii cu care a fost transpusă în limba română o scriere medicală celebră. această materie priveşte. 14. adică neţinerea VII. Bucureşti. Dincolo de importanţa avută pentru cunoaşterea unei etape din istoria terminologiei medicale în limba română. creatoare uneori de dificultăţi în identificarea afecţiunii la care se face referire. p. 232 latineşti. arată. Multe cuvinte. 70 scrise în arabă şi 40 în ebraică Aforismelor lui Hipocrate. Nu lipsesc.[Cluj-Napoca]. Gh. Ceasornicul domnilor. Alegerile lui Ippocrat. patologia. dar mai ales la traducerea prin numeroase şi interesante îmbinări de cuvinte. se află aici la prima şi nu o dată chiar la unica lor atestare. 131. Paul Cernovodeanu. 1997. în Nicolae Costin. Epoca veche (1532-1780). [5] Tăierile sunt precedate de o introducere în care este descrisă materia abordată în alegeri. Bucureşti. 1962. [6] Vezi. 2000. [4] Vezi Paul Cernovodeanu. Ursu. Istoria limbii române literare. elevorul. art. sunt folosite aici cu sensuri absente din izvoarele parcurse pentru întocmirea marelui Dicţionar al Academiei. în Trecut si viitor în medicină. cât îndeosebi în identificarea soluţiilor propuse pentru crearea unei terminologii de specialitate aflate cu certitudine la începuturile constituirii sale. potrivit informaţiilor furnizate de cele mai vechi copii ale sale. Notă asupra ediţiei. 17.

Despina Ursu (2004. sub redacţia dr. în Trecut si viitor în medicină. Ion Gheţie. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. tradus din greceşte de doctorul muntean Ştefan Vasile Episcopescu. LV. vezi N. p. Meşteşugul doftoriii. p. în „Limba română”.[ClujNapoca]. [7] Cf. Ursu (1962). în „Limba română”. 1977]. LV. Vezi pentru alte detalii. p. II. Nicolae Vatamanu (1981). BAR 2183. 4841. manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIII-lea. Serafincean (1997). 3. Serafincean în volumul Alegerile lui Ippocrat. Brătescu. 125. nr. 33 . [12] Prima reţetă este consemnată în cadrul aşa-numitului Codice al popii Bratul (manuscrisul. Este o traducere făcută de Ştefan Vasile Episcopescu după manualul de practică medicală scris în neogreacă. art. p. A. 5-6. Iaşi. 129. p. la care ce tămăduire trebuie”). A. Studii şi note. 358. Catalogul manuscriselor româneşti. rom. p. Iaşi. I. 127. Alegerile lui Ippocrat. XXX. 1977. Imprumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860). Gh. Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780). II. BAR. N.. păstrată la Biblioteca Academiei din Bucureşti sub cotele ms. Gh. poartă pe fila iniţială a celui de al doilea tom titlul Meşteşugul doftoricesc. p. [10] Scrierea. 1981. 1976.II. alcătuit în anii 1559-1560. [13] Vezi Gh. de Ioachim Bărbătescu. N. [8] Vezi. primul tratat de medicină în limba română. cu cifre arabe. Gh. Bucureşti. 5-6. 12. Stilul textelor medicale. între anii 1805-1817. II. Ediţie critică şi studiu de Gabriel Ştrempel. primul tratat de medicină în limba română. în „Limba română”. Chivu. N. Bucureşti. rom. rom. cum s-a crezut multă vreme. BAR. p. [9] Vezi. A. Ursu. Pentru a permite însă corelarea formelor selectate cu cele existente în copia manuscrisă păstrată la Iaşi (editată de I. G. Gabriel Ştrempel (1983). Ursu (2006). Gabriel Ştrempel. N. Bucureşti. în „Limba română”. Paul Cernovodeanu. Imprumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860). cit. I. 1983. BAR. la 1760. Epoca veche (1532-1780). A. cit. Arad. Chivu (1981). nr. [14] Am folosit pentru ilustrare exemple extrase din copia cea mai completă a Alegerilor lui Ippocrat. p. rom. Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780). XXX. Iaşi. Nicolae Vatamanu. cit. Secolul al XVIIIlea (1688-1780). manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIIIlea. [Iaşi. Contribuţii la studiul limbii române literare. pentru detalii asupra hârtiei ms. 2006. Chivu (coordonatori) (2000). iar cea dintâi culegere cunoscută (“pentru toate boalele. Despina Ursu. alegerea în care acesta a fost utilizat. Nicolae Costin. 403-416.. art. p. 2006. respectiv ms. a fost întocmită în 1777. nr. Iaşi. 138-179). p. în Contribuţii la studiul limbii române literare. cit. între anii 1805-1817. [11] Paul Cernovodeanu. în fondurile „Casei Dosoftei”). IV. 221-231. cuprinsă în ms. p. 933. Chivu. Traducere în limba română de ~. Nicolae Vatamanu. iar nu în în jurul anului 1760. rom. BIBLIOGRAFIE Paul Cernovodeanu. la Arad. nr. 318-329. Gabriel Ştrempel.Cernovodeanu. păstrată în ms. tradus din greceşte de doctorul muntean Ştefan Vasile Episcopescu. art. 76. 221-222. p. se păstrează la Iaşi. art. Ceasornicul domnilor de Antonio de Guevara. Alegerile lui Ippocrat – prima traducere în româneşte a Aforismelor lui Hipocrate. 3. în 1997). Nicolae Vatamanu. p. tipărit postum. Pentru datarea textului la începutul veacului al XIX-lea. Istoria limbii române literare.[Cluj-Napoca]. pentru descrierea cuprinsului miscelaneului. Stilul textelor medicale. I. 111-181. Bucureşti. de către medicul Ioan Adami. Nicolae Vatamanu. IV. Ursu. II. Bucureşti. BAR 1840.. BAR 1840 (text editat în Paul Cernovodeanu. Secolul al XVIII-lea (1688-1780).. după fiecare cuvânt ilustrat am indicat cu cifre romane tăierea şi. Ion Gheţie (coordonator) (1997). Ursu. Meşteşugul doftoriii. 2004. 403-416. 2006). A. Bucureşti. Catalogul manuscriselor româneşti. 76. 2000. Catalogul manuscriselor româneşti. Ediţie îngrijită şi prefaţată de Francisc Kiraly.

certainement.RÉSUMÉ LES CHOIX DE HYPOCRATE. l’ancienne langue roumaine littéraire. les traductions approximatives et même quelques inventions linguistiques intéressantes qui créent. pleinement. même s’il avait quelques connaissances d’anatomie et de médecine curative. Au delà de l’importance qu’a eue cette écriture pour la connaissance d’une étape de l’histoire de la terminologie médicale en langue roumaine. bien sûr. mais surtout. inventions linguistiques. Pour l’appellation de certaines maladies moins connues ou pour quelques références aux organes du corps ou aux parties de ceux-ci. généralement sémantique. aux maladies connues (et appelées) par le locuteur sans formation et connaissances de spécialité. d’habitude. le texte est intéressant. respectivement. 34 . Dû à un traducteur qui. CONSIDÉRATIONS SUR LE VOCABULAIRE DE LA TRADUCTION D’UN TEXTE MÉDICAL ANCIEN Le vocabulaire médical employé dans Les choix d’Hippocrate. non pas seulement pour avoir établi l’exactitude avec laquelle a été transposée en langue roumaine une écriture médicale célèbre. pour lesquels les dénominations spécialisées manquaient du langage courant. ne semblait pas avoir été spécialiste dans ce domaine. mais aussi pour avoir identifié les solutions proposées pour la création d’une terminologie de spécialité qui. contient une composante populaire extrêmement riche qui renvoie. aux parties du corps. des difficultés à identifier la maladie à laquelle on fait référence. parfois. à l’équivalence des termes de la version originale à l’aide de nombreuses et intéressantes combinaisons de mots qui deviendront des syntagmes terminologiques authentiques. se trouvait aux débuts de sa constitution. le livre Les choix d’Hippocrate prouve aussi. son utilité pour la complétion des informations référant au vocabulaire de l’ancienne langue roumaine littéraire. Mots clés : vocabulaire médical. le traducteur fait appel à l’emprunt ou au calque. Il y a aussi. la première écriture culte du domaine de la médecine transposée en langue roumaine d’après une version originale néogrecque au cours du XVIIIème siècle.

de vulgarizare ştiinţifică sau chiar spre comunicarea curentă a determinat o schimbare importantă de atitudine printre cercetătorii interesaţi de problemele terminologiei: unii dintre aceştia au început să ia în considerare dimensiunea socială a disciplinei ţinând seama de dimensiunea socială a obiectului său de studiu. termenii pe care îi identificăm mai uşor sau mai greu într-un text nu sunt decât accidental legaţi de definiţia precisă a unei noţiuni tratate în intensiune sau în extensiune. Pe acest plan. M. termenii au o dimensiune culturală care nu rareori a fost subliniată în literatura de specialitate de dată recentă (v. lexicale. cu metodele şi mijloacele specifice fiecăreia dintre ele. la fel ca orice component al lexicului ei general? Şi. cum intervine dimensiunea culturală în această structură? 35 . Pentru reprezentanţii terminologiei sociocognitive. Dar cum se realizează filigranul cultural pe care îl descoperim mai totdeauna când ne aplecăm asupra conţinutului transmis de această categorie de unităţi care. Ca unităţi asemănătoare acestora. Socioterminologia aduce în prim plan poziţia vorbitorilor faţă de termeni. semantice.. aparţin categoric în aceeaşi măsură unei limbi naturale sau alteia. De aceea. termenul avea drept trăsături definitorii univocitatea[1] şi monoreferenţialitatea. Gaudin. de regulă ei orientează într-un anumit fel interpretarea unui pasaj sau a întregului text. spre comunicarea specializată. îşi confirmă veridicitatea în cazul nomenclaturilor. Ce se întâmplă însă dacă nu ne centrăm observaţiile asupra unei nomenclaturi. ci asupra comunicării mai mult sau mai puţin specializate în care pot fi implicaţi. Intoducere În concepţia celor care. au pus bazele disciplinei numite terminologie. în discursul specializat -. deşi îşi au locul şi îşi declină funcţia în cadrul limbajelor specializate – mai exact. între alţii. Caumon. C. mulţi vorbesc astăzi mai curând de cuvinte-termeni decât de termeni care. dacă acceptăm faptul că un termen este asocierea dintre un concept şi o denumire.Alexandra CUNIŢĂ Universitatea din Bucureşti DIMENSIUNEA CULTURALĂ A TERMENILOR 1. pe care continuă să o susţină şi azi mulţi cercetători de pe tărâmul terminologiei. sintactice şi pragmatice pe care le stabilesc cu diversele cotexte. 2003. de semnele lingvistice specifice oricărei limbi naturale. construindu-şi propria semnificaţie din suma relaţiilor conceptuale. Abordaţi într-o asemenea perspectivă. ca manifestându-se aidoma unui corp poliedric[3] ce poate fi studiat de mai multe discipline. Termenul ajunge astfel să fie înţeles ca având mai multe faţete. termenii nu se mai deosebesc radical de cuvintele limbii comune. Această opinie. alcătuind limbaje specializate. F. greu s-ar putea admite existenţa polisemiei sau a unor expresii sinonime. fiindcă nici unul dintre factorii generatori de variaţie aleatorie nu-şi are aici locul. s-ar opune cuvintelor din lexicul general al limbii. insistând asupra necesităţii consensului în cadrul grupului pentru ca o expresie pusă în legătură cu un concept să capete cu adevărat statutul de termen. la începutul secolului al XX-lea. Diki-Kidiri. al sistemelor de denumiri cu un înalt grad de standardizare[2]. 2007). chiar experţii cu cea mai înaltă specializare dintr-un anumit domeniu ştiinţific sau tehnic? Întoarcerea spre formele discursive în care îşi găsesc întrebuinţarea termenii. în situaţii de o extremă diversitate. 2000.

apărut – în mod curios – relativ târziu în franceză – unde existau deja de multă vreme civiliser şi civilisé -.). marele lingvist descoperă o astfel de folosire în limbajul celor ce practică vânătoarea cu şoimi : « “le faucon vole la perdrix ” ( = atteint et saisit au vol[5] ) » (E. globalisation în câteva mari dicţionare 36 . Pornit în căutarea unui co(n)text în care voler1 să fie întrebuinţat ca verb tranzitiv – comportament sintactic specific lui voler2 ‘a fura’ -. surprinzătoare – altfel spus. E. Analizând. Benveniste lega strâns apariţia cuvintelor.dar. 336). într-o epocă sau alta. unul de celălalt. localizat cu precizie. 2. în comunicare – de diverse practici sociale. îndelungatul proces de cizelare. în accepţiunea pe care i-o recunoaştem şi azi. Există însă o excepţie : substantivul vol. Benveniste. merită studiată cu deosebită atenţie: « En présence de morphèmes identiques pourvus de sens[4] différents. Verbele omonime voler1 ‘a zbura’ şi voler2‘a fura’ se deosebesc radical. Benveniste consideră că numărul extrem de redus de derivate provenind din baza verbală voler2 ne poate face să presupunem că acest verb este o întrebuinţare specializată a lui voler1 ‘a zbura’. pe care nu o putea reda mult mai vechiul civilité. orizontul în care se situează observaţiile pe care ne propunem să le facem în cele ce urmează. pe scurt. exprimare atestând maniera în care aceştia îşi reprezintă comportamentul păsării de pradă ce-i ajută să practice îndeletnicirea respectivă. Benveniste. La réponse n’est jamais donnée d’avance. demn de discutat se dovedeşte a fi civilisation. id. de pildă. de pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. de pildă. on doit se demander s’il existe un emploi où ces deux sens recouvrent leur unité. Benveniste. opus lui barbarie . soarta lor ca unităţi ale unei anumite limbi.. Omonimia unor forme lexicale. civilisation[7] este expresia unei noţiuni noi[8]. Benveniste. de o serie de fenomene observate în sânul acesteia. interpretările date termenilor mondialisation. substantiv desemnând starea. dont l’ensemble constitue le bien commun des langues de l’Europe occidentale » (E. Civilisation . alteori mai puţin fine – pot să apară între termeni aproape identici provenind însă din spaţii geografice distincte. Unele diferenţe – uneori abia sesizabile.. id. dar şi ca unităţi de bază utilizate în schimburile verbale interpersonale. 1966 : 340). evoluţia lor deseori curioasă. nu actul. Afirmaţia se verifică şi la nivelul derivatelor cărora le dau naştere.Iată. expresia foarte repede recunoscută. folosită la nivelul întregii societăţi franceze – şi nu numai – a schimbărilor pe care noţiunea cea nouă le implica « dans la conception traditionnelle de l’homme et de la société » (E. de mentalităţile şi tradiţiile unei comunităţi lingvistice şi culturale. a comportamentului unei întregi societăţi. într-un fragment din lucrarea manuscrisă a lui Mirabeau L’Ami des femmes ou Traité de la civilisation. în plus. şi aflat într-o relaţie de posibilă coincidenţă temporală cu englezescul civilization. marele lingvist şi savant care a fost E. Elle ne peut être fournie que par une étude attentive de l’ensemble des contextes où la forme est susceptible d’apparaître » (E. Printre aceste cuvinte. ibid. acceptată. 1966 : 290). nu mai prezintă fenomenul omonimiei. pe toate planurile. De la tandemul “lexic şi cultură” la conceptul de “lexicultură” Preocupat de problemele semantice ale reconstrucţiei formelor lingvistice. Acelaşi reputat lingvist subliniază şi interesul pe care l-ar putea prezenta studierea genezei vocabularului culturii moderne – « quelques dizaines de mots essentiels. pare-se. La baza apariţiei lui voler2 ‘a fura’ stă deci o utilizare a lui voler1 ‘a zbura’ specifică vorbitorilor având o anume îndeletnicire. aproape la fel civilization în Anglia – aduce în vocabularul culturii moderne dovada grăitoare. derivate care. Format cu sufixul –isation[6]. cu aproape 60 de ani în urmă. de rafinare – prin educaţie – a moravurilor.

şi M. 2002 : 467-468). noţiunea lexiculture a ajuns să influenţeze cercetările din domeniul lexicului. Galisson a introdus în 1987[9] conceptul instrumental lexiculture (= lexicultură). Dacă tratăm cu atenţia cuvenită această chestiune. o anumită manieră de a înţelege universul în care indivizii îşi desfăşoară existenţa şi activităţile specifice. qu’il convient de repérer. călăuzindu-ne poate chiar spre locurile unde putem fi siguri că vom găsi acele lichioruri cu virtuţile care le-au făcut celebre. apud M. et requiert une nouvelle définition nuancée. Candel (2006 : 174-175) ajung la următoarea concluzie : « Il pourrait y avoir interférence entre le calque globalisation (< globalization > avec le sens de ‘mondialisation’) et le français globalisation déjà existant. 3 Ce informaţii culturale pot vehicula termenii ? Lumea în care trăim este populată de entităţi sau obiecte[11]. ori interpretând. reflétant l’image telle qu’elle se forme dans la conscience collective. les noms de marques. termenul a fost iniţial explicat în felul următor : « La lexiculture. ca locutori. Astfel. son objet d’étude. un didactolog ca R. Îmbinarea celor două elemente componente ale binomului limbă-cultură este atât de evidentă şi a căpătat azi recunoaştere pe o scară atât de largă. proprie unei colectivităţi date. comme le “traitement. T. Conceptul de langue-culture / lingua-culture nu este o creaţie de dată chiar foarte recentă !. est la culture en dépôt dans ou sous certains mots..explicative ale limbii franceze. On peut le définir.. 2003 : 20). pornind de la un exemplu. […] Les expressions imagées. 1999 : 480). dar şi întrebuinţările lor în presa franceză din perioada 1996 – 2001/2002. indiferent de gradul lor de complexitate. 2007). transmitem şi primim un bogat flux de informaţii culturale deosebit de importante pentru gestionarea corectă a relaţiei dintre identitate şi alteritate. les mots de situations. les mots-valises. despre materia primă din care sunt fabricate. Folosit de creatorul său ca o noţiune de bază a disciplinei pe care a numit-o pragmatică lexiculturală[10]. diversificându-şi sferele de aplicaţie. » (R. folosind. A le categoriza 37 . concept care s-a bucurat de un real succes pe plan european. un fel de a se raporta unii la alţii sau la diversele categorii de obiecte ce populează acest univers (v. o anumită reprezentare a relaţiilor interpersonale. Reboul. ne dezvăluie mai mereu o anumită viziune asupra lumii. Galisson. Toledano şi D. Linó. le supunem unui proces constant de categorizare (v. fără riscul de a achiziţiona produse contrafăcute. fără a lăsa posibilitatea trasării vreunei linii de despărţire între ele. de façon globale et sans nuance. bénédictine ne dau informaţii despre cei care le prepară după reţete doar de ei cunoscute. les proverbes et dictons. V. en somme. combinaţii mai complexe de semne. ci se întrepătrund la toate nivelele. Expresiile lingvistice. pe care le percepem şi pe care. dits culturels. d’expliciter et d’interpréter. ca destinatari. grupuri de cuvinte. modificând într-o anumită măsură şi concepţia unei părţi a lexicografilor de la sfârşitul secolului trecut şi de la începutul acestuia. les mots à charge culturelle partagée [mots à CCP]. conform modalităţii specifice speţei umane de a prelucra informaţia astfel primită. Ce dernier se colore néanmoins – dans certain contexte – des spécificités de l’anglicisme. ne dăm seama că. ‘traitement de façon globale’. cuvinte. des problèmes économiques particuliers à tel ou tel pays dans le monde”. într-un fel sau altul. les palimpsestes verboculturels. » Iată. Căpătând noi valenţe. Fourment – Berni Canani. Chartreuse. secvenţele ce ne sunt adresate. în didactica limbilor-culturi. încât a ajuns să-i preocupe şi pe cei care sunt implicaţi. o concluzie care ne aminteşte o dată în plus că limba şi cultura – ultimul termen neînsemnând aici cultura « cultă ». cultura savantă sau cultura literară – nu se juxtapun una alteia. A. les mots occultants […] circonscrivent les sites [lexiculturels] (ou gisements). dobândind un caracter mai abstract şi mai general.

deplasându-se totodată frontierele vechii categorii a planetelor[15]. În vederea reidentificării proprietăţilor este nevoie de un element intermediar. ideea de graniţă sau frontieră nu dispare. Acest lucru flexibilizează mult graniţele care despart o categorie de alta. Roche. trebuie nu numai să identificăm/ discriminăm ansamblul de entităţi ordonate. Ils sont cependant soumis à l’influence du contexte socioculturel qui conduit souvent à des catégorisations différentes[14] . fiecare putând nutri convingerea că i se încalcă anumite drepturi personale. deşi nu mai este în concordanţă cu conţinutul descris de oamenii de ştiinţă. potrivit normelor ISO. nu 9. a organiza în grupuri sau clase elemente de aceeaşi natură. progresele cunoaşterii umane favorizate de dezvoltarea ştiinţelor. găsim în schimb un exemplu total diferit de acesta. Pe plan internaţional se pot de asemenea naşte situaţii conflictuale când un concept cum este cel de « ape teritoriale ale unui stat » nu presupune peste tot aceeaşi combinaţie de caractere. sistemul nostru solar să aibă doar 8 planete ce orbitează în jurul Soarelui. În astronomie. se poate modifica şi el sau poate ramâne acelaşi. Dar. Denumirea prostaglandină este în continuare folosită de nespecialişti ca şi de specialişti. Apartenenţa unui individ la o anumită categorie depinde de numărul de trăsături pe care le are în comun cu exemplarul considerat a fi prototipul ei. vom aminti că. relativ precisă. Roche. deşi nu mai are aceeaşi referinţă. Depecker & Ch. pentru a putea asocia noi obiecte unei categorii existente. obiectele sunt tratate ca elemente ce se aseamănă[12] între ele. Conceptul a fost definit în documentele oficiale din 2001 ca o « unité de connaissance créée par une combinaison unique de caractères[13] […] Les concepts ne sont pas nécessairement liés à des langues particulières. ci şi să reidentificăm proprietăţile specifice acelei organizări categoriale. Depecker & Ch.înseamnă a reuni. Categorizările diferite operate în astfel de cazuri pot da naştere unor situaţii conflictuale în sânul grupurilor de indivizi. 2007 : 107). pe baza trăsăturilor lor relevante. termenul. acesta este o reprezentare construită. O schimbare recentă în planul combinaţiei de caractere care a definit un timp îndelungat conceptul de « planetă » a condus pe experţi la concluzia că trebuie introdusă o nouă categorie de corpuri cereşti. iar categorizarea obiectelor avute în vedere diferă parţial de la o ţară la alta. ierarhizate în jurul unui prototip unanim – sau aproape unanim – acceptat în respectiva colectivitate umană. Pe de altă parte. totuşi. în accepţiunea de denumire a categoriilor afectate. În astfel de cazuri. şi că este necesară şi crearea unei denumiri adecvate. ca tehnicienii care construiesc imobile cu un număr variabil de apartamente de locuit şi cei care le administrează ulterior sau pur şi simplu cei care le locuiesc să nu asocieze aceleaşi seturi de caractere conceptelor de « suprafaţă utilă » sau de « spaţiu comun ». Deşi sunt percepute ca indivizi distincţi. impunând modificări în planul categorizării obiectelor. Se întâmplă. În noua categorie de corpuri cereşti denumită astfel intră Pluton. 2007 : 110). cum s-a considerat până în anul 2006. recunoscându-se astfel importanţa operaţiei de discriminare pe care observatorul trebuie s-o efectueze concomitent cu cea de recunoaştere a asemănărilor dintre membrii categoriei date. Definiţiile pe care le asociază azi experţii planetelor şi planetelor pitice au fost desigur reformulate ţinându-se 38 . a obiectelor. nu mai semnifică acelaşi lucru. ceea ce face ca. de pildă. care să reflecte noua construcţie referenţială[16] fără a contraria obiceiurile lingvistice ale utilizatorilor. numit uneori idee. în virtutea unor proprietăţi care se regăsesc în proporţii variabile la toţi indivizii aceluiaşi ansamblu. » (L. Expresia la care s-au oprit specialiştii este planetă pitică. de perfecţionarea tehnicilor determină deplasări mai mult sau mai puţin importante la nivelul combinaţiilor de caractere conceptuale. alteori noţiune sau concept (L. în viziunea actuală a astronomilor. Alegând să folosim aici doar expresia concept.

1326). dar pentru marea masă a vorbitorilor rămân valabile cele pe care le găsesc de regulă în dicţionarele explicative. Şi dacă în jurul construirii referinţei. în această terminologie. a apărut în ţările române către sfârşitul secolului al XVI-lea. Dacă se ignoră planul referenţial – cu informaţiile culturale asociate . transpunerea lui în limba franceză prin termenul eteronim iconostase poate conduce la confuzii grave sau la contrasensuri supărătoare. termenii . de genul celei a atomului sau chiar al celei a virusului (v. Gaudin. Limitându-ne la cele petrecute pe teritoriul actual al ţării noastre. Rey. cât şi sub raportul dimensiunilor sale.seama de noua viziune a oamenilor de ştiinţă. Poate că de aceea. la început. Efremov. 2003 : 74). numită catapeteasmă şi o balustradă joasă. Dictionnaire culturel en langue française. cu o anumită viziune a oamenilor din această parte a lumii asupra înscrierii lor în universul sacrului. F. Întradevăr. Nefiind însă numai o operaţie logică.şi nu e vorba aici de definiţie ca rezultat al acestor operaţii -. mai exact din domeniul arhitecturii bisericeşti. fără de care nu se poate ajunge la elaborarea conceptelor .« schèmes de pensée ». în terminologie fundamentală rămâne construirea referinţei. ea suferă inevitabil de o ambiguitate care dă multă bătaie de cap terminologilor : « quand cesse-t-on de parler de langue naturelle et de discours ? Quand peut-on prétendre parler des “choses”. des realia. Tâmplă. ci şi o « opération langagière » . acest element despărţitor a constat (v. numit tâmplă (lat. 19-20) dintr-o draperie. tot aici trebuie căutată şi sursa informaţiilor culturale pe care cu certitudine ni le pot oricând furniza termenii. dar trebuie precizat că elementul despărţitor a suferit o evoluţie importantă de-a lungul secolelor. Se ştie că. definiţii pe care F. Ca operaţie logică. 2002. preluată din bazilicile antice.pe care îl poate implica. Doar printr-o astfel de operaţie se poate îndeplini condiţia – fundamentală pe acest tărâm – a limitării semantismului fiecărui termen dintr-un sistem terminologic . Cum înlocuirea unui tip de tâmplă cu altul nu s-a facut decât treptat şi în mod inegal. templa). orice cuvânt al limbii comune – cu o încărcătură culturală atât de importantă nu acceptă uşor punerea în relaţie de echivalenţă cu eventualii corespondenţi 39 . pentru unii cercetători.de fapt. într-un text nespecializat sau chiar specializat. Gaudin (2003) le numeşte « culturale ». termenul românesc iconostas. definiţia are o importanţă capitală în terminologie. « schèmes d’invariance » (v. et de leur organisation épistémologique par les schèmes fonctionnels que sont les concepts (ou notions) ? » (A. altarul[18] este despărţit de naos[19]. 2003 : 45). respectiv al elaborării conceptelor se concentrează marile probleme pe care le au de rezolvat terminologii. însemnând ‘support / purtător de icoane’)[20]. Gaudin. termenul încetăţenit la noi pentru ambele tipuri de paravan despărţitor este tâmplă. dar numai în literatura de strictă specialitate aceasta a căpătat şi o denumire distinctă : iconostas (din limba greacă. IV. aceste componente au fost înlocuite printr-un perete sau paravan despărţitor. F. Tâmpla evoluată. iconostas evocă o experienţă locală unică punându-ne în contact. tehnica ce se dezvoltă continuu în societatea umană[17]. vom aminti că. disponibil pentru altceva : « mobila-support a icoanei deosebit de venerate sau “făcătoare de minuni”. atât sub raportul materialului din care a fost făcut în diverse epoci. aşezată în biserică în partea stângă. prin categorizarea pe care o permit. Un prim exemplu pe care îl vom invoca în acest sens este împrumutat din terminologia religioasă românească. 2005. în aşa fel încât fiecare unitate terminologică – monosemică – să se poată distinge net de celelalte. în bisericile ortodoxe. A. cu cinci registre de icoane. intrând într-o complexă reţea de relaţii de diferenţiere sau chiar de opoziţie cu acestea. dar mai cu seamă modalităţi sau forme de sinteză a cunoştinţelor asupra obiectelor lumii la care ajung mai devreme sau mai târziu ştiinţele. Mai târziu. Iconostas rămâne. în faţa tâmplei ».

creând totodată profilul social al anumitor categorii de consumatori mai ales din rândul publicului feminin. cultura acelei comunităţi umane se constituie într-un gen de « arhive ale memoriei colective ». 2007 : 90) figurează cu succes alături de formule încă nelexicalizate : rouge glamour. de exemplu. vom enumera aici câteva expresii numite referenţiale[21] care se înscriu într-o astfel de grilă de referinţe culturale. nici o noutate ştiinţifică sau tehnologică nu poate fi asimilată cu adevărat într-o cultură căreia îi este până la un moment dat străină fără să aibă loc un proces de reconceptualizare. 40 . Culturemele ridică mai totdeauna probleme greu de soluţionat traducătorilor. expresiile lexicalizate : noir ébène . Şi expresiile lingvistice. completate. pe o perioadă de timp mai mult sau mai puţin întinsă. termenii rezervaţi culorilor ajung să indice tendinţele momentului. Caumon. cunoştinţele generate de ei de-a lungul vremii. cu efecte mai mult sau mai puţin vizibile asupra (unui segment al) ei.coerent în dimensiunea sa interioară. la Marsilia se va vorbi mai curând de un bleu méditerranéen. Acest ultim exemplu ar putea ilustra destul de convingător afirmaţia potrivit căreia cultura este un fel de microcosmos . Transferul de tehnologie către un număr de ţări africane. poate desigur însemna pentru acestea din urmă un import masiv de termeni din limbile statelor exportatoare de tehnologie. rose tendresse. O. prin reutilizarea fondului cultural-lingvistic moştenit. care trebuie însoţit de constituirea terminologiilor aferente. pentru edificarea cititorului. Pentru populaţiile africane care beneficiază de acest transfer mai profitabilă este crearea unei terminologii proprii.Ramavonirina.C. pe când la Bordeaux se va discuta mai degrabă despre un bleu océan. aceştia preferând să recurgă la împrumuturi directe. al căror număr şi a căror identitate pot varia de la o comunitate lingvistică şi culturală la alta. Înglobând experienţa de viaţă. oricât de ciudat ar putea să pară când e privit din exterior -. oferind fiecărui individ referinţele simbolice care fac posibilă comunicarea. 2000 : 28). sub influenţa unui gen de geografie culturală. Diki-Kidiri. vert absinthe – sau chiar împrumutul rose shocking (v. 2000) ? Informaţiile culturale nu trebuie însă căutate numai în dimensiunea referenţială a termenilor. Caumon. de glose intra si extratextuale. Într-o listă de acest fel. Globalizarea specifică zilelor noastre poate pune însă diverse comunităţi umane în prezenţa unor realităţi pentru a căror asimilare se impun demersuri şi eforturi speciale.… Să nu uităm nici denumirea rose Lolita! Preluaţi în arsenalul lor de către specialiştii din domeniul marketing-ului produselor cosmetice sau al textilelor. Cel puţin la modul teoretic. înţelegerea reciprocă la nivelul grupului. care guvernează sub diverse aspecte « la totalité du rapport de l’homme à l’existant et donc sa vision du monde »(M. cercetătorii îşi amintesc că. cu care schemele de gândire . 2007 : 95). în limba unui popor a cărui viziune asupra fiinţei umane şi a relaţiilor sale cu lumea este dominată de simbolismul vegetal (v. Cum s-ar putea nega în acest caz dimensiunea culturală a unor termeni creaţi. Lăsând la o parte denumirile culorilor fundamentale. pot fi ferestre deschise spre cultura în care au luat naştere. nu numai din ţări diferite ci şi de pe continente diferite.care sunt conceptele . Experienţa organizării unor campanii publicitare pentru anumite produse cosmetice arată că « on ne conçoit pas la couleur ni le maquillage de la même manière selon le lieu et la culture » (C.sunt puse în relaţie de desemnare. oricât de bune ar fi acestea. Terminologia relativă la domeniul culorilor poartă o amprentă culturală de autenticitatea căreia nimeni nu se mai îndoieşte astăzi. Dar chiar fără a avea nevoie să-şi lege observaţiile de ceea ce se întâmplă azi când sunt lansate astfel de colecţii de produse putând interesa un public larg. de exemplu.sugeraţi de dicţionarele bilingve. produsele materiale realizate de membrii unui grup care-şi desfăşoară existenţa într-un acelaşi spaţiu.

Contestatarii lui Röntgen nu au întârziat însă să apară. dar numai rareori în cel al inovaţiilor tehnice. ei au purtat o campanie atât de înverşunată împotriva acestuia.Prin etimonul său. prin analogie cu procedeul folosit în limbajul matematicienilor în care X desemnează o cantitate necunoscută. procedeu inaugurat de Röntgen. raze γ (v. mai ales după primirea premiului Nobel pentru fizică de către distinsul om de ştiinţă. ne arată prin semnificantul lor către ce cultură sau civilizaţie materială ne-am îndreptat privirile când am simţit nevoia dobândirii unor solide cunoştinţe. desigur. putând fi apropiat de mai vechiul şi mult mai 41 .. siglă utilizată în domeniul informaticii. Deosebit de instructive sub raportul informaţiilor culturale pe care ni le dau sunt şi denumirile care au în componenţă nume proprii. şnit. şmuţtitlu. acest tip necunoscut de raze primeşte de la descoperitorul său numele de raze X. iar termeni ca şmal. termenul poate fi într-adevăr definit ca «un element al unei terminologii sau al unui limbaj specializat. monoreferenţialitate şi precizie. a unei solide pregătiri în domeniul tehnic. din fiecare domeniu tehnic. Includerea patronimului în denumirea descoperirii. despre concurenţa . Concurenţa dintre cele două denumiri pare să fie tranşată în favoarea ultimei. 52). Eponimele sunt aşadar termeni al căror semnificant ne poate furniza unele dintre cele mai bogate sau interesante informaţii despre istoria anumitor descoperiri. dar şi civile – cunoscute mai ales în partea de sud a ţării noastre ne lămureşte asupra relaţiilor politico-administrative şi militare pe care poporul român le-a avut într-un moment al istoriei sale cu una dintre marile puteri din vecinătate. astfel încât azi vorbim despre raze α.. unitate verbală specializată caracterizată prin univocitate. situaţie frecvent întâlnită în domeniul ştiinţelor. denumirea raze Röntgen a fost treptat abandonată (v. 1102 / Juillet 2009. în 1901. termenul culă din domeniul arhitecturii tradiţionale – militare. şpiţ.. de pildă Rayons X et gamma. care provine de la engl. Bidu – Vrănceanu (coord. Delavigne. şplint. deşi nimeni nu se mai îndoieşte de foarte mult timp de paternitatea descoperirii razelor X. în caz că totul se dovedeşte a fi o fraudă sau o eroare. şpaclu. rezultat al unei « proceduri de lexicalizare naturală sau artificială » (A. Science & Vie.. cu caracter convenţional.Concluzii Văzut din perspectiva internă a specialiştilor din fiecare ştiinţă în parte. şpalt. Primele confirmări ale descoperirii sale îi permit lui Röntgen să susţină un număr crescând de comunicări care îi aduc recunoaşterea ştiinţifică pe plan internaţional. 2000: 66). raze β. V. este vorba şi de un mijloc de a arăta cine este persoana responsabilă. reprezentând denumirea cunoştinţelor din acest domeniu ». Descoperirea ajunge să primească numele descoperitorului : denumirea iniţială este regulat înlocuită de formula raze Röntgen.. Unul dintre termenii legaţi de perioada de început a fizicii nucleare este unitatea sintagmatică raze X. încât.). Procedeul includerii unei litere în denumirea unui obiect de felul radiaţiilor emise de diverse corpuri radioactive. şpraiţ..uneori acerbă – între savanţi sau naţiuni pe tărâmul cercetării ştiinţifice. 4. Chukwu. mai ales un mijloc de recunoaştere unanimă a meritelor descoperitorului. şpis. despre relaţia dintre glorie şi responsabilitate în cazul unora dintre ele.. 2006: 91) în favoarea numelui dat lor iniţial de descoperitor. cum s-a spus (U. Totuşi. 1996 : 596-597). este. a continuat însă să fie aplicat cu succes. ca « [o unitate a] cunoaşterii cu un conţinut stabil ». Eprom. catre sfârşitul anului 1895. 654) răspunde probabil în mod absolut caracteristicilor enumerate mai sus. erasable programmable read only memory (Dixel 2010. Descoperit în mod absolut întâmplător de fizicianul Wilhelm Conrad Röntgen. Poate că le răspunde la fel de bine şi un termen din domeniul fizicii nucleare ca neutrino.

la civilisation est l’adoucissement de ses mœurs. poate cineva nega existenţa unei dimensiuni culturale în cazul unui asemenea termen? NOTE [1] Dacă L. Benveniste (1966 : 339) enumeră diversele întrebuinţări pe care le are în lucrarea lui Mirabeau termenul civilisation. en tant qu’ils sont des objets polyédriques. » [4] « […] le “sens” d’une forme linguistique se définit par la totalité de ses emplois. 2000 : 5). Mai precis. unul dintre cele mai reprezentative pentru respectivul moment istoric fiind. Diki-Kidiri. [5] Construcţia ar putea fi tradusă în felul următor în limba română : ‘şoimul răpeşte în zbor potârnichea’. ci şi la aceea a unei a treia particule. Guilbert (v. F. Cabré (2000 a : 10): « […] les termes. povestea. organisation. să nu ne provoace să-i aflăm. lingvistul (1966 : 340) respinge posibilitatea ca procesul naşterii lui să fi fost încetinit sau chiar blocat de existenţa aceleiaşi forme lexicale « comme terme de pratique judiciaire (‘fait de rendre civil un procès criminel’) qui n’a jamais dû avoir beaucoup d’extension ». Reeves. «Et si cette particule emportait avec elle l’énergie manquante dans le bilan? Que pouvait-on dire de cette particule hypothétique? D’abord. se trouve encore chez P. nedetectabile. fapt ce pune şi mai mult în relief adevărata “revoluţie” marcată de apariţia în vocabularul culturii a termenului civilisation. termenul acesta nu se poate să nu ne intrige. considerată de lingvistul francez ca fiind o adevărată definiţie : « “[…] Si je demandais à la plupart en quoi faites-vous consister la civilisation. » (M. peuvent être analysés à partir de disciplines différentes et. « pour insister sur la relation bijective qui unit un concept et un terme. Cette perspective. 1966 : 290). Benveniste. assez anciennement attestée. fapt ce putea explica acea pierdere parţială de energie observată experimental. Lerat pour qui “c’est la relation biunivoque entre un mot ou un groupe de mots et une définition spécialisée qui caractérise le terme […] ”. a été conçue essentiellement pour satisfaire le besoin de normalisation technique qui constituait l’enjeu majeur de cette époque. par leur distribution et par les types de liaisons qui en résultent » (E. la politesse. geografiei etc. în raport cu celelalte lexeme din aceeaşi paradigmă. Ensuite qu’elle ne devait pas être électriquement chargée. les unités qui constituent l’objet du domaine de connaissance appelé terminologie. dans la biunivocité.. care spera să rezolve misterul dispariţiei unei părţi din energia neutronului supus unui proces de dezintegrare. 2003: 31) foloseşte primul această expresie pentru a arăta că. qu’elle devait avoir une très faible masse (le déficit d’énergie était quand même faible).cunoscutul neutron. fiecare “lucru” are un singur nume. alţi cercetători vorbesc despre biunivocitate. 2007 : 174). [7] Comentând apariţia tardivă a termenului – în accepţiunea lui modernă -. l’urbanité. Gaudin. Benveniste.. savantul (1966 : 340) vorbeşte despre o « productivité alors chétive d’une classe d’abstraits d’aspect technique ». după părerea lui E. Savantul a făcut ipoteza – confirmată ulterior cu strălucire – că dezintegrarea neutronului conduce la apariţia nu doar a unui proton şi a unui electron. în ştiinţele descriptive de felul astronomiei. [6] Sufixul nu dăduse încă naştere decât la prea puţine derivate. [8] E. M. on me répondrait. le concept ne connaissant pas. et les connaissances répandues de manière que les bienséances y soient observées et y tiennent lieu de lois de détail . 2003 : 44). » (H. » (F. [2] Se ştie că « la théorie classique de la terminologie basée sur les travaux d’Eugen Wüster. [3] V. Fără a mai încerca să revenim aici asupra unei posibile definiţii a culturii. insistând mai ales pe următoarea. Sinon on l’aurait observée ! Cette particule se présentait comme une sorte de petit neutron que l’on baptisa neutrino.. ils peuvent participer de son champ d’étude [= du champ d’étude de la linguistique] et même devenir une partie centrale de l’objet d’analyse et de théorisation. d’autre dénomination. T. 42 . Gaudin. Existenţa acestei particule a fost intuită de fizicianul Wolfgang Pauli.

o avem în final despre comunitatea de vorbitori ai acelei limbi. precizarea. definiţia – unică şi riguroasă – a categoriei. [12] Asemănarea în virtutea căreia sunt reunite obiectele într-o aceeaşi categorie constă în faptul că fiecare dintre ele are un număr mai mare sau mai mic de trăsături comune cu prototipul categoriei. ontologia ar putea fi definită ca « la description. 2001. sute sau poate chiar mii de planete. 3) să se rotească pe o orbită « clară ». ÉLA. Frontierele unei categorii sunt greu de stabilit. corpurile cereşti trebuie : 1) să orbiteze în jurul Soarelui. Hors Série. în marea majoritate a situaţiilor observate. 246. etc. » [9]V. Informaţiile culturale dobândite prin însuşirea noilor unităţi lexicale trebuie să ne permită să interacţionăm corect şi adecvat cu vorbitorii nativi în situaţiile de viaţă către care ne-au deschis larg fereastra. articolul « Accéder à la culture partagée par l’entremise des mots à CCP ». Du point de vue de l’ISO. une manière de faire. Vocabulaire. de concepts et de leurs relations » (L. care intră în categoria sateliţilor. Deşi ideea de « dimensiune redusă » este prezentă. qui se retrouve dans certaines normes techniques. Roche. une action. înţelegerea corectă a informaţiilor culturale transmise de unităţile lexicale ale unei limbi cu care intrăm în contact nu trebuie să ducă doar la îmbogăţirea. dacă ar fi fost toate catalogate ca acesta. Depecker et Ch. altfel spus precizării setului de trăsături definitorii pentru fiecare concept. dar şi extensiunii lor. 2) să aibă o masă suficient de mare pentru ca propria lor gravitate să le dea o formă sferică. apartenenţa categorială est graduală. străinii. Qualifier la référence de phénomène social […]. Totuşi. Cultura nu mai este percepută sub aspectul de stare ci devine (chiar) acţiune. objet renvoie dans la majorité des cas à un objet matériel. 116 / 1999. et la civilisation ne fait rien pour la société si elle ne lui donne le fonds et la forme de la vertu”. ÉLA. dans un formalisme exploitable par un système informatique. [13] Ştiinţele acordă azi o atenţie specială stabilirii intensiunii conceptelor cu care operează. Cela. câmp disciplinar aflat în plină dezvoltare azi. un processus. adică enumerării obiectelor cărora li se aplică fiecare dintre ele. Science & Vie. S-a impus deci elaborarea unei definiţii a « planetelor » mult mai restrictive. [10] V. în acest fel se exclud entităţile care intră în categoria asteroizilor şi în cea a cometelor.2. concurremment à entité. în felul acesta se elimină o serie de entităţi. De remarcat că semantismul unităţilor sintagmatice obţinute prin combinarea bazelor simple stea. mars 2009. à une autre culture par un autre lexique ». în fiecare caz. setul de trăsături conceptuale asociat fiecărei expresii denominative este altul. « noutatea » introdusă de oamenii de ştiinţă în definiţia planetelor. pentru a avea statutul de planetă . Mais cette stabilité est soumise aux forces dans lesquelles sont pris tous les phénomènes historiques. cunoaşterea. Galisson şi a celor care au îmbrăţişat ideea pragmaticii lexiculturale. Ultima proprietate. [16] « […] c’est socialement que la référence des termes peut être construite de façon relativement étroite. ce n’est pas exclure la stabilité […]. în viziunea lui R. » (L. Depecker & Ch. 46-47). rezultat ce se putea obţine prin introducerea unor noi caractere conceptuale în respectiva “schemă de gândire”. par une action volontaire et concertée. Roche. Se preferă modelul prototipic pentru reprezentarea extensiei unei categorii. fiindcă.) . Il a de plus l’avantage de renvoyer plus spécialement à tout artefact. astronomii au descoperit în sistemul nostru solar o multitudine de corpuri cereşti de dimensiunile lui Pluton sau chiar mai mari care. Leur jeu est simplement limité de 43 . face diferenţa între acestea şi planetele « pitice ». care să se aplice în egală măsură tuturor indivizilor acesteia este greu de dat. articolul « La pragmatique lexiculturelle pour accéder autrement. rafinarea imaginii pe care noi.tout cela ne me présente que le masque de la vertu et non son visage. p. ar fi creat imaginea unui sistem solar alcătuit din zeci. 67 / 1987. 2007 : 106). mai mult sau mai puţin regulată . donc toujours provisoire. Travaux terminologiques. fără legătură posibilă cu alte corpuri cereşti pe care să le atragă sau să le propulseze în spaţiul cosmic prin forţa lor de gravitaţie. 2007 : 111). [15] În ultima vreme. planetă cu modificatorul pitic(ă) – având aici rol categorizator – este de fiecare dată diferit. În această nouă utilizare a expresiei amintite. […] Objet n’est pas non plus à entendre comme ponctuel ou statique : ce peut être en terminologie une procédure. În viziunea actuală (v. [14] Faptul este important pentru elaborarea şi corelarea ontologiilor. [11] « Objet est le mot retenu en terminologie pour désigner “tout ce qui peut être perçu et conçu” (ISO 1087-1. într-un anume fel.

Gaudin. Bidu – Vrănceanu. Gaudin. in Danielle Candel et François Gaudin (sous la direction de). « Nommer la couleur. Delavigne. Gallimard. 89-107. Honoré Champion. Cabré. « Préface ». Μετα. Hommage à Robert Galisson.façon volontaire et concerté par les groupes de locuteurs qui se donnent des outils de référence et de normalisation. 106-114. Paris. Langue française 17. Gaudin.. Louis (1965). Robert (1987). Ce jeu. Marcel (2000). « Accéder à la culture partagée par l’entremise des mots à CCP ». 362 p. 5-17. adică dintr-o perioadă anterioară apariţiei tâmplei de dimensiuni mari. François (2003). Aspects diachroniques du vocabulaire. [18] Numit şi sfânta sfintelor. (coord. Cabré. Guilbert. Chukwu. raritatea icoanelor din acele vremuri foarte îndepărtate mai poate fi pusă în legătură şi cu fragilitatea materialelor pe care erau executate. Presses Sorbonne Nouvelle. 41. « La pragmatique lexiculturelle pour accéder autrement. Linó. Hommage à Robert Galisson. Desigur. în Georgeta Cislaru et al. « Terminologie et linguistique : la théorie des portes ». ÉLA. Les vocabulaires techniques et scientiques. “Sur la représentation mentale des concepts. 1. Honoré Champion. Maria Teresa (2000 a). Μετα. Louis (1973). Maria Teresa (2000 b). 67.U. Paris. 27-31. Émile (1966). 604-621. Une dynamique entre langue et discours. Caumon. Paris. vol. Depecker. 116. 33-50. Robert (1999). 287 p. Valérie (2006). Paris. 10-15. ÉLA. bases pour une tentative de modélisation ». Socioterminologie. 19-29. Une approche sociolinguistique de la terminologie. Angela (coord. usages et pratiques prospectives en cosmétique ». Bucureşti. vol. [21] « Ce type de nomination renvoie à la représentation d’une chose au sein d’un environnement collectif et culturel » (C. Bruxelles.) (2000). Paris. Guilbert. Maria Teresa (2003). De Boeck. Entre signe et concept. Presses universitaires de Lyon. Langages. in Maria Teresa Linó et Jean Pruvost (sous la direction de). în Maria Teresa Linó et Jean Pruvost (sous la direction de). Carmen (2003). 2003 : 46). François (1996). Problèmes de linguistique générale. Le sens en terminologie. Lexic comun. Mots et lexiculture. no 4. 2007 : 89). à une autre culture par un autre lexique ».B. lexic specializat. « Entre idée et concept : vers l’ontologie ». ÉLA. 5-6. « Terminologie : l’ombre du concept ». 467-479. 128. E. ne disparaît pas. 177 p.). în Louis Guilbert et Jean Peytard (Éds). Paris. Terminologies nouvelles No 21. 20-39. L’acte de nommer. Christophe (2007). 44 . Publications des Universités de Rouen et du Havre. « La spécificité du terme scientifique et technique ». caracterul dinamic al construcţiilor conceptuale. [17] De aici. « Terminologie et diversité culturelle ». Mots et lexiculture. respectiv a iconostasului (= tâmplă complexă). « La lexiculture : d’un concept instrumental à un outil d’intervention en didactique des langues – cultures ». « La formation du vocabulaire de la physique nucléaire : quelques jalons ». in Henri Béjoint et Philippe Thoiron (sous la direction de).Duculot. 87-100. Diki-Kidiri. Michèle (2002). [19] Numit şi sfânta. Céline (2007). Terminologies nouvelles No 21. 20 p. « Une approche culturelle de la terminologie ». » (F. Fourment – Berni Canani. Guillén Díaz. Depecker. Uzoma (1996). Presses Sorbonne Nouvelle. cependant. Marcel (2000). Mont-Saint-Aignan. Larousse. Caumon. no 4. 41. Lyon. Diki-Kidiri. « Les informations culturelles dans un dictionnaire bilingue d’apprentissage ». Loïc & Roche. 590-603. « Science. 168. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Benveniste. La formation du vocabulaire de l’aviation. Loïc (2002). Terminologies nouvelles No 21. istoricitatea conceptelor. Éléments de terminologie générale. Galisson. dénomination et partage du pouvoir : le cas des éponymes ». 140 p. [20] Se înţelege de ce există foarte puţine icoane care să dateze dinaintea secolelor al XV-lea şi mai ales al XVI-lea. Galisson.

En conséquence. Seuil. Alexandru (2002). Editura Academiei Române. în Danielle Candel et François Gaudin (sous la direction de). 2009. « Mouvance terminologique. Dixel 2010. on met en lumière quelques-unes de ses nouvelles dimensions. il est conçu comme le résultat de l’association entre un concept et une expression linguistique. 45 . Alain (dir. l’espace d’une courte diachronie. 43-45. Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX). Meridiane.globalisation > ». Aspects diachroniques du vocabulaire. Anne (2007). Paris. 246. Icoane româneşti. dans les dictionnaires et dans la presse : le cas de < mondialisation . fondement conceptuel du verbe». Publications des Universités de Rouen et du Havre. Reboul. Terminologies Nouvelles No 21. Rey. Paulette (2000). Temmerman. Tomes I-IV. Paris. Toledano. Terminologies nouvelles No 21. dimension culturelle. « Symbolisme végétal et terminologie dans la culture malgache ». Bucureşti. Violette & Candel. Roulon-Doko. Hubert (2007). par deux de ses caractéristiques fondamentales : l’univocité et la monoréférentialité. « Une théorie réaliste de la terminologie : le sociocognitivisme ». dans la discipline connue sous le nom de terminologie générale. terme . ayant la fonction de désigner et d’identifier. Langage et cognition humaine.Ramavonirina. Presses universitaires de Grenoble. Danielle (2006). Grenoble. Y compris la dimension culturelle des termes. Juillet 2009. Les orientations théoriques de la dernière décennie. Reeves. Sursele exemplelor Efremov. ignorées antérieurement par les terminologues. 1975. Olivia (2000). RÉZUMÉ DIMENSION CULTURELLE DES TERMES Le terme est habituellement considéré comme un des éléments constituant une terminologie qui fonctionne dans un domaine spécialisé. Hors Série. 39-42. Mont-Saint-Aignan. communication spécialisée. Rita (2000). No 1102. «Le geste technique. Paris. Science & Vie. Mots clés : terminologie générale. Dictionnaires Le Robert. 157-183.) (2005). Chroniques des atomes et des galaxies. 392 p. Bucureşti. Dictionnaires Le Robert – Sejer.Terminologies Nouvelles No 21. Mars 2009. Dictionnaire culturel en langue française. 58-64. accordent peu d’attention au terme en tant qu’élément constitutif d’une nomenclature et le conçoivent notamment en tant qu’instrument ayant un rôle décisif dans la communication spécialisée et non seulement. Science & Vie. Sans avoir négligé le rôle du concept dans l’instauration du sémantisme d’un terme. dont nous désirons nous occuper dans cette étude.

harţi. Développée depuis très longtemps dans l’espace roumain. nous comprenons non seulement les composantes liturgique. grâce notamment aux émigrés russes. pour des termes trop précis et trop connotés du point de vue de leur spécificité confessionnelle culturelle roumaine. documents vidéo. de termes religieux orthodoxes. Ils devraient aussi compléter ce corpus de sources avec leurs propres investigations (enquêtes lexicales de terrain) valorisées sous la forme des fiches lexicales. nous nous sommes heurtée à un problème assez délicat concernant les concordances et les non-concordances culturelles (exprimées du point de vue confessionnel) qui existent entre les deux langues. comme la langue roumaine. Université ”Al.) toutes les possibilités terminologiques d’équivalence. des sites orthodoxes. comme nous l’avons déjà précisé. Des termes comme naş de cununie. Il est vrai que les instruments « classiques » de travail font défaut dans ce domaine. etc. les moments importants de leur vie civile (le baptême. auprès de sujets très initiés dans la pratique de l’orthodoxie (des moines et des moniales orthodoxes. C’est ce que 46 . le mariage). Il s’agit de termes qui relèvent d’un contenu « très pratique » de l’orthodoxie. Par contenus confessionnels. ou encore les rituels de la mort. roumains. la langue française n’a pas connu une longue tradition d’expression des contenus confessionnels de l’orthodoxie. qu’est ce que le traducteur des textes de spiritualité orthodoxe ou bien l’auteur d’un dictionnaire bilingue de termes religieux orthodoxes devraient-ils faire ? Chercher dans un maximum de sources religieuses possibles (de différentes natures. de călugărie. Comme nous le disions ailleurs. reflétées notamment au niveau terminologique. ressources électroniques. se rapportant à des aspects de la vie « habituelle » des fidèles orthodoxes. par un style ecclésiastique. D’autre part. mais aussi toute une série d’aspects pratiques qui relèvent de la vie quotidienne des fidèles.Felicia DUMAS. composé de mots d’origine latine. en France). des blogs ou autres types de ressources électroniques dignes de confiance du point de vue de l’authenticité confessionnelle et linguistique des faits de langue et de vocabulaire enregistrés. de leur vie religieuse (profession monastique). un vocabulaire très bien individualisé. grecs. théologique. ou bien la raison culturelle-traditionnelle d’exister. écrites. I. Implantée en France au début du siècle dernier. qui n’ont pas eu le temps (dans la diachronie) de se lexicaliser en français. dogmatique ou ecclésiologiques. mais il y a une variété de sources religieuses considérables rédigés en français. grecque ou slavonne (pour la plupart). la raison principale de cette situation est d’ordre confessionnel. ainsi que certains fidèles) sont indispensables et essentielles. bolniţă ou bogdaproste –qui sont très usuels pour les locuteurs roumains en général et les orthodoxes pratiquants en particulier connaissent en français des formes de lexicalisation différentes ou n’ont pas du tout d’équivalent . dezlegare la peşte. [1]. serbes. des prêtres ou des évêques. français-roumain. Dans des situations pareilles. Cuza”de Iaşi QUELQUES TERMES ORTHODOXES EN ROUMAIN ET LEURS « POSSIBLES » EQUIVALENTS FRANÇAIS En travaillant à la rédaction d’un dictionnaire bilingue roumain-français. l’orthodoxie est sous-tendue et caractérisée par toute une culture religieuse. les enquêtes lexicales menées dans des milieux authentiques (monastères ou paroisses. comme le jeûne. l’orthodoxie s’est développée une terminologie propre à l’individualiser confessionnellement du point de vue lexical.

D’ailleurs. nos enquêtes menées auprès de sujets bilingues (franco-roumains. c’est le mot témoin qui est employé. en principe ils ne le font pas à l’église aussi . Par conséquent. il tient les couronnes au-dessus de leur tête (office du couronnement). ||~ de botez. dans le département de Neamts. vous avez revêtu le Christ. [6]. Les offices proprement-dits du mariage et. les nouveaux (ou nouvelles) tonsuré(es : parrain. Le paranymphe les suit. le prêtre les prend tous deux par la main et leur fait faire trois fois le tour de la table. Même si nous avons montré ailleurs que le nombre de professions monastiques orthodoxes a connu un grand essor en France les vingt dernières années surtout. Le paranymphe échange les anneaux de fiançailles et les couronnes de mariage. c’est lui qui a fixé.).). SNS. si c’est nécessaire. et nous parlons ici des jeunes couples qui en France sont très rarement orthodoxes. GEA. d’origine française et vivants en France). de la profession monastique. Si pour désigner le parrain ou la marraine qui présentent l’enfant au baptême. persoană de sexul masculin care ţine în braţe copilul la botez: parrain (m. CED. originaire de Piatra-Soïmului. c’est témoin. en fait référence dans la réponse proposée à notre question. le mot paranymphe ne semble pas avoir été repris par l’ensemble des utilisateurs de la terminologie orthodoxe en français . paranymphe(s) (m. Il n’est nullement le cas en français. ca monah: parrain (m. 47 . et lorsqu’ils le font. Ces différences culturelles sont responsables des difficultés concernant les équivalences des termes mentionnés. Les jeunes couples se marient rarement. même pour un usager pas vraiment initié dans la pratique de l’orthodoxie. il propose les termes d’Ancien et d’Ancienne. Sa tonsure monastique fut approuvée par la Métropole de Moldavie et elle eut lieu le 2 août 1937. et de grande autorité ecclésiastique (évêques et prêtres) nous ont livré le terme qui correspondrait « normalement » à la relation spirituelle instaurée entre le parrain et les nouveaux-mariés. [3]. tenu par le parrain (ou la marraine) si c’est un enfant. où l’institution du mariage a connu une évolution en baisse dans le monde occidental en général et français en particulier. „Nas de cununie”. respectivement. sans aucune connotation religieuse. parmi les premiers. Voici ce que nous proposons toutefois comme correspondances systématisées en entrées lexicographiques : naş m.). Si pour la profession monastique. ont été traduits en français du grec par le père Denis Guillaume. surtout le premier : naş de cununie. PC. Părintele spiritual al copilului.nous avons fait afin de trouver les équivalences dans le cas des termes mentionnés et que nous aimerions discuter par la suite. [4]. || ~ de călugărie. Pour un catholique. les équivalences avec naş et naşă sont très claires entre les deux langues (le roumain et le français). des questions se posent pour équivaloir en français le même type de parents spirituels. Les mots roumains ont l’air très banal. les termes employés dans ce type très précis de contexte. care urmează a fi binecuvântat de preot şi unit prin taina cununiei: parrain (m. [5]. Si le mariage est beaucoup moins fréquent en France qu’en Roumanie. l’un de nos sujets d’enquêtes privilégiés. || sin.). pour le parrain du mariage. Ensuite. un ascète plein d’amour et d’humilité. Avec le baptisé. respectivement. c’est parrain. GEA. pour un orthodoxe. le mariage dans le monde latin étant assimilié à un contrat. Alléluia. || ~ de cununie. Părintele spiritual al tânărului cuplu. et l’on chante : Vous tous qui dans le Christ avez été baptisés. Son parrain était le moine du Grand habit Proclus Popa. définis toutefois dans d’autres contextes spirituels de la vie des fidèles : le mariage et la profession monastique. le prêtre fait trois fois le tour du baptistère.[2]. [7]. Părintele spiritual al celui care urmează a fi tuns în monahism. Dans ce cas. traducteur infatigable de l’ensemble des offices et des hymnes de l’orthodoxie. le choix de mener une vie monastique est encore plus rare. (office abrégé du saint Baptême). évêque orthodoxe Français.

celle qui ayant passé déjà un certain temps dans la probation monastique et l’obéissance à son Ancienne. La dispense de poisson signifie qu’il est permis de manger du poisson. n. en langue française. || sin. Pendant la semaine qui suit le dimanche du pharisien et du publicain. GEA. n. soit une construction syntaxique entière (assez complexe). l’huile et le vin sont autorisés aux fêtes suivantes. Le poisson. il a comme correspondants soit des syntagmes nominaux. [14].). prédicative (nous précisons le fait que les syntagmes considérés comme synonymes sont mentionnés par ordre décroissant de leur fréquence d’emploi au niveau de la terminologie orthodoxe.). L’équivalent français du mot roumain harţi a été aussi assez difficile à établir (et. Tous les jours de la semaine de la Tyrophagie. [8]. toute abstinence est supprimée.. La structure de l’entrée lexicographique consacrée à ce substantif va dans le même sens d’une initiation totale -lexicale et confessionnelle à la fois(que nous jugeons obligatoire pour un dictionnaire de ce type d’équivalences): définition lexico-sémantique en roumain. [9]. toute abstinence est supprimée. Denumire populară a zilelor de miercuri şi vineri în care postul este susupendat. quand elles tombent un mercredi ou un vendredi: 7 janvier (Saint Précurseur). pas de jeûne (loc. sans jeûne. însemnate în calendar: le poisson est autorisé (permis). Permisiunea de a consuma peşte în anumite zile din posturi. CMSA.). FJMD. [11]. [13]. un terme roumain d’origine slavonne comme bolniţă est très difficilement traduisible en français. abstinence de viande seulement. afin de proposer un équivalent à 48 . est amenée par l’ecclésiarque et son Ancienne (office du petit habit pour la réception du mandyas). de même pour l’huile. CMSA. à cause de ses connotations culturelles spécifiques à l’espace orthodoxe traditionnel roumain et à une période historique où les monastères avaient autour d’eux de pareils infirmeries. Vendredi 31 décembre. OIOI. [10]. à identifier).). bénédiction-poisson.pl. nous avons le syntagme nominal dezlegare la peşte. dispense de poisson (loc. Dans un tout autre domaine. employé exclusivement au pluriel pour désigner une période normalement destinée au jeûne pendant laquelle cette pratique d’abstinence alimentaire est supprimée. tel que nous avons pu le constater de l’ensemble des sources compulsées): dezlegare la peşte. Sa marraine habite en France et c’est une fille spirituelle du père Placide. permisiune din partea Bisericii de a nu ţine post în zilele respective: sans jeûne (loc. || sin. Par conséquent. lexicalisé en français soit de la même façon (par un syntagme nominal). soit sous la forme d’une construction complexe. Dans le même domaine réferentiel de la pratique du jeûne. || sin.. Lundi 21 novembre. Persoană de sexul feminin care ţine în braţe copilul la botez. [12].||sin. ces syntagmes sont plutôt surprenants du point de vue de leur lexicalisation explicite en français pour l’usager roumain de ce type de terminologie. Entrée de la Mère de Dieu au temple . FSJC. Maică ce serveşte drept călăuză duhovnicească unei tinere care urmează să fie călugărită : Ancienne (f. Mentionnés par les différents calendriers liturgiques en usage dans les paroisses et les monastères (orthodoxes) francophones. CED.). 25 mars (Annonciation). ||~ de călugărie. Il s’agit d’un substantif d’origine grecque moderne en roumain. devenind mama spirituală a acestuia : marraine (f. Quand les soeurs commencent les Heures.. ésuivalence en français et contexte d’emploi représentatif pour celle-ci en langue française: harţi m. pas de jeûne.). bénédiction-poisson (f. [15]. tout d’abord. désire recevoir la tonsure.naşă f. n. Vendredi 31 décembre. CEO.

Grand Euchologe et Arkhiératikon. „Dieu soit loué”. En français contemporain. cette interjection veut dire „Que Dieu pardonne les (tes) péchés”. Spital amenajat pe lângă o mănăstire: infirmerie (du monastère) (f. 49 . [5]. Il meurt le matin du 11 septembre 1938 (24 septembre. [2] Grand euchologe et arkhiératikon. car les pratiques rituelles en matière de pannychides pour les morts sont beaucoup moins développées en France. [3]Dumas. l’auteure du dictionnaire que nous sommes se doit néanmoins de proposer une forme d’approximation lexicale. Tout en précisant la signification du mot et le fait qu’il ne connaît pas d’équivalent en français. dont la signification en français est la même. l’exemple le plus flagrant de non-concordances confessionnelles engendrées par le contexte geographique et culturel différents où l’orthodoxie s’est développée et a développé son revêtement lexical spécifique. bolniţă f. « Le moine orthodoxe en France à l’époque contemporaine ». XVIIe et XVIIIe siècle). nu există în limba franceză niciun echivalent. comme il n’y a pas la coutume d’offrir à manger à des vivants en mémoire des défunts et de donner l’aumône pour le repos de leurs âmes comme dans notre culture traditionnellement orthodoxe. L’orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. il est tout aussi „banal” au niveau de ce type d’emploi que son correspondant roumain lors de la période de gloire de son emploi (Moyen Âge. selon le calendrier julien en usage sur l'Athos). Etymologiquement. ayant abouti au „banal” infirmerie. Son contexte d’emploi immédiat en roumain est celui de remercier quelqu’un pour le don (en principe alimentaires) reçu de celui-ci pour la mémoire d’un défunt. me semble-t-il. Peut-être. nous avons consulté surtout des sources religieuses (écrites ou électroniques) portant sur les réalités de la vie monastique. peut-être. à l'infirmerie du monastère. Le Père Cléopas. OW. CED.ce terme. [17]. ca spre exemplu: Dieu soit loué! Bogdaproste n’a pas d’équivalent. Am putea aproxima printr-o formulă de mulţumire care să conţină numele lui Dumnezeu. ces différences sont reflétées de façon très évidente au niveau lexical. Felicia. Un autre terme roumain d’origine slavonne qui nous a posé peut-être le plus de problèmes quant à son équivalent français est bogdaproste. de ce que nous appelons la terminologie religieuse orthodoxe individualisée en français. [4]. în primul rând datorită nedezvoltării practicilor ritualice ale datului de pomană pentru sufletele celor adormiţi. mentionnées plus haut. C’est. [16]. pour le repos de son âme. Tout comme les autres.). par le père Denis Guillaume. NOTES [1] Dumas. à l'heure où l'on dit les matines. Cuvânt cu care se mulţumeşte pentru ceva primit de pomană şi care înseamnă „Dumnezeu să(ţi) ierte păcatele”. Felicia. (Saint Siloaune de l’Athos). Nos enqûetes lexicales corrroborées à la compulsation de la quasi-totalité des sources propres aux pannychides et aux funérailles nous ont amenée à la même conclusion: il n’y a pas en langue française d’équivalent pour ce terme. en se prévalant de son rôle d’instance normatrice d’initiation terminologique du destinataire roumain de son outil lexicographique: Bogdaproste interj. il ne peut pas y avoir de terme correspondant.

I. p.egliseorthodoxe. père. sau nu au deloc echivalent. (2001). Grand Euchologe et Arkhiératikon. [7]. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. traduit du roumain par le hiéromoine Marc. Rome : Diaconie apostolique. lexicalizare. colloque national et international. 24. limba franceză. Dumas. Monastère Saint-Antoine-Le-Grand. prof. Monastère Saint-Antoine-le-Grand.com. Otawa: Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES: Balan. « Le moine orthodoxe en France à l’époque contemporaine ». informations orthodoxes sur internet. dr. Feuillet Saint Jean Cassien. prof. Ecaterina. Rome : Diaconie apostolique. Cabré. collection « Grands spirituels orthodoxes du XXe siècle ». Païssios. La această problematică a concordanţei sau neconcordanţei culturale şi confesionale reflectată la nivel terminologic între cele două limbi am dori sa ne referim în articolul nostru. harţi. [16]. Fleurs du jardin de la Mère de Dieu. père (2003). Théorie. Le Père Cléopas. [8]. Corpus d’enquêtes Dumas. Iaşi: Casa editorială Demiurg. 50 . Editura Diecezană Caransebeş. Daniel. cuvinte specifice culturii tradiţionale ortodoxe româneşti îşi găsesc cu greu echivalenţe lexicale. [14]. Naş de cununie. Orthodoxie. Branişte. méthode et applications. Calendrier orthodoxe électronique : calendrier. [10]. Le Spoutnik. de termeni religioşi ortodocşi ? Să caute într-o gamă extrem de variată şi într-un număr cvasi-exhaustiv de surse religioase toate posibilităţile terminologice de echivalare. Par le Père Denis Guillaume. Grand Euchologe et Arkhiératikon. Ce ar trebui să facă. Monastère Saint-Antoine-le-Grand.. Rezultatele anchetelor lexicale de teren se dovedesc a fi. [15]. OrthodoxWiki. orthodoxie. catholicisme. évêque vicaire de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. ortodoxie. Bulletin hebdomadaire d’information de la Métropole orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. traducătorii de texte ortodoxe sau autorul unui dicţionar bilingv. [12]. introduction de Jean-Claude Larchet. Ene. Corpus d’enquêtes Dumas. Teresa (1998). bolniţă sau bogdaproste cunosc în limba franceză lexicalizări diferite de cea română. moine du Mont Athos (1998). avec une Introduction de Mgr Marc. în această situaţie. Trois religions un seul Homme. Le Tourneau. 235-251. [9]. REZUMAT TERMENI CREŞTIN-ORTODOCŞI ROMÂNESTI ŞI ”POSIBILELE“ LOR ECHIVALENŢE ÎN LIMBA FRANCEZĂ La nivelul terminologiei ortodoxe din limba franceză. Branişte. mai mult decât preţioase -esenţiale. Calendrier liturgique (2008). Liban : Presses de l’Université Saint-Esprit de Kaslik. Felicia (2009). métropolite de la Moldavie et de Bucovine. Calendrier liturgique. protestantisme. Dumas. vol. specific cultural. tome 2. Corpus d’enquêtes Dumas. in Annales de Philosophie et des Sciences Humaines. [11]. nouveau Synecdimos (1997). La Terminologie. Calendrier liturgique. L’orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. Les mots du christianisme. Lausanne : l’Age d’Homme. de călugărie. precum şi la rolul complex al autorului unui asemenea dicţionar bilingv.. dezlegare la peşte. pr.[6]. préface de Mgr. Grand euchologe et arkhiératikon (1992). métochion de Simonos Petra. Par le père Denis Guillaume. Felicia (2009). Paris : Fayard. [13]. Fleurs du Jardin de la Mère ed Dieu. [17]. Feuillet Saint Jean Cassien. Cuvinte-cheie: terminologie. Dominique (2005). în aceste cazuri. Edité par le Monastère Saint-Jean-le-Théologien.

1. sumă acordată pentru studii şi întreţinere unui elev sau student. respectiv aceea a analizei cuvântului respectiv din perspectiva existenţei unor limbi funcţionale diferite. de a le stabili etimologia unora (ne referim în special. dintre care. cu extensia „instituţie care mijloceşte informaţii şi angajamente de lucru pentru lucrători: bursa muncii” (în cursul textului de faţă ne referim la acest sens prin formula „instituţie financiară”). în linii generale. 1. uneori. demersul nostru are ca scop practic imediat propunerea unei scheme corecte. 1. 0.2. 253). Philippide” Iaşi ÎMPRUMUTUL NEOLOGIC ROMÂNESC BURSĂ DIN PERSPECTIVA LIMBILOR FUNCŢIONALE 0. spre deosebire de limba istorică. sau neologismelor bursă1 şi bursă2 [b] din limba română. această abordare se impune. Pentru etimologie. putem vorbi de notificarea. corespund tradiţiei care se referă la cunoaşterea lucrurilor (ibidem. un dicţionar cu profil de tezaur istoric cum este Dicţionarul limbii române al Academiei (în continuare. este vorba. după cum vom vedea. în care semnificatele coincid cu desemnările.”). întrucât cunoaşterea şi indicarea statutului unor cuvinte se complică. DA 1913. trimitem la teoria coşeriană privind conceptul respectiv. pentru articolul consacrat neologismului bursă. la neologisme). în lexicologie. situaţie generală semnificativ reflectată şi de dicţionarele de diferite niveluri. a cărui biografie românească (prea puţin cunoscută în acel moment) data. de aproximativ un secol. de acea limbă care funcţionează în discursuri sau texte şi reflectă competenţa idiomatică efectivă a vorbitorilor unei limbi istorice (Coşeriu 2000: 250. Necesitatea luării în considerare a distincţiei invocate este exemplar ilustrată de analiza neologismului bursă [a]. vezi. cu sensuri diferite. reale. acţiuni de societăţi comerciale. ba.a. a unui împrumut din franceză.Stelian DUMISTRĂCEL – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi Doina HREAPCĂ – Institutul de Filologie Română „A. din fran[ceză]. bursă1 are şi o extrem de interesantă distribuţie privind utilizarea sa. totuşi. stipendiu…” (în continuare. adesea. mai ales în domeniul „nomenclaturilor”. Problema general acceptatei distincţii între lexicul comun şi lexicul specializat poate fi reproiectată din perspectiva limbilor funcţionale (sau uzurilor funcţionale ale limbii). bancherii ş.”. Pentru perioada respectivă. dat fiind faptul că astfel de limbaje. Pentru accepţiunea în care folosim sintagma limbă funcţională. distincţie care intervine predilect în analiza limbajelor tehnice. nediferenţiată din perspectiva utilizării funcţionale a limbii. dintr-o dublă perspectivă: aceea a componenţei vocabularului ca (potenţial) inventar general. [2] „(Finanţe) Instituţie publică în care se adună agenţii de schimb. cereale etc.1.3. 51 . În 1913. în acord cu informaţia de ultimă etapă din lingvistica şi filologia română. trimitem la acest sens referindu-ne la ‘stipendiu’). 0. a pătrunderii. din cauza dificultăţilor. acceptând proiecţia [b]. se trimitea la franceză: („N[eologism]. La reluarea redactării secţiunii identificate prin sigla DA din Dicţionarul Academiei Române (aşa-zisa „serie veche”). la nivelul limbii de cultură. pentru cele ce urmează. 269). lista abrevierilor bibliografice folosite) includea în lista de termeni o singură intrare bursă.0. cu două sensuri de bază: [1] „Pensiune gratuită acordată prin concurs unui elev (într-un internat). pentru vânzări şi cumpărări de obligaţii de rentă de stat. p.

aceasta nefiind. în DEXI 2007. cu sensul general de ‘stipendiu’. găsim un al doilea [2] „(Anatomie) formaţie anatomică în formă de sac. vom reveni. în ceea ce priveşte primul dicţionar academic al limbii române. Precizăm. trimitem la MDA 2001. de exemplu. Astfel. a juca la bursă). de exemplu. un singur articol apare şi la Ciorănescu 2001. 2. tranzacţii de mărfuri. cu două intrări bursă. 2. chiar într-un dicţionar vizând un public-ţintă nespecializat. perturbă schema lexicografică prezentată cu privire la termenul bursă1. este şi aceea a dicţionarelor de nivel academic. reflectând cunoaşterea şi utilizarea acestui termen la nivelul uzului curent.1. a juca la b. dată fiind instituirea şi funcţionarea. 1.-A. însoţit de sintagme de tipul celor citate mai sus. se trimite la fr. Dar. bourse. această problemă era în discuţie. b. tot din limba/limbile din care am împrumutat iniţial cuvântul) în planul metaforei (b. instituţie unde se negociază hârtii de valoare. le menţionăm pe cele ale lui I. dat fiind profilul etimologic al dicţionarului său. care ne întâmpină în unele dicţionare din ultimul timp ale limbii române. dar nu fără o motivaţie generală justificată. aceeaşi diferenţiere în ceea ce priveşte contractul de comunicare cu cititorul şi. inclusiv sintagmele şi locuţiunile reflectând aplicaţiile-extensii care au intervenit în planul referentului (bursă de valori. 1. nespecializat şi specializat. în acelaşi timp. prima cu sensul ‘stipendiu’. la Maiorescu apare şi adjectivul corespunzător: „elevi bursieri”. tratează neologismele după opţiuni şi scheme din dicţionare. Bursele se dau prin minister prin concurs conform unui anume regulament” (după Discursuri parlamentare. – bursă2. care. la nivelul unei limbi funcţionale. singura bursă-pungă anatomică. atât pentru bursă1. plină cu un lichid vâscos. criticată de Titu Maiorescu într-un discurs parlamentar citat în DA 1913: „Elevii sărmani şi silitori vor fi ajutaţi prin burse. DEI 1999. alocaţie bănească lunară”. vezi. redactat de August Treboniu Laurian şi Ion C. I. în linii generale. a acordării alocaţiilor băneşti pentru studii. cumva selectivă. cât şi pentru bursă2.) se situează. 1897. ale limbii franceze (însăşi marea majoritate a acestor împrumuturi fiind de origine franceză). de aproximativ 50 – 60 de ani. însă. Ceea ce. relativ extinsă. care înveleşte testiculele”. se observă în lucrări lexicografice care au ca model general DEX-ul (în diferite ipostaze). dicţionar asupra căruia vom reveni în discuţia cu privire la etimologia cuvântului. pentru bursă1. în comunicarea nespecializată. Astăzi. recent. a doua cu sensul ‘instituţie financiară’. Candrea (CADE 1926-1931) şi August Scriban (Scriban 1939). Dar această viziune lexicografică. de exemplu. dacă însuşi acest sens şi sintagmele „tehnice” (b. a situaţiei din opere de profil din culturi vest-europene. cu distorsionarea viziunii asupra încadrării cuvântului în vorbirea comună sau într-o limbă funcţională.2. chiar într-o lege din 1876. de exemplu. vezi. p. bursa locurilor de muncă. ‘a risca’) cunosc o apreciabilă extensie în vorbirea comună. reflectată într-o schemă lexicografică relativ simplă. este îmbogăţirea acestei intrări cu un al doilea sens. bursă ‘stipendiu’ este un termen cu circulaţie generală. a juca la b. limbajul specializat al tehnicienilor domeniului. cu sensul ‘instituţie financiară’. neagră ‘comerţ ilicit’. bursa muncii. 2. în special din cea franceză. în ceea ce priveşte considerarea a două categorii de public (vorbitor şi cititor).3. problemă de principiu asupra căreia nu este cazul să insistăm. Massim. ca exemplu concludent. după clasicul sens [1] ‘stipendiu’. în timp. de tipul DEX. de valori. în general. că este vorba tot de preluarea. Ca etimologie. de la început. de fapt. inovaţiile de la nivelul invocat (pe care leam luat. bursa neagră. din diferite epoci. pentru care ordinea sensurilor cuvântului bursă este însă următoarea: „1. muncii. bursă seroasă: „membrană din ţesut conjunctiv care delimitează o cavitate închisă şi al cărei rol este facilitarea mişcărilor 52 . 468).Dintre alte dicţionare importante ale limbii române în care a fost tratat un s i n g u r articol bursă. explicitarea sintagmei ce urmează. găsim două cuvinte bursă (trimitem la DEX 2009): – bursă1.

trebuie să avem în vedere. această noutate semantică are la bază un element din schema lexicografică generală a cuvântului franţuzesc bourse. care poartă urmele acestora şi e plină cu substanţe amidonoase. aceeaşi sintagmă în LM 1873). plină cu un anumit lichid)’. conţinând un lichid vâscos: bursă seroasă”. răspunsul poate fi găsit în informaţii cuprinse în articolele consacrate termenului bourse în diferite dicţionare ale limbii franceze care au servit lexicografilor români ca modele pentru redactarea neologismelor împrumutate din limba respectivă. limita maximă ar putea s-o constituie preluarea integrală a lanţului semantic de la cuvântul bourse (eventual bourse1) din lucrări lexicografice franţuzeşti de tip tezaur. Dar. mai jos. bursită. este un cuvânt ce aparţine limbii istorice. privitoare la alt domeniu. reprezentând. Vom vedea. atragem atenţia şi asupra sinonimului la care se trimite: pungă (LTR 1958: s. o sintagmă comparabilă (probabil calc după germană) găsim în Diaconovici 1898: „bursă mucoasă – în anatomie. trebuie să observăm. O explicaţie şi o trimitere asemănătoare găsim şi în NDU 2008. numind maladii ale formaţiilor respective. şi că diferite sensuri ce se referă la elemente de 53 . a unui sens specializat (‘membrană din ţesut conjunctiv…’) pentru un neologism cum este bursă reprezintă numai un compromis parţial. cum ar fi Larousse. rămasă după căderea fructelor. bursă subacromială. în mod sigur. lexicului comun. bourse. aşa cum anticipam. în DEXI 2007 şi în NDU 2008. pătrunderea şi utilizarea sensului în discuţie în limbajul tehnic al lucrărilor de medicină din România. a unei succesiuni [1] ‘stipendiu’ → [2] ‘pungă (anatomică. includerea. corespondente şi în limba engleză sau italiană. prezenţa. Medicii utilizează şi un derivat de la bursă. o viziune măcar parţial enciclopedică (dar coerentă) ar fi presupus. aspect asupra căruia ne vom opri în cele ce urmează. ce protejează capetele articulare ale oaselor (vezi însă. tot pentru sensul [2] al termenului bursă1: „(med.v. nume dat pungilor de diferită mărime. prepatelară sau infrapatelară. mai jos. reţinem câteva sintagme din respectiva limbă funcţională de pe internet. În afara lucrărilor din bibliografia DLR. pornind de la latină. dar motivul preluării îl constituie. în articolul respectiv. a unor practicanţi din domeniul medicinii. de exemplu.) formaţie anatomică în formă de sac. olecraniană.organelor la care este anexată”. a unei ramuri roditoare la măr şi la păr. o terminologie medicală internaţională: denumiri cum sunt cele enumerate mai sus. îngroşată. cu explicaţii conjuncturale diverse. dar nu intrăm în această discuţie. că. Ca simplă proiecţie strict tehnică în ceea ce priveşte „încărcarea” articolului cu sensuri specializate. din limba română. care cuprinde o pluralitate de sintagme. pline cu lichid. 2. moştenit din latină. Dincolo de simpla traducere din franceză.2. într-un dicţionar general. cari îi fac ţesuturile fărâmicioase. Neîndoielnic. „partea superioară. din terminologia pomiculturii. de exemplu. ca redactori. numind tot atâtea formaţii anatomice sub forma unor pungi din ţesut conjunctiv.). aşadar. însă. al căror părete subţire e format dintr-o structură fibrinoasă…” (vezi. 2. cum ar fi. Sin[onim] Pungă”. precizăm că prezenţa sensului în discuţie de la bursă1 din DEXI 2007 se explică măcar şi prin contribuţia.3. trohanteriană. cu o terminologie la fel de bogată. localizată în regiunea articulaţiilor. ori TLF. o semnificaţie strict specializată dintr-un limbaj funcţional. o problemă de logică simplă care intervine este aceea ce poate fi formulată ca întrebare de bun simţ: ce legătură poate fi invocată pentru existenţa. singurul sens cu care era înregistrat un termen bursă într-o ediţie mai veche a Lexiconului tehnic român. au. de exemplu. şi discuţia despre bursa scrotală). Cu titlu de adaos de informaţie. din perspectiva colaborării la acest dicţionar. Dacă ar fi să analizăm situaţia cuvântului bursă exclusiv pe terenul limbii române. şi a sensului. fără să apelăm la lucrări de profil medical tipărite. în franceză. Ca de obicei.

„Finanţe” etc. ne interesează cele de tipul „Livresc”. prin extensie. a cuvântului pentru a numi ‘banii cuprinşi într-o pungă’. cea a „naturaliilor” [α]. În această clasă cel mai important loc 54 . ‘pungă (de piele)’. ori marcând domenii ale ştiinţelor şi activităţilor social-economice: „Medicină”. de exemplu. folosirea cuvântului în sintagma bourse séreuse ‘cavitate virtuală. 3. şi în dicţionare ale limbii franceze de diferite profiluri. din zoologie. ‘peliculă ce înveleşte o ciupercă proaspăt eclozată’ etc. din pescuit: ‘nume generic pentru plase închise’. mai apoi. vezi. printre acestea. pentru diferite sensuri. din perspectiva istoriei limbii. în linii generale. asupra celei mai importante. dar şi în cel din Larousse 1993. Menţionăm că sistematizarea care urmează. folosită la vânătoarea de iepuri’. în articolul analizat din Larousse 1928. pentru a putea insista. într-un lanţ din care unele verigi lipsesc în articolele din dicţionarele limbii române care prezintă adoptarea împrumutului respectiv din franceză. notăm că. pentru a denumi tot felul de ‘umflături’ din mediul animal şi vegetal. aici se încadrează şi sensul ‘stipendiu’ la care ne-am referit anterior. după părerea noastră. limitată de o membrană conjunctivă. pentru discuţia de aici. ‘instituţie financiară’) sunt rezultatul unor extensii. din pomicultură. de exemplu. în linii mari. în funcţie de sensul etimonului şi de evoluţia semantică. sensul/sensurile ce ţin de conceptul de ‘instituţie financiară’. aşadar a obiectelor/instalaţiilor produse de mâna omului. de exemplu. Cele două direcţii anunţate sunt următoarele: – o primă direcţie (dar nu numaidecât cronologică) reflectă folosirea. ‘bani adunaţi cu anumite destinaţii. la ceafă. în acest caz considerându-se că există două cuvinte franţuzeşti bourse. ‘săculeţ sau buzunar pe care şi-l formează omizile diferitelor lepidoptere’. „Botanică”. pe două direcţii principale. sensul citat din LTR 1958). ‘săculeţ din stofă în care se strângea. 3. cu o singură intrare bourse. 3. una a „naturaliilor” [α]. respectiv cheltuiţi pentru un anumit scop’.2. ‘plasă în formă de buzunar. Prima viziune este aceea a mai vechilor dicţionare tezaur. 3. fie ca două intrări. în care cuvântul este tratat monografic. din domeniul botanicii. au forma unui sac sau a unei pungi. respectiv specializări semantice.1.civilizaţie (de tipul ‘stipendiu’. ‘umflătură a crengii pomilor fructiferi din care se ivesc florile şi fructele’ (vezi mai sus. şi în care utilizarea cuvântului din optica a ceea ce numim «limbi» sau «limbaje funcţionale» este marcată. apoi. iniţial. relativ aleatoriu. Tot în această direcţie se plasează. din vestimentaţie. ce are rolul de a facilita mişcarea organelor cărora le este anexată’ (pentru această sintagmă. în articolul respectiv urmărindu-se o bogată filiaţie semantică. una ce ţine seama de criterii de antropologie culturală. – o a doua direcţie poate fi urmărită din dublă perspectivă. mai sus. printre care. ce porneşte de la faptul că bourse înseamnă. ne aparţine. prin paranteze de circulaţie care indică diferite aspecte ale variaţiei diastratice. evoluţia desfăşurându-se.1. În perspectiva „naturaliilor” se plasează sensuri care indică utilizarea cuvântului. Acest tip de dicţionar este Larousse 1928.1. datele pe care le prezentăm sunt plasate. Ne ocupăm mai întâi de categoria [β]. în DEXI 2007 şi NDU 2008). din această categorie cităm. prin analogie. Cuvântul bourse a fost (şi este) utilizat pentru a numi obiecte sau instalaţii care. dintre care. din vânătoare. iar alta a culturii materiale [β]. în principiu. dar mai ales din diferite epoci.1. termenul în discuţie este tratat fie ca o singură intrare. părul bărbaţilor’ etc. bursă seroasă. Ca o primă observaţie de cadru general. Dar cea mai importantă zonă terminologică specializată pentru acest grup semantic o reprezintă denominaţia corpului omenesc.

în franceză. byrsa însemna şi „Hodensack”.v. adesea. apoi. 1432). în ciuda faptului că. bourse. astfel că nu este neaşteptată preluarea denumirii respective. în dicţionarul citat. găsim o definiţie de strictă specialitate: „enveloppes des testicules. considerată necunoscută ori nesigură). Un loc aparte pentru această discuţie. Pe terenul limbilor funcţionale intrăm prin cel de al doilea sens. sau pescuit. care se prezintă ca pungi sau învelişuri localizate în zona articulaţiilor oaselor. bourse este moştenit din latină. bourses. se trimite la sursa p e n t r u latină. ingenioasă: primul sens este cel care derivă de la etimonul latinesc. formant en avant du périnée et au-dessous de la verge un sac allongé veticalement. BOURSE”. borsa. prin analogie (din punctul de vedere al formei. DLR 1984: s. „bursa testiculară” (în Larousse 1993. bolsa. cât şi pentru ţinuta lingvistică în ceea ce priveşte problema etimologiei. în limba română traista-ciobanului şi punga-popii (cf. aici. cel al terminologiilor populare. pentru bourse1 găsim o schemă simplă. au.3. care cumulează specializări ale cuvântului. poate din latină încă. sub forma de plural. în prima situaţie se află sensurile speciale ale termenului devenit tehnic în vânătoare. dar şi al utilizării). 3. acestea sunt. byrsa.îl ocupă folosirea termenului bourse pentru ceea ce în Larousse 1928 este considerat drept „nume vulgar pentru scrotum”. „geantă de piele”. constituind o descriere a utilizării cuvântului din perspectiva evoluţiei limbii istorice. prioritar pentru ‘scrot’ şi apoi pentru alte formaţii anatomice. Din punct de vedere tehnic. cu numerotarea intrărilor prin cifre-exponent. Vom trece în revistă câteva astfel de opţiuni lexicografice. în terminologia medicală.1. ‘banii propriu-zişi’ şi. Aşadar. semnificaţia ‘Hodensack’ (= scrot. dar şi de particularizări esenţiale: prin metonimie. aşa cum se prezintă lucrurile şi în Larousse 1928. altele cu posibilităţi mai reduse din perspectiva contractului de comunicare. În ceea ce priveşte sensurile lat. reţinem însă observaţia că diferiţi descendenţi romanici. învelişul cutanat al testiculelor) ceea ce ne permite supoziţia că.2. „piele”. span. din gr. 3. cf. remarcăm o surprinzătoare corespondenţă în plan referenţial între franceză şi română în ceea ce priveşte denominaţia plantei „capsella bursa pastoris”: în franceză bourse-à-pasteur. BOURSE” din Robert 1953.1. it. din raţiuni etimologice la care ne vom referi în cele ce urmează. după Wilhelm Meyer-Lübke (REW 1924: nr. pentru prezentarea analitică. Importanţa deosebită pe care o acordăm acestui semantism se datorează etimologiei cuvântului. anume la grecescul bursa. în loc de „1. precizăm că. „pungă”. pungă’. recurgem la grafica folosită până acum. urmat de expresii figurate având la bază suportul lexical respectiv. byrsa. 3. ‘stipendiu’.. βύρσα . care conduce la despărţirea informaţiei cu privire la un anumit termen în două intrări deosebite. important însă mai ales pentru ilustrarea exemplară a limbii funcţionale a finanţelor. dar şi din dicţionarul recenzat în continuare. divisé en deux moitiés par un raphé médian”). bourse-à-berger. Larousse 1993. este Robert 1953. în cea de a doua plasându-se uzurile din 55 . ‘săculeţ destinat să cuprindă monede. este vorba de reflectarea unor domenii ale cunoştinţelor şi activităţilor omului. port.2. Cealaltă viziune în lexicografia franceză este aceea în care este luat în consideraţie principiul funcţionării cuvântului la diferite niveluri culturale (mai ales când există dubii cu privire la etimologie. în continuare. cele interne. îl ocupă sintagma bursa scrotală. pentru comoditatea lecturii. respectiv „2. fr. Un dicţionar-reper pentru această tratare. Am amintit mai sus că. dintre care unele cu un grad de accesibilitate mai mare.). Ca obiect de pură curiozitate (în momentul de faţă al discutării temei). Littré 1889: lat.

pe trei secţiuni: I. pentru extensii de sens. cuprinzând numeroase sintagme-formule tehnice. Devoto – Oli oferă următoarea informaţie: „Dal nome della famiglia Della Borsa. corespunzând celor două semnificaţii. cf. respectiv. „bourse du plaisir”. „bourse des chansons” etc. 3. la fel este tratat lexemul bourse şi în Larousse 1993. pentru diferite nuanţe de sens ori pentru expresii. În linii generale. aşadar comun. 3.2. III. bourse du travail) şi expresii formate de la acest cuvânt caracteristice mediului respectiv (coup de bourse. finanţelor. Pe de altă parte. toate aceste surse cuprind informaţii asemănătoare cu cele prezentate mai sus pentru spaţiul galoromanic (şi catolic) privind utilizarea cuvântului (cuvintelor) borsa.vezi trimiteri. şi. „prin metonimie” ‘sumă de bani disponibilă’ şi ceea ce am numit mai sus ‘stipendiu’. [b] piaţa pe care se efectuează tranzacţii asupra valorilor mobiliare sau a mărfurilor. iar. sub bourse2 sunt selectate sensuri strict specializate ale acestui cuvânt. ne rezervăm o expunere asupra ansamblului respectiv prin contextualizarea din dicţionarul a cărui prezentare urmează. bursa: câte un singur articol borsa. aparţinând limbii funcţionale la care ne-am referit anterior. din Larousse 1928. în plan figurat. TLF prezintă aceeaşi schemă generală pentru BOURSE2. iar. Sensul general ‘membrană în formă de pungă’ din anatomie şi botanică. Cuvântul bourse2 beneficiază de un articol propriu unui dicţionar cu profil tehnic. Druon). În rezumat. finanţe.2. Nu ne mai oprim asupra conţinutului articolului bourse1 din Larousse 1993. a căror formulare o rezumăm. Nu insistăm asupra definirii sensurilor din acest articol. bourse d'échange. notăm că pentru borsa2. nediferenţiată. che nel XVI sec. elocventă este situaţia pe care ne-o înfăţişează articolul bourse2 din TLF: statutul cuvântului poate fi urmărit în funcţie de o relativ foarte bună cunoaştere atât ca [a] nume propriu-zis de instituţie (dovadă pătrunderea în texte din limba funcţională a beletristicii . în traducere: [a] loc. dar şi [b] ca valoare simbolică. cele nu mai puţin de patru sensuri referitoare la lumea comerţului. fireşte. în ceea ce priveşte numărul intrărilor în dicţionare. în sfârşit. „bourse pour les idées” (Balzac). în Devoto – Oli 1971. a Bruges (Belgio) adibi il proprio palazzo a sede degli scambi”. Un extins paragraf enciclopedic încheie articolul analizat aici. În ceea ce priveşte o dinamică a lexicului specializat în spaţiile diferitelor limbi funcţionale. în sfârşit. II. în care. Sensul (învechit) ‘pungă de piele’. pentru sensurile ‘pungă’ (şi cele apropiate) şi. de strictă specialitate. ‘instituţie financiară’ în Zingarelli 1929 sau Mestica 1942. 3. „bourse des valeurs littéraires” (Rolland). propune o schemă originală. 56 . în ceea ce priveşte informaţia. articolul bourse2 face proba elocventă a proiectării cuvântului într-o desăvârşită limbă funcţională. Roger Martin du Gard. fără să difere esenţial de datele din Larousse 1928 şi Larousse 1993. apoi. acelaşi tratament i-a fost aplicat şi descendentului din italiană al lat.3. care nu diferă prea mult. de schema generală. la numeroşi scriitori. edificiu public unde se reunesc persoane din lumea finaţelor. jouer à la bourse). din finanţe. urmat de locuţiunile ce pornesc de la cuvântul respectiv. sunt ilustrate cu citate reprezentând texte sau discursuri extrase din tratate de economie politică. Sensuri care reflectă folosirea termenului pentru orice obiect care seamănă cu o pungă. printre care Flaubert. dintr-o viziune strict specializată. botanică). legi şi decrete etc. Proust. în ceea ce priveşte BOURSE1. semnalăm faptul că. dar şi din domeniul cultului religios (bourse „double carton dans lequel on met les corporaux qui servent à la messe”).terminologii ştiinţifice propriu-zise (anatomie.3. Anticipând asupra discuţiei privind etimologia. sub [d] sunt enumerate sintagme numind specii de burse (bourse d’affrètement. [c] ansamblul celor care frecventează bursa. însă două articole. Zola. de regulă tot în opere literare. Cu titlul de informaţie cu caracter general.2.

observăm că interesează care este semnificaţia numelui negustorului flamand şi. cât şi în Flandra (Belgia). casa. de bourse 1 ou de Van der Bourse. atât în Italia. 4. şi 3. în corpul articolului este citat punctul de vedere al unui mare specialist.1. Întrucât am consemnat deja etimologia dată în Larousse 1928. Dès lors le mot e courant et remplace le vocable traditionnel de loge…”. trebuie să cităm exemplaritatea tratării acestui aspect. reprezintă un împrumut din grecescul βύρσα. dar şi legătura cu numele unei familii din oraşul Brugge. prezenta următoarele fapte: „Bourse apparait en flamand.2. de vreme ce se trimite la grecescul bursa!). ornată cu trei pungi. incert.”). loc de întâlnire al comercianţilor din acel oraş (informaţie pentru care se trimte la Friedrich Kluge. Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache). pornind de la locul unde se găsea. 4. -é.4). din Belgia. Problema etimologiei cuvântului în limba franceză 4. le au în vedere sursele mai noi pe care le-am analizat până acum. din secolul al XIII-lea. atestat în franceză din secolul al XVI-lea. având acelaşi sens. care sunt raporturile dintre numele respectiv şi substantivul latinesc bursa. Des origines à 1900. Reţinem îndoiala cu privire la sursa latinească a cuvântului din flamandă. Ca punct de plecare lingvistic în problema etimologiei. fie de la numele propriu Van der Burse. Un punct de vedere asemănător în TLF. Aceeaşi raţiune pentru prezenţa unei intrări aparte. de fapt. conform principiului etimologic. o rigoare profesională/lexicografică pentru instituirea unei intrări noi în lista de cuvinte dintr-un dicţionar. în oraşul Bruges.4. moştenit din latină (şi atunci. în paragraful din articol rezervat preocupării respective se declară că etimologia cuvântului. în oraşul Brugge. în Larousse 1993: incertitudinea etimologică aparentă (dar poate şi de fond). antrenând în discuţie însăşi raţiunea celei de a doua intrări bourse în toate dicţionarele trecute în revistă. Oricum. banquier à Bruges”). apoi. bancher de la Bruges („p. Deşi „bursele de valori” sunt cunoscute. fie de la numele personajului deja evocat într-o scurtă naraţiune. 4. pentru care BOURSE2 ar putea să se explice fie ca o extensie de sens de la BOURSE1 (cu observaţia din paranteza precedentă!). În lexicografia franceză nu există puncte de vedere diferite privind etimologia intrării bourse1. cuvânt moştenit din latină: nicio diferenţă faţă de Littré 1889: latinescul popular byrsa (bursa). important pentru economia redactării unui dicţionar. este nesigură („Etymol. Ferdinand Brunot. ‘piele’ care. din Belgia (preluăm grafia din flamandă). se pare în secolul al XVI-lea. 57 . sugerată de o destul de bogată documentaţie secundară (asupra căreia nu considerăm necesar să ne oprim). Cu titlul de ipoteză. mai mult sau mai puţin explicit.3. nici nu trebuia separat un alt cuvânt. care. într-un volum din Histoire de la langue française. Lucrurile se complică în ceea ce priveşte etimologia cuvântului bursă2. indicată în capul articolului respectiv: acest cuvânt bourse s-ar explica fie ca o extensie de la bourse1.2. în Robert 1953: după ce. ne permet pas de trancher”). sans qu’on sache au juste s’il vient de bursa ou du nom d’une famille brugeoise dont la maison servait de rendez-vous aux marchands. întrucât filiaţia respectivă putea fi evidenţiată în cadrul schemei tehnice a lui bourse1). bourse2. ca să nu mai vorbim de principiul etimologiei directe în cazul cuvintelor pentru care se poate invoca aşa-numita „etimologie multiplă”. dar se conchide că stadiul actual al documentării nu permite o soluţie definitivă („L'état actuel de la docum. chiar nesiguranţa etimologică constituie o raţiune suficientă. acum ne interesează problema etimologiei cuvântului (cuvintelor) bourse din perspectiva limbilor funcţionale pe care. la rându-i. din perspectiva limbii franceze istorice (şi chiar a latinei.0. legenda leagă numele instituţiei respective de faptul că. a familiei van Der Burse. aspecte asupra cărora ne vom opri mai jos (cf.

s-ar fi extins asupra casei sale şi. ca bază pentru botezul instituţiei financiare şi pentru tot ceea ce ţine de aceasta. rezumăm schema articolului respectiv din LM 1873. Cel puţin din perspectiva limbii germane. pe acelaşi plan. însă. întrucât. de către Friedrich Kluge. bourse 1) marsupium. are la bază latinescul popular bursa. în primul dicţionar academic al limbii române. de aci. ambele fiind raportabile. Wb. oarecum.php?id=etymologischesw0. bursa) sculptată pe o peatră”. 2) forum mercatorum” (Grimm. II (1860). transcris în diferite texte Van de Borse. cuvântul. trecem peste considerarea. Ca semn de recunoaştere a casei. termenul respectiv este utilizat în cuprinsul definiţiilor): „*BURSĂ s. ca filieră a împrumutului. a cuvântului bursă cu sensul mai sus marcat prin [2]. în fond.). b) sumă 58 . Duden 1969: s. sunt avute în vedere limbile franceză şi italiană: „BÖRSE.archive. Sensurile şi etimologia cuvântului bursă în limba română Am lăsat pentru această secţiune dezlegarea unei părţi din misterul neobişnuitei şi (aparent) iraţionalei filiaţii [1] ‘stipendiu’ → [2] ‘pungă anatomică (plină cu un anumit lichid)’ din DEXI 2007 şi din NDU 2008. ital. bourse şi cu it. dimpotrivă. în limba funcţională a medicilor de la noi. geldbeutel. unde un negustor invita lumea la casa lui ca să încheie afaceri. ceea ce face posibilă acceptarea unui singur cuvânt bourse în dicţionarele limbii franceze (şi. subliniind faptul. D. de aici. nu numai alinierea lexicografilor români la sursele tradiţionale în ceea ce priveşte împrumutul neologic. A. Iată prezentarea acestui aspect la Scriban 1939: s. borsa. în Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache. f. pungă. şi aceeaşi este semnificaţia prepoziţiilor de la. Din consideraţie pentru valenţele dialogului exegetic peste timp. asupra instituţiei de care ne ocupăm. se pune problema dacă numele stăpânului casei respective. a perspectivei indo-europene de analiză a unor cuvinte din idiomuri germanice. borsa. Deutsches Wörterbuch. (byrsa = βύρσα = piele. o sursă pe măsura istoriei lucrurilor: termenul ca atare a fost împrumutat chiar din neerlandeză (limbă ce se vorbeşte şi în Flandra). mlat. bursa.. curea. odată acceptat ca sinonim al lui pungă. că autorii aplicau deja principiul etimologiei multiple. care l-a preluat din latină! (cf. it. în germană. conform sistemului mai general de a identifica o persoană pornind de la un nume de loc (cel puţin aşa erau iniţial supranumiţi nobilii: prepoziţia von. 2. erau gravate trei pungi de bani. O schemă convenabilă pentru filiaţia pe care vrem s-o propunem ofereau. dar. lucrurile sunt relativ simple.C. devenită însemn nobiliar. cu semnificaţia „din”. Din motive de cursivitate a tratării. în sensul că însuşi negustorul va fi primit ca nume de familie numele casei (porecla acesteia). prin metaforă. 5. bourse) 1. atunci. preceda numele unui domeniu feudal.f. demn de interes. franc.org/bookreader/print. din nume nobiliare franceze). dacă nu este vorba de un supranume al acestuia. tradiţional. neologismul (românesc) bursă avea şi sensul primar de ‘pungă’. la un etimon latin. 5. după Jakob şi Wilhelm Grimm. raportate (fără invocarea latinei) la gr. βύρσα (cf. bani câţi încap într-o bursă. Aşadar..) În dicţionare mai noi se indică.4. vol. borsa.1.). 4. http://www. săcuţ de piele şi apoi de orice materie în care se pun bani.pe frontispiciul casei unui negustor. dar. atunci. pentru aceşti savanţi. dacă Van der Borse (sau Van der Beurse) ar fi un supranume. Van der Borse sau Van der Beurse.v.T. care îşi invita confraţii la el pentru a încheia afaceri. cu sensurile menţionate. franz. încă în 1873. Börse are doar sensurile ‘pungă pentru bani’ şi ‘instituţie financiară’. înrudite cu fr. ci şi prezenţa. a) conţinutul unei burse. din germană. Şi. Iată (în transcriere literarizată) articolul bursă din LM (semnalăm că. Laurian şi I.v. a unui singur cuvânt bursă în dicţionarele limbii române). trebuie să pornim tot de la cuvântul latinesc bursa. printre care şi olandezul beurs. logic. pe care o explică. apoi. (respectăm grafia autorului): „Primu oraş care a avut o bursă a fost Bruges (Belgia). Massim. sau. pusese la intrare o pungă (lat.

CDCE.16. d) în ştiinţe se aplică la diverse lucruri ce au o certă analogie cu bursa în înţelesul de sub 1: folicul. id. AR 1837.120. burză (locul unde să adun neguţitorii) AR 1829.127. articolul consacrat neologismului bursă din Ursu – Ursu 2006: 139 (precizând faptul că. vor fi lămurite siglele utilizate de cei autori): „BURSĂ s. autorii sunt justificaţi. bursă. dacă este adevărat că. de reprezentare a unui conţinut prin conţinător.110. autorii primului dicţionar academic al limbii române. piste patru sute dă pungi” şi „dobândă… şapte taleri şi jumătate la pungă”. deşi informaţia se poate să le fi lipsit: ne referim la utilizarea cuvântului bursă cu sensul de ‘pungă’. borsă GC VII. Dat fiind scopul nostru. în afara unor citate doveditoare. bursele testiculelor = boaşele. Pentru o modificare (de fapt) metonimică identică.v.247. stipendiu. IL 1840.3.202. Comerc. în sensul că au „umplut” goluri semantice „pentru obţinerea unui lanţ perfect” (Seche 1966: 167). capsulă etc. după cum a constatat Mircea Seche. descrierea nu pare a fi una a situaţiei reale a circulaţiei cuvântului respectiv în limba română. semnat de N. au… completat lanţul semantic al unor împrumuturi recente.) borsă GIC. dar şi recuperatoare a operei respective.221v.2. RB.131. şi în special sumă de bani ce guvernul sau şi altcineva dă unui copil sau june ca ajutor. foi volante. doar ca o intuiţie se dovedeşte o realitate. cu care acesta să-şi facă studiile. de taleri sau de lei vechi. în cazul termenului bursă ceea ce ar fi putut fi apreciat.)”. acela de a contribui şi la conturarea schemei articolului bursă în volumul consacrat literei B din seria nouă a Dicţionarului limbii române al Academiei. Ursu şi Despina Ursu. Şăineanu 1900: CVII explică acest sens drept calc după turcă. cel puţin într-un caz. critică. e) în comerţ: α) uniune a negustorilor mari dintr-o cetate însemnată prin comerţul său. semnalăm şi situaţia substantivului românesc pungă. c) sumă de bani determinată. β) locul unde se strâng membrii acestei uniuni pentru daraverile lor”. reproducem. consacrat împrumutului neologic din limba română dintre 1760 şi 1860. „în comerţ”).nr. reproduce pe turc. ultima jumătate a secolului al XIX-lea.18. bursă (scaunul bancului) AR 1830. plin de un fluid uleios care face lunecoase suprafeţele pe care se mişcă tendoanele. cu privire la istoria neologismului bursă în limba română. a modului cum avea să evolueze neologismul bursă în limba română. Ţinând seama de acest fapt. de unde preluăm două citate concludente pentru discuţia de faţă: „O sumă mare dă bani. Trebuie să atragem atenţia asupra organizării informaţiei în LM.19. AR 1839. ci doar o proiecţie. (Fin.89. sumă fixă de 500 lei vechi.18. adesea. una raţională. până în secolul al XIX-lea. mai vârtos pe lângă cele mari. burză (bancă) AR 1835.255. 59 . conform unor izvoare literare din anii 1832 şi 1862.. Informaţia la care ne-am referit anterior. burză AR 1834. πουγγί. ca şi în cazul bourse ‘somme d'argent disponible.A. 5. Cel mai important aspect l-ar reprezenta faptul că.31. ziare şi reviste. capitală. a ceea ce avea să însemne. ressources en argent’. că. ne este furnizată de un valoros studiu monografic apărut recent. TR 1854. 1. şi DLR 1984: s. până la un moment dat. dincolo de orice critică. pe la 1840 cuvîntul era frecvent. pentru comentarii. 3. kisè «bourse et somme de 500 piastre» (ngr.241.de bani ce membrii unei societăţi pun în comun pentru spezele societăţii. căruia îi datorăm o atentă analiză. reprezentând cărţi (traduceri şi texte originale). cât şi din punctul de vedere al indicaţiilor precise în ceea ce priveşte diverse limbi funcţionale („în ştiinţe”. însă corect intuită. dacă unele poziţii din schema articolului din LM par a fi ori chiar sunt simple previziuni. cât ajunge pentru acoperirea spezelor cuiva. dar esenţial pentru o corectă prezentare a filiaţiei sensurilor. „săculeţul” ce cuprindea exact 500 de galbeni. bursă CR 1830. cu simpla obiecţie. mărturisit iniţial. în redactarea unor articole.2.182. numind. bursă mucoasă = săcuţ membranos aşezat pe lângă articulaţiuni. 5. eventual după neogreacă: „pungă. dar nu numai aceasta.17.. care se bazează pe fişarea unui număr de-a dreptul impresionant de surse din epocă: tipărituri. pe lângă realităţi din limba literară a epocii. manuscrise etc. pungă. în cele ce urmează. AR 1831.147. atât dintr-o perspectivă istorică asupra limbii. CCB. cf.

domeniu pentru care trebuie să luăm în consideraţie preluarea termenului cu semnificaţia respectivă din franceză. 1840 (IL: burză). această zonă a comunicării publice este ilustrată de periodice ce se adresau unui public mai larg. Bucureşti. trei volume. şi de cele din două dicţionare la care se trimite. cu atestări între 1829 – 1840 (sigla AR). dar urmează. cea care s-a impus ca formă literară. Excurs. Blaj. „România. de I[on Eliade] R[ădulescu]. în texte româneşti. 1840 (sigla CCB). ziar”. gazetă de informaţie socială şi culturală”. „Foaie pentru minte. 6. fără a se indica vreo legătură între cele două substantive. publicată la Braşov. bourse. – texte aparţinând stilului beletristic. 140. Bucureşti. bourse (vezi mai sus. sensul 2). Iaşi. sac mic pentru bani”) bursă (pungă) SIC. cultivat: „Albina românească. ca urmare a t r a d u c e r i i a diferite texte. o publicaţie ce avea ca preocupare popularizarea noutăţilor din ştiinţă şi din tehnică (trimiteri la aceste periodice urmează).1. a lui Dimitrie Marin. Don Chishot de la Mancha. Sibiu. RIP I.343. a fost descoperit. lipseşte bursă ‘stipendiu’). în vol. până la 1860. 6. Icoana pămîntului sau carte de geografie. bersă StDR. Nou dicţionar portativ de toate zicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă. care se ţine cu cheltuiala statului într-o scoală. 60 .31. bersă. scolar. Aşadar. 1854 (TR). („pungă. a lui Iordache Golescu (GC. Börse)”.f.39..m.167. 1838 (RB). în două traduceri din această limbă aparţinându-i lui Ion Heliade Rădulescu: Regulile sau gramatica poeziii.. în manualul publicat de Ioan Rus. berză SR. Prin urmare. bursă. Popescu. bersă FMIL 1840. 2. ceea ce va permite o structură logică privind încadrarea sensurilor de tip ‘umflătură (anatomică)’. orice articol consacrat neologismului bursă din dicţionarele limbii române poate şi trebuie să înceapă cu sensul ‘pungă’. sac mic”. Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc.1. bursă (zărăfii) GPE. indirect. într-o traducere din limba germană. 1832 (sigla SIC).. 141. Bucureşti. Iaşi. Protopopescu şi V. şi Cervantes. Tot aici încadrăm apariţia cuvântului în dicţionare: bursă şi bersă. Braşov 1840 (FMIL). Bucureşti. în Disionăraş românesc de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles. PD. 1862 (PD). O constatare generală de istoria limbii interesantă este aceea că. inimă şi literatură”. s. traducere din limba franceză după Florian. cuprinzând şi termeni şcienţifici şi literari. pe când sensul ‘instituţie financiară’ a cunoscut o utilizare apreciabilă. la p. 1842 (RIP). gazetă politică. „Curierul rumânesc. VII din Condica limbii rumâneşti (cca 1832) a lui Iordache Golescu (GC). Eliad. Întâiele cunoştinţe de litere şi idei pentru tinerimea şcoalelor începătoare. Săulescu. la Teodor Stamati. Condica limbii rumâneşti. cuvântul ilustrează mai multe limbi funcţionale. dar şi în „Icoana lumei. în principiu. „Telegraful român. Bucureşti. după cum urmează: – texte aparţinând stilului ştiinţifico-tehnic propriu-zis: bursă.65. Iaşi. fr. manuscris. Bucureşti. apare „bursă. 1851 (StDR). pe care îl are fr. 1831 (GPE).221v. Marmontel şi alţii făcute de I. bursă GC VII. culturală şi literară”. în 1836 (SR). cca 1832). 1830 (CR). administrativă.57. începând cu Dinicu Golescu. în Condica de comerciu cu anexele ei. germ. foaie pentru îndeletnicirea moldoromânilor”. bursă nu a fost folosit cu sensul ‘stipendiu’. – texte sau discursuri aparţinând limbajului publicistic şi.51. berză. termenul „bursier s. folosind texte accesibile. din anul 1826 (Însemnare a călătoriei mele). pungă. şi acela al lui E. Mai mult. gazetă politico-literală”. traduceri din Boileau. cf şi bursă şi borsă. stipendist” (p. pe baza unei documentaţii extreme de bogate şi de riguroase. de remarcat că în ambele texte apare varianta bursă. limbajului juridicoadministrativ (de vreme ce publicaţiile în care este folosit cuvântul reproduc şi comentează anunţuri ale administraţiei). şi redactorilor DA 1913 şi autorilor dicţionarelor ce au urmat. atenţie: în acest dicţionar. Iaşi. 1840 (CDCE).140 (Cf. sensul originar ‘pungă’. este vorba de atestarea din manualul lui Gh.

6.2. Statutul de împrumut recent al cuvântului, aparţinând anumitor limbi funcţionale, (poate) inaccesibile cititorilor, îi determină pe redactori (eventual pe autorii textelor, originale sau traduceri) la o reacţie corectă din perspectiva „contractului de lectură”, care se concretizează în demersul dea oferi g l o s e , reprezentând: a) descrierea referentului: „locul unde să adun neguţitorii” („Albina românească”, 1829); b) sinonime (parţiale): „bancă” (ibidem, 1835), respectiv „scaunul bancului” („Albina românească”, 1830; în ceea ce priveşte folosirea termenului scaun, vezi semnificaţia acestuia de ‘reşedinţă; sediu al unei autorităţi, al unei instituţii”, iar pentru forma de singular masculin a celui de al doilea substantiv pe baza unei traduceri din germană, cf., de exemplu, forma de genul neutru Bankhaus; vezi, de asemenea, în legătură cu aceeaşi problemă, forma substantivului în titlul unei traduceri din germană a lui Dimitrie Marin, Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc, apărută la Braşov, în 1836; c) o echivalare: „zărăfie”, în traducerea lui Heliade Rădulescu din mai mulţi scriitori francezi intitulată Regulile sau gramatica poeziii (text deja menţionat). 6.3. În sfârşit, câteva observaţii privitoare la etimologia multiplă a împrumutului. 6.3.1. Sursa germană pentru bursă ‘instituţie financiară’ este marcată de variantele cu -z-, eventual cu -e- ale cuvântului; vezi şi sugestii formale datorită izvorelor traducerilor sau spaţiului cultural; pentru z (burză: „Telegraful român”, Sibiu, 1854); pentru e şi z (berză: Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc, care este o traducere din limba germană (amintită mai sus); pentru e (bersă: „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, Braşov, 1840; Ioan Rus, Icoana pământului sau carte de geografie, Blaj, 1842; trei volume). 6.3.2. Pe lângă fr. bourse şi germ. Börse, la care trimit Ursu – Ursu 2006, ca etimon trebuie invocat şi it. borsa; un reflex direct borsa în limba română poate fi admis însă doar pe baza prezenţei acestei forme în Condica limbii rumâneşti, a lui Iordache Golescu (în textul de mai sus, sigla GC). Forma identică, pentru care trimiterea este la Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele… (sub sigla GIC; autorii monografiei au folosit ediţia princeps, tipărită la Buda, în 1826), reprezintă, de fapt, preluarea directă a unui aparent nume propriu italian (Borsa), de către autorul memoriilor; termenul apare, alături de Locanta, ca nume ale unor aşezăminte din oraşul Trieste; cităm fraza respectivă, interesantă şi pentru explicaţiile date de autor: „Neguţătorii au doao mari zidiri de case ce le numesc Locanta şi Borsa, unde de doao ori pe zi, înnaintea prânzului şi după prânz, să strâng nu numai toţi neguţătorii, ci şi câţi au treabă cu dumnealor, căci ori care, ori cu cine, ori ce treabă are, aciia să întâlnesc… Iar la zidirea ce o numesc Locanta, care are şi o podoabă de palat împărătesc, fac deosebite adunări, în chip de baluri sau clupuri…” (Golescu 1910: 78). 6.3.3. Oricum, în dicţionarele limbii române, în afară de sursa franceză a împrumutului, mai importantă pentru preluarea semnificaţiilor decât pentru forma cuvântului, pentru etimologia multiplă a neologismului trebuie invocat şi latinescul (savant) bursa, după cum, pentru variantele din texte aparţinând secolului al XIX-lea, trimiterea la germană şi italiană se impune de asemenea. 7. În loc de concluzii 7.1. Date fiind informaţiile prezentate în analiza de faţă, ne luăm libertatea de a aduce în discuţie ipoteza de lucru că în dicţionarele limbii române ar putea fi înregistrat un singur cuvânt bursă, în primul rând pentru că acest termen nu are la noi, cum se prezintă lucrurile în franceză de exemplu, o istorie p r o p r i e, conturată, ca evoluţie semantică, în cadrul unor limbaje funcţionale (traducerile în care apare, la început, reflectând istoria cuvântului în franceză şi în germană; cf. 6.1). De acest aspect trebuie să ţinem seama cu atât mai mult cu cât, în dicţionarele limbii franceze chiar, despărţirea în două intrări a materialului, de la un
61

moment dat, se explică, tehnic, mai mult sau mai puţin justificat, din raţiuni (sau dubii) etimologice, dar că, pentru cele două intrări bourse din dicţionarele contemporane ale limbii franceze, poate fi admisă o etimologie în fond comună: lat. bursa moştenit, şi, apoi, pătrundrea aceluiaşi cuvânt din flamandă (cf. 4.2), pornind de la supranumele personajului posibil întemeietor al bursei din Brugge (etimologie admisă şi pentru germ. Börse; cf. 4.4). Prin comparaţie, informaţiile din dicţionarele româneşti reflectă, de fapt, pătrunderea în limba română, în etape diferite, preponderent din franceză, a unui cuvânt polisemantic (în toate dicţionarele noastre, de regulă, pentru etimologia cuvintelor bursă1 şi bursă2 se trimte la fr. bourse). 7.2. În schema lexicografică a unui singur cuvânt bursă în limba română indicarea raporturilor dintre sensurile principale nu depăşeşte dificultăţile, strict tehnice, impuse de logica lucrurilor, atunci când avem în vedere situaţii limită, cum ar fi redactarea unui vechi cuvânt polisemantic românesc moştenit din latină, dar care a căpătat sensuri noi şi datorită unor calcuri. Ne putem referi, de exemplu, la schema cuvântului cap din DA 1940, a cărui structură cuprinde nu mai puţin de şapte grupări p a r a l e l e de sensuri, numerotate de la I la VII, ultima marcată în dicţionar prin paranteza „(Neologic)” şi în care au fost inserate două sensuri marcate cu cifre arabe: 1, din geografie, substantivul fiind, de regulă, urmat de un nume propriu: „colţ al uscatului care intră în mare; promontoriu” (vezi, de exemplu, Capul Bunei Speranţe), şi 2, din alchimie, în sintagma cap-mort, traducerea lat. caput mortuum ‘rămăşiţele din alambic’, cu trimitere la Cantemir („Agiunsem la cuvântul himicilor, adecă la capul mort”). Mai mult, în paragraful etimologic al acestui articol, date fiind diferite sensuri secundare subsumate unora dintre cele notate cu I – V, prezente în construcţii reprezentând calcuri din limba franceză, autorii DA 1940 consideră neologismul şef drept un d u b l e t al lui cap! Într-adevăr, ca efect al faptului că atât rom. cap, cât şi fr. chef sunt descendenţi ai lat. caput (pentru franceză, cf. invocarea unui intermediar din latina populară *capum, -i; TLF), cele mai multe sensuri ale ambelor cuvinte se găsesc în latină, astfel că, în traduceri şi în texte aparţinând limbajului juridico-administrativ din limba franceză începând cu secolul al XVIII-lea, fr. chef a fost echivalat prin cap. Din această perspectivă strict tehnică, dar acceptând şi evidenţa că noi am împrumutat un cuvânt bursă a cărui semantică se regăseşte preponderent în franceză, limbă pentru care raţiunea etimologică a existenţei a două intrări lexicografice nu este fundamentată, sensurile cuprinse astăzi în schemele cuvintelor bursă1 şi bursă2 din dicţionarele limbii române pot fi organizate, în serii paralele, într-un singur articol bursă, după sugestia pe care o găsim deja în LM 1873 (cf. 5.1). 7.3. În sfârşit, pentru a sesiza ceea ce face diferenţa între sensuri de bază ale unuia şi aceluiaşi cuvânt şi cuvinte deosebite, printr-o proiecţie înrudită cu reducerea la absurd, ne referim la posibilitatea de a include într-un articol… atotcuprinzător (!) bursă şi informaţiile cu privire la noţiunea de birjă, adăugând, în primul rând, pentru etimologia cuvântului bursă din limba română şi rusescul биржа, trimitere căreia, în secţiunea privitoare la sensul ‘instituţie financiară’, i-ar corespunde consemnarea folosirii variantei birjă în câteva sintagme, înregistrate în câteva dicţionare, dar care evocă doar indirect instituţia financiară respectivă. Este vorba de droşcă de birjă, la Anton Pann (Povestea vorbii, 1852, după DA 1913), trăsură de birjă, considerată de Scriban 1939 ca utilizată în Moldova, sanie de birjă, la Alecsandri (după Ciorănescu 2001), numind ‘trăsura de piaţă’ (primele două), respectiv, pentru timpul iernii, sania având aceeaşi întrebuinţare, iar legătura cu bursa este dată de faptul că staţia unde aşteptau vehiculele respective se afla în piaţa instituţiei ce poartă numele în discuţie. Pornim de la informaţii furnizate în DA 1913.
62

În acest dicţionar, ca prim sens (arhaic) al cuvântului birjă este înregistrat acela de „piaţa unde aşteaptă trăsurile”, sens ilustrat cu un citat din Pann („Droşca de birjă vine”; vezi şi mai sus), precedat de trimiteri la G.A. Polizu (Vocabular româno-german, Braşov, 1857) şi la Ion Costinescu (Vocabular româno-frances, Bucureşti, 1870). Am putea observa, însă, faptul că interpretarea drept „piaţă” a explicaţiei dată celui de al doilea sens al cuvântului de către Costinescu este numai aproximativă; iată textul din acest dicţionar: „trăsură de preumblat, de călătorit cu plată; localul unde, într-o capitală, stau birjele” – aşadar trimiterea este la un anumit loc, iar acela era, la început, piaţa Bursei, după cum aflăm chiar din paragraful etimologic din DA 1913 al cuvântului birjă: „Din rus. (izvozčičǐja) birža = piaţă unde stau trăsurile (propriu b u r s ă, piaţa bursei…”). În continuare, se face analogia cu termenul fiacre, din limba franceză, însemnând ‘trăsură de piaţă; cupeu’, „după biserica Saint-Fiacre din Paris, înaintea căreia stăteau trăsurile de piaţă” (explicaţii preluate integral, apoi, de Scriban 1939; cf. însă şi CADE 1926-1931, s.v., unde se consemnează faptul că rusescul birža ‘bursă’ a fost preluat în română cu sensul ‘trăsură de piaţă’ „după piaţa Bursei, unde staţionau birjile”. Etimonul rusesc al cuvântului fusese anterior indicat în Raoul de Pontbriant, Dicţiunarul româno-francesu, de…, Bucureşti, Götingen, Paris şi Leipzig, 1862: „birja (биржа, rus.) fiacre, voiture de place”, iar pentru sensul cuvântului respectiv din limba rusă trimitem la Bolocan et alii 1985, s.v., dicţionar în care, pentru биржа, sunt înregistrate următoarele sensuri: 1. ‘bursă’ (instituţia financiară) şi 2. (învechit) ‘staţie de trăsuri’. În sfârşit, pentru a încheia justificarea legăturii indirecte între cuvintele româneşti bursă şi birjă ‘instituţie financiară’, amintim că rusescul биржа este un împrumut din germanul Börse (Vasmer 1964: s.v.; lingvistul german nu exclude, totuşi, sursa „olandeză” – beurs, amintind ipoteza legăturii acestui cuvânt cu numele familiei de negustori Van der Burse, dar consideră puţin probabilă explicarea cuvântului rusesc prin polonezul birża). Vechea legătură semantică între bursă şi birjă este reactualizată recent, lexicografic, pe baza vorbirii locuitorilor din Republica Moldova; în DEI 1999: s.v. birjă, după sensul „trăsură de piaţă”, este înregistrat un al doilea sens, „piaţă”, în legătură cu care trebuia precizat că se referă la piaţa-concept economic, ca ‘spaţiu de cunoaştere a cererii şi a ofertei într-un domeniu’ de vreme ce este urmat de sintagma birja muncii, definită drept „instituţie de stat specializată în evidenţa şi în angajarea forţelor de muncă disponibilizate în urma reducerilor, a concedierilor etc.”. Or, această sintagmă este un semicalc după rusescul биржа труда (iată o descriere a preocupărilor acestei organizaţii, de pe internet, de pe site-ul Биржа Труда и Халтуры: „Описание: Работа, поиск работы, вакансии, резюме, подработка на сайте Биржа Труда и Халтуры”). Introducerea în DEI 1999 a acestei sintagme, cu sensul citat, se explică prin participarea unor lingvişti din Republica Moldova la redactarea dicţionarului în discuţie şi, de altfel, cei care o întrebuinţează sunt cetăţeni ai ţării respective; cităm câteva texte de pe internet: „Spuneţi-mi vă rog dacă te înregistrezi la birja muncii cîţi bani primeşti pe lună dacă nu ai de lucru?”; „nici cei de la birja muncii nu au idee ce reprezintă acestea?”; sau: „şi găseşti acolo [în Londra] la sigur [de lucru], … era un fel de ‘birja muncii’, nu departe de Bromley-by-bow tube station”. O altă formulare: „Birja forţei de muncă” (vezi şi site-urile birja.muncii md; causeni md birja muncii). Încercând o explicaţie în ceea ce priveşte folosirea cuvântului rusesc pentru a numi ‘instituţia financiară’ trebuie să ţinem seama de faptul că, în Bucureşti în special, vizitiii trăsurilor de piaţă, care staţionau în piaţa bursei, erau de origine rusă şi purtau, de altfel, numele de muscali. Aceştia au fost agenţii introducerii în limba română a termenului birjă
63

pentru bursă, specializat, apoi, şi cu alte sensuri. Prezentăm câteva consemnări din dicţionare, s.v. muscal, explicat prin rus. москаль, pol. moscal (sensul al doilea): „birjar (la origine erau cei mai mulţi ruşi)” (CADE 1926-1931: s.v.); „Munt[enia], fam[iliar] birjar” (Scriban 1939). Aceleaşi precizări în DLR 1965-1968, în care apar şi alte sensuri ale cuvântului: „(Munt., ieşit din uz) Birjar (de origine rusă)”, cu citate din Gh. Brăescu şi Ionel Teodoreanu, şi, apoi: „Prin extensie Birjă” (cu numeroase atestări), respectiv „(Argotic) Monedă de douăzeci de lei (reprezentând altădată tariful unei curse cu trăsura)”. 7.4. Evident, prin comparaţie cu legăturile fireşti între bursă ‘pungă’ (cu toate ce ţin de acest concept) şi ‘instituţie financiară’, finalitatea semantică ‘trăsură’ a lui birjă, dar mai ales etimologia directă (rusescul биржа) elimină posibilitatea încorporării lui birjă într-un articol unic bursă în dicţionarele limbii române, căci nu etimologia enciclopedică, ci aceea directă este hotărâtoare pentru acordarea unui statut lexicografic. Dar, în acelaşi timp, dicţionarele limbii române trebuie să înregistreze ca variantă pentru bursă ‘instituţie financiară” forma birjă, indicând sursa rusească a împrumutului din acest limbaj tehnic funcţional. BIBLIOGRAFIE
Bolocan, Gh., Voronţova, Tatiana, Şodolescu-Silvestru, Elena (1985), Dicţionar rus – român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Candrea, I.-Aurel, (1926-1931) Dicţionarul limbii române din trecut şi astăzi, în I.-Aurel Candrea, Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat, „Cartea Românească”, Bucureşti. Ciorănescu, Alexandru (2001), Dicţionarul etimologic al limbii române, ediţie îngrijită şi traducere din limba spaniolă, de Tudora Şandru Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin, Editura SAECULUM I.O., Bucureşti. DA 1913 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române; I/I, Literele A-B, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, Bucureşti. DA 1940 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române, I/II, Litera C, Tipografia ziarului «Universul», Bucureşti. DEI 1999 = Dicţionar enciclopedic ilustrat, Cartier, Chişinău. Devoto, Giacomo, Oli, Gian Carlo (1971), Dizionario della lingua italiana, Le Monier, Firenze. DEX 2009 = Dicţionar explicativ al limbii române, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti. DEXI 2007 = Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române, Editurile „Arc” şi „Gunivas”, Chişinău. Diaconovici = Diaconovich, Corneliu (1898),Enciclopedia română, vol. I, Editura şi tiparul lui W. Kraft în Sibiu. DLR 1965-1968 = [Academia Română], Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul VI, Litera M, Editura Academiei Române, Bucureşti. DLR 1984 = [Academia Română], Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul VIII, partea a 5-a, Litera P (presin – puzzolană), Editura Academiei Române, Bucureşti. DLR 2006 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul I, partea a 4-a, Litera D (deja – deţinere), Editura Academiei Române, Bucureşti. Duden 1969 = Der Große Duden. Wörterbuch und Leitfaden der deutschen Rechtschreibung, VEB Bibliographisches Institut, Leipzig. Golescu, Constantin (Dinicu) (1910), Însemnare a călătoriei mele. Făcută în anul 1824, 1825, 1826. Tipărită din nou şi însoţită de o introducere de Nerva Hodoş, Bibliotecar-Ajutor al Academiei Române, Tipografia „Cooperativa”, Bucureşti. Grimm, Jakob, Grimm, Wilhelm, Deutsches Wörterbuch, după http://germazope.unitrier.de/Projects/WBB/. Larousse 1928 = Larousse du XXe siècle en six volumes, publié sous la direction de Paul Augé, t. I, Librairie Larousse, Paris. Larousse 1993 = Grand Larousse en 10 volumes, tome 2: Balkars / chondrichtyen, Édition Larousse, Paris. Littré 1889 = Dictionnaire de la langue française…, par É. Littré, Librairie Hachette et Cie, Paris. 64

LM 1873 = A.T. Laurian şi I.C. Massim, Dicţionariul limbei romane. După însărcinarea dată de Societatea Academica Romană. Elaborată ca proiect, Noua Tipografie a Laboratorilor Romani, Tomu I (A – H), Bucureşti. LTR 1958 = Lexiconul tehnic român. Elaborare nouă…, vol. III, Bl – Cau, Editura Tehnică, Bucureşti. MDA 2001 = Micul dicţionar academic, vol. I, Literele A – C, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti. Mestica 1942 = Mestica, Enrico Dizionario della lingua italiana, Nona ristampa, Editrice Libraria Italiana, Torino. NDU 2008 = Noul dicţionar universal al limbii române, ediţia a treia, Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău. REW 1924 = Romanisches etymologisches Wörterbuch, von W. Meyer-Lübke, Carl Winter’s Universitätsbuchhandlung, Heidelberg. Robert 1953 = Paul Robert, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, par…, Presses Universitaires de France, vol. I, Casablanca – Paris. Scriban 1939 = August Scriban, Dicţionaru limbii romîneşti, Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”, Iaşi. Seche, Mircea (1966),Schiţă de istorie a lexicografiei române, vol. I, De la origini până la 1880, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Şăineanu, Lazăr (1900), Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române, de…., vol. I, Introducerea, Editura Librăriei Socecŭ & Comp., Bucureşti. TLFi = Le Trésor de la langue française informatisé (http://atilf.atilf.fr/tlf.htm). Ursu, N.A., Ursu, Despina (2006), Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760 – 1860), vol. II, Repertoriu de cuvinte şi forme, Editura Cronica, Iaşi. Vasmer 1964 = Макс Фасмер, Этимологический словарь русского языка, перевод с немецкого и дополнения О.Н. Трубачева, под редакцией и с предисловием проф. Б.А. Ларина, т. I (А-Д), Издательство «Прогресс» Moscova. Zingarelli 1929 = Niccola Zingarelli, Vocabolario della lingua italiana, compilato da…, Nuova edizione (IV) interamente rivedduta, Bieti & Reggiani Editori, Bologna.

RÉSUMÉ
L'EMPRUNT NEOLOGIQUE ROUMAIN BURSA DANS LA PERSPECTIVE DES LANGUES FONCTIONNELLES On propose, dans l’analyse lexicographique des mots polysémantiques, de considérer leur présence dans les « langues fonctionnelles » (E. Coseriu), rapportée aux concepts de « lexique commun », « lexique spécialisé ». L’application consiste en l’examen des raisons étymologiques et sémantiques pour lesquelles il existe, dans les dictionnaires roumains nouveaux, deux entrées pour bursă, parallèlement au traitement lexicographique réservé par les dictionnaires plus récents de langue française et italienne, aux mots bourse et respectivement borsa. La motivation de la présence d’un seul mot,, dans les dictionnaires roumains, est représentée par l’existence de l’étymon français unique bourse pour le mot roumain ayant les sens de base subside et institution financière, à partir du sens originaire du français, aumônière, hérité du latin. L’élément nouveau est de faire la liaison entre bursă et birjă, « institution financière », la deuxième forme empruntée du russe (биржа), mais qui, à la longue a acquis le sens spécial de « coche » parce que, initialement, ces véhicules stationnaient dans la Place de la Bourse, à Bucarest. Mots-clés : mots polysémantiques, étymon, dictionnaires, lexique commun , lexique spécialisé.

65

Cristinel MUNTEANU Universitatea „Constantin Brâncoveanu” Piteşti

PROBLEMA TERMINOLOGIEI ÎN CONCEPŢIA LINGVISTICĂ A LUI EUGENIU COŞERIU
0. Pentru cei care au avut curiozitatea de a urmări impresionanta listă de lucrări publicate [1] a lui Eugeniu Coşeriu (subliniem publicate, întrucât savantul a lăsat în manuscris Arhivei de la Tübingen alte peste 1000 [o mie] de lucrări, în diverse faze de elaborare sau de redactare), devine evident că lingvistul de origine română s-a ocupat cam de toate domeniile ce ţin de ştiinţa limbajului. Din acest punct de vedere, aspiraţia lui R. Jakobson (Linguista sum: linguistici nihil a me alienum puto – parafrazându-l pe Terentius) i se potrivea mai bine lui E. Coşeriu: (aproape) nimic din ceea ce ţine de limbaj sau de lingvistică nu i-a fost străin. 0.1. Aşa se explică faptul că nici chestiunea terminologiei nu i-a scăpat. A tratat-o în mai multe locuri, spaţiul dedicat problemei întinzându-se de la dimensiunea unor note de subsol sau a unor paragrafe (în anumite studii), până la câteva pagini (în Introducción al estudio estructural del léxico [2], în Coseriu 1977: 96-100) sau chiar un articol întreg (Palabras, cosas y términos – 1987). 0.2. La rigoare, trebuie spus că E. Coşeriu se referă la terminologie cel puţin din două motive: 1) pentru a înlătura confuziile cu privire la esenţa limbajului şi 2) pentru a delimita obiectul specific al lingvisticii structurale şi, cu precădere, al semanticii structurale (sau al lexematicii, cum o numeşte el). 0.3. Vom încerca, în cele ce urmează, să prezentăm concepţia lui Eugeniu Coşeriu despre terminologie în general [3], căutând în acelaşi timp să redăm atât exemplele prin care savantul ilustrează ori justifică distincţiile pe care le face, cât şi răspunsurile pe care le dă acelor lingvişti acuzaţi de a nu fi înţeles întotdeauna corect ideile sale. Pe cât posibil, vom plasa respectivele distincţii în contextul lingvisticii sale integrale din dorinţa de a pune în lumină şi remarcabila coerenţă a teoriei de care vorbim. Cuvântul distincţie va apărea frecvent în expunerea noastră, întrucât – după cum repeta neobosit Coşeriu – ştiinţa [4] are nevoie de distincţii: „a cunoaşte înseamnă a distinge” (Benedetto Croce), sau, după cum postula un cărturar medieval (contemporan cu Abelard), Gilbert de la Porrée, „ori de câte ori întâlnim o dificultate raţională, trebuie să facem o distincţie”. Mai mult decât atât, genialul teoretician atrăgea atenţia că a distinge nu înseamnă „a separa”: obiectele se separă, iar noţiunile se disting. Ziua şi noaptea nu se pot separa, deoarece alcătuiesc un continuum, dar pot fi distinse / deosebite. 1. Mai întâi, câteva consideraţii din perspectiva filozofiei limbajului (mai ales) şi a teoriei limbajului, cu scopul de a încadra limbajul tehnico-ştiinţific: 1.1. Limbajul este, în esenţa sa, fără alte determinări ulterioare, logos semantikós (în termenii lui Aristotel), adică expresie cu semnificat (Coşeriu 1968: 46). În această ipostază, el nu cunoaşte distincţia dintre adevăr şi falsitate sau dintre existenţă şi non-existenţă. Aceste distincţii apar abia în uzul ştiinţific al limbajului (logos apophantikós), care se deosebeşte de uzul poetic (logos poietikós) şi de uzul practic (logos pragmatikós) ale limbajului în general (Coşeriu 1987b: 18). Aşadar, limbajul tehnico-ştiinţific reprezintă doar una dintre posibilităţile limbajului.

66

care se produce în mod automat când am învăţat limba. aşadar. 1. şi sensul poate să coincidă cu semnificatul. spre deosebire de română. analizăm starea de lucruri şi raportăm această stare de lucruri la un semnificat. Este vorba.. «interogativ». verb. ci un fapt secundar. Adică ceea ce se întâmplă este exact contrariul de fiecare dată. 3) semnificatul instrumental. id.2.3.1. recunoaştem că ceva corespunde unui mod de a fi pentru care avem un nume în limba noastră sau în limba pe care o vorbim. În ceea ce priveşte sensul. n. deşi printr-o operaţie rapidă. de categoriile verbale – substantiv. «activ». în realitate. blancamente).: 13. la un conţinut de limbă. «negativ». «plural». Reproducem şi aici un citat relevant: „Din punctul de vedere al teoriei limbajului şi a vorbirii. Asupra modului în care reuşim să structurăm şi să gândim lumea cu ajutorul semnificaţiilor / semnificatelor. aplicăm limba faptelor din experienţa concretă. considerat drept conţinutul semantic propriu şi exclusiv al textului. C. 2000: 245-248]. După cum semnificatul poate să coincidă cu desemnarea uneori. blanquear. al unui discurs / text) [Coşeriu 1967: 151. adică semnificatul comun cuvintelor dintr-o serie precum: negru. Coşeriu deosebeşte mai multe tipuri: 1) semnificatul lexical. Înseamnă că. orice terminologie se constituie invers faţă de limbajul originar non-terminologic.2. amintim că E. informativ şi nu artistic.] lucrurile şi stările de lucruri prin semnificatele pe care ni le oferă limba. un singur semnificat. se poate exemplifica cu o serie – legată de culoarea albă – în care apare şi adverbul: blanco. blancura. trebuie făcută distincţia capitală între desemnare (sau denotare – referinţa la realitatea extralingvistică). Cu referire la semnificat (inclusiv cel gramatical). de pildă: «afirmativ». înnegri (în spaniolă. Limbajul nu este o nomenclatură pentru clase de „lucruri” recunoscute dinainte. cum ar fi: «singular».2. mergând de la desemnare la semnificaţie şi numind în mod efectiv clase recunoscute dinainte ca atare (ibid. (Coseriu 1973: 136-137. Semnificaţia „delimitează substanţa” (cf.1. în sens strict) – semnificatul propriu combinărilor de unităţi lexematice sau categorematice cu morfeme în cadrul propoziţiilor. dar merge dincolo de ele. 2) semnificatul categorial. de fiecare dată. dar în acest caz sensul textului va fi pur „comunicativ”. 67 . În schimb. adică semnificatul diferit al cuvintelor dintr-o serie precum bogat. îmbogăţi. «pasiv» etc. analizabil de către gramatica limbii.2. 4) semnificatul structural (sau sintactic. 1. dintr-un poem sau dintrun discurs al vieţii de zi cu zi (Coseriu 1973: 136. trebuie precizat că acesta este determinat de semnificat şi de desemnare. care corespunde acelui CE al aprehensiunii lumii extralingvistice. cf. semnificaţie (sau semnificat – conţinutul de limbă dat exclusiv de şi prin aceasta) şi sens (conţinutul unui act lingvistic. negreaţă. prin această reţea de posibilităţi de denotare.” (Coşeriu 1994: 85-86). 1968: 46).2. adjectiv şi adverb – cu subdiviziunile lor posibile. adică semnificatul morfemelor (fie acestea cuvinte sau nu). şi Coşeriu 2000: 245-248). bogăţie. şi Coşeriu 1994: 66-70). 5) semnificatul ontic – valoarea existenţială atribuită stării de lucruri desemnate într-un enunţ. noi spunem că denotăm [= desemnăm. 1.n. sensul poate fi cu totul altul dacă enunţul respectiv face parte dintr-un silogism. cf. În privinţa conţinutului lingvistic. reprezentând o modalitate (virtuală) a fiinţării. diacriticon tes ousias – Platon). din punct de vedere idiomatic. «imperativ» etc. şi id. cf. În schimb. subordonat semnificaţiei: este faptul de a raporta un lucru constatat la o semnificaţie deja dată” (Coşeriu 1999: 12). Un enunţ precum Socrate este muritor are. Coşeriu s-a pronunţat în mai multe rânduri.M. Deci. ce corespunde acelui CUM al aprehensiunii lumii extralingvistice. Desemnarea „nu este faptul primar al limbajului.

2) limbaj primar şi metalimbaj.1. Prima distincţie dintre cele de mai sus (cunoaşterea limbii şi cunoaşterea „lucrurilor”) prezintă o deosebită importanţă pentru circumscrierea terminologiilor. cuvintele sunt pur şi simplu «substitute» ale „lucrurilor”. 68 . Limbajele tehnico-ştiinţifice corespund tradiţiei care se referă la cunoaşterea lucrurilor înseşi. În cadrul a ceea ce ar putea fi catalogat drept «semnificaţie». trebuie făcută o deosebire între cunoaşterea cuvintelor şi cunoaşterea lucrurilor. 2. prin intermediul limbii. când. Pentru ştiinţă şi tehnică.3. ne arată că fiinţa în cauză a fost încadrată iniţial. ajungând la lucrurile înseşi (Coşeriu 1988: 69-70. căci aceasta din urmă se face prin limbaj. 3) sincronie şi diacronie. bazată numai pe diferenţe. avem de-a face cu asocieri între lucruri şi asocieri datorate ideilor şi opiniilor despre lucruri. În afară de chestiunea propriu-zisă a terminologiilor. există şi alte aspecte legate de cunoaşterea lucrurilor care pot contribui. se cuvine să ne ferim de a reduce structurarea lingvistică la structurarea «obiectivă» a realului căutând în limbaj trăsături şi limite specifice obiectelor (Coseriu 1966: 95-96). dar în practică operaţia se dovedeşte destul de anevoioasă. şi nu în limba franceză. 5) „arhitectura” şi „structura” limbii (sau limba istorică şi limba funcţională) [Coşeriu 2000: 250. Până să ajungem la acea langue a lui Saussure (adică limba funcţională a lui Coşeriu). 4) tehnică liberă şi „discurs repetat”. printre altele. semnificatul coincide cu desemnarea (Coseriu 1966: 96). Coşeriu propune distincţia între «zona» lingvistică şi «mediul» obiectiv: „«Zona» este spaţiul în care se cunoaşte şi se foloseşte un cuvânt ca semn lingvistic. în clasa peştilor (cf. Limbajul este condiţie necesară pentru ştiinţă. În realitate. Geckeler 1981: 47-55]. id. «mediul» este spaţiul în care se cunoaşte un obiect (natural sau altfel. Şi se poate constata că ceea ce delimitează limbajul nu corespunde câteodată unei clase în ştiinţă. de fapt. Este necesar să se distingă între: 1) cunoaşterea limbii şi cunoaşterea „lucrurilor”. dar depăşeşte limbajul. de aceea vom insista asupra ei. în cazul lor. în domeniul lexicologiei [7].1.” (Coseriu 1966: 100) [8]. Anumite cuvinte pot avea rezonanţe stilistice.1. despre care vom discuta in extenso mai jos. 2. datorită apropierii dintre funcţia lexicală şi realitatea desemnată prin lexeme. vezi şi Coseriu. De exemplu. întrucât revizuieşte. or. Pentru a delimita obiectul specific al lingvisticii structurale (adică locul în care pot fi identificate structurile ca atare [6]) şi. 2. Coşeriu consideră că în teorie această distincţie pare uşor de făcut.1. Walfisch. rezistenţa etc. implicit. samovar nu se definesc adecvat decât în relaţie cu «mediile» aferente. samurai. avem nevoie de o serie de distincţii. În acest sens. În acelaşi timp. De pildă. Ch. germ. şi la o mai bună înţelegere a raportului dintre ştiinţă şi limbaj. Fisch). ci în comunitatea franceză (Coseriu 1966: 101 şi Coşeriu 2000: 250-252). întrucât «zona» şi «mediul» lor nu se suprapun în întregime. trebuie să încercăm în permanenţă să facem o separare între ceea ce ţine de cunoaşterea „lucrurilor” ca atare şi a opiniilor (adevărate sau false) despre lucruri şi ceea ce ţine de limbaj. 1967: 142) [5]. denumirea balenei în germană. delimitările făcute de limbaj. ca animal (sau ca imagine a sa). pe baza unor criterii obiective. obiectul semanticii structurale. ci de boul însuşi. Un alt aspect ar fi cel reprezentat de pretinsele asocieri între cuvinte.1. ştiinţa a demonstrat că avem de-a face cu un mamifer (Coşeriu 2004: 56). Bally dădea exemplul cuvântului boeuf care ar evoca „în limba franceză” idei precum forţa. aceste idei – după cum arată Coşeriu – nu sunt evocate de cuvântul în sine. trebuie parcurs un drum lung. material sau imaterial) ca element al unui domeniu al experienţei sau al culturii. Cuvinte precum iglu. 2.2.

în măsura în care totuşi o fac. clasificările lingvistice se bazează în acest caz pe criterii precum mare / mic (în raport cu omul).4. agreabil / dezagreabil. Strassenhändler este interpretat în mod normal drept „vânzător ambulant”. întrucât „valorile lingvistice sunt valori conceptuale care se definesc prin opoziţiile şi funcţionarea lor. chiar dacă distincţiile sale se întâmplă să coincidă cu delimitările obiective. Cuvintele obişnuite se structurează idiomatic. şi nu prin criterii «reale» şi prin limitele precise sau imprecise.3. fiind definite / definibile prin criterii obiective. util / inutil.1. Cât priveşte relaţia dintre structurările lingvistice şi structurările realităţii obiective. dificultatea de a stabili graniţe între fenomenele obiective nu reprezintă o dificultate care să afecteze distincţia dintre conceptele corespondente. în acord cu principiul logic al contradicţiei (care impune ca. la fiecare nivel al clasificării. 2. periculos / nepericulos etc. Evident.2. Ca atare. există şi alte situaţii în care cunoaşterea lucrurilor şi a ideilor / opiniilor despre ele intervine în funcţionarea lexicului. 2. (ibid. adică în planul aprehensiunii umane (Coseriu 1987a: 182. orice termen să fie diferit de toţi ceilalţi).: 105). cf. care se referă la realitatea însăşi a lucrurilor. reprezintă un «carnivor». Astfel. pe câtă vreme terminologiile nu se structurează decât parţial (sunt simple «nomenclaturi» enumerative ce corespund delimitărilor din obiecte). deşi sistemul limbii germane ar permite o astfel de interpretare (ibid. Pentru ştiinţă.: 104-105) [9]. 2. maturitate şi bătrâneţe sau faptul că ceea ce este «cald» pentru individul A este «rece» pentru individul B) ori imprecizia structurilor „realităţii” ar implica o subiectivitate şi o imprecizie a structurărilor lingvistice. În schimb. neluând în seamă. faptul că nu există limite precise între zi şi noapte (de vreme ce alcătuiesc un continuum) nu înseamnă că noţiunile «zi» şi «noapte» ar fi imprecise – din contră. În cadrul ştiinţelor. merită menţionată şi maniera în care acest tip de cunoaştere contribuie la interpretarea cuvintelor compuse şi a derivatelor a căror funcţie de desemnare ar putea fi ambiguă (din punctul de vedere al sistemului) ducând la o fixare a semnificatului în planul normei din limbă. limbajul este „arbitrar” şi. la fel ca leul şi tigrul. pe câtă vreme opoziţiile lingvistice sunt frecvent «inclusive». Nimic mai fals. şi nu drept „vânzător de drumuri / străzi”. Modul de structurare al acestora este diferit. dintre fenomenele realităţii.2. vreo trăsătură „naturală” a animalului. atâta timp cât termenul «negativ» (sau 69 . prin opoziţiile de semnificat cu care funcţionează în limbă. structurarea lor se face în acord cu exigenţele ştiinţelor şi tehnicilor de care aparţin. pentru că nu se cunosc persoane ce „vând sau cumpără drumuri”. ci în funcţie de o anumită relaţie a omului cu el. distincţiile sunt „motivate” din punct de vedere obiectiv. şi id. se consideră în mod eronat că subiectivitatea în aprecierea lucrurilor (de pildă. De pildă. Între lexicul obişnuit (comun sau „primar”) şi lexicul terminologic (specializat sau „secundar”) există deosebiri fundamentale. acest lucru nu este necesar.1. 1967: 141-142). Prin urmare (şi observaţia este valabilă şi pentru ştiinţă). germ. chiar şi atunci când vorbim de o realitate abstractă sau imaginară. adică prin trăsături care aparţin obiectelor reale. De exemplu. câinele. de aceea delimitările terminologice sunt foarte precise. fiindcă limbajul clasifică realitatea în funcţie de interesele şi atitudinile umane. structurările lingvistice sunt delimitări operate în intuirea realităţii. Delimitările tehnico-ştiinţifice sunt delimitări operate în realitatea obiectivă. faptul că nu există limite clare între tinereţe.3. În schimb. bunăoară. Deosebirea se vădeşte mai ales în aceea că opoziţiile terminologice sunt «exclusive». însă majoritatea limbilor îl „clasifică” într-un alt mod. drept criteriu. cum este cazul matematicii (Coşeriu 1966: 96-97).” (Coseriu 1966: 102).

«nemarcat») al unei opoziţii poate încorpora termenul «pozitiv» (sau «marcat»). desigur. deşi. din punct de vedere lexicologic. studiile asupra terminologiei sunt.: 98). 2. Coşeriu înţelege „sistemul universal de semnificaţii căruia îi aparţine un discurs (sau un enunţ) şi care îi determină validitatea şi sensul. pentru distincţiile lor filozofice. terminologie specific heideggeriană.: 99). 2. în acest caz. din punctul de vedere al semnificatelor specifice. 2. constituie «universuri de discurs»” (Coşeriu 1955: 324) [10].5.” (Coseriu 1966: 99).” (ibid. 100]. cf. De regulă. Literatura. Dacă se ia. terminologie filozofică generală şi. Terminologia nu face obiectul semanticii structurale (Coseriu 1990: 253.4. aceştia se „traduc” uşor în comunităţile care posedă acelaşi grad de dezvoltare a ştiinţelor şi tehnicilor. Prin univers de discurs. însă nu din punctul de vedere al limbajului: că există un lexic structurat. structurate. totodată. «substituirea semnificanţilor». să-l înglobeze. matematica. Terminologiile interesează mai ales din perspectiva constituirii semnificanţilor lor (căci. „Dar important este să se recunoască faptul că în ceea ce se numeşte «lexicul» unei limbi există ample secţiuni «designative». În general. universul empiric.7. masculinul poate include femininul (logodnic + logodnică = logodnici). în parte. id. pentru că. este destul de dificil de separat terminologicul de lingvisticul propriu-zis (ibid. cuvintele zi şi noapte pot funcţiona ca fiind contrarii. numai că distincţiile în cauză nu sunt distincţii semantice ale limbilor amintite. şi id. Respectivele semnificate aparţin anumitor universuri de discurs şi se definesc în raport cu aceste universuri de discurs (Coseriu 1966: 97-98). totuşi. Astfel. contribuţii ale lingvisticii la etnografie şi la istoria culturii nelingvistice) [Coseriu 1966: 97. în cadrul ei.6. Clasificările populare (de pildă. decât prin semnificat. ca «teme» sau «lumi de referinţă» ale vorbirii. aşa este. «masculinul» şi «femininul» sunt termeni exclusivi. 1964: 46-50). ar fi interesant să se determine modul în care filozofia utilizează astfel de structuri. poate observa ulterior în ce măsură structurile semantice deja date în limbi sunt / au fost utilizate de ştiinţă şi tehnică (Coseriu 1966: 100). în limbajul obişnuit. Iar în cazul terminologiilor / nomenclaturilor populare. mitologia. Hegel sau Heidegger au ştiut să întrebuinţeze din plin. Majoritatea terminologiilor aparţin limbilor mai degrabă prin semnificant. Se afirmă uneori că Aristotel. în acelaşi timp. şi nu în măsura în care se cunosc limbile. şi un lexic «nomenclator» şi terminologic. pur şi simplu. De exemplu. semnificatele termenilor se cunosc în măsura în care se cunosc ştiinţele şi tehnicile cărora le corespund.. există posibilitatea ca două clase să interfereze ducând la apariţia unei a treia clase (ca „produs”: «dreptunghi» x «romb» = «pătrat») [Coseriu 1966: 97]. şi nu «transpunerea semnificatelor unei limbi către semnificatele alteia». Aceasta din urmă. De aceea. în gramatică (văzută ca ştiinţă). 1987a: 181). «traducerea» presupune. în parte. iar reciproca este şi ea valabilă (ibid. unde singura «structurare» posibilă este enumerarea. Aşadar. ele putând fi definite doar în relaţie cu uzul propriu celor trei filozofi: „ceea ce se numeşte «limbajul lui Heidegger» este. în parte. zi îl poate include pe noapte (adică zi = zi + noapte). ele fac obiectul lingvisticii numite «externe» – în acest sens. De asemenea. semnificatele termenilor ştiinţifici sunt «interidiomatice» (cel puţin virtual). şi altele care sunt. lingvistic. din zoologia / botanica populară) pot să nu coincidă cu clasificările ştiinţifice. 2. la rigoare. posibilităţile limbii greceşti sau ale limbii germane. în ştiinţă este de neconceput ca un termen să fie contrariul celuilalt şi. ştiinţele. 70 . pe câtă vreme. însă aparţin tot unei forme de ştiinţă (Coşeriu 2000: 253-254). limbă germană. Fără îndoială. Un termen ştiinţific poate deveni cuvânt obişnuit. dar.

ca în cazul oricărei alte terminologii. probleme de istorie a lucrurilor şi a ideilor. excluzând din sfera semanticii structurale terminologiile tehnico-ştiinţifice. admite că un termen tehnic se poate converti în cuvânt obişnuit. stat.: 176-178). probleme de semantică lingvistică şi. între distincţia conceptelor şi separarea obiectelor. politică etc. 3. Coşeriu răspunde obiecţiilor (nefondate) ale unor tineri lingvişti germani. Şi. supra 2. neînţelegerile izvorăsc şi din aceea că respectivii lingvişti au judecat faptele de pe poziţii teoretice diferite.J. Coşeriu se opreşte la două argumente (false. Din contră (cf.1. a se examina cazul unor termeni cum ar fi constituţie. cazul cuvintelor / termenilor forţă şi rază). partid.1. revoluţie. în parte – şi întâi de toate – .1. din lingvistică. „Teoria” coşeriană nu pretinde aşa ceva. În articolul Palabras. de altfel. ceea ce înseamnă că graniţele dintre limbajul tehnic şi cel obişnuit nu sunt nicidecum atât de insurmontabile pe cât pretinde teoria. termeni precum democraţie. Coşeriu demonstrase că. Al doilea argument fals al lui Niederehe reprezintă o eroare tipică în semantică şi se reduce la confuzia dintre lucrurile desemnate şi semnificate. Criticile pe care cei doi cercetători i leau adus lui Coşeriu în anii ’70 reies îndeosebi din faptul aceştia au interpretat grăbit şi neatent unele paragrafe coşeriene (dintre cele la care am făcut deja referire) în care savantul stabilea obiectul şi sensul semanticii structurale / lexematicii. clarifică cele expuse mai sus.. H.4. constituţie. 3. altminteri. liberalism etc. cosas y términos. nu ar avea niciun sens să se spună (şi nici nu s-ar putea dovedi) că un cuvânt «trece» de la un tip la altul. în parte. Bossong (1979). sunt probleme de lingvistică istorică şi de istorie pur şi simplu. Coşeriu a susţinut cu totul altceva (cf. adică terminologia referitoare la noţiunile şi instituţiile politice (de pildă. se constată că această terminologie nu prezintă nimic specific lingvistic vorbind: „Problemele sale.” (Coşeriu 1987b: 19). Coşeriu. dar al căror conţinut ideologic – care determină folosirea lor în terminologia politică – provine în mare parte din Anglia.1.-2. Or. în realitate. socialism. fiindcă provin din confuzii conceptuale [12]) cu ajutorul cărora respectivul lingvist a încercat să se opună deosebirii dintre terminologie şi lexic obişnuit (ibid. delimitările trebuie făcute în mod riguros. lăsând la o parte interpretarea greşită pe care Niederehe a dat-o concepţiei sale. 3. Rezumăm discuţia aici pentru că cele precizate în respectivul articol întăresc şi. ba chiar din limbaj (Coseriu 1987a: 175).6. De aceea. Niederehe susţine că nu există „separare absolută” între cele două tipuri de cuvinte (cele obişnuite şi termenii). parlament. mai exact. reciproca fiind şi ea valabilă. cazul lexicului „politic”.” (ibid.J.). În acord cu principiul [non]contradicţiei. H. supra 2. de pildă. lesne se poate vedea că trimiterile lui Niederehe la versiunea germană a studiului Introducción al estudio estructural del léxico sunt trunchiate şi că. Niederehe (1974) şi G. 3. Făcând confuzie între limitele din cadrul fiinţării (el ser) şi limitele din cadrul devenirii (el devenir) sau.2. eventual. E. le-a exclus în acelaşi timp şi din toată semantica.). Ca şi în cazul altor studii de semantică semnate de Coşeriu [11]. liberalism. spre deosebire de opoziţiile idiomatice. regim. opoziţiile 71 . Niederehe a presupus că E.7. de vreme ce multe cuvinte trec dintr-o categorie în alta. guvern. inclusiv atunci când valori uzuale şi valori terminologice sunt exprimate prin aceiaşi semnificanţi (cum este.spre exemplificare. În orice caz. tocmai acest lucru „semnifică [faptul] că între cele două tipuri există în orice moment limite reale şi foarte precise.). cuvinte romanice din punct de vedere material.: 176). parlament. care au dovedit că au dificultăţi în ceea ce priveşte distincţia („în sine atât de clară şi de evidentă”) dintre lexicul „obişnuit” şi terminologiile tehnico-ştiinţifice. adică. neîncercând să privească problema din interiorul teoriei coşeriene (cum reclamă o exigenţă a cercetării pe care Coşeriu o subsuma principiului deontologic al antidogmatismului).

dar cu limite imprecise şi neclare” (ibid. în fine.1. pur şi simplu. având „un nucleu clar şi distinct. supra 1. «acizi» şi «baze» în acelaşi timp. supra 2. «crepusculul astronomic» ţine de la acest ultim moment până când soarele ajunge la 18o sub linia ideală a orizontului. ori «bază». ci doar că substanţele în cauză sunt. Coşeriu precizase deja că obiectele „reale” la care acestea se referă pot aparţine unei realităţi abstracte sau imaginare. pe care le semnalează şi le elimină una câte una (ibid. Coşeriu avertizează. Cu scopul de a clarifica sensul delimitărilor terminologice. 3. Întâmplător. încă de la începutul discuţiei. deşi nu respinge distincţia dintre lexicul obişnuit şi lexicul terminologic. chiar în formula ce semnalează acest aspect. „se mulţumeşte” cu concepte mai mult sau mai puţin vagi. bunăoară..2. care n-ar trebui să intervină „ilicit” în construirea limbajului ştiinţific (indicând cum ar trebui să se constituie).2. probabil că multe dintre erorile şi confuziile sale ar fi putut fi prevenite. de substanţe.3.. în care delimitările nu se stabilesc prin definiţie.2. ce poate semnifica „zi” + „noapte”). şi nicidecum ambele în acelaşi timp şi observă că specialiştii în chimie. ci să-şi asume sarcina modestă. apoi «crepusculul nautic» durează din acest moment până când soarele ajunge la 12o şi. nu se pune problema că termenul acid ar semnifica şi „bază”. acid semnifică „acid”. cum este cazul matematicii (sau al matematicilor – v. au identificat substanţe ce sunt simultan şi acizi şi baze şi trage concluzia că lucrurile „nesocotesc” principiul (logic) al contradicţiei. spre deosebire de limbajul obişnuit în care limitele dintre cele trei noţiuni ar fi imprecise. În faţa acestor afirmaţii categorice. să-l înglobeze pe acela. exemplul dat de Bossong este referitor la «zi». ca «produs». nu de cuvinte. iar bază semnifică „bază”. ignorând „obiecţiile filologice”. Coşeriu răspunde că aici avem de-a face cu fapte ale chimiei şi nu ale semanticii ori ale logicii (fiind vorba „de lucruri. deosebirea dintre limbajul obişnuit şi terminologia ştiinţifică rezidă în modul în care se fac delimitările. în limbajul ştiinţific noţiunile de «zi». Ei bine. autorul menţionat înţelege din aceasta că o anumită substanţă ar trebui să fie ori «acid». În rest. G.3. în exemplul dat de Bossong. «noapte» şi «crepuscul» s-ar defini arbitrar şi exact. stabilindu-se. pe câtă vreme limbajul uzual.5o sub linia orizontului. implicite).). «noapte» şi «crepuscul». supra 2. şi nu de semantică. 3. Bossong. exemplul este asemănător celui dat de Coşeriu anterior cu privire la clasa ce rezultă. dar adecvată de a constata cum se prezintă acesta. nu de semnificate”). este vorba 72 . Încântat de exemplul oferit. După el. ca atare. din intersecţia altor clase (fiecare cu proprietăţile sale exclusive): dreptunghiurile care sunt concomitent şi romburi constituie clasa «pătratelor» – şi acesta este un fapt de geometrie. opunându-se tezei lui Coşeriu conform căreia în terminologii semnificaţia coincide cu desemnarea (cf. nemărginindu-se doar la un studiu de filozofie a limbajului (Coşeriu 1967 – unde problema este tratată succint). Celălalt critic.).: 180-185). următoarele: «crepusculul civil» ţine din momentul asfinţitului până când soarele atinge punctul de 6.). ori că termenul bază ar semnifica şi „acid” (cum se întâmplă cu zi. În limbajul ştiinţific conceptele se definesc – afirmă Bossong – arbitrar şi explicit (şi de aceea sunt precise şi neechivoce). că ele derivă dintr-o serie de „equivocaciones y falacias”.: 179). La acestea. Bossong trece cu „obrăznicie” („alegre petulancia juvenil”) la criticarea lingvisticii. totodată. În schimb. (Coseriu 1966). crede că deosebirea ar trebui să se facă pe alt fundament şi cu alte criterii. or.terminologice sunt „exclusive” (cf. postulând că în ştiinţă este de neconceput ca un termen să fie contrariul altuia şi. Exemplul furnizat de Bossong nu prezintă nicio dificultate pentru semantica lingvistică (şi s-ar fi convins şi el de aceasta consultând Introducción…). ci prin tradiţia utilizării lingvistice (rămânând. încercând să-l lumineze prin referire la ceea ce are obiectiv. Deci. Astfel. Dacă Bossung ar fi citit (ca Niederehe) şi Introducción.

în schimb.3.2. după cum pretinde lingvistul vizat.2.în sp. o condiţie necesară. langage etc. nemaivorbind de faptul că 73 . dar insuficientă. discours. Precizia valorilor terminologice este. totuşi. primară din punct de vedere lingvistic – ceea ce vădeşte o confuzie de planuri: între cel al lucrurilor desemnate şi cel al semnificatelor. 3.).: 181). În consecinţă. lingvistul „nu trebuie să confunde dificultăţile pe care el. pentru că şi în limbajul obişnuit există delimitări tot atât de exacte din punct de vedere obiectiv ca şi cele ale terminologiilor tehnico-ştiinţifice (vezi numele părţilor corpului omenesc sau ale unor specii de animale pe care ştiinţele la adoptă tacit şi le întrebuinţează ca termeni fără să le mai definească). Mai ales că se fac unele confuzii în continuare sau se prezintă drept descoperiri recente ceea ce de mult s-a descoperit.de nişte delimitări făcute de astronomie.3. referitor la semnificatul pe care îl cunosc intuitiv vorbitorii (şi pe care îl cunoaşte şi el însuşi ca vorbitor).” (ibid. 3. boniment. ni se pare benefic (şi chiar o obligaţie) să prezentăm / să reamintim ideile lui Eugeniu Coşeriu pe această temă. că ideea creării terminologiei prin definiţie şi convenţie provine din faptul că. Eroarea fundamentală a lui Bossong (de care se leagă şi celelalte) decurge din interpretarea pe care o dă noţiunilor de «delimitare obiectivă».-1. de obicei. în ultimul timp.: 184). terminologică. propos. şi nu noţiunile deja date ca semnificate în limbaj. şi nu de cum se înţeleg termenii sau noţiunea însăşi de «termen» (cum crede el).) unde. Dacă semnificatele ar fi „neclare”. atunci el nu s-ar putea aplica „sincronic”. aceştia nu se definesc sau se definesc parţial şi ocazional. le poate avea încercând să delimiteze un semnificat ca fapt obiectiv. Subliniem.5. în acest caz. cele care sunt definite sunt clasele de obiecte cărora li se aplică semnificanţi determinaţi.2. în tehnicile industriale etc. Aşa-zisele limite «neclare» (sau «tulburi» . adică tocmai de o disciplină matematică (cele trei tipuri de «crepuscul» amintite fiind obiecte matematice).2. 3. supra 1. În contextul în care în lingvistica românească – dar şi în cea mondială – se constată. în timp ce semnificatele de limbă sunt definite de semantica structurală prin opoziţiile în care funcţionează în limba corespondentă” (ibid. De aceea. dacă ar fi un criteriu valid. ar trebui ştiut când şi cum (măcar cum) a fost definită”. 4. Mai mult decât atât.1. în planul metalingvistic. în timp ce termenul parole din lingvistica saussuriană este definit de lingvistica respectivă printr-o delimitare operată în lucrurile înseşi şi renunţând la opoziţiile în care acest cuvânt funcţionează în franceză. Exemplul lui Bossong este doar un exemplu de cum se definesc termenii (atunci când se definesc). un interes sporit pentru cercetarea terminologiilor şi/sau a limbajelor specializate. sentence. ar însemna că vorbitorii nu ştiu ce vor să zică prin intermediul cuvintelor pe care le folosesc. nemaivorbind de faptul că există numeroşi termeni în afara ştiinţei în sens strict (în mediul relaţiilor economice. borrosos) despre care vorbeşte Bossong nu sunt limite între semnificatele «zi» şi «noapte» (perfect clare şi delimitabile ca atare).4. Coşeriu face iarăşi precizările de rigoare. şi «delimitare intuitivă». În răspunsul său. devise. Coşeriu reaminteşte că „termenii se definesc în relaţie cu «lucrurile» desemnate. De pildă.2. 3. dar nu este cazul să le reluăm aici (cf. Procedeul constă într-un fel de convenţie (cel puţin implicită) de tipul: „Vom numi lucrul astfel delimitat cu termenul x”. Altminteri. ci între zi şi noapte ca lucruri reale. se ştie (şi nu necesită demonstraţie) că uzul lingvistic nu defineşte semnificatele cuvintelor obişnuite. Criteriul definiţiei nu este nici valid şi nici aplicabil pentru delimitarea terminologiei ştiinţifice: în ştiinţe există mulţi termeni nedefiniţi (deşi sunt definibili cu criterii obiective). expression. întrucât „pentru a atribui o noţiune terminologiei ştiinţifice. semnificatul lui parole din franceză este definit de semantica structurală a francezei prin raportare la cuvinte precum: mot..

această gândire prin semnificaţii care sunt universale şi care. Coşeriu precizează foarte limpede: „Obiectele naturale aparţin lumii «necesităţii» care e guvernată de «cauze» ce produc anumite «efecte» şi unde. G. II. Aristotel (în Physica. […] Există apoi gândirea lingvistică. Există o gândire prelingvistică pentru care nu e nevoie de cuvânt. la rubrica Publikationen. ajung să coincidă cu ceea ce numim noţiuni sau concepte. NOTE [1] Aflată la îndemâna oricui. în schimb. publicată în 1966. ale activităţii creatoare înseşi” (Coşeriu 1994: 8. 115-119. filozofia limbajului încearcă să delimiteze limbajul faţă de alte tipuri de obiecte care prezintă anumite trăsături comune cu cele ale acestuia. 3. redactată în franceză. Chişinău. există şi o altă ştiinţă. [4] Fructificând reflecţiile unor filozofi (precum Aristotel. Mergând în profunzime. nr. în acest stadiu. care se ocupă cu obiectele şi relaţiile pur formale. cum ar fi: „arta. cu obiecte care ni se prezintă mai întâi ca o substanţă determinată. şi Coşeriu 2000: 49-50). la quid-ul quid-ului” (Coşeriu 1994: 8). în primul rând. arta. ştiinţele naturale. Structure lexicale et enseignement du vocabulaire. Este vorba despre filozofie sau ştiinţa universalului. ale activităţii spiritului. care nu este posibilă fără limbaj” (ibid. ca realizări obţinute – dacă nu este vorba de «instrumente» care au şi o finalitate exterioară – . care se prezintă ca expresivitate. asemenea limbajului. şi care conduce şi la raţiuni practice. într-o atare situaţie. anul XX. aparţin lumii specific umane a libertăţii – activităţilor şi creaţiilor libere ale omului – . ci se produc în vederea unei finalităţi şi. De pildă. forme în conştiinţă (au existenţă internă). abordările nu mai pot avea un caracter ştiinţific.: 9). şi de Vico) dintre „necesitate” şi „libertate”. căci ea este ştiinţa individualului. la întrebarea referitoare la esenţa individului. 2) clasificase obiectele în matematice. care se ocupă cu obiectele exterioare omului şi cu omul (considerat ca obiect exterior). activitatea practică. adică adecvarea la obiectul corespunzător. în anumite condiţii. ştiinţe[le] culturii sau ştiinţe[le] umaniste. La întrebarea privitoare la esenţa unei clase (adică la esenţa lucrurilor ce corespund unei noţiuni). 2. adică în mod ireal. care poate întrebuinţa şi întrebuinţează limbajul ca instrument. Astfel. vezi articolul nostru. şi astăzi) a fost aceea de a identifica obiectele culturii cu cele ale naturii. 1-2. constatarea a ceea ce se întâmplă în mod regulat.de. E. în „Limba română”. [3] Pentru o expunere sumară a concepţiei coşeriene privind acest subiect. datează din 1964. p. ca o anumită materie cristalizată într-un anumit fel. care se ocupă cu obiectele create liber de om şi care sunt. ştiinţele matematice. în acelaşi timp şi după limbaj. situată la un alt nivel. care iau o anumită substanţă pentru a fi concretizate în lume. plecând de la întrebările pe care acestea le pun cu privire la esenţa (sau acel quid) a(l) lucrurilor şi a(l) fiinţelor. 2010. anterior. Or. răspunsurile sunt oferite de ştiinţele generalului. Vico şi J. aplicând metode specifice ştiinţelor naturii celor ale culturii. [5] În acest sens. religia şi alte produse ale activităţii culturale. Coşeriu face o clasificare a ştiinţelor. în acord cu realitatea limbajului în ansamblul său.cercetarea aspectelor particulare ale limbajului ar trebui să se facă pornind de la o teorie coerentă şi unitară. substanţa fiind aceea care ia o formă. reprezintă o «lege naturală» sau o lege de necesitate empirică. o gândire în care ne întoarcem la 74 . care ne conduce la primele principii ale fiecărui mod de a fi. răspunde întotdeauna (justificat şi complet) istoria. O gravă eroare a pozitiviştilor (ce persistă. o gândire care se prezintă prin reprezentări. prin urmare. astfel de forme sunt limbajul. Teze despre problema terminologiei. şi apoi există o gândire post-lingvistică. Perspectiva lui Eugeniu Coşeriu. [2] Versiunea originară. fără cuvinte. Introducând în discuţie şi distincţia lui Kant (intuită. Obiectele culturale. Dewey).coseriu. care sunt de trei tipuri. coincid cu finalitatea lor. unde «faptele» create nu sunt determinate de cauze. este interesantă clasificarea gândirii pe care o face Coşeriu prin raportare la limbaj: „Gândirea se găseşte înainte. vezi www. în funcţie de obiectul pe care îl cercetează [pornind de la configurarea raportului dintre formă (morphé) şi materie / substanţă (hýle). ca să poată deveni intersubiective. cf. sau gândirea raţională. „o ştiinţă care îşi pune întrebări cu privire la esenţa esenţei. astfel. întrucât condiţia de bază a activităţii ştiinţifice este tocmai «obiectivitatea». pe alocuri. naturale şi culturale]: „1. finalitatea Iliadei este Iliada însăşi” (Coşeriu 2000: 50-51).

schema de mai jos). Şi o precizare importantă: onomasiologia are în vedere semnificanţii ce corespund unui anumit semnificat. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Coşeriu. Eugeniu (2004). plecând de la cele două planuri ale limbii (al expresiei şi al conţinutului) şi relaţiile lor reciproce (v. indiferent de subiectul empiric care le observă sau le interpretează. în Coşeriu 2009: 135-160. La nivel structural sistematic. se pot menţiona dicţionarele de sinonime şi cele de antonime. 75 . o clasificare a lui L. [11] Vezi. articolul Defensa de la lexemática (Coseriu 1995) în care sunt trecute în revistă. în Coşeriu. Coşeriu precizează aici: „În acest sens. deosebind. Două probleme ale unei lingvistici a vorbirii. în Coseriu 1977: 11-86. rezultă patru puncte de vedere şi. [12] E. deci. bunăoară. patru moduri de a pune problemele şi. Teoria limbajului şi lingvistica generală. decât din confuzie (Citius emergit veritas ex errore quam ex confusione.” (Coseriu 1966: 105). în Coseriu 1977: 87-142. [8] Pentru precizări suplimentare privind teoria şi tipologia cadrelor. Determinare şi cadru. Spaţiul nu ne permite să facem aici o prezentare a acestora. cât şi diacronic. Astfel. 3) semasiologia (identificată adesea cu «semantica») – ce se ocupă de relaţia dintre cele două planuri pornind de la expresie (c). ce pot fi studiate atât sincronic. Coşeriu drept „forma relaţiilor interne”. după mai bine de patruzeci de ani.” (Coşeriu 2004: 104). aici se plasează lexematica. o serie de erori de interpretare ale unor lingvişti cu privire la semantica sa structurală. Totuşi. Para una semántica dicrónica estructural. şi d) universul credinţei. doar patru universuri de discurs. Dar această subiectivitate lingvistic «obiectivă» nu trebuie confundată cu aprecierea subiectivă (individuală sau tradiţională) «nelexematizată» (sau «negramaticalizată»). în cele din urmă. şi nu unui «lucru» (cum se spune frecvent). Eugenio (1966). Coşeriu să mai menţioneze numele celor vizaţi. [9] À propos de subiectivitate. cu o serie de precizări. 2) o lexicologie a conţinutului – ce ia în consideraţie planul conţinutului. în consecinţă.” (ibid. fără ca E. «subiectivitatea» este componentă a limbajului şi este un fapt obiectiv din punct de vedere lingvistic. ştiinţa constituie un singur univers de discurs (chiar dacă diferenţiat intern în funcţie de diferitele ştiinţe). cu unele corecţii. Coşeriu. p. [7] În ceea ce priveşte disciplinele lexicologice. întrucât este vorba întotdeauna de organizarea lingvistică a experienţei şi nu a lucrului ca atare (vezi Coseriu 1964: 46-50). încredinţat că o confuzie este mai gravă decât o eroare. asupra conceptului de «univers de discurs» (vezi Coseriu 2003: 72-79). Bucureşti: Editura Enciclopedică. întrucât corespunde unui mod unic de a cunoaşte. tot atâtea discipline lexicologice: 1) o lexicologie a expresiei – preocupată de planul expresiei ca atare. [6] Structura este definită de E. în Novum Organum). aminteşte în unele lucrări un principiu al lui Francis Bacon. prin urmare. Traducerea unor paragrafe din versiunile spaniole ne aparţine. Limbajul şi înţelegerea existenţială a omului actual. 4) onomasiologia – ce ia în consideraţie relaţia dintre cele două planuri pornind de la conţinut (d). Coseriu.lucrurile deja delimitate prin limbaj şi le analizăm ca atare şi creăm atunci un limbaj tehnic. c) universul fanteziei (şi. adică de relaţiile dintre semnificanţi (a). Coşeriu. şi al artei). 287-329. Eugeniu (1955). vezi Coşeriu 1955: 314-329. în acord cu cele patru moduri fundamentale ale cunoaşterii umane: „a) universul experienţei comune.: 74). în acest sens. Dicţionarele de «imagini». Eugeniu (1967). Ca aplicaţii lexicografice. adică lăsând lucrurile să apară în lumina lor. Introducción al estudio estructural del léxico. Coseriu. adică relaţiile între semnificatele lexicale (b). Coşeriu revine. Weisgerber. într-o tratare amplă. potrivit căruia mai degrabă reiese adevărul din eroare. ce se supune unui criteriu ideal unic: acela de „a spune lucrurile aşa cum sunt” (Platon). precum şi cele «ideologice» sunt aplicaţii lexicografice ale acestei discipline. b) universul ştiinţei (şi al tehnicii ştiinţific fundamentate). Coşeriu acceptă. [10] E. ne simţim obligaţi să redăm măcar o caracterizare a celui privind ştiinţa: la rigoare. Eugenio (1964). Dicţionarele de rime şi dicţionarele inverse sunt aplicaţii lexicografice ale acestei discipline.

Trends in Structural Semantics. Thematische Festschrift aus Anlaß des 60. RÉZUMÉ Dans la linguistique roumaine –ainsi que partout dans le monde – la recherche dans le domaine de la terminologie et/ou les langages spécialisés a suscité l’ intérêt des chercheurs. Francisco Marsá]. Eugeniu (2000). Eugenio (1987). Geburtstags von Horst Geckeler. 2002. Eugeniu (1987b). terminologie. Omul şi limbajul său. La plegaria como texto [2000/2003]. t. Identitatea limbii şi literaturii române în perspectiva globalizării (editat de Ofelia Ichim & Florin-Teodor Olariu). Eugenio (2004). Tübingen: Gunter Narr Verlag. în In memoriam Inmaculada Corrales. Defensa de la lexemática. în Coseriu. Eugenio. On présente aussi ses réponses pour les linguistes qui. MOTS. Eugen (1994). p. Eugeniu (2009). Prelegeri şi seminarii la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Barcelona. Coşeriu. „Estudios lingüísticos”. în Eugenio Coseriu. 61-83. Ces distinctions seront placées dans le contexte de sa linguistique intégrale à l’ intention de révéler la remarquable cohérence de sa théorie. 113-124. Zece teze despre esenţa limbajului şi a semnificaţiei. Estudios de lingüística funcional (segunda edición. sémantique structurale/lexématique. Orationis fundamenta. Coseriu Eugenio (1987a). Coseriu. în Panorama der lexikalischen Semantik. Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Române. Eugenio Coseriu s’ intéresse à la terminologie pour au moins deux raisons: 1) pour éliminerles confusions par rapport à l’essence de la langue et 2) pour établir le sujet spécifique de la linguistique structurale. Lenguaje y discurso. Hoinkes. Principios de semántica estructural. linguistique intégrale. Eugeniu (1968). Coseriu. în Coşeriu 2009: 53-72. Le but de cet article est de présenter la conception de Eugeniu Coseriu sur la terminologie en général et aussi d’ essayer d’ offrir des exemples que le chercheur peut utiliser pour illustrer ou justifier les dintinctions qu’ il saisit. Coşeriu. Eugenio (1990). Coşeriu. Semántica estructural y semántica cognitiva. Coşeriu. Chişinău: Editura Arc. în vol. Santa Cruz de Tenerife. Seria A. Studii de filozofie a limbajului. quelques fois.Coşeriu. p. p. LE SUJET DE LA TERMINOLOGIE DANS LA CONCEPTION LINGUISTIQUE DE EUGENIO COSERIU 76 .CLÉS : Coseriu. 1992-1993. Palabras. L’ étude des aspects particuliers d‘une langue devraient avoir à la base une théorie cohérente et unitaire en accord avec la réalité de la langue en général. Coşeriu. supliment al publicaţiei „Anuar de lingvistică şi istorie literară”. Eugeniu (1988). 128-147. Loureda Lamas. 239-282. Lecţii de lingvistică generală. universales. surtout celle de la sémantique structurale (la lexématique). Semántica y gramática. Gramática. Coseriu. Tübingen. XXXIII. Coşeriu. sciences. Coseriu. Eugenio. Coşeriu. Óscar (2006). I. Pamplona: EUNSA. semántica. Lo acertado y lo erróneo en las discusiones acerca de la semántica estructural en España. Madrid: Editorial Gredos. Limbaj şi politică. 175-185. Eugenio (2003). Eugeniu (1999). von U. p. hrsg. în Coşeriu 2009: 36-52. revisada). Coşeriu. Iaşi: Editura Trinitas. p. Lingvistica integrală (interviu cu Eugeniu Coşeriu realizat de Nicolae Saramandu). Madrid: Editorial Gredos. Universidad de La Laguna. Horst (1981). Eugenio (1955). Prelegeri şi conferinţe (1992-1993). Eugeniu (1996). Lingvistică. Eugenio (1973). Sibiu: Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. cosas y términos. Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Coseriu. p. Iaşi. Eugenio (1977). în Coşeriu 2009: 9-13. Omul şi limbajul său. Limbajul între physei şi thesei. în “Jornadas de Filología” [Homenaje al Prof. Geckeler. Coseriu. 17-40. C’ est une nécessité et notre devoir en même temps de reprendre les idées de Eugenio Coseriu parce qu’ on a la tendence de créer des confusions à ce sujet et parce que ce qu’ on a déjà découvert est presenté comme le résultat des recherches récentes. teorie a limbii şi lingvistică generală. 1987. ont détourné le sens de ses idées.

v. cu grade de specializare diferite şi cu decodări dependente de utilizatorul termenului. A. Bucureşti DEFINIŢII ALTERNATIVE ALE TERMENILOR ECONOMICI 0. Se condiţionează astfel o interpretare dinamică a sensului specializat în funcţie de tipul de text (sau de 77 . A. Al doilea aspect (2) de care trebuie ţinut seama în definirea termenilor este la fel de important şi se referă la actualizarea termenilor specializaţi în texte. simultan în dicţionarele generale şi uneori în textele adresate unui public mai larg interesat de probleme economice. Dacă definiţiile ştiinţifice (terminografice) sunt specifice dicţionarelor specializate şi numai izolat dicţionarelor generale.Bidu-Vrănceanu 2007: 57). Relaţia dintre diferitele tipuri de definiţii este condiţionată de mai multe aspecte. Atunci când definiţia lexicografică se suprapune celei terminografice se poate aprecia că este o definiţie ştiinţifică. Numeroşi specialişti consideră că rolul definiţiilor în terminologie este un factor important.BiduVrănceanu 2000: 19. O definiţie de acest fel presupune un grad superior de specializare. A. terminologia actuală adoptă şi o abordare condiţionată de importanţa „democratizării cunoaşterii” sau a „laicizării ştiinţelor” în societăţile actuale. unde se indică precis necesitatea relaţiei dintre definiţie şi un anumit domeniu pentru a asigura monoconceptualitatea. fie şi parţial. Definiţiile de acest tip nu sunt de preferat în dicţionarele generale când codul terminologic este închis şi se apelează la acest tip numai atunci când termenii nu pot fi definiţi în alt fel.E. Din altă perspectivă. Pentru anumiţi termeni specializaţi. Din perspectiva terminologiei în sens strict (sau a terminologiei „interne”. monoreferenţialitatea şi monosemantismul termenului. Prin definiţii alternative se admite că un termen poate avea mai multe definiţii. indicat de necesitatea includerii şi raportării la alţi termeni specializaţi. acceptarea unor definiţii ştiinţifice alături de altele preştiinţifice sau uzuale. definiţii oferite de dicţionarele generale. 72.Bidu-Vrănceanu 2007: 20-23). Se delimitează terminologia „externă” (v.Elena MUSEANU Universitatea Româno – Americană. definiţia este unul dintre elementele determinante în triunghiul terminologic (v.Museanu 2009:93-98) ca posibilitate de interpretare a termenilor economici prezenţi în alte tipuri de comunicare decât cea strict specializată. v. (v. definiţiile preştiinţifice sau uzuale ar trebui să fie formula preferenţială în dicţionarele generale. Definiţiile alternative înseamnă. A. deci. Se ajunge astfel la un alt aspect al importanţei definiţiilor termenilor numit definiţii alternative (v. A. de interes pentru utilizarea termenilor dincolo de un domeniu strict specializat. codurile ştiinţifice. capabile să deschidă . 2007: 62-71).Bidu-Vrănceanu 2007: 23-31) care interpretează dinamic sensul terminologic extins dincolo de domeniul strict al specialiştilor. Primul (1) dintre ele este reprezentat de difuzarea termenilor prin dicţionare generale în care definiţia să prezinte diferenţe faţă de cea din dicţionarele specializate. Utilizarea unor termeni specializaţi de către profani impune definiţii mai accesibile. aceste definiţii sunt înregistrate paralel. necesar pentru impunerea unor termeni şi susţin această idee cu soluţii diferite.Bidu-Vrănceanu 2007: 31-34). În analiza de faţă interesează definiţiile alternative aşa cum apar în dicţionarele generale (fără compararea explicită a definiţiilor lexicografice cu cele terminografice. gradul de specializare ştiinţifică este proporţional mai mare după cum numărul termenilor specializaţi la care se face apel în definiţie este mai mare.

Toate aceste aspecte au fost identificate prin analiza terminologiilor româneşti (v. dar semnalate izolat şi pentru alte limbi (H.Bidu-Vrănceanu 1993: 58-59. raportarea la aceştia blocând decodarea sau determinând o interpretare superficială a sensului specializat. Adoptarea conceptului de definiţii alternative obligă însă la respectarea principiului că definiţia unui termen specializat are un prag dincolo de care nu se poate coborî (în toate tipurile de definiţii). TAXĂ. de multe ori. Un alt aspect (3) de interes în definirea termenilor priveşte posibilităţile de decodare a lor riguroasă în funcţie de calitatea de specialist sau de profan a utilizatorului.Thoiron. Astfel. mai dificilă. definiţii numite preştiinţifice .discurs) în care apare termenul şi de contextele lingvistice caracteristice. condiţie pe care o îndeplineşte parţial terminologia economică prin termeni de interes larg precum BUGET. 2000: 19. În toate aceste cazuri. Vom aprecia caracterul ştiinţific în funcţie de cele două criterii propuse anterior: a) coincidenţa dintre definiţiile lexicografice şi cele terminografice.Mackintosh). Extinderea nivelului de utilizare a termenilor economici dincolo de domeniul strict al specialistului este evidentă în româna actuală. F. pentru care se impune o utilizare adecvată. şi b) (oarecum implicit) numărul termenilor specializaţi din definiţia lexicografică.BiduVrănceanu 2007: 40). DUMPING.Bidu-Vrănceanu 2007: 64). O definiţie uzuală care neglijează această condiţie nu este convenabilă. (număr variabil de la zero pentru REDEVENŢĂ. A. de exemplu. iar caracterul specializat al definiţiilor acestor termeni depinde şi de numărul de termeni economici utilizaţi în definiţie.BiduVrănceanu 1989: 417. ştiinţifice (reproduc definiţiile terminografice). A. după cum sunt: 1. DEXI) se pot caracteriza în mai multe feluri. Este cazul terminologiilor cu difuzare largă. AFACERE ş. 78 . 1. determinând un interes larg şi o frecvenţă mare a unor termeni în diverse tipuri de comunicare. Definiţiile alternative ating un aspect important pentru terminologiile actuale a căror interpretare este mai complexă şi pentru care delimitarea dintre termen şi cuvânt este.a. fiind necesară respectarea „nodului dur” sau a mediei semantice fără de care nu se poate face identificarea termenului respectiv. I. CREDIT. cât şi a dicţionarelor. În cele ce urmează vom analiza câteva exemple ilustrative pentru fiecare situaţie. Necesitatea unei definiţii lexicografice decodabile va fi susţinută de atestările din presa cu specializare medie sau de largă circulaţie şi de rolul mijloacelor lingvistice în facilitarea interpretării riguroase. 2007: 63) şi prezintă interes teoretic şi aplicativ variabil în funcţie de fiecare terminologie în parte. dicţionarele generale. sunt numai uzuale. aspecte precizate treptat în descrierea terminologiilor româneşti (v. 2004: 255.Bejoint-Ph. la 1 pentru TAXĂ sau 3 pentru DUMPING).Meyer-K. (v. care se adresează unui public larg şi eterogen ar trebui să prefere definiţii decodabile cel puţin parţial. Mai mulţi termeni economici au aceeaşi definiţie în dicţionarele generale şi în cele specializate: REDEVENŢĂ. Analiza termenilor din această perspectivă determină o interpretare dinamică a definiţiilor lor într-o relaţie de „du-te vino” între terminologizare şi lexicalizare (v. relaţie bazată atât pe analiza textelor. DEFICIT. A. definiţia lexicografică coincide cu cea terminografică. 72.Gaudin. Toate aceste aspecte de interes actual în cercetarea terminologică pot fi ilustrate convingător de analiza definiţiilor termenilor economici. S-a constatat că definiţiile termenilor economici în dicţionarele generale (DEX. 2007: 104-105). 2. În felul acesta problema definiţiilor alternative trebuie corelată cu relaţia dicţionar / texte şi contexte sau cu definirea paradigmatică şi sintagmatică a unui termen. Din această ultimă perspectivă. 1993: 47-63. au caracter mixt (combinând părţi ştiinţifice cu informaţii preştiinţifice sau dând alternativ două definiţii) şi 3. A.

Actualizările termenului TITLU (TITLURI) în presa economică cu specializare medie sau inferioară reflectă o definiţie preştiinţifică. clasarea se face printr-un element mediu: sumă de bani. În definiţia termenului TAXĂ apare un singur termen specializat (subliniat de noi): „sumă de bani” + ”de dat” + ”de către o persoană fizică sau juridică” + ”percepută de bugetul statului (subl. folosit pentru a justifica taxele ANTI-DUMPING pe baza unui raţionament antimonopolist” (Capital 2007/239). Interpretarea precisă şi plasarea riguroasă într-o ierarhie conceptuală a acestei paradigme este greu de făcut de către nespecialist chiar pe baza definiţiilor ştiinţifice din dicţionarele generale. obiectul lor şi formele de profit. componenta privind o formă de „câştig”: „Cel mai mare câştig lunar a fost adus vineri de TITLURILE producătorului de motoare.. accesibilă.) (sau de o instituţie publică) + „pentru servicii efectuate de instituţii publice”. 79 . intervin. cotaţia medie a acţiunilor EPT a crescut ”. Respectarea celor două criterii propuse pentru calificarea ca ştiinţifică a definiţiei (coincidenţa dintre definiţia lexicografică şi cea terminografică şi numărul mare al termenilor specializaţi din definiţie la care nu se poate renunţa) se verifică în cazul sintagmelor specializate în care intră TITLU ca termen economic. Metalimbajul este accesibil şi la nivelul detaliilor descriptive diferenţiatoare. generatoare . sintagmă care respectă ierarhia conceptuală din ştiinţele economice. TITLU la purtător.. Pentru termenul ACREDITIV.) din contul său sau la o bancă ce deserveşte un furnizor în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor în condiţiile stabilite înainte prin contract”. Bursa. decodarea nu este blocată de prezenţa termenilor specializaţi. DEX-ul dă o definiţie care poate fi considerată ştiinţifică. şi în cele economice: TITLU de proprietate.n. altele în cuvinte uzuale: „(suma de bani) special rezervată de un cumpărător (subl. interpretare complicată şi de existenţa unor sinonimii cum ar fi cea dintre TITLURILE de stat şi BONURI de TEZAUR sau TITLURI de CREANŢĂ şi OBLIGAŢIUNI.n.REDEVENŢĂ este definit ca „sumă de bani” + „de dat” + „de către o persoană fizică sau juridică” + „ altei persoane fizice sau juridice” + ”plătită la date scadente” + ”rezultat al unui contract”. E drept. dar este. detalii specializate care precizează tipul tranzacţiilor financiare.. în acelaşi timp.n. Sensul specializat este condiţionat de apartenenţa la sintagme fixe şi este definit similar în dicţionarele generale. deoarece contextele în care apare combină termeni specializaţi şi cuvinte ale limbii comune. 2007/ 131. TITLU de stat. TITLU de valoare.. de asemenea. În ambele definiţii exemplificate. În definiţia din DEX a termenului DUMPING apar trei termeni economici care implică relaţii interconceptuale şi cresc gradul de specializare al definiţiei (care rămâne totuşi parţial decodabilă): ”vânzare a mărfurilor pe piaţa externă ”+ „cu scopul de a înlătura concurenţa şi a acapara piaţa”. unele date în termeni economici (subl. la fel de frecvente).). Toate aceste sintagme au statut de hiponime economice. Caracterul specializat al definiţiei este indicat de numărul crescut de termeni economici la care se face raportarea şi care determină o codificare superioară şi o decodare parţială pentru profanii interesaţi de acest termen dacă încearcă să-l explice cu ajutorul definiţiilor din dicţionarele generale. iar definiţiile lor sunt ştiinţifice pentru că se raportează la alţi termeni specializaţi din domeniu privind hiperonimul). TITLU de rentă. electrice . Specializarea superioară a termenului DUMPING este reflectată şi de actualizările din presa economică de circulaţie largă: apar distincţii hiponimice: DUMPING de lungă durată / DUMPING pe termen scurt sau chiar contexte cu determinări complexe şi complicate: „DUMPING neloial. TITLU este un termen economic şi un cuvânt al limbii comune (unde are mai multe sensuri.

„reducerea volumului producţiei şi circulaţiei mărfurilor”. Business Standard. certificate de depozit şi TITLURI de STAT pe termen scurt”. cât şi în DEXI. chiar dacă sensul specializat este înregistrat independent (sensul 5) şi cu marca diastratică actualizată (econ. 2007/ 21.) şi de servicii necesare pentru a acoperi consumul”. implicit alternativă. definiţia unui termen economic din dicţionarele specializate coincide numai parţial cu definiţia lexicografică. mai mult sau mai puţin independente de definiţiile termenilor respectivi din dicţionarele generale. Rezultă deci că.Ultima parte a definiţiei. cu unele relaţii interconceptuale uşor decodabile (dar fără marcă şi delimitări clare): „cantitate de bunuri (subl. care presupun mai multe nivele de decodare. Alte exemple date. ceea ce determină o definiţie ştiinţifică: „Un TITLU este lichid când cu el se realizează numeroase tranzacţii. 2. continuată cu definiţia preştiinţifică ( prezentă şi în DEX) . diferenţiindu-se partea finală de interes general formulată accesibil în ultimul tip de definiţie. specializate. 10% în depozite bancare. 2007/ 87.În alte contexte se reflectă parţial relaţiile interconceptuale din domeniu prin prezenţa unui număr mai mare de termeni economici. actualizările în texte presupun diferite grade de specializare şi reprezintă o altă formă de definiţii alternative. „TITLURILE Lafarge Agragate Betoane se tranzacţionează la categoria de bază a pieţei Rasdaq”. nerelevantă: „fenomen” urmată de detalii economice numai aparent accesibile: „emiterea unei mase băneşti”. funcţional – concretă are valoare distinctivă pentru ne-specialist: „scăderea puterii de cumpărare a banilor” (INFLAŢIE) şi. DEX-ul combină la sensul 3 sensul uzual definit prin sinonimia cu căutare. procesele economice antrenate de cele două fenomene aparţin unei definiţii ştiinţifice. Cele mai lichide TITLURI intră primele în vizorul administratorilor de fonduri”. cerinţă (ca şi în DEX). respectiv. „creşterea puterii de cumpărare a banilor” (DEFLAŢIE). Capital. „Pensiile private vor scumpi acţiunile. Definiţia lexicografică are astfel o parte preştiinţifică.n. în care intervin combinaţii cu elemente accesibile alături de corelaţiile specializate au caracteristicile definiţiilor preştiinţifice. alternativă faţă de partea cu detalii ştiinţifice. Contextele bazate pe corelaţii interconceptuale ale domeniului exprimate explicit pot fi considerate definiţii ştiinţifice. Raportarea termenului TITLU la alţi termeni economici care aparţin paradigmei „instrumentelor financiare” este o formă contextuală de definire.. cerinţă. fapt ce permite investitorilor să cumpere sau să vândă oricând TITLUL respectiv”. Aşa se explică definiţia alternativă existentă atât în DEX. 65% în obligaţiuni. 2007/ 137. Atestările din textele din presa economică de largă circulaţie actualizează aceste definiţii alternative: 80 . Detaliile privind procedeele. apropiată de o definiţie ştiinţifică: „Politica de investiţii: portofoliul ţintă este de 25% în acţiuni şi FONDURI MUTUALE. Un exemplu de definiţie alternativă în diverse dicţionare generale este CERERE. Faptul că provine din limba comună face ca în majoritatea dicţionarelor să domine sensurile uzuale din limba comună din care a rezultat (prin specializare) sensul economic. O serie de definiţii mixte din DEX dau numeroase detalii specializate. în acelaşi timp cuvânt al limbii comune şi termen specializat. care este. Definiţia este alternativă deoarece începe cu o definiţie uzuală prin sinonimia cu căutare.de piaţă). Bursa. În acest caz. Prin cele două părţi diferite ale definiţiilor acestor termeni din dicţionarele generale rezultă o definiţie mixtă. Este cazul termenilor INFLAŢIE / DEFLAŢIE care au o clasare foarte generală. Sensurile din lexicul comun ale lui CERERE sunt dominante şi în DEXI. Capital. cu o definiţie economică preştiinţifică. 2007/ 23.

Bursa 2007/ 115. termenul LICHIDITATE apare în context cu alţi termeni economici care îi precizează sensul specializat. la BVB se vor tranzacţiona contracte futures pe indicele BET (care reflectă evoluţia cotaţiilor celor mai LICHIDE zece titluri listate la Bancă)”. Termenul LICHIDITATE şi adjectivul corespunzător lui – LICHID (s.5 cu marca (fin) în DEXI) sunt foarte frecvenţi în presa de largă circulaţie. LICHIDITATE internaţională. id. unele definiţii mixte nu mai dau explicaţii în ce priveşte termenii economici care apar în metalimbaj. Se înregistrează atestări ale termenilor LICHIDITATE fără precizări economice stricte: „Nici LICHIDITATEA nu a mai fost la fel de ridicată precum în restul săptămânii”. ibid.”. ceea ce arată importanţa şi chiar necesitatea definiţiilor alternative pentru actualizarea adecvată a termenului: „Iniţial. ”termenul pentru CERERILE prin Sapard este.„CEREREA de servicii de administrare a investiţiilor este tot mai mare”. de la interpretări şi definiţii uzuale până la altele cu specilizare gradual diferită. după cum nu rezultă specializarea maximă pe care o are o are termenul LICHIDITATE în sintagme fixe economice: LICHIDITATE imediată. Deşi extins în limba comună cu un sens generalizat. Diferenţele specifice importante privind „gradul de lichiditate”. pentru care se impune raportarea la o definiţie ştiinţifică.ACTIVE şi îl diferenţiază în funcţie de costurile şi durata TRANZACŢIEI.”.2007/88. Săptămâna Financiară 2007/ 9 iulie. „Am avut parte de fluctuaţii destul de ample şi de schimbări frecvente de direcţie pentru majoritatea acţiunilor LICHIDE care se află în atenţia investitorilor. obligând pe cel care consultă dicţionarul la o lectură a mai multor articole (sau la o lectură circulară). De cele mai multe ori însă. „Biofarm se plasează pe locul doi în topul LICHIDITĂŢII”. patron sau altă unitate economică”. LICHIDITATE se remarcă printr-un statut terminologic precis. După cum se constată şi din exemplul anterior.„întreprindere. Capital 2007/ 23. „LICHIDITATEA de azi arată că au intrat şi străinii”. Aceste diferenţe şi specificările concrete în termeni uzuali pentru ceea ce înseamnă persoană juridică fac ca această definiţie lexicografică să fie mixtă. Definiţia lexicografică conţine elemente accesibile: ”mijloc de plată” + „cu caracter imediat” + „aparţinând unei persoane juridice”. LICHIDITATEA tranzacţiilor s-a situat pe un trend ascendent”. Buisness St. Interpretarea în aceste contexte se poate baza parţial pe definiţia lexicografică mixtă. ultima caracteristică fiind specificată concret în paranteză . 81 . În unele contexte rezultă şi trăsătura relevantă în definiţia terminografică privind „gradul de lichiditate” şi relaţiile interconceptuale complexe. LICHIDITATE monetară. exemple în care apare sensul specializat. LICHIDITATE intermediară. Creşterea LICHIDITĂŢII prin schimbarea mecanismului de formare al preţului s-a făcut vizibilă”. în funcţie de convertibilitatea activelor în bani. limitat: ”CERERILE se pot depune până la data. LICHIDITATE financiară. Capital 2007/ 29.. parţial preştiinţifică. alături de contexte cu sens concret. „LICHIDITATEA s-a dublat. actualizând definiţii cu grade de specializare diferite. prezentă limitat în dicţionarele generale: „LICHIDITATEA companiilor are în continuare de suferit de pe urma întârzierii rambursărilor datorate de stat pentru reţetele compensate”.. dar şi de durata şi costurile tranzacţiei nu rezultă din definiţia lexicografică. Business Standard 2007/ 3 octombrie. Definiţia lexicografică se deosebeşte de definiţia terminografică. Bursa 2007/ 131. care clasează termenul LICHIDITATE prin alt termen economic . id.

dar fără marcă diastratică şi cu o definiţie uzuală (cu termeni care circulă în comunicarea obişnuită): ”sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru a achizţiona un produs sau pentru un serviciu”. accesibilă dar imprecisă . definiţii uzuale: preţ de penetraţie „fixarea unui preţ de vânzare scăzut cu scopul vânzării unei cantităţi mari de produse” şi preţ promoţional „tehnică de promovare a vânzărilor. nu în ultimul rând. dimpotrivă de precizare ştiinţifică. specializând parţial definiţia: „expresie bănească a valorii unei mărfi. În funcţie de destinatarul sau obiectivul textelor intervin mijloace lingvistice (contextuale) de accesibilizare a sensului specializat sau. PIAŢĂ ş. de reflectarea evoluţiei în dicţionarele generale apărute în momente diferite (DEX-ediţia a 2-a-1997. PREŢ. 3. Această evoluţie în direcţia specializării este ilustrativă pentru termeni economici care au provenit din lexicul comun. Trebuie remarcat că se înregistrează sintagme specializate de dată recentă (aparţinând marketingului economic) pentru care se dau. DEXI-2007 ). Definiţiile diferă însă în cele două dicţionare: DEX-ul dă o definiţie uzuală. precum AFACERE.n.a. din altă perspectivă . păstrând o definiţie uzuală pentru sintagmele specializate (preţ cu amănuntul). de interes general a termenului şi.) la un PREŢ maxim de 120 euro acţiune”. Se remarcă în actualizarea acestui termen că sensul specializat este precizat prin alte determinări contextuale: „Reiffeisen va vinde acţiuni (subl. 2007/29. circulaţia mai largă. Problema definiţiilor uzuale ale termenilor economici în dicţionarele generale depinde de mai mulţi factori: provenienţa termenilor (prin specializare din limba comună sau cu caracter specializat de la început). Sintagmele specializate au în DEXI mai ales definiţii uzuale (situaţie mai puţin 82 . Polisemantismul termenului PIAŢĂ este dominat de sensurile din lexicul comun grupate sub I. Termenul PREŢ este înregistrat în DEX cu primul sens economic. importanţa raportării la elemente specializate (chiar dacă definiţiile lexicografice nu sunt ştiinţifice). Buisness Standrad. DEXI înregistrează sensul 1. asociată cu o reducere temporară a preţurilor”. 2007/20. Acest tip de exemple arată. categorie economică a producţiei de mărfuri (subl.) în care îşi găseşte expresia totalitatea actelor de vânzare/ cumpărare şi a relaţiilor care se stabilesc în cadrul acestora”. Din acest ultim punct de vedere se poate constata faptul că DEXI reflectă mult mai riguros specializarea economică. Este interesant aici şi faptul că prin LICHID se efectuează o parafrază specifică mijloacelor de vulgarizare a termenilor specializaţi. iar DEXI evoluează în direcţia unei definiţii ştiinţifice: „sferă a circulaţiei mărfurilor. preţ de producţie. sumă de bani care se cere pentru o marfă sau pentru un serviciu”. Sensul specializat economic este plasat sub II şi are marcă diastratică.Numărul mare de termeni specializaţi necesari pentru definirea contextuală dă varianta superioară a definiţiei ştiinţifice. tratament comun în DEX şi DEXI. Capital. respectiv se explică sintagma indicele BET. Definiţia uzuală a sensului economic al lui PREŢ este convenabilă pentru interpretarea unor actualizări din presa economică de largă circulaţie: „ PREŢUL iniţial al autostrăzii este bazat pe studiile de prefezabilitate şi de fezabilitate”. „PREŢURILE vor avea tendinţa să crească pe măsură ce vor creşte unele costuri”. 2007/ 21. economic cu marcă diastratică. Capital. CERERE. prin utilizarea limitată a definiţiilor uzuale şi prin înregistrarea unor sintagme specializate recente. Definiţia uzuală este preferată şi pentru sintagmele fixe specializate economic: preţ cu amănuntul.n. de asemenea. introduse alternativ şi paralel cu desemnarea terminologică strictă. prin marcarea diastratică.

în cazul termenilor economici. Henri şi Thoiron. Definiţiile uzuale ale termenilor economici nu reprezintă un avantaj pentru o decodare sau interpretare corectă. iar interpretarea corectă a definiţiilor (v.255 ş.2005/33. în acelaşi tip de texte tendinţa de a face precizări contextuale care să circumscrie sensul specializat. (2000) – Lexic comun.19 septembrie.5. piaţa de capital („ansamblul operaţiilor de atragere şi de plasare a banilor”). Rezultă de asemenea că în definiţiile termenilor economici prezenţa elementelor specializate (în pondere diferită) este absolut necesară. Editura Metropol. în unele cazuri (de exemplu la DUMPING). Pe de altă parte însă. Săptămâna Financiară. 83 . Concluzii Analiza definirii termenilor economici la nivelul dicţionarelor generale. dincolo de domeniul specialiştilor. Bidu-Vrănceanu. Philippe (2000) – Le sens en terminologie. A. Mulţi termeni economici prezintă un interes larg. Analiza mijloacelor textuale de definire contribuie la lărgirea conceptului de definiţii alternative şi arată utilitatea lui. Editura Universităţii din Bucureşti. p. mai ales la nivelul actualizării în texte a acestor termeni. Exemplele analizate permit observaţia că definiţiile uzuale au o poziţie limitată în dicţionarele generale. p. PIAŢA chiriilor”. uneori. Există terminologie politică?”. definiţia uzuală succede celei ştiinţifice pentru a asigura accesibilitatea definiţiei lexicografice. raportul dintre definiţiile uzuale şi cele ştiinţifice este invers (mai ales în cazul unor exemple din categoriile 2 şi 3 din analiza e faţă). 2005. ceea ce face neconvenabile definiţiile uzuale ale unor termeni specializaţi în dicţionarele generale. Lyon. relaţiile interconceptuale specializate nu pot fi evitate. 4. Angela coord. Numeroase texte din mass media (scrisă şi orală) care îşi propun o explicare a termenilor economici de interes larg apelează la definiţii preştiinţifice sau uzuale alături de cele ştiinţifice (parafraza definiţională fiind un procedeu important în vulgarizarea ştiinţifică – VS. „maturizarea PIEŢEI creditului de consum”. v. Presses Universitaires de Lyon. nr.. specializarea fiind marcată în diverse feluri. Bidu-Vrănceanu.Bidu-Vrănceanu 2007: 162176). cu consecinţe asupra actualizării lor în texte de specializare medie arată importanţa anumitor tipuri de definiţii alternative pentru deschiderea codurilor ştiinţifice.Bidu-Vrănceanu 2007: 92-98) contribuie la o utilizare adecvată în orice tip de comunicare. Gabriela Pană Dindelegan.u. o necesitate. Angela (2004) – „Tradiţie şi inovaţie în lexicul politic. extins însă la contexte mult mai variate: „PIAŢĂ de profil.u. Ca o particularitate a termenilor economici se poate constata că. Editura Universităţii din Bucureşti. Bidu-Vrănceanu. În ambele cazuri însă existenţa definiţiilor alternative în dicţionarele generale reprezintă un avantaj şi. lexic specializat. în Studii şi cercetări lingvisticce.obişnuită în ce priveşte definirea sintagmelor specializate în dicţionarele generale): piaţa valutară („ansamblul operaţiilor de vânzare-cumpărare de valută”. Bucureşti. Dacă în alte terminologii (de exemplu cea chimică). Importanţa relaţiei dintre dicţionare şi texte permite observaţia privind posibilitatea extinderii conceptului de definiţii alternative dincolo de dicţionare. se constată. Actualizările din presa economică de largă circulaţie se remarcă prin preferinţa utilizării sintagmatice a termenului PIAŢĂ. prezenţa unor definiţii alternative (cu elemente ştiinţifice) fiind o condiţie a unei utilizări corecte. BIBLIOGRAFIE: Béjoint. Angela (1993) – Lectura dicţionarelor. Angela (1989) – „Aspecte ale funcţiei reflexive a limbii în terminologiile tehnicoştiinţifice”. Capital. Bidu-Vrănceanu. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române.417 ş. coord. A. în vol.

2-ème édition.M. coord. Italia. vol. De la dicţionare la texte. cotidian. săptămânal. Bucureşti. Cabré. Capital. coord. Bucureşti. Bucureşti. Rosetti”. Gaudin. Editura Arc & Gunivas.Presses de l’ Universite d’Otawa et Armand Colin.mèthode et applications.Bidu-Vrănceanu. 2007. Editura Codeces. Editura Univers Enciclopedic. Meyer. Academia Română. – Vocabular economic şi financiar cu indice de termeni în patru limbi. Editura Litera Internaţional. coord. RÉSUMÉ DÉFINITIONS ALTERNATIVES DES TERMES ÉCONOMIQUES L’analyse des définitions des termes économiques figurant dans les dictionnaires généraux a des conséquences sur la présence des mêmes termes dans les textes spécialisés. Editura Universităţii din Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti Ziarul Financiar. Săptămâna Financiară. Kristen (2000) – “L’étirement du sens terminologique. săptămânal. Bucureşti. Angela (2007) – Lexicul specializat în mişcare.Econ. Editura Humanitas.Dicţionar de Economie Modernă. Editura Univers Enciclopedic. DICŢIONARE DEX 2 – Dicţionar explicativ al limbii române. săptămânal. SURSE Adevărul economic. De Boeck et Larcier. 2001-2003. NDU – Noul dicţionar universal al limbii române. termes spécialisés. p. – Dicţionar de economie. Bucureşti. Iordan – Al. . terminologie économique. Bucureşti. 2007. Bucureşti.u. Voc. I-IV. MDA – Micul dicţionar academic. Thoiron 2000. Béjoint şi Ph. D Ec – Dicţionar de economie. 1994. redactori responsabili acad.Théorie .Ec. Editura Economică. Bucureşti. 2001. Ingrid et Mackintosh. Mots-clés: définitions alternatives.Maria Teresa (1998) – La terminologie. Bucureşti. săptămânal. Niţă Dobrotă. aperçu du phénomène de la déterminologisation”. 84 . Eugenia Dima. D. ediţia a 2-a. Edition Duculot. Bursa. Italia. Institutul de lingvistică “I.Ec.198 ş. Business Standard. Marius Sala şi Ion Dănăilă. 1999. Bruxelles. 1999. Beaucoup de termes économiques cherchent à être diffusés dans le domaine des spécislistes et l’interprétation correcte de leurs définitions contribue à leur usage approprié dans n’importe quel type de communication. 1997. DEXI – Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române.Une approche sociolinguistique de la terminologie. Cela atteste l’importance de certains types de définitions alternatives dans l’ouverture des codes scientifiques. în H. săptămânal. Ion Coteanu şi Lucreţia Mareş. D. Editura Niculescu.Francois (2003) – Socioterminologi.

fiind în acelaşi timp şi o componentă importantă a cetăţeniei romane. centrată în jurul unei singure persoane şi care includea membrii atât pe linie paternă cât şi pe linie maternă. deşi romanii nu-l foloseau. formată prin recăsătorie şi familia cognată. familia complexă. la început. Agnaţiunea adică rudenia pe linie masculină care îi cuprindea pe toţi cei care intrau sub incidenţa lui pater familias şi a puterii lui. Familia era pentru romani un stat în miniatură. Aceşti sclavi erau trataţi asemeni unei comunităţi. cu referire la gens. [4] Grup de descendenţă a fost folosit. Mai mult. Familia desemna şi afaceri pentru că industria romană s-a bazat pe un număr impresionant de scalvi specialişi în domenii diferite. unde cea mai importantă era patria potestas. Cognaţiunea era rudenia de sânge dintre cei care aveau un strămoş comun indiferent de linie. Gentilitatea era tot o formă de rudenie civilă care cuprindea membrii uniţi tot pe linie masculină. atunci când deveneau liberţi sclavii luau numele-gentiliciulstăpânului-s. cu înţelesul pe care îl avem astăzi. cetatea. Ea era aşa zisa rudenie civilă şi ea era singura care producea efecte juridice. prin urmare era cea mai importantă legătură de rudenie. mai ales din punctul de vedere al apartenenţei sociale. b. tribus şi familia. [5] O 85 . c. Reprezenta o afiliere a familiilor în gentes diferite cu frontiere sociale bine delimitate. [1] Rudenia era foarte importantă în cadrul societăţii romane. chiar titlul imperial cum a fost cazul unor împăraţi romani (de exemplu Traian). O dată cu Ulpian. Dacă primele trei ofereau moştenirea prestigiului social (ne gândim aici la cele două ordine din cadrul societăţii romane ordinul senatorial şi ordinul ecvestru) căsătoria putea schimba condiţia socială a unei persoane. până la Ulpian. Dreptul roman oferea pentru rudenia din cadrul societăţii romane trei posibilităţi: a. Faptul că unele ginţi şi familii au pierdut din importanţă.n. compartamentele şi rolurile de gen. [2] Termenul latin de familia a fost preluat de mai toate culturile europene. Tot în cadrul familiei se formau percepţia vârstelor. a fost considerat favorabil apariţiei a două noi tipuri de familie. familia extinsă. Ea avea o mare importanţă în ceea ce priveşte participarea la viaţa publică. familiile suverane din Roma arhaică. Patria potestas era cea care asigura moştenitorilor de sex masculin apartenenţa la familia care putea conduce. familia desemna mai ales natura juridică a moştenirii. atât ai soţului cât şi ai soţiei. [3] Multe studii despre familia romană se bazează pe relaţii juridice. tribus şi familia erau cele mai importante componente ale rudeniei romane la care se alăturau căsătoria şi adopţia. Şi astăzi în cadrul familiei se defineşte relaţia dintre un individ şi un grup. iar adopţia aducea cu sine privilegiile familiei adoptive. etnia-gens şi natio. sau cognatică. Universitatea din Craiova TERMENI DIN REPERTORIUL LINGVISTIC AL RUDENIEI LA ROMANI La romani rudenia era foarte importantă. Rudenia la Roma era agnatică. Gens. familia nucleară. Se întâlnesc mai multe structuri de rudenie dintre care cele mai importante erau: gens.Mădălina STRECHIE. în care s-ar fi reunit prin intermediul unei descendenţe presupuse sau fictive. Cicero deosebea mai multe grade de rudenie în cadrul societăţii romane: cuplul. importanţă demonstrată şi prin bogatul repertoriu lingvistic latin despre rudenie. La romani familia desemna sclavii unui cuplu căsătorit.

57.. -sponsum. -oris. a da în puterea altuia.G.) Consobrinus. -are vb. -us.) Conubium.f. Coniungo. -onis.) Avia. 1993. divorţ. 1993. a promite în căsătorie o fată…. p. 3. -onis. 1993.(Guţu. 1993.a elibera un fiu de sub puterea părintească. cel care este adoptat. p. 245.1993. p. p. a rezerva. 57. (Crăcea.). adj. Adopto. Coniux. ci si unul politic. -i. 99.f.i. p. s.(Guţu. -us.f.f.. (epigrafic). a ceda.(Guţu. . p. G. rudă. rudă din partea tatălui. Tribul era pentru romani cea mai importantă rudenie în cadrul ierarhiei sociale. [6] La romani descendenţa era definitorie pentru politică. căsătorie. 2. -ae. Despondeo. G. soţie.t.131. înrudit.m. a lega. s. -a. (Guţu. măritarea unei femei cu un bărbat din afară (din altă clasă socială. (Guţu. Avunculus (epigrafic) pentru bunic.155.) Coniugalis. strănepot.(Guţu. p.(Guţu. (Crăcea. s. rudă. a adopta. bunică. 1993. p. al bunicului. v. -ii. 153. tată adoptiv. -ii. părtaş. 1. soţ.) Enuptio.1993. p. E.) 86 . -um adj. 1993. naştere după moartea tatălui sau după încheierea testamentului. văr (după mamă). legături de rudenie. G. s.m. Adoptaticius. s.(Guţu.).m. v. (Crăcea. din acelaşi sânge. s. 2007.n.) Adnepos. ea va domina politicul.m. înrudit. înrudire. Adoptio. G. înrudire (de sânge). 1993. Cu alte cuvinte descendenţa nu va mai avea doar un caracter juridic. Într-un trib nu existau instituţii permanente. s.. -onis. frate …. 83.. s. copil născut după ce tatăl şi-a stabilit moştenitorii naturali sau prin adopţie. Consaquineus. -iunctum. G. s. p.n. Ordinul senatorial coordona de iure politica legislativă a Romei antice.m fiu adoptiv. p. p. rudenie (de sânge).f.) Divortium. E..) Ius conubium era un drept fundamental al cetăţenilor romani.) Abnepos. adopţie.linie de înrudire patrilineară sau un clan se compunea din descendenţii în linie agnatică dintr-un strămoş eponim. Coniugium. al bunicii. E. 3.) Emanicipio.107.f şi s. soră. Consors.1. 2. înrudire din partea tatălui. adj. 2. 2. dar existau puteri create ad-hoc la nivelurile superioare de fuziune. Consaquineus adj. p. a alege.n. G. s. Avitus. [7] Terminologie pentru rudenia romană Annexus. 2007. soţ. Adoptivus. cel care adoptă. localitate). -ii. -onis. s. 2. Cognatus. (Guţu.f. (Guţu. admiţând formele ierarhiei sociale. 1993. 1. -ii. -iugis. de căsătorie. rude. adj. Consaquinitas. -ae. Cognatio. -rtis.. 3. s. I.. s. care coincideau de cele mai multe ori cu segmentarea genealogică. -iunxi. -spondi. -ere.. soţie. despărţire. Agnatio.f. 1. Consobrina. Adoptator. G. dreptul de a se căsători.. 2. conjugal. 1. unire. frate. adj.). ae.m. a-şi lua femeie în căsătorie etc. Acesta era compatibil cu forma oligarhică de conducere.143.. a uni.f 1. p. căsătorie. Descendenţa patrilineară era condiţia dobândirii unui anumit statut şi prin urmare modalitatea de afiliere la un grup. fiind determinantă în ceea ce privea o sumă întreagă de drepturi şi îndatoriri asociate unei poziţii sociale (ea regla comportamentele interpersonale din interiorul grupului). Numai cei din familiile aristocrate puteau exercita funcţii politice. 39. 238. 2007. acest drept fiind una dintre componentele cetăţeniei romane. G. vară (după mamă).. 245. 1. altoire. s.. Descendenţa aceasta producea şi o valoare juridică.. G.101. 2. s. asemănător. (epigrafic). 1993. 1 a promite. -i. fig.. s. strănepot.m. 2. s. corespunzător.. G. s. vt. -atis. (Guţu. Consaquinea. -ere. Agnatus.

f. [4] Goody. s. (Guţu. s.G.. Reprografia Universităţii din Craiova. 393.) Uxor. G. Gentilis adj. Fratricida. 1993. nuptum. şi s.f. -ii s... văr. 1.) Pronepos.Familia.3 al neamului. văduvă. compatriot. strănepot.f. Marito. 1993. 446. -onis.m.f. s. p. -edis.. Drept privat roman.) Hereditas. Matercula. [2] Şerbănescu. -tris. m. s. 1993. 1. 1. adj. (Guţu.f mătuşă după mamă. -ae s. 271-273. G.. 1993. s. s. 295-296.) Soror. moştenitor şi moştenitoare.. s. pp.) Aceştia sunt principalii termeni din repertoriul lingvistic al rudeniei romane. Traducere de Silvana Doboş. şi f. neam. s.cit. s.n. -ae s. 1993. Genticus adj. s.) Frater. 1993. s. p.m. p. s.f neam. [6] Ibidem 87 . (Guţu.). I a se căsători. s. fiu Guţu. avere. 1993. 1.m. O încercare de antropologie istorică.. Natio. Filius.m.175. 1993. Genitor. op. Fraternitas.190. -oris. -eri. nata-. G. -atis. Matrimonium. s. nupsi. intim. frăţie. G. 1. Maritalis adj. p.n. măicuţă. 2. G. înrudire. naţional. copilaş.m. -i s. tată... [5] ***Coordonatori Bonté..) Socer. Tities şi Luceres.. soţie.f. (Guţu. ae. ai casei. Sororius adj 3 de soră.) Gener. -eris. traducere Smaranda Vultur. -is. 2.m.. 74. 398. Iaşi. 1993. sf. 1999. (Guţu. p. v. 1.. -oris. moştenire. -ae. 449. 1. G. (Guţu. socru. G. a se căsători. ucigaş de mamă. Dicţionar de etnologie şi antropologie. după mamă. mamă. p. Nuptiae. -i. M. p.) Filia.f.m.. -ris. (Guţu.) Tribus. 2003. p. Fraternus adj. p. Gentilitas. p.f. -eris. Iaşi. (Guţu.. de neam. de familie. a mărita. 2. 2. Craiova. bunuri familiale..1993.f.t. neam. din aceiaşi părinţi. II. p. familie sau totalitatea membrilor dintr-o casă sau dintr-o gintă. 2. G. 2 conjugal. 3 frăţesc. -atis.f. -us. Heres. p. propriu familiei.. (Guţu. fiică. de casă.. Se observă o varietate destul de bogată. p. 1993.m. rudă. G. 74. strămoşi…(Guţu. 1.f ucigaş al fratelui. -otis. rubedenie. soţ. s. 3 matern.. adj. -ae.G. 2. J.) . ai familiei. natus. -arum s. 394. G. G. p.m. logodnă.179. 3. 4 casă familială… (Guţu. Izard. 1993. fiu. familie. Iniţial au existat trei triburi. (Guţu. (Guţu... căsătorie. unii dintre aceştia găsindu-se şi în repertoriul juridic actual.m.f.. 14. părinţi. fiică. Maritus.197.f. [3] Sâmbrian. Editura Polirom. NOTE: [1] Sâmbrian. -ae adj. G.f. T.. 1993. -ae. G. -tis s.. 1993. (Guţu.) Sponsalia. -atis. mod. s. -ere. s. tată. p. -us s.) Vidua. 439. p. s. s.m. 291.f. trib. pp.i a se mărita. s. ginere.. 2 al neamului. împărţire administrativ geografică a cetăţenilor romani….184.f. Matertera. frate. 1993. categorie. Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. fel.G. 2007. -eri. femeie măritată. Gens.n. Radu Răutu. v. 329. Filiolus. Editura Polirom. familie. Iaşi. 459.) Marita.f. Editura Polirom. Gentilicius adj. Familiaris. 2. noră. p. -ae s. -ae. speţă. binecunoscut. -i. -i. al fratelui.m.m. scalvii unei case…. 32. soră. de frate. G. (Guţu. căsătorie. Andra.. Matricida. Mater. nuntă. Gentilis. p. soţie.. Prin labirintul culturilor. T. s.) Pater. 3 de familie. s. 265-267) Nubo. s. Genus. termeni selectaţi de noi în ordine alfabetică. (Guţu. P.. p. Familia europeană. 1993. fondatoare ale poporului roman: Ramnes. -oris. Nurus. nume de familie. p. 1993. Unigena. 1993. s. Maternus. pl. -ium s. 253.f. -ae s.

Şerbănescu. Elena. Généralement.. Izard. traducere Smaranda Vultur. (2007). Constanţa: Editura Steaua Nordului. Dana. Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. Tratat de Sociologie. Goody.[7] ***Coordonator Boudon.. Valade. Guţu. Prin labirintul culturilor. R. Craiova: Reprografia Universităţii din Craiova. Autori Baechler.. Ediţie revăzută şi completată. Iaşi: Editura Polirom... BIBLIOGRAFIE: ***Coordonator Boudon. Gheorghe.. 88 . Dinu.. Traducere de Silvana Doboş. Dicţionar latin-român.. român-latin.. F. Traducere din limba franceză de Delia Vasiliu şi Anca Ene.. de propriété et de droit. Boudon. Tratat de Sociologie. Friedberg. Crăcea. Bucureşti. Ces relations établissaient des différenciations de priorité . MOTS. Le répertoire linguistique des relations de famille est très riche et divers et est souvent utilisé dans le langage juridique de nos jours. (2008). pp. Michel (1999)... (2003). Dicţionar latin-român. Baoudon. ***Coordonatori Bonté. R. Birnaum. Bucureşti: Editura Humanitas. Pierre. M. E. Iaşi: Editura Polirom. B. Cherkaoui. Jack. Valade. M. Drept privat roman. Chaezel. Traducere din limba franceză de Delia Vasiliu şi Anca Ene. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. tribu. famille. Sâmbrian.. 1997. Andra. Friedberg. relations de famille. M... Radu Răutu. F. (1993). Lexicologia limbii latine. Cherkaoui. les degrés de relation étaient établis par la famille.. gens. E. (1997). RÉSUMÉ TERMES DU RÉPERTOIRE LINGUISTIQUE DE LA PARENTÉ CHEZ LES ROMAINS Les relations de famille étaient très importantes pour les romains du point de vue social. Editura Humanitas. Teodor. Cussin. (1993).. (2007). F. Autori Baechler. Raymond. Balle. F. B. R. Balle. J. Craiova: Editura Universitaria. Cussin. P.. Chaezel.. la race et les tribus. M. 89-96.CLÉS: Romains. J. Familia europeană.. Iaşi: Editura Polirom. Le marriage et l’ adoption étaient des relations de famille également importantes. P. Dicţionar de etnologie şi antropologie. O încercare de antropologie istorică. Birnaum.

Mărcile din dicţionarele româneşti recente DEX. Definim subdomeniul drept domeniu (mic) subordonat unui alt domeniu (mare). despre cuvinte. ceea ce depăşeşte intenţia studiului nostru. se urmăreşte modul în care conceptele matematice sunt redate de materialul lingvistic. pentru cunoaşterea limbii. T. paralelismele mărcilor (echivalăm mărcile sinonime sub acelaşi domeniu) sau absenţele unora (recuperate din lectura definiţiei lexicografice). Al. evoluează de-a lungul timpului reflectându-se reciproc.Alice TOMA Universitatea din Bucureşti TERMINOLOGIA CA VECTOR AL CULTURII MATEMATICE LA GRANIŢA DINTRE MILENII Ştiinţe şi limbaje de specialitate. A. Pe de o parte. terminologii. Studiul lingvistic terminologic are de aceea o importanţă îndoită: este important în sine. VB. A. Se poate studia evoluţia terminologiilor sub două aspecte definitorii: apariţia şi multiplicarea subdomeniilor şi dezvoltarea conceptual-lingvistică a inventarului de termeni. BiduVrănceanu 1999 şi 2000). pe de altă parte. Losee 1995) o disciplină sau un domeniu este un sector al ştiinţei sau tehnicii care se ocupă de o anumită problematică. pe de alta parte. În sens restrâns. nu există nici o demarcaţie absolută între limba generală şi specială. Timotin în 2000: 84 sau F. Aceasta ar presupune alcătuirea unui arbore sau tezaur al cunoaşterii în gen Răduleţ-Timotin (cf. În studiul de faţă încercam să oferim o imagine a terminologiei matematice drept componentă a culturii române la graniţa dintre două milenii.(v. Mai exact. 89 . „sferă specializată a experienţei umane” (VST). Matematica este ştiinţa în care nimic din ce s-a spus nu este negat. într-o ordine crescătoare ca întindere.sau unei sfere de activitate. marca diastratică. 1. dar la care întotdeauna există posibilitatea de a adăunga ceva. domeniul este vocabularul asociat unei anumite discipline. F.Bidu-Vrănceanu 1997.unei practici sociale determinate. Gradul de modernizare şi de specializare a terminologiilor cunoaşte valori diferite de la o etapă la alta şi de la un domeniu la altul. cu variante multiple. Studierea domeniului în sens restrâns este în strânsă legătură cu delimitarea domeniilor cunoaşterii în sens larg. însă după o re-lectură a acesteia (v. limitele dintre domenii nu sunt stricte. Simplificând datele analizei. pentru a evita incluziunile dintre domenii (înlocuim mărcile subdomeniilor cu mărcile domeniilor corespunzătoare). Mărci diastratice Domeniul este. Domeniile se plasează în tipologia mărcilor diastrtice sub factorul stil funcţional al limbii şi în cadrul acestuia sub marca „(ştiinţific)” (Bidu-Vrănceanu 1997: 29). şi este important prin faptul că reprezintă o imagine a ştiinţelor ale căror terminologii sunt studiate. în particular. Fiecare domeniu utilizează un sublimbaj care este o variantă particulară a limbajului general. am considerat drept indicator de domeniu. De aceea apelăm la un mijloc care facilitează investigaţia: mărcile diastratice ca indicator de domeniu utilizate în dicţionarele generale ale unei limbi. DN şi DE sunt numeroase. Domeniu şi subdomeniu în secolul al XX-lea. Rastier 1995 consideră domeniul un tip de clasă lexicală situată. determinate de combinaţii între ele sau cu precizări ca în sintagma. pe de o parte. în sens larg. o disciplină sau o ştiinţă din câmpul cunoaşterii umane. Tănăsescu în 2000: 81). cu o întrebuinţare specifică a gramaticii şi a vocabularului acesteia. Pentru alţi specialişti (R.1999).

şi această disciplină fiind situată la limita dintre subdomeniu al matematicii şi domeniu independent. Informatica este o specializare independentă în facultate (Facultatea de matematică. an II: Mecanică 90 .)”. Chivu). Probabilităţi. Universitatea din Bucureşti). De exemplu. = matematică. Absenţa totală a mărcii de domeniu este una dintre problemele dicţionarelor. De asemenea. Dezvoltarea aplicaţiilor web. De exemplu.)” sau „(fon. Sunt subdomenii ale lingvisticii care rămân nemarcate diastratic: lexicologie. chiar cele din a doua jumătate a secolului al XX-lea. pragmatică etc. inclusiv cele din ştiinţele matematice.)” „(lingv)”. incluziuni sau suprapuneri de domenii şi subdomenii ştiinţifice pe care le reflectă analiza mărcilor diastratice. În timp ce informatica a devenit domeniu bine conturat şi independent de matematică. atât informatica. DEX 1998 are mat. Sisteme de operare. ci se opune proliferării subdomeniilor matematicii. devenită domeniu independent. în situaţia că luăm în considerare relaţia informaticii cu matematica. Curbe algebrice). = informatică. mărcile diastratice „(gram. luând ca principal criteriu disciplinele de învăţământ. Algebră. se desprind din sau au ca fundament important matematica. Tehnici de simulare.(ializat) etc. Inele şi categorii de module. Se nasc astfel intersecţii. apl. Logică matematică şi computaţională. Dimpotrivă. SGBD. disciplinele studiate în facultate ne dau informaţii despre organizarea şi reorganizarea domeniilor independente şi a sub-subdomeniilor.. în marea familie a cunoaşterii ştiinţifice relaţia domeniu – subdomeniu poate apărea uneori arbitrară. Geometrie computaţională. Rămânând strict la matematică. DEXI 2007 adaugă topogr. Programare declarativă. manualele şcolare şi traducerile (cf. În afară de faptul că de multe ori sensurile termenilor nu sunt însoţite de o marcă diastratică adiacentă acestuia. dicţionarele generale din diferite perioade. Informatică III: Ecuaţii diferenţiale şi cu derivate parţiale. Cu alte cuvinte singurul subdomeniu matematic propriu-zis ce are marcă diastratică în dicţionarele recente este geometria. Astfel.: „(gram. Matematicile aplicate apar la nivelul licenţei (de exemplu. Topologie. Mate. „(lingv. se verifică ce fel de matematică poate fi aplicată.)” „(lingv. geom. Gh. în condiţiile unei dezvoltării ştiinţifice permanente. Tehnici web.spec. Problema subdomeniilor este complexă. lexicografie.)” sunt utilizate arbitrar în DEX şi relaţia de incluziune dintre ele poate fi stabilită numai de un specialist. Calculabilitate şi complexitate. Diversitatea subdomeniilor matematice actuale poate fi dedusă din consultarea disciplinelor predate în specializări şi studii superioare în matematică. în cazul în care marca apare. Geometrie Riemanniană. = topografie. Domeniile şi subdomeniile pot fi ierarhizate după diverse criterii. cu naşterea unor domenii noi. informaţii utile pentru textele matematice din secolele precedente. Acestor mărci. numărul mărcilor este în scădere faţă de secolul al XIX-lea. Arhitectura sistemelor de calcul. Informatică an II: Tehnici avansate de programare. încă de la nivelul anului I. Programare procedurală. matematicile aplicate nu pot fi considerate deocamdată un domeniu strict distinct şi precis delimitat. = geometrie şi inform. ceea ce nu corespunde realităţii. Această specializare combină în pregătirea studenţilor discipline strict informatice şi discipline matematice (Informatică an I: Algoritmi şi structuri de date. dar şi matematicile aplicate. Astfel. desprinse din alte domenii sau rezultat al interdisciplinaritaţii. nu este corelată cu o arborescenţă adecvată a domeniilor şi nu este unitar utilizată. Aceeaşi incoerenţă a arborescenţei domeniilor poate fi semnalată şi pentru următoarele serii de mărci diastratice din alte domenii.)” şi „(fon. nu reflectă la nivelul mărcilor diastratice bogăţia subdomeniilor matematice.. Pornind de la realităţi fizice de obicei.

Cultivarea termenilor matematici la început de secolul al XXI-lea 2. definiţia FUNCŢIEI). se remarcă prin continuitatea în păstrarea unei anumite distanţe faţă de sensul strict specializat. Master Algebră II: Didactica specialităţii. 2. De exemplu. „frază fundamentală din care se naşte toată lingvistica” (Rey-Debove 1979: 181). f. definiţia este o „propoziţie necesarmente adevărată al cărei subiect – definiendum şi al cărei predicat – definiens descriu aceeaşi clasă de obiecte” (Popa 1972: 18). În secolul al XIX-lea sensul matematic apare uneori doar pentru un termen sintagmatic care foloseşte cuvântul-intrare de dicţionar. servitiu. realizare”). Geometrie diferenţială. x este y. Actuariat şi Biostatistică. Geometrie. Metode analitice în teoria numerelor. în dicţionare de tipul DEX ) conduce la pierderea echivalenţei acestui mod de definire cu definiţia matematica (v. algebra este specializare la nivelul masterului unde se studiază atât alte subdomenii ale matematicii. s. Tradiţie Definirea termenilor matematici în dicţionare. Luăm termenul FUNCŢIE pentru o analiză mai detaliată. Analiză reală. Subdomeniile clasice ale matematicii – algebra. (Mat. Sub-subdomeniile sunt evidente în cazul subdomeniilor clasice. analiza – constituie discipline de bază în pregătirea studenţilor la nivelul licenţei (Matematică an I: Algebră. Analiză. Optimizare liniară).. Ecuaţii diferenţiale. Analiză. pe de o parte. pe de altă parte. definiţia este o „operaţie logico-semantică prin care se stabileşte identitatea de designatum între un nume comun şi o expresie nominală generală” (Popa 1972: 69). Încă de la acest nivel de specializare remarcăm prezenţa unor sub-subdomenii cum ar fi Analiza funcţională. Definirea reprezintă punerea în „ecuaţie” a semnelor şi a lucrurilor prin intermediul conceptului (dat fiind că nu se defineşte. Ecuaţii cu derivate parţiale. dar mai ales sub-subdomenii ale algebrei (Master Algebră an I: Geometrie Riemanniană. Teoria măsurii. definiendum şi definiens. numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondentă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F“ (DMG : 119). De exemplu. Definiţia termenului matematic are o anumită structură. geometria.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente” pierde din vedere un aspect esenţial al funcţiei de a fi un triplet. (Laurian şi Massimu 1871. functio. Teoria Algebria a Numerelor. Ecuaţii diferenţiale şi integrale. Teoria numerelor. „îndeplinire. Teoria numerelor. Combinatorică în algebre comutative). officiu: functione publica. Discursul matematic are grade diferite de formalizare. Creşterea ponderii epistemologicului 91 . o mulţime F.1876).generală. fapt consemnat de DMG: „funcţie (lat. funcţie nu este definit ca termen matematic independent: FUNCTIONE. Vom avea în vedere cei doi poli ai actului definirii. ci conceptul de „plan”) apărând sub forma unei predicaţii de identitate. numită domeniu de definiţie. nivelul didactic prezentând aspectul minim. functio. Probabilităţi) şi se conturează mai bine la nivelul masteratului unde o specializare este Matematici aplicate in Finanţe. Definirea FUNCŢIEI în DEX (1998: 357) „6. Matematică an II: Algebră. Geometrie diferenţială. functione privata. Matematică III: Analiza funcţională.1. functionea unei machine de vapore. Algebră. Curbe algebrice. de exemplu PLANUL. Încercarea unei accesibilizări sporite prin reformulări substanţiale (de exemplu. Apare folosit în denumirile subsubdomeniilor algebrei pluralul algebre. Ca proces. Probabilităţi. Inele şi categorii de module. şi metalimbajul ca material al definirii. Programare procedurală. Algebre Hopf. una functione trigonometrica. triplet format dintr-o mulţime E. Topologie. Geometrie. Logică. Analiză matematică. iar ca produs. Mecanica mediilor continue. essercitiu. cum ar fi algebra sau geometria. actione de fungere.

Pe măsură ce lectorul primeşte textul. Metalimbajul diferenţial în matematică se constituie din două tipuri principale de material lingvistic „limbajul simbolic” şi „limbajul natural” ca intermediar pentru a explica simbolul ce prezintă caracter formal. prin tehnica sa discursivă. prin discurs. Tot aşa cum dimensiunea de comunicare cu lectorul este redusă la minimum. decizia sa are forţă de lege […]. „vom numi” . un tip de identificare specific geometriei este realizat prin figura geometrică la care se face referire exactă. Această realitate matematică există a priori în mintea matematicianului dar. adecvarea între propoziţii şi fenomene): „Apelul la metalimbaj este o necesitate atât pentru achiziţia limbajului cât şi pentru funcţionarea sa normală. Aspectul didactic al Mg IX face posibilă uneori inserarea definiţiei în urma unui proces intuitivinductiv în care situaţii imediate sunt treptat abstractizate şi aduse la nivelul de exactitate impus de domeniul matematic (SISTEM DE COORDONATE. Termenii matematici analizaţi primesc în Mg IX definiţii care se integrează în discursul logic de unde sunt excluse alte tipuri de discurs. care au introdus această distincţie sub influenţa lui Hilbert şi a corelaţiei matematică – metamatematică) şi b) metalimbaj într-un sens mai puţin riguros. enunţiatorul se şterge în faţa discursului. obţinându-se echivalări de tip special pentru definiendum identificate prin „se citeşte”şi – sau „se notează”. Structura definiţiei este marcată de un metalimbaj (în sensul a) caracteristic: eticheta ”definiţie” marchează începutul definiţiei. Axiome. ci logică. apriorice. raţionamentul de înţelegere a definiţiei este deductiv. ca modalităţi de glosă. El comite un act de limbaj performativ admis de toţi cei asemenea lui. Martin 1992: 69). acesta exercită puterea sa de recreare. Este absolut necesar să distingem între: a) metalimbaj ca limbă artificială compusă dintrun stoc de termeni. riguros fixată.Frumuşani 1995: 113). definiţia cuprinde explicaţii descriptive necesare. explicitare. Remarce alăturate discursului logic comentează rar o definiţie care tocmai a fost dată. prezentată în forma general-abstractă. axiome şi reguli (este vorba de metalimbaj în sensul lui Tarski şi Carnap.în reflecţia actuală (deplasarea interesului din planul existenţei spre cel al cunoaşterii) implică o creştere proporţională a operaţiilor metalingvistice. „Când matematicianul zice: să numim cutare entitate în cutare fel. cel mai adesea definiţiile sunt convenţionale. Componenta metalingvistică este inerentă funcţionării limbajului şi constituirii cunoaşterii (omologarea raportului semn-referent. tradusă în armătura constituită din Definiţii. În ce priveşte definiţia lexicografică nu ne va interesa structura integrală pe care i-o descrie lexicograful . asistă la crearea unei relaţii matematice de pură abstracţie. precizare a limbajelor. universal şi reprezintă modalitatea principală de exprimare matematică devenită manifestă din momentul interiorizării conceptelor matematice. stipulatorii. În discursul matematic definiţia se include precis având caracter normativ. Cu această a doua accepţie a termenului vom opera în cele ce urmează. „se va numi”. Teoreme. prescriptive. Deseori asupra definiens-ului se produc operaţii de multiplicare. LOC GEOMETRIC. Carenţa afazică a « capacităţii de muncă » este de fapt o pierdere a metalimbajului” (Jakobson în Rovenţa. Deşi termenii matematici pot fi descrişi cu elemente proprii definiţiilor naturale. În timpul întregului 92 . chiar ale definiţiilor stereotipe (R. echivalarea dintre definiendum (ceea ce este definit) şi definiens (ceea ce defineşte) este anunţată prin „se numeşte”. Sub modul axiomatic textul „ia matematica de la început” într-o ordine logică. în orice caz neformalizat şi care este limba naturală. de exemplu). Ordinea nu este euristică. De cele mai multe ori însă. ci numai anumite elemente care sunt corelate cu definiţia din discursul ştiinţific sau cu definiţia din dicţionarul de specialitate.

sens principal. mărcile diastratice se referă la ansambluri foarte restrânse „(Despre două elemente aparţinând unor figuri geometrice în care există o corespondenţă determinată)” (pentru termenul OMOLOG). ext. PERMUTARE etc.) (pentru PERPENDICULAR). b) subansambluri mai ample. despre obiecte sau părţi ale lor. Uneori este „simţită” incluziunea dintre mărcile diastratice utilizate şi atunci apar suprapuneri ale acestora de tipul: „(Mat. SUPLIMENT. DREPTUNGHIC. despre două puncte aparţinând aceleiaşi figuri geometrice sau la două figuri diferite.. Se constată că sensul matematic poate fi primul (deci. Alegerea îndreptăţită potrivit criteriului frecvenţei faţă de unii termeni (ECHILATERAL. p. conform grilei de înregistrare a sensurilor în dicţionar) (de exemplu. între definiţiile din DEX şi definiţiile din dicţionarele de specialitate: DGM şi DMED. ISOSCEL etc. MEDIATOR) sau între celelalte sensuri (FUNCŢIE. dar subiectivă prin raportare la alţii (SEMIPLAN). despre două figuri geometrice)” (pentru SIMETRIC). CONGRUENT. (Y. lipsa continuităţii se face remarcată prin absenţa unui principiu constant de distribuire a termenilor într-un anumit subansamblu matematic. ext.m. În corpusul de termeni analizat.) (în ultimele două cazuri sensul matematic fiind considerat drept sens secundar). etc. Analiza metalimbajului din DEX comparativ cu dicţionarele de specialitate (DMG şi DMED) aduce rezultate interesante. (pentru termeni ca DREPTUNGHI.. Urmărind termenii matematici în DEX putem distinge trei atitudini diferite faţă de înregistrarea sensului matematic al acestora: a) absenţa înregistrării termenului având numai sens specializat (de exemplu IZOMETRIE). însă relaţia inversă nu poate fi întotdeauna verificată. DREPTUNGHI. DREAPTĂ. COSINUS. LATURĂ.) ş. dacă orice orice termen matematic poate fi înregistrat sub „Matematică” – ca semn diastratic (PLAN. În acest ultim caz întâlnim diferenţe realizate prin utilizarea mărcilor diastratice: absenţa acestora (UNGHI. MIJLOC). În cazul cuvintelor polisemantice înregistrate în DEX se impune observarea poziţiei ocupate de sensul matematic. expresia introdusă va avea sensul astfel decretat. VÂRF. ca grad de formalizare. ”(Despre figuri geometrice)”. ORTOGONAL). sunt adecvate acestuia. situându-se.). De exemplu. restrângând la „Geometrie” nu putem reţine decât o parte (PLAN etc.)” (pentru PERIMETRU).)” (pentru termenul PLAN) sau c) la domeniul general. PERPENDICULAR). „(Despre drepte şi planuri” p. al matematicii integrale: „(Mat. DREPTUNGHIC. SINUS. SEMIPLAN. Utilizarea mărcilor diastratice în DEX este neunitară. b) absenţa precizării sensului matematic (de exemplu EXTERIOR. VÂRF) sau prezenţa mărcii diastratice indicatoare ale domeniului (de exemplu: CONGRUENT.d. Dacă ECHILATERAL. în care se combină limbajul 93 . Definiţiile din manualul Mg IX. corect şi într-un subansamblu mai amplu. c) înregistrarea termenului. ISOSCEL). Gentilhomme 1995: 93). OMOLOG.a.său discurs. reprezentând un domeniu matematic: „(Geom. numai intervenţia specialistului putând distinge subincluderile valide. Arbitrară este în DEX inserarea sau nu a termenilor strict specializaţi. pur şi simplu prin faptul că el a proferat (sau a subînţeles) anumite cuvinte ca numitori”. PERIMETRU). Datorită incluziunilor succesive dintre mărcile diastratice (de exemplu: „despre figuri geometrice” „Geometrie” „Matematică”) sensul unor termeni încadraţi sub indiciul unui subansamblu mai restrâns ar putea fi supraîncadrat. sunt înregistraţi IZOMETRIE nu este înregistrat. despre poziţia lor etc. ultimul (de exemplu. Spre deosebire de acestea. inclusiv a sensului matematic. LATURĂ. adresându-se unui nivel mediu de specializare.

~convexă. ~ radical. Termenul FUNCŢIE este inclus în următoarele sintagme matematice: FUNCŢIA beta. Sunt prezente în plus etimologia termenilor (în DMG). Termenul-pivot cu cea mai mare productivitate de sintagme (aproape dublu faţă de următorul clasat) este FUNCŢIE. ~ hiperbolice. ~ circulare inverse. De exemplu. ~ gama. În schimb. ~ raţională întreaga. ~ caracteristică. ~ putere. ~ omogenă. ~ lui Lagrange. ~ de probabilitate. numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondenţă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F” (DMG: 119). (Mat. ~ continuă. funcţie analitică. fiecare constituie cuvânt-vedetă). ~ injectivă. dar precizat în DMG: „Dacă E este o submulţime a lui Rn funcţia se numeşte de n variabile”. DEX-ul renunţă total la limbajul codificat . ~ de distribuţie. 8). FUNCŢII circulare directe. ~ elementară. ~ reciprocă. ~ trigonometrice. uneori permiţându-se într-o lectură de nespecialist apariţia inexactităţilor (de exemplu. ~ constantă. ~ crescătoare. ~ speciale.„natural” de specialitate şi limbajul „artificial” de specialitate. Cap. Se constată distincţii în ceea ce priveşte intrările şi subintrările între două dicţionare de specialitate. ~ surjectivă. ~ simetrică. realizare”]. geometrie diferenţială etc. deşi aflate uneori în raport de incluziune (de exemplu: FUNCŢIE FUNCŢIE ANALITICĂ FUNCŢIE BIJECTIVĂ FUNCŢIE INJECTIVĂ etc. ~ raţională. ~ de gradul doi. definiţia din DEX reţine un aspect secund al FUNCŢIEI şi anume că aceasta poate avea una sau mai multe variabile. În dicţionarele de specialitate (DMG şi DMED) structura definiţiei este asemănătoare celei din manual MgIX (pentru analiza discursivă a definiţiei v.~de repartiţie. Unei productivităţi sintagmatice intradomeniale bogate i se asociază o productivitate sintagmatică extradomenială bogată. Încercăm să distingem particularităţile semantice ale termenului-pivot care permit constituirea unui număr mai mare de sintagme pornind de la acesta. ~ polinomială. ~ omografică. binevenită prin fondul noţional intuitiv pe care îl activează prin traducerea sensului originar. ~ lui Euler. ~ biunivocă. ~ identică. ~ armonică.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente” (DEX: 357) pierde din vedere aspectul esenţial al funcţiei de a fi un triplet (ceea ce DMG semnalează clar: „funcţie [lat. ~ de forţă.~de selecţie. Definirea sensului matematic în DEX „6. numit domeniu de definiţie. Unii termeni matematici sunt productivi sintagmatic. o mulţime F. ~ compusă. ~ densitate de probabilitate. De cele mai multe ori. ~ signum. iar FUNCŢIE BIJECTIVĂ şi FUNCŢIE INJECTIVĂ sunt subintrări). pierderile apar inevitabil. ~ logaritmică. ~ inversă. ~ monotonă.simbolic „traducând” definiţiile termenilor matematici în limba naturală. ~ de două variabile reale. ~impară. functio „îndeplinire. ~ bijectivă. ~ crescătoare. triplet format dintr-o mulţime E. ~ pară. iar în sintagma grup abelian desemnează o realitate matematică.) interesate de conceptul abordat (DMG şi DMED). 94 . fapt neprecizat în manualele de liceu. ~de variabilă complexă. în timp ce DMED are articole formate din intrări şi subintrări – acolo unde situaţia o reclamă (de exemplu: FUNCŢIE este singurul cuvânt – vedetă (intrare). ~concavă. ~ uniform continuă. ~ exponenţială. definirea FUNCŢIEI). un grup a cărui lege de compoziţie este comutativă. ~ de gradul întâi. ~ reală de m variabile reale. unele informaţii istorice privind contribuţia unor matematicieni la constituirea noţiunii respective (DMG) şi informaţii traversând diverse arii matematice (geometrie euclidiană. GRUPURI în sintagma grup de sunete dă naştere unui termen lingvistic (desemnând global realităţi ca „diftongi” sau „triftongi”). ~ monogenă. DMG este conceput ca un ansamblu alcătuit numai din intrări. ~ parte întreagă. termenul bază este un obiect (concret sau abstract). ~ lui Hamilton.

Se observă că sensul din definiţia lexicografică (DEX: „6. ( Mat.). Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente.”; DMG : „triplet format dintr-o mulţime E, numită domeniu de definiţie, o mulţime F, numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondenţă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F […].”) se păstrează în fiecare dintre contextele fixe. Din punctul de vedere al subcategoriilor semantice stabilite anterior, FUNCŢIE se încadrează între obiectele abstracte. Termenul FUNCŢIE este suportul unei largi microinterdisciplinarităţi: (adm.) funcţie publică, funcţie publică teritorială ; (fiziol.) funcţie de nutriţie, funcţie de reproducere, funcţii digestive ; (chim.) funcţie acide, (lingv.) funcţie denotativă ; (gram.) funcţie sintactică ; (log.) funcţie propoziţională ; (ec.) funcţie de producţie, funcţie comercială). Urmărind transferul sintagmelor constatăm că nici o sintagmă matematică nu apare într-un alt domeniu într-o preluare identică. De exemplu, FUNCŢIE, termen cu productivitatea sintagmatică maximă în matematică nu oferă celorlalte domenii nici unul din contextele fixate în matematică. Mai mult decât atât în două dintre cele trei domenii de interdisciplinaritate apare independent (fiziologie şi logică), numai în gramatică apărând ca sintagmă fixă funcţie sintactică. 2.2. Inovaţie. Definirea şi metalimbajul matematic Modernizarea limbajului matematic se produce cu precădere la nivelul metalimbajului, al definirii. Deşi matematica este un domeniu concentric, în matematică termenii trecând în metalimbaj, ceea ce nu se întâmplă, în general, în dicţionarele din secolul al XIX-lea; numai spre sfârşitul acestui secol metalimbajul e din ce în ce mai bogat în termeni matematici. Tendinţa aceasta aminteşte că matematica e, din acest punct de vedere, un "limbaj închis". Iată spre exemplificare câteva definiţii din prima parte a secolului, pentru termenii ALGEBRĂ, ECUAŢIE, POLIEDRU, DIAGONALĂ: algebră, parte de matematică ce ne învaţă a calcula cu litere (Stamati 1851); équation (fr.) - t. d'algèbre - ecuaţie, potrivire între două sau mai multe câtimi algebrice (Poenar 1840) (nu apare egalitate, încă nu era împrumutat); ecuaţie, ecuaciune - expresie, formulă ce rosteşte între potrivirea preţului, valorei între două cătimi deosebite (Stamati 1851); poliedru - trupu mărginitu de mai multe feţe drepte (Stamati 1851); diagonalu, curmezişu de la un unghi la altul (Stamati 1851). Metalimbajul ocoleşte termenii de specialitate, fără a fi însă posibilă excluderea totală a acestora: A CALCULA, FORMULĂ,FEŢE DREPTE, UNGHI. Relativa îndepărtare de termenii specializaţi în metalimbaj se poate realiza cu mai mare uşurinţă în cazul termenilor metamatematici şi, întro oarecare măsură, în cazul termenilor matematici propriu-zişi cu nivel mai mic de abstractizare. Termeni matematici simpli – pivot al termenilor matematici sintagmatici. Libertatea contextuală e în general o sursă de sensuri noi. Termenii matematici utilizaţi atât independent de context cât şi în sintagme (libere) sunt cei mai numeroşi, depăşind atât numărul termenilor-sintagmă, cât şi numărul termenilor matematici independenţi: ACCELERAŢIE, ACCES, BAZĂ, CALCUL, CORP, CUADRATURĂ, CURBĂ, DEMONSTRAŢIE, DEPLASARE, DISTANŢĂ, ECUAŢIE, ELICE, ELIPSĂ, ENERGIE, ENTROPIE, EVENIMENT, EXPRESIE, FACTOR, FASCICUL, FORŢĂ, FRECVENŢĂ, FUNCŢIE, GRAD, GRUP, IPOTEZĂ, LEMĂ, LINIE, LUNULĂ, MATRICE, MEMORIE, METODĂ, PLAN, POL, POLARĂ, POLIGON, PRINCIPIU, PRISMĂ, PROBĂ, PUNCT, RADICAL, RANDAMENT, SFERĂ, SPAŢIU, STABILITATE, SUBSTITUŢIE, TRANSFORMARE, TRIUNGHI, VARIABILĂ, VECINĂTATE, VECTOR, VITEZĂ, ZONĂ. De exemplu, ECUAŢIE având sensul „relaţie matematică între mai multe mărimi
95

cunoscute şi necunoscute, valabilă numai pentru anumite valori ale mărimilor necunoscute” (DEX) apare ca termen-pivot (cap de grup sintactic) în sintagme bidimensionale (formate din două cuvinte): ECUAŢIA căldurii, ECUAŢIA coardei, ECUAŢIE algebrică, ECUAŢIE diferenţială, ECUAŢIE diofantică, ECUAŢIE exponenţială, ECUAŢIE funcţională, ECUAŢIE integrală, ECUAŢIE iraţională, ECUAŢIE logaritmică, ECUAŢIE transcendentă, ECUAŢIE trigonometrică, ECUAŢII echivalente. Comportamentul morfologic al termenului pivot se modifică în funcţie de tipul determinantului. Un determinant substantival genitival impune obligativitatea articulării capului de grup sintactic. Termenul – pivot ECUAŢIE este întâlnit şi în sintagme multidimensionale (alcătuite din mai mult de două cuvinte): ECUAŢIA fundamentală a dinamicii, ECUAŢIA lui Kepler, ECUAŢIA lui Laplace, ECUAŢIA unei curbe, ECUAŢIA unei suprafeţe, ECUAŢII cu derivate parţiale. Sensul termenului pivot se menţine în fiecare dintre sintagme. Cuvintele determinante nu vin decât să precizeze restricţii asupra componentelor ecuaţiilor şi să claseze ecuaţiile în diferite tipuri cu particularităţi bine determinate. 3. Mobilitate conceptual-semantică în matematică? La începutul secolului al XX-lea reapare posibila confuzie dintre cerc-linie şi cerc-suprafaţă. Al. Resmeriţă rezervă liniei denumirea de ‚circonferinţă’: „cerc s. n. (lat. circulus). Geom. 1) Suprafaţă plană rotundă, adică mărginită de o circonferinţă [sic!]; 2) legătura ce ţine doagele dela un vas; 3) fig. Adunare de persoane, ţn anume scop; 4) localul unde se adună aceste persoane; 5) întindere anumită, cuprins; 6) cerc viţios. raţionament defectuos ce nu duce la o concluzie.” (Al. Resmeriţă 1924). A. Scriban remarcă posibila sinonimie pe care o permite expresia CERC, între conceptele cerc-linie şi cerc-suprafaţă, fără a clarifica preferinţa pentru unul sau altul dintre concepte: „1) cerc n., pl. urǐ (lat. cǐcus, it. sp. pg. cerco. V. ţarc). Suprafaţă plană limitată de o circumferenţă. Circumferenţa însăşi: a descrie un cerc. Circumferenţă, cingătoare de lemn orǐ de fer cu care se leagă doagele butoǐuluǐ. Fig. Reuniune, adunare: cerc numeros. Întindere, limite: cercu ştiinţeǐ omeneştǐ. Cerc viţios, raţionament viţios care ar trebuǐ maǐ întâǐ să probeze ceǐa ce serveşte a proba, cum ar fi: opiu adoarme fiind-că are proprietatea somniferă. În cerc, circular, în formă de cerc. Cerc de butuc, cerc care leagă doǔă catarguri, doǔă grinzi.” (A. Scriban 1939). Situaţia se schimbă parţial în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Iată o prezentare comparativă a definiţiilor din dicţionare şi manual a conceptului de „cerc” în care se observă modalitatea de operare a selecţiei în materialul limbajului pentru exprimarea definiţiei potrivit scopului vizat şi publicului căruia se adresează textul respectiv. a) DEX (înregistrăm numai sensul „matematic”): CERC, cercuri, s. n. i. 1. Figura geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţa limitată de această figură. Cerc polar […]. III. Disc gradat, întrebuinţat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busolă. […] Am folosit ghilimelele pentru „matematic” deoarece sensul nu mai poate fi considerat astfel din momentul sinonimiei cu disc (v. 5.2.2.2 LM = LC). b) Manual: „Definiţie. Fie r R, r > 0 şi O un punct din plan. Se numeşte cerc de centru O şi rază r locul geometric al punctelor M din plan pentru care OM = r. Se notează C(O,r)= {M/OM=r}. (fig. III.1.)
96

O x

M

Fig. XVI Cerc (fig. III.1.) Elementele din limba naturală se combină cu elemente codificat-simbolice, opacizarea conţinutului în faţa neiniţiatului făcându-şi simţită prezenţa. c) DMG: Cerc [lat. Circus „cerc”], curba plană, loc geometric al punctelor situate la aceeaşi distanţă r (numită raza cercului)de un punct fix O (centrul cercului). Faţă de un reper cartezian ortogonal, cercul cu centru C (a,b) şi raza r are ecuaţia: x2 + y2 – 2ax – 2by + (a2 + b2 – r2) = 0; Ecuaţia generală a unui cerc este: A (x2 +y2) + Bx + Cy + D = 0 Ecuaţiile parametrice ale cercului sunt: x = a + r cos t Y = b + r sin t, în care t este unghiul făcut de raza vectoare a unui punct al cercului cu semiaxa pozitivă a absciselor (fig. 19). În coordonate polare cu polul în centru ecuaţia cercului are forma: q = a. Lungimea cercului este: L = 2 r, Iar aria domeniului mărginit de cerc se determină prin formula: A= r2 Definiţia cercului a fost formulată iniţial de către Euclid (sec. III î.e.n.). Se mai numeşte circumferinţă. (VB) Este înregistrată o sinonimie (cerc = circumferinţă), situaţie destul de rară în matematică. Opacizarea mesajului se accentuează pe măsură ce se adaugă informaţii noi codificate. DMG cuprinde şi alte intrări referitoare la cerc: CERC CIRCUMSCRIS UNUI POLIGON, CERC DE CURBURĂ, CERC DIRECTOR, CERC EXÎNSCRIS UNUI TRIUNGHI, CERC ÎNSCRIS UNUI POLIGON, CERC MARE AL UNEI SFERE, CERC MIC AL UNEI SFERE, CERC ORTOTOMIC, CERCURI ORTOGONALE, CERC OSCULATOR, CERC PRINCIPAL, CERC TRIGONOMETRIC, CERCUL CELOR NOUĂ PUNCTE (CERCUL LUI EULER), CERCUL LUI APOLLONIUS, CERCUL LUI MONGE (CERCUL ORTOPTIC), CERCURI CONCENTRICE, CERCURI ADJUNCTE ALE UNUI TRIUNGHI, CERCURILE LUI CARNOT, CERCURILE LUI CHARLES, CERCURILE LUI MALFATTI, CERCURI SECANTE. d) DMED CERC. Este locul geometric al tuturor punctelor din plan care au aceeaşi distanţă r faţă de un punct fix M (fig. 22). M este centrul cercului şi r raza cercului.

97

M x

A M

Fig. XVII Notaţii în cerc (fig. 22) Orice segment care uneşte centrul M cu un punct al cercului este rază. Segmentele care unesc două puncte pe cerc şi conţin şi centrul sunt diametre. Pentru lungimile acestor segmente folosim tot denumirea diametru d = 2r, dacă considerăm diametrul şi raza ca lungimi. De aici, uneori, raza este denumită semidiametru. Cercul delimitează suprafaţa cercului;ea este mulţimea tuturor punctelor P, a căror distanţă de la centrul M este maximum r, deci pentru care MP r. Suprafaţa cercului, care este uneori denumită pe scurt cerc, se află în stânga, dacă parcurge linia cercului în sens contrar acelor de ceasornic (pozitiv din punct de vedere matematic). Un punct P se află în interiorul I al cercului numai atunci când, MP < r, Se află în afara A a cercului când, MP > r, Se află pe cerc când MP = r.” (DMED). Definiţia este mai permisivă acceptând echivalenta între cerc şi suprafaţa cercului numită tot cerc. Articolul se continuă cu subintrările: CERC ŞI DREAPTĂ, UNGHI LA CENTRU, CERC ŞI TRIUNGHI, CERC ŞI PATRULATER, CERC ŞI POLIGON, CERC ŞI CERC, SEGMENT DE CERC, SECTOR DE CERC, ECUAŢIA CERCULUI ŞI CONDITIA DE TANGENTĂ, şi este urmat de intrările CERC CIRCUMSCRIS, CERC EXÎNSCRIS, CERC ÎNSCRIS, CERC MARE (MIC) AL SFEREI, CERCUL LUI EULEDR, CERCUL LUI THALES. Dacă DEX- ul elimină utilizarea limbajului artificial de specialitate şi pierde seme importante ale conceptului de CERC, DMG şi DMED combină codul lingvistic şi nonlingvistic şi asigură transmiterea corectă a conceptului respectiv, iar discursul realizează accesibilizarea prin gradarea şi explicitarea fiecărui sem substanţial cumulat în sensul final. Definiţia este parte integrantă a textului matematic în care discursul logic este lipsit de intersecţia cu alt tip de discurs. Raţionamentul matematic aprioric preexistent în mintea matematicianului se recreează prin înlănţuirea Definiţie-Axiomă-Teoreme. Emiţătorul şi receptorul mesajului se estompează în faţa discursului de specialitate clar formulat. Remarci alăturate discursului completează rar o definiţie care tocmai a fost dată. Alegerea definiendum-ului este arbitrară, matematicianul proferând un anumit termen sau altul. Definiţia este performantă.. Astfel sunt create obiecte matematice care, la rândul lor, îmbogăţite cu proprietăţi realizabile în acest univers formal matematic permit continuarea raţionamentului. În cazul definiţiilor relaţionale răspunsul este de tipul ”definitul este in relaţie cu un anumit lucru”. Sunt cuprinse aici definiţiile tuturor termenilor matematici sintagmă, obţinuţi prin atribuirea unor proprietăţi noi unor concepte deja existente. De exemplu, conceptul de CERC dă naştere prin adăugarea unor proprietăţi restrictive termenilor-sintagmă: CERC TRIGONOMETRIC; CERCURI SECANTE; CERCURI TANGENTE; CERCURI CONCENTRICE : „Cercul C de rază 1, împreună cu reperul O, A; B; fixat şi cu sensurilor pozitiv şi negativ stabilite, poartă denumirea de cerc trigonometric” (MgIX: 89).

98

4. Concluzii Terminologia matematică în secolul al XIX-lea evoluează de la predilecţia pentru calc la predilecţia pentru împrumut. Metalimbajul textelor este radical diferit de metalimbajul dicţionarelor, semn al faptului că ştiinţa, în general, rămâne deocamdată departe de mase sau cel puţin lexicograful nu resimte necesar să introducă în dicţionar definiţii matematice de un nivel ştiinţific prea ridicat, cum se întâmplă în cazul altor ştiinţe. Se vede încă din secolul al XIX-lea că matematica nu este domeniu de cultură – ceea ce remarcă Solomon Marcus pentru secolul al XX-lea. Mai mult, puţini dintre termenii matematici sunt înregistraţi de dicţionare. În secolul al XX-lea se păstrează, la nivelul dicţionarelor, chiar dacă pe un alt nivel, inconsecvenţa în înregistrarea mărcilor de domeniu şi de subdomeniu. Putem vorbi în acest caz de tradiţia subdomeniilor matematice reflectate lexicografic. În schimb, metalimbajul este modernizat. Vorbim, în acest caz, de inovaţie în definirea conceptelor matematice în dicţionare. Subdomeniile clasice ale matematicii (algebra, aritmetica, geometria) sunt bine reprezentate în secolul al XIX-lea atât prin mărci diastratice în dicţionare – în special în cele bilingve – cât şi prin discipline de învăţământ şi materiale utilizate de acestea, traduceri sau opere originale. În secolul al XX-lea, dicţionarele sunt mai puţin interesate de înregistrarea mărcilor diastratice marcând subdomeniile. Dacă luăm ca reper disciplinele de învăţământ ca argumente ale dezvoltării subdomeniilor matematice, observăm o dublă tendinţă în matematică: pe de o parte, dezvoltarea unor sub-subdomenii ale subdomeniilor clasice (algebră, geometrie, analiză) şi, pe de altă parte, desprinderea şi dezvoltarea unor domenii distincte ce au matematica drept componentă fundamentală (informatică, matematici aplicate). Dependenţa acestor discipline de matematică are grade mai mici (informatica) sau mai mari (matematici aplicate) şi pare că evoluţia lor este spre creşterea independenţei şi a specializării interne. Proliferarea sub-subdomeniilor matematice este vizibilă în trecerea de la un nivel de învăţământ la altul. Astfel nivelele gimnazial şi liceal perpetuează subdomeniile clasice ale matematicii, iar nivelul universitar face posibilă apariţia sub-subdomeniilor, în special în trecerea de la licenţă la master, dar nu numai. Dacă încercăm plasarea cronologică a subdomeniilor matematice, remarcăm că există subdomeniile clasice, apărute înainte de secolul al XIX-lea, trigonometria, apărută în secolul al XIX-lea şi proliferarea sub-subdomeniilor în secolul al XX-lea, ca şi apariţia domeniilor rezultate din interdisciplinaritate (de exemplu, matematici aplicate). Dacă trigonometria intră în română prin intermediul traducerii, în secolul al XX-lea, putem vorbii de naşterea unor sub-subdomenii ale matematicii sau cel puţin de apariţia unor rezultate matematice importante direct pe tărâm românesc graţie unor oameni de ştiinţă, matematicieni ca Gheorghe Vrânceanu. Termenii subdomeniilor bine reprezentate în secolul al XX-lea (aritmetica, geometria, trigonometria) se remarcă, în general, printr-un grad ridicat de modernizare, ceea ce are drept consecinţă păstrarea continuităţii şi a tradiţiei în secolul al XX-lea. Modernizarea terminologiei matematice variază însă de la un subdomeniu la altul. Astfel, în timp ce în algebră, cu excepţia denumirilor operaţiilor de bază, termenii matematici sunt deja modernizaţi şi se păstrează în secolul al XX-lea (CALCUL ALGEBRIC, SISTEM DE TREI ECUAŢII CU TREI NECUNOSCUTE, LOGARITMI, INECUAŢII, ECUAŢII DE GRADUL ÎNTEIU CU O SINGURĂ NECUNOSCUTĂ), în trigonometrie există multe calcuri perifrastice care vor fi înlocuite de împrumuturi (DEZLEGAREA TRIUNGHIULUI –
99

REZOLVAREA TRIUNGHIULUI, RAZE ÎNDOIOASE – RAZE CURBE, CONSTRUCŢIA TABLELOR – CONSTRUCŢIA TABELELOR). Discontinuitatea termenilor algebrici în trecerea de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea se face simţită la nivel morfologic, unde pluralul sau singularul este marcat diferit de la un secol la altul (ecuaţiuni – ecuaţii, fracţiuni – fracţii, progresiuni – progresii, sistemă – sistem). De altfel, variabilitatea morfologică cu referire la alternanţe între formele de plural este o problemă prezentă încă în limba actuală. Continuitatea între secolele XIX-XX se manifestă uneori la nivelul metalimbajului utilizat de dicţionarele generale în definirea termenilor matematici. Este în acest sens surprinzătoare perpetuarea definiţiei incomplete a FUNCŢIEI de la un dicţionar la altul, de al un secol la altul, deşi în lexicografia francofonă – de unde se inspiră adesea lexicografia românească – acest lucru nu se întâmplă. Însă, în general, metalimbajul matematic evoluează substanţial de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea. Exemplul definiţiei pentru ECUAŢIE este evident. Diferenţa dintre definiţiile ECUAŢIEI în cele două secole pune în evidenţă evoluţia înţelegerii acestui concept; cu toate că esenţa sensului se păstrează, forma, expresia definirii conceptului este radical rafinată. Inovaţia în terminologia matematică nu este atât calitativă (puţine schimbări se mai produc în terminologia deja fixată, cel puţin în domenii avansate ca algebra), cât cantitativă. Acumularea de noi termeni se realizează mai ales prin crearea de noi termeni sintagmatici pornind de la termeni de bază deja existenţi. Este evident în acest sens caracterul prolific al unor termeni ca FUNCŢIE sau ECUAŢIE. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
Bidu-Vrănceanu, Angela (1997): Mărcile stilistice (diastratice) în DEX şi importanţa lor normativdidactică, în Limbă şi literatură, vol. 1, 19-23. Bidu-Vrănceanu, Angela (1999): Mărcile stilistice (diastratice) ale lexicului specializat în DEX2, în Limba română, XLVIII, 1-2, Editura Academiei Române, Bucureşti. Bidu-Vrănceanu, Angela coord. (2000)- Lexic comun, lexic specializat, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti. Bidu-Vrănceanu, Angela coord. (2001)- Lexic ştiinţific interdisciplinar,Editura Univesităţii din Bucureşti, Bucureşti.. Căplescu, Dina (1962) Omagiu Iordan "Din istoria terminologiei geografice în limba română, p 871-876. Chivu, Gh. (1980), “Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti. III - Stilul textelor matematice”, Limba Română, p.141-147. Gentilhomme, Yves (1995): Contribution à une reflection sur les locutions mathématiques ; în Cahiers de lexicologie, 66, 5-37. Ionescu, Ion "Prima aritmetică tipărită în limba română în Gazeta matematică XLI 1935", 20-24. Losee, Robert M. (1995): The Development and Migration of Concepts from Donor to Borrower Disciplines: Sublanguage Term Use in Hard & Soft Sciences, în proceeding of the Fifth International Conference on Scientometrics and Informetrics, Chicago, June 1995, 265-274. Martin A. (1992) : Théorie de la diffusion des innovations et implantation terminologique, Terminologies nouvelles, 7, 34-4 1. Popa , Cornel (1972): Teoria definiţiei , Editura Stiinţifică , Bucureşti. Rastier, François (1995) : Le terme : entre ontologie et linguistique, în Banque des mots, 7, 35-65. Rey-Debove, Josette (1978): Le metalangage. Étude linguistique du discours sur le langage, Paris, Le Robert. Rovenţa-Frumuşani, Daniela (1995) : Semiotica discursului ştiinţific, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Timotin, Tănăsescu in *** (2000): Terminometro. La terminologie en Roumanie et en République de Moldava, Hors série No. 4, Union Latine. Toma, Alice, (2006, 2008): Lingvistică şi matematică, Bucureşti, Editura Universităţii Bducureşti. 100

ro/ro/orar_studenti/ 101 . 1986. Bucureşti. Bucuresci. Nova Tipographia a Laboratoriloru Romani 19. Scriban (1939) = Scriban. G. Buccuresci. VFR (1840-1841) = Poenar. DE = (1986) Mic dicţionar enciclopedic. Angela. LaMa(1876) = Laurianu. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Imprimeria Nationale a lui Stephan Rassidescu. Editura Univers Enciclopedic. A. Institutul de Editură „Ramuri”. Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române. Iaşi. Despina Ursu. Sava. Florin. Tipografia Colegiului Sf. L. Bucureşti. Tipografia Colegiului Sf. Editura Enciclopedică Română. A.. (2004). Studiu linvistic şi de istorie culturală. Bucureşti.1876) Dictionariulu limbei romane. Tipografia lui Toma Teodorescu.. Ed. Arc & Gunivas. (translit. 172. G. P. Maneca. (culeasă de) (1850) Elemente de trigonometrie drept-liniată şi sferică. Editura Didactică şi Pedagogică. Surse Asachi. Bucureşti. Rado. Culianu. Florica (1989): Matematică. C. N. G. Marina (1997): Dicţionar general de ştiinţe ale limbii. Rădulescu. Editura Ştiinţifică. Partea I. (1890) Cursu elementaru de algebra. Alexandru (1924). Vasile (elab. Aǔgust (1939). pp.) (1850) Elemente de aritmetcă raţională. 53. Răduţiu. P. Stan. pp. Editura Cronica. 1840-1841 Vocabular francezo-romănesc. DMG = Iacob. Sava. Ursu. Chişinău.) (1974): Dicţionar de matematici generale. vol. Dicţionare Antonescu (1862) = Antonescu. Editura Ştiinţifică. Pană-Dindelegan. I. A. pp 96 + 96. Bucureşti. Bucureşti. Augustin .) (1998): Dicţionarul explicativ al limbii române. Moş Pătru sau învăţătorul de sat (1839) Geometrie practică. Ion. Bucuresci. Desdouits. Aritmetică. (Pop. M. Strat'a Academiei.). Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare. Vornicescu. Bucureşti. Convorbiri asupra geometriei. 172 + 7 (figuri). PP (1862) = Protopopescu. Eugenia (coord. Tipografia Colegiului Sf. Editura Danubius.) (1852) Elemente de geometrie. Manual pentru clasa a IX-a. Sava. (translit. Geometrie şi trigonometrie. Gabriela. Bucureşti. Tipografia Kolegiului Sf. N. Jassi. Ion (1870) Vocabularu romano-francesu. Dicţionarul etimologico-semantic al limbei române. (1871. Bucureşti. Marta . pp 336 + 14 + 12. Tipografia Colegiului Naţional. Iaşi. Bucureşti. A. vol. Constant (1986): Dicţionar de neologisme. Popescu. Iaşi. DMED = (1995) Dicţionar de matematică. coprindendu şi termeni şcientifici şi litterari. Poenaru. Sava. Seche. şt. a III-a revăzută şi adăugită. Seche. DEXI = Dima. Slugerul (trad. p. Ediţia a III-a. Bucureşti. Tipografia Albinei. Cristina.). Bucureşti. Bobancu.. Craiova. Aga (1836) Elemente de matematică. (2007). Călăraşu. Mihaela. DŞL = Bidu Vrănceanu.unibuc. Mircea (coord. Liliana. Camelia. Dicţionaru limbiǐ româneştǐ. J. DGSL. DN = Marcu. Slugerul trad. Editura Academiei Republicii Socialiste România. ns) D. Petre (1837) Elemente de geometrie după legendre. 277 + 7. pp. Bucuresti. Tipografia lui Eliad. MgIX = Coţa. M. Bucureşti. Mancaş. Caius (coord. G. Ediţia a II-a. Ionescu-Ruxăndoiu. T. Luiza. Resmeriţă (1924) = Resmeriţă. Costinescu (1870) = Costinescu. I. DEX = Coteanu. şi colab. pp. ns) http://fmi. S. N. 208. P. Pop. Massimu. (1969) Formarea terminologiilor ştiinţifice româneşti. pp 270. Tipografia Naţională. Mariana . (1862) Nou dictionaru portativu de toate dicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă. V. Bucureşti.Ursu. (1862) Dictionar Rumăn.

dictionnaires. terme mathématique. domine. entre le conservationisme et l’inovation au niveau des mots qui ont un double rôle. 102 . au carrefour des deux milénaires est situé entre tradition et modernisation. Le passage d’un siècle à l’autre. En outre. terminologie. Il s’avère que les marques ne reflètent pas le progrès des mathématiques qui développent plusieurs sous domaines au XXe siècle – certains d’entre eux devenues sciences indépendantes – par une multiplication corespondente des marques. e c u a ţ i e = ‘équation’). respectivement au niveau du métalangage de leur définition (cf.RESUMÉ LA TERMINOLOGIE ET LA CULTURE MATHEMATIQUE A LA FIN DU XXE SIECLE Pour présenter un aspect de l’impact culturel des mathématiques j’étudie l’inventaire et les caractéristiques de leurs principaux termes. f u n c ţ i e = ‘fonction’). les marques diastratiques donnent aussi des informations en ce sens. Mots-clé: culture mathématique. leurs usage textuel et leur présence dans les dictionnaires généraux. Ce qui reste constant au fil des années est la modalité de construction des concepts mathématiques (cf. définition. marques diastratique. de communication en langue commune et de communication en langage spécilisé (cf. c e r c = ‘cercle’). méta langage.

Îmbinările libere iau naştere în procesul comunicării. a semăna porumb. vorbitorii recurg la îmbinări de cuvinte. în care fiecare element îşi păstrează autonomia semantică”. Aceştia se referă la unităţile frazeologice caracterizate printr-o afinitate evidentă între componente. a semăna zâzanie. Este.) aparţin vorbirii. anumite îmbinări libere capătă stabilitate. care denumesc – cele scurte – o singură noţiune. Aceste îmbinări (a trage un pumn. a semăna grâu. La început toate aceste îmbinări de cuvinte au fost libere. adevărate inovaţii lingvistice – iniţial produse individuale spontane – cele care au satisfăcut unele necesităţi de expresie şi s-au conformat sistemului limbii s-au generalizat. a lua în balon. to cut a tree (‘a tăia un copac’) etc. aşadar. a duce cu maşina. Există două tipuri majore de îmbinări de cuvinte: îmbinările libere de cuvinte şi îmbinările stabile de cuvinte. au un caracter temporar. fiind impus de lingvistul englez John Rupert Firth. cel mai important reprezentant al contextualismului. Dintre aceste îmbinări. to cut a feather (‘a tăia firul în patru’). În opoziţie cu acestea. vorbirea umană constând în sintagme (Iordan. a i se urca la cap. sensul unitar sau neunitar al îmbinării. iar componentele lor pot intra oricând în alte combinaţii: a trage un fir. 2. Introducere În procesul comunicării. to bite the dust (‘a muşca ţărâna’). unele putând echivala cu o parte de vorbire şi pot avea echivalent un cuvânt simplu a turna beton = a betona). 1975:209). îmbinările stabile de cuvinte sunt asocieri de cuvinte care şi-au pierdut complet sau aproape complet independenţa semantică şi gramaticală şi care. Florica Dimitrescu (1958:30) defineşte îmbinările libere ca “asocieri de două sau mai multe cuvinte. to fill the sack (‘a umple sacul’). to lose one’s head (‘a-şi pierde capul’) au caracter permanent în limbă. Cu timpul. vorba de secvenţe de cuvinte relativ stabile care formează sintagme mai mult sau mai puţin fixate şi care sunt supuse unor restricţii ce nu pot 103 . idiomurilor lexemice (pentru engleză). însă. Secvenţe ca: a trage un perdaf. a duce cu trăsura. to fill the bill (‘a fi potrivit pentru ceva’). to fill the sink (‘a umple chiuveta’). al perifrazelor (pentru română). Constanţa Avădanei (2000:9) arată că există şi situaţii când caracterul de îmbinare liberă sau stabilă este conferit de context. lingvistica franceză introduce termenii de serie frazeologică sau grupare uzuală. fiind simţite de vorbitori ca unităţi distincte. acesta putând determina în cazul îmbinărilor scurte. a fost observat şi tratat cu mult înainte de lingvistica tradiţională. to cut the ice (‘a tăia gheaţa’). au o singură funcţie gramaticală sau transmit o informaţie gramaticală. Colocaţiile Termenul colocaţie (collocation) a intrat în circulaţie în anii 50 ai secolului trecut. sunt impuse de uzaj. strâns unite. pătrunzând în circuitul limbii comune. Îmbinările lungi transmit judecăţi de valoare.Ana-Maria TRANTESCU Universitatea din Craiova PROBLEME TERMINOLOGICE ÎN DEFINIREA UNITĂŢILOR FRAZEOLOGICE ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ. to bite the pear (‘a muşca para’). to bite the apple (‘a muşca mărul’). tinzând să intre în categoria îmbinărilor stabile (structura îmbinărilor libere este similară cu cea a îmbinărilor stabile. alcătuiesc grupuri lexicale cu sens nou. O PERSPECTIVĂ CONTRASTIVĂ 1. De exemplu. Fenomenul.

Cercetării îi este adăugată şi germana. ci rămâne componenţial (Lengert. Cu alte cuvinte. Un alt criteriu după care pot fi caracterizate colocaţiile este numărul lexemelor care se pot combina cu baza. O colocaţie poate continua să trăiască. cum ar fi delimitarea secvenţelor sintactice libere de cele legate (expresiile idiomatice şi proverbele) şi de criteriile care permit o asemenea delimitare. Cu cât numărul lor este mai mare. ca de exemplu în cazul holtei înrăit (Iliescu. deviaţia sinonimică slăbeşte gradul de coeziune al colocaţiei. fie într-un registru înalt sau specializat. legătura dintre cele două părţi (baza şi colocatorul) este mai slabă. La nivelul sistemului. baza colocaţiei este un substantiv abstract schimbat prin derivaţie sinonimică. nebună. Posibilitatea schimbării colocatorului este considerată un criteriu pentru delimitarea colocaţiilor faţă de alte grupuri de cuvinte. dependent. şi nu din sistemul limbii. Spre deosebire de aceste preocupări. Un criteriu important de definire este faptul că sensul colocaţiilor nu este global. Autoarea clasifică colocaţiile romanice în divergente şi convergente. altele fac parte din limbajul curent. Cele mai multe colocaţii divergente sunt vechi şi lexicalizate de multă vreme. nemaipomenită. chiar dacă frecvenţa ei scade considerabil. Deoarece e foarte greu de definit ce se înţelege prin îmbinări de cuvinte uzuale. pronunţarea unui termen ne face să aşteptăm în continuare apariţia unui termen anume. e foarte potrivită expresia folosită de Firth: “mutual expectancy” (Lengert. De aceea colocaţiile ocupă un loc extrem de important în însuşirea unei limbi străine. italiana. Bogata bibliografie cu privire la tema colocaţiilor s-a ocupat până acum în special de probleme teoretice. Colocaţiile tipice sunt cele în care legătura dintre sensul bazei şi al colocatorului nu mai este vizibilă. şi invers. poate deveni secundar după lexicalizarea ei. fie aparţin limbii curente la nivel interromanic. Cu alte cuvinte. Colocaţiile se găsesc pe un continuum care se întinde de la îmbinări de cuvinte uzuale (co-ocurenţe) până la expresii idiomatice (Iliescu. familiar şi expresiv. 2001:819). al bazei). spre deosebire de colocator care îşi află valoarea semantică doar în contextul colocaţional. 104 . restricţiile lexicale caracteristice colocaţiilor sunt în general abolite. e mai slabă decât în a fi îndrăgostit lulea. Colocaţiile convergente sunt de două categorii. sau chiar intereuropene. ca cel al expresiilor idiomatice. Uneori originea lor se găseşte chiar în latină. 2006). De cele mai multe ori. M. Astfel. spaniola şi în special româna) pentru a vedea în linii mari ce asemănări şi deosebiri caracterizează aceste limbi din punctul de vedere al colocaţiilor. coeziunea frică îngrozitoare. în sensul coşerian. 2006). Explicaţia existenţei colocaţiilor convergente interromanice şi intereuropene nu e greu de găsit. acest factor important pentru constituirea colocaţiilor.fi găsite prin studiul gramaticii de către o persoană care nu vorbeşte limba respectivă ca limbă maternă. Colocatul este elementul de bază autonom semantic care rămâne neschimbat. 2001:819). ca reprezentantă a unei limbi neromanice. Un criteriu la care s-a renunţat este frecvenţa. 2006) Colocaţiile sunt formate din două componente: o bază (colocat. Într-adevăr. moderne. E vorba de adjective şi de verbe folosite deja în latină cu sens figurat. sau până peste urechi. Iliescu în “Kollokationen in den romanischen Sprachen” (2006). (Iliescu. Ele se găsesc. Colocaţiile fac parte din norma limbii. deci unde această legătură pare arbitrară. centru) şi un colocator (modificator semantic. Ele aparţin lumii globalizate. aruncă o privire orientativă asupra colocaţiilor unor limbi romanice (franceza.

p.). pentru a le denumi. frazeologie etc. topica principial fixă. tournure. Endymion). uzuală. clişeu. Din pluralitatea de termeni utilizaţi în bibliografia românească şi cea de limbă engleză pentru a denumi conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte. Se observă o confuzie terminologică în definirea şi delimitarea acestor termeni. perifrază). phrasal verb). Se observă că în ambele limbi. idiom frazeologic. consideră autoarea. 2000:6) Îmbinările stabile de cuvinte au fost studiate şi clasificate de specialişti români. se datoresc unui izvor literar-cultural-biblic comun. Deoarece originea lor nu poate fi găsită în limba moştenită (colocaţia e prezentă şi în germană).developing country). sensul unitar.the early bird catches the worm). 3. formulă. lungi (bate fierul cât e cald . cultură care se sprijină pe opere literare cunoscute şi în mare parte pe textul Bibliei latine şi pe traducerea lor în limbile europene (Iliescu.Mai greu de explicat sunt colocaţiile convergente care aparţin unui registru mai înalt. Probleme terminologice Îmbinările stabile de cuvinte sunt grupuri stabile de două sau mai multe cuvinte care transmit o singură informaţie semantică. 105 . Particularităţile semantice şi formale le fac să contrasteze cu îmbinările libere şi permit să fie identificate de vorbitori. proverb. şi îmbinări de dimensiuni mari.the road to hell is paved with good intentions). eufemisme (a pleca dintre noi . se observă că unii termeni sunt utilizaţi numai în română (idiotism. continuând de multe ori sensuri figurate şi figuri de stil.John Keats. cât şi limbajul tehnic. colocaţiile vor arăta o tendinţă tot mai accentuată spre convergenţă. proverbe (cine se scoală de dimineaţă departe ajunge . Aceste îmbinări prezintă o serie de caracteristici comune care vizează: structura formală. funcţia sintactică şi/sau expresivă. zicale (drumul spre iad este pavat cu intenţii bune . în sens larg. Sunt incluse o mare diversitate de tipuri: cuvinte compuse (mamămare .A thing of beauty is a joy for ever . singurul izvor posibil este numai cultura comună a popoarelor europene. Limba conţine un remarcabil izvor de îmbinări stabile de cuvinte reproduse întocmai de utilizatori. Gradul lor de coeziune e ridicat. scurte sau perifraze (termen preluat de la Corneliu Dimitriu. Pe continuumul dintre co-ocurenţe şi expresii idiomatice ele se apropie de ocurenţe. Colocaţiile convergente. clişee (ţară în curs de dezvoltare . 1979. expresie idiomatică. sursa lor fiind atât limba vorbită. sau cu precădere în limba română (locuţiune). Colocaţiile divergente. unitate frazeologică. În Europa Unită şi în lumea aflată într-un continuu proces de globalizare. Morfologia. expresie perifrastică. care conţin sau nu un indice de predicaţie. idiom proverbial.to wash one's hands of). nici în inovaţii paralele cu caracter abstract. 23). idiom lexemic. au recurs la o pluralitate de termeni. Gradul lor de coeziune e relativ slab datorită derivaţiilor sinonimice posibile. iar o serie de termeni sunt întrebuinţaţi atât în română cât şi în engleză (compus. aforisme etc. Constanţa Avădanei subcategorizează îmbinările stabile de cuvinte în îmbinări de dimensiuni reduse (a-şi da aere). idiom. 2006).grand mother). în special cele care aparţin unui stil ridicat. (Avădanei. locuţiuni (a-şi veni în simţiri . se apropie de expresiile idiomatice. sintagmă. în limbajul natural. englezi şi americani care.strike while the iron is hot) care conţin obligatoriu unul sau mai mulţi indici de predicaţie. nu toţi termenii utilizaţi vizează aceleaşi particularităţi ale îmbinărilor stabile de cuvinte. citate celebre (Un lucru frumos este o veşnică încântare . gramaticală şi/sau stilistică.to came to one's senses). zicală. alţii numai în limba engleză (phrase. expresie. Ele sunt creaţii ale fiecărei limbi în parte. izolare. special.to pass away). expresii (a se spăla pe mâini de ceva . Gramatica limbii române explicată. expresie/locuţiune proverbială.

Locuţiune este frecvent substituit cu expresie cu care este considerat sinonim. cele mai multe.majoritatea specifice limbii române. 1900) înţelege prin idiotism îmbinările fixe de cuvinte constituite din două sau mai multe cuvinte (doar nu dau tătarii. În paralel cu locuţiunea sunt folosiţi termenii expresie idiomatică şi idiotism. Înţelesul lor nu se lasă descifrat din “analiza cuvintelor componente”: a-şi aprinde paie în cap. majoritatea conţinând un verb. Aceste realităţi lingvistice. Smith (1925) utilizează termenul locuţiune ca sinonim cu idiom pentru a face referiri la grupurile stabile de cuvinte proprii unei limbi (to put on airs . Prezentăm în cele ce urmează aceşti termeni cu accepţiile conferite de autorii studiilor lingvistice dedicate secvenţelor stabile de cuvinte. caracterizate prin componenţă diversă: o propoziţie (până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii). Philippide termenului idiotism în Principii de istoria limbii (1984). proprii unei limbi. P. având caracter specific “idiotisme populare” (piatră-seacă) sau “idiotisme dialectale”. Dumistrăcel (1980) îl utilizează ca sinonim (învechit) cu izolare şi expresie idiomatică (a lua la vale). expresie. având sens figurat şi care. Şăineanu utilizează denumirea expresie idiomatică pentru locuţiune şi idiotism. dar şi structurile monolexicale (poartă ‘împărăţie’). sunt numite şi locuţiuni sau expresii idiomatice. I. 106 . În Limba română contemporană (1978:336). L. Hristea (1984) expresiile idiomatice sunt îmbinări constante de cuvinte simţite ca “distincte”. sub raport semantic (a da sfară în ţară). Puşcariu în Limba română (1940) numeşte locuţiuni grupurile fixe de cuvinte . formulă. I. dar şi împrumutate. Accepţia conferită de Al. S. Iordan şi Robu (1978) vorbesc de “îmbinări frazeologice stabile” cu formă fixă şi sens nededus din sensurile componentelor. L. locuţiuni”. unde nu-i cap. Pentru Th. ca structură externă. care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire”.Considerăm necesară o prezentare a principalilor termeni de metalimbaj aparţinând frazeologiei. particulare limbii române (de factură populară) atunci când vorbeşte despre locuţiuni sau expresii idiomatice. Iordan (1975:20) defineşte idiotismul ca “formulă fixă” frecvent şi îndelung utilizată.a-şi da aere). Andriescu (1977) are în vedere construcţiile sintactice stabile. Al. este aceea de grup stabil de cuvinte constituit din mai multe elemente lingvistice: îmbinări bimembre sau îmbinări conţinând unul sau doi indici de predicaţie (a-şi găsi Bacăul. ce-i frumos. cu un înţeles unitar determinat. unele întâlnite şi la alte popoare (a făgădui marea cu sarea) variind în mărime de la două . cu aspect formal şi sens ce nu pot fi modificate (talger cu două feţe). o frază (râde vârşa de baltă şi-i putrezeşte coada. Cum am mai amintit. Al. I. vai de picioare). S. la propoziţii şi fraze (bate şaua să priceapă iapa). Prin expresie idiomatică. Şăineanu întrebuinţează denumirea locuţiune pentru îmbinări expresive de cuvinte. izolare. prezentare ce se bazează pe studiul Constanţei Avădanei intitulat Construcţii idiomatice în limbile română şi engleză (2000). Iordan întrebuinţează alternativ locuţiune. sintagmă etc. Robu subliniază sinonimia dintre locuţiune şi expresie (a băga în boale. care “din punct de vedere gramatical sunt. proprii limbii române (cât te-ai freca la ochi). 1958) defineşte locuţiunea drept “ansamblu de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat. fiind astfel dificil de analizat în părţi componente. Iordan şi Vl. Termenul idiotism este considerat sinonim cu izolare. L. cât vezi cu ochii).trei cuvinte (de-a fir a păr). pentru a se referi la formaţiuni sintactice care au luat naştere prin izolare (1975: 280). Dumistrăcel defineşte expresiile idiomatice drept “grupuri solidare de cuvinte”. două cuvinte (cal de poştă). foarte expresive. Lazăr Şăineanu (1887. a ajunge cuţitul la os). Alternativ sunt utilizate denumirile locuţiune şi expresie. S. prin urmare cu sensul de îmbinare constantă de termeni “ilustrativă” pentru limba română (a se face luntre şi punte).. Florica Dimitrescu (Locuţiunile verbale în limba română. Andriescu înţelege “toate construcţiile particulare limbii noastre” care au sens unitar. poartă ponos.

Longman 107 . îmbinare etc. Iorgu Iordan (1975:18) utilizează denumirea sintagmă cu sensul de “grup sau combinaţie de cuvinte”. a spăla putina). construcţie gramaticală. Termenul este considerat sinonim cu idiom şi expresie idiomatică. o particularitate a frazeologiei consacrată de uzul unei limbi şi având adesea altă semnificaţie decât cea gramaticală şi logică”. un grup lexical constant. generator de efecte stilistice (a-şi pune pofta-n cui). care au sens indivizibil (to lose one’s head . Fl. Dimensiunile clişeelor sunt variate: blue blood (sânge albastru).nu se deosebesc de locuţiuni şi expresii (a bate apa-n piuă. ca şi prin idiom. formule sunt de fapt proverbe. expresii idiomatice.cine râde la urmă. nu şi gramatical. caracterizate prin variabilitate. idiotism. he laughs best who laughs last . care au “înţeles idiomatic” diferit de cel literal. Idiomul este astfel definit în Dicţionarul Oxford (1989): “o formă de expresie. armed to the teeth (înarmat până-n dinţi. Autorii români şi de limbă engleză desemnează prin proverb combinaţii de cuvinte specifice unei limbi sau unui grup de limbi. P. cu sens unitar. îmbinările lexicale cu dimensiuni diverse şi sens nou. P. Termenul este considerat sinonim cu idiom. pentru a se referi la ansambluri lexicale caracterizate prin formă fixă şi sens unitar. motiv pentru care autorii şi utilizează aceşti termeni ca înlocuitori pentru proverb. phrase. I:XXVIII) utilizează alături de idiom. Smith (1925) foloseşte expression (expresie) cu accepţia de grup constant de cuvinte. diferit de sensul individual al formativelor (to take the bull by the horns ‘a apuca taurul de coarne’). Dumistrăcel (1980:125) discută sintagmele (sinonime cu expresiile idiomatice) în opoziţie cu termenii sintetici. Deşi prin utilizarea abuzivă unele clişee şi-au pierdut forţa expresivă. La fel. cu înţeles independent de suma componentelor (to come into being – ‘a lua fiinţă’). proverbele au dimensiunile unor propoziţii sau fraze a căror formă nu suportă modificări: cine se amestecă în tărâţe îl mănâncă porcii. expresii. expresivitate şi “noutatea ansamblului” (prinde orbul. care realizează funcţii expresive şi de comunicare diverse. alternativ cu formulă. Makkai desemnează prin expresie. Multe dintre îmbinările fixe de dimensiuni mari numite izolări. Meyer (1975) foloseşte expresie verbală pentru a denumi o îmbinare constituită din verb şi particulă adverbială sau prepoziţie (to shoot up – ‘a teroriza’). Din punct de vedere al structurii formale. expression/phrase. Smith desemnează prin expresie idiomatică grupurile lexicale fixe.). L. râde mai bine. McGee-Wood (1986) utilizează expresie idiomatică ca sinonim cu idiom pentru a se referi la expresiile stabile care au sens suplimentar. expresie.a-şi pierde capul). S. remarcând că acestea se supun fenomenului de etimologie populară. care altfel nu se deosebeşte de locuţiune. specifică unei limbi. Autorul include idiomul în clişeu. Cowie şi Mackin (ODCIE I) utilizează termenul expresie pentru ansambluri lexical sudate. în studiile de specialitate apar pentru proverb termeni ca zicală sau zicătoare. expresie idiomatică. sic transit gloria mundi. aparţinând întregului grup (like a breeze – ‘uşor’). Dimitrescu (1958) afirmă că expresiile sunt grupuri de cuvinte care formează “lexical un tot”. Weinreich (1969) foloseşte termenul “expresii complexe” constituite din cel puţin două elemente. considerând că idiomurile larg cunoscute devin clişee. Hristea (1984) înţelege prin expresie. Ca sinonime sunt folosite idiom. îmbinări stabile de dimensiuni variate. multe au valori subiective mari. găina bătrână face zama bună. locuţiune. Cowie şi Mackin (ODCIE. Uneori. clişeele idiomuri arhicunoscute. Th. Smith (1925) consideră şi el. formulă. Clişeul ca expresie stereotipă. idiotisme. Sinonime cu expresie sunt locuţiune şi expresie idiomatică. scoate-i ochii. L. care exprimă o singură noţiune (heat and soul – ‘cu trup şi suflet’). to get to the bottom of – ‘a-i da de capăt’). de dimensiuni variabile. cu structură formală diversă şi sens unitar (to bring up – ‘a educa’. revenons à nos moutons. denumirea expresie idiomatică pentru a desemna grupuri stabile de cuvinte. expression/phrase.

Considerând unitatea frazeologică inclusă în idiom. Grupurile sunt expresive şi au formă fixă. 108 .Casa Albă. take up = continue. Katz şi Postal (1963) definesc idiomul ca îmbinare de cuvinte familiară.îi dai un deget şi-ţi ia mâna toată. Şi Fraser întrebuinţează termenul idiom ca sinonim cu expresie. proverbe. citate celebre etc.pe diferite trepte de coeziune (to stew in one's own juice ‘a fierbe în suc propriu’).a vinde castraveţi la grădinar. to bring up ‘a educa’. P. phrase. cu grad mare de coeziune. În Problems in the Analysis of Idioms (1969). Meyer. phrase şi expresia idiomatică. Sweet (1982) numeşte idiom un grup de cuvinte al cărui sens nu poate fi dedus din sensurile cuvintelor care-l compun (to kick the bucket ‘a muri’).de la un cuvânt (broke – ‘lefter’) la o frază (don’t count your chickens before they’re hatched). (to carry coals to Newcastle . care pot fi identificate cu părţi de vorbire (hammer and tongs (adverb) ‘aprig’). şi termenul expresie. locuţiune. 1975. idiomul e sinonim cu expresie.a vorbi ca din carte). tipic anglo-saxon. alternativ. formulă alternativ cu idiom. Phrase (Makkai.Lupul îşi schimbă părul. Alături de idiom sunt întrebuinţate denumirile expresie şi expresie idiomatică. precum şi denumirea de idiom proverbial pentru a se referi la zicale. Acest tip de idiom. I) definesc îmbinarea numită phrasal verb ca o expresie/idiom constituită din verb cu prepoziţie sau particulă adverbială.) au rol în comunicare şi sunt numite idiomuri funcţionale (can the leopard change his spots? . phrase. expresie idiomatică de dimensiuni mici. al cărei sens nu este “funcţie compoziţională” a sensurilor constituenţilor (to put the cat among the canaries).ansambluri stabile de cuvinte . Makkai (1972) întrebuinţează termenul idiom pentru grupuri lexicale cu sens diferit de înţelesul literal al constituenţilor şi dimensiuni variabile . Smith (1925) consideră idiom orice îmbinare fixă. Healey (1968) consideră idiomurile îmbinări constante de termeni. Aceeaşi semnificaţie conferă idiomului şi Cowie şi Mackin: grupuri invariabile de cuvinte cu structură formală diversă şi sens special (ODCIE II:XII) (to trip the light fantastic ‘a dansa’). Fraser (1970) plasează idiomurile . ca sinonim cu idiom. Give him an inch and he'll take an el . to take off (‘a decola’). Idiomurile de dimensiuni mari (zicale. expresie idiomatică. I. Weinreich defineşte idiomul ca grup lexical stabil (minimum două cuvinte) al cărui sens este conferit de valorile semantice şi structura sintactică a componentelor (red herring ‘tertip’). White House . are un sens propriu şi un echivalent sintetic to step up = increase. În paralel. autorul utilizează termenul expresie. precizează că pot fi numite idiomuri doar îmbinările constante ‘necompoziţionale’ ca sens şi ‘neproductive’ ca formă. proverbe etc. 1986) este utilizat în majoritatea studiilor citate în paralel cu expression. L. de la idiomuri “monolexicale” la îmbinări de dimensiunea unei propoziţii sau fraze (too many cooks spoil the broth . cu înţeles independent de înţelesurile componentelor (to speak like a book . cu formă fixă şi “sens necompoziţional”. Mc Gee Wood. deşi utilizează termeni ca expresie. dar năravul ba. 1972. se referă la grupurile de cuvinte simţite ca distincte şi care reprezintă o unitate la nivel semantic (uneori şi gramatical): white elephant (‘cadou nedorit’). Autorul foloseşte şi termenul idiom lexemic pentru a trimite la îmbinările lexicale fixe de dimensiuni scurte. Wood.copilul cu prea multe moaşe moare nemoşit). impusă de uzaj. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. Makkai consideră idiomul sinonim cu expresia. Pentru Hockett (1958) idiomurile sunt “forme gramaticale” cu structuri formale extrem de diverse.Idioms Dictionary (1998) dă termenului următoarea definiţie: “o secvenţă de cuvinte care are un sens diferit de sensul cuvintelor componente luate separate”. sau verb cu prepoziţie şi particulă (to put up with ‘a tolera’). autorul foloseşte. Pentru Smith. expresie idiomatică. Cowie şi Mackin (ODCIE. vol. to be or not to be). Autorul specifică că idiomul are sensul francezului idiotism.

2. unităţile frazeologice pot avea valoare substantivală (copil din flori. familiile frazeologice. shoot out ‘a înmuguri’). Lengert (2001) arată că problema de bază în definirea unităţilor frazeologice constă în delimitarea lor de cuvintele compuse şi de alte îmbinări sintactice libere. ţap ispăşitor). unitatea frazeologică este receptată de vorbitor drept o entitate existentă ca atare în limbă. Dicţionarul de ştiinţe ale limbii (2001) defineşte astfel unitatea frazeologică: “combinaţie stabilă de două sau mai multe cuvinte. specifice şi calchiate. a-şi tăia funia de sub picioare – ‘a-şi reduce şansele. în doi peri – ‘neclar. vechime şi frecvenţă mare (a se face luntre şi punte). Acelaşi sens îl are termenul frazeologie şi la Cowie şi Mackin (ODCIE. Fl. Spre deosebire de alăturarea liberă de cuvinte. Aceste grupuri se caracterizează prin formă fixă şi sens unitar. Adam Makkai (1972) numeşte tournures sau idiomuri frazeologice îmbinările expresive de dimensiuni mari (minimum trei cuvinte). locuţiuni proverbiale etc. indiferent de dimensiuni”. uzul în comunicarea curentă ori în stilurile/limbajele specializate. Dimitrescu consideră frazeologia un ansamblu de locuţiuni. tobă de carte – ‘învăţat. locuţiune. rolul unităţilor frazeologice în modernizarea limbii literare).. citate.compartiment aflat la interferenţa dintre vocabular şi sintaxă. Meyer insistă asupra contribuţiei semantice a celui de-al doilea element la producerea unui concept verbal nou (shoot up ‘a teroriza’. Th. adjectivală (într-o ureche – ‘ţicnit’. echivoc’. ceea ce explică şi uzul acestor îmbinări în contexte dotate cu intenţie/funcţie stilistică (pur afective sau diferenţiate funcţional)”. Hristea (1984) defineşte “îmbinările constante de cuvinte”. frazeologia cuprinde totalitatea idiomurilor dintr-o limbă. expresii. locuţiuni. constituite din minimum două cuvinte. Importantă este însă folosirea termenului pentru denumirea acelei (sub)-discipline lingvistice al cărui obiect îl constituie analiza diferitelor aspecte ale unităţilor frazeologice (Lengert. savant’) sau verbală (a-şi lumea-n cap – ‘a pleca’.Sensul îmbinării nu este sugerat de sensurile cuvintelor componente. proverbe etc. autorul considerând unitatea frazeologică inclusă în idiom. Hristea (1984) defineşte frazeologia ca “ansamblul sau totalitatea unităţilor frazeologice dintr-o limbă dată” . Disciplină lingvistică în curs de constituire care se ocupă cu studiul unităţilor frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi (apariţia şi originea acestora. întrucâtva apropiată de catacreză. având sens unitar şi referent unic. Bidu-Vrânceanu et al. 2001) dă ambele accepţii ale termenului: 1. care nu-şi găsesc uşor corespondent într-o parte de vorbire (to be caught between the devil and the deep blue sea . a-şi face un deserviciu’). lună de miere. Dicţionarul de ştiinţe ale limbii (A. Th. Puşcariu (1940) desemnează prin frazeologie ansambluri lexicale cu caracter constant şi sens unitar (expresii. Weinreich (1969) utilizează acest termen pentru “orice expresie în care cel puţin un component este polisemic şi în care selectarea unui subsens este determinată de contextul verbal”. 109 . I): “totalitatea îmbinărilor fixe dintr-o limbă dată.). al căror sens poate fi descifrat numai dacă se unesc istoria şi civilizaţia poporului respectiv. Sunt incluse aici şi idiomurile culturale.a fi între ciocan şi nicovală). Pentru Makkai (1972). 2001:802). Denumirea este sinonimă cu expresie. cu care are de obicei în comun un oarecare grad de expresivitate. Prin unitate frazeologică. Ansamblul unităţilor frazeologice dintr-o limbă dată. cu înţeles unitar. idiom.

aceleaşi accepţii. Mulţi dintre termenii folosiţi în literatura română de specialitate pentru conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte sunt întrebuinţaţi şi în lingvistica de limbă engleză (britanică şi 110 .adverb. 2001) Phrase denumeşte grupuri constante de cuvinte.” (Dicţionarul de ştiinţe ale limbii. frazeologie. idiom. români şi de limbă engleză. Spre deosebire de acestea. suplimentar al grupului. Se înregistrează şi opinii conform cărora idiomurile scurte pot avea un echivalent sintetic şi pot corespunde unei părţi de vorbire (to kick the bucket are valoare de verb). Din analiza întreprinsă rezultă că în privinţa terminologiei nu există un punct de vedere care să fie acceptat de majoritatea specialiştilor. un dialect. unitate frazeologică. Nu se poate modifica formal idiomul fără a se pierde sensul idiomatic. specifice limbii engleze. formulă. tournure. Termenul expresie este considerat de mulţi specialişti sinonim cu locuţiune. se impun câteva concluzii privind accepţia şi eventual corespondenţa acestor termeni în studiile de specialitate româneşti şi de limbă engleză. îl substituie. clişeu. Astfel. Expression şi idiom se întâlnesc în paralel. Toate idiomurile au formă fixă şi funcţie subiectivă. care au corespondent o parte de vorbire: a-i fi teamă . izolare. idiomatic expression. de multe ori. locuţiune. Există şi opinia că idiomul poate fi exprimat şi printr-un cuvânt noţional (broke ‘lefter’). proverbial/functional idiom. Se observă. sinonimi. în literatura de specialitate. locuţiune.După această expunere a principalilor termeni din metalimbajul frazeologiei. phrase. idiomurile lungi nu au sens unitar. de multe ori. idiomurile lungi.verb. izolări şi. expresie/locuţiune proverbială. idiom lexemic/ funcţional/ proverbial/ frazeologic. Ei consideră expresiile sinonime cu locuţiunile. astfel. parţial. to rise sb's spirits ‘a ridica moralul cuiva’. idiotism. În bibliografia românească termenul idiom are altă accepţie: “termen generic folosit pentru a desemna orice tip de varietate lingvistică. Termenul idiom desemnează ansambluri fixe de cuvinte. subdialect. în general. termenii expresie. Topica expresiilor este invariabilă. că termenul expresie idiomatică/ idiomatic phrase/ expression denumeşte în opinia tuturor specialiştilor. izolare. formulă. pentru a defini conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte se utilizează. asemenea termenului expression pe care. următoarele denumiri: idiotism. Unii specialişti apreciază că din punctul de vedere al structurii formale. sintagmă. În engleză. în literatura de specialitate se înregistrează: phrase (pentru idiomurile scurte). îmbinări fixe de cuvinte care prezintă caracteristici similare sau identice cu îmbinările de cuvinte numite idiotisme. trei sau chiar patru dintre aceşti termeni pentru a desemna aceeaşi realitate lingvistică. adică sensul nou. expression. care nu reprezintă suma sensurilor termenilor componenţi. to lose one’s head ‘a-şi pierde capul’. like a breeze . perifrază. fără a preciza dacă aceasta reprezintă o limbă. expresie idiomatică. expresie idiomatică. expresie perifrastică sau idiomatică sunt în bibliografia românească consideraţi. Structura formală a idiomului variază de la două cuvinte (White House – ‘Casa Albă’) la o propoziţie sau frază (give him an inch and he'll take an ell). phrasal verb. proverb. nu puţine fiind cazurile când un specialist utilizează doi. specificându-se şi faptul că multe expresii idiomatice au în componenţa lor un verb (a da sfară în ţară). numite şi funcţionale sau proverbiale îndeplinesc funcţii de comunicare diverse. Ordinea elementelor alcătuitoare este invariabilă. tournure. Ca sinonime. După cum se observă. expresie (expression) este sinonim cu idiom şi phrase. Sunt autori care fac referiri directe la gradul de coeziune dintre componentele expresiilor şi comportamentul lor gramatical. Având. zicală. grai etc. sintagmă. compus. cu expresiile şi locuţiunile. expresiile idiomatice nu se deosebesc prin nimic de locuţiuni. termenii se folosesc ca sinonime la autori diferiţi sau chiar la acelaşi autor. expresie.

idiomatice şi într-un anumit grad “îngheţate” din punct de vedere sintactic. capacitatea combinatorie a idiomurilor nu este identică cu cea a altor forme lingvistice. 4. Cacciari şi Tabosi. În limba engleză. deoarece este unanim acceptat că pentru a fi idiomatică. 5. acestea fiind golite de sensurile lor obişnuite . specifice limbii engleze. acesta se referă la faptul că multe expresii literare au fost folosite de atâtea ori în anumite situaţii încât au devenit convenţionale. în ultima perioadă. pe baza mai multor experimente. 3. De exemplu. F. Criterii formale şi funcţionale în definirea idiomurilor. Al doilea criteriu este discutabil. expresie idiomatică şi construcţie idiomatică în engleză. Éermák distinge între phraseme şi idiom. Totuşi. expresia to have a good head on one’s shoulders e considerată idiomatică datorită sensului figurat. până la găsirea cuvântului cheie şi că această înţelegere este facilitată de context (1988:678-9). înţelepciunea. o unitate lexicală trebuie să fie formată din cel puţin două lexeme. arătând că frazemul e mai transparent decât idiomul. dar nu este complet flexibil (nu putem spune The bucket was kicked deoarece idiomul ar suna ciudat la forma pasivă). 2. În cartea Idiomatics and Phraseology of Czech. fixare paradigmatică . sensul unui idiom nu poate fi dedus din părţile sale componente. deoarece unele idiomuri sunt mai transparente decât altele. idiomurile sunt expresii convenţionale care iniţial au fost expresii ad-hoc (spontane). Adesea este imposibil să deducem sensul unei expresii în afara contextului său imediat. 2. 4. ceea ce înseamnă că elementele lor sunt polisemantice şi de aceea pot fi greşit interpretate . capul simbolizând inteligenţa. înţeles unitar – cu excepţia idiomurilor de tipul frazei – şi funcţie subiectivă) s-a impus. caracterizate prin diversitatea structurii interne. 3. Adam Makkai consideră următoarele criterii hotărâtoare pentru caracterizarea idiomurilor: 1. iar din punct de vedere semantic autorul consideră că sensul 111 . Autorul dă următoarea definiţie pentru idiom : “o unitate frazeologică care implică cel puţin doi constituenţi polisemantici. 4. Considerăm că pentru îmbinările scurte termenii: expresie. Primul criteriu este foarte clar. în cadrul căreia există o selecţie contextuală reciprocă a subsensurilor” . idiomurile au un potenţial ridicat de “dezinformare”. au ajuns la concluzia că idiomurile sunt mai întâi înţelese literal. expresie. 1982. termenul idiom (desemnând combinaţiile constante de cuvinte. De exemplu. idiomul to kick the bucket ‘a muri’ poate suferi anumite transformări (John kicked the bucket – unde verbul este pus la trecut. idiomurile sunt combinaţii unice de cuvinte. idiom lexemic. ei pot interpreta parţial idiomul înţelegând sensul unuia dintre elementale sale. Weinreich (1969:226) stabileşte trăsăturile specifice ale expresiilor idiomatice şi acceptă ca idiomuri doar expresiile constituite din mai multe cuvinte care au corespondenţi literali.americană). În ceea ce priveşte ultimul criteriu. Din punct de vedere formal. un mare număr de restricţii de transformare . Criteriile de bază stabilite de Éermák pentru definirea idiomurilor sunt: 1. fixare sintagmatică . Al treilea criteriu ridică problema contextului în interpretarea şi înţelegerea idiomurilor. convenţionalitate . Există deci numeroase idiomuri al căror sens poate fi parţial dedus din sensul părţilor componente. fără ca idiomul să-şi piardă sensul). Câteva repere din bibliografia de limbă engleză În Idiom Structure in English (1972 :122). deoarece oamenii conceptualizează capul ca “sediu” al inteligenţei şi raţiunii. expresie idiomatică. sunt cei mai potriviţi. construcţie idiomatică şi perifrază în limba română şi idiom. idiomul este o îmbinare de cel puţin două cuvinte.

Bucureşti: Editura Academiei R. Autorii dicţionarului susţin şi ei opinia comună. 1983) şi Fernando (1996) şi-au focalizat cercetările pe funcţia idiomurilor în discurs şi pe implicaţiile acesteia. to look after. fie de către autori diferiţi.total al unui idiom nu poate fi dedus din sensul părţilor sale componente. Èermák.R. Corneliu (1979). iar pe de altă parte de inexistenţa unor criterii ferme de incluziune într-o categorie sau alta. C. în absenţa unei terminologii adecvate şi unitare. Cacciari. Idiomatics and Phraseology of Czech. New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates Publishers Dimitrescu. (1982). în opinia autoarei. Am putea adăuga.) (1993). (1975. Prague: Univerzita Karlova. pe formă. Cristina. Cuvinte. Stil şi limbaj. Alexandru (1977).P. În volumul I (1975) al dicţionarului lor. Fernando împarte idiomurile în trei clase : pure idioms (to spill the beans) . Patrizia (1988). iar fenomenul de suprapunere a termenilor poate fi justificat pe de o parte de bogăţia şi marea varietate a materialului faptic. s-a ajuns adesea la utilizarea arbitrară a uneia sau alteia dintre denumiri pentru una şi aceeaşi realitate lingvistică sau pentru realităţi lingvistice diferite. Stelian (1980). Tabossi. Vol. Florica (1958). pe aspectul lor lexico-gramatical. Iaşi: Editura Junimea Dumistrăcel. Cowie et al. nu doar idiomurile şi colocaţiile. fie de către acelaşi autor. Denumirile conferite acestor grupuri stabile de cuvinte sunt numeroase. 27. un criteriu mai clar de definire : sensul colocaţiilor nu este global. conform căreia sensul figurat al unui idiom nu poate fi dedus din sensul elementelor alcătuitoare. dar şi alte secvenţe lexico-gramaticale convenţionale mai pregnante în fragmente mai lungi de text. Colocaţiile se găsesc pe un continuum care se întinde de la îmbinări de cuvinte uzuale (co-ocurenţe) până la expresii idiomatice. Cacciari. în principal. a relevat lipsa unei unităţi de vederi în această privinţă şi dificultatea segmentării continuumului terminologic. De aceeaşi părere este şi Nunberg (1994 :495). Locuţiunile verbale în limba română. Autoarea arată că în trecut analizele construcţiilor idiomatice sau centrat. neglijându-se faptul că idiomurile sunt prezenţe permanente în limbajul nostru cotidian. ca cel al expresiilor idiomatice. Cristina. Dimitriu. Morfologia. Frazeologisme sunt. Cowie et al. 112 . numărul lor impresionant. în Journal of Memory and Language. Iasi: Editura Universitatii ‘Alexandru Ioan Cuza”. Pornind de la această definiţie şi de la funcţiile limbii descrise de Halliday. Definiţia colocaţiei nu este nici ea precisă : secvenţe de cuvinte relativ stabile care formează sintagme mai mult sau mai puţin fixate. Concluzii Trecerea în revistă a termenilor propuşi în literatura de specialitate (românească şi englezească) pentru a desemna ceea ce am numit în mod convenţional îmbinare stabilă de cuvinte. Expresii. Funcţia pe care idiomurile o au în comunicare a fost evidenţiată de Chitra Fernando în Idioms and Idiomaticity (1996). (2000). F. ci rămâne compoziţional. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Andriescu. Iaşi: Junimea. Patrizia (eds. 5. includ în rândul idiomurilor verbe cu particulă adverbială (phrasal verbs). Tabossi. Gramatica limbii române explicată. pp. Astfel. Avadanei. Constructii idiomatice în limbile româna si engleză. totuşi. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. verbe cu prepoziţie şi verbe cu particulă şi prepoziţie : to step up. to look up to. semi-idioms (to drop names) şi literal-idioms (on foot). Structure and Interpretation. “The Comprehension of Idioms”. 668-683. Metafore. Idioms : Processing.

Gibbs. Mancaş. vol. Makkai. Liliana. W. Oxford: Oxford University Press. Christian. “English Idioms” în KIVUNG. Oxford Dictionary of English Idioms. P. Weinrich (eds. A. Schmitt. VI. The Two-Word Verb. Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică. G. “Phraseologie“ în Günter. Dicţionare Bidu-Vrănceanu.120. P..S. Longman Dictionary (2001). Vladimir (1978). (1994). Chitra (1996). Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. “Why Idioms Mean What They Do”.Fernando. UNE PERSPECTIVE CONTRASTIVE Cet article analyse les difficultés terminologiques du champ phraséologique. I. 491-538. 93-95. The Hague: Mouton. A. Robu. Maria. Oxford: OUP. 847-853. Fraser. Ruxăndoiu. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. Iordan. Metzeltin. nr. Stilistica limbii române. Les termes peuvent être confondus et les linguistes peuvent utiliser plus d’ un terme pour désigner la même réalité linguistique. MOTS-CLÉS : phraséologie. Weinreich. “Idioms” în Language. Weinrich. expression idiomatique. Alan (1968). Oxford: OUP. (eds. N.). (1975). New York. Idioms and Idiomaticity.) Lexicon der Romanistichen Linguistick. al. Wald. (1972). Theodor (1984). R. Philadelphia: University of Philadelphia Press. Pană Dindelegan. (1994). 113 . Le terme phraséologie a deux sens: (1) une branche de la linguistique qui étudie les unités phraséologiques d’ une langue et (2) l’ inventaire des unités phraséologiques d’ une certaine langue. pp. Iorgu (1975). 22-24. A Course in Modern Linguistics. pp. Bucureşti. RÉZUMÉ PROBLÈMES DE TERMINOLOGIE DANS LA DÉFINITION DES UNITÉS PHRASÉOLOGIQUES EN ROUMAIN ET EN ANGLAIS. 2. A. Bucureşti: Albatros. Bucureşti: Editura Academiei. în U. Healey. (1983). Ulrich (1980). II. “Problems in the Analysis of Idioms”. Labov and B. (1991). Holtus. Cristina. L’ article est centré sur la définition et la correspondance des termes dans les études roumaines et anglaises. Iorgu. 71-108 Hockett. P. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. (1975). Lucia (1981). 1. USA.. Bruce (1970). Cowie. 70 (3). Lengert. pp. 208-264. A. continuum terminologique. pp. L’absence d’un point de vue commun est évident. Sextil (1940). I. A. pp. Clause. Iordan. Puşcariu. Phrase. Cowie. “Idioms within a Transformational Grammar” in Foundations of Language. Charles (1958). C’ est un champ qui génère des controverses à cause de la complexité de son propre métalangage. Călăraşu. Idiom Structure in English. vol. Tübingen: Niemeyer. Sentence Idioms. Limba română contemporană. Iliescu. Oxford: OUP. vol. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. P. idiome.. unité phraséologique. Nayak. Bucureşti: Nemira. Angela. Journal of Experimental Psychology. On Semantics. London: Longman Meyer. et al. vol. Lingvistica modernă în texte. I. A Dictionary of the Verb – Preposition Phrases on American English. Hristea. et al. Nunberg. Michal. Joachim (2001). Vol. Limba română. pp. Paris: Mouton. Mihaela. Geoffrey et. Gabriela (2001). Sinteze de limba română. Journal of the Linguistic Society of America. Cowie.. W.

114 .

SEMANTICĂ SÉMANTIQUE SEMANTICS 115 .

116 .

/+ . manifestat prin una dintre valorile sale: /curat/. cărora li se subordonează /intensitatea/. de la /slab/ până la /foarte tare). Bucureşti FENOMENE SONORE SPECIFICE OMULUI ÎN ANALIZA CONTRASTIVĂ Lucrarea de faţă priveşte în special semantica lexicală structurală cu orientare spre semantica lexicală contrastivă. privite în ansamblu. situaţie susţinută în primul rând de diferenţele contextuale şi de situaţia lor la nivel semantic. /nearticulate/. distincte pentru sunet şi /confuz/. trăsăturile semantice comune sau distinctive. 1980. a pufni. nr. decompozabile. definitorii pentru zgomot. /autoproduse de om/. /curat/ (opunându-se lui zgomot). sunet se defineşte prin semele /omogen/. 117 . Opoziţia fundamentală de la care plecăm în acest demers este aceea dintre conceptele sunet şi zgomot. Ea trebuie specificată prin utilizarea semelor: /curat/. Opoziţia se poate exprima în metalimbaj.Liliana AGACHE Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. aproape inexistente.scurt/ /+. semele care exprimă maniera în care se produce zgomotul şi pe cele care menţionează gradul de producere a sunetului. /neomogen/ (Bidu-Vrânceanu. căreia i se adaugă noi trăsături. /omogen/ (Bidu-Vrânceanu. Pentru marcarea informaţiilor privitoare la acţiuni ce exprimă fenomene sonore. Aplicarea se va face pe baza unui număr limitat de termeni: a clefăi. /scopul emiterii sunetului/. urmărim felul în care limba română şi limba franceză se apropie şi se diferenţiază în contextul restrâns al fenomenelor sonore specifice omului.prelungit/). /omogen/. analiza contrastivă va demonstra că româna şi franceza prezintă mai multe deosebiri decât asemănări. 1980. /ansamblu de sunete/. a scrâşni. /neomogen/. după cum se combină. nr. Printr-o manieră comparativă aplicativă. aducând în discuţie termeni desemnând zgomote emise de om. a râgâi. raportat la regimul mono. şi /caracteristicile sunetului/ sau /fenomen sonor de o anumită calitate/. /autoprodus de om/. a hârâi. Semele întregii serii sunt /ansamblu de sunete/. a gâfâi). 2). care impun diferenţe de sens. /articulat/. Rosetti’’. care subordonează valori foarte variate. în metalimbaj. cum ar fi: /intesitatea/ (care se poate manifesta scalar. /sentimentul care însoţeşte sunetul/.sau polisemantic. Prin urmare. cum ar fi: /modul de producere a sunetului/. fie cu /non-omogen/. /durata/. analiza la nivelul semelor indică diferenţe nesemnificative. a molfăi. interpretare care duce la realizări lingvistice diferite. într-o analiză comparativă în română şi franceză. /calitatea sunetului/. /tipul de acţiune/. Definiţia componenţială conţine pe lângă semele enumerate. Din perspectivă paradigmatică. a clănţăni. fie cu semele /omogen/.cotrolabil/. /nearticulat/. caracterizate prin seme diferite. semele comune din paradigma fenomenelor sonore caracteristice omului. /intensitate scăzută/. Din punct de vedere sintagmatic. în timp ce. /slabe/. /confuz/. la nivelul limbii. /scurte/. /curat/. /confuz/. respectiv intensitatea. 2). a pleoscăi (a plescăi). /durata/ (/+. cu semul comun /fenomen sonor/. Inventarul câmpului studiat se bazează pe alegerea proprietăţii comune termenilor selectaţi. sunet este utilizat cu valoarea generală de /fenomen sonor/. a pufăi (a pâcâi. vom avea în vedere semele de categorizare gramaticală (discutăm doar despre verbe).

clapper. pouffer. Analiza contrastivă se bazează pe un spaţiu contextual comun. respectiv. mozoli. respectiv avec bruit. souffler. se face referenţial. p. /produs din limbă/. respectiv ahaner. Cât priveşte pe molfăi. ci avem în vedere şi analiza sintagmatică. /+ . alăturarea determinantului degustător fiind facultativ şi exclusiv pentru a amplifica 118 . diferenţele care provin modificându-se în funcţie de situaţia de comunicare. aplicând-o pe cea contrastivă. foarte relevantă şi importantă în relaţia dintre cele două limbi. /intensitate scăzută/. /nespecifice/. uşor flexibil. pentru stabilirea taxinomiilor semice ai căror membri sunt bazaţi pe contrast ori pe opoziţie semantică. iar alegerea unui termen întrun context dat este condiţionată de respectarea anumitor convenţii semantice fără de care comunicarea n-ar avea loc./. 1984. respectiv mâchonner şi plescăi. respectiv mâchonner. a pufăi. morfoli. grincer. dar redarea realităţii sonore. Textul de plecare este de acelaşi tip. de frică).Termenii câmpului care exprimă fenomene sonore desemnează realităţi perceptive. /care provoacă dezgustul/. pentru situaţia particulară aflată în discuţie. molfăi. /scurt/. a gâfâi. mozoli. de scopul căutat ori de numărul de determinanţi ce pot însoţi acţiunea (care poate fi diferită de la o limbă la alta). nemarcate sub aspectul intensităţii. dégoûtamment. menţionându-le pe cele caracteristice doar acestei serii. scopul fiind stabilirea identităţilor şi în special a opoziţiilor de conţinut între unităţile lexicale. respectiv éructer. prezente în analiza termenilor din ambele limbi: /a mesteca într-un fel dezgustător/. a clănţăni (de frig. de tipul a clefăi. se poate spune că termenii se află într-o relaţie de egalitate sau de opoziţie zero. Lexemele sunt recurente. aflându-se într-o relaţie de sinonimie totală. clapper. a scrâşni (de emoţie. împrumutând unele de la altele diferite semnificaţii a hârâi. /nearticulat/. Referitor la clefăi şi varianta sa franţuzească mâcher. în relaţie cu franceza. în anumite contexte chiar renifler. pentru a indica semele menționate mai sus.cotrolabil / deranjant. se observă o diferenţiere în ce priveşte optarea preferenţială pentru un anumit termen din seria sinonimică existentă. cuvinte care exprimă concepte ce presupun între ele raporturi de coincidenţă forţată. alături de semele enunţate mai sus./ a plesni cu limba/. respectiv clapper. mâcher are nevoie de un determinant în plus. de teamă). putem vorbi despre cuvinte care exprimă acelaşi concept. autonomia lor este relativă. a plescăi. Nu ne limităm la analiza paradigmatică. cuvinte ce exprimă concepte ce au între ele diferite raporturi. am extins analiza. Am urmărit îndeaproape diferite principii teoretice privitoare la analiza a două sisteme lexicale din două limbi diferite şi am sesizat că. termenii clefăi. aşa cum este percepută de urechea umană. care nu reclamă calificative sau determinanţi care să le nuanţeze acţiunea pe care o exprimă. a molfăi. dégoûtamment Pentru a clefăi nu este necesară prezenţa unui determinant pentru a marca semele /ansamblu de sunete/. 210). în timp ce verbul mâcher (= a mesteca alimente) nu conține aceste seme. Seria de termeni analizată desemnează sunete nearticulate. plescăi formează o serie sinonimică totală. Preluând modelul analizei semantice şi scopul ei în sine. /autoprodus de om/. a hâcâi. /slab/. Deşi în limba română. de exemplu. Astfel. ci reclamă un determinant. am ales ca analiza componenţială să o preceadă pe cea combinatorie. morfoli. /neomogene/. Pentru a putea fi tradus respectând încărcătura semantică. haleter. nu se poate spune că termenii se află într-o relaţie de egalitate sau de opoziţie zero (Bidu-Vrânceanu. Clefăie Il mâche avec bruit. reprezentând structuri lexicale încorporate în care accentul semantic este purtat de determinanţi a râgâi (dezgustător).

seria în subserii. /noncontrolabilă/. atât în plan sintagmatic. putându-se înlocui unele pe altele în diferite contexte. clănţăni se asociază doar cu semul /din dinţi/. de froid Clănţăne de frig. craquer. Il claque. când exprimă un sentiment specific omului (frica sau frigul).efectul semantic. /slabe/. având la bază analiza contrastivă. /noncontrolabilă/. Hâcâi respectiv Il halete. de frică În limba română. (morfoleşte. crisser. p./ les genoux/ d’une articulation/des doigts. cu specificul /reacţie fiziologică/. Râgâie dezgustător Il éructe dégoûtamment La nivel semantic. /produs din stomac/. cât şi paradigmatic. Scrâşneşte de emoţie. /intensitate scăzută/. 212) între termenii acestei serii. Molfăie. Pocneşte din degete Il claque les doigts Semele /reacţie psihică/. fenomen valabil în ambele limbi : Hârâie. Seria sinonimică este şi în română şi în franceză săracă. de froid Termenul românesc s-a specializat. În cazul termenului clănţăni. respectiv clapper. respectiv Il ahane . /produs din dinţi/sunt specifice termenului scrâşni. /Intensitatea/ şi /durata/ nu sunt bine determinate în toate situaţiile. după cum se înregistrează chiar şi craquement pulmonaire Printre termenii seriei descrise iniţial există şi cuvinte care exprimă concepte ce presupun între ele raporturi de coincidenţă forţată.cotrolabil/. ceea ce în română s-ar traduce cu a pocni (din degete). /scurte/. respectiv. în timp ce în limba franceză claquer se poate asocia şi cu semul /din degete/. /noncontrolabilă/. Semele /reacţie fiziologică/. dacă poate fi controlat şi cum este produs. fiind cele caracteristice. (cliquete) de peur. de teamă Il grince/crisse/craque de peur. /autoproduse de om/. respectiv grincer. /produs din dinţi/. /din măsele/. În concluzie. claquer diferenţele se înregistrează doar în ce priveşte tipul de reacţie. mozoleşte) dezgustător. în timp ce corespondentul franţuzesc poate primi diferiţi determinanţi: Il craque les dent. Il Se poate vorbi despre o relaţie de echipolenţă (Bidu-Vrânceanu. trecând prin conceptele şi metodele expuse în egală măsură de diferiţi cercetători români: Angela 119 . Lucrarea de faţă a împrumutat metode de lucru şi idei din lingvistica aplicată şi teoria traducerii. souffle. Plescăie dezgustător Il clappe dégoûtamment Il mâchonne dégoûtamment Semele carecteristice sunt următoarei serii sunt:/ansamblu de sunete/. diferenţele dintre cele două limbi sunt aproape inexistente. în ambele limbi. fiind caracterizat cu semul /din dinţi/. respectiv Il halete. relaţie care nu ramifică însă. 1984. Gâfâie. Pufăie. /nearticulate/. aproape inexistentă. termenii fiind aproape specializaţi pentru a semnifica mestecarea într-un fel dezgustător. prezenţa determinanţilor nefiind obligatorie. împrumutând unele de la altele diferite semnificaţii. făcută la nivelul semanticii în general. linia sinonimică este extrem de săracă. /+ .

Bidu-Vrănceanu. Angela. Ainsi. Humanitas Educaţional. Coteanu. plecând de la Ferdinand de Saussure. Mots-clés: sémantique. RÉSUMÉ: PHÉNOMÈNES SONORES SPÉCIFIQUES À L' HOMME L’analyse contrastive roumain-français suppose une analyse détaillée pour decouvrir les unités minimales de la signification dans les deux langues et une analyse combinatoire pour former des unités significatives supérieures. Dicţionarul limbii române (1965). syntagmatique. I. cu aplicaţii în limba română. Bucureşti: Ed. Coşeriu. Bucureşti: Ed. on met en évidence les traits communs ou spécifiques pour le roumain et le français. Forăscu. Bidu-Vrănceanu. Bucureşti : Ed. Petuhov. paradigmatique. Ch. phénomène sonore . Jost Trier. Angela (1986). Bucureşti: Ed. Mounin. Analiza termenilor care indică fenomene sonore în SCL. Bucureşti: Ed. Dicţionarul Academiei (1913). Structura vocabularului limbii române contemporane. Academiei. Liliana. Bidu-Vrănceanu. Modele de structurare semantică. Arcaini. 120 . Paris: Paris cedex 06. 2. Corint. Ion. Le Petit Larousse illustré (1996). Coteanu. Teodora Cristea. XXXI. Narcisa (1984). Univers Enciclopedic Gold. Bidu-Vrănceanu. Paris: Paris cedex 06. Nicoleta (2008). dans la communication . cu privire la semantica structurală şi lingvistica aplicată. linguistique appliquée. Angela. Narcisa Forăscu. Bally. Academiei. Greimas. Narcisa (2005). Academiei. Limba română contemporană. Bucureşti: Ed. Bidu-Vrănceanu. Forăscu. Dicţionar esenţial de sinonime. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Dicţionarul explicativ al limbii române (2009). cât şi străini. Angela (1972). Mariana Tuţescu. BIBLIOGRAFIE Agache. Timişoara: Facla. Synonymes & Contraires. Bucureşti: Ed. E.

o hipertrofiere a simţului său lingvistic. În legătură cu condiţiile de manifestare a hipercorectitudinii este important de remarcat că. O critică argumentată a acestor termeni a fost făcută de Theodor Hristea. acţionând în mod conştient în încercarea de a accede la o normă-ţintă. care. ca formă de presiune extrasistemică. putem vorbi nu numai de un simţ al limbii înţelese ca sistem. referindu-se. în general. este norma literară. şi aici avem a face cu intervenţia factorului psihic.Ionel APOSTOLATU Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi CONSIDERAŢII PRIVIND HIPERCORECTITUDINEA LEXICALĂ 1. acesta este. dar nu în mod necesar. respectiv o supralicitare a competenţei sale idiomatice. dacă una din cauzele care duc la crearea de forme hipercorecte este tocmai „teama de a nu greşi”. Puternic marcată de factorii psiho-sociali ai comunicării. la aceleaşi categorii de fapte lingvistice. al mai multor „norme”) manifestă o preocupare permanentă faţă de propria-i exprimare. mai strict codificată şi al cărei prestigiu „instituţionalizat” îi conferă o forţă coercitivă mult mai mare [6]. fiind. regresiuni şi false regresiuni. hiperliterarizări. Probleme. ca ansamblu de posibilităţi. Aplicând. încercând să stabileacă punctele comune şi să elimine diferenţele dintre norma sa şi norma în care încearcă să pătrundă [7]. dar având o arie de acoperire mai mult sau mai puţin restrânsă (întrucât se referă doar la anumite aspecte. până la un punct. În ceea ce priveşte mecanismul care stă la baza tuturor fenomenelor de hipercorectitudine. ca reacţie la teama. hipercorectitudine fiind doar unul dintre termenii utilizaţi de-a lungul timpului. indiferent ce forme ar îmbrăca şi indiferent ce termen am adopta pentru a le numi. p. termenul de « hipercorectitudine » ni se pare cel mai potrivit. în sensul în care vorbitorii conştientizează existenţa normei şi a caracterului ei social [5]. pronunţări hipercorecte. de regulă. 277-278). adică literar” (Hristea. Or. analogia. în esenţă. preocupării conştiente a vorbitorilor de a se conforma normelor limbii literare [3]. a unei „norme-model” spre care tinde. dincolo de orientarea generală pe care „simţul sistemului”. Faptul că nu stăpâneşte în totalitate această normă îl determină să recurgă la raţionamente de ordin analogic. uneori mecanic. ci şi de un simţ al normei. hipercorectitudinea se datorează. autorul optând hotărât în favoarea termenului de hipercorectitudine: „Dintre toate denumirile care se folosesc (şi care s-ar mai putea propune). Hipercorectitudinea – consideraţii generale [1] Hipercorectitudinea a fost definită adesea ca un tip de abatere lingvistică sui generis ce constă în aplicarea mecanică a unei analogii [2] sau a unei reguli lingvistice valabile în alte situaţii. fără nicio îndoială. hiperdialect(al)ism. întrucât el poate acoperi orice greşeli datorate preocupărilor conştiente ale subiectelor vorbitoare de a scrie şi de a vorbi corect. În legătură cu denumirea fenomenului de care ne ocupăm. Ca şi în cazul extinderii analogice. paralel cu care circulă (sau au circulat) în literatura de specialitate şi termeni ca hiperurbanism. raţionamentul prin analogie (în baza unor 121 . trebuie spus din capul locului că bibliografia problemei înregistrează o terminologie destul de bogată. i-o oferă. de a nu greşi sau a nu se exprima suficient de corect ori de „elegant” într-o situaţie de comunicare determinată. ale fenomenului). aceasta dovedeşte că vorbitorul (posesor. particulare. de regulă. Aşadar. forme hipercorecte. [4]. hiperzel etc. mai mult sau mai puţin justificată. vorbitorul acţionează întotdeauna sub presiunea normei.

Pe de altă parte însă. măcar dacă ne gândim că. într-o adunare publică. Stancu duce Steaua în antecamera Europa League (www. de altfel. anti-. antichambre). ceea ce permite. „împotriva camerei”. 2. încât să permită o analiză morfematică de tipul cameră + pref.se află în relaţie de paronimie). de vreme ce anticamera este o „cameră de aşteptare”. Bulgaria va cere în noiembrie să intre în antecamera euro (www. atunci. mai puţin asupra celor gramaticale şi foarte puţin (sau chiar deloc) asupra faptelor lexicale ce pot fi puse pe seama acestui fenomen [8]. în acelaşi timp) antecameră. al cărui aport semantic este ideea de anterioritate („înainte”. în majoritatea cazurilor. antidrog „care este împotriva drogurilor”.ro) [10]. antidogmatic „care respinge dogmatismul”. „logic” ar fi ca acest cuvânt să se fi format nu cu prefixul anti-. Ceea ce contrariază însă în acest „pseudoderivat” este chiar prezenţa. într-un cabinet” reprezintă. „aspirantul” ajunge la rezultate neconforme cu realităţile din acea normă. antialergic „contra stărilor alergice”. Majoritatea vorbitorilor (nespecialişti) văd însă în acest cuvânt o creaţie românească. antepune „a pune înainte”. mai ales. 122 . după it. în orice tip de hipercorectitudine vorbitorul tinde spre realizarea unor norme lingvistice prin adecvarea la un anumit model. structura fonetică sau / şi gramaticală a cuvântului. situaţiile de hipercorectitudine propriu-zis lexicală sunt destul de rare şi au în vedere. şi anume condiţia existenţei relaţiei semantice dintre baza de derivare şi afix. prefixul anti. unitatea-suport a hipercorectitudinilor fonetice. Substantivul anticameră „cameră de aşteptare la intrarea într-un birou. Astfel. mai exact un derivat cu prefix. Ignorarea nivelului lexical ca posibil teren de manifestare a hipercorectitudinii pare. anticamera (cf. ante-. antiotoman „împotriva otomanilor” etc. interpretarea greşită a normelor de formare a cuvintelor (în special ale derivării şi compunerii). antedeviz „evaluare scrisă prealabilă a costului unei construcţii proiectate”.ro). Ca urmare. fiind convinşi că respectă una dintre condiţiile de „bună formare” a unui cuvânt prin mijloace interne. În schimb. vorbitorii au asociat – până la un punct. în loc de anticameră. Hipercorectitudinea lexicală De regulă. şi asta deoarece forma sa internă este suficient de transparentă. Un exemplu în acest sens este forma (neliterară!) antecameră.ro). ci cu paronimul său. antevorbitor „persoană care a vorbit. la prima vedere.allinfo. împotriva alunecării schiurilor lateral sau înapoi”. antifraudă „împotriva fraudei”. totodată. substantivul anticameră nu înseamnă. Or. în limba română. respectiv cu prefixul ante-. pe care vorbitorii sunt obişnuiţi să-l găsească în formaţii (substantivale sau adjectivale) în care aportul său semantic implică ideea de opoziţie („împotriva”. precum în exemple de tipul: antialcoolic „care este împotriva abuzului de alcool”. în niciun caz. antebelic „de dinaintea unui război”. „în faţă”. de cele mai multe ori. cei care s-au ocupat de definirea şi descrierea fenomenului hipercorectitudinii sau oprit mai mult asupra aspectelor fonetice (eventual cu reflexe în planul scrierii). Or. gramaticale (mai ales morfologice) şi grafice este chiar cuvântul.revistanet. corect – înţelesul acestui substantiv cu semnificaţia unui alt prefix neologic (cu care.bzi. „contra”. antiderapant „contra derapării şi patinării autovehiculelor. dar care corespund unor „intuiţii” ale sale asupra aspectului general al acesteia. a prefixului neologic anti-. în structura sa. şi fr. înaintea altor persoane”. [9]. şi o corelare a sensului derivatului cu semnificaţia elementelor sale structurale (baza de derivare + derivativ): În antecamera unui cabinet ginecologic aşteptau mai multe paciente (www. curioasă. ca în exemplele: antedată „dată anterioară celei considerate ca prezentă sau anterioară unei date reale”. un calc parţial de structură morfematică. „anterior”). cabinet etc. numeroşi vorbitori rostesc (şi scriu. respectiv o încăpere amplasată „înaintea” unui birou. modelarea analogică în cazul hipercorectitudinii vizează. Aici intervine şi o asociere de tipul etimologiei populare. „opus”). De aceea.modele furnizate de memorie).

ca şi derivatele lor. innecăcios. cât şi îneca (împreună cu derivatele lor). 550). I. 127-128).v.regielive. care se pronunţă amândouă. I. în derivatele cu prefixe de la baze care încep cu aceeaşi consoană în care se termină prefixul se scrie cu literă dublă (= consoane duble. (http://facultate.Atragem atenţia că. p. împreună cu familia lor lexicală. innotare. Iniţial. erau scrise cu literă dublă. a omorî. DVL. ennot. innotare. innecăciune. Interesant este însă faptul că şi acest termen se află în relaţie etimologică cu it. p. „a înota în. innotare. în primul dicţionar academic al limbii române (vol. MDN.. Ciorănescu. şi anume „compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul şi începe arderea. 214). sunt înregistrate şi în primele noastre dicţionare. 548. s. innecume. 1822): innec. I.ro). şi încadrarea. Sextil 123 . innotatoriu. înnotătură. Cel de-al doilea verb. modificarea formei anticameră în antecameră se explică. De altfel.v. innecătură. cf. moştenită din latină (lat. având însă un sens cu totul diferit de paronimul său anticameră. şi substantivul antecameră. mai curând. care continuă direct lat. s. înnopta. apar notate cu un singur n. apariţia formei antecameră cu sensul „anticameră” este rezultatul unei atitudini hipercorecte. ennotish „înotând” (cf.. transsaharian. 1870): innec. ILR. p. innecat. există. Primul dintre ele continuă lat. innecatiosu. Prefixele.v. innot. Deja în dicţionarele de la începutul secolului XX. ceea ce presupune o bază lat. innot. înnecător. innotare. îneca. în dicţionarul etimologic al lui Alexandru Cihac (vol. este creat pe teren românesc prin derivare cu prefixul în. termenul este înregistrat şi în DOOM 2): Firma Wartisila Diesel propune utilizarea unei camere de ardere cu antecameră. 307-308). interrasial. enneketurė. antecameră. prin sens. innotu (p. Menţionăm că verbele înota şi îneca. posttonic. innotare (lat. innotător. anticamera (eventual şi cu fr. innecare. a sugruma”. II.”.”). din următoarele considerente: aprinderea amestecului gaz-aer în antecameră se realizează cu injecţia pilot. tot cu o formă hipercorectă. în textele vechi este atestată şi forma nuta. p. DER. ceea ce înseamnă că aici avem a face fie cu un calc total [11].. desigur. analogia cu cele câteva zeci de derivate cu acest prefix analizabile în limba română (cf. fie. ~ 1650): ennek. DLR. II. Aceeaşi notaţie etimologică întâlnim şi în dicţionarele de mai târziu: în dicţionarul lui Ioan Bobb (tom. înnecăciune. 47-50). a acestuia în categoria cuvintelor formate cu prefixul neologic ante-. innecatoriu. ca termen tehnic. cele două verbe. Prin urmare. înota). p.. transsexual. s. La aceasta a contribuit. în limba română. p. În această categorie se găsesc derivate ca: înnoda. în loc de natare „a înota” (cf. *notāre. posttotalitar. Pe de altă parte. innotătură (Cihac. *notāre [12].. innotatoare (Bobb.. ca „normă lexicală”. de altfel. nĕcāre „a ucide. innotu (Laurian – Massim. apar notate cu dublu n încă în primul dicţionar al limbii române (Dictionarium valachico-latinum. pop. în dicţionarul etimologic al lui Candrea şi Densusianu (1907-1914): înneca. a omorî fără vărsare de sânge.de la vechea bază neca „a sufoca. constând într-o falsă interpretare a structurii morfematice a substantivului anticameră. Conform unei reguli ce respectă principiul fonetic de la baza ortografiei limbii române. înnegri. atât înota. în Lexiconul budan (1825): innecàciosu. innotatu. are. XLIX-L). innotàtoriu. a strangula. deci înnota. 74-75). innotat. înnota. Dictionnaire. innatare „a pătrunde înot în. 208. 1876): innecare. 307). acceptată însă de limba literară. interregn. înnota. DOOM 2. formele cu dublu n fiind notate eventual doar ca variante (uneori chiar în paranteză). aşa cum. p. innotatoriu. innecare. cameră de precombustie” (cf. O situaţie aparte prezintă verbele româneşti (şi derivatele lor) înota şi îneca. Dicţionar. innecător. innecu. posttraumatic etc. Aşa procedează. 226). şi prin etimologie populară. p. innecu. interregional. înnecăciosînnecătură. Densusianu. ennotat. înnotiş (CDDE. FCLR. transsiberian. înneca. sensul termenului contribuind decisiv la remodelarea formei. antichambre). innecatu. II. ennekumė. de pildă. innecat. a sufoca”) şi atestată în textele din secolul al XVI-lea (cf. aşa cum am precizat deja. CDDE. clas.

v. De o astfel de interpretare era susceptibil şi antonimul său. În aceeaşi categorie (fiind la fel de nerecomandabile) intră şi variantele grafice înnainte.realitatea. *aînte. Alexandra Dinu vrea înnapoi în România. astăzi.. Hristea.ro).c. 8 iulie a.+ *nainte. sub această formă.ziarulorizont. (î)nainte. păstrat şi în ar. împreună. [a]naltu. de pildă. în aceeaşi categorie cu compusele înainte. DA. 260-261). Gândeşte-te bine înnainte să fumezi. înapoi. astfel încât derivatele lor înota şi îneca nu mai pot fi analizate. Gândeşte-te bine înnainte să votezi. ele existând şi în dialectele din sudul Dunării (cf. ar. înot. megl. paralel cu ieşirea din uz a acestor baze. normală (cf. Dacă aş putea să dau timpul înnapoi aş cere ajutor de la psiholog.com).+ *nalt). înota (Tiktin. *nalt. s. analizat ca în + *napoi) [16].. DER. printr-o falsă analiză a structurii lor morfematice (în. al cărui rezultat normal. înnapoi sau înnalt. o falsă analiză de tipul în.ro). în aşa-numita “baltă a morţii” (www. adverb folosit ca adjectiv (in altum. 805. din nalt.com). înnopta < în. nalt. psihiatru orice (raspunsuri.complexdolcevita. ar. înţelese ca în nalt.sighisoaraonline. p. plasându-se. în loc de înalt” (Ciorănescu. probabil prin analogie cu alternanța vocalică î / i din cuvânt-cuvinte. a trecut la ainte. din alt. Tânărul despre care se presupunea că s-ar fi înnecat în Târnavă este bine sănătos (www. verbele respective încep să fie scrise înota şi îneca.myspace). 1903): înec. înalt).. Gândeşte-te bine înnainte să semnezi. miercuri.. derivatele înota şi îneca se scriu cu un singur n. s. că prezența lui în. *napoi.. CDDE. napoi. Ainte. la rândul lor. Sinteze. astăzi. Pentru cei interesaţi de cursurile pentru înnot vă rugăm sunaţi la urmatorul număr . înapoi (< în + *apoi.ro).+ negru. Apa curată. înecăcios. năpoi. cf.cam 30 de metri apa abia trece uşor peste genunchi (amfostacolo. înecătură. Variantele nainte. înot (înnot) (Puşcariu.rol. FCLRV. năpoi. astfel. au dispărut din limbă. mormânt-morminte (cf. înadins etc. înnegri < în. iar practicarea vechilor grafii înnota. p.. deci. megl. un fapt de hipercorectitudine lexicală.ro).din înalt s-ar explica nu atât prin lat. ar. nainti. în. s. au caracter popular şi regional. cu toată justificarea etimologică iniţială: Un tânăr de 17 ani s-a înnecat ieri. (blogs. Interpretarea lui înainte ca în nainte a făcut posibilă apariţia variantei nainte. înalt (cf. (www. în ortografia actuală a limbii române. pentru forma nalt. ab ante. p. 75). Apariţia lor implică. împrejur. DER. Lat. moştenite din latină. în dicţionarul său român-german (vol.net). 824) [13].v. II. din încadrarea analogică în categoria derivatelor cu prefixul în-. Gândeşte-te bine înnainte să prizezi.188). Prin urmare. Scrierea cu un singur n este justificată de lipsa de transparenţă a vechilor grafii înnota şi înneca. ceea ce ar explica şi preferinţa pop. demainte (cf. în formula: prefixul în. peştii înnotau lângă picioarele noastre . apare în textele din secolele XVI-XVII numai în compuse ca deinte. nalt). mainainte. înneca reprezintă.+ un cuvânt românesc care începe cu consoana n (cf. Compunerea cu în este. EW. Îşi ia casă în Bucureşti. consideră. Alexandru Ciorănescu.showbiz-celebrity. înecăciune. înainte) [14]. înalt). DRG.. cât „din raţiuni de fonetică sintactică. (www. rezultate. pe baza unor expresii ca în altul (cerului). năinte. mainte (< mai ainte). în primul rând. Tiktin. în condiţiile în care nu mai poate fi identificat cuvântul primitiv începător cu această consoană la care s-a adăugat prefixul în-. în.v. Vechile verbe nota (nuta) şi neca. megl.Puşcariu în dicţionarul său etimologic din 1905: înec (înnec). in alto. Odată cu pierderea sentimentului legăturii dintre aceste derivate şi bazele lor. p. 72.+ *nainte. Îndepărtaţi parasolarul de pe parbriz înnainte de a porni motorul (forum. curente în limbajul oral (dar şi în textele vechi). Ciorănescu.+ noapte). mai deinte.. O situaţie oarecum similară avem în cazul adverbul înainte.) [15].+ *napoi. 124 . sau H.

cât şi un neajuns. „de cele mai multe ori nu avem de-a face cu o « urbanizare » în sensul propriu al cuvântului. În realitate. impresia. cu efortul de a satisface normele limbii literare. Hiperurbanismele lexicale Un punct de vedere interesant în legătură cu hipercorectitudinea lexicală găsim exprimat la Iorgu Iordan. dar şi între straturile socio-culturale ale comunităţii lingvistice. chiar dacă legea UE îl proteja întrun fel (www. 281). 311). acesta se referă la pericolul de a confunda „vorbirea orăşenească” cu limba literară.). Pentru a putea păstra termenul de hiperurbanism trebuie. că. deci. reacţia faţă de palatalizarea labialelor. de cele mai multe ori paralel cu termenul de hipercorectitudine. ci şi o anumită grijă. în cazul hipercorectitudinii. autorul consideră că un astfel de interes se manifestă mai ales în ceea ce priveşte selecţia materialului lexical.28 cu mâna întinsă. nu şi „cum trebuie să se spună). În realitate.net) [17]. ceea ce lasă impresia că ambii termeni acoperă acelaşi concept. izvorâte din teama de a nu greşi (adică de a nu se conforma normelor limbii literare)” (Hristea. distins. Atrăgând atenţia că. p. un coleg de echipă are 1. în articolul Hiperurbanisme lexicale (publicat în volumul colectiv Semantică şi semiotică. care să acopere toate cazurile de hipercorectitudine lingvistică (aşa cum procedează. de aici. pentru chibrit şi heruvimi) [21]. unde nu avem a face cu o distanţare faţă de „exprimarea ne-orăşenească”. aşa cum notează Theodor Hristea. utilizarea termenului de hiperurbanism prezintă atât un avantaj. ci şi gramaticale şi lexicale [23]) şi să trecem în 125 .ro) L-a salvat solidaritatea ziariştilor şi insistenţele la cel mai înnalt nivel. p. de pildă. la faptul că vorbitorii conştientizează existenţa unor diferenţe lingvistice în spaţiul geografic. nu se pune problema unei exprimări „corecte”. hiperurbanisme (cu atât mai mult. ci. Iordan e de părere că faptele din domeniul vocabularului ce sunt produsul în întregime al dorinţei oamenilor de a se exprima cult sau „elevat” (acest din urmă termen fiind el însuşi un asemenea produs) ar trebui numite. ci doar „adecvate” la un anumit tip de discurs) [18]. ci pur şi simplu cu greşeli de limbă sau de scriere. În plus. şi asta deoarece „vorbitorii sunt mai atenţi la vocabularul pe care îl folosesc ei înşişi şi partenerii lor decât la aspectul fonetic şi cel gramatical al materialului utilizat în conversaţiile curente” (Iordan. Eu am 1. în cazul lor. în cazul hipercorectitudinii. judecând anumite fapte de limbă nu doar prin grila impusă de norma literară (cei mai mulţi ştiu doar „cum se spune”. elegant. 1981).Dacă eşti înnalt şi ai mâini scurte nu prea te ajută. Iorgu Iordan. dacă în cazul unor fonetisme s-ar putea vorbi de o reacţie a vorbitorilor faţă de anumite fenomene lingvistice pe care le atribuie normei „rustice”. sau chiar substituindu-l pe acesta. Termenul de hiperurbanism este frecvent întrebuinţat în literatura de specialitate (mai ales în filologia clasică şi în romanistică) [19].ziua. evident. e mai greu de invocat o astfel de reacţie în cazul unor fenomene morfologice sau sintactice (ca de pildă în situaţiile de pseudoadjectivizări: noi-născuţi. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. cu cât.32 cu mâna întinsă. pepeni grozavi de buni etc. Avantajul constă în referirea explicită pe care o face la determinările sociolingvistice ale fenomenului hipercorectitudinii.83 şi 2. care îl utilizează cu referire nu doar la fapte fonetice. 3. deci şi cei înnalţi "suferă" de detenţă (www. cumulat cu „teama de a nu greşi” [22]. ci şi prin prisma opoziţiei (extralingvistice) rustic / urban („aşa zic ţăranii” vs „aşa zic cei de la oraş”).numaibaschet. Probleme. Bucureşti. şi. intervine nu numai teama de a nu greşi (deci preocuparea pentru normele de corectitudine). să-i oferim o accepţie mai largă.71 şi 2. populare sau dialectale (de pildă. mai adecvat. Cât priveşte „dezavantajul”. Cum deosebirile de ordin lexical sunt mai sensibile pentru vorbitori când între ei există diferenţieri diastratice (în special după originea rurală – sau doar presupusă astfel – şi cea urbană). ba chiar dorinţă de a vorbi frumos. în exemple ca pibrit sau feruvimi. falsă. Hiperurbanisme. El nu sare nici măcar 40 cm eu sar +70. vorbitorii reacţionează mai mult faţă de o exprimare „rurală” sau „ţărănească” [20].

blogspot. uneori.. pronumele personal dânsul. până la un punct. Probleme. pe de altă parte. care nu erau decat niste barfe la adresa sa. reiese că esenţa fenomenului pe care acesta îl numeşte hiperurbanism lexical se confundă. Din exemplele oferite de Iordan.com). îndrumări sau îşi cere iertare (www.ro). partea finală a predicii la înmormântare are nişte inovaţii.romanialibera. Problemele la ferma din Cenei a Smithfield au apărut în urmă cu mai bine de două săptămâni când peste 7000 de porci au decedat în numai câteva zile (www. chiar în legătură cu banale activităţi cotidiene.ruvr. cu problema excesului de neologisme. ca dormitul. dupa o serie de scrisori anonime si de atacuri.plan secund semnificaţia iniţială. Vocabularul.info). dar şi din dorinţa de a fi politicoşi [26]: • a suporta pentru a suferi: . motivaţia şi funcţia unui cuvânt în raport cu specificul unui anumit stil sau registru de limbă (cf. p. Catherine Ashton a pus accentul pe importanta unui comerţ „liber şi just". diversificând procedeul: preotul se transpune în locul decedatului.gandul. A avut noroc cu Târgul Ţăranului de la Piaţa Amzei. Atât animalele decedate.ro).ro).presamil. este preferat de unii vorbitori dintr-un fals sentiment cultist.europarl. în vederea efectuării analizelor (2008. 126 . Stoichiţoiu-Ichim. cât şi probele identificate la faţa locului au fost ridicate de către reprezentanţii D. pierderile suportate de Forţele Armate se ridică la 9 milioane oameni. unde nevasta.ro). iar.monitorulexpres. pacienta a suportat o intervenţie de îndepărtare a ovarelor (www. duce la încălcarea „normei socio-culturale” ce reglementează (faţă de norma lingvistică propriu-zisă). nu discut (www.md). În unele părţi. Codul rutier a suportat din nou modificări! (www.eu). mâncatul etc.ro).ro). Dânsa a declarat că va face tot posibilul pentru a ajunge la o concluzie în ceea ce priveşte runda de dezvoltare de la Doha (www. • Rămăşiţele unui cuplu decedat în epoca războiului troian.europa.com). La un moment dat venise unul lângă ele. o alegere dificilă? (www. simţit ca „mai politicos” decât el. descoperite în Turcia (www. vorbeşte la persoana I singular. • preferinţa pentru adjectivul dificil. care. îndeosebi în Ardeal. Astfel. împărţită între spital şi tarabă. Nevoia de diferenţiere diastratică are ca efect „hiperurbanizarea lexicală”.. Dintre faptele enumerate de Iordan. 85).mami.ro). Cât de dificilă este trecerea în clasa a V-a? (www.zdg. ce reflectă atitudinea cultistă a vorbitorilor reţinem [25]: • utilizarea excesivă a adverbului (şi adjectivului) suficient. Hristea. care accentuează despărţirea decedatului de familia sa şi de cei prezenţi. Predecesorul meu.ziarullumina. Dansul e politician. au adoptat metoda. cu problema adecvării cuvântului la specificul stilistic al discursului / textului [24]. Ivan Ivanovici.informatia. a deceda / decedat pentru a muri / mort: • În cadrul audierii de la Strasbourg pentru postul de Comisar pentru comerţ.ro) Creşa.ru). 279-280).V.: Bebeluşul tău mănâncă suficient? (www. În prezent se creează o bază de date electronică. etimologică.reno. întemeiată pe opoziţia urban / rural (cf. prin care se dialoghează cu mortul.S.ro).nou-nascuti.ro). iar pierderile totale suportate în anii de război sunt estimate de 26 milioane 600 de mii de oameni (http://romanian.info). pentru destul sau de ajuns. nu a rezistat si a suportat un atac de cord (www. pe de o parte.cugetliber.calificativ. în plan lexical.facebook. a reuşit să vândă suficientă brânză cât să ţină stâna pe picioare (slowfoodromania. şi dă familiei sfaturi. Potrivit generalului. Aceste schimbari sunt determinate de modificarile pe care organismul militar le suportase sub controlul consilierilor sovietici (www. p. Dar un adevarat politician este domnul Nastase. unii preoţi. care era suficient de beat încât să nu-i pese cu cine dracu' dansează (nebuloasa. în loc de greu (în condiţii foarte asemănătoare cu suficient): O familie cu situaţie dificilă va cere sprijin financiar (www. impresionaţi de popularitatea bocetelor.

• a solicita pentru a cere: Cei 24 de inspectori au solicitat să revină la catedră, renunţând de bunăvoie la funcţii (www.evenimentul.ro). Am informat direcţia şcolii şi profesorii despre acţiunile pe care vrem să le întreprindem şi le-am solicitat sfatul şi ajutorul (www.youngreporters.org). Referitor la solicitarea ţăranilor privind demisia sa, Victor Dumitru a precizat că "fiecare persoană solicită ceea ce vrea" (www.infoportal.ro). De cîteva zile, în Piaţa Centrală, lîngă un chioşc de vânzare a ziarelor, stă maica Maria Istrate, de la Mănăstirea Moisa, comuna Boroaia (judeţul Suceava), şi solicită mila trecătorilor (www.evenimentul.ro).

a realiza pentru a înţelege, a-şi da seama, a deveni conştient (de ceva):

Economistul-sef al FMI: Europa nu realizeaza încă amploarea crizei (ro.newspeg.com). Am realizat că am prieteni adevăraţi (ioana-magazin.blogspot.com). Dacă bătrânii realizau că sunt înşelaţi şi încercau să opună rezistenţă erau, în cel mai bun caz, ţinuţi cu forţa pe un scaun (www.evz.ro).

Desigur, s-ar mai putea da multe alte exemple de „hiperurbanisme lexicale”, respectiv de situaţii în care anumite cuvinte (de regulă, neologisme) sunt preferate în locul altora, simţite ca banale sau mai puţin elegante, deci inadecvate într-un context determinat, în care preocuparea pentru exprimarea îngrijită, cultivată este predominantă. Iată numai câteva astfel de exemple: • a debuta pentru a începe:
Dedicată iubitei, “muzei” şi “luminii călăuzitoare”, piesa debutează cu un rock progresiv şi se termină cu o atmosferă de şansonetă (bucuresti.24fun.ro) Etapa debutează la Buzău. Gloria Buzău şi Ceahlăul Piatra-Neamţ se confruntă astăzi, de la ora 13.00, în uvertura (sic!) etapei cu numărul 19 (www.ziare.com).

a demara pentru a începe:
Angajaţii de la Spaţii Verzi au demarat curaţenia de toamnă (ziaregratis.ro). Asociaţia Română de Minifotbal şi Lider Sport, începând cu data de 20 august 2009, au demarat înscrierile pentru Campionatul Municipal de Minifotbal pentru Amatori - Liga Bergenbier (www.lidersport.ro/).

a se derula pentru a se desfăşura, a se petrece, a avea loc:
În perioada 8-14 decembrie 2008 se derulează a patra a ediţie a Săptămânii de Creaţionism (mersulvremurilor.ro). Andra a filmat un nou videoclip: "Rămâi cu mine" - Filmările s-au derulat în două locaţii de platou şi o locaţie de exterior mai specială: o biserică... (news.softpedia.com).


a (-şi) adjudeca pentru a câştiga
Cristina Hirici şi-a adjudecat primul set destul de uşor câştigându-l cu scorul de 11-5 (sport.muscel.ro). Vladimir Putin îşi adjudecase al doilea mandat cu o majoritate zdrobitoare (bbc.co.uk). Am servit caşcaval pane cu cartofi prăjiţi, respectiv aripioare picante cu cartofi gratinaţi la cuptor (arashi.blosone.ro). Cât timp comisia s-a retras, consilierii rămaşi în sală au primit colindul celor de la Corul Filarmonicii, alături de care au servit şi un pahar de şampanie (www.ziaruldemures.ro). Predealul este locaţia ideală unde vă invităm să vă instalaţi tabăra atunci când doriţi să mergeţi la schi sau în drumeţii montane (http://vila-select.ro). În curând aici veţi găsi locaţiile disponibile pentru reclama dumneavoastră (www.promptid.ro).

a servi pentru a mânca / a bea:

locaţie pentru loc, amplasament, poziţie, situare:

3. Concluzii Descrisă, de cele mai multe ori, doar ca un tip de abatere lingvistică, hipercorectitudinea rămâne unul dintre cele mai interesante fenomene, care pune în evidenţă o serie de realităţi ale funcţionării limbajului, cum ar fi libertatea vorbitorului, care poate opta între mai multe posibilităţi de realizare a unui fapt de limbă, importanţa analogiei în actul lingvistic,
127

intervenţia factorului conştient în gestionarea materialului lingvistic, importanţa determinărilor psiho-sociale în procesul de inovare – adoptare a unui model lingvisic etc. „[...] hipercorectitudinea este un fenomen creator de limbă. Deşi multe dintre formele care apar astfel sunt respinse de norma literară, acest fenomen reprezintă una dintre sursele importante prin care limba obţine rezultate asupra cărora vorbitorii îşi exprimă opţiunile. Hipercorectitudinea este una dintre formele esenţiale prin care limba se află în mişcare evolutivă. Ea este un indice care dă seama de caracterul social al limbii. Importanţa ei nu stă atât în faptul că ar furniza limbii forme viabile, cât în aceea că este o formă prin care evoluţia ei se exercită” (Gafton, Hipercorectitudinea, p. 9). NOTE
[1] Pentru definirea conceptului şi tipologie, vezi Hristea, Hipercorectitudinea, p. 171-180 şi, de asemenea, Idem, Probleme, p. 277-315; pentru cauzele fenomenului şi condiţiile în care se produce, ca şi pentru bibliografia problemei, vezi, mai ales, Gafton, Hipercorectitudinea. [2] Adesea, fenomenul hipercorectitudinii a fost tratat chiar ca un tip de analogie nesistematică. [3] Deşi prefixul hiper- înseamnă, în general, „foarte”, „excesiv de”, hipercorectitudinea nu este o corectitudine dusă la extrem, ci o abatere. [4] Cf. şi fr. hyperurbanisme, hyperdialectisme, hypercorrection ; germ. Hyperkorrektur, Hyperkorrektheit, Hyperkorrekte Sprachformen, Überentäusserung ; engl. hypercorrection, hyperurbanism, hyperforeignism, overcompensation etc. [5] Alexandru Gafton face observaţia că „perspectiva sociolingvistică, una dominantă, este, sub o formă sau alta, omniprezentă în toate situaţiile de hipercorectitudine, la orice nivel ar apărea fenomenul a cărui esenţă o constituie” (Gafton, Hipercorectitudinea, p. 59). Lingvistul ieşean atrage atenţia asupra faptului că vorbitorul nu este un participant pasiv la actul comunicării. El nu doar are capacitatea de percepţie, analiză şi producere a sunetelor, ci poate sesiza diferenţele la contactul cu o altă normă şi îşi poate orienta discursul către şi în funcţie de receptor, atunci când, în urma comparării celor două norme, se pot semnala diferenţe semnificative, care se cer estompate sau reduse. [6] Aşa cum remarca Iorgu Iordan, corolarul acestei „temeri” legate de posibilitatea de a greşi este „voinţa de mai bine”, care se poate manifesta în mai multe direcţii: „Deseori, sunt sigur că teama este aproape inexistentă, ceea ce însemnează că rămâne numai dorinţa de a vorbi corect, ba chiar frumos, elegant şi distins” (Iordan, Hiperurbanisme, p. 310). [7] „După observarea destul de atentă a normei către care tinde, vorbitorul începe să construiască raţionamente bazate pe analogii pentru toate situaţiile (contextele) cu care se confruntă” (Ibid., p. 31). [8] Theodor Hristea, de pildă, are în vedere, ca principale aspecte ale hipercorectitudinii, doar hipercorectitudinea grafică, fonetică, morfologică şi sintactică (Hristea, Probleme, p. 292). Nici în DŞL (s.v.) nu găsim oferite exemple decât pentru hipercorectitudinile de natură fonetică şi gramaticală, iar în ELR (s.v.), deşi se specifică faptul că hipercorectitudinea se manifestă şi în domeniul formării cuvintelor, exemplele oferite sunt puţine şi nu lipsite de ambiguităţi, aflându-se mai degrabă în sfera hipercorectitudinilor fonetice. [9] Prin abstractizare şi generalizare, termenul anticameră a ajuns astăzi să însemne, între altele, şi locul unde te pregăteşti înainte, în vederea pătrunderii într-o anumită zonă de interes. [10] Exemplele pe care le oferim în lucrare, culese, în majoritatea lor, de pe internet, păstrează particularităţile (orto)grafice originale. [11] Ceea ce ar însemna că aici (spre deosebire de anticameră) prefixul anti- a fost „tradus” prin ante-. [12] CDDE avansează ipoteza unui *nautare, derivat din nauta „navigator, corăbier” (cf. şi Densusianu, ILR, II, p. 316). [13] Interesant este că, atât la Puşcariu, dar mai ales la Tiktin, apar notate cu un singur n ca normă şi alte cuvinte derivate cu prefixul în- şi care şi astăzi sunt scrise cu literă dublă: înădi, înebuni, înegri, înegura, înoda, înoi, înopta, înora ş.a. [14] DA consideră că ainte este un rezultat normal din punct de vedere fonetic; CDDE explică trecerea lui î la i (*aînte > ainte) prin poziţia atonă pe care o avea uneori în frază (cf. it. avanti, prov. avan, fr. avant, cat. abantes). [15] După DA, este însă vorba de o contaminare a lui ainte cu îninte < in ante. 128

[16] Desigur, fonetismele fără î iniţial pot rezulta şi din căderea accidentală a acestui sunet, în vorbirea neglijentă, în tempo rapid sau în fonetică sintactică: „Foaie verde bob şi linte / Să jucăm sârbanainte” (Folclor); „De la lume adunate şi-napoi la lume date” (Folclor); „Potop e-napoi şi nainte” (Bacovia); „Fii cuminte ca-nainte, nu fi prost precum ai fost” (Folclor); „Are gâtul foarte-nalt / Şi picioarele cam lungi / Dacă vrei să-i dai o floare / E cam greu la ea s-ajungi” (Folclor). [17] Grafiile analogice înnainte, înnapoi, înnalt se întâlnesc şi în textele literare, începând cu secolul al XVI-lea. În Liturghierul lui Coresi (1570), de exemplu, apare forma înnainte: „[D]e ceaste puse înnainte şi sfinţite ci/nstitele darure, Domnului să ne rugă/m (fragment reprodus după ediţia Liturghierul lui Coresi, text stabilit, studiu introductiv şi indice de Al. Mareş, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1969, p. 144). Chiar şi mai târziu, în secolului XX, putem întâlni astfel de grafii. Nicolae Iorga, de pildă, scrie în mod consecvent înnainte, înnapoi, înnalt, înnălţa, înnălţime (vezi Nicolae Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a vietii religioase a Românilor, 1908). [18] Cf. Toma, LRC, p. 138: „Căutarea cu orice preţ a unor termeni « culţi », « radicali » şi evitarea cuvintelor obişnuite, considerate « banale », inclusiv în contexte care nu solicită aceste exigenţe, este denumită cultism şi reprezintă o deficienţă de exprimare”. [19] În lingvistica românească, termenul a fost impus în special prin studiile lui Iorgu Iordan şi Sextil Puşcariu În lingvistica românească, termenul a fost impus în special prin studiile lui Iorgu Iordan şi Sextil Puşcariu. [20] Cf. Sextil Puşcariu, Privire, p. 178, care vede în hiperurbanisme „cazuri de exces de zel în prefacerea rostirii ţărăneşti în rostire orăşenească”. Cu aceeaşi accepţie întâlnim termenul şi la Vendryes, Le langage, p. 59: „On appelle hyperurbanisme l'excès auquel entraîne le souci de la correction, quand on se pique de beau langage. Un paysan d'Italie, voulant parler le latin de Rome et sachant qu'à un o long de son dialecte correspondait souvent la diphtongue au dans le langage de la capitale, disait plaustrum pour plostrum, cauda pour coda, plaudere pour plodere; c'est un hyperurbanisme”. [21] Particularităţile fonetice sunt, de altfel, cele mai „stridente” fenomene care determină opoziţia dintre dialecte, sau dintre acestea şi limba literară. Totodată, anumite trăsături fonetice fac să se vorbească, de pildă, despre un „accent” moldovean, bănăţean etc. [22] „Este indiscutabil că, în conştiinţa celor mai mulţi vorbitori, e vie nu opoziţia dintre vorbirea orăşenească şi cea rurală, ci dintre ceea ce numim « literar » şi « neliterar ». De aceea şi eforturile conştiente ale subiectelor vorbitoare sunt îndreptate în direcţia conformării faţă de limba literară şi nu faţă de vorbirea din mediul citadin” (Hristea, Probleme, p. 281). [23] „În mod obişnuit, dacă nu cumva chiar exclusiv, se foloseşte termenul hiperurbanism, înlocuit în vremea din urmă tot mai frecvent prin hipercorectitudine, când e vorba de fenomene fonetice sau, mult mai rar, gramaticale. Eu cred că el poate fi întrebuinţat şi în legătură cu unele fapte lexicale” (Iordan, Hiperurbanisme, p. 310). [24] Fiind de domeniul lexicologiei normative, „adecvarea cuvântului la specificul stilistic al textului este o exigenţă de rafinament a selecţiei lexicale [...]. Diferenţierea (sau marcarea) stilistică se produce pe mai multe axe: niveluri sau registre stilistice, stiluri funcţionale, domenii profesionale, axa temporală, răspândirea teritorială, raportarea la normele literare, frecvenţa utilizării cuvântului, atitudinea afectivă” (Toma, LRC, p. 139). [25] Exemplele au fost selectate de noi şi provin, în general, din resurse online. [26] De aici şi interpretarea, falsă, a acestui pronume ca fiind „de politeţe”. În realitate, dânsul este pronume personal şi poate fi folosit atât în legătură cu persoane, cât şi cu alte categorii de „animate”, şi chiar cu lucruri. De altfel, în Moldova pronumele dânsul e folosit în mod curent cu referire la animate non-umane sau inanimate („dânsa” poate fi, de pildă, vaca pe care o mulge ţăranul, dar şi funia cu care o leagă).

Coteanu, Ion, Wald, Lucia (redactori responsabili), (1981), Semantică şi semiotică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. ***(1978), Formarea cuvintelor în limba română, (FCLR. Prefixele),., vol. II Prefixele, Editura Academiei, Bucureşti. ***(2007), Formarea cuvintelor în limba română din secolele al XVI-lea – al XVIII-lea, (CLRV), , coordonator Magdalena Popescu-Marin, Editura Academiei Române, Bucureşti,. Gafton, Alexandru, (2000), Hipercorectitudinea. Abordare fonetico-fonologică din perspectivă diacronică şi cu aplicare la palatalizarea labialelor şi la velarizare, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,. Hristea, Theodor (1962), Conceptul de hipercorectitudine, în LR, XI, nr.2. 129

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Hristea, Theodor (1968), Probleme de etimologie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,. Hristea, Theodor, (coord.) (1984), Sinteze de limba română, ediţia a treia, revăzută şi din nou îmbogăţită, Editura Albatros, Bucureşti. Iordan, Iorgu, Hiperurbanisme lexicale, în Coteanu – Wald (1981), Semantică, p. 310-314. Puşcariu, Sextil (1976), Limba română, vol. I Privire generală, Editura Minerva, Bucureşti. Stoichiţoiu-Ichim, Adriana (2001), Vocabularul limbii române actuale. Dinamică. Influenţe. Creativitate, Editura ALL Educational, Bucureşti. Toma, Ion (2001), Limba română contemporană. Privire generală, Editura Niculescu, Bucureşti. Vendryes, J,. (1921), Le langage. Introduction linguistique a l`histoire, La Renaissance du Livre, Paris. Dicţionare. Surse CDDE = I.-A. Candrea, Ov. Densusianu (2003), Dicţionarul etimologic al limbii române. 1. Elemente latine A – Putea, Editura Paralela 45, Bucureşti. Ciorănescu, DER = Alexandru Ciorănescu (2001), Dicţionarul etimologic al limbii române, Editura Saeculum I.O., Bucureşti. Densusianu, ILR = Ovid Densusianu (1961), Istoria limbii române, editată de J. Byck, vol. I, II, Bucureşti. DA = ***(1913-1949), Dicţionarul limbii române, publicat de Academia Română, A – De şi F – Lojniţă, Bucureşti. DOOM 2 = ***(2005), Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,. DŞL = Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan (2001), Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira, Bucureşti. DVL = ***(2008), Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, studiu introductiv, ediţie, indici şi glosar de Gh. Chivu, Editura Academiei Române, Bucureşti. Bobb, Dicţionar = (1822-1823), Dictionariu rumanesc, lateinesc si unguresc, dein orenduiala excellentii sale preosfintitului Ioan Bobb, vladeicul Fagarasului asediat si cu venitu cassi clerului typarit in doao tomuri, tom I A-L, tom II M-Z, in Clus, (versiune ebook, disponibilă la www.archive.org). Laurian– Massim, DLR = (1876) Dicţionariul limbei române, după însărcinarea dată de Societatea Academică Română, elaborat ca proiect de A.T. Laurian şi I.C. Massim, Bucureşti, tom. I, 1871, tom. II (colaboratori Iosif Hodoş şi G. Bariţiu). Lexiconul budan = (1825), Lesicon romànescu-làtinescu-ungurescu-nemţescu, Buda, (versiune ebook, disponibilă la www.archive.org). MDN = Florin Marcu (2000), Marele dicţionar de neologisme, Editura Saeculum I.O., Bucureşti. Puşcariu, EW = Sextil Puşcariu (1905), Etymologisches Wörtebuch der rumänischen Sprache. Lateinisches Element, Carl Winter's Universitätsbuchhandlung, Haidelberg,. Tiktin, DRG = H. Tiktin (1998), Dicţionar român-german, 4 vol., ediţie anastatică coordonată de Paul Miron, Editura Paideia, Bucureşti,.

CONSIDÉRATIONS SUR L' HYPERCORRECTITUDE (angl.) LEXICALE Le but de cet article est de traiter la hipercorrectitude (angl.) lexicale, un type de correctitude qui est moins étudié dans la littérature de spécialité. Ses effets se produisent dans le domaine de la formation des mots. Un aspect intéressant de la hipercorrectitude (angl.) lexicale est représenté par ce qu' on appelle le hiperurbanisme lexical qui, en général, désigne le cultisme de certains locuteurs, manifestée par un certain excès de néologismes ,souvent inappropriée dans la situation de communication et motivée par la préoccupation de s' exprimer d' une manière soignée et élevée. Mots clés : correction lexicale, hiperurbanisme lexical, cultisme’.

RÉSUMÉ

130

Ana-Maria BOTNARU, Universitatea „Spiru Haret“, Bucureşti

POVEŞTI DESPRE CUVINTE: LUNCĂ
Cuvântul „luncă“ vine din limba slavă, unde lonka însemna „mlaştină“. Trebuie să fi pătruns foarte devreme în limba română, pe vremea când în slava veche exista fenomenul nazalizării, dispărut ulterior şi care nu s-a conservat în niciuna din limbile slave vecine, menţinându-se în schimb în dialectele sud-dunărene (mai precis, în meglenoromână). Dicţionarele consultate de noi [1] înregistrează, cu variaţii nesemnificative, definiţia următoare: „pădurice formată din sălcii, răchită, anini, plopi etc. pe malurile unei ape curgătoare; zăvoi“. Tranziţia sensului se explică astfel: „mlaştină“ > „mlaştină împădurită“ > „pădure“. Termenul are o familie lexicală restrânsă (ca, de altfel, majoritatea termenilor de origine slavă din sfera semantică a pădurii): colectivul luncet, diminutivele lunculiţă, luncuţă, adjectivul luncos. Vom analiza, în cele ce urmează, harta 410 din ALRR - Muntenia şi Dobrogea [2] (întrebarea [1298]: „Cum îi spuneţi la locul neted (cu copaci) de-a lungul unei ape?“). Răspunsul „luncă, lunci“ este înregistrat în majoritatea punctelor de anchetă. Atunci când subiecţii dau un alt răspuns, acesta include - explicit sau implicit a) localizarea în apropierea unei ape:
„loc pă malu gârli“ [°760], „prând dă gârlă“ [°702], „prundu gârli“ [°714], „mal dă luncă“ [°706], „malu păduri“ [°707], „malu api“ [°719, °720], „plantaţie pă şânalu api“ [°784], „(în) prund“ [°696, °708], „vărsătură (dă apă), vărsături“ [°769, °775, izolat, în vestul Munteniei], „un grind“ [°851]

sau referirea directă şi exclusivă la o întindere de apă: „baltă, bălţi“ [°873], „loc di baltă“ [°873] b) referiri la natura terenului:
„vale, văi“ [°723, °764, °817], „loc neted“ [°718, °830], „loc drept“ [°876], „loc întins“ [°884], „aşăzare joasă“ [°775] „(un) loc şes“ [°717, °768, °785, °825, °827]

c) menţionarea unei forme (joase) de relief:
„şes, (şesuri)“ [°705, °766, °767, °871, °872], „câmpie“ [°708, °774].

Remarcăm că pădurea este doar accidental menţionată în răspunsurile date de subiecţii anchetaţi. Sensul principal al termenului „luncă“ este „şes“, cel de „pădure“ fiind secundar. Uneori, subiecţii indică un cuvânt din câmpul lexico-semantic „pădure“, dar pe care dicţionarele îl înregistrează cu un alt sens, fără nicio legătură cu definiţia lexicografică a termenului „luncă“: „dumbravă“ [°729, °734], „crâng“ [°711], „poiană“ [°692, °694, °761], „liz(i)eră (dă copaci)“ [°716, °703, °874]. Accidental, răspunsurile din ancheta dialectală nu au nicio legătură cu câmpul lexico-semantic „pădure“: „grădină“ [°761], „livadă“ [°771], „izlaz, izlazuri“ [°806].
131

Acest fapt se explică probabil astfel: subiecţii trăiesc într-o zonă unde relieful şi peisajul nu sunt dominate de lunci; neexistând „realitatea“ respectivă, nu există nici cuvântul care să o exprime – atunci, subiecţii încearcă să aproximeze, apelând la cuvinte care le sunt familiare, chiar dacă sensul acestora este, uneori, foarte departe de conţinutul întrebării puse de anchetator. Cazul cel mai interesant este şi cel mai rar întâlnit: atunci când vorbitorii răspund folosind un sinonim al cuvântului „luncă“: „zăvoi“ [°698, °750] – şi acesta, tot de origine slavă. Pe harta 410 figurează şi trei „exclusivităţi“ dobrogene, pe care le menţionăm pentru „culoarea“ lor – locală şi „exotică“ deopotrivă: a) „ceair, ceairi“ [°882], „ceair, ceairuri“ [°883], „ceir, ceire“ [°879] (1. teren, de regulă împrejmuit, din apropierea unei ape, folosit pentru păşunat; 2. teren necultivat din apropierea unei ape) din tc. çair b) „reniş, renişuri“ [°893], cu varianta „râniş, rânişuri“ [°878] (strat de nisip sau de pietriş pe fundul apelor curgătoare), renie (ucr. dial. rjien) + suf. -iş c) „derea, derele“ [°899] din tc. dere. „Luncă“ a pătruns masiv în toponimia românească, rezultând un număr impresionant de derivate şi compuse (nu toate având însă sensul de „pădure“): Lunca [3] (Ab [4], Ag, Bn, Bt, Bz, Db, Gl, Hd, Iş, If, Mş, Nţ, Ot, Sv, Tl, Tr, Vs, Vl), Lunca Ampoiţei (Ab), Lunca Apei (Sm), Lunca Banului (Mh, Vs), Lunca Bicazului (Nţ), Lunca Bisericii (Ab, Nţ), Lunca Bonţului (Cj), Lunca Borlesei (Bn), Lunca Brad (Hd), Lunca Bradului (Mş), Lunca Câlnicului (Bv), Lunca Calului (Vl), Lunca Cernii de Jos / Sus (Hd), Lunca Cetăţuii (Iş), Lunca Cireşului (Vl), Lunca Ciurei (Iş), Lunca Corbului (Ag), Lunca Dochiei (Bc), Lunca Florii (Cs), Lunca Frumoasă (Bz), Lunca Gantei (Bz), Lunca Găinarilor (Nţ), Lunca Goieşti (Ab), Lunca Grajduri (Iş), Lunca Jariştei (Bz), Lunca Jiu (Hd), Lunca Jiului (Dj), Lunca Largă (Ab), Lunca Leşului (Bn), Lunca lui Buda (Vl), Lunca Mare (Bz, Gj, Ph), Lunca Mărcuşului (Cv), Lunca Merilor (Ab), Lunca Moldovei (Nţ), Lunca Murei (Bz), Lunca Mureşului (Ab, Mş), Lunca Nouă (Vs), Lunca Ozunului (Cv), Lunca Petrişorului (Bz), Lunca Prahovei (Ph), Lunca Prutului (Iş), Lunca Puţului (Bz), Lunca Rateş (Iş), Lunca Sasului (Bz), Lunca Sătească (Bn), Lunca Strâmbului (Nţ), Lunca Târnavei (Ab), Lunca Veche (Vs), Lunca Vişagului (Cj), Lunca Vâscului (Bz), Lunca Zaicii (Cs), Lunca de Jos / de Sus (Ab, Hg), Lunca la Tisa (Mm), Meteş Lunca (Ab), Stăneşti-Lunca (Vl), Şugag-Lunca (Ab), Cornu Luncii (Sv), Dosu Luncii (Ab), Gura Luncii (Hd), Luncşoara (Ag, Ar, Bh, Hd, Mh), Luncuşoara (Sv), Luncşoru (Dj), Luncile (Bz, Sv, Vr), Luncani (Bc, Hd, Hg, Tm), Luncani-Margina (Bc), Luncanii de Jos / de Sus (Tm), Valea Luncii (Cj), Pătrimea din Luncă (If), Remetea Luncă (Tm), Luncasprie (Bh), Agrieş-Luncă (Bn). Termenul are extensiuni variate şi în hidronimie [5] : Lunca (8), Lunca Berzei, Lunca Mare, Lunca Meteşului, Lunca Negrii, Luncşoara, Luncilor (2), Luncoiu. Ca şi codrul, crângul sau dumbrava, lunca este un topos al imaginarului şi limbajului poetic eminescian:
„Şi dacă luna bate-n lunci Şi tremură pe lacuri Tot o să-mi pară că de-atunci Sunt veacuri.“ [6] 132

[1] DEX. Dicţionarul explicativ al limbii române (1996). NDU. son sens lexicographique de même que les sens attribués par les sujets des enquêtes dialectales. Tudor (1968). Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu. Craiova : Universitaria. Dimitrie Bolintineanu („Dochia“. „Lunca de la Poduri“ (1909). tout en les illustrant par des exemples pris dans la création de Mihai Eminescu et d’autres écrivains roumains. (CADE). Nicolae SARAMANDU. 5 / 30. apud Vianu. apud Vianu. Bolocan. „În miezul verii“). Craiova : Universitaria. [5] Hidronimele citate în acest articol sunt preluate din: Bolocan.„În ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă şi luncă. Bucureşti: Univers Enciclopedic. [6] Opere I. Dicţionarul enciclopedic ilustrat Cartea Românească. „Mărioara“). Paul LĂZĂRESCU. Noul dicţionar universal al limbii române (2009). en premier lieu pour son ancienneté et ensuite par ses ”extensions” dans le vocabulaire roumain. Nous mettrons également en évidence les valences poétiques de ce terme. Bucureşti : Cartea Românească. (NDU). Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. toponymes. Muntenia şi Dobrogea (2001) (autori: Teofil TEAHA. Gheorghe (2006). Bucureşti-Chişinău: Litera Internaţional. étymologie. III. Gheorghe (2002). Gheorghe (2006). Ion IONICĂ. Bucureşti : Editura Academiei Române. Craiova: Universitaria. bibliografia). de l’un des termes les plus intéressants faisant partie de la sphère sémantique de la forêt : le mot “ luncă ” (“prairie”). sa répartition territoriale. Bogdan MARINESCU. linguistique et extralinguistique. Mihail Sadoveanu („Aventuri în Lunca Dunării“). Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. Craiova : Universitaria şi Judeţele României Socialiste (1972). Adamescu. Bucureşti : Editura Academiei Române – harta 410. Bucureşti : Editura Academiei RSR. Muntenia şi Dobrogea (2001) vol. este prezentă în operele multor scriitori români: Vasile Alecsandri („Lunca din Mirceşti“. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE RÉSUMÉ HISTOIRES DES MOTS : LUNCĂ Dans cet article. (DEX). Valeriu RUSU. Gheorghe (2002). ses synonymes. vol. Şi maeştrii picturii româneşti s-au exersat asupra acestei teme – amintim aici celebrul tablou al lui Ştefan Luchian. [2] ALRR: Atlasul lingvistic român pe regiuni:. III. Bolocan. nous poursuivons de tracer l’esquisse monographique. NOTE ALRR: Atlasul lingvistic român pe regiuni:. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. Mots-clés : prairie. Gheorghe (1931). Nous nous rapporterons à l’étymologie du mot. Mircea Cărtărescu („Levantul“). „Bucăţi de noapte“). anthroponyme 133 . Tudor (1968). „Călugărenii“. Bucureşti : Editura Politică. sens. Mihai CONŢIU. [7] PL. Ioan-Aurel. George Bacovia („Scântei galbene“. [3] Toponimele citate în acest articol sunt preluate din următoarele surse: Bolocan. „Concertul din luncă“). „În margini“. spaţiu reprezentativ pentru frumuseţea sălbatică a naturii. lac şi ţărmuri. „Vântul“. 188 / 9. George Coşbuc („Crăiasa zânelor“. [4] Abrevierile notate între paranteze reprezintă numele judeţelor din România. CADE (v. Dicţionar invers al numelor de ape din România. Magdalena VULPE). Dicţionar invers al numelor de ape din România. Candrea. Brâncuş. mais aussi sa famille lexicale.“ [7] Lunca. Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu. Bucureşti : Editura Academiei RSR. les hydronymes et les anthroponymes ‘dérivés de’ ou ‘composés avec’ le mot “luncă”. Cifra notată între paranteze rotunde reprezintă numărul de cursuri de apă din România care poartă numele respectiv. Important. Grigore (2004). Introducere în istoria limbii române. Nous passerons en revue les toponymes.

Word composition is one of the most productive ways of word-formation. a sleeping-car is 134 . the compound is said to be transparent or non-idiomatic. The semantic unit of the compounds seaman. Compounds are described from different points of view and are classified according to different principles: parts of speech they represent. The focus of great interest is the semantic aspect of compound words. reading-room. spacecraft and spaceship. and the syntactic structure. new notion were created. air and outer space advanced. sleeping-car. in the last four words we can distinctly detect a slight shift of meaning. When aviation came into being the same formula with the same kind of motivation was used to coin the compound airman. This group seems to represent compounds whose meanings can really be described as the sum of their constituent meanings. Spaceman . means of word composition. though certainly fewer in quantity than derived or root words. Thus. Here the meaning of the constituents add up in creating the meaning of the whole and the referent either directly or figuratively. working-man. Yet. Yet. is one of the three most productive types in Modern English. The article is fully devoted to the degree of semantic independence of elements. bedroom. aircraft. The first component in these words. to put it in easier terms: can the meaning of a compound word be regarded as the sum of its constituent meanings? To try and answer this question. when the combination seaman was first used it was not difficult to understand that it meant “a man professionally connected with the sea”. the question of correlations of the separate meanings of the constituent parts and the actual meaning of the compound. spaceman. spacecraft. aircraft. build on the model of airman. the other two are conversion and affixation. notion possessing enough relevant distinctive feature to ensure their separate existence.Zinaida CAMENEV. airship. p. that is. differentiating them from seagoing craft. and spaceship. 1986. Or. (1) Classroom. degree of semantic independence of elements. Such compounds are like regularly derived words in that their meaning is readily understood. still represent one of the most typical and specific features of English word-structure (Арнольд. denotes an action or state of whatever or whoever is characterised by the word. The logical integrity of the new combination is supported by solid spelling and by the unity of stress.“flying at night”. airman. if taken as a free form. The word differentiated in this way a sailor from the rest of making. This type of word-building. let us consider the following groups of examples. Compounds. in which new words are produced by combining two or more stems. dancing-hall. Chişinău.108). Olga PASCARI Universitatea Liberă Internaţională. When the meaning is not only related to the meaning of the parts but can be inferred from it. and so they need not be listed in dictionaries. dining-room. evening-gown. Republica Moldova THE DEGREE OF SEMANTIC INDEPENDENCE OF ELEMENTS IN IDIOMATIC AND NON-IDIOMATIC COMPOUNDS It is possible to say that all languages are investigated daily because they change every time.“mail conveyed by air” or night flight . The non-idiomatic compounds can easily transformed into free phrases: air mail . is based on the fact as the conquest of the sea. Non-idiomatic Compounds There are non-idiomatic compounds with a perfectly clear motivation. and also aircraft to name the machines designed for air-travel. and airship are ready understood even when heard for the first time.

mother-of-pearl ("irridescent substance forming the inner layer of certain shells"). Yet. A compound may lose its motivation and become idiomatic because one of its elements is at present not used in the language in the same meaning. butter-fingers ("clumsy person. Thus a blackboard may be not a board at all but a piece of linoleum or some other suitable material. 1997. despite a certain readjustment in the semantic structure of the word.112).96). it is clear that a blackbird is some kind of bird and that a good-for-nothing is not meant as a compliment (Арнольд. merry-go-round ("carousel").Leech calls this not idiomatic but petrified meaning. a compound may be very different in meaning from the corresponding free phrase. the meanings of the constituents of the compounds of this second group are still transparent: you can see through them the meaning of the whole complex. the expression in his opinion is suggestive of solidifying and shrinking of the denotation . They look interchangeable since all push-chair have wheels and almost all wheel-chairs are pushed . and yet the speech community quite calmly accepts such seemingly illogical word groups as a white blackbird. The process of changing the meaning in such words has gone so far that the meaning of one or both constituents is no longer in the least associated with the current meaning of the corresponding free form. one who is apt to drop things"). The shift of meaning becomes much more pronounced in the second group of examples. 1986. on the contrary. p. In these compounds one of the components (or both) has changed its meaning: a blackboard is neither a board nor necessarily black. and yet wheel chairs are for invalids and push-chairs for infants. Knowing the meanings of the constituents a student of English can get a fairly clear idea of what the whole word means even if he comes across it for the first time. pick pocket. tallboy is not a boy but a piece of furniture. (3) In the third group of compounds the process of deducing the meaning of the whole from those of the constituents is impossible. wall-flower ("a girl who is not invited to dance at a party"). is a person. football is not a ball but a game. p. His examples are: a trouser-suit which is not just a “suit with trousers” but “suit with trousers for women”. bluestocking. The key to meaning seems to have been irretrievably lost: ladybird is not a bird. We shall call idiomatic such compound the meaning of which is not a sum of the meaning of the determinant and the determinantum (Leech. pink bluebells or an entirely confusing statement like: Blackberries are red when they are green. football. “chair which has wheels and chair which one pushes”. Its second element. but an insect. "a passenger who stands in a crowded 135 . p. Similar enigmas are encoded in such words as man-of-war ("warship"). dancing pairs) (Quirk.not a car that sleeps (cf. nor is a dancing-hall actually dancing (cf. He also compared wheel-chair and push-chair. blackbird. whodunit ("detective story"). 1974. Idiomatic Compounds On the other hand. chatterbox. of the word becoming more restricted in sense. and a lady-killer kills no one but is merely a man who fascinates women. good-for-nothing. At least. was used in the 16th century meaning “payment exacted by freebooting chiefs in return for immunity from plunder”. whereas bluebottle may denote both a flower and an insect but never a bottle. mow obsolete except in Scottish .34). a chatterbox is not a box but a person. horse-marine ("a person who is unsuitable for his job or position"). Its colour is not necessary black. This motivation is now forgotten and the compound is idiomatic. straphanger (1. (2) Blackboard. lady-killer. G. a sleeping child). lazybones. These compounds are called idiomatic. The word blackmail has nothing to do with “mail ‘post”. It is clear that in all these compounds the meaning of the whole word cannot be defined as the sum of the constituent meanings.

mais une personne inapte pour le poste qu'elle occupe Mots-clés : Idiomatic. In conclusion we would like to say that the degree of semantic independence of elements is of great importance. no. Bauer. leur structure syntaxique. Leech. il est facile de comprendre ce que signifie “classroom” ou “ bedroom mean”. Par contre. the third group representing the extreme case of cohesion where the constituent meanings blend to produce an entirely new meaning (Bauer. you are a perfect lady-killer. "a book of light genre. L'article est entièrement consacré au du degré d'indépendance sémantique des éléments constitutifs à la fois dans les composés idiomatiques comme dans les composés non idiomatiques. If we examine the non-idiomatic compounds they seem to represent compounds whose senses can really be described as the sum of their constituent meanings. constitutive element. nous pouvons dire que leur signification peut être déduite à partir des parties constitutives. BIBLIOGRAPHY Арнольд И. doctor. (1986). Les composés sont décrits à partir de différents points de vue et sont classés à leur tour selon des principes différents : soit prenant en compte les parties du discours qu'ils représentent. il est pratiquement impossible de reconstruire la signification à partir leurs parties constitutives. They are based on the degree of semantic cohesion of the constituent parts. et al. he takes or pretends to take the word lady-killer literally. (1974). as a sum of the direct meanings of its constituents. Par exemple. ou. Quirk. the kind of book one is likely to read when travelling in buses or trains"). LE DEGRE D'INDEPENDANCE SEMANTIQUE DES ELEMENTS DANS LES COMPOSES IDIOMATIQUES ET NON-IDIOMATIQUES La composition est l'un des trois moyens les plus productifs de la formation des mots en anglais contemporain. (1983). étant donné que le sens global ne représente plus la somme des sens constitutifs. dans les composés idiomatiques. Semantics. As for the idiomatic compounds their meanings do not correspond to the separate meanings of their constituent parts. meaning. English Word Formation. I make no distinction between the sexes. The suggested subdivision into three groups is based on the degree of semantic cohesion of the constituent parts. (1997). ou bien le degré d'indépendance sémantique des éléments. 2. p. in contrast to the first group known as non-idiomatic compounds. trash. The compounds whose meanings do not correspond to the separate meanings of their constituent parts (2nd and 3rd groups listed above) are called idiomatic compounds. 1983.45). RÉSUMÉ 136 . no! I assure you. G.bus or underground train and holds onto a strap or other support suspended from above". “ horse-marine” est loin d'être un cheval marin. L. while the woman patient means to compliment the doctor on his being a handsome and irresistible man. A Comprehensive Grammar of the English Language. Семантическая структура слова в современном английском языке и методика ее исследования. En ce qui concerne les composés non idiomatiques. Cambridge: Cambridge University Press. soit les modes de composition. enfin. Essex: Longman. Par exemple. London: Penguin Book. Patient: They tell me. compound word. Moscow: Visshaia shcola. and degree semantic independency. В. R. In this joke. Doctor: Oh. my dear madam. The following joke rather vividly shows what happens if an idiomatic compound is misunderstood as non-idiomatic.

By this I mean the task of introducing terminology and modifying usage of existing terminology. the use of metaphor to govern reasoning and behavior based on that reasoning. Consequently. 1996:447) New concepts issuing from our experience are structured in the first place on the basis of their interaction with other concepts. but rather on the basis of extralinguistic reality. signification” and “designation” coincide in this case whereas in the domain of the “natural” language they must necessarily be separated. According to the empiricist view. scientific language was believed to deal only with strictly defined categories.” (Coşeriu. These conceptual correspondences or mappings usually follow a subconscious pattern of comparing items from different domains which share some minor but obvious characteristics. however. even indispensable vehicle for conceptualizing and conveying new knowledge. G. Application of analogy and metaphor was therefore considered to blur the accuracy of knowledge representation. many great thinkers have banned metaphor from scientific use. He claims that “since.” (Boyd. Structural linguists. Quite to the contrary. The meanings of terms constantly change as the amount of knowledge about them increases.Oana Magdalena CENAC Universitatea “Dunărea de Jos”. regard the lexis of science as being strictly monosemous. Galaţi METAPHOR TRANSLATION IN ELECTRONICS TERMINOLOGY Introduction In the process of establishing links between the world and the language of science. namely the objects of the discipline in question. scientific theories are constantly being replaced by more revealing and more accurate theories. 1981:48) Accommodation of scientific language to the development of science is a continuous process. metaphor might distort the scientific thought by conveying wrong ideas and lead to imprecision and vagueness due to its conceptual open-endedness. but as a mode of thought defined by a systematic mapping from a source to a target domain and characterized by: systematicity in the linguistic correspondences. the possibility for understanding novel extensions in terms of the conventional correspondences Over the centuries. but also as a mode of thought and a valuable. discovering ever deeper levels of cognition. Boyd claims: “The use of metaphor is one of many devices available to the scientific community to accomplish the task of accommodation of language to the casual structure of the world. Analogy and metaphor are therefore frequently described as “central to scientific thought” (Gentner and Jeziorski. Similarly. metaphor is today accepted not only as a figure of speech. Coseriu believes that technical vocabulary is simply a nomenclature and as such not structured on the basis of language. similarly. They are considered to be the main mechanism through which we comprehend abstract concepts and perform abstract reasoning. 1996:483) 137 . metaphors play a very important role. Lakoff sees metaphor not as a figure of speech. This view is based on empiricist belief that the scientific concepts are acquired through accurate sense perceptions in such a way that they correspond to strictly defined entities in the world. This. in technical usage the words area really the representatives of the “objects”. thus misleading and distorting the judgment. Empiricist philosophers suggested that metaphorical use of language might lead to imprecision and ambiguity.

Here is another metaphor among the basic lexemes of electronics science. However. but in the seventeenth century. defining them as “isolated one-shot mappings from a single conventionalized mental image” (Lakoff. claiming that knowledge. “electromagnet” was “lightning magnet” (rom. in domains lacking such preconceptual structure. These metaphors are predominantly based on correspondences in our experience. However. Black 1996:25).Lakoff develops the “experimentalist” account of knowledge. Six hundred years BC a Greek philosopher noted that the amber (“electron” in Greek) attracts light particles. like truth. We shall compare the metaphorical models of English and Romanian electronics terminology in order to point out the mechanism of structuring the metaphorical models across languages. they have another function: they also reveal aspects of reality as yet unseen. By mapping properties from sources to target domain. câmp electric. A century later. the phenomenon got its name after amber. we shall see that today it has several meanings. concepts of positive and negative electricity were introduced. Thus. A variety of metaphor types are encountered in the language of electronics. In our example of electric current we shall further have current source.e. Thus. but they did not last long and were soon replaced by internationalisms such as electromagnet. created in analogy to the current of water or current of air on the basis of common characteristics of motion. due to the fact that a century earlier Benjamin Franklin noted that lighting was a form of electricity. when scientists started studying the forces acting between certain materials. Metaphorical expression in the electronics lexis The analysis of the electronics leis will show that a great number of electronics terms are of metaphorical origin. Lighting is a word created by metaphorical extension. circuit electric luminos). We structure our reality by our conceptual schemes. using expressions to fill in the gaps in the lexicon (cf. again using metaphors. These terms were used for some time in Romanian electronics terminology. condensator) was initially called “lighting collector” (Rom. 1993:29) Take for example the word electricity. since electric current basically involves the motion or flow of electric charges.”current drain” the amount of current a circuit draws from a power supply. This phenomenon remained a curiosity for twenty two centuries. Such metaphorical expressions. Some authors express doubts whether such expressions might be nothing more than the cases of catachresis. Our examples from the electronics lexis have shown that other metaphors are frequently structured around the basic metaphorical expressions. In some cases they are also based on image similarity. i. we understand experience via metaphor. condenser (Rom. metaphors conceptualize new knowledge. thus influencing our thought process. according to Anderson’s definition “involve the application of a word or expression that properly belongs to one context to express meaning in a different context because of some real or implied similarity in the referents involved” (Anderson. thus creating a set of correspondences between source and target domains. In this process some kinds of experience are structured preconceptually. If we continue observing the lexeme electricity. “ripple current” presence of an alternating current 138 . is relative to understanding. a “point from witch the current flows. if it rubbed with a cloth. 1964:53). one of which is synonymous with the lexeme “electric current” or shorter “current”. magnet de aprindere) and electric field was “lighting circuit” (rom. comutator de iluminare). Lakoff speaks of “image metaphors”. condensator etc.

bias region. Divergent metaphorical models in the two languages Contrastive analysis of metaphorical models in English and Romanian electronics lexis have parallel structures in the two languages. like a current of a river: In the forward. etc. Similar differences can be found in another metaphorical model. spiră Node – nod al unei reţele shell – înveliş electronic Fiber – fibră grass – ondulaţii ale bazei de timp datorită zgomotului electric If we look at definitions of the given lexemes in electronics dictionaries. we shall prove that most of them have parallel metaphors in the two languages: Current flow . in a number of examples the given metaphorical model was found to be more consistently applied in English than in Romanian. constantly moving pulses”. the above described metaphorical model of current and the lexemes grouped around it. curent al zgomotului de fond. we speak of little and big (magnitude) of current.g. b. One or more features of the source concept are integrated to produce a new concept and its expression.curent de scurgere Current source – curent electric emiţător Current drain – curent de descărcare/debit Leakage current – curent de scurgere Ripple current – curent de ondulaţie. we shall see that their conceptual and semantic productivity is based on analogy. However. Contrastive analysis of metaphorical models in English and Romanian a. Thus. In a second example.“a group of electrons having a common energy level that forms part of the outer structure of an atom” In the first example the metaphor is created on the basis of similarity between grass and “closely spaced. sharp. Grass -“ the pattern produced by random noise on an A-scope. for example. as seen in the following examples: 139 . current rises rapidly…. Parallel metaphorical expressions can be found in all branches of the electronics lexis in the two languages: Field – câmp wave – val Avalanche – avalanşă threshold. sharp. constantly moving pulses on the base line” Shell . for example. however.component in a direct/current signal. the current flow may be high and low. the unwanted stray current that flows across the surface on an insulator or an insulating material.pod Bundle – fascicul stack . the mediator between the source and the target concepts is the metaphorical model of atom. In English. If we take.prag Branch – ramificaţie bridge . however. in which the groups of electrons associated to the nucleus are logically described as shells. “leakage current”. e. closer examination will reveal that a particular metaphorical model rarely overlaps in all its parts. in which the characteristics of human beings are attributed to electric charges. Parallel mappings If metaphorical models in English electronics lexis are compared to the Romanian ones. a number of equal mappings will be found in the two languages. it appears as closely spaced. and is quite high.stog Head – cap loop – buclă. Current in the reverse-biased region is usually much lower. In Romanian translation.

belonging to different metaphor types. In the Romanian translation.foiţă beat – licărire. using a different metaphor. it does not escape. we shall discover that. Lexemes lobe and petală (“petal”) are created with reference to the feature of a PARTICULAR SHAPE. since they are structured by different metaphors. defined as “a thin bar located in a narrow gap and made to vibrate electrically. the broken bond is re-established 2. metaphors in the two languages usually point at the same or at similar features of the conceptual category. however. Conclusion Once we have rejected the empiricist conception of linguistic precision and accepted the dependence of scientific knowledge on our interaction with the world. Thus we have examples of lexemes in electronics lexis of the two languages: horn – pâlnie pin – ac cu gămălie lobe – petală reed . 5. Analysis of the electronics lexis has revealed a great number of expressions of metaphorical origin. a great part of the metaphorical component is lost. They are used to denote “a figure such as circle or ellipse enclosing an area of intensified response”. concepts and terms that will serve as vehicles of thought and will both enable communication of existing knowledge and encourage further research and discoveries. When an electron moves randomly about in the crystal. although different. In the process of structuring our experience. are structured on the basis of the fact that something is THIN and VIBRATE. Electrons reach sufficient speed to escape from surface of the conductor.1. Thus. 6. 140 . If we accept the view that the semantics of a word may be defined as a combination of different types of meaning. When an electron meets a hole. the possibility is that will meet a hole. Lexemes reed and foiţă (little leaf or thin leaf). according to patterns of their conceptual and semantic features. or does not use it at all. Electrons acquire sufficient energy to break the bonds and jump into the conduction band. Both languages use metaphors to describe a conceptual category. each language. clipire If we analyze the conceptual structure of the given lexemes. 3. The feature of being WIDENED at one end is the basis of parallel metaphorical lexemes horn and pâlnie: “a radiating device that is essentially a cylindrical or rectangular pipe whose surface flares from a narrow entry to a wide exit”. but it “moves chaotically”. magnetically or mechanically by forcing air through the gap”. metaphors help us to structure categories. but “leaves” the surface of the conductor. but different associative meanings. we could say of the above pairs of metaphorically created English and Romanian lexemes that they have the same conceptual. Electrons detach themselves and wander at random within the crystal lattice. In a number of cases we shall find another type of divergence in a metaphorical structure of the two languages. electron does not wander at random. we can embrace the idea of vital function metaphors in scientific thought as a basic mechanism which helps us to understand abstract concepts by means of concrete concepts. The given examples illustrate the case when one language uses the metaphor where another language uses it less consistently. in Romanian. The number of electrons released depends on frequency. 4.

In another type of divergence the two languages use different metaphors to conceptualize the same experience.19-41. P. Dordrecht.533-542. D. Starting from Newmark’s strategies of rendering a text from a source language into a target language. Boston. (1985) – “The Translation of Metaphor”. p. Anderson. a closer examination reveals that there is rarely a consistent overlapping of all elements of a metaphorical model in both languages. REFERENCES: 1. G. 1985. in A. (1996) – “More About Metaphor” in A. Newmark. The Ubiquity of Metaphor. Benjamins. Lakoff. it is obvious that language provides a key which helps us unlock. 202-251. M.C. 3. in the case of parallel mappings existing between the two languages. Gentner. Ortony (ed. p. (see section a). Kluwer Academic Publisher. Another interesting situation is that in which characteristics of human beings are applied to the electric charges.) Metaphor and Thought. Gunter Narr Verlag.53-73. Ortony (ed.e. London. we may argue that. 7. A closer examination of the six sentences highlighted the use of another strategy of translation i. Cambridge University Press. Lakoff. Tübingen.481-532. p. and Rene Derven. (1993) – “The Syntax of Metaphorical Semantic Roles” in J. Cambridge University Press.). the doors of cognition. 4. to replace the image in the source language with a standard target language which does not clash with the electronics terminology of the target language (see section b). Thus. 6. The comparison of these metaphors reveals some traits of the fundamental conceptual mechanism of metaphorical mappings in the scientific lexis. 8. 5.) Semantics and the Lexicon. C. Black. (1964) – The Psychology of the Metaphor. H. one by one. 2. we could also demonstrate the use of the metaphors at different levels: noun phrases (see section 2 and 3a). The analysis has shown that most metaphorical models have parallel mappings in the two languages. p. (1999) – “The Contemporany Theory of Metaphor”. a translator should reproduce the same image in the target language. W. Ortony (ed. and Jeziorski. 141 . 105.) Metaphor and Thought. (1964) – “Metaphor and Theory Charge: What is “metaphor” a metaphor for?” in A. Pustejovski (ed. p. adjective and verb phrases (see section 3b). and Geckeler. Ortony (ed) Metaphor and Thought. p. M. Cambridge University Press. However. (1996) – “The Shift from Metaphor to Analogy in Western Science”. Cambridge University Press. It is worth mentioning that in the examples employed for different purposes. The examples of metaphorical patterns used in the electronics lexis have shown that in the process of creating metaphorical mappings. (see section b). Amsterdam. Metaphor and Thought. in Papprotte. Whatever the answer. (1981) – Trends in Structural Semantics. Boyd. R. Coşeriu. in A. This interaction could be adequately expressed by the question put by Kuhn: “Does it obviously make better sense to speak of accommodating language to the world than of accommodating language to the world than of accommodating the world to languages? Or is the way of talking which creates the distinction itself illusory? Is what we refer to as “the world” perhaps a product of a mutual accommodation between experience and language?” (Kuhn 1996: 541-542).27-36. E. Journal of Genetic Psychology. in a number of cases the metaphorical model was found to be more consistently applied in English than in Romanian. there is a rich interaction between the language and the world. G.The comparison of English and Romanian metaphorical models has revealed patterns of similarities and differences between the two languages on this level.

model metaforic TRADUCEREA METAFOREI ÎN TERMINOLOGIA ELECTRONICĂ 142 . (1996) – “Metaphor in Science”.) Metaphor and Thought. in A. p. Kuhn.9.S. Acestea sunt considerate a fi principalul mecanism prin care înţelegem şi elaborăm concepte abstracte. ne propunem să comparăm modelel metaforice din cadrul termonologiei electronice româneşti şi engleze pentru a puncta mecanismul de structurare a acestora. REZUMAT În procesul de stabilire a legăturii dintre lume şi limbajul ştiinţei. T. 533-542. Cuvinte cheie: terminologia electronică. Ortony (ed. În lucrarea de faţă. Cambridge University Press. metaforele joacă un rol foarte important. Un tip aparte de metafore sunt reperabile în domeniul terminologiei electronice. metaforă.

Studying these items point to the intention of partially leaving the strictly linguistic area and approaching associated social. texts are not its main object. or police technolect. connected to and influenced by other systems further on advocates for a closely cut specialized vocabulary. A sample dictionary corpus on 19th and 20th century police terms is the starting point of several significant semantic fields reflecting the key concepts: ranks. arbitrariness and corruption in police. not police discourse. duties and powers. the Police Act of 1919. we target a corpus of semanticallyrelated words and envisage their socially-determined lexical evolution. traditions. Specialised lexis and its development are closely connected to the evolution of the users’ community. However. here we study police terminology.are characterized by a search for stability. punishments. names of police officers. The names of police officers are considered both diachronically (19th century versus 20th century) and synchronically (the level of formality). the making of Home Office.[2] All developments have linguistic consequences. some more direct than others: class and gender perceptions of police. Individual histories of words relate to a larger development in history.Ileana CHERSAN Academia de Poliţie. Unlike the field of legal sciences. Bucureşti ON THE ENGLISH LAW ENFORCEMENT VOCABULARY – ACKNOWLEDGEMENT AND ARGUMENTATION – This paper envisages the emergence and development of the English law enforcement vocabulary from the perspective of historical sociolinguistics. As any specialised vocabulary.”[1] The law enforcement in the UK has developed a specialised terminology starting with the first attempts to regulate police work and duties in the 14th century. pre-war strike waves. which attach specific value to the lexemes under question regardless of the field they feature. Historical sociolinguistics shows the relation between language and society reflected in its historical dimension. There is a clear sociolinguistic connection between the social status or function of a speech-community and the register or the tone of the verbal legacy left by it. The two key timeframes . Only by combining the case histories of these words with those of similar background or meaning and the social determinants of the language can we trace the complex changes within this specialized language. Specific terminology. the relation and its overlapping with non-specialized language address a functional evaluation of the language. as well as innovation. cultural and even political phenomena. the old and the new police. defining law enforcement in its key moments as a self-governing institution. the well built institutional framework. These features can be clearly seen in the efforts to standardize. crimes and offences. The emergence of law enforcement as a self-governing social entity. order and the value of regulation.the 19th and 20th centuries . equipment. here limited to the relation between activity and vocabulary. the invention of the motor car and telegraphic communication. Thus. as “language is the living history of the human soul. refine and fix the English language. ideology and reforms attribute a restricted meaning to some elements within the law enforcement vocabulary. the law enforcement vocabulary is made on the one hand of frequently used common words included and specifically marked in general dictionaries 143 . the emergence of professional criminals. reformations.

Thus. punishment). crime. etc. amelioration. British National Corpus. When building lexical fields we start from the centre to the outer limits. determined by shared context. the trademark of law enforcement vocabulary. constable). They are equipped with their definitions of various meanings from dictionaries. euphemism). uniforms. on the other hand there is a set of words which partially overlap another specialised lexis – military.and selected according to frequency (police. Longman – Lexicon of Contemporary English (Section Courts of Law and Legal Work). inside job.[3] Jargon Specialisation mule mole stab vest law enforcement Technical words identity kit bulletproof ballistics alias Acronyms and abbreviations GSR TOD Vic. hit-and-run. Besides linguistic sources we also use materials describing the institution of law enforcement. British police history. Encyclopædia Britannica. interesting variations even if not entirely predictable. blood sample. referent or hyponym. legal. along descriptive nouns. changes of meaning (generalisation. seize assets. frequency and specialised meanings are basically the law enforcement vocabulary. compounding (shoplifting. DOB Slang filth nick dirtbag deuce Latin modus operandi corpus delicti post mortem Clippings photo-fit E-fit rap sheet cybercrime sarge The advantage of grouping words in semantic fields is that they reveal a heavy load of semantic changes. which can be later on linked to the structure of society itself. drug dealing. perjoration (copper). mostly based on one specialized material. These two sets of resources are simultaneously checked against each other. The table below is but an empirical example. in the root vocabulary or as part of other specialised vocabularies. the English police vocabulary development is reflected in lexical changes: invention of new terms by naming new referents (CS spray. Perp. Thus. verb-noun) determined as a part of law enforcement vocabulary (convicted criminal. mug shot. they may have other uses. The core terms. Some of the semantic features may not be the ones we selected when setting the corpus. borrowings (sergeant. changes of register (meter lady). WordNet (hierarchical relations between words). The corpus analysed comprises sets of lexical items sharing a stem. adjectives. a third part lists technical. encyclopedias. which provide a useful tool to investigate semantic relations: Oxford English Dictionary. (Police Officers and Forces under the heading: Society). specialisation (constable). police tactics. a linguistic feature. research can be both paradigmatic and syntagmatic. social sciences – challenging each other’s relevance and primacy of use (ranks. strictly specialised units. chief inspector). mount an operation. thesaurus and corpora. The scope of the field shows the variation in size of both categories. verbs and collocations (adjective-noun. handcuffs). considering. from prototype to periphery: the same word may appear in different fields and feature under various dictionary entries. law). speedcuffs). linguistic and social. Oxford Thesaurus. modus operandi.) and even images (associating the mental lexicon with a picture thesaurus for terms difficult to describe). removal of obsolete words from the vocabulary. criminal record). The Oxford Dictionary of Law. 144 . organised in hyponyms (manuals. illegal immigrants. characterised by univocity and monoreference (E-fit.

fine. uniform and equipment. motorcycle. forgery. bicycle. we can only categorize them according to various criteria. assault. invented.and other languages . conditional discharge. probation One type of lexical change is the appearance of new words. The change of the meaning in time is a process connected with the inset of new social needs. administration. synonymy and meronymy. ranks high-rank inspector. arson. via perjoration (constable. This information has a historical and linguistic relevance and is only a piece of the intricate puzzle of specialised meanings. sergeant stop. From such a document[4] for example we find that one of the first names attached to police officers in the UK at the end of the 18th century was Bow Street Runners. copper. detective. carriage uniform and body helmet. shoplifting. hit-and-run are only a few examples. institutions. rattle. borrowed from the predecessors of police . horse. Starting from a set of words selected from Oxford English Dictionary and WordNet by the shared seme public official who enforces the law. van.army. Bobbies). rape. branch of police. employing a metonymy which indicates the address where they camped. manslaughter crimes and battery. The removal of obsolete words from usage is another type of lexical change: rattle. Thus.mainly Norman French: sergeant. 145 . duty belt. shoplifting punishment serious Death penalty. crimes. CS spray panda car. life imprisonment light community work. baton. cyber crime. The next step was building semantic fields (institution components) and distributing the other terms in the selected fields according to hyponymy. truncheon. larceny. law . arrest and detain protect life and property detect and apprehend criminals prevent crime formal informal weaponry vehicles Law enforcement LAW ENFORCEMENT duties and powers police officers equipment constable. whistle. search. commander. bullet-proof vest. restraints. officer. bobby. constable. old Bill. metaphor (Head of Police. burglary. Black Maria. insignia. pilferage. the long arm of the law) or metonymy (Peelers. torch. pilferage. Another frequent technique of obtaining new words is compounding: detective chief inspector. commissioner low-rank constable. pickpocket. which once meant commander of an army). helicopter. radio protection structure constabularies territorial and special building divisions Metropolitan Police Service against the person homicide: murder. meter lady taser. policeman flatfoot. due to the large extent of their possible linguistic analysis. means of transport. superintendent. GBH offences against property Fraud.Another source is the documentation following the making and development of law enforcement as a governmental agency and social pole. the words reflect institutional components: ranks. The first step of making the corpus was listing all police terms and selecting central terms according to frequency and relevance.

Cop or Copper refers to "one who captures or snatches". It is derived from Robert Peel (Bobby being the usual nickname for Robert) the founder of the Metropolitan Police. inspiring the television series The Bill. origin. there are at least 13 different explanations. Sweeney is a Cockney rhyming slang for the Flying Squad. nowadays referring to the local community police officer. but is sometimes used in Northern Ireland.[5] Police names can be categorized according to age.[6] generic Slang archaism positive bobby + + +/+ constable + + officer + + gumshoe + grass + copper + + dogberry + + - Some meanings show close resemblance or even potentially identical component sets. etymology. invented as the police were always too "busy" to help. acknowledged by the institution. Bobby. Bizzies is a Common Liverpool slang term for the police. The origin of this nickname is obscure. their level of formality or a combination of these. for example. frequency.e. register. it has largely disappeared in Britain. although pluses and minuses do not necessarily mean the same thing. the language of the media. and units reflecting socio-cultural attitudes in the community (street and criminal slang. detective films and stories). We can clearly identify and distinguish levels of formality: specialised terms.e. Flatfoot refers to the large amount of walking that a police officer would do. and taking them to "the nick" (i. Old Bill is a term in use in London among other areas. a cell in either a prison or police station). according to the Metropolitan Police themselves.bobby bluebottle bogey border warren Bow Street Runner Body-guard beadle bull busy constable cop copper care-taker detective dogberry dick flat foot / splayfoot flattie flat-footed flat feet fuzz gendarme guard grass / grasshopper gumshoe hawkshaw jemadar jack keeper knocker-up knickers lollipop lady mug mug john meter maid / lady nark / narc patrolman peace officer peeler peon pig pointsman police officer policeman police policewoman / matron police lieutenant Paddy Portreeve Posse comitatus plainclothesman officer old Bill rozzer runner shamus slop sentry sowar shoofly speed cop sheriff splay foot splay-foot trap tail thief taker trooper the Sweeney the force the rank warder warden watchman What distinguishes them is either their emergence and persistence in time. thus causing flat feet. from Sweeney Todd. The synonym fields in 146 . inspiring the television series The Sweeney. Nickers relates to an officer "nicking" suspects i. Peeler also comes from Robert Peel. is not widely used in Britain now. mono and poly semantism and their development. compounding. arresting them. though it can occur with a mixture of affection and slight irony in the phrase "village bobby".

. Steiner Books. Words in Time. W. A future research can involve a thorough classification of the sets of words according to various criteria. p. 7th edition. Jack and English.H. The diachronic and synchronic perspectives on the terminological fields will ultimately stand as evidence of the development of the English law enforcement vocabulary throughout centuries. Paris. A Social History of the English Vocabulary.25 [5] Oxford Reference Online http://oed. p.this linguistic sector tend to divide into registers. hopefully.. which also reflects the historical development of the language.. 235-244 [4] Emsley. G. History in English Word. London. London. Brian (1992).. The police vocabulary is organised according to the taxonomy of the police as an institution and has developed alongside the institution itself. The English Police. 7th edition. Bucureşti: Universitatea din Bucureşti Emsley. History in English Words. lexic specializat.com [6] Nida. Auden. Longman. Oxford Dictionary of Law Enforcement. Owen. A Political and Social History. E. 1975 REFERENCES Barfield. The English Police. a cross-linguistic reference and comparison and. A Political and Social History. London: SteinerBooks Bidu-Vranceanu. Graham and Williams.26 [2] Hughes. London: McGraw-Hill International Gooch. London: Longman English. literary academic technical constable constable detective marshal tracer chief bobby patrol man peeler turnkey meter lady gaoler flatfoot trooper copper screw fuzz cop pig filth slang colloquiallism archaism neologism This study is the first step which offers positive and argumented answers to questions related to the emergence and development of a specialised vocabulary. Police Training Manual. C.. Basil Blackwell. It proves the existence of an English police vocabulary and the fact it reflects the social reality of this field. 1996 p. of the changes in the relations between them. Angela (2002) Lexic comun. Mouton. 1953. (1953). J. Clive (1996). p. displaying register on a formal/informal axis and history on an archaism/neologism axis. Michael (2007).. Police Training Manual. Subsequently. London. Componential Analysis of Meaning.5 [3] English. NOTES [1] Barfield. O.. displaying diachronic changes similar to the social mutations within the field it describes. the semantic field of police officer may be represented in a diagram. Oxford: Oxford University Press 147 . London. 1988. a better understanding of the relations between them and more importantly. McGraw-Hill International.

termes qui se superposent partiellement sur un autre lexique. Geoffrey (1988). (“ranks”. en même temps. Eugene (1975). “uniform”. spécialisé. versatiles et soumis à l’évolution sémantique. interdisciplinarité. Claire (2008). Paris: Mouton Trudgill. Le point de départ de cette recherche se trouve dans l’établissement d’un corpus de dictionnaire de type thésaurus.edu/ RÉSUMÉ LE VOCABULAIRE DE LA POLICE EN ANGLAIS : IDENTIFICATION ET ARGUMENTATION La constitution et l’évolution du vocabulaire de la Police dans le Royaume-Uni de la Grande Bretagne représente une direction de recherche insuffisamment exploitée. “GSR”). celui juridique ou encore celui économique – suppose une approche interdisciplinaire de l’anglais. Sociolinguistics.princeton. London: Penguin Books Ltd.com WordNet Reference Online. menée sous l’angle de la sémantique lexicale et de la sociolinguistique historique. Oxford Dictionary of Law) http://oed. London: Oxford University Press Nida. 148 . An Introduction to Language and Society. Oxford Reference Online (Oxford English Dictionary. “crime”.Hughes. Componential Analysis of Meaning. “handcuffs”. évolution sémantique. Peter (1995). Le classement de ce type de vocabulaire avec ceux qui y sont déjà consacrés. A Social History of the English Vocabulary. Mots-clés : lexique de la Police. http://wordnet. Language and Culture. London: Basil Blackwell Kramsch. Words in Time. cette fois-ci. Ce corpus comprend des groupements de mots apparentés sémantiquement et qui forment des champs ou des schémas unitaires mais. “law”) et sur certains élements strictement spécialisés (“E-fit”. tels le vocabulaire médical. Cette étude arrive à mettre en évidence l’existence d’un vocabulaire de police en anglais contemporain structuré selon le modèle de l’institution qu’il décrit. inclus et marqués du point de vue diastratique dans les dictionnaires de langue générale et mis en évidence par leur degré de fréquence (“police”. Le lexique spécialisé du domaine de la Police est constitué de mots qui connaissent une large circulation en langue commune. “punishment”).

precum şi la o descriere mai eficientă.Roxana CIOLĂNEANU Academia de Studii Economice din Bucureşti HIPONIMIA CA MODALITATE DE ORGANIZARE ŞI DESCRIERE DEFINIŢIONALĂ ÎN LIMBAJUL DE MARKETING În această lucrare ne propunem să urmărim în ce măsură o relaţie semantică de tip paradigmatic. se aplică următorul test: X va fi considerat hiponim al lui Y dacă propoziţia A este f(X) implică dar nu este implicată de A este f(Y) (Cruse 1986: 88). dar care. Este vorba de incluziunea hiponimului (termenul subordonat) în hiperonim (termenul supraordonat) (Depecker 2002: 134). în speţă hiponimia. Cu alte cuvinte. propoziţia Aceasta este o lalea implică Aceasta este o floare. în unele cazuri. 2007(a): 135-136). întrucât. Această incluziune poate fi extensională (se bazează pe referinţă: referenţii desemnaţi prin hiponim sunt incluşi în clasa referenţilor desemnaţi prin hiperonim) sau intensională (are în vedere sensul şi este pusă în evidenţă prin analiza semică: hiponimul are mai multe seme decât hiperonimul) (Bidu-Vrănceanu 2007(a): 131-132). de unde reiese şi specifcul lor de marketing (vezi şi Ciolăneanu 2010: 165 . • comparaţie: Nu sunt flori mai frumoase decât trandafirii. cât şi compuşi sau sintagmatici. Pentru a verifica implicaţia unilaterală care stă la baza relaţiei de hiponimie. Pe lângă acest test. Hiponimia este „relaţia lexicală care corespunde incluziunii unei clase în alta” (Cruse 1986: 88). în LMk ele pot fi atât termeni simpli. dar nu şi invers (exemplu preluat din Bidu Vrănceanu 2007: 133). sunt metodele de analiză specifice terminologiei „externe” (socioterminologiei) (Bidu-Vrănceanu 2010: 15-19). Bidu-Vrănceanu 2010: 16). alături de cea sintagmatică. Aşa cum s-a arătat în diverse ocazii (Bidu-Vrănceanu 2007: 103-155. poate contribui la o mai bună organizare a unui limbaj de specialitate. CIBERMARKETING / E-MARKETING / INTERNET MARKETING / MARKETING ELECTRONIC. analiza paradigmatică. întrucât referinţa multor termeni interdisciplinari şi/sau comuni cu LC este restrânsă prin diverse mecanisme definiţionale. există şi alte teste diagnostice (Cruse 1986: 91) care însă nu sunt suficient de generale. studiul hiponimiei în limbajul de marketing (LMk) ar putea conduce la rezultate intersante. În LMk relaţiile de hiponimie sunt mai bine puse în evidenţă prin analiza semică a definiţiilor terminologice. aşa cum s-a demonstrat. a sensului specializat. pisoi = pisică tânără). Aşadar. organizate riguros pe baza supraordonării” (Săpoiu 2010: 258). • particularizare: Citeşte cărţi toată ziua – cu precădere romane. în anumite situaţii. vezi Bidu-Vrănceanu. • excepţie: Îi plac fructele cu excepţia bananelor. În ceea ce priveşte modalitatea de exprimare a hiperonimelor şi hiponimelor (pentru detalii. sunt utile: 1) Un hiponim este adesea echivalent cu o parafrază în care un hiperonim este modificat sintagmatic (ex. „în limbajele ştiinţifice există serii bazate pe raporturi de incluziune.172). ECOMARKETING / MARKETING 149 . 2) Unităţi lexicale aflate în raport de hiponimie apar adesea în structuri precum: • coordonare: câinii şi alte animale. Un exemplu evident de hiponimie în LMk îl constituie relaţiile pe care termenul MARKETING (hiperonim) le stabileşte cu hiponimele sale: AGROMARKETING / MARKETING AGRICOL.

catenară. EUROMARKETING: „la nivelul Uniunii Europene”. în care ramurile nu converg. MICROMARKETING. Parţial însă. TELEMARKETING: „telefon”. MARCĂ DE FBRICANT. MICROMARKETING – „la nivelul unei organizaţii”. care trebuie să fie asimetrică (dacă A implică B atunci B nu implică A). se pot organiza după cum urmează: 1) MARKETING MACROMARKETING MICROMARKETING EUROMARKETING Cele trei hiponime sunt tipuri de marketing diferenţiate prin nivelul la care acţionează: MACROMARKETING – „la nivelul întregii economii naţionale”. cu specificarea că „relaţia de hiponimie este blocată în jos prin perifraze (prea) dezvoltate” (Bidu-Vrănceanu 2007: 135) şi tranzitivă (dacă A este mai lung decât B şi B este mai lung decât C. trebuie remarcat faptul că aceste hiponime nu pot fi reunite într-o ierarhie comună. .117): . De asemenea. lucru care poate fi catalogat drept o caracteristică a teminologiilor în formare. O serie interesantă şi extrem de bogată. MACROMARKETING.să stabilească o relaţie de diferenţiere pe orizontală. nici nu le pot aşeza în diverse relaţii de subordonare. MARKETING PRIN TELEFON / TELEMARKETING. MARCĂ DE FABRICĂ. 2) Elementele unei ierarhii trebuie să fie aranjate în aşa fel încât să formeze un lanţ continuu. întrucât semele care le diferenţiază nu le pot situa la acelaşi nivel ierarhic (pentru a le putea numi co-hiponime). Se observă ezitările între exprimarea compusă şi cea sintagmatică la nivelul hiponimelor. Luând în considerare condiţiile şi proprietăţile menţionate mai sus. EUROMARKETING / MARKETING EUROPEAN. 2) MARKETING CIBERMARKETING TELEMARKETING În acest caz semul care le situează la acelaşi nivel este „mijlocul prin care se realizează marketingul”: CIBERMARKETING: „internet”. ierarhia hiponimică PUBLICITATE poate fi reprezentată după cum urmează: 150 . ştiut fiind faptul că exprimarea hiponimelor prin sintagme dezvoltate de la termenul-hiperonim este un procedeu cu largă utilizare în lexicul specializat (BiduVrănceanu 2007: 135-136): MARCĂ DE DISTRIBUITOR. Acesta subordonează nu mai puţin de 24 de sintagme care desemnează 19 concepte. În organizarea ierarhică a acestor termeni am respectat următoarele condiţii care stau la baza unei ierarhii corect construite (Cruse 1986: 113 . formează o ierarhie de tip hiponimic dacă şi numai dacă are următoarele proprietăţi: 1) Există un singur element care se află în relaţia R cu toate celelalte elemente ale setului. care permite parţial şi o organizare arborescentă de tip ierarhic o constituie cea formată de la hiperonimul PUBLICITATE. Astfel. catenară (posibilitatea de a forma lanţuri infinite de elemente). un set de elemente legate printr-o relaţie R asimetrică. Un alt exemplu îl constituie relaţia de hiponimie dintre termenul MARCĂ şi dezvoltările sale sintagmatice.să se bazeze pe o relaţie structurală de dominanţă (relaţie pe verticală).ECOLOGIC / MARKETING VERDE. atunci A este mai lung decât C).

referinţa hiperonimului de la nivelul 1 (cf. care au ca hiperonim PUBLICITATEA COMERCIALĂ.” vs.Conform structurii ierarhice de mai sus. Cruse 1986 : 117. Aşadar. se transmit în jos. zeppeline (suspendate). pâna la baza arborelui. la rândul ei. PUBLICITATE DINAMICĂ / PUBLICITAE MOBILĂ de care se diferenţiază prin suportul pe care îl utilizează: „panouri de reclamă/de afişaj. dar nu orice tip de PUBLICITATE este PUBLICITATE COMERCIALĂ). observăm cum relaţiile de diferenţiere. Prin relaţia de dominanţă.” (pentru PUBLICITATE AERIANĂ) şi „panouri fixe si mobile instalate pe diferite mijloace de transport” (pentru PUBLICITATE DINAMICĂ/MOBILĂ). se conturează două tipuri: PUBLICITATE DIRECTĂ şi PUBLICITATE MASS-MEDIA. Ele au ca hiperonim termenul cel mai cuprinzător al ierarhiei: PUBLICITATE. contribuie la o descriere eficientă a sensului termenilor prin comparaţie şi delimitare de co-hiponimele lor. catenară (PUBLICITATE – PUBLICITATE COMERCIALĂ – PUBLICITATE MEDIA – PUBLICITATE EXTERIOARĂ – PUBLICITATE STRADALĂ este un exemplu de lanţ format în această ierarhie) şi tranzitivă (dacă PUBLICITATE MASS-MEDIA este un tip de PUBLICITATE COMERCIALĂ şi PUBLICITATE EXTERIOARĂ este un tip de 151 . Pentru a afla nivelul. componente de sens care alcătuiesc. Aceasta din urmă se diferenţiază de co-hiponimul său. elicoptere. baloane cu inscripţii. Toate trei se subordonează PUBLICITĂŢII EXTERIOARE care. PUBLICITATE INSTITUŢIONALĂ prin scopul fiecăreia: „creşterea volumului vânzărilor” vs. este co-hiponim cu PUBLICITATE INTERACTIVĂ. PUBLICITATE STRADALĂ este co-hiponim cu PUBLICITATE AERIANĂ. fiecare element al unei ierarhii apare la un anumit nivel. parapante în culori. focuri de artificii etc. ambele se subordonează PUBLICITĂŢII MASS-MEDIA. „pe internet”. pe orizontală. staţii de autobuz etc. nivel cu nivel. de care se diferenţiază prin locul unde se desfăşoară: „în exterior” vs. etapă cu etapă. la nivel extensional. pe verticală. avioane. sensul diverselor hiponime. „panglici colorate. restrângând. Relaţia este asimetrică (PUBLICITATE COMERCIALĂ este un tip de PUBLICITATE. se numără de la primul element în jos). „creşterea valorii sociale a instituţiei”. În funcţie de prezenţa sau absenţa unor mijloace de prezentare a PUBLICITĂŢII.

dar care apare în presă într-un context diagnostic de coordonare ca „activitate de publicitate”: „promoţii şi alte activităţi de publicitate” (Bus. raport confirmat de textele din presa de specialitate: „panotajul (publicitatea stradală)” (C. de exemplu. Comparând această descriere cu caracter definiţional cu definiţia din dicţionarul specializat. care pot fi subsumate testului coordonării. a orienta. 20 mai 2008). urmărind cum referinţa descrisă se restrânge pe măsură ce se coboră spre nivelul inferior: PUBLICITATE STRADALĂ = [„activitate promoţională”. semele „pe suport media”. precum şi în introducerea raportului de sinonimie dintre PUBLICITATE STRADALĂ şi PANOTAJ. este prezent în definiţia terminologică. De exemplu. pentru PUBLICITATE LA LOCUL DE VÂNZARE (PLV) definiţia este mai lămuritoare decât descrierea: [„activitate promoţională”. aflată la baza ierarhiei (nivelul 5). „pubicitate sub formă de panouri de reclamă/de afişaj” nu cuprinde şi trăsătura „stradal”. DMO 2008). un anumit produs sau o anumită ofertă” (cf. sunt şi situaţii în care hiponimele se pot identifica în text. În concluzie. care nu apare în dicţionarele de specialitate. dar care sunt omişi de dicţionarele de specialitate. Nu întotdeauna reprezentările de tip hiponimic se dovedesc a fi mai eficiente din punctul de vedere al explicării sensului termenilor cuprinşi decât definţiile terminologice. Un asemenea context este util în înţelegerea termenului sintagmatic MOBILIER STRADAL. care se desprind din ierarhia hiponimică de mai sus descriu mult mai exact sensul sintagmei PUBLICITATE STRADALĂ în comparaţie cu definiţia din dicţionarul specializat menţionat anterior. „transmite mesaje promoţionale”. „pentru a atrage. a interesa clientela privind un anumit raion. de exemplu. care. cum se poate descrie sensul sintagmei PUBLICITATE STRADALĂ. „panotaj – pubicitate sub formă de panouri de reclamă/de afişaj” (cf. cât şi în modalitatea de organizare a lor cu scopul de a facilita 152 . presupune că lectorul este familiar cu conceptul desemnat prin termenul PANOTAJ. vom observa că sensul sintagmei discutate se construieşte mai precis din configurarea hiponimică decât este el surprins şi descris de definiţia terminologică. un anumit produs sau o anumită ofertă”. 21 ianuarie 1999). pe de altă parte. St. care serveşte scopului mai general. CTM). „aflat pe stradă”. termenul PROMOŢIE. „transmite mesaje promoţionale”. Pe lângă relaţiile de hiponimie realizate pe baza criteriilor de organizare a unei ierarhii hiponimice menţionate în prima parte a acestei lucrări. Comparând această descriere cu definiţia. Sintagma de “Cenuşăreasă a publicităţii” nu mai este valabilă pentru panotajul românesc” (C. Definiţia terminologică are două deficienţe majore: pe de o parte. nu este definit în dicţionarele de specialitate consultate: „De asemenea. descrierea dată.PUBLICITATE MASS-MEDIA. 18 iulie 2006)”. „pentru creşterea volumului vânzărilor”. a interesa clientela privind un anumit raion. Meritul indiscutabil al definiţiei constă însă în caracterul succint al acesteia. hiponimia poate juca un rol important atât în înţelegerea sensului termenilor de specialitate. observăm că scopul imediat al acestui tip de publicitate. Iată. Iată. atunci PUBLICITATE EXTERIOARĂ este un tip de PUBLICITATE COMERCIALĂ). Există şi contexte mai largi. dar nu este vizibil şi în descrierea din ierarhia hiponimică: „ansamblul tehnicilor de semnalizare cu caracter publicitar care se folosesc în magazine şi pe suprafeţele de vânzare pentru a atrage. de asemenea. a orienta. Cu alte cuvinte. „cu caracter impersonal” PUBLICITATE] „pentru creşterea volumului vânzărilor” PUBLICITATE COMERCIALĂ] „fără suport media” PUBLICITATE DIRECTĂ] „pe suprafeţele de vânzare”]. pe baza testelor diagnostice descrise mai sus. „cu caracter impersonal” PUBLICITATE] „pentru creşterea volumului vânzărilor” PUBLICITATE COMERCIALĂ] „pe suport media” PUBLICITATE MEDIA] „exterior” PUBLICITATE EXTERIOARĂ] „aflat pe stradă”]. se observă (chiar şi cu ochiul liber) că a crescut calitatea mobilierului stradal. care nu este atât de transparent pe cât pare. „exterior”. Aceste teste ajută în special la definirea unor termeni des utilizaţi în presă.

St. în Terminologie şi terminologii (coord. DEM – Marketing. Dicţionar explicativ. Constantin Florescu. 2004. Angela Bidu-Vrănceanu). Angela (2007). nous essayons de démontrer comment on peut représenter le sens spécialisé à l’aide d’un arbre hiérarchique : sur la verticale. Lexicul specializat în mişcare de la dicţionare la texte. implicit. sensul termenilor se precizează şi prin relaţiile pe orizontală. Lexical Semantics. A. relaţii de incluziune şi. Pop. Editura Expert. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Dans les exemples que nous présentons. ce qui conduit à l’accumulation des traits sémantiques à la base. prin relaţiile stabilite pe verticală cu hiperonimul lor.cotidian Capital (C) – săptămânal L'HYPONYMIE: MOYEN D'ORGANISATION ET DE DESCRIPTION DÉFINITIONNELLE DANS LE LANGAGE DU MARKETING Cette étude se propose d’établir dans quelle mesure l’hyponymie peut contribuer à une meilleure organisation et/ou description de la langue spécialisée dans certains cas. Săpoiu. s’avère l’une des méthodes les plus importantes utilisées dans la description terminologique sous son aspect linguistique. asupra specificului acestei termiologii. Ciolăneanu. Petre Mâlcomete. DMO 2 – Dicţionar de marketing. RÉSUMÉ 153 . http://www.această înţelegere. Terminlogia marketingului economic. cas de figure où le sens d’un hyponyme se construit à partir des sens hérités de son hyperonyme . Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. à côté de celle syntagmatique. Dicţionare CTM – Marketing. Bidu-Vrănceanu. ce qui fixe la différence entre les traits sémantiques des cohyponymes. care opun sensul unui termen studiat sensurilor termenilor cu care se află în relaţie de co-hiponimie. Florin D. în Terminologie şi terminologii (coord. Bucureşti. Entre signe et concept. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. în consecinţă. sur l’horizontale.) (2010). Depecker. Loïc (2002). D. Mots-clés : sens spécialisé. description terminologique. par des relations de contraste. Roxana (2010). (1986). pe de altă parte. Editura Economică. par des relations d’inclusion. de contrast.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionar Reviste şi ziare economice Business Standard (Bus. Cambridge: Cambridge University Press. Ana-Lucia Ristea. Frone. cu consecinţe importante asupra statutului de terminologie de sine stătătoare a marketingului şi. Cruse. Terminologie şi terminologii. de acumulare a trăsăturilor de sens pe măsură ce se coboară spre baza arborelui. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. hyponyme. în plan extensional. Paris: Presses Sorbonne Nouvelle. coord. Crestomaţie de termeni şi concepte. Hiperonimia ca modalitate de definire lexicografică a termenilor mediacali. Angela (coord. cu restrângerea referinţei. Camelia (2010). Eléments de terminologie générale.managusamv. Toate acestea conduc la o mai bună organizare şi sistematizare a LMk. Bucureşti. ceea ce coincide.) . pe de o parte. notre travail poursuit la démarche d’autres études terminologiques où l’analyse paradigmatique. 2003. hyperonyme . Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Circumscrierea sensului pe baza ierarhiilor hiponimice de tip arborescent se realizează. Nicolae Al. Angela Bidu-Vrănceanu). De cette manière.

Furthermore. although semi-modal usage is increasing overall. These results are supported by Krug (2000). Leech 1987: 73). in J (Learned) of 2. the British and American corpora show a decrease over time (from 1961 to 1991) in the case of every modal (individual modals differ in frequency). Leech (2003) investigates modal usage in the Brown quartet of corpora. can. 1985: 137) in the history of English.e. in BrE.4%. Perkins 1983: 65. but concludes that this is not the case because. “semi-modals” (Palmer 1979: 17-18. will. there is not necessarily a correlation between the form(s) losing ground and those gaining. Leech et al. and (in BrE) need have decreased drastically. (had) better. the NICE properties (see Palmer 1974/1988:16-25. will is about ten times more frequent than be going to).gradually usurping the functions of the core modals. Republica Moldova THE SEMANTIC AND SYNTACTIC DEVELOPMENT OF THE QUASI-MODAL HAVE TO IN ENGLISH Quasi-modal frequency in Present-day English Bolinger (1980:297) once actually observed that “the moment a verb is given an infinitive complement. Leech 2003. some semi-modals are actually declining (for example. One of the observed changes in the modal system of PDE is a decrease in frequency of the core modals (see Krug 2000.. could and might have not significantly changed. 2002:25). and also by Smith (2003: 249) who states that “the rise of [have to] . (forthcoming) also confirm that the modals which show the steepest decline are the less common modals. by no means makes up for the shortfall in must. some 154 . 1987: 128).4%.5% (H.Valentina CIUMACENCO. 1985:121-128. Finally. and observes that the decrease in modal usage is apparent in 13 out of 15 categories ranging from a decline of 31. or “semi-auxiliaries” (Quirk et al. Leech (2003: 229) suggests that perhaps the semimodals are . that verb starts down the road of auxiliariness. except can and could which show an increase of 2. (have) got to and be going to in FLOB). forthcoming). and a similar decline has taken place in the mid-frequency modals may and must. There is. respectively. be to. Leech‘s results also show that the infrequent modals shall..” The semantics of modals Modality has been traditionally defined as the grammaticalization of the speaker’s opinions and attitudes (Palmer 1979/1990:1-2. On discovering a decrease in the frequency of the core modals in the Brown family of corpora.2% (D. and most semi-modals are much less frequent than the core modals (for example. Smith 2003. religion) to a decline of 0. Core modals vs. The results presented by Leech et al.2% and 2.” This process can be clearly seen in the development of so-called “quasi-modals” (Coates 1983: 52. Quirk et al. quasi-modals Mair and Leech (2006) point out that although many changes involve a competing construction or constructions. Discussion on English modality has concentrated on the modal verbs.4% and L (Mystery Fiction) of 8. while would and should have decreased less drastically. Universitatea Liberă Internaţională. Miscellaneous). Gotti et al. there is a small and non-significant increase. Chişinău. however. Vihla 1999:17-19). since they constitute the only coherent class of expressions which can be identified with the help of distinctive morpho-syntactic characteristics. ought to. i.[1] In the remaining two categories.

must usually expresses epistemic necessity in conversation. The domain of obligation and necessity The class of English modal verbs have undergone a number of important changes in the history of English. semi-modals have become better established in this domain and have to a great extent. Second. The same kind of process of democratization has also been suggested for British English by Leech (2003) and Smith (2003). and it has been suggested that the use of must has been decreasing because of its strong perspective obligation meaning. Leech et al. The modals of obligation and necessity contain. some variation between different central modals. should and ought – as well as six semi-modals – have to. 1999:489-495. This category is less common overall than the other modal categories (Biber at al. This cline is not only formal but also semantic. forthcoming). multi-word verbs. and continue to change in Present-Day English.e. all the central modals and semi-modals of this category. Hardly any main verbs pass all the three tests. which semantically resemble the central modals but hardly share any of their formal features.e. Perkins 1983:60-61. obligation must has decreased in frequency. There is. (be) supposed to and ought to. however. the central modals usually allow the change from the active voice to the passive without any change of meaning. and are facing possible competition from rival semi-modals which are increasing in frequency (see Krug 2000. four central modals – must. As regards root and epistemic meanings. i. are used to mark root rather than epistemic senses most of the time (Biber et al. Two reasons are suggested for this. whereas in academic prose it is more common marking root obligation. 155 . Mair and Leech 2006. Smith 2003. Krug 2000:4). grammaticalization. and.e. The subject of this paper. The long-term decline of obligation must has even been connected to a change in the general world view. i. (have) got to. and their lack of subject selection (cf. The semantic independence of the subject is reflected in three ways (Quirk et al. Third.e. These changes my have contributed to the increasing use of the semi-modals of this group as well. the speaker is involved. if the other conditions for the passive are fulfilled. which fulfill some of the criteria. i. 2003. Have to is the most common of the semi-modals. replaced the central modals. and as the American society has changed to a more equal one.gradience. i. according to most sources. 1985: 126-127). First. So there is cline between the central modals and the other verbal expressions of modality. Linguists agree that the most striking semantic properties of the central modals are their subjectivity. it could reflect a general tendency to avoid the face threatening force of expression with an obligation meaning. (had) better. is one of these emerging modals. need to. the construction with epistemic there is possible. Semi-modals include marginal modals. Smith 2003). Studies on current change suggest that the modals are decreasing in frequency. becoming monosemous. Leech 2003. 1999:494-495). Palmer 1986: 16-17). for example. in certain contexts some of them fail the activepassive test. and only the central modals share all the formal features. except must. and modal idioms. This might be due to the strong directive force this modal has when used in face-to-face interaction. Especially the central modals have a lower frequency than the central modals of their categories. Researches increasingly believe that many of the semi-modals are showing signs of more modal behavior. According to Myhill (1995) must is associated with unequal power. have to. there are no semantic restrictions between the subject and the modal verb. Second. This behavior is still poorly investigated (Facchinetti et al. First. need.

it will be found that there no examples before about 1200 …. so that the word order gradually became have –infinitive-object. I would like to take a look at just one of the semi modals. As for the long term history of have to. Table 1. obligation. She substantially refines but in essence confirms the traditional account. Parts of Fischer’s analysis 1994:139-145) do not depart as radically from either the traditional view of Brinton’s account as Fischer’s phrasing sometimes seems to indicate.The evolution of HAVE TO In continuation. that the usage was fairly rare in Middle English and that it became firmly established in Modern English. etc. To have is therefore here … merely a function word. Both accounts share with the traditional analysis the perhaps most important conclusion that the critical period in the grammaticalization of have to is Early Modern English.c. He then goes on to argue as follows: But since the verb to have came to function as an auxiliary. I will follow the life of have+to – infinitive from its birth on the Old English period (its actual birth may well have been pre-Old English) to its puberty in the ‘modal’ sense in the early Modern English period. or ‘auxiliary of prediction’ expressing nothing but duty. including discussion of numerous examples from the Helsinki Corpus and from previous research. Possession alongside obligation such as in He has a large family to keep] was very slow. hath not much to lose ] and B [sc. This is certainly one of the reasons why only the former has received a considerable amount of attention in the linguistic literature. necessity. i. If this word order is used as a criterion. Brinton (1990) offers a detailed grammaticalization study. and the object in it is no longer an object to have but to the infinitive. The development of this construction from the older constructions A [sc. Visser (1969: 1478) describes its semantics and its historical development: In this type [ s. Arguing for auxiliary status of have to. with a stronger possession reading such as He that hath little to spende. van der Gaaf (1931:180-188) seems to have been the first to describe the rise of deontic have to as a transition through several stages. compulsion. I have to write a letter] the verb have is void of any idea of possession. it tended to have its place immediately before the infinitive just as the other auxiliaries. Deontic have to entered English around a millennium before deontic have got to. Five steps in the evolution of deontic have to are proposed by Heine (1993). In an unpublished paper. and it is not possible to ascertain when exactly the idiom appeared for the first time on paper.e. have to. The development of deontic have to (adapted from Heine 1993:41f) Stage I I have a letter [Possession schema] II I have a letter to mail [Purpose Schema: Possession Schema +purpose/goal adjunct] III I have a letter to write [the possessive meaning of have has been bleached out] IV I have to write a letter [have to now functions as a unit lexeme expressing the modal notion of obligation] V I have to write [the object complement can now be deleted] 156 .

either the authority of another or the constraint of circumstances. like many of the modals. can continue deontically with “because she promised to help with the preparations” or epistemically with “because she set out an hour earlier” (Bybee—Pagliuca 1985: 73-74).[3] That is. The epistemic meaning of logical necessity for have to is generally considered “rare” (Palmer 1979: 46. it is generally agreed that the stages above square with the chronological order of attested construction types. Coates 1983: 57. My other sister and I have to do all her work. external circumstances. Sentences with have to can also be ambiguous between the two readings: the sentence Ingrid has to arrive before we do. b. didn’t we. 83). and e) extension of the construction to include intransitive infinitives. (1985: 145) note that this usage is now well established in British English: 2. impose the constraint. have to has a future sense. As Leech notes (1987: 80). have to can express both deontic and epistemic necessity. We had to learn everything for ourselves. This has to be the biggest ant-hill ever seen. but Quirk et al. Finally. Leech 1987: 79. d) change in the function of the nominal object. Like must. Have to constructions in Modern English have to (+ object) Most discussions of the modal auxiliaries in Modern English include have to on semantic grounds.[4] For this reason. The changes involved in the development of the have to periphrasis can be summarized as follows: a) bleaching of the possessive semantics of have. when the speaker wants to 157 . have to may be used when the speaker disapproves of the obligation expressed (Palmer 1987: 129) or. That is. Coates proposes the unified meaning of ‘it is necessary for’ for both readings of have to (1983: 55. the deontic and epistemic meanings can blur in a sentence such as Every clause has to contain a finite verb. with must the speaker is normally expressing his or her authority. 57). primarily the similarity of have to with modal must. Fanny? In these cases. a. an “Americanism” (Perkins 1983: 61. not the speaker. or a feature of the speech of young people (Coates 1983: 57). while have to is always objective. c) (partial) auxiliation of have. to be necessitated to do something”: 1. Coates 1983: 57. Bybee and Pagliuca 1985: 67). the OED suggests that it is a “kind of Future of obligation or duty”. for purposes of politeness. 1987: 128. It had to be the same boulder that he and Betty had sat upon so often. the deontic source is the speaker. b. b) fixing of the word order with end position of the object. from object of have to object of the infinitive. With have to the deontic source is always external to the speaker.While the exact timing of each individual stage has been a matter of considerable dispute (see Brinton 1990 or Fischer 1994). The deontic meaning is one of duty or obligation: “to be under obligation. [2] There appears to be almost universal agreement about the semantic contrast between have to and must in their obligative reading: must is generally subjective. the occurrence of a finite verb may be dictated by the rules of language (deontically) or it may be necessarily the case (epistemically). however. a. to be obliged. but the morphosyntactic differences between the two forms are recognized by the classification of have to as semimodal. Here the speaker concludes that something is necessarily the case.

With object and dative inf. using his criteria. but with have to. some outside authority. Fleischman 1982: 59. either past deontic or past epistemic: 5. Have to may contrast with must in the logical necessity reading. b. While it is beyond the scope of this paper to determine the syntactic status of have to. rather than two clearly defined classes. b. compels the children. unlike must. 172-173). exhibiting auxiliary and modal features to a lesser or greater extent. preponderantly or exclusively. We mustn’t talk politics on this pleasant evening. one expressing duty. not negates the predication. there appears to be a continuum of verbal forms from full verb to auxiliary. 1987: 130): 4. The have + object + to V construction. is rarely discussed in synchronic grammars of English. Leech 1987: 96. have to is “to all intents and purposes an auxiliary”. Ursula was happy to have somebody to look after. obligation. a.represent “his wish as objective necessity” (Curme 1931: 395. echoed by Visser 1969: 1478. Huddleston’s (1980) study shows that even the modals do not function as a coherent group syntactically. or necessity in addition to possession (6b). My children must eat an apple after their meals. Finally. Still. have to has a past tense form with the past time meaning ‘it was necessary for’ (Coates 1983: 56-57. the distinction in meaning between the two constructions remains unclear. While some semantic similarity is recognized. Perkins 1983: 62. Leech 1987: 79. a. They don’t have to work for a living. while on the other. 57. and they are usually considered to be quite separate constructions syntactically. Compare the following examples from Haegeman (1980: 3): 3. My children have to eat an apple after their meals. Coates 1983: 55. Perkins 1983: 61. must is the “normal” and stronger form in the epistemic cases (Leech 1987:83). b. cf. see also Harris 1986: 355) suggests that in Modern English. Coates (1983: 54) asserts that it has none of the seven defining criteria of modal auxiliaries. I have some questions to ask you. a. On one hand. though it is believed to be diachronically related to the have to V (+ object) construction. Through the years she sensed that something like this had to happen some day. Palmer 1987: 129). obligation. and one expressing. I felt I had to see you. or an internal drive. while in (3b). The OED gives the following definition for have + object + to V: “to possess as a duty or thing to be done. not negates the modality (Antinucci—Parisi 1971: 35. The morphosyntactic status of have to is considerably less clear than that of must . Visser (1969: 1482) observes that “nowadays obligation without possession is also expressed in constructions that have the object between have and the infinitive” (6d): 6. 158 . most would agree that have to is at least partially grammaticalized in Modern English. or necessity. c. Van der Gaaf (1931: 180-183. followed by Visser 1969: 1474-1482) establishes three semantic subclasses of the construction: one expressing pure possession (6a). too. duty. Palmer 1979: 94-95. van der Gaaf (1931: 184. expressing what is to be done by the subject”. a. because I want you to know the truth. b. While van der Gaaf (1931: 186) asserts that the pure meaning of obligation correlates exclusively with the order have to V (+ object) (6c). Perkins suggests (1983: 61) that have to is used when the statement is based on empirical evidence over which the speaker has no control. whether we agree with ‘em or not.[5] The two forms also behave differently under negation: with must. In (3a) the speaker seems to be compelling the children to eat an apple. We have to obey orders.

and two matching corpora of British English. When the nominal object follows the infinitive. The syntactic relationship of have. My children are having to eat an apple after their meals). [5] Contrasting the sentences You must be mad to do that and You have (got) to be mad to do that. and the infinitive is taken as an adjectival or adverbial adjunct to the object. with the progressive of have to (e.” In many cases the meaning of ‘possess’ in have is more or less weakened (cf.g. The development of the have to construction is a particularly rich example of this process. 106) prefers the classification “dynamic” to “deontic” modality for this usage. Visser (1969: 1478). he has yet to learn how to laugh at himself = ‘he has not yet learned to laugh at himself’. NOTES [1] The term ‘Brown quartet‘ refers to four comparable corpora: the Brown Corpus and Frown (Freiburg-Brown) Corpus from 1961 and 1991-2. not of have. Jespersen (1940: 226-227) later treats the infinitive in the have + object + to V construction as “retroactive”. and the syntactic analysis of the construction is almost identical to that given to the have to V (+ object) construction. And the source for both of these constructions. 93. The nominal object is thus seen as the object of the infinitive. again from 1961 and 1991-2. while the latter preferably receives a dynamic (deontic) reading (‘It is necessary for you to be mad in order to do that’). Palmer (1979: 46-47) argues that the former preferably receives an epistemic reading (‘I believe you are mad to do that’). 106-107. respectively. the speaker disclaims any commitment as to the imposition of obligation (cf. Kruisinga (1931: 380).”—”Maud has her rooms to do. respectively. it is considered the object of have. Of the two constructions with modal meaning. These corpora each contain a million words in fifteen written text types.”—Elsa has her dinner to get. Quirk et al. Jespersen 1940: 226). “I suppose Maud could go. Haegemann (1980) argues that while with have to in the simple tense the speaker denotes an outside authority. but Kirchner (1952: 384-86) contests this. However. 1987: 128-129). [3] See. In contrast. as governing the preceding object. while have + object + infinitive is only partially grammaticalized. (1985: 225). Palmer (1979: 9293. Kruisinga 1931: 379. [4] Because authority lies outside the speaker and the statement is not performative. that is. when the nominal object is placed between have and the infinitive. LOB (Lancaster-Oslo/Bergen) and FLOB (Freiburg-Lancaster-Oslo/Bergen). At any synchronic state of the language. because in Early Modern English the original construction seems to have split into two separate constructions. and the infinitive also differs in this construction. Coates (1983: 55). for example.”—”Well Elsa. suggesting that it is a substitute for the negative: thus. the object. Curme (1931: 395). 82-83). the possessive have + object + infinitive construction. 159 . Palmer (1979: 58. have to (+ object) is now almost fully grammaticalized. then. [2] Jespersen (1940: 206) argues that have to with yet (or still) has a pure future meaning. Such a clear contrast does not exist for me. and Leech (1987: 79. Conclusion The development of quasi-modals in English is part of an ongoing process of grammaticalization in which full verb constructions are developing into verbal periphrases. exists besides these grammaticalized forms in its original full verb state. which have traveled different distances down the road towards verbal periphrasis. and the infinitival phrase is considered the object of have. Antinucci—Parisi (1971: 35). one would expect to find verbal periphrases in various stages of development. Coates 1983: 56). it is seen as the object of the infinitive.d.

in: Sidney Greenbaum—Geoffrey Leech— Jan Svartik (eds. F. S. Sidney. seulement la deuxième structure a été considérée périphrase verbale. in: Jacek Fisiak (ed. Meaning and the English verb. Otto (1940). Languages and Computers: Studies in Practical Linguistics. 65-78. (1931). Fourth volume. Beon and habban connected with an inflected infinitive. Medical Writing: Modality in Focus. E. ces constructions ont atteint des étapes différentes de grammaticalisation dans l’anglais moderne. Wanna and the gradience of auxiliaries. Brinton.. Svartvik (1985). English studies 13: 176188. Bybee.). Perkins. Jan. Modal expressions in English. Mots-clés : verbe notionnel.Th. 3rd] edition. A comprehensive grammar of the English language. grammaticalisation. W. Conrad. Brill. The differentiation of statives and perfects in Early Modern English: The development of the conclusive perfect. Leech. des traitements très différents. non-grammaticalisée. (1931). Berlin/New York: Mouton de Gruyter. La structure –source est restée. M.REFERENCES Biber. Croom Helm: London. Huddleston.. notre étude propose le développement de ces deux constructions à partir d’une source unique. Greenbaum.) (Longman linguistics library. Michael (1983). London: George Allen & Unwin. Vihla. Have to and progressive aspect. Leech. Palmer. Johansson. London: Frances Pinter. Dossena. Randolph. 292-299. Bolinger. Journal of English linguistics 14: 1-5. Emerging English modals: A corpus-based study of grammaticalization. An historical syntax of the English language III. London and New York :Longman. Haegeman. van der Gaaf. The Longman Grammar of Spoken and Written English. Modality and the English modals. en soi. (1969).. Palmer. verbe quasi-modal. Dury. Leech. Kruisinga.. E.). périphrase verbale. (Longman linguistics library. Amsterdam:Rodopi Visser. Harlow:Longman. 23. A handbook of present-day English. Krug. le présent article étudie l’apparition du quasi-modal have to suite à l’évolution de have + to-infinitive dès sa naissance en ancien anglais (sa véritable apparition pourrait être antérieure à l’ancien anglais) jusqu'à sa puberté au sens « modal » de la première période de la langue anglaise moderne. Paper presented at the 6th International Conference on English Historical Linguistics. F. Geoffrey (1987). Mais. Quirk.) London and New York: Longman.. Joan and William. Groningen: P. F. London and New York: Longman. Liliane (1980). Linguistic Insights. & Finegan. Dwight (1980). Part II English accidence and syntax 1. LE VERBE QUASI-MODAL HAVE TO EN ANGLAIS: VALEURS SEMANTIQUES ET SYNTAXIQUES 160 . 4. Manfred (2000). dans le passé. Criteria for auxiliaries and modals. Gotti. D.J. Noordhoff. Facchinetti.. (1999). (2002). (2nd [i. Bern:Peter Lang. in: Gunter Brettschneider Christian Lehmann (eds. 28. Dans le contexte du développement des périphrases verbales en général. (1999). En suivant une récapitulation des traits sémantiques et du statut syntactique pour les deux constructions de l’anglais moderne. R. S.). Variation in Central Modals: A Repertoire of Forms and Types of Usage in Middle English and Early Modern English. R.) London and New York: Longman.R (1979). Coates. Rodney (1980). M. RÉSUMÉ La grammaticalisation des auxiliaires modaux de la langue anglaise a été minutieusement étudiée tandis que l’évolution des quasi-modaux a été presque omise.. Pagliuca (1985).R (1987). G. M. Une compréhension complète de l’origine et du développement de have to dépend de la détermination de la relation synchronique et diachronique des deux structures telles I have a letter to write et I have to write a letter.e. M. 59-83. The English verb. 5th ed. The semantics of the modal auxiliaries. Laurel (1990). auxquelles on avait accordé.. malgré leur similitude fonctionnelle. Jennifer (1983). &Lima. Helsinki. le verbe notionnel have+complément+structure infinitivale à sens possessif . Leiden: E. Jespersen. Part V: Syntax. A modern English grammar on historical principles. Geoffrey.Cross-linguistic comparison and the development of grammatical meaning.

etern. o tendinţă tot mai accentuată de ştergere a diferenţelor dintre „presa serioasă” şi „presa populară”. reclamă sistematic tabloidizarea[3]. Persuasiunea pe care o implică orientarea spre registrul melodramatic nu se poate realiza fără a pune în mişcare resortul pasiunilor. anume „ştirile se reduc la emoţii”: Estetica melodramei. uragan. catastrofă. EvZ. fie modificări importante la nivelul discursului jurnalistic. cu o frecvenţă semnificativă în discursul jurnalistic de relatare. evenimentele sportive. faţă de care avalanşă. 161 . a fost numit de jurnalişti „şoc şi groază” (cf. urgie sunt termeni hiperonimici. Planul „şoc şi groază” ridică moralul euro. fără a se face recurs la principiul întemeietor al presei de tip popular. cercetătorii fenomenelor media din spaţiul românesc înregistrând fie consecinţele directe asupra modului de selectare şi prelucrare a elementelor informaţionale în cazul ştirilor[1]. inclusiv în presa populară. ceea ce presupune adoptarea unor strategii persuasive cu impact maxim asupra publicului cititor. totuşi nu mai puţin primejdioasă pentru că ecranează comunicarea eficientă. în special cele din lumea fotbalului. poate fi tratat în presă dintr-o perspectivă melodramatică: planul iniţiat de ţările-locomotivă ale Uniunii Europene de susţinere a monedei comunitare. 10). economice. specifici. de necontrolat.Gabriela DUDA Universitatea Petrol–Gaze din Ploieşti SEMANTICA DEZASTRULUI Presa scrisă şi audio-vizuală cunoaşte. Între aceştia. prin definiţie. diferită de cea articulată în anii totalitarismului. care susţine tot ceea ce se întâmplă[4]. flagel. Chiar şi un domeniu ca cel economic. evenimentele sociale. România liberă). iar la televiziunile private prin tabloidizarea emisiunilor de ştiri. s-a tradus. ceea ce. în România cel puţin. Tendinţa de „relaxare” a discursului jurnalistic nu a trecut neobservată. de interes pentru opinia publică: politica. prezintă lumea ca şi cum ar fi guvernată de forţe şi valori morale şi emoţionale. care. la unele ziare (Evenimentul Zilei. cataclism. generici. 05. un loc important îl deţin termenii care fac parte din câmpul lexical[5] „nenorociri majore”. devansând cu mult alte zone ale realităţii. domeniu predilect al presei mondene şi de scandal. cutremur / seism. al sentimentelor puternice. genocid. se remarcă prin sobrietate şi eficienţă comunicaţională. vizibilă în selecţia termenilor de caracterizare a realităţilor comentate. 11. ocultat de o clişeizare compactă. al aprehensiunilor care îi animă pe oameni. expresie a unei aşa-zise noi limbi de lemn[2]. euro. cu alte cuvinte. dezastru. iar persoanele şi evenimentele deopotrivă tind să fie descrise ca reprezentări sau exemple ale unui univers mitic. prin regândirea politicii editoriale în sensul unei diversificări tematice şi a unei mai mari flexibilităţi a discursului jurnalistic. tsunami. În structura ierarhizată a acestui câmp. Una dintre cele mai evidente consecinţe ale reorientării către o variantă „soft” în prezentarea ştirilor în presa scrisă şi în cea audio-vizuală este şi tratamentul în cheie melodramatică a evenimentelor selectate. în ultimii ani. Alături de viaţa publică şi privată a vedetelor. calamitate. Între exigenţa relatării cât mai adecvate la realitate – ceea ce ar împlini satisfăcător dezideratul exprimării adevărului – şi tentaţia senzaţionalismului se creează o tensiune. viitură sunt termeni hiponimici[6]. în toate mijloacele de comunicare.

prin semul „intensitate maximă”. eventual metaforele hiperbolizante. în acest caz. În DSLR.294). Françoise Thom. tsnuami. de data aceasta). care intră aproape obligatoriu în constituiţia discursului tabloidizant. mult mai târziu. Indiferent de tipul de discurs – presă scrisă sau audio-vizuală –. pentru că acest concept. el nu contrazice/anulează neapărat realitatea prin cuviinte. în timp ce subclasa avalanşă. Termeni generici Dezastru Termenul dezastru primeşte în DEX definiţia „nenorocire mare”. În primul rând. Un termen poate fi inclus simultan în mai mult subclase. din punct de vedere lexical. (p. nicio legătură cu planul referenţial la care cuvintele pretind că se raportează. 235). termenul hiponim tornadă este folosit foarte rar cu sens figurat şi. termenii generici prăpăd şi grozăvie. uragan. tratamentul termenilor din câmpul lexical „nenorociri majore” este diferenţiat şi complex. în funcţie de anumite seme variabile / specifice[7]. dar nu orice formă de clişeizare poate fi echivalată cu o limbă de lemn. termenii hiponimici se grupează în subclase. Aş fi reticentă în a caracteriza asemenea uzaje drept manifestări ale unei „noi limbi de lemn” (jurnalistică. viitură. atunci cînd are loc un transfer de nume de la domeniul „nenorociri majore” la alt domeniu al realităţii (umane sau obiecutale). uragan este caracterizată prin semul „intensitate variabilă”. Întrebuinţarea ca hiperbole a acestor substantive presupune şi considerarea lor ca metafore[8] şi. termenii acestui câmp lexical manifestă o disponibilitate variabilă faţă de întrebuinţarea cu sens figurat.În afară de semul comun „cu consecinţe distrugătoare foarte grave”. b) cu sensuri contotative. 162 . Dacă un jurnalist foloseşte formularea „viitura le-a luat oamenilor toată agoniseala de-o viaţă”. doar întrebuinţările cu sens metaforic sau hiperbolizant. – subclasa cutremur / seism. reprezintă elemente de caracterizare a melodramei jurnalistice. genocid este definit prin semul „provocat de cauze umane”. ceea ce înseamnă că termenii acoperă exact realităţile desemnate. celelalte hiponime ale câmpului lexical „nenorociri majore” au ca sem diferenţiator „cu consecinţe distrugătoare asupra oamenilor şi a mediului natural / construit”. cel puţin în accepţia pe care l-au dat Orwell şi. în cazul unor termeni. În al patrulea rând. În consecinţă. viitură este caracterizată prin semul „provocat de cauze naturale”. avem de-a face cu metafore hiperbolizante[9]. genocid. presupune existenţa unui proiect ideologic ocultat de cuvinte: realitatea descrisă prin cuvinte nu are. tsunami. ca sinonim este indicat termenul catastrofă (p. dezastru intră în seria de sinonime formată din termenii generici calamitate. flagel. În al doilea rând. catastrofă. care aparţin limbajului popular. favorizând clişeizarea. Petru alte precizări sunt necesare. orice limbă de lemn presupune inevitabil clişeizarea compactă. – termenii avalanşă şi genocid se caracterizează prin semul „cu consecinţe distrugătoare asupra oamenilor”. anumite valori metaforizante sau hiperbolizante s-au fixat ca formule de caracterizare pentru anumite domenii. de fapt. Foarte frecventă este şi întrebuinţarea substantivelor din seria „dezastru” ca metafore propriu-zise. de aceea prezintă un interes limitat în această discuţie. distingem două posibilităţi de întrebuinţare a acestor termeni: a) cu sens denotativ. În al treilea rând. Problema este aceea că jurnalistul foloseşte întotdeauna aceleaşi cuvinte pentru a caracteriza aceleaşi realităţi. nu toţi termenii din câmpul lexical „nenorociri majore” sunt reprezentativi pentru limbajul jurnalistic: de exemplu. sunt susceptibili de un uzaj hiperbolizant sau metaforic mai ales termenii specifici. urgie etc. care uneşte toţi aceşti termeni într-un câmp lexical. în funcţie de semul variabil luat în consideraţie: – subclasa seism.

ziaruldeiasi.. 04. În ambele exemple. de cele mai multe ori. de un adjectiv relaţional[10]. dezastru apare în titlu.ro. 10). ca figură de gândire. ca hiperbolă. 2010). 09).com. în această situaţie. înfrângerea suferită de coaliţia condusă de Angela Merkel drept un «dezastru» [. iar termenul are o funcţie pur descriptivă. 19.a) Situaţiile în care termenul dezastru este folosit în presă cu sens propriu sunt foarte numeroase. – „Mihai Stoichiţă se teme de încă un dezastru cu Astra.ro.05. 05.10). 07. 26.prosport. ar fi un dezastru pentru judeţ Dificultatea de a decide asupra întrebuinţării cu valoare hiperbolizantă a termenului constă în aceea că în definirea hiperbolei. atunci se poate vorbi de un posibil tratament hiperbolizant al termenului.UMILINŢĂ. RUŞINE. DEZASTRU. termenul este determinat.net. 10). 05. În al doilea articol. calificarea situaţiei din sistemul românesc de sănătate ca „dezastru” o face Dumitru Costin. 5.ziare. – Marea Britanie.Neacreditarea spitalului judeţean [din Botoşani] (www.opiniicetatenesti. violenţe în tribune. iar calificarea prin termenul dezastru implică specificarea „situaţie cu consecinţe extrem de grave”.ro. a termenului dezastru este dificilă. 6. aceasta este o dificultate care poate apărea în cazul tuturor termenilor generici. amplificând peste măsură în mod conştient gravitatea situaţiilor descrise. . – DEZASTRU PISCICOL PE LACUL LATEŞ (www. termenul „dezastru” apare fie nedeterminat (în special în discursul jurnalistic sportiv) – „FC Timişoara – CFR Cluj 0-3! Dezastru pe teren. 10). intră şi componenta deciziei subiective de comunicare a vorbitorului[11].ro. 10). în pragul unui dezastru ecologic (www. o platformă petrolieră a explodat (www. fie determinat de un adjectiv relaţional sau de indicarea domeniului de aplicaţie a caracterizării: – Dezastru muzical: Loredana cântă cu Salam (www. . 06. dacă aceştia supralicitează cu scop persuasiv (eventual. 05. caracterizarea ca 163 . – „Presa germană de ieri a calificat la unison. În primul articol.08.ro.muzicabuna. atunci avem de-a face cu întrebuinţarea cuvântului cu sens denotativ.agenda.. De fapt. 24. b) În cazul întrebuinţării ca metaforă hiperbolizantă. Dacă însă jurnaliştii nu supralicitează. 18. 27.ro. FCM BACĂU !!! (FCM Bacău – FC Snagov 2 la 4) (www.] electoral” (EvZ. 04.monitorulneamt. 04.Dezastru pentru PNL în Maramureş (www. 11. ţinând seama de funcţia persuasivă a titlului.” (www. 3. 13. – Dezastru aviatic in Brazilia (www. – Dispar albinele: Duc pesticidele la un dezastru biologic?(www. după meciul pierdut la Alba Iulia. preşedintele BNS.jurnalulbtd. 09).10).realitatea. care au în constituţia lor semantică semul „intensitate maximă”: – Sindicaliştii acuză dezastrul din Sănătate (CR. . s-ar putea deduce că utilizarea susbtantivului dezastru le aparţine jurnaliştilor. galeria dezlănţuită!” (www. 23. 2010). care indică domeniul de activitate cu posibile accidente de mari proporţii: – Dezastru ecologic în SUA.ro. manipulatoriu).bacauexpres. 13. Există contexte în care distincţia dintre întrebuinţarea cu sens denotativ şi cea cu sens conotativ.04..ro.09).10). jurnalistul doar preia termenul. 07).ecomagazin.04. În cazul jurnaliştilor.

deoarece nu a fost declarată stare de calamitate în acestă parte a ţării [.mediafax. . [. hiperbolizant. .07.06.obiectiv.agenda. în consecinţă. a termenului dezastru. prin natura activităţilor desfăşurate.Mai mulţi fermieri din judeţul Vaslui. Întrebuinţat cu sens denotativ. ca determinant pentru substantivele asigurare. . maxim pe care un asemenea termen îl are asupra cititorului.126). atunci când este utilizat metaforic pentru a caracteriza persoana.money. ca de altfel şi ceilalţi termeni generici. 3.ro.ro. cât şi cu sens conotativ. a) Spre deosebire de alţi termeni generici din câmpul lexical „nenorociri majore”. textul intitulat nu face decât să expliciteze folosirea unor asemenea termeni generici şi.. 03..10) Este semnificativă frecvenţa cu care termenul calamitate este invocat în limbajul jurnalistic ca descriptor pentru un domeniu economic ca agricultura. supus.„dezastru” a neacreditării spitalului judeţean din Botoşani este pusă pe seama directorului de la Direcţia de Sănătate Publică a judeţului. b) Ca metaforă hiperbolizantă.. . În raport cu titlul care conţine termeni ca dezastru. să-l motiveze pe cititor să parcurgă articolul. termenul „calamitate” (ca şi dezastru) apare predilect în jurnalismul sportiv: În Africa de Sud e dezastru. atunci când se aplică persoanelor („Eşti un dezastru!”). 26. cu sens denotativ. 164 .. 08). 01. dezastru care loveşte o comunitate” (p.ro.ştirileprotv.] (www.11.10).10).ro. dar declaraţia medicului nu este reprodusă în cuprinsul articolului.06. 29.ro. O calamitate! (www. avem mai curând utilizarea cu sens denotativ decât cea cu sens figurat.ro.ro. 14. 10.eu. limbajul jurnalistic preia un uzaj frecvent în limbajulcomun familiar: Green [antrenor] e o calamitate! (www.Calamitate! (www.Guvernul: Calamitate în agricultură în 34 judeţe şi despăgubiri de 500 mil. jurnalistul mizează pe impactul emoţional şi.itbox. 12. Calamitate Termenul este definit în DEX ca „nenorocir.lei (www. pericol. catastrofă etc.09).fonduri-finantari.Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul”: Capitala – un dezastru urbanistic (www. 21. 26.Stare de calamitate în Timiş? (www. 10). într-un fel.Triumful banului în vreme de calamitate (www. persuasiv.07. 3.Agricultura ”de calamitate”– cea mai rodnică îndeletnicire a băieţilor deştepţi (F.06. cu toate acestea.Suntem tot mai aproape de starea de calamitate în agricultură (www. dacă realităţile obiectuale sunt caracterizate ca „dezastre”: – Drumuri Sapard – un adevărat dezastru (www. variaţiilor climatice dezastruase.09)..30. o extensie a acestui tip de transfer semantic are loc în limbajul jurnalistic.08. calamitate.] au dat în judecată Guvernul şi Ministerul Agriculturii.08). prag. zonă: . în asemenea cazuri.gds. .10). ca metaforă. cataclism.09). care să îndreptăţească recursul la specificarea amintită. stare.ro. dezastru.05.stiri. De aceea. calamitate apare foarte frecvent.ro. . apare cu frecvenţă foarte mare în titlu.susa de ştiri. . şi în acest caz.spot. Un comportament conotativ similar cu termenul dezastru îl are substantivul calamitate. 16 06. Termenul dezastru cunoaşte în limbajul familiar o întrebuinţare specifică.09). există în articol suficiente elemente cu caracter descriptiv (referitoare la consecinţele foarte grave ale neacreditării spitalului).

– Dupa criza economică. termenul catastrofă este valorificat în discursul jurnalistic cu întrebuinţarea metaforică din limbajul familiar. termenii dezastru. 06.144) a) Cu sens denotativ.replicaonline. 14.napocanews. un/ce dezastru!”. termenul catastrofă apare întotdeauna în limbajul jurnalistic însoţit de un adjectiv relaţional sau de specificarea domeniului de aplicaţie.. [. 06.ro.] va fi o catastrofă dacă nu vom învinge România. –„Catastrofa de la Sănătate”. un număr limitat de adjective care pot fi ataşate termenului catastrofă: aviatic. b) În special jurnalismul sportiv sau presa mondenă uzează şi abuzează de termenul catastrofă ca metaforă hiperbolizantă: – „[. cu urmări dezastruase”. 8-9. 08). dar nu trebuie să ne pierdem dinainte încrederea în forţele noastre. 14.. 04. pentru L’Equipe” (www. 29. – „Mihai Stoichiţă: «Pare catastrofă. spun criticii de film” (www. cu sens negativ. ca sinonime sunt indicaţi termenii: dezastru. Mai important este să observăm că sintagmele compuse din substantivul catastrofă + adjectiv relaţional indică întotdeauna întrebuinţarea cu sens denotativ. trec din clasa termenilor nonevaluativi/de clasificare în cea a termenilor evaluativi axiologici şi nu mai pun în valoare decât conotaţia depreciativă/meliorativă. 2010).2010) – „Debutul lui Kylie Minogue la Bollywood – o catastrofă.indexstiri.newsiasi. substantivul catastrofă se deosebeşte de substantivele dezastru şi calamitate în ceea ce priveşte comportamentul sintactic. Întrebuinţarea termenului catastrofă cu sens propriu. a spus Malouda. niciodată *„dezastrul/calamitatea de X”. 18. 09) Ca şi termenii calamitate şi dezastru. un primar catastrofă pentru Năvodari (www. „X. Ca şi în cazul altor termeni (nume de animale.09). 2010). 01. 19. demografic.presaonline.. decretat „catastrofă feroviară” (www.euroactiv. o/ce catastrofă!”. 09. 8.. prin schimbarea clasei contextuale. dar numai „catastrofa de X”.04. 10. dă undă verde verificării la domiciliu a persoanelor aflate în concediu medical (www.ro. fără o altă determinare adjectivală este mult mai puţin uzitată: – Tăierea pădurilor din România a atins nivelul de catastrofă şi în ariile protejate (www. feroviar. a substantivului: – Impactul groaznic de La Scînteia. 10). ne paşte catastrofa financiară!(www. nenorocire. 21.ro. „X. Cseke Attila. Utilizat cu sens metaforic.ro. – Inventatorul pilulei deplânge „catastrofa” demografică (www.ro. ce/o calamitate!”.Catastrofă În DEX termenul este definit ca „eveniment tragic de mari proporţii. Nicolae Matei. calamitate şi tragedie. Uzajul în registru familiar al limbii române înregistrează formulările „X. dar nu e»” (www.ro.ro. 2010). care presupune transferul acestui termen axiologic. (p.catholica. ca şi în cazul termenului dezastru. 09).ro. asupra unor cuvinte ce denumesc realităţi obiectuale sau persoane („X e o catastrofă!”).) care. 09). nume de profesii etc.]. 2.apropo. Există. umanitar etc. 05. Semul comun „cu consecinţe foarte grave” se păstrează dacă termenii sunt întrebuinţaţi ca metafore pentru nume de obiecte: 165 .ro.acasatv. 19.01. 08.info-sport. – Catastrofă feroviară cu un transport Dacia (www. calamitate şi catastrofă îşi pierd ca metafore cu aplicaţie la clasa substantivelor nume de persoane semul comun 'cu consecinţe foarte grave' şi acutalizează conotaţia „de calitate foarte proastă”: – La un pas să lase oraşul fără căldură şi apă caldă.

prăpăd” (p. să apară în contexte referitoare la viaţa economică sau cea politică: Urgie pe bursă: 60 de brokeri concediaţi in zece zile (www. un flagel planetar (RL. specificat (pop. 12. 9. traficul / consumul de droguri. metafora „flagelului” este una dintre cele mai comune.– Tunelul CFR. 2010).com 30. atât scrisă.euractiv. în acest caz. 23. 01). 2010). 14. un flagel devastator (CR. dezastru (DEX. 25. de vreme ce termenul este folosit aproape automat atunci când discursul jurnalistic atacă teme de interes planetar – alcoolismul.ro. o catastrofă ce pândeşte sub oraş (http//: constanta.ro. 03.de.informatia. 04.ro. prin specializare semantică flagel devine sinonim cu boală. 09) – Zgomotul. terorismul – sau limitat.dw-world. 08. 02. atingând pragul clişeizării.ro. 1139).roportal. prostituţia infantilă.ro. Flagel Termenul flagel intră în câmpul lexical „nenorociri majore” cu sensul figurat de calamitate.ro. – Pedofilia – un flagel greu de combătut (www. 8.ro.telgrafonline. 2010) – Febra aftoasă – noul flagel al începutului de mileniu (www. 07).ziaruldeiasi. flagel al lumii moderne(www. 04. 10). 12.ro. 05. 12. 09). 8. Este neobişnuit însă ca acest termen.ro. 08). intenţia jurnalistului de a supralicita efectul dramatic este.gds. 15. evidentă: (a) – Urgie de la lumânări – un mort şi apartamente făcute scrum (www.) este definit mai general ca (a) „nenorocire care se abate asupra a ceva sau cuiva” şi într-o accepţie mai restrânsă ca (b) „dezlănţuire violentă de forţe ale naturii. 08). totuşi cu consecinţe sociale semnificative pentru o comunitate: – Cornelius Nicholson a prezentat „Drogurile. 07. acest flagel al lumii moderne” (www. 383). p. – Pornografia infantila – Flagelul societăţii moderne (www. molimă. 6.fonduri-finantari. aparţinând lexicului popular. un flagel al societăţii româneşti (http//:2005. traficul de persoane. valorifică mai rar prima accepţie.monitorulneamt.02) – Violenţa asupra copilului. 12. obezitatea. 20. 4. 2010) – Poluarea sonoră. – Coruptia. 22. 10.mediafax. 07) Urgie În DEX termenul urgie. 04. – Drumuri Sapard – un adevărat dezastru (www. epidemie. 19. 2010). local. 01) – Mafia pieţelor – un flagel greu de stârpit (A.ziuaveche.eu. cu referire de obicei la viaţa cotidiană..ghimpele. (b) În retorica emfatică practicată în media.ro.ro). 03. 03. 08. – Dosar – Traficul de persoane: UE lupta cu un flagel ce aduce profituri uriaşe (www. Presa. 166 .ziare. – Medvedev: Alcolismul în ţara noastră este un flagel naţional (www. un adevărat flagel pentru constănţeni (www. – Urgie la asociaţii [de locatari] (www. cât şi cea audio-vizuală.02. poluarea (de orice fel). ziaruldeiasi. 10. 08) – Politizarea. 01.

antena1.videonews. 2010).ro.ro.ro. provocată de dislocări subterane. 20. orizontală sau de torsiune a scoarţei pământului. evantai. în măsura în care. (www.com.1.(b) Termenul urgie.ro. „avalanşă de reproşuri”). al judeţului. În text se precizează: „A început avalanşa de clipuri electorale ale candidaţilor la preşedinţie” (www.)” (DEX. p.ro. Determinările sunt selectate atât din clasa termenilor care desemenază obiecte / abstracţiuni – Avalanşă de internări. al oraşului în care se întâlnesc asemenea fenomene). Antonescu şi bunul simţ. 10). cât şi din clasa termenilor care desemnează persoane: – Avalanşă de voluntari la plantat copaci (www.ro. – Urgie pe şoselele din Bănie (www. năvală (de. dupa Sf. termenul avalanşă este definit „cantitate mare (de. http:// observator. în care termenul urgie este urmat de o determinare locală (numele regiunii. mai concret. 10).ecomagazin. în consecinţă simţit ca având un plus de expresivitate. 2010). Varietatea acestor determinări face ca termenul avalanşă să apară în contexte dintre cele mai variate.). 10).ziare. la Spitalul Judeţean de Urgenţe (www. 11.ro.ro. copacii etc. 12 02. Rodica Zafiu vedea în utilizarea termenului avalanşă în limbajul publicistic un reflex al limbajului totalitar de dinainte de 1989. 02. ciao.ro. 09).4news..glasulmaramuresului. iar jandarmii..07) B) Termeni specifici Avalanşă În DEX termenul avalanşă este definit ca „masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte şi se rostogoleşte la vale (ducând cu sine şi pietrele. pompierii şi SMURD sunt pe baricade. – Urgie pe şosele: între Bucureşti şi Braşov nu s-a circulat noaptea.. 16. Oprescu şi sărăcia.ro. – Urgie în Dolj şi în Olt! Zeci de maşini au rămas înzăpezite (http:// craiova. – Avalanşă de oameni ai străzii în spitale (www.02. Cutremur În DEX termenul cutremur este definit ca „Mişcare puternică şi bruscă. lavină” (p. alături de termeni ca paletă. 09). 01. de erupţii 167 . 02. mănunchi sau noian. întâlniţi în cale). 24. la Spitalul Clinic de Urgenţe din Iaşi. 09).9am. – Avalanşă de note mari la tezele unice (www. Berceanu demite directorii de la „Drumuri”. 76) şi primeşte obligatoriu determinări. 21.time.ro. nu putem face abstracţie de întrebuinţarea curentă a termenului cu sens figurat în limbajul comun (cf. 04. cu subtitlul: Salvamontiştii avertizează asupra pericolului de avalanşă în munţii Bucegi şi Făgăraş. 2010). – Urgie in Argeş (Judeţ paralizat de viscol). cu care sunt titrate numeroase articole/ştiri de sezon: – Urgie în Maramureş (www. verticală. cancan. panoplie.03.iasiplus. Gheorghe (F.ro.edu. 03. www. 12. 2. 7.portal. – Vaslui: Avalanşă de bolnavi. 2010). 20. Se poate detecta chiar un titlu-clişeu. 3. 24.. cu toate acestea. – Risc de avalanşă în Făgăraş şi Bucegi (www. 2010). termenul avalanşă este întâlnit în relatările referitoare la accidente montane: – Schiorul surprins de avalanşă la Bâlea Cascadă a fost găsit mort (www. 12. (b) Întrebuinţat cu sens figurat. 24. 76): (a) Cu acest sens denotativ. 11.apropo. avalanşă se subsumează clişeelor cantităţii[13].agerpres. 12. 06. constelaţie. este preferat de jurnalişti în titrarea unor articole sau ştiri de comentariu despre dereglările climei sau despre fenomenele meteorologice severe (În plină urgie.2010). frecvenţa uzajului său cu sens metaforic compensând domeniul foarte limitat de aplicaţie a termenului cu sensul său denotativ. 04. 27. 07) – Un articol intitulat Avalanşă electorală: Vadim şi mafia.

10.telegrafonline. Definiţia din DEX – „Crimă comisă cu intenţia de a distruge un grup uman. ce presupun schimbări bruşte şi semnificative de situaţie. de pildă. 26. 07. Anumite sintagme în care substantivul cutremur intră cu sens metaforic s-au clişeizat ca. p. (a) Cu sensul denotativ.ro. pentru a spori caracterul incitativ[14] al intitulării: – Cutremur politic după dezbaterea televizată din Marea Britanie (www. (b) Întrebuinţat cu sens figurat. care etichetează o varietate foarte largă de evenimente din viaţa politică internă sau internaţională. atunci când discursul jurnalistic are ca obiect realităţi sociale sau categorii umane vizate de măsuri (considerate) defavorabile. 28. cu efect persuasiv garantat.euractiv.. Genocid Faţă de alţi termeni cu sens superlativ. 03).ro. – Cutremur politic în Ungaria? (www. zaraf.] (www. sensuri fig. 19. 08.. 10..hotnews. 08). – Cutremur politic de 7 grade! (www. resimţit la Bucureşti (www. 10). termenul genocid se referă la existenţa unor cauze umane care provoacă dezastrul. 04.money. termenul cutremur pare a fi specializat în jurnalismul politic şi cel economic pentru a desemna evenimente / fenomene cu efecte perturbatoare importante şi consecinţe explozive. pentru că jurnalistul vrea să impună de la început gradul înalt de intensitate emoţională a discursului său: 168 . 10. acest veritabil cutremur bancar a traversat Europa [. 05). D. panică” (p. 7.” (p.realitatea. 21. ca şi cutremur. 07). 14. genocid este plasat adesea în titlu. (b) În retorica publicistică.ro.ro. cu consecinţe importante în ceea ce priveşte modificarea raportului de forţe. naţional. 06). 24. 2. 09). cutremurare. „cutremur politic”.]”(www. 07). cutremur desemnează evenimente seismice de intensitate variabilă: Puternic cutremur in largul insulei indoneziene Java (www. – „Pornit de pe Wall Street. – Cutremur în lumea interlopă ieşeană (RL. 2010). teamă. de gradul 7] pentru administraţia gălăţeană»” (RL. ro. etnic etc. 09.ro. – Demisia lui Remeş. ceea ce trădează intenţia neîndoielnică a jurnaliştilor de manipulare a cititorilor. 10). – Cutremur pe scena politica vrânceană! [.vulcanice: seism”. – Cutremur politic în Germania. 08. 05. nu este lipsită de semnificaţie plasarea unei asemenea sintagme în titlu. fior. 15.vranceamedia. ext. 07. După cum indică exemplele care urmează. 03). limbajul jurnalistic nu pare însă a valorifica niciunul dintre sensurile figurate indicate de DEX pentru termenul cutremur: – „Vestea demiterii preşedintelui PSD din Galaţi a reprezentat «un cutremur [eventual.forum. – Pace sub măslini? Cutremur politic în Ţara Sfântă (www. – „Cutremurul provocat la Constanţa de gruparea S.rfi. 06. ziare.: „înfiorare.. cutremur politic (RL.net. 418) – fixează ca element diferenţiator de descriere semantică a termenului „număr foarte mare de victime”. groază. 04. sensul figurat al termenului genocid se materializează ca hiperbolă. 08). care desemnează nenorociri provocate de cauze naturale. 254). frică. nu a fost resimţit la Bucureşti de către conducerea partidului” (CR.

12. o stare emoţională intensă. 04. 07).ro.. verbul cu sens superlativ „a zgudui”..ro.ro.ro. dornic de formulări cât mai puţin uz(it)ate. 09). [. 05. 09). devastator. cu referire la alte fiinţe decât oamenii: GENOCID PE LĂPUŞEL: Peştii din râul Lăpuşel au fost ucişi de apele reziduale deversate de SC Vital SA. acest simplu fapt vorbeşte nu numai despre percepţia subiectivă pe care o are jurnalistul asupra evenimentelor de acest gen. pare a fi preferat de televiziunile private (Realitatea TV.infomm.ro. alţii se rezumă la calificativul neutru puternic pentru a caracteriza cutremure cu magnitudine mult mai mare. discursul jurnalistic desemnează acţiunea „seismului” prin verbele de acţiune „a se produce”. punând în mişcare afectele negative ale cititorilor. ProTV.. 03. substantivul seism (ca şi sinonimul său cutremur) primeşte determinarea „cu magnitudinea de. (a) Când este întrebuinţat cu sensul propriu.. termenul genocid apare întrebuinţat ca hiperbolă nu foarte fericită. eventual a numărului de victime (obiect direct). Guvernul loveşte în întreprinzători cu un nou Cod Fiscal haotic şi represiv”) (SF.]” (www. 05. este şi mai bine pusă în valoare.3 grade pe scara Richter (Seism devastator:4.com/stiri). violent. dar şi despre maniera în care aceştia înţeleg să le transmită cititorilor. Întrebuinţarea cu sens propriu a termenului seism presupune un cadru frastic limitat: în afară de menţionarea magnitudinii (determinant). – Vosganian îl acuză pe Băsescu de „genocid moral”. (G.iasi. 11. – Genocid în administraţia publică: lista cu demişii şi noii şefi după vinerea neagră a PSD (www. atunci când substantivul „genocid” apare determinat de un adjectiv relaţional.. 05. 09 ). care indică un proces instantaneu. 9. „a avea loc” şi „a zgudui”. odată cu informaţia.600 morti.ro. a zonei în care s-a produs (circumstanţial). 29. 7. Dacă verbul „a se produce” şi locuţiunea verbală „a avea loc” indicând un proces cu durată nedeterminată deţin cea mai mare frecvenţă în discursul jurnalistic practicat în marile cotidiane.. Seism Termenul seism este definit în DEX ca „cutremur de pământ” (p. 2.] (L. 970). 2010). 169 .money. 5.09. Intenţia manipulatorie a unui discurs ce supralicitează dramatismul.videonews.10). mare. 08. 6. 05. 09). 12. Uneori.ziaruldeiasi.. (www. – Genocid organizat de Poliţie şi Drumurile Naţionale (www. – Genocid Fiscal (text: „În goana disperată după venituri la bugetul de stat.blog.astv. sinonimia dintre cei doi termeni este corectată de specificarea 'limbaj ştiinţific' prin care seism se deosebeşte faţă de termenul din limba comună cutremur. 0.ziaruldeiasi.” sau este însoţit de adjective ca puternic.– Badea afirmă că aşa-zisa reformă a guvernului Boc este de fapt un genocid. – Genocid social („PSD a sărit la gâtul guvernanţilor acuzându-i de genocid social[. www. Antena 1 etc. 2010). distrugător.) şi de ziarele tabloide: Sintagma „seismul/cutremurul a zguduit” devine un nucleu lexico-sintactic stabil al articolelor/ştirilor de presă referitoare la acest subiect (varianta cu diateză pasivă este de asemenea frecventă): – Un cutremur cu magnitudinea 6.. 06).] (www. care indică domeniul sensibil pentru opinia publică: – Sindicatele acuză autorităţile de genocid alimentar (www. Dacă însă unii jurnalişti califică drept „sesim devastator” un cutremur de 6.1 grade pe scara Richter a zguduit miercuri regiunea Maule din Chile [.

ziare. 08).huon. 1138). 09). 27.04. 04. 10) Tsunami Cutremurul produs în largul coastelor indoneziene (2004) a fost urmat de un tsunami („valuri uriaşe produse în urma unui seism”). cf.]” (wwww.net. 13. 21. referirea la acel tsunami se făcea încă în termeni de catastrofal (www.ro. efectele seismului financiar din SUA urmând să fie resimţite şi în viitor.antena1.]” (http//: stirileprotv.9am.ro. 10. Catastrofa naturală a avut un impact emoţional uriaş asupra a milioane de oameni. Uragan Termenul uragan este definit în DEX ca „ciclon tropical”. Viaţa e grea după „tsunami“ (www. 27. 03.realitatea. 30. – Criza financiară nu s-a incheiat. tsunami (echivalat cu „dezastru cu impact major”) primeşte de obicei ca determinant un adjectiv relaţional care indică domeniul de referinţă al discursului: – Tsunami cultural – după 150 de ani. 10). info-stiri. – „Dezastru în centrul Italiei.. „uragan devastator”.observaotr. 25.liga-2.com. marcându-l prin ghilimele şi renunţând la determinări suplimentare: – FARUL CONSTANŢA – FC BOTOŞANI DUPĂ DEZASTRUL CU SĂGEATA MARINARII PAR RESEMNAŢI.ro.dailybusiness.. 09). în fond pleonastică. Uneori după cum se întâmplă şi în alte situaţii de acest fel. 26. zguduită de un seism de 6. „Libertatea”) – Japonia. 07.4 grade a zguduit nordul Indoneziei (www. cu sens generalizat. – Seism de 9 grade in PNL: Berca la PDL (www. 9. 08). 21. 09). 06. 08.indexstiri.9 grade (www. 10). interesează mai ales uzajul metaforic al termenului.9 grade pe scara Richter.ro. cf.observatordebacau. 20. – Riscul contestării alegerilor: „tsunami economic” (RL.hotnews. (www. – O îngrijorare europeană: tsunami alimentar (www. 04. – „Tsunami” în lumea traficanţilor de droguri (www. 03. ca şi în cazul altor termeni din aceeaşi serie. (b) În presa românească. după un seism devastator care a zguduit duminică noapte orăşelul Aquila [.ro. 1.ro.ro.europafm. notează presa helvetă la unison. –„Elveţia trăieşte un seism politic”. 10). „Libertatea”). – Locuinţele de lux rezistă eroic în faţa tsunami-ului imobiliar (www.ro.newschannel. evenimente explozive din lumea financiară sau politică: – Seism financiar la Humanitas (www. 06.ro. 12.. a zguduit duminică nordul Japoniei[.. 24. 10. 09. 03.ro.ro. – Insulele Solomon au fost zguduite de un seism de 6. 10).ziarulstiintelor. 08).ro. – Un seism de 6. seism este întrebuinţat ca metaforă hiperbolizantă de preferinţă pentru a caracteriza stări. la câţiva ani după evenimentele de la Banda Aceh. 06. (www. 30. estimează analiştii Erste Bank (www. 10).03. iar termenul a intrat în retorica jurnaliştilor de pretutindeni[15]. 03. cu efect distrugătoare la mii de kilometri. 09.cadranpolitic. jurnaliştii pot atrage atenţia asupra uzajului metaforic al termenului tsnuami. 09). teoria evoluţiei încă face valuri (www. însoţit adesea de ploi torenţiale” (p.– „Un seism puternic. 24. 29. (b) Ca şi termenul cutremur. 12. produs la mică adâncime. Ţinând seama de această definiţie. care forţează descrierea şi supralicitează efectul emoţional: 170 . 10) sau devastator (www. 08. 27.ziarulring.2010).ro. 10. 06. uragan înseamnă „vânt puternic cu acţiune distrugătoare. este semnificativă pentru construcţia discursului jurnalistic de tip tabloidizant sintagma.ro. www.ro. 12.

este evidentă. 25.9am. oraşul New Orleans încă se luptă să revină la normal (www. de fapt. tranzitive – a speria. 05.Real Madrid 2-0 (www. 98).ro. 11. o viitură a făcut prăpăd în câteva minute” este urmată de precizarea că „prăpădul” a constat. dar semnificativ este faptul 171 . 20). (http:// vodpod. cf. 9.. impuse.realitatea. se traduce şi prin caracterul verbelor.fotbal-romania. – Uragan devastator pe insula Haiti din Caraibe (http:// m.allpress.campiaonline.” (p. (b) Ca metaforă.ro.0 -2 . metafora uragan desemnează mai ales în presa de provincie evenimente locale. Viitura a făcut prăpăd. 22. de exigenţa raportării la realităţi precis circumscrise. pe de o parte. – Viitura a făcut ravagii la Suceava (www. 14. în avarierea a două maşini. tabloidizant.05.ro.2009). căruia omul nu-i poate opune rezistenţă. Termenul primeşte fie determinanţi adjectivali cu sens superlativ (Viituri năprasnice au făcut pagube importante în mai multe judeţe.01. – Uragan devastator este titrată ştirea despre uraganul care a lovit El Salvador (www. substantivul uragan este preferat de discursul jurnalismului sportiv.ro.ziaruldeiasi. de schimbările dramatice ale climei planetare.02. ProTV. 10.rol.ro. Afirmaţia „În satul Dealu Frumos. cu care termenul este asociat. prin excelenţă marcat de tratarea tabloidizantă a informaţiei[16]: – Vine ca un uragan tăvălugul catalan / Barcelona . www. dinamice. Uneori intenţia de exagerare voită. 28.gsp. 12.ro.sport. – Dinamo . 08. fie este legat de formulări verbale cu sens superlativ: – Haos în Dâmboviţa. 09). preluat din „Evenimentul Zilei”). – Devastatorul uragan Ida se îndreaptă spre SUA (www. 27. 31.net. 12.9am. de încălzirea globală şi efectele ei dezastruoase. (a) Ca şi alţi termeni specifici din câmpul lexical „nenorociri majore”. a lua pe sus. 10. ProTV). 09. am putea spune de întrebuinţare hiperbolizantă a unor asemenea expresii. (www. 06.stirileprotv.– „La circa trei săptămâni după devastatorul ciclon Katrina [. – Uraganul Uhrin [fost antrenor la FC Timişoara] (http//: cfrmania.ro 21. – La doi ani de la trecerea devastatorului uragan Katrina.primatv. 31.]” (www. 10). Sintagma „devastatorul uragan” este recurentă şi în discursul milenarist din presa laică şi religioasă care vorbeşte despre sfârşitul lumii (anunţat sau nu de calendarul maiaş pentru 2012). 29. 11.09. 06.. 14.ro. de formatul discursului melodramatic.protv.gsp. viitură este întrebuinţat cu sens propriu în contexte mai mult sau mai puţin „standardizate”. Realitatea TV.ro. 27.2009). –Viitura a făcut ravagii la Câmpia Turzii (www.ro. 09). 12. atunci când contextul verbal imediat o contrazice. 06. 11. Viitură În DEX termenul viitură primeşte următoarea definiţie: „Creşterea bruscă a nivelului apei dintr-un râu (care poate duce la revărsarea lui). 07).07). 1162). Cluj] (http//: cfrmania.com. 08. – Uraganul Serena [Williams] (www. a lovi – sau de mişcare – a pătrunde. pe de lată parte.2010). 08).ro.md/stiri.Rapid .ro. sport365. Ocazional. cf. 23. 05.Uragan vişiniu (www. 12.ro. 10).roportal. Uragan pare a fi şi o formulă verificată de caracterizare metaforică a unor sportivi (mai ales fotbalişti): – Uraganul Dică [mijlocaşul la CFR. (b) Caracterul intempestiv al fenomenului natural. a căror importanţă jurnalistul o supralicitează pentru a conferi o greutate mai mare informaţiilor furnizate de articolul său: Uragan la „Concordia” (www. 08).10). cf.

Tritonic. din câmpul lexical „nenorociri majore”.08. fie cu sens conotativ (hiperbolizant sau metaforic). de obicei. după cum urgie este termenul preferat de jurnaliştii televiziunilor private şi al tabloidelor în redactarea ştirilor referitoare la intemperiile hibernale. calamitate. 05).000 de candidaţi la alegerile locale (RL. psihologii nu contenesc să atragă atenţia asupra pericolului 172 . care „nu se nasc toate egale” (Tirania actialităţii. O întreagă strategie a persuasiunii şi a „acroşării” cititorilor – nu numai în presa de scandal. fie cu sens denotativ. – Viitura scumpirilor (RL. un element de validare a discursului public. „cutremurul / seismul a zguduit”. ) [2.infodeltadunarii. 29. – Viitura electorală: 362. determinantul (adjectival sau substantival) indică domeniul de referinţă al discursului: – Vânătoare şi pescuit: viitura concesionării [articol legat de concesionarea lacurilor de pe râul Colentina] (www.)[17]. 06).ro. ca descriptori pentru anumite domenii ale realităţii anumiţi termeni fie generici.05). O introducere în istoria şi teoria ştirilor. 05. S-a putut constata de asemenea recurenţa unor structuri sintagmatice în care apar termenii acestui câmp lexical: „cutremur politic”. sociologii.cuget. – Viitura concedierilor mătură portul Constanţa (www. fie generici. catastrofă este folosită cu referire la persoane (mai ales în limbajul sportiv sau în cel politic al presei de opoziţie).2008). de regulă. 30.universulpadurii. 02. fie specifici. tabloidă – se întemeiază pe plasarea în titluri a termenilor. mai ales dacă domeniul din care se alege termenul metaforizant este de interes general. –Viitura îşi arată colţii ! (www. fie specifici. seria dezastru.ro. 08).ro. 8. 2006. Faptul că majoritatea exemplelor selectate sunt titluri nu este întâmplător. Termenul calamitate apare automat în discursul presei scrise/audio-vizuale cu referire la efectele modificărilor climatice bruşte asupra agriculturii. Concluzii Examinarea unor contexte variate din presa scrisă şi audio-vizuală a pus în evidenţă un comportament unitar al termenilor din câmpul lexical „nenorociri majore”. 09.ro. 09). pentru marea masă a consumatorilor de presă. 4. Este o caracteristică a limbajului jurnalistic de pretutindeni să trateze anumite realităţi în termenii altei realităţi.] Alina Bârgăoanu consideră selectivitatea drept problema centrală a mass media. este de aşteptat ca termenul „viitură” să „explodeze” în comentariile jurnaliştilor pe cele mai diverse teme. 158 şi urm.] Mariana Cernicova constată în România postdecembristă existenţa unui limbaj clişeizat care tinde să devină.liber.monitorulneamt. dată fiind „natura problematică a evenimentelor”. în timp ce lingviştii. p. 29. Asemenea uzaje recurente (la care se pot adăuga metafore ca flagel) se clişeizează şi devin indici stilistici de caracterizare a unui anumit stil jurnalistic (senzaţionalist. –Viitura a avut „dreptate“ [despre asigurările de bunuri în caz de calamitate naturală] (www. Discursul jurnalistic fixează. 06. 02.că cele mai multe contexte în care apare substantivul viitură cu sens propriu sunt construite cu aceste verbe la diateza pasivă. tabloidizant etc. 08). NOTE [1. De aceea nu puţine sunt contextele în care termenul viitură este întrebuinţat ca personificare: – Viitura a fentat autorităţile în Ialomiţa (CN. 09. Bucureşti. ceea ce sugerează animizarea fenomenului natural. de inundaţii masive. „viitura a făcut ravagii/prăpăd” etc. 08. 30. În perioadele de perturbări meteorologice accentuate.

Maria Cvasnâi-Cătănescu nu ia în calcul nici hiperbola. [7. hiperbolele sunt potenţiale metafore. nu cunosc categoria comparaţiei şi. p. Liliana Ionescu-Ruxăndoiu. ed. la persoana a III-a. deşi acestea deţin o frecvenţă semnificativă în ştirile de tip tabloid sau în jurnalismul sportiv. Cernicova numeşte „noulimba de lemn” este presa televizuală. exprimate prin substantive. Bucureşti. ed. legate de existenţa unor seme comune: unul lexico-gramatical (în cazul de faţă. responsabilă de o serie de formulări sterotipate. cit. Bucureşti. „după o noapte de coşmar”) interesează direct cercetarea de faţă (Noulimba de tranziţie. [4. Unul dintre domeniile predilecte în care se manifestă ceea ce M. ed. toţi termenii sunt substantive) şi mai multe seme generice (în cazul de faţă semul „cu consecinţe distrugătoare foarte grave”). [13. deoarece răspunde definiţiei date de Angela Bidu-Vrânceanu – „Câmpurile lexicale (lexico-semntice) sunt fragmente (subansambluri. au o frecvenţă sporită în presa de senzaţie (sau de tip tabloid) (Tehnici de redactare în presa scrisă. discursul marcat de retorica tradiţională şi comentariul reflexiv. care grupează denumiri având primele seme comune în definiţia sensului” (Câmpuri lexicale din limba română.. iar.. 173 .cit. 98. Acestea din urmă.] Trecând în revistă figurile constitutive pentru retorica discursului media (Retorica publicistică: de la paratext la text. Rowe constată că. 253). Bidu-Vrânceanu. 2004. Probleme teoretice şi aplicaţii practice. p.). [11. p. Sorin Preda distinge două categorii de titluri (cf. Dragomirescu defineşte hiperbola ca „figură de insistenţă care constă în exagerarea expresiei. Jurnalismul şi cultura populară. Nemira.] Este ceea ce M. Iaşi. în mod normal. în Ilie Rad (coord. „calvarul de neînchipuit”. Editura Universităţii din Bucureşti. Cvasnâi-Cătănescu numesşte „metaforă disforică (op. p. p. 2006. între care cele din „categoria Cătălin Radu Tănase” („a fost bătut cu sălbăticie”.] J.. 2007.] Câmpul lexical „nenorociri majore” este un câmp organizat ierarhic. Michel Voirol): informative şi incitative. 53). Cristina Călăraşu. morfosintactic. Tritonic. [8. fie mărind. 2008.cit.). Câmpuri lexicale. 1975. A.. 2004 (1992). şi a unor hiponime. [5. Gabriela Pană Dindelegan. [9. Bucureşti. Iaşi. [14]. nici metafora hiperbolizantă. [10. 2001.] v.. 100. Bucureşti.] Considerăm că seria de termeni „nenorociri majore” reprezintă un câmp lexico-semantic. nu apar în poziţia de nume predicativ” (Angela Bidu-Vrânceanu. de nevoia irezistibilă de a ridiculiza obiectul” (Mica enciclopedie. cât şi în cea a întrebuinţării contotative elemente predilecte în construcia titlurilor incitative. în Câmpuri lexicale. în primul rând. în Peter Dahlgren şi Colin Sparks (coord. Polirom. în vorbirea dominată de impulsul unui sentiment puternic.] Sunt relaţionale acele adjective care „exprimă o relaţie între două substantive. 2006.. intrând în subclase diferite. Editura ştiinţifică şi enciclopedică. p. 24). acest tip de discurs jurnalistic sportiv este foarte asemănător în presa scrisă şi în cea de scandal (Tipologii ale jurnalismului sportiv. Limba de lemn în presă. Editura Universităţii din Bucureşti. p. Polirom. p.78). în constituirea figurii: „Hiperbola este generată. [6.cit. mulţimi) din ansamblul lexical al unei limbi... 22-25. 78). 111-119). În ciuda faptului că formatul „ştirilor hard” presupune consemnarea obiectivă a informaţiilor. [3. termeni generici. Editura Universităţii din Bucureşti. Dragomirescu admite că.] Gh. 57-58) – şi criteriilor de delimitare a unui câmp. putem vorbi de existenţa unor hiperonime. p. la ora actuală. pe care le numeşte şi titluri-formulă. care se intersectează. DŞL. în Peter Dalghren. ştirile soft...pe care un asemenea limbaj îl reprezintă pentru sănătatea comunicării între diferitele compartimente ale societăţii. p. subiectiv. p. fie micşorând imaginea obiectului (de obicei concret) peste limitele sale fireşti” subliniind importanţa factorului psihologic. Bucureşti. Limbaj şi politică. p. A. 44-56).] David Rowe deosebeşte patru tipuri de discurs în jurnalismul sportiv: ştirile hard.. Polirom. de admiraţie sau dispreţ.] Gh. termenul de „metaforă hiperbolizantă” rezumă acest comportament complex al cuvintelor. Termenii din câmpul lexical „nenorociri majore” sunt atât în varianta întrebuinţării denotative. de indignare şi revoltă. despre tipologia semelor. în consecinţă. Pentru o discuţie asupra relaţiei de hiponimie v . Estetica şi politica melodramei. Mihaela Mancaş. în care „depăşirea limitelor” proprie hiperbolei se combină cu transferul de sens caracteristic metaforei (Mică enciclopedie a figurilor de stil. Colin Sparks (coord. 52-55. 121-122). p.. „îngrozitoarea catastrofă”. 2009. Jurnalismul şi cultura populară. Iaşi. Gripsrud.). Bidu-Vrânceanu. [12.] Rodica Zafiu.

. www.ro.ro.ro.). Univers Enciclopedic. Liliana Ionescu-Ruxăndoiu.] În general. www.ro.gsp.portal. www. jurnalistul nu se plasează în centrul evenimentelor. www.newschannel. Cvasnâi-Cătănescu înregistrează drept caracteristică a figurării textului jurnalistic „Tendinţa de a inventa şi de a impune [.ro. www.ro. www.ro. particulare.] M.iasiplus.prosport. www.indexstiri. www. www. www.gorjnews.time..fotbal-romania. www.ro/liga-1.ro. SIGLE DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române. www. www.ro.ro. ro.apropo.infodeltadunarii.info-sport. dependente de circumstanţe concrete.ro.protv. www. cit. Ro.campionline.fonduri-finantari. Dicţionar de ştiinţe ale limbii.rol.ro.ro. 2004. www.allpress.observatodebacau.ro. www. http://stiri.ro.ro.info. http://constanta. www. www.presaonline.. www.ro. www.huon. www.ro.bacauexpres.observator.ecomagazin.ro. Ştiri groaznice la televizor.liga-2. în Peter Dahlgren şi Colin Sparks (coord.daciccool. Gabriela Pană Dinelegan.ciao.ro.altermedia.ro. www.rfi.romania.cronicaromana.edu.cancan.ro.liber.ro.agerpres. www.jurnaluldevrancea.ro. www. www. www.zoot. www.money.ro. [.constiinte.informatia.ro.ro. www. www. p.ro.avocatnet. http://2005.sport365. în acest caz. www.hotnews.ro. http://vodpod.de. www.ro. www.ro.ro. www.replicaonline.ro. sunt metafore efemere.ro.ro.ro.acasatv.gds.ro.ro.ro.opiniicetatenesti. www.ro. www. www. ci acestea sunt descrise ca fiind dramatice (op. www.postamedicala. discuţia despre apetenţa discursului televizual pentru latura senzaţională a evenimentelor în John Langer. www. www.rot www.cuget.iasi. www. www. www.] D.newsiasi.monitorulneamt.[15. www. chiar în ştirile hard. www.agenda.ro. www.ro.cadranpolitic.” (op.ro. 2001 A – „Adevărul” C – „Capital” CN – „Curierul Naţional” CR – „Cronica Română” EvZ – „Evenimentul Zilei” F – „Financiarul” G – „Gândul” L – „Libertatea” RL – „România liberă” SF – „Săptămâna Financiară” Z – „Ziua” SURSE ELECTRONICE UTILIZATE http://cfrmania.ro.4news. 1996 DSLR – Luiza Seche.info-stiri.ro. www.com .ro.primatv. 1982 DŞL – Angela Bidu-Vrânceanu. www.ecomagazin. http://craiova.euractiv.jurnalulbtd. 124-139.gandul. www.dwworld.inform. www.ghimpele.realitatea. Editura Academiei Republicii Socialiste România.md/stiri.] V. 113). 52).ideideafaceri. www.ro.sport.sport.ro. [16.ro. www.com/stiri.ro.bucuresteni.ro. p. www.ro. www.ro.as-tv. a căror forţă şi perioadă de circulaţie coincide cu durata evenimentelor care le-a generat. www. www. Iaşi.ro.aradon.ro.. htttp://m.napocanews. ro. www.net. 174 . Bucureşti. cit. Nemira. Jurnalismul şi cultura populară. www.info/news. www.gazetadebistrita. www. Polirom.ro.mediafax. Miecea Seche. Bucureşti.epitesti.antena1. Rowe apreciază că limbajul melodramatic (propriu tabloidelor) a devenit „endemic” în cazul jurnalismului sportiv.] metafore ocazionale..dailybusiness.ro. www. Dicţionarul de sinonime al limbii române. www. Mihaela Mancaş. www.. Cristina călăraşu. Bucureşti.. p.ro. www. [17.eu.glasulmaramuresului.

videonews. Influenţe. 175 . Bucureşti Zafiu.ziarulstiintelor.ro. (2004.on examine les utilisations des sens dénotatifs et connotatifs (hyperbole.ro. All. www. p. John.ziare. Bucureşti Cernicova.universulpadurii. www. 250-262 Cvasnâi-Cătănescu. Tritonic. Mots-clés: tabloïdisation.com.ro. zaraf. David. Polirom. métaphore hyperbolisante. 95-106 Langer. p.ziardambovita. (2006): Retorica publicistică: de la paratext la text. www.ziuadevest.). Jurnalismul şi cultura populară. ravages. Mariana.ro. cataclysme.stiri. www. www. în Peter Dahlgren. 107-123 Stoichiţoiu-Ichim. Jurnalismul şi cultura populară. (2006): Tehnici de redactare în presa scrisă. Colin Sparks (coord. www. Tritonic.ro BIBLIOGRAFIE Bârgăoanu. génocide.itbox. în Peter Dahlgren.avalanche. www. Tant pour les termes généraux .telegrafonline. Colin Sparks (coord.stirileprotv. (2009): Noulimba de tranziţie. Bucureşti Gripsrud. p. 1992): Estetica şi politica melodramei. Polirom. www.ziaruldeiasi. ziare. Polirom.ro. (2008): Câmpuri lexicale din limba română. Maria. 9am. Probleme teoretice şi aplicaţii practice. Bucureşti Bidu-Vranceanu. www. Jostein.ro.).www. 1992): Tipologii ale jurnalismului sportiv. www. métaphore) et aussi les clichés caractéristiques au langage journalistique qui contient ces termes.). Editura Universităţii din Bucureşti. dévastation – que pour les termes spécifiques . (2006): Tirania actialităţii. calamité.ro. p. Iaşi Rowe. (2004. 1992): Ştiri groaznice la televizor.ro. Iaşi. www. Editurs Universităţii din Bucureşti. în Ilie RAD (coord. catastrophe.stiri. www.ro. Bucureşti.ro. Sorin.vranceamedia. (2001): Vocabularul limbii române actuale.ziuaveche. inondation . clichéisation. Creativitate. Colin Sparks (coord. Limba de lemn în presă. Iaşi.virtualarad. www. Angela.ro. Polirom.désastre. Bucureşti RÉSUMÉ LA SEMANTIQUE DU DESASTRE Notre étude vise à analyser le comportement sémantique des termes du champ lexical des « malheurs majeurs » du discours journalistique. Rodica. Alina. Adriana. (2007): Limbaj şi politică. ouragan. www. www. Iaşi. tremblement de terre/séisme.ro. 124-139 Preda. Dinamică. O introducere în istoria şi teoria ştirilor.). în Peter Dahlgren. Editura Universităţii din Bucureşti. Ro. zoot.ro.wall-street. tsunami. Jurnalismul şi cultura populară. (2004.net www.

Les approches que j’ai favorisées dans ces travaux se sont situées au niveau de la sémantique énonciative et interprétative. dans un livre [1]. l’idée de cause est associée à celle d’origine ou de principe : “Principe. je me suis adonnée à ce travail séduisant et complexe. rechercher les causes d’un accident. J’ai frôlé la question dans Le Discours de la cause [2].1. complexe et tortueux. est ce qu'elle est. de reprendre ce sujet et de le remettre en cause. mais aussi des options d’interprétation. Argument Sujet plein de promesses. que la cause est à l’origine des événements. ‘souveraine’. qui demande à être évalué non seulement du point de vue de la complétude. le fait qu’elle est censée agir ”au dehors” établit ce rapport incontournable de cause à effet (Il n’est pas d’effet sans cause) et met en évidence l’existence des chaînes causales (cause première – cause seconde – cause finale). parsemé de pièges et d’illusions. ce qui fait qu'une chose est” (DA4) . Dire qu’une cause est ‘agissante’.Virginia LUCATELLI Université « Dunărea de Jos » de Galaţi LE VOCABULAIRE DE LA CAUSE (Re)cherchons la cause 1. ‘universelle’. autrement dit elle se constitue en un “ensemble des conditions nécessaires et suffisantes qui expliquent un fait complexe” (AD9) : Découvrir. la cause. je me propose de revenir sur mes pas. on affirme.2 La cause et ses définitions. Mais. etc. Dans la pensée des philosophes grecs. “ce sans quoi la cause ne peut agir” (DA9) [4]. puisqu’aujourd’hui nous rendons hommage à la terminologie et aux lexiques en général. Dans le premier sens. ce qui explique l’emploi du terme au pluriel : “ Faut-il rappeler le massacre des maréchaux. Je me suis moins interrogée sur la présence “physique” de la cause dans les discours. agit. de la pragmatique et de l’argumentation. a lieu” (DA8) . je dois dire que le travail de trouver un dénominateur commun à toutes les définitions de dictionnaire que j’ai trouvées m’a coûté un investissement énorme quant au temps et aux efforts dépensés. “ce par quoi une chose existe”. 176 1. Des questions incitantes. autrement dit de la lexicalisation de l’idée de cause.2°. “Ce qui fait que des choses ou des êtres sont” (TLFI).1°. au-delà de toutes ces différences que l’on pourrait saisir à travers les documents consultés. Les définitions de la cause couvrent un espace de signification flexible et nuancé. la cause ‘finale’ définit “ce qui a pour origine la fin recherchée” (TLFI). L’idée de cause agissante. I. J’ai tâché de m’approprier un corpus de dictionnaires aussi complet que possible et un corpus de textes représentatif [3]. le lexème ‘cause’ se laisse interpréter suivant ses deux sens principaux. “ Ce qui fait qu'une chose est. la cause ne cesse de me hanter depuis les débuts de mes tentatives en matière de recherche scientifique. plus tard. . Pendant plus de sept ans. Dans la chaîne causale. Ceci permet de dire que Dieu est la cause des causes (DA8). 1. en même temps. ou d’associer le mot cause à une série d’adjectifs tels que ‘première’. On admet qu’il peut y avoir plusieurs causes menant au même effet. mais. variables d’un auteur à l’autre. Dès le début. “ Ce qui fait qu'une chose existe. se distingue de la condition. ont guidées mes démarches qui se sont matérialisées dans une thèse de doctorat et. qui se trouve au carrefour de tous les savoirs et se plie à toutes les investigations. celui de ‘cause’ et celui de ‘procès’ : I. ‘suprême’. suivies d’autant de réponses pour le mieux incomplètes. d’une version à l’autre du même dictionnaire. agit au dehors” (DA9) . Platon et Aristote.

des intérêts propres à une personne. seconde(s). belle (belle cause). la cause est. l’analyse se place au niveau du lexique-grammaire. dira le maréchal Bagramian. première. involontaire.1. prédisposante. (f) dans des expressions. extérieure(s). explique Paul Dreyfus” (LM. fébriles. sommaire. dictons. au moins en partie. intérieure(s). où ‘cause’ est le nom centre. pour devenir “ but en vue duquel une personne s'oblige envers une autre” (PR). mineure. ce qui fait qu'une chose est.e. universelle. cause licite. etc. c) ce pourquoi on fait quelque chose. Ce qui motive quelque chose : “Il n’a point fait cela sans cause” (DA4). ce pour quoi on plaide. accompagné d'adjectifs épithètes ou déterminé par un groupe prépositionnel. matérielle. action qui produit un effet. instrumentale. spécifique. et I. pour y remédier. innocente. Ce qui produit quelque chose : “ L'une des causes principales du drame du Vercors fut sans nul doute la mobilisation hâtive de tous les résistants qui gagnèrent le massif dès le débarquement de Normandie. occulte. primordiale.3 Cause en contextes Avec l’étude des contextes. juste (injuste). éloignée. a lieu. commises. fortuite. Le contexte CAUSE + Adj. apparente. Principe qui produit ou concourt à produire un effet. e) dans la constitution de locutions conjonctives . 21 octobre 1976) . a) événement antécédent. criminelle. les occurrences de l'unité lexicale "cause". etc. affaire : “Ensemble de faits juridiquement qualifiés qui constituent le fondement du droit réclamé ou de l'exception opposée dans une demande en justice” (DA9). Affaire qui se plaide (judiciaire). Pour résumer. appointée. incidente. la cause publique. appliquer des réformes” (LM. directe. un procès). étrangère. pie. une cause peut signifier un intérêt “ ensemble des valeurs. perdre une cause (i. le fait d'un être : “ Devant le comité central du parti. possessoire. interne. reconnut. c) dans la constitution de certaines locutions adverbiales d) dans la constitution de locutions prépositionnelles . provisoire. civile. souveraine.généraux. finale. 177 . continentes. proverbes (structures verbales ou averbales). interloquée.. imperdable. L'ensemble des documents consultés offre la possibilité d'établir. qui se juge à l’Audience” (DA4) : gagner. extrême. morfibique (vieilli). à un groupe . en effet. accidentelle(s). 1. on se bat” (DA9) : la cause du prochain. essentielle. premier secrétaire. b) principe d'où une chose tire son être. embrouillée. Ce dernier sens s’est spécialisé en droit. célèbre(s). Par extension. déterminante. II. directe. Dans ce même sens. pétitoire. occasionnelle. le 15 août 1944. fictive. Ensemble de faits. principale. bénéficiale.2. efficace. etc. immédiate. licite (illicite). prochaine. légitime (illégitime). publique. pénale. de rection directe ou indirecte (verbes et expressions verbales qui "appellent" le mot cause). mauvaise (mauvaise cause). Il fallait chercher la cause profonde du mal et. combattre pour une cause (NDA). d'une obligation. Procès : “Se dit d’un procès qui se plaide. la cause est “ce qui rend compte des conditions de l’existence ou de la nature d’une chose”. b) dans la constitution du groupe verbal. servir une cause. Edouard Ochab. 18 novembre 1991). dans les acceptions I. majeure. CAUSE(S): accessoires. imaginaire. désespérée. douteuse. en position de GN2. on agit. chimique. bonne (bonne cause). commune. cause d'une convention. une des causes principales des revers subis pendant la première phase de la guerre” (LM. ce qui eût été logique ". grasse. notamment dans les contextes suivants : a) dans la constitution du groupe nominal. etc. physique. amiraux ? Ce fut. fausse. morale (immorale). vraie (la vraie cause). suffisante. formelle. et non au moment du débarquement de Provence. intrinsèque (extrinsèque).3.1. 1. efficiente. par exemple. permettant de la caractériser comme efficace. réelle (irréelle). apparente. 16 janvier 1993) . qu'il était absurde de parler de provocateurs et d'agents impérialistes.

etc. du peuple. Nous n'avons cite que les combinatoires trouvées dans les corpus consultés ou enregistrées communément par les dictionnaires.3. Du pont de vue de la position.2. 1. affaire. morfibique.Prép. renvoient a II. cause de désastres. ou bien servir. la cause de l'Etat. Venger la cause. 1. des adjectifs comme principale. OBSERVATIONS 1. ‘pour cause que’ : “ Si les principes sur lesquels repose la théorie du " bond en avant " tiennent. Dans certains cas. Favoriser la (bonne) cause. cause en fait de legs. tout au moins dans l'optique communiste de la Chine. de la royauté. de la religion. Je vous cède le pas à cause que vous êtes mon aîné” (DA8). etc. Reconnaitre la/les cause(s). Da8. descendre des causes aux effets. trahir. Ces contextes verbaux restreignent généralement la sphère sémantique du mot cause vers la zone II (cf. et la locution conjonctive. cause d'audience. Cette liste n'est certainement pas complète. remonter à la cause . DA9.OBSERVATIONS: 1. de la vertu. Le groupe prépositionnel est forme de préposition suivie de nom à prédéterminant zéro : cause de dégâts. 178 . La cause de Dieu (cf. des pauvres. etc. l’adjectif est placé. puis avait été repoussée pour cause d'entrée en guerre imminente des Etats-Unis” (LM. 1.3. ((LM. 2. etc. Indiquer la/les cause(s). sélectionnent plusieurs traits. indiquer. “Cette rencontre de secrétaires d'Etat. 1. Causes et moyens d'opposition à des criées (LM. PNR2009. etc. GRDLF.3. perdre une cause. aller. supra. réelle. Il est accompagné du prédéterminant article défini ou indéfini. Le contexte Verbe + CAUSE (GN2) Découvrir la/les cause(s). DA9. Établir la/les cause(s). cause d'apparat. 3. Indéf. etc. 3-4 décembre 1961).5. le mot cause occupe la position objet.3. Par exemple. alors que certains autres. etc. au domaine médical. Déf.2. ‘pénale’. DA4. ‘imperdable’. de l'humanité. l'opposition Art. 1.2. correspond à une opposition de sens : ignorer la cause /vs/ ignorer une cause . juridique" . cause d’appel. Soutenir la (une) cause. fébriles. (Re)chercher la/les cause(s). 20 janvier 1992). PNR2009. ‘bénéficiale’ avec la spécification "droit canonique"(DN). Toutefois. 1. en bon ordre décroissant après le nom (déterminé + déterminant). combattre pour la cause /vs/ combattre pour une cause. cause d'intervention. Trahir la cause. ‘civile’. supra. DA8. + CAUSE Accéder à une cause .) : gagner une cause. l'élargissent. rechercher. etc. D' autre part. Le groupe prépositionnel est forme de préposition et groupe nominal (Pd. Dans ces constructions verbales.4. 2. PLM2010). Pourquoi ? A notre avis. venger la cause. tels que “découvrir. il y a aussi des contextes élargis. PLM2010). ‘pétoire’. etc. Trouver la/les cause(s). 1. /Art. “ Il fut mis en jugement à cause qu'il conspirait contre l'État. II est de l’ordre de l’évidence que certains adjectifs sont censés restreindre la sphère sémantique du terme. Le contexte CAUSE + G. les adjectifs ‘criminelle’. de rection directe ou indirecte.2 – ‘intérêt’). (cf. à quelques exceptions près. vieillie aujourd’hui. ‘pour cause de’. DA4.3. Le contexte Verbe + Prép. Servir la cause. au contraire. qui dura environ une heure et demie. du prochain. Locutions prépositionnelles et conjonctives Le mot ‘cause’ se retrouve dans certains mots-outils comme les locutions prépositionnelles : ‘à cause de’. + N) : la cause de : la cause de l'Eglise. vraie. GRDLF. Causes et moyens d'abus. 3.). était prévue d'abord pour le 9 décembre 1941. trouver la cause”. essentiellement à cause des excès qu'elle a engendrés” (LM. avec la spécification "droit. d'opposition. son application n'a pas donné les résultats escomptés.

3. la boisson va faire partie intégrante de la vie quotidienne du GI. tournées vers des sens spécialisés. il s'oblige à donner des gages permanents de bonne volonté à l'occupant. Par la suite. Nul ne doit être témoin en sa cause. “Promue au rang de produit de première nécessité au même titre que la nourriture et les munitions. OBSERVATION : Les expressions verbales qui se placent sous 1. Sun Yat-sen. etc. aient mis en cause la véracité des témoignages sur la politique hitlérienne d'extermination” (LM.” (LM. Affranchie pour les besoins de la cause des contraintes du rationnement... Embrasser (épouser) une cause. en tout état de cause. se divisa en deux camps. les " modérés " rejoignant pour l'essentiel les positions occidentales” (LM. 9 juin 1993). Être en cause (= “être partie au procès).M. Être cause de (“Si je n'ai pas fait tout ce que je devais. appeler en cause (= “rendre quelqu'un partie au procès”). Tel a bonne cause qui est condamné. etc. de même. 1er juin 1960). On dit aussi ”La cause est en état” pour ”la cause est prête à être plaidée” et “La cause est entendue” pour “La cause est prête à être jugée” (AD8). Parler avec (en) connaissance de cause.5. remettre) en cause. Proverbes : Avocat à toit et sans cause. 7 juin 1984). il est arrivé à maintes reprises que des publicistes. Avoir (donner) cause gagnée. dont les plus sincères avouaient qu'ils n'avaient pas lu-et pour cause!-une œuvre aussi méprisable. Être chargé d'une cause. c'est l'existence de toute une administration parallèle dont les mesures ont emprunté au commerce ses défauts sans acquérir toutes ses qualités” (LM. Être hors de cause. Entreprendre une cause. prenant parfois le titre d'historiens. a.1. Agir (être) en connaissance de cause. sont. En désespoir de cause. Obtenir gain de cause. “Obtenir gain de cause dans une dispute quelconque”). “ Mais. 8 avril 1975). en droit et discours juridique (voir supra. 9 octobre 1946). Prendre (le) fait et cause (pour quelqu'un). Il est à signaler qu’il y a beaucoup plus de proverbes avec le verbe ‘causer’ qu’avec le terme ‘cause’. la compagnie lance une offensive générale sur tous les fronts où combattent les soldats américains” (L. Avoir (donner) gain de cause. Gagner (à) sa cause. Appeler (mettre. seront données plus bas les séquences le plus souvent rencontrées dans le corpus : Expressions verbales : Abandonner une cause. elles passent aussi en langue commune (par exemple.. 179 . Les " neutralistes " prirent fait et cause pour Lumumba. qui.2. Mettre. Mettre une cause au rôle (= “juger un procès”). 21 février 1979). Des milliers de gens. II). pour la plupart. : “Pasternak fut exclu de l'Union des écrivains et jeté aux analphabètes. en désespoir de cause. c'est vous qui en êtes cause” DA8). conclut un accord avec le représentant du Komintern.3. “ Ce qui est profondément en cause. “ L'Afrique. Locutions adverbiales : À ces causes (= “en considération de ce qui vient d’être exposé” (TLFI). Joffé” (LM.6. Personne n'est bon juge de sa propre cause. A petite cause grands effets. 1. Bien est malheureux qui est cause de son malheur. “ Le 26 janvier 1923. Dans une tentative de classification de ce type de structures. en obtenant gain de cause. pour les besoins de la cause. et pour cause (= "pour de bonnes raisons") [5]. le traînèrent dans la boue” (LM. La combinatoire figée Le mot cause entre dans plusieurs constructions figées. Faire cause commune avec quelqu'un. Perdre sa cause. Défendre la cause. 30 juin 1960). En voici quelques exemples : “Depuis la fin de la seconde guerre mondiale. s'est tourné vers Moscou pour obtenir le soutien que les Occidentaux lui refusaient. etc. II n'y a pas d'effet sans cause.

sont à prendre en compte : a) noms à valeur générale : considération. restent mystérieuses” (LM. ceux que j’ai pu déceler au fil de mes recherches de corpus. de près ou de loin. si l'on peut dire. : “ Ceux qui sont persécutés " en raison de leur action en faveur de la liberté " se verront même accorder un " asile constitutionnel ". au mobile du crime. Le mobile. motif. OBSERVATIONS : 1. 2. créer. 16 septembre 1997). ‘sujet’. la cause donnée comme première . ayant trait à la cause. le mobile est d'ordre sentimental et le motif d'ordre rationnel : “La faiblesse principale de l'ouvrage tient. ‘objet’. déterminer. elle est proprement efficace.1 Les noms de la cause Plusieurs classes sémantiques. avoir pour effet quelque chose” – TLFI). mais le vrai motif de cette rencontre est qu'Israël est. le journaliste le plus intime avec le premier ministre : « Sharon ne le dira pas publiquement. épuisé” (LM. ‘origine’. des raisons profondes et justifiées . e) causes de développement et de transformation (emplois métaphoriques): ferment. etc. b) noms à valeur plus précise : facteur. principe et les emplois métaphoriques : racine source. ‘principe’. 2.2 Les verbes de la cause [6] À part le verbe ‘causer’ (“Être à l'origine de. et ce serait une gageure d’essayer. On distingue les mobiles. 2. être à l'origine de. ‘source’. des motifs que l'on invoque pour expliquer ou justifier publiquement son action. objet. qui sont des causes réelles. raison. 180 . en tout point équivalent (droits. rappellent des rapports de type causal. germe. autrement dit les mobiles de l'implication des forces armées dans les massacres. nous avons trouvé une longue série d’autres verbes aux significations plus ou moins proches : allumer. sont attachés à la matière de la cause. ‘racine’ mettent en évidence la cause éloignée. déchaîner. c'est ce qui justifie en éclairant.. déclencher. affaire. genèse. attirer. Par exemple. Ainsi.) au statut classique” (LM. La raison. par rapport à la cause. dossier (par métonymie) Ensemble d'intérêts : parti. En ce qui suit. apporter. 11 février 2002) . sujet. ‘occasion’ (cause fortuite) et ‘prétexte’ (fausse raison). ‘explication’ et bien d’autres encore tout en évoquant l’idée de cause gardent quand même leur signification propre. entraîner. je me contenterai de signaler les cas les plus saillants de lexicalisation de la cause. lui aussi. La raison implique l’idée de jugement (PR). lui. exprimant. conférer. donner lieu à. tandis que la ’motivation’ implique des raisons psychologiques . ‘considération’. aides. donner. moteur. ‘genèse’. ‘fondement’. de tracer la trame aussi complexe que subtile. amener. il y en a bien d’autres qui. d) cause qui incite à l' action : intention. semence . c'est ce qui précède dans le temps et conditionne plus ou moins nécessairement. cause juridique : procès. À part ces mots. cas. engendrer. 24 octobre 2000). c) point de départ de la cause : fondement. D'une façon générale. le moteur étant celui qui donne le mouvement initial.2. mobile. Les mots de la cause L’idée de cause se retrouve dans plusieurs classes de mots. ‘intention’. motivation(s) . « les causes ». “ Commentaire de Shimon Shiffer.. origine. c'est l'impulsion qui pousse à agir. directement liés à l’idée de cause. Comme le reconnaissent honnêtement dans leur postface l'éditeur François Gèse et la journaliste Salima Mellah. avoir pour effet. occasion. dans l’espace contraignant d’un article. La cause fait naître. ‘motivation(s)’ sélectionnent le trait "qui détermine a l'action". le pourquoi. quand le motif invoqué est "le dévouement à la nation" (DPH). la raison appartient à l'ordre de la pensée proprement-dite. du vocabulaire de la cause. la "recherche du pouvoir" peut être le mobile de l'action politique.Enfin. La cause. prétexte. ‘moteur’. explication.

cerveau. Une dizaine de jours caniculaires. Enfin. quels qu'en soient les instigateurs. artisan. inspirer. promoteur. motiver. sur une grande partie du pays. 3-15 janvier 1966). exciter. père. trois.4 Les mots-outils 2. instigateur. dans les deux cas – personne qui est à l’origine de…) : “ Le terrorisme urbain de ces derniers jours. fondateur. par exemple “l’auteur du livre” /vs/ “l’auteur du crime”. 29 avril 1994). : “Stoppée par l'armée française dans sa progression vers le sud. entraîner. créateur. à la torture systématiquement infligée. produire. de sémantisme très peu précisé à l’infinitif. lance-t-il. Au niveau du corpus ont été identifié plusieurs agents de la cause : auteur. peut sélecter le trait [être cause de] dans des contextes comme : “faire mal à qqn”. juge à la Cour suprême” (LM. être à l’origine de”) 3 000 morts. force ergative. Dans une phrase comme : Le vent a renversé le toit de la maison. En même temps. 2. procurer. et de la signification causative. 2. expliquer. faire. mais aussi des locutions verbales. à travers un processus de métaphorisation et de mutations sémantiques (voir. elle a manqué de déclencher (=“provoquer”) une guerre civile en lançant l'offensive sur Daloa. ont suffi pour provoquer (= “causer. générer. procurer. dans une égale constance. “Il faut allumer (=“créer. 4. provoquer. des rescapés avaient. concepteur. justifier. restent très minoritaires” (LM. favoriser. etc. Comme dans le cas des verbes de la cause. 17-18 août 2003). susciter. etc.3 Les agents de la cause On peut considérer que l’entité qui est à l’origine du déclenchement d’une cause vers son effet. valoir. Jackson. ce qui lui avait valu (=“apporter. provocateur. 5. la plus grande ville dans la « boucle du cacao” (LM. plusieurs Vietnam sur la surface du globe "” (LM.4. pour raison de (cause justifiante). la signification causale de ces verbes est à distinguer de la signification transitive. en 181 . valoir. essentiellement parmi les personnes âgées ou fragiles. ressemble plus à un aveu de faiblesse qu'à une stratégie de rechange. en général. Les partisans d'une sécession. d’autres sont issus de processus de métaphorisation et de glissement de sens : allumer. soulever. Un verbe comme ‘faire’. engorgeant les urgences des hôpitaux et saturant les funérariums” (LM. en considération de. 27 septembre 1991). “faire peur à qqn”. suivant plusieurs mois de sécheresse. inspirer. " deux. à la lumière de. occasionner. initiateur. D’autres acquièrent ces traits en contexte : apporter. inventeur. être à l’origine”) le surnom de " boucher de Lyon "” (LM. provoquer et les expressions verbales : avoir pour effet. Créons. être à l’origine de : “Pour preuve. ils sont issus de processus complexes. peut être appelée ‘agent de la cause’. pour la plupart. former. du fait de. âme. inspirateur. déclencher. formellement parlant. noire ou blanche. : “Mais des témoins aussi.1. Le sémantisme des verbes rappelant la cause ne peut se préciser entièrement en dehors du contexte et sans prendre en compte la nature des agents. dénoncé son zèle et surtout sa propension à la violence irraisonnée. est agent de la cause. etc. la succession des dégâts du 2 au 13 août lorsque la température atteignait 40 ºC. être humain ou non animé. Locutions prépositionnelles : grâce à (cause invoquée + idée de moyen). ‘le vent’. en particulier. produire. fomenter. égérie . La liste ci-dessus présente. responsable. 3. 2. déclencher”) un peu partout de nouveaux foyers de guerre. des verbes proprement dits. 24 octobre 2002). engendrer.exciter. force ergative non animée. OBSERVATIONS : 1. 1er octobre 1971). “ Mais ce fut Truman qui donna une âme à ce projet en nommant procureur général des Etats-Unis Robert H. Certains de ces verbes contiennent des sèmes de nature causale dans leur forme infinitive : causer. en raison de. etc. muse.

tant que cette idée n'est pas devenue un parti. à preuve que. maintenant que. Pas seulement parce que le Parlement . point) que. à défaut de. En fait. tout reste à faire. Français et Britannique ne réagirent qu'avec des mots” (LM. “ Sous prétexte d'urbanisme. puisque. 25 août 1992). 2. (cause alternative) . par manque de (cause + idée de quantité). sous couleur de.comme le pays . attendu que. Bien qu'on puisse les décrire et les analyser séparément. par suite de (cause + conséquence qui en découle). du fait que. Mais surtout parce qu'elle tomberait à plat. vu que (cause qui rappelle un fait constaté) . gloire. à la suite de. soit que . étant donné que. on annonçait que la balance commerciale du pays avait enregistré un excédent de plus de 10 milliards de dollars sur l'ensemble de l'année 2000.. culturelle. sans aucun doute. 22 mars 2003) . qu'elle serait totalement « décalée » par rapport aux commentaires que Tony Blair s'attire après cinq mois de crise irakienne” (LM. “ Laval se tient au courant très précisément des réactions de l'opinion publique. considérant que. ce n'est pas parce que. parce que la situation internationale. sous couvert de. sous prétexte de (cause fictive) : “ La veille. dès l'instant où. destinées à introduire une séquence causale ou motivationnelle) : “ La crise comme cause ? Nécessaire. et ce quelques mois après les épouvantables massacres religieux qui firent des centaines de milliers de morts” (LM. cette petite histoire authentique ne ferait sourire personne dans les couloirs de Westminster. faute de. 3. où vingt générations ont déposé leurs morts” (LM. guerre oblige. quand. surtout que et les corrélatifs : tant / tellement (cause + idée d'intensité ou progression) . Conclusions L'ensemble lexico-grammatical des procédés visant l'expression de la cause est. ou que . étant donné. “Le spectacle culturel est censé apporter aura. qu'on ne lui signifie pas de nouvelles exigences "” (LM. d'autant plus (moins. " eu égard à cette opposition du clergé. en considération de ce que. 20 septembre 2002) . l'intermittence est au moins une bouée qui permet de survivre avec un projet échappant au morne travail répétitif” (LM. Car les tentatives de rassemblement des familles de la droite en une seule organisation n'ont pas manqué sous la Ve République” (LM. en effet. fortune. reconnaissance. 16 décembre 2000). d'autant que.4. selon que. attendu. en réalité. du moment que. 26 septembre 1988) . alors que + opposition (cause justifiante + idée de temps) : “ Gandhi mourra assassiné par un fanatique hindou qui l'accusait de trop céder aux musulmans alors qu'il s'était opposé à la partition-voulue par beaucoup d'Anglais-et à Jinnah. soit que . suffisante certainement pas : la même crise d'un système capitaliste analogue " produit " en 1932-1933 Roosevelt et le New Deal.2.vit des jours graves. sous (le) prétexte que (cause alternative ou fictive) : “ Sous le prétexte qu'il s'était borné à occuper des territoires allemands. 6 avril 1992). Il demande aux Allemands. institutionnelle. très riche et très hétérogène.. Le sens causal 182 . comme on a essayé de le montrer. vu (cause qui rappelle un fait constaté). contre 3 milliards l'année précédente. ces moyens se combinent le plus souvent à l'intérieur d'un type de discours à fortes valences argumentativo-justificatives ou explicatives. car. grâce à la hausse du prix du baril” (LM... 17 juillet 2003). non (pas. à force de. des Etats-Unis n'est pas la même que celle de l'Allemagne” (LM. soit que. il les redoutait. dès lors que. et tant que ce parti ne représente pas une force politique. à mesure que (dans la mesure où).. Conjonctions et locutions conjonctives : parce que. des antisémites du cru obtiennent des Allemands la destruction du vaste cimetière juif. “Cependant. 29 janvier 1983). si … c’est que (hypothèse suivie de cause). comme (à valeur générale. faute que (cause réfutée) : “Aujourd'hui. Comment y résister ? Et puisque la société de pleinemploi est morte et que le chômage ou le semi-chômage devient la règle. eu égard à. à présent que. lorsque. 24 mars 1983) . suivant que. mieux) que.faveur de.. non parce que.

Paris : Éditions du Seuil. 10-15.atilf. 183 . [5] Emploi familier. Bescherelle aîné. par Emile Genouvrier. Version 2. textes. sons et images recueillis dans le journal Le Monde. par Georges Molinié. Tristan Hordé. par Paul Foulquié. Répertoire des mots par les idées. [4] Idem. Paris : Larousse. à Paris. Le Robert : Sejer.htm. par M. Ducrot & J. (1860). 23-24. sur CDROM. URL : http://www. Buzău. URL : http://atilf. Dictionnaire Etymologique du français (1983). pp. 2010 sur CD-ROM. Nouveau Dictionnaire des synonymes (1977). Paris : Larousse. Paris : Editions universitaires. Paris : Larousse. 4ème. Quand il est non animé. Claude Désirat. X = Agent-cause. Veja. Buzău : Alpha. Paris : Larousse. pp. Paris : Presses Universitaires de France. Société du Nouveau Littré.0.-M Schaeffer. ces verbes peuvent se représenter par les schémas : X cause Y. Dictionnaires Le Robert.htm .fr/cgibin/cherches.fr/academie9. par J. par A.unicaen. coll. Le discours de la cause. Le discours de la cause. par Jacqueline Picoche. NOTES [1] Virginia Veja. "Les usuels du Robert". sous la direction de Georges Niobey. Nouveau dictionnaire encyclopédique des sciences du langage (1995). base de données multimédia. Le Petit Robert. des idées par les mots (1980). Lorsque l'Agent-cause est humain.fr/academie4. Dubois et coll. [2] Idem. le trait intentionnel disparaît. Laboratoires CRISCO. Dictionnaire de la langue française (1949). RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES Dictionnaire National ou Dictionnaire Universel de la Langue Française. ou X cause Y à Z. Dictionnaire historique de la langue française (1993). humain ou non animé. Ce sont des verbes directionnels qui favorisent la cause en position de sujet et la conséquence (l'effet) en position d'objet. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française (1968). Le Grand Robert de la langue française (2005). [3] J’ai employé la base de données L’histoire au quotidien. Beaujean. collections 1939-2004. Paris : Le Robert. sous la direction de Alain Rey. se manifestant dans bien des cas d'une manière implicite. coll.se forme à l'intersection des emplois lexicaux et grammaticaux. Editura Alpha.atilf. 9ème éditions. par Julie Didier.Editeurs.fr/academie. Le monde. Paris : Le Livre de Poche. Paris : . Dictionnaire de la philosophie (1964). Paris : Hachette. éd. Editions électroniques : Dictionnaire de l’Académie française.atilf. Dictionnaire des synonymes. Paris. chez Garnier frères . 8ème. L’histoire au quotidien.crisco. Il ne reste qu'à découvrir les règles selon lesquelles il fonctionne. Le Nouveau Petit Robert de la langue française. par Paul Robert.cgi Le Petit Larousse Multimédia. Dictionnaire de rhétorique (1992). Dictionnaire du Français Contemporain (1971). édition 2009 sur CD-ROM. par O. [6] De manière générale. 1939-2004.htm . il manifeste les traits [+volontaire]. Librairie Générale Française. http://atilf. 2000. Nouveau Dictionnaire Analogique. http://atilf. Dictionnaire de la langue philosophique (1962). Virginia (2000). subjectivisé.

fructul unei cercetări de corpus. 2010 sur CD-ROM. GRDLF = Le Grand Robert de la langue française (2005). DA9 = Dictionnaire de l’Académie française. PLM2010 = Le Petit Larousse Multimédia.atilf. Cuvinte-cheie : cauză. NDA = Nouveau Dictionnaire Analogique. PNR2009 = Le Nouveau Petit Robert de la langue française. Répertoire des mots par les idées. să inventarieze şi să discute termenul ‘cauză’ precum şi multiplele lexicalizări ale ideii de cauză în limba franceză contemporană. lexicalizare. sens cauzal. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française (1968). 9ème édition. REZUMAT VOCABULARUL CAUZEI Lucrarea de faţă. 184 . des idées par les mots (1980). îşi propune să identifice. DA8 = Dictionnaire de l’Académie française. construcţie cauzală. URL: http://atilf.Trésor de la langue française informatisé.fr/tlf. cauzalitate. 4ème édition. édition 2009 sur CD-ROM.htm Abreviations employees dans le texte : DA4 = Dictionnaire de l’Académie française. 8ème édition. TLFI = Trésor de la langue française informatisé. LM = Le Monde PR = Le Petit Robert. éd.

Pouvons nous dire que c’est le commencement d’une nouvelle vie en deux. Si les fonctions de la publicité sont d’informer et de persuader. L’image d’un couple en vêtements qui représentent la cérémonie du mariage. nous éclaire. nous y trouvons aussi le charme du texte qui vise la persuasion par le divertissement. ». Les yeux du marié sont dirigés vers le lit. Le centre de la réclame est la couleur.Sanda MARCOCI. Prenons un autre énoncé : « La Société Samos est heureuse d’annoncer le mariage de Samos 99 double crème avec le bleu. « La Toute Rouge est signée Rosières ». un énoncé assez énigmatique puisque nous ne savons pas quel est le premier achat tellement important dans un mariage. nouvelle. Nous y trouvons tout ce que le producteur veut introduire dans la présentation d’un nouveau produit. représente. introduite par une expression référentielle définie. vers la cuisinière rouge. les yeux de la mariée. un début d’une histoire dans laquelle le rouge est aussi le symbole de l’amour. nous éclaire que l’universel de couleur représente un nouveau produit à goût doux. Il y a des mariages heureux. Elle peut créer des histoires. entité abstraite d’ailleurs. nous y pouvons ajouter une troisième : celle de divertir. L’énoncé devient d’autant plus persuasif dans la manière qu’il est présenté aux lecteurs. un nouveau produit avec un goût nouveau : « Un goût de bleu dans un fromage blanc ». c’est la prédication qui nous aide à refaire les énoncés de manière à ce qu’ils nous montrent exactement ce que la couleur. Prenons l’énoncé : « La Toute Rouge de Rosières » Bien qu’introduite par une expression référentielle définie unique par la présence de l’article défini. nous faisons appel à la prédication et refaisons l’énoncé de la manière suivante : « La cuisinière produite par ‘Rosières’ est rouge » Nous y retrouvons une deuxième métonymie intégrée dans la première. entre un lit tout nouveau et une cuisinière rouge. mais c’est aussi par une reconstruction prédicative que nous pouvons arriver au vrai référent. C’est par la prédication que nous arrivons à trouver l’universel de couleur. La Toute Rouge de Rosières. Universitatea „Spiru Haret” Bucuresti LA MÉTONYMIE DES COULEURS DANS LE DISCOURS PUBLICITAIRE La métonymie des couleurs est une métonymie de l’abstrait/concret. un goût différent. La publicité est innovatrice. la métonymie du producteur pour le produit. des sentiments qui ont leur source dans le coeur dont le symbole est aussi le rouge ? Le signifiant de l’énoncé. Ce produit qui est rouge apparaît ensuite dans une accroche plus complète : « Le deuxième achat le plus important quand on se marie.678 F ». dont le signifié est le mariage nous donne la signification du rouge comme référent : c ‘est l’amour qui unit le couple qui est en train de commencer une vie nouvelle. c’est-à-dire que dans le processus de la référentialité. un fromage tendre. S’agit-il vraiment de l’universel de couleur dans cette 185 .

et disons « le goût bleu ».couleurs. À partir de la contiguïté : « sang bleu » = « sang noble » fromage bleu = fromage noble c’est par l’ennoblissement du goût que ce fromage est spécial. mais à partir du symbolisme de la couleur. Le signifié du signifiant « bleu » est enrichi par un déplacement qui détaille le signe au niveau du symbolisme. le partitif remplaçant l’ellipse qui apparaît dans la métonymie et. la similitude des traits distinctifs de la couleur bleue que nous transportons la signification du bleu à la signification du goût en vertu de la comparaison sous-entendue « le goût est comme le bleu ». un fromage noble. Si le bleu est la couleur du ciel sans nuages. « nécessairement polysémique » [2] comme les autres lexèmes. que c’est « du bleu dans la tendresse » ou inversement. Ils ne peuvent donc pas être décomposés en sèmes pour nous rendre compte de l’effet de sens. le sens propre. « un fromage tendre. c’est par la ressemblance. peut être 186 . par extension nous allons dire que c’est : « la tendresse de la couleur bleue ». L’isotopie du contexte est beaucoup développée à ce nouveau niveau. qui constituent des abstractions. Nous irons ensuite dans le monde extérieur pour établir le rapport référentiel avec le produit nouveau « Samos 99 Royal ». c’est par le sens de « noblesse » que la couleur opère. Mais la métonymie fonctionne dans le « goût de bleu ». que c’est « de la tendresse dans le bleu » . comme nous reconstruisons le syntagme et arrivons à : « une pièce musicale de Mozart » « un concert de Bach ». Mais il s’agit « d’un goût de bleu » et nous disons que « c’est du bleu dans le goût de ce fromage » comme nous disons « du Mozart ». Nous allons par extension à la relation d’une cause pour un effet et pouvons inclure « bleu » et « noble » dans le même ensemble sémique pour assurer l’isotopie contextuelle. L’actualisation formelle goût – fromage bleu – noble de la contiguïté au niveau symbolique assurera la cohérence contextuelle : « un goût bleu d’un fromage noble ». et dirons d’après la contiguïté musique . C’est par son sens connoté qu’on prend « le bleu ». « du Bach ». que « c’est du bleu dans le nouvel fromage ». le plaisir du sens qui est le goût. Ils n’ont donc pas une nature polysémique. en choisissant l’association au ciel bleu. un goût différent ». Le passage du « bleu » au « noble » aura lieu à l’intérieur d’un même ensemble sémique référentiel-contextuel par la connotation de la couleur.goût bleu .Mozart tendresse . Mais comment savons nous que la couleur opère métonymiquement et non pas métaphoriquement sur le goût ? Si nous prenons l’exemple célèbre du Groupe µ : « Dehors nuit zoulou ». du sémème qu’ils produisent. non pas à partir du concept de couleur.réclame ou d’une nouvelle symbolistique de la couleur : délicatesse alimentaire.Le décodeur du nouveau « réel » trouvera la nouvelle objectivité se plaçant dans une autre réalité. celle des symboles. Le continuum de la couleur bleue et le continuum des goûts tendres se réduisent au comptable du produit à un goût nouveau. Le sens figuré des couleurs. Les mots de couleurs sont « sémantiquement primitifs » [1]. que « c’est de la tendresse dans le nouvel fromage ».

ne change d’aucune façon notre conception des couleurs. mais deux appareils de cette marque. ce rouge » et référer à un objet comptable. 187 . Mais le deuxième terme de l’opposition massif/comptable devient incompatible dans le rapprochement : un Philips/un rouge. développé par Georges Kleiber. Si nous analysons le concept de fromage nous trouvons que l’expérience nous renvoie au référent commun. plus retenue. La distinction massif/comptable ou continu/discontinu est. les qualités du bleu. et la notion de nombre. fondé sur la combinaison. Le goût du fromage est un deuxième référent. mais un goût auquel on associe par contiguïté. ce Philips » pour référer à un objet comptable. Une seconde propriété. dire « un. bien qu’il ne s’agisse pas d’une vraie antithèse. et rouge = la masse incomptable des objets de cette couleur. nous ne pouvons pas. qui n’est pas dans l’état connu par nous.établi dans le discours par la connotation. puisque c’est le noir qui s’oppose au blanc. alors qu’une partie d’une entité dénotée par un terme comptable devient une entité de nature différentte » [3]. Si l’analyse du référent démontre que toujours un fromage est un fromage. l’apanage des substantifs. Ce type d’approche. Nous dirons. Philips. on arrive par les analogies qu’on trouve dans la couleur bleue. nous arrivons au-delà du langage. qu’un objet de la marque Philips est du Philips comme une partie d’eau est encore de l’eau. Ce serait donc l’enrichissement conceptuel qui fait du « bleu » par rapport au « goût » un métasémème métonymique du sens. le. distingue les termes comptables des termes massifs. en situation distributionnelle. à ce qu’on sache. c’est le métalogisme qui est évident. dans notre cas le fromage. Mais en empruntant la terminologie homogène /hétérogène. La question se pose sur la possibilité de retrouver dans les adjectifs de couleur l’opposition référentielle entre ce qui se compte et ce qui ne se compte pas. Si nous entrons dans le paradoxe « Ce fromage n’est pas un fromage ». sauf pour le cas où on veut marquer ses qualités exceptionnelles. Le problème se pose pourtant d’une manière différente lorsqu’on envisage les caractérisations logiques de l’opposition en termes de référence homogène/référence hétérogène. pas assimilation. étant donné qu’elle presque annule la difficulté de délimitation des parties minimales : du Philips plus du Philips c’est encore du Philips (comme de l’eau plus de l’eau c’est encore de l’eau) alors que la somme de deux appareils Philips n’est plus un Philips. Le critère syntaxique. tandis qu’une partie d’un appareil concret (bien que de marque Philips) n’est plus un appareil intact. ce sont deux propriétés qui distinguent les termes massifs des termes comptables. De la couleur « sémantiquement primitive » aux qualités qu’elle apporte au goût. Si nous pouvons bien modifier le nom de marque et dire « un. Dès lors on fait une analyse du référent. Une première propriété établit « que toute entité dénotée par un terme massif reste une entité de même nature. En disant « Philips » (le nom de cette marque) et « rouge » (l’adjectif). le. L’antithèse « un goût de bleu dans un fromage blanc ». en modifiant l’adjectif de couleur. nous allons analyser le référent pour voir si notre fromage est un fromage au sens courant du mot. Un goût commun se rencontre avec le sens connoté par « le bleu » et nous obtenons un changement de sens. semblent incompatibles dans leur application avec les adjectifs de couleur. nous disons que le trait « massif » les rapproche : Philips = la masse incomptable des objets de cette marque. capitale pour séparer les termes comptables des termes massifs. Ces distinctions ne devraient pas concerner la couleur comme adjectif ou la couleur comme concept d’abstraction. Nous entrons dans le domaine des transferts analogiques de dénomination. des noms (massifs ou comptables) avec les déterminants.

Envisagée de cette manière l’opposition massif/comptable peut dépasser la catégorie du substantif vers celle de l’adjectif. On peur dire sans réserves que l’équivalent sémantique de la distinction massif / comptable porte sur les concepts et concerne donc non seulement les substantifs mais aussi les adjectifs. Prenons l’adjectif « noir » des énoncés suivants:
« Le noir chic » (Collection Légendaire de Levi’s) « Le beau jeu des dames noires : Le noir junior, le drama-noir, le noir de jour, le noir du soir », « Du noir-noir pour le soir Du noir allumé d’un ton vif » (vêtements),

pour illustrer le type de concept dont les référents possèdent la vertu de divisibilité homogène. Le concept de noir est divisé en variétés sans que les parties cessent d’appartenir à ce concept. Si nous envisageons le problème à partir de Kleiber, nous pouvons prendre l’adjectif « noir » et l’ajouter aux termes massifs nominaux pour exemplifier les expressions à référence cumulative. « Vêtements » et « noir » ont la même propriété sémantique de référer cumulativement. À partir de nos exemples le concept de couleur, « noir » est réduit à des syntagmes nominaux de type métonymique par des marqueurs modifiants (articles définis, partitifs). Nous y reconnaissons la modification générique : le noir chic, le noir junior, le noir de jour, le noir du soir, et la modification discrète : du noir-noir, du noir allumé. Un test cumulatif, à partir de la référence cumulative, nous conduira à la séparation de certains adjectifs conceptuels dans la distinction massif/comptable. Si la couleur est un adjectif massif c’est qu’il est à la fois cumulatif et distributif. Il répond à la fois au test cumulatif qu’à celui de divisibilité. Le test cumulatif donne la couleur comme un massif (toujours la somme des parties noires sera elle-même noire) et le test de divisibilité homogène donnera la couleur aussi un massif (une partie prélevée sur une entité noire sera elle-même noire). Employée pour charmer et séduire, cette tournure figurale métonymique est destinée à faire passer le message de façon éloquente et persuasive. L’effet sur les récepteurs concerne la réception du discours et son interprétation, et la cooperation du destinataire quant à cette réception est obligatoire pour le bon accueil du message. NOTES
[1] Le Groupe µ, Rhetorique generale, Larousse, Paris, 1970, p.94 [2] ibidem [3] Kleiber, G., Nominales. Essais de sémantique référentielle, A.Colin, Paris, 1994, p.30

RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES
Adam, Jean-Michel,Bonhomme,Marc (1997)., L’argumentation publicitaire.Rhétorique de l’éloge et de la persuasion, Paris, Nathan Buffon,Bertrand (2002) : La Parole persuasive, Paris, PUF Bonhomme, Marc (1998) : Les figures clés du discours, Paris, Seuil Cristea, Teodora,(2001) : Structures signifiantes et relations sémantiques, Bucuresti,Ed.FRM Ducrot, Oswald, (1980) : Les mots du discours, Paris, Minuit Dériber, M., (1969) : La couleur dans la publicité et la vente, Paris, Dunod Eco, Umberto, (1972) : La Structure absente, Paris, Mercure de France Greimas, Algirdas-Julien, (1983) : Du Sens II, Paris, Seuil Genette, Gérard., (1970) : La rhétorique restreinte, Communications no.16, Paris, Seuil Kleiber, Georges, (1981) : Problèmes de référence :descriptions définies et noms propres, Paris, Klincksieck 188

Kleiber, Georges, (1994) : Nominales. Essais de sémantique référentielle, Paris,A.Colin Linsky, Leonard, (1967) : Le problème de la référence, Paris, Seuil LE Guern, Michel, (1973) : Sémantique de la métaphore et de la métonymie, Paris,Larousse LE Groupe µ, (1970) : Rhétorique générale, Paris, Larousse Rastier, François, (1987) : Sémantique interprétative, Paris, PUF Rastier, François, (1994) : Tropes et sémantique linguistique, Langue française no.101, Paris, Larousse Todorov, Tzvetan, (1977) : Théories du symbole, Paris, Seuil

REZUMAT
Discursul publicitar modern are o lunga traditie, începand cu antichitatea. Retorica clasică îşi dovedeşte perenitatea iî discursul publicitar ca o metodăde a raăspunde nevoilor şi dorinţelor membrilor societatii de comsum. Discursul publicitar modern are propria sa argumeaţie, reprezintă un anumit tip de discurs, cel epideictic, are elocinţă, foloseşte din abundenţă figuri retorice. Acestea comunică un anumit fel de gândire. Metonimia apaţine sistemului tropic care modifică sensul cuvintelor. Metonimia culorilor în discursul publicitar poate fi analizată sub aspectul enigmatic care intareste funcţiile publicitare: informaţia, persuasiunea şi amuzamentul. Metonimia funcţionează începând cu simbolismul culorilor, transformând textul într-unul fascinant, care vrea să convingă prin aspectele sale amuzante. De aceea poate deveni obiectul unei complexe analize lingvistice. Cuvinte cheie: eulogie, convingere, simbolistică, fascinaţie, amuzament.

METONIMIA CULORILOR ÎN DISCURSUL PUBLICITAR

189

Mariana NEAGU Universitatea “Dunarea de Jos”, Galati

‘WHAT’S IN A NAME?’ SENSES OF THE TERM ‘CONSTRUCTION’ IN LINGUISTIC STUDIES
Introduction. The term ‘construction’ is neither completely new nor particularly problematic. However, having been used for describing disparate phenomena, there is no commonly accepted definition of the term in linguistic literature. The purpose of the paper is to present the different meanings attributed to the term ‘construction’ by the most representative linguists. 1. Views of constructions before construction grammars. In traditional descriptive grammar the term (grammatical) construction was and is still not always used as a strictly defined term. Starting out from different aspects selected as definitional criteria, descriptive grammarians make various classifications of constructions. Quirk et al (1985) take into account the criterion of the verb class of the clause’s predicate and distinguish intransitive, monotransitive, ditransitive, complex transitive and copular constructions. Another classification is made starting from the general meanings that clauses express in multiple sentences: additive, adversative, alternative, causal, conditional, concessive, consecutive, final. A third criterion used in the classification of constructions by descriptive grammarians is information structure, in particular the assignment of topic and focus in a clause. Thus, constructions can be: cleft and pseudo-cleft, active and passive, existential, etc. Quirk et al. (1985: 1377-1414) call such units “sentences” and/or ‘constructions’. The term ‘construction’ is used by Givon (2001) in the sense of “clause type”. In addition to the types of constructions mentioned above, English also exhibits a number of individual constructions such as the cognate-object construction, the marked-object construction and others. In a broader sense, the term ‘construction’ refers to any linguistic unit larger than a word that is, clauses, sentences and phrases alike, such as infinitive, participial and gerund constructions or nominal and appositional constructions. What is essential for any combination of words to be a construction is that they must represent an integral whole. This is obvious for sentential and clausal constructions but less so for smaller units, i.e. phrasal patterns, or combination of words that form a constituent. For language users constructions are arrangements of words that are functional, that is meaningful in the widest sense of the word. Schonefeld (2006: 5) argues that constructions are loosely understood as “(primarily clausal) grammatical patterns, as particular formal configurations of words with certain functions associated with them”. The following pages, devoted to the notion of construction viewed from more theoretical perspectives, will indicate that the notion of construction is theory-dependent and covers linguistic phenomena that are not necessarily the same. In American structuralism, (Bloomfield 1984 [1933], Harris 1946, Wells 1947) the term ‘construction’ is associated with the notions of “constituent’ and ‘constituent structure’. More precisely, any recurrent (functional) group of constituents is conceived of as a construction. A constituent is defined as any linguistic unit or construction that enters into some larger construction. In the American structuralist school the notion of ‘construction’ is not restricted to the level of clause but sometimes subsumes any smaller expression
190

provided that it is still a complex form. This leads to a further subdivision into morphological and syntactic constructions, with the former extending the notion of construction to morpheme combinations (e.g. duke and -ess combine in the form duchess) and the latter – consisting of free morphemes – including compound words, phrases and clauses/sentences.(e.g. poor John and ran away combine in the form Poor John ran away). American structuralism cannot, however, account for cases of complex ambiguous constructions such as They are [visiting scholars] vs They are visinting [scholars]. In Generative Grammar (Radford 1988) the term ‘construction’ relates to the constituent phrases of a sentence and its rewrite rules. These rules are applicable to lexical and functional categories alike and license all of a language’s potential constituents. The re-write rules or phrase structure rules together with transformations (e.g. move α) can also be assumed to generate all the constructions (syntactic configurations) occurring in a language. The notion of construction in its sense of clause or phrase that serves a specific function is absent from generative models of language. In the Minimalist Program grammatical features carried by words suggest which word can merge with which word(s). These features are (1) head features which describe intrinsic grammatical properties such as tense for verbs (2) complement features (which describe the grammatical complements they take and (3) specific features (which describe the kinds of specifier/subject they can have. In this model there is no need for constructions (Schönefeld 2009:11). In the Minimalist program syntax reduces to a simple description of how constituents drawn from the lexicon can be combined and how movement is possible (Marantz, 1995: 380). In all versions of generative grammar the term ‘construction’ is used non-technically and refers to particular clause/sentence types, such as the passive construction, the depictive or the resultative construction. In its more technical sense, i.e. a form associated with a particular function, the term is no longer needed, since any specific expression which does not follow from the principles of universal Grammar is relegated to the lexicon or to the periphery of a language’s grammar. However, in his 2000 publication, Chomsky acknowledges that grammatical constructions are useful in descriptions of a language even if they have no theoretical standing (Chomsky, 2000: 8) In corpus linguistics the notion of construction covers not only clausal and phrasal patterns but also lexical templates such as proverbs and verbal formulae, idioms and various types of collocations. Strings of words or lexical bundles such as and the, of the, a new do not meet the requirements for being constructions, that is (1) they are not self-contained units or constituents of larger constructs and (2) they do not exhibit the feature of being functionally related. 2. Constructions in cognitive linguistic studies Construction grammar is an alternative approach to the analysis of syntactic structures, alongside Generative Grammar. It emerged from the necessity to explain idioms; the study of idioms led to the rethinking of the syntactic representation proposed in the generative framework since the semantic and syntactic unpredictability of idiomatic constructions represents a problem for the generative theoretical framework. Construction grammar has grown largely out of the work on frame semantics (Fillmore 1985) and an experientially based approach to language (Lakoff, 1987). It was Fillmore and Kay (1988) who first coined the term Construction Grammar. Their early work on idioms and idiomatic phrasal patterns such as let alone, even, and What’s X doing Y? laid the foundations for many of the variations of Construction Grammar that have since developed. The term ‘Construction Grammar’ is used to refer to related cognitive approaches to grammar which share certain guiding principles. One of its basic tenets is that no clear
191

boundary can be drawn between grammar and the lexicon, i.e. syntax and semantics. Another major assumption is that the meaning of a particular construct is the result of the integration of the meanings of lexical items into the meaning of the construction (s). 3.In construction grammars the notion of construction is of central importance; these theories of language regard constructions as the basic units of grammar. Construction grammarians define ‘construction’ in Saussurean terms, seeing it as a symbolic configuration, a complex sign, a pairing of form and meaning. Though his approach can be situated in the generative tradition, Fillmore puts the old notion of construction back to centre stage, making obvious that the elimination of the notion of construction in its sense of structures with particular use and meaning deprives a linguistic model of the possibility to account for important language data. Fillmore emphasizes that constructions are not merely a formal pattern, but formal patterns having particular meanings and uses associated with them. He distinguishes between substantive and formal idioms, that is, lexically filled idioms with all the elements fixed, on the one hand, and lexically open ones with some elements fixed and others free to choose in accordance with a language’s structural principles on the other. The Construction Grammar strand of Fillmore et al. invokes the non-predictability criterion as a condition sine qua non for recognizing a linguistic unit as a construction. Actually, this is the standard position concerning the specific conditions under which the construction status can be granted for a particular meaning-function correspondence:
“Any linguistic pattern is recognized as a construction as long as some aspect of its form or function is not strictly predictable from its component parts or from other constructions recognized to exist”. (Goldberg, 2003: 219)

In Langacker’s understanding, constructions subsume both complex items and syntactic structures. His view relates to Bloomfield’s who used the term ‘construction’ to also refer to morpheme combination, i.e. complex words, and who spoke of the meaningfulness of syntactic constructions. Langacker views construction as a symbolic complex expression of a language, as a combination of symbolic structures. This means that fully and partially lexically specified idioms as well as complex lexical items and also the more schematic (abstract) syntactic patterns or phrase structure rules can be covered by the term ‘construction’. In Cognitive Grammar phrase structure rule figures as constructional schemas. A constructional schema is ‘a template representing in schematic terms the common relationship among component and composite composite structures observable across the set of specific expressions that support its extraction (Langacker, 1993: 3), Constructional schemas function as nodes linked by categorizing relationships of elaboration and extension. Langacker (1987) maintains that constructions are partially compositional in the sense that the component parts give clues to the meaning of complex structure. Besides these, all kinds of peculiar expressions such as formal and substantive idioms (in Fillmore’s sense) as well as complex lexical items, such as derivations and compounds (the meanings of which may be quite opaque) fall under the notion of construction. Croft (2001) proposed a variety of grammar called Radical Construction Grammar. He believes that constructions are the basic units of syntactic representation. His inventory of constructions includes everything from simple words to fully schematic and regular patterns.
192

Goldberg (1995) reintroduces and re-establishes constructions as a theoretical concept in linguistic theorizing, trying to explain the semantics of English clause patterns. Her understanding and definition of the term ‘construction’ is close to Fillmore’s. The criterion of unpredictability is also defining for a construction, in the sense that at least one of the properties of a construction must not be predictable from its constituent parts and its formal make-up. As a consequence, the unpredictable form-meaning associations need to be stored or listed to be available to the speaker. Goldberg’s (2006) later definition of construction differs from Langacker’s in that it also subsumes simple units (morphemes and simple words). Another difference is Goldberg’s criterion of “a stored unit, in the sense of mastered routine. Langacker uses the term ‘construction’ for any composite symbolic structure, no matter whether it is a stored unit or a novel expression. In Goldberg’s (2003) view constructions are units learnable on the basis of input and general cognitive mechanisms and are expected to vary cross-linguistically:
“Crucially, all linguists recognize that a wide range of semi-idiosyncratic constructions exist in every language, constructions that cannot be accounted for by general universal or innate principles or constraints”. (Goldberg, 2003: 222)

She further states that two constructions in different languages can be identified as instances of the same type of construction if and only if they serve a closely related function and form. For example, two constructions might be of the passive type in that they share certain functional and formal characteristics even if they are not identical. Another important idea discussed in Goldberg (1995) relates to the notion of ‘fusion’, used “to capture the simultaneous semantic constraints on the participant roles associated with the verb and the argument roles of the construction”. Goldberg’s Construction Grammar assumes that fusion or lexical constructional integration is facilitated by the Semantic Coherence Principle and the Correspondence Principle. The Semantic Coherence Principle states that participant roles are matched with argument roles with which they overlap, such that one can be construed as an instance of another. For example, general categorization principles enable us to determine that the THIEF participant role of the verb steal overlaps sufficiently with the argument role AGENT, because both share semantic properties such as ANIMACY, INTENTION, CAUSATION and so on. The Correspondence Principle states that profiled argument roles are obligatory matched with profiled participant roles. If the verb has three profiled participant roles, then one of them may be fused with a nonprofiled argument role of a construction. Final remark. In this paper we have presented an overview of the main approaches to the notion of ‘construction’ in the last twenty years. The decisive factor that unites all the senses discussed above is the idea that constructions are symbolic units, that is, units that link a particular form to a particular meaning, with meaning understood in its widest sense as the representation of a particular semantic and/or discourse function. The term ‘construction’ as used in Construction Grammar constitutes a broadening of the traditional notion. According to Construction Grammar, syntactic phenomena can never be described adequately without reference to semantics and pragmatics.

193

traditionelle. constructions de la structure argumentale. Berkeley: Berkeley Linguistics Society. 1946. Special Volume 1: Constructions All Over:Case Studies and Theoretical Implications. fusion. CA: Stanford University Press. Goldberg. Foundations of Cognitive Grammar. etc. From morpheme to utterance. A Construction Grammar Approach to Argument Structure. George . New Horizons in the Study of Language and Mind. 2001. In Trends in Cognitive Science 7(5): 219-224. Fire. 2006. Oxford: Oxford University Press. dans la grammaire générative. Noam 2000. An Introduction. Annie Jaisser &Helen Singmaster. Fillmore. William. Descriptive Application. and Dangerous Things. 1988. 2001. dans le structuralisme americain. Proceedings of the Fourteenth Annual Meeting of the BerkeleyLinguistics Society. Givon. Harris. Charles J. 1947. Doris. CA: Stanford University Press. The Mechanisms of ‘CG’. Rulon S. Language 23: 81-117. Stanford. In Axmaker. Talmy. Ronald W. Croft. 1987. Women.1987. 1995. Geoffrey Leech & Jan Svartvik. A comprehensive Grammar of the English Language. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins. 1991. Chicago: University of Chicago Press. Randolph. Adele. Adele. Leonard . Cambridge: Cambridge University Press. Transformational Grammar. Immediate constituents. Goldberg. “Constructions: a new theoretical approach to language”.[1933] Language. Wells. 1985. Oxford: Oxford University Press. Ronald W. Lakoff. Shelley. 1984. Language 22: 161-183. Radford. Zellig . SV1-1. Langacker. Volume 1. 2003. Radical Construction Grammar. Foundations of Cognitive Grammar. 1988. Constructions. Goldberg. ‘WHAT’S IN A NAME?’ UNE APPROCHE LINGUISTIQUE DU SENS DU MOT CONSTRUCTION 194 . Syntax. Adele. Constructions at Work. Chomsky. eds. le principe de la cohérence sémantique. Chicago: Chicago University Press. Cambridge: Cambridge University Press. Schönelfeld. dans la linguistique cognitive. grammaires des constructions. Stanford. RÉSUMÉ Le but de cet article est de présenter les sens dans lesquels le terme ‘construction’ a été utilisé dans la grammaire descriptive. Volume 2. Mots clés: construction. Andrew. Chicago: University of Chicag0 Press. Theoretical Prerequisites. 2006. Volumes 1-2. Langacker. Sidney Greenbaum.35-55.REFERENCES Bloomfield. Quirk. London: Longman.

PHRASÉOLOGIE 195 . FORMATION DES MOTS. PHRASEOLOGY ÉTYMOLOGIE.ETIMOLOGIE. FORMAREA CUVINTELOR. WORD BUILDING. FRAZEOLOGIE ETYMOLOGY.

196 .

Galaţi ÜBERSETZUNG DEUTSCHER NOMINALKOMPOSITA AUS DER FACHSPRACHE DER TECHNIK Mit der Internationalisierung der Wissenschaften und Märkte entsteht ein erheblicher Bedarf an Fachübersetzungen. Verkauf Werbung Wartung angefertigt und je Verkaufsland übersetzt werden. Durch Komposition werden zwei oder mehr selbstständige Wörter oder Wortstämme zu einer neuen Einheit verbunden. wirtschaftliche wie auch sozial-politische Faktoren. weshalb die Ermittlung des entsprechenden Äquivalents in der Zielsprache nicht immer unproblematisch verläuft. das Phänomen der Komposition definitorisch abzugrenzen. Die Bildung neuer Komposita im Rumänischen hat vor allem in den letzten Jahren wachsende Produktivität verzeichnen können. Zu Beginn der Untersuchungen ist es zunächst notwendig.Mihaela CÎRNU. In bedeutendes Wortbildungsverfahren innerhalb der fachsprachlichen Wortbildung ist das der Komposition. Im Folgenden sollen ausgewählte Bildungsmöglichkeiten rumänischer Fachtermini betrachtet werden. Universitatea Dunărea de Jos. ist im Rumänischen .im Vergleich zu anderen Sprachen wie Englisch. Die Besonderheit von Komposita liegt darin. Gegenstand des vorliegenden Artikels ist die Betrachtung von Kompositabildungen im Rumänischen in Bezug auf den Transferprozess bei der Übersetzung vom Deutschen ins Rumänisch. 197 . Betrachtet man ein Kompositum aus morphologischer Sicht. da sie sich in besonderem Maße dazu eignen. Terminologische Lexika besonders für entlegene Sprachen sind oft nicht erhältlich. dass sie sich oftmals. Technische Übersetzungen in die Fremdsprache machen in der Exportnation Deutschland einen großen Teil des Übersetzungsvolumens auf dem freien Übersetzungsmarkt aus. Ein Kompositum besitzt die Fähigkeit. Die Fachsprachen bedienen sich aus diesem Grund sehr häufig der Kompositabildung. Französisch. unter äußerst geringem Gebrauch verbaler Mittel. Komposita bezeichnen Begriffe und Sachverhalte. insbesondere die zweisprachigen Technikwörterbücher. Die Komposition ist im Rumänischen recht vielschichtig und umfasst mehrere Verfahren. zumal auch sehr wenige. Im Vergleich zu Einworttermini streben sie nach mehr Eindeutigkeit. die dem Übersetzer bei der Übertragung ins Rumänische zur Verfügung stehen. Spanisch. Jede Produktveränderung zieht neue Übersetzungen nach sich. Unter den Fachtermini erweisen sich Komposita als besonders produktives Wortbildungsmittel. Italienisch . Dazu beigetragen haben insbesondere technologische. so versteht man darunter ein Gefüge. in Deutschland ansässige Fachübersetzer mit der Muttersprache Rumänisch gibt. Der Lexikonbestand. dessen Komponenten auch als freie Morpheme vorkommen können. die sonst durch längere syntaktische Fügungen wiedergegeben werden müssten. Für jedes neue Produkt müssen mehrseitige Schriften für Produkitnformation. selbst erklären. In vielen Fällen muß sich der Übersetzer allgemeine Fachlexika oder firmenbezogene Terminologielisten beschaffen.prekär. Die Übersetzung von technischen Fachtexten bildet auch im Sprachenpaar Deutsch-Rumänisch einen Schwerpunkt der übersetzerischen Tätigkeit. im Grundwort den Grundbegriff und im Bestimmungswort die Merkmalseingrenzung darzustellen. neue Phänomene und Sachverhalte zu benennen.

morphologisch.h. Dieses Kriterium kann insbesondere dann hilfreich sein. Determinatum und Determinans ist das Rumänische (wie auch das Französische. încărcător cu cupă) gekennzeichnet sind. d. Ein Kompositum kann demnach nur als Ganzes verändert und auch nur in seiner Gesamtheit determiniert werden. Für den Übersetzungsvorgang ist die im Rumänischen bestehende Formenvielfalt von Komposita bei einer Übertragung aus dem Deutschen von großem Interesse. Möglichkeiten der Übersetzung deutscher Nominalkomposita ins Rumänische a) Übersetzung durch N + de + N-Kompositum Präpositionale Komposita dienen in der rumänischen Fachsprache der Technik der Präzisierung von Funktionsweisen und Verwendungszwecken. Als weiteres Kriterium für das Vorliegen eines Kompositums kann die Häufigkeit seiner Verwendung angesehen werden. Filterpapier). die durch die Abfolge Determinans-Determinatum (dt. wird auf etwas bereits Bekanntes (aus dem Hintergrundwissen des Rezipienten oder aus einem Vortext) Bezug genommen. wenn eine fachsprachliche Bildung noch keine Aufnahme in ein Wörterbuch gefunden hat.B. rom. Schaufellader. Bei diesen Komposita regiert lediglich die Subordination. anhand dessen die untersuchten sprachlichen Einheiten im Folgenden als Komposita bezeichnet werden. hârtie de filtru. wenn man 198 . da sich diese phonologisch. rom. Das Hinzufügen eines weiteren Elements zwischen die Konstituenten eines Kompositums oder die Veränderung ihrer Reihenfolge ist nicht möglich. Es handelt sich bei diesem Typ der syntagmatischen Komposition um einen sehr produktiven Wortbildungstyp. durch die Abfolge Determinatum-Determinans (z. dass sie anders als freie Phrasen einen einheitlichen Begriff versprachlichen. Herstellungsprozess – proces de producţie Zugstange – bară de remoracre b) Übersetzung durch N + Artikel + N-Kompositum (Genitiv) Präpositional gebildete Nominalkomposita können auch mit innerem Artikel auftreten. Definitorisches Merkmal von Komposita ist. die in der im Rumänischen üblichen Konstituentensequenz Determinatum-Determinans auftritt. Dies überrascht umso mehr. Auf diese Weise trägt der Artikel zur Monosemierung bei. In Bezug auf die Syntax von Komposita ist die Reihenfolge der einzelnen Konstituenten genau festgelegt. Spanische und Italienische) durch eine progressive Determinationsabfolge gekennzeichnet. Stehen einzelne Konstituenten häufig zusammen. Während die Bildung und Zuordnung von Komposita im Deutschen unkompliziert ist. Diese Konstituentenstruktur steht in Konkurrenz zur regressiven Struktur germanischer Sprachen. sind diese Kriterien im Rumänischen meist nicht zuverlässig. können sie die Kategorie eines Kompositums annehmen.In Bezug auf die Stellung von Determinans und Determinatum bzw. ist demzufolge deren Inhalt und nicht deren Form. syntaktisch und semantisch von der Wortgruppe unterscheiden. der von den ihn konstituierenden Komponenten „synthetisch" und nicht bloß „additiv” zu deuten ist. dt. Arbeitsorganisation – organizare a muncii Gesundheitsschutz – aparare a sănătăţii Feldpol – pol al câmpului c) Übersetzung durch N + la/în/prin/cu + N-Kompositum Neben den überaus produktiven Komposita mit der Präposition de nehmen Bildungen mit la ebenso einen beachtlichen Rang ein. Steht der Binnenartikel. Das Kriterium.

Dabei handelt es sich um die Rückkehr zu ihrer ursprünglichen Funktion. In der deutschen Fachsprache wird jedoch der Ausdruck Pressluft verwendet. Das Fremdwort pneumatic. das konzeptuell nicht zwangsläufig mit dem Determinatum verbunden wird. Speicherzugang – acces la memorie Netzwerkverbindung – legătură la reţea Huppmann (1993. das Material eines Elements bzw. und zwar der direktionalen Angabe: Fernkommunikation – comunicare la distanţă Fernunterricht – învăţământ la distanţă Des Weiteren tritt die Präposition la auf. mit dem ein bestimmter Zweck erreicht wird. Ringschraube – şurub cu inel Druckluftpistole – pistol cu aer comprimat d) Übersetzung durch N+A Bei Komposita des Typs N+A liegt das für die romanischen Sprachen typische Determinationsverhältnis vor. der mit Hilfe von „komprimierter Luft” betrieben wird. dass die Präposition la in der technischen Fachsprache den Vorgang des „Zugreifens auf x” bzw. seine Zusammensetzung wiedergeben. Im Gegensatz zu den qualifizierenden Adjektiven lassen sie sich in semantischer Hinsicht nicht einer Gruppe zuordnen. das zu der Gruppe der wissenschaftlich-technischen Kategorisierungsadjektive gehört. Punktschweißen . Die Präposition wird häufig zur Bezeichnung der Funktionsweise technischer Geräte verwendet. 199 . wenn ein Ziel oder ein Zweck bezeichnet werden soll. eine Funktionsweise. In den Fachsprachen sind vor allem die von Substantiven abgeleiteten Relationsadjektive typische Erscheinungsformen. In der Mehrzahl der Fälle steht sie mit dem internen Artikel zusammen.berücksichtigt. Geräuschempfindlichkeit – sensibilitate la zgomot In der Fachsprache der Technik zeichnet sich die Verwendung der Präposition în insbesondere bei Bildungen ab. Als möglichen Grund für die zunehmende Produktivität der Bildungen mit la kann die Tatsache angesehen werden.135) verweist auf eine weitere Funktion der Präposition la innerhalb der Fachsprachen. dass es sich dabei um einen „Hammer” handelt. das eine große Zahl deutschsprachiger Fachtermini auf der Grundlage von germanischen Wortbildungsmustern aufgebaut ist. Rohrkolben – piston tubular Kugelscheibe – şaibă sferică e) Übersetzung durch Verkürzung der Komponentenstruktur Die Verkürzung der Komponentenstruktur in den untenstehenden Beispielen ist dadurch zu erklären. Seriendruck – tipărire în serie Sternverbindung – legătură în stea Die Präposition prin bezeichnet ein Mittel. dass es sich dabei um eine semantisch spezifizierte Präposition handelt. ein Adjektiv. Das Adjektiv übernimmt dabei die Funktion des Determinans. die die Art einer Anordnung. pag. bei dem das Determinatum dem Determinans vorausgeht. impliziert in Verbindung mit dem Terminus ciocan.sudare prin puncte Schmelzschweißen – sudare prin topire Die Präposition cu steht dann. wenn es sich bei dem Determinans um ein Zubehör handelt. des „sich Verbindens mit x” determiniert. während die im Portugiesischen verwendeten Fachtermini vom lateinischen Wortstamm abgeleitet sind.

Bei dieser Elekronik handelt es sich um Geräte. kommt es ebenfalls zu einer Aufhebung des Kompositums im Transferprozess: vgl.Die metaphorische Bezeichnung Baukasten wird nicht nur im Deutschen. In diesen Fällen kann die im Rumänischen typische Bildungsform mit de nicht verwendet werden. Diese Bildungen sind im Gegensatz zu den oben genannten Simplizia konkreter und haben einen starken Bezug zum Reellen. In diesen Fällen sind die rumänischen Äquivalente des deutschen Kompositums von Verben abgeleitete Substantive. wie z. Punktstrahllampe (proiector). Bei der Übersetzung der deutschen Fachtermini Schleifmaschine. h) Änderung des Determiniertheitsgrades Bei einigen deutschen Komposita kann es beim Transferprozess erforderlich sein. Beispiele dafür sind Termini wie Baumuster (prototip). wenn die Beziehung zwischen Determinatum und Determinans nicht exakt bestimmbar ist. polizor (şlefuitor). Zustände oder Prozesse bezeichnende Komposita. dass es sich dabei um ein hochwertiges Produkt handelt. sondern auch im Englischen als building block realisiert. sondern als abstrakte Simplizia. amestecător (mixer). Eloxalschicht – acoperire electrochimică prin eloxare g) Auflösung des Kompositums in der ZS Im deutschen Fachwortschatz der Technik finden sich zahlreiche Komponenten. in der Zielsprache einen höheren Determiniertheitsgrad zum Ausdruck zu bringen. Es findet sich daher oftmals das Kompositum produs de calitate. bei denen das Suffix -tor den konkreten Bezug zu dem zugrundeliegenden Vorgang herstellt. echipament al staţiei de alimentare cu carburanţi). Einsatzring (adaptor). Im Rumänischen werden diese Termini nicht als Komposita realisiert.B. schwache Signale in hohem Maße zu verstärken (zu potenzieren). Presslufthammer –ciocan pneumatic Baukastensystem – sistem modular f) Übersetzung durch Erweiterung der Komponentenstruktur In einigen Fällen zeigt sich. 200 . Die Anwendung des höherern Determiniertheitsgrades im Rumänischen ist eindeutiger (produs de înaltă calitate). die Übersetzung des deutschen Kompositums Qualitätsprodukt mit produs de calitate für einen rumänischen Rezipienten nicht so deutlich wie im Deutschen implizieren. dass die Komponentenstruktur des deutschen Kompositums im Vergleich zur portugiesischen länger ist. an ihre Stelle tritt das abstrakte Relationsadjektiv modular. die dazu dienen. Rauchfang (horn). bei Tankstellenausrüstung (rom. Probleme bei der Übersetzung der deutschen Komposita ins Rumänische treten vor allem dann auf. Das rumänische Kompositum ist deshalb stärker determiniert. deren Bedeutung sich oftmals nur aus dem Textzusammenhang erschließen lässt. da diese das Verhältnis zwischen Determinans und Determinatum weitgehend exakt determiniert. So würde bspw. Die Änderung des Determiniertheitsgrades lässt sich auch am folgenden Kompositum nachweisen: Präzisionswerkzeuge – unelte de înaltă precizie Leistungselektronik – electronică de putere Die Komponente Leistung im deutschen Kompositum Leistungselektronik sagt nichts Konkretes über die tatsächliche Funktion dieser Art von Elektronik aus. wird jedoch in den gegenwärtigen Fachsprachen nicht immer bevorzugt. Probestab (epruvetă). Im Rumänischen wird die Metapher aufgelöst. Mischmaschine etc.

München. Irmingard (1993): Synthematisierte Nominalsyntagmen im Französischen und im Spanischen: Eine kontrastive Studie zur Zeitungssprache und zur technischen Fachsprache. Max Niemeyer Verlag. que nous avons identifiés à partir du langage technique. Um eine Übersetzung realisieren zu können. Hans-Dieter (2003): Metasprachliche Lexikographie: Untersuchungen zur Kodifizierung der linguistischen Terminologie. Vorgänge und Sachverhalte bezeichnen. technique . Il ne s’agit ici que de quelques observations préliminaires.Ein weiteres Problem stellt die Übersetzung von Komposita dar. RÉSUMÉ LA TRADUCTION DES NOMS COMPOSÉS ALLEMANDS DU LANGAGE TECHNIQUE DE SPÉCIALITÉ Dans l’activité de traduction de l’allemand en roumain (ou bien dans une autre langue) une difficulté apparaît lors des termes composés. termes de spécialité. 201 . deren Komponenten abstrakte Zustände. l’étude pourra être étendue en vue de l’approfondissement des aspects en question. Mots-clés : termes composés. Die Beziehungen zwischen den Komponenten werden im Portugiesischen wesentlich exakter beschrieben. Diese Problematik setzt dann auch die kontrastiv linguistische Betrachtungsweise in den Kontext textlinguistischer Überlegungen. erfolgt im Rumänischen eine explizitere Wiedergabe der Bestandteile. langage. BIBLIOGRAPHIE: Huppmann. pour la fréquence desquels l’allemand est reconnu.Il existe plusieurs modèles de traduction en roumain. benötigt der Übersetzer erstens technisches Fachwissen und zweitens linguistisches Wissen über die Bildungskonventionen im Rumänischen. ordre des mots. Kreuder. Während die Komponenten im Deutschen einfach aneinandergereiht werden.. Tübingen .

drăgălici. -ă (reg.. într-un studiu amănunţit. Dintre derivatele directe. a sclipi” (← alb + -icì. înălbire „schimbare în alb. albuţ. albinare (reg. roşu)..) şi a cuvintelor împrumutate care denumesc. paradigmatică şi sintagmatică. albea cu substit. -ea « cam alb ». albitorie „locul unde se produce culoarea albă. -toare) etc. este moştenit din latină (albus. albinire „însănătoşire. albeală2 „culoare 202 . -âie (reg. albini).) „a se lumina de ziuă” (← alb.1. var. bălan” (← albin + -eţ). -eie « blond ». albui. -um). „albicios”. albinì . albin. -a. care constată că « spaţiul semantic cromatic este (încă. înălbi „a (se) albi” (← în. terminologia cromatică actuală a fost repusă în discuţie.). -oasă „care bate spre alb”. cu diferite grade de complexitate. creştere” (← albini + -re). voi urmări situaţia culorilor alb şi negru (originea şi evoluţia lor internă. -eaţă (reg. albiniu. -uie „albicios”. alb1.a da la iveală. -ă „albişor” etc.2.. albişor1. a apărea alb.). Ca şi alte culori fundamentale (galben. -oară „albior”. alboi. albel. sclipici etc[4]. 2. -ioară „cam alb”. în primul rând adjectivele : albâu. f. negru. La acestea se adaugă derivatele substantivale feminine directe (din alb) sau indirecte (din substantive derivate din alb): albatariţă (med. albui” (← albin +-iu). a creşte. Angela Bidu-Vrănceanu. formală şi semantică. ALB ŞI NEGRU 1. albei. curăţare” (← înălbi + -eală). (despre un bolnav) a merge spre însănătoşire” (← albin)[3]. albitură1 „albire” (← albi + -tură sau ← albit + -ură). albuşcă. înălbitor1. Analiza structurală. albinà (reg. familiile etimologice etc. a se dezvolta. Trei decenii mai târziu. În cele ce urmează. s-au format verbele albì „a deveni sau a face să devină alb”. aceleaşi culori.) „albăstrui” (← albui + -et) etc.) „remediu împotriva cataractei” (probabil disimilat din albaţariţă ← albaţă. cf. fiind un cuvânt cu o familie lexicală bogată şi expresivă.) un domeniu susceptibil de (extrem de) multe primeniri »[2]. înălbeală „înălbire. originar sau derivat.) „albicios”. component a numeroase unităţi frazeologice şi cu o putere metaforică demnă de semnalat. de către Florica Dimitrescu. -eaţă (reg. albior. de la derivatele sale. locul unde se albesc produsele” (← albitor + -ie). pr. -eaţă „palid. -toare „care albeşte” (← albi + -tor. albicios. albicì „a albi uşor. menţionăm. în ordine alfabetică. -icea „cam alb”.n. a numelor de culori din limba română contemporană a constituit una dintre preocupările ştiinţifice importante ale d-nei prof.+ alb + -i)[5] care au devenit baze pentru substantive şi adjective ca: albeală1 „albire” (← albi + -eală). respectiv adjective: albineţ.) « albicios ». sufixului). existenţa unor paradigme lexico-semantice bine definite şi posibilităţile combinatorii ale numelor de culori. pe baza unei bogate bibliografii. „albişoară”. -oaie (despre câini) „alb ca neaua”. pentru albeaţă + -ariţă)[6]. -ă. albineală „convalescenţă” (← albini + -eală). din perspectiva dinamicii lexicale. albuiet (reg. analogie cu calici. -toare „care înălbeşte” (← înălbi + -tor. (reg. 2. albitor. Unele dintre derivatele adjectivale de mai sus au. reg. Studiile sale[1] au pus în lumină. albică “albea” (< albă sau din albel. De asemenea. -ie (rar) „albicios. -ie (rar) „albicios”. albeţ. corespondenţele dintre ele. curăţare”. albiu. albuleţ. Universitatea din Bucureşti CONSIDERAŢII ETIMOLOGICE LA NUMELE DE CULORI. albire (← albi + -re).) „albicios”. adj. albicel. direct de la alb sau indirect. la rândul lor. mojici. 2.) „luminare de ziuă” (← albina + -re).Cristian MOROIANU. dare la iveală. toare). n. despre porci) „alb-bălan”. derivate care menţin categoria lexico-gramaticală a bazei derivative.

f. art. reg. albă s. pop. cusut cu aţă albă (după fr.n. plumb alb „cositor”. altele neologice. les Blancs). reg. impropriu) cataractă. aur alb (după engl. cu bob mare şi spic mustăcios”. ceai alb (după fr.f. white elephant. pain blanc). balenă albă (după fr. oro bianco). baleine blanche).albă” (← alb + -eală).. brânză şi ouă”. (med. vb. albit2. (bot. albuş s. pete albe „vitiligo” (după engl. rufe. mică plantă erbacee. (← înălbitor1 adj.n. albineţ.) „fluture-de-varză” (← alb + -iliţă) albime „albiciune” (← alb + -ime). albiciune „albeală2” (← alb + -iciune). nuits blanches. (reg. ca şi cele masculine sau neutre: albete. armes blanches). (înv. bilă albă „bilă de culoare albă pusă în urnă. globule albe (după fr. albe. (iht. Iată câteva exemple. punga-babei” (← alb + -eaţă)[7]. Casa Albă (după engl. s. notte bianche).m. (bot. (reg. albi). alb de titan (după fr. albini).m. fem. dietă albă „dietă pe bază de alimente albe. albe” (← alb + -iţă). carne albă „carne de pasăre şi de viţel” (cf. white gold. şi fr.. ca adjectiv şi ca substantiv. În sfârşit. până în pânzele albe. ale cărei flori devin. (din part. folosit ca pigment alb în vopsitorie”. (din supinul aceluiaşi vb. alb. le Blanc.) femeie albă.) „alburn” (← alb şi -ete). engl. sau ← albă + -işoară). s.). iht. pantera albă (după engl.) „zânele bune”. „alburn”.. cousu de fil blanc).n. art. puncte albe 203 . adică alimentele procesate”.m. piesă albă la jocul de şah”. White House). săptămâna albă „a opta săptămână înainte de Paşti”. (pop. albişoară2. Pages Blanches). s. fr. blanc d’oeil). albeţe (rar) „culoare albă” (← alb + -eţe). White Pages. folosit în vopsitorie”. albitură. bille blanche). (din supinul vb. white spots.. (reg.n. nopţi albe (după engl. sau ← înălbi + -tor) etc.) făină albă. white tea). albioară. reg. globule/s/ blanc/s/). fr. şi fr. „ban de argint” (← /ban/ albişor1 adj. White Lion). în plus faţă de cele citate de Florica Dimitrescu[9]: alb de plumb „carbonat bazic de plumb. albini). cf. unele vechi şi populare[8]: albul ochiului „sclerotică” (cf. fr. „bărbat care face parte din rasa albă” (după fr. it. celule albe. albul zilei. cale albă „drumul pe care îl face mireasa la casa mirelui îndată după nuntă”. adj.. reg. „conservator. leul alb (după engl.m. albiţă (bot. s.) „specie de peşte nedefinită mai îndeaproape” (← albuş + -ău). pâine albă „grâne.3. noapte albă. varietate de viţă de vie cu struguri albi…. la un moment dat. subst.) „sclerotică.n.) cuişoară” (← albişoară1. înălbit1. fr. it. thé blanc.f.f. specie de iepuri”. albitură2 (mai ales la pl.. adj. albìe1 „albiciune” (← alb + -ie).) „pir-gros. „culoarea albă”. albinit1. ~ de ou” (← alb + -uş). peşti etc. (neol.) „peştele Cyprinus alburnus. albişor2 s. s. „(pop. alba s. albuşău. albit1. Pagini Albe „cartea de telefoane” (după engl. (reg.) „varietate de grâu din Banat. „peşte zvelt de culoare albă-argintie…. În ambele ipostaze morfologice.4. însemnând vot favorabil” (după fr. blanc).f.. s. reg.) varietate de prune alb-gălbui. sau ← alb + -işor). -ă intră în componenţa multor unităţi frazeologice.) lenjerie albă. frupt alb „ceea ce se mănâncă în săptămâna albă: lapte. alb4 s. albină. albinit2. s... albeaţă „albeală2. s. The Big White). vite albe „vacile dătătoare de lapte” etc. dar şi englez sau german. făină de grâu. direct din alb sau din unele derivate de mai sus sunt de amintit cuvintele obţinute prin conversiune: alb2 s. taches blanches). albeţ. alb de zinc „oxid de zinc. s. elefant alb (după engl.f. (reg. calchiate mai ales după model francez. alb3. -ă adj. pir”. albuşor. s. albei. s. (îoc negritură) totalitatea strugurilor albi dintr-o vie” (← alb + -itură).) sclerotică. Marele Alb1 „specie de porci.zorii zilei”. bucate” (cf. olimpiada albă. s. alb de balenă „substanţă groasă de culoare albă. (la pl. ceară de balenă” (după fr.) „behliţă”.). halate albe „medicii”. 2.) „cuişoară” (← alb + -uşor) etc. de asemenea prin conversiune).m.n. albiliţă (entom. oaie sau vită albă. pl.) sclerotică. -ă adj. White Nights. Marele Alb2 „specie de rechin care trăieşte în marele recif australian” (după engl. blanc de titane).. reacţionar” (← alb1 după fr. s.n. blanc de baleine). albele (în mit. . elephant blanc). 2. arme albe (după fr.. şi fr. s.) leucom.) cerenţel.. white panther). vb. viande blanche).m. în expr. -ă. numit şi albişor. (bot. (din part. „vită cu părul alb” (← /vită/ albină). (bot. cf. înălbit1. (med.) „lucruri albe (legume. cu aspect de ceară. înălbitor2. lumea albă „lumea pământească” (în opoziţie cu lumea neagră „lumea de dincolo”).m.

(livr. albuginee. (în poezia pop. (< lat. „albăstrea”. s. albăstreală2 s. s. „dalbel. din lat. tras la faţă” (< lat.f. sarbăd. O situaţie particulară cunoaşte albumiţă s. albugo). albăstreală1 s.[15] (livr. albus. albus).n. albor < lat. -ă adj. clar. „formă incompletă de albinism” (din fr.” (din fr. albăstrică s. tunique/ albuginée. alboradă.f. un triplet etimolgic. pl. s. albus). albinism. white sugar) etc. s. s. albugo < lat. -ă adj.) „alboradă” (din sp. -ie.f. împreună cu derivatele româneşti alburi vb. graţios. albinoidisme). graţios.n. -ioară adj.f. exalba „mărgea”)[12]. lat. „palid. /humeur. album. alborada < sp.f. s. albăstrire.) „gingaş. Dintre compusele interne..f. albumen „albuş” < lat. alba. „ţesut vegetal din seminţele unor plante. pl.) „cireaşă albă” etc.. a sângelui şi a altor lichide organice” (din fr. moştenit. dar şi din latină.) lei româneşti”. -ie adj. poudre blanche). s. albăstrituri. „albel”. (reg. albumen. s. „floare de colţ”. limpede. „opacifiere inflamatorie a corneei. albăstrel..n. alborem). Din albumiţă derivă. alba.. care înveleşte ovarul şi testicolele” (din fr. s. care alcătuiesc. gingaş. în care se depozitează substanţele nutritive de rezervă şi care serveşte embrionului ca hrană în timpul germinaţiei” (din fr. < lat. exalbidus). -um). dalbeş. s.) „specie de fluture alb”. albumen. albescens. albumine < lat. -ă. vers blanc). albăstriţă s. lat. -ă adj. din albo < lat. albăstrea s. eventual salbă s. derivarea a avut loc la nivelul limbii latine. populară. pl. neutru substantivizat din adj. cu derivatele dalbel. -ă „alb. vezi cuvinte ca albastru. Amintim aici exemple ca albă1. -oară adj. albinoidism. albistrele.n.n.f. albineţ”. 3. „substanţă organică din grupul proteinelor. (reg. album < lat. steluţă”. s. polonez alb (după rus. „a răspândi o lumină albicioasă” şi alburiu. cazac alb (după rus. cu sufixul –iţă.f. (despre zori) luminos. s. -ea adj. -a. albada < lat. sucre blanc. albus). dălbic. s. moştenit. albata < albare < albus. sinonimul albumeală s. albugo. este de amintit adjectivul poetic popular sau de inspiraţie populară dalb. albuminemie. derivat. albinos / prin substituţia finalei/ < span. cântată în zori. id. cu o bogată familie internă (albăstrân adj. Adăugăm. la rândul lui. neprihănit”. „boieri sau târgoveţi îmbrăcaţi în haine albastre”. (arg. (< lat. .. adj.f. dim.f.f. lui albino. dalboşel. plin de farmec”. „floare albastră”.f. s. albadă” (din sp. „insuficienţă congenitală de pigmentaţie….îmbrăcat orăşeneşte”. ca o pată albă. der. albăstrui. în primul rând din franceză. „albăstrire”. dim. dalbeş”. Familia etimologică a lui alb. zahăr alb (după fr.n. vers alb (după fr.f. imaculat. „ţesătură conjunctivă densă. sport alb „care se practică iarna”.n. albescenţă. engl. „floare de colţ. part.[10] 2. cf. albinos).. „lucire albă” (< lat. probabil şi dalbazană s.) „blond. „caiet în care se păstrează fotografii. strălucitor.f. „prezenţă a albuminei în plasma sanguină” 204 . atrăgător. „compoziţie muzicală iberică. s.„forme de acnee care astupă porii” (prin atracţie cu puncte negre). albus).. белоказаки). prez. s. „Trei-fraţi-pătaţi” etc. albăstriu. -ă.f. care intră în compoziţia albuşului de ou.n. albinos.f. reg. s. împreună cu alb. dalbineţ. белогвардеец). albadă. albumen. albugo. alboare s. nalbar (reg. albăstrit1. astăzi termeni sau sintagme „istorice”: albgardist (după rus. albăstrime s.f. albescere < albus). белополяк) etc. -eaţă adj.f. În unele cazuri.f. adj. scrobeală albastră. -ă adj. albaster „albicios”)[11]. remiză albă „scor egal. emigrant alb (după rus. белоэмигрант)..5. decolorare a frunzelor…” (din fr. albescence < albescent < lat. prin substituţie sufixală.. firicică.f. adj. lat.. [13] „veche formă de poezie provensală” (din prov. mai mult sau mai puţin analizabile la nivelul limbii române. -a. albumină. alba)[14] album. spaniolă şi italiană. „albăstrea”. -ă se poate completa cu împrumuturile. -um). după rusă. dălbior. albăstrior. albinos. albăstrit2. pată albă formată pe unghie din cauza unor bule de aer situate între celule” (din fr.). albumen). câteva calcuri. s. mărci poştale etc. -ie. albăstri vb.) „culoare albă strălucitoare” (din engl. flocoşele. ilustrate. pudră albă sau praf alb (după fr. însă zero la zero”. albor < lat. „calitatea de a fi albastru. al vb. albă2.. albinisme < fr. (din fr. der. 4.f. alba „zori”). de culoare albă. veştejit. -e. -ea adj. din albugine < lat. “papier blanc” (din magh. dintr-un neatestat albume.. -oasă.

prin care trec apa şi sărurile minerale. roşeală. (din fr. -ă. nisipiu. s. şi f. pl. s. „partea de proteine din serul sanguin care nu se coagulează prin încălzire” (din fr. albul ochiului denumesc membrana exterioară de culoare albă a ochiului. s.[16] La fel. pl. albuminometru. gălbeneală.. albumoză. sidefiu. De asemenea. s. din alte nume de culori sau derivate. blanc). albicios. subst. substantivele albăstrea şi albăstriţă denumesc aceeaşi floare. albumose < albumine. păcuriu. negriu. „prezenţă a albumozei în urină” (din fr. cu acelaşi sens. albuminones).m. „de culoare albă (ca fildeşul)”. albiniu. 5. lat. negreală. sufixală). alburno. invar. verzitură.m. ale acestora. diminutivale sau abstracte. albuleţ denumesc aceeaşi nuanţă de culoare. albeţ şi albuleţ sunt nume populare sau regionale pentru ceea ce se numeşte. la fel. „dolari”. eburneus)[19]. caisiu. liliachiu. Fr. este de amintit şi adj. portocaliu. albuminoid. „dolari”. albuminurique).. ciocolatiu. s. vişiniu.) candid. roziu. „derivat necoagulabil al albuminei” (din fr. chihlimbariu. maroniu. ivoriu. la acelaşi nivel sau la niveluri de limbă diferite: albiu. s. trandafiriu. sângeriu. „lei”. s. „cuişoară”). naramziu. alb. este originea indirectă a adj. cărămiziu. siniliu. albior. albuminoïde < albumine). vioriu. măsliniu. ivoire „fildeş” (< lat. cireşiu.f.) dentină” şi pe cale orală. cafeniu. albeţ(i).. albel. s. s. roşeaţă. verzui etc. „bancnota de o mie de lei”. „dolari” etc. moviu. „dolar”. blanche. şofrăniu. albitură2 şi albişoară denumesc. Culoarea albă mai cunoaşte în română şi alte denumiri. purpuriu.n. piersiciu.m. acoperă acelaşi sens din botanică (Alyssum repens. albuminémie < albumine). albăstrioară. „o mie de lei”. albiu. verziu. de culoare albă.f. s. éburné. în română. *eboreum) a pătruns. pe cale scrisă.m. „de culoarea ivoriului” (din ivóriu. bianco. Din punct de vedere semantic. gălbiu. roşiu. germ.f. castaniu. Astfel. prin elipsă. sfecliu. s. albişor2 s. adj. „(proteină) de felul albuminei” (din fr. albime. tuciuriu.n. „(suferind) de albuminurie” (din fr. ambele la plural.m. galben. verzişor(i). albumosurie).. verdeaţă. s. albicel. bianco) şi a s. vineţiu etc. albuminomètre).. bianco „în alb.f. „aur”. albeţ. plumburiu. ruginiu. sub forma ivóriu. albumozurie. adj. albişor şi albuşor. s.m. morcoviu.n. s. gălbui. s. fildeş. blanc.[17] 7. „prezenţă a albuminei în urină” (din fr. vineţeală etc. Ca termen livresc. azuriu. albiciune. s. albuminuric.n. albuş. verzuriu. -ă. (anat. „lenjeria albă”. albuminurie). albumiţă şi albumeală sunt denumiri pentru „floarea-de-colţ” etc. cenuşiu. la fel. albuleţ” (din it. alburn. eburneu. albui este creat prin analogie cu albăstrui. auriu. verzi. Blank „alb” (cf. pot fi observate o unitate şi o simetrie remarcabile a creaţiilor sufixale. albui. la nivel literar. probabil prin confuzie paronimică. -ee „de culoarea sau consistenţa fildeşului. prin substit. adj. albeaţă. „cinci sute de lei”. căpriu. rubiniu. cât mai ales în argou: albastră. blanc „spaţiu alb care desparte două cuvinte tipărite” (din fr. porfiriu. fr. „totalitatea straturilor tinere situate între scoarţa şi inima trunchiului unui copac. „alb-mat. s. albişor... s.f. argintiu. atât în limba literară. sub forma ivoar.f.f. alburn. micşuniu. albeaţă. s. albea şi albică.n. 6. albiu intră în seria corespondentelor adjectivale din categoria culorilor: albăstriu. albeală face parte din aceeaşi serie cu albăstreală. stacojiu. verzioară. -ie adj. căcăniu. pur” (din fr. În ceea ce priveşte derivarea internă. -a). invar.f. Astfel. it. prin analogie cu fildeşiu şi cu întreaga serie a 205 . albişoară şi albuşcă denumesc aceeaşi varietate de peşte. albuminone.(din fr. „ban de argint” intră în seria numelor de monede substantivizate. cu schimbare de accent şi de clasă morfologică. negriciu. Presiunea analogică a derivatelor nume de culori cu sufixul –iu a dat naştere la două creaţii interne sinonimice: fildeşiu. albin. albeală. lat. este de remarcat o interesantă relaţie de sinonimie între termenii derivaţi de la alb. sidefiu.f. albotin. căpşuniu.f. cârmâziu. „substanţă osoasă densă. de culoarea fildeşului” (din fildeş + -iu) şi ivoríu. gălbeniu.f.n. (mai ales la pl. „nume dat mai multor monede străine de aur care au circulat şi în Ţările Române”. albăstreală. pământiu. negrui.n. substantivele albete. s. albitură2.) „moneda de o sută de lei”. (fig. albuminurie. s. la fel. fistichiu. s. necompletat”[18] (din it. alburnum) etc. lăptiu. -ie adj.

. s. adj. „de culoare neagră. adj.m. -ie. direct sau indirect..m.) diminuare sau pierdere a vederii…. -ă. „negrişor. şi înălbitor... (iht. s. negriu. este de remarcat aceeaşi „sinonimie”. -a). lui negriciune. al doilea din supin) şi înălbit. negruţă.. de struguri etc.. negritură. (înv. -ă. adj. (reg.n.n..) neghină. existenţa multor sinonime.f. la nivel popular sau regional. adj.. adj. lui albuşcă.. -ie adj.f. de la adj. „foarte negru” (← negru + -oi) se opune lui alboi. „negrişor” (← negru + -ior) are ca pandant pe albior. vb.f. Ca şi adj.adjectivelor în –iu).. vacă sau iapă albă. s. negricios” (← negru + -iu) se opune lui albiu. semantic. „negreală. formal şi. -eaţă.n. s. negricios. -oaie. negruţ. „(despre păsări. Astfel. -ioasă. Adj. (bot.f. adj.) „oaie sau capră bălană”. înnegrire. negrişor. cu negru) care are corpul sau numai botul alb. -toare. -ă adj. bălaieş. -ă este. fenomenelor de analogie şi de paronimie: negricios şi negriciu. adj.m.. negrui. s. s. lui negrime.f. în egală măsură. „(persoană) cu faţa albă şi părul blond. s. -ă. s.f. -uie. 8. -ia. înnegreală. (← negrì + -tor) pe albitor.. bălăior. (pop. albului i se opune negrul. datorate. bălan. negrilică” (← neagră + -uşcă) corespunde. adj. mai cităm aici[20] băl. s.) vacă bălaie”. (reg. reg. s.f..) „care bate spre negru. bălăiel. sensul „cerneală”. iht. (med. şi înălbi. s. s. de peşti. adj. „(despre animale.. „de culoare neagră” (← negru + -eţ) are drept corespondent antonimic pe albeţ. vacă sau iapă albă.f.1. чрънило[21] i se opune lui albeală2 şi lui înălbeală. etc.n. id. lui negriciu. adj. negroi. -ă. s. (nume de) animal domestic de culoare albă. -toare. reg. s. -oasă. construită. negru. adj. s.f.) ocheană”. s.f. (bot. adj. „(despre oameni) blond la păr şi albicios la faţă. (primul din participiu. pupilă” (← negru + -uş) se opune lui albuş „albul ochiului”.. după sl. cel puţin din punct de vedere formal.f.f. negruşor. Chiar dacă nu reprezintă exact culoarea albă.f.. băluţ. (← înnegri + -tură sau din înnegrit + -ură) şi înălbitură. -ă.) a denigra” (← negru + -i) i se opune semantic verbul albì. -ie.f. „culoarea neagră” (← negru + -iciune) îi corespunde albiciune. negru... s.) ocheană”. s. vită de culoare albă”. s. băluşă şi băluţă etc. „negriu” (← negru + -ui) se opune lui albui. -oară.. negrişor şi negruşor etc. adj. 206 . lui negricios. (fig. numele de animale domestice. -eaţă. adj.. (reg. -oară. adj. s. lumina zilei.. Se poate observa.. negreţ.) rufe murdare. de asemenea. „culoare neagră. adj.f. De asemenea. băluşă. (reg. a intrat bălaia în sat) s-a luminat de ziuă. id. cam negru. adj. negrior. o corespondenţă cu cele ale membrilor familiei lexicale a lui alb: culoarea feţei şi a părului. înnegritor.m. fig. -toare. alb. 8. nigeluţă. adj. machiaj negru pentru ochi.) varietate de struguri. s.f. -ioară. s. s. Un paralelism similar. s.. adj. s. fiind întrebuinţat şi ca substantiv (la toate genurile).) „cernuşcă.. de dat la spălat.. obţinut prin substituţie de sufixe (← negric[ios] + -iu) îi corespunde albiniu. băluică. (reg.) întuneric” (← negru + -eaţă sau < lat. (rar) „negrişor” (← negru + -uşor) corespunde lui albuşor.. bălai.f. -toare. s. bălăică. -ă. adj. „bălan. s. reg..f.f. negriu şi negrui.f. adj. are o familie lexicală bogată. negreală. f. înnegrit.) ocheană”.f. nigritia) se opune lui albeaţă.. -oară.) „bălan. se realizează între derivatele parasintetice de la negru şi alb: înnegri.) struguri negri” (← negru + -itură sau din negrì + -tură) pe albitură. din sensurile derivatelor menţionate. care bate spre negru” (← negru + -icios) îi corespunde albicios. cerneală” (← negru + -eală. (← negru + -işor) pe albişor. adj. adj. verbului negrì „a face să devină sau deveni negru. animale) bălan. „negricios”. vacă.. s. şi înălbeală. negreaţă. în bună măsură. moştenit din latină (< nigrum. oaie sau iapă albă. rufă murdară de dat la spălat. „vopsire în negru.. în opoz. -ă adj. s. s.. (în expr. (rar) zăpadă”. aproape în totalitate.m.f.. negruşcă. (reg. „negreală” (← negru + -ime) îi corespunde albime. negritor.f. reg. În mod tradiţional. -oară.. s. s. Din această trecere în revistă a derivatelor construite. şi înălbire. negruşcă” (← negru + -uţ) corespunde lui albuţ etc. pe baza opoziţiei cu acesta. înnegritură. s. negruş. -ă. bălăiel şi bălăior. vb. animal cu corpul sau cu botul alb”. „negrişor.f. (rar) bălan. (iht.. cu botul sau blana albă” etc. neagră se poate vedea. între diversele paronime: bălai şi bălan. (reg. ca şi în cazul lui alb..

Un verb interesant. folosită în opoziţie cu café au lait. după fr. nu are nimic din conotaţia rasială a etimonului francez. adj.. s. a denigra” (din po-1 + negru + -i). corespondent antonimic al lui albì. black caviar). négresse.. reg. niger). -ă. a pune într-o lumină defavorabilă pe cineva. „(persoană) care aparţine rasei negre” (din fr. chocolat noir. După fr.n. nègre. adjectivul este transformat în substantiv neutru. engl. negrişe. gânduri. şi f. negraie.) „întunecat. (reg. orăşean îmbrăcat în haine negre” (← negru + -ar). idées noires). negritor. După modelul corespondentelor din principalele limbi moderne de circulaţie internaţională. negreanca. boîte noire. negru înseamnă şi „persoană folosită de cineva pentru a face. adj. black chocolate).. ă. 8. black tea). -toare. cu „derivatele” ponegrire. black coffee).. are şi sensul concret de „rimel. care.f. „foarte negru.) a înnegri. derivat din adj. (reg.f. înseamnă. (rar) „persoană care aparţine rasei negre” (cf. la rândul lui. -ă.3. în opoziţie cu albele. este ponegri „(înv. engl. care desemnează „rufele spălate şi albe de curate”.m. négrophil) desemnează „o persoană care simpatizează cu negrii” şi care militează împotriva considerării lor ca negrotei.. stabilind o relaţie analogică cu albul ochiului „membrana exterioară de culoare albă a ochiului”. denigrare /famam/ „a păta.n. -ă.f. niger. în sintagma negrul ochiului. în limba română. ponegrit1. denigrat2. s. „pupilă”. în expresia: nici cât negru sub unghie „aproape deloc.m. Tot ca s. machiaj pentru ochi” (după fr.) „dans popular” (← negru + -eanca).f. se mettre du noir aux yeux: „a-şi da cu negru la ochi”). a murdări reputaţia cuiva”. în numeroase unităţi frazeologice. adj. -ă. Schwarzbier.f. adj. s.f. denigratore). etimonul latin fiind. (înv. prin calc lexico-semantic.m..) epitet dat unei femei rele” (din po-1 + negru) etc. sinonim al lui denigrant. negros.f. s. pe lângă valoarea abstractă specifică tuturor culorilor.. ca şi împrumuturile denigrator. Femininul actual curent al lui negru.m. ciuma neagră (după fr.. s. sunt de remarcat formaţiile interne denigrare. 207 . (← neagră + -oaică) şi cu negruşcă. s. (înv.n. anumite lucrări”. -ă. şi f.Acestora li se alătură derivate ca negraică. it. adj. s.. pl. (← ponegri + -tor. şi f. negrilică.f.. (un) Noir. adj. denumind „o persoană de rasă neagră”[23] Acesta din urmă are acelaşi sens cu negritean. négroïde). (din supin). adj. -toris. -ă. reg. engl. engl. s. s. este negresă „femeie de rasă neagră”[24] împrumutat din fr. s. s. citat mai sus.m.. cărora le adăugăm ponegru. negro < lat. bere neagră (după germ. şi f. negrar.m. s. vb. împrumutat din fr. café noir. -a. depreciativ nigger şi al francezului. -ă.) (← neagră + -ilică). înger negru (după engl. iar s. (reg. black beer). adj.. (ornit..m.n. „rufe murdare de dat la spălat”. -um „negru”. s. Alături de denigra. reg. cafea neagră (după fr..f. s.f.2. (reg. corespondentul românesc al engl. s. „(persoană) care denigrează. ceai negru (după fr. peste noire). (bot.) „specie de ciocănitoare” (← neagră + -aică). dénigrant)[22]. Adjectivul negru s-a transformat.) „oi de culoarea neagră” (← neagră + -işă).) „negricios” (← negru + os) etc.. (din fr. негритянка) şi cu negroid. persoană negricioasă” (← neagră + -aie). despre oameni) „negricios” (← negru + -atic). (← denigra + -re) şi denigrat1. s. continent noir. iar ca s. pl. (din participiu). -toare). temeri negre (după fr. în numele ei. cioban care are oi negre. denigrator. continentul negru „Africa” (după fr. nègre (din span. în vreme ce negrofil..m. s. -toare. adj. engl. neagră se foloseşte. ponegritor. adj. Verbului a ponegri îi corespunde sinonimul său neologic denigra. icre negre (după engl. (din participiu). şi f. black/dark continent). black money). black box).f. în s. dintre care menţionăm. şi cu albiturile. negratic. dénigrer.f. negru înseamnă şi „murdărie”. engl. s. s.n. idei. s. art. cutie neagră (după fr. Substantivul abstract livresc este negritudine „însuşire a rasei negre” (din fr.) „specie de guvizi de culoare neagră. (reg.. ponegrit2. negritude). negru. lat. s. sinonim cu negroaică. s. ciocolată neagră (după fr.f. regional. în ordine alfabetică[25] bani negri „bani obţinuţi în mod ilicit” (după engl. (← ponegri + -re). rus. (din fr. négritude. Popular. foarte puţin”. ca adjectiv şi ca substantiv neutru. thé noir. ponegritor” (din lat. s. engl. 8. de asemenea conotat negativ. presimţiri.m.

alb ca marmura. negru ca smoala.) „cancer”. alb ca zahărul. ebenus şi al fr. negru ca dracul. rezultă câteva observaţii. mai degrabă. noir animal).dark angel). fr. începând de miercuri”. vechi sau noi. pământ negru. alb ca brânza. văduva neagră (după engl. Din acelaşi etimon grecesc. /travail.5. alb şi negru se presupun reciproc. negru ca pana corbului. roman negru (după fr. travailler/ au noir). ébène. engl. alb ca varul. cele două cuvinte alcătuind un dublet etimologic. black panther). apoi „valoroşi”. lunettes noires). pâine neagră (în opoziţie cu pâine albă). série noire). a fost împrumutat în română eben s. în special din abanos”. maree neagră „strat de petrol care poluează apa mărilor” (după fr. în relaţie antonimică. de regulă. rasa albă nu se justifică decât în opoziţie cu rasa neagră. Din fr. fr. negru la suflet. voir tout en noir). ’έβενος) este principalul termen de comparaţie pentru culoarea neagră. negru ca abanosul etc. săptămâna mironosiţelor”. pantera neagră (după engl. rasă neagră (după fr. că la început au fost bani albi („de argint”. fr. fapt care se reflectă. negru de fum „pulbere neagră. ebenino. Aşa cum se spune alb ca laptele. „legali”).) „vânt care aduce uscăciune”. în relaţiile semantice dintre membrii familiilor lexicale. (a face) albul negru. portrait noir). relaţia de paronimie dintre componentele fiecărei familii. humeur noire). roman noir). negru ca cioara. vin negru (în opoziţie cu vinul alb) etc. points noirs). chinoroz” (după fr. care permite sau. facilitează crearea de serii sinonimice între 208 . black race). alb ca hârtia. sol noir). livresc ebenin. iarbă-neagră „tătăneasă”. oaia albă a familiei îşi datorează existenţa oii negre a familiei etc. jours noirs) etc. alb ca crinul. /être/ la bête noire /pour qqn. strugurii negri şi vinul negru (= roşu) intră în opoziţie cu strugurii albi şi cu vinul alb. marée noire). post negru. piesele albe (= albele) de la şah sau de la table stau pe aceeaşi tablă cu negrele etc. Dintre expresiile şi locuţiunile care conţin termenul negru. săptămâna neagră „săptămână dinaintea Paştilor. negru păcat. eventual din it. black sheep).) „limbă încărcată”. apoi bani negri „obţinuţi pe căi ilegale”. viaţă neagră. 8. limbă neagră (reg. „varietate de lemn tare. engl. 8. bilă neagră (prin opoziţie cu bilă albă).n. De altfel. ébénin. /muncă. portret negru (după fr. /a face un/ tablou negru /al situaţiei/ (după fr. abanosul „arbore exotic cu lemnul dur şi scump. plata/munca la alb este astfel denumită pentru că există plată/muncă/slujbă/serviciu la negru. /écrire/ noir sur blanc. mai sunt de menţionat: agendă neagră. noir de fumée). tuse neagră „tuse convulsivă”. spre exemplu. 9. prin atracţie antonimică. puncte negre (după fr./. faire un tableau bien noir de la situation). prin intermediul lat. a munci/ la negru (după fr. a vedea lucrurile în alb urmează. lui a vedea lucrurile în negru. ochelari negri „ochelari de soare” (după fr. care dintre reflexele lexicale ale lui alb şi negru stă la baza relaţiei dintre ele. zile negre (după fr. abanus < gr. negru ca piperul. race noire. Din prezentarea comparativă a numelor celor două culori fundamentale şi opuse. (a fi) negru în cerul gurii.4. c’est écrit noir sur blanc). de culoare neagră” (din tc. decorativ. a vedea negru înaintea ochilor. am preluat adj. noapte neagră. negru-animal „cărbune extras din substanţe organice” (după fr. the black plague. În primul rând. însă. analogic. care o precede. alb ca lebăda. alb ca spuma laptelui. vânt negru (reg. cartea neagră. black widow). /a fi/ oaie neagră /pentru cineva/ (după fr. tot astfel se spune negru ca tăciunele. serie neagră (după fr. bubăneagră (reg. pată neagră. sol negru „cernoziom” (după fr. a vedea totul în negru (cf. de fiecare dată. abanoz (< ar. Este dificil de stabilit. schwarz auf weiss). negru pe alb (cf. negru ca noaptea. obţinută din arbori exotici. Magia albă este pandantul magiei negre. negru ca păcura. alb ca zăpada etc. germ. umor negru (după fr. Certă este. plague noire). /a scrie/ negru pe alb (după fr. inimă neagră. -ă „negru ca abanosul”.. plaga neagră (după engl. mai ales dacă este vorba despre acelaşi nivel de limbă: se poate presupune. săptămâna negrilor „săptămâna care urmează după aceea a Paştilor. alb ca sarea.

lista gri. Editura Universităţii din Bucureşti. (a da un) cec în alb vs. 180. lume albă vs. sauce blanche). a vedea lucrurile în negru. cataracta). analogic. biologie. la negru vs. şi moarte albastră. moarte cenuşie. încă de la sfârşitul sec. autorul stabileşte interesante corespondenţe cu albaneza. semestru alb (după it. dintre toate culorile. fiecare. în diverse relaţii semantice. moarte neagră etc. s. cele mai multe.f. Editura Academiei. implicit. Gabriela Pană Dindelegan. zile negre etc. [10] Vezi http://ro. înălbi este explicat de la în. [9] Vezi art. mariage blanche). s. 1976. în opoziţie cu magie neagră). de multe ori. a vedea lucrurile în alb vs. NOTE [1] Vezi L’expression de l’appréciation chromatique dans le style scientifique du roumain littéraire. legal. oaia neagră.derivatele din aceeaşi categorie şi. Cele două cuvinte (albastru şi alabastru) formează. blugi albi. în opoziţie (blugi albi şi blugi negri. piaţă neagră vs. Bucureşti. albul şi negrul părăsesc opoziţia dată de tradiţie şi intră. munca la negru vs. Brâncuş. magie albă (după fr. lat. 1. munca la gri. cel mai adesea senilă. [4] Exemplele analogice sunt date după DI. s. cămăşile negre vs. Florica Dimitrescu.v.v.v. lista neagră vs. scor alb vs.). [2] Vezi Florica Dimitrescu. semestre bianco). 1976. buletin alb (după fr. economie gri. Bucureşti. social. col blanc). ciocolată albă şi ciocolată neagră. s. Editura Fundaţiei România de Mâine. tradiţional. a plăti la alb. obiect din alabastru”.). în studiul citat. p. cec în alb. moarte violetă)..) „varietate de ghips cu aspect de marmură albă…. ediţia a II-a. la p. 164-174 : alba-neagra. sport etc. lume neagră. iar. p. alabastru (min. În multe situaţii. cataracte. direct de la alb (vezi CADE. magie blanche. [3] Vezi DA.wikipedia. s.org/wiki/Alb-. vestimentaţie. a albi vs. oaia albă vs. un dublet etimologic. a ponegri. vote blanc) etc. zile albe vs. neutru alabastrum (de unde fr. scor alb. voturi albe vs. dau naştere unor unităţi frazeologice corelative. Systématique des noms de couleurs. antonimice sau nu. 2004. crearea de antonime între corespondentele din cadrul celor două familii. fiind componente a numeroase unităţi frazeologice. Coord. 2002. dată de opacifierea progresivă a cristalinului. [7] Interesantă este relaţia „sinonimică” dintre albeaţă şi cataractă. magie neagră. magie albă vs. politică.) sau din albinà. sezon alb.v. În sfârşit. s. în consecinţă. care devine alb sau negru şi care antrenează orbirea totală sau parţială” (din fr. în RRL. ele corespund unor realităţi cromatice percepute. moarte neagră. cămăşile brune şi cămăşile roşii. p.n. [8] Vezi Gr. zahăr alb vs. zahăr brun etc. piaţă gri. economie. înregistrate.). Pentru cele mai multe dintre expresiile citate. guler alb (după fr. negru şi alb au cele mai multe ocurenţe în domeniile cele mai variate (alimentaţie. Despre culori şi nu numai. albâtre) am împrumutat. moarte albă vs. citat. nr. ceai negru. pantera albă şi pantera neagră etc. Numele de culori.şi albi. alabastre. Bucureşti. Demn de remarcat este faptul că albul şi negrul se opun realmente mai ales atunci când sunt folosite în sens figurat (bani albi vs. Recherche de méthode en sémantique structurale. moarte albă (vezi. cu schimbare de sufix (vezi MDA.v. (a fi scris) negru pe alb. Aşa cum a constatat. în vol. s. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. Din cromatica actuală. ceea ce nu este corect. Istoria cuvintelor. cu alte cuvinte şi unităţi frazeologice: arme albe vs. [6] Vezi DA. Analiza structurală a vocabularului limbii române contemporane.v. cafea neagră şi cafea cu lapte. arme de foc. 209 . 147-184. 21-23. economie neagră vs. bulletin blanc). al XVIII-lea. de tipul ceai alb vs.. s. „afecţiune oculară. prin simbolistica lor. în egală măsură. Bucureşti. sos alb (după fr. Unitate de limbă şi cultură românească. 1973. [5] În DEX şi în MDA. Derivatul a mai fost explicat.). [11] Din lat. 151-152. bani negri. pentru prima dată în DCR. în unele cazuri. vot alb (după fr. căsătorie albă (după fr. scor cu puncte. voturi nule.

1 (D –de). Tipografia ziarului “Universul”. Candrea. Coordonatori: Ion Coteanu. арапь. vezi bani negri. partea a III-a. oaie neagră (după engl. piaţă neagră (după fr. arap. chemises noires.II. Imprimeria Naţională. s. *albivus) etc. A.[12] Unora dintre derivatele interne ale lui alb li s-au indicat inclusiv etimoane latineşti neatestate. Ediţia a II-a. it. *albire). “persoană care face parte dintr-o populaţie africană negroidă. Le Robert. Florica Dimitrescu. ceinture noire). (< lat. [13] Vezi MDN. Bucureşti. 1992). fasc. lista unităţilor frazeologice alcătuită de Florica Dimitrescu. viande noire). black hole).). Éléments latins comparés avec les autres langues romanes. marché noir. partea I (F – I). ca în toate cazurile similare. Editura “Cartea Românească”. Editura Univers Enciclopedic. cămăşile negre (după fr.v. umoare neagră. Editura Academiei Române. Luiza Seche. s. Analiza structurală…. engl. *albinicius). Brâncuş. Tomul II. Analiza structurală a vocabularului limbii române contemporane. mai ales de către Cihac. uniforme negre etc. harap. magie neagră (după fr. *albeolus). unde a fost cazul.. “Universul”. (< lat. 166..v. centură neagră (după fr. ed. listă neagră (după fr. -ă. fasc. *albicius). Mircea Seche. black death). 1937. 1948 (DA). morte noire. Grigore. (< lat. I. camicie nere). Dictionnaire historique de la langue française. p. ext. s. albiu adj. Bucureşti. (re)crearea lor pe teren românesc de la vb. (< lat. black comedy). Unitate de limbă şi cultură românească. [21] Vezi Maria Stanciu-Istrate. p. Tomul II. respectiv – ant. a lucra la negru etc. s. [14] Vezi EWUER. black jeans). 170. 210 . Sous la direction de Alain Rey. ngr. partea a II-a (C). liste noire. Paris. Cihac. în art. firmă neagră (de asemenea analogic). acesta poate fi explicat. 1940..v. [15] Vezi DEX. s. BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu. *** Dicţionarul limbii române (Seria veche). s. 2006. [24] Negresă mai are şi sensurile de „prăjitură preparată cu multă cacao” şi „butelie de aragaz”. cu sufixele –tor. *** (1995). pe de altă parte prin substituirea finalei masculine –tor cu femininul –toare. Tomul I. carne neagră (după fr.. Tomul I. arapinъ. Dicţionarul explicativ al limbii române. vsl..m. magie noire. arab” (din bg.A. tablă neagră. trimiterile de ordin etimologic: blugi negri (după engl. de …. 56-58. Librăriile Socec. ediţia a II-a. 1934. partea I (A –B). *** (1996). арап. (1870). Cât priveşte s. 1949. cu citate mai ales din limba actuală. Bucureşti. persoane negre (analogic). art. cu exemplele citate mai sus. la un moment dat. Editura Fundaţiei România de Mâine. ogor negru (argotic). (CDED I) .: albeţ adj. economie neagră (probabil analogic. Bucureşti. Tomul I. Dictionnaire d'étymologie daco-roumain. al XIX-lea). 1913. I . [23] Vezi şi sinonimul vechi arap.f. engl. cit.v. comedie neagră (după fr. vol. [20] Am citat numai acele sensuri care au corespondente cu alb. black market). vezi CDED I. engl. [19] Ibidem. ’αράπης). 1. 154. partea a II-a. 1940. (Prima ediţie. (DEX).) om cu pielea şi părul de culoare neagră. (pr. moarte neagră (după fr. cit. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri lingvistice din sec. Bucureşti. ţap negru (argotic). ediţia a II-a. [17] Vezi. oameni în negru (după engl. Bucureşti. [22] Ultimele două împrumuturi au caracter în întregime analizabil. ultimul în limbajul argotic. pe de o parte prin conversiune de la adjectivul feminin omonim. black list). sb. albior adj. Bucureşti. 2. vezi magie albă).v. albineţ adj. (< lat. 3 (J – Lojniţă). rus. p. Bucureşti. men in black). [18] Vezi MDN. piaţă neagră. p. albi vb. (1976). denigra. vezi Angela Bidu-Vrănceanu. denigratoare. (CADE). Angela. completând. black sheep). ceea ce poate presupune. cit. -toare. s. Bucureşti. comédie noire.v. (2004) Istoria cuvintelor. [25] Completăm. (1931) Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi (partea I la Dicţionarul enciclopedic ilustrat “Cartea Românească”). gaură neagră sau gol negru (după engl. engl. Francfort s/M. Numele de culori. [16] Despre definirea ostensivă a termenilor cromatici româneşti.

redactori responsabili: Acad. Alb et negru sont des mots hérités. 4 vol. économie. Maria. hommage au professeur ABV de l’Université de Bucarest.*** (1957). Bucureşti. în vol. (MDN). Bucureşti. (2006). familles lexicaux et phraséologiques. Florin. (DI). Marius Sala şi Ion Dănăilă. sport etc. Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”. social. Institutul de Lingvistică. Stanciu-Istrate. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri lingvistice din sec. Bucureşti. (MDA). Dimitrescu. Editura Academiei Române. (Prima ediţie: Bucureşti. vestimentaire. (1967). entre tous les noms de couleurs le plus grand nombre d’occurrences dans les domaines les plus variés (alimentation. www. d’autre part. On remarque en particulier les relations sémantiques à l’intérieur de chaque famille (paronymie et synonymie). se propose d’analyser le statut des mots qui désignent les « couleurs » blanc et noir. Editura Universităţii din Bucureşti.originaires ou dérivés. Editura Albatros. . Editura Logos. Florica. Marele dicţionar de neologisme. ayant des familles très riches. Coord. leurs correspondances. Dicţionar de cuvinte recente. Bucureşti. 211 . (DCR). formelle et sémantique. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. doublets étymologiques. et néologiques. de composants lexicaux et phraséologiques anciens et populaires. Mouton and Co. (2002). 1982). Ediţia a II-a..fr RÉSUMÉ CONSIDERATIONS ETYMOLOGIQUES CONCERNANT LES NOMS DE COULEURS. biologie.). Tamás. Bucureşti. les doublets étymologiques etc. (2000). Florica. Din cromatica actuală. (1997). ALB SI NEGRU BLANC ET NOIR. Lajos. d’une part.cnrtl. Dicţionarul invers al limbii române. alb et negru (leur origine et leur évolution interne. al XIX-lea). 147-184. *** (2001-2003) Micul dicţionar academic. Gabriela Pană Dindelegan. ainsi que celles entre les membres des deux familles (antonymie). p. Dimitrescu. aux mêmes couleurs. ayant. Mots-clés : mots hérités. London – THE HAGUE – Paris. politique. (EWUER). Cet article.) ainsi que celui des mots hérités ou empruntés qui se circonscrivent. formées. Editura Academiei. . Etymologisch – historisches Wörterbuch der ungarischen Elemente im Rumänischen. Marcu. Editura Univers Enciclopedic. Editura Saeculum. Despre culori şi nu numai. Bucureşti.

Parmi celles-ci nous allons distinguer les collocations. constitue en soi une rupture du « qui va de soi » de UN des mots et de leur sens dans le dire. l’énonciateur témoigne de la potencialité non pas « en langue » mais bien dans ses mots hic et nunc. guillemets. d’un sens qu’il y « rencontre ». parenthèses. Choisir en un point une unité X. Parmi les formes de réalisation du métalangage concernant la reflexion sur les moyens d’expression de la pensée.V. de préférence littéraires mais aussi journalistiques. ont eu comme résultats la détermination de quelques classes plus ou moins homogènes des unités phraséologiques.Bally et V.Authier-Revuz comme « La figure par laquelle un énonciateur. P. Ces études tenant compte aussi bien de l’apport des fondateurs et des pionniers de la phraséologie tels que Ch. double le dire d’une unité d’une explicitation univosante du sens de cette unité dans son dire. 1994 :92). S. Vinogradov que des recherches des linguistes contemporains comme I. R. ex. il y a d’autres moyens dans le discours que J. ici ne suffit pas : il faut. R. Outre les signes typographiques. en contexte. en plus. fixer le sens qu’elle y reçoit par rapport aux autres sens (polysémie) voire aux autres mots (paronymie.) susceptibles de jouer en ce fragment X du dire. les lexies complexes sont examinées du point de vue statistique. les unités phraséologiques ont fait l’objet de plusieurs études qui portaient sur leurs propriétés structurales et sémantiques.(Authier-Revuz. nous allons cité premièrement la modalisation autonymique définie par J. omonymie.Mejri. G. Chişinău. les expressions idiomatiques et les énoncés liés. cependant les chercheurs (F. Notre projet se fonde sur l’observation de différents cas de comportement des lexies complexes dans les textes. Le fonctionnement des expressions idiomatiques dans le texte peut être accompagné de méta-énonciation de type différent. et dont il faut effectivement protéger son dire ». par rapport aux autres unités du paradigme envisageable en ce point de la chaîne.Mel’čuc. ce que je veux dire) 212 . Les marqueurs typographiques de l’autonymie sont virgule.Gross. A. italiques. L’étude actuelle porte sur le fonctionnement des unités phraséologiques en contexte où elles subissent l’influence des divers procédés méta-énonciatifs allant de l’automynie réalisée par des signes typographiques aux types de modalisation autonymique. Dans la majorités des recherches consacrées à la phraséologie. deux points. afin d’établir les modèles de modifications permettant l’élaboration d’une typologie comprenant toute leur variabilité. tiret. les locutions.Rastier. les degrés de figement de ces lexies complexes et les traits définitoires permettant d’établir leur place sur le continuum libre-figé.Ina PAPCOVA Universitatea Liberă Internaţională. réflexivement. Authier-Revuz (1995a) classe comme les non-coïncidences du dire: 1) les non-coïncidences dans l’interlocution (quand il y a une variation entre les partenaires de l’énonciation. Haussemann et d’autres. Republica Moldova MODÉLISATION STRUCTURALE ET SÉMANTIQUE DES UNITÉS PHRASÉOLOGIQUES EN CONTEXTE Pendant les dernières décennies. mais aussi font preuve de diverses modifications qui portent ou pas atteinte à leurs signifiants phraséologiques.Galisson.Fiala) se penchent de plus en plus sur l’aspect dynamique observant leur fonctionnement dans le discours oral et écrit où ces unités se présentent non seulement sous leur forme institutionnalisée et décrite dans les dictionnaires.Tutin. À « prendre la peine » ainsi de spécifier le sens d’un élément X.

le reçoit. Cette expression. notre père se dérida et consentit même à faire le pont. dans ce cas. Dans cette séquence. comme dit X) 3 ) les non-coïncidences entre les mots et les choses (quand les mots employés ne corréspondent pas exactement à la réalité. (Bazin. puisqu’en principe nous sommes tous d’accord. idiomatique. le mot ou le syntagme glosé est mis en évidence par les signes typographiques comme par exemple. Dans le fragment cité ci-dessus on constate l’emploi de trois éléments autonymiques : deux éléments typographiques – parenthèses et italiques et une forme explicite de noncoïncidence du discours à lui-même. à la première ou à la troisième personne. non compositionnel. ce qu’il faut appeler X) 4) les non-coïncidences des mots à eux-mêmes (quand l’énonciateur est présenté au fait que le sens des mots est équivoque. dans sa dimension de préfabriqué relativement au discours en train de se faire qui l’emprunte. Il devrait être court. impose le parcours interprétatif qui actualise le sens locutionnel. littéralement). Parmi les types de modalisation autonymique. La grande allée des platanes. mes contractants se réveillent et. La représentation méta-énonciative du syntagme figé fait son brochet joue ici le rôle de l’explicitation du caractère consacré. Ex. peut se traduire par le verbe pronominal « se promener». convenu de cet élément et. une fois la prière du soir expédiée. bifurque devant le manoir et descend jusqu’à la 213 . désigner employées aux différents temps. le plus souvent c’est le verbe dire. 1979 : 410) (Les italiques appartiennent à l’auteur) Dans l’exemple cité. ex. on emploi un nom propre .2) les non-coïncidences du discours à lui-même (quand un autre discours est introduit par l’énonciateur. Une des possibilités de la réalisation de la modalisation est l’emploi d’une subordonnée circonstantielle comparative. cliché. La glose faisant référence au parler spécifique d’une communauté peut être plus longue. ayant caractère d’une explicitation où sont utilisés les séquences glossatrices séparées du mot ou du syntagme glosé par par une expression à caractère métalinguistique contenant les marqueurs utilisés moins souvent que les verbes cités ci-dessus. nommer. dans la majorité des cas. mais aussi appeler. chacun à la dimension de sa gueule (comme dit une expression locale) fait son brochet. à tous sens du mot. en effet. De cette façon. on citera premièrement ceux où on utilise un verbe „dicendi” . Cependant. les italiques : Ex. ex. ex. le fragment glossateur pris entre parenthèses (comme dit une expression locale) précède dans la chaîne parlée le fragment glosé fait son brochet et représente un commentaire métalinguistique amené à marquer dans le discours de l’énonciateur (auteur) la présence du « déjà dit » des autres discours propres dans ce cas à une communauté locale. l’insouciance naturelle des enfants repris le dessus. le locuteur apporte un supplément d'information métalinguistique sur les habitudes de la communauté dont il parle. l’entretien. le « subit »(Authier Revuz.1995b : 19). avec une nuance de va-etvient. « les faits de figement se trouvent renvoyés au déjà-dit – et souvent dit – dans d’autres discours. c’est-à-dire comme faits relevant du dialogisme et de l’interdiscursivité : le X figé est saisi comme stéréotype. De plus. propre au jargon familial. Mais dès que le notaire s’engage dans le détail. C’est une forme explicite métalinguistique composée de comme + verbe „dicendi” + SN sujet qui fait référence au parler spécifique : 1) d’une personne précise et. par conséquent. 3) d’une communauté nationale ou locale citée. 2) d’une communauté socio-professionnelle qui est mentionnée .

aux portes du village. (Bazin. contient le syntagme libre « exploiter quiconque » qui. qu’elle traverse sur un pont solennel. dans ce cas la substitution d’un élément est dictée par la relation entre le segment glosé et celui glossateur qui est une relation de préférence. Ex. c’est-à-dire d’exploiter quiconque. nous pouvons proposer les exemples suivants : Ex. imposé par le contexte – ciboire c’est-à-dire « vase sacré en forme de coupe où l’on conserve les hosties consacrées pour la communion » fait allusion aux pratiques religieuses dominantes dans le système de l’éducation de la famille en question et s’avère mieux approprié au contexte. dont une des modalités est « la paraphrase par une expression complexe(substituable ou non syntaxiquement à X) situé au strict plan du mot ou à celui du référent ». En ce qui concerne le troisième exemple. à son tour.compositionnelle et non-compositionnelle. de salade de haricots et de pommes de terre en robe de chambre (je proteste au passage. nous pouvons constaté dans ce cas-ci une dislocation du syntagme figée par le verbe « dire » qui joue le rôle du commentaire métaénonciatif faisant référence au caractère « commun ». L’éducation en vase clos – en ciboire. Quant au deuxième exemple. La substitution du composant de l’expression figée – vase clos par le paronyme exigé.je proteste au passage et contient le marqueur à la forme impersonnelle – on devrait dire. Parmi les cas que nous avons relevés du corpus examiné. (Bazin. Comme signes typographiques de la glose on évoque les tirets. l’indexation du mot « fruits » sur l’isotopie développement humain et son interprétation en tant que « réalisations ». au sens p. « habituel » d’un élément du discours répété. en contexte donné. Voici « l’inspecteur général » qui vous reçoit dans un bureau du Neuvième. Le moyen très fréquemment employé pour fixer le sens selon J. 1979: 220). Cette dislocation permet. Les italiques appartenant à l’auteur) Un autre type de représentation méta-énonciative d’un syntagme figé comme préfabriqué est représenté par un commentaire qui porte sur un élément de l’unité phraséologique. de correction d’une forme envisagée par l’énonciateur comme incorrecte. où l’on compte ses fruits. présente un défaut pouvant être corrigé par la substitution d’un élément qui permettrait la meillleure coïncidence entre les mots et les choses en citant la façon de dire d’une tierce personne(Fredie) évoquée par l’énonciateur. dira Frédie – ne permettait aucune fréquentation dangereuse. Dans le premier exemple le commentaire méta-énonciatif est fait sur le mode de dire standard qui. c’est-à-dire sont susceptibles de deux lectures . nous déjeunions sur l’herbe. Vu le fait que les syntagme figés sont les unités de seconde nomination. (Bazin. 1979 : 93). Voilà l’âge. dit mûr. non seulement fixe 214 .X. (Bazin. fort éloigné du palace de sa Maison mère. on devrait dire : pomme de terre en robe des champs). les tournures méta-énonciatives servent à fixer le sens d’une unité phraséologique dans le discours. Mme Rezeau nous a pourvu d’oeufs durs. Il s’agit pour lui d’employer. 1979 : 85) Ex.Authiez -Revuz est .rivière. A midi. de presser le citron.(Bazin. 1979: 68. Ex. L’énoncé métalinguistique pris entre les parenthèses traduit l’attitude de l’énonciateur face à son propre dire . L’explicitation faite par l’auteur pour préciser le sens qu’il attribue au verbe « employer » dans ce contexte. 1979 : 340).

(Bazin. qui est employé dans une construction causative doit être interprété au sens idiomatique ce qu’implique la présence du mot « répression » servant d’interprétant et le commentaire « au figuré ».Durandeaux. Cette mauvaise pente eût nous conduits jusqu’où? Par bonheur. A cet égard J. par l’intermédiaire de la glose. . n’étant pas ici refusé en soi par la glose d’affirmation du sens p. conduisent à l’existence du second sens qui se superpose au premier en défigeant l’expression donnée. et se fit savonner la tête(au figuré.Revuz mentionne que « relativement au sens q – locutionnel. et pas au sens p : Ex. et de façon non discrète.. par quatre fermiers » qui concurrence en contexte plus large le sens idiomatique de l’expression -« enterrer » ou plutôt le compète en précisant la façon dont « l’aïeule fut enterrée ». en même temps. c’est-à-dire les idiomes. 1979 : 472). elle aussi. (Bazin. mais sert. ont souvent un homonyme libre et ce sont le contexte et la situation qui permettent leur désambiguïsation dont l’un des moyens. au troisième jour : portée au sens propre. par quatre fermiers. évident. précise par l’intermédiaire de la glose que l’expression doit être comprise soit : 1.le sens de l’élément X(employer). 215 . donc. au propre. selon les contextes. AuthierRevuz. l’aïeule. comme le prouve cet exemple. la chose ne lui est jamais arrivée » entraîne l’interprétation compositionnelle du syntagme avec l’apparition du second parcours interpétatif où les éléments de la structure acquièrent leur liberté et. donne la préférence à l’interprétation noncompositionnelle. selon l’expression de J. d’autre côté. car. d’équivalent non phraséologique et. b) au sens littéral(compositionnel) : X au sens p: Ex. Tout beau ! Il ne s’agissait point d’admirer Folcoche. la glose au sens p – compositionnel n’est pas univoque. le commentaire méta-énonciatif fait par l’énonciateur méne à découvrir et à « réveiller le sens littéral en sommeil ». 1979 : 60). La glose qui a comme objet de commentaire un élément de la structure préfabriquée et figée porter en terre fait surgir le sens littéral soutenu par les éléments du contexte immédiat « à bras.. de sa plurivocité. la répression continuait. est le recours aux procédés méta-énonciatifs. L’analyse de cet exemple montre que dans le chemin dominant d’interprétation du sens idiomatique par le contexte. Fine comparut. . C’est interprétativement. L’autre type de commentaire méta-énonciatif propre aux unités phraséologiques consiste en ce que l’énonciateur en mettant l’accent sur la spécificité du double sens de l’unité phraséologique. le sens q – locutionnel. tandis que la suite de la glose « car. en plus du sens q. ainsi « déverrouillés » selon le terme de J. à bras. Les unités phraséologiques de ce type. joue le rôle d’explicitant glossateur pour le verbe employer en tant que synonyme idiomatique et. la chose ne lui est jamais arrivée). ce qui est rejeté dans ce contexte par l’énonciateur qui. à un des sens existant (le sens choisi étant mis en évidence par la glose): a) au sens idiomatique (locutionnel) et pas au sens littéral (compositionnel) dans un contexte qui laisse la place à l’équivoque : X au sens q. C’est le cas de l’exemple où le syntagme savonner la tête à qqn.soit 1) comme seulement au sens p et donc pas au sens q.Authier.soit 2) comme aussi au sens p. de définition pour le syntagme figé presser le citron qui. mais récusé comme sens unique. est lui même explicité par les éléments préposés. au propre. d’un côté. Elle fut portée en terre. qu’on comprendra au sens p : .

Revuz .. Babouchka. Babouchka l’a sec. mais une tristesse de pierre qui lui enfonce la tête entre les épaules.. 2. à présent! (Bazin. un agacement ». Babouchka.Au lieu de gaspiller vos forces en jeux stupides. tenir bon ».1. Ainsi les deux sens s’actualisent dans ce fragment étant les deux adéquats au contexte : le sens de « résister » est soutenu par les éléments tels que « une larme. surnommée ainsi de la veille. . attesté dans les dictionnaires « permettre » qui s’actualise pendant son premier emploi dans cette situation de communicaton et obligent ainsi le lecteur à chercher une autre interprétation. Hier à Melbourne il (Lendl) a eu chaud. alors qu’en argot l’avoir sec – « résister. très chaud(au sens propre comme au sens figuré) Radio emon 1. alors que le sens « éprouver une vive contrariété » s’appuie sur les phrases suivantes du contexte – Ceux qui l’ont précédée ne l’aimaient guère et c’est le vide maintenant au-dessus d’elle qui devient la plus proche cliente pour l’acte de décès. une autre signification pour ce mot dans le contexte donné. mais il a raison. la grand-mêre. vous vous amuserez désormais d’une manière utile. [. Dans les deux sens : l’argot et le français. En ce qui concerne les énoncés autonymiques signalés seulement par les signes typographiques. Le même procédé de noncoïncidence est observé dans le cas de l’emploi de l’expression allées et venues ayant d’après 216 . -Voilà-ti pas que ces messieurs grattent leurs allées et venues.356 . une déception.« tenu en lisière » si l’on veut pour faire de la place à l’autre sens p. de La Vergeraie. Frédie et Brasse-Bouillon gratteront. Mlle Lion dut s’en aller comme une voleuse. fait de la place a celui compositionnel qui ajoute des informations en plus. revenant de l’école. nulle consolation. nulle consolation.89 ( exemple emprunté à J..Authier-Revuz) b) dans les deux sens idiomatiques propres aux différents registres de la langue : Ex. » (Authier. celle de « obligés » ou « forcés » exigé par le discours direct qui suit. Ceux qui l’ont précédée ne l’aimaient guère et c’est le vide maintenant au-dessus d’elle qui devient la plus proche cliente pour l’acte de décès. Pas une larme. 1979 : 41) (Les italiques appartenant à l’auteur). Puis aussitôt : Elle l’a sec. Mais le lendemain de son départ nous étions autorisés à gratter les allées du parc. leurs sourire nous étaient insupportables. D’après le dictionnaire Le Petit Robert l’avoir sec . pour nous battre si froid. Les italiques du mot « autorisés » signalent que ce terme ne doit pas être interprété dans son sens usuel. quand même. 1995b : 24) Dans notre exemple c’est le deuxième type où le sens locutionnel grâce à la glose. (p. Italiques de l’auteur).27. qui cette fois se complètent. Madeleine.] L’étonnement des fermiers. n’en croyait pas ses yeux.. nous pouvons proposer comme illustration l’exemple suivant où les mots et les expressions qui sont marqués par les italiques traduisent le cas de non-coïncidence des mots à eux-mêmes : Ex. dans les deux sens : a) au sens littéral et au sens idiomatique. parce que selon Aubin elle devait habiter une Sibérie. en effet. Ex.« éprouver une vive contrariété. Ceux qui la suivent ne lui offrent rien de mieux : nulle chaleur. tristesse de pierre ». Cropette ratissera. Ceux qui la suivent ne lui offrent rien de mieux : nulle chaleur. Je le fais taire. Nous ne fûmes pas autorisés à lui faire nos adieux.

d’un côté. mort trop tôt pour connaître les saints triomphes du M. 1979 : 183) D’après Le Petit Robert manier la brosse à reluire. de la vénération dont la famille entourait sa « brosse à reluire » et je ne vais certainement pas changer de camp. l’oncle.]. mais un académicien et. (Bazin. Ex. (Italiques de l’auteur) Un autre signe typographique souvent utilisé pour l’autonymie sont les guillemets en forme de chevrons qui eux-aussi signalent au lecteur que l’expression mise ainsi en évidence n’a pas le sens habituel dans le contexte en question : Ex. je préfère ne plus être ni l’un ni l’autre. dans ce contexte.. son orgueil ». par l’acquisition d’une nouvelle signification sous l’influence des conditions d’accueil en contexte : Ex. « la personne qui fait sa gloire.P[. Le fait que l’expression n’a gardé que la partie nominale qui est prise par l’énonciateur entre les guillemets exige de la part du lecteur une attention particulière et un effort supplémentaire pour aboutir à une compréhension /interpétation de cette unité en contexte.(Bazin. de marcher dans différentes directions (inverses ou non). démarches ». de verdure dans un jardin. Mais si les respectueux passent du côté des rieurs. sa « brosse à reluire » veut dire « sa fierté ». c’est lui le grand homme. à notre avis. C’est lui « la brosse à reluire de la famille ». vendange est faite! (Bazin. on constate ici. dans un parc » à l’élément « allées » dicté par le contexte et surtout par le syntagme « gratter les allées du parc » et traduisent. naguère. Il est plus facile de se moquer d’un vivant que d’un mort. Les marqueurs typographiques attirent l’attention du lecteur sur ce groupe de mots en signalant qu’il ne doit pas être interpété au sens connu. cela va de soi.R. l’humour du locuteur qui utilise l’expression à des fins ironiques dans cette situation. il y a un refigement et une remotivation des éléments restés. 1979 : 305). De plus. d’un jeu de mots qui défige l’expression en question attribuant un autre sens. aussi bien que celui plus large ne permet pas l’interpéter dans son sens habituel ce que signalent également les chevrons. le défunt. un mort) et aux éléments du texte qui suivent (« vieux crabe ». avec un grand O pour le différencier des nombreux autres.le DEL le sens « fait d’aller. l’académicien) pour comprendre que sa « brosse à reluire » ici est cet homme défunt à l’égard duquel la famille avait cette attitude servilement flatteuse et montrait de la vénération. Adieu Bb. 1979 : 23) 217 . « le sujet de l’attitude servilement flatteuse » car René Rezeau n’était pas n’importe qui. Il est nécessaire de recourir aux éléments du contexte qui précèdent le fragment (l’Oncle. passer la brosse signifie « être servilement flatteur ». Donc.. celui de « chemin bordé d’arbres. le processus de défigement de l’expression provoqué par l’omission d’un élément. Je me suis gaussé. c’est René Rezeau. mais qu’il s’agit. La réponse jaillit du fond de ce gosier où tressaille le grain de raisin de la luette. né trop tard pour s’engager dans les zouaves pontificaux. De cette façon. et d’autre côté. ce qui porte attente à la structure de l’unité phraséologique qui est fixe et figée syntaxiquement. le contexte immédiat. Le premier constat qu’on peut faire en observant le fonctionnement de ce syntagme en contexte est que l’expression se présente en forme elliptique où l’élément verbal est omis. c’est pour cette raison que la famille avait par rapport à lui ce comportement respectueux. par conséquent.

J. Ferdinand de (1996) Cours de linguistique Générale. cu precadere cazurile in care ele devin obiectul activitatii metalingvistice a autorului. disponible sur http://www. Prezentul studiu este o analiza a functiei diferitelor tipuri de unitati frazeologice (colocatii. Rey. (1995b). Paris. Authier-Revuz.En conclusion. meaning. (1994). Paris REZUMAT CREAREA DE MODELE STRUCURALE SI SEMANTICE ALE UNITATILOR FRAZEOLOGICE IN CONTEXT In ultimele decenii unitatile lexicale au fost descrise statistic asa cum apar in sursele lexicografice. idiomuri) in texte literare. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Authier-Revuz.persee. tot mai multi lingvisti subliniaza importanta aspectului lor dinamic urmarindu-se actualizarea structurilor frazeologice in vorbire. Le lexique construire l’interprétation. Larousse. 103. dar sunt de asemenea relevate si modificarile care apar la nivelul limbii si vorbirii prin vocea multipla a fenomenului de frazeologie. 218 .17-19. marque de l’usage collectif et le fait de parole. L’énonciateur glosateur de ses mots : explicitation et interprétation.. Éditions Payot. expressii. J. La famille Rezeau.. ils sont fournis par la tradition. La Locution en discours. In prezent. Saussure. Hervé (1979). in Langue française. Ces mots qui ne vont pas de soi Boucles réfléxives et non-coïncedences du dire. on observe qu’il se caractérise par un grand dynamisme qui donne naissance à plusieurs modèles parmi lesquels ceux obtenus par les différents procédés autonymiques qui modifient avant tout le côté sémantique et parfois la structure de ces unités mettant en relief leur plurivocité. ca ghilimelele sau caracterele italice. Key words: autonymy. ( 1995a).. Acest studiu cuprinde tehnici metalingvistice utilizate de autor-glosator incepand cu unele tipuri de autonimie realizate cu ajutorul unor expresii metapropozitii si incheind cu autonimia realizata prin folosirea unor semne specifice. continuent à influencer leur fonctionnement dans le discours conditionnant leur comportement dynamique qui se traduit par la possibilité du fonctionnement des expressions et locutions aussi bien sous leur forme canonique que sous plusieurs variantes plus ou moins modifiées ou défigées. décembre 1995. phraseologie. 91-102. In acest text exista exemple in care comentariul meta-propozitiei nu numai ca traduce o anumita atitudine. modification. leur complexité sémantique et structurelle et le fait que ces expressions appartiennent à la fois à la langue et à la parole ce que souligne dans ces recherches le célèbre linguiste suisse qui reconnaît. A et Chartreau. Paris : Le Robert. et dans des proportions qu’il est impossible de délimiter» (Saussure. il est impossible de classer une combinaison d’unités. outre l’usage collectif dans la formation de ces phénomènes. parce que l’un et l’autre facteurs ont concouru à la produire. pp. si on examine le comportement des unités phraséologiques dans le discours. meta-lingvistic activity.1. Dictionnaire des Expressions et Locutions. Dans une foule de cas. Mais il faut reconnaître que dans le domaine du syntagme il n’y a pas de limite tranchée entre le fait de langue.fr Authier-Revuz. pp. Méta-énonciation et (dé)figement : le prefabriqué et l’imprévu du fire. Ces deux facteurs qui ont contribué à la génèse de ces unités. J. n. Moscou : Éditions du Progrès. Sophie (1993). qui dépend de la liberté individuelle.2. In Cahier du Français Contemporain. dand frazeologiei un anumit inteles. n. Vol. Bazin. 1996 : 172-173). la créativité et la liberté individuelle des usagers : « Ces tours ne peuvent pas être improvisés.

die über das Französische ins Rumänische Eingedrungen sind. die von zwei bis hin zu fünf-sechs oder auch mehr Wörter enthalten.Cuza“. Wir wollen keine Hierarchie aufstellen. Die komplexe technische Terminologie in die Fremdsprache zu übersetzen (hier gehen wir von der Ausgangssprache Deutsch und der Zweitsprache Rumänisch aus). Flechtwerk – cleionaj usw. Absperrmauer – batardou. glauben aber. Die verschiedenen Wissenschaften neigen unterschiedlich zur Terminusbildung. Die überwältigende Mehrheit deutscher Komposita wird durch Wortgruppen wiedergegeben. während man in die Beschreibungen und Typologien der Terminologie u. wie z. das Mehrwortlexem/ die lexikalische Phrase). bedeutet u. ja sogar im einsprachigen Wörterbuch nicht registriert sind. Andere wiederum erlangen durch wiederholten Usus den Grad "offizieller" Fachbegriffe und -termini.1 Zusammensetzung vs.a. Es handelt sich dabei meistens um etablierte Fachwörter.B.B. dass technische Texte in dieser Hinsicht wohl den ersten Platz einnehmen dürften. auch ein gekonnter Umgang mit der Wortbildung in den zwei Sprachen. wort-äquivalente Größen einschließt (wie z. die neue Begriffe benennen. Iaşi VALENZ UND LOGISCHE WORTZUSAMMENHÄNGE IN KOMPOSITA 1 Präambel Der nominale Stil von Fachtexten stellt die Übersetzer vor einem oft schwer lösbarem Problem: die Übermittlung der durch zusammengesetzte Wörter benannten Termini. Solche Situationen bilden aber einen Bruchteil des nominalen Wortschatzes. Briefträger – factor. bei. manche haben lediglich eine firmeninterne Zirkulation oder werden nur von bestimmten anderen kleinen Fach-Gesellschaften verwendet. Wasserleitung – apeduct. Im Deutschen trägt die Zusammensetzung wesentlich zur Bildung von Termini. wo sich ein deutsches Fach-Kompositum durch ein einziges Wort übersetzen lässt. Problematisch wird es aber. Da die Komposition ein beliebtes Wortbildungsmittel der deutschen (Fach)sprecher ist und die Struktur des Rumänischen solche Bildungen nur begrenzt zulässt. hat der Übersetzer keine großen Hürden zu überwinden. werden hier spezifische Schwierigkeiten im Übersetzungsprozess registriert. Aus terminologischer Hinsicht ist die Abgrenzung der Analyseeinheit "Wort" eine andere als in der gemeinsprachlichen Morphologie.a. Des weiteren sollen am Beispiel deutsch-rumänischer Übersetzungsprobleme einge Schwierigkeiten hervorgehoben und Vorschläge zur Behebung solcher Probleme gebracht werden. Solange die Komposita in deutsch-rumänischen Fachwörterbüchern registriert sind.[1] Für die rumänische Sprache ist das aus typologischen und übersetzungspraktischen Gründen besonders wichtig. 219 . Wortgruppe Wir wollen zu erst den Fall betrachten. wenn solche Termini im Wörterbuch. 2 Exemplarische Darstellungen 2. Diese letztere arbeitet mit der "Wortform" als Abgrenzungskriterium. Teppichboden – mochetă. Nicht alle Begriffe erreichen den Stand eines Fachbegriffs.Casia ZAHARIA Universitatea „Al.I.

Bekanntlicherweise können Präpositionen je nach Verwendungszusammenhang unterschiedliche Bedeutungen haben. 220 . Hier gibt es ein stilistisches Problem und das Einfühlvermögen des Übersetzers bezogen auf den Stil des gesamten Textes und die Adressatengruppe wird ausschlaggebend sein. einen Weg. Wortgruppen sind nur bedingt Mehrwortlexeme (wie im Falle des terminologischen Phraseologismus). Diese Erkenntnis allein reicht aber nicht aus. 2. Wie oben schon erwähnt. Die hohe Produktivität der Zusammensetzungen animiert den Übersetzer selbst rumänische Wortgruppen zu bilden. alle Komposita in ein Wörterbuch aufzunehmen. um so mehr der Kreativität auf dem Gebiet der Zusammensetzung kaum Grenzen gesetzt werden können. Dem zufolge wird man in der Übersetzung zwischen eliminarea deşeurilor und îndepărtarea deşeurilor unterscheiden müssen. der leider auch nicht immer nähere Erklärungen mit sich bringt. Da Übersetzer meistens zwei Fremdsprachen beherrschen.2 Äquivalenzschwierigkeiten auf dem Gebiet des Fachwortschatzes Auf einen weiteren Blick wird sich herausstellen.Das ist eine Realität mit der der Übersetzer täglich konfrontiert wird. Es müssen zusätzliche Beziehungen zwischen den Informationseinheiten herausgearbeitet werden: der Übersetzer wird die logischen Zusammenhänge feststellen müssen. răcirea apei. Die weiter unten aufgeführten Beispiele sollen die gängigsten ÄquivalenzSchwierigkeiten auf dem Gebiet des Fachwortschatzes veranschaulichen[2]. Dieser Weg stellt sich manchmal als Gratweg dar. wie gerade angedeutet. um zwischen den Situationen Kühlung mittels Wasser. solange die Wahl der Wortgruppen-Komponente und womöglich noch die Auswahl einer von mehreren Äquivalenten vom Sprach. dass Wörterbücher (auch online-Wörterbücher) dem Stand der Technik hinterherlaufen. Der Übersetzer bildet also eine brauchbare äquivalente Wortgruppe. um beim Übersetzen auf die adäquate rumänische Präposition zu greifen. Kühlung durch Wasser oder Kühlung des Wassers die dem Original getreue Entsprechung zu wählen. während im Deutschen nur ein Fachbegriff mit nur einem Wort vorhanden ist. Dazu muss er das deutsche Kompositum zerlegen. bedeutet das ein gutes Sprach. dass die rumänische Äquivalenz in Fachtexten eines Fachgebiets variieren kann. Das Beispielwort Wasserkühlung lässt gleich drei rumänische Äquivalente zu: răcire cu apă. Diese Tatsache bringt erhebliche Schwierigkeiten mit sich. als eine lexikalische Einheit von den rumänischen Fachleuten gehandhabt. ohne welches keine niveauvolle Übersetzung zu Stande gebracht werden kann. gehen sie den Umweg über andere Wörterbücher. Ein erster Aspekt betrifft die in den rumänischen Wortgruppen enthaltenen Präpositionen. Es wäre auch unmöglich. Diese Situation entspringt der Tatsache. indem er. Im Falle des Kompositums Fliesenfußboden wird zwischen pardoseală dalată und pardoseală cu dale zu wählen sein.und Fachwissen des Übersetzers abhängen. răcire prin apă. Ein weiteres Beispiel: Abfallbeseitigung besagt sowohl das Wegschaffen wie auch das Beseitigen im Sinne von Eliminieren von Abfall. die der Übersetzer zu bewältigen hat.und Fachwissen. Sonst werden Wortgruppen nicht als ein Terminus. Es wird sich herausstellen. um die logischen Beziehungen zwischen den einzelnen Morphemen deutlich zu machen. Er wird die im deutschen Wort implizit enthaltenen Informationen in Form von Informationseinheiten hinzufügen müssen. das deutsche Kompositum zerlegt und die Beziehungen zwischen den einzelnen Morphemen hervorhebt. dass die im deutschen Wort enthaltenen logischen Wort-Zusammenhänge an Hand des Kontextes nicht immer sicher zu erkennen sind.

Venturikanal – canal debitmetric Venturi etc. dass Wortgruppen Wortketten sind. Um die Bedeutung eines durch ein "kompaktiertes" Kompositum ausgedrückten Terminus in der Fremdsprache auszudrücken. deren Überschaubarkeit gewährt werden muss. wie ersichtlich. Um den stilistisch unglücklichen doppelten Genitiv zu vermeiden (legea limitării eliberării) sollte sich 221 . Einsatztrupp(e) einerseits mit der älteren Bedeutung forţă de intervenţie. Der logische Wortzusammenhang sollte nicht unnötig erschwert werden.B. ein Jahresdurchsatz. educaţie de mediu. über den Einbezug von unterschiedlichen Informationseinheiten. So vermerken wir z. Es gebraucht aber einer gewissen Erfahrung (vielleicht auch Routine). Eine (meist unter genauen Angabe von Mengen) Jahres-Durchsatzleistung ist nichts anderes als eine Jahresleistung bzw.Je mehr Informationseinheiten (Präpositionen. educaţie pentru mediul înconjurător durchsetzen wird. Dazu solle man auch die Parallelsituation nennen. ist natürlich nicht auszuschließen. Dass dabei auch Fehlinterpretationen entstehen können. dass das Wort Spendenbescheinigung implizit eine Information über gewisse Vergünstigungen für den Spender enthält. um so mehr muss der Übersetzer in das zusammengesetzte Wort hineininterpretieren. Das Wort lässt sich wie folgt zerlegen: Gesetz zur Begrenzung der Ausgabe von Arzneimitteln. Das verführt manchen Übersetzer zu Fehlinterpretationen. werden über die Interpretation ein oder mehrere Wörter hinzugefügt. dass im Falle der Wegrationalisierung bestimmter Bestandteile im Rumänischen diese Teile vom Übersetzer erkannt und ins Syntagma wieder eingefügt werden müssen: Wiederhohlungsrelais – releu cu acţiune repetată. Ein letztes Beispiel: Unter Umwelterziehung ist educaţie cu privire la mediul înconjurător zu verstehen und es ist nicht sicher. ob sich vielleicht eine Formulierungen wie educaţie în materie de mediu înconjurător. Dem rumänischen Nutzer muss das explizit zur Kenntnis gebracht werden. sonst würde er certificat de donaţie statt certificat de deductibilitate fiscală übersetzen. um dann forţe speciale und forţe de acţiune/intervenţie rapidă zu bedeuten. So kommt es. um solche Situationen unproblematisch zu lösen. Das heißt. Ein anderes Argument zur Reduzierung der Wortform ist die Tatsache. Als Beispiel diene das vom IdS gekürte Unwort des Jahres 2003 Arzneimittelausgabenbegrenzungsgesetz.) eines Kompositums nicht explizit ausgedrückt werden und je länger dieses Wort ist. Aspekt etc. Das Kompositum Rückrufaktion im Kontext der Schadensbehebung an verkauften Autos beinhaltet auch die Information der Gratuität dieser Aktion. so dass die Übersetzung retragere cu titlu gratuit lauten wird. Wortgruppen analysieren) spielt auch der allgemeine Usus eine nicht zu unterschätzende Rolle in der Prägung verschiedener Neubildungen. der Begriff wird aber eindeutig genannt. In solchen Wörtern gibt es eine Fülle von nicht explizit ausgedrückten Informationseinheiten. dass die rumänische Äquivalenzvariante eine um eine oder mehrere Komponenten reduzierte Form hat. Zapfenverbindung – îmbinare cu cep şi bucea. ohne dabei an Eindeutigkeit zu büßen: Kabelfernseherbetreiber – operator de cablu. So muss er unbedingt wissen. Das letzte Augenmerk sei auf die im Deutschen oft sehr langen Komposita gerichtet. Kasus. Das Resultat diese Prozedur leidet unter einer gewissen Schwerfälligkeit. denn außer den Bemühungen von Linguisten und Übersetzern (die die logischen Zusammenhänge solcher Komposita bzw. Die Sprache ist ein lebendiger Organismus und macht Entwicklungen durch: Wörter erscheinen und geraten in Vergessenheit oder ändern ihre Bedeutungen – das ist auch für die für Komposita stehenden Wortgruppen gültig. in der Komposita quasi redundant gebraucht/gebildet werden und sich (fast) unnötig wiederholen. was eigentlich das Wesentliche einer Fachübersetzung ist. Der Weg zu diesen Bedeutungserweiterungen und -verschiebungen geht.

Johan/PICHT. Nr. 2/98. Er wird sie unter Rücksichtnahme des Kontextes verstehen.die rumänische Übersetzung einer der Rechtssprache typischen Formulierung (privind /cu privire la) bedienen: Legea privind/cu privire la limitarea eliberării de medicamente. BIBLIOGRAPHIE ALLIGNOL. dass er auch über ein gutes Sprachkönnen und ein helles Sprachgespür verfügt. Wien: TermNet. Und wir gehen natürlich auch davon aus. Felix: Einführung in die Terminologiearbeit. sollte er eine eingehende Vorbereitung vornehmen. 2002. Cet article a comme point de départ la maîtrise exceptionnelle de la langue et un certain sens linguistique. ARNTZ. wenn er valenzbedingte und logischen Verknüpfungen zwischen den Bestandteilen der Komposita wahrnimmt und korrekt interpretiert. RÉSUMÉ. 222 . signification. valence. [2] Einige der Beispiele richten sich nach Allignol 1998. 64-69. Reiner/PICHT. um sein Fachwissen zu erweitern. LAUREN. NOTE [1] Die linguistische Dimension der Terminologie bringt die Trennung zwischen dem semasiologischen Ansatz (der Benennung als Ausdrucksseite) und dem onomasiologischen Ansatz (dem Begriff als Inhaltsseite). Heribert/MAYER. In Lebende Sprachen Nr. Schluss Es ist eine alltägliche Gegebenheit. Il les comprendra en tenant compte du contexte quand il veut interpréter correctement ces locutions qui sont imposées par la valence. 2/2003. Hildesheim/Zürich/New York: Georg Olms. Wenn keine Zusammenarbeit mit einem Fachmann möglich ist. Heribert: Terminologie unter der Lupe. Sprache und Literatur in der Kritik deutschsprachiger Zeitungen. dass der Fachübersetzer ständig mit Komposita konfrontiert wird. Fachdienst Germanistik. 1998. Christer/MYKING. Mots clés : mots composés. VALENCE ET LIENS LOGIQUES DANS LES MOTS COMPOSÉS Le traducteur rencontre chaque jour le problème des mots composés. Claire: "Die zusammengesetzten Wörter: Eine Schwierigkeit bei der Übersetzung technischer Fachtexte aus dem Deutschen ins Französiche". termes de spécialité.

LEXIC ŞI CULTURĂ VOCABULARY AND CULTURE LEXIQUE ET CULTURE 223 .

224 .

[. pe ea însăşi. şi enunţarea enunţată.” [4] Privind lucrurile din alt punct de vedere. „punerea în scenă” implică o distincţie fină între un spaţiu extern şi un spaţiu intern. respectiv „urmele” enunţării în enunţ. şi din efortul permanent de a se integra în ea. înţeles drept „activitate intersubiectivă (relaţională. instituindu-se. ritualizată. Este vorba despre intenţia enunţiatorului de a-şi elabora o „figură” corelativă rolului (pretins ca) asumat. [1] Aplecarea sociologizantă este bine temperată în amplul studiu intitulat DISCURSUL LITERAR. contextul operei literare. [8] 225 . Dominique Maingueneau continuă.. nici în afara a ceea ce în mod convenţional numim. perspectiva sociologică asupra operei literare şi specificul acesteia. Punerea în discurs presupune asumarea rolurilor actanţiale ca roluri reale. “FIERE” Încercând să împace. ireductibil. autorul evidenţiind impactul greu de neglijat al acelui spirit al veacului specific epocii în care un scriitor se formează. un construct textual elaborat în funcţie de datele axei actorializare–spaţializare–temporalizare. bref. grupate în trei categorii ce se constituie într-o ierarhie a procesului însuşi: instanţele enunţiative.. ENUNŢARE ŞI PERSONAJE ÎN PIESA LAILEI RIPOLL. prin instanţele sale. procesul de comunicare implică o situaţie cu totul aparte. la o determinare strictă printr-o spaţio-temporalitate istoriceşte databilă..” Mai mult. care refuză poziţia pe care găseşte de cuviinţă să i-o impună o lume condusă de nobilime. antrenând o „scenografie” specifică. printr-un proces de atribuire paratopică mai mult sau mai puţin conştient. ca operaţie de punere în discurs. cu un gen discursiv anume). definiţi astfel drept colocutori”. Anca Cosăceanu propune o serie de repere semiotice valabile pentru conceptul de enunţare. enunţarea. printr-un compromis reciproc avantajos. de la care se revendică. realitate. în acord cu o paradigmă mentală comună. de fapt. prin care se autodefineşte sau prin refuzul căruia se autoidentifică orgolios se transferă. din lume.Simona ANTOFI.]. la un moment dat. şi creează.. o mai veche preocupare pentru ceea ce numea. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE [2]. În termenii lui Maingueneau. în actul de comunicare respectiv. “Creaţia îşi trage astfel seva de pretutindeni: atât din paratopia omului de rând. întrun cadru spaţio-temporal. cel din urmă. Într-un articol succint [5]. din unghi semiotic. [7] Pentru Charaudeau. de sa manière d’installer la relation verbale [. “Tribul literar” [3] căruia scriitorul îi aparţine. actanţială) exersată în comun de partenerii actului de comunicare. Observaţia aceasta este cu atât mai utilă cu cât sesizează diferenţa dintre imaginile construite şi cele reale ale protagoniştilor – „l’image que le sujet parlant construit de luimême et de sa destination à travers son discours. situat nici înlăuntrul. acelui non-locus pe care orice bucată de literatură bună îl instituie. spaţiul extern asociază parteneri posesori ai unor identităţi (sociale) relativ stabile. în cazul literaturii. Pe de altă parte. spiritual şi intelectual.] de sa manière de définir le cadre spatio-temporel de sa parole. cât şi din paratopia nobilului care nu se simte în largul său în această lume de burghezi. Subiectul enunţării este. în ultimă instanţă. autonomia absolută a esteticului este la rândul ei amendată. totodată. [6] Anca Cosăceanu mai adaugă „punerea în scenă” – impactul contextului semiotic asupra interpretării actului de enunţare. pornindu-se în mod just de la natura specială a universului ficţional pe care orice text literar îl produce. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi PARATOPIE. Ea îşi trage seva şi dintr-o retragere metodică.

de mişcarea haotică a vieţii. o alternativă privilegiată la realitate. în fine. deja mort. cel puţin în punctul de plecare. pe măsura lor. Issacharoff. în ordinea realului ficţional. biata de ea.“actul care leagă autorul de un public virtual.Situaţia de enunţare. politice. [13] şi. [11] De asemenea. În acest caz. din pricina dublei enunţări şi a dublei situaţii de enunţare. sau un vampir.“ “Nazaria şi Daria sunt ca Joan Crawford şi Bette Davis – păstrând proporţiile – […] sau bătrânele care beau ciocolată cu episcopul în tablourile lui Gutierrez Solana. pe unicul bărbat din piesă. întrucât este literar. la care se adaugă servitoarea Ulpiana. totodată. simultaneitatea în virtual a trei situaţii de enunţare diferite . Nazaria. în sicriu şi în aşteptarea ceremoniei funerare. trebuie să apeleze la ţintar şi la păhărelul de anason de Maimuţă [un rachiu foarte popular şi ieftin]. ATRA BILIS (FIERE) a fost scrisă pentru trei actori ai teatrului Micomicon. un gândac. motiv pentru care unele aluzii la anumite trăsături fizice pot fi schimbate în funcţie de actorii sau actriţele care interpretează piesa. scriptorul şi personajele. Fizicul actorilor a influenţat decisiv descrierea personajelor. sociale etc. “Aurori se exprimă prin cântece deoarece cultura ei este rurală şi feminină.” [9] Jocul subtil între un înlăuntru paratopic..” Punctul său de vedere.[12] În ceea ce-l priveşte.” “Ulpiana. piesa Lailei Ripoll. o 226 . Aurorita şi Daria sunt gândite şi construite pentru ei. Ambele instanţe enunţiatoare.. dar şi după modelul poveştilor scrise de Marcos Leon despre Isidra. şi una interioară. în cadrul căruia autoarea însăşi activează: “Mariano Llorente. produs al acesteia şi. actul care leagă personajul de un alt personaj” [14] – repun mereu în discuţie încărcătura paratopică a textului. sau fraţii Hernandez şi Fernandez de Herge. a cărei analiză revine perspectivei sociologice asupra literaturii. reală. lucrurile se complică şi mai mult.timp al conflictului de natură internă şi externă prin intermediul celor patru personaje feminine prezentate. de la Madrid. diferit de opiniile personajelor deasupra cărora gravitează. este un “element care rezultă din relaţionarea acestora”. protejată.” Conform explicaţiilor Lailei Ripoll. prin coerenţa ei superioară. Acest arhi-enunţiator este “o persoană distinctă de scriitor. Jose Luis Patiño şi Yiyo Alonso. ansamblu de strategii discursive menite a (re)constitui o lume-nelume. care îşi asumă responsabilitatea reţelei conflictuale a poziţiilor enunţiative. o femeie extraordinară din Estremera del Tajo. [. Personajele Nazaria. Maingueneau adoptă conceptul de arhi-enunţiator al lui M. Personajul Ulpiana este creat aproape în totalitate după bunicile mele. În timpul reprezentaţiilor a trecut de la a fi o persoană voinică la o găluţcă. în funcţie de actorul care a reprezentat-o. existenţa simultană a variantei scrise a replicilor. Subiect deosebit de fertil pentru problematica enunţării literare şi a paratopiei. căreia i se pot subordona aspecte etice. Ele îşi dispută. [10] În cazul discursului teatral.]. posibil a fi aproximată prin “situaţia pe care cuvântul pretinde a o defini prin cadrul pe care ea îl arată (în sens pragmatic) chiar în momentul în care se desfăşoară. şi a celei performate de către actori. purtător al ideologiei prioritar literare a piesei de teatru. cum o denumeşte Maingueneau. autorul preferă formula scenă de enunţare. Daria şi Aurori – surori. are o variantă exterioară. actul care leagă regizorul de un public specific. Mamele şi bunicile lor au avut o mare contribuţie în comportamentul celor trei bătrâne. şi definitiv fantasmatică.replici performate de personaje. şi un în afară mereu pe punctul de a deveni înlăuntru leagă epoca – topografia şi cronografia din care se dezvoltă enunţarea – de cronotopul intern al operei. care nu puteau trăi unul fără celălalt…” [15] Piesa menţionată [16] construieşte un spaţiu . îşi împart sau îşi dispută dreptul de proprietate asupra replicilor. ceea ce Anne Ubersfeld numeşte scriptor al textului – instanţă căreia îi asociază şi autorul – are o dublă orientare şi funcţionalitate enunţiativă: i se pot atribui didascaliile dar şi enunţurile .

ori de a sparge ierarhia prestabilită printr-un act de revoltă camuflată. indiferent de zonă geografică sau moment istoric. Daria este cea care a slăbit osia trăsurii surorii ei mai mari. după atâta vreme. Poate că secătuit de substanţă. ea hotărăşte să le otrăvească pe cele trei surori. Neîndoielnic. Aurori întruchipează personajul – tip al nebunului care spune marile adevăruri sub protecţia lipsei de discernământ. a sicriului şi a bărbatului mort. în cazul surorii mai mici. cât şi în vorbele şi în comportamentul celor patru femei. ura le leagă între ele şi pe toate de bărbatul mort. care poate fi un sătuc obscur din Spania sau din orice altă ţară. Nazaria mimează de ceva vreme paralizia picioarelor. întrucât se regăseşte atât în dispunerea scenografică a celor câteva elemeente de decor. componente care separă radical indivizii.moştenire şi o poziţie socială superioară mediei. Piesa debutează cu un ansamblu generos de indicaţii de scenografie şi regie. [18] Semnificativ. astfel. totuşi. provocând accidentul de pe urma căruia este silită să-şi care mereu sora în spate. copilul Auroritei moare. Masca nebuniei folosise. iar Daria pozează în victima care-şi duce crucea cu umilinţă. Dacă Nazaria se preface că este oloagă. exploatând-o pe cea de –a doua soră. ferestrele închise semnalează grija teribilă pentru aparenţe şi pentru a păstra adânc îngropate toate frustrările şi dramele care ajung. în sensul unei paratopii revelatoare pentru natura raporturilor dintre personaje şi pentru viziunea – deloc optimistă – a autoarei asupra lumii. care a avut un copil. în speţă filonul religios şi componenta folclorică. la suprafaţă prin replicile dure pe care surorile şi le adresează. în funcţie de orizontul cultural căruia îi aparţin. Stăpâna de la conac şi soţia privilegiată a defunctului. o iubire interzisă şi intenţii criminale. mort în faţă. împiedicând otrăvirea pusă la cale de Ulpiana şi eliminând-o pe 227 . martor acum inert al tuturor dramelor care s-au consumat de-a lungul timpului. toate cele patru femei ascund fie o istorie veche. Prima o acuză pe cea de-a doua de o răutate fără limite. slujitoarea devotată de care o leagă o afecţiune aparte. există diferenţe culturale specifice. Pe plan interior. învechite în ura lor comună. posibil ca urmare a intervenţiei criminale a Dariei. Aurori se află parcă dintotdeauna în grija Ulpianei. luând locul uneia sau al alteia dintre celelalte femei. Excesul care dirijează întreg comportamentul celor patru femei. sentimentul de ură s-ar cuveni asimilat cronotopului piesei. înainte de a răbufni într-o scenă a dezvăluirilor orchestrate cu mână sigură de către Aurori. În ceea ce o priveşte pe Ulpiana. În ordine paratopică. ea. Semnele derizoriului şi ale decrepitudinii abundă. Daria şi Ulpiana sunt nemăritate şi toate patru sunt bătrâne. două coordonate se impun. a trăit cu răposatul soţ al Nazariei o poveste de dragoste secretă. Între Nazaria şi Daria există un conflict deschis. sperând în răsplata cuvenită celor smeriţi. impregnat în întreaga atmosferă şi nutrind-o. un posibil infanticid şi nebunie. o viaţă de lipsuri şi de umiline. Daria. pentru a deveni stăpîna de la conac şi a compensa. fie o dorinţă puternică de a parveni. sunt însoţite de semne ale unei religiozităţi de faţadă şi de marcatori axiologici şi de subiectivitate ce arată atât situarea ierarhică a personajelor cât şi atitudinea enunţiatorului primar faţă de ele. devenit modus vivendi pentru amândouă. prezenţa constantă. asezonat cu răutăţi şi cu insulte. aduc o notă de tragic în această lume a maatriarhatului care şi-a pierdut motivaţia fundamentală.” [17] Spaţiul rural găzduieşte păcate şi aspiraţii general – umane. s-au născut şi trăiesc întrun colţ uitat de lume. la protejarea iubirii dintre ea şi defunct şi foloseşte încă o dată pentru a salva viaţa tuturor. când este vorba despre sat. În mod paradoxal. Aurori. Bătrână şi ea. dar încă vie. cu urmări grave. Nazaria este stearpă. Iar Aurori. totuşi. în cadrul scenografiei. într-o familie cu prea multe femei. inclusiv pe Aurori. obligată să o poarte în spinare mereu şi să o ajute la cele mai mărunte nevoi. “toate cele trei femei aparţin mediului rural.

Nazaria cea plină de ură dialoghează cu spiritul mortului. În compensare. personajul Aurori se bucură de prerogativele enunţiatorului primar. în mare secret. încep eu. în pădure. Ulpiana crede că a presărat arsenic pe bomboanele pentru priveghi din care toate surorile mănâncă. ale căror reflexe ies la suprafaţă şi pot ajunge să ia în stăpânire. injuriindu-l fără reţinere şi dându-şi în vileag adevăratele sentimente faţă de José Rosario Antuňez Valdivieso.. în acest sens – Aurori le distribuie pe celelalte trei femei în roluri precise. funcţie care îi revine arhi-enunţiatorului. Regizându-şi cu abilitate microsceneta. pentru presupusa ucidere a copilului nou-născut al surorii mai mici. Iată secvenţa în care.slujitoare cu propriile ei arme. Rămasă apoi singură cu răposatul. Dacă există o identitate discursivă. ci prin dialogul dintre Nazaria şi Daria. otrăvită cu şoricioaica turnată în rachiul de anason de către Aurori. şi. Iar Ulpiana moare. dar şi de posibilitatea de a purta ideologia majoră a piesei. nu-şi poate avea corespondentul decât în ura Auroritei. risipind ultima umbră de evlavie a surorilor mai mari şi ridiculizând jocul bocetului ritual. temporar ameninţat. cele trei surori îşi reiau rolurile şi măştile iniţiale. se reinstalează. Aurori şi Ulpiana se cosntituie. cum eu sunt văduva îndurerată. Iar la al treilea nivel se află Aurori şi Ulpiana. ca personaje ce trăiesc într-o paratopie stabilă. La un al doilea nivel se află dubla ipostaziere a celor paru femei. prin discursurile proprii. responsabil de construirea tensiunii dramatice în crescendo. ierarhiile şi sistemul de valori.şi de putinţa – instanţei auctoriale. ca actori şi spectatori fără voie ai propriei – posibile – morţi. Spaima de moarte prin care trec Nazaria şi Daria. [21] Demn de reţinut este faptul că toată bucata de teatru în teatru se construieşte în şi prin cuvinte. Cu grijă!” [19] Un contrapunct tragi-comic reglează tensiunea dramatică indusă nu prin prezenţa atât de apropiată a morţii. preocupate fiecare să-şi joace cu cât mai multă măiestrie rolul.] E ora. credibilitatea şi efectul. Independent de voinţa . ca şi suferinţa provocată de moartea copilului ei. ambele capabile să pună în scenă şi să regizeze mici piese de teatru care pun în criză status-quo-ul. La primul nivel paratopic se află. Odată pericolul real îndepărtat.. nu înainte de a-şi fi 228 . atunci când află că moartea le paşte. neîndoielnic. Daria. că doar de-aia sunt văduva îndurerată. că de aia sunt văduva îndurerată. faţa vizibilă a lucrurilor. sufocate de ură. satul şi obiceiurile rigide care reglementează raporturile interumane. general – valabilă în datele ei majore. în care măştile cad. respectiv un model identitar asociat unei instanţe intratextuale. sau îl salvează. pe două voci. capabil să manevreze celelalte personaje în virtutea unei intenţii auctoriale anume. Piesa de teatru ad-hoc are o dublă miză: eliminarea necesară a Ulpianei şi pedepsirea Dariei. adevărata natură a fiecăreia face posibilă existenţa a patru scene lăuntrice. a scriptorului – autor care crede că îşi înţelege şi îşi stăpîneşte personajele – a se vedea afirmaţiile Lailei Ripoll. aşa că încep eu. îngropat de Daria. Aşa se face că. după consumarea ei. respectiv sora cu aere de dictator şi victima perpetuă. scoate în evidenţă luciditatea aparte a Auroritei şi rafinata cosntrucţie în palimpsest a spaţio – temporalităţii piesei. de teama ruşinii care s-ar fi abătutu asupra familiei de la conac. atunci Nazaria. În ceea ce o priveşte pe Aurori. surorile îşi dispută poziţia ierarhic superioară: “Nazaria: [. în afara cărora toată istoria îşi pierde consistenţa. temporar. până la momentul dezvăluirilor complete. toate dispuse să-şi asume o mască şi un rol devenit aproape a doua natură. ea repetă acelaşi cuvânt – caca! – până la epuizare. adunate în jurul sicriului. ierarhia iniţială se restabileşte şi acel status-quo de început. Sunt văduva îndurerată protagonistă. silită să-şi consume dragostea pentru cumnatul ei în tăcere. [20] O scenă similară. toate.

. Anca.html http://www. 87 [6] Idem p. 189 – 190 [15] http://iubiriotravite. Anne. simbolic. PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR. pp. 224 [11] “Un autor se adresează unui public prin prezentarea unei piese” şi “un număr de personaje dialoghează într-un cadru enunţiativ considerat autonom de reprezentarea ca atare a piesei” . op. Paris. p. Institutul European. 37 [13] Maingueneau. cit. Bucureşti. Leneşîlule. 36-37 [7] Cosăceanu. DISCURSUL LITERAR.html [16] Iliescu-Gheorghiu. Toată viaţa la fel. Cheiron. [.com/2010/06/laila-ripoll-despre-atra-bilis-iubiri. p. 2007.în Maingueneau. şi un tablou argintat reprezentând Cina cea de Taină. Unica podoabă de pe pereţi o constituie cele trei ferestre. sumbră şi apăsătoare în conacul vechi din sătucul acela neînsemnat. [.). LE CONTEXTE DE L'OEUVRE LITTÉRAIRE. Dominique. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS. Dominique. p. Iaşi.” . Paris. Anca. se simte valul trecerii anilor. Dominique. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS.].]. Roxana – Mihaela. 129 [19] Idem. tot mocăit eşti.. nr. în Iliescu-Gheorghiu. V. asupra ipostazelor pictate în venin şi fiere ale eternului feminin. înmărmurite. 75 [8] Apud Maingueneau. Ultimul cuvânt îi revine instanţei auctoriale decise. p. Dunod.lecturesdugenre. Dominique.lecturesdugenre. 75. cit. ţi-e totuna să dai ortul popii ori s-ajungi la spartul târgului. 93 [5] Cosăceanu. pp. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. Iaşi. Comentarii interesante asupra acestui studiu se regăsesc la următoarele adrese: http://www. Dominique. art. 1999.vărsat propria ură asupra Nazariei şi a Dariei. Dominique. p. Seuil. Dominique. 2008 [17] Antochi. să-şi revendice autoritatea: “Întuneric. Institutul European. parcă. Aşezate în partea stângă. Poartă fuste largi din stofă groasă. Să ma simt eu mereu prost din cauza ta.blogspot. 1993 [2] Maingueneau. 133 [20] “Nazaria: [. Cătălina (ed. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. când e să treci în lumea celor drepţi. şi. 95 [4] Idem.fr/Lectures_du_genre_3/litvan. bluze încheiate până-n gât.). PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR.]..fr/Lectures_du_genre_3/introduction. ROLUL ELEMENTELOR CULTURALE ÎN CONSTRUIREA UMORULUI: RESURSE FOLCLORICE ŞI RELIGIOASE ÎN TEXTUL DRAMATIC AL LAILEI RIPOLL.Ripoll. tăbăcită şi crăpată de vreme. 222 [10] Scenografia se corelează cu ideea conform căreia “situaţia în cadrul căreia opera se enunţă nu este un cadru prestabilit şi fix”. 2007. în STUDII ŞI CERCETĂRI LINGVISTICE. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE.. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE p. Iaşi. sunt foarte bătrâne. p. TERMENII CHEIE AI ANALIZEI TEATRULUI. 186 [14] Idem. în Iliescu-Gheorghiu. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. 1996. 107 [18] “Camera este imensă. În depărtare se aude ropotul ploii şi lătratul câinilor.cit. 1987. p. ENUNŢAREA – REPERE SEMIOTICE... Dominique. ciorapi şi pantofi fără toc.. În privirea lor. Aerul începe să miroasă a mort. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE.” [24] NOTE [1] Maingueneau.html [3] Idem.). “ceea ce este spus de text presupune o scenă de vorbire determinată pe care textul trebuie să o valideze prin enunţarea sa” – în Maingueneau. Cătălina (ed. şal cu ciucuri. pp. 37-38 [9] Apud Maingueneau. p. Institutul European. La toate alea pe ultimul loc. p. ed. p. Să ies mereu ca păduchele în frunte din pricina ta. [. Cătălina (ed. că asta ai 229 .. cu obloanele zăvorâte. Laila. care încheie istoria şi lasă să cadă cortina. cele trei surori psalmodiază. 185 [12] Ubersfeld. [22] Finalul piesei stă sub semnul replicii Nazariei: “Aici nu s-a întâmplat nimic” [23]. DISCURSUL LITERAR. p. Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed.. DISCURSUL LITERAR..]. 6. Şi Maingueneau. au faţa ca de pergament..

TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. Criminalo! Criminalo!” . discours théâtral. [. p. I-ai astupat gura. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. Paris: Seuil Maingueneau. ethiques etc. FIEL Pour concilier le rapport du contexte extérieur de ľoeuvre littéraire et la dimension spatio-temporelle que le texte fictionnel construit par des stratégies tout particulières.”– în Idem.html http://www. qui ľaccompagne.ENONCIATION ET PERSONNAGES DANS LA PIECE DE LAILA RIPOLL. complique de plus les aspects de la paratopie et ses rapports avec le niveau textuel de ľénonciation. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS. Cătălina (ed. Mă cac pe toţi morţii voştri. Dominique (1996)..com/2010/06/laila-ripoll-despre-atra-bilis-iubiri. . şi pe cel al boieroaicelor de la Conac. Paris: Dunod Maingueneau. Am să joc pe groapa popii care n-a vrut s-o îngroape pe mama.) (2008). Dominique (2007). 183 [22] ] “Ulpiana: José Rosario Antuňez Valdivieso! Mă auzi? Am să joc pe mormântul tău.lecturesdugenre. şi pe al doctorului.fost toată viaţa. şi mă cac şi pe poftele de moşneag desfrânat ale răposatului. la paratopie assure la médiation permanente entre un paradygme culturel et les conditionnements sociaux. Iaşi: Institutul European RÉSUMÉ: PARATOPIE . şi pe al tuturor puilor de curvă din satul ăsta de căcat.. şi pe carnea uscată a curvelor ăstora bătrâne. în Iliescu-Gheorghiu. p. politiques. 213 [24] Ibidem BIBLIOGRAFIE Antochi. 207 [23] Idem. Dominique Maingueneau met en circulation et définit le terme de paratopie.blogspot.în Idem. personnage littéraire. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. Mă durea pieptul pentru că era plin de lapte. nr. c-a prins un iepure pe moşie. ENUNŢAREA – REPERE SEMIOTICE. un leneş profitor. Bucureşti: Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed. et ľuniverse fictionel que chaque texte littéraire produit.. ca să nu uiţi cum era când puneai mâna pe mine.html Iliescu-Gheorghiu. chiar dacă nu plângea. 6 http://iubiriotravite. LE CONTEXTE DE L’OEUVRE LITTÉRAIRE. Iaşi: Institutul European Ubersfeld.lecturesdugenre. ROLUL ELEMENTELOR CULTURALE ÎN CONSTRUIREA UMORULUI: RESURSE FOLCLORICE ŞI RELIGIOASE ÎN TEXTUL DRAMATIC AL LAILEI RIPOLL. Aveai pământ sub unghii pentru că i-ai astupat gura. Anca (1987). Cheiron Cosăceanu. p. care l-a ridicat pe fratemeu. Mots-clé: paratopie. Joia la orele patru dimineaşa. la pièce de théâtre de ľEspagnolle Laila Ripoll. Associée à ce que le chercheur nomme scène d’énonciation.” în Idem.. şi pe mormântul jandarmului. p. Mă durea carnea pentru că era plină de spaimă. că se omorâse. PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR. 141 [21] “Aurori: Nici să sugă n-a avut timp.html http://www. în STUDII ŞI CERCETĂRI LINGVISTICE. Iaşi: Institutul European Maingueneau. FIEL. à cause du processus multiple d’énonciation et des scènes énonciatives multiples que le texte dramatique et le discours théâtral produisent. Dominique (1993). TERMENII CHEIE AI ANALIZEI TEATRULUI. Cheiron Maingueneau. Anne (1999).) (2008). Dominique (2007).fr/Lectures_du_genre_3/litvan.. DISCURSUL LITERAR.fr/Lectures_du_genre_3/introduction. care ne lăsa să murim pentru că nu aveam cu ce să-l plătim. Roxana – Mihaela. scène d’énonciation. Cătălina (ed.] Apoi ploua şi tu aveai pământ sub unghii. Mă dureau poalele pentru că erau pline de sânge. texte dramatique. care mai degrabă dădeau resturile la ccâini decât mie. 230 . şi domnul leneveşte şi n-o ia din loc. Bucureşti: Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed.

Katczinsky reports that almost half of the company have been lost: “There’s 80 of us left.” “Bravo Six. while a burst of fire asserts the other.” We may also view responses to challenges as assertive speech acts. Both hostility and cooperation between states are realized through communication. do what he does!” (war film Platoon). they are used to give orders or make requests and to get the hearer do what the speaker wants the hearer to do. History has noted that some misunderstandings in wars were due to the effect of unclear speech acts (commanding. especially during conversations. the effective effects they can provide and how they are expressed by the interactants. This may reduce misunderstandings in the line of order. there is a bunker here.” (Platoon) The directives which are performed in declarative positive sentences are used to make the command more polite. [4] Other examples could be: Captain Harris: “Sky Six reports a fresh company of NVA moving across from Cambodia to this blue line. military speech acts are typically rigid and as a result.” “Chopper’s on the way Gardner. Searle [3] classifies speech acts into: assertives. They are likely to be more formalized and more terse than those of everyday discourse. ordering. they are not complicated with metaphorical constructions. Military tend to act and behave in accordance with certain norms and values that are admitted by the reference institution. just as lack of certain forms of communication can contribute to the outbreak of violence. expressives and declarations. The importance of speech acts in the military use has been acknowledged especially in military training. Directive speech acts direct the interlocutor to do something. 231 . But certain forms of communication can forestall or resolve conflict. Hawkins. When asked “who goes there?” the reply “friend” asserts one thing. Just stick close to Tex. Military communication counts on good and clear communication Although the theory of Speech Acts proposed by Searle [1] is intended to be completely general. commissives.” or “there are no enemy within 1000 metres. Hawkins): “Lt. you take your squad and I’ll take Tex and Francis from your squad. we can see the difference from their speech. Obviously. Directive speech acts may be performed using positive imperatives such as: “Don’t need this or this…you are doing okay. requesting). which are classified as directives.” “informing” and “complaining. However. These include commanding. their form. [2] The term speech act covers “actions” such as: “requesting. some proposition is true.Elena FUIOREA Universitatea Pitesti MILITARY SPEECH ACTS AND SPEECH ACT VERBS The role of communication is recognized in international relations in theory and practice. you take this area to the rubber plantation…” (Platoon). such as: Captain Harris (to Lt. directives.” War films are normally characterized by the excessive use of commands. Assertive speech acts serve to make an assertion that. Some are in the form of declaratives (statements): “Elias.” According to Salt. you gonna be okay…” (Platoon). requesting and suggesting: “Take rations for 72 hours” and “I want you to go to 18 platoon’s location” (war film Platoon). We can find details about the types of speech acts. Military and civilians are significantly different. they are used considerably in the military context. in the speaker’s belief. military speech acts are different from those in general use. In “All Quiet on the Western Front” by Erich Maria Remarque.” “commanding. hang in there. Examples might be “18 platoon is at the Bridge Farm.

In battle. okay. Commissive speech acts can also be found in the form of a threat: Barnes to Crist: “…and that goes for you. and ensuring the psychological welfare and fighting morale of their soldiers is a key task for officers and NCOs (non-commissioned officers). The point here is that the making of the utterance (if the speech act is successful) in itself accomplishes its meaning. for fucking ever” (Platoon). in order to avoid misunderstandings.” An interesting example is offered by Katczinsky in “All Quiet on the Western Front:” “Some time. This type is classified as commissive – promise – a positive speech act. You don’t sleep on no fuckin’ ambush. A sentence such as “Yo getting there Taylor. They are used to enter into contractual agreements for future performance. shit for brains. Just as with directive speech acts. Expressive speech acts express the psychological state of the speaker. [6] Fraser [7] terms these acts differently as “evaluatives” and states that they may include “regret. to define command relationships or to assign names to things such as control measures. Sir!” (Platoon).” “propose” and “bid. Fraser [5] subdivided these acts into two: those without any further preconditions such as “promise” and “swear. Declarative speech acts declare something to be so. Most command speech acts are performed directly. since the most important thing is that the soldiers understand the order clearly. They may be used to designate people or units to certain roles. politeness is not much considered.” whereas the second is subject to a favorable response from the hearer such as “offer. Examples might be: “I am sorry to hear of 18 platoon’s casualties.” At first sight. these seem to be the least interesting class of speech acts from a military perspective.” is an example of speech act expressed in the declarative form either as positive or negative. don’t yell out. You be cool now and I’ll introduce you round to some of the “heads. joy or sorrow such as: “I’m sorry for falling asleep. I'm going to take one of you volunteers apart .find out what makes you leave school and join the army. Commissive speech acts are performed in the form of declaratives such as follows: Elias (to Chris and Gardner) “Case somethin’happens to you. British army commanders set a great deal of store on the “moral component” of combat power. In undertaking commitments. Next sonofabitch I catch coppin’ z’s in the bush I’m personally gonna take an interest in seeing him suffer –I shit you not…” (Platoon). Indirect speech acts may lead to misunderstandings as the intentions of the speaker are not always made clear.” or “I am determined to carry on with this operation. man. the use of performative verbs is more rare than with directives. examples like: “The password for tonight is Pomegranate” and “Your platoon is the company main effect” are often discovered and are quite common. We’ll get to you” (Platoon). They state what the speaker feels. However. In constructions containing “will” the speaker explicitly expresses his intention to perform a future action.Commissive speech acts commit the speaker to some future action. in a military context the success of declarative speech acts will presumably depend on the formal 232 . In military use. you get separated or lost.” “sympathy.” and can be in the forms of statements of pleasure.” An instance of the latter is “well I’ll be dipped in shit – new meat! Sorry bout that boys – ‘sin loi’ buddy…you gonna love love the Nam.

In analyzing speech act verbs. Some of the theoretical distinctions in the analysis of English speech act verbs derive from the fact that there is no one-to-one correspondence between actual illocutionary forces and speech act verbs. We must distinguish between speech act verbs like “order” and “promise. A declaration of war is a speech act. It is well-known that the imperative is the conventional way of issuing military commands and other orders backed by some authority. the proverbial shot-across the bows (of the Russian ships) had to force the missing illocutionary force of the verbal announcement with a signal from which the opponent could infer the seriousness of American intentions. Other illocutionary acts include warnings. where the yes/no questions are commonly used to soften or make utterances polite and to ask the cooperation of addressees in doing something. for example. Indeed what constitutes a legitimate concept of “war” can only be established in linguistic activity. because they directly threaten the face of the addressee. [10] English has in its military lexicon a number of speech act verbs whose meanings serve to determine the possible illocutionary forces of the utterances of their sentences. They are appropriate however in situations demanding brevity. Thus. an “alert” is the conjunction of an assertion that some danger is imminent and of a directive suggestion to the hearer to prepare for action in order to avoid misfortune. For example. Commanders will only be able to nominate elements under their command as being the main effort. that can only be set in motion and continued by verbal activity. In English. Sometimes people announce their illocutionary intentions using phrases which 233 . and in such cases it is therefore seen as congruent in that there is an accurate fit of function and form. For example. and the hearers in a context of utterance. we can determine how the set of illocutionary forces is lexicalized in the English vocabulary. as in military commands or in emergency messages. most commands that are made are based on orders and the subordinates have to carry out those commands. the speakers. command utterances do not convey sadness or fear. An “order” is always by definition an order to someone. as in the military language. One way to account for this is to regard emotional expression as dependent upon the illocutionary force of the utterance. [12] Some performative verbs are systematically ambiguous between several illocutionary points. A very important relationship for the logic of conversation is the relation of interlocution that exists between the protagonists of the speech act. we normally avoid the imperative. Language and communication do play some role in conflict. the decision to mobilize military force can only be executed through the verbal activity of the political elites.authority of the speaker. Both these instances are cases of speech acts. Wars would not be wars unless certain verbal practices constituted the “institutions” of war. [9] The extent to which emotion is conveyed depends upon the style of speech that the speaker is employing. [11] There are semantic relations of entailment between military English performative sentences in virtue of the meaning of their main performative verbs. [8] Commands are classic instances of illocutionary acts. even when the speaker gives an order to himself. In contrast to the commands (directives) in general use. alerts and reports. Another example is represented by the military operations. except in specific circumstances. The indirect communication is particular to military contexts: in the Cuban missile crisis.” that are essentially hearer directed. People perform speech acts in both spoken and written interaction. who possess the legitimacy to issue mobilization orders. in the military language. verbal activity that actually constitutes action. definitness and prompt action due to urgency. Speech acts which employ bald on record strategies are usually avoided in everyday conversation.

p. the mode of achievement is related to a preparatory condition to the effect that the speaker himself has the relevant instruction. In this case. B. J. authority or power remaining to negotiate terms. J.. The Domain of Pragmatics. In R.A. “To alert. Cambridge University Press: Cambridge.). D.W. Only the highest authority can dictate someone’s conduct. J. Language and Communication. people referring to other things than were initially intended. As part of this content condition. “a fire alarm.S. Smith.). Thus.” is “to warn.” 1040 [3] Searle. in some cases. while invoking a position of authority or power over him (special mode of achievement). “To dictate” is to command with the highest degree of strength. being unable to express beliefs and intentions in well-formed speech acts or communicate spontaneously and effectively in real-life military situations. Affective versus Deliberative Agent Control. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference. J. In R. “To report” is to assert to the effect that the propositional content is about either the past in relation to the time of utterance. Smith. Cognition and Affective Computing. Ingalls. J. misunderstandings can easily occur. Schmidt. Cambridge. while presupposing that one has the knowledge or information required (as an instructor) as to what needs to be done in the context of utterance. to improve effective information flow between mission control centers. we often expect to be able to negotiate terms of surrender. “To surrender” is to declare that one ceases to contest and therefore yields totally.. J. M. In Richard. in: “Proceedings of the AISB ’01 Symposium on Emotion. p. M.g. “To instruct” someone in the directive sense. R. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language. Without bridging the gap between sentence meaning and speaker’s meaning.. so that there is an obligation of obedience to what is dictated. and B. acknowledging oneself to have been defeated (this being a further propositional content condition). Logan. Longman: London. while “to issue a command” is just to give an order from a position of authority.G. 1969. 22-26 [4] Salt.). Unlike an order. We can give an order from a position of any kind of power. is to tell him to do something. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference.65 [6] Scheutz. p. 2001. An “alarm” (e.A. and B. Rossetti.. Peters (Eds. Rossetti. D. 1969. We report on what has happened or on what is happening now. NOTES: [1] Searle. Peters (Eds. 21st-24th March. “to give an order” is to demand the hearer to do something. M. The difference between “ordering” and “telling” is that the former is much stronger and this strength comes from the speaker’s being in a position of considerable power over the hearer. 39 [2] Salt. Cambridge University Press. Speech Acts of War.”) is a warning of immediate danger. R.. 1983. Linguistic skills combined with pragmatic knowledge help to avoid miscommunications with coalition partners and the local target audience.” 1041 [5] Fraser.” whose propositional content condition is that some danger or concern is imminent (“a military alert”).D. and R.contain performative verbs.C. The challenge is to communicate effectively and efficiently.S. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language.G. “To surrender” is to “utter” in capitulation. 1-10 234 . Speech Acts of War. Explicit performatives are common only in situations where it is important that a person’s intentions in saying something be absolutely unambiguous. or. the present. B. p. “a command” requires authority or at least pretended institutionalized power.D. J.” University of York. “To capitulate” is to surrender with the added preparatory condition that we do not have enough strength. Ingalls. (Eds.

J. 287 [9] Chilton. Vanderveken.D. Fraser. Paul.. Dan. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language. En analysant les actes de langage. les actes de langage appartenant au champ militaire sont plus formalisés et plus concis que ceux qu’on utilise d’habitude. Paris: Payot. Miriam Taverniers. 1998. A M. p. J. A. p.S.115 [8] Vandenbergen. Affective versus Deliberative Agent Control. BIBLIOGRAPHY Chilton. Longman: London. Foundations of Illocutionary Logic. p. Miriam Taverniers. The Domain of Pragmatics. Court de linguistique générale. Smith. Ingalls. 235 .. (1983). J. Schmidt. Rossetti. Jurgen. Smith. B. Schmidt. Court de linguistique générale. Language and Conflict. 21st-24th March.).A. (1985). (Eds. p. communication indirecte. In Richard. M. [12] Searle. (Eds. M. and B. les effets effectifs qu’ ils peuvent produire et la manière d’ expression des interactants). Cambridge University Press: Cambridge. Language and Communication. Language and Communication. 179-183.C.New York: John Benjamins Publishing Company.C. Grammatical Metaphor. force illocutoire. In R. On the Pragmatics of Communication.. Speech Acts of War. Paul.. Current Issues in Linguistic Theory. L’anglais contient dans son lexique un nombre d’actes de langage-verbes dont les sens servent à déterminer les possibles forces illocutoires des énoncés. p... B. Dan. The Domain of Pragmatics. Cambridge: Cambridge University Press. Habermas. Multilingual Matters Limited: Birmingham. J. Birmingham: Multilingual Matters Limited. Searle. Quand même. actes de langage. Searle. Scheutz.G. Vanderveken.[7] Fraser. (1998). R. J. RÉSUMÉ ACTES DE LANGAGE DANS LE DOMAINE MILITAIRE ET LEURS VERBES PERFORMATIFS La théorie des actes de langage proposée par Searle est généralement considérée complète mais elle est aussi utilisée en contexte militaire. and R.” University of York.. Grammatical Metaphor. and D.verbes nous pouvons déterminer comment les forces illocutoires sont lexicalisées dans le vocabulaire anglais.W. p. in: “Proceedings of the AISB ’01 Symposium on Emotion. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference. In Richard. J. MOTS-CLÉS : actes de langage militaires. Peters (Eds. Foundations of Illocutionary Logic. A. On the Pragmatics of Communication. London: Longman. Wright. Smith. (1966). Jurgen. Wright. Logan. Loiuse Ravelli. and D. and R. 2-3 [10] Habermas. Cambridge: Cambridge University Press. M. Blackwell Publishing Ltd: Cambridge. Il est possible d’utiliser la théorie des actes de langage dans l’ entraînement militaire (trouver des détails sur les types d’actes de langage. 1983. Payot: Paris. 2003.verbes. R. Maeve Cooke. Current Issues in Linguistic Theory.” Saussure de F. 1985. (2003). 1999. (1999). John Benjamins Publishing Company: New York. (1969). 1966. cambridge: Blackwell Publishing Ltd Salt. Maeve Cooke. Vandenbergen. Loiuse Ravelli. A.). leur forme. Sue.W. langage militaire. Language and Conflict. R. 166. (2001). Cognition and Affective Computing. J.). D. 333 [11] Saussure de F. B. Sue..

Chişinău. inclusiv a textului juridic comunitar (TJC). activitatea de traducere dintr-o limbă în alta (dintr-un limbaj specializat în altul) a devenit o practică răspândită pe glob şi este în creştere continuă. Cu toate acestea. un loc notoriu în domeniul traducerii îi revine traducerii efectuate cu ajutorul calculatorului. morfologie. Gama acestora poate fi extrem de largă. putem aprecia traducerea ca fiind calitativă. complexitatea lingvistică fiind o problemă care influenţează în mod direct sau indirect o întreagă varietate de sectoare ale politicii UE. Republica Moldova TRIADA CONŢINUT / FORMĂ / CALITATE ÎN TRADUCEREA TEXTULUI JURIDIC COMUNITAR Graţie colaborării internaţionale şi schimbului de experienţă. adică prezintă un grad înalt de tehnicitate. Rolul serviciilor lingvistice în diferitele instituţii şi organisme ale UE este de a promova şi consolida comunicarea multilingvă în Europa şi de ai ajuta pe europeni să înţeleagă politicile respective. cetăţenii Uniunii au dreptul să participe la construcţia europeană şi trebuie să poată face acest lucru în propria lor limbă. Acest gen de activitate îşi croieşte calea prin anii ’60 ai secolului al XX-lea. pentru a se perfecţiona şi extinde ulterior cu paşi rapizi. deci. omonimelor. În viziunea noastră. La nivelul Uniunii Europene (UE). ne permite să afirmăm că o bună traducere trebuie să exprime conţinutul textului-sursă. Pentru a asigura buna sa funcţionare. deoarece calculatorul nu este capabil să „deverbalizeze” (Seleskovitch. traducerea automată.Ludmila HOMETKOVSKI Universitatea Liberă Internaţională. cât şi practica profesională (inclusiv şi a noastră). legitimitate şi eficienţă al Uniunii. perfect legitim ca aceştia. un sistem multilingv ca acel al UE trebuie să se sprijine pe lingvişti profesionişti. cantitatea fişelor de diferite tipuri cifrându-se uneori la milioane. traducerea automată este inaplicabilă în traducerea textului juridic. Actualmente. Mai mult decât atât. Dacă traducătorul a reuşit să transmită aceste nuanţe în textul-ţintă utilizând o limbă corectă din punct de vedere gramatical şi semantic. 1975: 37) şi să înţeleagă informaţia din mesaj. care se constituie practic din termeni. precum şi instanţele naţionale. Astăzi este posibilă traducerea prin sistemele de traducere automată doar în domenii foarte exacte. continuă să rămână imperfectă. Calculatorul decodează. Astfel.) şi de traducere (frazeologie. Maşina întâmpină dificultăţi enorme în traducerea polisemilor. să aibă acces la actele respective într-o limbă pe care o înţeleg. omografelor etc. sinonimelor. pentru problemele de limbă (semantică. apare traducerea automată care se bazează pe bănci de date ce cuprind un număr enorm de fişe multilingve pentru termeni. se manifestă un viu interes faţă de chestiunile lingvistice. dar nu şi deverbalizează. care nu 236 . este. de la cele mai recente iniţiative de încurajare a cetăţenilor europeni să înveţe mai multe limbi străine. în pofida faptului că a înregistrat importante progrese în ultimul timp. stilistică etc. Ambiguitatea de sens. sintagme etc. să păstreze stilul acestuia şi să conţină formele de exprimare pe care le utilizează locutorii nativi ai limbii-ţintă. precum sunt domeniile tehnice.). Activitatea de traducere a instituţiilor UE sporeşte gradul de deschidere. Uniunea adoptă legi care se aplică direct cetăţenilor şi societăţilor din statele membre. Atât cercetările în domeniu. până la introducerea unor noi limbi oficiale (LO) odată cu aderarea noilor state membre. Sarcinile lor exacte şi metodele de lucru variază în funcţie de rolul fiecărei instituţii.

Bineînţeles că toate aceste operaţiuni care până nu demult prezentau o adevărată problemă (transcrierea manuală. Din acest punct de vedere. păstrarea formei şi stilului propriu pentru textul-sursă şi. oricum în sarcina traducătorului rămân alte probleme de rezolvat. retaparea cu ajutorul maşinelor de tipărit a variantei finale. sursele terminografice specializate bilingve şi/sau plurilingve. instituţiile. fiind diferite pentru aceste sisteme (Koutsivitis. De aici. 1974: 273. originile istorice. aceste baze sunt enorm de scumpe şi nu pot fi consultate online gratuit. Este evident că traducătorul poate să recurgă la ajutorul maşinii ca instrument de redactare şi formatare tehnică a textului. din păcate. rentabilitatea activităţii de traducere sporind considerabil. huissier de justice. se recurge la traducerea descriptivă (explicativă) sau se păstrează termenul în original. deoarece acesta din urmă necesită competenţe specifice pentru a efectua transferul realităţii juridice-sursă în realitatea juridicăţintă. traducătorul foloseşte. Šarčević. în franceză). Acest model ar fi o soluţie pentru traducerea textului juridic aparţinând 237 . David. de obicei. Dumon. de asemenea. definiţiile. equity. traducătorul poate să recurgă la folosirea unor dicţionare electronice şi a bazelor de date. nu în ultimul rând. cu condiţia că sursele respective sunt credibile. considerăm triada conţinut/formă/calitate drept o condiţie obligatorie şi indivizibilă în realizarea traducerilor juridice comunitare. Pentru transferul corect al sensului juridic.ulim. aparţin unor organizaţii de autoritate în domeniu şi că autorii îşi asumă responsabilitatea în ceea ce priveşte conţinutul acestor produse terminografice. 1979: 44. riscul de interpretare greşită fiind destul de ridicat. valabile pentru traducător. precum şi contextele de utilizare în vederea confirmării corectitudinii termenului ales. 1987: 97. 1997: 233) şi justificarea de către aceştia a împrumutului şi a calcului semantic. este o întreagă problemă pentru maşină. conseil de prud’hommes. baza de date terminologice InfoTerminographe Communautaire disponibilă online gratuit pe blog-ul autoarei: lhometkovski. în engleză. Chiar dacă admitem că sistemele juridice ale celor 27 de state membre ale UE sunt perfect armonizate şi că traducerea TJC nu ridică problema diferenţelor de sistem. abordarea problemelor legate de traducerea textului juridic presupune. Diferenţele în chestiune constituie o problemă majoră pentru actul adecvat de traducere. de exemplu. în primul rând. există diferenţe structurale condiţionate de decuparea diferită a realităţii juridice. Bergmans. pentru reformularea unor pasaje etc. deoarece traducerea juridică este o cofruntare a diferitor ramuri de drept. trust. cunoştinţe elementare a dreptului ca atare. Šarčević. cât şi traductologii remarcă faptul că. având drept rezultat prezenţa unor noţiuni şi concepte fără echivalenţe (de exemplu. procedurile etc. 1985: 28). De aici. existenţa opiniei destul de răspândite printre jurişti despre intraductibilitatea unor termeni (Kerby. deseori. 1991: 293. Aceste dificultăţi întâmpinate de jurişti sunt. cum ar fi transferul corect şi complet al conţinutului. De asemenea. 1988: 44. Cercetătorii insistă asupra faptului că principalele probleme în traducerea juridică decurg din necesitatea de a transpune mesajul dintr-un sistem juridic în altul.prezintă dificultăţi insurmontabile pentru traducătorul personalizat.) odată cu apariţia calculatoarelor au dispărut din activitatea traducătorilor. Cu regret. corectarea greşelilor de tipar etc.md). 1982: 10. între diferite sisteme juridice. magistrature du parquet. Gémar. În cazul în care echivalentul respectiv lipseşte în dicţionare. în plină măsură. necesitatea creării propriilor baze de date (Vezi. chiar dacă acestea din urmă fac parte din acelaşi sistem juridic. Common law. Atât juriştii. calitatea traducerii în textul-ţintă. Sistemul de traducere automată poate da doar o idee generală despre sensul unui text scris într-o limbă pe care nu o cunoaşteţi absolut deloc. În opinia noastră.

Observaţiile lui P.. cu un caracter unitar. de contrasens. capacitatea de a produce şi de a inţelege enunţurile în context.. mai ales atunci când este vorba de creaţii originale ce constituie o provocare pentru limba gazdă” (Ricoeur. Ricoeur au o foarte clară aplicabilitate şi în domeniul traducerii TJC. sociolingvistică. 2000: 5960) . traductibilitatea este o stare de drept.) În instituţiile europene. Actele dreptului comunitar respectă cu stricteţe această regulă. 2005: 48). de statutul participanţilor. prin concepte şi categorii care sunt caracteristice universului lingvistic din întreg spaţiul comunitar.) şi nu texte juridice private (acte notariale. engleză şi franceză observăm paralelismul strict al alineatelor în toate cele trei limbi: Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale Directive 2001/84/EC of the European Parliament and of the Council of 27 September 2001 on the resale right for the benefit of the author of an original work of art 238 Directive 2001/84/CE du Parlement europeen et du Conseil du 27 septembre 2001 relative au droit de suite au profit de l’auteur d’une oeuvre d’art originale .. 2. politică şi administrativă. ca o condiţie a priori a comunicării intelectuale: “Traducerea este o stare de fapt. 4. în culegerea de acte normative comunitare în limbile română. Competenţa strategică presupune stăpânirea strategiilor de comunicare. dreptul transnaţional necesită un transfer al conţinutului. ci. directive. apoi ea constă în căutarea celei mai bune adecvări cu putinţă între resursele proprii limbii-gazdă şi cele ale limbii de origine.) Ea [traducerea] presupune mai întâi existenţa unor traducători bilingvi. de pronunţie/scriere pe litere şi de structurare a propoziţiilor.unui singur stat. Traducătorii (inclusiv de texte juridice) trebuie să evite comiterea greşelilor de sens. protocoale etc.. Ricoeur a formulat chiar un principiu al “traductibilităţii universale”. (. contracte de căsătorie. cu scopul eficientizării comunicării.. fapt care permite identificarea exactă a oricărei părţi din original. Competenţa discursivă presupune capacitatea de a combina forma şi sensul pentru a obţine texte scrise sau orale de diferite genuri.). deoarece dreptul comunitar se fondează pe valori şi principii comune pentru întreaga arie geopolitică. modelul mai modest propus de von Humboldt. nu merită să preţuim modelul orgolios al “spolierii egiptenilor” (. 1. Documentul tradus trebuie să corespundă formal (avem în vedere structura. de vânzare-cumpărare a proprietăţilor etc. De aceea. şablonul) cu textul-sursă. discursivă şi strategică (Bell. mai degrabă. care sunt complexe şi extrem de riguroase în ceea ce priveşte forma şi conţinutul.. de vocabular. de formare a cuvintelor. de nonsens. este oportun să amintim că P. Traducătorul acquis-ului comunitar are sarcina de a traduce texte legislative publice (tratate. de scopul interacţiunii etc. al înălţării propriei limbi la nivelul geniului limbii străine. În această ordine de idei. abilitatea de a percepe sensul real conferit de subiect. convenţii. se traduc documente de natură legislativă. Instrumentele electronice de traducere asistată sunt foarte utile în acest scop. Specialiştii recunosc că un traducător profesionist trebuie să dea dovadă de următoarele competenţe: competenţă gramaticală. 3.). Competenţa gramaticală presupune cunoaşterea regulilor de cod. în acest sens.. Competenţa sociolingvistică presupune cunoştinţe de semiotică. De exemplu. (. repetiţia şi respectarea cu stricteţe a structurii şi a regulilor stilistice sunt semne de bună practică. or.

comunicările cu autorităţile naţionale. legitimitatea şi eficacitatea Uniunii şi a instituţiilor sale.. redactate mai apoi în fiecare limbă. principii şi reguli. et notamment son article 95. fixează regimul lingvistic al Comunităţii Economice Europene. nu era una din limbile UE şi. În plus. în special art. enumerând limbile oficiale şi stabilind când şi în ce condiţii trebuie folosite. include membri care au nevoie de documente de lucru în propria lor limbă: în acest context.. 1995: 48-49).. Having regard to the Treaty establishing the European Community. va fi depus în arhivele (. the resale right (.. prin urmare. fiecare în limba lui. limba română. care. versiunea română este o traducere. în limbile bulgară (. articulând noţiuni. franceza. and in particular Article 95 thereof.) (1) Dans le domaine de droit d’auteur. dar prezintă rezultatul unei coredactări a actelor comunitare paralel în toate LO ale UE la momentul edictării actului. hotărârile adresate persoanelor fizice sau juridice şi corespondenţa) nu sunt traduse decât în limbile necesare..) (1) In the field of copyright. spre deosebire de engleză şi franceză.) Totodată. Alte documente (de exemplu. multilingvismul se impune încă de la început.. având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. au fost elaborate modalităţi de redactare legislativă: redactarea bilingvă şi redactarea paralelă (coredactarea) (Bergeron. Comisia Europeană lucrează zilnic în trei limbi (engleza.PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE.. modificat.. Dezbaterile în parlament au loc simultan în toate LO ale UE.) 239 .. prin urmare. 1/1958 al Consiliului. textele redactate în aceste limbi (the texts in each of these languages/les textes établis) fiind egal autentice. Din contra. redactat într-un singur exemplar (drawn up in a single original/rédigé en un exemplaire unique). Parlamentul European. Whereas: LE PARLEMENT EUROPEEN ET LE CONSEIL DE L’UNION EUROPEENNE. Folosirea tuturor LO îmbunătăţeşte transparenţa. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene consacră în legislaţia primară principiul potrivit căruia instituţiile UE trebuie să comunice cu interlocutorii lor din statele membre în limba oficială aleasă de aceştia. Întrucât: Considérant ce qui suit: (1) În domeniul dreptului de autor. La momentul adoptării directivei date. dreptul de suită (. 95. parlamentarii. vu le traité instituant la Communauté européenne. denumit Tratatul de la Lisabona. actele comisiei se traduc.. vom preciza ca versiunea engleză şi cea franceză a actului dat (directivele făcând parte din legislaţia europeană care se aplică direct tuturor cetăţenilor UE) nu sunt traduceri în sensul direct al cuvântului. le droit de suite (. Luându-se în considerare dificultăţile şi riscurile traducerii. Textul juridic care defineşte politica lingvistică a UE este Regulamentul nr. germana) şi nu foloseşte toate LO decât în scopul informării şi al comunicării cu publicul. se enumeră în ordine alfabetică toate LO ale UE). Faptul coredactării paralele decurge chiar din textele tratatelor: Prezentul tratat. THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL OF THE EUROPEAN UNION.

astfel încât nu pot conţine înterpretări ambigue şi. le 27 septembre 2001 – Adoptată la Bruxelles. nu pot avea efecte diferite în statele UE. în lipsa unei echivalenţe. b) Totodată. de exemplu. textele UE reprezintă un întreg. dar şi de modelele de formatare ale acestuia: utilizarea caracterilor aldine în titluri. emanând simultan de la mai multe organisme. de regulă. Traducătorul este obligat să ţină cont şi de aceste aspecte în formatarea traducerii sale. Fontaine – Preşedintele N. redarea cu precizie a conţinutului în integralitatea sa este o regulă generală pentru toate tipurile de traduceri. ele făcând parte din document. e) Numele proprii de persoane îşi păstrează forma originală. the Treaty establishing the European Community (European şi Community – cu majuscule) şi le traité instituant la Communauté européenne (Communauté – cu majusculă. dacă în cazul unor traduceri se poate beneficia de o anumită marjă de manevră (de exemplu. 2008: 176]. „textele redactate în aceste limbi fiind egal autentice”. dar exprimat într-o altă limbă decât cele 23.(Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (2007/C 306/01). Evident. Cu toate acestea. Elementele menţionate mai sus au o importanţă majoră în traducerea textelor comunităţii europene şi se aplică uniform în toate limbile UE. sau Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (Comunităţii şi Europene – cu majuscule). trunchierea şi folosirea abrevierilor (sau invers desfăşurarea) fiind posibile doar în textul original al legiuitorului.PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE (şi nicidecum PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UE). Semnalăm că forma feminină „La présidente” se traduce în română „Preşedintele”. de exemplu).Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE (şi nicidecum Directiva Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene (sau UE) 2001/84/CE). se semnează către toţi reprezentanţii acestora. Traducătorul nu poate omite numele sau funcţiile din act. se impune principiul suprapunerii absolute a aceluiaşi conţinut. d) Toponimele şi datele calendaristice care figurează în actele europene se traduc în conformitate cu normele în vigoare: Fait à Bruxelles. traducătorul fiind obligat să cunoască şi să respecte normele corespunzătoare ale limbilor din care şi spre care traduce. La convention de Berne – Convenţia de la Berna – The Berne Convention etc. Ex. A se compara. din standardul aplicat de fiecare limbă în scrierea denumirilor organismelor internaţionale.. În baza fragmentului din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE citat supra. 27 September 2001. Traducătorul nu are această libertate. ele toate având statut de texte originale („a single original”/„un exemplaire unique”). de cel mai înalt responsabil. scrierea completă a cuvintelor cu majuscule etc. vom semnala unele caracteristici proprii pentru traducerea TJC în limba română: a) Denumirile organelor emitente se traduc în limba română în forma lor originală. deşi DEX-ul atestă şi forma „Preşedintă”. în acelaşi timp. c) Semnalăm. 27 septembrie 2001 – Done at Brussels. Prin urmare.: LE PARLEMENT EUROPEEN ET LE CONSEIL DE L’UNION EUROPEENNE . în consecinţă. rolul lui fiind să transmită voinţa legiuitorului prin prisma triadei conţinut/formă/calitate. iar européenne – cu minusculă). observăm paralelismul grafic ce ţine nu doar de alinierea textului. Fontaine – The President N. Fontaine. Acest fenomen nu violează paralelismul pus în discuţie şi reiese din specificul fiecărei limbi concrete. se pot 240 . f) Actele europene. iar funcţiile deţinute de acestea se traduc: La présidente N. Atunci când se traduce un act juridic comunitar într-o limbă neoficială (rusa. Directive 2001/84/CE du Parlement européen et du Conseil . necoincidenţa ortografierii denumirilor de organisme internaţionale din perspectiva utilizării literilor iniţiale din cuvinte. mai exact.

p. cum ar fi referirile la alte acte etc. David. etapele (Delisle. Dumon. Teoria şi practica traducerii. Directiva Parlamentului european şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale. p. 1. traducerea efectuată să aibă acelaşi rezultat şi efect juridic. omiterile materiale (de exemplu. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bell. In: META.prezenta explicaţii sub formă de note în josul paginii sau de parafrazare chiar în interiorul textului). Montréal: Linguatech Collection et Conseil de la langue française. Jean-Claude. Aşadar. L’analyse du discours comme méthode du traduction. Le langage du droit. Într-adevăr.). Frédéric (1991). p. de l’Université d’Ottawa. b) va cunoaşte: noţiunile juridice fundamentale şi comunitare pentru orientare în textul juridic. În acest sens. Les grands systèmes de droit contemporains. Kerby. Gémar. Jean (1982). mai degrabă. In: Drept comunitar al proprietăţii intelectuale. 24. Bergmans. De aici decurge responsabilitatea traducătorului şi statutul acestuia de coredactor (nu vom confunda noţiunea dată cu cea de coautor.H. Guţu. 90-110. Cât priveşte cele şapte procedee tehnice de traducere descrise în literatura de specialitate (Vinay şi Darbelnet. 2008. Bruxelles: Bruylant. 277-296. în măsura în care traducătorul nu creează norma. La formulation du droit. In: Revue internationale du droit comparé. Bruxelles: Nemesis. regulile privind aspectul funcţional-stilistic şi lexical-semantic al limbajului-ţintă. 9-14. 1984) şi nivelele (Guţu. acestea au o clară aplicabilitate şi în traducerea TJC.Beck. Gérard et Vanderlinden. Robert (1995). Bucureşti: C. Jean-Claude (1979). 176-198. După cum am menţionat anterior. Français juridique et science du droit. T. René (1974). Chişinău: ULIM. Bucureşti: Polirom. nr. In: Gémar. Jean (1984). 35-53.). traducătorul nu are dreptul să-şi permită omiteri din text. Ana (2007). Bernhard (1987). omiterea unor date speciale. dificultatea majoră în traducerea TJC rezidă nu în probleme de ordin lingvistic. Munca traducătorilor permite. de ordin extralingvistic. dar. Roger (2000). p. p. Le langage du droit. Patrick (eds. care pot provoaca conflicte juridice cu repercusiuni grave pentru toată zona de aplicare a acestui act oficial. în mod special. Jacques (eds.). Bergeron. cauzează. Essais de jurilinguistique. omiteri conceptuale (de sens). structura textului să conţină elementele inevitabile pentru tipul dat de TJC. In: Ingber. Théorie et pratique de la traduction. la rândul lor. L’enseignement d’une terminologie juridique étrangère comme mode d’approche du droit comparé: l’exemple de l’allemand. ca şi textul-sursă. nr. 1. Dreptul de autor şi drepturile conexe. 241 . p. In: Snow. omiterea unui fragment de text din diferite motive. traducerea TJC se va considera calitativă dacă traducătorul: a) va izbuti ca: conţinutul textului-sursă şi al textului-ţintă să fie acelaşi. el doar coparticipă în calitate de mesager al realităţii juridice la procesul de internaţionalizare). TJC este drastic în această privinţă. 45-50. cum ar fi lipsa de cunoştinţe indispensabile pentru a înţelege (!) textul. vol. UE să-şi respecte obligaţiile juridice în ceea ce priveşte comunicarea cu publicul. 2000). cum ar fi neputinţa de a traduce ca rezultat al neştiinţei. Paris: Dalloz. fapt care elimină apariţia oricărei probleme de redare a sensului dacă traducătorul cunoaşte sistemul juridic. Langage du droit et traduction. 2007) traducerii. La traduction juridique et son enseignement: aspects théoriques et pratiques. Ottawa: Ed. Delisle. legităţile transformărilor gramaticale şi sintactice în traducere. La traduction juridique: un cas d’espèce. terminologia juridică în limbile implicate în traducere (considerăm terminologia comunitară ca absolut traductibilă prin stabilirea echivalentelor terminologice comunitare). Léon et Vassart.

Jean (2000). traduction du texte juridique. nr. Danica (1975). La traduction juridique comporte deux obstacles majeurs : le premier regarde les différences dans le système judiciaire et le deuxième signale les différences dans le système linguistique. Thèse de dr. Langage. L’article suggère quelques moyens possibles de résoudre les problèmes qu’on rencontre dans l’activité de traduction. Vinay. p. texte juridique. Paris: Didier. The Hague/London/ Boston: Kluwer Law International. Paul (2005). Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (2007/C 306/01). RÉZUMÉ LA TRIADE CONTENU/FORME/QUALITÉ DANS LA TRADUCTION DES TEXTES JURIDIQUES COMMUNAUTAIRES L’ auteur de cet article analyse les conditions considérées nécessaires pour la traduction des textes juridiques. Šarčević. MOTS. 53-201. Jean-Paul et Darbelnet. langue et mémoire. Paris: Minard. 127-133. Šarčević.Koutsivitis. Etude d’un cas: la traduction des textes législatifs des Communautées européennes et en particulier à partir du français vers le grec. nature du texte juridique. Vassilis (1988). 242 . Iaşi: Polirom. Paris: ESIT. Ricoeur. New Approach to Legal Translation. Seleskovitch. 3-4. Despre traducere. 2008. In: Revista română de Drept Comunitar. Translation of culture-bound terms in laws. p. réalité juridique. Susan (1985). 1. Susan (1997). Le point de départ de cette recherche est l’ analyse de la nature de la loi qui influence le procès de rédiger et de traduire les textes juridiques. surtout la traduction des textes appartenant au domaine de la loi communautaire. La traduction juridique.CLÉS : loi communautaire. nr. Stylistique comparée du français et de l’anglais. In: Multilingua.

his naval nickname is also interesting in that it illustrates Christopher’s character as a stealer – he takes what belongs to others. someone festive and quick-witted (from the Latin festinare). Memorable characters. and an indication of his function as Everyman/Prometheus. while Mercutio suggests a mercurial temperament. 1965. In Twelfth Night. But all these authors have one thing in common: Characters have to be called something. but it should invoke an instant image in the reader’s mind” (Kenyon. In Tess of the D’Urbervilles. 243 . a trickster renowned for eloquence. Universitatea „Dunărea de Jos”. In The Two Gentlemen of Verona. memorable if posssible. Tommy Barban. which means “Christ bearer” and this is both ironic. Dick Diver. as they make decisions about characters’ actions and reactions. events. or Mercury messenger of the gods. in Romeo and Juliet. which has important symbolic associations relevant to the book: Stan is the Old English word for stone. saying something significant about human existence that will help the reader better understand himself and the world he lives in. luck and magic. Do we like Holden Caulfield’s name only because A Catcher in the Rye deeply affected us. of course. the barbarian. Galaţi ON CHARACTER NAMING For a book lover there is nothing more fascinating than the way in which authors write their stories. crude character. particularly from his friend Nathaniel (“gift of God”) (Maybury. Some authors can’t even begin to write until their character has the exactly right name. fictional world. and. Feste. others change their minds several times times during the writing of the first draft. places. Sir Tony Belch suggests an earthly. in view of Christopher’s character. Campion. Parker has associations with land transformed into parkland. and the name suggests their character’s personality. 2005: 2). One of the hardest things an author has to do. The names of some of Shakespeare’s characters can also provide clues as to what they are like. giving his characters names that were puns. Sir Andrew Aguecheek sounds like a sickly faced person. The name of Patrick White’s hero in The Tree of Man is Stan Parker. who was campy. and ideas to create a unique. Tess was originally called Sue but Thomas Hardy finally decided that Tess had the right ring. a bestselling and award-winning US author of both fiction and nonfiction) says: “A memorable character name will not only define the book and shape the story.” Fitzgerald said. William Golding calls the hero of his book Pincher Martin Christopher. or because it was well chosen and contributed to the novel’s effect? It has been argued that both Horace Benbow and Quentin Compson are shadows of William Faulkner himself. and a bringer of dreams. Some create elaborate family trees to the fourth generation. others seem to resent the necessity of naming and use the same names over and over in unrelated books. but with good reason. is finding the right names for his characters.Petru IAMANDI. Benvolio suggests someone who is well-intentioned. Some authors think of the name first. but these two very different-looking and different-sounding names have two quite different effects on the reader in the contexts of Sanctuary and The Sound and the Fury. 1979: 105). who dived from high to a low place in life (Madden 1988: 112). As Sherrilyn Kenyon (b. How they combine people. apart from devising the plot. Albert McKisco sounds like “gasoline or butter. Malvolio hints at “evil wishing” (from the Latin male volente). with the Garden of Eden. In Tender Is the Night. Francis Scott Fitzgerald enjoyed.

which is the first link that the reader will have to the story. but the great Japanese classic of the twelfth century is The Tale of Genji.I. 2. 5. which fits her tough private investigator reputation. Eponymous heroes are less common in Asian narrative traditions. Valentine. Another sign of the way in which a character dominates attention in a story is the frequency of eponymous heroes and heroines. continues through the eighteenth century with novels like Robinson Crusoe.Shakespeare’s audience would probably recognize the significance of the names of the two gentlemen. A few members of her family and friends sometimes call her Vickie. Medea). Valentine. Warshawski series (1982-2009). In medieval China an oft-retold oral tale was the seventhcentury Story of Mulian. 2002: 125). Iago de Compostella. quite a few of them. Capturing the persona. Anna Karenina. which is a formal sounding of Victoria. Iago reminds one of St. it was virtually unheard of to find European nobility named “common” names such as Sarah. the patron saint of lovers. Old Goriot. The Sorrows of Young Werther. innocent lover. Rameau’s Nephew. Choosing a name in keeping with the character’s heritage and personality and/or trade. Doll Tearsheet. whose name symbolizes the ideal lover. Of course.I. known as “El Matamoro” (the Moor killer) (Gibson. for example. besides having its own unique harmony. James Bond. Humphrey Clinker. to the beginnings of the novel in the seventeenth century with works like Aphra Behn’s Oroonoko. Madame Bovary. the false character is a “shapeshifter. the female character V. Undoubtedly. Jonathan Wright has a much more attractive ring to it than John Wright. Molly. each author has his own naming technique (there is no such thing as a definite pattern) but. She refers to herself mostly as Vic. Making the name harmonious. 2005: 3-7) that transcend genre. Thérèse Raquin. Pamela. is sensitive about her name. It goes back to the Greek tragedies (Oedipus the King. Until recently. Cousin Bette. They 244 . Bullcalf and Feeble in King Henry Part 2. Major guidelines. interestingly enough.” named after the deceitful Greek sea god who could change shape. David Copperfield. In Othello. bears the name of St. Keeping the character’s name consistent with his time period. Agamemnon. or the Royal Slave (1678) (Abbott. unless it is a time travel and they are from the modern era. Daniel Deronda. Readers will be thrown off if they find a Sherri or Brandy in a tenth-century Viking novel set in Scandinavia. However. 3. Pistol. young people who try their hand at writing fiction. struggling hard for respectability. 4. and on through the nineteenth century with Emma. for example. etc. conveys the character’s trademark arrogance. Keeping the character’s social status in mind. the author could not have found a better name for her. 1999: 127). Adam Bede. although in this case the charismatic secret agent usually introduces himself as “Bond. In Alexandre Dumas’ The Three Musketeers. but. Kenyon. feel the need to share their experience with the newcomers. Shallow and Silence. even non-varied names such a Ian Fleming’s James Bond can work effectively. that is capturing the character’s personality. 1. Jane Eyre. Featuring the protagonist in the title of a narrative has a long pedigree. Tom Jones. she is extremely selective about who should use that name with her. suggests ten major guidelines (Kenyon. Tristram Shandy.” which. Lady de Winter is the cold and calculating villainess. Emma. Eponymous characters. Proteus. when they have acquired a certain amount of fame. Even in Shakespeare’s historical plays some characters are defined by their names. Her last name points to her father’s Polish heritage. that is varying the syllables between first and last names. the true. In Sara Paretsky’s V.

etc. plausibility is certainly sacrificed. Picking interesting names. and uncommon names rather than common ones would do the trick. readers will get confused. Demon. or Smathers and Smithers and Dithers and Mather. he should use a nickname for him. does stress the fact that character names influence an editor’s buying or rejecting the story. it will most likely not ring true to the readers. The reader should be able to pronounce everything he reads. If the author is writing a Western and he has a hero named Giles de Givrey. then the characters’ names can be as outlandish as the author can make them. Avoiding the names others have made famous. she nicknamed every one of them: Scandal. all the men have traditional English noble names such as Rupert. etc. 1948. he might be the child of French immigrants who came out west to start a new life and were then murdered by the bad guy. who uses nicknames to add an additional layer to her characters. Keeping in mind the genre. Researching the ethnic names. it is easy to add an authentic note by picking a suitable name for him. If the author uses known-world settings. 9. Using nicknames. If he uses names that sound or look alike. A good encyclopedia comes in handy. What is important is that the reader can assume he knows how to pronounce them. 8. He may not say it out loud but he will certainly be hearing it in his head.. 7. An author should not get stuck on a letter or a rhythm. the more exotic their names should be. In the case of Giles de Givrey. an acclaimed American crime author). If one of the characters is a Latvian or a Turk. a British science fiction and critic) recommends that he should use slightly unusual names. In her best-selling Cynster series (2001-2009). Sylvester. 3. Standard techniques for framing sets of alien names include the liberal use of apostrophes and the consistent use of unusual consonant formations. If an author has a character that historically or culturally has to have a horrifically bad name. Explaining the name if it breaks the rules. 1938. authors should not people the same chapter or a crowd scene with Carl and Cal and Carol and Carolyn. while admitting that the success or failure of a piece of fiction rarely depends on the names of the characters. Avoiding twisting the reader’s tongue. Varying the names of the characters. since a substantial number of first names started out as surnames. Brian Stableford (b. Avoiding confusion. that were recycled through their families. if the story is meant to be humorous. One of the best examples is Stephanie Laurens. The more exotic his characters are. Or using surnames as first names. Lawrence Block (b. Avoiding the names of prominent people. Victoria. 10. To stay historically accurate and yet give her characters names that would be evocative and sexy. Devil. and it can throw him off-stride if he is unsure how it should sound. Of course. 4. Anne. Harry. 1997: 125). But if too many of the character names in a story are too interesting. 245 . This does not mean names have to be of the sort that every reader will pronounce identically. which are not at all romantic. although it is sometimes possible for him to “run a double bluff by giving bizarre alien creatures bathetically familiar names” (Stableford.relied on the traditional names such as Elizabeth. Here are his own major guidelines (Block. 2005: 146-159): 1. 5. 6. 2. Character naming in science fiction and fantasy. Although duplication occurs in real life. Lenghtly last names rather than short ones.

Yet. his family calls him Tony. again. and Chelestra (water). In The Gunslinger. for example. Odetta is rich. Johanna Lindsey keeps her readers and characters rooted in the tumultuous Regency period with her Malory series (1985-2010). Most people call her Regina. Her alter ego. much like in science fiction and fantasy. is a rather handsome rake. and fear. the reader gets a sense of what they are comprised of. helped him give immense narrative authority to the hypothetical languages of Middle-Earth. giving images of darkness and maliciousness. certainly. producing a ready-made set of exotic names. fast rules exist for naming a romance character. In The Stand it was Randall Flagg. but the implication instantly frightens. While reading the names of these worlds. it also means having the correct use of titles as well as the names of residences. Another character in the Dark Tower series shows us the differing personalities that names portray. The constant use does not only intrigue the reader. Another character is Regina Ashton. formal and kind as well as tough and street-smart. one that she is unaware of. Detta Walker. and formal. mean. is a genre where one can let his mind run wild. Stephen King names his lead character Roland of Gilead. the reader will picture a vibrant. In contemporary romance. The elves. One thing that King has brought through several of his works from The Stand (1978) to The Eyes of the Dragon (1987) to the Dark Tower series is the consistent use of the same letters (R. as in the case with Margaret Weis and Tracy Hickman’s Death Gate Cycle series (1990-1995). and the reader instantly knows that the persona Tony portrays to society is nothing like the real man. which. have lyrical names such as Agah’ran and Rees’ahn. has a name that instantly evokes malevolence. niece to the Malorys. which reflected the owner. A further advantage of this strategy is that names borrowed from mythology are already packed full of useful symbolic implication. spunky woman who is also intelligent and proud of it. in The Eyes of the Dragon. by Robert Browning. Tolkien’s interest in Old English. Sinistrad. who is a jokester and charmer. is King’s ultimate goal.) as the resident evil. With historical romance. based on a poem. When first introduced to the heroine.F. a name tied to power. the result is Susannah Dean. The name gives the character historical complexity as well as meaning for the reader. In Suzanne Brockmann’s The Unsung Hero (2000). his characters’ names may have no direct reference to Earth or civilizations. the author can take many liberties since the names do not need to be historically accurate. One of the evil magicians. Many fantasies are directly based in ancient mythology which can be thoroughly researched. readers do like to see traditional names of that time period. Childe Roland. One of the characters in the Malory series. When an author creates an entirely new world. Pryan (fire). for example.R. The dwarves’ names. Anthony. The main antagonist in the series is a magician named Xar. Character naming in horror. street-smart killer. just as her name suggests. and in the Dark Tower series it was Richard Fannin. Limbeck and Jarre. It is not just a matter of utilizing names that the reader will believe were common in the early nineteenth century. Character naming in romance. the first book of his epic Dark Tower series (1982-2004).R. is a tough. Society knows him as Lord Anthony. polite. status. Odetta Holmes is a woman with a dual personality. Kelly Ashton. invoking the image of refined beauty and 246 . J. When King meshes these two personalities into one and forces them to take on each other’s attributes. No hard. Horror. summon images of solidity and strength. The four worlds they use are Arianus (air). it was Randall Flagg. Abarrach (stone). Navy SEAL Lieutenant Tom Paoletti’s name instantly brings to mind strength and dependability.One particularly useful resource for names is mythology. Dr.

Yet another uncle calls her Reagan. like Delilah or Eve. Another example is Elizabeth Peters and her Amelia Peabody series (1975-2006). Lindsey captures the heroine in each of the names. which give the reader an immediate sense of sensuality and sexual prowess. to the Teeth of the Tiger. the names are specific to the World War II time period. Agatha Christie captured the genre with her Belgian detective. as most of his characters were not only successful military men but also wealthy and prominent in society. Since paranormal can encompass any and all genres. The first teen books that usually come to mind are the Harry Potter series (1997-2007).K. tenacity. And as we read through the story we find that Regina is indeed all those things and more. Conclusion. national. What names to use is a decision an author has to make every time he sits down to write a piece of fiction. Teens want to read about people their own age. even racial baggage. however. Griffin’s Corps series (1986-2004). In the case of the protagonists. One of the premiere writers of westerns. Character naming in teen fiction. from western to horror to romance to erotica. As Nancy Kress says. everyday people can experience erotic adventures. Billy the Kid. of which she is. Sherlock Holmes and his famous sidekick Dr. and we get an additional picture of the character. However. to Renaissance England in the space of a few pages. giving rise to the idea that average. Character naming in erotica. and Doc Hollida . Character naming in paranormal fiction. Rowling has immortalized the name Harry — a boy who starts out average but then turns out to be special. Meg Cabot has also captured teens and young girls across the US with her Princess Diaries series (2000-2009) and heroine Mia Thermopolis. Paranormal is a genre that can take a reader from modern day Houston. Robb’s Eve Dallas (In Death series. this one of a strong-willed and levelheaded woman. Hercule is a French form of Hercules. Character naming in westerns. perseverance. Readers seem to expect something catchy and smart. strong names are the norm. Character naming in thrillers. It was the perfect fit for the brilliant sleuth. instantly making the reader picture an imp of a girl getting into all sorts of trouble without thought to consequences. Military writers are careful to assign their characters names that are also geographically and culturally correct. the Sacketts. Griffin uses names that were common in high society at the time. Others like names that have great sex appeal. and extreme cleverness. The mere mention of these characters’ names invokes the image of high intellect. “There is power in 247 . it brings its own special restrictions. and to read that name invokes an image of a man with more strength and integrity than a normal person has.elegance. Texas. J. 1984. and Slade or Tristan.E. Louis L’Amour defined the genre with his unforgettable pioneer family. It allows the author many degrees of leniency as far as names go. the rules of the specific genres accessed should be observed. With her spellbinding books. Hercule Poirot.D. Character naming in mysteries. 2003) or J. Some readers prefer the more common names. 1995-2009). he brings to the character a load of ethnic. Again. The minute he chooses a name. Rules of both contemporary and historical fiction apply. The name Amelia certainly suits the brainiac Egyptologist as no other name could. The erotica genre has no rules. Character naming in war fiction.and readers of western fiction have come to expect their characters to have names along those lines. In the case of W. The Old West was filled with such hard names as Wyatt Earp.B. Watson and nemesis Moriarty are three characters created by Sir Arthur Conan Doyle. one of her uncles calls her Reggie. such as Brandon and Cindy. the trend seems to be for short average names such as Tom Clancy’s Jack Ryan (from The Hunt for Red October.

Orson Scott (1988). Inc. il n’y a rien de plus fascinant que la manière dont les écrivains conçoivent leurs histoires. A Handbook for Writers. nom. REFERENCES Abbott. nationales. chaque écrivain a sa technique de baptiser les personnages. éponyme. Block. “a name is part of who a person is. David (1988). aident le lecteur à poursuivre l’action sans difficulté. Telling Lies for Fun & Profit. Card. s’ils sont bien choisis. Stableford. Writing Fantasy & Science Fiction. Porter (2002). Cambridge: Cambridge University Press. Kenyon. The Writer’s Digest Character Naming Sourcebook. London: B. Madden. Barry (1979). Revising Fiction.names” (Kress. New York: Arbor House. Dynamic Characters. science-fiction. A Manual for Fiction Writers. 2nd edition. Writers’ Workshop. Cincinnati: F+W Publications. Teaching Shakespeare. The Cambridge Introduction to Narrative. Besides their effect on the characters themselves. That is why it is always helpful to give characters memorable – and very different – names. Pour un écrivain. the names of the characters are also the label the reader uses to help keep the characters straight. Characters and Viewpoint. New York: Nal Penguin Inc. celui-ci se charge de significations ethniques. Nancy (1998). A part leur effet sur les personnages. After all. It’s the label that stands for everything you’ve done and everything you are” (Card. Kress. mais ceux qui jouissent d’un certain prestige éprouvent le besoin de partager leur expérience aux jeunes qui tentent de se forger une carrière littéraire. Lawrence (1981). 1988: 41). Inc. H. RÉSUMÉ COMMENT L'ECRIVAIN CHOSIT-IL LE NOMS DE SES PERSONNAGES ? Pour ceux qui aiment lire. Au moment où ils choisissent un nom. Batsford Ltd. 1998: 23). Sherrilyn (2005). Rex (1999). Mots clés : personnage. Inc. les noms. Gibson. plein de sens pour l’existence humaine. Brian (1997). il n’y a pas de formule unique. surtout dans la littérature commerciale. les lieux. mémorables. London: Hodder Headline Plc. littérature fantastique. combinent les personnages. l’une des options les plus difficiles est le choix des noms des personnages. Cincinnati: F+W Publications. qui aide le lecteur à se comprendre mieux et à mieux comprendre le monde où il vit. parfois même raciales. Certes.T. Cincinnati: F+W Publications. les aventures et les idées pour faire surgir un monde inouï. Cambridge: Cambridge University Press. 248 . Techniques in Creative Writing. Maybury.

Le lexique populaire pourrait lui-même se définir comme le lexique relevant d’un bas niveau de langue. même si. En rupture avec ces horizons d’attente. avec toutes les altérations lexicales qui en découlent. et Molinié définit trois types de littérarité. Dans le cas du français qui nous intéresse. c’est-à-dire du caractère de littérarité d’un texte donné. La stylistique vise ainsi à caractériser le discours littéraire comme tel.Fulbert Loukou KOFFI Université de Bouaké. aux productions littéraires individuelles. Il se présente comme un cocktail plus ou moins réussi de lexies du français. C’est le cas d’un ordre prosaïque de mots dans un sonnet de la fin du XIXè siècle. I. Mais Molinié souligne les limites de cette dernière classe car une étude isolée sur l’œuvre d’un auteur ne pourrait aider à mettre en évidence des traits esthétiques significatifs. C’est un caractérisème de littérarité. 249 . Cette régularité langagière est décelable à partir des habitudes de chaque pratique littéraire. un sonnet classique suscite des horizons d’attente spécifiques. quant à elle. Les traits formels qu’il développe mobilisent cinq postes d’analyse au nombre desquels figure l’analyse lexicale.Généralités L’objet de la stylistique. La littérarité singulière s’intéresse. en revanche. Comment donc un tel lexique. L’analyse stylistique porte essentiellement sur le discours littéraire. scientifique). Ainsi. Ce caractérisème. qui relève d’un niveau inférieur. etc. celle qui permet de distinguer un discours littéraire d’un discours informatif (technique. n’est lié ni à la nécessité syntaxique. entre une épopée et un poème lyrique. Côte d’Ivoire ANALYSE STYLISTIQUE DU LEXIQUE POPULAIRE DANS LES QUATRAINS DU DEGOUT DE BOTTEY ZADI ZAOUROU Introduction L’approche stylistique élaborée et proposée par Molinié a pour objet d’étude le texte littéraire. La littérarité générique concerne les genres littéraires. écrit Georges Molinié. il pourra être perçu comme étant le fait de personnes déscolarisées ou peu instruites. les faits de contremarquage produisent des déceptions d’attente. à vocation généralement élitiste ? Nous répondrons à cette question en exploitant les grilles heuristiques définies par Molinié. C’est par elle que s’établit la distinction entre un roman et une pièce de théâtre. La littérarité générale est. peut-il concourir à la littérarité d’une œuvre poétique. Toutes les marques de littérarité ne sont perceptibles qu’à réception car c’est le lecteur qui mesure le degré de littérarité et qui atteste du statut littéraire d’une œuvre. Ce statut littéraire est aussi appelé stylème. écrit-il. et Molinié précise qu’elle est à la recherche d’un caractérisème. le style peut difficilement s’appréhender autrement que comme objet d’étude de la stylistique. n’est pas d’abord le style. par exemple. ni à la complétude sémantico-informative dans l’énoncé. mais contraintes de se servir de cette langue comme moyen de communication sociale[1]. libéré des exigences de la langue normative. QUELQUES CONSIDERATIONS RELATIVES A LA THEORIE STYLISTIQUE DE MOLINIE 1. qu’il nomme aussi stylème. Le stylème est envisagé en rapport avec la notion de code qui est elle-même la constitution d’une régularité langagière. d’emprunts lexicaux et de néologismes. Notre étude porte sur le lexique populaire puisé à l’œuvre poétique Les quatrains du dégoût de Zadi Zaourou. administratif. Un discours est ou n’est pas littéraire. contrairement à ce qu’on pourrait spontanément penser. Elle prend en compte les études de style consacrées à un auteur particulier.

Quant à la volumétrie ou volume de la lexie. le moyen heuristique le plus efficace pour déceler les marques de l’identité et de la variation. Cette littérarité est perceptible à travers des faits de marquage et de contremarquage. L’analyse stylistique du signifiant porte sur la mélodie et la volumétrie. hantant les Phèdres. le changement – la différence. la violation. nobles. C’est le cas de l’allitération. était considéré comme l’une des composantes fondamentales du style en rhétorique. d’une lexie ou d’un syntagme. Et le niveau. Il permet de mesurer la matérialité des relations dialectiques entre l’identité et la variation. de surprise. en effet. Molinié répond que jusqu’au milieu du XXè siècle. d’un style particulier qui. Il peut également y avoir itération d’un contenu. d’enthousiasme. Déjà au XIXè siècle. détermine le niveau de langue.[1] 250 . notamment le choix des mots.Application de la théorie la théorie stylistique de Molinié à l’analyse du lexique populaire Appliquer la théorie stylistique de Molinié à l’analyse du lexique populaire. elle se rapporte à la variation des oppositions de volume. exposée dans Eléments de stylistique française[1]. dévoués à tous les genres bas. s’organise autour des deux composantes du signe linguistique que sont le signifiant et le signifié. L’analyse lexicale. la déception. d’ordre. les Jocastes Les Méropes. Hugo dénonçait cette ségrégation lexicale en ces termes : Les mots bien ou mal nés. à son tour. etc. tas de gueux.Pour mettre en pratique sa théorie. en ce qui le concerne. le système figuré et la phrase. Toutefois. le lexique. Les autres. 2. Celui-ci se manifeste par des déceptions d’attente par rapport à des habitudes de telle ou telle pratique littéraire. L’intérêt du contremarquage réside dans le fait que ce n’est pas le semblable qui est remarquable mais la rupture. L’analyse stylistique du signifié porte sur les cinq grilles heuristiques que sont le système sémique. Mais cette conception du fait littéraire n’a guère prospéré au-delà de cette époque. les réseaux lexicaux et les isotopies. le système énonciatif. etc. la caractérisation. Comment peut-on alors percevoir les faits de marquage et de contremarquage dans l’usage du lexique populaire en usage dans notre texte de référence ? A une telle question. Et la surabondance de caractérisèmes de littérarité donne lieu à la surcaractérisation. Le choix des lexies relève. cette analyse peut s’avérer intéressante en rapport avec certains procédés rhétoriques qui opèrent sur la tranche acoustique du signe. en effet. Et montant à Versailles aux carrosses du roi . le système connotatif. Mais le phénomène le plus intéressant pour le stylisticien est le contremarquage. drôles patibulaires. La mélodie concerne l’intonation selon laquelle on prononce l’unité. c’est surtout montrer en quoi ce lexique est porteur de littérarité. Habitant les patois . L’analyse lexicale du signifiant présente en général très peu d’intérêt pour un texte écrit dans la mesure où celui-ci met rarement l’accent sur la forme sonore des lexies. Molinié définit cinq postes d’analyse : l’analyse lexicale. détermine le genre littéraire. d’une syllabe. L’intonation peut ainsi conférer au mot un effet de prière. de l’assonance. La répétition est. le manque ou l’ajout. Les principales structurations prévisibles de la répétition peuvent se ramener ici à l’itération d’un phonème. Le marquage ressortit à une régularité langagière. de l’anaphore. vivaient parqués en castes Les uns. d’indignation. quelques uns aux galères Dans l’argot . ayant le décorum pour loi. les relations sémantiques. et qui peut faire varier sa portée de sens.

une association estudiantine. Dans l’œuvre de Zadi. Dans cette œuvre poétique de Zadi Zaourou. tient sa spécificité des emprunts lexicaux aux langues ivoiriennes. Cette modification de la tranche acoustique s’accompagne aussi d’une modification du contenu car la lexie vessie obtenue ne désigne plus le réservoir musculo-membraneux dans lequel s’accumule l’urine mais ironiquement. lui. Le poète signale lui-même en note infrapaginale qu’il s’agit d’une perversion du terme idéologie. En effet.[2] Il exclut le plus souvent le niveau de langue populaire et accorde le primat au niveau soutenu. Mais les néologismes peuvent être d’emploi ou de sens lorsque des mots qui existent déjà dans la langue sont employés avec des sens nouveaux. 98) La première lexie connaît non seulement une modification au niveau de ses phonèmes (é devient i) mais aussi une fragmentation qui fait du paronyme une lexie composée. On en arrive alors à un surmarquage. Nous l’aborderons en trois points : les néologismes par paronymie et les emprunts lexicaux de type onomatopéique. au langage de la rue et au néologisme. Ces mots nouveaux sont soit créés. (p. par des déceptions d’attente par rapport aux habitudes de la pratique poétique. Les néologismes par paronymie Les néologismes sont des mots nouvellement introduits dans la langue. dérivation. voire des lexies nouchi (argot ivoirien). 92). Le contremarquage se manifeste. 177) respectivement à partir des lexies démocratie pour la 251 . Nous exploiterons tous ces faits langagiers à partir des grilles heuristiques de l’analyse lexicale. Cette déception d’attente se constate aussi dans la rupture entre les premières œuvres poétiques du poète Zadi Zaourou et la présente œuvre. à une surcaractérisation. notamment dans le livre I. Dans ces cas.Il ressort donc de cet extrait que la fausse querelle entre mots dits poétiques et mots non poétiques est sans intérêt majeur pour Hugo. La création de néologisme se fait surtout au moyen de la paronymie. l’œuvre Les Quatrains du dégoût.ANALYSE STYLISTIQUE DU LEXIQUE POPULAIRE DANS LES QUATRAINS DU DEGOÛT Cette analyse sera menée autour des deux faces du signe linguistique : le signifiant et le signifié. C’est en usant d’un procédé similaire qu’il obtient encore les lexies démon-cratie (p. les deux types de néologisme coexistent. Le poète passe ainsi de la lexie FESCI [fesi] à la lexie vessie [vesi] en jouant subtilement sur les oppositions de traits articulatoires sourd/sonore des phonèmes /f/ et /v/. composition ou emprunt. A quoi il faudra ajouter le phénomène de l’alternance codique qui fait s’entremêler.-1. le genre poétique a été souvent perçu comme le lieu de l’excellence dans le domaine du langage. C’est exactement selon le même procédé que le poète passe de la lexie idéologie à son paronyme idiot-logis. A l’inverse. DéMONcratise et Dé-mon-cratise (p. 1. soit obtenus par déformation. 1. des lexies relevant des niveaux soutenu et familier. à l’intérieur d’un même texte. dans le livre I notamment. on notera que le marquage est perceptible à travers la forte récurrence du lexique populaire. II. Analyse du signifiant L’analyse du signifiant ne manque pas d’intérêt dans cette œuvre poétique. on parle de néologisme de forme. Les premières œuvres[3] se signalent par un niveau de langue soutenu avec en plus un encodage symbolique très complexe qui a d’ailleurs valu à celles-ci une véritable publicité d’hermétisme[4] de la part d’un lectorat de niveau moyen. Cet horizon d’attente lié aux caractéristiques généralement reconnues au texte poétique se trouve déçu par l’interférence d’un niveau de langue inattendu.

La lexie démon-cratie. 64) et l’interjection pouaaaah (p. l’on peut retenir que l’analyse du signifiant met en évidence une grande variété de faits stylistique. Le nom Otto-beau-pied est donc une ironie doublée d’une paronymie. que la perversion de la racine lexicale (de demos en démon) pourrait être la juste traduction des travers de la pratique démocratique dans certains Etats africains. l’on peut dire que vi et viivi reproduisent la forme sonore des agitations et balancements vifs des machettes. laquelle devient alors démon. disions-nous. ça les revigore : vi ! (p. pour la plupart. un morcellement syllabique au niveau de la racine lexicale démon déjà déformée. La démarche d’une personne ayant un pied-bot est ainsi faite de montées et descentes. dans ce contexte. 64). C’est d’ailleurs ce que confirment les deux premiers vers du quatrain précédent : Son corps était la réplique de son âme Pied-bot du corps et pied-bot de l’âme (p. Bakhounine. affectent cette onomatopée d’une affectivité dysphorique. l’analyse du signifié portera sur deux grands points : les niveaux de langue et les champs lexicaux dérivationnels. Cette fragmentation peut s’expliquer par une volonté de mise en relief. Mais l’usage de la lexie pied-bot dans le quatrain est le signe que cette onomatopée a un fondement métaphorique. les niveaux de langue obéissent à une hiérarchisation en trois niveaux allant du niveau familier au niveau soutenu en passant par le niveau 252 . plic ploc (p. 2-1. une emphase. pour terminer. Max Stirner. Guevara et Ben Laden.première et démocratise pour les deux autres. en effet. traduire.Analyse du signifié Dans notre étude. Ces lexies sont. 19). elle. dans Les quatrains du dégoût. Proudhon. 19) L’interjection pouaaaah marque. Voline. 198). Le pied-bot est. Elle pourrait. qui se présente désormais sous la forme d’une lexie composée. dues aux longueurs inégales des deux pieds. 2. viivi (p. L’onomatopée plic ploc renvoie aux sons émis par les plongées et émergences répétées du nommé Otto-beau-pied (p. le désaveu du poète par rapport au combat de ces prétendus révolutionnaires. un pied difforme par rétraction de tendons et de ligaments.Les niveaux de langue Traditionnellement. est obtenue par perversion de la racine lexicale demos (peuple). Ces agitations féroces. Mais la métaphore peut dépasser le seul cadre de la démarche physique et suggérer les disparitions et apparitions répétées d’un individu marqué par la duplicité. Notons. empruntées aux langues ivoiriennes. laquelle rétraction est souvent associée à des malformations osseuses. Le poète passe d’une lexie à son paronyme pour révéler la réalité que suggère celui-ci dans son esprit. la paronymie se double d’un procédé de mise en relief. Dans les deux autres lexies. A partir de leur contexte d’emploi. quant à elle. toutes deux construites à partir de la lexie pied-bot. il en emprunte aux autres langues. La lexie Dé-mon-cratie subit. Mais l’intérêt accordé au signifiant est loin d’occulter l’importance du signifié. Les emprunts lexicaux de type onomatopéique Les emprunts lexicaux. le dépit. à l’exception de plic ploc qui émane du français. C’est le signe que le discours qui a cours ici emprunte en grande partie à la langue orale certaines de ses composantes. portent essentiellement sur les onomatopées comme vi. De façon générale. 63) En somme. La lexie déMONcratise opère ainsi un marquage au niveau de la syllabe MON par l’usage impertinent de la majuscule. comme on peut s’en rendre compte dans ce vers : Vi ! vi ! viiivi ! Le sang qui gicle. l’usage du néologisme par paronymie repose sur la figure de l’ironie. Et quand il ne crée pas de mots nouveaux. en évoquant la barbarie et la violence. Cette interjection est proférée à la suite ou avant une série de noms évoquant des révolutionnaires ou anarchistes : Kropotkine.

C’est dire que le nouchi est un mixte de néologisme et de lexies de langues naturelles (le français et les langues ivoiriennes notamment). familier. lui. non marqué et soutenu ou littéraire. Au nombre de ces lexies. est une création des milieux déscolarisés des grands centres urbains (Abidjan en particulier) et s’affiche comme une volonté de combler les lacunes des usagers concernés par rapport au français comme langue d’échange. le zouglou (p. Elles sont le fait d’une pure création des milieux populaires ivoiriens. braiser. familier.. 16). Il résulte. notamment le malinké. C’est le cas de la lexie Gawa dans le syntagme Erreur de Gawa et de zouglou dans la locution verbale libérer en zouglou. relâché. malencontreusement. braise (p. 20).[5] Cette organisation considère le niveau courant comme un niveau non marqué (ou neutre). Dans le quatrain qui porte ce titre. Cathérine Fromilhague et Anne Sancier-Château proposent la quadripartition suivante : populaire. l’absence d’article dans ce 253 . élevée. c’est ainsi que Molinié procède à une stratification plus avancée de ces niveaux de langue donnant les niveaux suivants : populaire.courant. Il est donc le résultat d’un assemblage de lexies du français. celui de la conversation. les emprunts lexicaux et le lexique familier. populaire marque une appartenance sociale et même géographique (. qui signifie nigaud ou naïf. 152). bas-humble. Notre étude portant sur le lexique populaire. sublime. des langues nationales et de néologismes.[6] Le niveau populaire est donc un sociolecte. des souscatégories . moyenmédiocre. Bien que proches l’un de l’autre. né de la rencontre du français en tant que langue en vigueur dans les échanges sociaux. les deux niveaux se distinguent très souvent.. la lexie Erreur qui relève du lexique français et Gawa qui est une pure invention ivoirienne. certaines sont des néologismes de forme ou néologismes lexicaux. le poète fait allusion à une erreur fatale dans les relations adulteenfant : Dis et redis à l’enfant qu’il est beau très beau Dis-le-lui au lever du jour chaque jour Et pour sûr au coucher du jour un d’ces jours Tu le surprendras courtisant ta mère (p. à l’intérieur de chaque niveau. libérer en zouglou (p.. le baoulé. Cette tripartition semble regrouper. Ainsi. éveille les sens libidinaux de l’enfant en croyant lui faire des éloges. familier renvoie à un type particulier de situation d’énonciation. est donc évidente : il faut éviter la complaisance dans l’éducation des enfants. et donc de ce titre. La lexie Gawa.. Par ailleurs. La dimension pragmatique du poème. il se combine plus aisément à ces sociolectes dans une situation d’énonciation donnée. à ses origines. une sous-catégorie : le niveau populaire. de l’effort des masses déscolarisées de s’approprier l’outil d’insertion sociale que représente le français. Les différents points qui feront l’objet de notre analyse sont : le lexique de l’argot ivoirien ou nouchi. parapluie atomique (p. 2-1-1.[5] Pour leur part.) . nous nous intéresserons en particulier au lexique nouchi (sociolecte ivoirien de type argotique) et au lexique familier. et des langues nationales.Le lexique de l’argot ivoirien (ou nouchi) Le nouchi est un sociolecte ivoirien des grandes agglomérations. 28). Le lexique de l’argot ivoirien regroupe les lexies suivantes : Erreur de Gawa (p. 14) La gravité de l’erreur relève ici de l’imprudence et même de la complaisance de l’adulte qui. 14). le bété. S’il est vrai que le niveau familier ne se confond pas au nouchi. Le syntagme Erreur de Gawa combine. quant à lui. Le niveau familier présente.

La lexie Bramôgô signifie. de la langue malinké. genre musical reposant sur très peu de recherche au niveau de l’orchestration musicale. la locution verbale libérer en zouglou est le résultat de l’association du verbe libérer relevant du français et de la lexie zouglou. vulgarisée par les artistes du genre musical zouglou. certains d’entre eux auraient entendu leurs chefs militaires s’exclamer en ces termes : La partie a été sanglante ! Cette exclamation. Les autres lexies sont des néologismes sémantiques. n’est-ce pas en situation de crise qu’éclot la création artistique ? L’étude sociologique du nouchi devrait permettre de le comprendre. En effet. la surprise. consistant précisément en l’introduction de nouveaux sens. les adversaires syndicaux qui rôdent dans les cités. Trois lexies retiendront notre attention à ce niveau : Kokobliko (p. Il s’agit des lexies braiser (p.[7] Cette locution. Patissankana (p. 114). généralement un naïf. désigne un insecte mythique. 2-1-2. Mais la crise socio-économique et politique n’a-t-elle pas eu d’impact fâcheux dans les milieux intellectuel ? En outre. braise (p. ces syntagmes révèlent des cas d’alternance codique. Elle pourrait être la déformation du français partie sanglante. C’est ce que confirme cet extrait : Dans les cités que gère la Vessie On braise de tout et même du prof (p. 28) Quoiqu’il en soit.syntagme est le signe d’un mode d’expression qui s’émancipe des contraintes de la langue française. Il aura réussi à défaire la poésie de son manteau élitiste pour la revêtir d’un vêtement populaire qui. S’inspirant du mode de cuisson des aliments à la braise. D’ailleurs. De la même façon. de reproduire l’atmosphère de cette émission dans laquelle le journaliste pose une question surprise à un passant quelconque. symbole de l’intelligence discrète. considérée comme une élite dans le domaine intellectuel. Au cours des deux guerres mondiales qui ont vu la participation des soldats africains.Les emprunts lexicaux L’une des caractéristiques majeures du langage populaire réside dans l’emprunt lexical. La lexie Kokobliko. caractérisé par une croissance et une indiscipline précoces. 91) et Bramôgô (p. les étudiants ivoiriens membres de la FESCI[9] ont créé le néologisme braiser qui signifie pour eux ôter la vie à quelqu’un en le brûlant vif. la violence qui s’était instaurée dans ce milieu avait amené les étudiants membres de ce syndicat à éliminer par holocauste. camarade ou pôte. le génie du poète aura consisté à donner un ancrage lexical au langage poétique. cette locution est l’objet d’un traitement ironique dans la mesure où le poète fait du zouglou. en ce qui la concerne. Les lexies braiser et braise sont créées au moyen d’une métaphore. Patissankana est une interjection malinké qui marque l’étonnement. ne demeure pas moins plaisante et originale. attendant de lui une réponse hilarante. 16). pour n’être pas noble. Il est peut-être étonnant de remarquer que cette locution argotique est le fait de la jeunesse estudiantine. elles. signifie danser le zouglou[8]. un produit de labos (p. création des milieux estudiantins de Côte d’Ivoire et découlant probablement d’une déformation de la lexie anglaise school. Dans le poème où il est évoqué. issue de la langue bété et de plusieurs autres langues du centre-ouest de la Côte d’Ivoire. La plupart des emprunts proviennent du malinké[10] mais il en existe qui sont issus d’autres langues ivoiriennes. ce nom désigne un curieux bébé vessiste. C’est 254 . Les lexies Patissankana et Bramôgô émanent. Il tente. L’auteur indique bien en note de bas de page qu’il emprunte cette lexie au titre d’une émission humoristique de la télévision ivoirienne. 20) En somme. aurait donné Patissankana. dans le poème qui porte ce titre. 118). 35). maladroitement reprise. 20) et Papa (p.

Flic et gars désignent respectivement. C’est d’ailleurs ce qui explique le niveau très familier du poème : C’est nous les gars du pays (…) On s’en fout ! on s’en fout ! on s’en fout ! Hé ! p. Ainsi. Ils se scindent en outre en champs lexicaux dérivationnels et en champs lexicaux notionnels. notamment les champs lexicaux dérivationnels. a pour effet de dévaluer l’enseignant en même temps qu’elle met en évidence la dégradation des valeurs morales dans le milieu de référence. elle est le fait d’une métaphore dévalorisante : Le Maître : Qu’est-ce qu’un prof ? L’Etudiant : Une goutte du pipi de ma vessie. C’est précisément ce procédé qui a cours dans Les quatrains du dégoût avec lexies prof.Les champs lexicaux dérivationnels Comme les niveaux de langue. dans le langage populaire. ça se tranche mon vieux ! (p. Elle relève du vocabulaire enfantin. Retenons. flic (p. les champs lexicaux relèvent des réseaux lexicaux. 2-2. 118 On notera surtout que le recours aux emprunts lexicaux a pour but et pour effet de restituer le sens intuitif des lexies avec toutes les émotions dont elles sont porteuses. en ce qui concerne le lexique populaire. Mais dans ce contexte énonciatif relative à un dialogue entre un enseignant et son étudiant. D’ailleurs. elle. l’agent de police et le jeune homme. 28) et clandos (p. La lexie vieux est le résultat d’un dérivation impropre. elle subit une modification au niveau sémantique. que celui-ci est un cocktail d’argot ivoirien. Notre corpus comporte. 178).un terme généralement utilisé pour désigner un ami de bande il met l’accent sur l’extrême familiarité des relations entre les interlocuteurs. Une oreille un doigt un nez. d’emprunts aux langues ivoiriennes et de lexies familières. De plus. l’on peut passer du verbe crier à son dérivé régressif cri en supprimant le suffixe er marquant l’infinitif. Cette métaphore. Mais l’analyse du signifié prend aussi en compte les champs lexicaux. 2-1-3. puis ciné.La dérivation régressive La dérivation régressive s’obtient par suppression d’un ou des affixes pour donner une base lexicale. cinématographie devient cinéma. 19). pipi (p. La dérivation régressive peut parfois évoluer jusqu’à la troncation comme lorsque la lexie vélocipède devient vélo. 21). qui assimile le métaphorisé prof au métaphorisant pipi. criminos (p. Mais nous centrerons notre analyse sur les champs lexicaux dérivationnels qui sont construits à partir des dérivations propres et impropres. amphi (p. une telle lexie proférée relève du niveau grossier. 23). des cas de dérivations propres. 22) et les gars (p.Le lexique familier Le lexique familier est mis en évidence par les lexies mon vieux (p. à partir d’une réduplication de la première syllabe du verbe familier pisser. Elle ne désigne plus une personne âgée mais marque plutôt un ton familier. 19) La lexie pipi se construit. 2-2-1. 118). la combinaison avec des lexies du français favorise le phénomène d’alternance codique d’un intérêt capital pour le stylisticien. Dans ce corpus limité. on notera 255 . Par ailleurs. pour l’essentiel. L’adjonction de l’adjectif possessif mon à cette lexie fait passer celle-ci de la classe des adjectifs à la classe des noms. labos. Ces cas s’organisent en deux points : la dérivation régressive et la dérivation progressive.

Retenons.[12] NOTES [1] Cela était surtout vrai pour le Nouchi à son origine. c’est plutôt le suffixe logie qui s’efface pour laisser place à la racine lexicale. elle résulte de la combinaison d’un néologisme comme base lexicale et d’un suffixe. peut afficher des prétentions artistiques avérées.que les lexies amphi et criminos sont des dérivés régressifs respectifs de amphithéâtre et de criminologie. par exemple. elle s’est fondée sur les néologismes par paronymie. les champs lexicaux et le système connotatif. prend par rapport à la norme lexicale. Les dernières syllabes s’effacent au profit des premières qui ne sont pourtant pas des bases lexicales autonomes. à ce niveau. du dégoût. 2-2-2. Et l’on pourrait conclure avec Charles Baudelaire que les fleurs sont tirées du mal. l’analyse a eu pour objet les niveaux de langue. Cet usage réussi permet de déduire que la langue poétique ne repose pas uniquement sur le niveau soutenu. et à travers lui le locuteur nouchi. 20) en s’appuyant sur la racine vessie. labos et clandos résultent d’une opération de troncation. Les lexies profs. eux. C’est le cas des lexies machettier et cagoulier (p. Ces suffixes confèrent aux lexies obtenues le sens d’utilisateurs. Les niveaux de langue. elle se construit par ajout d’un affixe à une base lexicale relevant du français. D’autre part. La lexie amphi présente un cas bien particulier dans la mesure où la base lexicale théâtre disparaît au profit du préfixe amphi. que la dérivation régressive et la troncation se justifient par la loi du moindre effort car la tendance est plus à l’économie qu’à la quête de la terminologie savante.16) qui dérivent respectivement de machette et de cagoule. les emprunts lexicaux de type onomatopéique et les cas de métaplasme. ont révélé l’usage du niveau populaire – ordinairement jugé non littéraire – à des fins esthétiques. Au niveau de la lexie criminos. Le poète a su puiser dans le limon et le purin du langage pour bâtir une œuvre originale. vessiniens ((p. 15) et vessinie (p. Les champs lexicaux et le système connotatif ont mis en évidence l’affectivité dysphorique du poète face à la barbarie qui a supplanté la quête du savoir dans les milieux estudiantins de Côte d’Ivoire. Mais il faut reconnaître aujourd’hui que ce sociolecte a gagné des milieux intellectuels comme l’université où il sert de moyen de communication à certains étudiants. Ainsi. preuve que le privilège n’est pas accordé à la rigueur normative. C’est par ce procédé que le poète obtient vessistes. Ces différents procédés consistent en une altération de la forme acoustique de la lexie. quoique relégué au rang subalterne dans les études du langage. Au niveau du signifiant. Elle présente deux cas dans cette œuvre poétique. Une telle altération a. On retiendra donc que l’étude des champs lexicaux dérivationnels révèle la grande liberté que le poète. machettier désigne celui qui utilise ou manie la machette (à des fins destructrices) et cagoulier celui qui se revêt la tête d’une cagoule. l’analyse stylistique du lexique populaire a mis en évidence le traitement spécifique du signifiant d’une part. D’une part. Le niveau populaire. elle-même résultat d’une déformation du sigle FESCI.[11] Au niveau du signifié. et du signifié d’autre part. Cette importance accordée au signifiant est le signe d’une société qui privilégie les apparences et qui ne fonde le sens et la valeur des lexies que sur leur aspect sonore. 256 . une valeur ironique et une visée satirique. Conclusion Au total. Ces cas d’apocopes traduisent à la fois le désir d’économie et celui de snobisme. Il a également su puiser une œuvre d’art au cœur du malaise.La dérivation progressive La dérivation progressive se construit par ajout d’un affixe à la base lexicale. à la fois.

tu fais. Césarienne ou Fer de lance (livre II). Poetul renunţă la limba rafinată şi la complex ele codificări simbolice care l-au caracterizat până acum şi propune o scriere nouă la nivel uman. Antoine (2000). etc. Paris : Bélin Fromilhague. La Stylistique . Analiza lexicului popular. ironie şi metaforă. [3] Il s’agit de Fer de lance (livre I). şi deci a limbii populare. Fascicule 1. p. 1985. 2002 [4] C’est en ces termes que l’auteur se plaint dans un article intitulé Qu’est-ce que le Didiga ? in Annales de l’Université d’Abidjan. [10] Le malinké est une langue du nord de la Côte d’Ivoire. [12] Nous faisons allusion à son célèbre recueil de poèmes Les fleurs du mal. [8] Le zouglou est un genre musical populaire créé par les étudiants de l’université de Cocody-Abidjan et décriant au départ. Catherine et Sancier-Château. Vincent (1998). 1984. Paris : PUF Nyckees. această scriere este o evocare puternică a vieţii reale : istoria recentă a Coastei de Fildeş. neologisme. Introduction à la linguistique contemporaine. este organizată în jurul a două componente ale semnului lingvistic : semnificantul şi semnificatul. Alain (1993). Lettres et Sciences humaines. argou ivorian şi de neologisme. les conditions difficiles d’étude en milieu universitaire. 1975. l’adjectif stupéfait comme étant la contraction de la phrase : Si tu peux. Cette langue est aussi parlée au Mali. Les Figures de style. de împrumuturi lexicale. Diversele creaţii lexicale se bazează în general pe paronimie. Anne (2004). Abidjan : NEI REZUMAT ANALIZĂ STILISTICĂ A VOCABULARULUI POPULAR LES QUATRAINS DU DÉGOÛT DE BOTTEY ZADI ZAOUROU Publicarea compilaţiei Les Quatrains du dégoût reprezintă îndepărtarea lui Zadi Zaourou de propria creaţie poetică. [7] Dans plusieurs langues ivoiriennes. lexic popular. stilem. Eléments de stylistique française. care se inspiră din teoria stilistică a lui Georges Molinié. Georges et Viala. Paris : PUF Molinié. Paris : A. Georges (2001). 257 . Par la suite. par exemple. le mot école est traduit par souclou [suclu] ou soucrou [sucru]. et même de Fer de lance (livre III). Les Quatrains du dégoût. Colin (2è édition) Molinié. Cuvinte-cheie: stilistica. Paris : Bélin Zadi. au Burkina Faso et en Guinée. Este interesantă în special datorită modului de folosire a vocabularului. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES Bacry. Il s’agit du principal syndicat des élèves et étudiants de Côte d’Ivoire. 150 [5] Idem [6] Le nouchi n’est cependant pas seulement un phénomène lexical. Tome XIX. Introduction à l’analyse stylistique. Colin Moeschler. Georges (1997). la sémantique. Approches de la réception – Sémiostylistique et sociopoétique de Le Clézio. Zaourou Bottey (2008). [9] Cet sigle signifie : Fédération Estudiantine et Scolaire de Côte d’Ivoire. La Sémantique.[2] Nous faisons allusion à la poésie classique dont se plaignait à juste titre Victor Hugo. Il prend aussi en compte les autres aspects du langage comme la syntaxe. Vocabularul popular devine o combinaţie mai mult sau mai puţin reuşită de unităţi lexicale franceze. Paris : PUF Molinié. Jacques et Auchlin. ce genre musical s’est généralisé aux jeunes artistes non étudiants qui en ont usé pour poser les problèmes de la société ivoirienne et même de l’Afrique. Paris : A. [11] Un des nombreux groupes artistiques zouglou définit. Spre deosebire de trilogia denumită ‘Fer de lance’. déformation probable de l’anglais school. ‘nouchi’ (argou din Coasta de Fildeş). patrick. (1992).

Mihai Dinu [2] subliniază tocmai această dualitate a semnificaţiei cuvântului a comunica. fondatoare ale societăţii. între demers şi discurs. Italia PROBLEME DE TERMINOLOGIE ÎN ACTUL TRADUCERII Verbul a comunica. [1] Legat de acest aspect. semnificaţii ce se regăsesc. comunicarea a reprezentat întotdeauna un fapt social şi politic major. a se împărtăşi întru ceva. situat în sfera semantică a comunicării. are o semnificaţie profundă. din păcate. fenomenul globalizării. cea de acţiune asupra altor oameni. nu este numai al limbii noastre. cel puţin pentru limba română. Europa oferă astăzi un model cultural nou. care se regăseşte în forma latină a verbului (communicare înseamnă „a face comun ceva. sau. a pune împreună. Verb divin. purtător de atâtea afirmări. care. la C-tin Noica în cuvântul cuminecare. moştenirea culturală comună. Aşezată sub semnul cruciform al acestei duble orientări.Nicoleta NEŞU Sapienza Università di Roma. paralela semnificativă cu dublul statut al cuvântului. Vine din latinescul communicare şi prin latina ecleziastică a căpătat în toate limbile romanice acelaşi sens. [3] Proiectul integrării europene. prin diverse mijloace. a deplasat tot ce este omul spre cuvânt. de semnale sau chiar de semnificaţii şi înţelesuri. Peisajul lingvistic al Uniunii Europene cuprinde 23 de limbi oficiale. mult amplificat. de sumă a valorilor umane. creatoare de relaţii intersubiective. într-o mişcare ascensională către planurile superioare ale realităţii. în acelaşi timp. comunicarea nu mai poate fi înţeleasă doar ca un simplu fenomen mecanic de transmitere de informaţie. Respectarea diversităţii culturale şi lingvistice este legiferată printr-o serie de acte şi documente specifice. Nu poate trece neobservată. parte integrantă a vieţii şi ordinii sociale. un timbru metafizic. mai general. sacră şi profană: „Comunicarea stă la baza organizării sociale. în sensul lui originar. adică spre semnificare”. Omul societăţii moderne „este prins între polul cuvântului şi cel al gestului. coagulând şi controlând raporturile ‚orizontale’ dintre oameni. Comisia Europeană promovează o politică privind multilingvismul pentru a consolida unul dintre motto-urile Uniunii: „unitate în diversitate”. cărora li se adaugă aproximativ alte 60 de limbi regionale şi limbi ale comunităţilor de emigranţi. cuminecarea e de subînţelesuri”. Prin natura sa. între indivizi aparţinând unor culturi şi civilizaţii diferite. varietatea înseamnă bogăţie şi nu opoziţie. Articolul 128 al Tratatului Uniunii Europene prevede dezvoltarea culturii şi limbilor statelor membre. îl are şi pe acela de logos. concomitentă cu apariţia limbii. „Cuvântul acesta ‚cuminecare’. de a se împărtăşi de la. pe lângă înţelesul comun. contribuie la naşterea unei culturi europene. a uni”). a împărtăşi. pe care definiţiile uzuale i-l refuză. unde culturile îşi păstrează identitatea dar. dar angajează totodată şi aspiraţiile lor ‚verticale’. apropriat prin cuminecare. la niveluri diferite. în această ordine de idei. evidenţiind dubla sa dimensiune. concomitent cu respectarea diversităţii lor naţionale şi accentuând. cea de totalitate a creaţiilor artistice dar şi cea antropologică. ci trebuie să-i reatribuim semnificaţia antropologică. Mutaţia ontologică ce a dus la apariţia omului. Există o Declaraţie Universală a 258 .” Ca urmare. (…) Comunicarea e de date. dualitate ce dă seama şi de ambivalenţa procesuală a fenomenului comunicării. prin termenul cultură înţelegând ambele definiţii. întâlnirea dintre spaţii culturale diverse presupun o intensificare a contactelor directe. comunicarea dobândeşte o rezonanţă mai adâncă.

ca „un hablar por medio de otra lengua y con un contenido ya dado”. astăzi chiar mai mult decât în trecut”. „se trata de expresar un mismo contenido textual (de texto) en lenguas diferentes. apoi. sino sólo inter. Aceasta vine definită ca o formă particulară. într-un mod cât mai apropiat posibil. deci. [8] Pornind de la teoriile lui Sapire sau Benveniste în ceea ce priveşte influenţa sau rolul limbajului în diferitele tipuri de manifestări ale culturii umane. [6] În general. o interpretare. în 1999). la nivelul structurilor semnificatului. este contenido non puede ser idiomático. două limbi suficient de asemănătoare ca să poate fi considerate ca reprezentând aceeaşi realitate socială. spune el. procesul traducerii şi problemele pe care acesta le ridică au fost recunoscute ca făcând parte din sfera mai largă a proceselor de ordin semiotic din momentul în care s-a conştientizat faptul că traducerea nu înseamnă o simplă transpunere a unui semnificat dintro limbă în alta. în actul traducerii. ci implică trecerea dintr-o realitate socio-culturală în alta. pe modelul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948. acelaşi Eco considera că „la capătul îndelungatei sale căutări.o supraidiomatico”. în mod radical. pe la jumătatea secolului trecut. odată cu activitatea teoretică desfăşurată de Cercul formalist rus şi. Toate acestea legiferează ceea ce Umberto Eco afirma: „Europa începe o dată cu naşterea limbilor sale populare. puesto que los contenidos de las lenguas (o „idiomas”) son distintos. cu cea a Cercului lingvistic de la Praga şi a celora care le-au urmat principiile. adică traducerea. modul în care se trăieşte în diferitele societăţi reprezintă moduri distincte şi nicidecum acelaşi mod care poartă „etichete diferite”. [7] Astfel. până la recuperarea unei limbi adamice pierdute sau a unei limbi perfecte încă negăsite. specială a vorbirii.nu este posibilă existenţa unei limbi (în accepţia completă a termenului) care să nu fie imersă într-un context cultural. Ceea ce se înţelegea prin traducere – în sens „tradiţional” era un proces de mediere în urma căruia. de multe ori alarmată. mientras que el contenido traducido debe ser el mismo.” [4] Dar. Nu există. iar o dată cu reacţia. cultura europeană se află în faţa necesităţii urgente de a găsi o limbă vehiculară care să-i sudeze fracturile lingvistice. actul traducerii a fost considerat ca o activitate de gradul doi. există o dată în calendar care reprezintă Ziua Internaţională a Limbii Materne. în funcţionarea lor istorică reală. avem la îndemână ceea ce lingvistica integrală numeşte „vorbire la puterea a doua”. Coşeriu subliniind faptul că. fără a se ţine cont de substratul creator pe care aceasta îl presupune şi în afara căruia nu se poate vorbi despre traducere în adevăratul sens al cuvântului. o activitate secundară. limba şi cultura sunt inseparabile . în lucrările de specialitate.Drepturilor Lingvistice (semnată la Barcelona. Lotman afirmă că. Celebra teză a lui Sapir conform căreia limba reprezintă un „ghid al realităţii sociale” şi. că omul este condiţionat de şi prin limbaj schimbă. 259 . treptat. datele problemei. se vorbeşte despre procese de substituţie. Actul traducerii devine. Schimbarea radicală de perspectivă vine. s-a propus crearea unui Consiliu al limbilor şi a unei Comisii mondiale a drepturilor lingvistice etc. conţinutul unui text ce aparţinea unei anumite limbi era redat într-o altă limbă. care înfruntă drama fragmentării limbilor şi se porneşte a reflecta asupra propriului destin de civilizaţie multilingvă. uneori chiar mecanică. transfer etc. la izbucnirea acestora începe cultura critică a Europei. [5] Şi. Ahora bien. o interrelaţionare a conţinutului semantic cu cel al expresiei la nivelul celor două limbi.

astfel. [10] Este adevărat că filosoful german relaţionează specificitatea limbilor la câteva constante universale ale limbajului. Oricât am vrea. la mai toţi cei care s-au ocupat. în sensul că identifică aceste universalii în limbile particulare. traducerea interlingvistică sau traducerea propriu-zisă – care constă în interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul semnelor lingvistice aparţinând altei limbi şi. de reflectare a aceleiaşi realităţi prin conţinuturi-semnificaţii ale unor limbi diferite. printr-o organizare specifică a conţinutului lor lexical şi gramatical şi. direct sau indirect. Între celebrele sale studii de lingvistică generală. în general. traducerea intersemiotică sau transmutarea – care presupune interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul sistemelor de semne non-lingvistice. În opinia sa. 260 . în ceea ce priveşte planul conţinutului. chiar dacă mesajele dintr-o limbă pot fi utilizate ca interpretări adecvate ale unor unităţi de cod dintr-o altă limbă. Roman Jakobson include şi problematica aspectelor lingvistice pe care actul traducerii o presupune. [11]. faptul că nu se poate vorbi despre o echivalenţă completă obţinută prin intermediul traducerii. în mod categoric. El distinge trei tipuri distincte de traducere: traducerea endolingvistică sau reformularea – care constă în interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul altor semne lingvistice aparţinând aceleiaşi limbi. tocmai pentru că fiecare element conţine în sine o serie de asocieri şi de conotaţii care nu pot fi transferate. traducerea nu mai reprezintă un simplu fenomen lingvistic. pusă în relaţie directă cu producerea forţei spirituale a omului” [12] şi refuză. Faptul fusese deja remarcat de însuşi Humboldt în momentul în care afirmă că. el este incorporat într-un sistem mult mai general. într-un sistem cultural. într-un fel. 16). încât se poate spune cu egală îndreptăţire şi că întreaga specie umană deţine o singură limbă. în sfrâşit. abia apoi. în timp ce literatura şi arta. în general. consideră Jakobson. Din acest moment. Această dificultate teoretică. în primul rând.aşa cum nu este posibilă o cultură care să nu aibă în centrul său o structură proprie de tipul limbii naturale. astfel. împreună cu care formează o totalitate complexă. funcţionează ca sisteme modelizatoare secundare. ci devine un amplu proces de mediere între două sau mai multe realităţi culturale. sub o formă sau alta. spune Lotman. Ca o abstractizare. la concluzia că întreaga artă poetică este. limbile se deosebesc. limba/limbajul poate fi conceput ca un fenomen în sine şi de sine stătător – însă. [9]. În acest raport limbă . limbajul funcţionează ca sistem modelizator primar. „Limba este. la nivelul raportului de desemnare (relaţia cuvintelor cu conceptele pe care le desemnează). afirmând că „atât de admirabilă este în limbă individualizarea în interiorul concordanţei universale. există o problemă comună celor trei tipuri identificate. la caracterul universal al expresiei (identitatea aparatului fonator la toţi oamenii). în funcţionarea sa reală. iar spiritul lor este limba lor. precum şi la simbolismul fonetic (evocarea unor însuşiri ale obiectelor prin intermediul calităţilor intrinseci ale sunetelor) (Munteanu. Dar este la fel de adevărat că tot Humboldt „renunţă la proiecţia himerică a unei limbi iniţiale (perfecte) şi priveşte ca pe un dat necesar diversitatea limbilor şi a popoarelor. El ajunge. manifestarea exterioară a spiritului popoarelor.cultură. 2005/2008. dar şi că fiecare om deţine o limbă proprie”. logice şi raţionale. pe care actul traducerii trebuie să o înfrunte. Acest lucru se întâmplă. şi anume. nu le putem gândi niciodată îndeajuns de identice!”. ele se deosebesc şi prin aspectul lor material. de problema traducerii. orice încercare de imaginare a unei limbi universale. apare. limba lor este spiritul lor.

„A traduce sensuri înseamnă a traduce semnificaţia totală a unui mesaj atât în ceea ce priveşte conţinutul lexical sau propoziţional. în anumite împrejurări”. intraductibilă. însă. autoarea reia schema propusă de Nida şi face următoarea echivalenţă: procesului de analiză îi corespunde identificarea faptului ca ciao reprezintă. este posibilă şi „transpunerea semiotică” de la un sistem de semne la altul – de la arta limbajului la muzică. o formulă de salut. traducătorul forma corectă? Aici. De asemenea. cuvântul din limba italiană ciao. de fapt. de altfel. ca formule de salut. de cultura pe care ea însăşi o reflectă. [17] Interesant este modul în care. [18] Autoarea subliniază că aceste dificultăţi de traducere vin din faptul că italiana nu face distincţia între formulele de salut din momentul întâlnirii şi cele din momentul despărţirii. care trebuie să aibă la bază o bună cunoaştere a naturii limbajului şi care trebuie să ţină cont de faptul că limba nu poate fi niciodată separată de contextul cultural care o produce. Plecând de la convingerea că „limbile diferă nu atât în ceea ce priveşte realităţile pe care le indică. spre exemplu. în termeni de „întâlnire” sau „rămas bun”. este posibilă doar „transpunerea creatoare”. germană şi engleză. operând un adevărat proces de decodificare şi recodificare.din punct de vedere tehnic. aşa după cum bine se ştie. în acest sens. se întâlnesc şi în italiana). În limba italiană. încă din anul 1969. în care „accentul cade pe compararea textului sursă cu cel ţintă”. urmează apoi transferul. o abordare lingvistică care „se axează în principal pe comparaţia dintre cele două limbi. în interiorul unei anumite limbi – de la o formă poetică la alta – sau între limbi diverse. la întîlnire. cât prin modul în care se referă la obiecte şi experienţe” şi că „pe lângă capacităţile lor lexicale de a vorbi despre întreaga complexitate a experienţei umane toate limbile posedă anumite modalitaţi care amplifică atractivitatea unui discurs” [15] sociolingvistul este de părere că traducerea este posibilă şi că ea se realizează la nivelul sensurilor. pe baza acestei scheme. în timp ce engleza. cum este. abordarea sociosemiotică în care „accentul cade pe semnificaţia acelor semne care trasnmit mesajul către receptori. se pot întâlni. [14] Examinarea detaliată a acestora îl fac pe cercetător să afirme că traducerea este. Este vorba despre o perspectivă filologică. abordarea comunicativă care „îşi concentrează în special atenţia asupra actului comunicativ original din limba sursă şi comunicarea ce îi corespunde în limba receptoare”. scoate în evidenţă dificultăţile traducerii unor termeni care. franceza şi germana dispun. în limba de pornire. perspective complementare. la dans. în timp ce procesului de restructurare din schema 261 . [16] Ca urmare. amicală. ca şi în franceză sau germană. Mai mult. Nida vorbeşte despre patru perspective valabile în ceea ce priveşte studiul traducerii. la cinematografie sau la pictură. când trebuie tradus în franceză. şi expresii idiomatice sub forma unor întrebări retorice (care. cât şi semnificaţia sa retorică”. transfer şi restructurare. aşa cum este în celelalte limbi menţionate. [13] Sociolingvistul şi antropologul E. parcurge următoarele faze: de la materialul lingvistic al textului de pornire se ajunge la textul din limba în care se traduce. de situaţia specifică de comunicare. ciao reprezintă o formulă de salut strâns legată de un anumit tip de raport interpersonal care nu este dependentă. limba sursă şi limba receptoare”. o „tehnologie creatoare”. nu par a pune niciun fel de problemă. de un lexic specializat – ceea ce face ca traducerea de tip „dicţionar” să nu fie potrivită în acest caz. în acest caz. la prima vedere. traducătorul trebuie să se folosească de criterii care depăşesc sfera pur lingvistică. Cum alege. Susan Bassnett-McGuire. în limba engleză. trecând prin procesele de analiză. Modelul propus de Nida.

adică un sens.propusa de Nida îi corespunde. situaţie ce obligă traducătorul să preia şi să urmeze procedeele şi strategiile creaţiei de sens utilizate de creatorul textului original (sublin. în timp ce traducerea devine o problemă de lingvistică a textului. într-un creator de text/sens. iar problema traducătorului este. a căror valoare semantică globală nu coincide. si nu una de gramatică sau de lexicologie a limbilor respective. cu precizarea că este vorba despre o semasiologie şi o onomasiologie de tip textual şi nu la nivelul limbilor idiomatice. Şi asta pentru că se traduce. în a doua etapă. Ca urmare. un text. „designar los mismos estados de cosas por medio de otra lengua. etapă pe care Coşeriu o numeşte „onomasiologică”. procesul de alegere dintre formele de salut disponibile în limba în care se traduce. ca text. traducerea este o activitate de creare a unui text-oglindă a unui alt text. întotdeauna.).N. [19] Parcursul actului propriu-zis al traducerii se structurează. iar finalitatea acestei activităţi este reprezentată de încercarea de a reproduce. de fapt. de hermeneutică a sensului. aceeaşi designaţie şi acelaşi sens cu ajutorul semnificatelor dintr-o altă limbă.a designatelor si apoi. astfel. Rezultă următoarea schemă: LINGUA DI PARTENZA CIAO LINGUA DI ARRIVO HELLO SALUTO AMICHEVOLE MOMENTO DI INCONTRO SCELTA FRA LE FORME DI SALUTO DISPONIBILI TRANSFER În termenii linvisticii integrale. ci sensul textelor.prin intermediul semnificatelor limbii textului original . în opinia autoarei. N. adică de stabilire a unei corespondenţe între texte aparţinând la două limbi diferite. o sea. să se identifice semnificatele din limba ţintă prin care să se „designeze” starea de lucruri descrisă în textul original şi să se construiască un sens al textului-oglindă similar celui original. construcţia sensului textului prim – etapă numită de Coşeriu „semasiologică”.ns. o problemă de lingvistică a textului. în sensul că nu este dată de suma valorii elementelor care o compun). prin 262 . Unul dintre exemplele practice pe care Coşeriu îl utilizează pentru a susţine această idee este cel al expresiilor idiomatice (considerate de mulţi ca intraductibile. la de decir lo mismo – como significación de habla – por medio de sgnificados en principio diferentes”. cât mai fidel. urmând ca. Acest proces îl transformă. ele devin complet traductibile dacă le considerăm ca microtexte-purtătoare de sens. ceea ce se traduce nu sunt semnificatele limbilor. automat. Formula mi dispiace din limba italiană se traduce. ca structură – în schimb. în două etape: prima constă în ”găsirea” .

[21] Toate acestea se datorează faptului că limbile se diferenţiază între ele prin aşa-numitele elemente diferenţiale.). în română. spaniolă. atunci când nu se găseşte un termen echivalent. definit de Coşeriu drept tehnică de stabilire a corespondenţelor. un paradis terestru caracterizat printr-o umanitate unită. chiar dacă. un exemplu oferit de Jakobson: unui vorbitor nativ de limbă rusă. traducerea acestui cuvânt în limba suedeză necesită această diferenţiere. [22] Ca urmare. ea nu este analizabilă. ea s-ar traduce prin Îmi displace (rom. spre exemplu) şi pe care rusa ori nu le exprimă deloc. „la técnica del establecimiento de correspondencias” [20]. acele trăsături distinctive pe care o limbă le utilizează şi care nu coincid. Dumnezeu. are verbe care exprimă o acţiune terminată (perfective) sau neterminată (imperfective). „Şi Domnul a zis: Iată. în sensul că un element poate fi diferenţial într-o limbă şi în alta nu. există alte distincţii pe care engleza este obligată să le opereze (articolul. Pe de altă parte. însă. din punctul de vedere al acestor limbi. o expresie idiomatică. din moment ce verbului italian dispiacere îi corespund verbele a displăcea (rom. atâta timp cât găsirea designaţiilor echivalente în limba în care se traduce presupune o serie de procedee care poate merge până la explicarea propriu-zisă. cu cel al transpoziţiei. Şi aici Coşeriu preia. Haidem! Să Ne pogorâm şi să le 263 . şi la nivelul expresiei. în engleză.italiană . atât din punct de vedere politic. şi nu la acela al sensului textual. În limba de origine . ci reprezintă o simplă întrebuinţare a verbului dispiacere.Îmi pare rău. limba engleză poate exprima toate aceste determinări însă. dacă limba română. atâta timp cât ea poate fi analizată. limba rusă. I dislike it (engl. în timp ce trecutul verbului indică şi genul subiectului. spre deosebire de engleză. „nu are importanţă faptul că anumite ´semnificate´ sunt gândite sau se cunosc datorită cunoaşterii lucrurilor desemnate: ceea ce contează este dacă limba face sau nu distincţia şi dacă în fiecare caz există sau nu limite semantice date de limba înseşi”.) şi Es missfält (germ. în totalitate. engleză sau germană deoarece. spaniolă sau italiană desemnează cu acelaşi cuvânt bunică. în germană. în spaniolă. însă. va trebui să i se dea următoarele lămuriri: acţiunea este terminată sau nu.). Conform Genezei. şi iacă de ce s-au apucat. traducătorul va trebui să cunoască şi să ţină cont de această distincţie. în timp ce în limba rusă sunt obligatorii. în realitatea extralingvistică reprezintă două realităţi diferite. Cu alte cuvinte. explicită.). Ca urmare. după Potop. căruia i se transmite un text în limba engleză de tipul I wrote to my friend. prin friend se înţelege o persoană de sex feminin sau masculin şi dacă subiectul este feminin sau masculin şi aceasta pentru că.). Me desagrada (span. i-a izgonit pe oameni din acest loc paradisiac şi i-a condamnat la confruntarea cu pluralitatea culturilor şi a limbilor. I am sorry. astfel.ea nu reprezintă. ori le exprimă parţial şi cu instrumente diverse. dacă traducerea s-ar face la nivelul limbii. „tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte”. Ea devine. Rezultă deci că acest proces de echivalare nu se confundă.). Lo siento. se face distincţia între feminin-masculin în cazul substantivelor. Es tut mir leid. ele nu trebuie exprimate.). bunica maternă şi cea paternă. acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. din punct de vedere teoretic. existând două cuvinte distincte pentru cele două realităţi extralingvistice distincte. nonna. pentru a le pedepsi trufia. o stare de perfecţiune primordială a omenirii. De aceea. expresie idiomatică în momentul traducerii ei în limbile română. însă. apelând şi la categoria contextelor. abuela. cât şi lingvistic. pentru exemplificare. Desigur că. se descrie. ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă.) şi missfällen (germ. în cazul traducerii. desagradar (span. pentru că limba suedeză le numeşte în mod diferit. limba engleză nu cere aceste explicitări. to dislike (engl.

Uspenskij. Ch. 1977.. 242-244. diversitatea lingvistică şi cea culturală ce derivă din ea poate reprezenta un avantaj. Dacia. 21 [5] idem. omenirea s-a străduit să recupereze acea armonie lingvistică primordială. Cluj-Napoca. Huntington. 184-185. 484 [18] Bassnett McGuire. la acest punerea în act a acestuideziderat. M. Bucureşti. pp. “Humboldt şi humboldtianismul”.. 56 – 64 [14] Nida.. J. Bucureşti. Humanitas. Estudios de teoría y metodologia lingüística. Semn şi interpretare. Aurel (2001). Comunicarea. Bompiani. Ed. nu face decât să contribuie. Madrid. A Linguistic Theory of Translation. Ed. Susan (1993). Cunoaşterea şi înţelegerea culturii în care te găseşti la un moment dat înseamnă accesul spre înţelegerea perspectivei pe care limba respectivă o propune asupra lumii. Ed. Feltrinelli. 1965 sau Holmes. E. 235 [21] Pentru detalii vezi Coşeriu. Estudios de teoría y metodologia lingüística. Taber. p. ClujNapoca: Dacia 264 . 80 [11] idem. 15 – 16 [3] Codoban. Ştiinţifică. pp. credem noi. 1970 sau Quirk. Iaşi. pp. El hombre y su lenguaje. Ed. 1977. Bucureşti.J. Traducerea sensurilor. Edward Arnold. Tipologia della cultura.. La traduzione. E. J. 2004. Bologna. 33 [16] idem. 2002. p. Milano.. The Theory and Practice of Translation. Arc. înseamnă accesul spre ceilalti. 2001.. 16 [13] Jakobson. 185 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE: Bassnet-McGuire. 1985. Milano. Lecţii de lingvistică generală. p. Rostirea filosofică românească. U. personalità. 274 [6] Coşeriu. dar si pp. pe modelul limbii perfecte.. A. mai ales sub aspectul pozitiv al ciocnirii în sensul de interferenţă a culturilor. p. Oxford University Press. E. The Linguist and the English Language. Semn şi interpretare. introducere la Humboldt. Polirom. E. La traduzione – teoria e prattica. El hombre y su lenguaje. p.. Brill. Milano: Bompiani Codoban. 2008. Ştiinţifică. 222 – 223 [7] Pentru detalii a se vedea Catford. 1974 [8] Sapir. R. 208 [20] idem. să recupereze limba adamică. trebuie vazută. pp.. p. În căutarea limbii perfecte. S. Institutul European.. ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora. perfectă în sine.Teoria e prattica. pp. Repere fundamentale. iar traducerea. înseamnă primul pas spre stabilirea unui raport valid. Torino. 2000. 2008. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. p.C. E. Cultura. linguaggio. Bompiani. p. W. 87 [12] Munteanu. Şi Domnul i-a împrăştiat deacolo pe toată faţa pământului. E. p. Ed.42 [10] Humboldt. despre care vorbea şi S. Leiden. 37 – 53 [15] idem.. 1993. J.. Mouton.. 31 – 33 [19] Coşeriu. Humanitas. Bucureşti. London. (ed. 1972. XI.) The Nature of Translation. O introducere postmodernă în semiologie şi hermeneutică. 1969. 68-69 [22] idem. p. Ed. von. sau să conceapă o lingua universalis. 8-9 [4] Eco. Madrid. Haga.. p. E. E. 2008. London. în ciuda tuturor problemelor pe care le ridică. pp.” (Geneza... p.încurcăm acolo limba. R. Ed. C-tin. 2001. NOTE: [1] Noica. Ed. Einaudi. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. B. 58 [9] Lotman. O introducere postmodernă în semiologie şi hermeneutică. p. pp. 1970. Părerile specialiştilor sunt împărţite – nu se poate vorbi despre confusio linguarum ca despre ceva exclusiv negativ. în mod pozitiv. 1997. 6-8) Din acest moment şi până în zilele noastre. p. Chişinău... Saggi di linguistica generale. 17 [2] Dinu. Iaşi. “Ciocnirea civilizaţiilor”. 34 [17] Nida.

Introducere în lingvistică. Prelegeri şi conferinţe. “Humboldt şi humboldtianismul”. Uspenskij. On peut parler aussi de la traduction interlinguale. Taber Charles (1969). Chişinău: Ed. Bucureşti: Ed. Eugen (1996).CLÉS: traduction. MOTS. Eugene. Iaşi: Polirom Munteanu. Repere fundamentale. Traducerea sensurilor. Iaşi: E. „Limbaj şi politică”. Juri. Bucureşti: Humanitas Nida. paraphrase et imitation de Dryden ou encore de la traduction littérale. Chişinău. Eugenio (1977). la théorie linguistique intégraliste de E. Brill RÉSUMÉ PROBLEMES DE TERMINOLOGIE DANS L’ACTE DE LA TRADUCTION Cet article est une analyse du procès de traduction comme un procès complet de médiation entre deux ou plusieurs cultures car ce procès n’est pas un simple transfert de mots d’ une langue dans une autre. 5. introducere la Humboldt. Madrid Coşeriu. en même temps. p. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. Milano: Feltrinelli Lotman. Iaşi Coşeriu. supliment al Anuarului de lingvistică şi istorie literară. Notre recherche a comme point de départ la théorie sémiotique de la culture –Lotman. 265 . Institutul European Nida. Iaşi: Polirom Humboldt. Eugen (2005). Wilhelm von (2008). nous pouvons aussi parler d’une adaptation ou traduction libre ou idiomatique. Estudios de teoría y metodologia lingüística. Eugene (2004).J. Tipologia della cultura. Umberto (2002).et. En général.intraliguale et intersémiotique de Roman Jakobson ou de la métaphrase. Lecţii de lingvistică generală. Eugen (2000). Roman (1985). sémiotique. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. Mihai (1997). Leiden: E. Eugen (1994). În căutarea limbii perfecte. Eugen (2008). théorie. nous pouvons avoir une traduction littérale mot-à-mot ou une traduction sémantique fidèle. Le phénomène de la traduction a été catégorisé de plusieurs manières. Saggi di linguistica generale. 10 – 29 Coşeriu. linguistique intégraliste. 2008. Comunicarea. libre et fidèle de George Steiner. El hombre y su lenguaje. Ştiinţifică Eco. Boris (2001). Coseriu. culture. Bologna: Bompiani Munteanu. Arc Dinu. Bucureşti: Humanitas Jakobson. nr.. The Theory and Practice of Translation.Coseriu.

» 1 On parle du symbolisme cosmique des couleurs chez différents peuples – les couleurs interviennent comme des divinités dans plusieurs cosmogonies –. le sentiment du printemps (Aeppli). bosquet »4. rom. Notre époque célèbre le vert. Le Vert . Dans la tradition chrétienne. Le drapeau de l’Islam est vert et cette couleur est pour le musulman l’emblème du Salut et le symbole de toutes les plus hautes richesses. d’un symbolisme d’ordre biologique et éthique. symbole de la « nature naturiste ». à la signification positive.symbole de l’écologie. la croissance positive. jardin. Couleur de la nature et des eaux lustrales. cela renvoie simplement aux dieux antiques de la végétation. En Afrique noire. le vert possède en symbolique divers aspects qui vont du « vert mousse » profond. »2 Couleur des bourgeons printaniers signalant la fin de l’hiver. etc. Il est le symbole de la régénération spirituelle. Comme la plupart des couleurs. non seulement géographique. recevoir diverses significations selon les aires culturelles . toujours et partout des supports de la pensée symbolique. au « vert vif » à la signification négative. Les interprétations peuvent varier et le rouge. À tous ses symboles on peut ajouter celui de l’écologie. qui préparent les médicaments. cosmologique. avec une véhémence particulière. le vert est doué d’un pouvoir de régénération. par exemple. »3 Le nom de couleur vert (verde. -ium (-iorum): n. mystique. cela signifie tout simplement la nature. comme si le printemps de la terre devait inexorablement disparaître sous un cauchemardesque paysage de béton et d’acier. Dans la symbolique populaire le vert est la couleur de l’espoir et les rêves où il apparaît sont interprétés en Chine et dans d’autres pays d’une façon très positive :« Là où il pousse le vert. Dans le 266 . chez les Égyptiens.) vient du nom latin viridis qui signifiait au pluriel : « VIRIDIA. Verte était au Moyen Âge la toge des médecins – parce qu’ils utilisaient les simples. verdure.Iuliana POP Universitatea din Braşov LE VERT – SYMBOLE DE L’ECOLOGIE. la valeur symbolique des couleurs intervient très fréquemment dans les œuvres d’art. psychologique. «Le premier caractère du symbolisme des couleurs est son universalité. « Le vert des mouvements écologistes ajoute ainsi au symbolisme premier de cette couleur une nuance nostalgique. chargé de sens et de puissance. matérielles et spirituelles. APPLICATION AU LANGAGE MEDIATIQUE ROUMAIN CONTEMPORAIN Le symbolisme des couleurs.. Entre le bleu et le jaune.. depuis que la civilisation industrielle menace cette nature de mort. Le vert et ses symboles. il symbolise l’espérance.: arbustes (arbres) verts. Quand le Diable apparaît sous les traits de l’« être vert ». le vert résulte de leur interférence chromatique. Les couleurs ont toujours représenté un domaine riche du point de vue de leur symbolisme dans diverses époques et civilisations. Le symbolisme de la couleur peut prendre aussi une valeur éminemment religieuse. la couleur est une participation de la lumière créée et incréée. les couleurs restent. mais à tous les niveaux de l’être et de la connaissance. par exemple. pl. la couleur est un symbole également religieux. Aujourd’hui le vert est resté la couleur des apothicaires. car il capte l’énergie solaire et la transforme en énergie vitale. cependant.

Pris isolément. comme si le vert était inséparable de la nature. à la nature et à la ruralité. L’analyse des textes qui appartiennent au langage médiatique roumain contemporain (et que nous avons traduits en français) révèle un grand nombre d’occurrences du mot « vert ». Pour le prouver. et cela notamment dans le discours médiatique roumain. qui est chargé d’affectivité et de dynamisme). un être physique ou moral) et le symbole (qui porte au-delà de la signification. tout en défaisant. qui se dévoile dans le contexte. Il joue sur des structures mentales. C’est pourquoi il est comparé à des schèmes affectifs. Et Cicéron. Non seulement il représente. Il est chargé d’affectivité et de dynamisme. fonctionnels. rattachées à la végétation. de la nature verte – et « Les verts » – parti politique écologiste qui se consacre principalement à la défense de l'environnement. pour bien montrer qu’il mobilise en quelque sorte la totalité du psychisme. pas de sens particulier et « sa première propriété est de renvoyer à quelque chose d’autre qu’elle même. bien longtemps avant lui „Les mots ont une première valeur pris isolément. d’une certaine manière. »7 et. elle n’a pas vraiment de contenu propre.dictionnaire Littré. ce qui confirme les aphorismes cités par Tzvetan Todorov dans son livre Symbolisme et interprétation : « Alexander Pope écrivait : „J’admets qu’un lexicographe pourrait peut-être connaître le sens du mot en lui-même. tel noir de la calcination de l’ivoire qui fut sa cause. d’une certaine manière aussi. Le vert est devenu représentatif pour les mouvements écologiques en vertu de ses connotations connues. parce que ces mouvements sont les porteurs des nouvelles valeurs qui protègent l’environnement. si la couleur constitue une qualité inhérente à la substance des choses. tout en voilant . on pourrait ajouter. donc il s’agit d’une fusion entre deux symboles. on va s’arrêter à celle qui identifie le vert à l’écologie. Dans l’introduction au Dictionnaire des symboles. mais un symbole. qui est plus important qu’elle »6. comme si tel jaune était inséparable de la perception visuelle de la paille ou du citron. mais il réalise. »8 Si l’on tient compte de la différence que Jean Chevalier & Alain Gheerbrant font entre l’emblème (qui n’est qu’une figure visible adoptée conventionnellement pour représenter une idée. Le vert . moteurs. Jean Chevalier affirme que le symbole est « beaucoup plus qu’un simple signe » :« Il porte au-delà de la signification. la définition donnée au mot vert est : « qui est de la couleur de l’herbe et des feuilles des arbres »5. Car. Claude Lévi-Strauss l’a parfaitement montré dans Le Cru et le cuit : « Nous procédons presque toujours à l’aide des métonymies implicites. il relève de l’interprétation et celle-ci d’une certaine prédisposition. une seconde unis à d’autres. de la qualité de la vie. il faut les bien choisir : unis à d’autres. tel brun d’une terre broyée. mais non le sens de deux mots reliés”. On va essayer de décrypter le sens de ces « mots reliés ». les bien placer ”9. on peut dire que le vert du mouvement écologique n’est pas un emblème.symbole de l’écologie en Roumanie. » 267 . Dans ce dernier cas le vert est en même temps le symbole de l’écologie et le symbole d’un parti politique. Ce mot se définit par les éléments de la nature et l’association qu’on fait entre le vert et la nature est inhérente. La description de la couleur se fait plus ou moins par une relation métonymique avec un objet naturel. Le fait que le mouvement écologique ait pris le vert pour symbole a eu comme conséquence dans le plan linguistique des constructions nouvelles et suggestives. De la multitude de significations du mot vert. on peut citer deux exemples bien connus: Greenpeace – organisation écologiste dont le but est la protection et la conservation de l’environnement.

« L’énergie verte est un terme qui concerne les sources d’énergie qui peuvent être régénérées et qui ne polluent pas (http://energie-verde. parapluie : « La maison verte – il s’agit d’une architecture écologique. 268 . Mais dans les situations citées.ro) .ro) .Du point de vue de l’analyse linguistique.cosulverde.ro) . écologique » (e-casaverde.ro/sanatate-pentru-casa). c’est un mode de vie » (scolipentruunviitorverde. La définition qu’on trouve dans le Trésor de la langue française pour Révolution verte est :« Introduction et adaptation dans les pays en voie de développement des techniques agricoles des pays industrialisés en vue d'obtenir de meilleurs rendements. Le Vert est plus qu’une simple couleur.casa-verde.ro) . journal. les systèmes d’énergie alternative.ro/) .org). les systèmes éoliens. Dans ce cas le contexte est très important. « Une compagnie intéressée à investir dans l’énergie verte va créer un parc éolien » (www. L’offre d’aliments et de cosmétiques écologiques augmente dans l’espace virtuel comme dans l’espace réel » (www. 4 mai 2010) . Si les constructions « parapluie vert».umbrelaverde.financiarul. et dans ce cas on a affaire à un adjectif chromatique.ro) . « maison verte ». C'est le système agronomique mondial qui est en cause.ro) .ro) . « Un bâtiment vert est une construction qui a été projetée dès le début pour être efficiente du point de vue énergétique et pour avoir un impact réduit sur l’environnement » (www. corbeille.misiuneacasa. on peut constater dans le discours médiatique que le vert est associé à des noms désignant des entités concrètes : maison. elles deviendront ambiguës. gardons la Roumanie propre » (www. « journal vert » sont prises hors contexte.evz. le parapluie. parmi lesquelles les robes qui peuvent être recyclées» (www. « Chaque activité écologique menée par l’équipe verte dans le cadre du concours est consignée individuellement dans le Journal vert » (scolipentruunviitorverde.editie. « Les conseils verts pour protéger l’environnement » (www. bâtiment. un mode de vie respectueux de l’environnement » (www. « Affaires écologiques : Révolution verte. « Eco-maisons ont évolué comme une partie du mouvement architecture verte » (www. le journal peuvent avoir la couleur verte.ro). coin. il s’agit de pseudo-adjectifs chromatiques. Les changements proposés par les écologistes pour la protection de l’environnement ont été associés à une vraie révolution. « Le panneau vert – c’est le nom d’un magasin de produits organiques » (www.ro) .ro. « Actuellement même les firmes qui produisent des vêtements pour les cérémonies de fin d’études ont des options vertes.10 Le vert peut être associé à des entités abstraites : « Les écoles pour un futur vert.afaceriecologice.ro/moda/trendsetter/revolutia-verde) .mayra. Les groupes d’écologistes urbains invitent les gens mondains à l’attaque verte » (www. « Le parapluie vert – ensemble. « Le programme la maison verte va débuter au mois de mai » (www. « La maison verte utilise les panneaux solaires. ce qui explique les occurrences du vert dans les contextes suivants : « La guerre verte a commencé.cariereonline. La maison.umbrelaverde. Le spectre de la famine les menace [les pays du quart monde].ro) .

ro) .com) .ziuaverde.À la fin de l’activité tous les élèves ont été déclarés chevaliers verts » « La capitale verte – la capitale croît verte ! programme écologique pour Bucarest » (http://www.generatiaverde.facile. des modifications linguistiques et des modifications des habitudes culturelles. 294 269 . de la protection de l’environnement . sans colorants » (www.. écologique : réduction de la pollution par l’utilisation d’une petite quantité de papier. « La foire verte est une foire où l’on trouve des produits sans agents conservateurs. Les plus faciles méthodes pour vous débarrasser des vieux appareils » (www.ro). 144. »11 Ce sens est différent de celui utilisé dans le contexte précédent.facturaverde. « La journée verte est un programme créé pour informer et éduquer en ce qui concerne le recyclage des déchets d’équipements électriques. 24 mai 1976.ro) . éco. de courant et de combustible » (www. formes. 2). Cela prouve qu’il s’agit d’une explosion en ce qui concerne l’utilisation du mot « vert » comme symbole de l’écologie. p. qui implique les interprétants.capitalaverde. « À la foire verte on trouve des produits naturels. 1989. de la vie saine.ro). Le vert peut être associé aussi à des noms propres : « Guérilla verte . col. normes..targulverde.caravane cinématographique dont les films ont un message écologique » (www. changement de sens dû a l’évolution du symbolisme du vert qui est devenu symbole de l’écologie.brasovulverde. même la facture est « verte » : « Facture verte . Certaines expressions sont revivifiées. électroniques » (www. . « La génération verte croit au changement de la situation de l’environnement en Roumanie » (http://wordpress. on a le vert qui renvoie à l’agriculture et d’autre part. Les structures suivantes où le mot vert apparaît sont très innovatrices: « Le coin vert vous invite à recycler. D’une part.coltverde.ro) . Dictionnaire des symboles: Mythes.ro) . Paris.La „révolution verte “ (. R. Une compagnie de téléphonie mobile a développé une campagne intitulée « Jouer au vert » (Verde stop). sans colorants » (radio. « Samedi 17 avril 2010. bio. Jean. Alain. des modifications référentielles. figures. Conclusion. Ainsi.ubbcluj. le vert de l’écologie... p. NOTES [1] Chevalier. rêves. Laffont.guerillaverde. En étudiant les occurrences du mot vert dans le langage médiatique roumain.ro). de promouvoir et d’éduquer dans l’esprit de la protection de l’environnement » (www.ro) . Gheerbrant. les sens différents du syntagme « Révolution verte » coexistent et seulement le contexte peut désambiguïser. Il s’agit d’un procès dynamique. « L’association Brasov Vert milite pour la protection de l’environnement » (www. couleurs. à Gradistea a eu lieu la dernière action dans le cadre du Mois de la forêt.com) . coutumes. nous avons constaté que les nombreux contextes dans lesquels il apparaît font de cette couleur un symbole de l’écologie.) reposait essentiellement sur l'emploi massif d'engrais à bon marché (L'Express. La coutume de porter sur soi du vert a été remplacée par porter sur soi une carte téléphonique verte. offrant un champ généreux à la recherche interdisciplinaire. « Le but de la génération verte est d’informer.

710 [3] Julien. Frédéric (1837). Laffont. Jean-Pierre. R. Trésor de la langue française. 1959 [6] Leduc-Adine. Encyclopédie des symboles. Georges (1989).cnrtl. Paris. Alain. Symbolisme et interprétation. prima parte a studiului discuta simbololismul traditional al culorilor. Portal. normes. p. 37. Gaffiot. Félix. Aceasta culoare va fi obiectul analizei noastre in ceea ce priveste sensurile ei in media actuala din Romania. 10 [10] Leduc-Adine. Gheerbrant. Plon. www. Félix. Michel (1996). Pentru a explica de ce a fost denumita ‘ culoarea ecologiei’. rêves. p. Jean. «Polysémie des adjectifs de couleur». Paris : Hachette. Paris: Librairie Générale Française. X-XI [9] Todorov. Cahier de lexicologie. 1998. rêves. Paris: R. Alain (1989). Tzvetan (1978). Paris : Picard. Paris : Treuttel et Würtz. Alleur. Le Cru et le cuit. 83. normes. 270 . p.. Paris. Dictionnaire des symboles: Mythes. REZUMAT VERDELE – SIMBOLUL ECOLOGIEI. nr.lexilogos. Jean-Pierre. Todorov.fr/definition/vert RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES Beaujean. Paris : Plon. p. formes. Cahier de lexicologie. Gallimard. figures. Le Petit Littré. Jean-Pierre (1980). «Polysémie des adjectifs de couleur». Lévi-Strauss. coutumes. 1980. Alleur: Marabout. Cazenave. Hachette. 1980. Julien. simbol. Leduc-Adine. Paris. couleurs. Dictionnaire latin-français. Grand dictionnaire des symboles et des mythes. 37. (1959). Jean. Gheerbrant. ecologie. 2001 [5] Beaujean.. Le Petit Littré. [7] Lévi-Strauss. Gougenheim. Claude. pp.com. Seuil. A. 30 [8] Chevalier. « Les noms de couleurs ». Les mots français dans l’histoire et dans la vie. 1964. Nadia (1998). Paris : Gallimard. Cahier de lexicologie. A. «Polysémie des adjectifs de couleur». le Moyen Âge et les temps modernes. Le Cru et le cuit. nr. Dictionnaire des symboles: Mythes. Sources : Internet. 1005 [4] Gaffiot. Marabout. cu precadere al culorii verde. Paris. Grand dictionnaire des symboles et des mythes. formes. couleurs. Claude (1964). APLICAŢIE PE LIMBAJUL MEDIATIC ROMÂNESC CONTEMPORAN Acest articol este o analiza a modului in care culoarea verde este folosita in media actuala din Romania. 1989. figures. coutumes. Cuvinte cheie : verde. Nadia. Chevalier. Paris: Seuil. Dictionnaire latin-français (2001). 1978. Paris. Des couleurs symboliques dans l’Antiquité. Symbolisme et interprétation. 67-90 [11] http://www. 37. limbajul media. nr. Tzvetan.[2] Idem. Laffont.

lucrările cu caracter aplicativ descriu un portofoliu inegal din punct de vedere calitativ. sub masca „dicţionarului” se ascunde.produse (dicţionar. au oferit metode şi modele analitice aplicabile în alcătuirea şi interpretarea terminologiilor şi. În ciuda unei tradiţii de peste un secol şi jumătate de practică lexicografică şi în ciuda opiniei menţionate în paragraful anterior. deoarece pentru unii autori afirmaţi ca lexicografi ocazionali este realmente necesară consultarea unei astfel de literaturi. bilingve. O dinamică deosebită reliefează interesele privind acest domeniu al ştiinţelor limbii. de scriitori români. una teoretică şi una aplicativă. Astfel. Facem afirmaţia aceasta. în mai toate cazurile. Bidu-Vrânceanu.domenii cărora le sunt destinate (generale. începând cu secolul al XIX-lea. cum ar fi. enciclopedie. mai ales după anul 1990. Literatura de specialitate (Atkins 1996: 515-6) menţionează importanţa lexicografiei teoretice chiar dacă. de exemplu. cu un standard calitativ superior multora dintre lucrările publicate înainte de 1990. sau tehnică. un modest glosar sau. nu în ultimul rând. limbă şi cultură. dar bogat. ca. în ultimii ani. o listă de cuvinte englezeşti şi echivalentul lor românesc (Miroiu. în cazul lexicografiei româneşti. În acest articol vom face unele referiri foarte sumare la lexicografia teoretică românească şi vom descrie un dicţionar acceptat ca model structural cu totul deosebit (a se înţelege complet) în ansamblul materialelor lexicografice româneşti. Atkins revine asupra atitudinii relative la lexicografia teoretică şi precizează că se poate remarca o coincidenţă între rolul şi competenţele lexicografului şi cele ale specialistului în lingvistică aplicată (Atkins and Rundell 2008: 4). unde. un deceniu mai târziu. 271 . Aşadar. Preocupările privind studiul şi descrierea vocabularului limbii române au avut un caracter constant evolutiv. or domenii particulare. Leroyer and Binon 2009: 2)[1]. fac într-adevăr. termodinamică şi maşini termice). Evoluţia mentalităţilor reflectate în literatura de specialitate consemnează o schimbare de atitudine din partea unor autori faţă de lexicografia teoretică. mai direct. dezvoltarea abordărilor teoretice reprezintă şi la ora actuală o imperioasă necesitate. aceasta a fost înlocuită cu o abordare orientată spre perspectiva practică (Verlinde. şi astfel alcătuit încât să acopere o mare diversitate de: . 2007) au jucat un rol deosebit în semnalarea şi explicitarea unor fenomene în plină desfăşurare la nivel lexical. Din păcate însă. pasul acesta este doar un început de practică lexicografică. 2000. un pas important în tentativa de a echivala elemente de vocabular dintr-o limbă străină cu forme corespondente din limba română sau invers (aşa cum este cazul dicţionarelor bilingve specializate). Ne referim aici la acei autori ale căror lucrări. . de exemplu. 1992). de limbă contemporană. un la fel de modest lexicon (Duncan şi Dimitriu-Caracota. de etimologie. lexicon). de istoria şi filosofia ştiinţelor. Lucrările cu caracter teoretic (Bidu-Vrânceanu. chimia. glosar. sau într-un caz mai fericit. de fapt.a). au asigurat un fundament teoretic pe baza căruia s-au compilat numeroase dicţionare noi.Floriana POPESCU Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi O ANALIZĂ PRIVIND MACROSTRUCTURA LEXIMATELOR ROMÂNEŞTI În ultimul sfert de secol patrimoniul cultural românesc s-a îmbogăţit cu un însemnat număr de lucrări lexicografice impunând atenţiei două direcţii de abordare. considerăm că. s.

iar afirmaţiile se referă strict la corpusul supus analizei. Martin. este mult mai cuprinzătoare atunci când este vorba de un dicţionar. de regulă destinată. Dicţionarul enciclopedic. 1996. Constatările de mai jos se referă exclusiv la macrostructura leximatelor studiate. de exemplu. Astfel. 2007) cât şi în traduceri (Ducrot. Astfel. deschizându-se abrupt cu primul articol al literei A din dicţionarul propriu-zis or cu un cuvânt înainte şi lista prescurtărilor întrebuinţate în explicitări. observabilă încă de la prima pagină care omite chiar harta leximatului. de exemplu. vom regăsi aici diverse referiri la abrevierile folosite. din două catgorii mari de leximate. ilustrate. Respectivele titluri se regăsesc sub forma unor lucrări monolingve. respectiv tabla de materii. de departe cel mai bine reprezentată în corpusul nostru. cum este cazul informaticii sau al înaltei tehnologii de calcul (Dicţionar explicativ IT & C. în cazul dicţionarelor note explicative. Primul tip de macrostructură se ridică la rangul de trăsătură generală. doar 15 se circumscriu acestui tipar. Prima şi cea mai frecventă macrostructură. 272 - . Webster 1972). glosare. sau diverse tipuri de dicţionare (enciclopedice. Secţiunea a). constă. la nivel macrostructural. Dintre titlurile cercetate. Interesul faţă de accesul la limbile străine se concretizează şi în compilarea leximatelor bilingve destinate scopurilor didactice şi profesionale (mai ales în cazul traducătorilor sau al interpreţilor de conferinţă şi nu numai). dar modeste încercări de a descrie noile achiziţii lexicale în unele domenii în continuă expansiune. Cu toate că elementele corpusului au prezentat trăsături specifice. cum ar fi enciclopediile. peste 98% din leximatele analizate. vom regăsi informaţii privind gramatica limbii engleze. cuprinde. deschide leximatul cu o tablă de materii sau un cuprins care asigură descriptivul secţiunilor prevăzute precum şi accesul lor eficient şi rapid. alături de lucrări cuprinzătoare de mare întindere (cum ar fi. Există şi un număr foarte redus de lucrări a căror macrostructură este tratată cu o oarecare superficialitate. anexelor. 1993 sau Noul Dicţionar Universal al Limbii Române. reguli de ortografie şi punctuaţie precum şi un index referitor la segmentele fundamentale ale dicţionarului. ghid de pronunţare şi lista abrevierilor folosite în lucrarea respectivă Secţiunea c). 2008). 2006) am aşezat utile. 1999). Şcoala lexicografică engleză. Preocupările pentru descrierea terminologiilor specializate s-au materializat atât în lucrări originale (Albu.forma în care sunt prezentate (tipărite sau on-line) Fără a descrie în detaliu corpusul întocmit în vederea efectuării unei analize a macrostructurii unui leximat[2] sau material lexicografic. vom preciza doar că baza noastră de date include 150 de titluri: 40 de leximate aparţnând autorilor români. conţinând trei mari secţiuni: a) front matters sau partea introductivă (a se vedea.scopuri pentru care sunt compilate (învăţarea vocabularului specific unui domeniu. secţiune tradiţională în structura produselor ştiinţifice englezeşti. explicative. învăţarea unei limbi străine) . Gherguţ şi Albu. indiferent de apartenenţa leximatelor la o cultură naţională sau cu deschidere spre culturile europene care au făcut obiectivul acestei analize. 2005 sau Dicţionar Biblic. b) conţinutul informativ sau corpul propriu-zis al dicţionarului. apendicelor sau listelor suplimentare. investigaţia macrostructurală a permis şi stabilirea unor trăsături comune. conform aceloraşi practici. c) back matters sau partea de final. or lexicoane şi sub forma unor lucrări bilingve tradiţionale (publicate în formă tipărită) sau moderne (accesibile on-line). 20 autorilor francezi şi 90 autorilor englezi. specializate).

Subliniem că în litera acestei ultime constatări se înscriu. nu apare nici un fel de introducere. dicţionarul medical (Rusu. dar au renunţat la el. introducere. iar suplimentele cuprinzând tabele cu diverse date şi informaţii necesare specialistului din lumea medicală. o traducere a unei opere din lexicografia engleză. . în cazul celei de-a doua ediţii[3]. întro primă ediţie a lucrării la tiparul ştiut. Leximatele româneşti se deschid fără o introducere care să dirijeze spre secţiunile alcătuitoare. leximate provenind din cele trei şcoli. Regăsim interesul particular atât faţă de detaliu cât şi faţă de macrostructură în alcătuirea dicţionarului biblic. îndrumări pentru utilizarea dicţionarului. Comparând. 273 . în marea majoritate a lucrărilor. însă. de cele mai multe ori calcuri lingvistice din limba engleză. şapte –prefaţă. urmate. 2008). Meritul. am constatat. deoarece versiunea în atenţia noastră este. . publicat de Editura Cartea Creştină din Oradea. un istoric al terminologiei medicale. vom afla. calitativ şi tehnoredacţional toate celelalte leximate româneşti publicate după această apariţie lexicografică monumentală.există şi leximate româneşti care au adoptat macrostructura modelului englez. din perspectiva macrostructurală. în cele mai multe dintre produsele publicate. un inventar de aproximativ 200 000 de termeni. De cele mai multe ori. cât şi operele traduse din limbile franceză sau engleză. fie din partea autorului sau a colectivului de autori fie chiar din partea editurii. cu referire la şcoala românească. cel mai adesea. preocuparea cu totul deosebită a coordonatorului Valeriu Rusu. Afirmaţia aceasta are în vedere atât operele originale monolingve şi bilingve ale autorilor români. Din cele 18 diviziuni. Pe baza studiului analitic şi comparativ extins asupra celor 150 de titluri.Şcoala lexicografică franceză prezintă un tipar propriu care. unde acestea există. considerăm nu numai că Valeriu Rusu este un lexicograf de excepţie ci şi că leximatul său reprezintă standardul sau punctul de referinţă în raport cu care se pot compara macrostructural. de liste de abrevieri folosite pe parcursul prezentării. încă de la prima pagină. iar în cazul lucrărilor de mici dimensiuni. deja menţionaltul Dicţionar medical (2001) o prezentare de excepţie. revine celor şapte redactori englezi care au coordonat eforturile a peste 150 de coautori. de a asigura volumului său. include un număr restrâns de secţiuni la nivelul fiecărui leximat luat separat. în fiecare dintre cazuri. glosare. lista abrevierilor. Astfel. şcoala lexicografică românească este foarte apropiată de modelul francez. indexuri. urmează îndeaproape modelul francez.unii lexicografi bine familiarizaţi cu tradiţia şcolii engleze ignoră elementele ei de macrostructură şi îşi alcătuiesc propriile lucrări conform tiparelor franceze. În vreme ce ultima lucrare este de mai mică întindere. intervenţii de deschidere a volumului. abrevieri ale titlurilor revistelor medicale de circulaţie internaţională precum şi bibliografia care a stat la baza volumului fac obiectul secţiunii c). .unii lexicografi bine familiarizaţi cu tradiţia şcolii engleze au respectat şi au recurs. analizată pe fundalul cuprinzător al tradiţiei leximatelor româneşti. fiind destinată popularizării termenilor mai greu de înţeles din vocabularul specializat de înaltă tehnologie. pentru a continua cu „dicţionar de la a la z”. Evidenţiem. Se vor descoperi. ghidul etimologic precum şi abrevierile şi simbolurile folosite în medicină– intră în secţiunea a).lexicografică românească. următoarele: . care argumentează scopul şi destinatarii acestuia. 2001) sau dicţionarul biblic (1999) precum şi dicţionarul IT (Florian. primele două leximate sunt lucrări de mare anvergură. şi în acest caz. descriind. o cuprinzătoare tablă de materii care este redactată în deplin acord cu structura tradiţională engleză. de fapt. în general.

1-17 Corpus-mentioned items Albu. Dicţionar de termeni economici. pp.” or „lexicografia a fost redusă la o acţiune practică. J. 274 . H. G (2008). Göteborg: Göteborg University Press. (2009). 515-46. RÉSUMÉ L’ ANALYSE DE LA MACROSTRUCTURE DES LEXIMATS EN ROUMAIN La macrostructure de plusieurs produits leximats/lexicales roumains a été à l’ origine de cette recherche dont le but est de souligner les comparaisons avec les macrostructures similaires en anglais et en français. cu acelaşi scop.R. Dicţionar medical.S.. English-Romanian Dictionary of Accounting. Göteborg University. A. * * * * * (2004). pp. compusul „leximat” împreună cu sintagma din care derivă.. B. behaviourist practical enterprise..NOTE EXPLICATIVE [1] autorii citaţi sunt de părere că „. Quand même. Leroyer and Binon (2009: 1-17). From Stand-alone Lexicographic Tools to User Driven Task and Problem-Oriented Multifunctional Leximats in International Journal of Lexicology. Dicţionar de kinetoterapie. şi colaboratorii (2000). Dimitriu-Caracota. Iaşi: Polirom Ducrot.. Albu. Webster’s Seventh New Collegiate Dictionary. in M. The Oxford Guide to Practical Lexicography. MOTS. Gellerstam et al. E (2005).R. Vol. Noul Dicţionar Universal al Limbii Române. EURALEX ’96 Proceedings. M (2007).CLÉS : contenu. Present and Future. J. and Rundellm M (2008). Schaeffer. traducerea Gh. Oxford: Oxford University Press Bidu-Vrânceanu. (editori). P. lexicographic materials. lexicography has been reduced to a positivist. M. Bucureşti: Editura * * * * * (2006)..S. Dicţionar enciclopedic. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic.S.T.. Vasilescu. Viorel Vişan şi Marina Păunescu. lexic specializat. apărută în 2004. F. Leroyer and Binon (2009: 2) [2] împrumutăm şi folosim. Bucureşti: Editura Academiei R. trad. Lexicul specializat în mişcare. Economic and Financial Terms. Dicţionar explicativ IT & C. (s. Leroyer. Bucureşti: Editura Medicală * * * * * (1993). Editura Litera Internaţional * * * * * (1999). (1996)... Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului. Lexic comun. 1-6.S. Search and You Will Find. (2008). Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrânceanu. Bucureşti: Editura Garamond Rusu.-M (1996). (2001).). Bucureşti: Editura Andreescu Duncan. [3] aşa au stat lucrurile cu ediţia I apărută în 1974 a Dicţionarului Englez-Român. & C.”(traducerea mea).. Dicţionar englez-român. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Verlinde... Dicţionar biblic. A. C. back matters. unde apare utilizat ca denominativ generic pentru orice fel de produs lexicografic.. Bilingual Dictionaries: Past. V. 23. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Atkins. Gherguţ.T. Le corpus analysé a révélé l’ existence de beuacoup de similarités entre les leximats en français et le roumain et peu de similarités en anglais et en roumain. din lucrarea lui Verlinde. S. financiar-bancari şi de bursă. Binon. Oradea: Editura Cartea Creştină * * * * * (1972). M (1992). În cazul celei de-a doua ediţii. Atkins.. Bucureşti: Editura All Miroiu. B. behavioristă şi pozitivistă. Department of Swedish. Oxford. prefaţată de un cuprins. la lexicographie roumaine présente certaines tendences de s’approprier les macrostructures plus précises et plus complexes appartenant à l école anglaise de lexicographie.. Springfield: G. Dicţionar englez-român. front matters.a. Dicţionar de medicină. A. a se vedea Verlinde. Anca Măgureanu. s-au păstrat toate elementele primei însă colectivul de autori a renunţat tocmai la cuprins. Merriam Company * * * * * (1974). O. Bucureşti: Editura Babel Florian. editura Academiei R. 1. Bucureşti: Editura All Martin.

bien qu’ils soient effectivement localisables » (Dits et Ecrits 755) dans le monde sensible. se situe quelque part entre le domaine spatial de la scène et celui de l’écran. et qui peut revêtir diverses formes. telle que je la conçois. VERS UNE PROBLEMATISATION DE L’ESPACE SCENIQUE FILME Lors de la conférence du Cercle D’études architecturales en 1967. Le préfixe grec « allo » apposé à « topie » précise que cet espace se situe « en un autre lieu ». Ces deux espaces. des sortes de lieux qui sont hors de tous les lieux. leur jonction et point central d’interaction . dans le cas de la captation en continu d’un texte spectaculaire. Ce n’est pas exactement ces espaces-ci que j’ai l’intention d’analyser. de la scène et de l’écran. mais elle ne fait pas qu’aménager cet espace. que l’instance réceptrice se doit de concrétiser. le traitement spatio-temporel de la scène admet une transformation plus importante du fait d’un découpage et d’un montage nécessaires – que ceux-ci s’opèrent « en direct » ou en postproduction. 758). l’ensemble de la scène est filmé sans que l’espace scénique ne soit modifié – bien que l’espace tridimensionnel de la scène soit reconverti aux deux dimensions de hauteur et de largeur de l’écran. sur un écran à deux dimensions. médiateur. c’est ainsi que le cinéma est une très curieuse salle rectangulaire. J’aimerais plutôt problématiser l’existence d’un tiers espace. sont des emplacements réels à partir desquels se matérialisent un au-delà imaginaire. Ces espaces seraient des « contre-emplacements […]. on voit se projeter un espace à trois dimensions » (D. afin d’être davantage problématisé et mieux défini. une zone limitrophe entre deux régions. elle reste un locus immatériel bien qu’elle entretienne des relations avec des lieux sensibles. USA ALLOTOPIE. Lorsque Foucault esquisse les modalités de fonctionnement de ces divers types de lieux qu’il nomme « hétérotopies ». elle en compose en même temps les frontières : elle est une zone médiane virtuelle qui sépare et rassemble en même temps les deux éléments dont dépend son existence. Ainsi. je l’ai baptisé « allotopie ». Cet espace. ils ont la particularité de rendre visible l’absent. L’allotopie est par conséquent à considérer comme une interface. L’allotopie. de juxtaposer le tangible et le virtuel. elle se constitue elle-même en tant que dispositif puisque cet 275 . En outre. Michel Foucault énonce clairement son intérêt pour les espaces intermédiaires et hétérogènes. est enregistré sur un support audiovisuel que je qualifierai de « texte filmique[1] ». qu’il soit localisable et/ou identifiable . Cet espace naît dès qu’un texte spectaculaire. ou texte scénique. qui se déploie à l’intérieur d’un emplacement non tout à fait localisable empiriquement. la scène de théâtre et l’écran de cinéma sont utilisés afin d’en éclaircir certains traits caractéristiques : « C’est ainsi que le théâtre fait succéder sur le rectangle de la scène toute une série de lieux qui sont étrangers les uns aux autres .E. Parce que ce nouvel espace mérite d’être nommé. Dans le cas d’une multicaptation[2]. au fond de laquelle. Elle est une expression spatiale produite à partir de lieux définitivement localisables – c’est bien la scène de théâtre que je vois sur l’écran – mais il s’agit d’un espace scénique que l’instance spectatrice reconstruit à partir de ce qui lui est donné à voir.Sandrine SIMEON Dept. n’a pas à proprement parler de présence physique réelle. of French and Francophone Studies Pennsylvania State University.

Cette interaction est de nature spatio-temporelle. virtuel auquel il renvoie : il incarne un seuil entre réalité et irréalité. elle est un espace qui est moins concevable à l’œil qu’il ne l’est de manière cognitive . l’allotopie décrit un espace qui. Lieu hors de tout lieu. il est conçu. En effet. l’allotopie est une zone médiane qui n’existe que par l’intermédiaire de tout un système d’interconnexions. à partir des éléments qui le composent. En effet. De la même manière. s’il n’est pas imaginaire. non préconçu. ce tiers espace désigne. il est essentiel de repenser le sens du « voir » : ce n’est pas l’œil qui voit. selon le schéma de communication de Jacobson. Foucault a recours à la métaphore du miroir. la dématérialisation qui s’opère lors de son transfert de la scène de théâtre sur le support filmique. et la manière dont. la rencontre incongrue d’éléments congrus crée ce topos. Il assure la liaison entre l’espace réel qui l’entoure et celui. représente le lieu de la scène de théâtre et se réalise à l’intérieur des limites concrètes de l’écran. puis la matérialisation de l’espace scénique entre les moments du filmage – en passant par les procédés de montage – et de son apparition sur l’écran. lorsque l’on considère l’allotopie. linguistique ou autre. Cet espace impensable naît de la confrontation d’éléments qui existent en soi. L’allotopie est cet espace virtuel perçu et conçu psychiquement . et qui sont composés autant par le metteur en scène du texte spectaculaire que le réalisateur du texte filmique. n’a pas de sens ni de forme en lui-même. Une métaphore de nature différente permettrait peut-être de mieux se représenter le moment où. A l’instar du miroir. au contraire.échange entre les différents facteurs s’effectue selon un système de règles permettant cet échange. sans pour autant entretenir une relation d’équivalence avec eux. et qui revêt certaines des qualités du miroir. de concrétiser cet espace. à l’instar de tout message. Afin d’éclaircir le type de relation qu’entretiennent les hétérotopies avec le monde réel. se crée cet espace allotopique. il ne fait que percevoir . c’est une image psychique dont l’existence dépend de la participation de l’instance réceptrice. de manière cognitive. mais qui ne sont pas d’ordinaire mis ensemble . Ce mécanisme souligne adéquatement le processus qui modifie les propriétés de l’espace scénique. La téléportation quantique ne décrit pas un transfert de substance de terme à terme . c’est le cerveau qui voit ce que l’œil. Cette opération 276 . lui transmet comme information. et qui. agent médiateur. Il revient donc à l’interlocuteur/trice de construire. elle doit néanmoins sa concrétisation à l’instance réceptrice. Bien qu’entité physique tangible et palpable. L’allotopie se situe en deçà des perceptions premières et matérielles. l’œil ne servant que de relais à l’actuel emplacement où s’effectue la « véritable » vision. cet espace agit à la manière d’un lieu de conciliation chargé de propriétés et d’usages distinctifs qui s’envisagerait à la fois comme synthèse et reconfiguration topologique de l’espace scénique tel qu’il est visible sur l’écran. Elle est un lieu de rencontre qui n’existe qu’en vertu de cette rencontre justement . s’il n’est pas matériel. L’allotopie est un espace hétérogène et différencié qui agit comme le produit de superpositions et d’interactions davantage qu’il se constitue par une juxtaposition de lieux incompatibles – comme le sont les hétérotopies de Foucault. lui-même défini par les spécificités respectives que seraient celles du texte spectaculaire en train de se dérouler et celui du procédé cinématographique qui le capterait. le miroir reflète un lieu qui n’existe pas en soi. ce transfert résulte en une intrication d’éléments téléportés. et de nature inévitablement hybride. se déploie pourtant au niveau psychique . L’espace de l’allotopie. Si l’allotopie est le lieu – et le moment – de transfert et de transformation de l’espace scénique à l’espace écranique . reflète et réfléchit des emplacements dont son existence dépend. elle donne à voir un espace virtuel dont l’émergence résulte de l’interaction entre ces emplacements localisables – l’espace scénique et l’écran.

il est le « chef d’orchestre » chargé de rendre cohérent le jeu de l’ensemble des éléments qui lui sont présentés dans le processus de construction de cet espace. l’allotopie. Ainsi. c’est en dégager les principes afin de mieux l’adapter au langage filmique. D’abord. Elle est le produit d’une co-production. Puisque l’allotopie se positionne à l’interstice de la scène et de l’écran. Le réalisateur du texte filmique est conscient de filmer un texte spectaculaire et non un film de fiction. déterminée et contrôlée jusqu’à un certain point par les créateurs du film. puisque c’est dans cet espace que vont prendre forme ces fragments et ces apparentes discontinuités. une co-construction. Ensuite. avec une langue propre. les échelles de plan. le créateur du texte filmique et celui/celle qui le regarde se partagent une responsabilité : il revient au réalisateur du texte filmique de produire une temporalité continue inhérente au texte spectaculaire – sachant que les possibilités d’une telle construction sont infinies. entre le moment du déroulement ininterrompu du texte spectaculaire sur les planches de la scène (métaphoriques ou non) et celui de l’apparition de l’espace scénique sur la toile de l’écran (constitué à partir d’un montage en direct ou en postproduction). les diverses relations entre son et image. et cela pour au moins deux raisons. c’est pour mieux être reconstruit. qui garantit la continuité spatio-temporelle. les conventions filmiques servent un dessein différent : il n’oublie pas que c’est du théâtre qu’il filme. le spectateur en est le pôle de constitution : à la fois exégète. Sa déconstruction implique une reconstruction. Tout le monde a maintenant compris le principe du montage. et si le texte spectaculaire est déconstruit. Quant au récepteur. choix de montrer le tout de l’espace scénique. ou de n’en montrer qu’une partie. Qui ne s’est pas encore familiarisé avec l’invisibilité du montage hollywoodien ? Le cinéma sait contrecarrer la fragmentation que son découpage et son montage sont accusés de générer. son travail se réalise au sein de l’allotopie. etc.de communication – encodage et décodage – implique une entente réciproque. Le réalisateur bénéficie des moyens du cinéma. bien que l’impression de continuité séquentielle du cinéma repose sur une temporalité construite. Il y a longtemps que celui-ci ne s’est pas levé de son siège dans la salle de cinéma pour échapper au train entrant en gare de la Ciotat . comme dans le contexte de la communication. Un dialogue entre un locuteur et son interlocuteur s’effectue dans 277 . elle est écriture d’une autre parole. il y a eu un phénomène de banalisation par l’habitude des opérations mentales effectuées par le spectateur de cinéma. les conventions filmiques ne sont plus celles du cinématographe. et celle du récepteur du film. Dans le contexte de l’allotopie. manipulation et construction spatiale et temporelle selon un principe non synchrone. choix de la prise de vue unique ou du champ-contrechamp entre un personnage et ce qu’il voit. la discontinuité de l’enregistrement audiovisuel a cessé d’être appréhendée comme telle. grâce aux techniques de montage visuelles et sonores qui minimisent cette discontinuité. Le découpage et le montage de l’espace scénique ne sont pas des moyens pour réduire cet espace. il ne cherche plus derrière l’écran le reste du corps de la tête coupée qu’il y voit projetée. qu’elle est le produit de leur rencontre. Les deux arguments de fragmentation et de discontinuité qui démembreraient l’espace scénique n’ont donc plus lieu d’être. Mais cette reconstruction n’est pas simplement écriture d’une parole préalable. par exemple. La construction/création psychique de l’espace scénique se fait selon un système de significations élaborées dans cet espace. Déconstruire n’est pas détruire. mais simultané (souvent vécu comme synchrone) . de point de vue subjectif. un langage commun entre le locuteur (le metteur en signe) et l’interlocuteur (qui interprète adéquatement ces signes). intermédiaire et exécutant. L’allotopie est par conséquent cette zone médiane activée par une double activité mentale humaine : celle. de sa grammaire: montage.

Comme l’hétérotopie. prétendument. audio-vizual. il ne se constitue pas en opposition au texte spectaculaire. L’allotopie ne sera plus considérée comme une « excroissance » par ses détracteurs dès lors que la portée épistémologique de cet espace et sa valeur ne seront plus questionnés mais acceptés -. prin combinarea prefixului allo’-‘ în celălalt’ cu ‘topia’-‘loc’. (2007). sur son propre terrain et avec une rhétorique qui lui est spécifique. l’altèrerait. Filmer l’éphémère. 1943. relativisée à partir du moment même où une autre instance intervient et dicte sa propre parole. heterotopie. elle se revendique comme un espace hybride et interstitiel dont la formation dépend de la participation de l’instance réceptrice dans la construction mentale de ce nouvel espace. Aş dori să identific un alt tip de spaţiu care apare atunci când o piesa este înregistrată audio-vizual. Michel. Michel Foucault a lansat noţiunea de <heterotopie>.un échange qui ne considère plus comme absolue et centrale la source. puisque la tension entre les deux espaces de la scène et de l’écran s’évalue encore selon une sorte de hiérarchisation où l’espace de la scène devrait être intouché par celui de l’écran qui. afin d’en assembler les meilleures prises de vue. De exemplu. 4 vols. NOTES : [1] Dans le contexte de cet essai.de même que son origine. 278 . Récrire le théâtre (et Mesguich) en images et sons. [2] La multicaptation nécessite un enregistrement direct d’au moins deux textes spectaculaires en public avec un travail de préparation et postproduction. Nu este nici utopic. TEXTES CITÉS Bouchez. ayant désormais un espace dans lequel évoluer. Foucault. Paris : Plon. atât o scena de teatru cât şi o sală de cinematograf sunt spaţii tangibile care se juxtapun şi de unde apare o serie de locuri imaginate sau virtuale. Pentru o mai bună definire a acestui spaţiu ‘nou’. [3] Je fais référence à la formulation d’Henri Gouhier : le théâtre est un « art à deux temps » in L’essence du théâtre. Una din trăsaturile distinctive ale heterotopiilor este aceea că ea cuprinde mai multe spaţii care sunt aparent incompatibile. Ces étapes de déconstruction et reconstruction ne sont pas la fin. Peut-être alors le texte filmique réalisé à partir d’un texte spectaculaire sera-t-il en mesure d’affirmer son indépendance. Paris: Gallimard. l’allotopie signale la formation d’un espace particulier et dont la légitimité a besoin d’être attestée. L’allotopie est constitutive de ce que l’on pourrait nommer le « troisième » temps du théâtre. L’allotopie postule une valeur herméneutique. La multicaptation est un terme forgé par Pascal Bouchez. un spaţiu care cuprinde caracteristici ale utopiilor existente deja în lumea noastră. Este situat ‘într-un alt loc’. et l’allotopie se prête à cette transformation. l-am denumit ‘alotopie’. utopie. Si à l’intérieur de cet écart un texte filmique se construit tout en hétérogénéité. l’origine. mais une fin. nici imaginar şi nici identificabil în ‘lumea reală’. Elle est cette troisième dimension qui met en scène l’épaisseur de signes qui constituent le texte spectaculaire. REZUMAT ALLOTOPIA – PROBLEMATIZAREA SPAŢIULUI SCENIC FILMAT In 1967. Alotopia este spaţiul care face legatura între domeniul spaţial ale scenei şi cel al ecranului. Pascal. défini comme le résultat de l’enregistrement audiovisuel d’un texte spectaculaire. Villeneuve d’Ascq : Septentrion. (1984). Foucault a envisagé l’existence d’espaces en marge d’un monde qu’ils tentent de compenser mais qui sont nécessaires justement parce qu’ils défient les catégorisations et les frontières. je choisis l’expression plus neutre de « texte filmique ». Cuvinte cheie : allotopie. Dits et Ecrits. puisque celle-ci est décentrée.

in other words Barack Obama trying to give solid foundations to the United States once again. In limiting human action. Let us follow its presence in the recently begun presidential career of Barack Obama. flexible whole that is the world we inhabit. The Latin word res can be translated into English as: object. Symbolically. Obama requires that he deliver a speech to the crowd precisely where president Kennedy said in an equally famous piece of rhetoric “Ich bin ein Berliner” – which is the balcony of Berlin’s City Hall. that public trust will quickly crumble down if the population’s optimistic feelings have been overacted. One can consider that this reifying process in stages is the initiative of a ritual. Our first notation: in a Washington Post interview. Reification is on trial for a number of things that flow from its occurrence. the famous words “Mr. much concerned with the opposite actions of separating and unifying. reification limits volition and. Let us begin with the empty half of the glass. The second notation: upon touring Europe. the latter is directed to a thinking and thoughtful being. Once understood. Obama means to make a speech at the very Berlin spot where Ronald Reagan had uttered. business. putting up a wall is very frequent. Nonetheless. It seduces us by limiting the anxiety that comes with ambiguity. implicit here. (c) thwarting of a living. in so doing. the wall will undercut diversity and thus damage the evolution of human relations. humans are on a par with those things they are unable to control.” This is. however. concern. is to be reconsidered by Obama later. Amardo Rodriguez (2002). Kennedy’s speech in the wake of the Berlin Wall construction. In our world. Galaţi TRENDS IN INTERPRETING REIFICATION In the foreground of the enterprise of investigating reificatory phenomena is the effort to rationally understand a phenomenon. Gorbachev. It thus limits our obligation and commitment to each other and. a multiple charge of (a) harm brought to human relations. responsibility. Reification is the gateway to alienation and deification. one of the most serious and insidious [practices] is that of reification. in his article entitled “Culture to Culturing” published by Journal of Intercultural Communication. during the political campaign. The historical moment was John F. matter. some researchers of the phenomenon we are discussing agree that reification cannot encumber the occurrence of new and different ways of understanding the world. consequently. “Arguably. property. the reification of the situation into painting a wall. in sum. under which conditions one may develop a self-perception called ‘beingness’. Philosophers once conceived of res extensa versus res cogitans. The former is useful for denoting the physical existence or the physical world. (b) blockage of interpretive processes. the phenomenon may no longer haunt one’s mind. By understanding. Obama speaks and warns – the latter verb is the accompanying statement commentary that the newspaper uses – that he will not be capable of vaunting quick results. going to a wall. promotes separation and fragmentation. thing. It aims to limit human action by limiting ambiguity. tear down this wall!” Our third notation: because the event just mentioned did not take place as meant. pessimistic or diffident voices about reification. affair. claims that there many practices threatening the interplay between reifying ambiguous meanings. Above 279 .Daniela ŢUCHEL Universitatea „Dunărea de Jos”. marking the end of the Cold War. The metaphor of the wall. bringing down a wall.

“Thus the city of London is inseparable. but (s)he may also choose to deal with common dreams. If we have encounters that unnerve us. In this case. we can exclaim. 2009). for instance to use I think frequently in discourse. Let us illustrate with the stylistic choices of an item of news dated May last year and issued by the Associated Press: “SANTA BARBARA. who starts her demonstration from the double effect of culture on the individual – liberating and constraining – because there is a real community for him or her. whip back [-ANIM]. there can also be a discourse community for him or her. I think can be the signal that discourse will switch 280 . To thingification. “Might we save one year in the life of schoolchildren if we were merely to apply to the digital system? Couldn’t by any means their brain connect from the first minute the synapse of the thought to the neuron pressing the keys. when contrasted to machine writing. destroy [-ANIM]. An informative (often single-word) variable of thingification of states of affairs allows the speedy dissemination of information. We intend to show here the ways in which reification helps towards a liberation from anonymity. in the cultural imagination of its citizens. Communities and ‘imagined communities’ is a distinction theorized by Kramsch (1998). Human hypostasis placed in a different context shifts off a human attribute (possibly a ‘reification fallacy’ for logic) and installs the treatment due to a concrete ‘thing’ – which is a distortion of normalcy. race [+ANIM]. Calif. Let us pick the case of computerized writing: a hand-shaped letter seems to contain the mark of the writer’s personality and human warmth. instead of compelling them to follow the contortions of the hand-written word?” (passage in our translation from “Lecţia de scriere” in Dilema Veche. Kramsch (1998: 8) observes that “imaginings are mediated through language” and language is a metaphor for cultural reality. I was petrified. or point-of-view distancing device can also be looked upon as a sample of reificatory language that addresses an abstract level of communication while making the activity less communicatively efficient. “Rose gardens have been immortalized in the French imagination by Ronsard’s poetry”. We opt for two of her examples: 1. The individual has to deal with impositions. explained by Wikipedia as “an effect of reification which results from supposing that whatever can be named or conceived abstractly must actually exist”. We believe that this cliché. Lucian Mândruţă comments on school rules forcing the young one into a physical contact with the letters. from Shakespeare and Dickens”. From reification. – Firefighters rushed to wipe out the last remnants of a wildfire that destroyed dozens of homes in the hills above this scenic coastal city.this and with all this. by the agency of culture engendering ‘imagined communal values’. dealing with facts. as if feeling the need to be backed up by Descartes’ recognition of human-ness. it pleases us to circulate a synonym for our basic concept.” There is dynamic contamination going from humans to the elements and back. One modality of causing reification to exist is to slip into the world of abstractions through lexicalization. fulfilled and unfulfilled imaginings. reification supposedly can be described as a bio-genetically driven feature of the Darwinian survival mechanisms. racing against winds that might whip the blaze back to life. The examples she gives are ancillary to a demonstration of reification too. or pragmatic hedge. handling artifacts. from randomness of nature. which is ‘thingification’. 2. structures and principles. #259. it is easy to approach the opposing tendency towards humanization. epistemologists may dispose of the alternative ‘hypostatization’. Practice supports a neurological link between manual dexterity and speech. and we have consequently emphasized their alternating moves as dictated by the nature of the grammatical subject: wipe out [+ANIMATE].

“I am parked out back”. to a more generalized inexactitude. Jud Evans (University of Central Lancashire. “no woman wants to feel replaceable by something with none of her faults” (1983. In his robot stories. Iamandi (p. the move is a predicate transfer going not only one-way but also two-ways. “This is parked out back” vs. an interpretation licensed by the relevant conceptual correspondence between the animate entity “owner” and the inanimate entity “car”. the verb ‘be’ is controversially claimed by trends in linguistics to be denotative of the existential modality of the subject – therefore. going against the previously notified lifeless material. England) authoring the internet material “Philosophy and the Reification of the Unreal”. humans are being allowed to become more human. the memorizing brain makes available a huge empiric digest. has the following comment to make: “Whenever the personal pronouns I or me or mine are conversationally generated and introduced. according to Iamandi. In general lines. the protection of humans is required and can be obtained if the basic law of robotics is. There is fear of mechanical intelligence. while deictically pointing to the present moment. Nunberg in “Transfers of Meaning” (1995) explains in a famous example – “The ham sandwich is getting impatient” – the transfer upon an argument of a property-bearing entity. Iamandi comments that Asimov’s laws (issued in 1983) – laws in robotics – resemble moral laws that can be broken. Three components will guide the entifying process. Petru Iamandi. in Asimov’s wording. no verb at all (cf. May 2007. as follows: “a robot may not injure a human being nor. romantic. through inaction. writing about robotics laws in Anale (2006). Hence. the element or entity that is either the person willing to eat a ham sandwich (and is remarked by his neighbor in the restaurant) or the person who has ordered that sandwich (and is remarked by the waiter of the restaurant). Basically. apud Iamandi. ‘Be’ confirms by agreement tense and numeral nature. periphrastic wording. From a basic property to a derived property. Asimov deliberately creates confusion between robots and people. 44). and man’s development of technology and movement towards artificial intelligence and immortality. This is a possible outcome signaled by Isaac Asimov and called the Frankenstein Complex (P. actions. Let us turn the discussion to romantic fantasizing trends. Then. it functions like an initiative meant to prevent some face threat. i. 45) 281 . apud Iamandi. He says. allow a human being to come to harm” (ibidem). robots invariably submit to rules whereas humans tend to break them. 42). p. denoting a thing and sending the interpreter to the index. the decoder stops upon the nominal expression in this deictic or indexical context: ‘the ham sandwich’. spoken by a customer while handing a valet attendant the key to his car. Asimov’s robots are male. Warrick 2002.” Keeping the discussion in the field of grammar. loving and kind. a new synonym can lengthen the list we already initiated in support of reification: entification.e. The computer nowadays may stultify and degrade through dull repetitive tasks prescribed to the human brain. makes arresting reference to humanization. p. when machines take over dehumanizing activities. Evans 2007). interests and anxieties with particular reference to one’s current preoccupations and concerns. The paraphrase of the second utterance is “I am the owner of a car parked out back”. even though more accurate. The robot-human relationship can be maternal. like in Nunberg’s further examples. the decoding interpreter will get control over features of animacy in the subject-entity. S. Yet. a relational-component will help him make the index and the referent correspond. In this case. Strategically.from slow. Humanization is shown possible: robots get features which humanize them. Next. one notices a movement of mechanical intelligence towards human intelligence and death. including a complete (if somewhat fractured and abbreviated) personal autobiography and a constantly updating compendium of one’s current moods. First.

de la o vreme. To some. The experiment as such is subjected to failure from the start: although the transplant may be a success. rather than the head. Robert White by name. #269/ 09 aprilie 2009. Pleşu cites from a letter written by Culianu on some Western issues. the device meant to maintain life in the cerebral suprastructure." Unfortunately. These critical days troubled by top-level political decisions have shown that the aim of analysis is not to provide a concrete solution. Am cunoscut acea juvenilă dilatatio animi. organic or inorganic – represents intelligence. One is that life itself is sheer value and an artificial prolongation of its span is a moral thing to happen. in the West: “I have found out that. We approve of the message and quote the philosopher: “The censoriousness of an age is not an illusion. who had been training himself for a long number of years to succeed in transplanting a man’s head onto a different body. Of course these are not the only positions. energy. Turning our attention critically and uncompromisingly to the realities of our day and its possibilities of reification. and intelligence. but a grim reality” (Cronin 2003: 93). woken up by a feeling that books are well known and details are supremely owned”]. Confesiuni despre experienţa erudiţiei aici. What has been achieved above is. the goal is to engender an understanding of the dynamic nature of relationships. we mean to apply it here with milder connotations of reduced freedom. That is. Even though censoriousness in its aggravating nuances uncovers political repression. The second refers to the brain. resuming his 1977 Bonn notes (in Dilema Veche. al posesiunii suverane de detalii. but they do represent the heart of the contradiction. One common trait the two positions share is an embeddedness in the immanent to the point of ignorance of the transcendent (among other things).concludes: “If the essential elements of the universe are matter. to our mind. Towards the end of this memento article. stârnită de sentimentul cunoaşterii de cărţi. It is the story of an American neurosurgeon.” [in our translation. To professionals. for some time now. rather than to objectify or reify an "answer. opiniile altora. One lays hands on a good head and screws it on a healthy trunk. the body stays disgracefully paralyzed because the spine cannot respond to the nervous centres in the new head. while the rest of the body merely exists as a support. Amâni opinia personală din scrupulul de a inventaria. the focus of attention is on the concrete actions that typify practice (especially those that begin and end with the human 282 .” Andrei Pleşu. and ethical behavior extends to all systems because any organizational pattern – human or nonhuman. ontologizing lexical semantic resources for the life of man’s intellect. I have come to know this juvenile dilatatio animi. the answer rests on technical manipulation of information as thing or commodity. over here. and the efforts towards graphical expression – by the accurate quotation. seems to us to perform a demonstration of how violations of moral law come to a tangency with the treatment of individuals as means and not as ends in themselves. în Vest: „Am descoperit că. plăcerea de a medita asupra unei teme e înlocuită de plăcerea de a «aduna material». You put off a personal opinion out of the scruples of seeming learned while producing the inventory of other people’s opinions. that is. the answer rests on technical application of a few rules of organization or mediation. the delights of thinking a theme over are replaced by the satisfaction of gathering materials. the discourse on economic affairs today does reify positions. as a person’s essence. on the contrary he exists on a continuum with all intelligence. doct. then man is not unique. we note the following. Confessions about the experience of scholarship. His aim was to lengthen individual lifetime in case a body is degraded whereas the head is still functional. The ‘philosophy’ of this undertaking grows out of two typical side-slips in contemporary ideology. iar efortul de a formula expresiv – de acela de a cita exact.

objectification. we consider that the whole poem constitutes one utterance. Rodriguez. Michael (2003).U. Striving to find out what is already reified or perhaps non-reified in us Romanians. thingification and possibly other future barbarian –ation terminological proliferation meant to theoretically cover frequent findings about fellows in a less than satisfactory milieu. Journal of Semantics. hypostatization. Kramsch. will immitatively degrade their relation as well. entifies a colour-sound-matter picture of degradation.com/reification_of_the_unreal. By way of concluding. and relations that are metaphorically textualized. This single utterance entifies existential sickness and. while ignoring the reasons for the actions and their desired pragmatic outcomes. in the second place. in the first place. Geoffrey (1995).poezie. This poem suggests how the world can receive threats about remaining mired in reifications. Language and Culture. “Isaac Asimov vs. properties which are mostly inferred.php/personals/188216/Reificare). Oxford: O. In mid-position. is equally truthful in pointing to reification. Year 18. man and his train of words. A. we reassert the point of our research: we have meant to dedicate the article to an interpretation of how life answers can be reified in our society. “Culture to Culturing”. picture of social reality. it is pehaps suggestive enough to exemplify with and comment upon a three-stanza poem picked on the internet: „prin noi trec anotimpuri cenuşii / animale bolnave / lăsând urme gălbui. 42-46. “Transfers of Meaning”. REFERENCES Cronin. Gâţă. renderable into English as “not quite the clean potato”. published at http://www.htm Iamandi. Claire (1998). removed or unplugged from life itself for the sake of the logical demonstration. facing Europe and the world in various forms of communication. dated 2006-06-14.ro/index. In a strange way perhaps. Petru (2006). As a result. in the illustrations commented upon. Evans.pdf 283 . Because the primary goal of the poet-reader dialogue involves sharing the experience of evil. Jud (2007). The Romanian description “nu e uşă de biserică”.agent). while reifying. and between the train and its rail. Final emphasis is on properties of inanimacy. Annals of the “Dunărea de Jos” University of Galaţi.se/intercultural/nr5/rodriguez. London and New York: Routledge. Since there are no purposeful insertions of punctuation marks. the Frankenstein Complex”. the most prominent relation conveyed by the text is between an animal and its trace. argiloase // ne-au mai rămas cuvinte doar pentru / un joc de scrabble într-o limbă apusă // doar ascultarea ne poate apropia cumva / la marginea unei gări prin care trenurile încing / şinele ca un şir de nostalgii plicticoase / depuse pe bătrâneţile noastre de tinichea” [we are crossed by grey seasons / sick animals / leaving behind some clay-yellowish traces // we still dispose of words just for / a game of scrabble in a faded language // by listening only can we be somehow guided / to the edge of a station where the trains / heat the rails like a string of dull yearnings / deposited on our seniority of tin-plate] (our translation of the poem entitled „Reification” by Florin Hulubei. The reified entities are given equivalent degrees of emphasis. 109-132. Existentializing elements are.P. Issue 17. through inference. Translation and Globalization. Nunberg. Fascicle XIII. one can see in this poem a combination of reaching understanding as a diagnosis of reification in the Habermas style and hybridization as a diagnosis of reification in the Bakhtin style.freewebspace. entification. “fierbem în etuvă” (we’ve reached the boiling point in the drying closet) which is a nicely metaphor-generating. http://www. ed. The poem entifies multiple bearers of property. “Philosophy and the Reification of theUnreal” http://evans-experientalism. 12. Amardo (2002).

politique linguistique. 284 . (4) des risques pour la schématisation des perspectives . Mots-clé : réification linguistique. robotisation ) et antropomorphisation de l'univers.RÉSUMÉ TENDANCES DANS L' INTERPRETATION DE LA REIFICATION Ce qu'on recherche par le langage est la confirmation de l'essence humaine en aspirant vers l'investigation de certains niveaux plus profonds que les options lexicales conscientisées. Pour que le rapport d'existence devienne un rapport d'essence la réification linguistique est acceptée comme ayant: (1) utilité dans la matérialisation des abstractions . (5) des risques d'ossification de la dinamique naturelle de la communication . (6) des risques dans l'apparition de l'équivoque. Cet article s'occupe aussi des éléments de traduction et de politique linguistique dans l'espace européen. (3) utilité dans la réalisation des intentions métaphoriques . (2) utilité dans l'intrumentalisation des conceptes . (7) équilibre entre aliénation (robotisation) et antropomorphisation de l'univers.

DIDACTICĂ DIDACTICS DIDACTIQUE 285 .

286 .

1981). that is why there are studies suggesting methods and techniques of incorporating culture in the teaching of lexis. Language is interwoven with culture and it is the ‘prototypical tool for interacting with the world’ (Duranti. Therefore. by ‘evaluating and questioning the wider context within which the learning of the target language is embedded’ (Thanasoulas. Otherwise. Most authors maintain that the mere focus on grammar. lexis or the four skills leaves the learners unable to perform in a competent manner in contact with the target culture. covering both verbal and non-verbal communication. cultural awareness informs and enriches communicative competence. cultural contextualization can play a major role in turning these meanings more explicit. there is a risk that this may lead to cross-cultural miscommunication.Yolanda-Mirela CATELLY Universitatea POLITEHNICA Bucureşti CULTURAL CONTEXTUALIZATION IN TEACHING LEXIS – PEDAGOGICAL OPTIONS “Language and culture cannot be separated.) and . Porter. If the cultural component is disregarded. if they lack (at least basic) cultural insights and information. as well as the ‘conditions and circumstances under which various messages may or may not be sent. Culture seems to have its own ‘grammar’ (Howell & Vetter. 1997). 1993). that maintains that certain linguistic features might make certain modes of perception ‘more prevalent or more probable’. implicitly. which shows that both communicative competence and cultural competence should be envisaged in the language class. As pointed out (Samovar. 1976). and. therefore accounting for both appropriacy of language and of behaviour. or interpreted’. (ii) it enables students to take control of their own learning and to achieve autonomy. what matters is to ’put [the target] culture in relation with one’s own’ (Kramsch. 1959). the manner in which language and the social variables are related should inform culture teaching in the foreign language classroom. which are sensitive marks of the cultural differences existing among them. cit. For over twenty years there has been a resurgence of interest in the study of language in relation with society. and reflected in that of the language proper. of lexis: (i) it helps avoid stereotypes. We can summate the main reasons of including cultural elements in the teaching of language.” (Buffy Sainte-Marie . Therefore. What is more. 1970). & Jain.1941) It is a matter of common knowledge that there are significant differences among languages as regards the vocabulary and the meanings attached to lexical units. age. when a foreign language is taught/learned. what we teach is just ‘meaningless symbols or symbols to which the student attaches the wrong meaning’ (Politzer. superimposed on. starting from the premise that language is influenced by to social variables (sex. The origins of meanings and of their significance are in the culture of origin (Bruner. This has been pointed out in the literature of the field (Thanasoulas. 1996). location 287 . op.American singer and song writer. social class. 2001). b. This is refined to a subtler view (Henle. noticed. Language is vital to understanding our unique cultural perspectives.(iii) it helps the learners to increase their awareness of the cultural connotations of words/phrases in the target language. Moreover.we can add . the two are inseparable also because it is the language that supports people in encoding their messages and the meanings of their messages. Language is a tool that is used to explore and experience our cultures and the perspectives that are embedded in our cultures.

g. even animosity among nations’. should include false friends. in various ways. idioms – in a contextualized manner. for the learners themselves. affixation using fashionable suffixes (-aholic. making a compromise is an asset in the English speaking countries. Japanese . on the basis of authentic input and task type. All this must be made explicit to the learners. slogans – ‘ban the bomb’.visual culture assimilators. pairs of words. In recent times. medicine: mad cow disease.etc. 2004. 1994) that if totally disregarded. seen as an essential ’code’ for communication. Thornbury. from various sources: giving a second youth to older terms (acid rain. producing numerati).short descriptions of various situations where one person from the target culture interacts with persons from the home culture. Let us conclude upon the need to provide at least a minimum of cultural differences data in the language class. and on understanding cultures through key words comparative analyses (Wierzbicka. 1990) provides explanations regarding the origin of: catch phrases – ‘believe it or not’. 2000) point out that English is developing. Possible (re)sources for the teacher – and later on. Thus. 2010). after the years of socialism. register differences should also be taken into consideration. similarly.). in IT). 1989) is 288 . Lewis. These materials should be used in class. idioms – ‘eyeball to eyeball’. Dictionaries of neologisms (Volceanov. Yet another mode of sensitizing the students (Henrichsen. students can be introduced to some so-called ‘key words’ such as marriage. Thus. 2007). for example. the main risks are ‘misunderstanding. It is a good way of making them understand their own cultural context. on account of the fact that the semantic implications of a word may differ from one language to another. insisting on both differences and the dynamics of meanings in time. nicknames – ‘flower people’. 2007). The teacher’s role is to design and insert awareness raising/sensitizing tasks. local cultural constructs a. in: finances: firewall. Students should be made aware of the newly acquired cultural significance of some terms. warning (Bessmertnyi. and re-entering the current use in our ecology oriented times). borrowings from other languages (e. providing the necessary cultural data. it has received a negative connotation (Şerbănescu. whenever needed. but also from other English speaking areas (Hill rat – from American English). sayings – ‘all publicity is good publicity’. acronyms (WAN.social. the ‘Key Phrases’ dictionary (Nigel. What kind of influence generating differences has been exerted over words to make them get new culturally–specific meanings? They are of various types and origins . phraseological patterns. 1983). on their way towards independent learning. 1998) consists of two interesting tools: ‘culture assimilators’ .karaoke). while in Romania.o. as well. culture shock. with new words covering new cultural circumstances/events appearing permanently. Another proposal (Peck. discoursal. are illustrated. generating shopaholic or -ati. There are numerous resources pointing to ways of raising the students’ cultural awareness. IT: phantom bug. 1998) is focused on ‘culturgrams’ – cultural clusters encapsulating cultural information. 1997). homonymy. the ecology oriented movement: ecofreak. with the emergence of the communicative approach to the teaching of English (Vizental. in order to develop the learners’ habit of being inquisitive as far as such a ‘barometer of social trends’ (Ayto. and ‘cultoons’ . the teaching of vocabulary. Pčolinská. being provided support in taking an inside view of the connotations of such words in the target language/culture. emphasizing points of misunderstanding or potential culture shock cauze. 1997. the newly emerged united Europe: Eurobottle. agglutination (affluenza = affluence + influenza). dating from 1850. The literature provides a range of views on vocabulary teaching (Zimmerman. (Williams. English has been enriched with terms that have appeared since the 1980s.s. British politics: Thatcherite. 1997.

Retrieved on 12. Linguistic anthropology. Understanding Culture and Helping Students Understand Culture. Language in Behaviour.C. (1997). Thus.09 from http://www. Iaşi: Polirom Volceanov. Radical Pedagogy. (1970).icaap. (1997). Adriana (2010). London: Bloomsbury Samovar. Humanising Language Teaching. Hove: Language Teaching Publications Pčolinská. 289 . London: Longman Vizental. W. New York: Human Sciences Press Kramsch. thought and culture. Issue 1. Implementing the Lexical Approach.05. M. Teaching Culture: Beyond Language. Dicţionar de neologisme ale limbii engleze. Nous pouvons considérer qu’une culture peut être mieux comprise par une analyse lexicale subtile qui marque les différences majeures qui existent entre celle-ci et les autres. Language. R. activités communicationnelles. January-March. 1994. Bruner. la présente étude soutient le fait que pour enseigner le lexique. C..html Thornbury. (1998). J. J. R.). ISSN 1755-9715. J. (1998). Retrieved 15. (1981). Year 12. enseignement d’une langue etrangère.: Georgetown University Press Rees. Washington. N. L’étude approfondie des particularités culturelles d’une langue s’enrichit et se nourrit de l’analyse complexe de son lexis. Nigel (1990). February 2010. (2004). Cum gândesc şi vorbesc ceilalţi. P. (1996).concerned.07. Retrieved on 07.uk/feb10/sart03. Nous nous proposons d’exemplifier les modalités de sensibilisation des étudiants en sciences et technologies à l’apprentissage de l’anglais en mettant en évidence les ressemblances et les dissemblances qui existent entre cette langue et le roumain et en exemplifiant cette démarche par des types d’activités communicationnelles. (1983