ANALELE UNIVERSITĂŢII “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FASCICULA XXIV ANUL III, NR.

1 (3) 2010

Lexic comun / Lexic specializat General Lexicon / Specialized Lexicon Lexique commun / Lexique spécialisé

EDITURA EUROPLUS 2010

1

Facultatea de Litere, Universitatea« Dunărea de Jos » din Galaţi Analele Universităţii « Dunărea de Jos » din Galaţi, Fascicula XXIV Lexic comun / Lexic specializat (LC / LS) REDACTOR-ŞEF Doina Marta BEJAN, Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi COLEGIUL ŞTIINŢIFIC: Marius SALA (Academia Română), Grigore BRÂNCUŞ (Academia Română), Jean-Claude BOULANGER (Université Laval, Canada), Angela BIDU-VRĂNCEANU (Universitatea din Bucureşti), Gheorghe CHIVU (Academia Română), Alexandra CUNIŢĂ (Universitatea din Bucureşti), Stelian DUMISTRĂCEL (Universitatea „Al.I.Cuza“, Iaşi), Ana GUŢU (ULIM, Republica Moldova), Denis LEGROS (Université Paris VIII, Franţa), Elena PRUS (ULIM, Republica Moldova), Lucia WALD (Universitatea din Bucureşti), Rudolf WINDISCH (Universitatea din Rostock, Germania) COLEGIUL REDACŢIONAL: Mihaela CÎRNU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Gabriela DIMA (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Maria EGRI (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Virginia LUCATELLI (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Floriana POPESCU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Daniela ŢUCHEL (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Angelica VÂLCU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) Oana Magdalena CENAC (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) – Book reviews editor Anca GÂŢĂ (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) – Administrator de site web designer EDITORUL SERIEI LC / LS: Doina Marta BEJAN REDACTORI RESPONSABILI AI NUMĂRULUI CURENT: Doina Marta BEJAN, Oana Magdalena CENAC, Mihaela CÎRNU Seria LC / LS este accesibilă celor interesaţi prin schimb interbibliotecar asigurat de Biblioteca Universităţii « Dunărea de Jos » din Galaţi, la adresa de mai jos: CENTRUL EDITORIAL : « Centrul de cercetare în teoria şi practica discursului » din Universitatea « Dunărea de Jos » din Galaţi, str. Domnească, nr.47, Galaţi, Cod poştal 800008, România Telefon: +40-236-460476 Fax: +40-236-460476 TEHNOREDACTARE ŞI TIPĂRIRE : Editura EUROPLUS e-mail: office@europlusgalati.ro ISSN 1844-9476
2

Angela Bidu-Vrănceanu In honorem

3

Doamna ANGELA BIDU-VRĂNCEANU este profesor universitar, doctor, conducător de doctorate la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, cercetător principal la Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan-Al.Rosetti” din Bucureşti. Cunoscută pentru preocupările ştiinţifice în domeniul lexicologiei, semanticii, terminologiei, lingvisticii teoretice şi aplicate , a publicat numeroase studii (aproximativ 100) şi cărţi (12), singură sau în colaborare cu alti specialişti. Se remarcă descrierea structurală a lexicului românesc (Limba româna contemporană. Vocabularul, ed.1-l975, ed.2-l985 şi Limba română contemporană. Lexicul, 2005; Structura vocabularului limbii române, l986; Cuvinte şi sensuri, l988). Volumul Modele de structurare semantică, l984, elaborat împreună cu Narcisa Forăscu, a fost în mod deosebit apreciat de comunitatea ştiinţifică şi a fost premiat de Academia Română. Lucrările din ultimul deceniu vizează aspectele aplicative, în corelaţie cu teoria lingvistică modernă: sunt dezvoltate raporturile dintre semantică şi lexicografie, sunt puse bazele metalexicografiei. O atenţie deosebită se acordă analizei lingvistice a diverselor terminologii ştiinţifice (Lectura dicţionarelor, 1993 ; Lexic comun, lexic specializat, 2000; Lexic ştiintific interdisciplinar, 2000 şi Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte, 2007. Perspectiva lingvistică în studiul limbajelor specializate permite caracterizarea fiecărei terminologii studiate, aspect de interes pentru diferite categorii de specialişti. Cele mai recente publicaţii sunt Câmpuri semantice din limba română (2008) şi Terminologie şi terminologii (2010). Doamna Angela Bidu-Vrănceanu a primit pentru a doua oară premiul Academiei Române, alături de colectivul care a elaborat Dicţionarul de ştiinte ale limbii, ed. I - l997 şi ed. a II-a -2001, 2005, în care a redactat articole de lexicologie, semantică, lingvistică teoretică şi aplicată, semiotică, lexicografie şi terminologie. Din l997 este redactor responsabil la revista “Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română). Este membru în comitetul de redacţie al “Revue roumaine de linguistique”. A condus ca director de proiect mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu CNCSIS (l997, l999, 2000), antrenând în cercetare tineri, în majoritate doctoranzi; rezultatele au fost publicate în trei volume şi mai multe studii. În momentul de faţă colaborează la proiectul fundamental al Academiei Române – Tratatul de istorie a limbii române. «Centrul de Cercetare în teoria şi practica discursului » din Facultatea de Litere a Universităţii «Dunărea de Jos» din Galaţi s-a bucurat de sprijinul ştiinţific acordat de doamna profesoară conferinţelor Lexic comun / lexic specializat , organizate în ultimii trei ani. Redacţia revistei Lexic comun / lexic specializat, fasciculă a Analelor Universităţii «Dunărea de Jos» din Galaţi, care numără şi foşti studenţi ai doamnei profesoare, îi urează, la moment aniversar, sănătate şi mulţi ani !

4

Professor ANGELA BIDU-VRĂNCEANU, PhD, who is also a PhD supervisor, is currently teaching at the University of Bucharest, the Faculty of Letters and as a principal researcher at the “Iorgu IordanAl.Rosetti” Institute of Linguistics in Bucharest. Reputed for the scientific concerns with lexicology, semantics, terminology, theoretical and applied linguistics, the professor has published numerous studies (over one hundred) and volumes (twelve), both a single author and in co-authorship. It is remarkable to underline here the merits of a structural description of the Romanian lexicon Limba română contemporană. Vocabularul [Contemporary Romanian. The Vocabulary], first edition 1975, second edition 1985, and Limba română contemporană. Lexicul [Contemporary Romanian. The Lexis] 2005; Structura vocabularului limbii române [The Structure of the Romanian Vocabulary], l986; Cuvinte şi sensuri [Words and Meanings], l988. The volume Modele de structurare semantică [Patterns of Semantic Structuring], l984; elaborated together with Narcisa Forăscu, was highly appreciated by the Romanian scientific community and awarded by the Romanian Academy. The professor’s research in the latest decade concerns applicative aspects related to modern linguistic theory: the semantics-lexicography relations are further developed, the foundation for metalexicography being achieved. A particular attention is paid to the linguistic analysis of various scientific terminologies (Lectura dicţionarelor [Reading Dictionaries], 1993; Lexic comun, lexic specializat [General Lexicon, Specialized Lexicon], 2000; Lexic ştiintific interdisciplinar [Interdisciplinary Scientific Lexicon], 2000; Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte [Specialized Lexicon on the Move. From Dictionary to Text], 2007). The linguistic perspective in the study of specialist languages allows for the characterization of each terminology, a fact which is of much interest for diverse specialists. The most recent publications are Câmpuri semantice din limba română [Semantic Fields in Romanian] 2008, and Terminologie şi terminologii [Terminology and Terminologies] 2010. The professor was awarded for a second time by the Romanian Academy as a co-author of the Dicţionar de ştiinţe ale limbii [Dictionary of Language Sciences] (first edition l997 and second edition 2001, 2005), providing entries referring to lexicology, semantics, theoretical and applied linguistics, semiotics, lexicography and terminology. Since 1997, the professor has been senior editor of the review “Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română) [Annals of the University of Bucharest, the Romanian Language and Literature Series]. She is also a member of the “Revue roumaine de linguistique” editorial panel. In the capacity of project director for several scientific research contracts with CNCSIS, the National for Scientific Research in the Higher Education System (l997, l999, 2000), the professor has facilitated the initiation into research work practice of young people, most of them working on their doctoral theses. The professor’s doctoral tutorship has enabled doctoral students to disseminate their research results, together with and under their tutor’s aegis, in various publications. At present she is collaborating to Tratatul de istorie a limbii române [A Treatise of the History of the Romanian Language], a fundamental project of the Romanian Academy. The research centre called “Cercetare în teoria şi practica discursului” [Research into the theory and practice of discourse] of the Faculty of Letters, « Dunărea de Jos » University of Galaţi, has benefited from the professor’s scientific support generously granted to the Lexic comun / lexic specializat [General Lexicon / Specialized Lexicon] conferences organized in 2008, 2009, 2010. The editing staff of the review Lexic comun / lexic specializat, General Lexicon / Specialized Lexicon, Fascicle of the Annals of « Dunărea de Jos » University of Galaţi, including the Professor’s former students, celebrate the Professor’s birthday with the best wishes for a long, healthy life!

5

Madame ANGELA BIDU-VRĂNCEANU est professeur des universités, directeur de thèses de doctorat, chercheur scientifique principal à l’Institut de Linguistique « Iorgu Iordan-C.A. Rosetti et déploie son activité d’enseignement à la Faculté des Lettres de l’Université de Bucarest. Reconnue unanimement pour ses préoccupations scientifiques dans le domaine de la lexicologie, de la sémantique, de la terminologie, de la linguistique théorique et appliquée, elle a publié de nombreuses études (plus de 100 travaux) et livres (12), comme auteur unique ou en collaboration avec d’autres spécialistes. Nous citons dans ce sens la description structurale du lexique roumain Limba română contemporană. Vocabularul [Le roumain contemporain. Le vocabulaire] (éd. 1-1975, 2ème éd. – 1985) et Limba română contemporană. Lexicul [Le roumain contemporain. Le lexique], (2005); Structura vocabularului limbii române [La structure du vocabulaire roumain], (1986); Cuvinte şi sensuri [Mots et sens, 1988]). Le volume Modele de structurare semantică [Modèles de structuration sémantique], (1984), écrit avec Narcisa Forăscu, a joui de l’appréciation unanime de la communauté scientifique et a été couronné par l’Académie Roumaine. Les travaux de la dernière décennie visent des aspects applicatifs, en rapport avec la théorie linguistique actuelle: il s’agit des relations entre la sémantique et la lexicographie, par la mise en place de la métalexicographie. L’auteur privilégie l’analyse linguistique des diverses terminologies scientifiques (Lectura dicţionarelor [La lecture des dictionnaires], (1993); Lexic comun, lexic specializat [Lexique commun – Lexique spécialisé], (2000); Lexic ştiintific interdisciplinar [Lexique scientifique interdisciplinaire], (2001) et Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte [Le lexique spécialisé en mouvement. Du dictionnaire aux textes], 2007). Chaque terminologie étudiée est caractérisée du point de vue linguistique; cette perspective linguistique dans l’étude des langues spécialisées s’avère très profitable pour différentes catégories de spécialistes. Les publications les plus récentes sont Câmpuri semantice din limba română [Les champs sémantiques du roumain] (2008) et Terminologie şi terminologii [Terminologie et terminologies] (2010). Madame Angela Bidu-Vrănceanu a reçu pour la deuxième fois le prix de l’Académie Roumaine, avec le collectif d’auteurs qui ont élaboré le Dicţionar de ştiinţe ale limbii [Dictionnaire des sciences du langage], éd. I – 1997 et II-ème éd. – 2001, 2005, où elle a rédigé un nombre important d’articles de lexicologie, de sémantique, de linguistique théorique et appliquée, de sémiotique, de lexicographie et de terminologie. Elle est, depuis 1997, rédacteur en chef de la revue“Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română) [« Les Annales de l’Université de Bucarest » (série Langue et littérature roumaine)] et membre dans le comité de rédaction de la « Revue roumaine de linguistique ». Madame Angela Bidu-Vrănceanu est directrice de plusieurs projets de recherche scientifique contractés avec le Conseil National de la Recherche Scientifique dans l’Enseignement supérieur (1997, 1999, 2000). Elle a impliqué dans ces activités une série de jeunes chercheurs talentueux, dont en grande partie ses doctorants. Les résultats de ces recherches ont été publiés en trois volumes et plusieurs études. A présent, elle participe à un projet fondamental de l‘Académie Roumaine, Tratatul de istorie a Limbii române [Traité de l’histoire de la langue roumaine]. Le «Centre de Recherche en Théorie et Pratique du Discours» de la Faculté des Lettres de l’Université «Dunărea de Jos» de Galaţi a joui constamment de l’appui scientifique du professeur Angela Bidu-Vrănceanu, notamment dans les trois dernières années, à l’occasion des conférences Lexic comun / lexic specializat, Lexique commun – Lexique spécialisé. En ce moment anniversaire, le collectif de rédaction de la revue Lexic comun / lexic specializat «Lexique commun – Lexique spécialisé», fascicule des Annales de l’Université « Dunărea de Jos » de Galaţi, qui comprend aussi quelques-uns de ces anciens étudiants, souhaite exprimer sa profonde admiration pour l’entière activité scientifique et professionnelle du professeur Angela Bidu-Vrănceanu, de même que sa gratitude pour son soutien inconditionnel. Bon anniversaire, Professeur ! 6

] Terminologia înseamnă. „Conceptul de terminologie admite mai multe interpretări. în primul rând...” (Angela Bidu-Vrănceanu 2000:71). similar cu cuvintele lexicului comun. pedagogică a terminologiilor este în creştere. Ca disciplină ştiinţifică preocupată de comunicarea specializată şi de mijloacele ei specifice. De la această valoare se ajunge uşor la desemnarea concretă a ansamblului de unităţi (lingvistice sau de alt fel) . complex şi variat [. dincolo de o specialitate ştiinţifică anume. în ultimele decenii. la o terminologie «externă» de interes mai larg şi pentru nespecialişti. În cele două tipuri de terminologii. ceea ce favorizează interpretatrea metodologic unitară. pot fi numite lexic specializat.. terminologia a apărut şi s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XX-lea.. În T1 [terminologia «internă»] rolul lingvisticii e secundar. rolul lingvisticii e diferit.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:19) „Terminologia «externă». De la o terminologie a specialistului..[. «internă». extinderea lui dincolo de domeniul strict al specialiştilor determină migrarea multor termeni în limba comună. realizată fără echivoc într-un anumit domeniu ştiinţific. ceea ce explică abordarea interdisciplinară şi interesul mai larg pentru aceste domenii. utilizate efectiv în comunicarea specializată dintr-un anumit domeniu. T2 [terminologia «externă»] se preocupă mai ales de problemele decodării şi utilizării sensului specializat la mai multe nivele ale comunicării. profesional. la impunerea formelor lor (cu explicarea originii sau formării lor). economică. problemele conceptual semantice căzând în sarcina specialiştilor. disciplina care se ocupă de comunicarea specializată.] tocmai din această perspectivă interdisciplinară. tehnic. Un argument hotărâtor în această privinţă este constituit de constatarea că interesul vorbitorilor pentru lexicul specializat este tot mai larg.. limitat la atribuirea de nume.” (Angela BiduVrănceanu 2010:11) „Importanţa socio-culturală. interpretată strict în raport cu problemele comunicării specializate s-a ajuns. Se vorbeşte în acest sens de laicizarea progresivă a cunoaşterii. Respingem în acelaşi timp teza după care lexicul specializat sau terminologiile reprezintă un interes limitat la comunicarea dintr-un anumit domeniu de activitate..” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:20) „Terminologia «externă» sau socioterminologia are în vedere interesul larg pentru identificarea şi utilizarea adecvată a sensului de către vorbitorii obişnuiţi. ceea ce permite definiţii alternative ale termenilor [.] Interesul mai larg pentru lexicul specializat (LS) îl pune într-o relaţie directă cu lexicul comun (LC).. în sens larg (T2 ) se constituie în lucrări din ultimul deceniu şi îşi propune descrierea termenilor ca fapte naturale (nu convenţionale ca în T1). În acest tip de 7 . Deşi condiţionată de T1 [terminologia «internă»]. delimitate relativ. într-o interpretare de ansamblu. Este o terminologie a specialiştilor pe care o vom numi «internă» [.ANGELA BIDU-VRĂNCEANU : O PERSPECTIVĂ LINGVISTICĂ ASUPRA TERMINOLOGIEI / TERMINOLOGIILOR CONSIDERAŢII GENERALE „Considerăm că terminologiile.].

n.] Analiza paradigmatică a lexicului specializat [. obiectul de cercetare presupune precizarea relaţiei dintre termen şi cuvânt. [. termenul. Analiza modalităţilor (tipurilor) de definire este corelată cu descrierea comparativ-diferenţială în clase paradigmatice (bazată pe analiza în componente semantice). admisă ca primordială în terminologia «externă» (T2)”.]. într-un fel sau altul. necesară pentru a stabili raportul cu nucleul «dur».. de la vorbitorul obişnuit la lingvist). Se îmbină astfel aspectele cognitive cu cele socio-semantice şi pragmatice. gradul de determinologizare şi limitele admisibile ale «deviaţiilor semantice».. (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:28) „[.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:23).” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:30) METODA „Indicaţiile metodologice sunt mai precise când se corelează [terminologia «externă».] Analiza sintagmatică privind textele şi contextele în care apare limbajul specialzat [. [. În felul acesta.comunicare interesează nu numai emitentul (mai mult sau mai puţin specialist). iar raportarea (respectarea) nucleului «dur» specializat (sau existenţa unei medii semantice a lui în funcţie 8 . şi condiţiile de uzaj (mai puţin restrictive decât în limbajeje specializate). prezintă importanţă canalul comunicării (în general mass media. ci şi cu pragmatica..] nu dispune de criterii obiective şi precise.. [. ci şi destinatarul (la modul general nespecialist... În ce priveşte terminologia «externă» (T2). n.] cu lexicologia şi semantica. Premisa interesului pentru terminologia specializată din perspectiva terminologiei «externe» este reprezentată de circulaţia (atestarea) lor (a termenilor. OBIECTUL „Obiectul oricărui tip de terminologie este. într-o primă fază..n) în texte de largă circulaţie (cu un grad de specializare inferior... Acestea pot atrage modificări semantice («dinamica sensului»)..] are rol preliminar sub aspectul textelor şi un rol de rafinare în ce priveşte contextele. Extinderile contextual-semantice pe care la admite utilizarea termenilor specializaţi în texte de circulaţie mai largă (dincolo de textele strict specializate) favorizează modificări ale sensului care conduc de obicei la polisemie.. Din această perspectivă metodele care se detaşează în T2 sunt analiza paradigmatică şi cea sintagmatică. terminologia «externă» se intercondiţionează nu numai cu semantica. lexicologia. dar care face posibilă «laicizarea» cunoaşterii (ştiinţelor). texte cu un grad mediu sau inferior de specializare). Raportarea la termenul strict specializat este.... texte aparţinând mass media sau chiar limbii comune). n.. când se raportează termenul la cuvânt. dar accesibil vorbitorului obişnuit.] Diversele aspecte ale raportului termen/cuvânt se bazeză deci pe analiza semantică. Se admite că în textele de largă circulaţie termenii pot avea libertăţi sau alte preferinţe contextuale. mergând până la vulgarizare..] îşi propune definirea şi interpretarea sensului specializat în mod riguros. In raport cu rezultatele obţinute în acest fel se poate ajunge la o interpretare («lectură») adaptată interesului mai larg al vorbitorilor.] pentru ca termenii să fie obiect de cercetare în terminologia «externă» este necesară prezenţa sau chiar folosirea frecventă în mass media şi/sau în limba comună [. Delimitarea unor categorii ale lexicului specializat de interes larg [.

cu consecinţe importante asupra unei terminologii dinamice [. Precizarea libertăţilor şi a limitelor utilizării sensului specializat şi/sau a celorlalte sensuri pe care le capătă un termen în limba comună urmăreşte realizarea unei comunicări adecvate. Angela coord.. scopul comunicării corecte (decodare şi codificare) rămâne fundamental şi se apreciază în funcţie de indicaţiile dicţionarelor generale. (Angela Bidu-Vrănceanu 2010:25). descrierea termenilor specializaţi din diverse domenii.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2000:71). Chiar dacă există mult mai multe libertăţi în terminologia «externă». în ultimă instanţă. dicţionare etc. societate şi cultură. Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrănceanu.] înregistrarea. Editura Universităţii din Bucureşti 9 .. Selecţia textelor: Doina Marta Bejan BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu.] ca obiective ale terminologiilor atât elaborarea de teorii conceptuale structurând obiectele domeniului.. dezideratul terminologiei «externe» «democratizarea» şi «laicizarea» cunoaşterii ”. [. explicarea.. Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrănceanu. De la dicţionare la texte. Angela. (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:25-31). în sine sau în relaţia cu limba comună este obiectivul propriu terminologiei «externe».. modificarea raportului dintre terminologizare (LS) şi lexicalizare (LC).. 2000 – Lexic comun.” (Angela BiduVrănceanu 2007:25-28) SCOPUL „Sunt admise [. Angela coord.sau toate contextele) reprezintă un aspect de mare interes în analiza sintagmatică a diverselor terminologii. Corectitudinea comunicării favorizează nu numai înţelegerea. ci şi.] Combinarea analizei paradigmatice cu cea sintagmatică în descrierea terminologiilor vizează. 2007 – Lexicul specializat în mişcare.. lexic specializat..] care să ţină seama de interdependenţa dintre limbă şi cunoaştere. cât şi problemele de interes general”. 2010 – Terminologie şi terminologii.. pentru a le stabili atât specificul. ca instrumente cu caracter social şi accesibil. cât şi activitatea lexicografică (specializată sau nu) de efectuare a unor corpusuri. dintre limbă. CONCLUZII „Lingvistica poate contribui la caracterizarea individuală sau comparativă a unor terminologii.. „[.

10 .

................................................................................................ a Romanian Neologic Loan Viewed in the Perspective of Functional Languages L'emprunt néologique roumain bursă dans la perspective des langues fonctionnelles Cristinel MUNTEANU ....................... Doina HREAPCĂ ...... 85 Termeni din repertoriul lingvistic al rudeniei la romani Terms from the Romans’ Kinship Linguistic Repertory Termes du répertoire linguistique de la parenté chez les Romains 11 ..........................................CUPRINS/ CONTENTS / SOMMAIRE TERMINOLOGIE / TERMINOLOGY/ TERMINOLOGIE .............................................................................................. 77 Definiţii alternative ale termenilor economici Alternative Definitions of Economic Terms Définitions alternatives des termes économiques Mădălina STRECHIE ............................................................................................................................................................................ 19 „Sfânta” înjurătură sau mic inventar de termeni religioşi la îndemâna românilor nervoşi “HOLY” Swearing or Small Inventory of Religious Terms of Reach Angry Romanians « Le sacré» juron ou petit inventaire de termes religieux à l’usage des Roumains furieux Terminologia divinaţiei populare româneşti: actanţii The Terminology of Romanian Folk Divination : The Actants Terminologie de la divination populaire roumaine: les actants Valeriu BĂLTEANU...................................................... Consideraţii asupra vocabularului unui vechi text medical The choices of Hypocrates........................................................................................... 46 Quelques termes orthodoxes en roumain et leurs «possibles» équivalents français Orthodox Terms in Romanian and their “Possible” French Equivalents Termeni creştin-ortodocşi românesti şi ”posibilele“ lor echivalenţe în limba franceză Stelian DUMISTRĂCEL........................................ 25 Gheorghe CHIVU ..................................... Considérations sur le vocabulaire de la traduction d’un texte médical ancien Alexandra CUNIŢĂ................................................. 29 Alegerile lui Ippocrat.................... 35 Dimensiunea culturală a termenilor The Cultural Dimension of Terms La dimension culturelle des termes Felicia DUMAS ..................................... 17 Laurenţiu BĂLĂ ............................................................................................................................................................................................................................................................................................ Considerations on a Mediaeval Medical Text Les choix de Hypocrate..... 66 Problema Terminologiei în concepţia lingvistică a lui Eugenio Coşeriu The Issue of Terminology in Eugenio Coseriu’s Linguistic Theory Le sujet de la Terminologie dans la conception linguistique de Eugenio Coseriu Elena MUSEANU ................... 51 Împrumutul neologic românesc bursă din perspectiva limbilor funcţionale BURSĂ (Stock Exchange)..............................................

.................... 137 Metaphor Translation in Electronics Terminology Traducerea metaforei în terminologia electronică La traduction de la métaphore dans la terminologie électronique On the English Law Enforcement Vocabulary – Acknowledgement and Argumentation Vocabularul poliţienesc din limba engleză: recunoaştere şi argumentare Le vocabulaire anglais spécifique à la police: identification et argumentation Ileana CHERSAN...................................................................................ème siècle Ana-Maria TRANTESCU ............................. A Contrastive Perspective Problèmes de terminologie dans la définition des unités phraséologiques en roumain et en anglais.................................................................................................. 131 Poveşti despre cuvinte: LUNCĂ The Story of a Word : LUNCĂ (“river meadow..... Une perspective contrastive SEMANTICA/ SÉMANTIQUE/SEMANTICS ............................................................................................. 115 Liliana AGACHE ............................................................................. 89 Terminologia ca vector al culturii matematice la graniţa dintre milenii Terminology and the Mathematical Culture at the End of the 20th Century La terminologie et la culture mathématique à la fin du XX.................................................................................................................................................... 117 Fenomene sonore specifice omului în analiza contrastivă Terms Denoting Human Sounds in a Contrastive Analysis Phénomènes sonores spécifiques à l' homme: une analyse contrastive Ionel APOSTOLATU ................................................... Olga PASCARI .............................................. 121 Consideraţii privind hipercorectitudinea lexicală On Lexical Hypercorrectness Considérations sur l' hypercorrectitude lexicale Ana-Maria BOTNARU ................................ holm”) L' histoire d' un mot: LUNCĂ The Degree of Semantic Independence of Elements in Idiomatic and Non-Idiomatic Compounds Gradul de independenţă semantică a elementelor în compusele idiomatice şi în cele neidiomatice Le degré d'indépendance sémantique des éléments dans les composés idiomatiques et non-idiomatiques Zinaida CAMENEV..........................................................................Alice TOMA.............. 103 Probleme terminologice în definirea unităţilor frazeologice în română şi engleză................................... O perspectivă contrastivă Terminological Difficulties of Phraseological Units in Romanian and English........................................ 143 Roxana CIOLĂNEANU ...................................................................................... 149 Hiponimia ca modalitate de organizare şi descriere definiţională în limbajul de marketing Hyponymy as a Means of Organisation and Definitional Description in the Language of Marketing L'hyponymie: moyen d'organisation et de description définitionnelle dans le langage du marketing 12 ..................................................................................... 134 Oana Magdalena CENAC...................................... everglade...............................................................

................................................................................................................... Black and White Considérations étymologiques concernant les noms de couleurs........................................ 161 Semantica dezastrului The Semantics of Disaster La sémantique du désastre Virginia LUCATELLI ......................................................................................................................... WORD BUILDING................................................................................................................................................................................................................................................................................ idioms) in literary texts Casia ZAHARIA ...Valentina CIUMACENCO .......................................................................... 154 The Semantic and Syntactic Development of the Quasi-Modal Have to in English Verbul semimodal Have to în limba engleză: valori semantice şi sintactice Le verbe quasi-modal Have to en anglais: valeurs sémantiques et syntaxiques Gabriela DUDA ........................ expressions.................. 195 ETYMOLOGY.................... PHRASÉOLOGIE Mihaela CÎRNU ............................................ 219 Valenz und logische Wortzusammenhänge in Komposita Concatination and Logical Connectors in Compound Words Valences et liens logiques dans les mots composés 13 ....................................... 197 Übersetzung deutscher Nominalkomposita aus der Fachsprache der Technik La traduction des noms composés allemands du langage technique de spécialité Traducerea substantivelor compuse germane din limbajul tehnic de specialitate Cristian MOROIANU ..... FRAZEOLOGIE/..... 190 ETIMOLOGIE......... PHRASEOLOGY/ ÉTYMOLOGIE................................................................................... 176 Le vocabulaire de la cause The Vocabulary of the Cause Vocabularul cauzei La métonymie des couleurs dans le discours publicitaire The Metonymy of Colours in the Advertising Discourse Metonimia culorilor în discursul publicitar Sanda MARCOCI .......... 212 Modélisation structurale et sémantique des unités phraséologiques en contexte Crearea de modele strucurale şi semantice ale unităţilor frazeologice în context Analysis of the function of the different types of phraseological units (collocations.......... Blanc et noir Ina PAPCOVA......................................................................... 185 ‘What’s in a Name?’ Senses of the Term ‘Construction’ in Linguistic Studies ‘What’s in a Name?’Sensurile termenului CONSTRUCŢIE în diverse orientări lingvistice ‘What’s in a Name?’ Une approche linguistique du sens du mot CONSTRUCTION Mariana NEAGU..................................................... FORMAREA CUVINTELOR. 202 Consideraţii etimologice la numele de culori..................... FORMATION DES MOTS....................................... Alb şi negru Etymological Notes on the Names of Colours..............................................................

.......................... 275 Allotopie......................... 236 Triada conţinut / formă / calitate în traducerea textului juridic comunitar The Tryad Contents/ Form/ Translation of the European Community Legal Texts La triade contenu/forme/qualité dans la traduction des textes juridiques communautaires Petru IAMANDI ..................enonciation et personnages dans la piece de Laila Ripoll FIEL Elena FUIOREA ............................................................................."The Colour of Ecology".................................................................................... FIERE Paratopy ...................................................... 231 Military Speech Acts and Speech Act Verbs Acte de vorbire din domeniul militar şi verbele prin care se realizează Actes de langage dans le domaine militaire et leurs verbes performatifs Ludmila HOMETKOVSKI ..................................................................................................... aplicaţie pe limbajul mediatic românesc contemporan Iuliana POP ..................................................................................................... Application au langage médiatique roumain contemporain Green ......................................................................................................................................................... enunţare şi personaje în piesa Lailei Ripoll.............................. 243 On Character Naming Cum aleg scriitorii numele personajelor Comment l’écrivain choisit –t-il le nom de ses personnages ? Fulbert Loukou KOFFI ...................................... Application in Contemporary Romanian Media Language Verdele – simbolul ecologiei...... 266 Floriana POPESCU .............................. 258 Probleme de terminologie în actul traducerii Problems of Terminology in the Act of Translation Problèmes de terminologie dans l’acte de la traduction Le vert – symbole de l’écologie....................................................................................................................... 223 Simona ANTOFI ............................................... Vers une problématisation de l’espace scénique filmé Allotopia sau despre problematizarea spaţiului scenic filmat Allotopia – the problematisation of the filmed stage space Daniela ŢUCHEL ...... 225 Paratopie............................................................................................................................................................................................ 279 Trends in Interpreting Reification Tendinţe în interpretarea reificarii Tendances dans l'interprétation de la réification 14 ............................... 249 Analyse stylistique du lexique populaire dans Les Quatrains du dégoût de Bottey Zadi Zaourou Analiza stilistica a lexicului popular in Les Quatrains du dégoût de Bottey Zadi Zaourou Stylistic Analysis of the Popular Vocabulary in Les Quatrains Du Dégoût by Bottey Zadi Zaourou Nicoleta NEŞU....... 271 O analiză privind macrostructura leximatelor româneşti An Analysis of the Romanian Leximat Macrostructure Une analyse concernant la macrostructure des matériaux lexicographiques roumains Sandrine SIMEON...............................Enunciation and Characters in Laila Ripoll's Play ATRA BILIS Paratopie ....................................LEXIC ŞI CULTURĂ/VOCABULARY AND CULTURE/ LEXIQUE ET CULTURE...................................

.................. 290 The Lexicon: A Symphony....................DIDACTICA/ DIDACTICS/ DIDACTIQUE .............................................................. ABSTRACTS .... Lingvistică şi matematică. 315 15 .................................................................................. Editura Universităţii din Bucureşti.............................. Bucureşti..................... Cuvintele – mesageri ai istoriei..... Bucureşti.................. 2009................................................................................................. 303 Atelier de traduction nos 11......................................... pas une note Anca Marina RĂDULESCU.................... ISBN 978-973-737-788-3 Felicia DUMAS . ISBN 978-2-02-086258-5............................................ Oana BADEA .......................... février 2009........... 299 MARIUS SALA........................... 261 p.. 2010...................................................... 305 ALICE TOMA..................... not a Note Lexiconul: o simfonie............................................ ISBN 978-973-7839-59-6.. Les tribulations du français en Europe...................... Editions du Seuil...................... Doina Marta BEJAN ............................................. 294 Some Ideas about Teaching Writing as a Process Sugestii asupra predării exprimării scrise Suggestions sur l'enseignement de l'expression écrite RECENZII /BOOK REVIEWS/ COMPTES-RENDUS DE LECTURE ........... 301 ANGELA BIDU-VRĂNCEANU (coordonator)........................ 297 Doina Marta BEJAN ............... Bucureşti.......... 285 Cultural Contextualization in Teaching Lexis – Pedagogical Options Contextualizare culturală în predarea vocabularului – opţiuni pedagogice Contextualisation culturelle dans l'enseignement du vocabulaire – options pédagogiques Yolanda-Mirela CATELLY ... 2009 et 12............... 373 p. Angelica VÂLCU .... 2006............................................................................................................... 295 p................ nu o notă Le Lexicon : une symphonie............... 287 Ana MUNTEANU........ 2009 Cristinel MUNTEANU ....................................... Editura Meronia.............................................. Terminologie şi terminologii..................................................... reeditare 2008. 518 p.......... Editura Universităţii din Bucureşti....................... 313 MARIE TREPS.................... Les mots migrateurs..........

16 .

TERMINOLOGIE TERMINOLOGY TERMINOLOGIE 17 .

18 .

Artur Gorovei. în introducerea la capitolul Imaginarul lingvistic. care să atenueze oarecum efectul blasfemator. de botez. Aşa cum am afirmat deja. Şi aceasta pentru că observaţiile din predica lui Antim Ivireanul (vezi mottoul acestui articol). căci imaginaţia românilor este. când. în cazurile menţionate) constituie adevărate tabuuri lingvistice şi nu pot fi folosite în contexte blasfematorii (în înjurături. de comândare. pe care îi folosesc izolat sau. dar şi pentru locuitorii din Québec. românii nu resimt nicio teamă faţă de aceşti termeni. în combinaţii ce alcătuiesc un repertoriu aproape inepuizabil de înjurături.. menţiona această concepţie „virilă”. de la divinitatea supremă. de cununie şi de toate tainele sfintei biserici şi ne ocărâm şi ne batjocorim înşine legia?”[1] Antim Ivireanul Fie şi numai acest motto ar putea constitui deja un inventar al termenilor de care vorbeam în titlul articolului nostru! Din păcate. manifestat în presă (începând cu articolele lui Eminescu din ziarul Timpul. după luarea în derâdere a aproape tuturor celor sfinte. Am optat pentru un inventar alfabetic deoarece este mai uşor de consultat. într-una din lucrările sale. de exemplu. e foarte posibil să fi omis câţiva termeni. de suflet. de morţi. că cică are mai multe coaste de femeie” [2] Într-un extrem de interesant eseu dedicat Imaginarului violent al românilor. Ne propunem. care ar fi depăşit cu mult spaţiul unui articol.] că ce neam înjură ca noi. de prescuri. el este departe de a fi exhaustiv.Laurenţiu BĂLĂ Universitatea din Craiova „SFÂNTA” ÎNJURĂTURĂ SAU MIC INVENTAR DE TERMENI RELIGIOŞI LA ÎNDEMÂNA ROMÂNILOR NERVOŞI Motto: „[. de colivă. din păcate. în mod mai mult decât justificat. credem noi că ridică un semn de întrebare. al cincilea dintre ele fiind cel religios [3]. sau pur şi simplu ca interjecţii cu valoare afectivă amplificatoare). cuvintele cu semnificaţie religioasă (catolică. Acest registru. dar credem că numărul acestora este. o trecere în revistă a câtorva termeni religioşi care nu constituie nici pe departe tabuuri pentru români. nesemnificativ. uneori. de cruce. paradoxal. totuşi. în cele ce urmează. până la un studiu de caz dedicat oglindirii în presă a „mineriadelor”). practic. Judecând după bogăţia extraordinară şi după varietatea mereu surprinzătoare a înjurăturilor româneşti putem spune fără teama de a greşi că apetenţa noastră pentru acest tip de manifestare lingvistică este un dat ancestral. Din 19 . nouă registre ale acestuia. de mormânt. înrădăcinată adânc în mentalul popular: „Băiatul care nu-i deprins să suduie măcar de mamă. de lege. Ruxandra Cesereanu identifica. nu putea lipsi dintre cele nouă identificate de autoare. până la ultimul mormânt.. de ispovedanie. se va însura cu mare greutate. nelimitată în acest domeniu. peste 90 % dintre români se declară de religie ortodoxă! Credinţă religioasă care. de cuminecătură. În schimb. de lumânare. dar şi pentru faptul că un clasament în funcţie de frecvenţa acestor termeni în înjurăturile românilor ar fi trebuit să facă obiectul unui adevărat studiu. decât în urma unor transformări fonetice eufemistice. judecând după înjurăturile proferate oricând şi oriunde. nu sunt. Pentru francezi. deloc lipsite de temei nici astăzi. inventarul care urmează nu este exhaustiv.

dntis. fără îndoială. de-a lungul a secole de existenţă. atotputernicul. băi. derkeiler. un studiu separat!). nu la fel putem spune despre Cristos/Cristoşi (cu variantele Hristos/Hristoşi)! Acesta este prezent. ţi-am zis să nu mai te repezi aşa neanunţat? (reactii. Este puţin curios acest fapt întrucât cealaltă mare sărbătoare a ortodoxiei (şi nu numai!). fiinţă (vie sau moartă!) etc. ai să ajungi ca Chişoi. de parcă românul nervos ar vrea să ia în derâdere. imaginarul lingvistic violent al românilor i-a determinat pe aceştia să-şi constituie.info) [5] anafură: Futu-ţi anafura mătii.ro) biserică: Îs numai io şi feciorul mieu. cu o exclamaţie de defulare.ro) 20 . crucea mă-sii dă osie. înjurînd cu voce piţigăiată şi stridentă. 2006: 108) candelă: Candela mă-tii. sunt următorii: altar: Futu’i altaru mă’sii de când vine un negru în ţara mea să’mi vorbească despre cât de rahat e poporu român? (drojdie. în cele mai multe dintre înjurăturile româneşti. că i-am zis să se uite! (Vintilă-Ghiţulescu.ro) colivă: . fie singur.com) Te audiez fără nici un avocat. fie în orice combinaţie imaginabilă. e adevărat.com) ceară: Au futu-ţi ceara mă-ti de şmecheră care eşti tu şmecheră !!! (zoso. nu am întâlnit – a se citi „auzit”/„citit” – vreo înjurătură de genul „…tu-i Crăciunul mă-sii”!). cea faţă de mamă ar merita.com) cădelniţă: Futu-ţi cădelniţa mamii măti de bou! (groups.google. manifestată nu numai faţă de cele sfinte (de exemplu. De aceea. dar practic faţă de orice – obiect. – ne face să-i dăm crezare lui Mark Twain.ro) Cristos: fii blestemat până-n străfundul Iadului.Ce să fie boierule. la fel ca în cazul primului termen menţionat. cum este deja învechita Drace! (sau. Paştele. de ce nu. să-şi manifeste violenţa verbală nu numai faţă de Dumnezeu unicul. sau a nu mai puţin celebrei Shit! a anglofonilor). cei religioşi. cât şi sub forma de plural Dumnezei. ci faţă de toţi Dumnezeii posibili ai preopinentului său!). criminalule. alături de Paşte şi de Dumnezeu/Dumnezei. when very angry. încât Bojorina se gândi fulgerător că se auzise pînă la tecarul din poarta popii Zaharia: Cristelniţa mă-tii de fată! (convorbiri-literare. 2006: 107) cristelniţă: Nici n-apucase să sară din şaretă cînd unul dintre fraţii ei o apucase de ceafă. din păcate doar pe jumătate. apoi taică-său apăruse din grajd cu ochi furioşi. situaţie. care spunea: „When angry count to four. cu vreuna echivalentă a celebrei exclamaţii Merde! a francezilor. Al doilea termen ocolit în înjurăturile românilor este Isus Cristos. disputându-şi primul loc cu numele divinităţii supreme (atât sub forma Dumnezeu. futu-ţi Cristoşii mă-tii! (stiri. figurează la loc de „cinste” în topul înjurăturilor româneşti. futu-ţi Cristosu' mă-ti de jigodie (newsgroups. sau a furiei. (cronicarii. deci. suflând greu din cauza efortului. swear. că să rupse tocma acu! Tu-i coliva mă-sii dă viaţă că pă ploaia asta şi-n frigu ăsta tot să stai să dregi la trăsură! (Vintilă-Ghiţulescu.” [4] Suntem. Ce putem face? Biserica mă-sii dă om prost.rol. cu oricare alt termen religios! Violenţa verbală a românilor.observaţiile noastre. care nu se mulţumeşte cu o banală interjecţie eliberatoare a energiei negative acumulate. un popor foarte nervos. un adevărat inventar de termeni ce se regăsesc în înjurături şi dintre care. doi termeni religioşi par a fi scăpat de impetuoasa furie blasfematorie a românilor. căci dacă. să dormi prin şanţuri! Se opri. nu am întâlnit o înjurătură de genul „…tu-ţi Isusul/Isuşii mă-tii”. unul doar pe jumătate… Primul este Crăciun (personal.

com) grijanie: .com) dumnescris [7]: M-a speriat să-mi stea inima.Cum e-a ta. insista pe: . (literaturasidetentie.ro) dumnezeire: futu-ţi marea mă-tii de gras şi dumnezeirea mă-tii de obez slinos.ro) De când Dumnescrişii mă-sii se politizează şi sănătatea? (euxiniu. futu-ţi Dumnezeul mă-tii? . eu vroiam să-i explic frumos la om care e faza cu pătratele. .ro) Atunci. (international. (mangaliamea.com) ministrul transporturilor ce molifta mă-sii a făcut?? mormânt: Bă futu-şi mormântul mă-tii de handicapat. (twisted-minds.wordpress.. futu-vă închinarea creştinească cui v-a făcut parlamentari. e-a noastră. (extreamcs.A cui e. iar încins..com) icoană: steliştilor nu veniţi voi la Galaţi futu-vă’n icoana mamii voastre (sport. de pun dîrjala pe tin şi îţi rup oasele de mă bagi în puşcărie.. Hristosul tău de bandit? Şi înjurăturile alea mă făceau să mă uit lung la el. (renasterea.ro) închinare: Futu-i închinarea mă-sii de viaţă! (gabrieladsavitsky. ro) Hristos: Bă futu-ţi altaru mă-tii.ro) 21 . dieta şi alte cele şi te bagi tu în hristosu mă-tii aici cu cunoştinte de mare culturist. aleluia şi „Amin”. futu-ţi morţii mă-ti nu ai loc de mine? (m.gandul. (ndrey. iar e luni.M-ai bate.com) moliftă: Cât timp a fost (brainfuzion. maior sau colonel ce-l făcuseră peste noapte.cruce: futu-ţi crucea mă-tii de grecotei împuţit.ro) Dumnezeu: El. (youtube. Basarabia.prosport. cât crezi c-o să mai înghiţim birurile? (gandul.com) Dute-n hristoşii mă-tii de handicapat că nu te-a băgat nimeni în seamă. eram cel mai bun la învăţătură şi cel mai iute la horă nu ca tine futu-ţi grijania mă-ti.Păi. mă.Pentru că am fost deştept mă.. melodia asta e chiar făcută de astfel de oameni tot pentru astfel de oameni. (evz. când venea să dăm declaraţii. paytv.şuieră tatăl . pentru ce. Dumnezeii mă-sii a mai murit Piticul ăla la Târgovişte? (scribd.reea.info) dumnecat [6]: Dă-o-n dumnecatu’ ei de ţară! (forum..de) groapă: Luate-ar dracu de oltean împuţit futu-ţi groapa şi copii mă-tii de rahat cu 4 ochi. futu-i naşterea mamii lui de împuţit ordinar! (ziarulde iasi. aleluia. com) mort: Ce mă.. tu-i dumnescrisu mă-sii de animal.ro) înger: futu-ţi îngerii mă-tii (hyperliteratura.info) naştere: Şi când se scoală. că o dată îmi vin belelele.wordpress..com) Aleluia. futu-ţi lumânarea mă-tii de beţiv! (cronicarii..weblog. net) lumânare: .. ai? .m-ai bate. ro) Dumnecaţii măsii. dar mai faci tu multe declaraţii care aduc numa ruşine şi mizerie asupra clubului şi. (agero-stuttgart.

com) Bă. parastasul şi prescura? (groups.com) Trebuie spus.derkeiler. în filmul Balanţa .. sensul pe care acest termen îl are în limbaj bisericesc.ro) pomană: Aşadar. arhanghel. ceara. regia Lucian Pintilie) futu-ţi Cristosu şi Maica Precistă şi femeia de servici care te-a învăţat să scrii mess-uri. futu-le-aş parastasu’ mamii lor. ci numai în combinaţii. com) paşte: Paştele mă-tii de vagabond. în funcţie de gradul de nervozitate al proferatorului...parastas: De la vodcă li se trage. absolut orice obiect care le creează (sau nu!) probleme: 22 .fr) În afara termenilor care formează acest glosar. ro) sfânt: „Băga-mi-aş picioarele în sfinţii ăştia. mucenic…): Futu-ti biserica şi paştele şi adormirea morţilor mă-tii. mai există câţiva pe care.ro) prescură: futu-ţi prescura mă-tii (forum.. adormire – poate fi vorba de „moarte”.ro) Futu-ţi Cristosul Bibliei mă-ti Constantine! Îţi place Biblia pt. cine-i eficient şi responsabil şi cine-i acolo doar de „futu-i pomana”. net) Bag (…)-n toţi dumnezeii şi arhanghelii maicilor măiculiţelor voastre de homosexuali năzdrăvani (…) (injuraturi. google.wordpress. (ziarulde sibiu. tot ca musca în curu’ calului. în care întâlnim patru şi chiar cinci termeni religioşi (exemple cu doi sau cu trei termeni fiind cele de mai sus): Măi Ghiţă Căcărează. nu i-am întâlnit separat în înjurături.” (revista 22.1992.cumicu. free. ai? (newsgroups. evanghelie.. aşa cum am mai spus. Futu-vă Altaru Biserica Cristosu Evanghelia Filoftea [8] etc. alături de un alt termen. măi. sfinţii şi mucenicii să ţi-i fut! Hai odată! (ralucone.. sau chiar de mai mulţi. (bloguluteo. futu-ţi tămâia cui te-a ouat.wordpress.wordpress.org) Futu-ţi cristoşii. cel puţin în ceea ce ne priveşte. ne-ai minţit că înveţi şi termini liceul. legate de exemplu de faptul că românii pot înjura.ro) tămâie: „De ce-ai tăiat. maica precista. anafura. sărbătorită pe 15 august –. dar şi de o mare sărbătoare religioasă. vedea-i-aş pe toti deportaţi în Siberia… (moshe mordechai. de altfel. de hoţi. că e gratis. de exemplu.wordpress. cu siguranţă! Vom cita în continuare doar câteva astfel de creaţii.com) pască: . precum şi de imaginaţia sa.com) Pai să nu-i fuţi Cristosul şi Adormirea mă-sii? (mitza.. copacu’. ţi-am plătit meditaţii şi tu nici măcar nu te-ai înscris la examen! (numisfera. mă.. (alinamd. Au buzunarele mai mari decât medicii iar oamenii ăia salvează vieţi.com) Ar mai fi multe observaţii de făcut. biblie. că aproape oricare dintre termenii menţionaţi mai sus poate forma nucleul unei înjurături. futu-ţi pasca mă-ti de ţigan borât astăzi şi mâine (newsgroups. de bou cu stea-roşie-n frunte?” (paulgoma.da mai taci odată. Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mare).com) Aşa că ce le-aş ura eu preotilor e. enoriaşilor! Futu-vă paştele şi evanghelia mamelor şi taţilor voştri! (Victor Rebengiuc.derkeiler. (webloader.

(liviualexa. într-un anume tip de construcţii eliptice: muncesc cinstit. uneori.free. blogspot. cobor pe scări! (bloguluflorescu.wordpress. cel puţin nu european. Sau poate ar trebui amintită o anume formă de economie sintagmatică prezentă uneori în înjurături (aceasta determinându-i pe utilizatori să folosească enunţuri cât mai succinte. credem că dacă s-ar alcătui un clasament al diverselor popoare în funcţie de înjurăturile proferate.wordpress. blogspot.ro) Săptămâna asta/viitoare. de să le meargă fulgii la toţi şmecherii de bagă reclame (…) (agonia.wordpress.Nea Nicule.Porc bătrân şi împuţit! Grijania şi pomana mă-sii! se apuca Nuţica să-l suduie cu foc. info) . p. absenţa primei silabe a acestui verb (de aici. Singurul lor efort de atenuare a înjurăturilor este.ro) Sau. după ştiinţa noastră.Ei futu-ţi lumânarea mă-tii.ro) Mi-l şi imaginez pe bunic’miu uitându-se lung la mine. îmi plătesc dările.). la instanţe numai din uie. „…tu-le…”): Moroşanu: „Tu-i mama ei de salsa. în crucea mă-tii!! (gandul. ca în exemplul următor: Ridică-te. Marinică. păi dacă nu le făceam un proces. dacă eram eu ministru. futu-mi-l în decapitare pe mămicuţa lui dă fiară uădioasă şi săl-ba-ti-că. căci.” (pro-saeculum. românii nu au astfel de preocupări.Ăla. ro) „Futu-i Dumnăzău şi Marea / Cui o mai făcut Ungarea.. nr. futu-ţi ’mnezăii mă-tii de criminală! (Familia.fr) Păi futu-i pehaşul ei din gură de viaţă.com) .com) fie. mai rău. paştele tău de mizerie civilizată şi easy-access ce eşti!! (paidece. cuvinte scurte etc. 11-12/2008. am dansat de nu mai pot!” (kombat. deci mă duc la vodafone şi le fac un scandal cât casa !… tu-le mama lor de hoţi! (mickelasblog. am de lucru.com) „Futu-i Dumniezău’ ei de funie!”. da-am uitat: Goiciu-i ăla de-a decapitat la unu’ picioarele cu toporu’? . sta câteva secunde şi în stilu-i caracteristic imi spune: „Futu-ţi cetania mă-tii! De unde soarele mă-tii ai mai apărut şi tu?” (cupixul. fie absenţa totală verbului cu conotaţie sexuală provenit din lat. constata unul aburcat pe o movilă de pământ maro. futuere.ro) Futu-ţi tehnologia cui te-a făcut.. printr-un fel de afereză. nu manifestă un atât de nonşalant dispreţ faţă de termenii religioşi! 23 . în scopul de a atenua cumva efectul blasfemator al acestora [9]. stau la 4! Nu-i nimic. ar mai trebui remarcat şi faptul că în timp ce francezii sau canadienii din Québec au tendinţa de a eufemiza termenii religioşi pe care îi folosesc.Lumânarea s-a stins din nou şi atunci l-am auzit pe tata zicând: .com) În concluzie. ai mai relatat. 133) În sfârşit. se aruncă în gol de la parter! Cristoşii şi toţi sfinţii. niciun alt popor. domnule! (paul goma. îţi arăt eu ţie! (ioanabogdan.com)etc. numeroasele variante de genul „…tu-ţi…”. românii ar ocupa primul loc în ceea ce le priveşte pe cele… „sfinte”. Se opinteşte în cizme mai bine şi coşciugul coboară alene. (zf.

[9] De exemplu. numele „Filoftea” se traduce prin iubitoare de Dumnezeu. în a cărui „compoziţie” ar putea figura „dumnezeu” . pp. [2] În Credinţi şi superstiţii ale poporului român. dar care. presupunem că este vorba de un cuvânt-valiză. O istorie a blestemului. apud Dan Horia Mazilu. Iaşi: Polirom. neintervenind decât în cazul unor erori evidente şi a căror menţinere ar fi îngreunat înţelegerea textului respectiv. 1998. [4] „Când eşti nervos.. termes religieux. [3] Cesereanu.. adică de Biblie!). 1995. Chişinău. RÉSUMÉ « LE SACRE» JURON OU PETIT INVENTAIRE DE TERMES RELIGIEUX A L’USAGE DES ROUMAINS FURIEUX Pour les Français. Humanitas. R. les mots à signification religieuse (catholoque. Mots-clés : juron. folosirea de către francezi a cuvântului „bleu” pentru a înlocui numele „Dieu” – ‘Dumnezeu’ –. compus din „dumnezeu” + „scris” (probabil. Dan Horia (2001). Roumains. qui attenuent en quelque sorte cet effet blasphématoire. Imaginarul violent al românilor. 2001. [7] Un alt termen care. p. Didahii. „duminecă” . Bucureşti. Bucureşti: Humanitas. respectiv „dumicat” pentru ultima parte.NOTE [1] „La Dumineca Vameşului. a II-a. 11-12. En revanche. Chişinău: Litera. înjură. La conclusion finale de notre article est qu’entre Dieu et le Diable. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Cesereanu.” [5] În toate exemplele care urmează am respectat ortografia autorilor. in Didahii. Bucureşti. Constanţa (2006). nu figurează în vreun dicţionar . Vintilă-Ghiţulescu. după ştiinţa noastră. de cuvânt al Domnului. în sensul de lege „scrisă”. p. de la Curtea de Argeş. O istorie a blestemului. pentru partea de început. când eşti foarte nervos. îngrijită de Iordan Datcu. de asemenea. 9-10. Mazilu. Iaşi. 223. [8] În 7 decembrie o prăznuim pe Sf. [6] Un termen care nu există. 29. 24 . Editura „Grai şi Suflet – Cultura naţională”. les Roumains n’éprouvent aucune crainte devant les termes en question qu’ils utilisent de manière isollée ou bien dans des combinaisons qui se constituent en un réprtoire de jurons poresque inépuisable. ocrotitoarea Ţării Româneşti. Polirom. cuvânt de învăţătură”. Nous nous proposons de passer en revue les termes religieux qui ne constituent pas de tabous pour les Roumains. la fel ca precedentul. Bucureşti: Humanitas. este destul de des întâlnit în înjurături. Nr. sau ceea ce francezii numesc un „motvalise”. Evgheniţii. 250. dans les cas mentionnés) constituent de vrais tabous linguistiques ne pouvant être utilisés dans des contextes blasphématoires (dans des jurons. în niciun dicţionar al limbii române actuale. ainsi que pour les Québéquois. foarte des întâlnit în înjurături! În ceea ce priveşte etimologia sa. noiembrie-decembrie. Litera.dar poate şi „duminică”/var. înclinăm spre a-l considera un cuvânt telescopat. les Roumains craignent (ne serait-ce qu’apparemment) PLUTôt le dernier que le premier. totuşi. Şi în cazul său. tabous linguistiques. en partant du nom de la Divinité suprême jusqu’à celui du plus humble „tombeau”. ou purement et simplement dans des interjections à valeur affective amplifiée) qu’à la suite de certaines transformations phonétiques euphémistiques. ed. Familia (2008). Ruxandra (2003). numără până la patru. Oradea. fără competenţa unui specialist. p. în construcţii de genul „parbleu” (pentru „par Dieu” – ‘pe Dumnezeu’) sau „palsambleu” (pentru „par le sang de Dieu” – ‘pe sângele lui Dumnezeu’). Imaginarul violent al românilor. Ivireanul. dar este. alors que chez les Français et les Québéquois la crainte des choses saintes l’emporte. Muceniţă Filoftea. par exemple. Antim (1998).

Fenomenele de transfer terminologic. şi ele. efectuate pentru ghicirea viitorului” [2]. apar şi în cadrul terminologiei divinatorii: substantivele burcăşiţă şi ursăreasă provin din sfera lexicului cu caracter etnic. Pe baza bibliografiei de specialitate. conform credinţelor populare. compunerea (cătătoare de noroc. ghicitoare etc. . Sinonim cu divinaţie este termenul mantică. derivate. Termenii amintiţi corespund noţiunii de „ghicitor” şi sunt. vrăjit etc. evoluţii semantice. extrem de rare. expresii şi sintagme ce conţin termeni ce denumesc actanţii etc. doar ghicitor. După cum se ştie termenul divinaţie provine din latinescul divinatio „ghicirea viitorului” [1] şi denumeşte „o categorie de practici magice oculte. bobăreasă. variante.acţiunea divinatorie: a bobi.) spun 25 ..elemente cu valoare divinatorie: gadină. La constituirea acestui grup terminologic au contribuit diverse procedee.). . „ei (vrăjitorii – n. Pentru a putea analiza categoria terminologică în discuţie vom avea în vedere o serie de aspecte generale. . zodie etc. Principalele categorii terminologice: . păscălie. piază. aceşti termeni sugerând preluarea practicilor cu caracter divinator de către minoritari (ţigani): burcăşiţă „ţigancă nomadă care umblă cu ghicitul” [6] ursăreasă „soţia ursarului” [7]. bobar. de origine greacă. a ghici. cărţi. „zodiac” Existenţa unui număr relativ mare de substantive ce denumesc actanţi din domeniul divinaţiei populare ne sugerează importanţa pe care a avut-o ghicitoria pe terenul mentalităţii româneşti tradiţionale. O scurtă referire la ultimii doi termeni e necesară: păscălie „calendar special cu ajutorul căruia se poate stabili dinainte (pe o perioadă lungă de ani) data Paştilor şi a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe” [3] zodie „prevestirea soartei după luna naşterii” [4].actanţii: bobar. „cărturăreasă” [8] Acelaşi fapt se poate constata şi din observaţiile cuprinse în ALR SN „cu privire la noţiunea cărturăreasă” [9].). babă fiind mai răspândiţi. cărturăreasă. carte. Studierea lexicului aferent diverselor procedee divinatorii poate ajuta la o mai bună înţelegere a domeniului. noiţă. Termenii menţionaţi au. caracter regional. terminologia divinatorie permite o destul de clară stratificare a elementelor componente. ghicitoreasă etc. ghicit.Valeriu BĂLTEANU Universitatea „Dunărea de Jos”. dintre care remarcăm derivarea cu sufixe (păscălar. vrăjitor. a investigaţiilor proprii vom încerca să oferim o serie de sugestii ce vizează deocamdată doar o singură categorie terminologică: actanţii.instrumentar divinator: bob. marcaţi de utilizarea unui anumit instrument divinator: bobi.). precum şi unele concluzii obţinute pe baza cercetării unor aspecte particulare (etimologie. ghicitoare. în general. din moment ce. vrăjitoare în cadrul acestei categorii terminologice nu trebuie să ne mire. Prezenţa cuvintelor vrăjitor. atât de prezente în lexicul magiei populare româneşti [5].practica divinatorie: dat. zgaibă etc. în general. cititor în stele etc. de altfel referirile la domeniul în discuţie au fost. superstiţioase. a meni etc. ghioc.n. vrăjitoare. La o privire mai atentă. Galaţi TERMINOLOGIA DIVINAŢIEI POPULARE ROMÂNEŞTI: ACTANŢII Până acum o cercetare aprofundată a lexicului divinator românesc nu s-a realizat. . zodie etc.

Astfel. cobe. să urmărim acum şi unele probleme particulare: . Există însă şi un număr destul de semnificativ de termeni împrumutaţi. în general. vraci etc. prin preluarea de către ei şi a unor practici cu caracter pur divinator. cititor în stele. trebuie să fi avut o circulaţie anterioară semnificativă (mai ales cărturăreasă) dat fiind faptul că ghicitul în cărţi şi chiar cel în păscălie erau cunoscute ca practici divinatorii cu mulţi ani înainte de atestarea termenilor pomeniţi. în loc de cititor în stele). în special. astfel că nu vom mai face referire la acest aspect în continuare. cu acelaşi corp fonetic. Deşi apar cu atestări abia în secolul al XIX-lea termeni ca păscălitor. piază rea. a piezi etc. a fi pocit la gură etc. variantele termenului solomonar. vâlhovnic. băbăreasă. vâhovnic. Din cauza faptului că mecanismele lingvistice nu au răspuns întotdeauna prompt la schimbările petrecute la nivelul divinaţiei populare. cărturăreasă etc.) au intrat în cadrul lexicului divinator ca urmare a extinderii paletei de acţiuni a actanţilor respectivi. Alterarea corpului fonetic al unor termeni este sesizabilă şi în cazul variantei bărbăreasă. cărturăreasă etc. O serie de termeni specifici domeniului vrăjitoriei (babă. în mod deosebit. pe lângă cel iniţial „femeie care ştie să dea în cărţi sau cu cărţile” [12]. care oficiază la vergelatul feciorilor ceremonia de aflare a norocului şi. cu vechime în limba română: bobar. Sunt de reţinut.aspecte derivative. Acest termen este probabil o variantă a cuvântului gogă „spirit rău. şolomâner. este vorba de faptul că de la termenii ce denumesc actanţi s-au format. sodomonar. piază sunt atestaţi încă din secolul al XVI-lea în vechile texte româneşti.) sau acţiuni divinatorii (a cobi. vraci. joimăriţă” şi este considerat de către Gr. ar fi de luat în calcul un posibil transfer terminologic dinspre lexicul fiinţelor mitofolclorice spre lexicul divinaţiei populare. . Vom menţiona însă doar câteva exemple: babă ghicitoare.prima atestare. ce probează un fenomen de contragere ce a „îndepărtat” uşor termenul de adevăratul etimon (zodie). norocul” [10]. Cercetările etimologice au indicat faptul că majoritatea termenilor divinatori s-au format pe teren românesc. cei mai reprezentativi fiind cei de origine slavă: babă. În plus. Pe baza exemplelor pomenite vom sublinia un singur aspect: existenţa unor structuri 26 . Numeroase exemple oferă derivarea cu sufixe. După ce am indicat o serie de probleme generale referitoare la terminologia actanţilor. Poate o menţiune aparte ar merita cuvântul gogea „denumirea personajului iniţiat. Alte variante au în vedere aspecte ce ţin de specificul evoluţiilor la nivel dialectal (chiază. pentru piază) sau de specificul unor etape mai vechi din evoluţia limbii române (cetitor în stele. Vom lua în discuţie o singură problemă şi anume cea referitoare la categoriile terminologice care au „beneficiat”de pe urma clasei actanţilor. . bărbat sau femeie. ar fi de reţinut şi varianta zodiriţă. În terminologia divinaţiei apar destul de frecvent perifrazele pentru a denumi actanţi specifici: femei care caută cu cărţile. vraci etc. bobăriţă. ghicesc viitorul.trecutul şi viitorul. cuvinte ce denumesc tot actanţi divinatori (ghicitoreasă. dintre care cităm doar câteva: şolomonar. babă ştiutoare. şolomar etc [14]. cărturăreasă a fost înregistrat şi cu sensul „femeie care dă cu bobii” [11]. neagă rea.etimologie. Brâncuş ca făcând parte dintre „cuvintele autohtone probabile” [16]. vrăjitoare care dă cu cărţile [13]. actanţii ce realizează activităţi divinatorii diferite. tălmaci.prezenţa termenilor divinatori în sintagme şi expresii.variantele. . în principal. păscălar. ceea ce dovedeşte capacitatea mecanismelor limbii române de a-şi crea prin mijloace proprii terminologia aferentă domeniului în discuţie. Este una dintre cele mai interesante probleme pe care le ridică studiul terminologiei divinatorii. bobăriţă de gură. ţigancă care dă cu cărţile.). a cuvântului băbăreasă (sub impactul verbului a borborosi). pentru termenul zodieriţă. Termenii ce denumesc actanţi sunt. În fine. unii termeni au ajuns să denumească. a ursitei” [15]. Ele reflectă anumite influenţe străine sau sunt urmarea unor fenomene de etimologie populară. .

tom VIII. Ursu. . Paideia. 710. Dicţionarul universal al limbii române. 27 . Ştiinţifică şi Enciclopedică. Lingvistică şi mitologie. 161 [15] Ghinoiu. Victor. elementul regent al sintagmei fiind simţit ca inutil. Pentru a obţine o imagine mai clară asupra practicilor divinatorii. p.A. Bucureşti. Ştiinţifică. Bucureşti. Glosar regional. Terminologia magică populară românească. Anca Irina (1978). Bucureşti: Editura Academiei. ediţia a VI-a. Bucureşti. Bucureşti. Graur. Bucureşti. Ed. 911 [8]Atlasul lingvistic român. H. Un alt termen. Se constată în acest caz trecerea de la particular la general. Valeriu. 1997. 21 [7] Dicţionarul limbii române moderne. p. Ion. Ed.. actanţii. Ed. 2001. bobăriţă. 1570 [9] Idem [10] Fochi. Ed. în sintagma bobăriţă de gură „flecară” [17] ne atrage atenţia asupra unui fenomen frecvent în cadrul terminologiei magice şi anume degradarea semantică. Dicţionar de divinaţie populară românească. p. ghicitoare). 5 [11] D.evoluţii semantice. h. Ed. Fundaţiei Culturale Române. Obiceiuri populare de peste an. a paletei acţionale a actantului respectiv. [5] Bălteanu. Bordeianu. p. 81 [16] Brâncuş. H. partea a II-a. 1976. Gheorghe.bimembre de tipul babă ghicitoare care au generat ulterior termenii simpli (în acest caz. serie nouă. Ştiinţifică. Bucureşti. 1989. fapt ce s-a reflectat şi în plan semantic. Theodor (1968). Academiei V. Valeriu. Bucureşti. Etimologia şi limba română. „ghicitor”. Categoria terminologică prezentată de noi. 1958. Ion. Dicţionar de mitologie generală. 1985. p. iar cercetarea din perspectivă lingvistică poate aduce o contribuţie importantă în acest sens. Etimologii româneşti. aproape în totalitate. 164 [4] Şaineanu. Ed. Bucureşti. Ed. 1569. Ionescu. h. IV. Grigore. Mihai. p. Termenul bobăreasă ce denumea iniţial un actant divinator de sex feminin specializat în ghicitul în bobi a fost înregistrat mai aproape de zilele noastre cu sensul mai general de „ghicitoare”. I-IV. p. p. 2000 [6] Arvinte. Academiei V. Ed. o tendinţă vizibilă şi în lexicul practicilor vrăjitoreşti. Bucureşti: Editura Litera. Nicolae. p. serie nouă. Probleme de etimologie. 73 [3] DLR. Ed. p. Ed. Termenul solomonar probează trecerea de la sensul „actant în magia meteorologică” la sensuri noi. Lazăr. 51 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Coteanu. h. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. 1570 [14] Bălteanu. Ed. Alexandru (1963). 1960. Hristea. poate „contribui” în mod specific la explicarea. 145 [2] Brătescu. 141 [17] Dicţionarul subdialectului bănăţean. Ed. Ne vom opri doar asupra câtorva exemple. partea 1. în timp. NOTE [1] Kernbach. p. În acest caz credem că putem vorbi de o extindere. Vocabularul autohton al limbii române. Scrisul Românesc. Adrian. tom I. p.a. precizarea unor aspecte fundamentale ale fenomenului în discuţie. 66 [12] Idem [13]Atlasul lingvistic român. Timişoara. între care cele cu relevanţă pe teren divinator ocupă un loc important („astrolog”. persoane în vârstă de sex feminin. Bucureşti. 1983. 1985-1987. f. este însă necesară o analiză amănunţită şi a celorlalte categorii terminologice. Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. „vrăjitor”). Bogăţia lexicului divinator ne arată că practicile de ghicitorie sunt încă o prezenţă notabilă în cadrul spiritualităţii popualre. Bucureşti: Editura Academiei. Academiei. Paideia. Sala Marius (1987). Vasile. Minerva. Vrăjitoria de-a lungul timpului. din moment ce actanţii divinatori erau. Ştiinţifică şi Enciclopedică.

celle qui fait référence aux pratiques de divination de l’avenir . 28 .Oişteanu. Motive şi semnificaţii mitosimbolice în cultura tradiţională românească. lexique de la magie. pratiques magiques. RÉSUMÉ LA TERMINOLOGIE DE LA DIVINATION POPULAIRE ROUMAINE : ACTANTS Notre travail présente une certaine séquence du lexique magique. Claudia (1978). Mots-clés : ethnolinguistique. Andrei (1989). Derivarea cu sufixe în româna populară. nos observations visent les actants analysés dans une perspective ethnolinguistique. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Tudose. en partant du matériel accumulé. Bucureşti: Editura Minerva.

la Bucureşti.) Alegerile lui Ippocrat. şapte consacrate unor anumite tipuri de afecţiuni [5]. Copia mai nouă a scrierii. sunt organizate. ce a aparţinut o vreme lui Grigore al II-lea Ghica. primul text medical cult scris în limba română. (Hârtia pe care este copiat miscelaneul academic. şi un ghid de specialitate. primele cursuri de medicină. Versiunea în limba română a textului. Cel mai important dintre acestea. iar a opta constituită din alegeri adaose. s-a păstrat în două copii. achiziţionat de Biblioteca Academiei Române din fondurile de carte aflate cândva în posesia episcopului Dionisie al Buzăului.Gheorghe CHIVU Universitatea din Bucureşti ALEGERILE LUI IPPOCRAT. alcătuită în ultimul deceniu al veacului al XVIII-lea [7]. Scrise pe ultimele 12 file ale manuscrisului nr. intitulat Meşteşugul doftoriei [10] 29 .) Este un manuscris cu o scriere mai îngrijită decât aceea din copia aflată în miscelaneul ieşean. foarte probabil. Alegerile par să fi fost copiate (probabil de două persoane distincte) în deceniile de mijloc ale secolului al XVIII-lea sau în cele imediat următoare [6]. La începutul secolului al XVIII-lea. a cuvântului plurisemantic απόφθεγμα “sentinţă. titlul grecesc al scrierii. apărute în condiţiile înfiinţării. rom. BAR 1840 cuprinde o Adunare de câteva doftorii mai îndemânatice. Aforismele lui Hipocrate. prin unul dintre corespondentele sale posibile. urmat abia la începutul secolului al XIX-lea de primul tratat românesc de medicină. în contextul dezvoltării generale a culturii în limba română [1]. în aceeaşi perioadă şi în acelaşi oraş. a primelor spitale la Colţea şi la Pantelimon. a fost utilizată constant pentru scrierea unor documente emise între anii 1771 şi 1783 [8]. fac ca texte de bază din domeniul medicinii să capete haină românească. parţial greşite. Cea mai veche dintre copiile cunoscute ale vechii scrieri medicale româneşti face parte din miscelaneul ieşean care conservă prima versiune a Ceasornicului domnilor. dar mai puţin aşteptate. voievod al Moldovei. 1840. intitulată Alegerile lui Ippocrat (în urma echivalării. a fost transpus în limba română din neogreacă [3]. traducerea făcută de Nicolae Costin după Horologium principum. după ce vestita lucrare hipocratică fusese trecută din elină în greaca vorbită de Marcu Porphyropulos (numit şi Cipriotul). parte a unei interesante culegeri de scrieri medicale [9]. ambele având o organizare a materiei diferită de ediţiile clasice ale Aforismelor (alegerile “aforismele” sunt grupate în opt tăieri “capitole”. scris în greceşte. rom. datorat unui singur copist. produsă în morile veneţiene până în anul 1805 şi având filigranul “tre capelli” însoţit de iniţialele CGS. precept”. datorate sinonimiei dintre sentinţă “aforism. CONSIDERAŢII ASUPRA VOCABULARULUI UNUI VECHI TEXT MEDICAL 1. ms. decanul Academiei domneşti bucureştene [4]. (În afară de traducerea Aforismelor lui Hipocrate. în cadrul Academiei domneşti de la Sfântul Sava. VI-1 din fondurile Bibliotecii Universitare din Iaşi. cuvinte alese” şi alegere). scriere cu largă circulaţie în epoca medievală nu numai în spaţiul european [2]. datorat spaniolului Antonio de Guevara. conservată în ms. fiecare tăiere fiind precedată de o introducere sintetică numită arătare). despre teoriile tratamentelor medicale şi chirurgicale. mai multe reţete privind inclusiv valoarea terapeutică a unor fructe. Necesităţi didactice şi/sau nevoi practice imediate. a fost.

maţul cel drept V. numite în text semne arătătoare II. slăbire extremă” IV. arătare. vezi şi durori de picioare “reumatism” VI. asurzeală IV. 67. nodătura spinării “coloana vertebrală” VII. 8. 38. 14 (vezi şi învârtejirea maţelor III. din secolul al XVIII-lea. a afecţiunilor acestora şi a mijloacelor de tratament utilizate să aibă relevanţă pentru stabilirea modalităţilor de transformare a unei terminologii de factură populară în una ştiinţifică. 30. exclusiv reţete medicale [12]) fac ca soluţiile propuse pentru denumirea părţilor corpului. partea cea născătoare “organul genital al femeii” V. arătare (vezi şi semne cunoscătoare mai înainte IV. 42. 26. 14. 8. 17 (şi încuierea pântecelui III. respectiv de sintagme aveau. iar o serie de termeni. guşter “angină” III. iniţial separat şi apoi. friguri “malarie” IV. aprinderi “febră” V. 39 sau durerea picerilor VI. măduha spinării V. Sunt astfel consemnate cuvinte până astăzi uzuale la nivelul limbii vorbite: băşâcă “vezică” IV. limbrici (~ lungi “tenia” III. leşănare “lipotimie” V.prezintă o importanţă aparte pentru istoria terminologiei medicale în limba română. 2. respectiv simptomele acestora. 49 sau patimi I. destinat diagnosticării afecţiunilor cel mai frecvent întâlnite şi prezentării primelor tratamente recomandate în cazul acestora. o certă provenienţă cultă (fiind împrumuturi neologice. Afecţiunile. 51. ~ rătunzi “ascarizi” III. 18. 27. 46. în momentul alcătuirii sale. şold VI. pecingine 30 . gura zgăului “vulvă” V. zgârci “tendon” VI. bube II. ~ după urechi III. pântece” VI. 45. 40). 45. 8. 27. 42. ţeava udului “uretră” IV. respectiv semne semuitoare IV. 48. 8. dinţi câineşti “canini” III. arătare (şi plomuni III. arătare). “vene” I. în plin proces de individualizare şi de specializare [13]. semne mai înainte cunoscătoare II. arătare. grumaz IV. în “colecţii” speciale. pleupi “pleoape” VI. 54. piept V. un vocabular medical a cărui componentă de bază o constituie denumirile părţilor corpului [14]. 23. 19). 18. brâncă “erizipel” V. pojghiţă “membrană” VII. Sunt astăzi mai puţin sau deloc folosite chiar în vorbirea populară vi<n>tricel “vintre. 22). 27. buze VIII. gârbovire “caşexie. 11. durere (~ de inimă IV. 42. calcuri sau creaţii de tip savant): căuşurile zgăului “labiile vulvei” V. 13. 36 (vezi şi fierbinţeala frigurilor I. 18. 8. 16. 8. buric IV. clinii spinării “muşchi dorsali” VII. 22. numite boale I. 22. cap III. picioare VIII. 58. furnicel “furuncul. Vechimea traducerii (plasată de unii cercetători în primele decenii ale veacului al XVIII-lea [11]). 19). 11). carne “muşchi” VII. 1. opăreală (~ la boaşă “eritem inghinal” III. 55. 34. 27. năduh “astm. 11. 20. rănichi III. a unei tradiţii româneşti în domeniu (anterior în manuscrisele româneşti erau transcrise. 20. prapor “peritoneu” VII. 5. Alegerile lui Ippocrat atestă. 41. degete VIII. Fiind un text de medicină generală. nări III. gură III. nas VIII. maţe “intestine” VI. 8. 57. 27. IV. 17. vine “vene” VI. dinţi III. după 1700. pântece I. arătare. cercul capului (sau cingătoarea capului) “diafragmă” VI. 12. urechi VI. precum şi pentru evaluarea influenţei exercitate de limbile de cultură ale vremii asupra unei variante funcţionale a vechii române literare (stilul ştiinţific şi tehnic). arsuri “febră” III. 49. aflat. negi III. 2. 18). gât III. piiale VIII. 62. mâncărime “prurit” VI. 29 (maţ subţire VI. splină III. 8. 2. şăzut IV. 12. 68. ochi III. 4. 27. stomah VII. coapse IV. 18. 20 (şi băşica udului “vezica urinară” VII. la nivelul epocii. junghi “nevralgie” I. gâlci “ganglioni” (~ la încheieturi IV. gălbenare “icter” IV. trup I. 12. boaşe “testicule” III. dispnee” III. 15. obraz VII. cândva general utilizat. sunt şi ele denumite în primul rând prin cuvinte preluate din vorbirea populară a epocii. încuiere “constipaţie” VII. 19. prin cele mai vechi manuscrise cunoscute. 62). 27. 26). 3. 45 şi zgău “uter” V. năucire “ipohondrie” VII. ficat V. fierbinţeală “febră” II. 54. 23). unghii VIII. 9. 19. 23. multe fiind conservate până astăzi ca termeni medicali populari: amărăciune (~ a gurii) IV. încheieturi “articulaţii” IV. vase “intestine” I. 59. 73. 52. încurcarea maţelor “ocluzie intestinală” VII. 22. coastă I. 39). abces” IV. tâmple VIII. 56. greaţă V. II. dar îndeosebi absenţa. 5. împrejurul inimii “diafragmă” VII. plămâni V. 38. 3. 8.

epilepsie III. vânt (~ pântecelui “flatulenţă” IV. 25. curgerea muierească – lunătăcie. cu bază greco-latină: lunătăcie “menstruaţie” III. nelesnirea udului – strecurarea udului. tremurare “spasme” II. 20. 52. 39. 23. scuipare de sânge – vărsare de sânge. 26 (vezi şi strâmtorarea plămânilor III. textul Alegerilor lui Ippocrat consemnează existenţa a numeroase şi uneori cuprinzătoare serii de sinonime. curăţire “dezinfectare” VII. 31. înghesuire la plămâni – strâmtorarea plămânilor. 59. frig zguduitor – răceli în friguri. cel mai adesea sinonime totale: ardere – arsură – fierbinţeală. melanholie “tip de afecţiune psihică” III. ~ de venin III. 37. 12. oftică “tuberculoză” III. Dovadă a nesiguranţei manifestate în utilizarea unor termeni şi a caracterului incipient al procesului de constituire a unui vocabular medical de specialitate. 32). umezeală “secreţie” (umezeli crude I. înţepenirea trupului “apoplexie” V. râia de băşică “ psoră” IV. dovadă a dificultăţilor întâmpinate în identificarea şi numirea unor afecţiuni. brânca cea fără rană “erizipel” V. face ca numărul termenilor care numesc tratamente sau mijloace de înlăturare a efectului unor afecţiuni să fie. 19 (vezi şi ~ uscată IV. astupare în gât “astm. înghesuire la plomuni “peripneumonie” III. 35. 17. Foarte numeroase sunt. 30. doftorie V. cataroi “apoplexie” II. Puţin numeroase sunt de asemenea. 10. 18). grunjuri de sânge “cheaguri de sânge” VII. 19. privegheri III. umflătură vânătă la încheieturi” V. (vezi şi dieta cea umedă I. 39. 22. 15. 17. scurtă “adenită” IV. iarba lui Tatin” IV. 40. 19. îndrumar de medicină generală şi de diagnostic. angină” III. 26). 36. împietrire de pântece – încuierea pântecelui. 72. 14. trânji “hemoroizi” III. nelesnirea udului “retenţie de urină” VI. albăstrimea ochilor “glaucom” III. curăţenie de vărsături “antivomitiv” IV. umflături “flegmoane” III. 48. Nu lipsesc împrumuturile neologice. în primul rând din vorbirea populară: afumare (~ de mirezme “(probabil) aromaterapie” V. spurc “urticarie” sau “furuncule” III. 27. 48). 7. dăşărtare “purgaţie” I. doftorii întăritoare “fortifiante” I. ca şi în cazul domeniilor lexicale prezentate anterior. piatră (~ la rinichi “litiază renală”) IV. cele strângătoare “medicamente antidiareice” VII. 15. frig zguduitor “frisoane” VII. lepră “pelagră” III. 9 (~ de boaşă “cancer de prostată” III. ardere “cauterizare” VI. provenite de regulă din neogreacă: carchin “cancer” VI. încurcarea maţelor – învârtejirea maţelor. 1. şi mult mai puţin din limbile de cultură ale epocii: dietă I. Cuvintele cu această utilizare medicală înregistrate în Alegerile lui Ippocrat provin. ~ cea slabă II. lăsare de sânge – slobozire de sânge. şi calcurile. cataroi – dambla. drojdia udului „litiază” IV. dietă – pravilă de cumpănirea hranei. (i)dropică “hidropizie” III. Destinaţia de bază a Alegerilor lui Ippocrat. 9. 13. 48. 20. 12. lăsare de sânge VI. cercul capului – cingătoarea capului. tuse IV. 9. slobozire de sânge VI. 4. pravilă de cumpănirea hranei “regim alimentar” I.“eczemă” III. 62). 16. 23. împietrire de pântece “constipaţie” III. ~ cleioase IV. 40. 16. 31 . ~ coapte IV. dambla “apoplexie” (~ cea vârtoasă II. 18). 20. 26). sclivisirea maţelor “clismă” VI. urdinare “diaree”. spetire “lumbago” III. sintagmele terminologice: cele răcoritoare “medicamente antipiretice” VII. 17. tâmpirea vederii “ambliopie” III. troahnă “guturai” II. tămăduire II. dăzlegarea pântecelui “dizenterie” III. 14 (vezi şi ~ de sânge “hemosialemeză” VII. sintagmele terminologice: arsura plămânilor „congestie pulmonară” VII. III. 13. 1). 15). 7. 27. 19. 20). 25. tigve “ventuze” V. pojar cu rane “eczemă” III. 10. arătare. tăiere “(operare prin) incizie” VI. astupare în gât – sugrumare în gât. elevor “spânz. 17. în ansamblu mic. scuipare de sânge “hemoptizie” VII. materie (~ coaptă “puroi” V. 57 (vezi şi doftorii curăţitoare “purgative” I. 13. putreziciune “stare septică a unui organ” III. puroi IV. 23. 57. 28. vărsare “vomă” III. în acest domeniu. 56. 11. flegmă (~ albă “edem generalizat” VII. arătare. 18. rană târâtoare “bubă neagră. strecurarea udului “retenţie de urină” III. 21. 16). ~ veninoase II. băşicătură de gură “herpes febril” III. 20). 26.

sclivisirea maţelor. Nicolae Vatamanu. p. p. 70 scrise în arabă şi 40 în ebraică Aforismelor lui Hipocrate. deşi avea cunoştinţe de anatomie şi de medicină curativă. dar mai ales la traducerea prin numeroase şi interesante îmbinări de cuvinte. Ursu. Bucureşti. Nicolae Vatamanu. Vezi pentru lista acestora. aparţinând până astăzi lexicului de bază sau vocabularului medical popular. de regulă semantic. fiziologia. Alegerile lui Ippocrat. Gabriel Ştrempel. Ion Gheţie (coordonator). structurile terminologice explicative au atestări practic accidentale. 17. 3. Alegerile lui Ippocrat îşi dovedesc însă pe deplin utilitatea şi în completarea informaţiilor privitoare la vocabularul limbii române literare vechi. Brătescu. s-a făcut apel la împrumut sau la calc. semiologia şi terapeutica. p.[Cluj-Napoca]. Secolul al XVIII-lea (1688-1780). 1976. nu pare să fi fost un specialist în domeniu. [6] Vezi. nu atât în stabilirea exactităţii cu care a fost transpusă în limba română o scriere medicală celebră. manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIII-lea. Paul Cernovodeanu. N. p. [4] Vezi Paul Cernovodeanu. Multe cuvinte. maţul cel drept sau zgăul V. sub redacţia dr. Chivu (coordonatori). Epoca veche (1532-1780). adică iarba lui Tatin IV. 288-290. prima scriere cultă din domeniul medicinii transpusă în limba română după un original neogrecesc. Bucureşti. 131. 121-124. Ion Gheţie. p. 1981. respectiv la afecţiunile cunoscute (şi denumite) de către vorbitorul fără pregătire de specialitate.. iar altele. 14. faptul fiind la rândul lui semnificativ pentru absenţa unor stratificări terminologice (în fond şi acesta este un indiciu al caracterului incipient al procesului de constituire a unei autentice terminologii medicale): belciug. patologia. 472. p. în ordine. Ceasornicul domnilor. în Nicolae Costin. această materie priveşte. 62. cit. 2000. [2] Au fost inventariate 140 de manuscrise greceşti. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Vocabularul medical utilizat în Alegerile lui Ippocrat. A. [5] Tăierile sunt precedate de o introducere în care este descrisă materia abordată în alegeri. care se dovedeşte a fi extrem de bogată. adică neţinerea VII. se află aici la prima şi nu o dată chiar la unica lor atestare. 318-329. Într-o interpretare modernă. 121. A. 281-292. Serafincean. cât îndeosebi în identificarea soluţiilor propuse pentru crearea unei terminologii de specialitate aflate cu certitudine la începuturile constituirii sale. Gh. sunt folosite aici cu sensuri absente din izvoarele parcurse pentru întocmirea marelui Dicţionar al Academiei. elevorul. Ediţie îngrijită şi prefaţată de Francisc Kiraly. face trimitere de regulă la părţile corpului. adică urdinare cu sânge şi cu muci “dizenterie” VII. creatoare uneori de dificultăţi în identificarea afecţiunii la care se face referire. arată. Importanţa cercetării textului constă. Notă asupra ediţiei. Dincolo de importanţa avută pentru cunoaşterea unei etape din istoria terminologiei medicale în limba română. art. 1997. [3] Se păstrează mai multe manuscrise neogreceşti ale textului în diverse biblioteci din România. în Trecut si viitor în medicină. Alegerile lui Ippocrat – prima traducere în româneşte a Aforismelor lui Hipocrate. Studii şi note. XLVI. numele specializate. Ursu. că traducătorul. şi ele destul de numeroase. NOTE [1] Vezi N. Nu lipsesc. Bucureşti. Arad.În schimb. 16. I. pentru diverse datări ale acestei prime copii. şi. 1962. ce se constituie în autentice sintagme terminologice. special pentru secolul al XVIII-lea. desigur. 20. Pentru numirea unor boli mai puţin cunoscute sau pentru unele referiri la organe ale corpului sau la părţi ale acestora pentru care lipseau. din vorbirea curentă. p. Istoria limbii române literare. în aceste condiţii. Paul 32 . traducerile aproximative şi chiar câteva interesante invenţii lingvistice. Contribuţii la studiul limbii române literare. Bucureşti. 232 latineşti. G. 34. 1997. Componenta populară a vocabularului medical prezentat în paginile anterioare. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. potrivit informaţiilor furnizate de cele mai vechi copii ale sale.

I. p. nr. Contribuţii la studiul limbii române literare. 2000.[ClujNapoca]. 221-222. LV. după fiecare cuvânt ilustrat am indicat cu cifre romane tăierea şi. II. Bucureşti. tradus din greceşte de doctorul muntean Ştefan Vasile Episcopescu. Secolul al XVIIIlea (1688-1780). p. nr. LV. Chivu (1981). Imprumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860). [10] Scrierea.II. Vezi pentru alte detalii. în 1997). 5-6.. Serafincean în volumul Alegerile lui Ippocrat. 3. Ceasornicul domnilor de Antonio de Guevara. II. [11] Paul Cernovodeanu. 127.. cit. BAR 1840 (text editat în Paul Cernovodeanu. A. Iaşi. 221-231. păstrată la Biblioteca Academiei din Bucureşti sub cotele ms. de către medicul Ioan Adami. 403-416. [Iaşi. Imprumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860). IV. Nicolae Vatamanu (1981). 933. II. [7] Cf. păstrată în ms. p. alcătuit în anii 1559-1560. II. cuprinsă în ms. 1983. Bucureşti.[Cluj-Napoca]. G. N. Ursu. A. Iaşi. alegerea în care acesta a fost utilizat. sub redacţia dr. nr. Studii şi note. rom. art. Chivu. Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780). 1977]. 12. cu cifre arabe. rom. la care ce tămăduire trebuie”). p. 111-181. 33 . Bucureşti.. IV. 76. art. p. I. între anii 1805-1817. iar cea dintâi culegere cunoscută (“pentru toate boalele. art. Ediţie critică şi studiu de Gabriel Ştrempel. în „Limba română”. BAR. Iaşi. Ediţie îngrijită şi prefaţată de Francisc Kiraly. în „Limba română”. Secolul al XVIII-lea (1688-1780). la 1760. Catalogul manuscriselor româneşti. 1976. 3. de Ioachim Bărbătescu. 138-179). Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Gh. Nicolae Vatamanu. art. se păstrează la Iaşi. cit. p. cit.. între anii 1805-1817. 2006). Chivu (coordonatori) (2000). Ion Gheţie. Ursu. Gh. A. p. Nicolae Vatamanu. Gh. Istoria limbii române literare. Arad. [12] Prima reţetă este consemnată în cadrul aşa-numitului Codice al popii Bratul (manuscrisul. Paul Cernovodeanu. pentru descrierea cuprinsului miscelaneului. vezi N. Serafincean (1997). rom. Gabriel Ştrempel. p. BAR 2183. I. Este o traducere făcută de Ştefan Vasile Episcopescu după manualul de practică medicală scris în neogreacă. BAR. Catalogul manuscriselor româneşti. Gabriel Ştrempel (1983). manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIIIlea. p. A. a fost întocmită în 1777. nr. Bucureşti. p. tradus din greceşte de doctorul muntean Ştefan Vasile Episcopescu. 403-416. Pentru datarea textului la începutul veacului al XIX-lea. 2006. [13] Vezi Gh. respectiv ms. Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780). Nicolae Vatamanu. Bucureşti. [14] Am folosit pentru ilustrare exemple extrase din copia cea mai completă a Alegerilor lui Ippocrat. Traducere în limba română de ~. Gabriel Ştrempel. 1981. Iaşi. Ursu. 358.Cernovodeanu. în „Limba română”. Alegerile lui Ippocrat – prima traducere în româneşte a Aforismelor lui Hipocrate. p. Nicolae Costin. 5-6. Ursu (2006). 125. rom. Nicolae Vatamanu. în „Limba română”. Catalogul manuscriselor româneşti. Despina Ursu. A. Meşteşugul doftoriii. pentru detalii asupra hârtiei ms. cit. Meşteşugul doftoriii. p. N. XXX. cum s-a crezut multă vreme. 129. în fondurile „Casei Dosoftei”). Brătescu. [8] Vezi. 4841. N. primul tratat de medicină în limba română. [9] Vezi. Despina Ursu (2004. BIBLIOGRAFIE Paul Cernovodeanu. Chivu. Stilul textelor medicale. tipărit postum. BAR 1840. rom. N. iar nu în în jurul anului 1760. Alegerile lui Ippocrat. manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIII-lea. Pentru a permite însă corelarea formelor selectate cu cele existente în copia manuscrisă păstrată la Iaşi (editată de I. XXX. în Trecut si viitor în medicină. 318-329. 76. 1977. Stilul textelor medicale. p. la Arad. Ursu (1962). Epoca veche (1532-1780). în Contribuţii la studiul limbii române literare. primul tratat de medicină în limba română. 2006. Ion Gheţie (coordonator) (1997). p. poartă pe fila iniţială a celui de al doilea tom titlul Meşteşugul doftoricesc. 2004. BAR. Bucureşti.

le texte est intéressant. à l’équivalence des termes de la version originale à l’aide de nombreuses et intéressantes combinaisons de mots qui deviendront des syntagmes terminologiques authentiques. Mots clés : vocabulaire médical. la première écriture culte du domaine de la médecine transposée en langue roumaine d’après une version originale néogrecque au cours du XVIIIème siècle. même s’il avait quelques connaissances d’anatomie et de médecine curative. 34 . Pour l’appellation de certaines maladies moins connues ou pour quelques références aux organes du corps ou aux parties de ceux-ci. CONSIDÉRATIONS SUR LE VOCABULAIRE DE LA TRADUCTION D’UN TEXTE MÉDICAL ANCIEN Le vocabulaire médical employé dans Les choix d’Hippocrate. Il y a aussi. respectivement.RÉSUMÉ LES CHOIX DE HYPOCRATE. Au delà de l’importance qu’a eue cette écriture pour la connaissance d’une étape de l’histoire de la terminologie médicale en langue roumaine. ne semblait pas avoir été spécialiste dans ce domaine. pleinement. certainement. les traductions approximatives et même quelques inventions linguistiques intéressantes qui créent. aux parties du corps. Dû à un traducteur qui. contient une composante populaire extrêmement riche qui renvoie. se trouvait aux débuts de sa constitution. pour lesquels les dénominations spécialisées manquaient du langage courant. le traducteur fait appel à l’emprunt ou au calque. des difficultés à identifier la maladie à laquelle on fait référence. inventions linguistiques. l’ancienne langue roumaine littéraire. mais surtout. parfois. d’habitude. généralement sémantique. son utilité pour la complétion des informations référant au vocabulaire de l’ancienne langue roumaine littéraire. aux maladies connues (et appelées) par le locuteur sans formation et connaissances de spécialité. mais aussi pour avoir identifié les solutions proposées pour la création d’une terminologie de spécialité qui. le livre Les choix d’Hippocrate prouve aussi. non pas seulement pour avoir établi l’exactitude avec laquelle a été transposée en langue roumaine une écriture médicale célèbre. bien sûr.

2000. alcătuind limbaje specializate. lexicale. Intoducere În concepţia celor care. de semnele lingvistice specifice oricărei limbi naturale. De aceea. deşi îşi au locul şi îşi declină funcţia în cadrul limbajelor specializate – mai exact. greu s-ar putea admite existenţa polisemiei sau a unor expresii sinonime. C. dacă acceptăm faptul că un termen este asocierea dintre un concept şi o denumire. Caumon. semantice. cum intervine dimensiunea culturală în această structură? 35 . 2003. de regulă ei orientează într-un anumit fel interpretarea unui pasaj sau a întregului text. 2007). termenii nu se mai deosebesc radical de cuvintele limbii comune. s-ar opune cuvintelor din lexicul general al limbii. la fel ca orice component al lexicului ei general? Şi. sintactice şi pragmatice pe care le stabilesc cu diversele cotexte. insistând asupra necesităţii consensului în cadrul grupului pentru ca o expresie pusă în legătură cu un concept să capete cu adevărat statutul de termen. Pe acest plan. între alţii. de vulgarizare ştiinţifică sau chiar spre comunicarea curentă a determinat o schimbare importantă de atitudine printre cercetătorii interesaţi de problemele terminologiei: unii dintre aceştia au început să ia în considerare dimensiunea socială a disciplinei ţinând seama de dimensiunea socială a obiectului său de studiu. construindu-şi propria semnificaţie din suma relaţiilor conceptuale. al sistemelor de denumiri cu un înalt grad de standardizare[2]. termenii au o dimensiune culturală care nu rareori a fost subliniată în literatura de specialitate de dată recentă (v. Această opinie. termenii pe care îi identificăm mai uşor sau mai greu într-un text nu sunt decât accidental legaţi de definiţia precisă a unei noţiuni tratate în intensiune sau în extensiune. Termenul ajunge astfel să fie înţeles ca având mai multe faţete. Dar cum se realizează filigranul cultural pe care îl descoperim mai totdeauna când ne aplecăm asupra conţinutului transmis de această categorie de unităţi care. ca manifestându-se aidoma unui corp poliedric[3] ce poate fi studiat de mai multe discipline. Diki-Kidiri. termenul avea drept trăsături definitorii univocitatea[1] şi monoreferenţialitatea. Socioterminologia aduce în prim plan poziţia vorbitorilor faţă de termeni. chiar experţii cu cea mai înaltă specializare dintr-un anumit domeniu ştiinţific sau tehnic? Întoarcerea spre formele discursive în care îşi găsesc întrebuinţarea termenii. îşi confirmă veridicitatea în cazul nomenclaturilor. F. Abordaţi într-o asemenea perspectivă. pe care continuă să o susţină şi azi mulţi cercetători de pe tărâmul terminologiei.. au pus bazele disciplinei numite terminologie. fiindcă nici unul dintre factorii generatori de variaţie aleatorie nu-şi are aici locul. mulţi vorbesc astăzi mai curând de cuvinte-termeni decât de termeni care. M. Gaudin. spre comunicarea specializată. Ca unităţi asemănătoare acestora. în discursul specializat -. aparţin categoric în aceeaşi măsură unei limbi naturale sau alteia.Alexandra CUNIŢĂ Universitatea din Bucureşti DIMENSIUNEA CULTURALĂ A TERMENILOR 1. ci asupra comunicării mai mult sau mai puţin specializate în care pot fi implicaţi. la începutul secolului al XX-lea. Ce se întâmplă însă dacă nu ne centrăm observaţiile asupra unei nomenclaturi. Pentru reprezentanţii terminologiei sociocognitive. în situaţii de o extremă diversitate. cu metodele şi mijloacele specifice fiecăreia dintre ele.

id. aproape la fel civilization în Anglia – aduce în vocabularul culturii moderne dovada grăitoare. şi aflat într-o relaţie de posibilă coincidenţă temporală cu englezescul civilization. substantiv desemnând starea. 1966 : 290). Unele diferenţe – uneori abia sesizabile. dont l’ensemble constitue le bien commun des langues de l’Europe occidentale » (E. civilisation[7] este expresia unei noţiuni noi[8]. evoluţia lor deseori curioasă. unul de celălalt.Iată. în comunicare – de diverse practici sociale. Benveniste. de rafinare – prin educaţie – a moravurilor. globalisation în câteva mari dicţionare 36 . soarta lor ca unităţi ale unei anumite limbi. marele lingvist descoperă o astfel de folosire în limbajul celor ce practică vânătoarea cu şoimi : « “le faucon vole la perdrix ” ( = atteint et saisit au vol[5] ) » (E. Elle ne peut être fournie que par une étude attentive de l’ensemble des contextes où la forme est susceptible d’apparaître » (E. de pildă..dar. de pildă. Acelaşi reputat lingvist subliniază şi interesul pe care l-ar putea prezenta studierea genezei vocabularului culturii moderne – « quelques dizaines de mots essentiels. id. pe scurt. La réponse n’est jamais donnée d’avance. Benveniste. localizat cu precizie. Civilisation . cu aproape 60 de ani în urmă. pe care nu o putea reda mult mai vechiul civilité. opus lui barbarie . ibid. orizontul în care se situează observaţiile pe care ne propunem să le facem în cele ce urmează. exprimare atestând maniera în care aceştia îşi reprezintă comportamentul păsării de pradă ce-i ajută să practice îndeletnicirea respectivă. E. Format cu sufixul –isation[6]. de pe la mijlocul veacului al XVIII-lea.. Benveniste lega strâns apariţia cuvintelor. Există însă o excepţie : substantivul vol. Verbele omonime voler1 ‘a zbura’ şi voler2‘a fura’ se deosebesc radical. La baza apariţiei lui voler2 ‘a fura’ stă deci o utilizare a lui voler1 ‘a zbura’ specifică vorbitorilor având o anume îndeletnicire. demn de discutat se dovedeşte a fi civilisation. Omonimia unor forme lexicale. de o serie de fenomene observate în sânul acesteia. 336). interpretările date termenilor mondialisation. pare-se. 1966 : 340). nu actul. alteori mai puţin fine – pot să apară între termeni aproape identici provenind însă din spaţii geografice distincte. în accepţiunea pe care i-o recunoaştem şi azi. Analizând. marele lingvist şi savant care a fost E. a comportamentului unei întregi societăţi. apărut – în mod curios – relativ târziu în franceză – unde existau deja de multă vreme civiliser şi civilisé -. pe toate planurile. De la tandemul “lexic şi cultură” la conceptul de “lexicultură” Preocupat de problemele semantice ale reconstrucţiei formelor lingvistice. nu mai prezintă fenomenul omonimiei. expresia foarte repede recunoscută. de mentalităţile şi tradiţiile unei comunităţi lingvistice şi culturale. dar şi ca unităţi de bază utilizate în schimburile verbale interpersonale. în plus. acceptată. într-un fragment din lucrarea manuscrisă a lui Mirabeau L’Ami des femmes ou Traité de la civilisation. merită studiată cu deosebită atenţie: « En présence de morphèmes identiques pourvus de sens[4] différents. Benveniste.). surprinzătoare – altfel spus. Benveniste consideră că numărul extrem de redus de derivate provenind din baza verbală voler2 ne poate face să presupunem că acest verb este o întrebuinţare specializată a lui voler1 ‘a zbura’. Pornit în căutarea unui co(n)text în care voler1 să fie întrebuinţat ca verb tranzitiv – comportament sintactic specific lui voler2 ‘a fura’ -. Benveniste. Afirmaţia se verifică şi la nivelul derivatelor cărora le dau naştere. folosită la nivelul întregii societăţi franceze – şi nu numai – a schimbărilor pe care noţiunea cea nouă le implica « dans la conception traditionnelle de l’homme et de la société » (E. îndelungatul proces de cizelare. derivate care. 2. on doit se demander s’il existe un emploi où ces deux sens recouvrent leur unité. într-o epocă sau alta. Printre aceste cuvinte.

en somme. Căpătând noi valenţe. încât a ajuns să-i preocupe şi pe cei care sunt implicaţi. Galisson. Toledano şi D. modificând într-o anumită măsură şi concepţia unei părţi a lexicografilor de la sfârşitul secolului trecut şi de la începutul acestuia. cultura savantă sau cultura literară – nu se juxtapun una alteia. les palimpsestes verboculturels. Astfel. dar şi întrebuinţările lor în presa franceză din perioada 1996 – 2001/2002. V. dobândind un caracter mai abstract şi mai general.explicative ale limbii franceze. proprie unei colectivităţi date. în didactica limbilor-culturi. les mots à charge culturelle partagée [mots à CCP]. transmitem şi primim un bogat flux de informaţii culturale deosebit de importante pentru gestionarea corectă a relaţiei dintre identitate şi alteritate. Reboul. comme le “traitement. şi M. Ce dernier se colore néanmoins – dans certain contexte – des spécificités de l’anglicisme. A le categoriza 37 . călăuzindu-ne poate chiar spre locurile unde putem fi siguri că vom găsi acele lichioruri cu virtuţile care le-au făcut celebre. bénédictine ne dau informaţii despre cei care le prepară după reţete doar de ei cunoscute. ca locutori. fără riscul de a achiziţiona produse contrafăcute. o anumită manieră de a înţelege universul în care indivizii îşi desfăşoară existenţa şi activităţile specifice. ne dăm seama că. les mots de situations. indiferent de gradul lor de complexitate. son objet d’étude. les mots-valises. dits culturels. noţiunea lexiculture a ajuns să influenţeze cercetările din domeniul lexicului. On peut le définir.. A. reflétant l’image telle qu’elle se forme dans la conscience collective. diversificându-şi sferele de aplicaţie. 2003 : 20). Dacă tratăm cu atenţia cuvenită această chestiune. le supunem unui proces constant de categorizare (v. Fourment – Berni Canani. ca destinatari. concept care s-a bucurat de un real succes pe plan european. conform modalităţii specifice speţei umane de a prelucra informaţia astfel primită. Conceptul de langue-culture / lingua-culture nu este o creaţie de dată chiar foarte recentă !. T. secvenţele ce ne sunt adresate. Linó. combinaţii mai complexe de semne. les noms de marques. les proverbes et dictons. est la culture en dépôt dans ou sous certains mots. des problèmes économiques particuliers à tel ou tel pays dans le monde”. grupuri de cuvinte. 1999 : 480). fără a lăsa posibilitatea trasării vreunei linii de despărţire între ele. de façon globale et sans nuance. un fel de a se raporta unii la alţii sau la diversele categorii de obiecte ce populează acest univers (v. apud M. ne dezvăluie mai mereu o anumită viziune asupra lumii. 2007). ‘traitement de façon globale’. folosind. et requiert une nouvelle définition nuancée. despre materia primă din care sunt fabricate. ori interpretând. » (R. qu’il convient de repérer. les mots occultants […] circonscrivent les sites [lexiculturels] (ou gisements). […] Les expressions imagées. Galisson a introdus în 1987[9] conceptul instrumental lexiculture (= lexicultură). termenul a fost iniţial explicat în felul următor : « La lexiculture. o concluzie care ne aminteşte o dată în plus că limba şi cultura – ultimul termen neînsemnând aici cultura « cultă ». într-un fel sau altul. Chartreuse. » Iată. 2002 : 467-468). cuvinte. Folosit de creatorul său ca o noţiune de bază a disciplinei pe care a numit-o pragmatică lexiculturală[10]. o anumită reprezentare a relaţiilor interpersonale. 3 Ce informaţii culturale pot vehicula termenii ? Lumea în care trăim este populată de entităţi sau obiecte[11]. d’expliciter et d’interpréter.. Îmbinarea celor două elemente componente ale binomului limbă-cultură este atât de evidentă şi a căpătat azi recunoaştere pe o scară atât de largă. un didactolog ca R. pe care le percepem şi pe care. pornind de la un exemplu. ci se întrepătrund la toate nivelele. Expresiile lingvistice. Candel (2006 : 174-175) ajung la următoarea concluzie : « Il pourrait y avoir interférence entre le calque globalisation (< globalization > avec le sens de ‘mondialisation’) et le français globalisation déjà existant.

acesta este o reprezentare construită. fiecare putând nutri convingerea că i se încalcă anumite drepturi personale. ceea ce face ca. Roche. Roche. totuşi. de perfecţionarea tehnicilor determină deplasări mai mult sau mai puţin importante la nivelul combinaţiilor de caractere conceptuale. relativ precisă. Categorizările diferite operate în astfel de cazuri pot da naştere unor situaţii conflictuale în sânul grupurilor de indivizi. a obiectelor. sistemul nostru solar să aibă doar 8 planete ce orbitează în jurul Soarelui. 2007 : 110). Dar. progresele cunoaşterii umane favorizate de dezvoltarea ştiinţelor. În astronomie. Acest lucru flexibilizează mult graniţele care despart o categorie de alta. în viziunea actuală a astronomilor. deplasându-se totodată frontierele vechii categorii a planetelor[15]. găsim în schimb un exemplu total diferit de acesta. ideea de graniţă sau frontieră nu dispare. ierarhizate în jurul unui prototip unanim – sau aproape unanim – acceptat în respectiva colectivitate umană. care să reflecte noua construcţie referenţială[16] fără a contraria obiceiurile lingvistice ale utilizatorilor. impunând modificări în planul categorizării obiectelor.înseamnă a reuni. numit uneori idee. cum s-a considerat până în anul 2006. Depecker & Ch. nu mai semnifică acelaşi lucru. nu 9. pentru a putea asocia noi obiecte unei categorii existente. O schimbare recentă în planul combinaţiei de caractere care a definit un timp îndelungat conceptul de « planetă » a condus pe experţi la concluzia că trebuie introdusă o nouă categorie de corpuri cereşti. alteori noţiune sau concept (L. Pe plan internaţional se pot de asemenea naşte situaţii conflictuale când un concept cum este cel de « ape teritoriale ale unui stat » nu presupune peste tot aceeaşi combinaţie de caractere. potrivit normelor ISO. Pe de altă parte. Definiţiile pe care le asociază azi experţii planetelor şi planetelor pitice au fost desigur reformulate ţinându-se 38 . obiectele sunt tratate ca elemente ce se aseamănă[12] între ele. şi că este necesară şi crearea unei denumiri adecvate. termenul. recunoscându-se astfel importanţa operaţiei de discriminare pe care observatorul trebuie s-o efectueze concomitent cu cea de recunoaştere a asemănărilor dintre membrii categoriei date. În astfel de cazuri. 2007 : 107). vom aminti că. pe baza trăsăturilor lor relevante. deşi nu mai are aceeaşi referinţă. Alegând să folosim aici doar expresia concept. Deşi sunt percepute ca indivizi distincţi. Conceptul a fost definit în documentele oficiale din 2001 ca o « unité de connaissance créée par une combinaison unique de caractères[13] […] Les concepts ne sont pas nécessairement liés à des langues particulières. trebuie nu numai să identificăm/ discriminăm ansamblul de entităţi ordonate. Apartenenţa unui individ la o anumită categorie depinde de numărul de trăsături pe care le are în comun cu exemplarul considerat a fi prototipul ei. Denumirea prostaglandină este în continuare folosită de nespecialişti ca şi de specialişti. Expresia la care s-au oprit specialiştii este planetă pitică. se poate modifica şi el sau poate ramâne acelaşi. a organiza în grupuri sau clase elemente de aceeaşi natură. ca tehnicienii care construiesc imobile cu un număr variabil de apartamente de locuit şi cei care le administrează ulterior sau pur şi simplu cei care le locuiesc să nu asocieze aceleaşi seturi de caractere conceptelor de « suprafaţă utilă » sau de « spaţiu comun ». În noua categorie de corpuri cereşti denumită astfel intră Pluton. deşi nu mai este în concordanţă cu conţinutul descris de oamenii de ştiinţă. ci şi să reidentificăm proprietăţile specifice acelei organizări categoriale. Depecker & Ch. Se întâmplă. în accepţiunea de denumire a categoriilor afectate. În vederea reidentificării proprietăţilor este nevoie de un element intermediar. iar categorizarea obiectelor avute în vedere diferă parţial de la o ţară la alta. în virtutea unor proprietăţi care se regăsesc în proporţii variabile la toţi indivizii aceluiaşi ansamblu. » (L. Ils sont cependant soumis à l’influence du contexte socioculturel qui conduit souvent à des catégorisations différentes[14] . de pildă.

pe care îl poate implica. numit tâmplă (lat. intrând într-o complexă reţea de relaţii de diferenţiere sau chiar de opoziţie cu acestea. IV. Gaudin. termenul încetăţenit la noi pentru ambele tipuri de paravan despărţitor este tâmplă. F. 19-20) dintr-o draperie. cu o anumită viziune a oamenilor din această parte a lumii asupra înscrierii lor în universul sacrului. termenii . ea suferă inevitabil de o ambiguitate care dă multă bătaie de cap terminologilor : « quand cesse-t-on de parler de langue naturelle et de discours ? Quand peut-on prétendre parler des “choses”. tehnica ce se dezvoltă continuu în societatea umană[17]. pentru unii cercetători. 2002. dar trebuie precizat că elementul despărţitor a suferit o evoluţie importantă de-a lungul secolelor. Iconostas rămâne. 1326). aceste componente au fost înlocuite printr-un perete sau paravan despărţitor. F. definiţii pe care F.de fapt. respectiv al elaborării conceptelor se concentrează marile probleme pe care le au de rezolvat terminologii. aşezată în biserică în partea stângă. Se ştie că. definiţia are o importanţă capitală în terminologie. Gaudin (2003) le numeşte « culturale ». 2005. mai exact din domeniul arhitecturii bisericeşti. orice cuvânt al limbii comune – cu o încărcătură culturală atât de importantă nu acceptă uşor punerea în relaţie de echivalenţă cu eventualii corespondenţi 39 .şi nu e vorba aici de definiţie ca rezultat al acestor operaţii -. Rey. în faţa tâmplei ». Dacă se ignoră planul referenţial – cu informaţiile culturale asociate . altarul[18] este despărţit de naos[19]. Gaudin. în bisericile ortodoxe. Cum înlocuirea unui tip de tâmplă cu altul nu s-a facut decât treptat şi în mod inegal. în aşa fel încât fiecare unitate terminologică – monosemică – să se poată distinge net de celelalte. atât sub raportul materialului din care a fost făcut în diverse epoci. Dictionnaire culturel en langue française. Ca operaţie logică. Efremov. cât şi sub raportul dimensiunilor sale. acest element despărţitor a constat (v. « schèmes d’invariance » (v. la început. Tâmpla evoluată. disponibil pentru altceva : « mobila-support a icoanei deosebit de venerate sau “făcătoare de minuni”. termenul românesc iconostas. des realia. et de leur organisation épistémologique par les schèmes fonctionnels que sont les concepts (ou notions) ? » (A. fără de care nu se poate ajunge la elaborarea conceptelor . într-un text nespecializat sau chiar specializat.seama de noua viziune a oamenilor de ştiinţă. A. cu cinci registre de icoane. numită catapeteasmă şi o balustradă joasă.« schèmes de pensée ». templa). Limitându-ne la cele petrecute pe teritoriul actual al ţării noastre. Tâmplă. preluată din bazilicile antice. în terminologie fundamentală rămâne construirea referinţei. de genul celei a atomului sau chiar al celei a virusului (v. însemnând ‘support / purtător de icoane’)[20]. Un prim exemplu pe care îl vom invoca în acest sens este împrumutat din terminologia religioasă românească. vom aminti că. dar pentru marea masă a vorbitorilor rămân valabile cele pe care le găsesc de regulă în dicţionarele explicative. Mai târziu. Nefiind însă numai o operaţie logică. ci şi o « opération langagière » . dar numai în literatura de strictă specialitate aceasta a căpătat şi o denumire distinctă : iconostas (din limba greacă. iconostas evocă o experienţă locală unică punându-ne în contact. transpunerea lui în limba franceză prin termenul eteronim iconostase poate conduce la confuzii grave sau la contrasensuri supărătoare. în această terminologie. tot aici trebuie căutată şi sursa informaţiilor culturale pe care cu certitudine ni le pot oricând furniza termenii. dar mai cu seamă modalităţi sau forme de sinteză a cunoştinţelor asupra obiectelor lumii la care ajung mai devreme sau mai târziu ştiinţele. prin categorizarea pe care o permit. Întradevăr. 2003 : 74). Doar printr-o astfel de operaţie se poate îndeplini condiţia – fundamentală pe acest tărâm – a limitării semantismului fiecărui termen dintr-un sistem terminologic . Poate că de aceea. a apărut în ţările române către sfârşitul secolului al XVI-lea. 2003 : 45). Şi dacă în jurul construirii referinţei.

Culturemele ridică mai totdeauna probleme greu de soluţionat traducătorilor. pot fi ferestre deschise spre cultura în care au luat naştere. de exemplu. Cel puţin la modul teoretic. al căror număr şi a căror identitate pot varia de la o comunitate lingvistică şi culturală la alta. de exemplu. Cum s-ar putea nega în acest caz dimensiunea culturală a unor termeni creaţi. Dar chiar fără a avea nevoie să-şi lege observaţiile de ceea ce se întâmplă azi când sunt lansate astfel de colecţii de produse putând interesa un public larg. 40 . oricât de ciudat ar putea să pară când e privit din exterior -. Pentru populaţiile africane care beneficiază de acest transfer mai profitabilă este crearea unei terminologii proprii. produsele materiale realizate de membrii unui grup care-şi desfăşoară existenţa într-un acelaşi spaţiu. aceştia preferând să recurgă la împrumuturi directe. pe când la Bordeaux se va discuta mai degrabă despre un bleu océan. Într-o listă de acest fel. care guvernează sub diverse aspecte « la totalité du rapport de l’homme à l’existant et donc sa vision du monde »(M. Caumon. creând totodată profilul social al anumitor categorii de consumatori mai ales din rândul publicului feminin. completate. vert absinthe – sau chiar împrumutul rose shocking (v. Lăsând la o parte denumirile culorilor fundamentale. prin reutilizarea fondului cultural-lingvistic moştenit.Ramavonirina. expresiile lexicalizate : noir ébène . 2000) ? Informaţiile culturale nu trebuie însă căutate numai în dimensiunea referenţială a termenilor. poate desigur însemna pentru acestea din urmă un import masiv de termeni din limbile statelor exportatoare de tehnologie. Transferul de tehnologie către un număr de ţări africane. care trebuie însoţit de constituirea terminologiilor aferente. Acest ultim exemplu ar putea ilustra destul de convingător afirmaţia potrivit căreia cultura este un fel de microcosmos . de glose intra si extratextuale.… Să nu uităm nici denumirea rose Lolita! Preluaţi în arsenalul lor de către specialiştii din domeniul marketing-ului produselor cosmetice sau al textilelor. Caumon. pe o perioadă de timp mai mult sau mai puţin întinsă.care sunt conceptele . 2007 : 90) figurează cu succes alături de formule încă nelexicalizate : rouge glamour. înţelegerea reciprocă la nivelul grupului. 2007 : 95). Globalizarea specifică zilelor noastre poate pune însă diverse comunităţi umane în prezenţa unor realităţi pentru a căror asimilare se impun demersuri şi eforturi speciale.C. vom enumera aici câteva expresii numite referenţiale[21] care se înscriu într-o astfel de grilă de referinţe culturale. cu care schemele de gândire . cunoştinţele generate de ei de-a lungul vremii. oferind fiecărui individ referinţele simbolice care fac posibilă comunicarea. rose tendresse. cu efecte mai mult sau mai puţin vizibile asupra (unui segment al) ei. nu numai din ţări diferite ci şi de pe continente diferite. termenii rezervaţi culorilor ajung să indice tendinţele momentului.sugeraţi de dicţionarele bilingve. Experienţa organizării unor campanii publicitare pentru anumite produse cosmetice arată că « on ne conçoit pas la couleur ni le maquillage de la même manière selon le lieu et la culture » (C. Şi expresiile lingvistice. Diki-Kidiri. cercetătorii îşi amintesc că. oricât de bune ar fi acestea. la Marsilia se va vorbi mai curând de un bleu méditerranéen.sunt puse în relaţie de desemnare. pentru edificarea cititorului. cultura acelei comunităţi umane se constituie într-un gen de « arhive ale memoriei colective ». Înglobând experienţa de viaţă.coerent în dimensiunea sa interioară. nici o noutate ştiinţifică sau tehnologică nu poate fi asimilată cu adevărat într-o cultură căreia îi este până la un moment dat străină fără să aibă loc un proces de reconceptualizare. sub influenţa unui gen de geografie culturală. în limba unui popor a cărui viziune asupra fiinţei umane şi a relaţiilor sale cu lumea este dominată de simbolismul vegetal (v. 2000 : 28). Terminologia relativă la domeniul culorilor poartă o amprentă culturală de autenticitatea căreia nimeni nu se mai îndoieşte astăzi. O.

astfel încât azi vorbim despre raze α. încât. de pildă Rayons X et gamma. Chukwu. din fiecare domeniu tehnic.. şmuţtitlu. desigur. dar numai rareori în cel al inovaţiilor tehnice. dar şi civile – cunoscute mai ales în partea de sud a ţării noastre ne lămureşte asupra relaţiilor politico-administrative şi militare pe care poporul român le-a avut într-un moment al istoriei sale cu una dintre marile puteri din vecinătate. în 1901. despre concurenţa .uneori acerbă – între savanţi sau naţiuni pe tărâmul cercetării ştiinţifice. care provine de la engl. 52). Unul dintre termenii legaţi de perioada de început a fizicii nucleare este unitatea sintagmatică raze X. Bidu – Vrănceanu (coord. 1102 / Juillet 2009. Descoperirea ajunge să primească numele descoperitorului : denumirea iniţială este regulat înlocuită de formula raze Röntgen. şpis. ca « [o unitate a] cunoaşterii cu un conţinut stabil ».. termenul poate fi într-adevăr definit ca «un element al unei terminologii sau al unui limbaj specializat. Delavigne. 654) răspunde probabil în mod absolut caracteristicilor enumerate mai sus. şnit. procedeu inaugurat de Röntgen. este vorba şi de un mijloc de a arăta cine este persoana responsabilă. şpalt. şpaclu. Includerea patronimului în denumirea descoperirii. termenul culă din domeniul arhitecturii tradiţionale – militare. ei au purtat o campanie atât de înverşunată împotriva acestuia. ne arată prin semnificantul lor către ce cultură sau civilizaţie materială ne-am îndreptat privirile când am simţit nevoia dobândirii unor solide cunoştinţe. denumirea raze Röntgen a fost treptat abandonată (v. mai ales un mijloc de recunoaştere unanimă a meritelor descoperitorului. 2006: 91) în favoarea numelui dat lor iniţial de descoperitor. acest tip necunoscut de raze primeşte de la descoperitorul său numele de raze X.Prin etimonul său. Descoperit în mod absolut întâmplător de fizicianul Wilhelm Conrad Röntgen.. 4.. Concurenţa dintre cele două denumiri pare să fie tranşată în favoarea ultimei. reprezentând denumirea cunoştinţelor din acest domeniu ». şpraiţ. despre relaţia dintre glorie şi responsabilitate în cazul unora dintre ele. 1996 : 596-597). V. deşi nimeni nu se mai îndoieşte de foarte mult timp de paternitatea descoperirii razelor X. este. monoreferenţialitate şi precizie.. 2000: 66). Totuşi. Poate că le răspunde la fel de bine şi un termen din domeniul fizicii nucleare ca neutrino. Deosebit de instructive sub raportul informaţiilor culturale pe care ni le dau sunt şi denumirile care au în componenţă nume proprii. raze β. Procedeul includerii unei litere în denumirea unui obiect de felul radiaţiilor emise de diverse corpuri radioactive. Eprom. Contestatarii lui Röntgen nu au întârziat însă să apară. raze γ (v. a continuat însă să fie aplicat cu succes. în caz că totul se dovedeşte a fi o fraudă sau o eroare. rezultat al unei « proceduri de lexicalizare naturală sau artificială » (A. Science & Vie.). catre sfârşitul anului 1895. Eponimele sunt aşadar termeni al căror semnificant ne poate furniza unele dintre cele mai bogate sau interesante informaţii despre istoria anumitor descoperiri. iar termeni ca şmal. putând fi apropiat de mai vechiul şi mult mai 41 . Primele confirmări ale descoperirii sale îi permit lui Röntgen să susţină un număr crescând de comunicări care îi aduc recunoaşterea ştiinţifică pe plan internaţional. cum s-a spus (U.. unitate verbală specializată caracterizată prin univocitate. erasable programmable read only memory (Dixel 2010. mai ales după primirea premiului Nobel pentru fizică de către distinsul om de ştiinţă. şplint. şpiţ. siglă utilizată în domeniul informaticii.. situaţie frecvent întâlnită în domeniul ştiinţelor. a unei solide pregătiri în domeniul tehnic. prin analogie cu procedeul folosit în limbajul matematicienilor în care X desemnează o cantitate necunoscută. cu caracter convenţional.Concluzii Văzut din perspectiva internă a specialiştilor din fiecare ştiinţă în parte.

a été conçue essentiellement pour satisfaire le besoin de normalisation technique qui constituait l’enjeu majeur de cette époque. ci şi la aceea a unei a treia particule. Savantul a făcut ipoteza – confirmată ulterior cu strălucire – că dezintegrarea neutronului conduce la apariţia nu doar a unui proton şi a unui electron. 1966 : 290). Ensuite qu’elle ne devait pas être électriquement chargée. Mai precis. qu’elle devait avoir une très faible masse (le déficit d’énergie était quand même faible). Cette perspective. l’urbanité. Benveniste. » [4] « […] le “sens” d’une forme linguistique se définit par la totalité de ses emplois. se trouve encore chez P. Lerat pour qui “c’est la relation biunivoque entre un mot ou un groupe de mots et une définition spécialisée qui caractérise le terme […] ”. Existenţa acestei particule a fost intuită de fizicianul Wolfgang Pauli. [6] Sufixul nu dăduse încă naştere decât la prea puţine derivate. poate cineva nega existenţa unei dimensiuni culturale în cazul unui asemenea termen? NOTE [1] Dacă L. le concept ne connaissant pas. » (H. fapt ce pune şi mai mult în relief adevărata “revoluţie” marcată de apariţia în vocabularul culturii a termenului civilisation.. d’autre dénomination. » (F. T. on me répondrait. les unités qui constituent l’objet du domaine de connaissance appelé terminologie. «Et si cette particule emportait avec elle l’énergie manquante dans le bilan? Que pouvait-on dire de cette particule hypothétique? D’abord. Sinon on l’aurait observée ! Cette particule se présentait comme une sorte de petit neutron que l’on baptisa neutrino. considerată de lingvistul francez ca fiind o adevărată definiţie : « “[…] Si je demandais à la plupart en quoi faites-vous consister la civilisation. geografiei etc.. termenul acesta nu se poate să nu ne intrige. Cabré (2000 a : 10): « […] les termes. în raport cu celelalte lexeme din aceeaşi paradigmă. Diki-Kidiri.cunoscutul neutron.. [2] Se ştie că « la théorie classique de la terminologie basée sur les travaux d’Eugen Wüster. la civilisation est l’adoucissement de ses mœurs. peuvent être analysés à partir de disciplines différentes et. lingvistul (1966 : 340) respinge posibilitatea ca procesul naşterii lui să fi fost încetinit sau chiar blocat de existenţa aceleiaşi forme lexicale « comme terme de pratique judiciaire (‘fait de rendre civil un procès criminel’) qui n’a jamais dû avoir beaucoup d’extension ». en tant qu’ils sont des objets polyédriques. Benveniste. 2007 : 174). organisation. Gaudin. unul dintre cele mai reprezentative pentru respectivul moment istoric fiind. » (M. să nu ne provoace să-i aflăm. [3] V. « pour insister sur la relation bijective qui unit un concept et un terme. 2003 : 44). la politesse. fapt ce putea explica acea pierdere parţială de energie observată experimental. F. dans la biunivocité. Fără a mai încerca să revenim aici asupra unei posibile definiţii a culturii. Guilbert (v. savantul (1966 : 340) vorbeşte despre o « productivité alors chétive d’une classe d’abstraits d’aspect technique ». M. 42 . 2000 : 5). par leur distribution et par les types de liaisons qui en résultent » (E. fiecare “lucru” are un singur nume. alţi cercetători vorbesc despre biunivocitate. assez anciennement attestée. [5] Construcţia ar putea fi tradusă în felul următor în limba română : ‘şoimul răpeşte în zbor potârnichea’. în ştiinţele descriptive de felul astronomiei. et les connaissances répandues de manière que les bienséances y soient observées et y tiennent lieu de lois de détail . Benveniste (1966 : 339) enumeră diversele întrebuinţări pe care le are în lucrarea lui Mirabeau termenul civilisation. 2003: 31) foloseşte primul această expresie pentru a arăta că. insistând mai ales pe următoarea. după părerea lui E. ils peuvent participer de son champ d’étude [= du champ d’étude de la linguistique] et même devenir une partie centrale de l’objet d’analyse et de théorisation. [8] E. Reeves. Gaudin. nedetectabile. [7] Comentând apariţia tardivă a termenului – în accepţiunea lui modernă -. care spera să rezolve misterul dispariţiei unei părţi din energia neutronului supus unui proces de dezintegrare. povestea.

S-a impus deci elaborarea unei definiţii a « planetelor » mult mai restrictive. În viziunea actuală (v. Du point de vue de l’ISO. rafinarea imaginii pe care noi. străinii. altfel spus precizării setului de trăsături definitorii pentru fiecare concept. sute sau poate chiar mii de planete. 2007 : 106). objet renvoie dans la majorité des cas à un objet matériel. înţelegerea corectă a informaţiilor culturale transmise de unităţile lexicale ale unei limbi cu care intrăm în contact nu trebuie să ducă doar la îmbogăţirea. în marea majoritate a situaţiilor observate. « noutatea » introdusă de oamenii de ştiinţă în definiţia planetelor. articolul « Accéder à la culture partagée par l’entremise des mots à CCP ». Informaţiile culturale dobândite prin însuşirea noilor unităţi lexicale trebuie să ne permită să interacţionăm corect şi adecvat cu vorbitorii nativi în situaţiile de viaţă către care ne-au deschis larg fereastra. un processus. astronomii au descoperit în sistemul nostru solar o multitudine de corpuri cereşti de dimensiunile lui Pluton sau chiar mai mari care. dacă ar fi fost toate catalogate ca acesta. donc toujours provisoire. Roche. Qualifier la référence de phénomène social […]. în viziunea lui R. 46-47). » [9]V. 2007 : 111). [11] « Objet est le mot retenu en terminologie pour désigner “tout ce qui peut être perçu et conçu” (ISO 1087-1. Cela. Se preferă modelul prototipic pentru reprezentarea extensiei unei categorii. Mais cette stabilité est soumise aux forces dans lesquelles sont pris tous les phénomènes historiques. fiindcă. ar fi creat imaginea unui sistem solar alcătuit din zeci. 246. Ultima proprietate. articolul « La pragmatique lexiculturelle pour accéder autrement. câmp disciplinar aflat în plină dezvoltare azi.tout cela ne me présente que le masque de la vertu et non son visage. corpurile cereşti trebuie : 1) să orbiteze în jurul Soarelui. par une action volontaire et concertée. [16] « […] c’est socialement que la référence des termes peut être construite de façon relativement étroite. Hors Série. fără legătură posibilă cu alte corpuri cereşti pe care să le atragă sau să le propulseze în spaţiul cosmic prin forţa lor de gravitaţie. ÉLA. ontologia ar putea fi definită ca « la description. În această nouă utilizare a expresiei amintite. dar şi extensiunii lor.) . definiţia – unică şi riguroasă – a categoriei. Totuşi. în fiecare caz. în acest fel se exclud entităţile care intră în categoria asteroizilor şi în cea a cometelor. 116 / 1999. Il a de plus l’avantage de renvoyer plus spécialement à tout artefact. 67 / 1987. apartenenţa categorială est graduală. în felul acesta se elimină o serie de entităţi. Travaux terminologiques. p. Roche. Vocabulaire. De remarcat că semantismul unităţilor sintagmatice obţinute prin combinarea bazelor simple stea. qui se retrouve dans certaines normes techniques. într-un anume fel. planetă cu modificatorul pitic(ă) – având aici rol categorizator – este de fiecare dată diferit. etc. precizarea. concurremment à entité. ce n’est pas exclure la stabilité […]. Galisson şi a celor care au îmbrăţişat ideea pragmaticii lexiculturale. o avem în final despre comunitatea de vorbitori ai acelei limbi. [13] Ştiinţele acordă azi o atenţie specială stabilirii intensiunii conceptelor cu care operează. care să se aplice în egală măsură tuturor indivizilor acesteia este greu de dat. pentru a avea statutul de planetă . face diferenţa între acestea şi planetele « pitice ». dans un formalisme exploitable par un système informatique. 2) să aibă o masă suficient de mare pentru ca propria lor gravitate să le dea o formă sferică. de concepts et de leurs relations » (L. à une autre culture par un autre lexique ». setul de trăsături conceptuale asociat fiecărei expresii denominative este altul. 3) să se rotească pe o orbită « clară ». Depecker & Ch. Deşi ideea de « dimensiune redusă » este prezentă. cunoaşterea. 2001. » (L. et la civilisation ne fait rien pour la société si elle ne lui donne le fonds et la forme de la vertu”. Leur jeu est simplement limité de 43 . une manière de faire. […] Objet n’est pas non plus à entendre comme ponctuel ou statique : ce peut être en terminologie une procédure. une action. rezultat ce se putea obţine prin introducerea unor noi caractere conceptuale în respectiva “schemă de gândire”. ÉLA. [10] V. adică enumerării obiectelor cărora li se aplică fiecare dintre ele. [15] În ultima vreme. care intră în categoria sateliţilor. Depecker et Ch. [14] Faptul este important pentru elaborarea şi corelarea ontologiilor. Frontierele unei categorii sunt greu de stabilit.2. mars 2009. Science & Vie. Cultura nu mai este percepută sub aspectul de stare ci devine (chiar) acţiune. mai mult sau mai puţin regulată . [12] Asemănarea în virtutea căreia sunt reunite obiectele într-o aceeaşi categorie constă în faptul că fiecare dintre ele are un număr mai mare sau mai mic de trăsături comune cu prototipul categoriei.

[21] « Ce type de nomination renvoie à la représentation d’une chose au sein d’un environnement collectif et culturel » (C. Linó. « La formation du vocabulaire de la physique nucléaire : quelques jalons ». 67. caracterul dinamic al construcţiilor conceptuale.Duculot. Ce jeu. in Maria Teresa Linó et Jean Pruvost (sous la direction de). Hommage à Robert Galisson. Delavigne. » (F. Guillén Díaz. Bucureşti. Éléments de terminologie générale. « Préface ». 89-107. 27-31. Michèle (2002). Guilbert. François (2003). Guilbert. respectiv a iconostasului (= tâmplă complexă). în Georgeta Cislaru et al. Paris. Maria Teresa (2000 a). Robert (1987). Gaudin. « Terminologie et diversité culturelle ». 33-50. Caumon. Diki-Kidiri.U. “Sur la représentation mentale des concepts. Gaudin.) (2000). Une dynamique entre langue et discours. Gallimard. 41. Aspects diachroniques du vocabulaire.). Mots et lexiculture. De Boeck. 140 p. no 4. [19] Numit şi sfânta. Depecker. Publications des Universités de Rouen et du Havre. 2007 : 89). Maria Teresa (2000 b). Paris. Carmen (2003). à une autre culture par un autre lexique ». Lexic comun. cependant. Entre signe et concept. « La pragmatique lexiculturelle pour accéder autrement. Valérie (2006). Émile (1966). Larousse. în Louis Guilbert et Jean Peytard (Éds). usages et pratiques prospectives en cosmétique ». Socioterminologie. La formation du vocabulaire de l’aviation. 10-15. Loïc & Roche. Paris. 20 p. 19-29. « Terminologie : l’ombre du concept ». Desigur. istoricitatea conceptelor. 106-114. Presses Sorbonne Nouvelle. Paris. 287 p. « Science. Μετα. Lyon. 128. Une approche sociolinguistique de la terminologie. « La spécificité du terme scientifique et technique ». Cabré. E. no 4. 1. Galisson. Depecker. Les vocabulaires techniques et scientiques. Marcel (2000). Terminologies nouvelles No 21. bases pour une tentative de modélisation ». Uzoma (1996).B. Presses Sorbonne Nouvelle. 590-603.. François (1996). Μετα. Caumon. in Henri Béjoint et Philippe Thoiron (sous la direction de). Paris. Louis (1973). « Une approche culturelle de la terminologie ». Fourment – Berni Canani. « Les informations culturelles dans un dictionnaire bilingue d’apprentissage ». in Danielle Candel et François Gaudin (sous la direction de). Christophe (2007). Problèmes de linguistique générale. Chukwu. « La lexiculture : d’un concept instrumental à un outil d’intervention en didactique des langues – cultures ». Cabré. Paris. Mont-Saint-Aignan. 5-17. [18] Numit şi sfânta sfintelor. Bidu – Vrănceanu. 87-100. ÉLA. Presses universitaires de Lyon. Hommage à Robert Galisson.façon volontaire et concerté par les groupes de locuteurs qui se donnent des outils de référence et de normalisation. « Terminologie et linguistique : la théorie des portes ». Gaudin. Diki-Kidiri. Terminologies nouvelles No 21. lexic specializat. ne disparaît pas. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Benveniste. vol. 604-621. 362 p. Honoré Champion. ÉLA. 168. [17] De aici. Langages. [20] Se înţelege de ce există foarte puţine icoane care să dateze dinaintea secolelor al XV-lea şi mai ales al XVI-lea. Loïc (2002). 5-6. 467-479. Angela (coord. (coord. 44 . Louis (1965). Maria Teresa (2003). « Nommer la couleur. 116. 41. raritatea icoanelor din acele vremuri foarte îndepărtate mai poate fi pusă în legătură şi cu fragilitatea materialelor pe care erau executate. în Maria Teresa Linó et Jean Pruvost (sous la direction de). 177 p. Terminologies nouvelles No 21. vol. Céline (2007). L’acte de nommer. 2003 : 46). dénomination et partage du pouvoir : le cas des éponymes ». Marcel (2000). Le sens en terminologie. Robert (1999). « Accéder à la culture partagée par l’entremise des mots à CCP ». Honoré Champion. Galisson. « Entre idée et concept : vers l’ontologie ». Mots et lexiculture. adică dintr-o perioadă anterioară apariţiei tâmplei de dimensiuni mari. ÉLA. Bruxelles. 20-39. Langue française 17.

Grenoble. Toledano. Sursele exemplelor Efremov. Paulette (2000). Violette & Candel. Temmerman. Bucureşti. «Le geste technique. Chroniques des atomes et des galaxies. 2009. 39-42. Langage et cognition humaine. No 1102. Science & Vie. Terminologies Nouvelles No 21. 157-183.Ramavonirina. Bucureşti. Paris. Rita (2000). dont nous désirons nous occuper dans cette étude. Mars 2009. Rey. dans la discipline connue sous le nom de terminologie générale. Paris. Editura Academiei Române. « Symbolisme végétal et terminologie dans la culture malgache ». Dictionnaire culturel en langue française. Meridiane. 246. 43-45. Aspects diachroniques du vocabulaire. Dictionnaires Le Robert – Sejer. Mont-Saint-Aignan. Roulon-Doko. Hubert (2007). « Mouvance terminologique. RÉZUMÉ DIMENSION CULTURELLE DES TERMES Le terme est habituellement considéré comme un des éléments constituant une terminologie qui fonctionne dans un domaine spécialisé. dimension culturelle. Icoane româneşti. Paris. Dictionnaires Le Robert. Terminologies nouvelles No 21. Science & Vie. Tomes I-IV. 392 p. terme . Hors Série. Reboul. fondement conceptuel du verbe». Publications des Universités de Rouen et du Havre. En conséquence. dans les dictionnaires et dans la presse : le cas de < mondialisation . 1975. Juillet 2009. Alain (dir. Alexandru (2002). Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX). on met en lumière quelques-unes de ses nouvelles dimensions. în Danielle Candel et François Gaudin (sous la direction de). l’espace d’une courte diachronie. 58-64.) (2005). Seuil. Olivia (2000). Reeves. Dixel 2010. Les orientations théoriques de la dernière décennie. Sans avoir négligé le rôle du concept dans l’instauration du sémantisme d’un terme. communication spécialisée. Anne (2007). 45 .globalisation > ».Terminologies Nouvelles No 21. ayant la fonction de désigner et d’identifier. accordent peu d’attention au terme en tant qu’élément constitutif d’une nomenclature et le conçoivent notamment en tant qu’instrument ayant un rôle décisif dans la communication spécialisée et non seulement. Presses universitaires de Grenoble. ignorées antérieurement par les terminologues. « Une théorie réaliste de la terminologie : le sociocognitivisme ». par deux de ses caractéristiques fondamentales : l’univocité et la monoréférentialité. Y compris la dimension culturelle des termes. Mots clés : terminologie générale. il est conçu comme le résultat de l’association entre un concept et une expression linguistique. Danielle (2006).

l’orthodoxie est sous-tendue et caractérisée par toute une culture religieuse. Comme nous le disions ailleurs. Il est vrai que les instruments « classiques » de travail font défaut dans ce domaine. ainsi que certains fidèles) sont indispensables et essentielles. D’autre part. Université ”Al. auprès de sujets très initiés dans la pratique de l’orthodoxie (des moines et des moniales orthodoxes. nous nous sommes heurtée à un problème assez délicat concernant les concordances et les non-concordances culturelles (exprimées du point de vue confessionnel) qui existent entre les deux langues. Des termes comme naş de cununie. C’est ce que 46 . les moments importants de leur vie civile (le baptême. Ils devraient aussi compléter ce corpus de sources avec leurs propres investigations (enquêtes lexicales de terrain) valorisées sous la forme des fiches lexicales. Cuza”de Iaşi QUELQUES TERMES ORTHODOXES EN ROUMAIN ET LEURS « POSSIBLES » EQUIVALENTS FRANÇAIS En travaillant à la rédaction d’un dictionnaire bilingue roumain-français. mais aussi toute une série d’aspects pratiques qui relèvent de la vie quotidienne des fidèles. Il s’agit de termes qui relèvent d’un contenu « très pratique » de l’orthodoxie. comme la langue roumaine. Par contenus confessionnels. qu’est ce que le traducteur des textes de spiritualité orthodoxe ou bien l’auteur d’un dictionnaire bilingue de termes religieux orthodoxes devraient-ils faire ? Chercher dans un maximum de sources religieuses possibles (de différentes natures. grecque ou slavonne (pour la plupart). composé de mots d’origine latine. serbes. pour des termes trop précis et trop connotés du point de vue de leur spécificité confessionnelle culturelle roumaine. ou bien la raison culturelle-traditionnelle d’exister. qui n’ont pas eu le temps (dans la diachronie) de se lexicaliser en français. les enquêtes lexicales menées dans des milieux authentiques (monastères ou paroisses. [1]. le mariage). Développée depuis très longtemps dans l’espace roumain. nous comprenons non seulement les composantes liturgique. ou encore les rituels de la mort. grâce notamment aux émigrés russes. français-roumain. la raison principale de cette situation est d’ordre confessionnel. par un style ecclésiastique. l’orthodoxie s’est développée une terminologie propre à l’individualiser confessionnellement du point de vue lexical. des sites orthodoxes. de termes religieux orthodoxes. comme nous l’avons déjà précisé. etc. des prêtres ou des évêques. en France). écrites. documents vidéo. bolniţă ou bogdaproste –qui sont très usuels pour les locuteurs roumains en général et les orthodoxes pratiquants en particulier connaissent en français des formes de lexicalisation différentes ou n’ont pas du tout d’équivalent . un vocabulaire très bien individualisé. ressources électroniques. grecs. reflétées notamment au niveau terminologique.) toutes les possibilités terminologiques d’équivalence. de leur vie religieuse (profession monastique). mais il y a une variété de sources religieuses considérables rédigés en français. dezlegare la peşte. harţi. se rapportant à des aspects de la vie « habituelle » des fidèles orthodoxes. Dans des situations pareilles. Implantée en France au début du siècle dernier. des blogs ou autres types de ressources électroniques dignes de confiance du point de vue de l’authenticité confessionnelle et linguistique des faits de langue et de vocabulaire enregistrés. comme le jeûne. la langue française n’a pas connu une longue tradition d’expression des contenus confessionnels de l’orthodoxie. dogmatique ou ecclésiologiques.Felicia DUMAS. de călugărie. roumains. I. théologique.

en fait référence dans la réponse proposée à notre question. Părintele spiritual al tânărului cuplu. parmi les premiers. Il n’est nullement le cas en français. Le paranymphe les suit. et lorsqu’ils le font. [3]. Les jeunes couples se marient rarement. le prêtre les prend tous deux par la main et leur fait faire trois fois le tour de la table. le choix de mener une vie monastique est encore plus rare. de la profession monastique. Părintele spiritual al copilului.nous avons fait afin de trouver les équivalences dans le cas des termes mentionnés et que nous aimerions discuter par la suite. respectivement. nos enquêtes menées auprès de sujets bilingues (franco-roumains. un ascète plein d’amour et d’humilité. respectivement. il propose les termes d’Ancien et d’Ancienne. ca monah: parrain (m. d’origine française et vivants en France). [5]. Voici ce que nous proposons toutefois comme correspondances systématisées en entrées lexicographiques : naş m. pour le parrain du mariage. si c’est nécessaire. „Nas de cununie”. surtout le premier : naş de cununie. || ~ de cununie. care urmează a fi binecuvântat de preot şi unit prin taina cununiei: parrain (m. Pour un catholique.[2]. et nous parlons ici des jeunes couples qui en France sont très rarement orthodoxes. Si pour la profession monastique. et de grande autorité ecclésiastique (évêques et prêtres) nous ont livré le terme qui correspondrait « normalement » à la relation spirituelle instaurée entre le parrain et les nouveaux-mariés. (office abrégé du saint Baptême). Même si nous avons montré ailleurs que le nombre de professions monastiques orthodoxes a connu un grand essor en France les vingt dernières années surtout. les termes employés dans ce type très précis de contexte. CED. le mariage dans le monde latin étant assimilié à un contrat. paranymphe(s) (m. GEA. Les offices proprement-dits du mariage et. Ces différences culturelles sont responsables des difficultés concernant les équivalences des termes mentionnés. c’est parrain. Avec le baptisé. c’est le mot témoin qui est employé. et l’on chante : Vous tous qui dans le Christ avez été baptisés. originaire de Piatra-Soïmului. || sin. PC. vous avez revêtu le Christ. Si le mariage est beaucoup moins fréquent en France qu’en Roumanie.). les nouveaux (ou nouvelles) tonsuré(es : parrain. Les mots roumains ont l’air très banal. pour un orthodoxe. Le paranymphe échange les anneaux de fiançailles et les couronnes de mariage. Par conséquent. où l’institution du mariage a connu une évolution en baisse dans le monde occidental en général et français en particulier. dans le département de Neamts.). [6]. même pour un usager pas vraiment initié dans la pratique de l’orthodoxie. tenu par le parrain (ou la marraine) si c’est un enfant. le prêtre fait trois fois le tour du baptistère. [4]. sans aucune connotation religieuse. D’ailleurs. persoană de sexul masculin care ţine în braţe copilul la botez: parrain (m. Dans ce cas. ont été traduits en français du grec par le père Denis Guillaume. [7]. Părintele spiritual al celui care urmează a fi tuns în monahism. || ~ de călugărie. les équivalences avec naş et naşă sont très claires entre les deux langues (le roumain et le français). c’est lui qui a fixé. traducteur infatigable de l’ensemble des offices et des hymnes de l’orthodoxie. le mot paranymphe ne semble pas avoir été repris par l’ensemble des utilisateurs de la terminologie orthodoxe en français .). l’un de nos sujets d’enquêtes privilégiés. GEA. des questions se posent pour équivaloir en français le même type de parents spirituels. Son parrain était le moine du Grand habit Proclus Popa. il tient les couronnes au-dessus de leur tête (office du couronnement). c’est témoin. Alléluia. 47 . évêque orthodoxe Français. SNS. ||~ de botez.). Si pour désigner le parrain ou la marraine qui présentent l’enfant au baptême. en principe ils ne le font pas à l’église aussi . Ensuite. Sa tonsure monastique fut approuvée par la Métropole de Moldavie et elle eut lieu le 2 août 1937. définis toutefois dans d’autres contextes spirituels de la vie des fidèles : le mariage et la profession monastique.

n. Vendredi 31 décembre.).). l’huile et le vin sont autorisés aux fêtes suivantes. Dans le même domaine réferentiel de la pratique du jeûne. CMSA. ||~ de călugărie. OIOI. || sin. en langue française. ésuivalence en français et contexte d’emploi représentatif pour celle-ci en langue française: harţi m. Le poisson. FSJC. || sin. n. CEO. pas de jeûne (loc. Sa marraine habite en France et c’est une fille spirituelle du père Placide. L’équivalent français du mot roumain harţi a été aussi assez difficile à établir (et. [15]. [8]. n. quand elles tombent un mercredi ou un vendredi: 7 janvier (Saint Précurseur). [12]. abstinence de viande seulement. à cause de ses connotations culturelles spécifiques à l’espace orthodoxe traditionnel roumain et à une période historique où les monastères avaient autour d’eux de pareils infirmeries. tel que nous avons pu le constater de l’ensemble des sources compulsées): dezlegare la peşte. à identifier). însemnate în calendar: le poisson est autorisé (permis). 25 mars (Annonciation). employé exclusivement au pluriel pour désigner une période normalement destinée au jeûne pendant laquelle cette pratique d’abstinence alimentaire est supprimée. [9]. La dispense de poisson signifie qu’il est permis de manger du poisson. toute abstinence est supprimée. Pendant la semaine qui suit le dimanche du pharisien et du publicain. Vendredi 31 décembre.. ces syntagmes sont plutôt surprenants du point de vue de leur lexicalisation explicite en français pour l’usager roumain de ce type de terminologie.. Quand les soeurs commencent les Heures. GEA.. [14]. FJMD. Lundi 21 novembre. est amenée par l’ecclésiarque et son Ancienne (office du petit habit pour la réception du mandyas).). il a comme correspondants soit des syntagmes nominaux. prédicative (nous précisons le fait que les syntagmes considérés comme synonymes sont mentionnés par ordre décroissant de leur fréquence d’emploi au niveau de la terminologie orthodoxe. [11]. Persoană de sexul feminin care ţine în braţe copilul la botez. Tous les jours de la semaine de la Tyrophagie. désire recevoir la tonsure. Maică ce serveşte drept călăuză duhovnicească unei tinere care urmează să fie călugărită : Ancienne (f. dispense de poisson (loc. Il s’agit d’un substantif d’origine grecque moderne en roumain.naşă f. [13]. bénédiction-poisson. CMSA. Denumire populară a zilelor de miercuri şi vineri în care postul este susupendat.). tout d’abord. Permisiunea de a consuma peşte în anumite zile din posturi. Entrée de la Mère de Dieu au temple . bénédiction-poisson (f. devenind mama spirituală a acestuia : marraine (f.). permisiune din partea Bisericii de a nu ţine post în zilele respective: sans jeûne (loc. CED. pas de jeûne. soit sous la forme d’une construction complexe. Dans un tout autre domaine. afin de proposer un équivalent à 48 . nous avons le syntagme nominal dezlegare la peşte. Par conséquent. de même pour l’huile. un terme roumain d’origine slavonne comme bolniţă est très difficilement traduisible en français. [10]. soit une construction syntaxique entière (assez complexe).pl. sans jeûne. lexicalisé en français soit de la même façon (par un syntagme nominal). toute abstinence est supprimée. || sin. celle qui ayant passé déjà un certain temps dans la probation monastique et l’obéissance à son Ancienne. Mentionnés par les différents calendriers liturgiques en usage dans les paroisses et les monastères (orthodoxes) francophones.||sin.). La structure de l’entrée lexicographique consacrée à ce substantif va dans le même sens d’une initiation totale -lexicale et confessionnelle à la fois(que nous jugeons obligatoire pour un dictionnaire de ce type d’équivalences): définition lexico-sémantique en roumain.

[2] Grand euchologe et arkhiératikon. pour le repos de son âme. En français contemporain.ce terme. mentionnées plus haut. Son contexte d’emploi immédiat en roumain est celui de remercier quelqu’un pour le don (en principe alimentaires) reçu de celui-ci pour la mémoire d’un défunt. l’auteure du dictionnaire que nous sommes se doit néanmoins de proposer une forme d’approximation lexicale. ca spre exemplu: Dieu soit loué! Bogdaproste n’a pas d’équivalent. comme il n’y a pas la coutume d’offrir à manger à des vivants en mémoire des défunts et de donner l’aumône pour le repos de leurs âmes comme dans notre culture traditionnellement orthodoxe. [3]Dumas. cette interjection veut dire „Que Dieu pardonne les (tes) péchés”. XVIIe et XVIIIe siècle). NOTES [1] Dumas. en se prévalant de son rôle d’instance normatrice d’initiation terminologique du destinataire roumain de son outil lexicographique: Bogdaproste interj. Tout comme les autres. selon le calendrier julien en usage sur l'Athos). bolniţă f. OW. C’est. nu există în limba franceză niciun echivalent. « Le moine orthodoxe en France à l’époque contemporaine ». Felicia. l’exemple le plus flagrant de non-concordances confessionnelles engendrées par le contexte geographique et culturel différents où l’orthodoxie s’est développée et a développé son revêtement lexical spécifique. 49 . [16]. Spital amenajat pe lângă o mănăstire: infirmerie (du monastère) (f. Un autre terme roumain d’origine slavonne qui nous a posé peut-être le plus de problèmes quant à son équivalent français est bogdaproste. à l'heure où l'on dit les matines. il est tout aussi „banal” au niveau de ce type d’emploi que son correspondant roumain lors de la période de gloire de son emploi (Moyen Âge. par le père Denis Guillaume. Etymologiquement. Felicia. Grand Euchologe et Arkhiératikon. ayant abouti au „banal” infirmerie. de ce que nous appelons la terminologie religieuse orthodoxe individualisée en français. Cuvânt cu care se mulţumeşte pentru ceva primit de pomană şi care înseamnă „Dumnezeu să(ţi) ierte păcatele”. Il meurt le matin du 11 septembre 1938 (24 septembre. [5]. nous avons consulté surtout des sources religieuses (écrites ou électroniques) portant sur les réalités de la vie monastique. [17]. L’orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. Le Père Cléopas. peut-être. dont la signification en français est la même.). Nos enqûetes lexicales corrroborées à la compulsation de la quasi-totalité des sources propres aux pannychides et aux funérailles nous ont amenée à la même conclusion: il n’y a pas en langue française d’équivalent pour ce terme. il ne peut pas y avoir de terme correspondant. Peut-être. (Saint Siloaune de l’Athos). în primul rând datorită nedezvoltării practicilor ritualice ale datului de pomană pentru sufletele celor adormiţi. me semble-t-il. Am putea aproxima printr-o formulă de mulţumire care să conţină numele lui Dumnezeu. „Dieu soit loué”. CED. à l'infirmerie du monastère. [4]. ces différences sont reflétées de façon très évidente au niveau lexical. Tout en précisant la signification du mot et le fait qu’il ne connaît pas d’équivalent en français. car les pratiques rituelles en matière de pannychides pour les morts sont beaucoup moins développées en France.

[8]. Felicia (2009). Calendrier orthodoxe électronique : calendrier. Cuvinte-cheie: terminologie. Daniel. bolniţă sau bogdaproste cunosc în limba franceză lexicalizări diferite de cea română. Teresa (1998). Cabré. Monastère Saint-Antoine-Le-Grand. méthode et applications.. Rezultatele anchetelor lexicale de teren se dovedesc a fi. Fleurs du jardin de la Mère de Dieu. nouveau Synecdimos (1997). Rome : Diaconie apostolique. [17]. Grand Euchologe et Arkhiératikon. Feuillet Saint Jean Cassien. père (2003). métropolite de la Moldavie et de Bucovine. vol. (2001). REZUMAT TERMENI CREŞTIN-ORTODOCŞI ROMÂNESTI ŞI ”POSIBILELE“ LOR ECHIVALENŢE ÎN LIMBA FRANCEZĂ La nivelul terminologiei ortodoxe din limba franceză. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES: Balan. 24. collection « Grands spirituels orthodoxes du XXe siècle ». Branişte. La Terminologie. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. lexicalizare. Corpus d’enquêtes Dumas. mai mult decât preţioase -esenţiale. 235-251. în această situaţie. Monastère Saint-Antoine-le-Grand. Feuillet Saint Jean Cassien. traducătorii de texte ortodoxe sau autorul unui dicţionar bilingv. Otawa: Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. L’orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. in Annales de Philosophie et des Sciences Humaines. Branişte. sau nu au deloc echivalent. tome 2. [13]. Ce ar trebui să facă. [16]. [9]. Bulletin hebdomadaire d’information de la Métropole orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. [15]. Théorie. Par le Père Denis Guillaume. Edité par le Monastère Saint-Jean-le-Théologien. évêque vicaire de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. Calendrier liturgique. cuvinte specifice culturii tradiţionale ortodoxe româneşti îşi găsesc cu greu echivalenţe lexicale. Calendrier liturgique. Felicia (2009). [14]. Liban : Presses de l’Université Saint-Esprit de Kaslik. harţi. în aceste cazuri. OrthodoxWiki. préface de Mgr.com. Ene. Iaşi: Casa editorială Demiurg. Par le père Denis Guillaume. precum şi la rolul complex al autorului unui asemenea dicţionar bilingv. [7]. informations orthodoxes sur internet. Corpus d’enquêtes Dumas. [10]. traduit du roumain par le hiéromoine Marc. Fleurs du Jardin de la Mère ed Dieu.. p. introduction de Jean-Claude Larchet. Lausanne : l’Age d’Homme. colloque national et international. dezlegare la peşte. I. 50 . Dominique (2005). Dumas. Dumas. prof. avec une Introduction de Mgr Marc.[6]. Calendrier liturgique (2008). Grand Euchologe et Arkhiératikon.egliseorthodoxe. Monastère Saint-Antoine-le-Grand. de călugărie. protestantisme. Corpus d’enquêtes Dumas. Païssios. moine du Mont Athos (1998). limba franceză. Rome : Diaconie apostolique. père. « Le moine orthodoxe en France à l’époque contemporaine ». orthodoxie. Le Père Cléopas. de termeni religioşi ortodocşi ? Să caute într-o gamă extrem de variată şi într-un număr cvasi-exhaustiv de surse religioase toate posibilităţile terminologice de echivalare. métochion de Simonos Petra. Trois religions un seul Homme. Les mots du christianisme. Paris : Fayard. Le Spoutnik. specific cultural. Ecaterina. catholicisme. prof. Le Tourneau. ortodoxie. [12]. pr. La această problematică a concordanţei sau neconcordanţei culturale şi confesionale reflectată la nivel terminologic între cele două limbi am dori sa ne referim în articolul nostru. Naş de cununie. [11]. dr. Grand euchologe et arkhiératikon (1992). Editura Diecezană Caransebeş. Orthodoxie.

Stelian DUMISTRĂCEL – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi Doina HREAPCĂ – Institutul de Filologie Română „A. reale. nediferenţiată din perspectiva utilizării funcţionale a limbii. această abordare se impune. de a le stabili etimologia unora (ne referim în special. dat fiind faptul că astfel de limbaje. totuşi. în acord cu informaţia de ultimă etapă din lingvistica şi filologia română. trimitem la acest sens referindu-ne la ‘stipendiu’). 51 .”. 269). În 1913. un dicţionar cu profil de tezaur istoric cum este Dicţionarul limbii române al Academiei (în continuare. trimitem la teoria coşeriană privind conceptul respectiv. pentru vânzări şi cumpărări de obligaţii de rentă de stat. 1. lista abrevierilor bibliografice folosite) includea în lista de termeni o singură intrare bursă. Philippide” Iaşi ÎMPRUMUTUL NEOLOGIC ROMÂNESC BURSĂ DIN PERSPECTIVA LIMBILOR FUNCŢIONALE 0. întrucât cunoaşterea şi indicarea statutului unor cuvinte se complică. sumă acordată pentru studii şi întreţinere unui elev sau student. corespund tradiţiei care se referă la cunoaşterea lucrurilor (ibidem. p.a. stipendiu…” (în continuare. adesea. de aproximativ un secol. mai ales în domeniul „nomenclaturilor”.0. a unui împrumut din franceză. în linii generale. La reluarea redactării secţiunii identificate prin sigla DA din Dicţionarul Academiei Române (aşa-zisa „serie veche”). se trimitea la franceză: („N[eologism]. a pătrunderii. din fran[ceză]. pentru articolul consacrat neologismului bursă. uneori. Pentru etimologie. cu extensia „instituţie care mijloceşte informaţii şi angajamente de lucru pentru lucrători: bursa muncii” (în cursul textului de faţă ne referim la acest sens prin formula „instituţie financiară”). situaţie generală semnificativ reflectată şi de dicţionarele de diferite niveluri. este vorba. Problema general acceptatei distincţii între lexicul comun şi lexicul specializat poate fi reproiectată din perspectiva limbilor funcţionale (sau uzurilor funcţionale ale limbii). dintre care. cereale etc. cu sensuri diferite. din cauza dificultăţilor. pentru cele ce urmează. 0. acceptând proiecţia [b]. Pentru accepţiunea în care folosim sintagma limbă funcţională. la nivelul limbii de cultură. putem vorbi de notificarea. dintr-o dublă perspectivă: aceea a componenţei vocabularului ca (potenţial) inventar general. bancherii ş. demersul nostru are ca scop practic imediat propunerea unei scheme corecte. cu două sensuri de bază: [1] „Pensiune gratuită acordată prin concurs unui elev (într-un internat). după cum vom vedea. Pentru perioada respectivă. vezi.1. 1. a cărui biografie românească (prea puţin cunoscută în acel moment) data. de acea limbă care funcţionează în discursuri sau texte şi reflectă competenţa idiomatică efectivă a vorbitorilor unei limbi istorice (Coşeriu 2000: 250. bursă1 are şi o extrem de interesantă distribuţie privind utilizarea sa. distincţie care intervine predilect în analiza limbajelor tehnice. spre deosebire de limba istorică.2.”).1. acţiuni de societăţi comerciale. 0. DA 1913. sau neologismelor bursă1 şi bursă2 [b] din limba română. [2] „(Finanţe) Instituţie publică în care se adună agenţii de schimb. la neologisme). ba.3. 253). în care semnificatele coincid cu desemnările. respectiv aceea a analizei cuvântului respectiv din perspectiva existenţei unor limbi funcţionale diferite. Necesitatea luării în considerare a distincţiei invocate este exemplar ilustrată de analiza neologismului bursă [a]. în lexicologie.

aceasta nefiind. bursa muncii. găsim două cuvinte bursă (trimitem la DEX 2009): – bursă1. 2. care înveleşte testiculele”. prima cu sensul ‘stipendiu’. după clasicul sens [1] ‘stipendiu’. neagră ‘comerţ ilicit’. însă. ca exemplu concludent. alocaţie bănească lunară”. însoţit de sintagme de tipul celor citate mai sus. dacă însuşi acest sens şi sintagmele „tehnice” (b.Dintre alte dicţionare importante ale limbii române în care a fost tratat un s i n g u r articol bursă. Bursele se dau prin minister prin concurs conform unui anume regulament” (după Discursuri parlamentare. în general. ‘a risca’) cunosc o apreciabilă extensie în vorbirea comună. dat fiind profilul etimologic al dicţionarului său. în DEXI 2007. de la început. nespecializat şi specializat.-A. dicţionar asupra căruia vom reveni în discuţia cu privire la etimologia cuvântului. inovaţiile de la nivelul invocat (pe care leam luat. cu distorsionarea viziunii asupra încadrării cuvântului în vorbirea comună sau într-o limbă funcţională. 2. 2. este îmbogăţirea acestei intrări cu un al doilea sens. vezi. explicitarea sintagmei ce urmează. de fapt. a doua cu sensul ‘instituţie financiară’. atât pentru bursă1. cu sensul ‘instituţie financiară’. instituţie unde se negociază hârtii de valoare. a juca la b.2. pentru care ordinea sensurilor cuvântului bursă este însă următoarea: „1. în comunicarea nespecializată. inclusiv sintagmele şi locuţiunile reflectând aplicaţiile-extensii care au intervenit în planul referentului (bursă de valori. dar nu fără o motivaţie generală justificată. tot din limba/limbile din care am împrumutat iniţial cuvântul) în planul metaforei (b. recent. criticată de Titu Maiorescu într-un discurs parlamentar citat în DA 1913: „Elevii sărmani şi silitori vor fi ajutaţi prin burse. vom reveni. limbajul specializat al tehnicienilor domeniului. cât şi pentru bursă2. Precizăm. în timp. găsim un al doilea [2] „(Anatomie) formaţie anatomică în formă de sac. de valori. care. un singur articol apare şi la Ciorănescu 2001. de exemplu. de exemplu. tranzacţii de mărfuri. Dar această viziune lexicografică.1. muncii. Massim. 1. chiar într-o lege din 1876. cumva selectivă. problemă de principiu asupra căreia nu este cazul să insistăm. Candrea (CADE 1926-1931) şi August Scriban (Scriban 1939). că este vorba tot de preluarea. reflectată într-o schemă lexicografică relativ simplă. este şi aceea a dicţionarelor de nivel academic.) se situează. la Maiorescu apare şi adjectivul corespunzător: „elevi bursieri”. perturbă schema lexicografică prezentată cu privire la termenul bursă1.3. a juca la b. reflectând cunoaşterea şi utilizarea acestui termen la nivelul uzului curent. tratează neologismele după opţiuni şi scheme din dicţionare. de tipul DEX. Ceea ce. care ne întâmpină în unele dicţionare din ultimul timp ale limbii române. din diferite epoci. Ca etimologie. 1897. I. bursa neagră. cu sensul general de ‘stipendiu’. în ceea ce priveşte considerarea a două categorii de public (vorbitor şi cititor). – bursă2. le menţionăm pe cele ale lui I. se observă în lucrări lexicografice care au ca model general DEX-ul (în diferite ipostaze). trimitem la MDA 2001. pentru bursă1. singura bursă-pungă anatomică. ale limbii franceze (însăşi marea majoritate a acestor împrumuturi fiind de origine franceză). bourse. în acelaşi timp. 468). redactat de August Treboniu Laurian şi Ion C. a acordării alocaţiilor băneşti pentru studii. a situaţiei din opere de profil din culturi vest-europene. bursa locurilor de muncă. cu două intrări bursă. a juca la bursă). 1. această problemă era în discuţie. plină cu un lichid vâscos. de exemplu. bursă ‘stipendiu’ este un termen cu circulaţie generală. la nivelul unei limbi funcţionale. bursă seroasă: „membrană din ţesut conjunctiv care delimitează o cavitate închisă şi al cărei rol este facilitarea mişcărilor 52 . relativ extinsă. DEI 1999. vezi. în special din cea franceză. p. Dar. aceeaşi diferenţiere în ceea ce priveşte contractul de comunicare cu cititorul şi. b. Astfel. dată fiind instituirea şi funcţionarea. se trimite la fr. în ceea ce priveşte primul dicţionar academic al limbii române. de aproximativ 50 – 60 de ani. Astăzi. de exemplu. în linii generale. chiar într-un dicţionar vizând un public-ţintă nespecializat.

Cu titlu de adaos de informaţie. cari îi fac ţesuturile fărâmicioase. Ca simplă proiecţie strict tehnică în ceea ce priveşte „încărcarea” articolului cu sensuri specializate. conţinând un lichid vâscos: bursă seroasă”. bursită. în DEXI 2007 şi în NDU 2008. trebuie să avem în vedere. a unor practicanţi din domeniul medicinii. din perspectiva colaborării la acest dicţionar. aşa cum anticipam. ca redactori. reprezentând. prezenţa. răspunsul poate fi găsit în informaţii cuprinse în articolele consacrate termenului bourse în diferite dicţionare ale limbii franceze care au servit lexicografilor români ca modele pentru redactarea neologismelor împrumutate din limba respectivă. nume dat pungilor de diferită mărime. corespondente şi în limba engleză sau italiană. cu explicaţii conjuncturale diverse. însă. În afara lucrărilor din bibliografia DLR. este un cuvânt ce aparţine limbii istorice. ce protejează capetele articulare ale oaselor (vezi însă. privitoare la alt domeniu. de exemplu. care poartă urmele acestora şi e plină cu substanţe amidonoase. olecraniană. într-un dicţionar general. Dar.organelor la care este anexată”. aceeaşi sintagmă în LM 1873). trebuie să observăm. o semnificaţie strict specializată dintr-un limbaj funcţional. singurul sens cu care era înregistrat un termen bursă într-o ediţie mai veche a Lexiconului tehnic român. de exemplu. prepatelară sau infrapatelară. o viziune măcar parţial enciclopedică (dar coerentă) ar fi presupus. pornind de la latină. a unei succesiuni [1] ‘stipendiu’ → [2] ‘pungă (anatomică. în franceză. reţinem câteva sintagme din respectiva limbă funcţională de pe internet. cum ar fi Larousse. precizăm că prezenţa sensului în discuţie de la bursă1 din DEXI 2007 se explică măcar şi prin contribuţia. de exemplu. această noutate semantică are la bază un element din schema lexicografică generală a cuvântului franţuzesc bourse. moştenit din latină. în mod sigur. Ca de obicei. cu o terminologie la fel de bogată. cum ar fi. Dacă ar fi să analizăm situaţia cuvântului bursă exclusiv pe terenul limbii române. o sintagmă comparabilă (probabil calc după germană) găsim în Diaconovici 1898: „bursă mucoasă – în anatomie. rămasă după căderea fructelor.) formaţie anatomică în formă de sac. a unei ramuri roditoare la măr şi la păr. în articolul respectiv. au. aşadar. că. din terminologia pomiculturii. 2. Sin[onim] Pungă”. O explicaţie şi o trimitere asemănătoare găsim şi în NDU 2008. din limba română. 2. Vom vedea. atragem atenţia şi asupra sinonimului la care se trimite: pungă (LTR 1958: s. localizată în regiunea articulaţiilor. pătrunderea şi utilizarea sensului în discuţie în limbajul tehnic al lucrărilor de medicină din România. bursă subacromială. lexicului comun. dar motivul preluării îl constituie. plină cu un anumit lichid)’. limita maximă ar putea s-o constituie preluarea integrală a lanţului semantic de la cuvântul bourse (eventual bourse1) din lucrări lexicografice franţuzeşti de tip tezaur. pline cu lichid. şi a sensului. mai jos. şi discuţia despre bursa scrotală). care cuprinde o pluralitate de sintagme. numind tot atâtea formaţii anatomice sub forma unor pungi din ţesut conjunctiv. îngroşată. fără să apelăm la lucrări de profil medical tipărite. o terminologie medicală internaţională: denumiri cum sunt cele enumerate mai sus.2. Medicii utilizează şi un derivat de la bursă. şi că diferite sensuri ce se referă la elemente de 53 . includerea. „partea superioară.v. mai jos. Neîndoielnic.3. dar nu intrăm în această discuţie. bourse. trohanteriană. numind maladii ale formaţiilor respective.). o problemă de logică simplă care intervine este aceea ce poate fi formulată ca întrebare de bun simţ: ce legătură poate fi invocată pentru existenţa. Dincolo de simpla traducere din franceză. ori TLF. tot pentru sensul [2] al termenului bursă1: „(med. al căror părete subţire e format dintr-o structură fibrinoasă…” (vezi. aspect asupra căruia ne vom opri în cele ce urmează. a unui sens specializat (‘membrană din ţesut conjunctiv…’) pentru un neologism cum este bursă reprezintă numai un compromis parţial.

Ne ocupăm mai întâi de categoria [β]. după părerea noastră. iniţial. Prima viziune este aceea a mai vechilor dicţionare tezaur. evoluţia desfăşurându-se. a cuvântului pentru a numi ‘banii cuprinşi într-o pungă’. apoi. fie ca două intrări. ‘peliculă ce înveleşte o ciupercă proaspăt eclozată’ etc. 3. din vânătoare. într-un lanţ din care unele verigi lipsesc în articolele din dicţionarele limbii române care prezintă adoptarea împrumutului respectiv din franceză. una a „naturaliilor” [α].1. din pomicultură. Cele două direcţii anunţate sunt următoarele: – o primă direcţie (dar nu numaidecât cronologică) reflectă folosirea.civilizaţie (de tipul ‘stipendiu’. bursă seroasă. ‘plasă în formă de buzunar. pe două direcţii principale. În perspectiva „naturaliilor” se plasează sensuri care indică utilizarea cuvântului. Acest tip de dicţionar este Larousse 1928. din zoologie. datele pe care le prezentăm sunt plasate. şi în dicţionare ale limbii franceze de diferite profiluri. relativ aleatoriu. ce are rolul de a facilita mişcarea organelor cărora le este anexată’ (pentru această sintagmă. mai apoi. prin paranteze de circulaţie care indică diferite aspecte ale variaţiei diastratice. în linii generale. din perspectiva istoriei limbii. în care cuvântul este tratat monografic. din vestimentaţie. au forma unui sac sau a unei pungi. pentru diferite sensuri. limitată de o membrană conjunctivă. în principiu. de exemplu. în funcţie de sensul etimonului şi de evoluţia semantică. iar alta a culturii materiale [β]. în linii mari.2. în DEXI 2007 şi NDU 2008). Ca o primă observaţie de cadru general. 3. 3. asupra celei mai importante. ‘pungă (de piele)’. sensul/sensurile ce ţin de conceptul de ‘instituţie financiară’. Dar cea mai importantă zonă terminologică specializată pentru acest grup semantic o reprezintă denominaţia corpului omenesc. respectiv cheltuiţi pentru un anumit scop’. pentru discuţia de aici. ce porneşte de la faptul că bourse înseamnă. folosirea cuvântului în sintagma bourse séreuse ‘cavitate virtuală. Cuvântul bourse a fost (şi este) utilizat pentru a numi obiecte sau instalaţii care. printre care. aşadar a obiectelor/instalaţiilor produse de mâna omului. ‘săculeţ din stofă în care se strângea. În această clasă cel mai important loc 54 . ori marcând domenii ale ştiinţelor şi activităţilor social-economice: „Medicină”. respectiv specializări semantice. Tot în această direcţie se plasează. ne aparţine. sensul citat din LTR 1958). mai sus. termenul în discuţie este tratat fie ca o singură intrare.1. „Botanică”. pentru a denumi tot felul de ‘umflături’ din mediul animal şi vegetal. dintre care. dar şi în cel din Larousse 1993. vezi. ne interesează cele de tipul „Livresc”. de exemplu. din această categorie cităm. – o a doua direcţie poate fi urmărită din dublă perspectivă. în articolul respectiv urmărindu-se o bogată filiaţie semantică. „Finanţe” etc. şi în care utilizarea cuvântului din optica a ceea ce numim «limbi» sau «limbaje funcţionale» este marcată. ‘umflătură a crengii pomilor fructiferi din care se ivesc florile şi fructele’ (vezi mai sus.1. aici se încadrează şi sensul ‘stipendiu’ la care ne-am referit anterior. ‘instituţie financiară’) sunt rezultatul unor extensii. în articolul analizat din Larousse 1928.1. din pescuit: ‘nume generic pentru plase închise’. părul bărbaţilor’ etc. printre acestea. Menţionăm că sistematizarea care urmează. pentru a putea insista. în acest caz considerându-se că există două cuvinte franţuzeşti bourse. ‘săculeţ sau buzunar pe care şi-l formează omizile diferitelor lepidoptere’. la ceafă. din domeniul botanicii. cea a „naturaliilor” [α]. de exemplu. notăm că. dar mai ales din diferite epoci. prin extensie. folosită la vânătoarea de iepuri’. una ce ţine seama de criterii de antropologie culturală. ‘bani adunaţi cu anumite destinaţii. 3. cu o singură intrare bourse. prin analogie.

remarcăm o surprinzătoare corespondenţă în plan referenţial între franceză şi română în ceea ce priveşte denominaţia plantei „capsella bursa pastoris”: în franceză bourse-à-pasteur. bourse este moştenit din latină. în prima situaţie se află sensurile speciale ale termenului devenit tehnic în vânătoare. dar şi din dicţionarul recenzat în continuare. sau pescuit. în limba română traista-ciobanului şi punga-popii (cf. constituind o descriere a utilizării cuvântului din perspectiva evoluţiei limbii istorice. Am amintit mai sus că. 3. în franceză. recurgem la grafica folosită până acum. care se prezintă ca pungi sau învelişuri localizate în zona articulaţiilor oaselor. 3. Aşadar. pentru prezentarea analitică. Larousse 1993. sub forma de plural. Cealaltă viziune în lexicografia franceză este aceea în care este luat în consideraţie principiul funcţionării cuvântului la diferite niveluri culturale (mai ales când există dubii cu privire la etimologie. βύρσα . pungă’. dintre care unele cu un grad de accesibilitate mai mare.2. „pungă”. poate din latină încă. după Wilhelm Meyer-Lübke (REW 1924: nr. ‘stipendiu’. cf. byrsa. port. bourse. dar şi al utilizării). bourse-à-berger. byrsa. în terminologia medicală. span. Din punct de vedere tehnic.1. „bursa testiculară” (în Larousse 1993. 3. apoi. „piele”. Un loc aparte pentru această discuţie. Ca obiect de pură curiozitate (în momentul de faţă al discutării temei). Littré 1889: lat. dar şi de particularizări esenţiale: prin metonimie. reţinem însă observaţia că diferiţi descendenţi romanici. altele cu posibilităţi mai reduse din perspectiva contractului de comunicare. găsim o definiţie de strictă specialitate: „enveloppes des testicules. prioritar pentru ‘scrot’ şi apoi pentru alte formaţii anatomice.1.3. fr. formant en avant du périnée et au-dessous de la verge un sac allongé veticalement. bourses. în ciuda faptului că. îl ocupă sintagma bursa scrotală. astfel că nu este neaşteptată preluarea denumirii respective.îl ocupă folosirea termenului bourse pentru ceea ce în Larousse 1928 este considerat drept „nume vulgar pentru scrotum”.v. în dicţionarul citat. în continuare. aici. în loc de „1. aşa cum se prezintă lucrurile şi în Larousse 1928. urmat de expresii figurate având la bază suportul lexical respectiv. ‘săculeţ destinat să cuprindă monede. este vorba de reflectarea unor domenii ale cunoştinţelor şi activităţilor omului. acestea sunt. prin analogie (din punctul de vedere al formei. BOURSE” din Robert 1953. precizăm că. „geantă de piele”. divisé en deux moitiés par un raphé médian”). se trimite la sursa p e n t r u latină. În ceea ce priveşte sensurile lat. cât şi pentru ţinuta lingvistică în ceea ce priveşte problema etimologiei. 1432). din gr. pentru comoditatea lecturii. adesea. ‘banii propriu-zişi’ şi. este Robert 1953. ingenioasă: primul sens este cel care derivă de la etimonul latinesc. Vom trece în revistă câteva astfel de opţiuni lexicografice. Pe terenul limbilor funcţionale intrăm prin cel de al doilea sens. Un dicţionar-reper pentru această tratare. din raţiuni etimologice la care ne vom referi în cele ce urmează. care conduce la despărţirea informaţiei cu privire la un anumit termen în două intrări deosebite. au. Importanţa deosebită pe care o acordăm acestui semantism se datorează etimologiei cuvântului. borsa. pentru bourse1 găsim o schemă simplă. cu numerotarea intrărilor prin cifre-exponent. anume la grecescul bursa. cele interne.2. important însă mai ales pentru ilustrarea exemplară a limbii funcţionale a finanţelor.). BOURSE”. semnificaţia ‘Hodensack’ (= scrot. byrsa însemna şi „Hodensack”.. cel al terminologiilor populare. respectiv „2. considerată necunoscută ori nesigură). DLR 1984: s. în cea de a doua plasându-se uzurile din 55 . care cumulează specializări ale cuvântului. bolsa. it. învelişul cutanat al testiculelor) ceea ce ne permite supoziţia că.

‘instituţie financiară’ în Zingarelli 1929 sau Mestica 1942. nediferenţiată.terminologii ştiinţifice propriu-zise (anatomie. la fel este tratat lexemul bourse şi în Larousse 1993. propune o schemă originală. ne rezervăm o expunere asupra ansamblului respectiv prin contextualizarea din dicţionarul a cărui prezentare urmează. „bourse des valeurs littéraires” (Rolland). TLF prezintă aceeaşi schemă generală pentru BOURSE2.2. În ceea ce priveşte o dinamică a lexicului specializat în spaţiile diferitelor limbi funcţionale. de regulă tot în opere literare. a căror formulare o rezumăm. pentru extensii de sens. pe trei secţiuni: I. apoi. bourse du travail) şi expresii formate de la acest cuvânt caracteristice mediului respectiv (coup de bourse. urmat de locuţiunile ce pornesc de la cuvântul respectiv. în traducere: [a] loc. „bourse du plaisir”. în Devoto – Oli 1971. toate aceste surse cuprind informaţii asemănătoare cu cele prezentate mai sus pentru spaţiul galoromanic (şi catolic) privind utilizarea cuvântului (cuvintelor) borsa. III. II. dintr-o viziune strict specializată. sunt ilustrate cu citate reprezentând texte sau discursuri extrase din tratate de economie politică. finanţelor. Un extins paragraf enciclopedic încheie articolul analizat aici. printre care Flaubert. [c] ansamblul celor care frecventează bursa. edificiu public unde se reunesc persoane din lumea finaţelor. dar şi [b] ca valoare simbolică. semnalăm faptul că. 3. din Larousse 1928. che nel XVI sec. Sensuri care reflectă folosirea termenului pentru orice obiect care seamănă cu o pungă. de strictă specialitate. Devoto – Oli oferă următoarea informaţie: „Dal nome della famiglia Della Borsa. 3. aparţinând limbii funcţionale la care ne-am referit anterior. 56 . dar şi din domeniul cultului religios (bourse „double carton dans lequel on met les corporaux qui servent à la messe”). bourse d'échange. sub bourse2 sunt selectate sensuri strict specializate ale acestui cuvânt. însă două articole. articolul bourse2 face proba elocventă a proiectării cuvântului într-o desăvârşită limbă funcţională. Sensul general ‘membrană în formă de pungă’ din anatomie şi botanică. în sfârşit. iar. „prin metonimie” ‘sumă de bani disponibilă’ şi ceea ce am numit mai sus ‘stipendiu’.vezi trimiteri. pentru sensurile ‘pungă’ (şi cele apropiate) şi. „bourse des chansons” etc. a Bruges (Belgio) adibi il proprio palazzo a sede degli scambi”. Anticipând asupra discuţiei privind etimologia. Nu ne mai oprim asupra conţinutului articolului bourse1 din Larousse 1993. cele nu mai puţin de patru sensuri referitoare la lumea comerţului. [b] piaţa pe care se efectuează tranzacţii asupra valorilor mobiliare sau a mărfurilor. Nu insistăm asupra definirii sensurilor din acest articol. în ceea ce priveşte numărul intrărilor în dicţionare. la numeroşi scriitori. Proust. şi. cuprinzând numeroase sintagme-formule tehnice. elocventă este situaţia pe care ne-o înfăţişează articolul bourse2 din TLF: statutul cuvântului poate fi urmărit în funcţie de o relativ foarte bună cunoaştere atât ca [a] nume propriu-zis de instituţie (dovadă pătrunderea în texte din limba funcţională a beletristicii . În linii generale. acelaşi tratament i-a fost aplicat şi descendentului din italiană al lat. În rezumat. pentru diferite nuanţe de sens ori pentru expresii.2. Druon). aşadar comun. corespunzând celor două semnificaţii. în plan figurat. în care. sub [d] sunt enumerate sintagme numind specii de burse (bourse d’affrètement. respectiv. din finanţe. botanică). legi şi decrete etc. în ceea ce priveşte BOURSE1. de schema generală. „bourse pour les idées” (Balzac). 3. cf. Sensul (învechit) ‘pungă de piele’. Pe de altă parte.2. Zola. Cuvântul bourse2 beneficiază de un articol propriu unui dicţionar cu profil tehnic. iar.3. Cu titlul de informaţie cu caracter general. fireşte. bursa: câte un singur articol borsa. notăm că pentru borsa2. Roger Martin du Gard. jouer à la bourse). în ceea ce priveşte informaţia. în sfârşit. fără să difere esenţial de datele din Larousse 1928 şi Larousse 1993. finanţe.3. care nu diferă prea mult.

bourse2. 4.1. la rându-i. Un punct de vedere asemănător în TLF. indicată în capul articolului respectiv: acest cuvânt bourse s-ar explica fie ca o extensie de la bourse1. Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache). apoi. care. dar se conchide că stadiul actual al documentării nu permite o soluţie definitivă („L'état actuel de la docum. le au în vedere sursele mai noi pe care le-am analizat până acum. Cu titlul de ipoteză.0. de fapt. întrucât filiaţia respectivă putea fi evidenţiată în cadrul schemei tehnice a lui bourse1). Oricum. în Robert 1953: după ce. 4. ornată cu trei pungi. Reţinem îndoiala cu privire la sursa latinească a cuvântului din flamandă. Dès lors le mot e courant et remplace le vocable traditionnel de loge…”. în Larousse 1993: incertitudinea etimologică aparentă (dar poate şi de fond). acum ne interesează problema etimologiei cuvântului (cuvintelor) bourse din perspectiva limbilor funcţionale pe care. atestat în franceză din secolul al XVI-lea. din perspectiva limbii franceze istorice (şi chiar a latinei. trebuie să cităm exemplaritatea tratării acestui aspect. aspecte asupra cărora ne vom opri mai jos (cf. Ferdinand Brunot. prezenta următoarele fapte: „Bourse apparait en flamand. -é. ca să nu mai vorbim de principiul etimologiei directe în cazul cuvintelor pentru care se poate invoca aşa-numita „etimologie multiplă”. de bourse 1 ou de Van der Bourse. în corpul articolului este citat punctul de vedere al unui mare specialist. antrenând în discuţie însăşi raţiunea celei de a doua intrări bourse în toate dicţionarele trecute în revistă. Ca punct de plecare lingvistic în problema etimologiei. 4. în oraşul Brugge. În lexicografia franceză nu există puncte de vedere diferite privind etimologia intrării bourse1. Aceeaşi raţiune pentru prezenţa unei intrări aparte. fie de la numele personajului deja evocat într-o scurtă naraţiune. sans qu’on sache au juste s’il vient de bursa ou du nom d’une famille brugeoise dont la maison servait de rendez-vous aux marchands. sugerată de o destul de bogată documentaţie secundară (asupra căreia nu considerăm necesar să ne oprim). Întrucât am consemnat deja etimologia dată în Larousse 1928. incert. nici nu trebuia separat un alt cuvânt. bancher de la Bruges („p. Lucrurile se complică în ceea ce priveşte etimologia cuvântului bursă2. se pare în secolul al XVI-lea.4. pornind de la locul unde se găsea. observăm că interesează care este semnificaţia numelui negustorului flamand şi. de vreme ce se trimite la grecescul bursa!). având acelaşi sens. într-un volum din Histoire de la langue française. banquier à Bruges”). ‘piele’ care. fie de la numele propriu Van der Burse. din Belgia. Des origines à 1900. legenda leagă numele instituţiei respective de faptul că. Problema etimologiei cuvântului în limba franceză 4. chiar nesiguranţa etimologică constituie o raţiune suficientă. a familiei van Der Burse. care sunt raporturile dintre numele respectiv şi substantivul latinesc bursa. pentru care BOURSE2 ar putea să se explice fie ca o extensie de sens de la BOURSE1 (cu observaţia din paranteza precedentă!). reprezintă un împrumut din grecescul βύρσα. moştenit din latină (şi atunci. şi 3. în paragraful din articol rezervat preocupării respective se declară că etimologia cuvântului.3. mai mult sau mai puţin explicit. cât şi în Flandra (Belgia). cuvânt moştenit din latină: nicio diferenţă faţă de Littré 1889: latinescul popular byrsa (bursa).4). casa. atât în Italia. conform principiului etimologic.”). este nesigură („Etymol. 57 . loc de întâlnire al comercianţilor din acel oraş (informaţie pentru care se trimte la Friedrich Kluge. în oraşul Bruges.2. Deşi „bursele de valori” sunt cunoscute. o rigoare profesională/lexicografică pentru instituirea unei intrări noi în lista de cuvinte dintr-un dicţionar. ne permet pas de trancher”). dar şi legătura cu numele unei familii din oraşul Brugge. din Belgia (preluăm grafia din flamandă). important pentru economia redactării unui dicţionar. din secolul al XIII-lea.2.

bourse) 1. are la bază latinescul popular bursa. cu sensurile menţionate. care l-a preluat din latină! (cf. sau. prin metaforă. s-ar fi extins asupra casei sale şi. 2. borsa. de către Friedrich Kluge. oarecum. Laurian şi I. 2) forum mercatorum” (Grimm. încă în 1873. în limba funcţională a medicilor de la noi. la un etimon latin. neologismul (românesc) bursă avea şi sensul primar de ‘pungă’. bourse şi cu it.4. o sursă pe măsura istoriei lucrurilor: termenul ca atare a fost împrumutat chiar din neerlandeză (limbă ce se vorbeşte şi în Flandra). întrucât. devenită însemn nobiliar. conform sistemului mai general de a identifica o persoană pornind de la un nume de loc (cel puţin aşa erau iniţial supranumiţi nobilii: prepoziţia von. II (1860). pe care o explică. Din consideraţie pentru valenţele dialogului exegetic peste timp. Şi. trebuie să pornim tot de la cuvântul latinesc bursa. săcuţ de piele şi apoi de orice materie în care se pun bani. borsa. ital. în primul dicţionar academic al limbii române. înrudite cu fr. a perspectivei indo-europene de analiză a unor cuvinte din idiomuri germanice. că autorii aplicau deja principiul etimologiei multiple. apoi. Din motive de cursivitate a tratării. franc. A. pentru aceşti savanţi.T. Cel puţin din perspectiva limbii germane. ca filieră a împrumutului. odată acceptat ca sinonim al lui pungă. Deutsches Wörterbuch.. tradiţional. raportate (fără invocarea latinei) la gr. pusese la intrare o pungă (lat. Iată prezentarea acestui aspect la Scriban 1939: s. din nume nobiliare franceze). atunci.v. Ca semn de recunoaştere a casei.archive. trecem peste considerarea. vol. însă. Wb. dimpotrivă.pe frontispiciul casei unui negustor. asupra instituţiei de care ne ocupăm. termenul respectiv este utilizat în cuprinsul definiţiilor): „*BURSĂ s. βύρσα (cf. bursa.v. cuvântul. lucrurile sunt relativ simple. printre care şi olandezul beurs. bourse 1) marsupium. după Jakob şi Wilhelm Grimm. Van der Borse sau Van der Beurse. nu numai alinierea lexicografilor români la sursele tradiţionale în ceea ce priveşte împrumutul neologic. subliniind faptul. http://www. cu semnificaţia „din”. pungă.). Aşadar.. ci şi prezenţa.C. transcris în diferite texte Van de Borse. dar. a unui singur cuvânt bursă în dicţionarele limbii române). O schemă convenabilă pentru filiaţia pe care vrem s-o propunem ofereau. unde un negustor invita lumea la casa lui ca să încheie afaceri. din germană. care îşi invita confraţii la el pentru a încheia afaceri. şi aceeaşi este semnificaţia prepoziţiilor de la.org/bookreader/print. dacă Van der Borse (sau Van der Beurse) ar fi un supranume.f. dacă nu este vorba de un supranume al acestuia.) În dicţionare mai noi se indică. a cuvântului bursă cu sensul mai sus marcat prin [2]. preceda numele unui domeniu feudal. erau gravate trei pungi de bani. a) conţinutul unei burse. geldbeutel. Duden 1969: s. rezumăm schema articolului respectiv din LM 1873. în germană. b) sumă 58 . în sensul că însuşi negustorul va fi primit ca nume de familie numele casei (porecla acesteia). de aci. bursa) sculptată pe o peatră”. borsa. 4. dar. în Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache.php?id=etymologischesw0. curea. bani câţi încap într-o bursă. it. în fond. sunt avute în vedere limbile franceză şi italiană: „BÖRSE. 5. Iată (în transcriere literarizată) articolul bursă din LM (semnalăm că. mlat.1. pe acelaşi plan. D. demn de interes. (respectăm grafia autorului): „Primu oraş care a avut o bursă a fost Bruges (Belgia).). Börse are doar sensurile ‘pungă pentru bani’ şi ‘instituţie financiară’. ambele fiind raportabile. ceea ce face posibilă acceptarea unui singur cuvânt bourse în dicţionarele limbii franceze (şi. franz. atunci. 5. f. se pune problema dacă numele stăpânului casei respective. Sensurile şi etimologia cuvântului bursă în limba română Am lăsat pentru această secţiune dezlegarea unei părţi din misterul neobişnuitei şi (aparent) iraţionalei filiaţii [1] ‘stipendiu’ → [2] ‘pungă anatomică (plină cu un anumit lichid)’ din DEXI 2007 şi din NDU 2008. logic. ca bază pentru botezul instituţiei financiare şi pentru tot ceea ce ţine de aceasta. (byrsa = βύρσα = piele. de aici. Massim.

5. stipendiu. care se bazează pe fişarea unui număr de-a dreptul impresionant de surse din epocă: tipărituri. burză (locul unde să adun neguţitorii) AR 1829. pe lângă realităţi din limba literară a epocii. dar nu numai aceasta.18. a ceea ce avea să însemne. de unde preluăm două citate concludente pentru discuţia de faţă: „O sumă mare dă bani. până la un moment dat. în cazul termenului bursă ceea ce ar fi putut fi apreciat.18.182. capsulă etc. „în comerţ”).. c) sumă de bani determinată. dincolo de orice critică. manuscrise etc. deşi informaţia se poate să le fi lipsit: ne referim la utilizarea cuvântului bursă cu sensul de ‘pungă’. bursă mucoasă = săcuţ membranos aşezat pe lângă articulaţiuni. şi DLR 1984: s. Pentru o modificare (de fapt) metonimică identică. eventual după neogreacă: „pungă.127. numind. Şăineanu 1900: CVII explică acest sens drept calc după turcă. IL 1840. CCB. au… completat lanţul semantic al unor împrumuturi recente. id. pe la 1840 cuvîntul era frecvent. dacă este adevărat că. în afara unor citate doveditoare. RB. ca şi în cazul bourse ‘somme d'argent disponible. ziare şi reviste. bursă (scaunul bancului) AR 1830.147.19. d) în ştiinţe se aplică la diverse lucruri ce au o certă analogie cu bursa în înţelesul de sub 1: folicul.2. AR 1837. în redactarea unor articole. burză (bancă) AR 1835.3.241. până în secolul al XIX-lea.nr. „săculeţul” ce cuprindea exact 500 de galbeni. dar esenţial pentru o corectă prezentare a filiaţiei sensurilor. Informaţia la care ne-am referit anterior.16.de bani ce membrii unei societăţi pun în comun pentru spezele societăţii. Dat fiind scopul nostru. mărturisit iniţial. descrierea nu pare a fi una a situaţiei reale a circulaţiei cuvântului respectiv în limba română.. una raţională. 59 . a modului cum avea să evolueze neologismul bursă în limba română. kisè «bourse et somme de 500 piastre» (ngr. reprezentând cărţi (traduceri şi texte originale). conform unor izvoare literare din anii 1832 şi 1862. πουγγί. dacă unele poziţii din schema articolului din LM par a fi ori chiar sunt simple previziuni. căruia îi datorăm o atentă analiză. adesea. după cum a constatat Mircea Seche. cu privire la istoria neologismului bursă în limba română. Cel mai important aspect l-ar reprezenta faptul că. în cele ce urmează. TR 1854. piste patru sute dă pungi” şi „dobândă… şapte taleri şi jumătate la pungă”. AR 1839. CDCE. de taleri sau de lei vechi.v. în sensul că au „umplut” goluri semantice „pentru obţinerea unui lanţ perfect” (Seche 1966: 167).255. cât ajunge pentru acoperirea spezelor cuiva. autorii primului dicţionar academic al limbii române.221v.202. capitală. Trebuie să atragem atenţia asupra organizării informaţiei în LM.) borsă GIC. ci doar o proiecţie. 3. atât dintr-o perspectivă istorică asupra limbii. foi volante. ressources en argent’. Ursu şi Despina Ursu. ultima jumătate a secolului al XIX-lea. semnalăm şi situaţia substantivului românesc pungă. că. de reprezentare a unui conţinut prin conţinător. reproduce pe turc.2. bursă CR 1830. cât şi din punctul de vedere al indicaţiilor precise în ceea ce priveşte diverse limbi funcţionale („în ştiinţe”. critică.17. bursă. cel puţin într-un caz. 1. sumă fixă de 500 lei vechi.A. AR 1831. şi în special sumă de bani ce guvernul sau şi altcineva dă unui copil sau june ca ajutor. (Fin. cu simpla obiecţie. autorii sunt justificaţi. cf. bursele testiculelor = boaşele. plin de un fluid uleios care face lunecoase suprafeţele pe care se mişcă tendoanele. mai vârtos pe lângă cele mari. Ţinând seama de acest fapt. cu care acesta să-şi facă studiile. însă corect intuită. acela de a contribui şi la conturarea schemei articolului bursă în volumul consacrat literei B din seria nouă a Dicţionarului limbii române al Academiei. vor fi lămurite siglele utilizate de cei autori): „BURSĂ s. 5. β) locul unde se strâng membrii acestei uniuni pentru daraverile lor”. consacrat împrumutului neologic din limba română dintre 1760 şi 1860. Comerc. e) în comerţ: α) uniune a negustorilor mari dintr-o cetate însemnată prin comerţul său. doar ca o intuiţie se dovedeşte o realitate.)”. pungă. reproducem. burză AR 1834. semnat de N.120.247. articolul consacrat neologismului bursă din Ursu – Ursu 2006: 139 (precizând faptul că. dar şi recuperatoare a operei respective.110.131. pentru comentarii.89. borsă GC VII.31. ne este furnizată de un valoros studiu monografic apărut recent.

1840 (CDCE). 1842 (RIP). Protopopescu şi V. într-o traducere din limba germană. dar şi în „Icoana lumei. 1840 (IL: burză). Bucureşti.. gazetă politico-literală”. Bucureşti. termenul „bursier s. 1831 (GPE). fără a se indica vreo legătură între cele două substantive. „România. pe baza unei documentaţii extreme de bogate şi de riguroase. bersă StDR. orice articol consacrat neologismului bursă din dicţionarele limbii române poate şi trebuie să înceapă cu sensul ‘pungă’. trei volume. PD. VII din Condica limbii rumâneşti (cca 1832) a lui Iordache Golescu (GC). şi Cervantes. Marmontel şi alţii făcute de I. 2. berză. Bucureşti. cu atestări între 1829 – 1840 (sigla AR). stipendist” (p. Iaşi. Iaşi. inimă şi literatură”. 60 . în principiu.m. 1832 (sigla SIC). în vol. bursă GC VII.1. Eliad. şi redactorilor DA 1913 şi autorilor dicţionarelor ce au urmat. sac mic”. 1854 (TR). Bucureşti. după cum urmează: – texte aparţinând stilului ştiinţifico-tehnic propriu-zis: bursă. folosind texte accesibile. bersă FMIL 1840. în manualul publicat de Ioan Rus. bourse (vezi mai sus. – texte sau discursuri aparţinând limbajului publicistic şi. cuvântul ilustrează mai multe limbi funcţionale. fr. Popescu. gazetă politică. ceea ce va permite o structură logică privind încadrarea sensurilor de tip ‘umflătură (anatomică)’. administrativă. Sibiu. 1840 (sigla CCB). a fost descoperit. Nou dicţionar portativ de toate zicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă. gazetă de informaţie socială şi culturală”. în 1836 (SR). traducere din limba franceză după Florian. pungă. cca 1832). a lui Iordache Golescu (GC. o publicaţie ce avea ca preocupare popularizarea noutăţilor din ştiinţă şi din tehnică (trimiteri la aceste periodice urmează). la Teodor Stamati. publicată la Braşov.f. indirect. pe când sensul ‘instituţie financiară’ a cunoscut o utilizare apreciabilă. domeniu pentru care trebuie să luăm în consideraţie preluarea termenului cu semnificaţia respectivă din franceză. 6.343. Tot aici încadrăm apariţia cuvântului în dicţionare: bursă şi bersă. de remarcat că în ambele texte apare varianta bursă. – texte aparţinând stilului beletristic. la p. cuprinzând şi termeni şcienţifici şi literari. cultivat: „Albina românească. 1862 (PD).1. 141. Iaşi. „Curierul rumânesc. 140. apare „bursă. dar urmează. Condica limbii rumâneşti. Întâiele cunoştinţe de litere şi idei pentru tinerimea şcoalelor începătoare. atenţie: în acest dicţionar. „Telegraful român. lipseşte bursă ‘stipendiu’). Bucureşti. este vorba de atestarea din manualul lui Gh. „Foaie pentru minte. 6. în două traduceri din această limbă aparţinându-i lui Ion Heliade Rădulescu: Regulile sau gramatica poeziii. traduceri din Boileau. ziar”. a lui Dimitrie Marin. Mai mult.. Blaj. de I[on Eliade] R[ădulescu]. Săulescu. în Disionăraş românesc de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles. manuscris.140 (Cf.39. Excurs.51. bursă nu a fost folosit cu sensul ‘stipendiu’.221v. 1838 (RB). germ. şi acela al lui E. 1851 (StDR). cf şi bursă şi borsă. sensul originar ‘pungă’. bersă. începând cu Dinicu Golescu. s. Iaşi. scolar.57. bourse. bursă (zărăfii) GPE.167. 1830 (CR). cea care s-a impus ca formă literară. Bucureşti. foaie pentru îndeletnicirea moldoromânilor”. această zonă a comunicării publice este ilustrată de periodice ce se adresau unui public mai larg. sac mic pentru bani”) bursă (pungă) SIC. Prin urmare. până la 1860. pe care îl are fr. bursă. Börse)”. care se ţine cu cheltuiala statului într-o scoală. din anul 1826 (Însemnare a călătoriei mele). în Condica de comerciu cu anexele ei. Aşadar. ca urmare a t r a d u c e r i i a diferite texte.31. sensul 2). Icoana pămîntului sau carte de geografie. şi de cele din două dicţionare la care se trimite. culturală şi literară”. în texte româneşti. Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc. Don Chishot de la Mancha.. („pungă. O constatare generală de istoria limbii interesantă este aceea că.65. berză SR. limbajului juridicoadministrativ (de vreme ce publicaţiile în care este folosit cuvântul reproduc şi comentează anunţuri ale administraţiei). RIP I. Braşov 1840 (FMIL).

6.2. Statutul de împrumut recent al cuvântului, aparţinând anumitor limbi funcţionale, (poate) inaccesibile cititorilor, îi determină pe redactori (eventual pe autorii textelor, originale sau traduceri) la o reacţie corectă din perspectiva „contractului de lectură”, care se concretizează în demersul dea oferi g l o s e , reprezentând: a) descrierea referentului: „locul unde să adun neguţitorii” („Albina românească”, 1829); b) sinonime (parţiale): „bancă” (ibidem, 1835), respectiv „scaunul bancului” („Albina românească”, 1830; în ceea ce priveşte folosirea termenului scaun, vezi semnificaţia acestuia de ‘reşedinţă; sediu al unei autorităţi, al unei instituţii”, iar pentru forma de singular masculin a celui de al doilea substantiv pe baza unei traduceri din germană, cf., de exemplu, forma de genul neutru Bankhaus; vezi, de asemenea, în legătură cu aceeaşi problemă, forma substantivului în titlul unei traduceri din germană a lui Dimitrie Marin, Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc, apărută la Braşov, în 1836; c) o echivalare: „zărăfie”, în traducerea lui Heliade Rădulescu din mai mulţi scriitori francezi intitulată Regulile sau gramatica poeziii (text deja menţionat). 6.3. În sfârşit, câteva observaţii privitoare la etimologia multiplă a împrumutului. 6.3.1. Sursa germană pentru bursă ‘instituţie financiară’ este marcată de variantele cu -z-, eventual cu -e- ale cuvântului; vezi şi sugestii formale datorită izvorelor traducerilor sau spaţiului cultural; pentru z (burză: „Telegraful român”, Sibiu, 1854); pentru e şi z (berză: Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc, care este o traducere din limba germană (amintită mai sus); pentru e (bersă: „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, Braşov, 1840; Ioan Rus, Icoana pământului sau carte de geografie, Blaj, 1842; trei volume). 6.3.2. Pe lângă fr. bourse şi germ. Börse, la care trimit Ursu – Ursu 2006, ca etimon trebuie invocat şi it. borsa; un reflex direct borsa în limba română poate fi admis însă doar pe baza prezenţei acestei forme în Condica limbii rumâneşti, a lui Iordache Golescu (în textul de mai sus, sigla GC). Forma identică, pentru care trimiterea este la Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele… (sub sigla GIC; autorii monografiei au folosit ediţia princeps, tipărită la Buda, în 1826), reprezintă, de fapt, preluarea directă a unui aparent nume propriu italian (Borsa), de către autorul memoriilor; termenul apare, alături de Locanta, ca nume ale unor aşezăminte din oraşul Trieste; cităm fraza respectivă, interesantă şi pentru explicaţiile date de autor: „Neguţătorii au doao mari zidiri de case ce le numesc Locanta şi Borsa, unde de doao ori pe zi, înnaintea prânzului şi după prânz, să strâng nu numai toţi neguţătorii, ci şi câţi au treabă cu dumnealor, căci ori care, ori cu cine, ori ce treabă are, aciia să întâlnesc… Iar la zidirea ce o numesc Locanta, care are şi o podoabă de palat împărătesc, fac deosebite adunări, în chip de baluri sau clupuri…” (Golescu 1910: 78). 6.3.3. Oricum, în dicţionarele limbii române, în afară de sursa franceză a împrumutului, mai importantă pentru preluarea semnificaţiilor decât pentru forma cuvântului, pentru etimologia multiplă a neologismului trebuie invocat şi latinescul (savant) bursa, după cum, pentru variantele din texte aparţinând secolului al XIX-lea, trimiterea la germană şi italiană se impune de asemenea. 7. În loc de concluzii 7.1. Date fiind informaţiile prezentate în analiza de faţă, ne luăm libertatea de a aduce în discuţie ipoteza de lucru că în dicţionarele limbii române ar putea fi înregistrat un singur cuvânt bursă, în primul rând pentru că acest termen nu are la noi, cum se prezintă lucrurile în franceză de exemplu, o istorie p r o p r i e, conturată, ca evoluţie semantică, în cadrul unor limbaje funcţionale (traducerile în care apare, la început, reflectând istoria cuvântului în franceză şi în germană; cf. 6.1). De acest aspect trebuie să ţinem seama cu atât mai mult cu cât, în dicţionarele limbii franceze chiar, despărţirea în două intrări a materialului, de la un
61

moment dat, se explică, tehnic, mai mult sau mai puţin justificat, din raţiuni (sau dubii) etimologice, dar că, pentru cele două intrări bourse din dicţionarele contemporane ale limbii franceze, poate fi admisă o etimologie în fond comună: lat. bursa moştenit, şi, apoi, pătrundrea aceluiaşi cuvânt din flamandă (cf. 4.2), pornind de la supranumele personajului posibil întemeietor al bursei din Brugge (etimologie admisă şi pentru germ. Börse; cf. 4.4). Prin comparaţie, informaţiile din dicţionarele româneşti reflectă, de fapt, pătrunderea în limba română, în etape diferite, preponderent din franceză, a unui cuvânt polisemantic (în toate dicţionarele noastre, de regulă, pentru etimologia cuvintelor bursă1 şi bursă2 se trimte la fr. bourse). 7.2. În schema lexicografică a unui singur cuvânt bursă în limba română indicarea raporturilor dintre sensurile principale nu depăşeşte dificultăţile, strict tehnice, impuse de logica lucrurilor, atunci când avem în vedere situaţii limită, cum ar fi redactarea unui vechi cuvânt polisemantic românesc moştenit din latină, dar care a căpătat sensuri noi şi datorită unor calcuri. Ne putem referi, de exemplu, la schema cuvântului cap din DA 1940, a cărui structură cuprinde nu mai puţin de şapte grupări p a r a l e l e de sensuri, numerotate de la I la VII, ultima marcată în dicţionar prin paranteza „(Neologic)” şi în care au fost inserate două sensuri marcate cu cifre arabe: 1, din geografie, substantivul fiind, de regulă, urmat de un nume propriu: „colţ al uscatului care intră în mare; promontoriu” (vezi, de exemplu, Capul Bunei Speranţe), şi 2, din alchimie, în sintagma cap-mort, traducerea lat. caput mortuum ‘rămăşiţele din alambic’, cu trimitere la Cantemir („Agiunsem la cuvântul himicilor, adecă la capul mort”). Mai mult, în paragraful etimologic al acestui articol, date fiind diferite sensuri secundare subsumate unora dintre cele notate cu I – V, prezente în construcţii reprezentând calcuri din limba franceză, autorii DA 1940 consideră neologismul şef drept un d u b l e t al lui cap! Într-adevăr, ca efect al faptului că atât rom. cap, cât şi fr. chef sunt descendenţi ai lat. caput (pentru franceză, cf. invocarea unui intermediar din latina populară *capum, -i; TLF), cele mai multe sensuri ale ambelor cuvinte se găsesc în latină, astfel că, în traduceri şi în texte aparţinând limbajului juridico-administrativ din limba franceză începând cu secolul al XVIII-lea, fr. chef a fost echivalat prin cap. Din această perspectivă strict tehnică, dar acceptând şi evidenţa că noi am împrumutat un cuvânt bursă a cărui semantică se regăseşte preponderent în franceză, limbă pentru care raţiunea etimologică a existenţei a două intrări lexicografice nu este fundamentată, sensurile cuprinse astăzi în schemele cuvintelor bursă1 şi bursă2 din dicţionarele limbii române pot fi organizate, în serii paralele, într-un singur articol bursă, după sugestia pe care o găsim deja în LM 1873 (cf. 5.1). 7.3. În sfârşit, pentru a sesiza ceea ce face diferenţa între sensuri de bază ale unuia şi aceluiaşi cuvânt şi cuvinte deosebite, printr-o proiecţie înrudită cu reducerea la absurd, ne referim la posibilitatea de a include într-un articol… atotcuprinzător (!) bursă şi informaţiile cu privire la noţiunea de birjă, adăugând, în primul rând, pentru etimologia cuvântului bursă din limba română şi rusescul биржа, trimitere căreia, în secţiunea privitoare la sensul ‘instituţie financiară’, i-ar corespunde consemnarea folosirii variantei birjă în câteva sintagme, înregistrate în câteva dicţionare, dar care evocă doar indirect instituţia financiară respectivă. Este vorba de droşcă de birjă, la Anton Pann (Povestea vorbii, 1852, după DA 1913), trăsură de birjă, considerată de Scriban 1939 ca utilizată în Moldova, sanie de birjă, la Alecsandri (după Ciorănescu 2001), numind ‘trăsura de piaţă’ (primele două), respectiv, pentru timpul iernii, sania având aceeaşi întrebuinţare, iar legătura cu bursa este dată de faptul că staţia unde aşteptau vehiculele respective se afla în piaţa instituţiei ce poartă numele în discuţie. Pornim de la informaţii furnizate în DA 1913.
62

În acest dicţionar, ca prim sens (arhaic) al cuvântului birjă este înregistrat acela de „piaţa unde aşteaptă trăsurile”, sens ilustrat cu un citat din Pann („Droşca de birjă vine”; vezi şi mai sus), precedat de trimiteri la G.A. Polizu (Vocabular româno-german, Braşov, 1857) şi la Ion Costinescu (Vocabular româno-frances, Bucureşti, 1870). Am putea observa, însă, faptul că interpretarea drept „piaţă” a explicaţiei dată celui de al doilea sens al cuvântului de către Costinescu este numai aproximativă; iată textul din acest dicţionar: „trăsură de preumblat, de călătorit cu plată; localul unde, într-o capitală, stau birjele” – aşadar trimiterea este la un anumit loc, iar acela era, la început, piaţa Bursei, după cum aflăm chiar din paragraful etimologic din DA 1913 al cuvântului birjă: „Din rus. (izvozčičǐja) birža = piaţă unde stau trăsurile (propriu b u r s ă, piaţa bursei…”). În continuare, se face analogia cu termenul fiacre, din limba franceză, însemnând ‘trăsură de piaţă; cupeu’, „după biserica Saint-Fiacre din Paris, înaintea căreia stăteau trăsurile de piaţă” (explicaţii preluate integral, apoi, de Scriban 1939; cf. însă şi CADE 1926-1931, s.v., unde se consemnează faptul că rusescul birža ‘bursă’ a fost preluat în română cu sensul ‘trăsură de piaţă’ „după piaţa Bursei, unde staţionau birjile”. Etimonul rusesc al cuvântului fusese anterior indicat în Raoul de Pontbriant, Dicţiunarul româno-francesu, de…, Bucureşti, Götingen, Paris şi Leipzig, 1862: „birja (биржа, rus.) fiacre, voiture de place”, iar pentru sensul cuvântului respectiv din limba rusă trimitem la Bolocan et alii 1985, s.v., dicţionar în care, pentru биржа, sunt înregistrate următoarele sensuri: 1. ‘bursă’ (instituţia financiară) şi 2. (învechit) ‘staţie de trăsuri’. În sfârşit, pentru a încheia justificarea legăturii indirecte între cuvintele româneşti bursă şi birjă ‘instituţie financiară’, amintim că rusescul биржа este un împrumut din germanul Börse (Vasmer 1964: s.v.; lingvistul german nu exclude, totuşi, sursa „olandeză” – beurs, amintind ipoteza legăturii acestui cuvânt cu numele familiei de negustori Van der Burse, dar consideră puţin probabilă explicarea cuvântului rusesc prin polonezul birża). Vechea legătură semantică între bursă şi birjă este reactualizată recent, lexicografic, pe baza vorbirii locuitorilor din Republica Moldova; în DEI 1999: s.v. birjă, după sensul „trăsură de piaţă”, este înregistrat un al doilea sens, „piaţă”, în legătură cu care trebuia precizat că se referă la piaţa-concept economic, ca ‘spaţiu de cunoaştere a cererii şi a ofertei într-un domeniu’ de vreme ce este urmat de sintagma birja muncii, definită drept „instituţie de stat specializată în evidenţa şi în angajarea forţelor de muncă disponibilizate în urma reducerilor, a concedierilor etc.”. Or, această sintagmă este un semicalc după rusescul биржа труда (iată o descriere a preocupărilor acestei organizaţii, de pe internet, de pe site-ul Биржа Труда и Халтуры: „Описание: Работа, поиск работы, вакансии, резюме, подработка на сайте Биржа Труда и Халтуры”). Introducerea în DEI 1999 a acestei sintagme, cu sensul citat, se explică prin participarea unor lingvişti din Republica Moldova la redactarea dicţionarului în discuţie şi, de altfel, cei care o întrebuinţează sunt cetăţeni ai ţării respective; cităm câteva texte de pe internet: „Spuneţi-mi vă rog dacă te înregistrezi la birja muncii cîţi bani primeşti pe lună dacă nu ai de lucru?”; „nici cei de la birja muncii nu au idee ce reprezintă acestea?”; sau: „şi găseşti acolo [în Londra] la sigur [de lucru], … era un fel de ‘birja muncii’, nu departe de Bromley-by-bow tube station”. O altă formulare: „Birja forţei de muncă” (vezi şi site-urile birja.muncii md; causeni md birja muncii). Încercând o explicaţie în ceea ce priveşte folosirea cuvântului rusesc pentru a numi ‘instituţia financiară’ trebuie să ţinem seama de faptul că, în Bucureşti în special, vizitiii trăsurilor de piaţă, care staţionau în piaţa bursei, erau de origine rusă şi purtau, de altfel, numele de muscali. Aceştia au fost agenţii introducerii în limba română a termenului birjă
63

pentru bursă, specializat, apoi, şi cu alte sensuri. Prezentăm câteva consemnări din dicţionare, s.v. muscal, explicat prin rus. москаль, pol. moscal (sensul al doilea): „birjar (la origine erau cei mai mulţi ruşi)” (CADE 1926-1931: s.v.); „Munt[enia], fam[iliar] birjar” (Scriban 1939). Aceleaşi precizări în DLR 1965-1968, în care apar şi alte sensuri ale cuvântului: „(Munt., ieşit din uz) Birjar (de origine rusă)”, cu citate din Gh. Brăescu şi Ionel Teodoreanu, şi, apoi: „Prin extensie Birjă” (cu numeroase atestări), respectiv „(Argotic) Monedă de douăzeci de lei (reprezentând altădată tariful unei curse cu trăsura)”. 7.4. Evident, prin comparaţie cu legăturile fireşti între bursă ‘pungă’ (cu toate ce ţin de acest concept) şi ‘instituţie financiară’, finalitatea semantică ‘trăsură’ a lui birjă, dar mai ales etimologia directă (rusescul биржа) elimină posibilitatea încorporării lui birjă într-un articol unic bursă în dicţionarele limbii române, căci nu etimologia enciclopedică, ci aceea directă este hotărâtoare pentru acordarea unui statut lexicografic. Dar, în acelaşi timp, dicţionarele limbii române trebuie să înregistreze ca variantă pentru bursă ‘instituţie financiară” forma birjă, indicând sursa rusească a împrumutului din acest limbaj tehnic funcţional. BIBLIOGRAFIE
Bolocan, Gh., Voronţova, Tatiana, Şodolescu-Silvestru, Elena (1985), Dicţionar rus – român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Candrea, I.-Aurel, (1926-1931) Dicţionarul limbii române din trecut şi astăzi, în I.-Aurel Candrea, Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat, „Cartea Românească”, Bucureşti. Ciorănescu, Alexandru (2001), Dicţionarul etimologic al limbii române, ediţie îngrijită şi traducere din limba spaniolă, de Tudora Şandru Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin, Editura SAECULUM I.O., Bucureşti. DA 1913 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române; I/I, Literele A-B, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, Bucureşti. DA 1940 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române, I/II, Litera C, Tipografia ziarului «Universul», Bucureşti. DEI 1999 = Dicţionar enciclopedic ilustrat, Cartier, Chişinău. Devoto, Giacomo, Oli, Gian Carlo (1971), Dizionario della lingua italiana, Le Monier, Firenze. DEX 2009 = Dicţionar explicativ al limbii române, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti. DEXI 2007 = Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române, Editurile „Arc” şi „Gunivas”, Chişinău. Diaconovici = Diaconovich, Corneliu (1898),Enciclopedia română, vol. I, Editura şi tiparul lui W. Kraft în Sibiu. DLR 1965-1968 = [Academia Română], Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul VI, Litera M, Editura Academiei Române, Bucureşti. DLR 1984 = [Academia Română], Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul VIII, partea a 5-a, Litera P (presin – puzzolană), Editura Academiei Române, Bucureşti. DLR 2006 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul I, partea a 4-a, Litera D (deja – deţinere), Editura Academiei Române, Bucureşti. Duden 1969 = Der Große Duden. Wörterbuch und Leitfaden der deutschen Rechtschreibung, VEB Bibliographisches Institut, Leipzig. Golescu, Constantin (Dinicu) (1910), Însemnare a călătoriei mele. Făcută în anul 1824, 1825, 1826. Tipărită din nou şi însoţită de o introducere de Nerva Hodoş, Bibliotecar-Ajutor al Academiei Române, Tipografia „Cooperativa”, Bucureşti. Grimm, Jakob, Grimm, Wilhelm, Deutsches Wörterbuch, după http://germazope.unitrier.de/Projects/WBB/. Larousse 1928 = Larousse du XXe siècle en six volumes, publié sous la direction de Paul Augé, t. I, Librairie Larousse, Paris. Larousse 1993 = Grand Larousse en 10 volumes, tome 2: Balkars / chondrichtyen, Édition Larousse, Paris. Littré 1889 = Dictionnaire de la langue française…, par É. Littré, Librairie Hachette et Cie, Paris. 64

LM 1873 = A.T. Laurian şi I.C. Massim, Dicţionariul limbei romane. După însărcinarea dată de Societatea Academica Romană. Elaborată ca proiect, Noua Tipografie a Laboratorilor Romani, Tomu I (A – H), Bucureşti. LTR 1958 = Lexiconul tehnic român. Elaborare nouă…, vol. III, Bl – Cau, Editura Tehnică, Bucureşti. MDA 2001 = Micul dicţionar academic, vol. I, Literele A – C, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti. Mestica 1942 = Mestica, Enrico Dizionario della lingua italiana, Nona ristampa, Editrice Libraria Italiana, Torino. NDU 2008 = Noul dicţionar universal al limbii române, ediţia a treia, Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău. REW 1924 = Romanisches etymologisches Wörterbuch, von W. Meyer-Lübke, Carl Winter’s Universitätsbuchhandlung, Heidelberg. Robert 1953 = Paul Robert, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, par…, Presses Universitaires de France, vol. I, Casablanca – Paris. Scriban 1939 = August Scriban, Dicţionaru limbii romîneşti, Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”, Iaşi. Seche, Mircea (1966),Schiţă de istorie a lexicografiei române, vol. I, De la origini până la 1880, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Şăineanu, Lazăr (1900), Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române, de…., vol. I, Introducerea, Editura Librăriei Socecŭ & Comp., Bucureşti. TLFi = Le Trésor de la langue française informatisé (http://atilf.atilf.fr/tlf.htm). Ursu, N.A., Ursu, Despina (2006), Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760 – 1860), vol. II, Repertoriu de cuvinte şi forme, Editura Cronica, Iaşi. Vasmer 1964 = Макс Фасмер, Этимологический словарь русского языка, перевод с немецкого и дополнения О.Н. Трубачева, под редакцией и с предисловием проф. Б.А. Ларина, т. I (А-Д), Издательство «Прогресс» Moscova. Zingarelli 1929 = Niccola Zingarelli, Vocabolario della lingua italiana, compilato da…, Nuova edizione (IV) interamente rivedduta, Bieti & Reggiani Editori, Bologna.

RÉSUMÉ
L'EMPRUNT NEOLOGIQUE ROUMAIN BURSA DANS LA PERSPECTIVE DES LANGUES FONCTIONNELLES On propose, dans l’analyse lexicographique des mots polysémantiques, de considérer leur présence dans les « langues fonctionnelles » (E. Coseriu), rapportée aux concepts de « lexique commun », « lexique spécialisé ». L’application consiste en l’examen des raisons étymologiques et sémantiques pour lesquelles il existe, dans les dictionnaires roumains nouveaux, deux entrées pour bursă, parallèlement au traitement lexicographique réservé par les dictionnaires plus récents de langue française et italienne, aux mots bourse et respectivement borsa. La motivation de la présence d’un seul mot,, dans les dictionnaires roumains, est représentée par l’existence de l’étymon français unique bourse pour le mot roumain ayant les sens de base subside et institution financière, à partir du sens originaire du français, aumônière, hérité du latin. L’élément nouveau est de faire la liaison entre bursă et birjă, « institution financière », la deuxième forme empruntée du russe (биржа), mais qui, à la longue a acquis le sens spécial de « coche » parce que, initialement, ces véhicules stationnaient dans la Place de la Bourse, à Bucarest. Mots-clés : mots polysémantiques, étymon, dictionnaires, lexique commun , lexique spécialisé.

65

Cristinel MUNTEANU Universitatea „Constantin Brâncoveanu” Piteşti

PROBLEMA TERMINOLOGIEI ÎN CONCEPŢIA LINGVISTICĂ A LUI EUGENIU COŞERIU
0. Pentru cei care au avut curiozitatea de a urmări impresionanta listă de lucrări publicate [1] a lui Eugeniu Coşeriu (subliniem publicate, întrucât savantul a lăsat în manuscris Arhivei de la Tübingen alte peste 1000 [o mie] de lucrări, în diverse faze de elaborare sau de redactare), devine evident că lingvistul de origine română s-a ocupat cam de toate domeniile ce ţin de ştiinţa limbajului. Din acest punct de vedere, aspiraţia lui R. Jakobson (Linguista sum: linguistici nihil a me alienum puto – parafrazându-l pe Terentius) i se potrivea mai bine lui E. Coşeriu: (aproape) nimic din ceea ce ţine de limbaj sau de lingvistică nu i-a fost străin. 0.1. Aşa se explică faptul că nici chestiunea terminologiei nu i-a scăpat. A tratat-o în mai multe locuri, spaţiul dedicat problemei întinzându-se de la dimensiunea unor note de subsol sau a unor paragrafe (în anumite studii), până la câteva pagini (în Introducción al estudio estructural del léxico [2], în Coseriu 1977: 96-100) sau chiar un articol întreg (Palabras, cosas y términos – 1987). 0.2. La rigoare, trebuie spus că E. Coşeriu se referă la terminologie cel puţin din două motive: 1) pentru a înlătura confuziile cu privire la esenţa limbajului şi 2) pentru a delimita obiectul specific al lingvisticii structurale şi, cu precădere, al semanticii structurale (sau al lexematicii, cum o numeşte el). 0.3. Vom încerca, în cele ce urmează, să prezentăm concepţia lui Eugeniu Coşeriu despre terminologie în general [3], căutând în acelaşi timp să redăm atât exemplele prin care savantul ilustrează ori justifică distincţiile pe care le face, cât şi răspunsurile pe care le dă acelor lingvişti acuzaţi de a nu fi înţeles întotdeauna corect ideile sale. Pe cât posibil, vom plasa respectivele distincţii în contextul lingvisticii sale integrale din dorinţa de a pune în lumină şi remarcabila coerenţă a teoriei de care vorbim. Cuvântul distincţie va apărea frecvent în expunerea noastră, întrucât – după cum repeta neobosit Coşeriu – ştiinţa [4] are nevoie de distincţii: „a cunoaşte înseamnă a distinge” (Benedetto Croce), sau, după cum postula un cărturar medieval (contemporan cu Abelard), Gilbert de la Porrée, „ori de câte ori întâlnim o dificultate raţională, trebuie să facem o distincţie”. Mai mult decât atât, genialul teoretician atrăgea atenţia că a distinge nu înseamnă „a separa”: obiectele se separă, iar noţiunile se disting. Ziua şi noaptea nu se pot separa, deoarece alcătuiesc un continuum, dar pot fi distinse / deosebite. 1. Mai întâi, câteva consideraţii din perspectiva filozofiei limbajului (mai ales) şi a teoriei limbajului, cu scopul de a încadra limbajul tehnico-ştiinţific: 1.1. Limbajul este, în esenţa sa, fără alte determinări ulterioare, logos semantikós (în termenii lui Aristotel), adică expresie cu semnificat (Coşeriu 1968: 46). În această ipostază, el nu cunoaşte distincţia dintre adevăr şi falsitate sau dintre existenţă şi non-existenţă. Aceste distincţii apar abia în uzul ştiinţific al limbajului (logos apophantikós), care se deosebeşte de uzul poetic (logos poietikós) şi de uzul practic (logos pragmatikós) ale limbajului în general (Coşeriu 1987b: 18). Aşadar, limbajul tehnico-ştiinţific reprezintă doar una dintre posibilităţile limbajului.

66

dintr-un poem sau dintrun discurs al vieţii de zi cu zi (Coseriu 1973: 136. aşadar. mergând de la desemnare la semnificaţie şi numind în mod efectiv clase recunoscute dinainte ca atare (ibid. al unui discurs / text) [Coşeriu 1967: 151. care corespunde acelui CE al aprehensiunii lumii extralingvistice. n. (Coseriu 1973: 136-137.1. 5) semnificatul ontic – valoarea existenţială atribuită stării de lucruri desemnate într-un enunţ. cf. şi id. se poate exemplifica cu o serie – legată de culoarea albă – în care apare şi adverbul: blanco. în sens strict) – semnificatul propriu combinărilor de unităţi lexematice sau categorematice cu morfeme în cadrul propoziţiilor. Desemnarea „nu este faptul primar al limbajului. 1. Este vorba. subordonat semnificaţiei: este faptul de a raporta un lucru constatat la o semnificaţie deja dată” (Coşeriu 1999: 12). analizabil de către gramatica limbii. ce corespunde acelui CUM al aprehensiunii lumii extralingvistice. adjectiv şi adverb – cu subdiviziunile lor posibile. dar merge dincolo de ele. aplicăm limba faptelor din experienţa concretă. adică semnificatul comun cuvintelor dintr-o serie precum: negru. îmbogăţi. Reproducem şi aici un citat relevant: „Din punctul de vedere al teoriei limbajului şi a vorbirii. prin această reţea de posibilităţi de denotare. blancamente). deşi printr-o operaţie rapidă.1. de fiecare dată. C. În schimb.2. spre deosebire de română. Coşeriu s-a pronunţat în mai multe rânduri.2.3. «plural». dar în acest caz sensul textului va fi pur „comunicativ”. trebuie precizat că acesta este determinat de semnificat şi de desemnare.M. analizăm starea de lucruri şi raportăm această stare de lucruri la un semnificat. Semnificaţia „delimitează substanţa” (cf. Înseamnă că. «pasiv» etc. considerat drept conţinutul semantic propriu şi exclusiv al textului. Coşeriu deosebeşte mai multe tipuri: 1) semnificatul lexical. 1968: 46). 1. amintim că E. şi Coşeriu 1994: 66-70). un singur semnificat. trebuie făcută distincţia capitală între desemnare (sau denotare – referinţa la realitatea extralingvistică). adică semnificatul diferit al cuvintelor dintr-o serie precum bogat. orice terminologie se constituie invers faţă de limbajul originar non-terminologic. de categoriile verbale – substantiv.] lucrurile şi stările de lucruri prin semnificatele pe care ni le oferă limba. «interogativ». Adică ceea ce se întâmplă este exact contrariul de fiecare dată. diacriticon tes ousias – Platon).” (Coşeriu 1994: 85-86).. adică semnificatul morfemelor (fie acestea cuvinte sau nu). În schimb. În privinţa conţinutului lingvistic. id. Limbajul nu este o nomenclatură pentru clase de „lucruri” recunoscute dinainte. şi Coşeriu 2000: 245-248). «imperativ» etc. negreaţă. În ceea ce priveşte sensul. din punct de vedere idiomatic.2. 3) semnificatul instrumental.2. «activ». ci un fapt secundar. blancura. Asupra modului în care reuşim să structurăm şi să gândim lumea cu ajutorul semnificaţiilor / semnificatelor. reprezentând o modalitate (virtuală) a fiinţării. bogăţie. Un enunţ precum Socrate este muritor are. înnegri (în spaniolă. semnificaţie (sau semnificat – conţinutul de limbă dat exclusiv de şi prin aceasta) şi sens (conţinutul unui act lingvistic. şi sensul poate să coincidă cu semnificatul. 67 . cf. la un conţinut de limbă. sensul poate fi cu totul altul dacă enunţul respectiv face parte dintr-un silogism. cum ar fi: «singular». noi spunem că denotăm [= desemnăm. «negativ». de pildă: «afirmativ». în realitate. 4) semnificatul structural (sau sintactic. După cum semnificatul poate să coincidă cu desemnarea uneori. informativ şi nu artistic. 1. cf. 2000: 245-248]. 2) semnificatul categorial. Deci. Cu referire la semnificat (inclusiv cel gramatical).: 13. verb.n.2. recunoaştem că ceva corespunde unui mod de a fi pentru care avem un nume în limba noastră sau în limba pe care o vorbim. blanquear. care se produce în mod automat când am învăţat limba.

Un alt aspect ar fi cel reprezentat de pretinsele asocieri între cuvinte. Limbajele tehnico-ştiinţifice corespund tradiţiei care se referă la cunoaşterea lucrurilor înseşi. ajungând la lucrurile înseşi (Coşeriu 1988: 69-70. Limbajul este condiţie necesară pentru ştiinţă.1. căci aceasta din urmă se face prin limbaj. pe baza unor criterii obiective. 2. Şi se poate constata că ceea ce delimitează limbajul nu corespunde câteodată unei clase în ştiinţă. 2. Prima distincţie dintre cele de mai sus (cunoaşterea limbii şi cunoaşterea „lucrurilor”) prezintă o deosebită importanţă pentru circumscrierea terminologiilor. dar depăşeşte limbajul. Pentru a delimita obiectul specific al lingvisticii structurale (adică locul în care pot fi identificate structurile ca atare [6]) şi. obiectul semanticii structurale. ştiinţa a demonstrat că avem de-a face cu un mamifer (Coşeriu 2004: 56). denumirea balenei în germană. dar în practică operaţia se dovedeşte destul de anevoioasă. 2. În realitate. 4) tehnică liberă şi „discurs repetat”. Anumite cuvinte pot avea rezonanţe stilistice. 3) sincronie şi diacronie. avem de-a face cu asocieri între lucruri şi asocieri datorate ideilor şi opiniilor despre lucruri. 5) „arhitectura” şi „structura” limbii (sau limba istorică şi limba funcţională) [Coşeriu 2000: 250. trebuie făcută o deosebire între cunoaşterea cuvintelor şi cunoaşterea lucrurilor. De exemplu. Geckeler 1981: 47-55]. ca animal (sau ca imagine a sa). În afară de chestiunea propriu-zisă a terminologiilor. vezi şi Coseriu. 1967: 142) [5]. avem nevoie de o serie de distincţii. şi nu în limba franceză. în clasa peştilor (cf. material sau imaterial) ca element al unui domeniu al experienţei sau al culturii. samurai. prin intermediul limbii. ci în comunitatea franceză (Coseriu 1966: 101 şi Coşeriu 2000: 250-252). şi la o mai bună înţelegere a raportului dintre ştiinţă şi limbaj. Coşeriu consideră că în teorie această distincţie pare uşor de făcut. despre care vom discuta in extenso mai jos. de aceea vom insista asupra ei. 2) limbaj primar şi metalimbaj. or. Până să ajungem la acea langue a lui Saussure (adică limba funcţională a lui Coşeriu). ne arată că fiinţa în cauză a fost încadrată iniţial. În acelaşi timp. în cazul lor. În acest sens. Pentru ştiinţă şi tehnică. 2. când. «mediul» este spaţiul în care se cunoaşte un obiect (natural sau altfel. Ch. delimitările făcute de limbaj. Bally dădea exemplul cuvântului boeuf care ar evoca „în limba franceză” idei precum forţa. implicit. cuvintele sunt pur şi simplu «substitute» ale „lucrurilor”.3. Fisch). În cadrul a ceea ce ar putea fi catalogat drept «semnificaţie». întrucât «zona» şi «mediul» lor nu se suprapun în întregime. datorită apropierii dintre funcţia lexicală şi realitatea desemnată prin lexeme. Cuvinte precum iglu.1.” (Coseriu 1966: 100) [8]. semnificatul coincide cu desemnarea (Coseriu 1966: 96).2. ci de boul însuşi.1. în domeniul lexicologiei [7]. rezistenţa etc. se cuvine să ne ferim de a reduce structurarea lingvistică la structurarea «obiectivă» a realului căutând în limbaj trăsături şi limite specifice obiectelor (Coseriu 1966: 95-96). întrucât revizuieşte. Este necesar să se distingă între: 1) cunoaşterea limbii şi cunoaşterea „lucrurilor”. 68 . id. printre altele. există şi alte aspecte legate de cunoaşterea lucrurilor care pot contribui. samovar nu se definesc adecvat decât în relaţie cu «mediile» aferente. aceste idei – după cum arată Coşeriu – nu sunt evocate de cuvântul în sine. trebuie să încercăm în permanenţă să facem o separare între ceea ce ţine de cunoaşterea „lucrurilor” ca atare şi a opiniilor (adevărate sau false) despre lucruri şi ceea ce ţine de limbaj. bazată numai pe diferenţe. Walfisch. De pildă. germ.1.1. Coşeriu propune distincţia între «zona» lingvistică şi «mediul» obiectiv: „«Zona» este spaţiul în care se cunoaşte şi se foloseşte un cuvânt ca semn lingvistic. de fapt. trebuie parcurs un drum lung.

se consideră în mod eronat că subiectivitatea în aprecierea lucrurilor (de pildă. germ. cum este cazul matematicii (Coşeriu 1966: 96-97). clasificările lingvistice se bazează în acest caz pe criterii precum mare / mic (în raport cu omul). (ibid. structurările lingvistice sunt delimitări operate în intuirea realităţii. agreabil / dezagreabil. În schimb. 2. structurarea lor se face în acord cu exigenţele ştiinţelor şi tehnicilor de care aparţin. acest lucru nu este necesar. pe câtă vreme terminologiile nu se structurează decât parţial (sunt simple «nomenclaturi» enumerative ce corespund delimitărilor din obiecte). în măsura în care totuşi o fac. Cuvintele obişnuite se structurează idiomatic. Pentru ştiinţă. şi id. de aceea delimitările terminologice sunt foarte precise. În cadrul ştiinţelor. chiar dacă distincţiile sale se întâmplă să coincidă cu delimitările obiective. Deosebirea se vădeşte mai ales în aceea că opoziţiile terminologice sunt «exclusive». la fel ca leul şi tigrul. Prin urmare (şi observaţia este valabilă şi pentru ştiinţă). faptul că nu există limite clare între tinereţe. chiar şi atunci când vorbim de o realitate abstractă sau imaginară. util / inutil. fiindcă limbajul clasifică realitatea în funcţie de interesele şi atitudinile umane. Cât priveşte relaţia dintre structurările lingvistice şi structurările realităţii obiective. există şi alte situaţii în care cunoaşterea lucrurilor şi a ideilor / opiniilor despre ele intervine în funcţionarea lexicului. De pildă. Între lexicul obişnuit (comun sau „primar”) şi lexicul terminologic (specializat sau „secundar”) există deosebiri fundamentale. la fiecare nivel al clasificării. în acord cu principiul logic al contradicţiei (care impune ca. Modul de structurare al acestora este diferit. maturitate şi bătrâneţe sau faptul că ceea ce este «cald» pentru individul A este «rece» pentru individul B) ori imprecizia structurilor „realităţii” ar implica o subiectivitate şi o imprecizie a structurărilor lingvistice.: 104-105) [9]. limbajul este „arbitrar” şi. care se referă la realitatea însăşi a lucrurilor. 2. întrucât „valorile lingvistice sunt valori conceptuale care se definesc prin opoziţiile şi funcţionarea lor.3. Strassenhändler este interpretat în mod normal drept „vânzător ambulant”. cf. adică prin trăsături care aparţin obiectelor reale.2.: 105). În schimb. pe câtă vreme opoziţiile lingvistice sunt frecvent «inclusive». şi nu prin criterii «reale» şi prin limitele precise sau imprecise. dintre fenomenele realităţii. prin opoziţiile de semnificat cu care funcţionează în limbă. câinele. Evident. ci în funcţie de o anumită relaţie a omului cu el. Nimic mai fals. Astfel. pentru că nu se cunosc persoane ce „vând sau cumpără drumuri”. 1967: 141-142). periculos / nepericulos etc. 2. Delimitările tehnico-ştiinţifice sunt delimitări operate în realitatea obiectivă.4. deşi sistemul limbii germane ar permite o astfel de interpretare (ibid. vreo trăsătură „naturală” a animalului. distincţiile sunt „motivate” din punct de vedere obiectiv. Ca atare. atâta timp cât termenul «negativ» (sau 69 . orice termen să fie diferit de toţi ceilalţi). merită menţionată şi maniera în care acest tip de cunoaştere contribuie la interpretarea cuvintelor compuse şi a derivatelor a căror funcţie de desemnare ar putea fi ambiguă (din punctul de vedere al sistemului) ducând la o fixare a semnificatului în planul normei din limbă. De exemplu. însă majoritatea limbilor îl „clasifică” într-un alt mod. fiind definite / definibile prin criterii obiective. reprezintă un «carnivor».1.3. dificultatea de a stabili graniţe între fenomenele obiective nu reprezintă o dificultate care să afecteze distincţia dintre conceptele corespondente. drept criteriu.1.” (Coseriu 1966: 102). bunăoară. şi nu drept „vânzător de drumuri / străzi”. neluând în seamă.2. faptul că nu există limite precise între zi şi noapte (de vreme ce alcătuiesc un continuum) nu înseamnă că noţiunile «zi» şi «noapte» ar fi imprecise – din contră. adică în planul aprehensiunii umane (Coseriu 1987a: 182.

ca «teme» sau «lumi de referinţă» ale vorbirii. Dacă se ia. deşi.: 99). ştiinţele. 2. în parte. însă nu din punctul de vedere al limbajului: că există un lexic structurat. iar reciproca este şi ea valabilă (ibid. Se afirmă uneori că Aristotel. Prin univers de discurs. universul empiric. cf. decât prin semnificat. însă aparţin tot unei forme de ştiinţă (Coşeriu 2000: 253-254). terminologie filozofică generală şi. «masculinul» şi «femininul» sunt termeni exclusivi. 1964: 46-50). Terminologia nu face obiectul semanticii structurale (Coseriu 1990: 253. id. şi id. totodată. şi nu în măsura în care se cunosc limbile. De asemenea. Respectivele semnificate aparţin anumitor universuri de discurs şi se definesc în raport cu aceste universuri de discurs (Coseriu 1966: 97-98). în acelaşi timp. din punct de vedere lexicologic. şi altele care sunt. unde singura «structurare» posibilă este enumerarea. Majoritatea terminologiilor aparţin limbilor mai degrabă prin semnificant. numai că distincţiile în cauză nu sunt distincţii semantice ale limbilor amintite. De regulă. studiile asupra terminologiei sunt. 100]. Aceasta din urmă. pentru că.7. pentru distincţiile lor filozofice. în parte. De exemplu. posibilităţile limbii greceşti sau ale limbii germane. Astfel. Terminologiile interesează mai ales din perspectiva constituirii semnificanţilor lor (căci. limbă germană. semnificatele termenilor ştiinţifici sunt «interidiomatice» (cel puţin virtual). mitologia. din zoologia / botanica populară) pot să nu coincidă cu clasificările ştiinţifice. De aceea. din punctul de vedere al semnificatelor specifice. în cadrul ei. Literatura. ele putând fi definite doar în relaţie cu uzul propriu celor trei filozofi: „ceea ce se numeşte «limbajul lui Heidegger» este. 70 . desigur. în gramatică (văzută ca ştiinţă). terminologie specific heideggeriană. 2. în limbajul obişnuit. pur şi simplu. zi îl poate include pe noapte (adică zi = zi + noapte).6. aceştia se „traduc” uşor în comunităţile care posedă acelaşi grad de dezvoltare a ştiinţelor şi tehnicilor. este destul de dificil de separat terminologicul de lingvisticul propriu-zis (ibid.: 98). Coşeriu înţelege „sistemul universal de semnificaţii căruia îi aparţine un discurs (sau un enunţ) şi care îi determină validitatea şi sensul. «traducerea» presupune. «substituirea semnificanţilor». matematica. pe câtă vreme. dar. lingvistic. să-l înglobeze.4. aşa este.. în parte.” (ibid. totuşi. Clasificările populare (de pildă. în acest caz. şi un lexic «nomenclator» şi terminologic. 2. poate observa ulterior în ce măsură structurile semantice deja date în limbi sunt / au fost utilizate de ştiinţă şi tehnică (Coseriu 1966: 100). Aşadar. cuvintele zi şi noapte pot funcţiona ca fiind contrarii. Un termen ştiinţific poate deveni cuvânt obişnuit. şi nu «transpunerea semnificatelor unei limbi către semnificatele alteia».«nemarcat») al unei opoziţii poate încorpora termenul «pozitiv» (sau «marcat»). la rigoare. „Dar important este să se recunoască faptul că în ceea ce se numeşte «lexicul» unei limbi există ample secţiuni «designative». semnificatele termenilor se cunosc în măsura în care se cunosc ştiinţele şi tehnicile cărora le corespund. contribuţii ale lingvisticii la etnografie şi la istoria culturii nelingvistice) [Coseriu 1966: 97. 1987a: 181). constituie «universuri de discurs»” (Coşeriu 1955: 324) [10]. Iar în cazul terminologiilor / nomenclaturilor populare. există posibilitatea ca două clase să interfereze ducând la apariţia unei a treia clase (ca „produs”: «dreptunghi» x «romb» = «pătrat») [Coseriu 1966: 97].” (Coseriu 1966: 99). ele fac obiectul lingvisticii numite «externe» – în acest sens. În general.5. în ştiinţă este de neconceput ca un termen să fie contrariul celuilalt şi. ar fi interesant să se determine modul în care filozofia utilizează astfel de structuri. 2. Hegel sau Heidegger au ştiut să întrebuinţeze din plin. Fără îndoială. structurate. masculinul poate include femininul (logodnic + logodnică = logodnici).

ba chiar din limbaj (Coseriu 1987a: 175). în parte. 3. eventual. din lingvistică. Rezumăm discuţia aici pentru că cele precizate în respectivul articol întăresc şi. altminteri.” (Coşeriu 1987b: 19). revoluţie.: 176-178). clarifică cele expuse mai sus. care au dovedit că au dificultăţi în ceea ce priveşte distincţia („în sine atât de clară şi de evidentă”) dintre lexicul „obişnuit” şi terminologiile tehnico-ştiinţifice. sunt probleme de lingvistică istorică şi de istorie pur şi simplu. liberalism. socialism. inclusiv atunci când valori uzuale şi valori terminologice sunt exprimate prin aceiaşi semnificanţi (cum este. ceea ce înseamnă că graniţele dintre limbajul tehnic şi cel obişnuit nu sunt nicidecum atât de insurmontabile pe cât pretinde teoria.1. „Teoria” coşeriană nu pretinde aşa ceva. guvern. fiindcă provin din confuzii conceptuale [12]) cu ajutorul cărora respectivul lingvist a încercat să se opună deosebirii dintre terminologie şi lexic obişnuit (ibid. liberalism etc. Bossong (1979). cosas y términos.).1. neînţelegerile izvorăsc şi din aceea că respectivii lingvişti au judecat faptele de pe poziţii teoretice diferite. H. ca în cazul oricărei alte terminologii. neîncercând să privească problema din interiorul teoriei coşeriene (cum reclamă o exigenţă a cercetării pe care Coşeriu o subsuma principiului deontologic al antidogmatismului).1.). Şi.spre exemplificare. Criticile pe care cei doi cercetători i leau adus lui Coşeriu în anii ’70 reies îndeosebi din faptul aceştia au interpretat grăbit şi neatent unele paragrafe coşeriene (dintre cele la care am făcut deja referire) în care savantul stabilea obiectul şi sensul semanticii structurale / lexematicii. de altfel. Coşeriu a susţinut cu totul altceva (cf. 3. Coşeriu. între distincţia conceptelor şi separarea obiectelor. partid. Coşeriu demonstrase că. adică terminologia referitoare la noţiunile şi instituţiile politice (de pildă. cuvinte romanice din punct de vedere material. cazul lexicului „politic”. În acord cu principiul [non]contradicţiei. Niederehe susţine că nu există „separare absolută” între cele două tipuri de cuvinte (cele obişnuite şi termenii).2. De aceea. se constată că această terminologie nu prezintă nimic specific lingvistic vorbind: „Problemele sale. 3.J. Din contră (cf. cazul cuvintelor / termenilor forţă şi rază).1.6. H. de pildă. supra 2. Al doilea argument fals al lui Niederehe reprezintă o eroare tipică în semantică şi se reduce la confuzia dintre lucrurile desemnate şi semnificate. politică etc. mai exact. Coşeriu răspunde obiecţiilor (nefondate) ale unor tineri lingvişti germani. E. de vreme ce multe cuvinte trec dintr-o categorie în alta. 3. parlament. stat. adică. admite că un termen tehnic se poate converti în cuvânt obişnuit. tocmai acest lucru „semnifică [faptul] că între cele două tipuri există în orice moment limite reale şi foarte precise.. excluzând din sfera semanticii structurale terminologiile tehnico-ştiinţifice. probleme de semantică lingvistică şi. în parte – şi întâi de toate – . opoziţiile 71 . Niederehe (1974) şi G.J. în realitate.). spre deosebire de opoziţiile idiomatice. Ca şi în cazul altor studii de semantică semnate de Coşeriu [11]. le-a exclus în acelaşi timp şi din toată semantica. delimitările trebuie făcute în mod riguros.4.7. reciproca fiind şi ea valabilă. Coşeriu se opreşte la două argumente (false. a se examina cazul unor termeni cum ar fi constituţie. Niederehe a presupus că E. supra 2. dar al căror conţinut ideologic – care determină folosirea lor în terminologia politică – provine în mare parte din Anglia. regim. constituţie. În articolul Palabras. Or. parlament. nu ar avea niciun sens să se spună (şi nici nu s-ar putea dovedi) că un cuvânt «trece» de la un tip la altul. termeni precum democraţie. În orice caz.-2. lăsând la o parte interpretarea greşită pe care Niederehe a dat-o concepţiei sale. probleme de istorie a lucrurilor şi a ideilor.” (ibid. lesne se poate vedea că trimiterile lui Niederehe la versiunea germană a studiului Introducción al estudio estructural del léxico sunt trunchiate şi că.: 176). Făcând confuzie între limitele din cadrul fiinţării (el ser) şi limitele din cadrul devenirii (el devenir) sau.

având „un nucleu clar şi distinct. ca atare. În rest. cum este cazul matematicii (sau al matematicilor – v. Bossong. Coşeriu precizase deja că obiectele „reale” la care acestea se referă pot aparţine unei realităţi abstracte sau imaginare. supra 2.5o sub linia orizontului. următoarele: «crepusculul civil» ţine din momentul asfinţitului până când soarele atinge punctul de 6. 3. or.2. în exemplul dat de Bossong. Cu scopul de a clarifica sensul delimitărilor terminologice. chiar în formula ce semnalează acest aspect. ignorând „obiecţiile filologice”.: 180-185). apoi «crepusculul nautic» durează din acest moment până când soarele ajunge la 12o şi. supra 1. ci doar că substanţele în cauză sunt.3. Ei bine. în care delimitările nu se stabilesc prin definiţie. Încântat de exemplul oferit. Bossong trece cu „obrăznicie” („alegre petulancia juvenil”) la criticarea lingvisticii. «noapte» şi «crepuscul» s-ar defini arbitrar şi exact. este vorba 72 . La acestea. Exemplul furnizat de Bossong nu prezintă nicio dificultate pentru semantica lingvistică (şi s-ar fi convins şi el de aceasta consultând Introducción…).). autorul menţionat înţelege din aceasta că o anumită substanţă ar trebui să fie ori «acid». ci prin tradiţia utilizării lingvistice (rămânând. Coşeriu răspunde că aici avem de-a face cu fapte ale chimiei şi nu ale semanticii ori ale logicii (fiind vorba „de lucruri. ca «produs». pe câtă vreme limbajul uzual. postulând că în ştiinţă este de neconceput ca un termen să fie contrariul altuia şi. opunându-se tezei lui Coşeriu conform căreia în terminologii semnificaţia coincide cu desemnarea (cf.: 179). de substanţe. acid semnifică „acid”. supra 2. şi nicidecum ambele în acelaşi timp şi observă că specialiştii în chimie. Celălalt critic. în fine. exemplul dat de Bossong este referitor la «zi». Dacă Bossung ar fi citit (ca Niederehe) şi Introducción.. din intersecţia altor clase (fiecare cu proprietăţile sale exclusive): dreptunghiurile care sunt concomitent şi romburi constituie clasa «pătratelor» – şi acesta este un fapt de geometrie. deşi nu respinge distincţia dintre lexicul obişnuit şi lexicul terminologic. În limbajul ştiinţific conceptele se definesc – afirmă Bossong – arbitrar şi explicit (şi de aceea sunt precise şi neechivoce). Deci. crede că deosebirea ar trebui să se facă pe alt fundament şi cu alte criterii. ori «bază». stabilindu-se. (Coseriu 1966). Coşeriu avertizează. În faţa acestor afirmaţii categorice. Întâmplător. nu de cuvinte. că ele derivă dintr-o serie de „equivocaciones y falacias”. ci să-şi asume sarcina modestă.2.1. iar bază semnifică „bază”.. «crepusculul astronomic» ţine de la acest ultim moment până când soarele ajunge la 18o sub linia ideală a orizontului. pur şi simplu. nemărginindu-se doar la un studiu de filozofie a limbajului (Coşeriu 1967 – unde problema este tratată succint). «acizi» şi «baze» în acelaşi timp. pe care le semnalează şi le elimină una câte una (ibid. ori că termenul bază ar semnifica şi „acid” (cum se întâmplă cu zi. În schimb. bunăoară.3. care n-ar trebui să intervină „ilicit” în construirea limbajului ştiinţific (indicând cum ar trebui să se constituie). în limbajul ştiinţific noţiunile de «zi». încercând să-l lumineze prin referire la ceea ce are obiectiv.terminologice sunt „exclusive” (cf. «noapte» şi «crepuscul». au identificat substanţe ce sunt simultan şi acizi şi baze şi trage concluzia că lucrurile „nesocotesc” principiul (logic) al contradicţiei. şi nu de semantică. dar cu limite imprecise şi neclare” (ibid. După el. nu se pune problema că termenul acid ar semnifica şi „bază”. „se mulţumeşte” cu concepte mai mult sau mai puţin vagi. probabil că multe dintre erorile şi confuziile sale ar fi putut fi prevenite. ce poate semnifica „zi” + „noapte”).).2. 3. nu de semnificate”). deosebirea dintre limbajul obişnuit şi terminologia ştiinţifică rezidă în modul în care se fac delimitările. exemplul este asemănător celui dat de Coşeriu anterior cu privire la clasa ce rezultă. implicite). totodată. dar adecvată de a constata cum se prezintă acesta. Astfel. încă de la începutul discuţiei. să-l înglobeze pe acela. G. spre deosebire de limbajul obişnuit în care limitele dintre cele trei noţiuni ar fi imprecise.).

semnificatul lui parole din franceză este definit de semantica structurală a francezei prin raportare la cuvinte precum: mot. expression. Altminteri. adică tocmai de o disciplină matematică (cele trei tipuri de «crepuscul» amintite fiind obiecte matematice).1.). pentru că şi în limbajul obişnuit există delimitări tot atât de exacte din punct de vedere obiectiv ca şi cele ale terminologiilor tehnico-ştiinţifice (vezi numele părţilor corpului omenesc sau ale unor specii de animale pe care ştiinţele la adoptă tacit şi le întrebuinţează ca termeni fără să le mai definească).” (ibid. langage etc. ar trebui ştiut când şi cum (măcar cum) a fost definită”. discours.2. ci între zi şi noapte ca lucruri reale. În consecinţă. 3.de nişte delimitări făcute de astronomie. Coşeriu face iarăşi precizările de rigoare. boniment. atunci el nu s-ar putea aplica „sincronic”. Mai mult decât atât. În răspunsul său. dar insuficientă. supra 1. primară din punct de vedere lingvistic – ceea ce vădeşte o confuzie de planuri: între cel al lucrurilor desemnate şi cel al semnificatelor. sentence. în timp ce semnificatele de limbă sunt definite de semantica structurală prin opoziţiile în care funcţionează în limba corespondentă” (ibid. 3. devise. propos. le poate avea încercând să delimiteze un semnificat ca fapt obiectiv. lingvistul „nu trebuie să confunde dificultăţile pe care el. în schimb. după cum pretinde lingvistul vizat.) unde. 3. un interes sporit pentru cercetarea terminologiilor şi/sau a limbajelor specializate. în acest caz.-1. 4. ni se pare benefic (şi chiar o obligaţie) să prezentăm / să reamintim ideile lui Eugeniu Coşeriu pe această temă. şi nu noţiunile deja date ca semnificate în limbaj. o condiţie necesară. şi nu de cum se înţeleg termenii sau noţiunea însăşi de «termen» (cum crede el). Precizia valorilor terminologice este. referitor la semnificatul pe care îl cunosc intuitiv vorbitorii (şi pe care îl cunoaşte şi el însuşi ca vorbitor).3. totuşi. în tehnicile industriale etc. întrucât „pentru a atribui o noţiune terminologiei ştiinţifice. Subliniem. Aşa-zisele limite «neclare» (sau «tulburi» . Procedeul constă într-un fel de convenţie (cel puţin implicită) de tipul: „Vom numi lucrul astfel delimitat cu termenul x”.4. De aceea. în timp ce termenul parole din lingvistica saussuriană este definit de lingvistica respectivă printr-o delimitare operată în lucrurile înseşi şi renunţând la opoziţiile în care acest cuvânt funcţionează în franceză.2.3.2. în planul metalingvistic.5. în ultimul timp.2. că ideea creării terminologiei prin definiţie şi convenţie provine din faptul că. de obicei. Exemplul lui Bossong este doar un exemplu de cum se definesc termenii (atunci când se definesc). dar nu este cazul să le reluăm aici (cf.. Coşeriu reaminteşte că „termenii se definesc în relaţie cu «lucrurile» desemnate. De pildă.în sp. cele care sunt definite sunt clasele de obiecte cărora li se aplică semnificanţi determinaţi. nemaivorbind de faptul că există numeroşi termeni în afara ştiinţei în sens strict (în mediul relaţiilor economice. se ştie (şi nu necesită demonstraţie) că uzul lingvistic nu defineşte semnificatele cuvintelor obişnuite. terminologică.: 184). ar însemna că vorbitorii nu ştiu ce vor să zică prin intermediul cuvintelor pe care le folosesc. şi «delimitare intuitivă».: 181). dacă ar fi un criteriu valid. Dacă semnificatele ar fi „neclare”. Mai ales că se fac unele confuzii în continuare sau se prezintă drept descoperiri recente ceea ce de mult s-a descoperit. 3. Eroarea fundamentală a lui Bossong (de care se leagă şi celelalte) decurge din interpretarea pe care o dă noţiunilor de «delimitare obiectivă».2. Criteriul definiţiei nu este nici valid şi nici aplicabil pentru delimitarea terminologiei ştiinţifice: în ştiinţe există mulţi termeni nedefiniţi (deşi sunt definibili cu criterii obiective). borrosos) despre care vorbeşte Bossong nu sunt limite între semnificatele «zi» şi «noapte» (perfect clare şi delimitabile ca atare). În contextul în care în lingvistica românească – dar şi în cea mondială – se constată. nemaivorbind de faptul că 73 . aceştia nu se definesc sau se definesc parţial şi ocazional.

la quid-ul quid-ului” (Coşeriu 1994: 8). în anumite condiţii. în „Limba română”. naturale şi culturale]: „1. [2] Versiunea originară. […] Există apoi gândirea lingvistică. anul XX. astfel de forme sunt limbajul. Coşeriu precizează foarte limpede: „Obiectele naturale aparţin lumii «necesităţii» care e guvernată de «cauze» ce produc anumite «efecte» şi unde. cu obiecte care ni se prezintă mai întâi ca o substanţă determinată. care poate întrebuinţa şi întrebuinţează limbajul ca instrument. ca o anumită materie cristalizată într-un anumit fel. plecând de la întrebările pe care acestea le pun cu privire la esenţa (sau acel quid) a(l) lucrurilor şi a(l) fiinţelor. filozofia limbajului încearcă să delimiteze limbajul faţă de alte tipuri de obiecte care prezintă anumite trăsături comune cu cele ale acestuia. la rubrica Publikationen. ştiinţele naturale. există şi o altă ştiinţă.coseriu. şi de Vico) dintre „necesitate” şi „libertate”. 2) clasificase obiectele în matematice. care se prezintă ca expresivitate. vezi articolul nostru. fără cuvinte. La întrebarea privitoare la esenţa unei clase (adică la esenţa lucrurilor ce corespund unei noţiuni). finalitatea Iliadei este Iliada însăşi” (Coşeriu 2000: 50-51). este interesantă clasificarea gândirii pe care o face Coşeriu prin raportare la limbaj: „Gândirea se găseşte înainte. ale activităţii spiritului. religia şi alte produse ale activităţii culturale. ale activităţii creatoare înseşi” (Coşeriu 1994: 8. care sunt de trei tipuri. De pildă. în acelaşi timp şi după limbaj. Chişinău. cf. asemenea limbajului. G. Perspectiva lui Eugeniu Coşeriu. adică adecvarea la obiectul corespunzător. şi Coşeriu 2000: 49-50). ştiinţele matematice. forme în conştiinţă (au existenţă internă). ca realizări obţinute – dacă nu este vorba de «instrumente» care au şi o finalitate exterioară – . arta. Dewey). substanţa fiind aceea care ia o formă. Aristotel (în Physica. căci ea este ştiinţa individualului. ajung să coincidă cu ceea ce numim noţiuni sau concepte. Vico şi J. la întrebarea referitoare la esenţa individului. abordările nu mai pot avea un caracter ştiinţific. Coşeriu face o clasificare a ştiinţelor. vezi www. care se ocupă cu obiectele exterioare omului şi cu omul (considerat ca obiect exterior). „o ştiinţă care îşi pune întrebări cu privire la esenţa esenţei. şi astăzi) a fost aceea de a identifica obiectele culturii cu cele ale naturii. în primul rând. care iau o anumită substanţă pentru a fi concretizate în lume.cercetarea aspectelor particulare ale limbajului ar trebui să se facă pornind de la o teorie coerentă şi unitară. Astfel. O gravă eroare a pozitiviştilor (ce persistă. Obiectele culturale. [5] În acest sens. astfel. Există o gândire prelingvistică pentru care nu e nevoie de cuvânt. o gândire care se prezintă prin reprezentări. Este vorba despre filozofie sau ştiinţa universalului. II. într-o atare situaţie. în acord cu realitatea limbajului în ansamblul său. care ne conduce la primele principii ale fiecărui mod de a fi. 1-2. şi apoi există o gândire post-lingvistică. [3] Pentru o expunere sumară a concepţiei coşeriene privind acest subiect. aparţin lumii specific umane a libertăţii – activităţilor şi creaţiilor libere ale omului – . pe alocuri. prin urmare. aplicând metode specifice ştiinţelor naturii celor ale culturii. întrucât condiţia de bază a activităţii ştiinţifice este tocmai «obiectivitatea». ştiinţe[le] culturii sau ştiinţe[le] umaniste. ca să poată deveni intersubiective. în funcţie de obiectul pe care îl cercetează [pornind de la configurarea raportului dintre formă (morphé) şi materie / substanţă (hýle). Mergând în profunzime. o gândire în care ne întoarcem la 74 . reprezintă o «lege naturală» sau o lege de necesitate empirică. NOTE [1] Aflată la îndemâna oricui. Teze despre problema terminologiei. [4] Fructificând reflecţiile unor filozofi (precum Aristotel.: 9). Or. în schimb. E. cum ar fi: „arta. constatarea a ceea ce se întâmplă în mod regulat. această gândire prin semnificaţii care sunt universale şi care. în acest stadiu. nr. unde «faptele» create nu sunt determinate de cauze. situată la un alt nivel. 2. care se ocupă cu obiectele şi relaţiile pur formale. publicată în 1966. răspunsurile sunt oferite de ştiinţele generalului. coincid cu finalitatea lor. 3. Structure lexicale et enseignement du vocabulaire. sau gândirea raţională. p. 115-119. ci se produc în vederea unei finalităţi şi. şi care conduce şi la raţiuni practice. anterior. răspunde întotdeauna (justificat şi complet) istoria. adică în mod ireal.de. activitatea practică. datează din 1964. redactată în franceză. care se ocupă cu obiectele create liber de om şi care sunt. 2010. Introducând în discuţie şi distincţia lui Kant (intuită. care nu este posibilă fără limbaj” (ibid.

Coşeriu precizează aici: „În acest sens.” (ibid. Introducción al estudio estructural del léxico. 4) onomasiologia – ce ia în consideraţie relaţia dintre cele două planuri pornind de la conţinut (d). Eugenio (1966). deci. [7] În ceea ce priveşte disciplinele lexicologice. Coşeriu. b) universul ştiinţei (şi al tehnicii ştiinţific fundamentate). Coşeriu acceptă. aici se plasează lexematica. [10] E. tot atâtea discipline lexicologice: 1) o lexicologie a expresiei – preocupată de planul expresiei ca atare. doar patru universuri de discurs. La nivel structural sistematic. o serie de erori de interpretare ale unor lingvişti cu privire la semantica sa structurală.: 74). Astfel. Coşeriu să mai menţioneze numele celor vizaţi. Determinare şi cadru. Weisgerber. Coseriu. Para una semántica dicrónica estructural. [8] Pentru precizări suplimentare privind teoria şi tipologia cadrelor. adică lăsând lucrurile să apară în lumina lor. Teoria limbajului şi lingvistica generală. încredinţat că o confuzie este mai gravă decât o eroare. potrivit căruia mai degrabă reiese adevărul din eroare.” (Coşeriu 2004: 104). precum şi cele «ideologice» sunt aplicaţii lexicografice ale acestei discipline. într-o tratare amplă. asupra conceptului de «univers de discurs» (vezi Coseriu 2003: 72-79). Dicţionarele de «imagini». în consecinţă. [9] À propos de subiectivitate. în Coseriu 1977: 87-142. prin urmare. în cele din urmă. Eugeniu (2004). plecând de la cele două planuri ale limbii (al expresiei şi al conţinutului) şi relaţiile lor reciproce (v. în Coseriu 1977: 11-86. patru moduri de a pune problemele şi. 287-329. Eugeniu (1955). [11] Vezi. Traducerea unor paragrafe din versiunile spaniole ne aparţine. cu unele corecţii. «subiectivitatea» este componentă a limbajului şi este un fapt obiectiv din punct de vedere lingvistic. în acord cu cele patru moduri fundamentale ale cunoaşterii umane: „a) universul experienţei comune. adică de relaţiile dintre semnificanţi (a). Şi o precizare importantă: onomasiologia are în vedere semnificanţii ce corespund unui anumit semnificat. întrucât este vorba întotdeauna de organizarea lingvistică a experienţei şi nu a lucrului ca atare (vezi Coseriu 1964: 46-50). ne simţim obligaţi să redăm măcar o caracterizare a celui privind ştiinţa: la rigoare. p. ce pot fi studiate atât sincronic. adică relaţiile între semnificatele lexicale (b). Spaţiul nu ne permite să facem aici o prezentare a acestora. Ca aplicaţii lexicografice. vezi Coşeriu 1955: 314-329. Eugeniu (1967). 3) semasiologia (identificată adesea cu «semantica») – ce se ocupă de relaţia dintre cele două planuri pornind de la expresie (c). 75 . Coşeriu drept „forma relaţiilor interne”. c) universul fanteziei (şi.” (Coseriu 1966: 105). schema de mai jos). aminteşte în unele lucrări un principiu al lui Francis Bacon. în acest sens.lucrurile deja delimitate prin limbaj şi le analizăm ca atare şi creăm atunci un limbaj tehnic. indiferent de subiectul empiric care le observă sau le interpretează. în Coşeriu 2009: 135-160. [12] E. Limbajul şi înţelegerea existenţială a omului actual. şi d) universul credinţei. în Coşeriu. Coseriu. Totuşi. cât şi diacronic. Dicţionarele de rime şi dicţionarele inverse sunt aplicaţii lexicografice ale acestei discipline. întrucât corespunde unui mod unic de a cunoaşte. Coşeriu. ce se supune unui criteriu ideal unic: acela de „a spune lucrurile aşa cum sunt” (Platon). REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Coşeriu. articolul Defensa de la lexemática (Coseriu 1995) în care sunt trecute în revistă. decât din confuzie (Citius emergit veritas ex errore quam ex confusione. o clasificare a lui L. [6] Structura este definită de E. bunăoară. fără ca E. deosebind. ştiinţa constituie un singur univers de discurs (chiar dacă diferenţiat intern în funcţie de diferitele ştiinţe). Coşeriu revine. după mai bine de patruzeci de ani. se pot menţiona dicţionarele de sinonime şi cele de antonime. Eugenio (1964). Două probleme ale unei lingvistici a vorbirii. rezultă patru puncte de vedere şi. Bucureşti: Editura Enciclopedică. şi nu unui «lucru» (cum se spune frecvent). şi al artei). cu o serie de precizări. în Novum Organum). Dar această subiectivitate lingvistic «obiectivă» nu trebuie confundată cu aprecierea subiectivă (individuală sau tradiţională) «nelexematizată» (sau «negramaticalizată»). 2) o lexicologie a conţinutului – ce ia în consideraţie planul conţinutului.

von U. Zece teze despre esenţa limbajului şi a semnificaţiei. Principios de semántica estructural. Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Române. 17-40. p. în “Jornadas de Filología” [Homenaje al Prof. Eugeniu (2009). MOTS. p. Coseriu. Seria A. Pamplona: EUNSA. C’ est une nécessité et notre devoir en même temps de reprendre les idées de Eugenio Coseriu parce qu’ on a la tendence de créer des confusions à ce sujet et parce que ce qu’ on a déjà découvert est presenté comme le résultat des recherches récentes. Coşeriu. Eugeniu (2000). sémantique structurale/lexématique. p. Identitatea limbii şi literaturii române în perspectiva globalizării (editat de Ofelia Ichim & Florin-Teodor Olariu). Eugenio (1977). Coseriu. în Eugenio Coseriu. Santa Cruz de Tenerife. Eugenio (2003). Coseriu. Coşeriu. Geburtstags von Horst Geckeler. Lingvistica integrală (interviu cu Eugeniu Coşeriu realizat de Nicolae Saramandu). Trends in Structural Semantics. în vol. Eugeniu (1968). Palabras. Óscar (2006). Horst (1981). RÉZUMÉ Dans la linguistique roumaine –ainsi que partout dans le monde – la recherche dans le domaine de la terminologie et/ou les langages spécialisés a suscité l’ intérêt des chercheurs. Tübingen. în Coseriu. Prelegeri şi conferinţe (1992-1993). Eugen (1994). Limbaj şi politică. Eugenio (1973). ont détourné le sens de ses idées. Le but de cet article est de présenter la conception de Eugeniu Coseriu sur la terminologie en général et aussi d’ essayer d’ offrir des exemples que le chercheur peut utiliser pour illustrer ou justifier les dintinctions qu’ il saisit. Eugenio (1990). Iaşi: Editura Trinitas. Eugeniu (1988). XXXIII. Eugeniu (1996). Loureda Lamas. în Coşeriu 2009: 36-52. Coseriu Eugenio (1987a).CLÉS : Coseriu. Prelegeri şi seminarii la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. 2002. teorie a limbii şi lingvistică generală. Coseriu. Eugenio Coseriu s’ intéresse à la terminologie pour au moins deux raisons: 1) pour éliminerles confusions par rapport à l’essence de la langue et 2) pour établir le sujet spécifique de la linguistique structurale. supliment al publicaţiei „Anuar de lingvistică şi istorie literară”. Thematische Festschrift aus Anlaß des 60. Coşeriu. Barcelona. în Coşeriu 2009: 9-13. terminologie. Estudios de lingüística funcional (segunda edición. Lecţii de lingvistică generală. Eugenio (1955). Eugenio. Orationis fundamenta. Madrid: Editorial Gredos. L’ étude des aspects particuliers d‘une langue devraient avoir à la base une théorie cohérente et unitaire en accord avec la réalité de la langue en général. Iaşi. Sibiu: Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. Geckeler. Defensa de la lexemática. Hoinkes.Coşeriu. I. La plegaria como texto [2000/2003]. Studii de filozofie a limbajului. Semántica estructural y semántica cognitiva. Ces distinctions seront placées dans le contexte de sa linguistique intégrale à l’ intention de révéler la remarquable cohérence de sa théorie. Eugenio (2004). universales. sciences. Tübingen: Gunter Narr Verlag. Madrid: Editorial Gredos. LE SUJET DE LA TERMINOLOGIE DANS LA CONCEPTION LINGUISTIQUE DE EUGENIO COSERIU 76 . Semántica y gramática. 239-282. Coşeriu. „Estudios lingüísticos”. Limbajul între physei şi thesei. Eugeniu (1987b). revisada). 113-124. p. p. Coşeriu. 61-83. Coseriu. în Panorama der lexikalischen Semantik. Lenguaje y discurso. Lingvistică. în Coşeriu 2009: 53-72. 175-185. Coşeriu. semántica. linguistique intégrale. Coseriu. quelques fois. Omul şi limbajul său. Francisco Marsá]. t. Omul şi limbajul său. Eugenio (1987). On présente aussi ses réponses pour les linguistes qui. surtout celle de la sémantique structurale (la lexématique). 128-147. Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Eugeniu (1999). Coşeriu. Eugenio. Gramática. Lo acertado y lo erróneo en las discusiones acerca de la semántica estructural en España. cosas y términos. Chişinău: Editura Arc. 1987. hrsg. Universidad de La Laguna. în In memoriam Inmaculada Corrales. Coşeriu. p. 1992-1993.

simultan în dicţionarele generale şi uneori în textele adresate unui public mai larg interesat de probleme economice. terminologia actuală adoptă şi o abordare condiţionată de importanţa „democratizării cunoaşterii” sau a „laicizării ştiinţelor” în societăţile actuale. A. indicat de necesitatea includerii şi raportării la alţi termeni specializaţi. Al doilea aspect (2) de care trebuie ţinut seama în definirea termenilor este la fel de important şi se referă la actualizarea termenilor specializaţi în texte. Primul (1) dintre ele este reprezentat de difuzarea termenilor prin dicţionare generale în care definiţia să prezinte diferenţe faţă de cea din dicţionarele specializate.Elena MUSEANU Universitatea Româno – Americană. definiţii oferite de dicţionarele generale. Se delimitează terminologia „externă” (v. v. O definiţie de acest fel presupune un grad superior de specializare. Bucureşti DEFINIŢII ALTERNATIVE ALE TERMENILOR ECONOMICI 0. A.Bidu-Vrănceanu 2007: 31-34).Bidu-Vrănceanu 2007: 57). Din altă perspectivă. Din perspectiva terminologiei în sens strict (sau a terminologiei „interne”.Bidu-Vrănceanu 2007: 23-31) care interpretează dinamic sensul terminologic extins dincolo de domeniul strict al specialiştilor. definiţia este unul dintre elementele determinante în triunghiul terminologic (v. codurile ştiinţifice. cu grade de specializare diferite şi cu decodări dependente de utilizatorul termenului. A.Museanu 2009:93-98) ca posibilitate de interpretare a termenilor economici prezenţi în alte tipuri de comunicare decât cea strict specializată. Pentru anumiţi termeni specializaţi. Definiţiile alternative înseamnă. v. Se ajunge astfel la un alt aspect al importanţei definiţiilor termenilor numit definiţii alternative (v.Bidu-Vrănceanu 2007: 20-23). gradul de specializare ştiinţifică este proporţional mai mare după cum numărul termenilor specializaţi la care se face apel în definiţie este mai mare. A. În analiza de faţă interesează definiţiile alternative aşa cum apar în dicţionarele generale (fără compararea explicită a definiţiilor lexicografice cu cele terminografice. A. de interes pentru utilizarea termenilor dincolo de un domeniu strict specializat. Relaţia dintre diferitele tipuri de definiţii este condiţionată de mai multe aspecte. 72. fie şi parţial. Utilizarea unor termeni specializaţi de către profani impune definiţii mai accesibile. deci. Numeroşi specialişti consideră că rolul definiţiilor în terminologie este un factor important. capabile să deschidă .E. Dacă definiţiile ştiinţifice (terminografice) sunt specifice dicţionarelor specializate şi numai izolat dicţionarelor generale. Prin definiţii alternative se admite că un termen poate avea mai multe definiţii. Atunci când definiţia lexicografică se suprapune celei terminografice se poate aprecia că este o definiţie ştiinţifică. acceptarea unor definiţii ştiinţifice alături de altele preştiinţifice sau uzuale. definiţiile preştiinţifice sau uzuale ar trebui să fie formula preferenţială în dicţionarele generale. Definiţiile de acest tip nu sunt de preferat în dicţionarele generale când codul terminologic este închis şi se apelează la acest tip numai atunci când termenii nu pot fi definiţi în alt fel. unde se indică precis necesitatea relaţiei dintre definiţie şi un anumit domeniu pentru a asigura monoconceptualitatea. aceste definiţii sunt înregistrate paralel. 2007: 62-71). monoreferenţialitatea şi monosemantismul termenului.BiduVrănceanu 2000: 19. (v. Se condiţionează astfel o interpretare dinamică a sensului specializat în funcţie de tipul de text (sau de 77 . necesar pentru impunerea unor termeni şi susţin această idee cu soluţii diferite.

ştiinţifice (reproduc definiţiile terminografice). Necesitatea unei definiţii lexicografice decodabile va fi susţinută de atestările din presa cu specializare medie sau de largă circulaţie şi de rolul mijloacelor lingvistice în facilitarea interpretării riguroase.Bidu-Vrănceanu 1993: 58-59. Extinderea nivelului de utilizare a termenilor economici dincolo de domeniul strict al specialistului este evidentă în româna actuală.a. O definiţie uzuală care neglijează această condiţie nu este convenabilă. 78 . A.Bidu-Vrănceanu 2007: 64).Thoiron.Bejoint-Ph. În felul acesta problema definiţiilor alternative trebuie corelată cu relaţia dicţionar / texte şi contexte sau cu definirea paradigmatică şi sintagmatică a unui termen. 2. care se adresează unui public larg şi eterogen ar trebui să prefere definiţii decodabile cel puţin parţial. I. A. Este cazul terminologiilor cu difuzare largă. 1. condiţie pe care o îndeplineşte parţial terminologia economică prin termeni de interes larg precum BUGET.Meyer-K. TAXĂ. au caracter mixt (combinând părţi ştiinţifice cu informaţii preştiinţifice sau dând alternativ două definiţii) şi 3. după cum sunt: 1. de multe ori. S-a constatat că definiţiile termenilor economici în dicţionarele generale (DEX. 2004: 255. 72. DEXI) se pot caracteriza în mai multe feluri. AFACERE ş. aspecte precizate treptat în descrierea terminologiilor româneşti (v. determinând un interes larg şi o frecvenţă mare a unor termeni în diverse tipuri de comunicare. iar caracterul specializat al definiţiilor acestor termeni depinde şi de numărul de termeni economici utilizaţi în definiţie. de exemplu. şi b) (oarecum implicit) numărul termenilor specializaţi din definiţia lexicografică.Mackintosh). (v. Astfel. 2007: 63) şi prezintă interes teoretic şi aplicativ variabil în funcţie de fiecare terminologie în parte. A. dicţionarele generale. A.BiduVrănceanu 2007: 40). DUMPING. Mai mulţi termeni economici au aceeaşi definiţie în dicţionarele generale şi în cele specializate: REDEVENŢĂ. relaţie bazată atât pe analiza textelor. F. Din această ultimă perspectivă.discurs) în care apare termenul şi de contextele lingvistice caracteristice. definiţii numite preştiinţifice . dar semnalate izolat şi pentru alte limbi (H. raportarea la aceştia blocând decodarea sau determinând o interpretare superficială a sensului specializat. 1993: 47-63. mai dificilă. Toate aceste aspecte de interes actual în cercetarea terminologică pot fi ilustrate convingător de analiza definiţiilor termenilor economici. fiind necesară respectarea „nodului dur” sau a mediei semantice fără de care nu se poate face identificarea termenului respectiv. Definiţiile alternative ating un aspect important pentru terminologiile actuale a căror interpretare este mai complexă şi pentru care delimitarea dintre termen şi cuvânt este. pentru care se impune o utilizare adecvată. 2000: 19. Un alt aspect (3) de interes în definirea termenilor priveşte posibilităţile de decodare a lor riguroasă în funcţie de calitatea de specialist sau de profan a utilizatorului.Gaudin. DEFICIT. Vom aprecia caracterul ştiinţific în funcţie de cele două criterii propuse anterior: a) coincidenţa dintre definiţiile lexicografice şi cele terminografice. În toate aceste cazuri. la 1 pentru TAXĂ sau 3 pentru DUMPING). (număr variabil de la zero pentru REDEVENŢĂ. CREDIT.BiduVrănceanu 1989: 417. În cele ce urmează vom analiza câteva exemple ilustrative pentru fiecare situaţie. cât şi a dicţionarelor. Adoptarea conceptului de definiţii alternative obligă însă la respectarea principiului că definiţia unui termen specializat are un prag dincolo de care nu se poate coborî (în toate tipurile de definiţii). Toate aceste aspecte au fost identificate prin analiza terminologiilor româneşti (v. sunt numai uzuale. Analiza termenilor din această perspectivă determină o interpretare dinamică a definiţiilor lor într-o relaţie de „du-te vino” între terminologizare şi lexicalizare (v. 2007: 104-105). definiţia lexicografică coincide cu cea terminografică.

Specializarea superioară a termenului DUMPING este reflectată şi de actualizările din presa economică de circulaţie largă: apar distincţii hiponimice: DUMPING de lungă durată / DUMPING pe termen scurt sau chiar contexte cu determinări complexe şi complicate: „DUMPING neloial.) (sau de o instituţie publică) + „pentru servicii efectuate de instituţii publice”. deoarece contextele în care apare combină termeni specializaţi şi cuvinte ale limbii comune. intervin. electrice . Interpretarea precisă şi plasarea riguroasă într-o ierarhie conceptuală a acestei paradigme este greu de făcut de către nespecialist chiar pe baza definiţiilor ştiinţifice din dicţionarele generale. Sensul specializat este condiţionat de apartenenţa la sintagme fixe şi este definit similar în dicţionarele generale. Metalimbajul este accesibil şi la nivelul detaliilor descriptive diferenţiatoare. decodarea nu este blocată de prezenţa termenilor specializaţi. unele date în termeni economici (subl. În definiţia din DEX a termenului DUMPING apar trei termeni economici care implică relaţii interconceptuale şi cresc gradul de specializare al definiţiei (care rămâne totuşi parţial decodabilă): ”vânzare a mărfurilor pe piaţa externă ”+ „cu scopul de a înlătura concurenţa şi a acapara piaţa”. clasarea se face printr-un element mediu: sumă de bani. folosit pentru a justifica taxele ANTI-DUMPING pe baza unui raţionament antimonopolist” (Capital 2007/239).. TITLU este un termen economic şi un cuvânt al limbii comune (unde are mai multe sensuri. TITLU de rentă. Caracterul specializat al definiţiei este indicat de numărul crescut de termeni economici la care se face raportarea şi care determină o codificare superioară şi o decodare parţială pentru profanii interesaţi de acest termen dacă încearcă să-l explice cu ajutorul definiţiilor din dicţionarele generale.) din contul său sau la o bancă ce deserveşte un furnizor în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor în condiţiile stabilite înainte prin contract”. generatoare . detalii specializate care precizează tipul tranzacţiilor financiare. TITLU de stat..n. dar este. 79 . Toate aceste sintagme au statut de hiponime economice. E drept.).. obiectul lor şi formele de profit. iar definiţiile lor sunt ştiinţifice pentru că se raportează la alţi termeni specializaţi din domeniu privind hiperonimul). Respectarea celor două criterii propuse pentru calificarea ca ştiinţifică a definiţiei (coincidenţa dintre definiţia lexicografică şi cea terminografică şi numărul mare al termenilor specializaţi din definiţie la care nu se poate renunţa) se verifică în cazul sintagmelor specializate în care intră TITLU ca termen economic. DEX-ul dă o definiţie care poate fi considerată ştiinţifică. interpretare complicată şi de existenţa unor sinonimii cum ar fi cea dintre TITLURILE de stat şi BONURI de TEZAUR sau TITLURI de CREANŢĂ şi OBLIGAŢIUNI. Bursa. accesibilă. cotaţia medie a acţiunilor EPT a crescut ”. Actualizările termenului TITLU (TITLURI) în presa economică cu specializare medie sau inferioară reflectă o definiţie preştiinţifică.n. altele în cuvinte uzuale: „(suma de bani) special rezervată de un cumpărător (subl. componenta privind o formă de „câştig”: „Cel mai mare câştig lunar a fost adus vineri de TITLURILE producătorului de motoare.n. TITLU la purtător. la fel de frecvente). În definiţia termenului TAXĂ apare un singur termen specializat (subliniat de noi): „sumă de bani” + ”de dat” + ”de către o persoană fizică sau juridică” + ”percepută de bugetul statului (subl.REDEVENŢĂ este definit ca „sumă de bani” + „de dat” + „de către o persoană fizică sau juridică” + „ altei persoane fizice sau juridice” + ”plătită la date scadente” + ”rezultat al unui contract”. sintagmă care respectă ierarhia conceptuală din ştiinţele economice. 2007/ 131. şi în cele economice: TITLU de proprietate. în acelaşi timp. de asemenea. În ambele definiţii exemplificate. TITLU de valoare.. Pentru termenul ACREDITIV.

O serie de definiţii mixte din DEX dau numeroase detalii specializate. Alte exemple date. 65% în obligaţiuni. certificate de depozit şi TITLURI de STAT pe termen scurt”.În alte contexte se reflectă parţial relaţiile interconceptuale din domeniu prin prezenţa unui număr mai mare de termeni economici. 10% în depozite bancare. Definiţia este alternativă deoarece începe cu o definiţie uzuală prin sinonimia cu căutare. apropiată de o definiţie ştiinţifică: „Politica de investiţii: portofoliul ţintă este de 25% în acţiuni şi FONDURI MUTUALE. în acelaşi timp cuvânt al limbii comune şi termen specializat. în care intervin combinaţii cu elemente accesibile alături de corelaţiile specializate au caracteristicile definiţiilor preştiinţifice. Bursa. care este. cerinţă. Este cazul termenilor INFLAŢIE / DEFLAŢIE care au o clasare foarte generală. 2. specializate. ceea ce determină o definiţie ştiinţifică: „Un TITLU este lichid când cu el se realizează numeroase tranzacţii. fapt ce permite investitorilor să cumpere sau să vândă oricând TITLUL respectiv”..Ultima parte a definiţiei. cu unele relaţii interconceptuale uşor decodabile (dar fără marcă şi delimitări clare): „cantitate de bunuri (subl. Detaliile privind procedeele. alternativă faţă de partea cu detalii ştiinţifice. definiţia unui termen economic din dicţionarele specializate coincide numai parţial cu definiţia lexicografică. DEX-ul combină la sensul 3 sensul uzual definit prin sinonimia cu căutare. Capital. „reducerea volumului producţiei şi circulaţiei mărfurilor”. Capital. implicit alternativă. „TITLURILE Lafarge Agragate Betoane se tranzacţionează la categoria de bază a pieţei Rasdaq”. Prin cele două părţi diferite ale definiţiilor acestor termeni din dicţionarele generale rezultă o definiţie mixtă. nerelevantă: „fenomen” urmată de detalii economice numai aparent accesibile: „emiterea unei mase băneşti”. Un exemplu de definiţie alternativă în diverse dicţionare generale este CERERE.n. funcţional – concretă are valoare distinctivă pentru ne-specialist: „scăderea puterii de cumpărare a banilor” (INFLAŢIE) şi. mai mult sau mai puţin independente de definiţiile termenilor respectivi din dicţionarele generale. Cele mai lichide TITLURI intră primele în vizorul administratorilor de fonduri”. Aşa se explică definiţia alternativă existentă atât în DEX. „Pensiile private vor scumpi acţiunile. Sensurile din lexicul comun ale lui CERERE sunt dominante şi în DEXI. „creşterea puterii de cumpărare a banilor” (DEFLAŢIE). 2007/ 87.de piaţă). chiar dacă sensul specializat este înregistrat independent (sensul 5) şi cu marca diastratică actualizată (econ. În acest caz. Definiţia lexicografică are astfel o parte preştiinţifică. Atestările din textele din presa economică de largă circulaţie actualizează aceste definiţii alternative: 80 . diferenţiindu-se partea finală de interes general formulată accesibil în ultimul tip de definiţie. actualizările în texte presupun diferite grade de specializare şi reprezintă o altă formă de definiţii alternative. continuată cu definiţia preştiinţifică ( prezentă şi în DEX) . cerinţă (ca şi în DEX). cât şi în DEXI. 2007/ 23. Faptul că provine din limba comună face ca în majoritatea dicţionarelor să domine sensurile uzuale din limba comună din care a rezultat (prin specializare) sensul economic. Business Standard. 2007/ 21. respectiv. Raportarea termenului TITLU la alţi termeni economici care aparţin paradigmei „instrumentelor financiare” este o formă contextuală de definire. procesele economice antrenate de cele două fenomene aparţin unei definiţii ştiinţifice. cu o definiţie economică preştiinţifică. Rezultă deci că. care presupun mai multe nivele de decodare. 2007/ 137. Contextele bazate pe corelaţii interconceptuale ale domeniului exprimate explicit pot fi considerate definiţii ştiinţifice.) şi de servicii necesare pentru a acoperi consumul”.

”. LICHIDITATE monetară. LICHIDITATE intermediară. care clasează termenul LICHIDITATE prin alt termen economic . LICHIDITATE se remarcă printr-un statut terminologic precis. „LICHIDITATEA s-a dublat. Definiţia lexicografică se deosebeşte de definiţia terminografică. Capital 2007/ 23. exemple în care apare sensul specializat. Buisness St. Deşi extins în limba comună cu un sens generalizat. limitat: ”CERERILE se pot depune până la data. ”termenul pentru CERERILE prin Sapard este. Săptămâna Financiară 2007/ 9 iulie. LICHIDITATEA tranzacţiilor s-a situat pe un trend ascendent”. unele definiţii mixte nu mai dau explicaţii în ce priveşte termenii economici care apar în metalimbaj. ceea ce arată importanţa şi chiar necesitatea definiţiilor alternative pentru actualizarea adecvată a termenului: „Iniţial. În unele contexte rezultă şi trăsătura relevantă în definiţia terminografică privind „gradul de lichiditate” şi relaţiile interconceptuale complexe. Se înregistrează atestări ale termenilor LICHIDITATE fără precizări economice stricte: „Nici LICHIDITATEA nu a mai fost la fel de ridicată precum în restul săptămânii”. 81 . Interpretarea în aceste contexte se poate baza parţial pe definiţia lexicografică mixtă. Creşterea LICHIDITĂŢII prin schimbarea mecanismului de formare al preţului s-a făcut vizibilă”.2007/88. LICHIDITATE internaţională. alături de contexte cu sens concret. actualizând definiţii cu grade de specializare diferite. Aceste diferenţe şi specificările concrete în termeni uzuali pentru ceea ce înseamnă persoană juridică fac ca această definiţie lexicografică să fie mixtă. parţial preştiinţifică. obligând pe cel care consultă dicţionarul la o lectură a mai multor articole (sau la o lectură circulară). Termenul LICHIDITATE şi adjectivul corespunzător lui – LICHID (s. pentru care se impune raportarea la o definiţie ştiinţifică. patron sau altă unitate economică”. Capital 2007/ 29. Business Standard 2007/ 3 octombrie. prezentă limitat în dicţionarele generale: „LICHIDITATEA companiilor are în continuare de suferit de pe urma întârzierii rambursărilor datorate de stat pentru reţetele compensate”. după cum nu rezultă specializarea maximă pe care o are o are termenul LICHIDITATE în sintagme fixe economice: LICHIDITATE imediată. termenul LICHIDITATE apare în context cu alţi termeni economici care îi precizează sensul specializat.„întreprindere. ibid. id. în funcţie de convertibilitatea activelor în bani. Definiţia lexicografică conţine elemente accesibile: ”mijloc de plată” + „cu caracter imediat” + „aparţinând unei persoane juridice”.”.„CEREREA de servicii de administrare a investiţiilor este tot mai mare”. dar şi de durata şi costurile tranzacţiei nu rezultă din definiţia lexicografică. Bursa 2007/ 115. După cum se constată şi din exemplul anterior.5 cu marca (fin) în DEXI) sunt foarte frecvenţi în presa de largă circulaţie.. De cele mai multe ori însă. ultima caracteristică fiind specificată concret în paranteză . „Am avut parte de fluctuaţii destul de ample şi de schimbări frecvente de direcţie pentru majoritatea acţiunilor LICHIDE care se află în atenţia investitorilor.ACTIVE şi îl diferenţiază în funcţie de costurile şi durata TRANZACŢIEI. Bursa 2007/ 131.. id. la BVB se vor tranzacţiona contracte futures pe indicele BET (care reflectă evoluţia cotaţiilor celor mai LICHIDE zece titluri listate la Bancă)”. „Biofarm se plasează pe locul doi în topul LICHIDITĂŢII”. de la interpretări şi definiţii uzuale până la altele cu specilizare gradual diferită. „LICHIDITATEA de azi arată că au intrat şi străinii”. LICHIDITATE financiară. Diferenţele specifice importante privind „gradul de lichiditate”.

CERERE. respectiv se explică sintagma indicele BET. Sensul specializat economic este plasat sub II şi are marcă diastratică. circulaţia mai largă. Problema definiţiilor uzuale ale termenilor economici în dicţionarele generale depinde de mai mulţi factori: provenienţa termenilor (prin specializare din limba comună sau cu caracter specializat de la început). dimpotrivă de precizare ştiinţifică. Polisemantismul termenului PIAŢĂ este dominat de sensurile din lexicul comun grupate sub I. specializând parţial definiţia: „expresie bănească a valorii unei mărfi. de reflectarea evoluţiei în dicţionarele generale apărute în momente diferite (DEX-ediţia a 2-a-1997. PIAŢĂ ş. prin marcarea diastratică.n. Trebuie remarcat că se înregistrează sintagme specializate de dată recentă (aparţinând marketingului economic) pentru care se dau. Termenul PREŢ este înregistrat în DEX cu primul sens economic. 2007/ 21. sumă de bani care se cere pentru o marfă sau pentru un serviciu”.Numărul mare de termeni specializaţi necesari pentru definirea contextuală dă varianta superioară a definiţiei ştiinţifice. Din acest ultim punct de vedere se poate constata faptul că DEXI reflectă mult mai riguros specializarea economică. 2007/29. Definiţiile diferă însă în cele două dicţionare: DEX-ul dă o definiţie uzuală. 2007/20. accesibilă dar imprecisă . introduse alternativ şi paralel cu desemnarea terminologică strictă. DEXI înregistrează sensul 1. din altă perspectivă .) la un PREŢ maxim de 120 euro acţiune”. nu în ultimul rând. Este interesant aici şi faptul că prin LICHID se efectuează o parafrază specifică mijloacelor de vulgarizare a termenilor specializaţi. definiţii uzuale: preţ de penetraţie „fixarea unui preţ de vânzare scăzut cu scopul vânzării unei cantităţi mari de produse” şi preţ promoţional „tehnică de promovare a vânzărilor. Definiţia uzuală a sensului economic al lui PREŢ este convenabilă pentru interpretarea unor actualizări din presa economică de largă circulaţie: „ PREŢUL iniţial al autostrăzii este bazat pe studiile de prefezabilitate şi de fezabilitate”. dar fără marcă diastratică şi cu o definiţie uzuală (cu termeni care circulă în comunicarea obişnuită): ”sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru a achizţiona un produs sau pentru un serviciu”. Se remarcă în actualizarea acestui termen că sensul specializat este precizat prin alte determinări contextuale: „Reiffeisen va vinde acţiuni (subl. În funcţie de destinatarul sau obiectivul textelor intervin mijloace lingvistice (contextuale) de accesibilizare a sensului specializat sau. importanţa raportării la elemente specializate (chiar dacă definiţiile lexicografice nu sunt ştiinţifice). de interes general a termenului şi. „PREŢURILE vor avea tendinţa să crească pe măsură ce vor creşte unele costuri”.) în care îşi găseşte expresia totalitatea actelor de vânzare/ cumpărare şi a relaţiilor care se stabilesc în cadrul acestora”. Această evoluţie în direcţia specializării este ilustrativă pentru termeni economici care au provenit din lexicul comun. PREŢ. Capital. păstrând o definiţie uzuală pentru sintagmele specializate (preţ cu amănuntul). Buisness Standrad.a. prin utilizarea limitată a definiţiilor uzuale şi prin înregistrarea unor sintagme specializate recente. categorie economică a producţiei de mărfuri (subl. 3. economic cu marcă diastratică. DEXI-2007 ). precum AFACERE. Acest tip de exemple arată. Definiţia uzuală este preferată şi pentru sintagmele fixe specializate economic: preţ cu amănuntul. iar DEXI evoluează în direcţia unei definiţii ştiinţifice: „sferă a circulaţiei mărfurilor. Sintagmele specializate au în DEXI mai ales definiţii uzuale (situaţie mai puţin 82 . preţ de producţie. de asemenea. asociată cu o reducere temporară a preţurilor”. Capital.n. tratament comun în DEX şi DEXI.

Editura Metropol. p. raportul dintre definiţiile uzuale şi cele ştiinţifice este invers (mai ales în cazul unor exemple din categoriile 2 şi 3 din analiza e faţă). Pe de altă parte însă. A. Numeroase texte din mass media (scrisă şi orală) care îşi propun o explicare a termenilor economici de interes larg apelează la definiţii preştiinţifice sau uzuale alături de cele ştiinţifice (parafraza definiţională fiind un procedeu important în vulgarizarea ştiinţifică – VS. Importanţa relaţiei dintre dicţionare şi texte permite observaţia privind posibilitatea extinderii conceptului de definiţii alternative dincolo de dicţionare. Săptămâna Financiară. Analiza mijloacelor textuale de definire contribuie la lărgirea conceptului de definiţii alternative şi arată utilitatea lui. Presses Universitaires de Lyon. Gabriela Pană Dindelegan. uneori. prezenţa unor definiţii alternative (cu elemente ştiinţifice) fiind o condiţie a unei utilizări corecte. piaţa de capital („ansamblul operaţiilor de atragere şi de plasare a banilor”). în Studii şi cercetări lingvisticce. Lyon. Bidu-Vrănceanu. Exemplele analizate permit observaţia că definiţiile uzuale au o poziţie limitată în dicţionarele generale. p. lexic specializat. se constată.Bidu-Vrănceanu 2007: 162176). A.u. relaţiile interconceptuale specializate nu pot fi evitate.obişnuită în ce priveşte definirea sintagmelor specializate în dicţionarele generale): piaţa valutară („ansamblul operaţiilor de vânzare-cumpărare de valută”. Philippe (2000) – Le sens en terminologie. în vol. Angela (1989) – „Aspecte ale funcţiei reflexive a limbii în terminologiile tehnicoştiinţifice”. o necesitate. coord. în unele cazuri (de exemplu la DUMPING).417 ş. (2000) – Lexic comun. Angela (2004) – „Tradiţie şi inovaţie în lexicul politic. specializarea fiind marcată în diverse feluri. „maturizarea PIEŢEI creditului de consum”.19 septembrie. Concluzii Analiza definirii termenilor economici la nivelul dicţionarelor generale. cu consecinţe asupra actualizării lor în texte de specializare medie arată importanţa anumitor tipuri de definiţii alternative pentru deschiderea codurilor ştiinţifice. Angela coord. mai ales la nivelul actualizării în texte a acestor termeni. Rezultă de asemenea că în definiţiile termenilor economici prezenţa elementelor specializate (în pondere diferită) este absolut necesară. PIAŢA chiriilor”. în cazul termenilor economici. Bidu-Vrănceanu. 2005. Bidu-Vrănceanu. Henri şi Thoiron. Bidu-Vrănceanu. Există terminologie politică?”. Definiţiile uzuale ale termenilor economici nu reprezintă un avantaj pentru o decodare sau interpretare corectă. Editura Universităţii din Bucureşti. extins însă la contexte mult mai variate: „PIAŢĂ de profil.u. 4. Mulţi termeni economici prezintă un interes larg. Dacă în alte terminologii (de exemplu cea chimică). BIBLIOGRAFIE: Béjoint. nr. v. Capital.5.Bidu-Vrănceanu 2007: 92-98) contribuie la o utilizare adecvată în orice tip de comunicare. Angela (1993) – Lectura dicţionarelor.. Bucureşti. definiţia uzuală succede celei ştiinţifice pentru a asigura accesibilitatea definiţiei lexicografice. Actualizările din presa economică de largă circulaţie se remarcă prin preferinţa utilizării sintagmatice a termenului PIAŢĂ. Ca o particularitate a termenilor economici se poate constata că.255 ş. În ambele cazuri însă existenţa definiţiilor alternative în dicţionarele generale reprezintă un avantaj şi. dincolo de domeniul specialiştilor. iar interpretarea corectă a definiţiilor (v. ceea ce face neconvenabile definiţiile uzuale ale unor termeni specializaţi în dicţionarele generale. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române. în acelaşi tip de texte tendinţa de a face precizări contextuale care să circumscrie sensul specializat.2005/33. Editura Universităţii din Bucureşti. 83 .

mèthode et applications. Bucureşti. Eugenia Dima. Editura Economică. săptămânal. Bucureşti Ziarul Financiar.Presses de l’ Universite d’Otawa et Armand Colin. Italia.Ec. 1999.Maria Teresa (1998) – La terminologie. Bucureşti. Ion Coteanu şi Lucreţia Mareş. Iordan – Al. 2007.Bidu-Vrănceanu. D. coord. Bucureşti. Bucureşti. Editura Univers Enciclopedic. Cela atteste l’importance de certains types de définitions alternatives dans l’ouverture des codes scientifiques. Thoiron 2000.Une approche sociolinguistique de la terminologie. Rosetti”. Bucureşti. Mots-clés: définitions alternatives. săptămânal.M. Meyer. SURSE Adevărul economic. – Vocabular economic şi financiar cu indice de termeni în patru limbi. D Ec – Dicţionar de economie. DEXI – Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române. 2001-2003. De la dicţionare la texte. Academia Română. Bucureşti. cotidian. Bucureşti. 2-ème édition. Bucureşti. Editura Litera Internaţional. Editura Humanitas. Beaucoup de termes économiques cherchent à être diffusés dans le domaine des spécislistes et l’interprétation correcte de leurs définitions contribue à leur usage approprié dans n’importe quel type de communication.198 ş. I-IV. 1994. Edition Duculot.Ec. 1997. 1999. NDU – Noul dicţionar universal al limbii române. Italia. Kristen (2000) – “L’étirement du sens terminologique.Théorie . Editura Codeces.Econ. Angela (2007) – Lexicul specializat în mişcare. . Bursa. Editura Univers Enciclopedic. 84 . săptămânal. termes spécialisés. Săptămâna Financiară. Business Standard. Gaudin. redactori responsabili acad. MDA – Micul dicţionar academic. Editura Arc & Gunivas. Voc. săptămânal. Niţă Dobrotă. Bucureşti. Editura Universităţii din Bucureşti. Béjoint şi Ph.u. coord. ediţia a 2-a. coord. Bucureşti. săptămânal. Marius Sala şi Ion Dănăilă. Capital. Bruxelles. – Dicţionar de economie. p. RÉSUMÉ DÉFINITIONS ALTERNATIVES DES TERMES ÉCONOMIQUES L’analyse des définitions des termes économiques figurant dans les dictionnaires généraux a des conséquences sur la présence des mêmes termes dans les textes spécialisés. De Boeck et Larcier. Ingrid et Mackintosh. Institutul de lingvistică “I. Cabré.Francois (2003) – Socioterminologi. D. 2001. vol. în H.Dicţionar de Economie Modernă. DICŢIONARE DEX 2 – Dicţionar explicativ al limbii române. Editura Niculescu. terminologie économique. aperçu du phénomène de la déterminologisation”. 2007.

etnia-gens şi natio. centrată în jurul unei singure persoane şi care includea membrii atât pe linie paternă cât şi pe linie maternă. O dată cu Ulpian. până la Ulpian. cu înţelesul pe care îl avem astăzi. [5] O 85 . La romani familia desemna sclavii unui cuplu căsătorit.n. [1] Rudenia era foarte importantă în cadrul societăţii romane. Reprezenta o afiliere a familiilor în gentes diferite cu frontiere sociale bine delimitate. Dacă primele trei ofereau moştenirea prestigiului social (ne gândim aici la cele două ordine din cadrul societăţii romane ordinul senatorial şi ordinul ecvestru) căsătoria putea schimba condiţia socială a unei persoane. Gentilitatea era tot o formă de rudenie civilă care cuprindea membrii uniţi tot pe linie masculină. [4] Grup de descendenţă a fost folosit. a fost considerat favorabil apariţiei a două noi tipuri de familie. [2] Termenul latin de familia a fost preluat de mai toate culturile europene. în care s-ar fi reunit prin intermediul unei descendenţe presupuse sau fictive. Ea avea o mare importanţă în ceea ce priveşte participarea la viaţa publică. Ea era aşa zisa rudenie civilă şi ea era singura care producea efecte juridice. Universitatea din Craiova TERMENI DIN REPERTORIUL LINGVISTIC AL RUDENIEI LA ROMANI La romani rudenia era foarte importantă. unde cea mai importantă era patria potestas. Patria potestas era cea care asigura moştenitorilor de sex masculin apartenenţa la familia care putea conduce. Cicero deosebea mai multe grade de rudenie în cadrul societăţii romane: cuplul. iar adopţia aducea cu sine privilegiile familiei adoptive. tribus şi familia erau cele mai importante componente ale rudeniei romane la care se alăturau căsătoria şi adopţia. c. deşi romanii nu-l foloseau. familia nucleară. Şi astăzi în cadrul familiei se defineşte relaţia dintre un individ şi un grup. tribus şi familia. mai ales din punctul de vedere al apartenenţei sociale. Dreptul roman oferea pentru rudenia din cadrul societăţii romane trei posibilităţi: a. atunci când deveneau liberţi sclavii luau numele-gentiliciulstăpânului-s. [3] Multe studii despre familia romană se bazează pe relaţii juridice. la început. b.Mădălina STRECHIE. Faptul că unele ginţi şi familii au pierdut din importanţă. Gens. familia desemna mai ales natura juridică a moştenirii. Agnaţiunea adică rudenia pe linie masculină care îi cuprindea pe toţi cei care intrau sub incidenţa lui pater familias şi a puterii lui. Familia era pentru romani un stat în miniatură. Se întâlnesc mai multe structuri de rudenie dintre care cele mai importante erau: gens. Mai mult. chiar titlul imperial cum a fost cazul unor împăraţi romani (de exemplu Traian). atât ai soţului cât şi ai soţiei. Rudenia la Roma era agnatică. importanţă demonstrată şi prin bogatul repertoriu lingvistic latin despre rudenie. compartamentele şi rolurile de gen. Familia desemna şi afaceri pentru că industria romană s-a bazat pe un număr impresionant de scalvi specialişi în domenii diferite. familia complexă. cu referire la gens. Aceşti sclavi erau trataţi asemeni unei comunităţi. formată prin recăsătorie şi familia cognată. Tot în cadrul familiei se formau percepţia vârstelor. fiind în acelaşi timp şi o componentă importantă a cetăţeniei romane. prin urmare era cea mai importantă legătură de rudenie. familia extinsă. familiile suverane din Roma arhaică. Cognaţiunea era rudenia de sânge dintre cei care aveau un strămoş comun indiferent de linie. cetatea. sau cognatică.

fig. p. 57.n.. 1993. -ii.. cel care este adoptat. 2. 1993. Consaquineus adj. p. p. adj. a ceda.) Divortium. -onis. copil născut după ce tatăl şi-a stabilit moştenitorii naturali sau prin adopţie. 2007. al bunicii. (Guţu. ae. 2.131. Consaquinea. E. soţ. al bunicului. Agnatio. a adopta. care coincideau de cele mai multe ori cu segmentarea genealogică. -ii. 1. s.143. G. -um adj. s. fiind determinantă în ceea ce privea o sumă întreagă de drepturi şi îndatoriri asociate unei poziţii sociale (ea regla comportamentele interpersonale din interiorul grupului). s. Consaquinitas. Descendenţa aceasta producea şi o valoare juridică. G. altoire. tată adoptiv. a lega. înrudit. Despondeo. -onis. înrudire din partea tatălui. a promite în căsătorie o fată…. p. E. v. p.f 1. Cu alte cuvinte descendenţa nu va mai avea doar un caracter juridic. 1. rudenie (de sânge). înrudire. rudă din partea tatălui. Adoptio. s. -a. s. 99.. dreptul de a se căsători. -rtis. Tribul era pentru romani cea mai importantă rudenie în cadrul ierarhiei sociale. 2007. văr (după mamă). dar existau puteri create ad-hoc la nivelurile superioare de fuziune. Într-un trib nu existau instituţii permanente. corespunzător. (Guţu. 245. s. -ii. Descendenţa patrilineară era condiţia dobândirii unui anumit statut şi prin urmare modalitatea de afiliere la un grup. p. Avunculus (epigrafic) pentru bunic. 1. (epigrafic).(Guţu.) 86 .(Guţu.) Abnepos. cel care adoptă. G.107.). s. a alege.) Emanicipio.1.m. 1993.. G. Adoptator. -ere.1993. 1993.) Consobrinus. soţie. p. unire.. 3.m.1993. frate …. . 1993. -spondi. Ordinul senatorial coordona de iure politica legislativă a Romei antice. G. 2. căsătorie. strănepot. -ii. 1993. rudă.. înrudire (de sânge). a rezerva.linie de înrudire patrilineară sau un clan se compunea din descendenţii în linie agnatică dintr-un strămoş eponim..(Guţu.m.. v. (Guţu. p. localitate).) Conubium.(Guţu.f. p. -ere.. rudă. -onis..f. ea va domina politicul. naştere după moartea tatălui sau după încheierea testamentului. legături de rudenie. adopţie.101. (epigrafic).n. -ae.m. de căsătorie. s. 238. s. Avitus. s. divorţ. 1 a promite. a da în puterea altuia.m fiu adoptiv. s. Coniux. Adoptivus. p. a-şi lua femeie în căsătorie etc. 1993. Cognatus. s.(Guţu. 83. Agnatus.). -iunctum. (Crăcea.. 39. vară (după mamă). I. -i. -iugis. adj. bunică. (Crăcea. 1. G. Consobrina. 245. E.a elibera un fiu de sub puterea părintească. 2. rude.t.) Avia. vt. (Crăcea. 57. -us. frate. -atis.i. p. soţ. înrudit. măritarea unei femei cu un bărbat din afară (din altă clasă socială. p. ci si unul politic. -oris.G. (Guţu. din acelaşi sânge.f.). s. 2. -onis. părtaş. Consors. Consaquineus..) Coniugalis. conjugal. p. 2.f.. 2. soră. 1993. G.f. adj.f.m. -i. 1993. G. Adoptaticius. asemănător. -are vb. adj. Coniugium. Coniungo. a uni. strănepot. soţie. admiţând formele ierarhiei sociale. Adopto. p. G. 2007.) Enuptio. Numai cei din familiile aristocrate puteau exercita funcţii politice.n. s. (Guţu. -us. G. -sponsum.f şi s.(Guţu. 1. 153. 2. acest drept fiind una dintre componentele cetăţeniei romane. s. [7] Terminologie pentru rudenia romană Annexus. 3. [6] La romani descendenţa era definitorie pentru politică.m.f.155. despărţire. căsătorie. Cognatio. s.. Acesta era compatibil cu forma oligarhică de conducere. -iunxi. s.) Adnepos. 3.) Ius conubium era un drept fundamental al cetăţenilor romani. -ae. s..

speţă. -otis.m. Fratricida. nuntă. Matertera.f. căsătorie.m. p. -ae s. nume de familie. p.G.f. 253. femeie măritată.) Socer. noră. Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. familie. 32. T. 439.. G. -eris. Fraternitas.) Soror. mamă. 2. -oris. (Guţu.. p.) Sponsalia..f. Gentilitas. Unigena. 398. s. p... de familie. P. p.f. moştenitor şi moştenitoare.). 2007. -ae adj. p. ucigaş de mamă. 3. p.f. Marito. strănepot. 1993. T.. din aceiaşi părinţi.f ucigaş al fratelui. -i s. Genus.3 al neamului.m. Tities şi Luceres. copilaş. frate. neam. G. s. -edis. s. -oris. m. pp.f.Familia. soţie. II. ai familiei. [4] Goody. p. J. -ae s. s.G. s. s. categorie. -tis s.197. de casă. Genitor. 394. 1. împărţire administrativ geografică a cetăţenilor romani…. s. s.) Pronepos. Heres. -atis. Matercula. (Guţu. G. fiică. s. Iaşi.f.) .. a mărita. p.. Fraternus adj.. binecunoscut.) Gener. 459. şi f. -tris. p. 3 matern.m.f. 271-273.m. s. socru. pp. (Guţu. G. v. soră.) Frater. s.m. Prin labirintul culturilor. 1993. 2. ae. s.) Hereditas. părinţi. G.f neam. traducere Smaranda Vultur. -arum s.. s. 1993. -ium s. p. 2. s. G. (Guţu.m. G. G. G.. I a se căsători. fel.f... 1993. -ae. (Guţu. 74. fiu.n.n. după mamă. Natio. (Guţu. Craiova.. Andra. Gentilicius adj. termeni selectaţi de noi în ordine alfabetică..179.n. p. căsătorie. -ae s. sf. M. 291. 2. logodnă.m.175. nuptum. -is. al fratelui. (Guţu..190. p. 449.) Filia. Reprografia Universităţii din Craiova.) Uxor. 1. 1993. 2. Maritalis adj. s. G. (Guţu.. Drept privat roman.. nata-. 2003. 1. G. moştenire. 1993.i a se mărita.. Se observă o varietate destul de bogată. -oris. 1. 2.cit. -ere. de neam. înrudire. s. -atis. Editura Polirom. -eri. s. pl. nupsi. familie. 74. propriu familiei. Maternus. măicuţă. (Guţu. 2 al neamului. rudă. p. (Guţu. soţie. naţional. scalvii unei case…. 265-267) Nubo. s. Gentilis.m. 2. a se căsători. -ae. -ae. NOTE: [1] Sâmbrian. (Guţu. p. trib. Filius.t. 1.f.f. s. şi s. văr. [2] Şerbănescu.. Radu Răutu... v. Editura Polirom. p. 1.. 1993. Iaşi.m..) Pater. p. (Guţu. 4 casă familială… (Guţu. -us s. -onis. -eris. 1993. 1993. 446. s. 1993. Filiolus. -atis. mod.1993. 1993. Gens. 1999.m. fondatoare ale poporului roman: Ramnes.f. Familiaris. s.. p. Traducere de Silvana Doboş.. intim. Sororius adj 3 de soră. 1993. Matricida. p. neam. Gentilis adj. adj.f. 1993.) Vidua. văduvă. rubedenie. s. Genticus adj. p. Maritus. Nurus. [3] Sâmbrian. 393. [5] ***Coordonatori Bonté. G. 2 conjugal. 1993. de frate. -ae s. G. [6] Ibidem 87 . 295-296.184. Mater. op. adj. 1993. tată.m. -eri. -ii s. Dicţionar de etnologie şi antropologie. 1993. Matrimonium. s. bunuri familiale.m. natus. familie sau totalitatea membrilor dintr-o casă sau dintr-o gintă. ginere. -ae.) Aceştia sunt principalii termeni din repertoriul lingvistic al rudeniei romane. strămoşi…(Guţu. (Guţu. 1.f. fiică. soţ. G.f mătuşă după mamă.) Tribus. Editura Polirom.. 329. 1993. Iaşi. 14. Familia europeană. (Guţu.) Marita. 3 frăţesc. 3 de familie. -i. fiu Guţu. ai casei.G. Izard. tată. compatriot. 1. O încercare de antropologie istorică. s. -i. frăţie..f. avere. unii dintre aceştia găsindu-se şi în repertoriul juridic actual. -ris. -us. Iniţial au existat trei triburi. -i.f. Nuptiae.

Bucureşti: Editura Humanitas. Cussin.. E. (2003). 88 . E. M. Michel (1999). Ces relations établissaient des différenciations de priorité . Dicţionar de etnologie şi antropologie. Editura Humanitas. F. P. român-latin. (2007). J.. 89-96... Dinu. R. Boudon. Teodor. ***Coordonatori Bonté.. Birnaum.[7] ***Coordonator Boudon. Dicţionar latin-român. Guţu. Chaezel. (1993).. O încercare de antropologie istorică.. F. Andra. Raymond.. J.. Traducere din limba franceză de Delia Vasiliu şi Anca Ene. Birnaum. Iaşi: Editura Polirom. Friedberg. MOTS. Şerbănescu. Prin labirintul culturilor. Bucureşti: Editura Ştiinţifică..CLÉS: Romains.. B. (1997). Radu Răutu. M. RÉSUMÉ TERMES DU RÉPERTOIRE LINGUISTIQUE DE LA PARENTÉ CHEZ LES ROMAINS Les relations de famille étaient très importantes pour les romains du point de vue social. Sâmbrian. Crăcea. (1993). B. Craiova: Editura Universitaria. Traducere de Silvana Doboş. BIBLIOGRAFIE: ***Coordonator Boudon. Baoudon.. Autori Baechler. (2008). Iaşi: Editura Polirom. Drept privat roman. Elena. M. les degrés de relation étaient établis par la famille.. la race et les tribus. relations de famille.. (2007). Friedberg. R. F. Cussin. Izard... Tratat de Sociologie. Cherkaoui. Iaşi: Editura Polirom. Cherkaoui. Dicţionar latin-român. tribu. pp. Balle. Tratat de Sociologie. Balle. P.. Pierre. traducere Smaranda Vultur. R. Valade. Généralement. Le marriage et l’ adoption étaient des relations de famille également importantes. Chaezel. de propriété et de droit. Bucureşti.. Ediţie revăzută şi completată.. Dana.. Familia europeană. Le répertoire linguistique des relations de famille est très riche et divers et est souvent utilisé dans le langage juridique de nos jours. Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. Autori Baechler. Craiova: Reprografia Universităţii din Craiova. F. 1997. Lexicologia limbii latine. Valade. M. gens. Traducere din limba franceză de Delia Vasiliu şi Anca Ene. Jack. Goody. famille. Gheorghe. Constanţa: Editura Steaua Nordului.

într-o ordine crescătoare ca întindere. A. în sens larg. De aceea apelăm la un mijloc care facilitează investigaţia: mărcile diastratice ca indicator de domeniu utilizate în dicţionarele generale ale unei limbi.unei practici sociale determinate. evoluează de-a lungul timpului reflectându-se reciproc. Losee 1995) o disciplină sau un domeniu este un sector al ştiinţei sau tehnicii care se ocupă de o anumită problematică.1999). Tănăsescu în 2000: 81). Matematica este ştiinţa în care nimic din ce s-a spus nu este negat. domeniul este vocabularul asociat unei anumite discipline. Pe de o parte. pe de alta parte. despre cuvinte.Alice TOMA Universitatea din Bucureşti TERMINOLOGIA CA VECTOR AL CULTURII MATEMATICE LA GRANIŢA DINTRE MILENII Ştiinţe şi limbaje de specialitate. 1. ceea ce depăşeşte intenţia studiului nostru. A. T. „sferă specializată a experienţei umane” (VST). pentru cunoaşterea limbii. Simplificând datele analizei. F. Aceasta ar presupune alcătuirea unui arbore sau tezaur al cunoaşterii în gen Răduleţ-Timotin (cf. DN şi DE sunt numeroase. pe de altă parte. însă după o re-lectură a acesteia (v. În sens restrâns. terminologii. Domeniile se plasează în tipologia mărcilor diastrtice sub factorul stil funcţional al limbii şi în cadrul acestuia sub marca „(ştiinţific)” (Bidu-Vrănceanu 1997: 29). Domeniu şi subdomeniu în secolul al XX-lea. BiduVrănceanu 1999 şi 2000). VB. Rastier 1995 consideră domeniul un tip de clasă lexicală situată.Bidu-Vrănceanu 1997. Studierea domeniului în sens restrâns este în strânsă legătură cu delimitarea domeniilor cunoaşterii în sens larg. pe de o parte. cu variante multiple. Mărci diastratice Domeniul este. Fiecare domeniu utilizează un sublimbaj care este o variantă particulară a limbajului general. Timotin în 2000: 84 sau F. marca diastratică. pentru a evita incluziunile dintre domenii (înlocuim mărcile subdomeniilor cu mărcile domeniilor corespunzătoare). cu o întrebuinţare specifică a gramaticii şi a vocabularului acesteia. Studiul lingvistic terminologic are de aceea o importanţă îndoită: este important în sine. Al. în particular. şi este important prin faptul că reprezintă o imagine a ştiinţelor ale căror terminologii sunt studiate. Mărcile din dicţionarele româneşti recente DEX.sau unei sfere de activitate.(v. paralelismele mărcilor (echivalăm mărcile sinonime sub acelaşi domeniu) sau absenţele unora (recuperate din lectura definiţiei lexicografice). Mai exact. limitele dintre domenii nu sunt stricte. determinate de combinaţii între ele sau cu precizări ca în sintagma. dar la care întotdeauna există posibilitatea de a adăunga ceva. Gradul de modernizare şi de specializare a terminologiilor cunoaşte valori diferite de la o etapă la alta şi de la un domeniu la altul. 89 . nu există nici o demarcaţie absolută între limba generală şi specială. Definim subdomeniul drept domeniu (mic) subordonat unui alt domeniu (mare). Se poate studia evoluţia terminologiilor sub două aspecte definitorii: apariţia şi multiplicarea subdomeniilor şi dezvoltarea conceptual-lingvistică a inventarului de termeni. Pentru alţi specialişti (R. am considerat drept indicator de domeniu. În studiul de faţă încercam să oferim o imagine a terminologiei matematice drept componentă a culturii române la graniţa dintre două milenii. o disciplină sau o ştiinţă din câmpul cunoaşterii umane. se urmăreşte modul în care conceptele matematice sunt redate de materialul lingvistic.

în situaţia că luăm în considerare relaţia informaticii cu matematica. Topologie. an II: Mecanică 90 . Această specializare combină în pregătirea studenţilor discipline strict informatice şi discipline matematice (Informatică an I: Algoritmi şi structuri de date. cu naşterea unor domenii noi.. luând ca principal criteriu disciplinele de învăţământ. pragmatică etc. în condiţiile unei dezvoltării ştiinţifice permanente.)” sau „(fon. Matematicile aplicate apar la nivelul licenţei (de exemplu. manualele şcolare şi traducerile (cf. Arhitectura sistemelor de calcul.)” şi „(fon. atât informatica. în cazul în care marca apare. = geometrie şi inform. se verifică ce fel de matematică poate fi aplicată. dicţionarele generale din diferite perioade.: „(gram. în marea familie a cunoaşterii ştiinţifice relaţia domeniu – subdomeniu poate apărea uneori arbitrară. desprinse din alte domenii sau rezultat al interdisciplinaritaţii. De exemplu. dar şi matematicile aplicate.. Absenţa totală a mărcii de domeniu este una dintre problemele dicţionarelor. Chivu). Rămânând strict la matematică. şi această disciplină fiind situată la limita dintre subdomeniu al matematicii şi domeniu independent. Astfel. Gh. ceea ce nu corespunde realităţii. mărcile diastratice „(gram.(ializat) etc. „(lingv. Curbe algebrice). Inele şi categorii de module. În timp ce informatica a devenit domeniu bine conturat şi independent de matematică. nu este corelată cu o arborescenţă adecvată a domeniilor şi nu este unitar utilizată. Programare procedurală. lexicografie. numărul mărcilor este în scădere faţă de secolul al XIX-lea. În afară de faptul că de multe ori sensurile termenilor nu sunt însoţite de o marcă diastratică adiacentă acestuia. = matematică.)” „(lingv. se desprind din sau au ca fundament important matematica. Astfel. Sunt subdomenii ale lingvisticii care rămân nemarcate diastratic: lexicologie. Calculabilitate şi complexitate. Algebră. De exemplu. Dezvoltarea aplicaţiilor web. Informatica este o specializare independentă în facultate (Facultatea de matematică.spec. disciplinele studiate în facultate ne dau informaţii despre organizarea şi reorganizarea domeniilor independente şi a sub-subdomeniilor. Programare declarativă. Domeniile şi subdomeniile pot fi ierarhizate după diverse criterii. incluziuni sau suprapuneri de domenii şi subdomenii ştiinţifice pe care le reflectă analiza mărcilor diastratice. Geometrie computaţională.)” „(lingv)”. Informatică III: Ecuaţii diferenţiale şi cu derivate parţiale. Informatică an II: Tehnici avansate de programare. Acestor mărci. Universitatea din Bucureşti). nu reflectă la nivelul mărcilor diastratice bogăţia subdomeniilor matematice. matematicile aplicate nu pot fi considerate deocamdată un domeniu strict distinct şi precis delimitat. devenită domeniu independent. Logică matematică şi computaţională. ci se opune proliferării subdomeniilor matematicii. apl. Mate. Geometrie Riemanniană. încă de la nivelul anului I. geom. Probabilităţi. chiar cele din a doua jumătate a secolului al XX-lea. DEXI 2007 adaugă topogr. Sisteme de operare. DEX 1998 are mat. Pornind de la realităţi fizice de obicei. Problema subdomeniilor este complexă. = topografie. De asemenea. SGBD. Tehnici de simulare. inclusiv cele din ştiinţele matematice. Se nasc astfel intersecţii. Dimpotrivă.)” sunt utilizate arbitrar în DEX şi relaţia de incluziune dintre ele poate fi stabilită numai de un specialist. informaţii utile pentru textele matematice din secolele precedente. Aceeaşi incoerenţă a arborescenţei domeniilor poate fi semnalată şi pentru următoarele serii de mărci diastratice din alte domenii. Tehnici web. Diversitatea subdomeniilor matematice actuale poate fi dedusă din consultarea disciplinelor predate în specializări şi studii superioare în matematică. Cu alte cuvinte singurul subdomeniu matematic propriu-zis ce are marcă diastratică în dicţionarele recente este geometria. = informatică.)”.

o mulţime F. nivelul didactic prezentând aspectul minim. Logică. definiendum şi definiens. se remarcă prin continuitatea în păstrarea unei anumite distanţe faţă de sensul strict specializat. Combinatorică în algebre comutative). functionea unei machine de vapore.generală. „frază fundamentală din care se naşte toată lingvistica” (Rey-Debove 1979: 181). actione de fungere. Tradiţie Definirea termenilor matematici în dicţionare. essercitiu. s. triplet format dintr-o mulţime E. definiţia este o „operaţie logico-semantică prin care se stabileşte identitatea de designatum între un nume comun şi o expresie nominală generală” (Popa 1972: 69). 2. „îndeplinire. Definiţia termenului matematic are o anumită structură. Programare procedurală. Algebre Hopf. analiza – constituie discipline de bază în pregătirea studenţilor la nivelul licenţei (Matematică an I: Algebră. definiţia este o „propoziţie necesarmente adevărată al cărei subiect – definiendum şi al cărei predicat – definiens descriu aceeaşi clasă de obiecte” (Popa 1972: 18). De exemplu. iar ca produs. (Laurian şi Massimu 1871. Creşterea ponderii epistemologicului 91 . Mecanica mediilor continue. Topologie. (Mat. Matematică III: Analiza funcţională. Matematică an II: Algebră. functio. Ecuaţii diferenţiale şi integrale. functio. Vom avea în vedere cei doi poli ai actului definirii. Metode analitice în teoria numerelor. Definirea FUNCŢIEI în DEX (1998: 357) „6. de exemplu PLANUL. Geometrie diferenţială. pe de altă parte. şi metalimbajul ca material al definirii. Optimizare liniară). Geometrie. functione privata. Analiză. realizare”). De exemplu. Probabilităţi. Teoria numerelor. Ecuaţii diferenţiale. Ecuaţii cu derivate parţiale. x este y.1. Teoria numerelor. Definirea reprezintă punerea în „ecuaţie” a semnelor şi a lucrurilor prin intermediul conceptului (dat fiind că nu se defineşte. Analiză reală. Geometrie diferenţială. funcţie nu este definit ca termen matematic independent: FUNCTIONE. Subdomeniile clasice ale matematicii – algebra. Geometrie. Algebră. Discursul matematic are grade diferite de formalizare. Master Algebră II: Didactica specialităţii. officiu: functione publica. Cultivarea termenilor matematici la început de secolul al XXI-lea 2. algebra este specializare la nivelul masterului unde se studiază atât alte subdomenii ale matematicii.. Inele şi categorii de module. servitiu. Încercarea unei accesibilizări sporite prin reformulări substanţiale (de exemplu. ci conceptul de „plan”) apărând sub forma unei predicaţii de identitate. cum ar fi algebra sau geometria. Analiză matematică. una functione trigonometrica. pe de o parte. Încă de la acest nivel de specializare remarcăm prezenţa unor sub-subdomenii cum ar fi Analiza funcţională. numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondentă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F“ (DMG : 119). geometria. dar mai ales sub-subdomenii ale algebrei (Master Algebră an I: Geometrie Riemanniană. Curbe algebrice. în dicţionare de tipul DEX ) conduce la pierderea echivalenţei acestui mod de definire cu definiţia matematica (v. Apare folosit în denumirile subsubdomeniilor algebrei pluralul algebre. fapt consemnat de DMG: „funcţie (lat. Sub-subdomeniile sunt evidente în cazul subdomeniilor clasice. Analiză. Actuariat şi Biostatistică. f. În secolul al XIX-lea sensul matematic apare uneori doar pentru un termen sintagmatic care foloseşte cuvântul-intrare de dicţionar. Ca proces. Teoria măsurii. numită domeniu de definiţie. Luăm termenul FUNCŢIE pentru o analiză mai detaliată. definiţia FUNCŢIEI). Teoria Algebria a Numerelor.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente” pierde din vedere un aspect esenţial al funcţiei de a fi un triplet.1876). Probabilităţi) şi se conturează mai bine la nivelul masteratului unde o specializare este Matematici aplicate in Finanţe.

decizia sa are forţă de lege […]. adecvarea între propoziţii şi fenomene): „Apelul la metalimbaj este o necesitate atât pentru achiziţia limbajului cât şi pentru funcţionarea sa normală. Cu această a doua accepţie a termenului vom opera în cele ce urmează. prin tehnica sa discursivă. Axiome. obţinându-se echivalări de tip special pentru definiendum identificate prin „se citeşte”şi – sau „se notează”. Deşi termenii matematici pot fi descrişi cu elemente proprii definiţiilor naturale. riguros fixată. Termenii matematici analizaţi primesc în Mg IX definiţii care se integrează în discursul logic de unde sunt excluse alte tipuri de discurs. enunţiatorul se şterge în faţa discursului. cel mai adesea definiţiile sunt convenţionale. Martin 1992: 69). Aspectul didactic al Mg IX face posibilă uneori inserarea definiţiei în urma unui proces intuitivinductiv în care situaţii imediate sunt treptat abstractizate şi aduse la nivelul de exactitate impus de domeniul matematic (SISTEM DE COORDONATE. Remarce alăturate discursului logic comentează rar o definiţie care tocmai a fost dată. Această realitate matematică există a priori în mintea matematicianului dar. universal şi reprezintă modalitatea principală de exprimare matematică devenită manifestă din momentul interiorizării conceptelor matematice. precizare a limbajelor.Frumuşani 1995: 113). ci numai anumite elemente care sunt corelate cu definiţia din discursul ştiinţific sau cu definiţia din dicţionarul de specialitate. Teoreme. stipulatorii. Componenta metalingvistică este inerentă funcţionării limbajului şi constituirii cunoaşterii (omologarea raportului semn-referent. echivalarea dintre definiendum (ceea ce este definit) şi definiens (ceea ce defineşte) este anunţată prin „se numeşte”. acesta exercită puterea sa de recreare. care au introdus această distincţie sub influenţa lui Hilbert şi a corelaţiei matematică – metamatematică) şi b) metalimbaj într-un sens mai puţin riguros. În ce priveşte definiţia lexicografică nu ne va interesa structura integrală pe care i-o descrie lexicograful . tradusă în armătura constituită din Definiţii. ci logică. Metalimbajul diferenţial în matematică se constituie din două tipuri principale de material lingvistic „limbajul simbolic” şi „limbajul natural” ca intermediar pentru a explica simbolul ce prezintă caracter formal. axiome şi reguli (este vorba de metalimbaj în sensul lui Tarski şi Carnap. apriorice. Este absolut necesar să distingem între: a) metalimbaj ca limbă artificială compusă dintrun stoc de termeni. chiar ale definiţiilor stereotipe (R. asistă la crearea unei relaţii matematice de pură abstracţie. În timpul întregului 92 . „vom numi” . ca modalităţi de glosă.în reflecţia actuală (deplasarea interesului din planul existenţei spre cel al cunoaşterii) implică o creştere proporţională a operaţiilor metalingvistice. prin discurs. explicitare. în orice caz neformalizat şi care este limba naturală. Sub modul axiomatic textul „ia matematica de la început” într-o ordine logică. definiţia cuprinde explicaţii descriptive necesare. Carenţa afazică a « capacităţii de muncă » este de fapt o pierdere a metalimbajului” (Jakobson în Rovenţa. LOC GEOMETRIC. De cele mai multe ori însă. de exemplu). Tot aşa cum dimensiunea de comunicare cu lectorul este redusă la minimum. Deseori asupra definiens-ului se produc operaţii de multiplicare. „se va numi”. prezentată în forma general-abstractă. El comite un act de limbaj performativ admis de toţi cei asemenea lui. un tip de identificare specific geometriei este realizat prin figura geometrică la care se face referire exactă. Ordinea nu este euristică. „Când matematicianul zice: să numim cutare entitate în cutare fel. Pe măsură ce lectorul primeşte textul. prescriptive. raţionamentul de înţelegere a definiţiei este deductiv. Structura definiţiei este marcată de un metalimbaj (în sensul a) caracteristic: eticheta ”definiţie” marchează începutul definiţiei. În discursul matematic definiţia se include precis având caracter normativ.

sunt adecvate acestuia. ultimul (de exemplu. c) înregistrarea termenului. reprezentând un domeniu matematic: „(Geom. despre poziţia lor etc. În cazul cuvintelor polisemantice înregistrate în DEX se impune observarea poziţiei ocupate de sensul matematic.d. dar subiectivă prin raportare la alţii (SEMIPLAN). Uneori este „simţită” incluziunea dintre mărcile diastratice utilizate şi atunci apar suprapuneri ale acestora de tipul: „(Mat. ISOSCEL). dacă orice orice termen matematic poate fi înregistrat sub „Matematică” – ca semn diastratic (PLAN.. LATURĂ. VÂRF) sau prezenţa mărcii diastratice indicatoare ale domeniului (de exemplu: CONGRUENT. PERIMETRU). ext. însă relaţia inversă nu poate fi întotdeauna verificată. sens principal. În acest ultim caz întâlnim diferenţe realizate prin utilizarea mărcilor diastratice: absenţa acestora (UNGHI. DREPTUNGHIC.). Utilizarea mărcilor diastratice în DEX este neunitară. OMOLOG. Definiţiile din manualul Mg IX. MEDIATOR) sau între celelalte sensuri (FUNCŢIE. ext. numai intervenţia specialistului putând distinge subincluderile valide.) (în ultimele două cazuri sensul matematic fiind considerat drept sens secundar). Arbitrară este în DEX inserarea sau nu a termenilor strict specializaţi. DREPTUNGHIC.său discurs. expresia introdusă va avea sensul astfel decretat.a. LATURĂ. SEMIPLAN. PERPENDICULAR). între definiţiile din DEX şi definiţiile din dicţionarele de specialitate: DGM şi DMED. pur şi simplu prin faptul că el a proferat (sau a subînţeles) anumite cuvinte ca numitori”. SINUS. ”(Despre figuri geometrice)”. DREPTUNGHI. CONGRUENT. Alegerea îndreptăţită potrivit criteriului frecvenţei faţă de unii termeni (ECHILATERAL. inclusiv a sensului matematic. ca grad de formalizare. sunt înregistraţi IZOMETRIE nu este înregistrat. „(Despre drepte şi planuri” p.)” (pentru PERIMETRU). p. Dacă ECHILATERAL. în care se combină limbajul 93 . conform grilei de înregistrare a sensurilor în dicţionar) (de exemplu.. ISOSCEL etc. Gentilhomme 1995: 93).)” (pentru termenul PLAN) sau c) la domeniul general. etc. ORTOGONAL). corect şi într-un subansamblu mai amplu. De exemplu. b) absenţa precizării sensului matematic (de exemplu EXTERIOR. al matematicii integrale: „(Mat. Analiza metalimbajului din DEX comparativ cu dicţionarele de specialitate (DMG şi DMED) aduce rezultate interesante. PERMUTARE etc. SUPLIMENT. despre două figuri geometrice)” (pentru SIMETRIC). despre două puncte aparţinând aceleiaşi figuri geometrice sau la două figuri diferite. situându-se. lipsa continuităţii se face remarcată prin absenţa unui principiu constant de distribuire a termenilor într-un anumit subansamblu matematic. Datorită incluziunilor succesive dintre mărcile diastratice (de exemplu: „despre figuri geometrice” „Geometrie” „Matematică”) sensul unor termeni încadraţi sub indiciul unui subansamblu mai restrâns ar putea fi supraîncadrat. Spre deosebire de acestea. restrângând la „Geometrie” nu putem reţine decât o parte (PLAN etc.) ş. b) subansambluri mai ample. VÂRF. (pentru termeni ca DREPTUNGHI. Urmărind termenii matematici în DEX putem distinge trei atitudini diferite faţă de înregistrarea sensului matematic al acestora: a) absenţa înregistrării termenului având numai sens specializat (de exemplu IZOMETRIE). DREAPTĂ. adresându-se unui nivel mediu de specializare. (Y.) (pentru PERPENDICULAR). MIJLOC). Se constată că sensul matematic poate fi primul (deci. COSINUS.m. despre obiecte sau părţi ale lor. mărcile diastratice se referă la ansambluri foarte restrânse „(Despre două elemente aparţinând unor figuri geometrice în care există o corespondenţă determinată)” (pentru termenul OMOLOG). În corpusul de termeni analizat.

numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondenţă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F” (DMG: 119). iar FUNCŢIE BIJECTIVĂ şi FUNCŢIE INJECTIVĂ sunt subintrări). ~ omogenă. ~ speciale. termenul bază este un obiect (concret sau abstract).~de selecţie. geometrie diferenţială etc. ~ parte întreagă. ~ surjectivă. Unii termeni matematici sunt productivi sintagmatic. (Mat. definiţia din DEX reţine un aspect secund al FUNCŢIEI şi anume că aceasta poate avea una sau mai multe variabile. ~ biunivocă. uneori permiţându-se într-o lectură de nespecialist apariţia inexactităţilor (de exemplu. ~ uniform continuă. Cap. ~ simetrică. ~ raţională întreaga. în timp ce DMED are articole formate din intrări şi subintrări – acolo unde situaţia o reclamă (de exemplu: FUNCŢIE este singurul cuvânt – vedetă (intrare). Încercăm să distingem particularităţile semantice ale termenului-pivot care permit constituirea unui număr mai mare de sintagme pornind de la acesta. Termenul FUNCŢIE este inclus în următoarele sintagme matematice: FUNCŢIA beta. DEX-ul renunţă total la limbajul codificat . 94 . ~ bijectivă. definirea FUNCŢIEI). funcţie analitică. ~ omografică. DMG este conceput ca un ansamblu alcătuit numai din intrări. fapt neprecizat în manualele de liceu. ~ identică. ~ exponenţială. Sunt prezente în plus etimologia termenilor (în DMG). ~ injectivă. ~ de distribuţie. fiecare constituie cuvânt-vedetă). ~ armonică. ~ polinomială. functio „îndeplinire. ~ trigonometrice. ~ crescătoare. ~impară. 8). triplet format dintr-o mulţime E. Se constată distincţii în ceea ce priveşte intrările şi subintrările între două dicţionare de specialitate. ~ reciprocă. Unei productivităţi sintagmatice intradomeniale bogate i se asociază o productivitate sintagmatică extradomenială bogată. ~ crescătoare. ~ putere. dar precizat în DMG: „Dacă E este o submulţime a lui Rn funcţia se numeşte de n variabile”. ~ pară. ~ circulare inverse. Termenul-pivot cu cea mai mare productivitate de sintagme (aproape dublu faţă de următorul clasat) este FUNCŢIE. iar în sintagma grup abelian desemnează o realitate matematică. ~ monogenă. ~ lui Euler.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente” (DEX: 357) pierde din vedere aspectul esenţial al funcţiei de a fi un triplet (ceea ce DMG semnalează clar: „funcţie [lat. ~ elementară. ~de variabilă complexă. FUNCŢII circulare directe. ~ gama. ~ lui Lagrange.simbolic „traducând” definiţiile termenilor matematici în limba naturală.~de repartiţie. ~convexă. ~ reală de m variabile reale. pierderile apar inevitabil. ~ constantă. ~ logaritmică. o mulţime F. realizare”]. ~ hiperbolice. GRUPURI în sintagma grup de sunete dă naştere unui termen lingvistic (desemnând global realităţi ca „diftongi” sau „triftongi”). ~ compusă. numit domeniu de definiţie. unele informaţii istorice privind contribuţia unor matematicieni la constituirea noţiunii respective (DMG) şi informaţii traversând diverse arii matematice (geometrie euclidiană. ~ caracteristică. ~ de gradul întâi. ~ continuă. ~ densitate de probabilitate. De cele mai multe ori. ~ de probabilitate. ~ de forţă. ~ signum. un grup a cărui lege de compoziţie este comutativă. ~ radical. ~ lui Hamilton.) interesate de conceptul abordat (DMG şi DMED). În dicţionarele de specialitate (DMG şi DMED) structura definiţiei este asemănătoare celei din manual MgIX (pentru analiza discursivă a definiţiei v. binevenită prin fondul noţional intuitiv pe care îl activează prin traducerea sensului originar. ~ monotonă. În schimb. De exemplu. ~ raţională.„natural” de specialitate şi limbajul „artificial” de specialitate. deşi aflate uneori în raport de incluziune (de exemplu: FUNCŢIE FUNCŢIE ANALITICĂ FUNCŢIE BIJECTIVĂ FUNCŢIE INJECTIVĂ etc. ~ de două variabile reale. ~ de gradul doi. ~concavă. Definirea sensului matematic în DEX „6. ~ inversă.

Se observă că sensul din definiţia lexicografică (DEX: „6. ( Mat.). Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente.”; DMG : „triplet format dintr-o mulţime E, numită domeniu de definiţie, o mulţime F, numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondenţă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F […].”) se păstrează în fiecare dintre contextele fixe. Din punctul de vedere al subcategoriilor semantice stabilite anterior, FUNCŢIE se încadrează între obiectele abstracte. Termenul FUNCŢIE este suportul unei largi microinterdisciplinarităţi: (adm.) funcţie publică, funcţie publică teritorială ; (fiziol.) funcţie de nutriţie, funcţie de reproducere, funcţii digestive ; (chim.) funcţie acide, (lingv.) funcţie denotativă ; (gram.) funcţie sintactică ; (log.) funcţie propoziţională ; (ec.) funcţie de producţie, funcţie comercială). Urmărind transferul sintagmelor constatăm că nici o sintagmă matematică nu apare într-un alt domeniu într-o preluare identică. De exemplu, FUNCŢIE, termen cu productivitatea sintagmatică maximă în matematică nu oferă celorlalte domenii nici unul din contextele fixate în matematică. Mai mult decât atât în două dintre cele trei domenii de interdisciplinaritate apare independent (fiziologie şi logică), numai în gramatică apărând ca sintagmă fixă funcţie sintactică. 2.2. Inovaţie. Definirea şi metalimbajul matematic Modernizarea limbajului matematic se produce cu precădere la nivelul metalimbajului, al definirii. Deşi matematica este un domeniu concentric, în matematică termenii trecând în metalimbaj, ceea ce nu se întâmplă, în general, în dicţionarele din secolul al XIX-lea; numai spre sfârşitul acestui secol metalimbajul e din ce în ce mai bogat în termeni matematici. Tendinţa aceasta aminteşte că matematica e, din acest punct de vedere, un "limbaj închis". Iată spre exemplificare câteva definiţii din prima parte a secolului, pentru termenii ALGEBRĂ, ECUAŢIE, POLIEDRU, DIAGONALĂ: algebră, parte de matematică ce ne învaţă a calcula cu litere (Stamati 1851); équation (fr.) - t. d'algèbre - ecuaţie, potrivire între două sau mai multe câtimi algebrice (Poenar 1840) (nu apare egalitate, încă nu era împrumutat); ecuaţie, ecuaciune - expresie, formulă ce rosteşte între potrivirea preţului, valorei între două cătimi deosebite (Stamati 1851); poliedru - trupu mărginitu de mai multe feţe drepte (Stamati 1851); diagonalu, curmezişu de la un unghi la altul (Stamati 1851). Metalimbajul ocoleşte termenii de specialitate, fără a fi însă posibilă excluderea totală a acestora: A CALCULA, FORMULĂ,FEŢE DREPTE, UNGHI. Relativa îndepărtare de termenii specializaţi în metalimbaj se poate realiza cu mai mare uşurinţă în cazul termenilor metamatematici şi, întro oarecare măsură, în cazul termenilor matematici propriu-zişi cu nivel mai mic de abstractizare. Termeni matematici simpli – pivot al termenilor matematici sintagmatici. Libertatea contextuală e în general o sursă de sensuri noi. Termenii matematici utilizaţi atât independent de context cât şi în sintagme (libere) sunt cei mai numeroşi, depăşind atât numărul termenilor-sintagmă, cât şi numărul termenilor matematici independenţi: ACCELERAŢIE, ACCES, BAZĂ, CALCUL, CORP, CUADRATURĂ, CURBĂ, DEMONSTRAŢIE, DEPLASARE, DISTANŢĂ, ECUAŢIE, ELICE, ELIPSĂ, ENERGIE, ENTROPIE, EVENIMENT, EXPRESIE, FACTOR, FASCICUL, FORŢĂ, FRECVENŢĂ, FUNCŢIE, GRAD, GRUP, IPOTEZĂ, LEMĂ, LINIE, LUNULĂ, MATRICE, MEMORIE, METODĂ, PLAN, POL, POLARĂ, POLIGON, PRINCIPIU, PRISMĂ, PROBĂ, PUNCT, RADICAL, RANDAMENT, SFERĂ, SPAŢIU, STABILITATE, SUBSTITUŢIE, TRANSFORMARE, TRIUNGHI, VARIABILĂ, VECINĂTATE, VECTOR, VITEZĂ, ZONĂ. De exemplu, ECUAŢIE având sensul „relaţie matematică între mai multe mărimi
95

cunoscute şi necunoscute, valabilă numai pentru anumite valori ale mărimilor necunoscute” (DEX) apare ca termen-pivot (cap de grup sintactic) în sintagme bidimensionale (formate din două cuvinte): ECUAŢIA căldurii, ECUAŢIA coardei, ECUAŢIE algebrică, ECUAŢIE diferenţială, ECUAŢIE diofantică, ECUAŢIE exponenţială, ECUAŢIE funcţională, ECUAŢIE integrală, ECUAŢIE iraţională, ECUAŢIE logaritmică, ECUAŢIE transcendentă, ECUAŢIE trigonometrică, ECUAŢII echivalente. Comportamentul morfologic al termenului pivot se modifică în funcţie de tipul determinantului. Un determinant substantival genitival impune obligativitatea articulării capului de grup sintactic. Termenul – pivot ECUAŢIE este întâlnit şi în sintagme multidimensionale (alcătuite din mai mult de două cuvinte): ECUAŢIA fundamentală a dinamicii, ECUAŢIA lui Kepler, ECUAŢIA lui Laplace, ECUAŢIA unei curbe, ECUAŢIA unei suprafeţe, ECUAŢII cu derivate parţiale. Sensul termenului pivot se menţine în fiecare dintre sintagme. Cuvintele determinante nu vin decât să precizeze restricţii asupra componentelor ecuaţiilor şi să claseze ecuaţiile în diferite tipuri cu particularităţi bine determinate. 3. Mobilitate conceptual-semantică în matematică? La începutul secolului al XX-lea reapare posibila confuzie dintre cerc-linie şi cerc-suprafaţă. Al. Resmeriţă rezervă liniei denumirea de ‚circonferinţă’: „cerc s. n. (lat. circulus). Geom. 1) Suprafaţă plană rotundă, adică mărginită de o circonferinţă [sic!]; 2) legătura ce ţine doagele dela un vas; 3) fig. Adunare de persoane, ţn anume scop; 4) localul unde se adună aceste persoane; 5) întindere anumită, cuprins; 6) cerc viţios. raţionament defectuos ce nu duce la o concluzie.” (Al. Resmeriţă 1924). A. Scriban remarcă posibila sinonimie pe care o permite expresia CERC, între conceptele cerc-linie şi cerc-suprafaţă, fără a clarifica preferinţa pentru unul sau altul dintre concepte: „1) cerc n., pl. urǐ (lat. cǐcus, it. sp. pg. cerco. V. ţarc). Suprafaţă plană limitată de o circumferenţă. Circumferenţa însăşi: a descrie un cerc. Circumferenţă, cingătoare de lemn orǐ de fer cu care se leagă doagele butoǐuluǐ. Fig. Reuniune, adunare: cerc numeros. Întindere, limite: cercu ştiinţeǐ omeneştǐ. Cerc viţios, raţionament viţios care ar trebuǐ maǐ întâǐ să probeze ceǐa ce serveşte a proba, cum ar fi: opiu adoarme fiind-că are proprietatea somniferă. În cerc, circular, în formă de cerc. Cerc de butuc, cerc care leagă doǔă catarguri, doǔă grinzi.” (A. Scriban 1939). Situaţia se schimbă parţial în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Iată o prezentare comparativă a definiţiilor din dicţionare şi manual a conceptului de „cerc” în care se observă modalitatea de operare a selecţiei în materialul limbajului pentru exprimarea definiţiei potrivit scopului vizat şi publicului căruia se adresează textul respectiv. a) DEX (înregistrăm numai sensul „matematic”): CERC, cercuri, s. n. i. 1. Figura geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţa limitată de această figură. Cerc polar […]. III. Disc gradat, întrebuinţat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busolă. […] Am folosit ghilimelele pentru „matematic” deoarece sensul nu mai poate fi considerat astfel din momentul sinonimiei cu disc (v. 5.2.2.2 LM = LC). b) Manual: „Definiţie. Fie r R, r > 0 şi O un punct din plan. Se numeşte cerc de centru O şi rază r locul geometric al punctelor M din plan pentru care OM = r. Se notează C(O,r)= {M/OM=r}. (fig. III.1.)
96

O x

M

Fig. XVI Cerc (fig. III.1.) Elementele din limba naturală se combină cu elemente codificat-simbolice, opacizarea conţinutului în faţa neiniţiatului făcându-şi simţită prezenţa. c) DMG: Cerc [lat. Circus „cerc”], curba plană, loc geometric al punctelor situate la aceeaşi distanţă r (numită raza cercului)de un punct fix O (centrul cercului). Faţă de un reper cartezian ortogonal, cercul cu centru C (a,b) şi raza r are ecuaţia: x2 + y2 – 2ax – 2by + (a2 + b2 – r2) = 0; Ecuaţia generală a unui cerc este: A (x2 +y2) + Bx + Cy + D = 0 Ecuaţiile parametrice ale cercului sunt: x = a + r cos t Y = b + r sin t, în care t este unghiul făcut de raza vectoare a unui punct al cercului cu semiaxa pozitivă a absciselor (fig. 19). În coordonate polare cu polul în centru ecuaţia cercului are forma: q = a. Lungimea cercului este: L = 2 r, Iar aria domeniului mărginit de cerc se determină prin formula: A= r2 Definiţia cercului a fost formulată iniţial de către Euclid (sec. III î.e.n.). Se mai numeşte circumferinţă. (VB) Este înregistrată o sinonimie (cerc = circumferinţă), situaţie destul de rară în matematică. Opacizarea mesajului se accentuează pe măsură ce se adaugă informaţii noi codificate. DMG cuprinde şi alte intrări referitoare la cerc: CERC CIRCUMSCRIS UNUI POLIGON, CERC DE CURBURĂ, CERC DIRECTOR, CERC EXÎNSCRIS UNUI TRIUNGHI, CERC ÎNSCRIS UNUI POLIGON, CERC MARE AL UNEI SFERE, CERC MIC AL UNEI SFERE, CERC ORTOTOMIC, CERCURI ORTOGONALE, CERC OSCULATOR, CERC PRINCIPAL, CERC TRIGONOMETRIC, CERCUL CELOR NOUĂ PUNCTE (CERCUL LUI EULER), CERCUL LUI APOLLONIUS, CERCUL LUI MONGE (CERCUL ORTOPTIC), CERCURI CONCENTRICE, CERCURI ADJUNCTE ALE UNUI TRIUNGHI, CERCURILE LUI CARNOT, CERCURILE LUI CHARLES, CERCURILE LUI MALFATTI, CERCURI SECANTE. d) DMED CERC. Este locul geometric al tuturor punctelor din plan care au aceeaşi distanţă r faţă de un punct fix M (fig. 22). M este centrul cercului şi r raza cercului.

97

M x

A M

Fig. XVII Notaţii în cerc (fig. 22) Orice segment care uneşte centrul M cu un punct al cercului este rază. Segmentele care unesc două puncte pe cerc şi conţin şi centrul sunt diametre. Pentru lungimile acestor segmente folosim tot denumirea diametru d = 2r, dacă considerăm diametrul şi raza ca lungimi. De aici, uneori, raza este denumită semidiametru. Cercul delimitează suprafaţa cercului;ea este mulţimea tuturor punctelor P, a căror distanţă de la centrul M este maximum r, deci pentru care MP r. Suprafaţa cercului, care este uneori denumită pe scurt cerc, se află în stânga, dacă parcurge linia cercului în sens contrar acelor de ceasornic (pozitiv din punct de vedere matematic). Un punct P se află în interiorul I al cercului numai atunci când, MP < r, Se află în afara A a cercului când, MP > r, Se află pe cerc când MP = r.” (DMED). Definiţia este mai permisivă acceptând echivalenta între cerc şi suprafaţa cercului numită tot cerc. Articolul se continuă cu subintrările: CERC ŞI DREAPTĂ, UNGHI LA CENTRU, CERC ŞI TRIUNGHI, CERC ŞI PATRULATER, CERC ŞI POLIGON, CERC ŞI CERC, SEGMENT DE CERC, SECTOR DE CERC, ECUAŢIA CERCULUI ŞI CONDITIA DE TANGENTĂ, şi este urmat de intrările CERC CIRCUMSCRIS, CERC EXÎNSCRIS, CERC ÎNSCRIS, CERC MARE (MIC) AL SFEREI, CERCUL LUI EULEDR, CERCUL LUI THALES. Dacă DEX- ul elimină utilizarea limbajului artificial de specialitate şi pierde seme importante ale conceptului de CERC, DMG şi DMED combină codul lingvistic şi nonlingvistic şi asigură transmiterea corectă a conceptului respectiv, iar discursul realizează accesibilizarea prin gradarea şi explicitarea fiecărui sem substanţial cumulat în sensul final. Definiţia este parte integrantă a textului matematic în care discursul logic este lipsit de intersecţia cu alt tip de discurs. Raţionamentul matematic aprioric preexistent în mintea matematicianului se recreează prin înlănţuirea Definiţie-Axiomă-Teoreme. Emiţătorul şi receptorul mesajului se estompează în faţa discursului de specialitate clar formulat. Remarci alăturate discursului completează rar o definiţie care tocmai a fost dată. Alegerea definiendum-ului este arbitrară, matematicianul proferând un anumit termen sau altul. Definiţia este performantă.. Astfel sunt create obiecte matematice care, la rândul lor, îmbogăţite cu proprietăţi realizabile în acest univers formal matematic permit continuarea raţionamentului. În cazul definiţiilor relaţionale răspunsul este de tipul ”definitul este in relaţie cu un anumit lucru”. Sunt cuprinse aici definiţiile tuturor termenilor matematici sintagmă, obţinuţi prin atribuirea unor proprietăţi noi unor concepte deja existente. De exemplu, conceptul de CERC dă naştere prin adăugarea unor proprietăţi restrictive termenilor-sintagmă: CERC TRIGONOMETRIC; CERCURI SECANTE; CERCURI TANGENTE; CERCURI CONCENTRICE : „Cercul C de rază 1, împreună cu reperul O, A; B; fixat şi cu sensurilor pozitiv şi negativ stabilite, poartă denumirea de cerc trigonometric” (MgIX: 89).

98

4. Concluzii Terminologia matematică în secolul al XIX-lea evoluează de la predilecţia pentru calc la predilecţia pentru împrumut. Metalimbajul textelor este radical diferit de metalimbajul dicţionarelor, semn al faptului că ştiinţa, în general, rămâne deocamdată departe de mase sau cel puţin lexicograful nu resimte necesar să introducă în dicţionar definiţii matematice de un nivel ştiinţific prea ridicat, cum se întâmplă în cazul altor ştiinţe. Se vede încă din secolul al XIX-lea că matematica nu este domeniu de cultură – ceea ce remarcă Solomon Marcus pentru secolul al XX-lea. Mai mult, puţini dintre termenii matematici sunt înregistraţi de dicţionare. În secolul al XX-lea se păstrează, la nivelul dicţionarelor, chiar dacă pe un alt nivel, inconsecvenţa în înregistrarea mărcilor de domeniu şi de subdomeniu. Putem vorbi în acest caz de tradiţia subdomeniilor matematice reflectate lexicografic. În schimb, metalimbajul este modernizat. Vorbim, în acest caz, de inovaţie în definirea conceptelor matematice în dicţionare. Subdomeniile clasice ale matematicii (algebra, aritmetica, geometria) sunt bine reprezentate în secolul al XIX-lea atât prin mărci diastratice în dicţionare – în special în cele bilingve – cât şi prin discipline de învăţământ şi materiale utilizate de acestea, traduceri sau opere originale. În secolul al XX-lea, dicţionarele sunt mai puţin interesate de înregistrarea mărcilor diastratice marcând subdomeniile. Dacă luăm ca reper disciplinele de învăţământ ca argumente ale dezvoltării subdomeniilor matematice, observăm o dublă tendinţă în matematică: pe de o parte, dezvoltarea unor sub-subdomenii ale subdomeniilor clasice (algebră, geometrie, analiză) şi, pe de altă parte, desprinderea şi dezvoltarea unor domenii distincte ce au matematica drept componentă fundamentală (informatică, matematici aplicate). Dependenţa acestor discipline de matematică are grade mai mici (informatica) sau mai mari (matematici aplicate) şi pare că evoluţia lor este spre creşterea independenţei şi a specializării interne. Proliferarea sub-subdomeniilor matematice este vizibilă în trecerea de la un nivel de învăţământ la altul. Astfel nivelele gimnazial şi liceal perpetuează subdomeniile clasice ale matematicii, iar nivelul universitar face posibilă apariţia sub-subdomeniilor, în special în trecerea de la licenţă la master, dar nu numai. Dacă încercăm plasarea cronologică a subdomeniilor matematice, remarcăm că există subdomeniile clasice, apărute înainte de secolul al XIX-lea, trigonometria, apărută în secolul al XIX-lea şi proliferarea sub-subdomeniilor în secolul al XX-lea, ca şi apariţia domeniilor rezultate din interdisciplinaritate (de exemplu, matematici aplicate). Dacă trigonometria intră în română prin intermediul traducerii, în secolul al XX-lea, putem vorbii de naşterea unor sub-subdomenii ale matematicii sau cel puţin de apariţia unor rezultate matematice importante direct pe tărâm românesc graţie unor oameni de ştiinţă, matematicieni ca Gheorghe Vrânceanu. Termenii subdomeniilor bine reprezentate în secolul al XX-lea (aritmetica, geometria, trigonometria) se remarcă, în general, printr-un grad ridicat de modernizare, ceea ce are drept consecinţă păstrarea continuităţii şi a tradiţiei în secolul al XX-lea. Modernizarea terminologiei matematice variază însă de la un subdomeniu la altul. Astfel, în timp ce în algebră, cu excepţia denumirilor operaţiilor de bază, termenii matematici sunt deja modernizaţi şi se păstrează în secolul al XX-lea (CALCUL ALGEBRIC, SISTEM DE TREI ECUAŢII CU TREI NECUNOSCUTE, LOGARITMI, INECUAŢII, ECUAŢII DE GRADUL ÎNTEIU CU O SINGURĂ NECUNOSCUTĂ), în trigonometrie există multe calcuri perifrastice care vor fi înlocuite de împrumuturi (DEZLEGAREA TRIUNGHIULUI –
99

REZOLVAREA TRIUNGHIULUI, RAZE ÎNDOIOASE – RAZE CURBE, CONSTRUCŢIA TABLELOR – CONSTRUCŢIA TABELELOR). Discontinuitatea termenilor algebrici în trecerea de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea se face simţită la nivel morfologic, unde pluralul sau singularul este marcat diferit de la un secol la altul (ecuaţiuni – ecuaţii, fracţiuni – fracţii, progresiuni – progresii, sistemă – sistem). De altfel, variabilitatea morfologică cu referire la alternanţe între formele de plural este o problemă prezentă încă în limba actuală. Continuitatea între secolele XIX-XX se manifestă uneori la nivelul metalimbajului utilizat de dicţionarele generale în definirea termenilor matematici. Este în acest sens surprinzătoare perpetuarea definiţiei incomplete a FUNCŢIEI de la un dicţionar la altul, de al un secol la altul, deşi în lexicografia francofonă – de unde se inspiră adesea lexicografia românească – acest lucru nu se întâmplă. Însă, în general, metalimbajul matematic evoluează substanţial de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea. Exemplul definiţiei pentru ECUAŢIE este evident. Diferenţa dintre definiţiile ECUAŢIEI în cele două secole pune în evidenţă evoluţia înţelegerii acestui concept; cu toate că esenţa sensului se păstrează, forma, expresia definirii conceptului este radical rafinată. Inovaţia în terminologia matematică nu este atât calitativă (puţine schimbări se mai produc în terminologia deja fixată, cel puţin în domenii avansate ca algebra), cât cantitativă. Acumularea de noi termeni se realizează mai ales prin crearea de noi termeni sintagmatici pornind de la termeni de bază deja existenţi. Este evident în acest sens caracterul prolific al unor termeni ca FUNCŢIE sau ECUAŢIE. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
Bidu-Vrănceanu, Angela (1997): Mărcile stilistice (diastratice) în DEX şi importanţa lor normativdidactică, în Limbă şi literatură, vol. 1, 19-23. Bidu-Vrănceanu, Angela (1999): Mărcile stilistice (diastratice) ale lexicului specializat în DEX2, în Limba română, XLVIII, 1-2, Editura Academiei Române, Bucureşti. Bidu-Vrănceanu, Angela coord. (2000)- Lexic comun, lexic specializat, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti. Bidu-Vrănceanu, Angela coord. (2001)- Lexic ştiinţific interdisciplinar,Editura Univesităţii din Bucureşti, Bucureşti.. Căplescu, Dina (1962) Omagiu Iordan "Din istoria terminologiei geografice în limba română, p 871-876. Chivu, Gh. (1980), “Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti. III - Stilul textelor matematice”, Limba Română, p.141-147. Gentilhomme, Yves (1995): Contribution à une reflection sur les locutions mathématiques ; în Cahiers de lexicologie, 66, 5-37. Ionescu, Ion "Prima aritmetică tipărită în limba română în Gazeta matematică XLI 1935", 20-24. Losee, Robert M. (1995): The Development and Migration of Concepts from Donor to Borrower Disciplines: Sublanguage Term Use in Hard & Soft Sciences, în proceeding of the Fifth International Conference on Scientometrics and Informetrics, Chicago, June 1995, 265-274. Martin A. (1992) : Théorie de la diffusion des innovations et implantation terminologique, Terminologies nouvelles, 7, 34-4 1. Popa , Cornel (1972): Teoria definiţiei , Editura Stiinţifică , Bucureşti. Rastier, François (1995) : Le terme : entre ontologie et linguistique, în Banque des mots, 7, 35-65. Rey-Debove, Josette (1978): Le metalangage. Étude linguistique du discours sur le langage, Paris, Le Robert. Rovenţa-Frumuşani, Daniela (1995) : Semiotica discursului ştiinţific, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Timotin, Tănăsescu in *** (2000): Terminometro. La terminologie en Roumanie et en République de Moldava, Hors série No. 4, Union Latine. Toma, Alice, (2006, 2008): Lingvistică şi matematică, Bucureşti, Editura Universităţii Bducureşti. 100

Luiza. DŞL = Bidu Vrănceanu. ns) http://fmi. Stan. Dicţionare Antonescu (1862) = Antonescu. Constant (1986): Dicţionar de neologisme. DEXI = Dima. Mariana . Editura Enciclopedică Română. Tipografia Colegiului Sf. (1862) Dictionar Rumăn. DMED = (1995) Dicţionar de matematică. M. Chişinău. DN = Marcu. Popescu. şt. Ion. Tipografia Colegiului Sf. Moş Pătru sau învăţătorul de sat (1839) Geometrie practică. Marina (1997): Dicţionar general de ştiinţe ale limbii. Ediţia a III-a.). Sava. Pop. (culeasă de) (1850) Elemente de trigonometrie drept-liniată şi sferică. Studiu linvistic şi de istorie culturală. Partea I. A. Tipografia Kolegiului Sf. coprindendu şi termeni şcientifici şi litterari. Tipografia Albinei.1876) Dictionariulu limbei romane. pp. Ed. Rado. Slugerul trad.Ursu. DGSL. pp. vol. Imprimeria Nationale a lui Stephan Rassidescu. Cristina. Florica (1989): Matematică. MgIX = Coţa. şi colab. (1862) Nou dictionaru portativu de toate dicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă. Bucureşti. Bucureşti. (1871. Ediţia a II-a. (2004). Sava. T.. pp 336 + 14 + 12. Tipografia lui Eliad. Editura Cronica. G. A. (1890) Cursu elementaru de algebra. Tipografia lui Toma Teodorescu. Vornicescu. Despina Ursu. Bucureşti. Bucuresci. Mihaela. Strat'a Academiei. Bucureşti. Costinescu (1870) = Costinescu. Manual pentru clasa a IX-a. 277 + 7. 208. 172 + 7 (figuri). Editura Academiei Republicii Socialiste România. Editura Univers Enciclopedic. PP (1862) = Protopopescu. 172. Bucuresci. Bucureşti. Geometrie şi trigonometrie. S. J. V. Desdouits. VFR (1840-1841) = Poenar. Eugenia (coord. Bucureşti. pp 270. Bucureşti. M. DEX = Coteanu. G. Bucuresti. Bucureşti. I. Petre (1837) Elemente de geometrie după legendre. Iaşi.) (1998): Dicţionarul explicativ al limbii române. Ion (1870) Vocabularu romano-francesu. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. Florin.) (1852) Elemente de geometrie. Maneca. Răduţiu. Augustin . Iaşi. Institutul de Editură „Ramuri”. Arc & Gunivas..unibuc. a III-a revăzută şi adăugită. vol. Seche. DE = (1986) Mic dicţionar enciclopedic. Editura Ştiinţifică. Camelia. Tipografia Naţională. 1840-1841 Vocabular francezo-romănesc. P. P. Bucureşti.) (1974): Dicţionar de matematici generale. Marta . Surse Asachi. DMG = Iacob. Culianu. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Didactică şi Pedagogică. pp. Aritmetică. Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare. Buccuresci. Angela. Vasile (elab. Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române. (2007). Massimu. ns) D. pp 96 + 96. Jassi. N. Aga (1836) Elemente de matematică. G. (translit. Ursu.). Mircea (coord. I. L. Caius (coord. Sava. G. Scriban (1939) = Scriban. Gabriela. C. Bucureşti. (1969) Formarea terminologiilor ştiinţifice româneşti. Convorbiri asupra geometriei. (translit. 53. p. Dicţionarul etimologico-semantic al limbei române. Rădulescu.) (1850) Elemente de aritmetcă raţională. A. Tipografia Colegiului Sf. 1986. (Pop. Poenaru. Iaşi. Resmeriţă (1924) = Resmeriţă. Slugerul (trad. Alexandru (1924).. Mancaş. Aǔgust (1939). Sava. Seche. Ionescu-Ruxăndoiu. LaMa(1876) = Laurianu.ro/ro/orar_studenti/ 101 . Bucureşti. Călăraşu. Dicţionaru limbiǐ româneştǐ. Liliana. Bobancu. pp. Editura Danubius. Craiova. Nova Tipographia a Laboratoriloru Romani 19. A. P. N. Bucureşti. Tipografia Colegiului Naţional. Pană-Dindelegan. Bucureşti. N.

Il s’avère que les marques ne reflètent pas le progrès des mathématiques qui développent plusieurs sous domaines au XXe siècle – certains d’entre eux devenues sciences indépendantes – par une multiplication corespondente des marques. f u n c ţ i e = ‘fonction’). domine. respectivement au niveau du métalangage de leur définition (cf. En outre. dictionnaires. méta langage. marques diastratique. au carrefour des deux milénaires est situé entre tradition et modernisation. 102 . Mots-clé: culture mathématique. leurs usage textuel et leur présence dans les dictionnaires généraux. c e r c = ‘cercle’). e c u a ţ i e = ‘équation’).RESUMÉ LA TERMINOLOGIE ET LA CULTURE MATHEMATIQUE A LA FIN DU XXE SIECLE Pour présenter un aspect de l’impact culturel des mathématiques j’étudie l’inventaire et les caractéristiques de leurs principaux termes. de communication en langue commune et de communication en langage spécilisé (cf. terminologie. Le passage d’un siècle à l’autre. définition. entre le conservationisme et l’inovation au niveau des mots qui ont un double rôle. les marques diastratiques donnent aussi des informations en ce sens. terme mathématique. Ce qui reste constant au fil des années est la modalité de construction des concepts mathématiques (cf.

Fenomenul. a semăna porumb. a i se urca la cap.Ana-Maria TRANTESCU Universitatea din Craiova PROBLEME TERMINOLOGICE ÎN DEFINIREA UNITĂŢILOR FRAZEOLOGICE ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ. cel mai important reprezentant al contextualismului. Îmbinările libere iau naştere în procesul comunicării. În opoziţie cu acestea. a lua în balon. vorbirea umană constând în sintagme (Iordan. adevărate inovaţii lingvistice – iniţial produse individuale spontane – cele care au satisfăcut unele necesităţi de expresie şi s-au conformat sistemului limbii s-au generalizat. care denumesc – cele scurte – o singură noţiune. pătrunzând în circuitul limbii comune. to cut a tree (‘a tăia un copac’) etc. Constanţa Avădanei (2000:9) arată că există şi situaţii când caracterul de îmbinare liberă sau stabilă este conferit de context. alcătuiesc grupuri lexicale cu sens nou. fiind simţite de vorbitori ca unităţi distincte. unele putând echivala cu o parte de vorbire şi pot avea echivalent un cuvânt simplu a turna beton = a betona). to cut a feather (‘a tăia firul în patru’). anumite îmbinări libere capătă stabilitate. to fill the bill (‘a fi potrivit pentru ceva’). to fill the sink (‘a umple chiuveta’). al perifrazelor (pentru română). în care fiecare element îşi păstrează autonomia semantică”. Secvenţe ca: a trage un perdaf. strâns unite. to bite the dust (‘a muşca ţărâna’). a semăna grâu. aşadar.) aparţin vorbirii. sunt impuse de uzaj. to fill the sack (‘a umple sacul’). tinzând să intre în categoria îmbinărilor stabile (structura îmbinărilor libere este similară cu cea a îmbinărilor stabile. Cu timpul. idiomurilor lexemice (pentru engleză). to cut the ice (‘a tăia gheaţa’). sensul unitar sau neunitar al îmbinării. O PERSPECTIVĂ CONTRASTIVĂ 1. fiind impus de lingvistul englez John Rupert Firth. Există două tipuri majore de îmbinări de cuvinte: îmbinările libere de cuvinte şi îmbinările stabile de cuvinte. Este. acesta putând determina în cazul îmbinărilor scurte. Dintre aceste îmbinări. Aceste îmbinări (a trage un pumn. De exemplu. a duce cu maşina. vorbitorii recurg la îmbinări de cuvinte. 1975:209). Florica Dimitrescu (1958:30) defineşte îmbinările libere ca “asocieri de două sau mai multe cuvinte. însă. Îmbinările lungi transmit judecăţi de valoare. a semăna zâzanie. iar componentele lor pot intra oricând în alte combinaţii: a trage un fir. au un caracter temporar. a duce cu trăsura. to bite the pear (‘a muşca para’). îmbinările stabile de cuvinte sunt asocieri de cuvinte care şi-au pierdut complet sau aproape complet independenţa semantică şi gramaticală şi care. La început toate aceste îmbinări de cuvinte au fost libere. to bite the apple (‘a muşca mărul’). au o singură funcţie gramaticală sau transmit o informaţie gramaticală. 2. lingvistica franceză introduce termenii de serie frazeologică sau grupare uzuală. Introducere În procesul comunicării. a fost observat şi tratat cu mult înainte de lingvistica tradiţională. Colocaţiile Termenul colocaţie (collocation) a intrat în circulaţie în anii 50 ai secolului trecut. vorba de secvenţe de cuvinte relativ stabile care formează sintagme mai mult sau mai puţin fixate şi care sunt supuse unor restricţii ce nu pot 103 . to lose one’s head (‘a-şi pierde capul’) au caracter permanent în limbă. Aceştia se referă la unităţile frazeologice caracterizate printr-o afinitate evidentă între componente.

M. Deoarece e foarte greu de definit ce se înţelege prin îmbinări de cuvinte uzuale. fie aparţin limbii curente la nivel interromanic. pronunţarea unui termen ne face să aşteptăm în continuare apariţia unui termen anume. şi nu din sistemul limbii. De aceea colocaţiile ocupă un loc extrem de important în însuşirea unei limbi străine. Într-adevăr. e foarte potrivită expresia folosită de Firth: “mutual expectancy” (Lengert. spaniola şi în special româna) pentru a vedea în linii mari ce asemănări şi deosebiri caracterizează aceste limbi din punctul de vedere al colocaţiilor. La nivelul sistemului. spre deosebire de colocator care îşi află valoarea semantică doar în contextul colocaţional. cum ar fi delimitarea secvenţelor sintactice libere de cele legate (expresiile idiomatice şi proverbele) şi de criteriile care permit o asemenea delimitare. legătura dintre cele două părţi (baza şi colocatorul) este mai slabă. 2001:819). e mai slabă decât în a fi îndrăgostit lulea. sau până peste urechi. Colocaţiile convergente sunt de două categorii. chiar dacă frecvenţa ei scade considerabil. coeziunea frică îngrozitoare. Cu alte cuvinte. Ele se găsesc. Colocaţiile fac parte din norma limbii. Un alt criteriu după care pot fi caracterizate colocaţiile este numărul lexemelor care se pot combina cu baza. nebună. Cercetării îi este adăugată şi germana. De cele mai multe ori. dependent. Posibilitatea schimbării colocatorului este considerată un criteriu pentru delimitarea colocaţiilor faţă de alte grupuri de cuvinte. sau chiar intereuropene. al bazei). ca cel al expresiilor idiomatice. Uneori originea lor se găseşte chiar în latină. 2006). italiana. Bogata bibliografie cu privire la tema colocaţiilor s-a ocupat până acum în special de probleme teoretice. ci rămâne componenţial (Lengert. Cu cât numărul lor este mai mare. Colocatul este elementul de bază autonom semantic care rămâne neschimbat. (Iliescu. 104 . E vorba de adjective şi de verbe folosite deja în latină cu sens figurat.fi găsite prin studiul gramaticii de către o persoană care nu vorbeşte limba respectivă ca limbă maternă. 2006). aruncă o privire orientativă asupra colocaţiilor unor limbi romanice (franceza. poate deveni secundar după lexicalizarea ei. moderne. Spre deosebire de aceste preocupări. familiar şi expresiv. şi invers. Ele aparţin lumii globalizate. Colocaţiile tipice sunt cele în care legătura dintre sensul bazei şi al colocatorului nu mai este vizibilă. Un criteriu la care s-a renunţat este frecvenţa. ca de exemplu în cazul holtei înrăit (Iliescu. Explicaţia existenţei colocaţiilor convergente interromanice şi intereuropene nu e greu de găsit. în sensul coşerian. Cu alte cuvinte. 2001:819). Iliescu în “Kollokationen in den romanischen Sprachen” (2006). deviaţia sinonimică slăbeşte gradul de coeziune al colocaţiei. baza colocaţiei este un substantiv abstract schimbat prin derivaţie sinonimică. altele fac parte din limbajul curent. Astfel. Autoarea clasifică colocaţiile romanice în divergente şi convergente. restricţiile lexicale caracteristice colocaţiilor sunt în general abolite. Colocaţiile se găsesc pe un continuum care se întinde de la îmbinări de cuvinte uzuale (co-ocurenţe) până la expresii idiomatice (Iliescu. acest factor important pentru constituirea colocaţiilor. nemaipomenită. deci unde această legătură pare arbitrară. O colocaţie poate continua să trăiască. Cele mai multe colocaţii divergente sunt vechi şi lexicalizate de multă vreme. centru) şi un colocator (modificator semantic. Un criteriu important de definire este faptul că sensul colocaţiilor nu este global. 2006) Colocaţiile sunt formate din două componente: o bază (colocat. fie într-un registru înalt sau specializat. ca reprezentantă a unei limbi neromanice.

105 . sau cu precădere în limba română (locuţiune). Se observă că în ambele limbi. nu toţi termenii utilizaţi vizează aceleaşi particularităţi ale îmbinărilor stabile de cuvinte. lungi (bate fierul cât e cald . 2006).developing country). expresie perifrastică. se datoresc unui izvor literar-cultural-biblic comun. 23). frazeologie etc. izolare. expresie. gramaticală şi/sau stilistică. Pe continuumul dintre co-ocurenţe şi expresii idiomatice ele se apropie de ocurenţe. idiom. 1979. în special cele care aparţin unui stil ridicat. Endymion).A thing of beauty is a joy for ever . Se observă o confuzie terminologică în definirea şi delimitarea acestor termeni.the early bird catches the worm). Aceste îmbinări prezintă o serie de caracteristici comune care vizează: structura formală. idiom lexemic.grand mother). special. alţii numai în limba engleză (phrase. expresie idiomatică. Particularităţile semantice şi formale le fac să contrasteze cu îmbinările libere şi permit să fie identificate de vorbitori. cultură care se sprijină pe opere literare cunoscute şi în mare parte pe textul Bibliei latine şi pe traducerea lor în limbile europene (Iliescu. aforisme etc. clişeu. se apropie de expresiile idiomatice. perifrază). consideră autoarea. funcţia sintactică şi/sau expresivă. p.Mai greu de explicat sunt colocaţiile convergente care aparţin unui registru mai înalt. formulă. pentru a le denumi. tournure. Probleme terminologice Îmbinările stabile de cuvinte sunt grupuri stabile de două sau mai multe cuvinte care transmit o singură informaţie semantică. clişee (ţară în curs de dezvoltare . proverb. expresii (a se spăla pe mâini de ceva . phrasal verb). englezi şi americani care. zicale (drumul spre iad este pavat cu intenţii bune . Deoarece originea lor nu poate fi găsită în limba moştenită (colocaţia e prezentă şi în germană).to wash one's hands of). locuţiuni (a-şi veni în simţiri . nici în inovaţii paralele cu caracter abstract. Colocaţiile divergente.to pass away). în sens larg. unitate frazeologică. topica principial fixă. Constanţa Avădanei subcategorizează îmbinările stabile de cuvinte în îmbinări de dimensiuni reduse (a-şi da aere). uzuală. 2000:6) Îmbinările stabile de cuvinte au fost studiate şi clasificate de specialişti români. cât şi limbajul tehnic. au recurs la o pluralitate de termeni. Gramatica limbii române explicată. idiom frazeologic. (Avădanei. scurte sau perifraze (termen preluat de la Corneliu Dimitriu.). citate celebre (Un lucru frumos este o veşnică încântare . Sunt incluse o mare diversitate de tipuri: cuvinte compuse (mamămare . 3.to came to one's senses). Limba conţine un remarcabil izvor de îmbinări stabile de cuvinte reproduse întocmai de utilizatori. continuând de multe ori sensuri figurate şi figuri de stil. Din pluralitatea de termeni utilizaţi în bibliografia românească şi cea de limbă engleză pentru a denumi conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte. singurul izvor posibil este numai cultura comună a popoarelor europene. iar o serie de termeni sunt întrebuinţaţi atât în română cât şi în engleză (compus. sensul unitar. sursa lor fiind atât limba vorbită. în limbajul natural. sintagmă. Gradul lor de coeziune e relativ slab datorită derivaţiilor sinonimice posibile. care conţin sau nu un indice de predicaţie.the road to hell is paved with good intentions). expresie/locuţiune proverbială.strike while the iron is hot) care conţin obligatoriu unul sau mai mulţi indici de predicaţie. colocaţiile vor arăta o tendinţă tot mai accentuată spre convergenţă. În Europa Unită şi în lumea aflată într-un continuu proces de globalizare. proverbe (cine se scoală de dimineaţă departe ajunge . zicală. se observă că unii termeni sunt utilizaţi numai în română (idiotism. eufemisme (a pleca dintre noi . Ele sunt creaţii ale fiecărei limbi în parte. şi îmbinări de dimensiuni mari. idiom proverbial. Gradul lor de coeziune e ridicat. Morfologia.John Keats. Colocaţiile convergente.

Prin expresie idiomatică. Dumistrăcel (1980) îl utilizează ca sinonim (învechit) cu izolare şi expresie idiomatică (a lua la vale). Dumistrăcel defineşte expresiile idiomatice drept “grupuri solidare de cuvinte”. Al. P. Locuţiune este frecvent substituit cu expresie cu care este considerat sinonim. caracterizate prin componenţă diversă: o propoziţie (până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii). Iordan şi Robu (1978) vorbesc de “îmbinări frazeologice stabile” cu formă fixă şi sens nededus din sensurile componentelor. S. izolare.majoritatea specifice limbii române. majoritatea conţinând un verb. S. prin urmare cu sensul de îmbinare constantă de termeni “ilustrativă” pentru limba română (a se face luntre şi punte).a-şi da aere). locuţiuni”. prezentare ce se bazează pe studiul Constanţei Avădanei intitulat Construcţii idiomatice în limbile română şi engleză (2000). sub raport semantic (a da sfară în ţară). Hristea (1984) expresiile idiomatice sunt îmbinări constante de cuvinte simţite ca “distincte”. Pentru Th. În paralel cu locuţiunea sunt folosiţi termenii expresie idiomatică şi idiotism. I. cât vezi cu ochii). Termenul idiotism este considerat sinonim cu izolare. Aceste realităţi lingvistice. Cum am mai amintit. L. S. Lazăr Şăineanu (1887. L. care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire”. formulă. două cuvinte (cal de poştă). Andriescu înţelege “toate construcţiile particulare limbii noastre” care au sens unitar. În Limba română contemporană (1978:336). Smith (1925) utilizează termenul locuţiune ca sinonim cu idiom pentru a face referiri la grupurile stabile de cuvinte proprii unei limbi (to put on airs . 106 . a ajunge cuţitul la os). Accepţia conferită de Al. unde nu-i cap. I. 1900) înţelege prin idiotism îmbinările fixe de cuvinte constituite din două sau mai multe cuvinte (doar nu dau tătarii. Puşcariu în Limba română (1940) numeşte locuţiuni grupurile fixe de cuvinte .trei cuvinte (de-a fir a păr). pentru a se referi la formaţiuni sintactice care au luat naştere prin izolare (1975: 280). proprii limbii române (cât te-ai freca la ochi). vai de picioare). dar şi împrumutate. Iordan (1975:20) defineşte idiotismul ca “formulă fixă” frecvent şi îndelung utilizată. care “din punct de vedere gramatical sunt. Andriescu (1977) are în vedere construcţiile sintactice stabile. cu aspect formal şi sens ce nu pot fi modificate (talger cu două feţe). ca structură externă. Şăineanu întrebuinţează denumirea locuţiune pentru îmbinări expresive de cuvinte. 1958) defineşte locuţiunea drept “ansamblu de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat. având caracter specific “idiotisme populare” (piatră-seacă) sau “idiotisme dialectale”. foarte expresive. Alternativ sunt utilizate denumirile locuţiune şi expresie. proprii unei limbi. poartă ponos.Considerăm necesară o prezentare a principalilor termeni de metalimbaj aparţinând frazeologiei. Iordan şi Vl. având sens figurat şi care. Florica Dimitrescu (Locuţiunile verbale în limba română. ce-i frumos. o frază (râde vârşa de baltă şi-i putrezeşte coada. Robu subliniază sinonimia dintre locuţiune şi expresie (a băga în boale. L. sunt numite şi locuţiuni sau expresii idiomatice. I. Philippide termenului idiotism în Principii de istoria limbii (1984). dar şi structurile monolexicale (poartă ‘împărăţie’). Prezentăm în cele ce urmează aceşti termeni cu accepţiile conferite de autorii studiilor lingvistice dedicate secvenţelor stabile de cuvinte. sintagmă etc. Al. este aceea de grup stabil de cuvinte constituit din mai multe elemente lingvistice: îmbinări bimembre sau îmbinări conţinând unul sau doi indici de predicaţie (a-şi găsi Bacăul. Şăineanu utilizează denumirea expresie idiomatică pentru locuţiune şi idiotism.. cu un înţeles unitar determinat. la propoziţii şi fraze (bate şaua să priceapă iapa). Înţelesul lor nu se lasă descifrat din “analiza cuvintelor componente”: a-şi aprinde paie în cap. expresie. Iordan întrebuinţează alternativ locuţiune. fiind astfel dificil de analizat în părţi componente. unele întâlnite şi la alte popoare (a făgădui marea cu sarea) variind în mărime de la două . particulare limbii române (de factură populară) atunci când vorbeşte despre locuţiuni sau expresii idiomatice. cele mai multe.

Termenul este considerat sinonim cu idiom.nu se deosebesc de locuţiuni şi expresii (a bate apa-n piuă. o particularitate a frazeologiei consacrată de uzul unei limbi şi având adesea altă semnificaţie decât cea gramaticală şi logică”. specifică unei limbi. I:XXVIII) utilizează alături de idiom. expression/phrase. Sinonime cu expresie sunt locuţiune şi expresie idiomatică. un grup lexical constant. S. La fel. Smith (1925) foloseşte expression (expresie) cu accepţia de grup constant de cuvinte. Termenul este considerat sinonim cu idiom şi expresie idiomatică. care altfel nu se deosebeşte de locuţiune. Deşi prin utilizarea abuzivă unele clişee şi-au pierdut forţa expresivă. Dimensiunile clişeelor sunt variate: blue blood (sânge albastru). Uneori. Makkai desemnează prin expresie. diferit de sensul individual al formativelor (to take the bull by the horns ‘a apuca taurul de coarne’). formulă. Cowie şi Mackin (ODCIE I) utilizează termenul expresie pentru ansambluri lexical sudate. to get to the bottom of – ‘a-i da de capăt’). caracterizate prin variabilitate. P. în studiile de specialitate apar pentru proverb termeni ca zicală sau zicătoare. considerând că idiomurile larg cunoscute devin clişee. Weinreich (1969) foloseşte termenul “expresii complexe” constituite din cel puţin două elemente. phrase. Iorgu Iordan (1975:18) utilizează denumirea sintagmă cu sensul de “grup sau combinaţie de cuvinte”. a spăla putina). râde mai bine. ca şi prin idiom. cu sens unitar. Dimitrescu (1958) afirmă că expresiile sunt grupuri de cuvinte care formează “lexical un tot”. de dimensiuni variabile. expresii idiomatice. construcţie gramaticală. pentru a se referi la ansambluri lexicale caracterizate prin formă fixă şi sens unitar. expresivitate şi “noutatea ansamblului” (prinde orbul. Dumistrăcel (1980:125) discută sintagmele (sinonime cu expresiile idiomatice) în opoziţie cu termenii sintetici. îmbinare etc. remarcând că acestea se supun fenomenului de etimologie populară. armed to the teeth (înarmat până-n dinţi. idiotism.cine râde la urmă. care au “înţeles idiomatic” diferit de cel literal. he laughs best who laughs last . generator de efecte stilistice (a-şi pune pofta-n cui). proverbele au dimensiunile unor propoziţii sau fraze a căror formă nu suportă modificări: cine se amestecă în tărâţe îl mănâncă porcii. îmbinările lexicale cu dimensiuni diverse şi sens nou. locuţiune. Autorii români şi de limbă engleză desemnează prin proverb combinaţii de cuvinte specifice unei limbi sau unui grup de limbi. P. Longman 107 . Multe dintre îmbinările fixe de dimensiuni mari numite izolări. care realizează funcţii expresive şi de comunicare diverse. Th. expression/phrase. cu structură formală diversă şi sens unitar (to bring up – ‘a educa’. care exprimă o singură noţiune (heat and soul – ‘cu trup şi suflet’). Din punct de vedere al structurii formale. Ca sinonime sunt folosite idiom. expresie idiomatică. alternativ cu formulă. Smith (1925) consideră şi el. Hristea (1984) înţelege prin expresie. L. revenons à nos moutons. găina bătrână face zama bună. Fl.a-şi pierde capul). expresie. Autorul include idiomul în clişeu. aparţinând întregului grup (like a breeze – ‘uşor’). idiotisme. formule sunt de fapt proverbe. care au sens indivizibil (to lose one’s head . L. Meyer (1975) foloseşte expresie verbală pentru a denumi o îmbinare constituită din verb şi particulă adverbială sau prepoziţie (to shoot up – ‘a teroriza’). motiv pentru care autorii şi utilizează aceşti termeni ca înlocuitori pentru proverb. scoate-i ochii. Smith desemnează prin expresie idiomatică grupurile lexicale fixe. sic transit gloria mundi. nu şi gramatical. Cowie şi Mackin (ODCIE. Idiomul este astfel definit în Dicţionarul Oxford (1989): “o formă de expresie. clişeele idiomuri arhicunoscute. McGee-Wood (1986) utilizează expresie idiomatică ca sinonim cu idiom pentru a se referi la expresiile stabile care au sens suplimentar. cu înţeles independent de suma componentelor (to come into being – ‘a lua fiinţă’).). îmbinări stabile de dimensiuni variate. denumirea expresie idiomatică pentru a desemna grupuri stabile de cuvinte. multe au valori subiective mari. Clişeul ca expresie stereotipă. expresii.

L. Mc Gee Wood. care pot fi identificate cu părţi de vorbire (hammer and tongs (adverb) ‘aprig’). formulă alternativ cu idiom. phrase. White House . are un sens propriu şi un echivalent sintetic to step up = increase. vol.Casa Albă. Makkai (1972) întrebuinţează termenul idiom pentru grupuri lexicale cu sens diferit de înţelesul literal al constituenţilor şi dimensiuni variabile . precum şi denumirea de idiom proverbial pentru a se referi la zicale. expresie idiomatică. P. Aceeaşi semnificaţie conferă idiomului şi Cowie şi Mackin: grupuri invariabile de cuvinte cu structură formală diversă şi sens special (ODCIE II:XII) (to trip the light fantastic ‘a dansa’). Considerând unitatea frazeologică inclusă în idiom. Autorul foloseşte şi termenul idiom lexemic pentru a trimite la îmbinările lexicale fixe de dimensiuni scurte. Wood.Idioms Dictionary (1998) dă termenului următoarea definiţie: “o secvenţă de cuvinte care are un sens diferit de sensul cuvintelor componente luate separate”. se referă la grupurile de cuvinte simţite ca distincte şi care reprezintă o unitate la nivel semantic (uneori şi gramatical): white elephant (‘cadou nedorit’).a vorbi ca din carte). citate celebre etc.ansambluri stabile de cuvinte .Lupul îşi schimbă părul. tipic anglo-saxon. 1975. expresie idiomatică. impusă de uzaj. Makkai consideră idiomul sinonim cu expresia.a vinde castraveţi la grădinar. În Problems in the Analysis of Idioms (1969). phrase şi expresia idiomatică. to be or not to be).copilul cu prea multe moaşe moare nemoşit). al cărei sens nu este “funcţie compoziţională” a sensurilor constituenţilor (to put the cat among the canaries). Katz şi Postal (1963) definesc idiomul ca îmbinare de cuvinte familiară. Pentru Smith. Healey (1968) consideră idiomurile îmbinări constante de termeni. to bring up ‘a educa’. Idiomurile de dimensiuni mari (zicale. Pentru Hockett (1958) idiomurile sunt “forme gramaticale” cu structuri formale extrem de diverse. idiomul e sinonim cu expresie. Fraser (1970) plasează idiomurile . Meyer. dar năravul ba. ca sinonim cu idiom. Acest tip de idiom. (to carry coals to Newcastle .de la un cuvânt (broke – ‘lefter’) la o frază (don’t count your chickens before they’re hatched). to take off (‘a decola’). locuţiune. alternativ. proverbe etc. proverbe. În paralel. 108 . autorul foloseşte. cu grad mare de coeziune.pe diferite trepte de coeziune (to stew in one's own juice ‘a fierbe în suc propriu’). I) definesc îmbinarea numită phrasal verb ca o expresie/idiom constituită din verb cu prepoziţie sau particulă adverbială.îi dai un deget şi-ţi ia mâna toată. de la idiomuri “monolexicale” la îmbinări de dimensiunea unei propoziţii sau fraze (too many cooks spoil the broth .) au rol în comunicare şi sunt numite idiomuri funcţionale (can the leopard change his spots? . Phrase (Makkai. şi termenul expresie. deşi utilizează termeni ca expresie. cu formă fixă şi “sens necompoziţional”. Autorul specifică că idiomul are sensul francezului idiotism. I. Sweet (1982) numeşte idiom un grup de cuvinte al cărui sens nu poate fi dedus din sensurile cuvintelor care-l compun (to kick the bucket ‘a muri’). Smith (1925) consideră idiom orice îmbinare fixă. phrase. precizează că pot fi numite idiomuri doar îmbinările constante ‘necompoziţionale’ ca sens şi ‘neproductive’ ca formă. Weinreich defineşte idiomul ca grup lexical stabil (minimum două cuvinte) al cărui sens este conferit de valorile semantice şi structura sintactică a componentelor (red herring ‘tertip’). Şi Fraser întrebuinţează termenul idiom ca sinonim cu expresie. 1986) este utilizat în majoritatea studiilor citate în paralel cu expression. take up = continue. sau verb cu prepoziţie şi particulă (to put up with ‘a tolera’). Cowie şi Mackin (ODCIE. 1972. cu înţeles independent de înţelesurile componentelor (to speak like a book . Grupurile sunt expresive şi au formă fixă. expresie idiomatică de dimensiuni mici. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. Alături de idiom sunt întrebuinţate denumirile expresie şi expresie idiomatică. Give him an inch and he'll take an el . autorul utilizează termenul expresie.

adjectivală (într-o ureche – ‘ţicnit’. Adam Makkai (1972) numeşte tournures sau idiomuri frazeologice îmbinările expresive de dimensiuni mari (minimum trei cuvinte). echivoc’. Importantă este însă folosirea termenului pentru denumirea acelei (sub)-discipline lingvistice al cărui obiect îl constituie analiza diferitelor aspecte ale unităţilor frazeologice (Lengert. I): “totalitatea îmbinărilor fixe dintr-o limbă dată. specifice şi calchiate. indiferent de dimensiuni”. 2001) dă ambele accepţii ale termenului: 1. Meyer insistă asupra contribuţiei semantice a celui de-al doilea element la producerea unui concept verbal nou (shoot up ‘a teroriza’.a fi între ciocan şi nicovală). ceea ce explică şi uzul acestor îmbinări în contexte dotate cu intenţie/funcţie stilistică (pur afective sau diferenţiate funcţional)”. Th. Hristea (1984) defineşte frazeologia ca “ansamblul sau totalitatea unităţilor frazeologice dintr-o limbă dată” . constituite din minimum două cuvinte. idiom.Sensul îmbinării nu este sugerat de sensurile cuvintelor componente. Prin unitate frazeologică. cu care are de obicei în comun un oarecare grad de expresivitate. familiile frazeologice. Puşcariu (1940) desemnează prin frazeologie ansambluri lexicale cu caracter constant şi sens unitar (expresii.. Disciplină lingvistică în curs de constituire care se ocupă cu studiul unităţilor frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi (apariţia şi originea acestora. Spre deosebire de alăturarea liberă de cuvinte. proverbe etc. cu înţeles unitar. care nu-şi găsesc uşor corespondent într-o parte de vorbire (to be caught between the devil and the deep blue sea . citate. expresii. savant’) sau verbală (a-şi lumea-n cap – ‘a pleca’. Fl. unităţile frazeologice pot avea valoare substantivală (copil din flori. unitatea frazeologică este receptată de vorbitor drept o entitate existentă ca atare în limbă. Aceste grupuri se caracterizează prin formă fixă şi sens unitar. Bidu-Vrânceanu et al. Acelaşi sens îl are termenul frazeologie şi la Cowie şi Mackin (ODCIE. uzul în comunicarea curentă ori în stilurile/limbajele specializate. al căror sens poate fi descifrat numai dacă se unesc istoria şi civilizaţia poporului respectiv. Hristea (1984) defineşte “îmbinările constante de cuvinte”. a-şi tăia funia de sub picioare – ‘a-şi reduce şansele. Dicţionarul de ştiinţe ale limbii (2001) defineşte astfel unitatea frazeologică: “combinaţie stabilă de două sau mai multe cuvinte. Pentru Makkai (1972).compartiment aflat la interferenţa dintre vocabular şi sintaxă. Dicţionarul de ştiinţe ale limbii (A. 2001:802). locuţiuni. Sunt incluse aici şi idiomurile culturale. locuţiuni proverbiale etc. întrucâtva apropiată de catacreză. shoot out ‘a înmuguri’). a-şi face un deserviciu’). vechime şi frecvenţă mare (a se face luntre şi punte). ţap ispăşitor). 2. având sens unitar şi referent unic. lună de miere. Ansamblul unităţilor frazeologice dintr-o limbă dată. locuţiune. Denumirea este sinonimă cu expresie. tobă de carte – ‘învăţat. Th. Dimitrescu consideră frazeologia un ansamblu de locuţiuni.). autorul considerând unitatea frazeologică inclusă în idiom. Weinreich (1969) utilizează acest termen pentru “orice expresie în care cel puţin un component este polisemic şi în care selectarea unui subsens este determinată de contextul verbal”. Lengert (2001) arată că problema de bază în definirea unităţilor frazeologice constă în delimitarea lor de cuvintele compuse şi de alte îmbinări sintactice libere. rolul unităţilor frazeologice în modernizarea limbii literare). frazeologia cuprinde totalitatea idiomurilor dintr-o limbă. în doi peri – ‘neclar. 109 .

cu expresiile şi locuţiunile. idiom. Astfel. Se observă. Având.” (Dicţionarul de ştiinţe ale limbii. expresie idiomatică. se impun câteva concluzii privind accepţia şi eventual corespondenţa acestor termeni în studiile de specialitate româneşti şi de limbă engleză. Nu se poate modifica formal idiomul fără a se pierde sensul idiomatic. expresie/locuţiune proverbială. Se înregistrează şi opinii conform cărora idiomurile scurte pot avea un echivalent sintetic şi pot corespunde unei părţi de vorbire (to kick the bucket are valoare de verb). sintagmă. locuţiune. Expression şi idiom se întâlnesc în paralel. expresie perifrastică sau idiomatică sunt în bibliografia românească consideraţi. În bibliografia românească termenul idiom are altă accepţie: “termen generic folosit pentru a desemna orice tip de varietate lingvistică. următoarele denumiri: idiotism. asemenea termenului expression pe care. idiomatic expression. Termenul expresie este considerat de mulţi specialişti sinonim cu locuţiune. că termenul expresie idiomatică/ idiomatic phrase/ expression denumeşte în opinia tuturor specialiştilor. compus. în general. idiom lexemic/ funcţional/ proverbial/ frazeologic. specifice limbii engleze. to rise sb's spirits ‘a ridica moralul cuiva’. aceleaşi accepţii. nu puţine fiind cazurile când un specialist utilizează doi. Sunt autori care fac referiri directe la gradul de coeziune dintre componentele expresiilor şi comportamentul lor gramatical. specificându-se şi faptul că multe expresii idiomatice au în componenţa lor un verb (a da sfară în ţară). phrase. 2001) Phrase denumeşte grupuri constante de cuvinte. unitate frazeologică. îl substituie. izolări şi. suplimentar al grupului. sinonimi. tournure. pentru a defini conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte se utilizează. numite şi funcţionale sau proverbiale îndeplinesc funcţii de comunicare diverse. clişeu. de multe ori. Ca sinonime. Termenul idiom desemnează ansambluri fixe de cuvinte. în literatura de specialitate. În engleză. grai etc. de multe ori. Structura formală a idiomului variază de la două cuvinte (White House – ‘Casa Albă’) la o propoziţie sau frază (give him an inch and he'll take an ell). frazeologie. expresie. proverbial/functional idiom. Toate idiomurile au formă fixă şi funcţie subiectivă.verb. parţial. în literatura de specialitate se înregistrează: phrase (pentru idiomurile scurte). expression. adică sensul nou. subdialect. sintagmă. formulă. expresie idiomatică. Spre deosebire de acestea. Mulţi dintre termenii folosiţi în literatura română de specialitate pentru conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte sunt întrebuinţaţi şi în lingvistica de limbă engleză (britanică şi 110 . Există şi opinia că idiomul poate fi exprimat şi printr-un cuvânt noţional (broke ‘lefter’). locuţiune. expresiile idiomatice nu se deosebesc prin nimic de locuţiuni. români şi de limbă engleză. perifrază. care nu reprezintă suma sensurilor termenilor componenţi. termenii expresie. care au corespondent o parte de vorbire: a-i fi teamă . izolare. Unii specialişti apreciază că din punctul de vedere al structurii formale. astfel. izolare. Ei consideră expresiile sinonime cu locuţiunile. Topica expresiilor este invariabilă. proverb. trei sau chiar patru dintre aceşti termeni pentru a desemna aceeaşi realitate lingvistică. idiomurile lungi nu au sens unitar. like a breeze . Din analiza întreprinsă rezultă că în privinţa terminologiei nu există un punct de vedere care să fie acceptat de majoritatea specialiştilor. un dialect. Ordinea elementelor alcătuitoare este invariabilă. îmbinări fixe de cuvinte care prezintă caracteristici similare sau identice cu îmbinările de cuvinte numite idiotisme. După cum se observă. expresie (expression) este sinonim cu idiom şi phrase. idiotism. termenii se folosesc ca sinonime la autori diferiţi sau chiar la acelaşi autor.După această expunere a principalilor termeni din metalimbajul frazeologiei. formulă. to lose one’s head ‘a-şi pierde capul’. idiomurile lungi.adverb. fără a preciza dacă aceasta reprezintă o limbă. zicală. phrasal verb. tournure.

idiomurile sunt combinaţii unice de cuvinte. un mare număr de restricţii de transformare .americană). idiom lexemic. Primul criteriu este foarte clar. fixare paradigmatică . construcţie idiomatică şi perifrază în limba română şi idiom. Weinreich (1969:226) stabileşte trăsăturile specifice ale expresiilor idiomatice şi acceptă ca idiomuri doar expresiile constituite din mai multe cuvinte care au corespondenţi literali. 4. În ceea ce priveşte ultimul criteriu. până la găsirea cuvântului cheie şi că această înţelegere este facilitată de context (1988:678-9). Adesea este imposibil să deducem sensul unei expresii în afara contextului său imediat. capacitatea combinatorie a idiomurilor nu este identică cu cea a altor forme lingvistice. 1982. expresia to have a good head on one’s shoulders e considerată idiomatică datorită sensului figurat. deoarece este unanim acceptat că pentru a fi idiomatică. capul simbolizând inteligenţa. Al doilea criteriu este discutabil. dar nu este complet flexibil (nu putem spune The bucket was kicked deoarece idiomul ar suna ciudat la forma pasivă). Cacciari şi Tabosi. 4. Există deci numeroase idiomuri al căror sens poate fi parţial dedus din sensul părţilor componente. au ajuns la concluzia că idiomurile sunt mai întâi înţelese literal. 3. fixare sintagmatică . Al treilea criteriu ridică problema contextului în interpretarea şi înţelegerea idiomurilor. ceea ce înseamnă că elementele lor sunt polisemantice şi de aceea pot fi greşit interpretate . idiomurile au un potenţial ridicat de “dezinformare”. expresie idiomatică. 2. F. expresie. acesta se referă la faptul că multe expresii literare au fost folosite de atâtea ori în anumite situaţii încât au devenit convenţionale. idiomatice şi într-un anumit grad “îngheţate” din punct de vedere sintactic. deoarece unele idiomuri sunt mai transparente decât altele. În cartea Idiomatics and Phraseology of Czech. Criteriile de bază stabilite de Éermák pentru definirea idiomurilor sunt: 1. sensul unui idiom nu poate fi dedus din părţile sale componente. 4. arătând că frazemul e mai transparent decât idiomul. idiomurile sunt expresii convenţionale care iniţial au fost expresii ad-hoc (spontane). deoarece oamenii conceptualizează capul ca “sediu” al inteligenţei şi raţiunii. idiomul to kick the bucket ‘a muri’ poate suferi anumite transformări (John kicked the bucket – unde verbul este pus la trecut. caracterizate prin diversitatea structurii interne. Éermák distinge între phraseme şi idiom. în cadrul căreia există o selecţie contextuală reciprocă a subsensurilor” . Totuşi. De exemplu. sunt cei mai potriviţi. 2. 3. pe baza mai multor experimente. idiomul este o îmbinare de cel puţin două cuvinte. fără ca idiomul să-şi piardă sensul). înţelepciunea. Criterii formale şi funcţionale în definirea idiomurilor. termenul idiom (desemnând combinaţiile constante de cuvinte. convenţionalitate . Câteva repere din bibliografia de limbă engleză În Idiom Structure in English (1972 :122). În limba engleză. iar din punct de vedere semantic autorul consideră că sensul 111 . De exemplu. o unitate lexicală trebuie să fie formată din cel puţin două lexeme. acestea fiind golite de sensurile lor obişnuite . specifice limbii engleze. Din punct de vedere formal. expresie idiomatică şi construcţie idiomatică în engleză. ei pot interpreta parţial idiomul înţelegând sensul unuia dintre elementale sale. Considerăm că pentru îmbinările scurte termenii: expresie. 5. Autorul dă următoarea definiţie pentru idiom : “o unitate frazeologică care implică cel puţin doi constituenţi polisemantici. înţeles unitar – cu excepţia idiomurilor de tipul frazei – şi funcţie subiectivă) s-a impus. Adam Makkai consideră următoarele criterii hotărâtoare pentru caracterizarea idiomurilor: 1. în ultima perioadă.

Avadanei. Patrizia (1988). Iaşi: Editura Junimea Dumistrăcel. to look up to. pe formă. a relevat lipsa unei unităţi de vederi în această privinţă şi dificultatea segmentării continuumului terminologic. neglijându-se faptul că idiomurile sunt prezenţe permanente în limbajul nostru cotidian. Iaşi: Junimea. 668-683. Cowie et al. Gramatica limbii române explicată. verbe cu prepoziţie şi verbe cu particulă şi prepoziţie : to step up. Tabossi. De aceeaşi părere este şi Nunberg (1994 :495). Frazeologisme sunt. Definiţia colocaţiei nu este nici ea precisă : secvenţe de cuvinte relativ stabile care formează sintagme mai mult sau mai puţin fixate. Pornind de la această definiţie şi de la funcţiile limbii descrise de Halliday.total al unui idiom nu poate fi dedus din sensul părţilor sale componente. Autorii dicţionarului susţin şi ei opinia comună. Bucureşti: Editura Academiei R. Structure and Interpretation. Cristina. ci rămâne compoziţional. Cacciari. includ în rândul idiomurilor verbe cu particulă adverbială (phrasal verbs). Colocaţiile se găsesc pe un continuum care se întinde de la îmbinări de cuvinte uzuale (co-ocurenţe) până la expresii idiomatice. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Andriescu. semi-idioms (to drop names) şi literal-idioms (on foot). Expresii. Cacciari. Idioms : Processing. dar şi alte secvenţe lexico-gramaticale convenţionale mai pregnante în fragmente mai lungi de text. Prague: Univerzita Karlova. în absenţa unei terminologii adecvate şi unitare. Corneliu (1979). 112 . “The Comprehension of Idioms”. totuşi. New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates Publishers Dimitrescu. C. Constructii idiomatice în limbile româna si engleză. numărul lor impresionant. Denumirile conferite acestor grupuri stabile de cuvinte sunt numeroase. ca cel al expresiilor idiomatice.R. Stil şi limbaj. Vol. iar pe de altă parte de inexistenţa unor criterii ferme de incluziune într-o categorie sau alta. Florica (1958). (2000). Èermák. Locuţiunile verbale în limba română. fie de către autori diferiţi. F.) (1993). (1982). Am putea adăuga. pe aspectul lor lexico-gramatical. (1975. Metafore. Tabossi. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Astfel. Iasi: Editura Universitatii ‘Alexandru Ioan Cuza”. Idiomatics and Phraseology of Czech. Morfologia. nu doar idiomurile şi colocaţiile. pp. iar fenomenul de suprapunere a termenilor poate fi justificat pe de o parte de bogăţia şi marea varietate a materialului faptic. s-a ajuns adesea la utilizarea arbitrară a uneia sau alteia dintre denumiri pentru una şi aceeaşi realitate lingvistică sau pentru realităţi lingvistice diferite. în principal. to look after. Funcţia pe care idiomurile o au în comunicare a fost evidenţiată de Chitra Fernando în Idioms and Idiomaticity (1996). Patrizia (eds. în opinia autoarei. un criteriu mai clar de definire : sensul colocaţiilor nu este global. 5. 27. Cuvinte. fie de către acelaşi autor. 1983) şi Fernando (1996) şi-au focalizat cercetările pe funcţia idiomurilor în discurs şi pe implicaţiile acesteia. Fernando împarte idiomurile în trei clase : pure idioms (to spill the beans) . conform căreia sensul figurat al unui idiom nu poate fi dedus din sensul elementelor alcătuitoare. Cowie et al. în Journal of Memory and Language. În volumul I (1975) al dicţionarului lor. Autoarea arată că în trecut analizele construcţiilor idiomatice sau centrat. Concluzii Trecerea în revistă a termenilor propuşi în literatura de specialitate (românească şi englezească) pentru a desemna ceea ce am numit în mod convenţional îmbinare stabilă de cuvinte. Cristina. Stelian (1980).P. Dimitriu. Alexandru (1977).

Lucia (1981). N. Vol. Pană Dindelegan. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. A. Metzeltin. Stilistica limbii române. Lengert. Journal of the Linguistic Society of America. The Two-Word Verb. “Problems in the Analysis of Idioms”. (1994). vol. Longman Dictionary (2001). pp. Charles (1958). London: Longman Meyer. et al. Ulrich (1980). Dicţionare Bidu-Vrănceanu. 71-108 Hockett.). New York. Journal of Experimental Psychology. Weinrich (eds. pp. (eds. P.. A. A Dictionary of the Verb – Preposition Phrases on American English. RÉZUMÉ PROBLÈMES DE TERMINOLOGIE DANS LA DÉFINITION DES UNITÉS PHRASÉOLOGIQUES EN ROUMAIN ET EN ANGLAIS. Bucureşti: Nemira. (1972). “Idioms within a Transformational Grammar” in Foundations of Language. Bucureşti: Albatros. Gabriela (2001). Iorgu (1975). et al. Bucureşti. Angela. Iordan. W. Weinreich. 70 (3). Sinteze de limba română. 113 . pp. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. On Semantics. Călăraşu. I. Clause.. Limba română. L’ article est centré sur la définition et la correspondance des termes dans les études roumaines et anglaises. “Phraseologie“ în Günter. P. Maria. pp.S. 2. Nayak. pp. Paris: Mouton. Oxford: OUP. idiome. 93-95. Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică. G. I. Les termes peuvent être confondus et les linguistes peuvent utiliser plus d’ un terme pour désigner la même réalité linguistique. Cowie. A Course in Modern Linguistics. A. vol. “English Idioms” în KIVUNG. Tübingen: Niemeyer. 847-853. expression idiomatique. Limba română contemporană. Fraser. R. VI. USA. Oxford: Oxford University Press. Oxford: OUP. Idioms and Idiomaticity. Gibbs. A. II. Idiom Structure in English. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. P. Phrase.) Lexicon der Romanistichen Linguistick. Sentence Idioms. Alan (1968). Iliescu. Hristea. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. Wald. unité phraséologique. Liliana. 22-24. pp. Mancaş. (1975). Schmitt. Bucureşti: Editura Academiei. Ruxăndoiu. Vladimir (1978). (1983). 1. Mihaela. Iordan. Weinrich. Christian. Sextil (1940). “Why Idioms Mean What They Do”. (1975). (1994). nr. în U. UNE PERSPECTIVE CONTRASTIVE Cet article analyse les difficultés terminologiques du champ phraséologique. Oxford Dictionary of English Idioms. vol. continuum terminologique.Fernando. Cristina. P. C’ est un champ qui génère des controverses à cause de la complexité de son propre métalangage. A.120. Bruce (1970). Labov and B. Lingvistica modernă în texte. Geoffrey et. L’absence d’un point de vue commun est évident. Holtus. Cowie. 208-264. Iorgu. Puşcariu. al. Makkai. 491-538. Nunberg. Cowie. (1991). Robu.. Le terme phraséologie a deux sens: (1) une branche de la linguistique qui étudie les unités phraséologiques d’ une langue et (2) l’ inventaire des unités phraséologiques d’ une certaine langue. The Hague: Mouton. Michal. Oxford: OUP.. W. MOTS-CLÉS : phraséologie. Philadelphia: University of Philadelphia Press. “Idioms” în Language. Joachim (2001). vol. Theodor (1984). Healey. Chitra (1996). I.

114 .

SEMANTICĂ SÉMANTIQUE SEMANTICS 115 .

116 .

decompozabile. /slabe/. de la /slab/ până la /foarte tare). 1980. urmărim felul în care limba română şi limba franceză se apropie şi se diferenţiază în contextul restrâns al fenomenelor sonore specifice omului. semele care exprimă maniera în care se produce zgomotul şi pe cele care menţionează gradul de producere a sunetului. a pufăi (a pâcâi. căreia i se adaugă noi trăsături. nr. privite în ansamblu. a hârâi. /intensitate scăzută/. /ansamblu de sunete/. sunet este utilizat cu valoarea generală de /fenomen sonor/. Bucureşti FENOMENE SONORE SPECIFICE OMULUI ÎN ANALIZA CONTRASTIVĂ Lucrarea de faţă priveşte în special semantica lexicală structurală cu orientare spre semantica lexicală contrastivă. în timp ce. care subordonează valori foarte variate. /tipul de acţiune/. /curat/ (opunându-se lui zgomot). fie cu /non-omogen/. /autoproduse de om/. /durata/. a pleoscăi (a plescăi). nr. /nearticulat/. care impun diferenţe de sens. sunet se defineşte prin semele /omogen/. a molfăi. Printr-o manieră comparativă aplicativă. situaţie susţinută în primul rând de diferenţele contextuale şi de situaţia lor la nivel semantic. /nearticulate/. şi /caracteristicile sunetului/ sau /fenomen sonor de o anumită calitate/. 1980. trăsăturile semantice comune sau distinctive. analiza la nivelul semelor indică diferenţe nesemnificative. a gâfâi). după cum se combină. în metalimbaj. /curat/. cum ar fi: /intesitatea/ (care se poate manifesta scalar.Liliana AGACHE Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. /neomogen/ (Bidu-Vrânceanu. /scopul emiterii sunetului/. la nivelul limbii.cotrolabil/. distincte pentru sunet şi /confuz/. Definiţia componenţială conţine pe lângă semele enumerate. /sentimentul care însoţeşte sunetul/. analiza contrastivă va demonstra că româna şi franceza prezintă mai multe deosebiri decât asemănări. Inventarul câmpului studiat se bazează pe alegerea proprietăţii comune termenilor selectaţi. interpretare care duce la realizări lingvistice diferite. Din punct de vedere sintagmatic.sau polisemantic. Ea trebuie specificată prin utilizarea semelor: /curat/. /confuz/. Pentru marcarea informaţiilor privitoare la acţiuni ce exprimă fenomene sonore. a pufni. raportat la regimul mono. definitorii pentru zgomot. respectiv intensitatea. /+ . semele comune din paradigma fenomenelor sonore caracteristice omului. vom avea în vedere semele de categorizare gramaticală (discutăm doar despre verbe). a scrâşni. Aplicarea se va face pe baza unui număr limitat de termeni: a clefăi. 2). a clănţăni. /omogen/ (Bidu-Vrânceanu. Din perspectivă paradigmatică. /omogen/. aproape inexistente. aducând în discuţie termeni desemnând zgomote emise de om. cărora li se subordonează /intensitatea/. Semele întregii serii sunt /ansamblu de sunete/. /calitatea sunetului/. 117 . 2). Opoziţia fundamentală de la care plecăm în acest demers este aceea dintre conceptele sunet şi zgomot. Opoziţia se poate exprima în metalimbaj. /neomogen/. manifestat prin una dintre valorile sale: /curat/. a râgâi. Rosetti’’. într-o analiză comparativă în română şi franceză. fie cu semele /omogen/. /articulat/. /confuz/. Prin urmare. /durata/ (/+. /autoprodus de om/. cu semul comun /fenomen sonor/.scurt/ /+. caracterizate prin seme diferite.prelungit/). cum ar fi: /modul de producere a sunetului/. /scurte/.

aplicând-o pe cea contrastivă. a clănţăni (de frig./. p. respectiv avec bruit. mozoli. Preluând modelul analizei semantice şi scopul ei în sine. pentru a indica semele menționate mai sus. cuvinte care exprimă concepte ce presupun între ele raporturi de coincidenţă forţată. diferenţele care provin modificându-se în funcţie de situaţia de comunicare. /scurt/. se poate spune că termenii se află într-o relaţie de egalitate sau de opoziţie zero. /nespecifice/. respectiv clapper. a plescăi. menţionându-le pe cele caracteristice doar acestei serii. nemarcate sub aspectul intensităţii. clapper. am extins analiza. se face referenţial. termenii clefăi. Cât priveşte pe molfăi. de exemplu. mozoli. souffler.cotrolabil / deranjant. Astfel. morfoli. dar redarea realităţii sonore. 210). pentru stabilirea taxinomiilor semice ai căror membri sunt bazaţi pe contrast ori pe opoziţie semantică. Seria de termeni analizată desemnează sunete nearticulate. de teamă). 1984. reprezentând structuri lexicale încorporate în care accentul semantic este purtat de determinanţi a râgâi (dezgustător). respectiv mâchonner. /nearticulat/. uşor flexibil. prezente în analiza termenilor din ambele limbi: /a mesteca într-un fel dezgustător/. haleter. care nu reclamă calificative sau determinanţi care să le nuanţeze acţiunea pe care o exprimă. aşa cum este percepută de urechea umană. alături de semele enunţate mai sus. alăturarea determinantului degustător fiind facultativ şi exclusiv pentru a amplifica 118 . a gâfâi. ci reclamă un determinant. a molfăi. /slab/. mâcher are nevoie de un determinant în plus. foarte relevantă şi importantă în relaţia dintre cele două limbi. molfăi. Lexemele sunt recurente. /produs din limbă/. Clefăie Il mâche avec bruit. grincer. nu se poate spune că termenii se află într-o relaţie de egalitate sau de opoziţie zero (Bidu-Vrânceanu. respectiv mâchonner şi plescăi. pouffer. se observă o diferenţiere în ce priveşte optarea preferenţială pentru un anumit termen din seria sinonimică existentă. în relaţie cu franceza. morfoli. Pentru a putea fi tradus respectând încărcătura semantică. a pufăi. iar alegerea unui termen întrun context dat este condiţionată de respectarea anumitor convenţii semantice fără de care comunicarea n-ar avea loc. plescăi formează o serie sinonimică totală. /+ ./ a plesni cu limba/. am ales ca analiza componenţială să o preceadă pe cea combinatorie. de tipul a clefăi. scopul fiind stabilirea identităţilor şi în special a opoziţiilor de conţinut între unităţile lexicale. Analiza contrastivă se bazează pe un spaţiu contextual comun. clapper. de frică). cuvinte ce exprimă concepte ce au între ele diferite raporturi. a scrâşni (de emoţie. Deşi în limba română. autonomia lor este relativă. Textul de plecare este de acelaşi tip. /neomogene/. respectiv ahaner. respectiv. Referitor la clefăi şi varianta sa franţuzească mâcher. /intensitate scăzută/. Am urmărit îndeaproape diferite principii teoretice privitoare la analiza a două sisteme lexicale din două limbi diferite şi am sesizat că. putem vorbi despre cuvinte care exprimă acelaşi concept. în timp ce verbul mâcher (= a mesteca alimente) nu conține aceste seme. Nu ne limităm la analiza paradigmatică. pentru situaţia particulară aflată în discuţie. /autoprodus de om/.Termenii câmpului care exprimă fenomene sonore desemnează realităţi perceptive. dégoûtamment. /care provoacă dezgustul/. de scopul căutat ori de numărul de determinanţi ce pot însoţi acţiunea (care poate fi diferită de la o limbă la alta). aflându-se într-o relaţie de sinonimie totală. împrumutând unele de la altele diferite semnificaţii a hârâi. respectiv éructer. a hâcâi. dégoûtamment Pentru a clefăi nu este necesară prezenţa unui determinant pentru a marca semele /ansamblu de sunete/. în anumite contexte chiar renifler. ci avem în vedere şi analiza sintagmatică.

p. fiind caracterizat cu semul /din dinţi/. /nearticulate/. de froid Clănţăne de frig. /scurte/. dacă poate fi controlat şi cum este produs. Pufăie. mozoleşte) dezgustător. /autoproduse de om/. /intensitate scăzută/. souffle. /produs din dinţi/sunt specifice termenului scrâşni. diferenţele dintre cele două limbi sunt aproape inexistente. 212) între termenii acestei serii. când exprimă un sentiment specific omului (frica sau frigul). după cum se înregistrează chiar şi craquement pulmonaire Printre termenii seriei descrise iniţial există şi cuvinte care exprimă concepte ce presupun între ele raporturi de coincidenţă forţată. prezenţa determinanţilor nefiind obligatorie. Lucrarea de faţă a împrumutat metode de lucru şi idei din lingvistica aplicată şi teoria traducerii. în ambele limbi. Semele /reacţie fiziologică/. crisser. de teamă Il grince/crisse/craque de peur. /noncontrolabilă/. Gâfâie. făcută la nivelul semanticii în general. Râgâie dezgustător Il éructe dégoûtamment La nivel semantic. Scrâşneşte de emoţie. respectiv Il ahane . în timp ce corespondentul franţuzesc poate primi diferiţi determinanţi: Il craque les dent. /slabe/.cotrolabil/./ les genoux/ d’une articulation/des doigts. claquer diferenţele se înregistrează doar în ce priveşte tipul de reacţie. fiind cele caracteristice. cu specificul /reacţie fiziologică/. (morfoleşte. fenomen valabil în ambele limbi : Hârâie. atât în plan sintagmatic. de frică În limba română.efectul semantic. Pocneşte din degete Il claque les doigts Semele /reacţie psihică/. Molfăie. /noncontrolabilă/. putându-se înlocui unele pe altele în diferite contexte. În concluzie. Plescăie dezgustător Il clappe dégoûtamment Il mâchonne dégoûtamment Semele carecteristice sunt următoarei serii sunt:/ansamblu de sunete/. împrumutând unele de la altele diferite semnificaţii. Il Se poate vorbi despre o relaţie de echipolenţă (Bidu-Vrânceanu. /+ . respectiv grincer. respectiv. respectiv clapper. (cliquete) de peur. /Intensitatea/ şi /durata/ nu sunt bine determinate în toate situaţiile. 1984. linia sinonimică este extrem de săracă. Il claque. în timp ce în limba franceză claquer se poate asocia şi cu semul /din degete/. Seria sinonimică este şi în română şi în franceză săracă. /noncontrolabilă/. /produs din stomac/. /din măsele/. cât şi paradigmatic. de froid Termenul românesc s-a specializat. /produs din dinţi/. seria în subserii. termenii fiind aproape specializaţi pentru a semnifica mestecarea într-un fel dezgustător. clănţăni se asociază doar cu semul /din dinţi/. trecând prin conceptele şi metodele expuse în egală măsură de diferiţi cercetători români: Angela 119 . În cazul termenului clănţăni. aproape inexistentă. Hâcâi respectiv Il halete. având la bază analiza contrastivă. craquer. respectiv Il halete. relaţie care nu ramifică însă. ceea ce în română s-ar traduce cu a pocni (din degete).

Bucureşti: Ed. Modele de structurare semantică. Structura vocabularului limbii române contemporane. Mots-clés: sémantique. Forăscu. Coşeriu. plecând de la Ferdinand de Saussure. Paris: Paris cedex 06. Bidu-Vrănceanu. cât şi străini. Jost Trier. Timişoara: Facla. Humanitas Educaţional. Narcisa (1984). Liliana. paradigmatique. Mounin. Le Petit Larousse illustré (1996). Bucureşti : Ed. 120 . Bidu-Vrănceanu. Bucureşti: Ed. Limba română contemporană. Academiei. linguistique appliquée. Ion. Synonymes & Contraires. Greimas.Bidu-Vrănceanu. Angela (1972). I. Narcisa (2005). Univers Enciclopedic Gold. dans la communication . Bucureşti: Ed. Dicţionar esenţial de sinonime. Ch. Bucureşti: Ed. E. Narcisa Forăscu. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Paris: Paris cedex 06. cu aplicaţii în limba română. XXXI. Teodora Cristea. Bidu-Vrănceanu. Academiei. phénomène sonore . Coteanu. 2. Bucureşti: Ed. Ainsi. Angela. Bucureşti: Ed. BIBLIOGRAFIE Agache. Academiei. Dicţionarul Academiei (1913). Corint. Angela (1986). cu privire la semantica structurală şi lingvistica aplicată. Petuhov. Bally. Arcaini. Dicţionarul explicativ al limbii române (2009). Dicţionarul limbii române (1965). Angela. Coteanu. Mariana Tuţescu. Forăscu. on met en évidence les traits communs ou spécifiques pour le roumain et le français. Bidu-Vrănceanu. syntagmatique. Analiza termenilor care indică fenomene sonore în SCL. Nicoleta (2008). RÉSUMÉ: PHÉNOMÈNES SONORES SPÉCIFIQUES À L' HOMME L’analyse contrastive roumain-français suppose une analyse détaillée pour decouvrir les unités minimales de la signification dans les deux langues et une analyse combinatoire pour former des unités significatives supérieures.

raţionamentul prin analogie (în baza unor 121 . fiind. O critică argumentată a acestor termeni a fost făcută de Theodor Hristea. de regulă. de regulă. mai mult sau mai puţin justificată. În ceea ce priveşte mecanismul care stă la baza tuturor fenomenelor de hipercorectitudine. acesta este. i-o oferă. analogia.Ionel APOSTOLATU Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi CONSIDERAŢII PRIVIND HIPERCORECTITUDINEA LEXICALĂ 1. o hipertrofiere a simţului său lingvistic. hiperdialect(al)ism. uneori mecanic. până la un punct. mai strict codificată şi al cărei prestigiu „instituţionalizat” îi conferă o forţă coercitivă mult mai mare [6]. [4]. întrucât el poate acoperi orice greşeli datorate preocupărilor conştiente ale subiectelor vorbitoare de a scrie şi de a vorbi corect. ci şi de un simţ al normei. paralel cu care circulă (sau au circulat) în literatura de specialitate şi termeni ca hiperurbanism. forme hipercorecte. ca formă de presiune extrasistemică. Probleme. autorul optând hotărât în favoarea termenului de hipercorectitudine: „Dintre toate denumirile care se folosesc (şi care s-ar mai putea propune). hipercorectitudine fiind doar unul dintre termenii utilizaţi de-a lungul timpului. pronunţări hipercorecte. dincolo de orientarea generală pe care „simţul sistemului”. referindu-se. încercând să stabileacă punctele comune şi să elimine diferenţele dintre norma sa şi norma în care încearcă să pătrundă [7]. dacă una din cauzele care duc la crearea de forme hipercorecte este tocmai „teama de a nu greşi”. respectiv o supralicitare a competenţei sale idiomatice. dar având o arie de acoperire mai mult sau mai puţin restrânsă (întrucât se referă doar la anumite aspecte. Ca şi în cazul extinderii analogice. Or. în general. 277-278). ca ansamblu de posibilităţi. fără nicio îndoială. ale fenomenului). ca reacţie la teama. trebuie spus din capul locului că bibliografia problemei înregistrează o terminologie destul de bogată. Hipercorectitudinea – consideraţii generale [1] Hipercorectitudinea a fost definită adesea ca un tip de abatere lingvistică sui generis ce constă în aplicarea mecanică a unei analogii [2] sau a unei reguli lingvistice valabile în alte situaţii. p. a unei „norme-model” spre care tinde. în sensul în care vorbitorii conştientizează existenţa normei şi a caracterului ei social [5]. la aceleaşi categorii de fapte lingvistice. hiperliterarizări. Aplicând. termenul de « hipercorectitudine » ni se pare cel mai potrivit. vorbitorul acţionează întotdeauna sub presiunea normei. este norma literară. În legătură cu condiţiile de manifestare a hipercorectitudinii este important de remarcat că. putem vorbi nu numai de un simţ al limbii înţelese ca sistem. care. acţionând în mod conştient în încercarea de a accede la o normă-ţintă. de a nu greşi sau a nu se exprima suficient de corect ori de „elegant” într-o situaţie de comunicare determinată. dar nu în mod necesar. În legătură cu denumirea fenomenului de care ne ocupăm. Puternic marcată de factorii psiho-sociali ai comunicării. aceasta dovedeşte că vorbitorul (posesor. regresiuni şi false regresiuni. particulare. preocupării conştiente a vorbitorilor de a se conforma normelor limbii literare [3]. hipercorectitudinea se datorează. indiferent ce forme ar îmbrăca şi indiferent ce termen am adopta pentru a le numi. Faptul că nu stăpâneşte în totalitate această normă îl determină să recurgă la raţionamente de ordin analogic. al mai multor „norme”) manifestă o preocupare permanentă faţă de propria-i exprimare. în esenţă. Aşadar. şi aici avem a face cu intervenţia factorului psihic. hiperzel etc. adică literar” (Hristea.

după it. „în faţă”. cabinet etc. De aceea. şi o corelare a sensului derivatului cu semnificaţia elementelor sale structurale (baza de derivare + derivativ): În antecamera unui cabinet ginecologic aşteptau mai multe paciente (www. dar care corespund unor „intuiţii” ale sale asupra aspectului general al acesteia. curioasă. împotriva alunecării schiurilor lateral sau înapoi”. în loc de anticameră. Ceea ce contrariază însă în acest „pseudoderivat” este chiar prezenţa. Hipercorectitudinea lexicală De regulă. substantivul anticameră nu înseamnă. în niciun caz. prefixul anti. Pe de altă parte însă. atunci. modelarea analogică în cazul hipercorectitudinii vizează. înaintea altor persoane”. respectiv cu prefixul ante-. şi anume condiţia existenţei relaţiei semantice dintre baza de derivare şi afix. într-un cabinet” reprezintă. anti-. ceea ce permite. ci cu paronimul său. [9]. a prefixului neologic anti-. în orice tip de hipercorectitudine vorbitorul tinde spre realizarea unor norme lingvistice prin adecvarea la un anumit model. corect – înţelesul acestui substantiv cu semnificaţia unui alt prefix neologic (cu care. Ca urmare. cei care s-au ocupat de definirea şi descrierea fenomenului hipercorectitudinii sau oprit mai mult asupra aspectelor fonetice (eventual cu reflexe în planul scrierii). antiotoman „împotriva otomanilor” etc. În schimb. într-o adunare publică. Un exemplu în acest sens este forma (neliterară!) antecameră. respectiv o încăpere amplasată „înaintea” unui birou. în structura sa. structura fonetică sau / şi gramaticală a cuvântului. interpretarea greşită a normelor de formare a cuvintelor (în special ale derivării şi compunerii). şi asta deoarece forma sa internă este suficient de transparentă. măcar dacă ne gândim că. de cele mai multe ori. antidrog „care este împotriva drogurilor”. vorbitorii au asociat – până la un punct. şi fr. antevorbitor „persoană care a vorbit. al cărui aport semantic este ideea de anterioritate („înainte”. Bulgaria va cere în noiembrie să intre în antecamera euro (www. Astfel. de vreme ce anticamera este o „cameră de aşteptare”. „opus”). Majoritatea vorbitorilor (nespecialişti) văd însă în acest cuvânt o creaţie românească. unitatea-suport a hipercorectitudinilor fonetice. Or. antebelic „de dinaintea unui război”.ro). antifraudă „împotriva fraudei”. anticamera (cf. numeroşi vorbitori rostesc (şi scriu. fiind convinşi că respectă una dintre condiţiile de „bună formare” a unui cuvânt prin mijloace interne. mai puţin asupra celor gramaticale şi foarte puţin (sau chiar deloc) asupra faptelor lexicale ce pot fi puse pe seama acestui fenomen [8]. situaţiile de hipercorectitudine propriu-zis lexicală sunt destul de rare şi au în vedere. Ignorarea nivelului lexical ca posibil teren de manifestare a hipercorectitudinii pare. precum în exemple de tipul: antialcoolic „care este împotriva abuzului de alcool”. „anterior”). Or. antidogmatic „care respinge dogmatismul”.modele furnizate de memorie). Substantivul anticameră „cameră de aşteptare la intrarea într-un birou. antiderapant „contra derapării şi patinării autovehiculelor. încât să permită o analiză morfematică de tipul cameră + pref. antepune „a pune înainte”.allinfo. 122 .se află în relaţie de paronimie). gramaticale (mai ales morfologice) şi grafice este chiar cuvântul.bzi. de altfel. 2.ro). mai ales. antichambre).revistanet. Stancu duce Steaua în antecamera Europa League (www. „contra”. un calc parţial de structură morfematică. antialergic „contra stărilor alergice”. la prima vedere. totodată. în acelaşi timp) antecameră. „logic” ar fi ca acest cuvânt să se fi format nu cu prefixul anti-. în majoritatea cazurilor.ro) [10]. antedeviz „evaluare scrisă prealabilă a costului unei construcţii proiectate”. Aici intervine şi o asociere de tipul etimologiei populare. ca în exemplele: antedată „dată anterioară celei considerate ca prezentă sau anterioară unei date reale”. mai exact un derivat cu prefix. ante-. în limba română. „aspirantul” ajunge la rezultate neconforme cu realităţile din acea normă. pe care vorbitorii sunt obişnuiţi să-l găsească în formaţii (substantivale sau adjectivale) în care aportul său semantic implică ideea de opoziţie („împotriva”. „împotriva camerei”.

înnotătură.”. s. innotare. II.. innecător. innotu (p. ennotish „înotând” (cf. innecat. 307).Atragem atenţia că. DER. innotătură (Cihac. înnecător. innotatu. a strangula. prin sens. innecume. de altfel. apariţia formei antecameră cu sensul „anticameră” este rezultatul unei atitudini hipercorecte. innotàtoriu. ennotat. constând într-o falsă interpretare a structurii morfematice a substantivului anticameră. posttonic. Primul dintre ele continuă lat. înnotiş (CDDE. DVL. aşa cum. MDN. interregional. în textele vechi este atestată şi forma nuta. transsiberian. (http://facultate. pop. Iniţial. s. ceea ce presupune o bază lat. moştenită din latină (lat. innotare. Prin urmare. transsexual. innotu (Laurian – Massim. ca „normă lexicală”.. p. *notāre [12]. transsaharian.v. care continuă direct lat. înnopta. în dicţionarul etimologic al lui Candrea şi Densusianu (1907-1914): înneca. înneca. 550). 1822): innec. anticamera (eventual şi cu fr. Dictionnaire. împreună cu familia lor lexicală. desigur. În această categorie se găsesc derivate ca: înnoda. care se pronunţă amândouă. innotare (lat. erau scrise cu literă dublă.. Sextil 123 . posttotalitar. Interesant este însă faptul că şi acest termen se află în relaţie etimologică cu it. 214). innotatoriu.”). innecăciune. sunt înregistrate şi în primele noastre dicţionare. innot. cameră de precombustie” (cf. II. înota). p. 307-308). ennot. innot. XLIX-L). în derivatele cu prefixe de la baze care încep cu aceeaşi consoană în care se termină prefixul se scrie cu literă dublă (= consoane duble. clas. ~ 1650): ennek. 548. înnegri. 127-128). innecare. O situaţie aparte prezintă verbele româneşti (şi derivatele lor) înota şi îneca. I. înnecăciune. antecameră. innatare „a pătrunde înot în. Menţionăm că verbele înota şi îneca. înnota. apar notate cu un singur n. innotare. cele două verbe. a sugruma”.v. ca şi derivatele lor. şi anume „compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul şi începe arderea. nĕcāre „a ucide. de pildă. 1870): innec. p.. De altfel. posttraumatic etc. termenul este înregistrat şi în DOOM 2): Firma Wartisila Diesel propune utilizarea unei camere de ardere cu antecameră. innotat. Densusianu. DLR. Pe de altă parte. acceptată însă de limba literară. având însă un sens cu totul diferit de paronimul său anticameră. în limba română. FCLR. innecu. p. innecăcios. p. modificarea formei anticameră în antecameră se explică. La aceasta a contribuit. ca termen tehnic. innecatoriu. a sufoca”) şi atestată în textele din secolul al XVI-lea (cf. I. şi încadrarea. din următoarele considerente: aprinderea amestecului gaz-aer în antecameră se realizează cu injecţia pilot. aşa cum am precizat deja. 208. p. DOOM 2.. sensul termenului contribuind decisiv la remodelarea formei. II.. p. ceea ce înseamnă că aici avem a face fie cu un calc total [11].regielive. a acestuia în categoria cuvintelor formate cu prefixul neologic ante-. innotare. CDDE. cât şi îneca (împreună cu derivatele lor). Dicţionar.de la vechea bază neca „a sufoca. innecatiosu. a omorî fără vărsare de sânge. 1876): innecare. deci înnota. formele cu dublu n fiind notate eventual doar ca variante (uneori chiar în paranteză). şi prin etimologie populară. este creat pe teren românesc prin derivare cu prefixul în. există. ILR. are. interregn. innotatoare (Bobb. interrasial. şi substantivul antecameră. 74-75). îneca. Aşa procedează. a omorî. 47-50). innecu. *notāre. I. Conform unei reguli ce respectă principiul fonetic de la baza ortografiei limbii române. înnota. innecătură. s. innecatu.v. innecat. „a înota în. în primul dicţionar academic al limbii române (vol. atât înota. în dicţionarul etimologic al lui Alexandru Cihac (vol. antichambre). Deja în dicţionarele de la începutul secolului XX. apar notate cu dublu n încă în primul dicţionar al limbii române (Dictionarium valachico-latinum. Prefixele.ro). 226). enneketurė. în loc de natare „a înota” (cf. ennekumė. fie. Aceeaşi notaţie etimologică întâlnim şi în dicţionarele de mai târziu: în dicţionarul lui Ioan Bobb (tom. Cel de-al doilea verb. mai curând. innecare. analogia cu cele câteva zeci de derivate cu acest prefix analizabile în limba română (cf. innotător. tot cu o formă hipercorectă. innotatoriu. înnecăciosînnecătură. în Lexiconul budan (1825): innecàciosu. Ciorănescu. cf. p.

o falsă analiză de tipul în. DA. înnopta < în. Compunerea cu în este.complexdolcevita. Alexandru Ciorănescu. O situaţie oarecum similară avem în cazul adverbul înainte.+ negru. înecăcios. demainte (cf. astfel. împrejur.. în formula: prefixul în. miercuri.+ noapte). din nalt. ele existând şi în dialectele din sudul Dunării (cf.+ *nainte. năpoi. *nalt. derivatele înota şi îneca se scriu cu un singur n. FCLRV. EW. p. (î)nainte. Tiktin. astăzi. *aînte. plasându-se. rezultate. mai deinte. apare în textele din secolele XVI-XVII numai în compuse ca deinte..net). sau H. cf. p. Scrierea cu un singur n este justificată de lipsa de transparenţă a vechilor grafii înnota şi înneca. Tânărul despre care se presupunea că s-ar fi înnecat în Târnavă este bine sănătos (www. pentru forma nalt. înot (înnot) (Puşcariu. Vechile verbe nota (nuta) şi neca. din alt. în. în aşa-numita “baltă a morţii” (www.+ un cuvânt românesc care începe cu consoana n (cf. înalt). în primul rând.188). in alto. Lat. DRG. înapoi. CDDE. cu toată justificarea etimologică iniţială: Un tânăr de 17 ani s-a înnecat ieri. în ortografia actuală a limbii române.. ar.sighisoaraonline. înot. paralel cu ieşirea din uz a acestor baze.realitatea. înecătură. în dicţionarul său român-german (vol.v.com). din încadrarea analogică în categoria derivatelor cu prefixul în-. moştenite din latină. înnapoi sau înnalt. înecăciune. mainte (< mai ainte).ro). ceea ce ar explica şi preferinţa pop. De o astfel de interpretare era susceptibil şi antonimul său. cât „din raţiuni de fonetică sintactică. În aceeaşi categorie (fiind la fel de nerecomandabile) intră şi variantele grafice înnainte. deci. pe baza unor expresii ca în altul (cerului). un fapt de hipercorectitudine lexicală. Ainte. 1903): înec. Dacă aş putea să dau timpul înnapoi aş cere ajutor de la psiholog. împreună..ro). 124 .v.. iar practicarea vechilor grafii înnota. Odată cu pierderea sentimentului legăturii dintre aceste derivate şi bazele lor. curente în limbajul oral (dar şi în textele vechi). peştii înnotau lângă picioarele noastre .din înalt s-ar explica nu atât prin lat.ro). că prezența lui în. înalt). sub această formă. Ciorănescu. 260-261). înţelese ca în nalt. astăzi. ar. au caracter popular şi regional. înapoi (< în + *apoi. megl. probabil prin analogie cu alternanța vocalică î / i din cuvânt-cuvinte. în loc de înalt” (Ciorănescu..+ *napoi. (www. s. în. înalt (cf.v.ziarulorizont. DER. p. napoi. mormânt-morminte (cf.+ *nalt). mainainte. 8 iulie a. în condiţiile în care nu mai poate fi identificat cuvântul primitiv începător cu această consoană la care s-a adăugat prefixul în-. Îndepărtaţi parasolarul de pe parbriz înnainte de a porni motorul (forum. Variantele nainte. (blogs. ar. înainte) [14]. (www. înneca reprezintă. înota (Tiktin. normală (cf. Hristea.) [15]. în aceeaşi categorie cu compusele înainte. năpoi. adverb folosit ca adjectiv (in altum. s. nalt). Gândeşte-te bine înnainte să fumezi.c.showbiz-celebrity. la rândul lor. megl. nainti. Gândeşte-te bine înnainte să prizezi. Apa curată. verbele respective încep să fie scrise înota şi îneca. 72. 824) [13]. ab ante. megl.myspace). consideră.. înadins etc. analizat ca în + *napoi) [16].rol. Îşi ia casă în Bucureşti. astfel încât derivatele lor înota şi îneca nu mai pot fi analizate. nalt. Prin urmare. *napoi. năinte. II. păstrat şi în ar. p. s. DER. au dispărut din limbă. Interpretarea lui înainte ca în nainte a făcut posibilă apariţia variantei nainte. Gândeşte-te bine înnainte să semnezi. a trecut la ainte. 75).com). Pentru cei interesaţi de cursurile pentru înnot vă rugăm sunaţi la urmatorul număr . de pildă. al cărui rezultat normal.. Apariţia lor implică.cam 30 de metri apa abia trece uşor peste genunchi (amfostacolo. psihiatru orice (raspunsuri. înnegri < în. Alexandra Dinu vrea înnapoi în România.+ *nainte.Puşcariu în dicţionarul său etimologic din 1905: înec (înnec). 805. Sinteze. Gândeşte-te bine înnainte să votezi.ro). printr-o falsă analiză a structurii lor morfematice (în. [a]naltu.

unde nu avem a face cu o distanţare faţă de „exprimarea ne-orăşenească”. nu se pune problema unei exprimări „corecte”. Probleme. deci.ziua. mai adecvat. sau chiar substituindu-l pe acesta. de pildă. 281). Cum deosebirile de ordin lexical sunt mai sensibile pentru vorbitori când între ei există diferenţieri diastratice (în special după originea rurală – sau doar presupusă astfel – şi cea urbană). ci doar „adecvate” la un anumit tip de discurs) [18]. În realitate. aşa cum notează Theodor Hristea.83 şi 2.28 cu mâna întinsă. ba chiar dorinţă de a vorbi frumos.Dacă eşti înnalt şi ai mâini scurte nu prea te ajută.ro) L-a salvat solidaritatea ziariştilor şi insistenţele la cel mai înnalt nivel. pentru chibrit şi heruvimi) [21]. e mai greu de invocat o astfel de reacţie în cazul unor fenomene morfologice sau sintactice (ca de pildă în situaţiile de pseudoadjectivizări: noi-născuţi. ci şi o anumită grijă. care îl utilizează cu referire nu doar la fapte fonetice. de aici.71 şi 2. p. Cât priveşte „dezavantajul”. 311). chiar dacă legea UE îl proteja întrun fel (www. evident. reacţia faţă de palatalizarea labialelor. Termenul de hiperurbanism este frecvent întrebuinţat în literatura de specialitate (mai ales în filologia clasică şi în romanistică) [19]. în articolul Hiperurbanisme lexicale (publicat în volumul colectiv Semantică şi semiotică. ci şi gramaticale şi lexicale [23]) şi să trecem în 125 . nu şi „cum trebuie să se spună). Atrăgând atenţia că. la faptul că vorbitorii conştientizează existenţa unor diferenţe lingvistice în spaţiul geografic. Iorgu Iordan. impresia. p. În realitate. deci şi cei înnalţi "suferă" de detenţă (www. cât şi un neajuns. că. izvorâte din teama de a nu greşi (adică de a nu se conforma normelor limbii literare)” (Hristea. autorul consideră că un astfel de interes se manifestă mai ales în ceea ce priveşte selecţia materialului lexical. să-i oferim o accepţie mai largă. ci pur şi simplu cu greşeli de limbă sau de scriere. şi. dacă în cazul unor fonetisme s-ar putea vorbi de o reacţie a vorbitorilor faţă de anumite fenomene lingvistice pe care le atribuie normei „rustice”. ci şi prin prisma opoziţiei (extralingvistice) rustic / urban („aşa zic ţăranii” vs „aşa zic cei de la oraş”). elegant. Avantajul constă în referirea explicită pe care o face la determinările sociolingvistice ale fenomenului hipercorectitudinii. cu efortul de a satisface normele limbii literare. ceea ce lasă impresia că ambii termeni acoperă acelaşi concept. în cazul hipercorectitudinii. hiperurbanisme (cu atât mai mult. utilizarea termenului de hiperurbanism prezintă atât un avantaj. Pentru a putea păstra termenul de hiperurbanism trebuie.32 cu mâna întinsă. cumulat cu „teama de a nu greşi” [22]. acesta se referă la pericolul de a confunda „vorbirea orăşenească” cu limba literară. 1981). cu cât. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.). În plus. de cele mai multe ori paralel cu termenul de hipercorectitudine. în cazul lor. Hiperurbanisme. falsă. Eu am 1. care să acopere toate cazurile de hipercorectitudine lingvistică (aşa cum procedează. populare sau dialectale (de pildă. „de cele mai multe ori nu avem de-a face cu o « urbanizare » în sensul propriu al cuvântului. Iordan e de părere că faptele din domeniul vocabularului ce sunt produsul în întregime al dorinţei oamenilor de a se exprima cult sau „elevat” (acest din urmă termen fiind el însuşi un asemenea produs) ar trebui numite.numaibaschet. în cazul hipercorectitudinii. El nu sare nici măcar 40 cm eu sar +70. judecând anumite fapte de limbă nu doar prin grila impusă de norma literară (cei mai mulţi ştiu doar „cum se spune”. dar şi între straturile socio-culturale ale comunităţii lingvistice. 3. intervine nu numai teama de a nu greşi (deci preocuparea pentru normele de corectitudine). în exemple ca pibrit sau feruvimi. ci. Hiperurbanismele lexicale Un punct de vedere interesant în legătură cu hipercorectitudinea lexicală găsim exprimat la Iorgu Iordan. vorbitorii reacţionează mai mult faţă de o exprimare „rurală” sau „ţărănească” [20]. şi asta deoarece „vorbitorii sunt mai atenţi la vocabularul pe care îl folosesc ei înşişi şi partenerii lor decât la aspectul fonetic şi cel gramatical al materialului utilizat în conversaţiile curente” (Iordan. pepeni grozavi de buni etc. distins.net) [17]. Bucureşti. un coleg de echipă are 1.

cu problema adecvării cuvântului la specificul stilistic al discursului / textului [24]. întemeiată pe opoziţia urban / rural (cf.romanialibera.ro). ca dormitul. În unele părţi. impresionaţi de popularitatea bocetelor.presamil.: Bebeluşul tău mănâncă suficient? (www.informatia.info). Dintre faptele enumerate de Iordan.plan secund semnificaţia iniţială. uneori.info).ruvr. duce la încălcarea „normei socio-culturale” ce reglementează (faţă de norma lingvistică propriu-zisă). Cât de dificilă este trecerea în clasa a V-a? (www. pe de altă parte.com).V. p.ro). ce reflectă atitudinea cultistă a vorbitorilor reţinem [25]: • utilizarea excesivă a adverbului (şi adjectivului) suficient. mâncatul etc. partea finală a predicii la înmormântare are nişte inovaţii. Catherine Ashton a pus accentul pe importanta unui comerţ „liber şi just". Hristea. pe de o parte. Ivan Ivanovici. Stoichiţoiu-Ichim. în loc de greu (în condiţii foarte asemănătoare cu suficient): O familie cu situaţie dificilă va cere sprijin financiar (www.ro) Creşa. • Rămăşiţele unui cuplu decedat în epoca războiului troian.reno. În prezent se creează o bază de date electronică.com).monitorulexpres.ro). 126 .gandul. a reuşit să vândă suficientă brânză cât să ţină stâna pe picioare (slowfoodromania. La un moment dat venise unul lângă ele. cu problema excesului de neologisme. Atât animalele decedate. unii preoţi.eu).europarl.. nu a rezistat si a suportat un atac de cord (www. în plan lexical. şi dă familiei sfaturi. descoperite în Turcia (www. Problemele la ferma din Cenei a Smithfield au apărut în urmă cu mai bine de două săptămâni când peste 7000 de porci au decedat în numai câteva zile (www. Dar un adevarat politician este domnul Nastase.ro). până la un punct. pentru destul sau de ajuns. unde nevasta. Nevoia de diferenţiere diastratică are ca efect „hiperurbanizarea lexicală”.ro). Predecesorul meu..nou-nascuti. pronumele personal dânsul. care era suficient de beat încât să nu-i pese cu cine dracu' dansează (nebuloasa.ru).ziarullumina. care. vorbeşte la persoana I singular. Vocabularul. Aceste schimbari sunt determinate de modificarile pe care organismul militar le suportase sub controlul consilierilor sovietici (www. reiese că esenţa fenomenului pe care acesta îl numeşte hiperurbanism lexical se confundă. au adoptat metoda. cât şi probele identificate la faţa locului au fost ridicate de către reprezentanţii D. iar. 279-280).md). Potrivit generalului.ro). îndrumări sau îşi cere iertare (www. simţit ca „mai politicos” decât el.ro). iar pierderile totale suportate în anii de război sunt estimate de 26 milioane 600 de mii de oameni (http://romanian.ro). prin care se dialoghează cu mortul. etimologică. este preferat de unii vorbitori dintr-un fals sentiment cultist. A avut noroc cu Târgul Ţăranului de la Piaţa Amzei. o alegere dificilă? (www.blogspot. chiar în legătură cu banale activităţi cotidiene. în vederea efectuării analizelor (2008.zdg.europa.mami. a deceda / decedat pentru a muri / mort: • În cadrul audierii de la Strasbourg pentru postul de Comisar pentru comerţ. p. Codul rutier a suportat din nou modificări! (www. pierderile suportate de Forţele Armate se ridică la 9 milioane oameni. 85). Astfel. care accentuează despărţirea decedatului de familia sa şi de cei prezenţi. nu discut (www. împărţită între spital şi tarabă. Dânsa a declarat că va face tot posibilul pentru a ajunge la o concluzie în ceea ce priveşte runda de dezvoltare de la Doha (www. • preferinţa pentru adjectivul dificil.S. Probleme. îndeosebi în Ardeal. motivaţia şi funcţia unui cuvânt în raport cu specificul unui anumit stil sau registru de limbă (cf.facebook.calificativ. Din exemplele oferite de Iordan. Dansul e politician. dupa o serie de scrisori anonime si de atacuri. care nu erau decat niste barfe la adresa sa. dar şi din dorinţa de a fi politicoşi [26]: • a suporta pentru a suferi: . pacienta a suportat o intervenţie de îndepărtare a ovarelor (www. diversificând procedeul: preotul se transpune în locul decedatului.ro).cugetliber.

• a solicita pentru a cere: Cei 24 de inspectori au solicitat să revină la catedră, renunţând de bunăvoie la funcţii (www.evenimentul.ro). Am informat direcţia şcolii şi profesorii despre acţiunile pe care vrem să le întreprindem şi le-am solicitat sfatul şi ajutorul (www.youngreporters.org). Referitor la solicitarea ţăranilor privind demisia sa, Victor Dumitru a precizat că "fiecare persoană solicită ceea ce vrea" (www.infoportal.ro). De cîteva zile, în Piaţa Centrală, lîngă un chioşc de vânzare a ziarelor, stă maica Maria Istrate, de la Mănăstirea Moisa, comuna Boroaia (judeţul Suceava), şi solicită mila trecătorilor (www.evenimentul.ro).

a realiza pentru a înţelege, a-şi da seama, a deveni conştient (de ceva):

Economistul-sef al FMI: Europa nu realizeaza încă amploarea crizei (ro.newspeg.com). Am realizat că am prieteni adevăraţi (ioana-magazin.blogspot.com). Dacă bătrânii realizau că sunt înşelaţi şi încercau să opună rezistenţă erau, în cel mai bun caz, ţinuţi cu forţa pe un scaun (www.evz.ro).

Desigur, s-ar mai putea da multe alte exemple de „hiperurbanisme lexicale”, respectiv de situaţii în care anumite cuvinte (de regulă, neologisme) sunt preferate în locul altora, simţite ca banale sau mai puţin elegante, deci inadecvate într-un context determinat, în care preocuparea pentru exprimarea îngrijită, cultivată este predominantă. Iată numai câteva astfel de exemple: • a debuta pentru a începe:
Dedicată iubitei, “muzei” şi “luminii călăuzitoare”, piesa debutează cu un rock progresiv şi se termină cu o atmosferă de şansonetă (bucuresti.24fun.ro) Etapa debutează la Buzău. Gloria Buzău şi Ceahlăul Piatra-Neamţ se confruntă astăzi, de la ora 13.00, în uvertura (sic!) etapei cu numărul 19 (www.ziare.com).

a demara pentru a începe:
Angajaţii de la Spaţii Verzi au demarat curaţenia de toamnă (ziaregratis.ro). Asociaţia Română de Minifotbal şi Lider Sport, începând cu data de 20 august 2009, au demarat înscrierile pentru Campionatul Municipal de Minifotbal pentru Amatori - Liga Bergenbier (www.lidersport.ro/).

a se derula pentru a se desfăşura, a se petrece, a avea loc:
În perioada 8-14 decembrie 2008 se derulează a patra a ediţie a Săptămânii de Creaţionism (mersulvremurilor.ro). Andra a filmat un nou videoclip: "Rămâi cu mine" - Filmările s-au derulat în două locaţii de platou şi o locaţie de exterior mai specială: o biserică... (news.softpedia.com).


a (-şi) adjudeca pentru a câştiga
Cristina Hirici şi-a adjudecat primul set destul de uşor câştigându-l cu scorul de 11-5 (sport.muscel.ro). Vladimir Putin îşi adjudecase al doilea mandat cu o majoritate zdrobitoare (bbc.co.uk). Am servit caşcaval pane cu cartofi prăjiţi, respectiv aripioare picante cu cartofi gratinaţi la cuptor (arashi.blosone.ro). Cât timp comisia s-a retras, consilierii rămaşi în sală au primit colindul celor de la Corul Filarmonicii, alături de care au servit şi un pahar de şampanie (www.ziaruldemures.ro). Predealul este locaţia ideală unde vă invităm să vă instalaţi tabăra atunci când doriţi să mergeţi la schi sau în drumeţii montane (http://vila-select.ro). În curând aici veţi găsi locaţiile disponibile pentru reclama dumneavoastră (www.promptid.ro).

a servi pentru a mânca / a bea:

locaţie pentru loc, amplasament, poziţie, situare:

3. Concluzii Descrisă, de cele mai multe ori, doar ca un tip de abatere lingvistică, hipercorectitudinea rămâne unul dintre cele mai interesante fenomene, care pune în evidenţă o serie de realităţi ale funcţionării limbajului, cum ar fi libertatea vorbitorului, care poate opta între mai multe posibilităţi de realizare a unui fapt de limbă, importanţa analogiei în actul lingvistic,
127

intervenţia factorului conştient în gestionarea materialului lingvistic, importanţa determinărilor psiho-sociale în procesul de inovare – adoptare a unui model lingvisic etc. „[...] hipercorectitudinea este un fenomen creator de limbă. Deşi multe dintre formele care apar astfel sunt respinse de norma literară, acest fenomen reprezintă una dintre sursele importante prin care limba obţine rezultate asupra cărora vorbitorii îşi exprimă opţiunile. Hipercorectitudinea este una dintre formele esenţiale prin care limba se află în mişcare evolutivă. Ea este un indice care dă seama de caracterul social al limbii. Importanţa ei nu stă atât în faptul că ar furniza limbii forme viabile, cât în aceea că este o formă prin care evoluţia ei se exercită” (Gafton, Hipercorectitudinea, p. 9). NOTE
[1] Pentru definirea conceptului şi tipologie, vezi Hristea, Hipercorectitudinea, p. 171-180 şi, de asemenea, Idem, Probleme, p. 277-315; pentru cauzele fenomenului şi condiţiile în care se produce, ca şi pentru bibliografia problemei, vezi, mai ales, Gafton, Hipercorectitudinea. [2] Adesea, fenomenul hipercorectitudinii a fost tratat chiar ca un tip de analogie nesistematică. [3] Deşi prefixul hiper- înseamnă, în general, „foarte”, „excesiv de”, hipercorectitudinea nu este o corectitudine dusă la extrem, ci o abatere. [4] Cf. şi fr. hyperurbanisme, hyperdialectisme, hypercorrection ; germ. Hyperkorrektur, Hyperkorrektheit, Hyperkorrekte Sprachformen, Überentäusserung ; engl. hypercorrection, hyperurbanism, hyperforeignism, overcompensation etc. [5] Alexandru Gafton face observaţia că „perspectiva sociolingvistică, una dominantă, este, sub o formă sau alta, omniprezentă în toate situaţiile de hipercorectitudine, la orice nivel ar apărea fenomenul a cărui esenţă o constituie” (Gafton, Hipercorectitudinea, p. 59). Lingvistul ieşean atrage atenţia asupra faptului că vorbitorul nu este un participant pasiv la actul comunicării. El nu doar are capacitatea de percepţie, analiză şi producere a sunetelor, ci poate sesiza diferenţele la contactul cu o altă normă şi îşi poate orienta discursul către şi în funcţie de receptor, atunci când, în urma comparării celor două norme, se pot semnala diferenţe semnificative, care se cer estompate sau reduse. [6] Aşa cum remarca Iorgu Iordan, corolarul acestei „temeri” legate de posibilitatea de a greşi este „voinţa de mai bine”, care se poate manifesta în mai multe direcţii: „Deseori, sunt sigur că teama este aproape inexistentă, ceea ce însemnează că rămâne numai dorinţa de a vorbi corect, ba chiar frumos, elegant şi distins” (Iordan, Hiperurbanisme, p. 310). [7] „După observarea destul de atentă a normei către care tinde, vorbitorul începe să construiască raţionamente bazate pe analogii pentru toate situaţiile (contextele) cu care se confruntă” (Ibid., p. 31). [8] Theodor Hristea, de pildă, are în vedere, ca principale aspecte ale hipercorectitudinii, doar hipercorectitudinea grafică, fonetică, morfologică şi sintactică (Hristea, Probleme, p. 292). Nici în DŞL (s.v.) nu găsim oferite exemple decât pentru hipercorectitudinile de natură fonetică şi gramaticală, iar în ELR (s.v.), deşi se specifică faptul că hipercorectitudinea se manifestă şi în domeniul formării cuvintelor, exemplele oferite sunt puţine şi nu lipsite de ambiguităţi, aflându-se mai degrabă în sfera hipercorectitudinilor fonetice. [9] Prin abstractizare şi generalizare, termenul anticameră a ajuns astăzi să însemne, între altele, şi locul unde te pregăteşti înainte, în vederea pătrunderii într-o anumită zonă de interes. [10] Exemplele pe care le oferim în lucrare, culese, în majoritatea lor, de pe internet, păstrează particularităţile (orto)grafice originale. [11] Ceea ce ar însemna că aici (spre deosebire de anticameră) prefixul anti- a fost „tradus” prin ante-. [12] CDDE avansează ipoteza unui *nautare, derivat din nauta „navigator, corăbier” (cf. şi Densusianu, ILR, II, p. 316). [13] Interesant este că, atât la Puşcariu, dar mai ales la Tiktin, apar notate cu un singur n ca normă şi alte cuvinte derivate cu prefixul în- şi care şi astăzi sunt scrise cu literă dublă: înădi, înebuni, înegri, înegura, înoda, înoi, înopta, înora ş.a. [14] DA consideră că ainte este un rezultat normal din punct de vedere fonetic; CDDE explică trecerea lui î la i (*aînte > ainte) prin poziţia atonă pe care o avea uneori în frază (cf. it. avanti, prov. avan, fr. avant, cat. abantes). [15] După DA, este însă vorba de o contaminare a lui ainte cu îninte < in ante. 128

[16] Desigur, fonetismele fără î iniţial pot rezulta şi din căderea accidentală a acestui sunet, în vorbirea neglijentă, în tempo rapid sau în fonetică sintactică: „Foaie verde bob şi linte / Să jucăm sârbanainte” (Folclor); „De la lume adunate şi-napoi la lume date” (Folclor); „Potop e-napoi şi nainte” (Bacovia); „Fii cuminte ca-nainte, nu fi prost precum ai fost” (Folclor); „Are gâtul foarte-nalt / Şi picioarele cam lungi / Dacă vrei să-i dai o floare / E cam greu la ea s-ajungi” (Folclor). [17] Grafiile analogice înnainte, înnapoi, înnalt se întâlnesc şi în textele literare, începând cu secolul al XVI-lea. În Liturghierul lui Coresi (1570), de exemplu, apare forma înnainte: „[D]e ceaste puse înnainte şi sfinţite ci/nstitele darure, Domnului să ne rugă/m (fragment reprodus după ediţia Liturghierul lui Coresi, text stabilit, studiu introductiv şi indice de Al. Mareş, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1969, p. 144). Chiar şi mai târziu, în secolului XX, putem întâlni astfel de grafii. Nicolae Iorga, de pildă, scrie în mod consecvent înnainte, înnapoi, înnalt, înnălţa, înnălţime (vezi Nicolae Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a vietii religioase a Românilor, 1908). [18] Cf. Toma, LRC, p. 138: „Căutarea cu orice preţ a unor termeni « culţi », « radicali » şi evitarea cuvintelor obişnuite, considerate « banale », inclusiv în contexte care nu solicită aceste exigenţe, este denumită cultism şi reprezintă o deficienţă de exprimare”. [19] În lingvistica românească, termenul a fost impus în special prin studiile lui Iorgu Iordan şi Sextil Puşcariu În lingvistica românească, termenul a fost impus în special prin studiile lui Iorgu Iordan şi Sextil Puşcariu. [20] Cf. Sextil Puşcariu, Privire, p. 178, care vede în hiperurbanisme „cazuri de exces de zel în prefacerea rostirii ţărăneşti în rostire orăşenească”. Cu aceeaşi accepţie întâlnim termenul şi la Vendryes, Le langage, p. 59: „On appelle hyperurbanisme l'excès auquel entraîne le souci de la correction, quand on se pique de beau langage. Un paysan d'Italie, voulant parler le latin de Rome et sachant qu'à un o long de son dialecte correspondait souvent la diphtongue au dans le langage de la capitale, disait plaustrum pour plostrum, cauda pour coda, plaudere pour plodere; c'est un hyperurbanisme”. [21] Particularităţile fonetice sunt, de altfel, cele mai „stridente” fenomene care determină opoziţia dintre dialecte, sau dintre acestea şi limba literară. Totodată, anumite trăsături fonetice fac să se vorbească, de pildă, despre un „accent” moldovean, bănăţean etc. [22] „Este indiscutabil că, în conştiinţa celor mai mulţi vorbitori, e vie nu opoziţia dintre vorbirea orăşenească şi cea rurală, ci dintre ceea ce numim « literar » şi « neliterar ». De aceea şi eforturile conştiente ale subiectelor vorbitoare sunt îndreptate în direcţia conformării faţă de limba literară şi nu faţă de vorbirea din mediul citadin” (Hristea, Probleme, p. 281). [23] „În mod obişnuit, dacă nu cumva chiar exclusiv, se foloseşte termenul hiperurbanism, înlocuit în vremea din urmă tot mai frecvent prin hipercorectitudine, când e vorba de fenomene fonetice sau, mult mai rar, gramaticale. Eu cred că el poate fi întrebuinţat şi în legătură cu unele fapte lexicale” (Iordan, Hiperurbanisme, p. 310). [24] Fiind de domeniul lexicologiei normative, „adecvarea cuvântului la specificul stilistic al textului este o exigenţă de rafinament a selecţiei lexicale [...]. Diferenţierea (sau marcarea) stilistică se produce pe mai multe axe: niveluri sau registre stilistice, stiluri funcţionale, domenii profesionale, axa temporală, răspândirea teritorială, raportarea la normele literare, frecvenţa utilizării cuvântului, atitudinea afectivă” (Toma, LRC, p. 139). [25] Exemplele au fost selectate de noi şi provin, în general, din resurse online. [26] De aici şi interpretarea, falsă, a acestui pronume ca fiind „de politeţe”. În realitate, dânsul este pronume personal şi poate fi folosit atât în legătură cu persoane, cât şi cu alte categorii de „animate”, şi chiar cu lucruri. De altfel, în Moldova pronumele dânsul e folosit în mod curent cu referire la animate non-umane sau inanimate („dânsa” poate fi, de pildă, vaca pe care o mulge ţăranul, dar şi funia cu care o leagă).

Coteanu, Ion, Wald, Lucia (redactori responsabili), (1981), Semantică şi semiotică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. ***(1978), Formarea cuvintelor în limba română, (FCLR. Prefixele),., vol. II Prefixele, Editura Academiei, Bucureşti. ***(2007), Formarea cuvintelor în limba română din secolele al XVI-lea – al XVIII-lea, (CLRV), , coordonator Magdalena Popescu-Marin, Editura Academiei Române, Bucureşti,. Gafton, Alexandru, (2000), Hipercorectitudinea. Abordare fonetico-fonologică din perspectivă diacronică şi cu aplicare la palatalizarea labialelor şi la velarizare, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,. Hristea, Theodor (1962), Conceptul de hipercorectitudine, în LR, XI, nr.2. 129

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Hristea, Theodor (1968), Probleme de etimologie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,. Hristea, Theodor, (coord.) (1984), Sinteze de limba română, ediţia a treia, revăzută şi din nou îmbogăţită, Editura Albatros, Bucureşti. Iordan, Iorgu, Hiperurbanisme lexicale, în Coteanu – Wald (1981), Semantică, p. 310-314. Puşcariu, Sextil (1976), Limba română, vol. I Privire generală, Editura Minerva, Bucureşti. Stoichiţoiu-Ichim, Adriana (2001), Vocabularul limbii române actuale. Dinamică. Influenţe. Creativitate, Editura ALL Educational, Bucureşti. Toma, Ion (2001), Limba română contemporană. Privire generală, Editura Niculescu, Bucureşti. Vendryes, J,. (1921), Le langage. Introduction linguistique a l`histoire, La Renaissance du Livre, Paris. Dicţionare. Surse CDDE = I.-A. Candrea, Ov. Densusianu (2003), Dicţionarul etimologic al limbii române. 1. Elemente latine A – Putea, Editura Paralela 45, Bucureşti. Ciorănescu, DER = Alexandru Ciorănescu (2001), Dicţionarul etimologic al limbii române, Editura Saeculum I.O., Bucureşti. Densusianu, ILR = Ovid Densusianu (1961), Istoria limbii române, editată de J. Byck, vol. I, II, Bucureşti. DA = ***(1913-1949), Dicţionarul limbii române, publicat de Academia Română, A – De şi F – Lojniţă, Bucureşti. DOOM 2 = ***(2005), Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,. DŞL = Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan (2001), Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira, Bucureşti. DVL = ***(2008), Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, studiu introductiv, ediţie, indici şi glosar de Gh. Chivu, Editura Academiei Române, Bucureşti. Bobb, Dicţionar = (1822-1823), Dictionariu rumanesc, lateinesc si unguresc, dein orenduiala excellentii sale preosfintitului Ioan Bobb, vladeicul Fagarasului asediat si cu venitu cassi clerului typarit in doao tomuri, tom I A-L, tom II M-Z, in Clus, (versiune ebook, disponibilă la www.archive.org). Laurian– Massim, DLR = (1876) Dicţionariul limbei române, după însărcinarea dată de Societatea Academică Română, elaborat ca proiect de A.T. Laurian şi I.C. Massim, Bucureşti, tom. I, 1871, tom. II (colaboratori Iosif Hodoş şi G. Bariţiu). Lexiconul budan = (1825), Lesicon romànescu-làtinescu-ungurescu-nemţescu, Buda, (versiune ebook, disponibilă la www.archive.org). MDN = Florin Marcu (2000), Marele dicţionar de neologisme, Editura Saeculum I.O., Bucureşti. Puşcariu, EW = Sextil Puşcariu (1905), Etymologisches Wörtebuch der rumänischen Sprache. Lateinisches Element, Carl Winter's Universitätsbuchhandlung, Haidelberg,. Tiktin, DRG = H. Tiktin (1998), Dicţionar român-german, 4 vol., ediţie anastatică coordonată de Paul Miron, Editura Paideia, Bucureşti,.

CONSIDÉRATIONS SUR L' HYPERCORRECTITUDE (angl.) LEXICALE Le but de cet article est de traiter la hipercorrectitude (angl.) lexicale, un type de correctitude qui est moins étudié dans la littérature de spécialité. Ses effets se produisent dans le domaine de la formation des mots. Un aspect intéressant de la hipercorrectitude (angl.) lexicale est représenté par ce qu' on appelle le hiperurbanisme lexical qui, en général, désigne le cultisme de certains locuteurs, manifestée par un certain excès de néologismes ,souvent inappropriée dans la situation de communication et motivée par la préoccupation de s' exprimer d' une manière soignée et élevée. Mots clés : correction lexicale, hiperurbanisme lexical, cultisme’.

RÉSUMÉ

130

Ana-Maria BOTNARU, Universitatea „Spiru Haret“, Bucureşti

POVEŞTI DESPRE CUVINTE: LUNCĂ
Cuvântul „luncă“ vine din limba slavă, unde lonka însemna „mlaştină“. Trebuie să fi pătruns foarte devreme în limba română, pe vremea când în slava veche exista fenomenul nazalizării, dispărut ulterior şi care nu s-a conservat în niciuna din limbile slave vecine, menţinându-se în schimb în dialectele sud-dunărene (mai precis, în meglenoromână). Dicţionarele consultate de noi [1] înregistrează, cu variaţii nesemnificative, definiţia următoare: „pădurice formată din sălcii, răchită, anini, plopi etc. pe malurile unei ape curgătoare; zăvoi“. Tranziţia sensului se explică astfel: „mlaştină“ > „mlaştină împădurită“ > „pădure“. Termenul are o familie lexicală restrânsă (ca, de altfel, majoritatea termenilor de origine slavă din sfera semantică a pădurii): colectivul luncet, diminutivele lunculiţă, luncuţă, adjectivul luncos. Vom analiza, în cele ce urmează, harta 410 din ALRR - Muntenia şi Dobrogea [2] (întrebarea [1298]: „Cum îi spuneţi la locul neted (cu copaci) de-a lungul unei ape?“). Răspunsul „luncă, lunci“ este înregistrat în majoritatea punctelor de anchetă. Atunci când subiecţii dau un alt răspuns, acesta include - explicit sau implicit a) localizarea în apropierea unei ape:
„loc pă malu gârli“ [°760], „prând dă gârlă“ [°702], „prundu gârli“ [°714], „mal dă luncă“ [°706], „malu păduri“ [°707], „malu api“ [°719, °720], „plantaţie pă şânalu api“ [°784], „(în) prund“ [°696, °708], „vărsătură (dă apă), vărsături“ [°769, °775, izolat, în vestul Munteniei], „un grind“ [°851]

sau referirea directă şi exclusivă la o întindere de apă: „baltă, bălţi“ [°873], „loc di baltă“ [°873] b) referiri la natura terenului:
„vale, văi“ [°723, °764, °817], „loc neted“ [°718, °830], „loc drept“ [°876], „loc întins“ [°884], „aşăzare joasă“ [°775] „(un) loc şes“ [°717, °768, °785, °825, °827]

c) menţionarea unei forme (joase) de relief:
„şes, (şesuri)“ [°705, °766, °767, °871, °872], „câmpie“ [°708, °774].

Remarcăm că pădurea este doar accidental menţionată în răspunsurile date de subiecţii anchetaţi. Sensul principal al termenului „luncă“ este „şes“, cel de „pădure“ fiind secundar. Uneori, subiecţii indică un cuvânt din câmpul lexico-semantic „pădure“, dar pe care dicţionarele îl înregistrează cu un alt sens, fără nicio legătură cu definiţia lexicografică a termenului „luncă“: „dumbravă“ [°729, °734], „crâng“ [°711], „poiană“ [°692, °694, °761], „liz(i)eră (dă copaci)“ [°716, °703, °874]. Accidental, răspunsurile din ancheta dialectală nu au nicio legătură cu câmpul lexico-semantic „pădure“: „grădină“ [°761], „livadă“ [°771], „izlaz, izlazuri“ [°806].
131

Acest fapt se explică probabil astfel: subiecţii trăiesc într-o zonă unde relieful şi peisajul nu sunt dominate de lunci; neexistând „realitatea“ respectivă, nu există nici cuvântul care să o exprime – atunci, subiecţii încearcă să aproximeze, apelând la cuvinte care le sunt familiare, chiar dacă sensul acestora este, uneori, foarte departe de conţinutul întrebării puse de anchetator. Cazul cel mai interesant este şi cel mai rar întâlnit: atunci când vorbitorii răspund folosind un sinonim al cuvântului „luncă“: „zăvoi“ [°698, °750] – şi acesta, tot de origine slavă. Pe harta 410 figurează şi trei „exclusivităţi“ dobrogene, pe care le menţionăm pentru „culoarea“ lor – locală şi „exotică“ deopotrivă: a) „ceair, ceairi“ [°882], „ceair, ceairuri“ [°883], „ceir, ceire“ [°879] (1. teren, de regulă împrejmuit, din apropierea unei ape, folosit pentru păşunat; 2. teren necultivat din apropierea unei ape) din tc. çair b) „reniş, renişuri“ [°893], cu varianta „râniş, rânişuri“ [°878] (strat de nisip sau de pietriş pe fundul apelor curgătoare), renie (ucr. dial. rjien) + suf. -iş c) „derea, derele“ [°899] din tc. dere. „Luncă“ a pătruns masiv în toponimia românească, rezultând un număr impresionant de derivate şi compuse (nu toate având însă sensul de „pădure“): Lunca [3] (Ab [4], Ag, Bn, Bt, Bz, Db, Gl, Hd, Iş, If, Mş, Nţ, Ot, Sv, Tl, Tr, Vs, Vl), Lunca Ampoiţei (Ab), Lunca Apei (Sm), Lunca Banului (Mh, Vs), Lunca Bicazului (Nţ), Lunca Bisericii (Ab, Nţ), Lunca Bonţului (Cj), Lunca Borlesei (Bn), Lunca Brad (Hd), Lunca Bradului (Mş), Lunca Câlnicului (Bv), Lunca Calului (Vl), Lunca Cernii de Jos / Sus (Hd), Lunca Cetăţuii (Iş), Lunca Cireşului (Vl), Lunca Ciurei (Iş), Lunca Corbului (Ag), Lunca Dochiei (Bc), Lunca Florii (Cs), Lunca Frumoasă (Bz), Lunca Gantei (Bz), Lunca Găinarilor (Nţ), Lunca Goieşti (Ab), Lunca Grajduri (Iş), Lunca Jariştei (Bz), Lunca Jiu (Hd), Lunca Jiului (Dj), Lunca Largă (Ab), Lunca Leşului (Bn), Lunca lui Buda (Vl), Lunca Mare (Bz, Gj, Ph), Lunca Mărcuşului (Cv), Lunca Merilor (Ab), Lunca Moldovei (Nţ), Lunca Murei (Bz), Lunca Mureşului (Ab, Mş), Lunca Nouă (Vs), Lunca Ozunului (Cv), Lunca Petrişorului (Bz), Lunca Prahovei (Ph), Lunca Prutului (Iş), Lunca Puţului (Bz), Lunca Rateş (Iş), Lunca Sasului (Bz), Lunca Sătească (Bn), Lunca Strâmbului (Nţ), Lunca Târnavei (Ab), Lunca Veche (Vs), Lunca Vişagului (Cj), Lunca Vâscului (Bz), Lunca Zaicii (Cs), Lunca de Jos / de Sus (Ab, Hg), Lunca la Tisa (Mm), Meteş Lunca (Ab), Stăneşti-Lunca (Vl), Şugag-Lunca (Ab), Cornu Luncii (Sv), Dosu Luncii (Ab), Gura Luncii (Hd), Luncşoara (Ag, Ar, Bh, Hd, Mh), Luncuşoara (Sv), Luncşoru (Dj), Luncile (Bz, Sv, Vr), Luncani (Bc, Hd, Hg, Tm), Luncani-Margina (Bc), Luncanii de Jos / de Sus (Tm), Valea Luncii (Cj), Pătrimea din Luncă (If), Remetea Luncă (Tm), Luncasprie (Bh), Agrieş-Luncă (Bn). Termenul are extensiuni variate şi în hidronimie [5] : Lunca (8), Lunca Berzei, Lunca Mare, Lunca Meteşului, Lunca Negrii, Luncşoara, Luncilor (2), Luncoiu. Ca şi codrul, crângul sau dumbrava, lunca este un topos al imaginarului şi limbajului poetic eminescian:
„Şi dacă luna bate-n lunci Şi tremură pe lacuri Tot o să-mi pară că de-atunci Sunt veacuri.“ [6] 132

linguistique et extralinguistique. Dicţionar invers al numelor de ape din România. NOTE ALRR: Atlasul lingvistic român pe regiuni:. Bolocan. Craiova : Universitaria. Ioan-Aurel. (DEX). Craiova: Universitaria. „Lunca de la Poduri“ (1909). Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu. George Coşbuc („Crăiasa zânelor“. Bucureşti : Editura Academiei RSR. Bolocan. NDU. Bucureşti : Editura Academiei Române. Dicţionar invers al numelor de ape din România. [1] DEX. sens. Noul dicţionar universal al limbii române (2009). [7] PL. Gheorghe (2006). [6] Opere I. George Bacovia („Scântei galbene“. Tudor (1968). Paul LĂZĂRESCU. Bucureşti : Editura Academiei Române – harta 410. Brâncuş. mais aussi sa famille lexicale. Mircea Cărtărescu („Levantul“). Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. ses synonymes. Dicţionarul enciclopedic ilustrat Cartea Românească. anthroponyme 133 . este prezentă în operele multor scriitori români: Vasile Alecsandri („Lunca din Mirceşti“. vol. Adamescu. Ion IONICĂ. Muntenia şi Dobrogea (2001) (autori: Teofil TEAHA. Gheorghe (1931). lac şi ţărmuri. Nous nous rapporterons à l’étymologie du mot. tout en les illustrant par des exemples pris dans la création de Mihai Eminescu et d’autres écrivains roumains. spaţiu reprezentativ pentru frumuseţea sălbatică a naturii. (NDU). [3] Toponimele citate în acest articol sunt preluate din următoarele surse: Bolocan. son sens lexicographique de même que les sens attribués par les sujets des enquêtes dialectales. Craiova : Universitaria. Mihail Sadoveanu („Aventuri în Lunca Dunării“). „Bucăţi de noapte“). „Călugărenii“. „În margini“. Important. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE RÉSUMÉ HISTOIRES DES MOTS : LUNCĂ Dans cet article. Gheorghe (2006). Dicţionarul explicativ al limbii române (1996). Valeriu RUSU. Grigore (2004). étymologie. Mihai CONŢIU.„În ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă şi luncă. Bucureşti : Editura Politică. Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu. „Vântul“. (CADE). Bogdan MARINESCU. Dimitrie Bolintineanu („Dochia“. Gheorghe (2002). Bucureşti: Univers Enciclopedic. III. III. Gheorghe (2002). Craiova : Universitaria şi Judeţele României Socialiste (1972). 5 / 30. [5] Hidronimele citate în acest articol sunt preluate din: Bolocan. „Mărioara“). Nous passerons en revue les toponymes. de l’un des termes les plus intéressants faisant partie de la sphère sémantique de la forêt : le mot “ luncă ” (“prairie”). Tudor (1968). Nicolae SARAMANDU. nous poursuivons de tracer l’esquisse monographique. Bucureşti : Cartea Românească. les hydronymes et les anthroponymes ‘dérivés de’ ou ‘composés avec’ le mot “luncă”. Cifra notată între paranteze rotunde reprezintă numărul de cursuri de apă din România care poartă numele respectiv. 188 / 9. CADE (v.“ [7] Lunca. „În miezul verii“). [4] Abrevierile notate între paranteze reprezintă numele judeţelor din România. sa répartition territoriale. Muntenia şi Dobrogea (2001) vol. apud Vianu. toponymes. Mots-clés : prairie. Bucureşti : Editura Academiei RSR. en premier lieu pour son ancienneté et ensuite par ses ”extensions” dans le vocabulaire roumain. Şi maeştrii picturii româneşti s-au exersat asupra acestei teme – amintim aici celebrul tablou al lui Ştefan Luchian. Candrea. apud Vianu. [2] ALRR: Atlasul lingvistic român pe regiuni:. Nous mettrons également en évidence les valences poétiques de ce terme. Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. Magdalena VULPE). „Concertul din luncă“). Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. bibliografia). Introducere în istoria limbii române. Bucureşti-Chişinău: Litera Internaţional.

When the meaning is not only related to the meaning of the parts but can be inferred from it. denotes an action or state of whatever or whoever is characterised by the word. in the last four words we can distinctly detect a slight shift of meaning. The focus of great interest is the semantic aspect of compound words. means of word composition. and airship are ready understood even when heard for the first time. let us consider the following groups of examples. when the combination seaman was first used it was not difficult to understand that it meant “a man professionally connected with the sea”. to put it in easier terms: can the meaning of a compound word be regarded as the sum of its constituent meanings? To try and answer this question. The word differentiated in this way a sailor from the rest of making. the question of correlations of the separate meanings of the constituent parts and the actual meaning of the compound. Or. is based on the fact as the conquest of the sea. is one of the three most productive types in Modern English. When aviation came into being the same formula with the same kind of motivation was used to coin the compound airman.“flying at night”. Such compounds are like regularly derived words in that their meaning is readily understood. notion possessing enough relevant distinctive feature to ensure their separate existence. The non-idiomatic compounds can easily transformed into free phrases: air mail . the compound is said to be transparent or non-idiomatic. The first component in these words. new notion were created. spacecraft. aircraft. Spaceman . p. air and outer space advanced. a sleeping-car is 134 . Non-idiomatic Compounds There are non-idiomatic compounds with a perfectly clear motivation.108). working-man. Thus. The logical integrity of the new combination is supported by solid spelling and by the unity of stress. Word composition is one of the most productive ways of word-formation. reading-room. differentiating them from seagoing craft.Zinaida CAMENEV. Yet. Compounds. build on the model of airman. and spaceship. (1) Classroom. degree of semantic independence of elements. dancing-hall. evening-gown. if taken as a free form. spacecraft and spaceship. The article is fully devoted to the degree of semantic independence of elements. bedroom. airship. and also aircraft to name the machines designed for air-travel. dining-room. the other two are conversion and affixation. Republica Moldova THE DEGREE OF SEMANTIC INDEPENDENCE OF ELEMENTS IN IDIOMATIC AND NON-IDIOMATIC COMPOUNDS It is possible to say that all languages are investigated daily because they change every time. This group seems to represent compounds whose meanings can really be described as the sum of their constituent meanings. The semantic unit of the compounds seaman. Yet. airman. Here the meaning of the constituents add up in creating the meaning of the whole and the referent either directly or figuratively. aircraft. though certainly fewer in quantity than derived or root words. 1986. that is. still represent one of the most typical and specific features of English word-structure (Арнольд. Chişinău. in which new words are produced by combining two or more stems. and the syntactic structure. spaceman. Compounds are described from different points of view and are classified according to different principles: parts of speech they represent. Olga PASCARI Universitatea Liberă Internaţională. This type of word-building. and so they need not be listed in dictionaries. sleeping-car.“mail conveyed by air” or night flight .

The process of changing the meaning in such words has gone so far that the meaning of one or both constituents is no longer in the least associated with the current meaning of the corresponding free form. despite a certain readjustment in the semantic structure of the word. tallboy is not a boy but a piece of furniture. pick pocket.112). whodunit ("detective story"). and a lady-killer kills no one but is merely a man who fascinates women. p. p. Knowing the meanings of the constituents a student of English can get a fairly clear idea of what the whole word means even if he comes across it for the first time. Its second element. (2) Blackboard. a sleeping child). chatterbox. of the word becoming more restricted in sense. The word blackmail has nothing to do with “mail ‘post”.96). football is not a ball but a game.not a car that sleeps (cf. bluestocking. Similar enigmas are encoded in such words as man-of-war ("warship"). good-for-nothing. The shift of meaning becomes much more pronounced in the second group of examples. It is clear that in all these compounds the meaning of the whole word cannot be defined as the sum of the constituent meanings. horse-marine ("a person who is unsuitable for his job or position"). mother-of-pearl ("irridescent substance forming the inner layer of certain shells"). lady-killer. At least. "a passenger who stands in a crowded 135 . a compound may be very different in meaning from the corresponding free phrase. the meanings of the constituents of the compounds of this second group are still transparent: you can see through them the meaning of the whole complex.Leech calls this not idiomatic but petrified meaning. His examples are: a trouser-suit which is not just a “suit with trousers” but “suit with trousers for women”. lazybones. the expression in his opinion is suggestive of solidifying and shrinking of the denotation . football. “chair which has wheels and chair which one pushes”. and yet wheel chairs are for invalids and push-chairs for infants. one who is apt to drop things"). on the contrary. In these compounds one of the components (or both) has changed its meaning: a blackboard is neither a board nor necessarily black. a chatterbox is not a box but a person. p. Its colour is not necessary black. wall-flower ("a girl who is not invited to dance at a party"). 1986. We shall call idiomatic such compound the meaning of which is not a sum of the meaning of the determinant and the determinantum (Leech. mow obsolete except in Scottish . is a person. He also compared wheel-chair and push-chair. butter-fingers ("clumsy person. blackbird. but an insect. The key to meaning seems to have been irretrievably lost: ladybird is not a bird. (3) In the third group of compounds the process of deducing the meaning of the whole from those of the constituents is impossible. was used in the 16th century meaning “payment exacted by freebooting chiefs in return for immunity from plunder”. merry-go-round ("carousel"). dancing pairs) (Quirk. Yet. They look interchangeable since all push-chair have wheels and almost all wheel-chairs are pushed . This motivation is now forgotten and the compound is idiomatic. nor is a dancing-hall actually dancing (cf. whereas bluebottle may denote both a flower and an insect but never a bottle. Idiomatic Compounds On the other hand.34). it is clear that a blackbird is some kind of bird and that a good-for-nothing is not meant as a compliment (Арнольд. pink bluebells or an entirely confusing statement like: Blackberries are red when they are green. Thus a blackboard may be not a board at all but a piece of linoleum or some other suitable material. These compounds are called idiomatic. and yet the speech community quite calmly accepts such seemingly illogical word groups as a white blackbird. G. straphanger (1. A compound may lose its motivation and become idiomatic because one of its elements is at present not used in the language in the same meaning. 1974. 1997.

no! I assure you. il est pratiquement impossible de reconstruire la signification à partir leurs parties constitutives. Cambridge: Cambridge University Press. The compounds whose meanings do not correspond to the separate meanings of their constituent parts (2nd and 3rd groups listed above) are called idiomatic compounds. as a sum of the direct meanings of its constituents.bus or underground train and holds onto a strap or other support suspended from above". ou bien le degré d'indépendance sémantique des éléments. Patient: They tell me. London: Penguin Book. p. RÉSUMÉ 136 . "a book of light genre. Семантическая структура слова в современном английском языке и методика ее исследования. the third group representing the extreme case of cohesion where the constituent meanings blend to produce an entirely new meaning (Bauer. Bauer. étant donné que le sens global ne représente plus la somme des sens constitutifs. Semantics. R. They are based on the degree of semantic cohesion of the constituent parts. Moscow: Visshaia shcola. enfin. compound word. LE DEGRE D'INDEPENDANCE SEMANTIQUE DES ELEMENTS DANS LES COMPOSES IDIOMATIQUES ET NON-IDIOMATIQUES La composition est l'un des trois moyens les plus productifs de la formation des mots en anglais contemporain. no. Par contre. Doctor: Oh. 1983. (1986). L'article est entièrement consacré au du degré d'indépendance sémantique des éléments constitutifs à la fois dans les composés idiomatiques comme dans les composés non idiomatiques. Essex: Longman. In conclusion we would like to say that the degree of semantic independence of elements is of great importance. you are a perfect lady-killer. В. G. As for the idiomatic compounds their meanings do not correspond to the separate meanings of their constituent parts. A Comprehensive Grammar of the English Language. L. I make no distinction between the sexes. leur structure syntaxique. Par exemple. ou. Par exemple. while the woman patient means to compliment the doctor on his being a handsome and irresistible man. soit les modes de composition. In this joke. “ horse-marine” est loin d'être un cheval marin. il est facile de comprendre ce que signifie “classroom” ou “ bedroom mean”. my dear madam. BIBLIOGRAPHY Арнольд И. the kind of book one is likely to read when travelling in buses or trains"). Leech. (1974). Quirk. dans les composés idiomatiques. he takes or pretends to take the word lady-killer literally. The following joke rather vividly shows what happens if an idiomatic compound is misunderstood as non-idiomatic.45). in contrast to the first group known as non-idiomatic compounds. En ce qui concerne les composés non idiomatiques. Les composés sont décrits à partir de différents points de vue et sont classés à leur tour selon des principes différents : soit prenant en compte les parties du discours qu'ils représentent. trash. (1997). mais une personne inapte pour le poste qu'elle occupe Mots-clés : Idiomatic. The suggested subdivision into three groups is based on the degree of semantic cohesion of the constituent parts. 2. constitutive element. meaning. and degree semantic independency. nous pouvons dire que leur signification peut être déduite à partir des parties constitutives. et al. (1983). English Word Formation. If we examine the non-idiomatic compounds they seem to represent compounds whose senses can really be described as the sum of their constituent meanings. doctor.

similarly. The meanings of terms constantly change as the amount of knowledge about them increases. scientific language was believed to deal only with strictly defined categories. metaphor might distort the scientific thought by conveying wrong ideas and lead to imprecision and vagueness due to its conceptual open-endedness. scientific theories are constantly being replaced by more revealing and more accurate theories. 1996:447) New concepts issuing from our experience are structured in the first place on the basis of their interaction with other concepts. but also as a mode of thought and a valuable. Boyd claims: “The use of metaphor is one of many devices available to the scientific community to accomplish the task of accommodation of language to the casual structure of the world. 1996:483) 137 . in technical usage the words area really the representatives of the “objects”. the use of metaphor to govern reasoning and behavior based on that reasoning. thus misleading and distorting the judgment. This view is based on empiricist belief that the scientific concepts are acquired through accurate sense perceptions in such a way that they correspond to strictly defined entities in the world. namely the objects of the discipline in question. Empiricist philosophers suggested that metaphorical use of language might lead to imprecision and ambiguity. According to the empiricist view. By this I mean the task of introducing terminology and modifying usage of existing terminology. This. Consequently. They are considered to be the main mechanism through which we comprehend abstract concepts and perform abstract reasoning. Coseriu believes that technical vocabulary is simply a nomenclature and as such not structured on the basis of language. metaphors play a very important role.” (Coşeriu. G. Quite to the contrary.Oana Magdalena CENAC Universitatea “Dunărea de Jos”. signification” and “designation” coincide in this case whereas in the domain of the “natural” language they must necessarily be separated. These conceptual correspondences or mappings usually follow a subconscious pattern of comparing items from different domains which share some minor but obvious characteristics. many great thinkers have banned metaphor from scientific use. the possibility for understanding novel extensions in terms of the conventional correspondences Over the centuries. even indispensable vehicle for conceptualizing and conveying new knowledge. Structural linguists. Lakoff sees metaphor not as a figure of speech. but as a mode of thought defined by a systematic mapping from a source to a target domain and characterized by: systematicity in the linguistic correspondences. Galaţi METAPHOR TRANSLATION IN ELECTRONICS TERMINOLOGY Introduction In the process of establishing links between the world and the language of science. however. discovering ever deeper levels of cognition. regard the lexis of science as being strictly monosemous. Application of analogy and metaphor was therefore considered to blur the accuracy of knowledge representation. 1981:48) Accommodation of scientific language to the development of science is a continuous process. Similarly.” (Boyd. Analogy and metaphor are therefore frequently described as “central to scientific thought” (Gentner and Jeziorski. but rather on the basis of extralinguistic reality. metaphor is today accepted not only as a figure of speech. He claims that “since.

We structure our reality by our conceptual schemes. created in analogy to the current of water or current of air on the basis of common characteristics of motion. Metaphorical expression in the electronics lexis The analysis of the electronics leis will show that a great number of electronics terms are of metaphorical origin. Lighting is a word created by metaphorical extension. like truth. “electromagnet” was “lightning magnet” (rom.”current drain” the amount of current a circuit draws from a power supply. when scientists started studying the forces acting between certain materials. metaphors conceptualize new knowledge. is relative to understanding. Such metaphorical expressions. condensator) was initially called “lighting collector” (Rom. 1964:53). 1993:29) Take for example the word electricity. A variety of metaphor types are encountered in the language of electronics. defining them as “isolated one-shot mappings from a single conventionalized mental image” (Lakoff. using expressions to fill in the gaps in the lexicon (cf. but in the seventeenth century. “ripple current” presence of an alternating current 138 . Our examples from the electronics lexis have shown that other metaphors are frequently structured around the basic metaphorical expressions. magnet de aprindere) and electric field was “lighting circuit” (rom. if it rubbed with a cloth. câmp electric. Six hundred years BC a Greek philosopher noted that the amber (“electron” in Greek) attracts light particles. Thus. By mapping properties from sources to target domain. i. according to Anderson’s definition “involve the application of a word or expression that properly belongs to one context to express meaning in a different context because of some real or implied similarity in the referents involved” (Anderson. In our example of electric current we shall further have current source. comutator de iluminare). condenser (Rom. circuit electric luminos). Black 1996:25). Here is another metaphor among the basic lexemes of electronics science. one of which is synonymous with the lexeme “electric current” or shorter “current”. If we continue observing the lexeme electricity. However. However. a “point from witch the current flows. This phenomenon remained a curiosity for twenty two centuries. we understand experience via metaphor. but they did not last long and were soon replaced by internationalisms such as electromagnet. condensator etc. we shall see that today it has several meanings. they have another function: they also reveal aspects of reality as yet unseen. In some cases they are also based on image similarity. We shall compare the metaphorical models of English and Romanian electronics terminology in order to point out the mechanism of structuring the metaphorical models across languages. In this process some kinds of experience are structured preconceptually. concepts of positive and negative electricity were introduced.Lakoff develops the “experimentalist” account of knowledge.e. These metaphors are predominantly based on correspondences in our experience. in domains lacking such preconceptual structure. Thus. thus influencing our thought process. Lakoff speaks of “image metaphors”. claiming that knowledge. again using metaphors. thus creating a set of correspondences between source and target domains. due to the fact that a century earlier Benjamin Franklin noted that lighting was a form of electricity. Some authors express doubts whether such expressions might be nothing more than the cases of catachresis. the phenomenon got its name after amber. These terms were used for some time in Romanian electronics terminology. A century later. since electric current basically involves the motion or flow of electric charges.

we shall see that their conceptual and semantic productivity is based on analogy. Thus. for example. However. the mediator between the source and the target concepts is the metaphorical model of atom.g. constantly moving pulses on the base line” Shell . In a second example.prag Branch – ramificaţie bridge . in which the characteristics of human beings are attributed to electric charges. One or more features of the source concept are integrated to produce a new concept and its expression. in a number of examples the given metaphorical model was found to be more consistently applied in English than in Romanian. we shall prove that most of them have parallel metaphors in the two languages: Current flow . spiră Node – nod al unei reţele shell – înveliş electronic Fiber – fibră grass – ondulaţii ale bazei de timp datorită zgomotului electric If we look at definitions of the given lexemes in electronics dictionaries. however. If we take. however. in which the groups of electrons associated to the nucleus are logically described as shells.“a group of electrons having a common energy level that forms part of the outer structure of an atom” In the first example the metaphor is created on the basis of similarity between grass and “closely spaced. sharp. current rises rapidly….stog Head – cap loop – buclă. Divergent metaphorical models in the two languages Contrastive analysis of metaphorical models in English and Romanian electronics lexis have parallel structures in the two languages. In Romanian translation. and is quite high. it appears as closely spaced. like a current of a river: In the forward. Grass -“ the pattern produced by random noise on an A-scope. e. Contrastive analysis of metaphorical models in English and Romanian a. Similar differences can be found in another metaphorical model. as seen in the following examples: 139 . the above described metaphorical model of current and the lexemes grouped around it. a number of equal mappings will be found in the two languages. etc. “leakage current”. we speak of little and big (magnitude) of current. In English. Parallel metaphorical expressions can be found in all branches of the electronics lexis in the two languages: Field – câmp wave – val Avalanche – avalanşă threshold. the unwanted stray current that flows across the surface on an insulator or an insulating material.curent de scurgere Current source – curent electric emiţător Current drain – curent de descărcare/debit Leakage current – curent de scurgere Ripple current – curent de ondulaţie.component in a direct/current signal. curent al zgomotului de fond. constantly moving pulses”. for example. the current flow may be high and low.pod Bundle – fascicul stack . sharp.bias region. Current in the reverse-biased region is usually much lower. Parallel mappings If metaphorical models in English electronics lexis are compared to the Romanian ones. b. closer examination will reveal that a particular metaphorical model rarely overlaps in all its parts.

or does not use it at all. however. using a different metaphor. we can embrace the idea of vital function metaphors in scientific thought as a basic mechanism which helps us to understand abstract concepts by means of concrete concepts. defined as “a thin bar located in a narrow gap and made to vibrate electrically. They are used to denote “a figure such as circle or ellipse enclosing an area of intensified response”. magnetically or mechanically by forcing air through the gap”. Analysis of the electronics lexis has revealed a great number of expressions of metaphorical origin. Both languages use metaphors to describe a conceptual category. it does not escape. metaphors in the two languages usually point at the same or at similar features of the conceptual category. in Romanian. although different. In the process of structuring our experience. In a number of cases we shall find another type of divergence in a metaphorical structure of the two languages.foiţă beat – licărire. the broken bond is re-established 2. 3. Lexemes reed and foiţă (little leaf or thin leaf). a great part of the metaphorical component is lost. we shall discover that. 4. In the Romanian translation. The given examples illustrate the case when one language uses the metaphor where another language uses it less consistently.1. belonging to different metaphor types. When an electron moves randomly about in the crystal. 140 . When an electron meets a hole. Thus we have examples of lexemes in electronics lexis of the two languages: horn – pâlnie pin – ac cu gămălie lobe – petală reed . according to patterns of their conceptual and semantic features. concepts and terms that will serve as vehicles of thought and will both enable communication of existing knowledge and encourage further research and discoveries. The number of electrons released depends on frequency. 6. but different associative meanings. Thus. Conclusion Once we have rejected the empiricist conception of linguistic precision and accepted the dependence of scientific knowledge on our interaction with the world. electron does not wander at random. each language. but it “moves chaotically”. since they are structured by different metaphors. If we accept the view that the semantics of a word may be defined as a combination of different types of meaning. the possibility is that will meet a hole. metaphors help us to structure categories. The feature of being WIDENED at one end is the basis of parallel metaphorical lexemes horn and pâlnie: “a radiating device that is essentially a cylindrical or rectangular pipe whose surface flares from a narrow entry to a wide exit”. Lexemes lobe and petală (“petal”) are created with reference to the feature of a PARTICULAR SHAPE. 5. are structured on the basis of the fact that something is THIN and VIBRATE. Electrons detach themselves and wander at random within the crystal lattice. Electrons acquire sufficient energy to break the bonds and jump into the conduction band. we could say of the above pairs of metaphorically created English and Romanian lexemes that they have the same conceptual. Electrons reach sufficient speed to escape from surface of the conductor. clipire If we analyze the conceptual structure of the given lexemes. but “leaves” the surface of the conductor.

4. in Papprotte. H. in the case of parallel mappings existing between the two languages. Pustejovski (ed.27-36.) Metaphor and Thought. Ortony (ed. Ortony (ed.e. Ortony (ed) Metaphor and Thought. 2.533-542. The Ubiquity of Metaphor. Metaphor and Thought. REFERENCES: 1. Black. (1996) – “The Shift from Metaphor to Analogy in Western Science”. (1964) – “Metaphor and Theory Charge: What is “metaphor” a metaphor for?” in A. Amsterdam. Boyd. (1981) – Trends in Structural Semantics.The comparison of English and Romanian metaphorical models has revealed patterns of similarities and differences between the two languages on this level. 5. p. P. It is worth mentioning that in the examples employed for different purposes. one by one.C. Thus. (1993) – “The Syntax of Metaphorical Semantic Roles” in J. in A. The examples of metaphorical patterns used in the electronics lexis have shown that in the process of creating metaphorical mappings. Coşeriu. Another interesting situation is that in which characteristics of human beings are applied to the electric charges. 6. London. Gentner. (see section b). (1999) – “The Contemporany Theory of Metaphor”. Benjamins. p. M. 3. it is obvious that language provides a key which helps us unlock.19-41. Lakoff. (1996) – “More About Metaphor” in A. and Jeziorski. Kluwer Academic Publisher. the doors of cognition. The analysis has shown that most metaphorical models have parallel mappings in the two languages. Anderson. G. Gunter Narr Verlag. Tübingen. The comparison of these metaphors reveals some traits of the fundamental conceptual mechanism of metaphorical mappings in the scientific lexis. p. Newmark. 141 . 105. we may argue that. a translator should reproduce the same image in the target language. R. (1964) – The Psychology of the Metaphor. Starting from Newmark’s strategies of rendering a text from a source language into a target language. (1985) – “The Translation of Metaphor”. (see section a). and Geckeler. to replace the image in the source language with a standard target language which does not clash with the electronics terminology of the target language (see section b). C. p. Cambridge University Press.53-73. Journal of Genetic Psychology.) Metaphor and Thought. E. and Rene Derven. adjective and verb phrases (see section 3b). However. Cambridge University Press. A closer examination of the six sentences highlighted the use of another strategy of translation i. G.) Semantics and the Lexicon. 202-251. Lakoff. 8. there is a rich interaction between the language and the world. we could also demonstrate the use of the metaphors at different levels: noun phrases (see section 2 and 3a). Cambridge University Press. p. M. Whatever the answer.481-532. 7.). D. a closer examination reveals that there is rarely a consistent overlapping of all elements of a metaphorical model in both languages. Boston. 1985. Ortony (ed. p. W. In another type of divergence the two languages use different metaphors to conceptualize the same experience. This interaction could be adequately expressed by the question put by Kuhn: “Does it obviously make better sense to speak of accommodating language to the world than of accommodating language to the world than of accommodating the world to languages? Or is the way of talking which creates the distinction itself illusory? Is what we refer to as “the world” perhaps a product of a mutual accommodation between experience and language?” (Kuhn 1996: 541-542). in a number of cases the metaphorical model was found to be more consistently applied in English than in Romanian. Dordrecht. in A. Cambridge University Press.

Cambridge University Press.) Metaphor and Thought. Kuhn. in A. T. 533-542. Ortony (ed. Acestea sunt considerate a fi principalul mecanism prin care înţelegem şi elaborăm concepte abstracte. ne propunem să comparăm modelel metaforice din cadrul termonologiei electronice româneşti şi engleze pentru a puncta mecanismul de structurare a acestora. metaforele joacă un rol foarte important. metaforă. În lucrarea de faţă.9. (1996) – “Metaphor in Science”. model metaforic TRADUCEREA METAFOREI ÎN TERMINOLOGIA ELECTRONICĂ 142 . p.S. REZUMAT În procesul de stabilire a legăturii dintre lume şi limbajul ştiinţei. Cuvinte cheie: terminologia electronică. Un tip aparte de metafore sunt reperabile în domeniul terminologiei electronice.

equipment. the Police Act of 1919. ideology and reforms attribute a restricted meaning to some elements within the law enforcement vocabulary. The two key timeframes . arbitrariness and corruption in police. refine and fix the English language. As any specialised vocabulary. Individual histories of words relate to a larger development in history. Specialised lexis and its development are closely connected to the evolution of the users’ community.are characterized by a search for stability. here we study police terminology. crimes and offences. order and the value of regulation. The emergence of law enforcement as a self-governing social entity. Specific terminology. here limited to the relation between activity and vocabulary. not police discourse. the well built institutional framework. reformations. which attach specific value to the lexemes under question regardless of the field they feature. as well as innovation. we target a corpus of semanticallyrelated words and envisage their socially-determined lexical evolution. the invention of the motor car and telegraphic communication. punishments. as “language is the living history of the human soul. A sample dictionary corpus on 19th and 20th century police terms is the starting point of several significant semantic fields reflecting the key concepts: ranks. duties and powers. However. or police technolect. traditions. Thus. texts are not its main object. Historical sociolinguistics shows the relation between language and society reflected in its historical dimension. Only by combining the case histories of these words with those of similar background or meaning and the social determinants of the language can we trace the complex changes within this specialized language. Bucureşti ON THE ENGLISH LAW ENFORCEMENT VOCABULARY – ACKNOWLEDGEMENT AND ARGUMENTATION – This paper envisages the emergence and development of the English law enforcement vocabulary from the perspective of historical sociolinguistics. These features can be clearly seen in the efforts to standardize. names of police officers. There is a clear sociolinguistic connection between the social status or function of a speech-community and the register or the tone of the verbal legacy left by it. defining law enforcement in its key moments as a self-governing institution. Unlike the field of legal sciences. cultural and even political phenomena. The names of police officers are considered both diachronically (19th century versus 20th century) and synchronically (the level of formality). the emergence of professional criminals.Ileana CHERSAN Academia de Poliţie. the old and the new police. connected to and influenced by other systems further on advocates for a closely cut specialized vocabulary. the relation and its overlapping with non-specialized language address a functional evaluation of the language.[2] All developments have linguistic consequences.”[1] The law enforcement in the UK has developed a specialised terminology starting with the first attempts to regulate police work and duties in the 14th century.the 19th and 20th centuries . pre-war strike waves. Studying these items point to the intention of partially leaving the strictly linguistic area and approaching associated social. the making of Home Office. the law enforcement vocabulary is made on the one hand of frequently used common words included and specifically marked in general dictionaries 143 . some more direct than others: class and gender perceptions of police.

punishment). strictly specialised units. 144 . organised in hyponyms (manuals. modus operandi. the English police vocabulary development is reflected in lexical changes: invention of new terms by naming new referents (CS spray. They are equipped with their definitions of various meanings from dictionaries. British National Corpus. police tactics.[3] Jargon Specialisation mule mole stab vest law enforcement Technical words identity kit bulletproof ballistics alias Acronyms and abbreviations GSR TOD Vic. etc. The corpus analysed comprises sets of lexical items sharing a stem. handcuffs). Longman – Lexicon of Contemporary English (Section Courts of Law and Legal Work). blood sample. speedcuffs). thesaurus and corpora. borrowings (sergeant. removal of obsolete words from the vocabulary. compounding (shoplifting. British police history. legal. Encyclopædia Britannica. along descriptive nouns. adjectives. law). mount an operation. the trademark of law enforcement vocabulary. which can be later on linked to the structure of society itself. on the other hand there is a set of words which partially overlap another specialised lexis – military. The scope of the field shows the variation in size of both categories. mug shot. research can be both paradigmatic and syntagmatic. changes of meaning (generalisation.) and even images (associating the mental lexicon with a picture thesaurus for terms difficult to describe). constable). Oxford Thesaurus. encyclopedias. criminal record). The core terms. hit-and-run. a third part lists technical. seize assets. in the root vocabulary or as part of other specialised vocabularies. crime. Besides linguistic sources we also use materials describing the institution of law enforcement. which provide a useful tool to investigate semantic relations: Oxford English Dictionary. from prototype to periphery: the same word may appear in different fields and feature under various dictionary entries. chief inspector). (Police Officers and Forces under the heading: Society). linguistic and social. interesting variations even if not entirely predictable.and selected according to frequency (police. Thus. uniforms. verb-noun) determined as a part of law enforcement vocabulary (convicted criminal. euphemism). Perp. considering. specialisation (constable). characterised by univocity and monoreference (E-fit. verbs and collocations (adjective-noun. social sciences – challenging each other’s relevance and primacy of use (ranks. perjoration (copper). determined by shared context. a linguistic feature. illegal immigrants. WordNet (hierarchical relations between words). amelioration. The table below is but an empirical example. These two sets of resources are simultaneously checked against each other. DOB Slang filth nick dirtbag deuce Latin modus operandi corpus delicti post mortem Clippings photo-fit E-fit rap sheet cybercrime sarge The advantage of grouping words in semantic fields is that they reveal a heavy load of semantic changes. changes of register (meter lady). Thus. inside job. Some of the semantic features may not be the ones we selected when setting the corpus. they may have other uses. mostly based on one specialized material. The Oxford Dictionary of Law. frequency and specialised meanings are basically the law enforcement vocabulary. When building lexical fields we start from the centre to the outer limits. referent or hyponym. drug dealing.

synonymy and meronymy. 145 . pilferage. constable. the words reflect institutional components: ranks. CS spray panda car. GBH offences against property Fraud. sergeant stop. truncheon. From such a document[4] for example we find that one of the first names attached to police officers in the UK at the end of the 18th century was Bow Street Runners. cyber crime. probation One type of lexical change is the appearance of new words. Bobbies). rape. The first step of making the corpus was listing all police terms and selecting central terms according to frequency and relevance. assault. horse. baton. uniform and equipment.Another source is the documentation following the making and development of law enforcement as a governmental agency and social pole. via perjoration (constable. institutions. conditional discharge. hit-and-run are only a few examples. Starting from a set of words selected from Oxford English Dictionary and WordNet by the shared seme public official who enforces the law. the long arm of the law) or metonymy (Peelers. insignia.army. we can only categorize them according to various criteria. fine. due to the large extent of their possible linguistic analysis. This information has a historical and linguistic relevance and is only a piece of the intricate puzzle of specialised meanings. superintendent. The change of the meaning in time is a process connected with the inset of new social needs. rattle. manslaughter crimes and battery. van. torch. means of transport. meter lady taser. restraints. Black Maria. commander. Another frequent technique of obtaining new words is compounding: detective chief inspector. which once meant commander of an army). shoplifting. The removal of obsolete words from usage is another type of lexical change: rattle. commissioner low-rank constable. forgery. officer. shoplifting punishment serious Death penalty. pickpocket. borrowed from the predecessors of police . copper. law .mainly Norman French: sergeant. invented. life imprisonment light community work. arrest and detain protect life and property detect and apprehend criminals prevent crime formal informal weaponry vehicles Law enforcement LAW ENFORCEMENT duties and powers police officers equipment constable. detective. search. branch of police. duty belt. metaphor (Head of Police. bicycle. ranks high-rank inspector. Thus. radio protection structure constabularies territorial and special building divisions Metropolitan Police Service against the person homicide: murder. motorcycle. administration. policeman flatfoot. bobby. whistle. pilferage.and other languages . bullet-proof vest. The next step was building semantic fields (institution components) and distributing the other terms in the selected fields according to hyponymy. crimes. arson. employing a metonymy which indicates the address where they camped. old Bill. burglary. helicopter. larceny. carriage uniform and body helmet.

Cop or Copper refers to "one who captures or snatches". arresting them. inspiring the television series The Sweeney. for example. invented as the police were always too "busy" to help.e.e. acknowledged by the institution. Old Bill is a term in use in London among other areas. It is derived from Robert Peel (Bobby being the usual nickname for Robert) the founder of the Metropolitan Police. thus causing flat feet. the language of the media. We can clearly identify and distinguish levels of formality: specialised terms. frequency. nowadays referring to the local community police officer. inspiring the television series The Bill. origin. Nickers relates to an officer "nicking" suspects i. is not widely used in Britain now. Bobby. Flatfoot refers to the large amount of walking that a police officer would do. a cell in either a prison or police station). there are at least 13 different explanations. The synonym fields in 146 . and taking them to "the nick" (i. although pluses and minuses do not necessarily mean the same thing. mono and poly semantism and their development. and units reflecting socio-cultural attitudes in the community (street and criminal slang. Bizzies is a Common Liverpool slang term for the police. etymology.[6] generic Slang archaism positive bobby + + +/+ constable + + officer + + gumshoe + grass + copper + + dogberry + + - Some meanings show close resemblance or even potentially identical component sets. register. though it can occur with a mixture of affection and slight irony in the phrase "village bobby". it has largely disappeared in Britain.[5] Police names can be categorized according to age. Peeler also comes from Robert Peel. Sweeney is a Cockney rhyming slang for the Flying Squad. compounding. their level of formality or a combination of these. according to the Metropolitan Police themselves. from Sweeney Todd. but is sometimes used in Northern Ireland. The origin of this nickname is obscure.bobby bluebottle bogey border warren Bow Street Runner Body-guard beadle bull busy constable cop copper care-taker detective dogberry dick flat foot / splayfoot flattie flat-footed flat feet fuzz gendarme guard grass / grasshopper gumshoe hawkshaw jemadar jack keeper knocker-up knickers lollipop lady mug mug john meter maid / lady nark / narc patrolman peace officer peeler peon pig pointsman police officer policeman police policewoman / matron police lieutenant Paddy Portreeve Posse comitatus plainclothesman officer old Bill rozzer runner shamus slop sentry sowar shoofly speed cop sheriff splay foot splay-foot trap tail thief taker trooper the Sweeney the force the rank warder warden watchman What distinguishes them is either their emergence and persistence in time. detective films and stories).

Police Training Manual. A Social History of the English Vocabulary.com [6] Nida. It proves the existence of an English police vocabulary and the fact it reflects the social reality of this field. displaying register on a formal/informal axis and history on an archaism/neologism axis. E. Owen.26 [2] Hughes. 7th edition. Subsequently. Componential Analysis of Meaning. the semantic field of police officer may be represented in a diagram. The English Police. Paris. Bucureşti: Universitatea din Bucureşti Emsley. 235-244 [4] Emsley. hopefully.25 [5] Oxford Reference Online http://oed. literary academic technical constable constable detective marshal tracer chief bobby patrol man peeler turnkey meter lady gaoler flatfoot trooper copper screw fuzz cop pig filth slang colloquiallism archaism neologism This study is the first step which offers positive and argumented answers to questions related to the emergence and development of a specialised vocabulary.. W. C. 7th edition. Longman.5 [3] English. London. London. Steiner Books. Words in Time. Graham and Williams. p. McGraw-Hill International. 1988. London: SteinerBooks Bidu-Vranceanu. Auden.. J.. (1953).. London. p. Michael (2007). lexic specializat. London: Longman English. G. 1996 p. A future research can involve a thorough classification of the sets of words according to various criteria. O. a better understanding of the relations between them and more importantly. History in English Words. a cross-linguistic reference and comparison and.. London. Jack and English. History in English Word. 1953. Brian (1992).H.this linguistic sector tend to divide into registers. which also reflects the historical development of the language. A Political and Social History. 1975 REFERENCES Barfield. displaying diachronic changes similar to the social mutations within the field it describes. The English Police. Oxford Dictionary of Law Enforcement. NOTES [1] Barfield. Police Training Manual. Angela (2002) Lexic comun.. Clive (1996). of the changes in the relations between them. p.. London: McGraw-Hill International Gooch. A Political and Social History. Oxford: Oxford University Press 147 . Mouton. Basil Blackwell. The police vocabulary is organised according to the taxonomy of the police as an institution and has developed alongside the institution itself. The diachronic and synchronic perspectives on the terminological fields will ultimately stand as evidence of the development of the English law enforcement vocabulary throughout centuries.

en même temps.edu/ RÉSUMÉ LE VOCABULAIRE DE LA POLICE EN ANGLAIS : IDENTIFICATION ET ARGUMENTATION La constitution et l’évolution du vocabulaire de la Police dans le Royaume-Uni de la Grande Bretagne représente une direction de recherche insuffisamment exploitée. Componential Analysis of Meaning. Oxford Reference Online (Oxford English Dictionary. cette fois-ci. Peter (1995). versatiles et soumis à l’évolution sémantique. “uniform”. menée sous l’angle de la sémantique lexicale et de la sociolinguistique historique. Geoffrey (1988). London: Basil Blackwell Kramsch. London: Penguin Books Ltd. Claire (2008).princeton. tels le vocabulaire médical. “punishment”). interdisciplinarité. spécialisé. “GSR”).com WordNet Reference Online. Cette étude arrive à mettre en évidence l’existence d’un vocabulaire de police en anglais contemporain structuré selon le modèle de l’institution qu’il décrit. Le point de départ de cette recherche se trouve dans l’établissement d’un corpus de dictionnaire de type thésaurus. “crime”. Eugene (1975). “law”) et sur certains élements strictement spécialisés (“E-fit”. Ce corpus comprend des groupements de mots apparentés sémantiquement et qui forment des champs ou des schémas unitaires mais. Oxford Dictionary of Law) http://oed. Words in Time. An Introduction to Language and Society. A Social History of the English Vocabulary. évolution sémantique. http://wordnet. termes qui se superposent partiellement sur un autre lexique. (“ranks”. Mots-clés : lexique de la Police. London: Oxford University Press Nida. Paris: Mouton Trudgill. Sociolinguistics. Language and Culture.Hughes. Le lexique spécialisé du domaine de la Police est constitué de mots qui connaissent une large circulation en langue commune. inclus et marqués du point de vue diastratique dans les dictionnaires de langue générale et mis en évidence par leur degré de fréquence (“police”. Le classement de ce type de vocabulaire avec ceux qui y sont déjà consacrés. “handcuffs”. celui juridique ou encore celui économique – suppose une approche interdisciplinaire de l’anglais. 148 .

Cu alte cuvinte. sunt metodele de analiză specifice terminologiei „externe” (socioterminologiei) (Bidu-Vrănceanu 2010: 15-19). • excepţie: Îi plac fructele cu excepţia bananelor. pisoi = pisică tânără). vezi Bidu-Vrănceanu. analiza paradigmatică. în LMk ele pot fi atât termeni simpli. Bidu-Vrănceanu 2010: 16). de unde reiese şi specifcul lor de marketing (vezi şi Ciolăneanu 2010: 165 . alături de cea sintagmatică. Un exemplu evident de hiponimie în LMk îl constituie relaţiile pe care termenul MARKETING (hiperonim) le stabileşte cu hiponimele sale: AGROMARKETING / MARKETING AGRICOL. În LMk relaţiile de hiponimie sunt mai bine puse în evidenţă prin analiza semică a definiţiilor terminologice. 2) Unităţi lexicale aflate în raport de hiponimie apar adesea în structuri precum: • coordonare: câinii şi alte animale. în speţă hiponimia.Roxana CIOLĂNEANU Academia de Studii Economice din Bucureşti HIPONIMIA CA MODALITATE DE ORGANIZARE ŞI DESCRIERE DEFINIŢIONALĂ ÎN LIMBAJUL DE MARKETING În această lucrare ne propunem să urmărim în ce măsură o relaţie semantică de tip paradigmatic. Hiponimia este „relaţia lexicală care corespunde incluziunii unei clase în alta” (Cruse 1986: 88). dar nu şi invers (exemplu preluat din Bidu Vrănceanu 2007: 133). întrucât referinţa multor termeni interdisciplinari şi/sau comuni cu LC este restrânsă prin diverse mecanisme definiţionale. Aşa cum s-a arătat în diverse ocazii (Bidu-Vrănceanu 2007: 103-155. se aplică următorul test: X va fi considerat hiponim al lui Y dacă propoziţia A este f(X) implică dar nu este implicată de A este f(Y) (Cruse 1986: 88). Este vorba de incluziunea hiponimului (termenul subordonat) în hiperonim (termenul supraordonat) (Depecker 2002: 134). cât şi compuşi sau sintagmatici. există şi alte teste diagnostice (Cruse 1986: 91) care însă nu sunt suficient de generale. organizate riguros pe baza supraordonării” (Săpoiu 2010: 258). în unele cazuri. studiul hiponimiei în limbajul de marketing (LMk) ar putea conduce la rezultate intersante. • comparaţie: Nu sunt flori mai frumoase decât trandafirii. aşa cum s-a demonstrat. Aşadar. 2007(a): 135-136). sunt utile: 1) Un hiponim este adesea echivalent cu o parafrază în care un hiperonim este modificat sintagmatic (ex.172). CIBERMARKETING / E-MARKETING / INTERNET MARKETING / MARKETING ELECTRONIC. Pentru a verifica implicaţia unilaterală care stă la baza relaţiei de hiponimie. • particularizare: Citeşte cărţi toată ziua – cu precădere romane. „în limbajele ştiinţifice există serii bazate pe raporturi de incluziune. În ceea ce priveşte modalitatea de exprimare a hiperonimelor şi hiponimelor (pentru detalii. poate contribui la o mai bună organizare a unui limbaj de specialitate. Pe lângă acest test. Această incluziune poate fi extensională (se bazează pe referinţă: referenţii desemnaţi prin hiponim sunt incluşi în clasa referenţilor desemnaţi prin hiperonim) sau intensională (are în vedere sensul şi este pusă în evidenţă prin analiza semică: hiponimul are mai multe seme decât hiperonimul) (Bidu-Vrănceanu 2007(a): 131-132). ECOMARKETING / MARKETING 149 . propoziţia Aceasta este o lalea implică Aceasta este o floare. în anumite situaţii. dar care. precum şi la o descriere mai eficientă. întrucât. a sensului specializat.

care permite parţial şi o organizare arborescentă de tip ierarhic o constituie cea formată de la hiperonimul PUBLICITATE. Astfel. 2) MARKETING CIBERMARKETING TELEMARKETING În acest caz semul care le situează la acelaşi nivel este „mijlocul prin care se realizează marketingul”: CIBERMARKETING: „internet”.117): . MARCĂ DE FBRICANT. EUROMARKETING / MARKETING EUROPEAN. lucru care poate fi catalogat drept o caracteristică a teminologiilor în formare. atunci A este mai lung decât C). care trebuie să fie asimetrică (dacă A implică B atunci B nu implică A). MICROMARKETING. formează o ierarhie de tip hiponimic dacă şi numai dacă are următoarele proprietăţi: 1) Există un singur element care se află în relaţia R cu toate celelalte elemente ale setului. 2) Elementele unei ierarhii trebuie să fie aranjate în aşa fel încât să formeze un lanţ continuu. ştiut fiind faptul că exprimarea hiponimelor prin sintagme dezvoltate de la termenul-hiperonim este un procedeu cu largă utilizare în lexicul specializat (BiduVrănceanu 2007: 135-136): MARCĂ DE DISTRIBUITOR. În organizarea ierarhică a acestor termeni am respectat următoarele condiţii care stau la baza unei ierarhii corect construite (Cruse 1986: 113 . nici nu le pot aşeza în diverse relaţii de subordonare. De asemenea. cu specificarea că „relaţia de hiponimie este blocată în jos prin perifraze (prea) dezvoltate” (Bidu-Vrănceanu 2007: 135) şi tranzitivă (dacă A este mai lung decât B şi B este mai lung decât C. catenară. ierarhia hiponimică PUBLICITATE poate fi reprezentată după cum urmează: 150 . Un alt exemplu îl constituie relaţia de hiponimie dintre termenul MARCĂ şi dezvoltările sale sintagmatice. Se observă ezitările între exprimarea compusă şi cea sintagmatică la nivelul hiponimelor. EUROMARKETING: „la nivelul Uniunii Europene”.să se bazeze pe o relaţie structurală de dominanţă (relaţie pe verticală). TELEMARKETING: „telefon”. un set de elemente legate printr-o relaţie R asimetrică. . MARKETING PRIN TELEFON / TELEMARKETING. trebuie remarcat faptul că aceste hiponime nu pot fi reunite într-o ierarhie comună. MICROMARKETING – „la nivelul unei organizaţii”. întrucât semele care le diferenţiază nu le pot situa la acelaşi nivel ierarhic (pentru a le putea numi co-hiponime). se pot organiza după cum urmează: 1) MARKETING MACROMARKETING MICROMARKETING EUROMARKETING Cele trei hiponime sunt tipuri de marketing diferenţiate prin nivelul la care acţionează: MACROMARKETING – „la nivelul întregii economii naţionale”. Acesta subordonează nu mai puţin de 24 de sintagme care desemnează 19 concepte. Luând în considerare condiţiile şi proprietăţile menţionate mai sus. O serie interesantă şi extrem de bogată. MACROMARKETING.ECOLOGIC / MARKETING VERDE. catenară (posibilitatea de a forma lanţuri infinite de elemente). MARCĂ DE FABRICĂ.să stabilească o relaţie de diferenţiere pe orizontală. Parţial însă. în care ramurile nu converg.

se conturează două tipuri: PUBLICITATE DIRECTĂ şi PUBLICITATE MASS-MEDIA. staţii de autobuz etc. se numără de la primul element în jos). „pe internet”. nivel cu nivel. elicoptere. dar nu orice tip de PUBLICITATE este PUBLICITATE COMERCIALĂ). se transmit în jos. zeppeline (suspendate). care au ca hiperonim PUBLICITATEA COMERCIALĂ.” (pentru PUBLICITATE AERIANĂ) şi „panouri fixe si mobile instalate pe diferite mijloace de transport” (pentru PUBLICITATE DINAMICĂ/MOBILĂ). Pentru a afla nivelul. avioane. În funcţie de prezenţa sau absenţa unor mijloace de prezentare a PUBLICITĂŢII. contribuie la o descriere eficientă a sensului termenilor prin comparaţie şi delimitare de co-hiponimele lor. etapă cu etapă. observăm cum relaţiile de diferenţiere. PUBLICITATE STRADALĂ este co-hiponim cu PUBLICITATE AERIANĂ.” vs. Toate trei se subordonează PUBLICITĂŢII EXTERIOARE care. catenară (PUBLICITATE – PUBLICITATE COMERCIALĂ – PUBLICITATE MEDIA – PUBLICITATE EXTERIOARĂ – PUBLICITATE STRADALĂ este un exemplu de lanţ format în această ierarhie) şi tranzitivă (dacă PUBLICITATE MASS-MEDIA este un tip de PUBLICITATE COMERCIALĂ şi PUBLICITATE EXTERIOARĂ este un tip de 151 . pe verticală. ambele se subordonează PUBLICITĂŢII MASS-MEDIA. PUBLICITATE INSTITUŢIONALĂ prin scopul fiecăreia: „creşterea volumului vânzărilor” vs. Aceasta din urmă se diferenţiază de co-hiponimul său. de care se diferenţiază prin locul unde se desfăşoară: „în exterior” vs. Relaţia este asimetrică (PUBLICITATE COMERCIALĂ este un tip de PUBLICITATE. referinţa hiperonimului de la nivelul 1 (cf. „panglici colorate. PUBLICITATE DINAMICĂ / PUBLICITAE MOBILĂ de care se diferenţiază prin suportul pe care îl utilizează: „panouri de reclamă/de afişaj. pe orizontală. baloane cu inscripţii. parapante în culori. este co-hiponim cu PUBLICITATE INTERACTIVĂ. componente de sens care alcătuiesc. focuri de artificii etc. Ele au ca hiperonim termenul cel mai cuprinzător al ierarhiei: PUBLICITATE. Prin relaţia de dominanţă. restrângând. sensul diverselor hiponime. Aşadar. Cruse 1986 : 117. „creşterea valorii sociale a instituţiei”. pâna la baza arborelui.Conform structurii ierarhice de mai sus. fiecare element al unei ierarhii apare la un anumit nivel. la nivel extensional. la rândul ei.

CTM). DMO 2008). atunci PUBLICITATE EXTERIOARĂ este un tip de PUBLICITATE COMERCIALĂ). aflată la baza ierarhiei (nivelul 5). descrierea dată. un anumit produs sau o anumită ofertă”. Comparând această descriere cu definiţia. este prezent în definiţia terminologică. care se desprind din ierarhia hiponimică de mai sus descriu mult mai exact sensul sintagmei PUBLICITATE STRADALĂ în comparaţie cu definiţia din dicţionarul specializat menţionat anterior. Există şi contexte mai largi. „cu caracter impersonal” PUBLICITATE] „pentru creşterea volumului vânzărilor” PUBLICITATE COMERCIALĂ] „pe suport media” PUBLICITATE MEDIA] „exterior” PUBLICITATE EXTERIOARĂ] „aflat pe stradă”]. nu este definit în dicţionarele de specialitate consultate: „De asemenea. „pentru a atrage. de exemplu. Comparând această descriere cu caracter definiţional cu definiţia din dicţionarul specializat. care. În concluzie. 18 iulie 2006)”. Nu întotdeauna reprezentările de tip hiponimic se dovedesc a fi mai eficiente din punctul de vedere al explicării sensului termenilor cuprinşi decât definţiile terminologice. „cu caracter impersonal” PUBLICITATE] „pentru creşterea volumului vânzărilor” PUBLICITATE COMERCIALĂ] „fără suport media” PUBLICITATE DIRECTĂ] „pe suprafeţele de vânzare”]. Un asemenea context este util în înţelegerea termenului sintagmatic MOBILIER STRADAL. pe baza testelor diagnostice descrise mai sus. semele „pe suport media”. care nu este atât de transparent pe cât pare. un anumit produs sau o anumită ofertă” (cf. Iată. presupune că lectorul este familiar cu conceptul desemnat prin termenul PANOTAJ. Sintagma de “Cenuşăreasă a publicităţii” nu mai este valabilă pentru panotajul românesc” (C.PUBLICITATE MASS-MEDIA. Aceste teste ajută în special la definirea unor termeni des utilizaţi în presă. pe de altă parte. hiponimia poate juca un rol important atât în înţelegerea sensului termenilor de specialitate. urmărind cum referinţa descrisă se restrânge pe măsură ce se coboră spre nivelul inferior: PUBLICITATE STRADALĂ = [„activitate promoţională”. a interesa clientela privind un anumit raion. dar care apare în presă într-un context diagnostic de coordonare ca „activitate de publicitate”: „promoţii şi alte activităţi de publicitate” (Bus. „transmite mesaje promoţionale”. a orienta. care pot fi subsumate testului coordonării. 21 ianuarie 1999). 20 mai 2008). a orienta. „pubicitate sub formă de panouri de reclamă/de afişaj” nu cuprinde şi trăsătura „stradal”. „panotaj – pubicitate sub formă de panouri de reclamă/de afişaj” (cf. „transmite mesaje promoţionale”. cum se poate descrie sensul sintagmei PUBLICITATE STRADALĂ. observăm că scopul imediat al acestui tip de publicitate. St. De exemplu. care serveşte scopului mai general. Iată. pentru PUBLICITATE LA LOCUL DE VÂNZARE (PLV) definiţia este mai lămuritoare decât descrierea: [„activitate promoţională”. se observă (chiar şi cu ochiul liber) că a crescut calitatea mobilierului stradal. „pentru creşterea volumului vânzărilor”. de exemplu. „exterior”. Pe lângă relaţiile de hiponimie realizate pe baza criteriilor de organizare a unei ierarhii hiponimice menţionate în prima parte a acestei lucrări. vom observa că sensul sintagmei discutate se construieşte mai precis din configurarea hiponimică decât este el surprins şi descris de definiţia terminologică. „aflat pe stradă”. cât şi în modalitatea de organizare a lor cu scopul de a facilita 152 . sunt şi situaţii în care hiponimele se pot identifica în text. Cu alte cuvinte. Meritul indiscutabil al definiţiei constă însă în caracterul succint al acesteia. Definiţia terminologică are două deficienţe majore: pe de o parte. raport confirmat de textele din presa de specialitate: „panotajul (publicitatea stradală)” (C. termenul PROMOŢIE. dar care sunt omişi de dicţionarele de specialitate. de asemenea. a interesa clientela privind un anumit raion. care nu apare în dicţionarele de specialitate. precum şi în introducerea raportului de sinonimie dintre PUBLICITATE STRADALĂ şi PANOTAJ. dar nu este vizibil şi în descrierea din ierarhia hiponimică: „ansamblul tehnicilor de semnalizare cu caracter publicitar care se folosesc în magazine şi pe suprafeţele de vânzare pentru a atrage.

A.această înţelegere. RÉSUMÉ 153 . Pop. coord. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. care opun sensul unui termen studiat sensurilor termenilor cu care se află în relaţie de co-hiponimie. D. cu restrângerea referinţei. Nicolae Al. nous essayons de démontrer comment on peut représenter le sens spécialisé à l’aide d’un arbre hiérarchique : sur la verticale. http://www. relaţii de incluziune şi. în plan extensional. Petre Mâlcomete. (1986). Crestomaţie de termeni şi concepte. Lexicul specializat în mişcare de la dicţionare la texte. cu consecinţe importante asupra statutului de terminologie de sine stătătoare a marketingului şi. pe de altă parte. Toate acestea conduc la o mai bună organizare şi sistematizare a LMk. Terminlogia marketingului economic.cotidian Capital (C) – săptămânal L'HYPONYMIE: MOYEN D'ORGANISATION ET DE DESCRIPTION DÉFINITIONNELLE DANS LE LANGAGE DU MARKETING Cette étude se propose d’établir dans quelle mesure l’hyponymie peut contribuer à une meilleure organisation et/ou description de la langue spécialisée dans certains cas. Bucureşti. Angela (coord. Bidu-Vrănceanu. Lexical Semantics. Florin D. Angela Bidu-Vrănceanu). de acumulare a trăsăturilor de sens pe măsură ce se coboară spre baza arborelui. implicit. DEM – Marketing. De cette manière.) . ceea ce coincide. description terminologique. Hiperonimia ca modalitate de definire lexicografică a termenilor mediacali. 2003. asupra specificului acestei termiologii. Dans les exemples que nous présentons. Entre signe et concept. Frone. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Mots-clés : sens spécialisé. Săpoiu. notre travail poursuit la démarche d’autres études terminologiques où l’analyse paradigmatique. à côté de celle syntagmatique. Ciolăneanu. Cruse.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionar Reviste şi ziare economice Business Standard (Bus. în consecinţă. de contrast. par des relations d’inclusion. Roxana (2010). sensul termenilor se precizează şi prin relaţiile pe orizontală. Camelia (2010). Eléments de terminologie générale. hyponyme. ce qui fixe la différence entre les traits sémantiques des cohyponymes. Constantin Florescu. s’avère l’une des méthodes les plus importantes utilisées dans la description terminologique sous son aspect linguistique. sur l’horizontale. Terminologie şi terminologii. prin relaţiile stabilite pe verticală cu hiperonimul lor. în Terminologie şi terminologii (coord. Ana-Lucia Ristea. Cambridge: Cambridge University Press. Loïc (2002). Paris: Presses Sorbonne Nouvelle. 2004.managusamv. Circumscrierea sensului pe baza ierarhiilor hiponimice de tip arborescent se realizează. DMO 2 – Dicţionar de marketing. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti.St. cas de figure où le sens d’un hyponyme se construit à partir des sens hérités de son hyperonyme . Angela Bidu-Vrănceanu). REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. în Terminologie şi terminologii (coord. Depecker. Angela (2007). Editura Expert. pe de o parte. Editura Economică. Dicţionar explicativ. ce qui conduit à l’accumulation des traits sémantiques à la base. hyperonyme . Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Dicţionare CTM – Marketing. par des relations de contraste. Bucureşti.) (2010).

1985: 137) in the history of English. (forthcoming) also confirm that the modals which show the steepest decline are the less common modals. One of the observed changes in the modal system of PDE is a decrease in frequency of the core modals (see Krug 2000.5% (H. there is a small and non-significant increase. or “semi-auxiliaries” (Quirk et al. There is. (had) better.. religion) to a decline of 0. Leech (2003: 229) suggests that perhaps the semimodals are .. Leech et al. except can and could which show an increase of 2. Vihla 1999:17-19). Furthermore. Miscellaneous). although semi-modal usage is increasing overall. These results are supported by Krug (2000). some 154 . however. quasi-modals Mair and Leech (2006) point out that although many changes involve a competing construction or constructions. will is about ten times more frequent than be going to).4% and L (Mystery Fiction) of 8. the British and American corpora show a decrease over time (from 1961 to 1991) in the case of every modal (individual modals differ in frequency). Core modals vs. there is not necessarily a correlation between the form(s) losing ground and those gaining. Leech 1987: 73). 2002:25). Finally. some semi-modals are actually declining (for example.[1] In the remaining two categories. Leech‘s results also show that the infrequent modals shall. and a similar decline has taken place in the mid-frequency modals may and must. Universitatea Liberă Internaţională. forthcoming). Perkins 1983: 65.2% (D. that verb starts down the road of auxiliariness. can. respectively. and observes that the decrease in modal usage is apparent in 13 out of 15 categories ranging from a decline of 31. Chişinău.” The semantics of modals Modality has been traditionally defined as the grammaticalization of the speaker’s opinions and attitudes (Palmer 1979/1990:1-2. and (in BrE) need have decreased drastically. (have) got to and be going to in FLOB). by no means makes up for the shortfall in must. the NICE properties (see Palmer 1974/1988:16-25. Smith 2003. and also by Smith (2003: 249) who states that “the rise of [have to] . Discussion on English modality has concentrated on the modal verbs. in BrE. Quirk et al. Leech (2003) investigates modal usage in the Brown quartet of corpora. but concludes that this is not the case because. be to. The results presented by Leech et al. and most semi-modals are much less frequent than the core modals (for example. 1985:121-128. in J (Learned) of 2.gradually usurping the functions of the core modals.e.2% and 2.” This process can be clearly seen in the development of so-called “quasi-modals” (Coates 1983: 52.4%.4%. ought to. will. 1987: 128). Leech 2003. Republica Moldova THE SEMANTIC AND SYNTACTIC DEVELOPMENT OF THE QUASI-MODAL HAVE TO IN ENGLISH Quasi-modal frequency in Present-day English Bolinger (1980:297) once actually observed that “the moment a verb is given an infinitive complement.Valentina CIUMACENCO. i. “semi-modals” (Palmer 1979: 17-18. could and might have not significantly changed. On discovering a decrease in the frequency of the core modals in the Brown family of corpora. Gotti et al. since they constitute the only coherent class of expressions which can be identified with the help of distinctive morpho-syntactic characteristics. while would and should have decreased less drastically.

This cline is not only formal but also semantic. The semantic independence of the subject is reflected in three ways (Quirk et al. should and ought – as well as six semi-modals – have to. all the central modals and semi-modals of this category. (had) better. This category is less common overall than the other modal categories (Biber at al. Semi-modals include marginal modals.gradience. First. and as the American society has changed to a more equal one. Leech 2003. 2003. The domain of obligation and necessity The class of English modal verbs have undergone a number of important changes in the history of English. forthcoming). Third. The long-term decline of obligation must has even been connected to a change in the general world view. must usually expresses epistemic necessity in conversation. Krug 2000:4). four central modals – must. Perkins 1983:60-61. Mair and Leech 2006. Studies on current change suggest that the modals are decreasing in frequency. have to. if the other conditions for the passive are fulfilled. and only the central modals share all the formal features. and are facing possible competition from rival semi-modals which are increasing in frequency (see Krug 2000. which fulfill some of the criteria. i. Have to is the most common of the semi-modals. is one of these emerging modals. Especially the central modals have a lower frequency than the central modals of their categories. except must. and modal idioms. the speaker is involved. i. semi-modals have become better established in this domain and have to a great extent. Smith 2003). Linguists agree that the most striking semantic properties of the central modals are their subjectivity.e. According to Myhill (1995) must is associated with unequal power. Palmer 1986: 16-17). 1999:494-495).e. So there is cline between the central modals and the other verbal expressions of modality. The subject of this paper. This might be due to the strong directive force this modal has when used in face-to-face interaction. i. 1999:489-495. becoming monosemous. There is. (have) got to. Hardly any main verbs pass all the three tests. in certain contexts some of them fail the activepassive test. Smith 2003. the central modals usually allow the change from the active voice to the passive without any change of meaning. need. Second. As regards root and epistemic meanings. replaced the central modals.e. and their lack of subject selection (cf. These changes my have contributed to the increasing use of the semi-modals of this group as well. and it has been suggested that the use of must has been decreasing because of its strong perspective obligation meaning. there are no semantic restrictions between the subject and the modal verb. and continue to change in Present-Day English. This behavior is still poorly investigated (Facchinetti et al. the construction with epistemic there is possible. Two reasons are suggested for this. multi-word verbs. The same kind of process of democratization has also been suggested for British English by Leech (2003) and Smith (2003).e. Second. i. (be) supposed to and ought to. grammaticalization. 1985: 126-127). The modals of obligation and necessity contain. 155 . some variation between different central modals. however. obligation must has decreased in frequency. need to. and. according to most sources. are used to mark root rather than epistemic senses most of the time (Biber et al. it could reflect a general tendency to avoid the face threatening force of expression with an obligation meaning. which semantically resemble the central modals but hardly share any of their formal features. Leech et al. Researches increasingly believe that many of the semi-modals are showing signs of more modal behavior. First. whereas in academic prose it is more common marking root obligation. for example.

Both accounts share with the traditional analysis the perhaps most important conclusion that the critical period in the grammaticalization of have to is Early Modern English. it will be found that there no examples before about 1200 …. Table 1. so that the word order gradually became have –infinitive-object. necessity. She substantially refines but in essence confirms the traditional account. The development of this construction from the older constructions A [sc.c. If this word order is used as a criterion. and the object in it is no longer an object to have but to the infinitive. i. I will follow the life of have+to – infinitive from its birth on the Old English period (its actual birth may well have been pre-Old English) to its puberty in the ‘modal’ sense in the early Modern English period. it tended to have its place immediately before the infinitive just as the other auxiliaries. Arguing for auxiliary status of have to. Five steps in the evolution of deontic have to are proposed by Heine (1993).e. In an unpublished paper. Parts of Fischer’s analysis 1994:139-145) do not depart as radically from either the traditional view of Brinton’s account as Fischer’s phrasing sometimes seems to indicate. Deontic have to entered English around a millennium before deontic have got to. As for the long term history of have to. etc. I have to write a letter] the verb have is void of any idea of possession. hath not much to lose ] and B [sc. with a stronger possession reading such as He that hath little to spende. and it is not possible to ascertain when exactly the idiom appeared for the first time on paper. I would like to take a look at just one of the semi modals. have to. that the usage was fairly rare in Middle English and that it became firmly established in Modern English.The evolution of HAVE TO In continuation. compulsion. To have is therefore here … merely a function word. The development of deontic have to (adapted from Heine 1993:41f) Stage I I have a letter [Possession schema] II I have a letter to mail [Purpose Schema: Possession Schema +purpose/goal adjunct] III I have a letter to write [the possessive meaning of have has been bleached out] IV I have to write a letter [have to now functions as a unit lexeme expressing the modal notion of obligation] V I have to write [the object complement can now be deleted] 156 . This is certainly one of the reasons why only the former has received a considerable amount of attention in the linguistic literature. Visser (1969: 1478) describes its semantics and its historical development: In this type [ s. including discussion of numerous examples from the Helsinki Corpus and from previous research. or ‘auxiliary of prediction’ expressing nothing but duty. Possession alongside obligation such as in He has a large family to keep] was very slow. Brinton (1990) offers a detailed grammaticalization study. obligation. He then goes on to argue as follows: But since the verb to have came to function as an auxiliary. van der Gaaf (1931:180-188) seems to have been the first to describe the rise of deontic have to as a transition through several stages.

My other sister and I have to do all her work. from object of have to object of the infinitive. have to may be used when the speaker disapproves of the obligation expressed (Palmer 1987: 129) or. external circumstances. The deontic meaning is one of duty or obligation: “to be under obligation.While the exact timing of each individual stage has been a matter of considerable dispute (see Brinton 1990 or Fischer 1994). impose the constraint. Coates 1983: 57. and e) extension of the construction to include intransitive infinitives. That is. Have to constructions in Modern English have to (+ object) Most discussions of the modal auxiliaries in Modern English include have to on semantic grounds. primarily the similarity of have to with modal must.[4] For this reason. like many of the modals. c) (partial) auxiliation of have. Bybee and Pagliuca 1985: 67). This has to be the biggest ant-hill ever seen. a. not the speaker. when the speaker wants to 157 . have to has a future sense. [2] There appears to be almost universal agreement about the semantic contrast between have to and must in their obligative reading: must is generally subjective. a. an “Americanism” (Perkins 1983: 61. (1985: 145) note that this usage is now well established in British English: 2. 83).[3] That is. but Quirk et al. With have to the deontic source is always external to the speaker. We had to learn everything for ourselves. the OED suggests that it is a “kind of Future of obligation or duty”. Sentences with have to can also be ambiguous between the two readings: the sentence Ingrid has to arrive before we do. can continue deontically with “because she promised to help with the preparations” or epistemically with “because she set out an hour earlier” (Bybee—Pagliuca 1985: 73-74). it is generally agreed that the stages above square with the chronological order of attested construction types. Coates proposes the unified meaning of ‘it is necessary for’ for both readings of have to (1983: 55. the occurrence of a finite verb may be dictated by the rules of language (deontically) or it may be necessarily the case (epistemically). with must the speaker is normally expressing his or her authority. The changes involved in the development of the have to periphrasis can be summarized as follows: a) bleaching of the possessive semantics of have. 1987: 128. It had to be the same boulder that he and Betty had sat upon so often. b) fixing of the word order with end position of the object. Like must. Finally. b. As Leech notes (1987: 80). The epistemic meaning of logical necessity for have to is generally considered “rare” (Palmer 1979: 46. the deontic and epistemic meanings can blur in a sentence such as Every clause has to contain a finite verb. Here the speaker concludes that something is necessarily the case. but the morphosyntactic differences between the two forms are recognized by the classification of have to as semimodal. 57). have to can express both deontic and epistemic necessity. while have to is always objective. didn’t we. either the authority of another or the constraint of circumstances. the deontic source is the speaker. to be obliged. d) change in the function of the nominal object. b. or a feature of the speech of young people (Coates 1983: 57). for purposes of politeness. however. Leech 1987: 79. Fanny? In these cases. to be necessitated to do something”: 1. Coates 1983: 57.

While it is beyond the scope of this paper to determine the syntactic status of have to. or necessity in addition to possession (6b). some outside authority. b. not negates the predication. Visser (1969: 1482) observes that “nowadays obligation without possession is also expressed in constructions that have the object between have and the infinitive” (6d): 6. compels the children. expressing what is to be done by the subject”. My children have to eat an apple after their meals. Finally. see also Harris 1986: 355) suggests that in Modern English. though it is believed to be diachronically related to the have to V (+ object) construction. or necessity. 158 .[5] The two forms also behave differently under negation: with must. Coates (1983: 54) asserts that it has none of the seven defining criteria of modal auxiliaries. I have some questions to ask you. a. In (3a) the speaker seems to be compelling the children to eat an apple. The OED gives the following definition for have + object + to V: “to possess as a duty or thing to be done. Van der Gaaf (1931: 180-183. and they are usually considered to be quite separate constructions syntactically. Coates 1983: 55. exhibiting auxiliary and modal features to a lesser or greater extent. I felt I had to see you. duty. While some semantic similarity is recognized. Leech 1987: 79. While van der Gaaf (1931: 186) asserts that the pure meaning of obligation correlates exclusively with the order have to V (+ object) (6c). My children must eat an apple after their meals. a. using his criteria. Have to may contrast with must in the logical necessity reading. must is the “normal” and stronger form in the epistemic cases (Leech 1987:83). 57. cf. have to is “to all intents and purposes an auxiliary”. Still. We have to obey orders. preponderantly or exclusively. too. c. a. have to has a past tense form with the past time meaning ‘it was necessary for’ (Coates 1983: 56-57. obligation. Perkins 1983: 61. They don’t have to work for a living.represent “his wish as objective necessity” (Curme 1931: 395. one expressing duty. the distinction in meaning between the two constructions remains unclear. 1987: 130): 4. not negates the modality (Antinucci—Parisi 1971: 35. Compare the following examples from Haegeman (1980: 3): 3. Fleischman 1982: 59. On one hand. unlike must. Huddleston’s (1980) study shows that even the modals do not function as a coherent group syntactically. Leech 1987: 96. b. because I want you to know the truth. there appears to be a continuum of verbal forms from full verb to auxiliary. Palmer 1987: 129). whether we agree with ‘em or not. echoed by Visser 1969: 1478. Palmer 1979: 94-95. either past deontic or past epistemic: 5. b. while on the other. Perkins suggests (1983: 61) that have to is used when the statement is based on empirical evidence over which the speaker has no control. We mustn’t talk politics on this pleasant evening. 172-173). Ursula was happy to have somebody to look after. van der Gaaf (1931: 184. is rarely discussed in synchronic grammars of English. a. With object and dative inf. and one expressing. Perkins 1983: 62. The have + object + to V construction. obligation. most would agree that have to is at least partially grammaticalized in Modern English. Through the years she sensed that something like this had to happen some day. followed by Visser 1969: 1474-1482) establishes three semantic subclasses of the construction: one expressing pure possession (6a). but with have to. b. or an internal drive. while in (3b). rather than two clearly defined classes. The morphosyntactic status of have to is considerably less clear than that of must .

and Leech (1987: 79. while have + object + infinitive is only partially grammaticalized. and the infinitive also differs in this construction. respectively. suggesting that it is a substitute for the negative: thus. These corpora each contain a million words in fifteen written text types. it is seen as the object of the infinitive. When the nominal object follows the infinitive. Palmer (1979: 58. Kruisinga 1931: 379. the object. respectively.g. while the latter preferably receives a dynamic (deontic) reading (‘It is necessary for you to be mad in order to do that’). At any synchronic state of the language. Antinucci—Parisi (1971: 35). the speaker disclaims any commitment as to the imposition of obligation (cf. and the syntactic analysis of the construction is almost identical to that given to the have to V (+ object) construction. Of the two constructions with modal meaning. Jespersen (1940: 226-227) later treats the infinitive in the have + object + to V construction as “retroactive”. for example. Kruisinga (1931: 380). [2] Jespersen (1940: 206) argues that have to with yet (or still) has a pure future meaning. again from 1961 and 1991-2. and the infinitival phrase is considered the object of have. he has yet to learn how to laugh at himself = ‘he has not yet learned to laugh at himself’. one would expect to find verbal periphrases in various stages of development. which have traveled different distances down the road towards verbal periphrasis.”—”Well Elsa. Curme (1931: 395).”—”Maud has her rooms to do.”—Elsa has her dinner to get. the possessive have + object + infinitive construction. have to (+ object) is now almost fully grammaticalized. but Kirchner (1952: 384-86) contests this. it is considered the object of have. Coates 1983: 56). Coates (1983: 55). as governing the preceding object. that is. 159 . The nominal object is thus seen as the object of the infinitive.d. 93. exists besides these grammaticalized forms in its original full verb state. (1985: 225). 1987: 128-129). The development of the have to construction is a particularly rich example of this process. Quirk et al. then. 106) prefers the classification “dynamic” to “deontic” modality for this usage. 82-83). [5] Contrasting the sentences You must be mad to do that and You have (got) to be mad to do that. 106-107. The syntactic relationship of have.” In many cases the meaning of ‘possess’ in have is more or less weakened (cf. Jespersen 1940: 226). and the infinitive is taken as an adjectival or adverbial adjunct to the object. However. [4] Because authority lies outside the speaker and the statement is not performative. with the progressive of have to (e. Palmer (1979: 46-47) argues that the former preferably receives an epistemic reading (‘I believe you are mad to do that’). Haegemann (1980) argues that while with have to in the simple tense the speaker denotes an outside authority. “I suppose Maud could go. My children are having to eat an apple after their meals). In contrast. NOTES [1] The term ‘Brown quartet‘ refers to four comparable corpora: the Brown Corpus and Frown (Freiburg-Brown) Corpus from 1961 and 1991-2. [3] See. Conclusion The development of quasi-modals in English is part of an ongoing process of grammaticalization in which full verb constructions are developing into verbal periphrases. Visser (1969: 1478). Palmer (1979: 9293. not of have. Such a clear contrast does not exist for me. LOB (Lancaster-Oslo/Bergen) and FLOB (Freiburg-Lancaster-Oslo/Bergen). because in Early Modern English the original construction seems to have split into two separate constructions. when the nominal object is placed between have and the infinitive. And the source for both of these constructions. and two matching corpora of British English.

Randolph. Gotti. Leech.R (1987). Berlin/New York: Mouton de Gruyter.Cross-linguistic comparison and the development of grammatical meaning. RÉSUMÉ La grammaticalisation des auxiliaires modaux de la langue anglaise a été minutieusement étudiée tandis que l’évolution des quasi-modaux a été presque omise. G. auxquelles on avait accordé. (2002). (1999). grammaticalisation. van der Gaaf. E. Dury.e.. Variation in Central Modals: A Repertoire of Forms and Types of Usage in Middle English and Early Modern English. London and New York: Longman. 3rd] edition. Dwight (1980). Leiden: E. (1969). le verbe notionnel have+complément+structure infinitivale à sens possessif . Sidney. Brinton.Th. Criteria for auxiliaries and modals. (1931). 5th ed. Coates. & Finegan. 59-83. Fourth volume. (1931). des traitements très différents. Bern:Peter Lang. En suivant une récapitulation des traits sémantiques et du statut syntactique pour les deux constructions de l’anglais moderne. Helsinki. La structure –source est restée. non-grammaticalisée. A modern English grammar on historical principles.). E. Brill. Svartvik (1985). Mots-clés : verbe notionnel. Rodney (1980). malgré leur similitude fonctionnelle. Paper presented at the 6th International Conference on English Historical Linguistics. Mais. The differentiation of statives and perfects in Early Modern English: The development of the conclusive perfect. Huddleston. F. Liliane (1980). Perkins. D. An historical syntax of the English language III. Medical Writing: Modality in Focus. London and New York :Longman. M. Dossena. (Longman linguistics library. Laurel (1990). Jennifer (1983).). Modality and the English modals. Otto (1940). Leech. (2nd [i. dans le passé. (1999). Part II English accidence and syntax 1. Palmer.) (Longman linguistics library. Dans le contexte du développement des périphrases verbales en général. 292-299. seulement la deuxième structure a été considérée périphrase verbale. S. R.. périphrase verbale. Joan and William. W. Greenbaum. in: Gunter Brettschneider Christian Lehmann (eds. 4. en soi. Meaning and the English verb. A handbook of present-day English. Geoffrey (1987). F. R. Manfred (2000). Harlow:Longman. Geoffrey. Michael (1983). LE VERBE QUASI-MODAL HAVE TO EN ANGLAIS: VALEURS SEMANTIQUES ET SYNTAXIQUES 160 . Johansson. Haegeman. verbe quasi-modal. Leech. Beon and habban connected with an inflected infinitive.. ces constructions ont atteint des étapes différentes de grammaticalisation dans l’anglais moderne.J.. Krug. 23. Part V: Syntax. Amsterdam:Rodopi Visser. The English verb..R (1979). Palmer. M. London: George Allen & Unwin. Modal expressions in English.) London and New York: Longman. 28. Conrad. Languages and Computers: Studies in Practical Linguistics.). Quirk. The semantics of the modal auxiliaries. Vihla. F. 65-78.. Facchinetti. Emerging English modals: A corpus-based study of grammaticalization. Noordhoff. Wanna and the gradience of auxiliaries. Bybee. Croom Helm: London. Groningen: P. Have to and progressive aspect.. Journal of English linguistics 14: 1-5. Une compréhension complète de l’origine et du développement de have to dépend de la détermination de la relation synchronique et diachronique des deux structures telles I have a letter to write et I have to write a letter. notre étude propose le développement de ces deux constructions à partir d’une source unique. S. The Longman Grammar of Spoken and Written English.) London and New York: Longman. &Lima. M. le présent article étudie l’apparition du quasi-modal have to suite à l’évolution de have + to-infinitive dès sa naissance en ancien anglais (sa véritable apparition pourrait être antérieure à l’ancien anglais) jusqu'à sa puberté au sens « modal » de la première période de la langue anglaise moderne. Linguistic Insights. London: Frances Pinter. A comprehensive grammar of the English language. Bolinger. in: Jacek Fisiak (ed. English studies 13: 176188. Jan. Pagliuca (1985). Jespersen. M. in: Sidney Greenbaum—Geoffrey Leech— Jan Svartik (eds..REFERENCES Biber. Kruisinga.

în toate mijloacele de comunicare. prezintă lumea ca şi cum ar fi guvernată de forţe şi valori morale şi emoţionale. cercetătorii fenomenelor media din spaţiul românesc înregistrând fie consecinţele directe asupra modului de selectare şi prelucrare a elementelor informaţionale în cazul ştirilor[1]. poate fi tratat în presă dintr-o perspectivă melodramatică: planul iniţiat de ţările-locomotivă ale Uniunii Europene de susţinere a monedei comunitare. de interes pentru opinia publică: politica. 11. inclusiv în presa populară. cataclism. ocultat de o clişeizare compactă. diferită de cea articulată în anii totalitarismului.Gabriela DUDA Universitatea Petrol–Gaze din Ploieşti SEMANTICA DEZASTRULUI Presa scrisă şi audio-vizuală cunoaşte. cu alte cuvinte. Alături de viaţa publică şi privată a vedetelor. domeniu predilect al presei mondene şi de scandal. se remarcă prin sobrietate şi eficienţă comunicaţională. expresie a unei aşa-zise noi limbi de lemn[2]. de necontrolat. România liberă). dezastru. faţă de care avalanşă. economice. prin definiţie. al sentimentelor puternice. evenimentele sportive. ceea ce presupune adoptarea unor strategii persuasive cu impact maxim asupra publicului cititor. o tendinţă tot mai accentuată de ştergere a diferenţelor dintre „presa serioasă” şi „presa populară”. evenimentele sociale. la unele ziare (Evenimentul Zilei. flagel. care susţine tot ceea ce se întâmplă[4]. cutremur / seism. un loc important îl deţin termenii care fac parte din câmpul lexical[5] „nenorociri majore”. a fost numit de jurnalişti „şoc şi groază” (cf. anume „ştirile se reduc la emoţii”: Estetica melodramei. care. În structura ierarhizată a acestui câmp. totuşi nu mai puţin primejdioasă pentru că ecranează comunicarea eficientă. 05. în România cel puţin. prin regândirea politicii editoriale în sensul unei diversificări tematice şi a unei mai mari flexibilităţi a discursului jurnalistic. etern. catastrofă. tsunami. calamitate. în special cele din lumea fotbalului. urgie sunt termeni hiperonimici. ceea ce. Între exigenţa relatării cât mai adecvate la realitate – ceea ce ar împlini satisfăcător dezideratul exprimării adevărului – şi tentaţia senzaţionalismului se creează o tensiune. s-a tradus. 161 . iar persoanele şi evenimentele deopotrivă tind să fie descrise ca reprezentări sau exemple ale unui univers mitic. iar la televiziunile private prin tabloidizarea emisiunilor de ştiri. generici. genocid. viitură sunt termeni hiponimici[6]. Chiar şi un domeniu ca cel economic. Tendinţa de „relaxare” a discursului jurnalistic nu a trecut neobservată. uragan. fie modificări importante la nivelul discursului jurnalistic. Persuasiunea pe care o implică orientarea spre registrul melodramatic nu se poate realiza fără a pune în mişcare resortul pasiunilor. al aprehensiunilor care îi animă pe oameni. specifici. Una dintre cele mai evidente consecinţe ale reorientării către o variantă „soft” în prezentarea ştirilor în presa scrisă şi în cea audio-vizuală este şi tratamentul în cheie melodramatică a evenimentelor selectate. devansând cu mult alte zone ale realităţii. cu o frecvenţă semnificativă în discursul jurnalistic de relatare. fără a se face recurs la principiul întemeietor al presei de tip popular. Între aceştia. reclamă sistematic tabloidizarea[3]. EvZ. Planul „şoc şi groază” ridică moralul euro. 10). în ultimii ani. euro. vizibilă în selecţia termenilor de caracterizare a realităţilor comentate.

uragan. tratamentul termenilor din câmpul lexical „nenorociri majore” este diferenţiat şi complex. dar nu orice formă de clişeizare poate fi echivalată cu o limbă de lemn. în timp ce subclasa avalanşă. prin semul „intensitate maximă”. cel puţin în accepţia pe care l-au dat Orwell şi. uragan este caracterizată prin semul „intensitate variabilă”. flagel. nu toţi termenii din câmpul lexical „nenorociri majore” sunt reprezentativi pentru limbajul jurnalistic: de exemplu. genocid este definit prin semul „provocat de cauze umane”. În DSLR. sunt susceptibili de un uzaj hiperbolizant sau metaforic mai ales termenii specifici. Termeni generici Dezastru Termenul dezastru primeşte în DEX definiţia „nenorocire mare”. presupune existenţa unui proiect ideologic ocultat de cuvinte: realitatea descrisă prin cuvinte nu are. care intră aproape obligatoriu în constituiţia discursului tabloidizant. În al doilea rând. Problema este aceea că jurnalistul foloseşte întotdeauna aceleaşi cuvinte pentru a caracteriza aceleaşi realităţi. pentru că acest concept. catastrofă. în cazul unor termeni. în acest caz. Foarte frecventă este şi întrebuinţarea substantivelor din seria „dezastru” ca metafore propriu-zise. Întrebuinţarea ca hiperbole a acestor substantive presupune şi considerarea lor ca metafore[8] şi. tsunami. de data aceasta). 235). care uneşte toţi aceşti termeni într-un câmp lexical. În primul rând. distingem două posibilităţi de întrebuinţare a acestor termeni: a) cu sens denotativ. celelalte hiponime ale câmpului lexical „nenorociri majore” au ca sem diferenţiator „cu consecinţe distrugătoare asupra oamenilor şi a mediului natural / construit”. mult mai târziu. Un termen poate fi inclus simultan în mai mult subclase. el nu contrazice/anulează neapărat realitatea prin cuviinte. nicio legătură cu planul referenţial la care cuvintele pretind că se raportează. tsnuami. ceea ce înseamnă că termenii acoperă exact realităţile desemnate. Indiferent de tipul de discurs – presă scrisă sau audio-vizuală –. eventual metaforele hiperbolizante.În afară de semul comun „cu consecinţe distrugătoare foarte grave”. orice limbă de lemn presupune inevitabil clişeizarea compactă. favorizând clişeizarea. anumite valori metaforizante sau hiperbolizante s-au fixat ca formule de caracterizare pentru anumite domenii. viitură. atunci cînd are loc un transfer de nume de la domeniul „nenorociri majore” la alt domeniu al realităţii (umane sau obiecutale). Petru alte precizări sunt necesare. ca sinonim este indicat termenul catastrofă (p. În consecinţă. termenii hiponimici se grupează în subclase. Dacă un jurnalist foloseşte formularea „viitura le-a luat oamenilor toată agoniseala de-o viaţă”. dezastru intră în seria de sinonime formată din termenii generici calamitate. avem de-a face cu metafore hiperbolizante[9]. care aparţin limbajului popular. În al patrulea rând. doar întrebuinţările cu sens metaforic sau hiperbolizant. reprezintă elemente de caracterizare a melodramei jurnalistice. termenul hiponim tornadă este folosit foarte rar cu sens figurat şi. din punct de vedere lexical. urgie etc. – subclasa cutremur / seism. de fapt. în funcţie de semul variabil luat în consideraţie: – subclasa seism. Aş fi reticentă în a caracteriza asemenea uzaje drept manifestări ale unei „noi limbi de lemn” (jurnalistică. (p. termenii generici prăpăd şi grozăvie. – termenii avalanşă şi genocid se caracterizează prin semul „cu consecinţe distrugătoare asupra oamenilor”. 162 . termenii acestui câmp lexical manifestă o disponibilitate variabilă faţă de întrebuinţarea cu sens figurat. Françoise Thom. de aceea prezintă un interes limitat în această discuţie. genocid. În al treilea rând. b) cu sensuri contotative.294). în funcţie de anumite seme variabile / specifice[7]. viitură este caracterizată prin semul „provocat de cauze naturale”.

– Marea Britanie.ziare.Neacreditarea spitalului judeţean [din Botoşani] (www. 07). În al doilea articol.. o platformă petrolieră a explodat (www.Dezastru pentru PNL în Maramureş (www.bacauexpres. termenul „dezastru” apare fie nedeterminat (în special în discursul jurnalistic sportiv) – „FC Timişoara – CFR Cluj 0-3! Dezastru pe teren. termenul este determinat. atunci avem de-a face cu întrebuinţarea cuvântului cu sens denotativ. 10).04. manipulatoriu). aceasta este o dificultate care poate apărea în cazul tuturor termenilor generici. galeria dezlănţuită!” (www.10). jurnalistul doar preia termenul. În primul articol.ro..ro. În ambele exemple. 09). 04. preşedintele BNS.05. – Dispar albinele: Duc pesticidele la un dezastru biologic?(www.prosport. 2010). a termenului dezastru este dificilă. ca figură de gândire. atunci se poate vorbi de un posibil tratament hiperbolizant al termenului. în această situaţie. 2010).net.10).ro. iar calificarea prin termenul dezastru implică specificarea „situaţie cu consecinţe extrem de grave”.10).ecomagazin. 04. Dacă însă jurnaliştii nu supralicitează. ar fi un dezastru pentru judeţ Dificultatea de a decide asupra întrebuinţării cu valoare hiperbolizantă a termenului constă în aceea că în definirea hiperbolei. amplificând peste măsură în mod conştient gravitatea situaţiilor descrise. 23. Există contexte în care distincţia dintre întrebuinţarea cu sens denotativ şi cea cu sens conotativ. 07. iar termenul are o funcţie pur descriptivă. ca hiperbolă. calificarea situaţiei din sistemul românesc de sănătate ca „dezastru” o face Dumitru Costin.ziaruldeiasi. De fapt. – „Mihai Stoichiţă se teme de încă un dezastru cu Astra. – DEZASTRU PISCICOL PE LACUL LATEŞ (www.ro. 27.jurnalulbtd. .08. dacă aceştia supralicitează cu scop persuasiv (eventual. după meciul pierdut la Alba Iulia.04.agenda.opiniicetatenesti.monitorulneamt. – Dezastru aviatic in Brazilia (www. . înfrângerea suferită de coaliţia condusă de Angela Merkel drept un «dezastru» [.] electoral” (EvZ. 13.realitatea.muzicabuna. RUŞINE. în pragul unui dezastru ecologic (www. 05.a) Situaţiile în care termenul dezastru este folosit în presă cu sens propriu sunt foarte numeroase. În cazul jurnaliştilor.ro. – „Presa germană de ieri a calificat la unison. 05. 5.09).ro. 05. caracterizarea ca 163 . DEZASTRU. 04. 10). 19. intră şi componenta deciziei subiective de comunicare a vorbitorului[11]. dezastru apare în titlu. 24. 10). ţinând seama de funcţia persuasivă a titlului. de un adjectiv relaţional[10]. 10). de cele mai multe ori.ro. 3. 09). care au în constituţia lor semantică semul „intensitate maximă”: – Sindicaliştii acuză dezastrul din Sănătate (CR. 6. 06. . fie determinat de un adjectiv relaţional sau de indicarea domeniului de aplicaţie a caracterizării: – Dezastru muzical: Loredana cântă cu Salam (www.” (www. 11.com.. 13. 18. care indică domeniul de activitate cu posibile accidente de mari proporţii: – Dezastru ecologic în SUA. b) În cazul întrebuinţării ca metaforă hiperbolizantă. s-ar putea deduce că utilizarea susbtantivului dezastru le aparţine jurnaliştilor. violenţe în tribune. 26.UMILINŢĂ.ro. FCM BACĂU !!! (FCM Bacău – FC Snagov 2 la 4) (www.

08)..10).mediafax.07. atunci când este utilizat metaforic pentru a caracteriza persoana. 26. care să îndreptăţească recursul la specificarea amintită.spot.09). .11. a) Spre deosebire de alţi termeni generici din câmpul lexical „nenorociri majore”. termenul „calamitate” (ca şi dezastru) apare predilect în jurnalismul sportiv: În Africa de Sud e dezastru.] (www. 12. 10. Întrebuinţat cu sens denotativ. cataclism.ro. Calamitate Termenul este definit în DEX ca „nenorocir.Agricultura ”de calamitate”– cea mai rodnică îndeletnicire a băieţilor deştepţi (F. 14.ro. în asemenea cazuri.ro. 01.ro. 29.10).09).. cât şi cu sens conotativ.ro. . prin natura activităţilor desfăşurate. 10).Mai mulţi fermieri din judeţul Vaslui.09). pericol.money. zonă: . ca determinant pentru substantivele asigurare.06.ro.. [.ro.Suntem tot mai aproape de starea de calamitate în agricultură (www. atunci când se aplică persoanelor („Eşti un dezastru!”). 16 06.lei (www.Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul”: Capitala – un dezastru urbanistic (www. De aceea.10).stiri. calamitate apare foarte frecvent.09). variaţiilor climatice dezastruase. ca metaforă.itbox.30.126). în consecinţă. 08).susa de ştiri.eu. prag. într-un fel.agenda.ştirileprotv. 26.obiectiv.gds.Triumful banului în vreme de calamitate (www. . O calamitate! (www. 3. să-l motiveze pe cititor să parcurgă articolul. maxim pe care un asemenea termen îl are asupra cititorului.10) Este semnificativă frecvenţa cu care termenul calamitate este invocat în limbajul jurnalistic ca descriptor pentru un domeniu economic ca agricultura. .08.07.] au dat în judecată Guvernul şi Ministerul Agriculturii. calamitate.„dezastru” a neacreditării spitalului judeţean din Botoşani este pusă pe seama directorului de la Direcţia de Sănătate Publică a judeţului. jurnalistul mizează pe impactul emoţional şi. 164 . 03.Stare de calamitate în Timiş? (www. supus. catastrofă etc. hiperbolizant. . a termenului dezastru. persuasiv. 21. există în articol suficiente elemente cu caracter descriptiv (referitoare la consecinţele foarte grave ale neacreditării spitalului).ro. stare. deoarece nu a fost declarată stare de calamitate în acestă parte a ţării [.fonduri-finantari. o extensie a acestui tip de transfer semantic are loc în limbajul jurnalistic. 3. dezastru care loveşte o comunitate” (p. ca de altfel şi ceilalţi termeni generici. b) Ca metaforă hiperbolizantă.ro.Calamitate! (www. Termenul dezastru cunoaşte în limbajul familiar o întrebuinţare specifică. .06. În raport cu titlul care conţine termeni ca dezastru. cu toate acestea. cu sens denotativ.05. textul intitulat nu face decât să expliciteze folosirea unor asemenea termeni generici şi. limbajul jurnalistic preia un uzaj frecvent în limbajulcomun familiar: Green [antrenor] e o calamitate! (www. dezastru. . dar declaraţia medicului nu este reprodusă în cuprinsul articolului.. dacă realităţile obiectuale sunt caracterizate ca „dezastre”: – Drumuri Sapard – un adevărat dezastru (www..06. şi în acest caz. avem mai curând utilizarea cu sens denotativ decât cea cu sens figurat. Un comportament conotativ similar cu termenul dezastru îl are substantivul calamitate.Guvernul: Calamitate în agricultură în 34 judeţe şi despăgubiri de 500 mil. apare cu frecvenţă foarte mare în titlu.

01. ca sinonime sunt indicaţi termenii: dezastru. termenii dezastru. demografic. Mai important este să observăm că sintagmele compuse din substantivul catastrofă + adjectiv relaţional indică întotdeauna întrebuinţarea cu sens denotativ. 8-9.2010) – „Debutul lui Kylie Minogue la Bollywood – o catastrofă. 29. – Inventatorul pilulei deplânge „catastrofa” demografică (www.ro. Există.napocanews.. 08).]. ca şi în cazul termenului dezastru. 08. 8. 2010). decretat „catastrofă feroviară” (www.144) a) Cu sens denotativ. un număr limitat de adjective care pot fi ataşate termenului catastrofă: aviatic. 06. – „Mihai Stoichiţă: «Pare catastrofă. 04. ce/o calamitate!”.ro. Utilizat cu sens metaforic. cu urmări dezastruase”. Semul comun „cu consecinţe foarte grave” se păstrează dacă termenii sunt întrebuinţaţi ca metafore pentru nume de obiecte: 165 . 09) Ca şi termenii calamitate şi dezastru. – Dupa criza economică. 14. 10).04. Uzajul în registru familiar al limbii române înregistrează formulările „X. spun criticii de film” (www. substantivul catastrofă se deosebeşte de substantivele dezastru şi calamitate în ceea ce priveşte comportamentul sintactic. 09). cu sens negativ.presaonline. 05. trec din clasa termenilor nonevaluativi/de clasificare în cea a termenilor evaluativi axiologici şi nu mai pun în valoare decât conotaţia depreciativă/meliorativă. „X.. pentru L’Equipe” (www. – Catastrofă feroviară cu un transport Dacia (www. un/ce dezastru!”. ne paşte catastrofa financiară!(www.apropo. nenorocire..] va fi o catastrofă dacă nu vom învinge România. a substantivului: – Impactul groaznic de La Scînteia. un primar catastrofă pentru Năvodari (www. dar nu trebuie să ne pierdem dinainte încrederea în forţele noastre. 19. dar numai „catastrofa de X”. feroviar. (p. 18. fără o altă determinare adjectivală este mult mai puţin uzitată: – Tăierea pădurilor din România a atins nivelul de catastrofă şi în ariile protejate (www.ro. o/ce catastrofă!”. 09.replicaonline. –„Catastrofa de la Sănătate”.ro.09). [.Catastrofă În DEX termenul este definit ca „eveniment tragic de mari proporţii.ro. prin schimbarea clasei contextuale. Nicolae Matei. 01.newsiasi. Ca şi în cazul altor termeni (nume de animale. dar nu e»” (www. nume de profesii etc. 2010).ro. 09). 2010). asupra unor cuvinte ce denumesc realităţi obiectuale sau persoane („X e o catastrofă!”). 06.ro. niciodată *„dezastrul/calamitatea de X”.ro. umanitar etc. a spus Malouda. termenul catastrofă este valorificat în discursul jurnalistic cu întrebuinţarea metaforică din limbajul familiar. dă undă verde verificării la domiciliu a persoanelor aflate în concediu medical (www.. „X. Cseke Attila. 14. 19.acasatv. calamitate şi catastrofă îşi pierd ca metafore cu aplicaţie la clasa substantivelor nume de persoane semul comun 'cu consecinţe foarte grave' şi acutalizează conotaţia „de calitate foarte proastă”: – La un pas să lase oraşul fără căldură şi apă caldă. 10. 2. care presupune transferul acestui termen axiologic. calamitate şi tragedie.indexstiri.euroactiv. 21.info-sport. b) În special jurnalismul sportiv sau presa mondenă uzează şi abuzează de termenul catastrofă ca metaforă hiperbolizantă: – „[.catholica.) care. termenul catastrofă apare întotdeauna în limbajul jurnalistic însoţit de un adjectiv relaţional sau de specificarea domeniului de aplicaţie.ro. Întrebuinţarea termenului catastrofă cu sens propriu.

– Pornografia infantila – Flagelul societăţii moderne (www. 09) – Zgomotul. prostituţia infantilă. 07).) este definit mai general ca (a) „nenorocire care se abate asupra a ceva sau cuiva” şi într-o accepţie mai restrânsă ca (b) „dezlănţuire violentă de forţe ale naturii. prăpăd” (p. valorifică mai rar prima accepţie. în acest caz. 07) Urgie În DEX termenul urgie.02) – Violenţa asupra copilului. epidemie. 03. un flagel devastator (CR. local.ziaruldeiasi.eu. 10).ghimpele. 10. – Urgie la asociaţii [de locatari] (www.ro).ro.ro. un flagel al societăţii româneşti (http//:2005.ro.ro. o catastrofă ce pândeşte sub oraş (http//: constanta. 01. Presa. 08. 22. 383). 25.fonduri-finantari. atât scrisă. 03. 12. 04.monitorulneamt. 2010). 6. 04.ro. 02.ro. prin specializare semantică flagel devine sinonim cu boală. 04. 01) – Mafia pieţelor – un flagel greu de stârpit (A. traficul / consumul de droguri. totuşi cu consecinţe sociale semnificative pentru o comunitate: – Cornelius Nicholson a prezentat „Drogurile. 9. cât şi cea audio-vizuală. de vreme ce termenul este folosit aproape automat atunci când discursul jurnalistic atacă teme de interes planetar – alcoolismul. acest flagel al lumii moderne” (www. 15. – Coruptia. 1139). 166 .mediafax. 08). – Drumuri Sapard – un adevărat dezastru (www. 08. 03. 23.ro. flagel al lumii moderne(www. molimă. 4. poluarea (de orice fel). 2010).com 30. Flagel Termenul flagel intră în câmpul lexical „nenorociri majore” cu sensul figurat de calamitate. 2010). p. 10. 14. 07. 8. 8.ro.ro.dw-world. – Medvedev: Alcolismul în ţara noastră este un flagel naţional (www. un flagel planetar (RL. 12. 08). aparţinând lexicului popular. terorismul – sau limitat. metafora „flagelului” este una dintre cele mai comune.roportal. 09). 05.ziuaveche.telgrafonline.euractiv.gds. (b) În retorica emfatică practicată în media. – Pedofilia – un flagel greu de combătut (www.ro. 08) – Politizarea. dezastru (DEX.. 2010) – Poluarea sonoră.informatia. un adevărat flagel pentru constănţeni (www. 12. 12. cu referire de obicei la viaţa cotidiană. obezitatea.de.– Tunelul CFR. atingând pragul clişeizării.ziare. traficul de persoane. intenţia jurnalistului de a supralicita efectul dramatic este. 20. specificat (pop. să apară în contexte referitoare la viaţa economică sau cea politică: Urgie pe bursă: 60 de brokeri concediaţi in zece zile (www. Este neobişnuit însă ca acest termen. – Dosar – Traficul de persoane: UE lupta cu un flagel ce aduce profituri uriaşe (www. 01). ziaruldeiasi.02. 2010) – Febra aftoasă – noul flagel al începutului de mileniu (www. evidentă: (a) – Urgie de la lumânări – un mort şi apartamente făcute scrum (www. 19.

apropo. cu subtitlul: Salvamontiştii avertizează asupra pericolului de avalanşă în munţii Bucegi şi Făgăraş.ziare.ro. 76): (a) Cu acest sens denotativ. năvală (de. în măsura în care. întâlniţi în cale). cu care sunt titrate numeroase articole/ştiri de sezon: – Urgie în Maramureş (www.03.. www. termenul avalanşă este întâlnit în relatările referitoare la accidente montane: – Schiorul surprins de avalanşă la Bâlea Cascadă a fost găsit mort (www. 20. 76) şi primeşte obligatoriu determinări. (www. alături de termeni ca paletă. 11. iar jandarmii. panoplie. 04. 07) – Un articol intitulat Avalanşă electorală: Vadim şi mafia. mănunchi sau noian.. în care termenul urgie este urmat de o determinare locală (numele regiunii. 24. – Vaslui: Avalanşă de bolnavi.time. 2010). 27.)” (DEX. provocată de dislocări subterane.ro. Rodica Zafiu vedea în utilizarea termenului avalanşă în limbajul publicistic un reflex al limbajului totalitar de dinainte de 1989. lavină” (p. (b) Întrebuinţat cu sens figurat. Varietatea acestor determinări face ca termenul avalanşă să apară în contexte dintre cele mai variate.ro. cât şi din clasa termenilor care desemnează persoane: – Avalanşă de voluntari la plantat copaci (www. dupa Sf.ro.9am. este preferat de jurnalişti în titrarea unor articole sau ştiri de comentariu despre dereglările climei sau despre fenomenele meteorologice severe (În plină urgie. cancan.(b) Termenul urgie. 2010).2010). nu putem face abstracţie de întrebuinţarea curentă a termenului cu sens figurat în limbajul comun (cf. Berceanu demite directorii de la „Drumuri”.edu. Gheorghe (F. 10).ro. evantai.ro.ro. termenul avalanşă este definit „cantitate mare (de. http:// observator. – Urgie in Argeş (Judeţ paralizat de viscol). Antonescu şi bunul simţ. orizontală sau de torsiune a scoarţei pământului. 12. al judeţului. mai concret. 16. Determinările sunt selectate atât din clasa termenilor care desemenază obiecte / abstracţiuni – Avalanşă de internări.02. în consecinţă simţit ca având un plus de expresivitate. 10). – Avalanşă de oameni ai străzii în spitale (www.ro.iasiplus. 04. 11. frecvenţa uzajului său cu sens metaforic compensând domeniul foarte limitat de aplicaţie a termenului cu sensul său denotativ. 24. pompierii şi SMURD sunt pe baricade. 2010).4news. 02. În text se precizează: „A început avalanşa de clipuri electorale ale candidaţilor la preşedinţie” (www. – Urgie pe şoselele din Bănie (www. – Avalanşă de note mari la tezele unice (www.. 3. 06. – Urgie pe şosele: între Bucureşti şi Braşov nu s-a circulat noaptea. la Spitalul Judeţean de Urgenţe (www. 10). 12 02. 7.antena1. 20.). Cutremur În DEX termenul cutremur este definit ca „Mişcare puternică şi bruscă. 09). 03.com.. 01.videonews. – Urgie în Dolj şi în Olt! Zeci de maşini au rămas înzăpezite (http:// craiova.agerpres.ro. „avalanşă de reproşuri”). 2. 09).ro.ro. 2010). 12. 02. 2010). – Risc de avalanşă în Făgăraş şi Bucegi (www. p. Se poate detecta chiar un titlu-clişeu. cu toate acestea.07) B) Termeni specifici Avalanşă În DEX termenul avalanşă este definit ca „masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte şi se rostogoleşte la vale (ducând cu sine şi pietrele. ciao. 09).ecomagazin. avalanşă se subsumează clişeelor cantităţii[13]. Oprescu şi sărăcia. al oraşului în care se întâlnesc asemenea fenomene). constelaţie. verticală. 24. la Spitalul Clinic de Urgenţe din Iaşi. 21.portal. copacii etc.1.glasulmaramuresului. de erupţii 167 .ro. 12.

de pildă. D.]”(www. nu este lipsită de semnificaţie plasarea unei asemenea sintagme în titlu. acest veritabil cutremur bancar a traversat Europa [.telegrafonline.. cu efect persuasiv garantat. 24. „cutremur politic”. ro. sensul figurat al termenului genocid se materializează ca hiperbolă. limbajul jurnalistic nu pare însă a valorifica niciunul dintre sensurile figurate indicate de DEX pentru termenul cutremur: – „Vestea demiterii preşedintelui PSD din Galaţi a reprezentat «un cutremur [eventual.net. (a) Cu sensul denotativ. 06..ro.: „înfiorare. 254). care desemnează nenorociri provocate de cauze naturale. 07). de gradul 7] pentru administraţia gălăţeană»” (RL. care etichetează o varietate foarte largă de evenimente din viaţa politică internă sau internaţională. 28. zaraf. 07. 14. ziare. 10.ro..] (www. – „Pornit de pe Wall Street. 26. atunci când discursul jurnalistic are ca obiect realităţi sociale sau categorii umane vizate de măsuri (considerate) defavorabile. frică.money.. cu consecinţe importante în ceea ce priveşte modificarea raportului de forţe. 15. termenul cutremur pare a fi specializat în jurnalismul politic şi cel economic pentru a desemna evenimente / fenomene cu efecte perturbatoare importante şi consecinţe explozive. Anumite sintagme în care substantivul cutremur intră cu sens metaforic s-au clişeizat ca. 08. 09). 03). cutremurare. fior. ceea ce trădează intenţia neîndoielnică a jurnaliştilor de manipulare a cititorilor. 09. – Cutremur politic în Germania. groază. Genocid Faţă de alţi termeni cu sens superlativ. (b) În retorica publicistică. etnic etc. După cum indică exemplele care urmează. ce presupun schimbări bruşte şi semnificative de situaţie. – Cutremur în lumea interlopă ieşeană (RL. 05. 08.ro. teamă. 03). cutremur politic (RL. 10. cutremur desemnează evenimente seismice de intensitate variabilă: Puternic cutremur in largul insulei indoneziene Java (www.vulcanice: seism”. 2. 7. 04. nu a fost resimţit la Bucureşti de către conducerea partidului” (CR. – Pace sub măslini? Cutremur politic în Ţara Sfântă (www. 10).vranceamedia. 06). pentru a spori caracterul incitativ[14] al intitulării: – Cutremur politic după dezbaterea televizată din Marea Britanie (www.realitatea. (b) Întrebuinţat cu sens figurat.hotnews. naţional. panică” (p.forum. Definiţia din DEX – „Crimă comisă cu intenţia de a distruge un grup uman. ext. 04. – Cutremur pe scena politica vrânceană! [. sensuri fig. ca şi cutremur.ro. 07. 21. 08). genocid este plasat adesea în titlu. 10. pentru că jurnalistul vrea să impună de la început gradul înalt de intensitate emoţională a discursului său: 168 . 08). 418) – fixează ca element diferenţiator de descriere semantică a termenului „număr foarte mare de victime”. 19. 07).rfi. – Cutremur politic de 7 grade! (www. – Demisia lui Remeş. 2010). 10). p. 05).euractiv. – Cutremur politic în Ungaria? (www. – „Cutremurul provocat la Constanţa de gruparea S.ro. termenul genocid se referă la existenţa unor cauze umane care provoacă dezastrul.” (p. resimţit la Bucureşti (www.

este şi mai bine pusă în valoare. alţii se rezumă la calificativul neutru puternic pentru a caracteriza cutremure cu magnitudine mult mai mare. 2010). discursul jurnalistic desemnează acţiunea „seismului” prin verbele de acţiune „a se produce”.ro. 11. devastator. eventual a numărului de victime (obiect direct). 03.ro. 970). Dacă însă unii jurnalişti califică drept „sesim devastator” un cutremur de 6. 09).. 04. 05.600 morti. care indică un proces instantaneu. Seism Termenul seism este definit în DEX ca „cutremur de pământ” (p.1 grade pe scara Richter a zguduit miercuri regiunea Maule din Chile [. – Genocid Fiscal (text: „În goana disperată după venituri la bugetul de stat. 169 ..] (www. Intenţia manipulatorie a unui discurs ce supralicitează dramatismul. 9.. Întrebuinţarea cu sens propriu a termenului seism presupune un cadru frastic limitat: în afară de menţionarea magnitudinii (determinant).]” (www. 29.ro. mare.3 grade pe scara Richter (Seism devastator:4. – Genocid în administraţia publică: lista cu demişii şi noii şefi după vinerea neagră a PSD (www. sinonimia dintre cei doi termeni este corectată de specificarea 'limbaj ştiinţific' prin care seism se deosebeşte faţă de termenul din limba comună cutremur. 0. o stare emoţională intensă. dar şi despre maniera în care aceştia înţeleg să le transmită cititorilor. 07). – Vosganian îl acuză pe Băsescu de „genocid moral”. (a) Când este întrebuinţat cu sensul propriu.ro.infomm.. 09).. [. pare a fi preferat de televiziunile private (Realitatea TV. 06).. 05. verbul cu sens superlativ „a zgudui”. substantivul seism (ca şi sinonimul său cutremur) primeşte determinarea „cu magnitudinea de. www. – Genocid social („PSD a sărit la gâtul guvernanţilor acuzându-i de genocid social[. 12. 09 ). (G. 2010).] (L. a zonei în care s-a produs (circumstanţial). Guvernul loveşte în întreprinzători cu un nou Cod Fiscal haotic şi represiv”) (SF. violent. (www.ro. 2. care indică domeniul sensibil pentru opinia publică: – Sindicatele acuză autorităţile de genocid alimentar (www. 5. 05. termenul genocid apare întrebuinţat ca hiperbolă nu foarte fericită. 08.– Badea afirmă că aşa-zisa reformă a guvernului Boc este de fapt un genocid. 7. cu referire la alte fiinţe decât oamenii: GENOCID PE LĂPUŞEL: Peştii din râul Lăpuşel au fost ucişi de apele reziduale deversate de SC Vital SA. dornic de formulări cât mai puţin uz(it)ate. 6.” sau este însoţit de adjective ca puternic. Uneori..) şi de ziarele tabloide: Sintagma „seismul/cutremurul a zguduit” devine un nucleu lexico-sintactic stabil al articolelor/ştirilor de presă referitoare la acest subiect (varianta cu diateză pasivă este de asemenea frecventă): – Un cutremur cu magnitudinea 6. punând în mişcare afectele negative ale cititorilor.blog. atunci când substantivul „genocid” apare determinat de un adjectiv relaţional.10). distrugător. Dacă verbul „a se produce” şi locuţiunea verbală „a avea loc” indicând un proces cu durată nedeterminată deţin cea mai mare frecvenţă în discursul jurnalistic practicat în marile cotidiane.ziaruldeiasi. „a avea loc” şi „a zgudui”. ProTV. 05.astv.09.iasi. acest simplu fapt vorbeşte nu numai despre percepţia subiectivă pe care o are jurnalistul asupra evenimentelor de acest gen.ziaruldeiasi.money. Antena 1 etc.videonews. 09).. odată cu informaţia.com/stiri). – Genocid organizat de Poliţie şi Drumurile Naţionale (www. 12.ro.

iar termenul a intrat în retorica jurnaliştilor de pretutindeni[15]. 08.ro. 24.. – Locuinţele de lux rezistă eroic în faţa tsunami-ului imobiliar (www. Catastrofa naturală a avut un impact emoţional uriaş asupra a milioane de oameni. jurnaliştii pot atrage atenţia asupra uzajului metaforic al termenului tsnuami. – Riscul contestării alegerilor: „tsunami economic” (RL.ro. 9. a zguduit duminică nordul Japoniei[.ro. „Libertatea”) – Japonia. seism este întrebuinţat ca metaforă hiperbolizantă de preferinţă pentru a caracteriza stări. 1.03. 10. 03. care forţează descrierea şi supralicitează efectul emoţional: 170 .ro.]” (wwww. 12. 10). 10. cf.9 grade (www.]” (http//: stirileprotv.– „Un seism puternic. tsunami (echivalat cu „dezastru cu impact major”) primeşte de obicei ca determinant un adjectiv relaţional care indică domeniul de referinţă al discursului: – Tsunami cultural – după 150 de ani.ro. 08).cadranpolitic.antena1. 12. 20.4 grade a zguduit nordul Indoneziei (www. – Seism de 9 grade in PNL: Berca la PDL (www. 09). 03. 24.. cu efect distrugătoare la mii de kilometri. 21.2010). cf. – Insulele Solomon au fost zguduite de un seism de 6.ro. info-stiri. 09). 10). (www. uragan înseamnă „vânt puternic cu acţiune distrugătoare. 10). 03. (www. 06.04. Viaţa e grea după „tsunami“ (www.ziarulring. 30.ro.liga-2. notează presa helvetă la unison. este semnificativă pentru construcţia discursului jurnalistic de tip tabloidizant sintagma.observaotr.. 25.ro. efectele seismului financiar din SUA urmând să fie resimţite şi în viitor.huon. (b) Ca şi termenul cutremur. –„Elveţia trăieşte un seism politic”. „Libertatea”). 10). 08). 26. 06.ziarulstiintelor. după un seism devastator care a zguduit duminică noapte orăşelul Aquila [. la câţiva ani după evenimentele de la Banda Aceh.ro. 07. Uneori după cum se întâmplă şi în alte situaţii de acest fel.ro.hotnews.ro. produs la mică adâncime. 06. însoţit adesea de ploi torenţiale” (p.ziare. zguduită de un seism de 6.ro. în fond pleonastică. 1138). 09. 29. Ţinând seama de această definiţie. 10). 04. – O îngrijorare europeană: tsunami alimentar (www. 10) Tsunami Cutremurul produs în largul coastelor indoneziene (2004) a fost urmat de un tsunami („valuri uriaşe produse în urma unui seism”). 12. 27.newschannel. – „Dezastru în centrul Italiei.europafm. 09. teoria evoluţiei încă face valuri (www. 08.. 03. – „Tsunami” în lumea traficanţilor de droguri (www.net.realitatea. 10) sau devastator (www. „uragan devastator”. 06. 27. 08). cu sens generalizat. 04. 30. marcându-l prin ghilimele şi renunţând la determinări suplimentare: – FARUL CONSTANŢA – FC BOTOŞANI DUPĂ DEZASTRUL CU SĂGEATA MARINARII PAR RESEMNAŢI.indexstiri. Uragan Termenul uragan este definit în DEX ca „ciclon tropical”.ro. evenimente explozive din lumea financiară sau politică: – Seism financiar la Humanitas (www.observatordebacau. 09). 10. 13.com. 27. 09). referirea la acel tsunami se făcea încă în termeni de catastrofal (www. 21.ro.9 grade pe scara Richter. (b) În presa românească. ca şi în cazul altor termeni din aceeaşi serie.ro.dailybusiness. interesează mai ales uzajul metaforic al termenului. www. – Un seism de 6. – Criza financiară nu s-a incheiat. estimează analiştii Erste Bank (www.9am.

11.10).01. – Dinamo . 14. Termenul primeşte fie determinanţi adjectivali cu sens superlativ (Viituri năprasnice au făcut pagube importante în mai multe judeţe. atunci când contextul verbal imediat o contrazice.md/stiri.fotbal-romania. 11.net.stirileprotv. 09.9am. 08. 10).sport. Afirmaţia „În satul Dealu Frumos.rol. Uneori intenţia de exagerare voită. (http:// vodpod..2009). în avarierea a două maşini. a lua pe sus. – La doi ani de la trecerea devastatorului uragan Katrina.ro. 27. 23.ro.ro. 31. – Uraganul Serena [Williams] (www. cu care termenul este asociat. de schimbările dramatice ale climei planetare. 1162).gsp.ro 21. 06. 98). Viitură În DEX termenul viitură primeşte următoarea definiţie: „Creşterea bruscă a nivelului apei dintr-un râu (care poate duce la revărsarea lui). 08.primatv.]” (www. 09).05. 10.ro.ro. metafora uragan desemnează mai ales în presa de provincie evenimente locale. 06.2010).campiaonline. fie este legat de formulări verbale cu sens superlativ: – Haos în Dâmboviţa. 14. prin excelenţă marcat de tratarea tabloidizantă a informaţiei[16]: – Vine ca un uragan tăvălugul catalan / Barcelona . – Uraganul Uhrin [fost antrenor la FC Timişoara] (http//: cfrmania. Sintagma „devastatorul uragan” este recurentă şi în discursul milenarist din presa laică şi religioasă care vorbeşte despre sfârşitul lumii (anunţat sau nu de calendarul maiaş pentru 2012). pe de o parte. 08).” (p. este evidentă.02. 29. se traduce şi prin caracterul verbelor. de fapt. 05. de formatul discursului melodramatic.Real Madrid 2-0 (www. – Viitura a făcut ravagii la Suceava (www.ro. 25.2009). 28. 27.ro.ro.ro. 12. 10).0 -2 . o viitură a făcut prăpăd în câteva minute” este urmată de precizarea că „prăpădul” a constat. Realitatea TV. dar semnificativ este faptul 171 .ro.ro.09. (b) Caracterul intempestiv al fenomenului natural.Rapid . 11. (a) Ca şi alţi termeni specifici din câmpul lexical „nenorociri majore”. 12. 05. substantivul uragan este preferat de discursul jurnalismului sportiv. tabloidizant.gsp. 06.realitatea. 20).roportal. 12. Viitura a făcut prăpăd. viitură este întrebuinţat cu sens propriu în contexte mai mult sau mai puţin „standardizate”. căruia omul nu-i poate opune rezistenţă. 07). –Viitura a făcut ravagii la Câmpia Turzii (www. 31. oraşul New Orleans încă se luptă să revină la normal (www. cf. pe de lată parte. www. (www. dinamice.07). – Uragan devastator pe insula Haiti din Caraibe (http:// m.Uragan vişiniu (www. 22. 09). Ocazional. preluat din „Evenimentul Zilei”). ProTV. 08). am putea spune de întrebuinţare hiperbolizantă a unor asemenea expresii..allpress. – Uragan devastator este titrată ştirea despre uraganul care a lovit El Salvador (www. (b) Ca metaforă.ziaruldeiasi.protv. a lovi – sau de mişcare – a pătrunde. 12. Uragan pare a fi şi o formulă verificată de caracterizare metaforică a unor sportivi (mai ales fotbalişti): – Uraganul Dică [mijlocaşul la CFR. ProTV). sport365. de încălzirea globală şi efectele ei dezastruoase. de exigenţa raportării la realităţi precis circumscrise. a căror importanţă jurnalistul o supralicitează pentru a conferi o greutate mai mare informaţiilor furnizate de articolul său: Uragan la „Concordia” (www.– „La circa trei săptămâni după devastatorul ciclon Katrina [. 10.ro. cf. cf. – Devastatorul uragan Ida se îndreaptă spre SUA (www.com. tranzitive – a speria.9am. 9. impuse. Cluj] (http//: cfrmania.

de inundaţii masive.05). tabloidă – se întemeiază pe plasarea în titluri a termenilor. –Viitura a avut „dreptate“ [despre asigurările de bunuri în caz de calamitate naturală] (www. pentru marea masă a consumatorilor de presă.] Mariana Cernicova constată în România postdecembristă existenţa unui limbaj clişeizat care tinde să devină. după cum urgie este termenul preferat de jurnaliştii televiziunilor private şi al tabloidelor în redactarea ştirilor referitoare la intemperiile hibernale. Termenul calamitate apare automat în discursul presei scrise/audio-vizuale cu referire la efectele modificărilor climatice bruşte asupra agriculturii. seria dezastru. fie specifici.] Alina Bârgăoanu consideră selectivitatea drept problema centrală a mass media. tabloidizant etc. din câmpul lexical „nenorociri majore”. – Viitura electorală: 362.ro. de obicei. 08. este de aşteptat ca termenul „viitură” să „explodeze” în comentariile jurnaliştilor pe cele mai diverse teme.2008). 05). 06). catastrofă este folosită cu referire la persoane (mai ales în limbajul sportiv sau în cel politic al presei de opoziţie). care „nu se nasc toate egale” (Tirania actialităţii. –Viitura îşi arată colţii ! (www. un element de validare a discursului public. Tritonic. fie cu sens conotativ (hiperbolizant sau metaforic).)[17].ro. 30. Concluzii Examinarea unor contexte variate din presa scrisă şi audio-vizuală a pus în evidenţă un comportament unitar al termenilor din câmpul lexical „nenorociri majore”. ceea ce sugerează animizarea fenomenului natural. 02. 29. 30. În perioadele de perturbări meteorologice accentuate. Asemenea uzaje recurente (la care se pot adăuga metafore ca flagel) se clişeizează şi devin indici stilistici de caracterizare a unui anumit stil jurnalistic (senzaţionalist. 8. O întreagă strategie a persuasiunii şi a „acroşării” cititorilor – nu numai în presa de scandal. fie generici. dată fiind „natura problematică a evenimentelor”. p.08. – Viitura concedierilor mătură portul Constanţa (www. mai ales dacă domeniul din care se alege termenul metaforizant este de interes general. 08). 2006. sociologii. NOTE [1. 06. Este o caracteristică a limbajului jurnalistic de pretutindeni să trateze anumite realităţi în termenii altei realităţi. „cutremurul / seismul a zguduit”.universulpadurii. „viitura a făcut ravagii/prăpăd” etc. 29. de regulă.000 de candidaţi la alegerile locale (RL. De aceea nu puţine sunt contextele în care termenul viitură este întrebuinţat ca personificare: – Viitura a fentat autorităţile în Ialomiţa (CN. ) [2.ro. O introducere în istoria şi teoria ştirilor. fie specifici.ro. 09. Discursul jurnalistic fixează.că cele mai multe contexte în care apare substantivul viitură cu sens propriu sunt construite cu aceste verbe la diateza pasivă. determinantul (adjectival sau substantival) indică domeniul de referinţă al discursului: – Vânătoare şi pescuit: viitura concesionării [articol legat de concesionarea lacurilor de pe râul Colentina] (www. 4. calamitate. ca descriptori pentru anumite domenii ale realităţii anumiţi termeni fie generici.monitorulneamt. S-a putut constata de asemenea recurenţa unor structuri sintagmatice în care apar termenii acestui câmp lexical: „cutremur politic”. 08). – Viitura scumpirilor (RL. fie cu sens denotativ. 158 şi urm.liber. Faptul că majoritatea exemplelor selectate sunt titluri nu este întâmplător. în timp ce lingviştii. 09. psihologii nu contenesc să atragă atenţia asupra pericolului 172 . 02.cuget.infodeltadunarii. 05. 09). Bucureşti.

Gabriela Pană Dindelegan. 100. la ora actuală.. 173 . Editura ştiinţifică şi enciclopedică. DŞL.. responsabilă de o serie de formulări sterotipate.). Jurnalismul şi cultura populară. p. p. Limbaj şi politică. Iaşi. 78). [7. p. Termenii din câmpul lexical „nenorociri majore” sunt atât în varianta întrebuinţării denotative. p.. [10. Bucureşti. Mihaela Mancaş.78). în consecinţă.] Gh. Editura Universităţii din Bucureşti. ed. mulţimi) din ansamblul lexical al unei limbi. care grupează denumiri având primele seme comune în definiţia sensului” (Câmpuri lexicale din limba română. toţi termenii sunt substantive) şi mai multe seme generice (în cazul de faţă semul „cu consecinţe distrugătoare foarte grave”). pe care le numeşte şi titluri-formulă. 2004. Câmpuri lexicale. [14]. cit.pe care un asemenea limbaj îl reprezintă pentru sănătatea comunicării între diferitele compartimente ale societăţii. la persoana a III-a.. care se intersectează. Estetica şi politica melodramei. [9. Iaşi. exprimate prin substantive. în Câmpuri lexicale. putem vorbi de existenţa unor hiperonime. Pentru o discuţie asupra relaţiei de hiponimie v . Cvasnâi-Cătănescu numesşte „metaforă disforică (op. Bidu-Vrânceanu. în Ilie Rad (coord. despre tipologia semelor.). Bidu-Vrânceanu. Sorin Preda distinge două categorii de titluri (cf.cit. Maria Cvasnâi-Cătănescu nu ia în calcul nici hiperbola.cit.] J. Editura Universităţii din Bucureşti. nici metafora hiperbolizantă. [5. În ciuda faptului că formatul „ştirilor hard” presupune consemnarea obiectivă a informaţiilor. Iaşi.. [12. Editura Universităţii din Bucureşti. Polirom. ştirile soft.] Trecând în revistă figurile constitutive pentru retorica discursului media (Retorica publicistică: de la paratext la text. [8. p. „calvarul de neînchipuit”.cit. termeni generici. 121-122). 2006. iar. p. 1975. şi a unor hiponime. 44-56). Bucureşti. deşi acestea deţin o frecvenţă semnificativă în ştirile de tip tabloid sau în jurnalismul sportiv. 2006. Limba de lemn în presă.] Gh. Polirom. p. 24). Tritonic. 2009. au o frecvenţă sporită în presa de senzaţie (sau de tip tabloid) (Tehnici de redactare în presa scrisă. Probleme teoretice şi aplicaţii practice. în Peter Dahlgren şi Colin Sparks (coord. Bucureşti. Bucureşti. A. p. Nemira. 2007. acest tip de discurs jurnalistic sportiv este foarte asemănător în presa scrisă şi în cea de scandal (Tipologii ale jurnalismului sportiv. Bucureşti. 98. morfosintactic. Liliana Ionescu-Ruxăndoiu.] v. Unul dintre domeniile predilecte în care se manifestă ceea ce M. [11.] Considerăm că seria de termeni „nenorociri majore” reprezintă un câmp lexico-semantic.. Dragomirescu admite că. [13. în vorbirea dominată de impulsul unui sentiment puternic. 2008. fie mărind. Polirom. [3. „îngrozitoarea catastrofă”. 22-25.. Jurnalismul şi cultura populară. 53).] Câmpul lexical „nenorociri majore” este un câmp organizat ierarhic. „după o noapte de coşmar”) interesează direct cercetarea de faţă (Noulimba de tranziţie.. nu cunosc categoria comparaţiei şi.). discursul marcat de retorica tradiţională şi comentariul reflexiv. p. în primul rând. Colin Sparks (coord. de nevoia irezistibilă de a ridiculiza obiectul” (Mica enciclopedie. p. A. în care „depăşirea limitelor” proprie hiperbolei se combină cu transferul de sens caracteristic metaforei (Mică enciclopedie a figurilor de stil. de indignare şi revoltă. 253). nu apar în poziţia de nume predicativ” (Angela Bidu-Vrânceanu. în Peter Dalghren.] Este ceea ce M. termenul de „metaforă hiperbolizantă” rezumă acest comportament complex al cuvintelor. p. fie micşorând imaginea obiectului (de obicei concret) peste limitele sale fireşti” subliniind importanţa factorului psihologic. legate de existenţa unor seme comune: unul lexico-gramatical (în cazul de faţă.. Acestea din urmă. 52-55. de admiraţie sau dispreţ. în mod normal. 111-119). Rowe constată că. hiperbolele sunt potenţiale metafore. cât şi în cea a întrebuinţării contotative elemente predilecte în construcia titlurilor incitative. 57-58) – şi criteriilor de delimitare a unui câmp. ed.] Sunt relaţionale acele adjective care „exprimă o relaţie între două substantive. între care cele din „categoria Cătălin Radu Tănase” („a fost bătut cu sălbăticie”. Dragomirescu defineşte hiperbola ca „figură de insistenţă care constă în exagerarea expresiei. p. Cernicova numeşte „noulimba de lemn” este presa televizuală. 2004 (1992). p. Gripsrud. intrând în subclase diferite. în constituirea figurii: „Hiperbola este generată.] Rodica Zafiu..] David Rowe deosebeşte patru tipuri de discurs în jurnalismul sportiv: ştirile hard. ed.. [6. [4. deoarece răspunde definiţiei date de Angela Bidu-Vrânceanu – „Câmpurile lexicale (lexico-semntice) sunt fragmente (subansambluri. Michel Voirol): informative şi incitative. 2001. subiectiv.. Cristina Călăraşu.

www. www. ro.epitesti.agerpres.ro. www. www.newschannel.ecomagazin.monitorulneamt. www.ro. www. www. www. www.ro.sport.aradon. www.money.daciccool.md/stiri..ro.informatia. în Peter Dahlgren şi Colin Sparks (coord.dailybusiness.ro. www.hotnews.ro. Bucureşti. chiar în ştirile hard.protv.ro/liga-1.ro. jurnalistul nu se plasează în centrul evenimentelor. www.edu.ro.altermedia.” (op.inform. http://2005.ro. 1996 DSLR – Luiza Seche.info-stiri. Bucureşti.eu. în acest caz. www. www.sport.agenda.cadranpolitic. www.ro.prosport. Dicţionarul de sinonime al limbii române.ro.gorjnews. www. 1982 DŞL – Angela Bidu-Vrânceanu.glasulmaramuresului. Ştiri groaznice la televizor.gsp.ro. www.cuget.bucuresteni. www. www.ro. www. ci acestea sunt descrise ca fiind dramatice (op.. 124-139.replicaonline.napocanews.ro.fotbal-romania.ciao. http://vodpod.] D. www.com . www. cit.ro. www. www. www.ro.ro.ro. Rowe apreciază că limbajul melodramatic (propriu tabloidelor) a devenit „endemic” în cazul jurnalismului sportiv.ro.iasiplus.] M.ro. Jurnalismul şi cultura populară.portal.] V.gandul. www..allpress.jurnaluldevrancea. www. http://craiova. p.ro. www. sunt metafore efemere.realitatea.gds. 174 .] metafore ocazionale. www.ro. dependente de circumstanţe concrete. www. www.acasatv.bacauexpres. www.ro.gazetadebistrita. www.indexstiri.ro. Mihaela Mancaş.ro.ro.antena1.ro.ro.info-sport.rot www.ro.postamedicala. www. [17.ro..infodeltadunarii. www.cronicaromana.newsiasi.ro.ghimpele. www. www.sport365. http://stiri. www. Liliana Ionescu-Ruxăndoiu. www.apropo.cancan.] În general. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. www. www..ro.. www.ro. particulare.ro. a căror forţă şi perioadă de circulaţie coincide cu durata evenimentelor care le-a generat. www. p. Nemira.net.ro.ro. Miecea Seche. www. htttp://m.info. www. www. cit.zoot.ro.).[15. www.liga-2. www. www.ro.ro. http://constanta.campionline. Univers Enciclopedic.ro.ro.rfi.euractiv. www. [16. 113).dwworld.romania. Cristina călăraşu.huon.ro. www. p. 2001 A – „Adevărul” C – „Capital” CN – „Curierul Naţional” CR – „Cronica Română” EvZ – „Evenimentul Zilei” F – „Financiarul” G – „Gândul” L – „Libertatea” RL – „România liberă” SF – „Săptămâna Financiară” Z – „Ziua” SURSE ELECTRONICE UTILIZATE http://cfrmania.observator. Iaşi. Bucureşti.ro.ro. Cvasnâi-Cătănescu înregistrează drept caracteristică a figurării textului jurnalistic „Tendinţa de a inventa şi de a impune [.observatodebacau. www.constiinte. www.ro.ecomagazin. www.ro. www. [.ro. www.ro.com/stiri.presaonline. Polirom.ro.as-tv.jurnalulbtd.mediafax.ro. www. Gabriela Pană Dinelegan. Ro.ideideafaceri.time.fonduri-finantari. www.ro. www. www.liber.de.avocatnet. www. www. discuţia despre apetenţa discursului televizual pentru latura senzaţională a evenimentelor în John Langer.ro.ro. 2004..ro. Editura Academiei Republicii Socialiste România.primatv.ro. SIGLE DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române. ro.rol.ro.info/news.opiniicetatenesti.ro.ro.iasi. www. 52).4news.

www.désastre. Tritonic. Creativitate. www. 9am. Limba de lemn în presă. Bucureşti Gripsrud. Ro. www. 124-139 Preda. Iaşi. Iaşi Rowe. ouragan.ro.ro. 95-106 Langer. (2009): Noulimba de tranziţie.).wall-street. Editura Universităţii din Bucureşti.ziardambovita. Rodica. inondation . dévastation – que pour les termes spécifiques . Colin Sparks (coord. în Peter Dahlgren. 250-262 Cvasnâi-Cătănescu. www.itbox. John.ziarulstiintelor.net www. (2006): Retorica publicistică: de la paratext la text.ro. Bucureşti RÉSUMÉ LA SEMANTIQUE DU DESASTRE Notre étude vise à analyser le comportement sémantique des termes du champ lexical des « malheurs majeurs » du discours journalistique.www.on examine les utilisations des sens dénotatifs et connotatifs (hyperbole. Adriana. Alina. (2006): Tehnici de redactare în presa scrisă. Jurnalismul şi cultura populară. Influenţe. în Ilie RAD (coord.videonews. www. David. métaphore hyperbolisante. Polirom.ro. Editurs Universităţii din Bucureşti. Iaşi. 107-123 Stoichiţoiu-Ichim. catastrophe. p. Bucureşti Bidu-Vranceanu. p. p. Angela. în Peter Dahlgren. www. www.universulpadurii. Polirom. în Peter Dahlgren. Bucureşti Zafiu.ro BIBLIOGRAFIE Bârgăoanu. Maria. ziare. www.telegrafonline.avalanche. Mots-clés: tabloïdisation. p.ro. tremblement de terre/séisme. Mariana. 1992): Tipologii ale jurnalismului sportiv.).).ro.ro. Tritonic. clichéisation. www. Colin Sparks (coord.stiri. Editura Universităţii din Bucureşti. All. 1992): Ştiri groaznice la televizor. Probleme teoretice şi aplicaţii practice. (2004. (2007): Limbaj şi politică. www. (2006): Tirania actialităţii. www. tsunami. Bucureşti. Sorin.ro.stirileprotv.com. 1992): Estetica şi politica melodramei. cataclysme. O introducere în istoria şi teoria ştirilor. www. Colin Sparks (coord. Jostein. (2001): Vocabularul limbii române actuale. Dinamică. (2004. Jurnalismul şi cultura populară.ro.ziuadevest.stiri. Iaşi.virtualarad.ro. www. métaphore) et aussi les clichés caractéristiques au langage journalistique qui contient ces termes.ro.ziaruldeiasi. (2008): Câmpuri lexicale din limba română. (2004. www. www. calamité.). Polirom. Bucureşti Cernicova. zaraf.ziare.ziuaveche.vranceamedia. génocide. Tant pour les termes généraux . ravages.ro. zoot. 175 .ro. Jurnalismul şi cultura populară. Polirom.

Les approches que j’ai favorisées dans ces travaux se sont situées au niveau de la sémantique énonciative et interprétative. ou d’associer le mot cause à une série d’adjectifs tels que ‘première’. l’idée de cause est associée à celle d’origine ou de principe : “Principe. ce qui explique l’emploi du terme au pluriel : “ Faut-il rappeler le massacre des maréchaux. “Ce qui fait que des choses ou des êtres sont” (TLFI). suivies d’autant de réponses pour le mieux incomplètes. Platon et Aristote. puisqu’aujourd’hui nous rendons hommage à la terminologie et aux lexiques en général. Je me suis moins interrogée sur la présence “physique” de la cause dans les discours. On admet qu’il peut y avoir plusieurs causes menant au même effet. de reprendre ce sujet et de le remettre en cause. autrement dit elle se constitue en un “ensemble des conditions nécessaires et suffisantes qui expliquent un fait complexe” (AD9) : Découvrir. ‘souveraine’.2°. I. la cause ‘finale’ définit “ce qui a pour origine la fin recherchée” (TLFI). . je dois dire que le travail de trouver un dénominateur commun à toutes les définitions de dictionnaire que j’ai trouvées m’a coûté un investissement énorme quant au temps et aux efforts dépensés. 176 1. on affirme. rechercher les causes d’un accident. la cause ne cesse de me hanter depuis les débuts de mes tentatives en matière de recherche scientifique. la cause. Les définitions de la cause couvrent un espace de signification flexible et nuancé. est ce qu'elle est. Dans la chaîne causale. ce qui fait qu'une chose est” (DA4) . parsemé de pièges et d’illusions. Des questions incitantes. mais. de la pragmatique et de l’argumentation. plus tard. Pendant plus de sept ans. d’une version à l’autre du même dictionnaire. Argument Sujet plein de promesses. L’idée de cause agissante. ont guidées mes démarches qui se sont matérialisées dans une thèse de doctorat et. complexe et tortueux. Dire qu’une cause est ‘agissante’. qui se trouve au carrefour de tous les savoirs et se plie à toutes les investigations. “ Ce qui fait qu'une chose existe.2 La cause et ses définitions. J’ai frôlé la question dans Le Discours de la cause [2]. J’ai tâché de m’approprier un corpus de dictionnaires aussi complet que possible et un corpus de textes représentatif [3]. “ce par quoi une chose existe”. au-delà de toutes ces différences que l’on pourrait saisir à travers les documents consultés. agit. qui demande à être évalué non seulement du point de vue de la complétude. se distingue de la condition. a lieu” (DA8) . le fait qu’elle est censée agir ”au dehors” établit ce rapport incontournable de cause à effet (Il n’est pas d’effet sans cause) et met en évidence l’existence des chaînes causales (cause première – cause seconde – cause finale). Dès le début.1. “ Ce qui fait qu'une chose est. ‘suprême’. que la cause est à l’origine des événements. “ce sans quoi la cause ne peut agir” (DA9) [4].Virginia LUCATELLI Université « Dunărea de Jos » de Galaţi LE VOCABULAIRE DE LA CAUSE (Re)cherchons la cause 1. autrement dit de la lexicalisation de l’idée de cause. Mais. etc. variables d’un auteur à l’autre. 1. Dans le premier sens. Ceci permet de dire que Dieu est la cause des causes (DA8).1°. je me propose de revenir sur mes pas. je me suis adonnée à ce travail séduisant et complexe. agit au dehors” (DA9) . Dans la pensée des philosophes grecs. ‘universelle’. en même temps. dans un livre [1]. le lexème ‘cause’ se laisse interpréter suivant ses deux sens principaux. celui de ‘cause’ et celui de ‘procès’ : I. mais aussi des options d’interprétation.

pour y remédier. la cause publique. ce qui fait qu'une chose est. innocente. amiraux ? Ce fut. pie. une cause peut signifier un intérêt “ ensemble des valeurs. suffisante. 21 octobre 1976) . accompagné d'adjectifs épithètes ou déterminé par un groupe prépositionnel. primordiale. des intérêts propres à une personne. Ensemble de faits. cause d'une convention. perdre une cause (i. e) dans la constitution de locutions conjonctives . légitime (illégitime). provisoire. le fait d'un être : “ Devant le comité central du parti. c) ce pourquoi on fait quelque chose. la cause est “ce qui rend compte des conditions de l’existence ou de la nature d’une chose”.1. action qui produit un effet. qui se juge à l’Audience” (DA4) : gagner. L'ensemble des documents consultés offre la possibilité d'établir. etc. instrumentale. Par extension. explique Paul Dreyfus” (LM. bonne (bonne cause). fausse. d'une obligation. 1. prochaine. c) dans la constitution de certaines locutions adverbiales d) dans la constitution de locutions prépositionnelles . on se bat” (DA9) : la cause du prochain. célèbre(s). Procès : “Se dit d’un procès qui se plaide. notamment dans les contextes suivants : a) dans la constitution du groupe nominal. éloignée. morale (immorale). commune. et I. etc. physique. la cause est. 177 . souveraine. on agit. Il fallait chercher la cause profonde du mal et. immédiate. efficace. pétitoire. dictons. II. étrangère. essentielle. b) principe d'où une chose tire son être. douteuse. 16 janvier 1993) . cause licite. 18 novembre 1991). bénéficiale. réelle (irréelle). pour devenir “ but en vue duquel une personne s'oblige envers une autre” (PR). dans les acceptions I. formelle. intrinsèque (extrinsèque). ce qui eût été logique ". servir une cause. juste (injuste). majeure. seconde(s). 1. accidentelle(s). vraie (la vraie cause). interne. première. déterminante.3 Cause en contextes Avec l’étude des contextes. prédisposante. par exemple. imperdable. a lieu. Le contexte CAUSE + Adj. belle (belle cause). b) dans la constitution du groupe verbal. directe. en position de GN2. chimique. appointée. etc. qu'il était absurde de parler de provocateurs et d'agents impérialistes. sommaire. reconnut. civile. au moins en partie. et non au moment du débarquement de Provence. efficiente. fébriles. grasse. Affaire qui se plaide (judiciaire). spécifique. de rection directe ou indirecte (verbes et expressions verbales qui "appellent" le mot cause). incidente. Ce qui produit quelque chose : “ L'une des causes principales du drame du Vercors fut sans nul doute la mobilisation hâtive de tous les résistants qui gagnèrent le massif dès le débarquement de Normandie. possessoire. occulte.1. mauvaise (mauvaise cause). imaginaire. Dans ce même sens. proverbes (structures verbales ou averbales). finale. criminelle.2.. pénale. Principe qui produit ou concourt à produire un effet. permettant de la caractériser comme efficace. dira le maréchal Bagramian. matérielle. involontaire. licite (illicite). un procès). intérieure(s). extrême. principale. affaire : “Ensemble de faits juridiquement qualifiés qui constituent le fondement du droit réclamé ou de l'exception opposée dans une demande en justice” (DA9). fortuite. universelle. etc. Pour résumer. apparente. Edouard Ochab. extérieure(s). occasionnelle.3. (f) dans des expressions. Ce qui motive quelque chose : “Il n’a point fait cela sans cause” (DA4). fictive. l’analyse se place au niveau du lexique-grammaire. les occurrences de l'unité lexicale "cause". appliquer des réformes” (LM. commises. combattre pour une cause (NDA). Ce dernier sens s’est spécialisé en droit. mineure. embrouillée. le 15 août 1944.e. directe. premier secrétaire. désespérée. en effet. publique. à un groupe . morfibique (vieilli). une des causes principales des revers subis pendant la première phase de la guerre” (LM. apparente. ce pour quoi on plaide. interloquée. continentes.généraux. où ‘cause’ est le nom centre. CAUSE(S): accessoires. a) événement antécédent.

‘pour cause de’. Le groupe prépositionnel est forme de préposition et groupe nominal (Pd.3. essentiellement à cause des excès qu'elle a engendrés” (LM. cause de désastres.) : gagner une cause. ‘imperdable’. etc. 2. 1. etc. PNR2009. au contraire. du peuple. ‘pétoire’. etc.3. 1. “ Il fut mis en jugement à cause qu'il conspirait contre l'État. 3-4 décembre 1961). le mot cause occupe la position objet. Reconnaitre la/les cause(s). il y a aussi des contextes élargis. 1. Toutefois. etc. combattre pour la cause /vs/ combattre pour une cause. /Art. alors que certains autres. indiquer. correspond à une opposition de sens : ignorer la cause /vs/ ignorer une cause . Venger la cause. avec la spécification "droit.5. Da8. de la royauté.). Locutions prépositionnelles et conjonctives Le mot ‘cause’ se retrouve dans certains mots-outils comme les locutions prépositionnelles : ‘à cause de’. réelle. au domaine médical. l'opposition Art. Soutenir la (une) cause. etc. Il est accompagné du prédéterminant article défini ou indéfini. Servir la cause. vraie. Trouver la/les cause(s). l’adjectif est placé. cause d'intervention. aller. fébriles. de rection directe ou indirecte. trahir. morfibique. ou bien servir. Le contexte Verbe + CAUSE (GN2) Découvrir la/les cause(s).Prép. Dans ces constructions verbales. (Re)chercher la/les cause(s).OBSERVATIONS: 1. de la vertu. renvoient a II. ((LM. rechercher. II est de l’ordre de l’évidence que certains adjectifs sont censés restreindre la sphère sémantique du terme. Le contexte CAUSE + G.3. etc. l'élargissent. supra. + N) : la cause de : la cause de l'Eglise. remonter à la cause . 2. DA9. Du pont de vue de la position. Indéf. 1. 3. des pauvres. vieillie aujourd’hui. DA4.2. affaire. des adjectifs comme principale. à quelques exceptions près. Cette liste n'est certainement pas complète. 1. tels que “découvrir. puis avait été repoussée pour cause d'entrée en guerre imminente des Etats-Unis” (LM. la cause de l'Etat. ‘civile’. OBSERVATIONS 1. DA8.2. + CAUSE Accéder à une cause . 1.2. “Cette rencontre de secrétaires d'Etat. DA9. était prévue d'abord pour le 9 décembre 1941. de l'humanité. Par exemple. Je vous cède le pas à cause que vous êtes mon aîné” (DA8). Indiquer la/les cause(s). PLM2010).4. Dans certains cas. perdre une cause. 3. descendre des causes aux effets. supra. Causes et moyens d'opposition à des criées (LM. Favoriser la (bonne) cause. Établir la/les cause(s). 20 janvier 1992). PLM2010). etc. (cf. GRDLF. GRDLF. son application n'a pas donné les résultats escomptés. etc. juridique" . cause d'apparat. cause d’appel. Le contexte Verbe + Prép.2 – ‘intérêt’). les adjectifs ‘criminelle’. Déf. tout au moins dans l'optique communiste de la Chine. cause en fait de legs. Le groupe prépositionnel est forme de préposition suivie de nom à prédéterminant zéro : cause de dégâts. D' autre part. Causes et moyens d'abus. Pourquoi ? A notre avis. et la locution conjonctive. de la religion. Ces contextes verbaux restreignent généralement la sphère sémantique du mot cause vers la zone II (cf.3. La cause de Dieu (cf. trouver la cause”. cause d'audience. qui dura environ une heure et demie. ‘pour cause que’ : “ Si les principes sur lesquels repose la théorie du " bond en avant " tiennent. sélectionnent plusieurs traits.3. etc. DA4. venger la cause. ‘pénale’. 178 . d'opposition. 1. Trahir la cause. du prochain. en bon ordre décroissant après le nom (déterminé + déterminant). ‘bénéficiale’ avec la spécification "droit canonique"(DN). PNR2009. Nous n'avons cite que les combinatoires trouvées dans les corpus consultés ou enregistrées communément par les dictionnaires.

et pour cause (= "pour de bonnes raisons") [5]. Perdre sa cause. En désespoir de cause. Il est à signaler qu’il y a beaucoup plus de proverbes avec le verbe ‘causer’ qu’avec le terme ‘cause’.3. les " modérés " rejoignant pour l'essentiel les positions occidentales” (LM. 9 octobre 1946). On dit aussi ”La cause est en état” pour ”la cause est prête à être plaidée” et “La cause est entendue” pour “La cause est prête à être jugée” (AD8). Gagner (à) sa cause.. c'est vous qui en êtes cause” DA8). 9 juin 1993). “ Ce qui est profondément en cause. Appeler (mettre. “ Le 26 janvier 1923. A petite cause grands effets. Nul ne doit être témoin en sa cause. Être cause de (“Si je n'ai pas fait tout ce que je devais. En voici quelques exemples : “Depuis la fin de la seconde guerre mondiale. Mettre une cause au rôle (= “juger un procès”). pour la plupart. Mettre. 8 avril 1975). Défendre la cause.. seront données plus bas les séquences le plus souvent rencontrées dans le corpus : Expressions verbales : Abandonner une cause. pour les besoins de la cause. Avoir (donner) gain de cause.2. aient mis en cause la véracité des témoignages sur la politique hitlérienne d'extermination” (LM.” (LM. Avoir (donner) cause gagnée. “ L'Afrique. de même. appeler en cause (= “rendre quelqu'un partie au procès”). se divisa en deux camps. II). Prendre (le) fait et cause (pour quelqu'un). Agir (être) en connaissance de cause. 30 juin 1960). “Obtenir gain de cause dans une dispute quelconque”). etc. Embrasser (épouser) une cause. il s'oblige à donner des gages permanents de bonne volonté à l'occupant. Tel a bonne cause qui est condamné. Obtenir gain de cause. Être en cause (= “être partie au procès). en tout état de cause.M. Dans une tentative de classification de ce type de structures. a. c'est l'existence de toute une administration parallèle dont les mesures ont emprunté au commerce ses défauts sans acquérir toutes ses qualités” (LM. dont les plus sincères avouaient qu'ils n'avaient pas lu-et pour cause!-une œuvre aussi méprisable. Proverbes : Avocat à toit et sans cause. La combinatoire figée Le mot cause entre dans plusieurs constructions figées. conclut un accord avec le représentant du Komintern. le traînèrent dans la boue” (LM. Personne n'est bon juge de sa propre cause. II n'y a pas d'effet sans cause. etc.6. sont.3. OBSERVATION : Les expressions verbales qui se placent sous 1. 1. elles passent aussi en langue commune (par exemple. Par la suite. Affranchie pour les besoins de la cause des contraintes du rationnement. Locutions adverbiales : À ces causes (= “en considération de ce qui vient d’être exposé” (TLFI). 7 juin 1984). : “Pasternak fut exclu de l'Union des écrivains et jeté aux analphabètes. “Promue au rang de produit de première nécessité au même titre que la nourriture et les munitions. 21 février 1979). Parler avec (en) connaissance de cause. Faire cause commune avec quelqu'un. la compagnie lance une offensive générale sur tous les fronts où combattent les soldats américains” (L. Les " neutralistes " prirent fait et cause pour Lumumba.1. Être hors de cause. Sun Yat-sen. Joffé” (LM. Bien est malheureux qui est cause de son malheur. etc. la boisson va faire partie intégrante de la vie quotidienne du GI. tournées vers des sens spécialisés. Entreprendre une cause. 179 . 1er juin 1960). il est arrivé à maintes reprises que des publicistes. qui. Être chargé d'une cause. prenant parfois le titre d'historiens. en désespoir de cause. en obtenant gain de cause.5.. “ Mais. s'est tourné vers Moscou pour obtenir le soutien que les Occidentaux lui refusaient. en droit et discours juridique (voir supra. remettre) en cause. Des milliers de gens.

24 octobre 2000). On distingue les mobiles. 2. le pourquoi. et ce serait une gageure d’essayer. c) point de départ de la cause : fondement. nous avons trouvé une longue série d’autres verbes aux significations plus ou moins proches : allumer. germe. des motifs que l'on invoque pour expliquer ou justifier publiquement son action. avoir pour effet quelque chose” – TLFI). elle est proprement efficace. ‘racine’ mettent en évidence la cause éloignée. dossier (par métonymie) Ensemble d'intérêts : parti. ayant trait à la cause. ‘occasion’ (cause fortuite) et ‘prétexte’ (fausse raison). Le mobile. être à l'origine de. etc. avoir pour effet. directement liés à l’idée de cause. “ Commentaire de Shimon Shiffer.1 Les noms de la cause Plusieurs classes sémantiques. autrement dit les mobiles de l'implication des forces armées dans les massacres. ‘fondement’. ‘origine’. ‘intention’. sujet. sont attachés à la matière de la cause. objet. c'est ce qui précède dans le temps et conditionne plus ou moins nécessairement. amener. tandis que la ’motivation’ implique des raisons psychologiques . : “ Ceux qui sont persécutés " en raison de leur action en faveur de la liberté " se verront même accorder un " asile constitutionnel ". en tout point équivalent (droits. c'est l'impulsion qui pousse à agir. il y en a bien d’autres qui. le mobile est d'ordre sentimental et le motif d'ordre rationnel : “La faiblesse principale de l'ouvrage tient. ‘explication’ et bien d’autres encore tout en évoquant l’idée de cause gardent quand même leur signification propre. déterminer. créer. qui sont des causes réelles. ‘objet’. ‘genèse’. la "recherche du pouvoir" peut être le mobile de l'action politique. 180 . En ce qui suit. apporter. donner lieu à. entraîner. origine. par rapport à la cause. La cause. raison. rappellent des rapports de type causal. explication. La raison implique l’idée de jugement (PR). attirer. exprimant. principe et les emplois métaphoriques : racine source. quand le motif invoqué est "le dévouement à la nation" (DPH). Comme le reconnaissent honnêtement dans leur postface l'éditeur François Gèse et la journaliste Salima Mellah. je me contenterai de signaler les cas les plus saillants de lexicalisation de la cause. 11 février 2002) . engendrer. ‘source’. mobile. OBSERVATIONS : 1. dans l’espace contraignant d’un article. d) cause qui incite à l' action : intention. semence . des raisons profondes et justifiées .2. cause juridique : procès. ‘motivation(s)’ sélectionnent le trait "qui détermine a l'action". cas..) au statut classique” (LM. affaire. e) causes de développement et de transformation (emplois métaphoriques): ferment. D'une façon générale. La cause fait naître. le journaliste le plus intime avec le premier ministre : « Sharon ne le dira pas publiquement. genèse. occasion. 16 septembre 1997). mais le vrai motif de cette rencontre est qu'Israël est. de près ou de loin. ‘sujet’. ‘considération’.2 Les verbes de la cause [6] À part le verbe ‘causer’ (“Être à l'origine de. motivation(s) . Les mots de la cause L’idée de cause se retrouve dans plusieurs classes de mots. La raison. motif. déchaîner. Par exemple. b) noms à valeur plus précise : facteur. moteur. de tracer la trame aussi complexe que subtile. lui. donner. la raison appartient à l'ordre de la pensée proprement-dite. 2. 2. sont à prendre en compte : a) noms à valeur générale : considération. si l'on peut dire. c'est ce qui justifie en éclairant. du vocabulaire de la cause. aides. la cause donnée comme première . À part ces mots. restent mystérieuses” (LM. déclencher.Enfin. « les causes ». Ainsi. ‘moteur’. ‘principe’. prétexte. épuisé” (LM. le moteur étant celui qui donne le mouvement initial. lui aussi. au mobile du crime. conférer. ceux que j’ai pu déceler au fil de mes recherches de corpus..

etc. ressemble plus à un aveu de faiblesse qu'à une stratégie de rechange. dénoncé son zèle et surtout sa propension à la violence irraisonnée. en considération de. en général. juge à la Cour suprême” (LM. valoir. “ Mais ce fut Truman qui donna une âme à ce projet en nommant procureur général des Etats-Unis Robert H. Le sémantisme des verbes rappelant la cause ne peut se préciser entièrement en dehors du contexte et sans prendre en compte la nature des agents. susciter. pour raison de (cause justifiante). en raison de. former. Créons. essentiellement parmi les personnes âgées ou fragiles. etc. mais aussi des locutions verbales. force ergative. entraîner. père. la succession des dégâts du 2 au 13 août lorsque la température atteignait 40 ºC. initiateur. 2. motiver.4. “Il faut allumer (=“créer. occasionner. elle a manqué de déclencher (=“provoquer”) une guerre civile en lançant l'offensive sur Daloa. Un verbe comme ‘faire’. âme. être à l’origine de : “Pour preuve. être humain ou non animé. 27 septembre 1991).3 Les agents de la cause On peut considérer que l’entité qui est à l’origine du déclenchement d’une cause vers son effet. etc. cerveau. déclencher. produire. d’autres sont issus de processus de métaphorisation et de glissement de sens : allumer. ils sont issus de processus complexes. instigateur. concepteur. quels qu'en soient les instigateurs.4 Les mots-outils 2. Comme dans le cas des verbes de la cause. provoquer et les expressions verbales : avoir pour effet. trois. inventeur. La liste ci-dessus présente. justifier. ce qui lui avait valu (=“apporter. expliquer. des rescapés avaient. générer. être à l’origine”) le surnom de " boucher de Lyon "” (LM. en particulier. Locutions prépositionnelles : grâce à (cause invoquée + idée de moyen). suivant plusieurs mois de sécheresse. la plus grande ville dans la « boucle du cacao” (LM. créateur. " deux. peut sélecter le trait [être cause de] dans des contextes comme : “faire mal à qqn”. faire. procurer. Au niveau du corpus ont été identifié plusieurs agents de la cause : auteur. provoquer. de sémantisme très peu précisé à l’infinitif. Les partisans d'une sécession. : “Stoppée par l'armée française dans sa progression vers le sud. pour la plupart. Dans une phrase comme : Le vent a renversé le toit de la maison. déclencher”) un peu partout de nouveaux foyers de guerre. sur une grande partie du pays. ‘le vent’. en 181 . 4. lance-t-il. Une dizaine de jours caniculaires. responsable. OBSERVATIONS : 1. inspirer. à travers un processus de métaphorisation et de mutations sémantiques (voir. du fait de. procurer. promoteur. par exemple “l’auteur du livre” /vs/ “l’auteur du crime”. 17-18 août 2003). 1er octobre 1971). fomenter. restent très minoritaires” (LM. fondateur. 24 octobre 2002). 2. inspirateur. des verbes proprement dits. est agent de la cause. produire. être à l’origine de”) 3 000 morts. muse.1. 5. artisan.exciter. Certains de ces verbes contiennent des sèmes de nature causale dans leur forme infinitive : causer. En même temps. : “Mais des témoins aussi. noire ou blanche. engorgeant les urgences des hôpitaux et saturant les funérariums” (LM. favoriser. “faire peur à qqn”. 29 avril 1994). valoir. la signification causale de ces verbes est à distinguer de la signification transitive. à la lumière de. formellement parlant. 3. engendrer. force ergative non animée. ont suffi pour provoquer (= “causer. Enfin. et de la signification causative. inspirer. dans les deux cas – personne qui est à l’origine de…) : “ Le terrorisme urbain de ces derniers jours. 2. plusieurs Vietnam sur la surface du globe "” (LM. égérie . Jackson. D’autres acquièrent ces traits en contexte : apporter. exciter. dans une égale constance. peut être appelée ‘agent de la cause’. 3-15 janvier 1966). soulever. etc. provocateur. à la torture systématiquement infligée.

Bien qu'on puisse les décrire et les analyser séparément. 16 décembre 2000). des Etats-Unis n'est pas la même que celle de l'Allemagne” (LM. " eu égard à cette opposition du clergé. 20 septembre 2002) . Conjonctions et locutions conjonctives : parce que. en considération de ce que. 24 mars 1983) .. Il demande aux Allemands. et ce quelques mois après les épouvantables massacres religieux qui firent des centaines de milliers de morts” (LM..faveur de. soit que . sous (le) prétexte que (cause alternative ou fictive) : “ Sous le prétexte qu'il s'était borné à occuper des territoires allemands. à présent que. faute de.4.. attendu. “ Laval se tient au courant très précisément des réactions de l'opinion publique. 17 juillet 2003). en réalité. soit que . 29 janvier 1983). étant donné. Pas seulement parce que le Parlement . faute que (cause réfutée) : “Aujourd'hui. eu égard à. qu'elle serait totalement « décalée » par rapport aux commentaires que Tony Blair s'attire après cinq mois de crise irakienne” (LM. guerre oblige. suivant que. tant que cette idée n'est pas devenue un parti. puisque. étant donné que. institutionnelle. car. en effet. tout reste à faire. d'autant que. qu'on ne lui signifie pas de nouvelles exigences "” (LM. 2. cette petite histoire authentique ne ferait sourire personne dans les couloirs de Westminster. du moment que. d'autant plus (moins. comme (à valeur générale. dès l'instant où. surtout que et les corrélatifs : tant / tellement (cause + idée d'intensité ou progression) . vu (cause qui rappelle un fait constaté). maintenant que. 3. non (pas. “Le spectacle culturel est censé apporter aura. considérant que. reconnaissance. parce que la situation internationale. sans aucun doute. suffisante certainement pas : la même crise d'un système capitaliste analogue " produit " en 1932-1933 Roosevelt et le New Deal. on annonçait que la balance commerciale du pays avait enregistré un excédent de plus de 10 milliards de dollars sur l'ensemble de l'année 2000.. sous couleur de. Conclusions L'ensemble lexico-grammatical des procédés visant l'expression de la cause est. grâce à la hausse du prix du baril” (LM. soit que. à mesure que (dans la mesure où). à preuve que. à force de. l'intermittence est au moins une bouée qui permet de survivre avec un projet échappant au morne travail répétitif” (LM. “ Sous prétexte d'urbanisme.2. à la suite de. comme on a essayé de le montrer. “Cependant. si … c’est que (hypothèse suivie de cause). par suite de (cause + conséquence qui en découle). ces moyens se combinent le plus souvent à l'intérieur d'un type de discours à fortes valences argumentativo-justificatives ou explicatives. vu que (cause qui rappelle un fait constaté) . où vingt générations ont déposé leurs morts” (LM. Car les tentatives de rassemblement des familles de la droite en une seule organisation n'ont pas manqué sous la Ve République” (LM. selon que.vit des jours graves. Français et Britannique ne réagirent qu'avec des mots” (LM. destinées à introduire une séquence causale ou motivationnelle) : “ La crise comme cause ? Nécessaire.comme le pays . dès lors que. du fait que. sous couvert de. 22 mars 2003) . quand. 26 septembre 1988) . des antisémites du cru obtiennent des Allemands la destruction du vaste cimetière juif. point) que. par manque de (cause + idée de quantité). à défaut de. très riche et très hétérogène.. ou que . lorsque. Comment y résister ? Et puisque la société de pleinemploi est morte et que le chômage ou le semi-chômage devient la règle. Le sens causal 182 . contre 3 milliards l'année précédente. sous prétexte de (cause fictive) : “ La veille. fortune. 25 août 1992). 6 avril 1992). alors que + opposition (cause justifiante + idée de temps) : “ Gandhi mourra assassiné par un fanatique hindou qui l'accusait de trop céder aux musulmans alors qu'il s'était opposé à la partition-voulue par beaucoup d'Anglais-et à Jinnah. non parce que. ce n'est pas parce que. il les redoutait. attendu que. En fait. Mais surtout parce qu'elle tomberait à plat. gloire. mieux) que. et tant que ce parti ne représente pas une force politique. (cause alternative) .. culturelle.

2010 sur CD-ROM.Editeurs. Paris : Presses Universitaires de France.atilf. 23-24. Le Robert : Sejer. il manifeste les traits [+volontaire]. Répertoire des mots par les idées. 183 . chez Garnier frères . Paris : Éditions du Seuil.se forme à l'intersection des emplois lexicaux et grammaticaux. Le Nouveau Petit Robert de la langue française. Dictionnaires Le Robert. par M. Ducrot & J.atilf. "Les usuels du Robert". Dictionnaire historique de la langue française (1993). sons et images recueillis dans le journal Le Monde. Paris : Larousse. Editions électroniques : Dictionnaire de l’Académie française. http://atilf. Le Grand Robert de la langue française (2005). humain ou non animé. Editura Alpha. Dictionnaire de la langue française (1949). Beaujean. Dictionnaire des synonymes. Paris : Editions universitaires. Il ne reste qu'à découvrir les règles selon lesquelles il fonctionne. base de données multimédia.fr/academie9. [2] Idem. par Georges Molinié. collections 1939-2004. Veja. éd.htm. subjectivisé. 10-15. Tristan Hordé. ou X cause Y à Z. par J. coll. Paris : Hachette. Le Petit Robert.htm . [5] Emploi familier. Dictionnaire de la philosophie (1964).unicaen. Le monde. Quand il est non animé.-M Schaeffer. Nouveau dictionnaire encyclopédique des sciences du langage (1995). 9ème éditions. (1860). Bescherelle aîné. [4] Idem. Société du Nouveau Littré. par O. Version 2. Paris : Larousse. L’histoire au quotidien. Nouveau Dictionnaire Analogique. pp. 4ème.fr/cgibin/cherches. Claude Désirat. édition 2009 sur CD-ROM. 1939-2004. Paris : . Ce sont des verbes directionnels qui favorisent la cause en position de sujet et la conséquence (l'effet) en position d'objet.fr/academie4. le trait intentionnel disparaît. [3] J’ai employé la base de données L’histoire au quotidien. sous la direction de Georges Niobey. coll. se manifestant dans bien des cas d'une manière implicite. textes. URL : http://www. Paris : Larousse.0. à Paris.cgi Le Petit Larousse Multimédia. Buzău : Alpha. par Julie Didier. sous la direction de Alain Rey.htm .crisco. Le discours de la cause. NOTES [1] Virginia Veja. Le discours de la cause. Buzău. Dictionnaire du Français Contemporain (1971). Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française (1968). [6] De manière générale. par Paul Foulquié.fr/academie. Paris : Larousse. Lorsque l'Agent-cause est humain. Virginia (2000). RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES Dictionnaire National ou Dictionnaire Universel de la Langue Française. par Paul Robert. pp. ces verbes peuvent se représenter par les schémas : X cause Y. Paris : Le Livre de Poche. 2000. http://atilf. par A. URL : http://atilf. Laboratoires CRISCO. Paris. par Emile Genouvrier.atilf. Dictionnaire Etymologique du français (1983). Dictionnaire de rhétorique (1992). X = Agent-cause. Dubois et coll. Dictionnaire de la langue philosophique (1962). Nouveau Dictionnaire des synonymes (1977). Librairie Générale Française. Paris : Le Robert. par Jacqueline Picoche. 8ème. des idées par les mots (1980). sur CDROM.

să inventarieze şi să discute termenul ‘cauză’ precum şi multiplele lexicalizări ale ideii de cauză în limba franceză contemporană. TLFI = Trésor de la langue française informatisé. fructul unei cercetări de corpus. NDA = Nouveau Dictionnaire Analogique. REZUMAT VOCABULARUL CAUZEI Lucrarea de faţă. construcţie cauzală.fr/tlf. PLM2010 = Le Petit Larousse Multimédia. Répertoire des mots par les idées. DA8 = Dictionnaire de l’Académie française. 184 . DA9 = Dictionnaire de l’Académie française. 4ème édition. PNR2009 = Le Nouveau Petit Robert de la langue française.Trésor de la langue française informatisé. îşi propune să identifice. 9ème édition. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française (1968). 2010 sur CD-ROM. éd. 8ème édition. sens cauzal. édition 2009 sur CD-ROM.atilf. URL: http://atilf. cauzalitate. GRDLF = Le Grand Robert de la langue française (2005).htm Abreviations employees dans le texte : DA4 = Dictionnaire de l’Académie française. lexicalizare. des idées par les mots (1980). Cuvinte-cheie : cauză. LM = Le Monde PR = Le Petit Robert.

Prenons l’énoncé : « La Toute Rouge de Rosières » Bien qu’introduite par une expression référentielle définie unique par la présence de l’article défini.Sanda MARCOCI. Elle peut créer des histoires. Le centre de la réclame est la couleur. nous y pouvons ajouter une troisième : celle de divertir. nous faisons appel à la prédication et refaisons l’énoncé de la manière suivante : « La cuisinière produite par ‘Rosières’ est rouge » Nous y retrouvons une deuxième métonymie intégrée dans la première. un nouveau produit avec un goût nouveau : « Un goût de bleu dans un fromage blanc ». Les yeux du marié sont dirigés vers le lit. c’est-à-dire que dans le processus de la référentialité. entre un lit tout nouveau et une cuisinière rouge. nouvelle. entité abstraite d’ailleurs. c’est la prédication qui nous aide à refaire les énoncés de manière à ce qu’ils nous montrent exactement ce que la couleur. un goût différent. « La Toute Rouge est signée Rosières ». La publicité est innovatrice. vers la cuisinière rouge. nous y trouvons aussi le charme du texte qui vise la persuasion par le divertissement. représente. nous éclaire. un fromage tendre. dont le signifié est le mariage nous donne la signification du rouge comme référent : c ‘est l’amour qui unit le couple qui est en train de commencer une vie nouvelle. Pouvons nous dire que c’est le commencement d’une nouvelle vie en deux. les yeux de la mariée. mais c’est aussi par une reconstruction prédicative que nous pouvons arriver au vrai référent. un début d’une histoire dans laquelle le rouge est aussi le symbole de l’amour. un énoncé assez énigmatique puisque nous ne savons pas quel est le premier achat tellement important dans un mariage. Il y a des mariages heureux. Universitatea „Spiru Haret” Bucuresti LA MÉTONYMIE DES COULEURS DANS LE DISCOURS PUBLICITAIRE La métonymie des couleurs est une métonymie de l’abstrait/concret. L’énoncé devient d’autant plus persuasif dans la manière qu’il est présenté aux lecteurs.678 F ». Ce produit qui est rouge apparaît ensuite dans une accroche plus complète : « Le deuxième achat le plus important quand on se marie. C’est par la prédication que nous arrivons à trouver l’universel de couleur. Nous y trouvons tout ce que le producteur veut introduire dans la présentation d’un nouveau produit. Si les fonctions de la publicité sont d’informer et de persuader. L’image d’un couple en vêtements qui représentent la cérémonie du mariage. Prenons un autre énoncé : « La Société Samos est heureuse d’annoncer le mariage de Samos 99 double crème avec le bleu. la métonymie du producteur pour le produit. S’agit-il vraiment de l’universel de couleur dans cette 185 . ». introduite par une expression référentielle définie. La Toute Rouge de Rosières. nous éclaire que l’universel de couleur représente un nouveau produit à goût doux. des sentiments qui ont leur source dans le coeur dont le symbole est aussi le rouge ? Le signifiant de l’énoncé.

peut être 186 . Le sens figuré des couleurs. et disons « le goût bleu ».réclame ou d’une nouvelle symbolistique de la couleur : délicatesse alimentaire. Nous irons ensuite dans le monde extérieur pour établir le rapport référentiel avec le produit nouveau « Samos 99 Royal ». non pas à partir du concept de couleur.Mozart tendresse . L’actualisation formelle goût – fromage bleu – noble de la contiguïté au niveau symbolique assurera la cohérence contextuelle : « un goût bleu d’un fromage noble ». que « c’est du bleu dans le nouvel fromage ». Si le bleu est la couleur du ciel sans nuages. le partitif remplaçant l’ellipse qui apparaît dans la métonymie et. c’est par le sens de « noblesse » que la couleur opère. Le passage du « bleu » au « noble » aura lieu à l’intérieur d’un même ensemble sémique référentiel-contextuel par la connotation de la couleur. par extension nous allons dire que c’est : « la tendresse de la couleur bleue ». le plaisir du sens qui est le goût. la similitude des traits distinctifs de la couleur bleue que nous transportons la signification du bleu à la signification du goût en vertu de la comparaison sous-entendue « le goût est comme le bleu ». Les mots de couleurs sont « sémantiquement primitifs » [1]. comme nous reconstruisons le syntagme et arrivons à : « une pièce musicale de Mozart » « un concert de Bach ». Mais comment savons nous que la couleur opère métonymiquement et non pas métaphoriquement sur le goût ? Si nous prenons l’exemple célèbre du Groupe µ : « Dehors nuit zoulou ». le sens propre. Mais il s’agit « d’un goût de bleu » et nous disons que « c’est du bleu dans le goût de ce fromage » comme nous disons « du Mozart ». À partir de la contiguïté : « sang bleu » = « sang noble » fromage bleu = fromage noble c’est par l’ennoblissement du goût que ce fromage est spécial. que c’est « du bleu dans la tendresse » ou inversement. Le signifié du signifiant « bleu » est enrichi par un déplacement qui détaille le signe au niveau du symbolisme. C’est par son sens connoté qu’on prend « le bleu ». « un fromage tendre. « nécessairement polysémique » [2] comme les autres lexèmes.goût bleu . du sémème qu’ils produisent. L’isotopie du contexte est beaucoup développée à ce nouveau niveau.Le décodeur du nouveau « réel » trouvera la nouvelle objectivité se plaçant dans une autre réalité. Mais la métonymie fonctionne dans le « goût de bleu ». Ils ne peuvent donc pas être décomposés en sèmes pour nous rendre compte de l’effet de sens. Nous allons par extension à la relation d’une cause pour un effet et pouvons inclure « bleu » et « noble » dans le même ensemble sémique pour assurer l’isotopie contextuelle. c’est par la ressemblance. mais à partir du symbolisme de la couleur. celle des symboles.couleurs. Le continuum de la couleur bleue et le continuum des goûts tendres se réduisent au comptable du produit à un goût nouveau. un goût différent ». et dirons d’après la contiguïté musique . que c’est « de la tendresse dans le bleu » . que « c’est de la tendresse dans le nouvel fromage ». un fromage noble. « du Bach ». Ils n’ont donc pas une nature polysémique. qui constituent des abstractions. en choisissant l’association au ciel bleu.

dans notre cas le fromage. En disant « Philips » (le nom de cette marque) et « rouge » (l’adjectif). Si nous entrons dans le paradoxe « Ce fromage n’est pas un fromage ». tandis qu’une partie d’un appareil concret (bien que de marque Philips) n’est plus un appareil intact. pas assimilation. nous allons analyser le référent pour voir si notre fromage est un fromage au sens courant du mot. nous disons que le trait « massif » les rapproche : Philips = la masse incomptable des objets de cette marque. capitale pour séparer les termes comptables des termes massifs. La question se pose sur la possibilité de retrouver dans les adjectifs de couleur l’opposition référentielle entre ce qui se compte et ce qui ne se compte pas. Le goût du fromage est un deuxième référent. fondé sur la combinaison. Ce type d’approche. Mais le deuxième terme de l’opposition massif/comptable devient incompatible dans le rapprochement : un Philips/un rouge.établi dans le discours par la connotation. étant donné qu’elle presque annule la difficulté de délimitation des parties minimales : du Philips plus du Philips c’est encore du Philips (comme de l’eau plus de l’eau c’est encore de l’eau) alors que la somme de deux appareils Philips n’est plus un Philips. nous ne pouvons pas. l’apanage des substantifs. qui n’est pas dans l’état connu par nous. Si nous analysons le concept de fromage nous trouvons que l’expérience nous renvoie au référent commun. Mais en empruntant la terminologie homogène /hétérogène. alors qu’une partie d’une entité dénotée par un terme comptable devient une entité de nature différentte » [3]. on arrive par les analogies qu’on trouve dans la couleur bleue. sauf pour le cas où on veut marquer ses qualités exceptionnelles. ce sont deux propriétés qui distinguent les termes massifs des termes comptables. c’est le métalogisme qui est évident. 187 . Ces distinctions ne devraient pas concerner la couleur comme adjectif ou la couleur comme concept d’abstraction. De la couleur « sémantiquement primitive » aux qualités qu’elle apporte au goût. Une seconde propriété. et rouge = la masse incomptable des objets de cette couleur. Une première propriété établit « que toute entité dénotée par un terme massif reste une entité de même nature. Ce serait donc l’enrichissement conceptuel qui fait du « bleu » par rapport au « goût » un métasémème métonymique du sens. Un goût commun se rencontre avec le sens connoté par « le bleu » et nous obtenons un changement de sens. nous arrivons au-delà du langage. plus retenue. La distinction massif/comptable ou continu/discontinu est. mais deux appareils de cette marque. mais un goût auquel on associe par contiguïté. semblent incompatibles dans leur application avec les adjectifs de couleur. développé par Georges Kleiber. en modifiant l’adjectif de couleur. le. L’antithèse « un goût de bleu dans un fromage blanc ». dire « un. Nous entrons dans le domaine des transferts analogiques de dénomination. qu’un objet de la marque Philips est du Philips comme une partie d’eau est encore de l’eau. ne change d’aucune façon notre conception des couleurs. distingue les termes comptables des termes massifs. ce Philips » pour référer à un objet comptable. puisque c’est le noir qui s’oppose au blanc. à ce qu’on sache. Dès lors on fait une analyse du référent. bien qu’il ne s’agisse pas d’une vraie antithèse. en situation distributionnelle. ce rouge » et référer à un objet comptable. et la notion de nombre. Si nous pouvons bien modifier le nom de marque et dire « un. des noms (massifs ou comptables) avec les déterminants. Si l’analyse du référent démontre que toujours un fromage est un fromage. Le problème se pose pourtant d’une manière différente lorsqu’on envisage les caractérisations logiques de l’opposition en termes de référence homogène/référence hétérogène. Nous dirons. Philips. les qualités du bleu. le. Le critère syntaxique.

Envisagée de cette manière l’opposition massif/comptable peut dépasser la catégorie du substantif vers celle de l’adjectif. On peur dire sans réserves que l’équivalent sémantique de la distinction massif / comptable porte sur les concepts et concerne donc non seulement les substantifs mais aussi les adjectifs. Prenons l’adjectif « noir » des énoncés suivants:
« Le noir chic » (Collection Légendaire de Levi’s) « Le beau jeu des dames noires : Le noir junior, le drama-noir, le noir de jour, le noir du soir », « Du noir-noir pour le soir Du noir allumé d’un ton vif » (vêtements),

pour illustrer le type de concept dont les référents possèdent la vertu de divisibilité homogène. Le concept de noir est divisé en variétés sans que les parties cessent d’appartenir à ce concept. Si nous envisageons le problème à partir de Kleiber, nous pouvons prendre l’adjectif « noir » et l’ajouter aux termes massifs nominaux pour exemplifier les expressions à référence cumulative. « Vêtements » et « noir » ont la même propriété sémantique de référer cumulativement. À partir de nos exemples le concept de couleur, « noir » est réduit à des syntagmes nominaux de type métonymique par des marqueurs modifiants (articles définis, partitifs). Nous y reconnaissons la modification générique : le noir chic, le noir junior, le noir de jour, le noir du soir, et la modification discrète : du noir-noir, du noir allumé. Un test cumulatif, à partir de la référence cumulative, nous conduira à la séparation de certains adjectifs conceptuels dans la distinction massif/comptable. Si la couleur est un adjectif massif c’est qu’il est à la fois cumulatif et distributif. Il répond à la fois au test cumulatif qu’à celui de divisibilité. Le test cumulatif donne la couleur comme un massif (toujours la somme des parties noires sera elle-même noire) et le test de divisibilité homogène donnera la couleur aussi un massif (une partie prélevée sur une entité noire sera elle-même noire). Employée pour charmer et séduire, cette tournure figurale métonymique est destinée à faire passer le message de façon éloquente et persuasive. L’effet sur les récepteurs concerne la réception du discours et son interprétation, et la cooperation du destinataire quant à cette réception est obligatoire pour le bon accueil du message. NOTES
[1] Le Groupe µ, Rhetorique generale, Larousse, Paris, 1970, p.94 [2] ibidem [3] Kleiber, G., Nominales. Essais de sémantique référentielle, A.Colin, Paris, 1994, p.30

RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES
Adam, Jean-Michel,Bonhomme,Marc (1997)., L’argumentation publicitaire.Rhétorique de l’éloge et de la persuasion, Paris, Nathan Buffon,Bertrand (2002) : La Parole persuasive, Paris, PUF Bonhomme, Marc (1998) : Les figures clés du discours, Paris, Seuil Cristea, Teodora,(2001) : Structures signifiantes et relations sémantiques, Bucuresti,Ed.FRM Ducrot, Oswald, (1980) : Les mots du discours, Paris, Minuit Dériber, M., (1969) : La couleur dans la publicité et la vente, Paris, Dunod Eco, Umberto, (1972) : La Structure absente, Paris, Mercure de France Greimas, Algirdas-Julien, (1983) : Du Sens II, Paris, Seuil Genette, Gérard., (1970) : La rhétorique restreinte, Communications no.16, Paris, Seuil Kleiber, Georges, (1981) : Problèmes de référence :descriptions définies et noms propres, Paris, Klincksieck 188

Kleiber, Georges, (1994) : Nominales. Essais de sémantique référentielle, Paris,A.Colin Linsky, Leonard, (1967) : Le problème de la référence, Paris, Seuil LE Guern, Michel, (1973) : Sémantique de la métaphore et de la métonymie, Paris,Larousse LE Groupe µ, (1970) : Rhétorique générale, Paris, Larousse Rastier, François, (1987) : Sémantique interprétative, Paris, PUF Rastier, François, (1994) : Tropes et sémantique linguistique, Langue française no.101, Paris, Larousse Todorov, Tzvetan, (1977) : Théories du symbole, Paris, Seuil

REZUMAT
Discursul publicitar modern are o lunga traditie, începand cu antichitatea. Retorica clasică îşi dovedeşte perenitatea iî discursul publicitar ca o metodăde a raăspunde nevoilor şi dorinţelor membrilor societatii de comsum. Discursul publicitar modern are propria sa argumeaţie, reprezintă un anumit tip de discurs, cel epideictic, are elocinţă, foloseşte din abundenţă figuri retorice. Acestea comunică un anumit fel de gândire. Metonimia apaţine sistemului tropic care modifică sensul cuvintelor. Metonimia culorilor în discursul publicitar poate fi analizată sub aspectul enigmatic care intareste funcţiile publicitare: informaţia, persuasiunea şi amuzamentul. Metonimia funcţionează începând cu simbolismul culorilor, transformând textul într-unul fascinant, care vrea să convingă prin aspectele sale amuzante. De aceea poate deveni obiectul unei complexe analize lingvistice. Cuvinte cheie: eulogie, convingere, simbolistică, fascinaţie, amuzament.

METONIMIA CULORILOR ÎN DISCURSUL PUBLICITAR

189

Mariana NEAGU Universitatea “Dunarea de Jos”, Galati

‘WHAT’S IN A NAME?’ SENSES OF THE TERM ‘CONSTRUCTION’ IN LINGUISTIC STUDIES
Introduction. The term ‘construction’ is neither completely new nor particularly problematic. However, having been used for describing disparate phenomena, there is no commonly accepted definition of the term in linguistic literature. The purpose of the paper is to present the different meanings attributed to the term ‘construction’ by the most representative linguists. 1. Views of constructions before construction grammars. In traditional descriptive grammar the term (grammatical) construction was and is still not always used as a strictly defined term. Starting out from different aspects selected as definitional criteria, descriptive grammarians make various classifications of constructions. Quirk et al (1985) take into account the criterion of the verb class of the clause’s predicate and distinguish intransitive, monotransitive, ditransitive, complex transitive and copular constructions. Another classification is made starting from the general meanings that clauses express in multiple sentences: additive, adversative, alternative, causal, conditional, concessive, consecutive, final. A third criterion used in the classification of constructions by descriptive grammarians is information structure, in particular the assignment of topic and focus in a clause. Thus, constructions can be: cleft and pseudo-cleft, active and passive, existential, etc. Quirk et al. (1985: 1377-1414) call such units “sentences” and/or ‘constructions’. The term ‘construction’ is used by Givon (2001) in the sense of “clause type”. In addition to the types of constructions mentioned above, English also exhibits a number of individual constructions such as the cognate-object construction, the marked-object construction and others. In a broader sense, the term ‘construction’ refers to any linguistic unit larger than a word that is, clauses, sentences and phrases alike, such as infinitive, participial and gerund constructions or nominal and appositional constructions. What is essential for any combination of words to be a construction is that they must represent an integral whole. This is obvious for sentential and clausal constructions but less so for smaller units, i.e. phrasal patterns, or combination of words that form a constituent. For language users constructions are arrangements of words that are functional, that is meaningful in the widest sense of the word. Schonefeld (2006: 5) argues that constructions are loosely understood as “(primarily clausal) grammatical patterns, as particular formal configurations of words with certain functions associated with them”. The following pages, devoted to the notion of construction viewed from more theoretical perspectives, will indicate that the notion of construction is theory-dependent and covers linguistic phenomena that are not necessarily the same. In American structuralism, (Bloomfield 1984 [1933], Harris 1946, Wells 1947) the term ‘construction’ is associated with the notions of “constituent’ and ‘constituent structure’. More precisely, any recurrent (functional) group of constituents is conceived of as a construction. A constituent is defined as any linguistic unit or construction that enters into some larger construction. In the American structuralist school the notion of ‘construction’ is not restricted to the level of clause but sometimes subsumes any smaller expression
190

provided that it is still a complex form. This leads to a further subdivision into morphological and syntactic constructions, with the former extending the notion of construction to morpheme combinations (e.g. duke and -ess combine in the form duchess) and the latter – consisting of free morphemes – including compound words, phrases and clauses/sentences.(e.g. poor John and ran away combine in the form Poor John ran away). American structuralism cannot, however, account for cases of complex ambiguous constructions such as They are [visiting scholars] vs They are visinting [scholars]. In Generative Grammar (Radford 1988) the term ‘construction’ relates to the constituent phrases of a sentence and its rewrite rules. These rules are applicable to lexical and functional categories alike and license all of a language’s potential constituents. The re-write rules or phrase structure rules together with transformations (e.g. move α) can also be assumed to generate all the constructions (syntactic configurations) occurring in a language. The notion of construction in its sense of clause or phrase that serves a specific function is absent from generative models of language. In the Minimalist Program grammatical features carried by words suggest which word can merge with which word(s). These features are (1) head features which describe intrinsic grammatical properties such as tense for verbs (2) complement features (which describe the grammatical complements they take and (3) specific features (which describe the kinds of specifier/subject they can have. In this model there is no need for constructions (Schönefeld 2009:11). In the Minimalist program syntax reduces to a simple description of how constituents drawn from the lexicon can be combined and how movement is possible (Marantz, 1995: 380). In all versions of generative grammar the term ‘construction’ is used non-technically and refers to particular clause/sentence types, such as the passive construction, the depictive or the resultative construction. In its more technical sense, i.e. a form associated with a particular function, the term is no longer needed, since any specific expression which does not follow from the principles of universal Grammar is relegated to the lexicon or to the periphery of a language’s grammar. However, in his 2000 publication, Chomsky acknowledges that grammatical constructions are useful in descriptions of a language even if they have no theoretical standing (Chomsky, 2000: 8) In corpus linguistics the notion of construction covers not only clausal and phrasal patterns but also lexical templates such as proverbs and verbal formulae, idioms and various types of collocations. Strings of words or lexical bundles such as and the, of the, a new do not meet the requirements for being constructions, that is (1) they are not self-contained units or constituents of larger constructs and (2) they do not exhibit the feature of being functionally related. 2. Constructions in cognitive linguistic studies Construction grammar is an alternative approach to the analysis of syntactic structures, alongside Generative Grammar. It emerged from the necessity to explain idioms; the study of idioms led to the rethinking of the syntactic representation proposed in the generative framework since the semantic and syntactic unpredictability of idiomatic constructions represents a problem for the generative theoretical framework. Construction grammar has grown largely out of the work on frame semantics (Fillmore 1985) and an experientially based approach to language (Lakoff, 1987). It was Fillmore and Kay (1988) who first coined the term Construction Grammar. Their early work on idioms and idiomatic phrasal patterns such as let alone, even, and What’s X doing Y? laid the foundations for many of the variations of Construction Grammar that have since developed. The term ‘Construction Grammar’ is used to refer to related cognitive approaches to grammar which share certain guiding principles. One of its basic tenets is that no clear
191

boundary can be drawn between grammar and the lexicon, i.e. syntax and semantics. Another major assumption is that the meaning of a particular construct is the result of the integration of the meanings of lexical items into the meaning of the construction (s). 3.In construction grammars the notion of construction is of central importance; these theories of language regard constructions as the basic units of grammar. Construction grammarians define ‘construction’ in Saussurean terms, seeing it as a symbolic configuration, a complex sign, a pairing of form and meaning. Though his approach can be situated in the generative tradition, Fillmore puts the old notion of construction back to centre stage, making obvious that the elimination of the notion of construction in its sense of structures with particular use and meaning deprives a linguistic model of the possibility to account for important language data. Fillmore emphasizes that constructions are not merely a formal pattern, but formal patterns having particular meanings and uses associated with them. He distinguishes between substantive and formal idioms, that is, lexically filled idioms with all the elements fixed, on the one hand, and lexically open ones with some elements fixed and others free to choose in accordance with a language’s structural principles on the other. The Construction Grammar strand of Fillmore et al. invokes the non-predictability criterion as a condition sine qua non for recognizing a linguistic unit as a construction. Actually, this is the standard position concerning the specific conditions under which the construction status can be granted for a particular meaning-function correspondence:
“Any linguistic pattern is recognized as a construction as long as some aspect of its form or function is not strictly predictable from its component parts or from other constructions recognized to exist”. (Goldberg, 2003: 219)

In Langacker’s understanding, constructions subsume both complex items and syntactic structures. His view relates to Bloomfield’s who used the term ‘construction’ to also refer to morpheme combination, i.e. complex words, and who spoke of the meaningfulness of syntactic constructions. Langacker views construction as a symbolic complex expression of a language, as a combination of symbolic structures. This means that fully and partially lexically specified idioms as well as complex lexical items and also the more schematic (abstract) syntactic patterns or phrase structure rules can be covered by the term ‘construction’. In Cognitive Grammar phrase structure rule figures as constructional schemas. A constructional schema is ‘a template representing in schematic terms the common relationship among component and composite composite structures observable across the set of specific expressions that support its extraction (Langacker, 1993: 3), Constructional schemas function as nodes linked by categorizing relationships of elaboration and extension. Langacker (1987) maintains that constructions are partially compositional in the sense that the component parts give clues to the meaning of complex structure. Besides these, all kinds of peculiar expressions such as formal and substantive idioms (in Fillmore’s sense) as well as complex lexical items, such as derivations and compounds (the meanings of which may be quite opaque) fall under the notion of construction. Croft (2001) proposed a variety of grammar called Radical Construction Grammar. He believes that constructions are the basic units of syntactic representation. His inventory of constructions includes everything from simple words to fully schematic and regular patterns.
192

Goldberg (1995) reintroduces and re-establishes constructions as a theoretical concept in linguistic theorizing, trying to explain the semantics of English clause patterns. Her understanding and definition of the term ‘construction’ is close to Fillmore’s. The criterion of unpredictability is also defining for a construction, in the sense that at least one of the properties of a construction must not be predictable from its constituent parts and its formal make-up. As a consequence, the unpredictable form-meaning associations need to be stored or listed to be available to the speaker. Goldberg’s (2006) later definition of construction differs from Langacker’s in that it also subsumes simple units (morphemes and simple words). Another difference is Goldberg’s criterion of “a stored unit, in the sense of mastered routine. Langacker uses the term ‘construction’ for any composite symbolic structure, no matter whether it is a stored unit or a novel expression. In Goldberg’s (2003) view constructions are units learnable on the basis of input and general cognitive mechanisms and are expected to vary cross-linguistically:
“Crucially, all linguists recognize that a wide range of semi-idiosyncratic constructions exist in every language, constructions that cannot be accounted for by general universal or innate principles or constraints”. (Goldberg, 2003: 222)

She further states that two constructions in different languages can be identified as instances of the same type of construction if and only if they serve a closely related function and form. For example, two constructions might be of the passive type in that they share certain functional and formal characteristics even if they are not identical. Another important idea discussed in Goldberg (1995) relates to the notion of ‘fusion’, used “to capture the simultaneous semantic constraints on the participant roles associated with the verb and the argument roles of the construction”. Goldberg’s Construction Grammar assumes that fusion or lexical constructional integration is facilitated by the Semantic Coherence Principle and the Correspondence Principle. The Semantic Coherence Principle states that participant roles are matched with argument roles with which they overlap, such that one can be construed as an instance of another. For example, general categorization principles enable us to determine that the THIEF participant role of the verb steal overlaps sufficiently with the argument role AGENT, because both share semantic properties such as ANIMACY, INTENTION, CAUSATION and so on. The Correspondence Principle states that profiled argument roles are obligatory matched with profiled participant roles. If the verb has three profiled participant roles, then one of them may be fused with a nonprofiled argument role of a construction. Final remark. In this paper we have presented an overview of the main approaches to the notion of ‘construction’ in the last twenty years. The decisive factor that unites all the senses discussed above is the idea that constructions are symbolic units, that is, units that link a particular form to a particular meaning, with meaning understood in its widest sense as the representation of a particular semantic and/or discourse function. The term ‘construction’ as used in Construction Grammar constitutes a broadening of the traditional notion. According to Construction Grammar, syntactic phenomena can never be described adequately without reference to semantics and pragmatics.

193

Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins. 2006. Langacker. eds. Quirk. 1988. Cambridge: Cambridge University Press. Volume 2. Proceedings of the Fourteenth Annual Meeting of the BerkeleyLinguistics Society. New Horizons in the Study of Language and Mind. From morpheme to utterance. traditionelle. Foundations of Cognitive Grammar. Chicago: University of Chicago Press. Syntax. Constructions. London: Longman. le principe de la cohérence sémantique. 1987. Sidney Greenbaum. In Axmaker. 1946. Ronald W. dans la grammaire générative. SV1-1. Talmy. fusion. Croft. 2001. Mots clés: construction. 1984. 1947. Charles J.35-55. Adele. A comprehensive Grammar of the English Language. Stanford. 1995. Fillmore. Langacker. Adele. etc. Leonard . Language 22: 161-183. Goldberg. Noam 2000. 2001. Ronald W. Constructions at Work. Stanford. Theoretical Prerequisites. Fire. Shelley. grammaires des constructions. Cambridge: Cambridge University Press. Andrew. Language 23: 81-117. Schönelfeld. William. Special Volume 1: Constructions All Over:Case Studies and Theoretical Implications. 1985. dans la linguistique cognitive. Wells. Transformational Grammar. Immediate constituents. Chicago: Chicago University Press. Volume 1. Berkeley: Berkeley Linguistics Society. Radical Construction Grammar.1987. George . Annie Jaisser &Helen Singmaster. 2006. Chomsky.[1933] Language. Rulon S. Volumes 1-2. Doris. RÉSUMÉ Le but de cet article est de présenter les sens dans lesquels le terme ‘construction’ a été utilisé dans la grammaire descriptive. CA: Stanford University Press. Randolph. 1988. A Construction Grammar Approach to Argument Structure.REFERENCES Bloomfield. Oxford: Oxford University Press. CA: Stanford University Press. “Constructions: a new theoretical approach to language”. constructions de la structure argumentale. Givon. 2003. Harris. Adele. Zellig . Goldberg. Chicago: University of Chicag0 Press. dans le structuralisme americain. In Trends in Cognitive Science 7(5): 219-224. Oxford: Oxford University Press. An Introduction. Foundations of Cognitive Grammar. Women. Geoffrey Leech & Jan Svartvik. 1991. The Mechanisms of ‘CG’. and Dangerous Things. Goldberg. Descriptive Application. Lakoff. Radford. ‘WHAT’S IN A NAME?’ UNE APPROCHE LINGUISTIQUE DU SENS DU MOT CONSTRUCTION 194 .

WORD BUILDING. FRAZEOLOGIE ETYMOLOGY. PHRASEOLOGY ÉTYMOLOGIE.ETIMOLOGIE. FORMATION DES MOTS. FORMAREA CUVINTELOR. PHRASÉOLOGIE 195 .

196 .

Verkauf Werbung Wartung angefertigt und je Verkaufsland übersetzt werden. Italienisch . Für jedes neue Produkt müssen mehrseitige Schriften für Produkitnformation. da sie sich in besonderem Maße dazu eignen. insbesondere die zweisprachigen Technikwörterbücher. dessen Komponenten auch als freie Morpheme vorkommen können. Französisch. Jede Produktveränderung zieht neue Übersetzungen nach sich. Im Folgenden sollen ausgewählte Bildungsmöglichkeiten rumänischer Fachtermini betrachtet werden. Die Besonderheit von Komposita liegt darin. Gegenstand des vorliegenden Artikels ist die Betrachtung von Kompositabildungen im Rumänischen in Bezug auf den Transferprozess bei der Übersetzung vom Deutschen ins Rumänisch. Technische Übersetzungen in die Fremdsprache machen in der Exportnation Deutschland einen großen Teil des Übersetzungsvolumens auf dem freien Übersetzungsmarkt aus. Durch Komposition werden zwei oder mehr selbstständige Wörter oder Wortstämme zu einer neuen Einheit verbunden. so versteht man darunter ein Gefüge. Zu Beginn der Untersuchungen ist es zunächst notwendig. neue Phänomene und Sachverhalte zu benennen. Die Bildung neuer Komposita im Rumänischen hat vor allem in den letzten Jahren wachsende Produktivität verzeichnen können. Unter den Fachtermini erweisen sich Komposita als besonders produktives Wortbildungsmittel. dass sie sich oftmals.prekär. In vielen Fällen muß sich der Übersetzer allgemeine Fachlexika oder firmenbezogene Terminologielisten beschaffen. selbst erklären. zumal auch sehr wenige. weshalb die Ermittlung des entsprechenden Äquivalents in der Zielsprache nicht immer unproblematisch verläuft. im Grundwort den Grundbegriff und im Bestimmungswort die Merkmalseingrenzung darzustellen. 197 .im Vergleich zu anderen Sprachen wie Englisch. Der Lexikonbestand. die sonst durch längere syntaktische Fügungen wiedergegeben werden müssten. Dazu beigetragen haben insbesondere technologische. Galaţi ÜBERSETZUNG DEUTSCHER NOMINALKOMPOSITA AUS DER FACHSPRACHE DER TECHNIK Mit der Internationalisierung der Wissenschaften und Märkte entsteht ein erheblicher Bedarf an Fachübersetzungen. Terminologische Lexika besonders für entlegene Sprachen sind oft nicht erhältlich. wirtschaftliche wie auch sozial-politische Faktoren. Betrachtet man ein Kompositum aus morphologischer Sicht. Komposita bezeichnen Begriffe und Sachverhalte. Die Komposition ist im Rumänischen recht vielschichtig und umfasst mehrere Verfahren. Die Übersetzung von technischen Fachtexten bildet auch im Sprachenpaar Deutsch-Rumänisch einen Schwerpunkt der übersetzerischen Tätigkeit. die dem Übersetzer bei der Übertragung ins Rumänische zur Verfügung stehen. das Phänomen der Komposition definitorisch abzugrenzen.Mihaela CÎRNU. ist im Rumänischen . Spanisch. unter äußerst geringem Gebrauch verbaler Mittel. Universitatea Dunărea de Jos. Im Vergleich zu Einworttermini streben sie nach mehr Eindeutigkeit. Ein Kompositum besitzt die Fähigkeit. in Deutschland ansässige Fachübersetzer mit der Muttersprache Rumänisch gibt. In bedeutendes Wortbildungsverfahren innerhalb der fachsprachlichen Wortbildung ist das der Komposition. Die Fachsprachen bedienen sich aus diesem Grund sehr häufig der Kompositabildung.

Als weiteres Kriterium für das Vorliegen eines Kompositums kann die Häufigkeit seiner Verwendung angesehen werden. Ein Kompositum kann demnach nur als Ganzes verändert und auch nur in seiner Gesamtheit determiniert werden. anhand dessen die untersuchten sprachlichen Einheiten im Folgenden als Komposita bezeichnet werden. Steht der Binnenartikel. durch die Abfolge Determinatum-Determinans (z. Bei diesen Komposita regiert lediglich die Subordination. Arbeitsorganisation – organizare a muncii Gesundheitsschutz – aparare a sănătăţii Feldpol – pol al câmpului c) Übersetzung durch N + la/în/prin/cu + N-Kompositum Neben den überaus produktiven Komposita mit der Präposition de nehmen Bildungen mit la ebenso einen beachtlichen Rang ein. sind diese Kriterien im Rumänischen meist nicht zuverlässig. Herstellungsprozess – proces de producţie Zugstange – bară de remoracre b) Übersetzung durch N + Artikel + N-Kompositum (Genitiv) Präpositional gebildete Nominalkomposita können auch mit innerem Artikel auftreten. Schaufellader. dt. die durch die Abfolge Determinans-Determinatum (dt. rom. wenn eine fachsprachliche Bildung noch keine Aufnahme in ein Wörterbuch gefunden hat. wird auf etwas bereits Bekanntes (aus dem Hintergrundwissen des Rezipienten oder aus einem Vortext) Bezug genommen. Auf diese Weise trägt der Artikel zur Monosemierung bei. In Bezug auf die Syntax von Komposita ist die Reihenfolge der einzelnen Konstituenten genau festgelegt. Definitorisches Merkmal von Komposita ist. Möglichkeiten der Übersetzung deutscher Nominalkomposita ins Rumänische a) Übersetzung durch N + de + N-Kompositum Präpositionale Komposita dienen in der rumänischen Fachsprache der Technik der Präzisierung von Funktionsweisen und Verwendungszwecken. Das Hinzufügen eines weiteren Elements zwischen die Konstituenten eines Kompositums oder die Veränderung ihrer Reihenfolge ist nicht möglich. morphologisch. die in der im Rumänischen üblichen Konstituentensequenz Determinatum-Determinans auftritt. rom. încărcător cu cupă) gekennzeichnet sind. Spanische und Italienische) durch eine progressive Determinationsabfolge gekennzeichnet. Dieses Kriterium kann insbesondere dann hilfreich sein. wenn man 198 . Stehen einzelne Konstituenten häufig zusammen. können sie die Kategorie eines Kompositums annehmen. dass sie anders als freie Phrasen einen einheitlichen Begriff versprachlichen. Das Kriterium. d.h. Determinatum und Determinans ist das Rumänische (wie auch das Französische. hârtie de filtru.B. syntaktisch und semantisch von der Wortgruppe unterscheiden. ist demzufolge deren Inhalt und nicht deren Form. Es handelt sich bei diesem Typ der syntagmatischen Komposition um einen sehr produktiven Wortbildungstyp. Diese Konstituentenstruktur steht in Konkurrenz zur regressiven Struktur germanischer Sprachen.In Bezug auf die Stellung von Determinans und Determinatum bzw. Filterpapier). der von den ihn konstituierenden Komponenten „synthetisch" und nicht bloß „additiv” zu deuten ist. Dies überrascht umso mehr. Während die Bildung und Zuordnung von Komposita im Deutschen unkompliziert ist. Für den Übersetzungsvorgang ist die im Rumänischen bestehende Formenvielfalt von Komposita bei einer Übertragung aus dem Deutschen von großem Interesse. da sich diese phonologisch.

das Material eines Elements bzw. impliziert in Verbindung mit dem Terminus ciocan. bei dem das Determinatum dem Determinans vorausgeht. In den Fachsprachen sind vor allem die von Substantiven abgeleiteten Relationsadjektive typische Erscheinungsformen. während die im Portugiesischen verwendeten Fachtermini vom lateinischen Wortstamm abgeleitet sind. Als möglichen Grund für die zunehmende Produktivität der Bildungen mit la kann die Tatsache angesehen werden. das konzeptuell nicht zwangsläufig mit dem Determinatum verbunden wird. Seriendruck – tipărire în serie Sternverbindung – legătură în stea Die Präposition prin bezeichnet ein Mittel. Speicherzugang – acces la memorie Netzwerkverbindung – legătură la reţea Huppmann (1993. seine Zusammensetzung wiedergeben. dass die Präposition la in der technischen Fachsprache den Vorgang des „Zugreifens auf x” bzw. Das Fremdwort pneumatic. Im Gegensatz zu den qualifizierenden Adjektiven lassen sie sich in semantischer Hinsicht nicht einer Gruppe zuordnen. und zwar der direktionalen Angabe: Fernkommunikation – comunicare la distanţă Fernunterricht – învăţământ la distanţă Des Weiteren tritt die Präposition la auf. In der deutschen Fachsprache wird jedoch der Ausdruck Pressluft verwendet. ein Adjektiv. wenn es sich bei dem Determinans um ein Zubehör handelt. In der Mehrzahl der Fälle steht sie mit dem internen Artikel zusammen. Dabei handelt es sich um die Rückkehr zu ihrer ursprünglichen Funktion. das eine große Zahl deutschsprachiger Fachtermini auf der Grundlage von germanischen Wortbildungsmustern aufgebaut ist.135) verweist auf eine weitere Funktion der Präposition la innerhalb der Fachsprachen. dass es sich dabei um einen „Hammer” handelt. Die Präposition wird häufig zur Bezeichnung der Funktionsweise technischer Geräte verwendet. Ringschraube – şurub cu inel Druckluftpistole – pistol cu aer comprimat d) Übersetzung durch N+A Bei Komposita des Typs N+A liegt das für die romanischen Sprachen typische Determinationsverhältnis vor.berücksichtigt. Das Adjektiv übernimmt dabei die Funktion des Determinans. dass es sich dabei um eine semantisch spezifizierte Präposition handelt. des „sich Verbindens mit x” determiniert. Geräuschempfindlichkeit – sensibilitate la zgomot In der Fachsprache der Technik zeichnet sich die Verwendung der Präposition în insbesondere bei Bildungen ab. Punktschweißen . pag.sudare prin puncte Schmelzschweißen – sudare prin topire Die Präposition cu steht dann. eine Funktionsweise. mit dem ein bestimmter Zweck erreicht wird. Rohrkolben – piston tubular Kugelscheibe – şaibă sferică e) Übersetzung durch Verkürzung der Komponentenstruktur Die Verkürzung der Komponentenstruktur in den untenstehenden Beispielen ist dadurch zu erklären. die die Art einer Anordnung. der mit Hilfe von „komprimierter Luft” betrieben wird. 199 . wenn ein Ziel oder ein Zweck bezeichnet werden soll. das zu der Gruppe der wissenschaftlich-technischen Kategorisierungsadjektive gehört.

Mischmaschine etc. deren Bedeutung sich oftmals nur aus dem Textzusammenhang erschließen lässt. 200 . Probleme bei der Übersetzung der deutschen Komposita ins Rumänische treten vor allem dann auf. Bei der Übersetzung der deutschen Fachtermini Schleifmaschine. bei Tankstellenausrüstung (rom. Bei dieser Elekronik handelt es sich um Geräte. polizor (şlefuitor). die dazu dienen. Es findet sich daher oftmals das Kompositum produs de calitate. Einsatzring (adaptor). Punktstrahllampe (proiector). dass es sich dabei um ein hochwertiges Produkt handelt. in der Zielsprache einen höheren Determiniertheitsgrad zum Ausdruck zu bringen. an ihre Stelle tritt das abstrakte Relationsadjektiv modular. h) Änderung des Determiniertheitsgrades Bei einigen deutschen Komposita kann es beim Transferprozess erforderlich sein. kommt es ebenfalls zu einer Aufhebung des Kompositums im Transferprozess: vgl.Die metaphorische Bezeichnung Baukasten wird nicht nur im Deutschen.B. So würde bspw. schwache Signale in hohem Maße zu verstärken (zu potenzieren). sondern als abstrakte Simplizia. da diese das Verhältnis zwischen Determinans und Determinatum weitgehend exakt determiniert. wenn die Beziehung zwischen Determinatum und Determinans nicht exakt bestimmbar ist. bei denen das Suffix -tor den konkreten Bezug zu dem zugrundeliegenden Vorgang herstellt. Im Rumänischen werden diese Termini nicht als Komposita realisiert. Presslufthammer –ciocan pneumatic Baukastensystem – sistem modular f) Übersetzung durch Erweiterung der Komponentenstruktur In einigen Fällen zeigt sich. dass die Komponentenstruktur des deutschen Kompositums im Vergleich zur portugiesischen länger ist. amestecător (mixer). Eloxalschicht – acoperire electrochimică prin eloxare g) Auflösung des Kompositums in der ZS Im deutschen Fachwortschatz der Technik finden sich zahlreiche Komponenten. sondern auch im Englischen als building block realisiert. Rauchfang (horn). In diesen Fällen kann die im Rumänischen typische Bildungsform mit de nicht verwendet werden. wird jedoch in den gegenwärtigen Fachsprachen nicht immer bevorzugt. In diesen Fällen sind die rumänischen Äquivalente des deutschen Kompositums von Verben abgeleitete Substantive. Die Änderung des Determiniertheitsgrades lässt sich auch am folgenden Kompositum nachweisen: Präzisionswerkzeuge – unelte de înaltă precizie Leistungselektronik – electronică de putere Die Komponente Leistung im deutschen Kompositum Leistungselektronik sagt nichts Konkretes über die tatsächliche Funktion dieser Art von Elektronik aus. Probestab (epruvetă). wie z. Die Anwendung des höherern Determiniertheitsgrades im Rumänischen ist eindeutiger (produs de înaltă calitate). Diese Bildungen sind im Gegensatz zu den oben genannten Simplizia konkreter und haben einen starken Bezug zum Reellen. Das rumänische Kompositum ist deshalb stärker determiniert. Zustände oder Prozesse bezeichnende Komposita. Im Rumänischen wird die Metapher aufgelöst. Beispiele dafür sind Termini wie Baumuster (prototip). echipament al staţiei de alimentare cu carburanţi). die Übersetzung des deutschen Kompositums Qualitätsprodukt mit produs de calitate für einen rumänischen Rezipienten nicht so deutlich wie im Deutschen implizieren.

201 . l’étude pourra être étendue en vue de l’approfondissement des aspects en question. Kreuder. Diese Problematik setzt dann auch die kontrastiv linguistische Betrachtungsweise in den Kontext textlinguistischer Überlegungen.. benötigt der Übersetzer erstens technisches Fachwissen und zweitens linguistisches Wissen über die Bildungskonventionen im Rumänischen. termes de spécialité. Vorgänge und Sachverhalte bezeichnen. BIBLIOGRAPHIE: Huppmann. Mots-clés : termes composés. Irmingard (1993): Synthematisierte Nominalsyntagmen im Französischen und im Spanischen: Eine kontrastive Studie zur Zeitungssprache und zur technischen Fachsprache. Max Niemeyer Verlag. Während die Komponenten im Deutschen einfach aneinandergereiht werden. Hans-Dieter (2003): Metasprachliche Lexikographie: Untersuchungen zur Kodifizierung der linguistischen Terminologie.Ein weiteres Problem stellt die Übersetzung von Komposita dar. langage. deren Komponenten abstrakte Zustände. RÉSUMÉ LA TRADUCTION DES NOMS COMPOSÉS ALLEMANDS DU LANGAGE TECHNIQUE DE SPÉCIALITÉ Dans l’activité de traduction de l’allemand en roumain (ou bien dans une autre langue) une difficulté apparaît lors des termes composés. technique .Il existe plusieurs modèles de traduction en roumain. erfolgt im Rumänischen eine explizitere Wiedergabe der Bestandteile. München. Die Beziehungen zwischen den Komponenten werden im Portugiesischen wesentlich exakter beschrieben. pour la fréquence desquels l’allemand est reconnu. Tübingen . Il ne s’agit ici que de quelques observations préliminaires. Um eine Übersetzung realisieren zu können. ordre des mots. que nous avons identifiés à partir du langage technique.

-um). analogie cu calici. negru. albitorie „locul unde se produce culoarea albă. a sclipi” (← alb + -icì.) şi a cuvintelor împrumutate care denumesc. albinare (reg. a creşte. albuţ. albel. albin. albeţ. înălbitor1. albinà (reg. albinì . albeală2 „culoare 202 . albini). -eaţă „palid. la rândul lor. curăţare” (← înălbi + -eală). albiu. originar sau derivat. cu diferite grade de complexitate.) „albicios”. Universitatea din Bucureşti CONSIDERAŢII ETIMOLOGICE LA NUMELE DE CULORI. pe baza unei bogate bibliografii. existenţa unor paradigme lexico-semantice bine definite şi posibilităţile combinatorii ale numelor de culori. este moştenit din latină (albus. care constată că « spaţiul semantic cromatic este (încă. mojici.) „albăstrui” (← albui + -et) etc. -a. terminologia cromatică actuală a fost repusă în discuţie. albitor. a se dezvolta. Studiile sale[1] au pus în lumină. -ie (rar) „albicios”. roşu). albiniu. aceleaşi culori. de către Florica Dimitrescu. toare). albei.n. fiind un cuvânt cu o familie lexicală bogată şi expresivă. sufixului). Dintre derivatele directe. a numelor de culori din limba română contemporană a constituit una dintre preocupările ştiinţifice importante ale d-nei prof. „albişoară”. De asemenea. albui” (← albin +-iu). curăţare”.2. în ordine alfabetică. înălbi „a (se) albi” (← în. Ca şi alte culori fundamentale (galben.) „albicios”. albea cu substit. -toare „care albeşte” (← albi + -tor. corespondenţele dintre ele. -ă. în primul rând adjectivele : albâu. var. dare la iveală. albitură1 „albire” (← albi + -tură sau ← albit + -ură). -ie (rar) „albicios. pentru albeaţă + -ariţă)[6]. „albicios”. albineală „convalescenţă” (← albini + -eală). adj. -ea « cam alb ». -eaţă (reg. înălbire „schimbare în alb. albuiet (reg. direct de la alb sau indirect. albior. formală şi semantică.) « albicios ».+ alb + -i)[5] care au devenit baze pentru substantive şi adjective ca: albeală1 „albire” (← albi + -eală).) „a se lumina de ziuă” (← alb. despre porci) „alb-bălan”. n. 2. albui.a da la iveală. -toare) etc. -ă (reg.) „remediu împotriva cataractei” (probabil disimilat din albaţariţă ← albaţă.) „luminare de ziuă” (← albina + -re). albire (← albi + -re). albuşcă. albuleţ. -oară „albior”. -uie „albicios”. respectiv adjective: albineţ. s-au format verbele albì „a deveni sau a face să devină alb”. (reg. -eie « blond ». din perspectiva dinamicii lexicale. -oaie (despre câini) „alb ca neaua”. alb1. familiile etimologice etc. În cele ce urmează. pr. -icea „cam alb”. albişor1. albicì „a albi uşor. (despre un bolnav) a merge spre însănătoşire” (← albin)[3]. cf.. component a numeroase unităţi frazeologice şi cu o putere metaforică demnă de semnalat.. albică “albea” (< albă sau din albel. paradigmatică şi sintagmatică. reg. 2. -eaţă (reg. înălbeală „înălbire. derivate care menţin categoria lexico-gramaticală a bazei derivative. Analiza structurală. alboi. albicel. 2. -oasă „care bate spre alb”.). locul unde se albesc produsele” (← albitor + -ie). sclipici etc[4]. creştere” (← albini + -re). albicios. f. La acestea se adaugă derivatele substantivale feminine directe (din alb) sau indirecte (din substantive derivate din alb): albatariţă (med. -ă „albişor” etc.1. a apărea alb. de la derivatele sale. -âie (reg. -ioară „cam alb”. albinire „însănătoşire. bălan” (← albin + -eţ). Trei decenii mai târziu. drăgălici. Angela Bidu-Vrănceanu.). într-un studiu amănunţit. Unele dintre derivatele adjectivale de mai sus au. -toare „care înălbeşte” (← înălbi + -tor.Cristian MOROIANU. menţionăm. ALB ŞI NEGRU 1.) un domeniu susceptibil de (extrem de) multe primeniri »[2].. voi urmări situaţia culorilor alb şi negru (originea şi evoluţia lor internă.

alb de balenă „substanţă groasă de culoare albă. art.m. alba s. plumb alb „cositor”. (din supinul vb.. 2. brânză şi ouă”. calchiate mai ales după model francez. blanc de titane). ale cărei flori devin. (bot. înălbit1. adj. ca şi cele masculine sau neutre: albete. White Lion).) cuişoară” (← albişoară1. de asemenea prin conversiune). albişoară2. albei. varietate de viţă de vie cu struguri albi…. cale albă „drumul pe care îl face mireasa la casa mirelui îndată după nuntă”.m. şi fr. albiciune „albeală2” (← alb + -iciune).) „peştele Cyprinus alburnus..3. puncte albe 203 . celule albe. „bărbat care face parte din rasa albă” (după fr. s. în expr. piesă albă la jocul de şah”.) varietate de prune alb-gălbui. şi fr. „alburn”. Marele Alb1 „specie de porci. Iată câteva exemple. reg. fem. (← înălbitor1 adj. bille blanche). sau ← alb + -işor). (reg. nopţi albe (după engl. elefant alb (după engl.f. albiliţă (entom. pantera albă (după engl. „vită cu părul alb” (← /vită/ albină). frupt alb „ceea ce se mănâncă în săptămâna albă: lapte. (bot. direct din alb sau din unele derivate de mai sus sunt de amintit cuvintele obţinute prin conversiune: alb2 s. săptămâna albă „a opta săptămână înainte de Paşti”.m. lumea albă „lumea pământească” (în opoziţie cu lumea neagră „lumea de dincolo”). subst. nuits blanches. „(pop. -ă adj. ceară de balenă” (după fr. Casa Albă (după engl.) cerenţel. pete albe „vitiligo” (după engl. cusut cu aţă albă (după fr. art. la un moment dat. les Blancs). armes blanches).. (neol. albìe1 „albiciune” (← alb + -ie). numit şi albişor. albe. peşti etc. aur alb (după engl.) lenjerie albă. punga-babei” (← alb + -eaţă)[7]. „ban de argint” (← /ban/ albişor1 adj. albişor2 s. s. mică plantă erbacee. albuş s.) „behliţă”. fr.) femeie albă. alb3. „conservator. s. „culoarea albă”. cousu de fil blanc).m. (din part. thé blanc.. cu bob mare şi spic mustăcios”. albit1. olimpiada albă. albi). adică alimentele procesate”. (din supinul aceluiaşi vb. cf. white spots. s. (reg. (med. notte bianche). albele (în mit. albitură.m. albini). albitură2 (mai ales la pl. (iht. albul zilei. globule/s/ blanc/s/). carne albă „carne de pasăre şi de viţel” (cf. le Blanc. taches blanches). unele vechi şi populare[8]: albul ochiului „sclerotică” (cf. (reg. bilă albă „bilă de culoare albă pusă în urnă.n. (pop. dar şi englez sau german. înălbit1. (reg. înălbitor2. baleine blanche).4. fr.) „zânele bune”. alb. specie de iepuri”. (reg. albuşău.). adj. s. albeţ. (bot.n. În sfârşit. s. arme albe (după fr.. în plus faţă de cele citate de Florica Dimitrescu[9]: alb de plumb „carbonat bazic de plumb. albit2. sau ← înălbi + -tor) etc. şi fr.. pain blanc). s.n. albe” (← alb + -iţă). albini). (înv.f. altele neologice..albă” (← alb + -eală). viande blanche). halate albe „medicii”. reacţionar” (← alb1 după fr. white tea).) „specie de peşte nedefinită mai îndeaproape” (← albuş + -ău).) „fluture-de-varză” (← alb + -iliţă) albime „albiciune” (← alb + -ime). albinit1. albioară. white panther). dietă albă „dietă pe bază de alimente albe. cu aspect de ceară.) „sclerotică.). Pages Blanches). s.) sclerotică. (îoc negritură) totalitatea strugurilor albi dintr-o vie” (← alb + -itură).n. alb de titan (după fr. ceai alb (după fr. engl.f. s. white elephant. (med. pl. însemnând vot favorabil” (după fr.) „lucruri albe (legume. albeaţă „albeală2. vite albe „vacile dătătoare de lapte” etc.f.. -ă intră în componenţa multor unităţi frazeologice. elephant blanc). rufe.f. it.n. reg. fr. white gold.. albineţ. ca adjectiv şi ca substantiv. s. pir”. folosit în vopsitorie”.) sclerotică.zorii zilei”. balenă albă (după fr. sau ← albă + -işoară).f. albină. oro bianco). „peşte zvelt de culoare albă-argintie…. s.n. pop. până în pânzele albe.. blanc d’oeil).) leucom. vb. albă s. cf. White House). reg. impropriu) cataractă.m. s. iht. leul alb (după engl. 2. folosit ca pigment alb în vopsitorie”. vb. albeţe (rar) „culoare albă” (← alb + -eţe). White Nights. (la pl. it. albiţă (bot.m. albinit2. albuşor. fr. ~ de ou” (← alb + -uş). noapte albă.) „cuişoară” (← alb + -uşor) etc. White Pages. În ambele ipostaze morfologice. pâine albă „grâne. alb de zinc „oxid de zinc. reg.) „alburn” (← alb şi -ete). oaie sau vită albă. . globule albe (după fr. s..) „pir-gros. Marele Alb2 „specie de rechin care trăieşte în marele recif australian” (după engl. Pagini Albe „cartea de telefoane” (după engl. s. bucate” (cf.n. făină de grâu. blanc de baleine). blanc). The Big White). -ă adj.) „varietate de grâu din Banat. -ă.. (bot.) făină albă. (din part. alb4 s. reg.

-a. albăstrituri. alba)[14] album. graţios. albus). derivarea a avut loc la nivelul limbii latine.n.n. albăstrior.f.) „gingaş.f. dim. alba. după rusă. „floare de colţ. reg. decolorare a frunzelor…” (din fr. din albo < lat. „insuficienţă congenitală de pigmentaţie…. (livr. cu o bogată familie internă (albăstrân adj. dalbineţ. albugo). albumen). s. albus). s. album < lat. din lat. dalbeş. -a.f. sucre blanc. flocoşele. < lat. împreună cu alb. albăstri vb. care înveleşte ovarul şi testicolele” (din fr. „boieri sau târgoveţi îmbrăcaţi în haine albastre”.. -ă. s. în care se depozitează substanţele nutritive de rezervă şi care serveşte embrionului ca hrană în timpul germinaţiei” (din fr. moştenit. der.” (din fr. dim.f. s.) „alboradă” (din sp. (< lat. albor < lat.[10] 2. s. sport alb „care se practică iarna”. Dintre compusele interne. graţios. neutru substantivizat din adj.. “papier blanc” (din magh. albăstrit1. atrăgător. albinisme < fr. albineţ”.f. белогвардеец).f. 3. -ie. albistrele. „compoziţie muzicală iberică. albumen „albuş” < lat. albăstrică s. derivat. s. /humeur. un triplet etimolgic. alborada < sp. albus). „albăstrea”. albada < lat. albugo. albumen. adj. -ioară adj. sinonimul albumeală s.) „blond.f. exalbidus). alborem).) „specie de fluture alb”. 4. (reg. probabil şi dalbazană s.5. imaculat.îmbrăcat orăşeneşte”. -ă adj. astăzi termeni sau sintagme „istorice”: albgardist (după rus. firicică. din albugine < lat. albăstrea s.f. pl. poudre blanche). albăstrel.f. Din albumiţă derivă. plin de farmec”.f. „albel”. s. de culoare albă. s. albinoidism. polonez alb (după rus. vezi cuvinte ca albastru. al vb. prez. Amintim aici exemple ca albă1. steluţă”. -ie adj. lat. белоказаки)..f. albescence < albescent < lat.). s. cu derivatele dalbel. „albăstrea”. prin substituţie sufixală. alba. lat. pudră albă sau praf alb (după fr. nalbar (reg. albăstreală1 s.. albadă” (din sp. (în poezia pop. „ţesut vegetal din seminţele unor plante. alboradă. -oară adj.f. care intră în compoziţia albuşului de ou. albaster „albicios”)[11].[15] (livr. albăstrit2. engl. „ţesătură conjunctivă densă. -oasă.) „cireaşă albă” etc. clar. lat. vers blanc). lui albino. -ă adj. sarbăd. cântată în zori. (arg. cu sufixul –iţă. -ea adj. (despre zori) luminos.. pl.n.. O situaţie particulară cunoaşte albumiţă s. albescens. tras la faţă” (< lat. „caiet în care se păstrează fotografii.f. albăstrui. dar şi din latină. album.f. „calitatea de a fi albastru. care alcătuiesc. (din fr.n. „albăstrire”. vers alb (după fr. белоэмигрант).. „Trei-fraţi-pătaţi” etc. în primul rând din franceză. În unele cazuri. eventual salbă s. -ă. alba „zori”). dalboşel. s.n. a sângelui şi a altor lichide organice” (din fr. id. „substanţă organică din grupul proteinelor. albă2. -ă adj. scrobeală albastră. pată albă formată pe unghie din cauza unor bule de aer situate între celule” (din fr. adj. alboare s. moştenit. белополяк) etc. dintr-un neatestat albume.. albinos. tunique/ albuginée. s. veştejit. „a răspândi o lumină albicioasă” şi alburiu. -ie. „palid.n. „dalbel. -ea adj.f. [13] „veche formă de poezie provensală” (din prov. mai mult sau mai puţin analizabile la nivelul limbii române. „floare de colţ”. albuginee.„forme de acnee care astupă porii” (prin atracţie cu puncte negre). dălbior. albinoidisme). ilustrate.. albadă. part.f. albăstrire. albescenţă. Familia etimologică a lui alb. -um). s. albinism. albugo < lat.f. s. albumine < lat.. albata < albare < albus. adj. albăstrime s. ca o pată albă. este de amintit adjectivul poetic popular sau de inspiraţie populară dalb.f. exalba „mărgea”)[12]. albinos / prin substituţia finalei/ < span. s. câteva calcuri. dălbic. albor < lat. albumen. s. albinos. pl. zahăr alb (după fr.f.n. der. . „formă incompletă de albinism” (din fr. albus). neprihănit”. populară.f. albăstreală2 s. „lucire albă” (< lat. albăstriţă s.f.) „culoare albă strălucitoare” (din engl. însă zero la zero”. la rândul lui. -eaţă adj. white sugar) etc. „prezenţă a albuminei în plasma sanguină” 204 .) lei româneşti”.. dalbeş”. limpede. Adăugăm. -ă adj. -um). albăstriu. -e. strălucitor. albinos). remiză albă „scor egal. albumen. gingaş. „floare albastră”. cf. albescere < albus). împreună cu derivatele româneşti alburi vb. albumină. s. emigrant alb (după rus. -ă „alb. s. s. -ă se poate completa cu împrumuturile.n. spaniolă şi italiană. „opacifiere inflamatorie a corneei. albus. albugo. mărci poştale etc. (< lat. cazac alb (după rus. (reg. albuminemie..

. „(proteină) de felul albuminei” (din fr. verzioară. germ. ivoriu. (fig. s. gălbui. blanc „spaţiu alb care desparte două cuvinte tipărite” (din fr.. eburneus)[19]. căpriu. subst. lat. albişor. -ă. albăstrioară. -ee „de culoarea sau consistenţa fildeşului. s. s. adj.. necompletat”[18] (din it.) candid. caisiu. gălbeniu. roşeaţă. verdeaţă. 5. albumoză. căpşuniu. cu schimbare de accent şi de clasă morfologică. „lenjeria albă”. stacojiu. 6. chihlimbariu. verziu. măsliniu. siniliu.m. tuciuriu. albumose < albumine. albeţ. albul ochiului denumesc membrana exterioară de culoare albă a ochiului. albeţ(i).m.(din fr.f. diminutivale sau abstracte. albotin. castaniu. albior. roziu. roşeală. Ca termen livresc. adj. verzi. „bancnota de o mie de lei”. (din fr. de culoare albă. lăptiu. albitură2. „dolari” etc. „substanţă osoasă densă. verzitură. blanc. piersiciu. -ă. Astfel. căcăniu. În ceea ce priveşte derivarea internă. portocaliu.) dentină” şi pe cale orală. „dolar”. Astfel. albeală face parte din aceeaşi serie cu albăstreală. „dolari”. alburnum) etc. „cinci sute de lei”. alburn.. s. negrui. maroniu.n. „dolari”. s. pur” (din fr. galben. Fr. „de culoare albă (ca fildeşul)”. alburn.m. -ie adj. la fel. s. sub forma ivóriu. fr. „derivat necoagulabil al albuminei” (din fr. blanche. şi f. negreală. albuminoïde < albumine). fildeş. gălbiu. albişor2 s. morcoviu. albăstreală. negriu. albumosurie). pl. eburneu. „aur”. din alte nume de culori sau derivate. albea şi albică. „prezenţă a albuminei în urină” (din fr. „de culoarea ivoriului” (din ivóriu. albuş. plumburiu.n. s. acoperă acelaşi sens din botanică (Alyssum repens. la acelaşi nivel sau la niveluri de limbă diferite: albiu. alburno.f. „alb-mat.n. s. albeaţă. pl. ale acestora. vişiniu. s. s.f. „o mie de lei”.) „moneda de o sută de lei”. albel. s. albuminone. substantivele albăstrea şi albăstriţă denumesc aceeaşi floare. verzişor(i). de culoarea fildeşului” (din fildeş + -iu) şi ivoríu. albişoară şi albuşcă denumesc aceeaşi varietate de peşte. Presiunea analogică a derivatelor nume de culori cu sufixul –iu a dat naştere la două creaţii interne sinonimice: fildeşiu. moviu. blanc). (mai ales la pl. liliachiu.n.f. -ie adj. negriciu. s. vineţiu etc. s. Din punct de vedere semantic. éburné. s. albuminuric. Blank „alb” (cf. albuminémie < albumine). ciocolatiu. s. albuminometru. albuminurie). este de amintit şi adj. prin elipsă.n. alb. s. vioriu. s. bianco. naramziu. este originea indirectă a adj. cât mai ales în argou: albastră.. albeţ şi albuleţ sunt nume populare sau regionale pentru ceea ce se numeşte. -a). „prezenţă a albumozei în urină” (din fr. „nume dat mai multor monede străine de aur care au circulat şi în Ţările Române”. „ban de argint” intră în seria numelor de monede substantivizate. albui. „(suferind) de albuminurie” (din fr. prin care trec apa şi sărurile minerale. prin substit. it. albui este creat prin analogie cu albăstrui. atât în limba literară. micşuniu. s. „partea de proteine din serul sanguin care nu se coagulează prin încălzire” (din fr. la fel. „cuişoară”). s. „lei”. De asemenea. (anat. azuriu.. albişor şi albuşor. albuleţ” (din it.n. invar. bianco) şi a s. verzui etc. cu acelaşi sens. cireşiu. albeală.m. sub forma ivoar. pot fi observate o unitate şi o simetrie remarcabile a creaţiilor sufixale. adj. la nivel literar. păcuriu. albumiţă şi albumeală sunt denumiri pentru „floarea-de-colţ” etc. la fel.n. nisipiu. invar. albiciune. Culoarea albă mai cunoaşte în română şi alte denumiri. albicel. rubiniu.. *eboreum) a pătruns. pe cale scrisă. sidefiu.[17] 7.f. albime. albicios. substantivele albete.f. albin. cărămiziu. sidefiu. ruginiu. albiu. albeaţă. albuminurique).f. albuminurie. albumozurie. albiu intră în seria corespondentelor adjectivale din categoria culorilor: albăstriu. verzuriu. este de remarcat o interesantă relaţie de sinonimie între termenii derivaţi de la alb.f. cârmâziu.f.m. sfecliu. fistichiu. sângeriu. auriu. gălbeneală. albuleţ denumesc aceeaşi nuanţă de culoare.[16] La fel. cafeniu. probabil prin confuzie paronimică.m. roşiu. sufixală). trandafiriu. pământiu. albuminoid. albuminomètre). ambele la plural. bianco „în alb. purpuriu. s. în română. argintiu. s. ivoire „fildeş” (< lat. prin analogie cu fildeşiu şi cu întreaga serie a 205 . şofrăniu. cenuşiu.f. s. porfiriu. albiniu. albitură2 şi albişoară denumesc. „totalitatea straturilor tinere situate între scoarţa şi inima trunchiului unui copac. lat.f. albuminones). vineţeală etc.

-ă este.. machiaj negru pentru ochi. băluică. „de culoare neagră” (← negru + -eţ) are drept corespondent antonimic pe albeţ. -ă adj. adj. -oară. negreală.. care bate spre negru” (← negru + -icios) îi corespunde albicios. id...) neghină. s. f. -a). Un paralelism similar. o corespondenţă cu cele ale membrilor familiei lexicale a lui alb: culoarea feţei şi a părului. -oară. „negricios”. albului i se opune negrul. „negriu” (← negru + -ui) se opune lui albui. cam negru.f.m. şi înălbitor. adj. obţinut prin substituţie de sufixe (← negric[ios] + -iu) îi corespunde albiniu.) întuneric” (← negru + -eaţă sau < lat. înnegritor.m. (reg.f. -ă. „(despre păsări.f.n.f. -ă. băluşă.f.. -ie.f. negru.. negruşcă. (iht. nigritia) se opune lui albeaţă. fenomenelor de analogie şi de paronimie: negricios şi negriciu.f. negriu. băluşă şi băluţă etc. adj. reg. bălăiel. negrilică” (← neagră + -uşcă) corespunde. de peşti. adj. s. -oasă. (bot.) diminuare sau pierdere a vederii…. adj. reg. fiind întrebuinţat şi ca substantiv (la toate genurile)... -ia. negrui. s.. s. „negreală. (înv.. s... -ioară.. bălăior. s. -ioasă. s. (reg. şi înălbi. 206 . ca şi în cazul lui alb. din sensurile derivatelor menţionate..) rufe murdare. iht. s. (nume de) animal domestic de culoare albă. Astfel.. (← negru + -işor) pe albişor. s. (reg. al doilea din supin) şi înălbit. „bălan.f. s.. „culoarea neagră” (← negru + -iciune) îi corespunde albiciune.) „bălan. înnegrire.) „oaie sau capră bălană”. s. negritor.) ocheană”.. adj. -ă..) „cernuşcă. s. reg. „culoare neagră.. vită de culoare albă”. fig. existenţa multor sinonime. cel puţin din punct de vedere formal. în egală măsură. vacă sau iapă albă. negruşcă” (← negru + -uţ) corespunde lui albuţ etc.. după sl. alb.f. se realizează între derivatele parasintetice de la negru şi alb: înnegri. s.) ocheană”. (med..m. negruţă. lui negricios. etc. aproape în totalitate. s. adj. s. „(despre oameni) blond la păr şi albicios la faţă.f.f. „de culoare neagră.m. (reg. Chiar dacă nu reprezintă exact culoarea albă. -ie. adj. -toare. are o familie lexicală bogată. (iht. s. de struguri etc.n. pupilă” (← negru + -uş) se opune lui albuş „albul ochiului”.. -ă. datorate. adj. negricios. animale) bălan. şi înălbire. „negrişor. în opoz. (reg. s. adj. (rar) zăpadă”. (rar) bălan. şi înălbeală. înnegreală. „foarte negru” (← negru + -oi) se opune lui alboi.. negruţ. vacă sau iapă albă. -toare. este de remarcat aceeaşi „sinonimie”.) vacă bălaie”. adj.n. (bot. lui albuşcă.f. de dat la spălat.) a denigra” (← negru + -i) i se opune semantic verbul albì. -eaţă. în bună măsură. adj. 8. cu negru) care are corpul sau numai botul alb. mai cităm aici[20] băl.. adj.f. adj. s. 8. cerneală” (← negru + -eală.. lui negriciune. (rar) „negrişor” (← negru + -uşor) corespunde lui albuşor. animal cu corpul sau cu botul alb”. nigeluţă..f.adjectivelor în –iu). semantic.. adj. adj. negroi.f. verbului negrì „a face să devină sau deveni negru. s. s.f. În mod tradiţional.. adj. s. Se poate observa. negricios” (← negru + -iu) se opune lui albiu. id. vacă. negrişor. „(despre animale. -uie. -toare. negrişor şi negruşor etc.f. adj.f. adj. lumina zilei. s. s..f. bălaieş. -ă.f. negrior. negriu şi negrui. (primul din participiu. vb. negritură. De asemenea. moştenit din latină (< nigrum.. negru. -ă. negruşor. s. adj.. s. s. cu botul sau blana albă” etc. numele de animale domestice.. s. -toare. oaie sau iapă albă. vb. de la adj.) varietate de struguri. „(persoană) cu faţa albă şi părul blond. construită. -eaţă. bălan.) struguri negri” (← negru + -itură sau din negrì + -tură) pe albitură. (pop.f. a intrat bălaia în sat) s-a luminat de ziuă. Din această trecere în revistă a derivatelor construite. (← negrì + -tor) pe albitor. „vopsire în negru. s. Adj. adj. -ă.) ocheană”. (în expr. (← înnegri + -tură sau din înnegrit + -ură) şi înălbitură. între diversele paronime: bălai şi bălan. s.f. „negrişor. чрънило[21] i se opune lui albeală2 şi lui înălbeală.1. s. pe baza opoziţiei cu acesta. negreţ. (reg. -oară. negreaţă. lui negriciu. s. neagră se poate vedea. -ă adj. înnegritură. adj. la nivel popular sau regional. (reg.f. bălăiel şi bălăior. „negrişor” (← negru + -ior) are ca pandant pe albior. -ie adj. (fig. formal şi. înnegrit. -oaie. s.m. bălai. negruş. rufă murdară de dat la spălat. băluţ. direct sau indirect. „negreală” (← negru + -ime) îi corespunde albime. adj. reg. bălăică...n. s. Ca şi adj. de asemenea. lui negrime.) „care bate spre negru. -oară.f. sensul „cerneală”..

(reg... (← denigra + -re) şi denigrat1. (din participiu). denumind „o persoană de rasă neagră”[23] Acesta din urmă are acelaşi sens cu negritean. 8. şi f. iar ca s. depreciativ nigger şi al francezului. ciuma neagră (după fr.. adj. negritor. adj. negrar.n. s. dintre care menţionăm. a denigra” (din po-1 + negru + -i).. s. continent noir. Un verb interesant. lat. adj. ponegrit2. adj. s. nègre (din span.f. (← ponegri + -tor.f. black box). bere neagră (după germ. în opoziţie cu albele. presimţiri. s. pl. reg. După fr. machiaj pentru ochi” (după fr. în limba română. engl.. ă.m. Schwarzbier. gânduri. idées noires). négroïde). négresse. şi f. „(persoană) care aparţine rasei negre” (din fr. adj. ceai negru (după fr. s. engl. Adjectivul negru s-a transformat. niger.m.m. după fr. reg. de asemenea conotat negativ. nu are nimic din conotaţia rasială a etimonului francez. -toare. -ă. negrilică..m. denigrator.f. s. şi cu albiturile. black coffee).) „întunecat. (un) Noir. engl.) (← neagră + -ilică). negritude). s.) „oi de culoarea neagră” (← neagră + -işă). cutie neagră (după fr. cu „derivatele” ponegrire. -toris. black money). -ă. s.f. a pune într-o lumină defavorabilă pe cineva.) „specie de guvizi de culoare neagră.2. corespondent antonimic al lui albì. în numeroase unităţi frazeologice. adj. -ă.n. înseamnă. şi f. s.f.f. adjectivul este transformat în substantiv neutru. foarte puţin”. este negresă „femeie de rasă neagră”[24] împrumutat din fr. -a. înger negru (după engl. persoană negricioasă” (← neagră + -aie). care.. (rar) „persoană care aparţine rasei negre” (cf.f. ponegritor” (din lat. în numele ei. café noir. neagră se foloseşte.) a înnegri. -um „negru”. Popular.. negratic. (reg. (din supin). s. s. black caviar). engl. şi f. pl.f. negru înseamnă şi „persoană folosită de cineva pentru a face. негритянка) şi cu negroid.n. regional.n. adj. (← neagră + -oaică) şi cu negruşcă.m.. s. (bot. este ponegri „(înv. cafea neagră (după fr. (ornit.3. black/dark continent). s. sinonim al lui denigrant. (reg. (înv. (din fr. După modelul corespondentelor din principalele limbi moderne de circulaţie internaţională.. négrophil) desemnează „o persoană care simpatizează cu negrii” şi care militează împotriva considerării lor ca negrotei. folosită în opoziţie cu café au lait.f. a murdări reputaţia cuiva”. „rufe murdare de dat la spălat”. négritude. despre oameni) „negricios” (← negru + -atic). etimonul latin fiind. rus. denigrat2. -ă. în vreme ce negrofil. împrumutat din fr. s. negro < lat. 207 .f. vb. „(persoană) care denigrează. (← ponegri + -re). s.n. în expresia: nici cât negru sub unghie „aproape deloc..m. ciocolată neagră (după fr. negros. anumite lucrări”. dénigrant)[22]. adj. engl. continentul negru „Africa” (după fr. 8. care desemnează „rufele spălate şi albe de curate”. şi f. engl. (reg. denigratore). în s. idei.f. icre negre (după engl. în ordine alfabetică[25] bani negri „bani obţinuţi în mod ilicit” (după engl. thé noir. cioban care are oi negre.Acestora li se alătură derivate ca negraică. nègre. la rândul lui.m. (înv. s.. black beer). black chocolate). it.f. -toare. corespondentul românesc al engl. s. cărora le adăugăm ponegru. Verbului a ponegri îi corespunde sinonimul său neologic denigra. „pupilă”. Femininul actual curent al lui negru. s. reg. ponegritor.m.. ca adjectiv şi ca substantiv neutru. boîte noire. -ă. s. niger). s. black tea). orăşean îmbrăcat în haine negre” (← negru + -ar). adj. negraie. denigrare /famam/ „a păta. derivat din adj. temeri negre (după fr. iar s. are şi sensul concret de „rimel. s.. „foarte negru. art. sinonim cu negroaică. sunt de remarcat formaţiile interne denigrare. negru înseamnă şi „murdărie”.. negreanca. engl.f.) „specie de ciocănitoare” (← neagră + -aică). -ă. peste noire). prin calc lexico-semantic. Tot ca s. Alături de denigra. negru.) epitet dat unei femei rele” (din po-1 + negru) etc. ponegrit1. negrişe..) „dans popular” (← negru + -eanca).m. (reg. (din fr. s. adj. s. se mettre du noir aux yeux: „a-şi da cu negru la ochi”). în sintagma negrul ochiului. -toare). ca şi împrumuturile denigrator. pe lângă valoarea abstractă specifică tuturor culorilor. chocolat noir. (din participiu). stabilind o relaţie analogică cu albul ochiului „membrana exterioară de culoare albă a ochiului”. -ă.) „negricios” (← negru + os) etc. Substantivul abstract livresc este negritudine „însuşire a rasei negre” (din fr. citat mai sus. dénigrer..

abanoz (< ar. /écrire/ noir sur blanc. engl. portrait noir). Din fr. rasă neagră (după fr. a fost împrumutat în română eben s. alb ca zăpada etc. decorativ. vânt negru (reg. de fiecare dată. a munci/ la negru (după fr. (a face) albul negru. alb ca marmura. negru ca abanosul etc. strugurii negri şi vinul negru (= roşu) intră în opoziţie cu strugurii albi şi cu vinul alb. negru-animal „cărbune extras din substanţe organice” (după fr. noir animal). roman noir). săptămâna negrilor „săptămâna care urmează după aceea a Paştilor. /travail. însă. pantera neagră (după engl. prin atracţie antonimică. ebenino. alb ca spuma laptelui.n. „varietate de lemn tare. am preluat adj. germ. bilă neagră (prin opoziţie cu bilă albă). tot astfel se spune negru ca tăciunele. În primul rând. negru ca smoala. analogic. umor negru (după fr. alb ca crinul. plague noire). alb ca sarea. zile negre (după fr. alb ca varul. chinoroz” (după fr. travailler/ au noir). a vedea totul în negru (cf. maree neagră „strat de petrol care poluează apa mărilor” (după fr. mai degrabă. /a fi/ oaie neagră /pentru cineva/ (după fr. plata/munca la alb este astfel denumită pentru că există plată/muncă/slujbă/serviciu la negru. mai sunt de menţionat: agendă neagră. negru ca dracul. rezultă câteva observaţii. c’est écrit noir sur blanc). tuse neagră „tuse convulsivă”.) „vânt care aduce uscăciune”. negru ca piperul. jours noirs) etc. the black plague. negru ca noaptea. abanosul „arbore exotic cu lemnul dur şi scump. văduva neagră (după engl.. serie neagră (după fr. black panther). fapt care se reflectă. black widow). -ă „negru ca abanosul”. pământ negru. viaţă neagră. care permite sau. livresc ebenin. Aşa cum se spune alb ca laptele. sol noir). negru la suflet. humeur noire). de culoare neagră” (din tc. Certă este. noir de fumée). inimă neagră. (a fi) negru în cerul gurii. black race). alb ca brânza. lunettes noires). alb ca hârtia. vin negru (în opoziţie cu vinul alb) etc. alb ca zahărul. bubăneagră (reg. pată neagră. negru pe alb (cf. facilitează crearea de serii sinonimice între 208 . negru ca păcura. roman negru (după fr. 9. cartea neagră. Din acelaşi etimon grecesc. points noirs). în special din abanos”. fr. negru păcat. noapte neagră. /a scrie/ negru pe alb (după fr. ebenus şi al fr. care o precede. engl. ébénin. săptămâna mironosiţelor”. relaţia de paronimie dintre componentele fiecărei familii. Dintre expresiile şi locuţiunile care conţin termenul negru. Din prezentarea comparativă a numelor celor două culori fundamentale şi opuse. oaia albă a familiei îşi datorează existenţa oii negre a familiei etc. ’έβενος) este principalul termen de comparaţie pentru culoarea neagră. portret negru (după fr. puncte negre (după fr.5. începând de miercuri”. în relaţie antonimică. Este dificil de stabilit. în relaţiile semantice dintre membrii familiilor lexicale. a vedea lucrurile în alb urmează. plaga neagră (după engl. pâine neagră (în opoziţie cu pâine albă). că la început au fost bani albi („de argint”. spre exemplu. mai ales dacă este vorba despre acelaşi nivel de limbă: se poate presupune. limbă neagră (reg. ébène. iarbă-neagră „tătăneasă”. negru ca cioara. black sheep). abanus < gr. alb şi negru se presupun reciproc. sol negru „cernoziom” (după fr. /être/ la bête noire /pour qqn. vechi sau noi. fr. „legali”)./. negru de fum „pulbere neagră. Magia albă este pandantul magiei negre. schwarz auf weiss). a vedea negru înaintea ochilor. fr. obţinută din arbori exotici.) „limbă încărcată”. voir tout en noir). alb ca lebăda. ochelari negri „ochelari de soare” (după fr. race noire.) „cancer”. /muncă. série noire). eventual din it. De altfel. 8.4. piesele albe (= albele) de la şah sau de la table stau pe aceeaşi tablă cu negrele etc. rasa albă nu se justifică decât în opoziţie cu rasa neagră. negru ca pana corbului. apoi bani negri „obţinuţi pe căi ilegale”. faire un tableau bien noir de la situation). cele două cuvinte alcătuind un dublet etimologic. care dintre reflexele lexicale ale lui alb şi negru stă la baza relaţiei dintre ele. săptămâna neagră „săptămână dinaintea Paştilor. /a face un/ tablou negru /al situaţiei/ (după fr.dark angel). post negru. prin intermediul lat. apoi „valoroşi”. de regulă. marée noire). 8. lui a vedea lucrurile în negru.

Bucureşti. a vedea lucrurile în alb vs. biologie. alabastru (min. [3] Vezi DA. dată de opacifierea progresivă a cristalinului. s. în consecinţă. în opoziţie (blugi albi şi blugi negri. sezon alb. ceai negru. moarte neagră etc. s.org/wiki/Alb-. implicit.v. scor alb. lista neagră vs. legal. nr. cu schimbare de sufix (vezi MDA. buletin alb (după fr. albul şi negrul părăsesc opoziţia dată de tradiţie şi intră. economie. fiind componente a numeroase unităţi frazeologice. dau naştere unor unităţi frazeologice corelative. cataracte. 1973. cataracta). [10] Vezi http://ro. oaia albă vs. Brâncuş. 2004. zile albe vs. moarte albă (vezi. iar. cămăşile brune şi cămăşile roşii. citat. magie albă (după fr.şi albi. vot alb (după fr. „afecţiune oculară. Analiza structurală a vocabularului limbii române contemporane. cafea neagră şi cafea cu lapte. voturi nule. (a fi scris) negru pe alb. 209 . pentru prima dată în DCR. în studiul citat. Cele două cuvinte (albastru şi alabastru) formează. bulletin blanc). NOTE [1] Vezi L’expression de l’appréciation chromatique dans le style scientifique du roumain littéraire. vote blanc) etc. lat. Numele de culori. cu alte cuvinte şi unităţi frazeologice: arme albe vs. Systématique des noms de couleurs. ediţia a II-a. a vedea lucrurile în negru. zahăr alb vs.. politică. magie blanche. la negru vs. lista gri. 1976. munca la gri. 151-152. moarte neagră. prin simbolistica lor. antonimice sau nu. p. în egală măsură. tradiţional. s. autorul stabileşte interesante corespondenţe cu albaneza. de multe ori. [8] Vezi Gr. albâtre) am împrumutat. Bucureşti. sauce blanche). negru şi alb au cele mai multe ocurenţe în domeniile cele mai variate (alimentaţie. ceea ce nu este corect. sport etc. Din cromatica actuală. Coord. alabastre. voturi albe vs. cămăşile negre vs. economie neagră vs. care devine alb sau negru şi care antrenează orbirea totală sau parţială” (din fr. piaţă neagră vs. Editura Universităţii din Bucureşti. În sfârşit. Unitate de limbă şi cultură românească. mariage blanche). 147-184. vestimentaţie. moarte violetă). în unele cazuri. [4] Exemplele analogice sunt date după DI. a albi vs.). [7] Interesantă este relaţia „sinonimică” dintre albeaţă şi cataractă. ele corespund unor realităţi cromatice percepute. sos alb (după fr. piaţă gri. înregistrate. moarte albă vs.v. zile negre etc. Bucureşti. 180. bani negri.wikipedia. a plăti la alb. Gabriela Pană Dindelegan.n.). magie albă vs. munca la negru vs. obiect din alabastru”. 164-174 : alba-neagra. blugi albi. 2002. economie gri. de tipul ceai alb vs. social. 1. Recherche de méthode en sémantique structurale. Aşa cum a constatat. crearea de antonime între corespondentele din cadrul celor două familii.derivatele din aceeaşi categorie şi. Editura Academiei. analogic.v. încă de la sfârşitul sec. scor cu puncte. şi moarte albastră.) sau din albinà. cel mai adesea senilă. cec în alb. Istoria cuvintelor.). s. Demn de remarcat este faptul că albul şi negrul se opun realmente mai ales atunci când sunt folosite în sens figurat (bani albi vs. [2] Vezi Florica Dimitrescu. scor alb vs.. cele mai multe. în diverse relaţii semantice. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. În multe situaţii. p. 21-23. s. semestre bianco).v. magie neagră. p.v. lume albă vs.f. Editura Fundaţiei România de Mâine. al XVIII-lea. [9] Vezi art. s. în opoziţie cu magie neagră). dintre toate culorile. s. la p. moarte cenuşie. col blanc). fiecare. neutru alabastrum (de unde fr. semestru alb (după it. înălbi este explicat de la în. (a da un) cec în alb vs.v. ciocolată albă şi ciocolată neagră. Despre culori şi nu numai.) „varietate de ghips cu aspect de marmură albă…. pantera albă şi pantera neagră etc. direct de la alb (vezi CADE. 1976.). [11] Din lat. în vol. arme de foc. Derivatul a mai fost explicat. [6] Vezi DA. s. un dublet etimologic. în RRL. [5] În DEX şi în MDA. a ponegri. Florica Dimitrescu. zahăr brun etc. Pentru cele mai multe dintre expresiile citate. lume neagră. căsătorie albă (după fr. guler alb (după fr. Bucureşti. oaia neagră.

3 (J – Lojniţă). 1992). Bucureşti.f. harap.). [22] Ultimele două împrumuturi au caracter în întregime analizabil. *** (1995). [23] Vezi şi sinonimul vechi arap.) om cu pielea şi părul de culoare neagră. Tomul II.. completând. pe de altă parte prin substituirea finalei masculine –tor cu femininul –toare. [16] Despre definirea ostensivă a termenilor cromatici româneşti. centură neagră (după fr. (CDED I) . persoane negre (analogic). 1913. Bucureşti. 1934. carne neagră (după fr. 154. s. 1949. *albinicius). I. Le Robert. (< lat. oameni în negru (după engl. Dicţionarul explicativ al limbii române. comédie noire. Bucureşti. (< lat. Angela. ogor negru (argotic). 1.. lista unităţilor frazeologice alcătuită de Florica Dimitrescu. 170. Numele de culori. acesta poate fi explicat. economie neagră (probabil analogic. cu citate mai ales din limba actuală. p. magie noire. арапь. black death). cu exemplele citate mai sus. respectiv – ant. *albire). it. Bucureşti. arap. cit. black comedy). Imprimeria Naţională. Analiza structurală…. Sous la direction de Alain Rey. rus. chemises noires. partea a II-a (C). *** Dicţionarul limbii române (Seria veche). listă neagră (după fr. fasc.. Editura Fundaţiei România de Mâine.. Éléments latins comparés avec les autres langues romanes. Dictionnaire d'étymologie daco-roumain. men in black). partea a III-a. camicie nere). Tomul II. magie neagră (după fr. piaţă neagră. Bucureşti. [17] Vezi. black market). [18] Vezi MDN. Cihac. I . albi vb.. Librăriile Socec. 1940. partea I (A –B). sb. (1870). al XIX-lea). viande noire). (2004) Istoria cuvintelor. în art. (< lat. ultimul în limbajul argotic. vezi bani negri. Dictionnaire historique de la langue française. denigratoare. p. vol. BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu. Tomul I. Bucureşti. trimiterile de ordin etimologic: blugi negri (după engl. Editura Academiei Române. Ediţia a II-a. s. (< lat. 1937. engl. cămăşile negre (după fr. arab” (din bg. (DEX). 2. ceea ce poate presupune. cit. (1976).[12] Unora dintre derivatele interne ale lui alb li s-au indicat inclusiv etimoane latineşti neatestate. mai ales de către Cihac. s. Tipografia ziarului “Universul”. vezi magie albă). [21] Vezi Maria Stanciu-Istrate. [19] Ibidem.m. Francfort s/M. ngr. engl. black list). *** (1996). Tomul I.v. ’αράπης). Florica Dimitrescu.v. black hole). albineţ adj. (Prima ediţie. Grigore. “Universul”.v. a lucra la negru etc. tablă neagră. ed. de …. Editura Univers Enciclopedic. [25] Completăm. ext. ediţia a II-a.v. 1948 (DA). [14] Vezi EWUER. Bucureşti.v. black jeans). Bucureşti. cu sufixele –tor. s.v. “persoană care face parte dintr-o populaţie africană negroidă. umoare neagră. liste noire. s. (CADE). marché noir. arapinъ. s. ca în toate cazurile similare. (pr. piaţă neagră (după fr. [13] Vezi MDN. 166. albior adj. ceinture noire). morte noire. unde a fost cazul. firmă neagră (de asemenea analogic). [24] Negresă mai are şi sensurile de „prăjitură preparată cu multă cacao” şi „butelie de aragaz”. ediţia a II-a. moarte neagră (după fr. *albicius). 1940. fasc. engl. Brâncuş. art. -toare. (1931) Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi (partea I la Dicţionarul enciclopedic ilustrat “Cartea Românească”). Candrea. p. oaie neagră (după engl. Editura “Cartea Românească”. Luiza Seche. albiu adj. cit. engl. *albivus) etc. Paris. partea a II-a. vsl. gaură neagră sau gol negru (după engl. A. 210 . uniforme negre etc. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri lingvistice din sec. Cât priveşte s. [15] Vezi DEX. Tomul I. арап. vezi Angela Bidu-Vrănceanu. 56-58. s. ţap negru (argotic).A. Analiza structurală a vocabularului limbii române contemporane. -ă. pe de o parte prin conversiune de la adjectivul feminin omonim. *albeolus).: albeţ adj. vezi CDED I. partea I (F – I). denigra. p. Bucureşti. 2006. [20] Am citat numai acele sensuri care au corespondente cu alb. black sheep). 1 (D –de). comedie neagră (după fr. Mircea Seche. Unitate de limbă şi cultură românească. (re)crearea lor pe teren românesc de la vb. (< lat.II. Coordonatori: Ion Coteanu. la un moment dat.

On remarque en particulier les relations sémantiques à l’intérieur de chaque famille (paronymie et synonymie). doublets étymologiques. (MDN). politique. leurs correspondances. Bucureşti. www. Stanciu-Istrate. formelle et sémantique. Institutul de Lingvistică. redactori responsabili: Acad. (DCR).) ainsi que celui des mots hérités ou empruntés qui se circonscrivent. Lajos. (EWUER).fr RÉSUMÉ CONSIDERATIONS ETYMOLOGIQUES CONCERNANT LES NOMS DE COULEURS. se propose d’analyser le statut des mots qui désignent les « couleurs » blanc et noir. (DI). Editura Univers Enciclopedic. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. ayant des familles très riches. 211 . Dicţionarul invers al limbii române. Dimitrescu. d’autre part. alb et negru (leur origine et leur évolution interne. Tamás. în vol. Bucureşti. sport etc. (Prima ediţie: Bucureşti. p. Bucureşti. Editura Albatros. Marius Sala şi Ion Dănăilă. Florica. Alb et negru sont des mots hérités. . Maria. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri lingvistice din sec. vestimentaire. Gabriela Pană Dindelegan. (1967). entre tous les noms de couleurs le plus grand nombre d’occurrences dans les domaines les plus variés (alimentation. Bucureşti. (2006). et néologiques. aux mêmes couleurs. Florica. Editura Universităţii din Bucureşti. ainsi que celles entre les membres des deux familles (antonymie).cnrtl. Editura Logos. social. familles lexicaux et phraséologiques. les doublets étymologiques etc. (2002). Din cromatica actuală. (MDA). Florin. Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”. ayant.). hommage au professeur ABV de l’Université de Bucarest. 1982). économie. Editura Saeculum.originaires ou dérivés. Despre culori şi nu numai. Ediţia a II-a. Mouton and Co. Coord. *** (2001-2003) Micul dicţionar academic. 4 vol. Marele dicţionar de neologisme. biologie. . formées. de composants lexicaux et phraséologiques anciens et populaires. Bucureşti. Editura Academiei Române. (1997). ALB SI NEGRU BLANC ET NOIR. 147-184. London – THE HAGUE – Paris. Cet article. Etymologisch – historisches Wörterbuch der ungarischen Elemente im Rumänischen. Marcu.*** (1957). Mots-clés : mots hérités.. Bucureşti. (2000). Dicţionar de cuvinte recente. Editura Academiei. d’une part. al XIX-lea). Dimitrescu.

Gross. afin d’établir les modèles de modifications permettant l’élaboration d’une typologie comprenant toute leur variabilité.V. italiques. ont eu comme résultats la détermination de quelques classes plus ou moins homogènes des unités phraséologiques. les degrés de figement de ces lexies complexes et les traits définitoires permettant d’établir leur place sur le continuum libre-figé. Parmi celles-ci nous allons distinguer les collocations. G. en plus. Haussemann et d’autres. mais aussi font preuve de diverses modifications qui portent ou pas atteinte à leurs signifiants phraséologiques. les lexies complexes sont examinées du point de vue statistique. P. L’étude actuelle porte sur le fonctionnement des unités phraséologiques en contexte où elles subissent l’influence des divers procédés méta-énonciatifs allant de l’automynie réalisée par des signes typographiques aux types de modalisation autonymique. guillemets. fixer le sens qu’elle y reçoit par rapport aux autres sens (polysémie) voire aux autres mots (paronymie. S. Outre les signes typographiques. ce que je veux dire) 212 . Notre projet se fonde sur l’observation de différents cas de comportement des lexies complexes dans les textes. Choisir en un point une unité X. réflexivement. Dans la majorités des recherches consacrées à la phraséologie.Bally et V.Tutin. Authier-Revuz (1995a) classe comme les non-coïncidences du dire: 1) les non-coïncidences dans l’interlocution (quand il y a une variation entre les partenaires de l’énonciation.Galisson. 1994 :92). Le fonctionnement des expressions idiomatiques dans le texte peut être accompagné de méta-énonciation de type différent. Chişinău. ex. de préférence littéraires mais aussi journalistiques. parenthèses. A.Authier-Revuz comme « La figure par laquelle un énonciateur.Mel’čuc. l’énonciateur témoigne de la potencialité non pas « en langue » mais bien dans ses mots hic et nunc. en contexte. R. constitue en soi une rupture du « qui va de soi » de UN des mots et de leur sens dans le dire. les expressions idiomatiques et les énoncés liés. tiret.(Authier-Revuz. Ces études tenant compte aussi bien de l’apport des fondateurs et des pionniers de la phraséologie tels que Ch. ici ne suffit pas : il faut. À « prendre la peine » ainsi de spécifier le sens d’un élément X.Ina PAPCOVA Universitatea Liberă Internaţională. nous allons cité premièrement la modalisation autonymique définie par J. Les marqueurs typographiques de l’autonymie sont virgule. cependant les chercheurs (F. deux points.Mejri. double le dire d’une unité d’une explicitation univosante du sens de cette unité dans son dire. d’un sens qu’il y « rencontre ». Parmi les formes de réalisation du métalangage concernant la reflexion sur les moyens d’expression de la pensée. Vinogradov que des recherches des linguistes contemporains comme I. les locutions. Republica Moldova MODÉLISATION STRUCTURALE ET SÉMANTIQUE DES UNITÉS PHRASÉOLOGIQUES EN CONTEXTE Pendant les dernières décennies.Rastier. les unités phraséologiques ont fait l’objet de plusieurs études qui portaient sur leurs propriétés structurales et sémantiques. omonymie. R.Fiala) se penchent de plus en plus sur l’aspect dynamique observant leur fonctionnement dans le discours oral et écrit où ces unités se présentent non seulement sous leur forme institutionnalisée et décrite dans les dictionnaires. par rapport aux autres unités du paradigme envisageable en ce point de la chaîne. et dont il faut effectivement protéger son dire ». il y a d’autres moyens dans le discours que J.) susceptibles de jouer en ce fragment X du dire.

une fois la prière du soir expédiée. cliché. Parmi les types de modalisation autonymique. 3) d’une communauté nationale ou locale citée. ex. 1979 : 410) (Les italiques appartiennent à l’auteur) Dans l’exemple cité. le « subit »(Authier Revuz. peut se traduire par le verbe pronominal « se promener». on emploi un nom propre . on citera premièrement ceux où on utilise un verbe „dicendi” . non compositionnel. nommer. idiomatique. par conséquent. le plus souvent c’est le verbe dire. La représentation méta-énonciative du syntagme figé fait son brochet joue ici le rôle de l’explicitation du caractère consacré. propre au jargon familial. Dans cette séquence. Une des possibilités de la réalisation de la modalisation est l’emploi d’une subordonnée circonstantielle comparative. La glose faisant référence au parler spécifique d’une communauté peut être plus longue. 2) d’une communauté socio-professionnelle qui est mentionnée . en effet. Dans le fragment cité ci-dessus on constate l’emploi de trois éléments autonymiques : deux éléments typographiques – parenthèses et italiques et une forme explicite de noncoïncidence du discours à lui-même. désigner employées aux différents temps. chacun à la dimension de sa gueule (comme dit une expression locale) fait son brochet. (Bazin. l’insouciance naturelle des enfants repris le dessus. comme dit X) 3 ) les non-coïncidences entre les mots et les choses (quand les mots employés ne corréspondent pas exactement à la réalité. Cette expression. l’entretien. mais aussi appeler. bifurque devant le manoir et descend jusqu’à la 213 . ayant caractère d’une explicitation où sont utilisés les séquences glossatrices séparées du mot ou du syntagme glosé par par une expression à caractère métalinguistique contenant les marqueurs utilisés moins souvent que les verbes cités ci-dessus. « les faits de figement se trouvent renvoyés au déjà-dit – et souvent dit – dans d’autres discours. De cette façon. c’est-à-dire comme faits relevant du dialogisme et de l’interdiscursivité : le X figé est saisi comme stéréotype. convenu de cet élément et. dans sa dimension de préfabriqué relativement au discours en train de se faire qui l’emprunte. ce qu’il faut appeler X) 4) les non-coïncidences des mots à eux-mêmes (quand l’énonciateur est présenté au fait que le sens des mots est équivoque. ex. C’est une forme explicite métalinguistique composée de comme + verbe „dicendi” + SN sujet qui fait référence au parler spécifique : 1) d’une personne précise et. le locuteur apporte un supplément d'information métalinguistique sur les habitudes de la communauté dont il parle.2) les non-coïncidences du discours à lui-même (quand un autre discours est introduit par l’énonciateur.1995b : 19). notre père se dérida et consentit même à faire le pont. le mot ou le syntagme glosé est mis en évidence par les signes typographiques comme par exemple. le fragment glossateur pris entre parenthèses (comme dit une expression locale) précède dans la chaîne parlée le fragment glosé fait son brochet et représente un commentaire métalinguistique amené à marquer dans le discours de l’énonciateur (auteur) la présence du « déjà dit » des autres discours propres dans ce cas à une communauté locale. Mais dès que le notaire s’engage dans le détail. mes contractants se réveillent et. Cependant. impose le parcours interprétatif qui actualise le sens locutionnel. à la première ou à la troisième personne. La grande allée des platanes. à tous sens du mot. puisqu’en principe nous sommes tous d’accord. le reçoit. les italiques : Ex. avec une nuance de va-etvient. dans ce cas. De plus. dans la majorité des cas. ex. littéralement). Il devrait être court. Ex.

Cette dislocation permet. qu’elle traverse sur un pont solennel. Vu le fait que les syntagme figés sont les unités de seconde nomination. on devrait dire : pomme de terre en robe des champs). L’énoncé métalinguistique pris entre les parenthèses traduit l’attitude de l’énonciateur face à son propre dire . dans ce cas la substitution d’un élément est dictée par la relation entre le segment glosé et celui glossateur qui est une relation de préférence. dit mûr. c’est-à-dire d’exploiter quiconque. Comme signes typographiques de la glose on évoque les tirets. c’est-à-dire sont susceptibles de deux lectures . nous pouvons proposer les exemples suivants : Ex. (Bazin. L’éducation en vase clos – en ciboire. Il s’agit pour lui d’employer. La substitution du composant de l’expression figée – vase clos par le paronyme exigé. à son tour. de presser le citron. (Bazin. 1979 : 93). En ce qui concerne le troisième exemple. dont une des modalités est « la paraphrase par une expression complexe(substituable ou non syntaxiquement à X) situé au strict plan du mot ou à celui du référent ». où l’on compte ses fruits. 1979 : 340). Ex.compositionnelle et non-compositionnelle. fort éloigné du palace de sa Maison mère. l’indexation du mot « fruits » sur l’isotopie développement humain et son interprétation en tant que « réalisations ». imposé par le contexte – ciboire c’est-à-dire « vase sacré en forme de coupe où l’on conserve les hosties consacrées pour la communion » fait allusion aux pratiques religieuses dominantes dans le système de l’éducation de la famille en question et s’avère mieux approprié au contexte. au sens p. non seulement fixe 214 . dira Frédie – ne permettait aucune fréquentation dangereuse. contient le syntagme libre « exploiter quiconque » qui. Parmi les cas que nous avons relevés du corpus examiné.(Bazin. 1979 : 85) Ex. (Bazin.je proteste au passage et contient le marqueur à la forme impersonnelle – on devrait dire. « habituel » d’un élément du discours répété.rivière. nous déjeunions sur l’herbe. 1979: 220). de correction d’une forme envisagée par l’énonciateur comme incorrecte.X. Les italiques appartenant à l’auteur) Un autre type de représentation méta-énonciative d’un syntagme figé comme préfabriqué est représenté par un commentaire qui porte sur un élément de l’unité phraséologique. 1979: 68. Le moyen très fréquemment employé pour fixer le sens selon J. aux portes du village.Authiez -Revuz est . de salade de haricots et de pommes de terre en robe de chambre (je proteste au passage. Dans le premier exemple le commentaire méta-énonciatif est fait sur le mode de dire standard qui. Voici « l’inspecteur général » qui vous reçoit dans un bureau du Neuvième. en contexte donné. A midi. Voilà l’âge. Mme Rezeau nous a pourvu d’oeufs durs. Ex. nous pouvons constaté dans ce cas-ci une dislocation du syntagme figée par le verbe « dire » qui joue le rôle du commentaire métaénonciatif faisant référence au caractère « commun ». L’explicitation faite par l’auteur pour préciser le sens qu’il attribue au verbe « employer » dans ce contexte. présente un défaut pouvant être corrigé par la substitution d’un élément qui permettrait la meillleure coïncidence entre les mots et les choses en citant la façon de dire d’une tierce personne(Fredie) évoquée par l’énonciateur. les tournures méta-énonciatives servent à fixer le sens d’une unité phraséologique dans le discours. (Bazin. Quant au deuxième exemple.

comme le prouve cet exemple. la chose ne lui est jamais arrivée). le sens q – locutionnel.. Tout beau ! Il ne s’agissait point d’admirer Folcoche. ainsi « déverrouillés » selon le terme de J. en plus du sens q.Authier. au propre. C’est le cas de l’exemple où le syntagme savonner la tête à qqn. ce qui est rejeté dans ce contexte par l’énonciateur qui. conduisent à l’existence du second sens qui se superpose au premier en défigeant l’expression donnée.Durandeaux. par quatre fermiers. Fine comparut. d’équivalent non phraséologique et. et de façon non discrète.soit 1) comme seulement au sens p et donc pas au sens q. qui est employé dans une construction causative doit être interprété au sens idiomatique ce qu’implique la présence du mot « répression » servant d’interprétant et le commentaire « au figuré ». selon les contextes. l’aïeule. de sa plurivocité. Elle fut portée en terre. La glose qui a comme objet de commentaire un élément de la structure préfabriquée et figée porter en terre fait surgir le sens littéral soutenu par les éléments du contexte immédiat « à bras. la glose au sens p – compositionnel n’est pas univoque. la chose ne lui est jamais arrivée » entraîne l’interprétation compositionnelle du syntagme avec l’apparition du second parcours interpétatif où les éléments de la structure acquièrent leur liberté et. 215 . (Bazin. précise par l’intermédiaire de la glose que l’expression doit être comprise soit : 1. d’autre côté. donc. c’est-à-dire les idiomes. C’est interprétativement. évident. A cet égard J. donne la préférence à l’interprétation noncompositionnelle. Cette mauvaise pente eût nous conduits jusqu’où? Par bonheur. la répression continuait. à un des sens existant (le sens choisi étant mis en évidence par la glose): a) au sens idiomatique (locutionnel) et pas au sens littéral (compositionnel) dans un contexte qui laisse la place à l’équivoque : X au sens q. par quatre fermiers » qui concurrence en contexte plus large le sens idiomatique de l’expression -« enterrer » ou plutôt le compète en précisant la façon dont « l’aïeule fut enterrée ».soit 2) comme aussi au sens p.le sens de l’élément X(employer). par l’intermédiaire de la glose. Les unités phraséologiques de ce type. au troisième jour : portée au sens propre. (Bazin. et pas au sens p : Ex. L’autre type de commentaire méta-énonciatif propre aux unités phraséologiques consiste en ce que l’énonciateur en mettant l’accent sur la spécificité du double sens de l’unité phraséologique. de définition pour le syntagme figé presser le citron qui. est le recours aux procédés méta-énonciatifs. 1979 : 472). 1979 : 60). joue le rôle d’explicitant glossateur pour le verbe employer en tant que synonyme idiomatique et. car. en même temps. selon l’expression de J. n’étant pas ici refusé en soi par la glose d’affirmation du sens p. L’analyse de cet exemple montre que dans le chemin dominant d’interprétation du sens idiomatique par le contexte. à bras. ont souvent un homonyme libre et ce sont le contexte et la situation qui permettent leur désambiguïsation dont l’un des moyens. b) au sens littéral(compositionnel) : X au sens p: Ex. qu’on comprendra au sens p : . le commentaire méta-énonciatif fait par l’énonciateur méne à découvrir et à « réveiller le sens littéral en sommeil ». mais sert.. . mais récusé comme sens unique. au propre. d’un côté. est lui même explicité par les éléments préposés. tandis que la suite de la glose « car. elle aussi. et se fit savonner la tête(au figuré. . AuthierRevuz.Revuz mentionne que « relativement au sens q – locutionnel.

» (Authier. un agacement ». nous pouvons proposer comme illustration l’exemple suivant où les mots et les expressions qui sont marqués par les italiques traduisent le cas de non-coïncidence des mots à eux-mêmes : Ex. nulle consolation. (p.Revuz . tenir bon ». mais il a raison. Ainsi les deux sens s’actualisent dans ce fragment étant les deux adéquats au contexte : le sens de « résister » est soutenu par les éléments tels que « une larme. Italiques de l’auteur). la grand-mêre. Babouchka l’a sec. D’après le dictionnaire Le Petit Robert l’avoir sec . Dans les deux sens : l’argot et le français. une déception. une autre signification pour ce mot dans le contexte donné.27. fait de la place a celui compositionnel qui ajoute des informations en plus. revenant de l’école. dans les deux sens : a) au sens littéral et au sens idiomatique.. Ceux qui la suivent ne lui offrent rien de mieux : nulle chaleur. Babouchka. en effet.89 ( exemple emprunté à J. Cropette ratissera. En ce qui concerne les énoncés autonymiques signalés seulement par les signes typographiques. pour nous battre si froid. vous vous amuserez désormais d’une manière utile. Puis aussitôt : Elle l’a sec. alors que le sens « éprouver une vive contrariété » s’appuie sur les phrases suivantes du contexte – Ceux qui l’ont précédée ne l’aimaient guère et c’est le vide maintenant au-dessus d’elle qui devient la plus proche cliente pour l’acte de décès.Au lieu de gaspiller vos forces en jeux stupides. surnommée ainsi de la veille. nulle consolation. [... qui cette fois se complètent. de La Vergeraie. mais une tristesse de pierre qui lui enfonce la tête entre les épaules. 1995b : 24) Dans notre exemple c’est le deuxième type où le sens locutionnel grâce à la glose.356 .Authier-Revuz) b) dans les deux sens idiomatiques propres aux différents registres de la langue : Ex. Les italiques du mot « autorisés » signalent que ce terme ne doit pas être interprété dans son sens usuel. 1979 : 41) (Les italiques appartenant à l’auteur). n’en croyait pas ses yeux. Mais le lendemain de son départ nous étions autorisés à gratter les allées du parc. . à présent! (Bazin. Hier à Melbourne il (Lendl) a eu chaud. Le même procédé de noncoïncidence est observé dans le cas de l’emploi de l’expression allées et venues ayant d’après 216 .] L’étonnement des fermiers.1. Babouchka. tristesse de pierre ». attesté dans les dictionnaires « permettre » qui s’actualise pendant son premier emploi dans cette situation de communicaton et obligent ainsi le lecteur à chercher une autre interprétation. Frédie et Brasse-Bouillon gratteront. Pas une larme.« éprouver une vive contrariété. alors qu’en argot l’avoir sec – « résister. Je le fais taire. quand même. -Voilà-ti pas que ces messieurs grattent leurs allées et venues. Madeleine. celle de « obligés » ou « forcés » exigé par le discours direct qui suit.« tenu en lisière » si l’on veut pour faire de la place à l’autre sens p. leurs sourire nous étaient insupportables. Ex. Ceux qui la suivent ne lui offrent rien de mieux : nulle chaleur. 2. Mlle Lion dut s’en aller comme une voleuse. parce que selon Aubin elle devait habiter une Sibérie. très chaud(au sens propre comme au sens figuré) Radio emon 1.. Nous ne fûmes pas autorisés à lui faire nos adieux. Ceux qui l’ont précédée ne l’aimaient guère et c’est le vide maintenant au-dessus d’elle qui devient la plus proche cliente pour l’acte de décès.

Ex. le contexte immédiat. Les marqueurs typographiques attirent l’attention du lecteur sur ce groupe de mots en signalant qu’il ne doit pas être interpété au sens connu. un mort) et aux éléments du texte qui suivent (« vieux crabe ». C’est lui « la brosse à reluire de la famille ». le défunt. par l’acquisition d’une nouvelle signification sous l’influence des conditions d’accueil en contexte : Ex. Le premier constat qu’on peut faire en observant le fonctionnement de ce syntagme en contexte est que l’expression se présente en forme elliptique où l’élément verbal est omis. par conséquent. mort trop tôt pour connaître les saints triomphes du M.R.]. De plus. on constate ici. dans un parc » à l’élément « allées » dicté par le contexte et surtout par le syntagme « gratter les allées du parc » et traduisent. de la vénération dont la famille entourait sa « brosse à reluire » et je ne vais certainement pas changer de camp. Le fait que l’expression n’a gardé que la partie nominale qui est prise par l’énonciateur entre les guillemets exige de la part du lecteur une attention particulière et un effort supplémentaire pour aboutir à une compréhension /interpétation de cette unité en contexte.P[. celui de « chemin bordé d’arbres. Mais si les respectueux passent du côté des rieurs. mais un académicien et. Je me suis gaussé. avec un grand O pour le différencier des nombreux autres. (Bazin. le processus de défigement de l’expression provoqué par l’omission d’un élément. c’est René Rezeau. et d’autre côté. « le sujet de l’attitude servilement flatteuse » car René Rezeau n’était pas n’importe qui. ce qui porte attente à la structure de l’unité phraséologique qui est fixe et figée syntaxiquement. l’humour du locuteur qui utilise l’expression à des fins ironiques dans cette situation. il y a un refigement et une remotivation des éléments restés. (Italiques de l’auteur) Un autre signe typographique souvent utilisé pour l’autonymie sont les guillemets en forme de chevrons qui eux-aussi signalent au lecteur que l’expression mise ainsi en évidence n’a pas le sens habituel dans le contexte en question : Ex. 1979 : 23) 217 . De cette façon. La réponse jaillit du fond de ce gosier où tressaille le grain de raisin de la luette. à notre avis. sa « brosse à reluire » veut dire « sa fierté ». d’un côté. passer la brosse signifie « être servilement flatteur ». Il est nécessaire de recourir aux éléments du contexte qui précèdent le fragment (l’Oncle.. c’est lui le grand homme. l’académicien) pour comprendre que sa « brosse à reluire » ici est cet homme défunt à l’égard duquel la famille avait cette attitude servilement flatteuse et montrait de la vénération.. dans ce contexte. Adieu Bb. l’oncle. je préfère ne plus être ni l’un ni l’autre. Il est plus facile de se moquer d’un vivant que d’un mort. né trop tard pour s’engager dans les zouaves pontificaux. de marcher dans différentes directions (inverses ou non). « la personne qui fait sa gloire. naguère. Donc. 1979 : 183) D’après Le Petit Robert manier la brosse à reluire. son orgueil ». c’est pour cette raison que la famille avait par rapport à lui ce comportement respectueux. de verdure dans un jardin. d’un jeu de mots qui défige l’expression en question attribuant un autre sens. vendange est faite! (Bazin. cela va de soi.(Bazin. 1979 : 305). aussi bien que celui plus large ne permet pas l’interpéter dans son sens habituel ce que signalent également les chevrons. mais qu’il s’agit. démarches ».le DEL le sens « fait d’aller.

qui dépend de la liberté individuelle. n. Dictionnaire des Expressions et Locutions.. tot mai multi lingvisti subliniaza importanta aspectului lor dinamic urmarindu-se actualizarea structurilor frazeologice in vorbire. 218 . la créativité et la liberté individuelle des usagers : « Ces tours ne peuvent pas être improvisés. Bazin. L’énonciateur glosateur de ses mots : explicitation et interprétation. Saussure. on observe qu’il se caractérise par un grand dynamisme qui donne naissance à plusieurs modèles parmi lesquels ceux obtenus par les différents procédés autonymiques qui modifient avant tout le côté sémantique et parfois la structure de ces unités mettant en relief leur plurivocité. parce que l’un et l’autre facteurs ont concouru à la produire. meta-lingvistic activity. Vol. expressii. Key words: autonymy. n. Sophie (1993). phraseologie. cu precadere cazurile in care ele devin obiectul activitatii metalingvistice a autorului. Paris. In acest text exista exemple in care comentariul meta-propozitiei nu numai ca traduce o anumita atitudine. 91-102. 1996 : 172-173). meaning. Prezentul studiu este o analiza a functiei diferitelor tipuri de unitati frazeologice (colocatii. (1995b). Paris : Le Robert. Le lexique construire l’interprétation. Hervé (1979). et dans des proportions qu’il est impossible de délimiter» (Saussure. Méta-énonciation et (dé)figement : le prefabriqué et l’imprévu du fire. Dans une foule de cas. ils sont fournis par la tradition. ca ghilimelele sau caracterele italice. idiomuri) in texte literare.1. pp. in Langue française. Moscou : Éditions du Progrès. Authier-Revuz. J. In prezent. décembre 1995. modification. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Authier-Revuz. Ces deux facteurs qui ont contribué à la génèse de ces unités..En conclusion. Rey. Paris REZUMAT CREAREA DE MODELE STRUCURALE SI SEMANTICE ALE UNITATILOR FRAZEOLOGICE IN CONTEXT In ultimele decenii unitatile lexicale au fost descrise statistic asa cum apar in sursele lexicografice. Éditions Payot. si on examine le comportement des unités phraséologiques dans le discours. il est impossible de classer une combinaison d’unités. Ferdinand de (1996) Cours de linguistique Générale. (1994). marque de l’usage collectif et le fait de parole. J.17-19. Mais il faut reconnaître que dans le domaine du syntagme il n’y a pas de limite tranchée entre le fait de langue. Ces mots qui ne vont pas de soi Boucles réfléxives et non-coïncedences du dire. A et Chartreau. ( 1995a). dar sunt de asemenea relevate si modificarile care apar la nivelul limbii si vorbirii prin vocea multipla a fenomenului de frazeologie.2. J. La famille Rezeau. La Locution en discours. 103.. disponible sur http://www. leur complexité sémantique et structurelle et le fait que ces expressions appartiennent à la fois à la langue et à la parole ce que souligne dans ces recherches le célèbre linguiste suisse qui reconnaît. dand frazeologiei un anumit inteles.fr Authier-Revuz. pp. In Cahier du Français Contemporain. Larousse. outre l’usage collectif dans la formation de ces phénomènes.persee. Acest studiu cuprinde tehnici metalingvistice utilizate de autor-glosator incepand cu unele tipuri de autonimie realizate cu ajutorul unor expresii metapropozitii si incheind cu autonimia realizata prin folosirea unor semne specifice. continuent à influencer leur fonctionnement dans le discours conditionnant leur comportement dynamique qui se traduit par la possibilité du fonctionnement des expressions et locutions aussi bien sous leur forme canonique que sous plusieurs variantes plus ou moins modifiées ou défigées.

Solche Situationen bilden aber einen Bruchteil des nominalen Wortschatzes. Absperrmauer – batardou.[1] Für die rumänische Sprache ist das aus typologischen und übersetzungspraktischen Gründen besonders wichtig.B. Andere wiederum erlangen durch wiederholten Usus den Grad "offizieller" Fachbegriffe und -termini. Iaşi VALENZ UND LOGISCHE WORTZUSAMMENHÄNGE IN KOMPOSITA 1 Präambel Der nominale Stil von Fachtexten stellt die Übersetzer vor einem oft schwer lösbarem Problem: die Übermittlung der durch zusammengesetzte Wörter benannten Termini. 219 . Teppichboden – mochetă. wo sich ein deutsches Fach-Kompositum durch ein einziges Wort übersetzen lässt. das Mehrwortlexem/ die lexikalische Phrase). Die überwältigende Mehrheit deutscher Komposita wird durch Wortgruppen wiedergegeben.1 Zusammensetzung vs. Die verschiedenen Wissenschaften neigen unterschiedlich zur Terminusbildung. auch ein gekonnter Umgang mit der Wortbildung in den zwei Sprachen. Nicht alle Begriffe erreichen den Stand eines Fachbegriffs. 2 Exemplarische Darstellungen 2. Wortgruppe Wir wollen zu erst den Fall betrachten.Cuza“.B.Casia ZAHARIA Universitatea „Al. manche haben lediglich eine firmeninterne Zirkulation oder werden nur von bestimmten anderen kleinen Fach-Gesellschaften verwendet. wenn solche Termini im Wörterbuch. Briefträger – factor. die von zwei bis hin zu fünf-sechs oder auch mehr Wörter enthalten. Wasserleitung – apeduct.a.a. Problematisch wird es aber. Da die Komposition ein beliebtes Wortbildungsmittel der deutschen (Fach)sprecher ist und die Struktur des Rumänischen solche Bildungen nur begrenzt zulässt. die neue Begriffe benennen. glauben aber. wie z. bedeutet u. ja sogar im einsprachigen Wörterbuch nicht registriert sind. Solange die Komposita in deutsch-rumänischen Fachwörterbüchern registriert sind. hat der Übersetzer keine großen Hürden zu überwinden. Aus terminologischer Hinsicht ist die Abgrenzung der Analyseeinheit "Wort" eine andere als in der gemeinsprachlichen Morphologie. Flechtwerk – cleionaj usw.I. Des weiteren sollen am Beispiel deutsch-rumänischer Übersetzungsprobleme einge Schwierigkeiten hervorgehoben und Vorschläge zur Behebung solcher Probleme gebracht werden. Wir wollen keine Hierarchie aufstellen. die über das Französische ins Rumänische Eingedrungen sind. werden hier spezifische Schwierigkeiten im Übersetzungsprozess registriert. wort-äquivalente Größen einschließt (wie z. dass technische Texte in dieser Hinsicht wohl den ersten Platz einnehmen dürften. während man in die Beschreibungen und Typologien der Terminologie u. Die komplexe technische Terminologie in die Fremdsprache zu übersetzen (hier gehen wir von der Ausgangssprache Deutsch und der Zweitsprache Rumänisch aus). Im Deutschen trägt die Zusammensetzung wesentlich zur Bildung von Termini. Es handelt sich dabei meistens um etablierte Fachwörter. bei. Diese letztere arbeitet mit der "Wortform" als Abgrenzungskriterium.

wie gerade angedeutet. Da Übersetzer meistens zwei Fremdsprachen beherrschen. Die hohe Produktivität der Zusammensetzungen animiert den Übersetzer selbst rumänische Wortgruppen zu bilden. 2. Diese Erkenntnis allein reicht aber nicht aus. Die weiter unten aufgeführten Beispiele sollen die gängigsten ÄquivalenzSchwierigkeiten auf dem Gebiet des Fachwortschatzes veranschaulichen[2].und Fachwissen des Übersetzers abhängen. solange die Wahl der Wortgruppen-Komponente und womöglich noch die Auswahl einer von mehreren Äquivalenten vom Sprach. während im Deutschen nur ein Fachbegriff mit nur einem Wort vorhanden ist. ohne welches keine niveauvolle Übersetzung zu Stande gebracht werden kann. Es wird sich herausstellen. um die logischen Beziehungen zwischen den einzelnen Morphemen deutlich zu machen. 220 . das deutsche Kompositum zerlegt und die Beziehungen zwischen den einzelnen Morphemen hervorhebt. Dieser Weg stellt sich manchmal als Gratweg dar. um so mehr der Kreativität auf dem Gebiet der Zusammensetzung kaum Grenzen gesetzt werden können. Diese Situation entspringt der Tatsache.und Fachwissen. Wortgruppen sind nur bedingt Mehrwortlexeme (wie im Falle des terminologischen Phraseologismus). Er wird die im deutschen Wort implizit enthaltenen Informationen in Form von Informationseinheiten hinzufügen müssen. als eine lexikalische Einheit von den rumänischen Fachleuten gehandhabt. um beim Übersetzen auf die adäquate rumänische Präposition zu greifen.Das ist eine Realität mit der der Übersetzer täglich konfrontiert wird. um zwischen den Situationen Kühlung mittels Wasser. Kühlung durch Wasser oder Kühlung des Wassers die dem Original getreue Entsprechung zu wählen. Es müssen zusätzliche Beziehungen zwischen den Informationseinheiten herausgearbeitet werden: der Übersetzer wird die logischen Zusammenhänge feststellen müssen. Sonst werden Wortgruppen nicht als ein Terminus. dass Wörterbücher (auch online-Wörterbücher) dem Stand der Technik hinterherlaufen. Ein erster Aspekt betrifft die in den rumänischen Wortgruppen enthaltenen Präpositionen. dass die im deutschen Wort enthaltenen logischen Wort-Zusammenhänge an Hand des Kontextes nicht immer sicher zu erkennen sind.2 Äquivalenzschwierigkeiten auf dem Gebiet des Fachwortschatzes Auf einen weiteren Blick wird sich herausstellen. bedeutet das ein gutes Sprach. Im Falle des Kompositums Fliesenfußboden wird zwischen pardoseală dalată und pardoseală cu dale zu wählen sein. răcire prin apă. einen Weg. der leider auch nicht immer nähere Erklärungen mit sich bringt. Bekanntlicherweise können Präpositionen je nach Verwendungszusammenhang unterschiedliche Bedeutungen haben. Hier gibt es ein stilistisches Problem und das Einfühlvermögen des Übersetzers bezogen auf den Stil des gesamten Textes und die Adressatengruppe wird ausschlaggebend sein. Es wäre auch unmöglich. Wie oben schon erwähnt. alle Komposita in ein Wörterbuch aufzunehmen. indem er. Ein weiteres Beispiel: Abfallbeseitigung besagt sowohl das Wegschaffen wie auch das Beseitigen im Sinne von Eliminieren von Abfall. Dazu muss er das deutsche Kompositum zerlegen. Dem zufolge wird man in der Übersetzung zwischen eliminarea deşeurilor und îndepărtarea deşeurilor unterscheiden müssen. răcirea apei. Der Übersetzer bildet also eine brauchbare äquivalente Wortgruppe. dass die rumänische Äquivalenz in Fachtexten eines Fachgebiets variieren kann. die der Übersetzer zu bewältigen hat. gehen sie den Umweg über andere Wörterbücher. Das Beispielwort Wasserkühlung lässt gleich drei rumänische Äquivalente zu: răcire cu apă. Diese Tatsache bringt erhebliche Schwierigkeiten mit sich.

ob sich vielleicht eine Formulierungen wie educaţie în materie de mediu înconjurător. ist natürlich nicht auszuschließen. educaţie de mediu. Ein letztes Beispiel: Unter Umwelterziehung ist educaţie cu privire la mediul înconjurător zu verstehen und es ist nicht sicher. wie ersichtlich. Einsatztrupp(e) einerseits mit der älteren Bedeutung forţă de intervenţie. Das Resultat diese Prozedur leidet unter einer gewissen Schwerfälligkeit. Wortgruppen analysieren) spielt auch der allgemeine Usus eine nicht zu unterschätzende Rolle in der Prägung verschiedener Neubildungen. um solche Situationen unproblematisch zu lösen. Dass dabei auch Fehlinterpretationen entstehen können. Es gebraucht aber einer gewissen Erfahrung (vielleicht auch Routine). Als Beispiel diene das vom IdS gekürte Unwort des Jahres 2003 Arzneimittelausgabenbegrenzungsgesetz. Das verführt manchen Übersetzer zu Fehlinterpretationen. dass im Falle der Wegrationalisierung bestimmter Bestandteile im Rumänischen diese Teile vom Übersetzer erkannt und ins Syntagma wieder eingefügt werden müssen: Wiederhohlungsrelais – releu cu acţiune repetată. um so mehr muss der Übersetzer in das zusammengesetzte Wort hineininterpretieren.B. Eine (meist unter genauen Angabe von Mengen) Jahres-Durchsatzleistung ist nichts anderes als eine Jahresleistung bzw. Um den stilistisch unglücklichen doppelten Genitiv zu vermeiden (legea limitării eliberării) sollte sich 221 . Die Sprache ist ein lebendiger Organismus und macht Entwicklungen durch: Wörter erscheinen und geraten in Vergessenheit oder ändern ihre Bedeutungen – das ist auch für die für Komposita stehenden Wortgruppen gültig. was eigentlich das Wesentliche einer Fachübersetzung ist. Venturikanal – canal debitmetric Venturi etc. Das Kompositum Rückrufaktion im Kontext der Schadensbehebung an verkauften Autos beinhaltet auch die Information der Gratuität dieser Aktion. dass die rumänische Äquivalenzvariante eine um eine oder mehrere Komponenten reduzierte Form hat. Das letzte Augenmerk sei auf die im Deutschen oft sehr langen Komposita gerichtet. dass das Wort Spendenbescheinigung implizit eine Information über gewisse Vergünstigungen für den Spender enthält. Aspekt etc. So kommt es. Das Wort lässt sich wie folgt zerlegen: Gesetz zur Begrenzung der Ausgabe von Arzneimitteln. Um die Bedeutung eines durch ein "kompaktiertes" Kompositum ausgedrückten Terminus in der Fremdsprache auszudrücken. Der Weg zu diesen Bedeutungserweiterungen und -verschiebungen geht. denn außer den Bemühungen von Linguisten und Übersetzern (die die logischen Zusammenhänge solcher Komposita bzw. Dem rumänischen Nutzer muss das explizit zur Kenntnis gebracht werden. Der logische Wortzusammenhang sollte nicht unnötig erschwert werden. Kasus. Dazu solle man auch die Parallelsituation nennen. deren Überschaubarkeit gewährt werden muss. dass Wortgruppen Wortketten sind. ohne dabei an Eindeutigkeit zu büßen: Kabelfernseherbetreiber – operator de cablu. So vermerken wir z.Je mehr Informationseinheiten (Präpositionen. Das heißt. in der Komposita quasi redundant gebraucht/gebildet werden und sich (fast) unnötig wiederholen. werden über die Interpretation ein oder mehrere Wörter hinzugefügt. Zapfenverbindung – îmbinare cu cep şi bucea. educaţie pentru mediul înconjurător durchsetzen wird. In solchen Wörtern gibt es eine Fülle von nicht explizit ausgedrückten Informationseinheiten. ein Jahresdurchsatz. Ein anderes Argument zur Reduzierung der Wortform ist die Tatsache. der Begriff wird aber eindeutig genannt. sonst würde er certificat de donaţie statt certificat de deductibilitate fiscală übersetzen. über den Einbezug von unterschiedlichen Informationseinheiten.) eines Kompositums nicht explizit ausgedrückt werden und je länger dieses Wort ist. um dann forţe speciale und forţe de acţiune/intervenţie rapidă zu bedeuten. so dass die Übersetzung retragere cu titlu gratuit lauten wird. So muss er unbedingt wissen.

Reiner/PICHT. Fachdienst Germanistik. Schluss Es ist eine alltägliche Gegebenheit. signification. RÉSUMÉ. Wenn keine Zusammenarbeit mit einem Fachmann möglich ist. VALENCE ET LIENS LOGIQUES DANS LES MOTS COMPOSÉS Le traducteur rencontre chaque jour le problème des mots composés. In Lebende Sprachen Nr. Il les comprendra en tenant compte du contexte quand il veut interpréter correctement ces locutions qui sont imposées par la valence. valence. 222 . wenn er valenzbedingte und logischen Verknüpfungen zwischen den Bestandteilen der Komposita wahrnimmt und korrekt interpretiert. Nr. Er wird sie unter Rücksichtnahme des Kontextes verstehen. Heribert/MAYER. Cet article a comme point de départ la maîtrise exceptionnelle de la langue et un certain sens linguistique. Mots clés : mots composés. Und wir gehen natürlich auch davon aus. 2/98. 1998. [2] Einige der Beispiele richten sich nach Allignol 1998. dass er auch über ein gutes Sprachkönnen und ein helles Sprachgespür verfügt. ARNTZ. Heribert: Terminologie unter der Lupe. BIBLIOGRAPHIE ALLIGNOL. Felix: Einführung in die Terminologiearbeit. Wien: TermNet. um sein Fachwissen zu erweitern. NOTE [1] Die linguistische Dimension der Terminologie bringt die Trennung zwischen dem semasiologischen Ansatz (der Benennung als Ausdrucksseite) und dem onomasiologischen Ansatz (dem Begriff als Inhaltsseite). Sprache und Literatur in der Kritik deutschsprachiger Zeitungen. 2002. termes de spécialité. Johan/PICHT. LAUREN. sollte er eine eingehende Vorbereitung vornehmen. Hildesheim/Zürich/New York: Georg Olms. dass der Fachübersetzer ständig mit Komposita konfrontiert wird.die rumänische Übersetzung einer der Rechtssprache typischen Formulierung (privind /cu privire la) bedienen: Legea privind/cu privire la limitarea eliberării de medicamente. 2/2003. 64-69. Claire: "Die zusammengesetzten Wörter: Eine Schwierigkeit bei der Übersetzung technischer Fachtexte aus dem Deutschen ins Französiche". Christer/MYKING.

LEXIC ŞI CULTURĂ VOCABULARY AND CULTURE LEXIQUE ET CULTURE 223 .

224 .

Într-un articol succint [5]. prin care se autodefineşte sau prin refuzul căruia se autoidentifică orgolios se transferă. ENUNŢARE ŞI PERSONAJE ÎN PIESA LAILEI RIPOLL.. enunţarea. autonomia absolută a esteticului este la rândul ei amendată. un construct textual elaborat în funcţie de datele axei actorializare–spaţializare–temporalizare. printr-un proces de atribuire paratopică mai mult sau mai puţin conştient. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE [2]. la o determinare strictă printr-o spaţio-temporalitate istoriceşte databilă. “Tribul literar” [3] căruia scriitorul îi aparţine. bref. o mai veche preocupare pentru ceea ce numea. “FIERE” Încercând să împace. care refuză poziţia pe care găseşte de cuviinţă să i-o impună o lume condusă de nobilime. la un moment dat. autorul evidenţiind impactul greu de neglijat al acelui spirit al veacului specific epocii în care un scriitor se formează.” [4] Privind lucrurile din alt punct de vedere. [8] 225 . Este vorba despre intenţia enunţiatorului de a-şi elabora o „figură” corelativă rolului (pretins ca) asumat.. [. definiţi astfel drept colocutori”. procesul de comunicare implică o situaţie cu totul aparte. pornindu-se în mod just de la natura specială a universului ficţional pe care orice text literar îl produce. Dominique Maingueneau continuă. respectiv „urmele” enunţării în enunţ. actanţială) exersată în comun de partenerii actului de comunicare. situat nici înlăuntrul. [1] Aplecarea sociologizantă este bine temperată în amplul studiu intitulat DISCURSUL LITERAR. pe ea însăşi. şi din efortul permanent de a se integra în ea. înţeles drept „activitate intersubiectivă (relaţională. de la care se revendică. Ea îşi trage seva şi dintr-o retragere metodică. printr-un compromis reciproc avantajos. Observaţia aceasta este cu atât mai utilă cu cât sesizează diferenţa dintre imaginile construite şi cele reale ale protagoniştilor – „l’image que le sujet parlant construit de luimême et de sa destination à travers son discours. În termenii lui Maingueneau. şi enunţarea enunţată. totodată. “Creaţia îşi trage astfel seva de pretutindeni: atât din paratopia omului de rând. de sa manière d’installer la relation verbale [.” Mai mult. contextul operei literare. instituindu-se. spaţiul extern asociază parteneri posesori ai unor identităţi (sociale) relativ stabile. întrun cadru spaţio-temporal.. şi creează. de fapt.. spiritual şi intelectual. nici în afara a ceea ce în mod convenţional numim. ritualizată. „punerea în scenă” implică o distincţie fină între un spaţiu extern şi un spaţiu intern. Pe de altă parte. Punerea în discurs presupune asumarea rolurilor actanţiale ca roluri reale. în ultimă instanţă. grupate în trei categorii ce se constituie într-o ierarhie a procesului însuşi: instanţele enunţiative. din lume. acelui non-locus pe care orice bucată de literatură bună îl instituie. cât şi din paratopia nobilului care nu se simte în largul său în această lume de burghezi. [6] Anca Cosăceanu mai adaugă „punerea în scenă” – impactul contextului semiotic asupra interpretării actului de enunţare. prin instanţele sale. în actul de comunicare respectiv. ca operaţie de punere în discurs. cel din urmă. în cazul literaturii. Subiectul enunţării este. Anca Cosăceanu propune o serie de repere semiotice valabile pentru conceptul de enunţare.] de sa manière de définir le cadre spatio-temporel de sa parole. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi PARATOPIE. ireductibil. perspectiva sociologică asupra operei literare şi specificul acesteia. din unghi semiotic. cu un gen discursiv anume). antrenând o „scenografie” specifică. realitate. în acord cu o paradigmă mentală comună.].Simona ANTOFI. [7] Pentru Charaudeau.

deja mort. şi un în afară mereu pe punctul de a deveni înlăuntru leagă epoca – topografia şi cronografia din care se dezvoltă enunţarea – de cronotopul intern al operei. sau fraţii Hernandez şi Fernandez de Herge. produs al acesteia şi.” “Ulpiana. şi una interioară. simultaneitatea în virtual a trei situaţii de enunţare diferite . În acest caz. care nu puteau trăi unul fără celălalt…” [15] Piesa menţionată [16] construieşte un spaţiu . ceea ce Anne Ubersfeld numeşte scriptor al textului – instanţă căreia îi asociază şi autorul – are o dublă orientare şi funcţionalitate enunţiativă: i se pot atribui didascaliile dar şi enunţurile . o alternativă privilegiată la realitate. de mişcarea haotică a vieţii.. o 226 . Jose Luis Patiño şi Yiyo Alonso.Situaţia de enunţare. şi a celei performate de către actori. în fine.timp al conflictului de natură internă şi externă prin intermediul celor patru personaje feminine prezentate. în sicriu şi în aşteptarea ceremoniei funerare.]. autorul preferă formula scenă de enunţare. protejată. Acest arhi-enunţiator este “o persoană distinctă de scriitor. la care se adaugă servitoarea Ulpiana. posibil a fi aproximată prin “situaţia pe care cuvântul pretinde a o defini prin cadrul pe care ea îl arată (în sens pragmatic) chiar în momentul în care se desfăşoară. în funcţie de actorul care a reprezentat-o. În timpul reprezentaţiilor a trecut de la a fi o persoană voinică la o găluţcă. existenţa simultană a variantei scrise a replicilor. pe unicul bărbat din piesă. lucrurile se complică şi mai mult. dar şi după modelul poveştilor scrise de Marcos Leon despre Isidra. [.” Punctul său de vedere. pe măsura lor. [10] În cazul discursului teatral. şi definitiv fantasmatică. motiv pentru care unele aluzii la anumite trăsături fizice pot fi schimbate în funcţie de actorii sau actriţele care interpretează piesa. un gândac. Aurorita şi Daria sunt gândite şi construite pentru ei. [13] şi. [11] De asemenea.replici performate de personaje. piesa Lailei Ripoll. cum o denumeşte Maingueneau. sociale etc. Ambele instanţe enunţiatoare. ATRA BILIS (FIERE) a fost scrisă pentru trei actori ai teatrului Micomicon. care îşi asumă responsabilitatea reţelei conflictuale a poziţiilor enunţiative.” Conform explicaţiilor Lailei Ripoll. Daria şi Aurori – surori. în cadrul căruia autoarea însăşi activează: “Mariano Llorente. din pricina dublei enunţări şi a dublei situaţii de enunţare. întrucât este literar. de la Madrid. Issacharoff. Nazaria. actul care leagă regizorul de un public specific. o femeie extraordinară din Estremera del Tajo. ansamblu de strategii discursive menite a (re)constitui o lume-nelume.” [9] Jocul subtil între un înlăuntru paratopic. Personajul Ulpiana este creat aproape în totalitate după bunicile mele. Maingueneau adoptă conceptul de arhi-enunţiator al lui M. trebuie să apeleze la ţintar şi la păhărelul de anason de Maimuţă [un rachiu foarte popular şi ieftin]. îşi împart sau îşi dispută dreptul de proprietate asupra replicilor. are o variantă exterioară.“ “Nazaria şi Daria sunt ca Joan Crawford şi Bette Davis – păstrând proporţiile – […] sau bătrânele care beau ciocolată cu episcopul în tablourile lui Gutierrez Solana. reală. scriptorul şi personajele. Ele îşi dispută. purtător al ideologiei prioritar literare a piesei de teatru. prin coerenţa ei superioară. Fizicul actorilor a influenţat decisiv descrierea personajelor. diferit de opiniile personajelor deasupra cărora gravitează. a cărei analiză revine perspectivei sociologice asupra literaturii. “Aurori se exprimă prin cântece deoarece cultura ei este rurală şi feminină.. cel puţin în punctul de plecare. actul care leagă personajul de un alt personaj” [14] – repun mereu în discuţie încărcătura paratopică a textului. Mamele şi bunicile lor au avut o mare contribuţie în comportamentul celor trei bătrâne. în ordinea realului ficţional. biata de ea. este un “element care rezultă din relaţionarea acestora”. căreia i se pot subordona aspecte etice. sau un vampir.[12] În ceea ce-l priveşte. Personajele Nazaria. Subiect deosebit de fertil pentru problematica enunţării literare şi a paratopiei. totodată. politice.“actul care leagă autorul de un public virtual.

sentimentul de ură s-ar cuveni asimilat cronotopului piesei. “toate cele trei femei aparţin mediului rural. Aurori se află parcă dintotdeauna în grija Ulpianei.moştenire şi o poziţie socială superioară mediei. totuşi. împiedicând otrăvirea pusă la cale de Ulpiana şi eliminând-o pe 227 . asezonat cu răutăţi şi cu insulte. mort în faţă. Între Nazaria şi Daria există un conflict deschis. cu urmări grave. Bătrână şi ea. În mod paradoxal. totuşi. în sensul unei paratopii revelatoare pentru natura raporturilor dintre personaje şi pentru viziunea – deloc optimistă – a autoarei asupra lumii. exploatând-o pe cea de –a doua soră. În ceea ce o priveşte pe Ulpiana. după atâta vreme. Aurori. astfel. a trăit cu răposatul soţ al Nazariei o poveste de dragoste secretă. componente care separă radical indivizii. iar Daria pozează în victima care-şi duce crucea cu umilinţă.” [17] Spaţiul rural găzduieşte păcate şi aspiraţii general – umane. ori de a sparge ierarhia prestabilită printr-un act de revoltă camuflată. provocând accidentul de pe urma căruia este silită să-şi care mereu sora în spate. ea. Daria este cea care a slăbit osia trăsurii surorii ei mai mari. Poate că secătuit de substanţă. devenit modus vivendi pentru amândouă. Daria. indiferent de zonă geografică sau moment istoric. Dacă Nazaria se preface că este oloagă. o iubire interzisă şi intenţii criminale. Nazaria este stearpă. când este vorba despre sat. [18] Semnificativ. aduc o notă de tragic în această lume a maatriarhatului care şi-a pierdut motivaţia fundamentală. impregnat în întreaga atmosferă şi nutrind-o. care poate fi un sătuc obscur din Spania sau din orice altă ţară. o viaţă de lipsuri şi de umiline. Stăpâna de la conac şi soţia privilegiată a defunctului. în cazul surorii mai mici. într-o familie cu prea multe femei. în cadrul scenografiei. un posibil infanticid şi nebunie. s-au născut şi trăiesc întrun colţ uitat de lume. Prima o acuză pe cea de-a doua de o răutate fără limite. În ordine paratopică. luând locul uneia sau al alteia dintre celelalte femei. obligată să o poarte în spinare mereu şi să o ajute la cele mai mărunte nevoi. Piesa debutează cu un ansamblu generos de indicaţii de scenografie şi regie. ea hotărăşte să le otrăvească pe cele trei surori. cât şi în vorbele şi în comportamentul celor patru femei. a sicriului şi a bărbatului mort. există diferenţe culturale specifice. posibil ca urmare a intervenţiei criminale a Dariei. pentru a deveni stăpîna de la conac şi a compensa. slujitoarea devotată de care o leagă o afecţiune aparte. ura le leagă între ele şi pe toate de bărbatul mort. toate cele patru femei ascund fie o istorie veche. prezenţa constantă. copilul Auroritei moare. întrucât se regăseşte atât în dispunerea scenografică a celor câteva elemeente de decor. care a avut un copil. în speţă filonul religios şi componenta folclorică. Neîndoielnic. la suprafaţă prin replicile dure pe care surorile şi le adresează. la protejarea iubirii dintre ea şi defunct şi foloseşte încă o dată pentru a salva viaţa tuturor. Excesul care dirijează întreg comportamentul celor patru femei. Iar Aurori. sunt însoţite de semne ale unei religiozităţi de faţadă şi de marcatori axiologici şi de subiectivitate ce arată atât situarea ierarhică a personajelor cât şi atitudinea enunţiatorului primar faţă de ele. sperând în răsplata cuvenită celor smeriţi. învechite în ura lor comună. în funcţie de orizontul cultural căruia îi aparţin. inclusiv pe Aurori. înainte de a răbufni într-o scenă a dezvăluirilor orchestrate cu mână sigură de către Aurori. martor acum inert al tuturor dramelor care s-au consumat de-a lungul timpului. Masca nebuniei folosise. Pe plan interior. fie o dorinţă puternică de a parveni. Aurori întruchipează personajul – tip al nebunului care spune marile adevăruri sub protecţia lipsei de discernământ. Semnele derizoriului şi ale decrepitudinii abundă. Nazaria mimează de ceva vreme paralizia picioarelor. ferestrele închise semnalează grija teribilă pentru aparenţe şi pentru a păstra adânc îngropate toate frustrările şi dramele care ajung. dar încă vie. Daria şi Ulpiana sunt nemăritate şi toate patru sunt bătrâne. două coordonate se impun.

ca actori şi spectatori fără voie ai propriei – posibile – morţi. că doar de-aia sunt văduva îndurerată. ci prin dialogul dintre Nazaria şi Daria. în care măştile cad. a scriptorului – autor care crede că îşi înţelege şi îşi stăpîneşte personajele – a se vedea afirmaţiile Lailei Ripoll. toate. ca şi suferinţa provocată de moartea copilului ei. Rămasă apoi singură cu răposatul. cum eu sunt văduva îndurerată. atunci Nazaria. La un al doilea nivel se află dubla ipostaziere a celor paru femei. pentru presupusa ucidere a copilului nou-născut al surorii mai mici. responsabil de construirea tensiunii dramatice în crescendo. [20] O scenă similară.] E ora. În compensare. până la momentul dezvăluirilor complete. La primul nivel paratopic se află.. Dacă există o identitate discursivă. Iar la al treilea nivel se află Aurori şi Ulpiana. ca personaje ce trăiesc într-o paratopie stabilă. se reinstalează. temporar. satul şi obiceiurile rigide care reglementează raporturile interumane. ierarhiile şi sistemul de valori. faţa vizibilă a lucrurilor. Ulpiana crede că a presărat arsenic pe bomboanele pentru priveghi din care toate surorile mănâncă. preocupate fiecare să-şi joace cu cât mai multă măiestrie rolul.slujitoare cu propriile ei arme. Daria. funcţie care îi revine arhi-enunţiatorului. dar şi de posibilitatea de a purta ideologia majoră a piesei. ale căror reflexe ies la suprafaţă şi pot ajunge să ia în stăpânire. Aurori şi Ulpiana se cosntituie. adevărata natură a fiecăreia face posibilă existenţa a patru scene lăuntrice. risipind ultima umbră de evlavie a surorilor mai mari şi ridiculizând jocul bocetului ritual. în mare secret. că de aia sunt văduva îndurerată. În ceea ce o priveşte pe Aurori. respectiv sora cu aere de dictator şi victima perpetuă. scoate în evidenţă luciditatea aparte a Auroritei şi rafinata cosntrucţie în palimpsest a spaţio – temporalităţii piesei. [21] Demn de reţinut este faptul că toată bucata de teatru în teatru se construieşte în şi prin cuvinte. îngropat de Daria. Spaima de moarte prin care trec Nazaria şi Daria. ambele capabile să pună în scenă şi să regizeze mici piese de teatru care pun în criză status-quo-ul. încep eu. Cu grijă!” [19] Un contrapunct tragi-comic reglează tensiunea dramatică indusă nu prin prezenţa atât de apropiată a morţii. nu înainte de a-şi fi 228 . în acest sens – Aurori le distribuie pe celelalte trei femei în roluri precise. după consumarea ei. toate dispuse să-şi asume o mască şi un rol devenit aproape a doua natură. surorile îşi dispută poziţia ierarhic superioară: “Nazaria: [. prin discursurile proprii. ierarhia iniţială se restabileşte şi acel status-quo de început. Sunt văduva îndurerată protagonistă. în afara cărora toată istoria îşi pierde consistenţa. atunci când află că moartea le paşte. temporar ameninţat. Odată pericolul real îndepărtat. general – valabilă în datele ei majore. injuriindu-l fără reţinere şi dându-şi în vileag adevăratele sentimente faţă de José Rosario Antuňez Valdivieso. Piesa de teatru ad-hoc are o dublă miză: eliminarea necesară a Ulpianei şi pedepsirea Dariei. Iată secvenţa în care. silită să-şi consume dragostea pentru cumnatul ei în tăcere. Iar Ulpiana moare. pe două voci. neîndoielnic. personajul Aurori se bucură de prerogativele enunţiatorului primar. şi. cele trei surori îşi reiau rolurile şi măştile iniţiale. adunate în jurul sicriului.. Independent de voinţa . otrăvită cu şoricioaica turnată în rachiul de anason de către Aurori. nu-şi poate avea corespondentul decât în ura Auroritei. de teama ruşinii care s-ar fi abătutu asupra familiei de la conac. Aşa se face că. credibilitatea şi efectul. sufocate de ură. Nazaria cea plină de ură dialoghează cu spiritul mortului. ea repetă acelaşi cuvânt – caca! – până la epuizare. aşa că încep eu. sau îl salvează. capabil să manevreze celelalte personaje în virtutea unei intenţii auctoriale anume. Regizându-şi cu abilitate microsceneta.şi de putinţa – instanţei auctoriale. în pădure. respectiv un model identitar asociat unei instanţe intratextuale.

.în Maingueneau. TERMENII CHEIE AI ANALIZEI TEATRULUI. 189 – 190 [15] http://iubiriotravite. nr. pp. 133 [20] “Nazaria: [. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. p.]. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS. bluze încheiate până-n gât. Să ies mereu ca păduchele în frunte din pricina ta. V. 2008 [17] Antochi. Dominique. p. Dunod. 185 [12] Ubersfeld. Cătălina (ed. Cheiron. când e să treci în lumea celor drepţi.. 2007. p. Ultimul cuvânt îi revine instanţei auctoriale decise.. 1987. 222 [10] Scenografia se corelează cu ideea conform căreia “situaţia în cadrul căreia opera se enunţă nu este un cadru prestabilit şi fix”. În privirea lor. şi un tablou argintat reprezentând Cina cea de Taină. simbolic.). să-şi revendice autoritatea: “Întuneric. Anca. Anca.. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS. cit. cit. p.. 75 [8] Apud Maingueneau.). 37-38 [9] Apud Maingueneau. şal cu ciucuri. tăbăcită şi crăpată de vreme. Cătălina (ed. Unica podoabă de pe pereţi o constituie cele trei ferestre. Paris. În depărtare se aude ropotul ploii şi lătratul câinilor. Leneşîlule. p. care încheie istoria şi lasă să cadă cortina. [. 186 [14] Idem. Să ma simt eu mereu prost din cauza ta. în Iliescu-Gheorghiu.” [24] NOTE [1] Maingueneau. La toate alea pe ultimul loc.vărsat propria ură asupra Nazariei şi a Dariei. Dominique.fr/Lectures_du_genre_3/introduction. 37 [13] Maingueneau.). cele trei surori psalmodiază. pp. în STUDII ŞI CERCETĂRI LINGVISTICE. Iaşi. 36-37 [7] Cosăceanu. cu obloanele zăvorâte. 6. Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed. p. Seuil. ed. asupra ipostazelor pictate în venin şi fiere ale eternului feminin. Dominique. 87 [6] Idem p. în Iliescu-Gheorghiu. Aşezate în partea stângă. DISCURSUL LITERAR... 95 [4] Idem. ţi-e totuna să dai ortul popii ori s-ajungi la spartul târgului.lecturesdugenre. şi.].lecturesdugenre.. Laila. înmărmurite. p. 107 [18] “Camera este imensă. op. că asta ai 229 . Bucureşti. 129 [19] Idem. PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR.Ripoll. Comentarii interesante asupra acestui studiu se regăsesc la următoarele adrese: http://www. DISCURSUL LITERAR. au faţa ca de pergament.html [16] Iliescu-Gheorghiu. ENUNŢAREA – REPERE SEMIOTICE. pp. Institutul European. 75. p. 2007. 1993 [2] Maingueneau. p. sunt foarte bătrâne. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. Dominique. Iaşi. sumbră şi apăsătoare în conacul vechi din sătucul acela neînsemnat. se simte valul trecerii anilor. Iaşi. p. Aerul începe să miroasă a mort.blogspot. 93 [5] Cosăceanu. 1996.html [3] Idem. Dominique. Anne.cit. Institutul European. [..com/2010/06/laila-ripoll-despre-atra-bilis-iubiri. art. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE p.. [. parcă. LE CONTEXTE DE L'OEUVRE LITTÉRAIRE. Cătălina (ed.]. p. Dominique. ciorapi şi pantofi fără toc.. Dominique. Şi Maingueneau. Toată viaţa la fel.fr/Lectures_du_genre_3/litvan. Roxana – Mihaela. DISCURSUL LITERAR. PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR. Dominique. ROLUL ELEMENTELOR CULTURALE ÎN CONSTRUIREA UMORULUI: RESURSE FOLCLORICE ŞI RELIGIOASE ÎN TEXTUL DRAMATIC AL LAILEI RIPOLL. [22] Finalul piesei stă sub semnul replicii Nazariei: “Aici nu s-a întâmplat nimic” [23].html http://www.” . “ceea ce este spus de text presupune o scenă de vorbire determinată pe care textul trebuie să o valideze prin enunţarea sa” – în Maingueneau. Institutul European. 1999. tot mocăit eşti. Paris.]. 224 [11] “Un autor se adresează unui public prin prezentarea unei piese” şi “un număr de personaje dialoghează într-un cadru enunţiativ considerat autonom de reprezentarea ca atare a piesei” . Poartă fuste largi din stofă groasă.

Dominique (2007). discours théâtral. şi pe carnea uscată a curvelor ăstora bătrâne.com/2010/06/laila-ripoll-despre-atra-bilis-iubiri. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. politiques. care l-a ridicat pe fratemeu.) (2008). Mă durea pieptul pentru că era plin de lapte. . p. şi pe al tuturor puilor de curvă din satul ăsta de căcat.ENONCIATION ET PERSONNAGES DANS LA PIECE DE LAILA RIPOLL. Dominique (1996). 183 [22] ] “Ulpiana: José Rosario Antuňez Valdivieso! Mă auzi? Am să joc pe mormântul tău. FIEL. care mai degrabă dădeau resturile la ccâini decât mie. 207 [23] Idem. şi mă cac şi pe poftele de moşneag desfrânat ale răposatului. ca să nu uiţi cum era când puneai mâna pe mine. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. p.lecturesdugenre. Criminalo! Criminalo!” . Roxana – Mihaela. TERMENII CHEIE AI ANALIZEI TEATRULUI.. că se omorâse. et ľuniverse fictionel que chaque texte littéraire produit. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE.html http://www. Mă cac pe toţi morţii voştri.html Iliescu-Gheorghiu. c-a prins un iepure pe moşie. Cătălina (ed. à cause du processus multiple d’énonciation et des scènes énonciatives multiples que le texte dramatique et le discours théâtral produisent. Dominique Maingueneau met en circulation et définit le terme de paratopie. p. Iaşi: Institutul European RÉSUMÉ: PARATOPIE .html http://www. Dominique (1993). Cătălina (ed. ethiques etc.fr/Lectures_du_genre_3/introduction.” în Idem. în Iliescu-Gheorghiu. Bucureşti: Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed.. chiar dacă nu plângea. I-ai astupat gura. Iaşi: Institutul European Ubersfeld. la paratopie assure la médiation permanente entre un paradygme culturel et les conditionnements sociaux. 230 . Paris: Seuil Maingueneau. Paris: Dunod Maingueneau... Anca (1987). Bucureşti: Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed. Joia la orele patru dimineaşa.fr/Lectures_du_genre_3/litvan. [. Mă dureau poalele pentru că erau pline de sânge. texte dramatique. Mă durea carnea pentru că era plină de spaimă. 213 [24] Ibidem BIBLIOGRAFIE Antochi. şi pe mormântul jandarmului. DISCURSUL LITERAR. scène d’énonciation.. Mots-clé: paratopie. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS. Anne (1999). Aveai pământ sub unghii pentru că i-ai astupat gura. Associée à ce que le chercheur nomme scène d’énonciation. care ne lăsa să murim pentru că nu aveam cu ce să-l plătim. în STUDII ŞI CERCETĂRI LINGVISTICE. Cheiron Maingueneau. p. ENUNŢAREA – REPERE SEMIOTICE. complique de plus les aspects de la paratopie et ses rapports avec le niveau textuel de ľénonciation. 141 [21] “Aurori: Nici să sugă n-a avut timp. Dominique (2007). ROLUL ELEMENTELOR CULTURALE ÎN CONSTRUIREA UMORULUI: RESURSE FOLCLORICE ŞI RELIGIOASE ÎN TEXTUL DRAMATIC AL LAILEI RIPOLL. şi domnul leneveşte şi n-o ia din loc.blogspot. şi pe cel al boieroaicelor de la Conac. Iaşi: Institutul European Maingueneau.în Idem. nr. şi pe al doctorului. un leneş profitor.lecturesdugenre. Cheiron Cosăceanu. Am să joc pe groapa popii care n-a vrut s-o îngroape pe mama.) (2008). LE CONTEXTE DE L’OEUVRE LITTÉRAIRE.”– în Idem.fost toată viaţa. la pièce de théâtre de ľEspagnolle Laila Ripoll. PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR. FIEL Pour concilier le rapport du contexte extérieur de ľoeuvre littéraire et la dimension spatio-temporelle que le texte fictionnel construit par des stratégies tout particulières. personnage littéraire.] Apoi ploua şi tu aveai pământ sub unghii. qui ľaccompagne. 6 http://iubiriotravite.

there is a bunker here.” War films are normally characterized by the excessive use of commands.” (Platoon) The directives which are performed in declarative positive sentences are used to make the command more polite. These include commanding. Military communication counts on good and clear communication Although the theory of Speech Acts proposed by Searle [1] is intended to be completely general. do what he does!” (war film Platoon). [2] The term speech act covers “actions” such as: “requesting. 231 . requesting). hang in there. military speech acts are different from those in general use. Just stick close to Tex. When asked “who goes there?” the reply “friend” asserts one thing. We can find details about the types of speech acts. expressives and declarations. their form. Hawkins.” According to Salt.” “commanding. you gonna be okay…” (Platoon). Examples might be “18 platoon is at the Bridge Farm. commissives. while a burst of fire asserts the other. such as: Captain Harris (to Lt. Hawkins): “Lt. However.” “Bravo Six.” We may also view responses to challenges as assertive speech acts. Katczinsky reports that almost half of the company have been lost: “There’s 80 of us left. [4] Other examples could be: Captain Harris: “Sky Six reports a fresh company of NVA moving across from Cambodia to this blue line.” “Chopper’s on the way Gardner. military speech acts are typically rigid and as a result. Assertive speech acts serve to make an assertion that. Military tend to act and behave in accordance with certain norms and values that are admitted by the reference institution. Searle [3] classifies speech acts into: assertives. Military and civilians are significantly different.” “informing” and “complaining. they are not complicated with metaphorical constructions. especially during conversations. they are used to give orders or make requests and to get the hearer do what the speaker wants the hearer to do. ordering. you take this area to the rubber plantation…” (Platoon). directives. just as lack of certain forms of communication can contribute to the outbreak of violence.” or “there are no enemy within 1000 metres.Elena FUIOREA Universitatea Pitesti MILITARY SPEECH ACTS AND SPEECH ACT VERBS The role of communication is recognized in international relations in theory and practice. History has noted that some misunderstandings in wars were due to the effect of unclear speech acts (commanding. which are classified as directives. you take your squad and I’ll take Tex and Francis from your squad. Some are in the form of declaratives (statements): “Elias. This may reduce misunderstandings in the line of order. They are likely to be more formalized and more terse than those of everyday discourse. some proposition is true. in the speaker’s belief. The importance of speech acts in the military use has been acknowledged especially in military training. Directive speech acts may be performed using positive imperatives such as: “Don’t need this or this…you are doing okay. Directive speech acts direct the interlocutor to do something. Obviously. In “All Quiet on the Western Front” by Erich Maria Remarque. we can see the difference from their speech. Both hostility and cooperation between states are realized through communication. requesting and suggesting: “Take rations for 72 hours” and “I want you to go to 18 platoon’s location” (war film Platoon). But certain forms of communication can forestall or resolve conflict. the effective effects they can provide and how they are expressed by the interactants. they are used considerably in the military context.

politeness is not much considered. Examples might be: “I am sorry to hear of 18 platoon’s casualties. shit for brains. However. We’ll get to you” (Platoon). for fucking ever” (Platoon). Declarative speech acts declare something to be so. to define command relationships or to assign names to things such as control measures. you get separated or lost. these seem to be the least interesting class of speech acts from a military perspective.” “propose” and “bid. joy or sorrow such as: “I’m sorry for falling asleep. Commissive speech acts can also be found in the form of a threat: Barnes to Crist: “…and that goes for you. In constructions containing “will” the speaker explicitly expresses his intention to perform a future action. Just as with directive speech acts. British army commanders set a great deal of store on the “moral component” of combat power. Indirect speech acts may lead to misunderstandings as the intentions of the speaker are not always made clear. Fraser [5] subdivided these acts into two: those without any further preconditions such as “promise” and “swear.Commissive speech acts commit the speaker to some future action. examples like: “The password for tonight is Pomegranate” and “Your platoon is the company main effect” are often discovered and are quite common.” is an example of speech act expressed in the declarative form either as positive or negative. They may be used to designate people or units to certain roles. man. in order to avoid misunderstandings.” or “I am determined to carry on with this operation. You don’t sleep on no fuckin’ ambush. since the most important thing is that the soldiers understand the order clearly.” An instance of the latter is “well I’ll be dipped in shit – new meat! Sorry bout that boys – ‘sin loi’ buddy…you gonna love love the Nam.” “sympathy. Expressive speech acts express the psychological state of the speaker.find out what makes you leave school and join the army. and ensuring the psychological welfare and fighting morale of their soldiers is a key task for officers and NCOs (non-commissioned officers). don’t yell out. okay. In battle. [6] Fraser [7] terms these acts differently as “evaluatives” and states that they may include “regret.” whereas the second is subject to a favorable response from the hearer such as “offer. Sir!” (Platoon). They state what the speaker feels. I'm going to take one of you volunteers apart . in a military context the success of declarative speech acts will presumably depend on the formal 232 . the use of performative verbs is more rare than with directives. This type is classified as commissive – promise – a positive speech act. Commissive speech acts are performed in the form of declaratives such as follows: Elias (to Chris and Gardner) “Case somethin’happens to you. A sentence such as “Yo getting there Taylor. The point here is that the making of the utterance (if the speech act is successful) in itself accomplishes its meaning.” At first sight. They are used to enter into contractual agreements for future performance. In undertaking commitments. You be cool now and I’ll introduce you round to some of the “heads. Next sonofabitch I catch coppin’ z’s in the bush I’m personally gonna take an interest in seeing him suffer –I shit you not…” (Platoon). In military use.” An interesting example is offered by Katczinsky in “All Quiet on the Western Front:” “Some time. Most command speech acts are performed directly.” and can be in the forms of statements of pleasure.

The indirect communication is particular to military contexts: in the Cuban missile crisis. that can only be set in motion and continued by verbal activity. command utterances do not convey sadness or fear. Commanders will only be able to nominate elements under their command as being the main effort. most commands that are made are based on orders and the subordinates have to carry out those commands. [8] Commands are classic instances of illocutionary acts. [11] There are semantic relations of entailment between military English performative sentences in virtue of the meaning of their main performative verbs. the speakers. and in such cases it is therefore seen as congruent in that there is an accurate fit of function and form. Some of the theoretical distinctions in the analysis of English speech act verbs derive from the fact that there is no one-to-one correspondence between actual illocutionary forces and speech act verbs. They are appropriate however in situations demanding brevity. we can determine how the set of illocutionary forces is lexicalized in the English vocabulary. In analyzing speech act verbs. In English. Sometimes people announce their illocutionary intentions using phrases which 233 . We must distinguish between speech act verbs like “order” and “promise. where the yes/no questions are commonly used to soften or make utterances polite and to ask the cooperation of addressees in doing something. [9] The extent to which emotion is conveyed depends upon the style of speech that the speaker is employing. A very important relationship for the logic of conversation is the relation of interlocution that exists between the protagonists of the speech act. It is well-known that the imperative is the conventional way of issuing military commands and other orders backed by some authority. For example. Another example is represented by the military operations. A declaration of war is a speech act. even when the speaker gives an order to himself. the proverbial shot-across the bows (of the Russian ships) had to force the missing illocutionary force of the verbal announcement with a signal from which the opponent could infer the seriousness of American intentions. [12] Some performative verbs are systematically ambiguous between several illocutionary points. alerts and reports. Language and communication do play some role in conflict. verbal activity that actually constitutes action. an “alert” is the conjunction of an assertion that some danger is imminent and of a directive suggestion to the hearer to prepare for action in order to avoid misfortune. for example. One way to account for this is to regard emotional expression as dependent upon the illocutionary force of the utterance. An “order” is always by definition an order to someone. as in military commands or in emergency messages. Other illocutionary acts include warnings. because they directly threaten the face of the addressee. who possess the legitimacy to issue mobilization orders. we normally avoid the imperative.” that are essentially hearer directed. Thus. Indeed what constitutes a legitimate concept of “war” can only be established in linguistic activity. and the hearers in a context of utterance. Speech acts which employ bald on record strategies are usually avoided in everyday conversation. except in specific circumstances. Wars would not be wars unless certain verbal practices constituted the “institutions” of war. People perform speech acts in both spoken and written interaction. as in the military language. Both these instances are cases of speech acts. definitness and prompt action due to urgency. the decision to mobilize military force can only be executed through the verbal activity of the political elites. in the military language.authority of the speaker. In contrast to the commands (directives) in general use. For example. [10] English has in its military lexicon a number of speech act verbs whose meanings serve to determine the possible illocutionary forces of the utterances of their sentences.

in: “Proceedings of the AISB ’01 Symposium on Emotion. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language. Peters (Eds. The Domain of Pragmatics. J.” is “to warn. Affective versus Deliberative Agent Control.. We can give an order from a position of any kind of power.” 1041 [5] Fraser. We report on what has happened or on what is happening now. The difference between “ordering” and “telling” is that the former is much stronger and this strength comes from the speaker’s being in a position of considerable power over the hearer. Language and Communication. Unlike an order. “to give an order” is to demand the hearer to do something. J. p.D. is to tell him to do something. Without bridging the gap between sentence meaning and speaker’s meaning. “a fire alarm. 21st-24th March. and B. p. As part of this content condition. authority or power remaining to negotiate terms. In R. 1983. “To surrender” is to declare that one ceases to contest and therefore yields totally. and B.W. so that there is an obligation of obedience to what is dictated.” University of York.A. Explicit performatives are common only in situations where it is important that a person’s intentions in saying something be absolutely unambiguous. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference.g. B. to improve effective information flow between mission control centers.G. 1969. In Richard. Cambridge University Press. M. Schmidt.). In this case. “To surrender” is to “utter” in capitulation. being unable to express beliefs and intentions in well-formed speech acts or communicate spontaneously and effectively in real-life military situations. we often expect to be able to negotiate terms of surrender. M. An “alarm” (e. misunderstandings can easily occur.65 [6] Scheutz. J.S.S. or. and R. 1969. Linguistic skills combined with pragmatic knowledge help to avoid miscommunications with coalition partners and the local target audience.” 1040 [3] Searle. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language. Rossetti. J. The challenge is to communicate effectively and efficiently. R.G. NOTES: [1] Searle. D. J. 1-10 234 .”) is a warning of immediate danger. “To report” is to assert to the effect that the propositional content is about either the past in relation to the time of utterance.. people referring to other things than were initially intended. the present.contain performative verbs. Logan. p. while invoking a position of authority or power over him (special mode of achievement). 22-26 [4] Salt.” whose propositional content condition is that some danger or concern is imminent (“a military alert”). B. the mode of achievement is related to a preparatory condition to the effect that the speaker himself has the relevant instruction. Only the highest authority can dictate someone’s conduct. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference.. “To alert. 39 [2] Salt.A. Thus.. R. “To instruct” someone in the directive sense. in some cases. In R.). Rossetti. Ingalls.D. Longman: London. Smith. (Eds. Ingalls.).C. p. M. Cognition and Affective Computing. J. “To dictate” is to command with the highest degree of strength. “a command” requires authority or at least pretended institutionalized power. Smith. acknowledging oneself to have been defeated (this being a further propositional content condition). while presupposing that one has the knowledge or information required (as an instructor) as to what needs to be done in the context of utterance. J. Peters (Eds. Speech Acts of War.. while “to issue a command” is just to give an order from a position of authority. “To capitulate” is to surrender with the added preparatory condition that we do not have enough strength. 2001. Speech Acts of War. D. Cambridge. Cambridge University Press: Cambridge.

Smith. Cambridge: Cambridge University Press. Schmidt. Scheutz. Sue.New York: John Benjamins Publishing Company. RÉSUMÉ ACTES DE LANGAGE DANS LE DOMAINE MILITAIRE ET LEURS VERBES PERFORMATIFS La théorie des actes de langage proposée par Searle est généralement considérée complète mais elle est aussi utilisée en contexte militaire. M. (1985). langage militaire.A.verbes. Longman: London. Schmidt.G. Fraser. Language and Communication. Cognition and Affective Computing. Paris: Payot. (2001). Miriam Taverniers. Maeve Cooke. Affective versus Deliberative Agent Control.). 179-183. Grammatical Metaphor.W. p. In Richard. Current Issues in Linguistic Theory. (1998). L’anglais contient dans son lexique un nombre d’actes de langage-verbes dont les sens servent à déterminer les possibles forces illocutoires des énoncés. J. Searle. In Richard. 287 [9] Chilton. Payot: Paris. Maeve Cooke.S. Jurgen. Birmingham: Multilingual Matters Limited. Miriam Taverniers. leur forme. R. Vanderveken. BIBLIOGRAPHY Chilton. A. and R. p. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference.[7] Fraser. A. Vanderveken. Smith. Foundations of Illocutionary Logic. Speech Acts of War.” University of York. The Domain of Pragmatics. force illocutoire. M. 2003. communication indirecte. 1966. Multilingual Matters Limited: Birmingham. J. Habermas. En analysant les actes de langage.D. 1985.W. Language and Conflict. (1969). John Benjamins Publishing Company: New York. Loiuse Ravelli. 1998. On the Pragmatics of Communication. Wright.. B. p. Cambridge: Cambridge University Press. (1966). M. R. (Eds. 333 [11] Saussure de F. (Eds. p.). actes de langage. J. Paul.. J. 1999. les actes de langage appartenant au champ militaire sont plus formalisés et plus concis que ceux qu’on utilise d’habitude. 235 . Jurgen. Searle. Sue. Current Issues in Linguistic Theory. A. and B. p. 1983. On the Pragmatics of Communication. B. London: Longman. [12] Searle. R. (2003). A M. and D. Smith. Ingalls. in: “Proceedings of the AISB ’01 Symposium on Emotion. Court de linguistique générale. Logan. cambridge: Blackwell Publishing Ltd Salt. Peters (Eds. B. 21st-24th March... D. Language and Conflict. MOTS-CLÉS : actes de langage militaires. Paul.” Saussure de F. Vandenbergen. Blackwell Publishing Ltd: Cambridge. In R.115 [8] Vandenbergen. (1983). Rossetti.C. Il est possible d’utiliser la théorie des actes de langage dans l’ entraînement militaire (trouver des détails sur les types d’actes de langage. Foundations of Illocutionary Logic. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language. Loiuse Ravelli. J.. Cambridge University Press: Cambridge. p. Quand même..C. les effets effectifs qu’ ils peuvent produire et la manière d’ expression des interactants). Grammatical Metaphor. The Domain of Pragmatics. and D. (1999). 166.. and R.verbes nous pouvons déterminer comment les forces illocutoires sont lexicalisées dans le vocabulaire anglais. 2-3 [10] Habermas. Language and Communication. Dan..). Wright. Court de linguistique générale. J. J. Dan.

Ambiguitatea de sens. adică prezintă un grad înalt de tehnicitate. Republica Moldova TRIADA CONŢINUT / FORMĂ / CALITATE ÎN TRADUCEREA TEXTULUI JURIDIC COMUNITAR Graţie colaborării internaţionale şi schimbului de experienţă. pentru a se perfecţiona şi extinde ulterior cu paşi rapizi. se manifestă un viu interes faţă de chestiunile lingvistice. Gama acestora poate fi extrem de largă. care nu 236 . până la introducerea unor noi limbi oficiale (LO) odată cu aderarea noilor state membre. un sistem multilingv ca acel al UE trebuie să se sprijine pe lingvişti profesionişti. cetăţenii Uniunii au dreptul să participe la construcţia europeană şi trebuie să poată face acest lucru în propria lor limbă. Uniunea adoptă legi care se aplică direct cetăţenilor şi societăţilor din statele membre. în pofida faptului că a înregistrat importante progrese în ultimul timp. traducerea automată este inaplicabilă în traducerea textului juridic. 1975: 37) şi să înţeleagă informaţia din mesaj. de la cele mai recente iniţiative de încurajare a cetăţenilor europeni să înveţe mai multe limbi străine. sinonimelor. care se constituie practic din termeni. Acest gen de activitate îşi croieşte calea prin anii ’60 ai secolului al XX-lea. Calculatorul decodează. traducerea automată. În viziunea noastră. putem aprecia traducerea ca fiind calitativă. dar nu şi deverbalizează. să aibă acces la actele respective într-o limbă pe care o înţeleg. un loc notoriu în domeniul traducerii îi revine traducerii efectuate cu ajutorul calculatorului. cât şi practica profesională (inclusiv şi a noastră). Chişinău. continuă să rămână imperfectă. sintagme etc. Dacă traducătorul a reuşit să transmită aceste nuanţe în textul-ţintă utilizând o limbă corectă din punct de vedere gramatical şi semantic.) şi de traducere (frazeologie. cantitatea fişelor de diferite tipuri cifrându-se uneori la milioane. este. Atât cercetările în domeniu. ne permite să afirmăm că o bună traducere trebuie să exprime conţinutul textului-sursă. precum sunt domeniile tehnice. morfologie. apare traducerea automată care se bazează pe bănci de date ce cuprind un număr enorm de fişe multilingve pentru termeni. omografelor etc. deci. Activitatea de traducere a instituţiilor UE sporeşte gradul de deschidere. perfect legitim ca aceştia. Rolul serviciilor lingvistice în diferitele instituţii şi organisme ale UE este de a promova şi consolida comunicarea multilingvă în Europa şi de ai ajuta pe europeni să înţeleagă politicile respective. Sarcinile lor exacte şi metodele de lucru variază în funcţie de rolul fiecărei instituţii. complexitatea lingvistică fiind o problemă care influenţează în mod direct sau indirect o întreagă varietate de sectoare ale politicii UE. să păstreze stilul acestuia şi să conţină formele de exprimare pe care le utilizează locutorii nativi ai limbii-ţintă. omonimelor. stilistică etc.). Cu toate acestea. pentru problemele de limbă (semantică. La nivelul Uniunii Europene (UE).Ludmila HOMETKOVSKI Universitatea Liberă Internaţională. Actualmente. Pentru a asigura buna sa funcţionare. deoarece calculatorul nu este capabil să „deverbalizeze” (Seleskovitch. Mai mult decât atât. activitatea de traducere dintr-o limbă în alta (dintr-un limbaj specializat în altul) a devenit o practică răspândită pe glob şi este în creştere continuă. Astfel. precum şi instanţele naţionale. legitimitate şi eficienţă al Uniunii. inclusiv a textului juridic comunitar (TJC). Astăzi este posibilă traducerea prin sistemele de traducere automată doar în domenii foarte exacte. Maşina întâmpină dificultăţi enorme în traducerea polisemilor.

retaparea cu ajutorul maşinelor de tipărit a variantei finale. valabile pentru traducător. baza de date terminologice InfoTerminographe Communautaire disponibilă online gratuit pe blog-ul autoarei: lhometkovski. 1987: 97. este o întreagă problemă pentru maşină. Dumon. chiar dacă acestea din urmă fac parte din acelaşi sistem juridic. Aceste dificultăţi întâmpinate de jurişti sunt. cunoştinţe elementare a dreptului ca atare. 1985: 28). pentru reformularea unor pasaje etc. Este evident că traducătorul poate să recurgă la ajutorul maşinii ca instrument de redactare şi formatare tehnică a textului. deoarece traducerea juridică este o cofruntare a diferitor ramuri de drept. abordarea problemelor legate de traducerea textului juridic presupune. rentabilitatea activităţii de traducere sporind considerabil. traducătorul poate să recurgă la folosirea unor dicţionare electronice şi a bazelor de date. nu în ultimul rând. Pentru transferul corect al sensului juridic. necesitatea creării propriilor baze de date (Vezi. păstrarea formei şi stilului propriu pentru textul-sursă şi. precum şi contextele de utilizare în vederea confirmării corectitudinii termenului ales. Cu regret. Bineînţeles că toate aceste operaţiuni care până nu demult prezentau o adevărată problemă (transcrierea manuală. fiind diferite pentru aceste sisteme (Koutsivitis. deseori. din păcate. Šarčević. existenţa opiniei destul de răspândite printre jurişti despre intraductibilitatea unor termeni (Kerby. De aici. instituţiile. originile istorice. definiţiile. trust. Cercetătorii insistă asupra faptului că principalele probleme în traducerea juridică decurg din necesitatea de a transpune mesajul dintr-un sistem juridic în altul. Gémar. 1979: 44. 1988: 44. cât şi traductologii remarcă faptul că. riscul de interpretare greşită fiind destul de ridicat. procedurile etc. sursele terminografice specializate bilingve şi/sau plurilingve. de obicei.md). huissier de justice. 1982: 10. În opinia noastră. conseil de prud’hommes. 1974: 273. există diferenţe structurale condiţionate de decuparea diferită a realităţii juridice. având drept rezultat prezenţa unor noţiuni şi concepte fără echivalenţe (de exemplu. în engleză. Bergmans.) odată cu apariţia calculatoarelor au dispărut din activitatea traducătorilor. cum ar fi transferul corect şi complet al conţinutului. David. între diferite sisteme juridice. traducătorul foloseşte.ulim. considerăm triada conţinut/formă/calitate drept o condiţie obligatorie şi indivizibilă în realizarea traducerilor juridice comunitare. se recurge la traducerea descriptivă (explicativă) sau se păstrează termenul în original. de exemplu. în plină măsură. În cazul în care echivalentul respectiv lipseşte în dicţionare. 1997: 233) şi justificarea de către aceştia a împrumutului şi a calcului semantic. calitatea traducerii în textul-ţintă. în primul rând. magistrature du parquet. Chiar dacă admitem că sistemele juridice ale celor 27 de state membre ale UE sunt perfect armonizate şi că traducerea TJC nu ridică problema diferenţelor de sistem. aparţin unor organizaţii de autoritate în domeniu şi că autorii îşi asumă responsabilitatea în ceea ce priveşte conţinutul acestor produse terminografice. cu condiţia că sursele respective sunt credibile. Atât juriştii. deoarece acesta din urmă necesită competenţe specifice pentru a efectua transferul realităţii juridice-sursă în realitatea juridicăţintă. de asemenea. Šarčević. Diferenţele în chestiune constituie o problemă majoră pentru actul adecvat de traducere. Acest model ar fi o soluţie pentru traducerea textului juridic aparţinând 237 . 1991: 293. Sistemul de traducere automată poate da doar o idee generală despre sensul unui text scris într-o limbă pe care nu o cunoaşteţi absolut deloc. oricum în sarcina traducătorului rămân alte probleme de rezolvat. De aici. equity. corectarea greşelilor de tipar etc. Din acest punct de vedere. Common law. în franceză). aceste baze sunt enorm de scumpe şi nu pot fi consultate online gratuit.prezintă dificultăţi insurmontabile pentru traducătorul personalizat. De asemenea.

Competenţa sociolingvistică presupune cunoştinţe de semiotică. Observaţiile lui P. ca o condiţie a priori a comunicării intelectuale: “Traducerea este o stare de fapt.unui singur stat.). directive. deoarece dreptul comunitar se fondează pe valori şi principii comune pentru întreaga arie geopolitică.) Ea [traducerea] presupune mai întâi existenţa unor traducători bilingvi. Instrumentele electronice de traducere asistată sunt foarte utile în acest scop.. mai degrabă. convenţii. or.. Competenţa discursivă presupune capacitatea de a combina forma şi sensul pentru a obţine texte scrise sau orale de diferite genuri. şablonul) cu textul-sursă. În această ordine de idei.. sociolingvistică. ci. repetiţia şi respectarea cu stricteţe a structurii şi a regulilor stilistice sunt semne de bună practică. traductibilitatea este o stare de drept. de vocabular. mai ales atunci când este vorba de creaţii originale ce constituie o provocare pentru limba gazdă” (Ricoeur. Traducătorii (inclusiv de texte juridice) trebuie să evite comiterea greşelilor de sens. capacitatea de a produce şi de a inţelege enunţurile în context. în acest sens. 4. dreptul transnaţional necesită un transfer al conţinutului. de formare a cuvintelor. Ricoeur au o foarte clară aplicabilitate şi în domeniul traducerii TJC. (. nu merită să preţuim modelul orgolios al “spolierii egiptenilor” (. Competenţa strategică presupune stăpânirea strategiilor de comunicare. contracte de căsătorie. de vânzare-cumpărare a proprietăţilor etc. abilitatea de a percepe sensul real conferit de subiect. discursivă şi strategică (Bell.. engleză şi franceză observăm paralelismul strict al alineatelor în toate cele trei limbi: Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale Directive 2001/84/EC of the European Parliament and of the Council of 27 September 2001 on the resale right for the benefit of the author of an original work of art 238 Directive 2001/84/CE du Parlement europeen et du Conseil du 27 septembre 2001 relative au droit de suite au profit de l’auteur d’une oeuvre d’art originale . în culegerea de acte normative comunitare în limbile română. 1. apoi ea constă în căutarea celei mai bune adecvări cu putinţă între resursele proprii limbii-gazdă şi cele ale limbii de origine. cu scopul eficientizării comunicării. protocoale etc. 2. care sunt complexe şi extrem de riguroase în ceea ce priveşte forma şi conţinutul. modelul mai modest propus de von Humboldt. al înălţării propriei limbi la nivelul geniului limbii străine. 2005: 48).) În instituţiile europene. politică şi administrativă. (. de nonsens. Competenţa gramaticală presupune cunoaşterea regulilor de cod. De exemplu. se traduc documente de natură legislativă. Traducătorul acquis-ului comunitar are sarcina de a traduce texte legislative publice (tratate. De aceea. Actele dreptului comunitar respectă cu stricteţe această regulă. de scopul interacţiunii etc. 2000: 5960) . 3..).. fapt care permite identificarea exactă a oricărei părţi din original. de pronunţie/scriere pe litere şi de structurare a propoziţiilor. Ricoeur a formulat chiar un principiu al “traductibilităţii universale”. de statutul participanţilor. Documentul tradus trebuie să corespundă formal (avem în vedere structura.. cu un caracter unitar. de contrasens. este oportun să amintim că P.) şi nu texte juridice private (acte notariale. prin concepte şi categorii care sunt caracteristice universului lingvistic din întreg spaţiul comunitar. Specialiştii recunosc că un traducător profesionist trebuie să dea dovadă de următoarele competenţe: competenţă gramaticală.

. spre deosebire de engleză şi franceză. Luându-se în considerare dificultăţile şi riscurile traducerii. prin urmare. articulând noţiuni.PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE. THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL OF THE EUROPEAN UNION. redactate mai apoi în fiecare limbă. redactat într-un singur exemplar (drawn up in a single original/rédigé en un exemplaire unique). În plus. va fi depus în arhivele (. având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. Din contra.) 239 . franceza. fixează regimul lingvistic al Comunităţii Economice Europene. dar prezintă rezultatul unei coredactări a actelor comunitare paralel în toate LO ale UE la momentul edictării actului. Folosirea tuturor LO îmbunătăţeşte transparenţa... multilingvismul se impune încă de la început.) (1) Dans le domaine de droit d’auteur. et notamment son article 95. limba română. se enumeră în ordine alfabetică toate LO ale UE).. principii şi reguli... Alte documente (de exemplu. enumerând limbile oficiale şi stabilind când şi în ce condiţii trebuie folosite. Parlamentul European. denumit Tratatul de la Lisabona. Whereas: LE PARLEMENT EUROPEEN ET LE CONSEIL DE L’UNION EUROPEENNE. în limbile bulgară (. La momentul adoptării directivei date. Textul juridic care defineşte politica lingvistică a UE este Regulamentul nr. prin urmare. germana) şi nu foloseşte toate LO decât în scopul informării şi al comunicării cu publicul. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene consacră în legislaţia primară principiul potrivit căruia instituţiile UE trebuie să comunice cu interlocutorii lor din statele membre în limba oficială aleasă de aceştia. în special art. Having regard to the Treaty establishing the European Community. Comisia Europeană lucrează zilnic în trei limbi (engleza.. legitimitatea şi eficacitatea Uniunii şi a instituţiilor sale. le droit de suite (. textele redactate în aceste limbi (the texts in each of these languages/les textes établis) fiind egal autentice. vu le traité instituant la Communauté européenne. and in particular Article 95 thereof. include membri care au nevoie de documente de lucru în propria lor limbă: în acest context. parlamentarii.. au fost elaborate modalităţi de redactare legislativă: redactarea bilingvă şi redactarea paralelă (coredactarea) (Bergeron.) Totodată. the resale right (. 1/1958 al Consiliului. dreptul de suită (. Dezbaterile în parlament au loc simultan în toate LO ale UE. comunicările cu autorităţile naţionale. 1995: 48-49). nu era una din limbile UE şi. actele comisiei se traduc. care. fiecare în limba lui. modificat. Faptul coredactării paralele decurge chiar din textele tratatelor: Prezentul tratat. versiunea română este o traducere. hotărârile adresate persoanelor fizice sau juridice şi corespondenţa) nu sunt traduse decât în limbile necesare. Întrucât: Considérant ce qui suit: (1) În domeniul dreptului de autor. vom preciza ca versiunea engleză şi cea franceză a actului dat (directivele făcând parte din legislaţia europeană care se aplică direct tuturor cetăţenilor UE) nu sunt traduceri în sensul direct al cuvântului. 95..) (1) In the field of copyright..

Acest fenomen nu violează paralelismul pus în discuţie şi reiese din specificul fiecărei limbi concrete. d) Toponimele şi datele calendaristice care figurează în actele europene se traduc în conformitate cu normele în vigoare: Fait à Bruxelles. mai exact. în lipsa unei echivalenţe. În baza fragmentului din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE citat supra. în consecinţă. dar exprimat într-o altă limbă decât cele 23. se impune principiul suprapunerii absolute a aceluiaşi conţinut. dacă în cazul unor traduceri se poate beneficia de o anumită marjă de manevră (de exemplu. Directive 2001/84/CE du Parlement européen et du Conseil . din standardul aplicat de fiecare limbă în scrierea denumirilor organismelor internaţionale. sau Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (Comunităţii şi Europene – cu majuscule). dar şi de modelele de formatare ale acestuia: utilizarea caracterilor aldine în titluri. în acelaşi timp. nu pot avea efecte diferite în statele UE. Fontaine – The President N. 27 September 2001. Fontaine. redarea cu precizie a conţinutului în integralitatea sa este o regulă generală pentru toate tipurile de traduceri. Traducătorul nu are această libertate. ele toate având statut de texte originale („a single original”/„un exemplaire unique”). La convention de Berne – Convenţia de la Berna – The Berne Convention etc. A se compara.Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE (şi nicidecum Directiva Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene (sau UE) 2001/84/CE). Cu toate acestea.(Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (2007/C 306/01). Semnalăm că forma feminină „La présidente” se traduce în română „Preşedintele”. Evident. c) Semnalăm. Traducătorul este obligat să ţină cont şi de aceste aspecte în formatarea traducerii sale. de exemplu). iar funcţiile deţinute de acestea se traduc: La présidente N. necoincidenţa ortografierii denumirilor de organisme internaţionale din perspectiva utilizării literilor iniţiale din cuvinte. Atunci când se traduce un act juridic comunitar într-o limbă neoficială (rusa. de cel mai înalt responsabil. „textele redactate în aceste limbi fiind egal autentice”. de exemplu. Elementele menţionate mai sus au o importanţă majoră în traducerea textelor comunităţii europene şi se aplică uniform în toate limbile UE. observăm paralelismul grafic ce ţine nu doar de alinierea textului. f) Actele europene.: LE PARLEMENT EUROPEEN ET LE CONSEIL DE L’UNION EUROPEENNE . b) Totodată. e) Numele proprii de persoane îşi păstrează forma originală. 27 septembrie 2001 – Done at Brussels. scrierea completă a cuvintelor cu majuscule etc. le 27 septembre 2001 – Adoptată la Bruxelles. trunchierea şi folosirea abrevierilor (sau invers desfăşurarea) fiind posibile doar în textul original al legiuitorului. ele făcând parte din document. rolul lui fiind să transmită voinţa legiuitorului prin prisma triadei conţinut/formă/calitate.PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE (şi nicidecum PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UE). textele UE reprezintă un întreg. vom semnala unele caracteristici proprii pentru traducerea TJC în limba română: a) Denumirile organelor emitente se traduc în limba română în forma lor originală. iar européenne – cu minusculă). emanând simultan de la mai multe organisme.. the Treaty establishing the European Community (European şi Community – cu majuscule) şi le traité instituant la Communauté européenne (Communauté – cu majusculă. Ex. astfel încât nu pot conţine înterpretări ambigue şi. de regulă. Fontaine – Preşedintele N. Prin urmare. se semnează către toţi reprezentanţii acestora. traducătorul fiind obligat să cunoască şi să respecte normele corespunzătoare ale limbilor din care şi spre care traduce. se pot 240 . Traducătorul nu poate omite numele sau funcţiile din act. 2008: 176]. deşi DEX-ul atestă şi forma „Preşedintă”.

p. regulile privind aspectul funcţional-stilistic şi lexical-semantic al limbajului-ţintă. L’analyse du discours comme méthode du traduction. De aici decurge responsabilitatea traducătorului şi statutul acestuia de coredactor (nu vom confunda noţiunea dată cu cea de coautor. p. Gémar. In: Drept comunitar al proprietăţii intelectuale. Essais de jurilinguistique. Teoria şi practica traducerii. care pot provoaca conflicte juridice cu repercusiuni grave pentru toată zona de aplicare a acestui act oficial. TJC este drastic în această privinţă. 2000). Bernhard (1987). el doar coparticipă în calitate de mesager al realităţii juridice la procesul de internaţionalizare). 45-50. La formulation du droit. dar. La traduction juridique: un cas d’espèce. omiterea unui fragment de text din diferite motive.H. în mod special. Bruxelles: Nemesis. Montréal: Linguatech Collection et Conseil de la langue française. cum ar fi lipsa de cunoştinţe indispensabile pentru a înţelege (!) textul. p. de l’Université d’Ottawa. Delisle. omiterile materiale (de exemplu. L’enseignement d’une terminologie juridique étrangère comme mode d’approche du droit comparé: l’exemple de l’allemand. 241 . fapt care elimină apariţia oricărei probleme de redare a sensului dacă traducătorul cunoaşte sistemul juridic. omiteri conceptuale (de sens). Roger (2000). Les grands systèmes de droit contemporains. Guţu. Jean (1982).). p. dificultatea majoră în traducerea TJC rezidă nu în probleme de ordin lingvistic.).prezenta explicaţii sub formă de note în josul paginii sau de parafrazare chiar în interiorul textului). vol. Le langage du droit. Ana (2007). la rândul lor. nr. După cum am menţionat anterior. omiterea unor date speciale. traducătorul nu are dreptul să-şi permită omiteri din text. Paris: Dalloz. In: Revue internationale du droit comparé. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bell. Aşadar. In: META. René (1974). Chişinău: ULIM. terminologia juridică în limbile implicate în traducere (considerăm terminologia comunitară ca absolut traductibilă prin stabilirea echivalentelor terminologice comunitare). cum ar fi referirile la alte acte etc. traducerea efectuată să aibă acelaşi rezultat şi efect juridic. Ottawa: Ed. acestea au o clară aplicabilitate şi în traducerea TJC. 2008. Patrick (eds. In: Ingber. T. în măsura în care traducătorul nu creează norma. traducerea TJC se va considera calitativă dacă traducătorul: a) va izbuti ca: conţinutul textului-sursă şi al textului-ţintă să fie acelaşi. 277-296. Jean-Claude (1979).). Théorie et pratique de la traduction. Bucureşti: C. p. p. La traduction juridique et son enseignement: aspects théoriques et pratiques. Jean-Claude. 1984) şi nivelele (Guţu. mai degrabă. 2007) traducerii. nr.Beck. 35-53. David. 1. Gérard et Vanderlinden. Cât priveşte cele şapte procedee tehnice de traducere descrise în literatura de specialitate (Vinay şi Darbelnet. Dumon. Léon et Vassart. 90-110. Bucureşti: Polirom. Munca traducătorilor permite. In: Gémar. cum ar fi neputinţa de a traduce ca rezultat al neştiinţei. Jean (1984). Langage du droit et traduction. 1. Bergmans. de ordin extralingvistic. Kerby. 176-198. Frédéric (1991). Français juridique et science du droit. structura textului să conţină elementele inevitabile pentru tipul dat de TJC. Bruxelles: Bruylant. In: Snow. Jacques (eds. UE să-şi respecte obligaţiile juridice în ceea ce priveşte comunicarea cu publicul. legităţile transformărilor gramaticale şi sintactice în traducere. b) va cunoaşte: noţiunile juridice fundamentale şi comunitare pentru orientare în textul juridic. ca şi textul-sursă. cauzează. Robert (1995). Le langage du droit. Directiva Parlamentului european şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale. etapele (Delisle. În acest sens. Într-adevăr. Bergeron. Dreptul de autor şi drepturile conexe. 24. 9-14.

Paul (2005). 242 . MOTS. réalité juridique. Vinay. Šarčević. Susan (1985). Ricoeur. Le point de départ de cette recherche est l’ analyse de la nature de la loi qui influence le procès de rédiger et de traduire les textes juridiques. nature du texte juridique. 53-201. 3-4. surtout la traduction des textes appartenant au domaine de la loi communautaire. nr. p. In: Revista română de Drept Comunitar. Šarčević. Paris: Didier. Thèse de dr. Jean (2000). Danica (1975).Koutsivitis. Stylistique comparée du français et de l’anglais. Langage. Translation of culture-bound terms in laws. Seleskovitch. Paris: Minard. Jean-Paul et Darbelnet. La traduction juridique comporte deux obstacles majeurs : le premier regarde les différences dans le système judiciaire et le deuxième signale les différences dans le système linguistique. In: Multilingua. 2008. traduction du texte juridique. nr. Iaşi: Polirom. New Approach to Legal Translation. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (2007/C 306/01). 1. Susan (1997). Etude d’un cas: la traduction des textes législatifs des Communautées européennes et en particulier à partir du français vers le grec. La traduction juridique.CLÉS : loi communautaire. Paris: ESIT. L’article suggère quelques moyens possibles de résoudre les problèmes qu’on rencontre dans l’activité de traduction. The Hague/London/ Boston: Kluwer Law International. RÉZUMÉ LA TRIADE CONTENU/FORME/QUALITÉ DANS LA TRADUCTION DES TEXTES JURIDIQUES COMMUNAUTAIRES L’ auteur de cet article analyse les conditions considérées nécessaires pour la traduction des textes juridiques. langue et mémoire. Vassilis (1988). Despre traducere. 127-133. p. texte juridique.

William Golding calls the hero of his book Pincher Martin Christopher. Campion. which means “Christ bearer” and this is both ironic. 243 . Malvolio hints at “evil wishing” (from the Latin male volente). a bestselling and award-winning US author of both fiction and nonfiction) says: “A memorable character name will not only define the book and shape the story. but it should invoke an instant image in the reader’s mind” (Kenyon. But all these authors have one thing in common: Characters have to be called something. Sir Tony Belch suggests an earthly. someone festive and quick-witted (from the Latin festinare). but these two very different-looking and different-sounding names have two quite different effects on the reader in the contexts of Sanctuary and The Sound and the Fury. Tommy Barban. As Sherrilyn Kenyon (b. Feste. giving his characters names that were puns. places. 1965. In Tess of the D’Urbervilles. and ideas to create a unique. Dick Diver. is finding the right names for his characters. Do we like Holden Caulfield’s name only because A Catcher in the Rye deeply affected us. but with good reason. who dived from high to a low place in life (Madden 1988: 112). saying something significant about human existence that will help the reader better understand himself and the world he lives in. Tess was originally called Sue but Thomas Hardy finally decided that Tess had the right ring. and the name suggests their character’s personality. which has important symbolic associations relevant to the book: Stan is the Old English word for stone. Some create elaborate family trees to the fourth generation. Benvolio suggests someone who is well-intentioned. with the Garden of Eden. How they combine people. apart from devising the plot. Some authors can’t even begin to write until their character has the exactly right name. in Romeo and Juliet. Parker has associations with land transformed into parkland. In Twelfth Night.Petru IAMANDI. and a bringer of dreams. luck and magic. Some authors think of the name first. crude character. One of the hardest things an author has to do. of course. in view of Christopher’s character. the barbarian. fictional world. who was campy. and an indication of his function as Everyman/Prometheus. others seem to resent the necessity of naming and use the same names over and over in unrelated books. memorable if posssible. 2005: 2). In The Two Gentlemen of Verona. Francis Scott Fitzgerald enjoyed. or Mercury messenger of the gods. Sir Andrew Aguecheek sounds like a sickly faced person. events. his naval nickname is also interesting in that it illustrates Christopher’s character as a stealer – he takes what belongs to others. as they make decisions about characters’ actions and reactions. while Mercutio suggests a mercurial temperament. In Tender Is the Night.” Fitzgerald said. a trickster renowned for eloquence. The name of Patrick White’s hero in The Tree of Man is Stan Parker. Albert McKisco sounds like “gasoline or butter. others change their minds several times times during the writing of the first draft. and. The names of some of Shakespeare’s characters can also provide clues as to what they are like. particularly from his friend Nathaniel (“gift of God”) (Maybury. or because it was well chosen and contributed to the novel’s effect? It has been argued that both Horace Benbow and Quentin Compson are shadows of William Faulkner himself. Memorable characters. 1979: 105). Universitatea „Dunărea de Jos”. Galaţi ON CHARACTER NAMING For a book lover there is nothing more fascinating than the way in which authors write their stories.

feel the need to share their experience with the newcomers. Until recently. In medieval China an oft-retold oral tale was the seventhcentury Story of Mulian. unless it is a time travel and they are from the modern era. Valentine. Another sign of the way in which a character dominates attention in a story is the frequency of eponymous heroes and heroines. Valentine. However. Daniel Deronda. Capturing the persona. Humphrey Clinker. Undoubtedly. The Sorrows of Young Werther. suggests ten major guidelines (Kenyon. but. Doll Tearsheet. is sensitive about her name. the false character is a “shapeshifter. Emma. Keeping the character’s social status in mind. 5. They 244 . Featuring the protagonist in the title of a narrative has a long pedigree. she is extremely selective about who should use that name with her. that is varying the syllables between first and last names. Keeping the character’s name consistent with his time period.I. 1. A few members of her family and friends sometimes call her Vickie. 1999: 127). which is the first link that the reader will have to the story. besides having its own unique harmony. even non-varied names such a Ian Fleming’s James Bond can work effectively. Lady de Winter is the cold and calculating villainess. Even in Shakespeare’s historical plays some characters are defined by their names. Thérèse Raquin. 2002: 125). Adam Bede. Madame Bovary. but the great Japanese classic of the twelfth century is The Tale of Genji. In Alexandre Dumas’ The Three Musketeers.I. it was virtually unheard of to find European nobility named “common” names such as Sarah. interestingly enough. Major guidelines. the true. Molly. although in this case the charismatic secret agent usually introduces himself as “Bond. 3.Shakespeare’s audience would probably recognize the significance of the names of the two gentlemen. innocent lover. the patron saint of lovers. 2. Jonathan Wright has a much more attractive ring to it than John Wright. bears the name of St. Shallow and Silence. the author could not have found a better name for her. Anna Karenina. for example. to the beginnings of the novel in the seventeenth century with works like Aphra Behn’s Oroonoko. Of course. quite a few of them. for example. Tom Jones. 2005: 3-7) that transcend genre. Iago reminds one of St.” named after the deceitful Greek sea god who could change shape. Warshawski series (1982-2009). Jane Eyre. etc. Old Goriot. Choosing a name in keeping with the character’s heritage and personality and/or trade. continues through the eighteenth century with novels like Robinson Crusoe. Proteus. which is a formal sounding of Victoria. Bullcalf and Feeble in King Henry Part 2. It goes back to the Greek tragedies (Oedipus the King. Pistol. Tristram Shandy.” which. Rameau’s Nephew. Eponymous characters. whose name symbolizes the ideal lover. Iago de Compostella. In Othello. 4. Readers will be thrown off if they find a Sherri or Brandy in a tenth-century Viking novel set in Scandinavia. Her last name points to her father’s Polish heritage. In Sara Paretsky’s V. each author has his own naming technique (there is no such thing as a definite pattern) but. Pamela. struggling hard for respectability. and on through the nineteenth century with Emma. Cousin Bette. Medea). Eponymous heroes are less common in Asian narrative traditions. that is capturing the character’s personality. Making the name harmonious. known as “El Matamoro” (the Moor killer) (Gibson. Kenyon. or the Royal Slave (1678) (Abbott. David Copperfield. which fits her tough private investigator reputation. James Bond. when they have acquired a certain amount of fame. conveys the character’s trademark arrogance. young people who try their hand at writing fiction. the female character V. She refers to herself mostly as Vic. Agamemnon.

What is important is that the reader can assume he knows how to pronounce them. Avoiding the names of prominent people. and uncommon names rather than common ones would do the trick. Or using surnames as first names. the more exotic their names should be. 1997: 125). etc. a British science fiction and critic) recommends that he should use slightly unusual names. 8. In the case of Giles de Givrey. If an author has a character that historically or culturally has to have a horrifically bad name. Victoria. Using nicknames. readers will get confused. But if too many of the character names in a story are too interesting. 1948. 5. One of the best examples is Stephanie Laurens. Anne. or Smathers and Smithers and Dithers and Mather. and it can throw him off-stride if he is unsure how it should sound. This does not mean names have to be of the sort that every reader will pronounce identically. etc. The more exotic his characters are. If he uses names that sound or look alike. she nicknamed every one of them: Scandal. that were recycled through their families. In her best-selling Cynster series (2001-2009). Explaining the name if it breaks the rules. Harry. Brian Stableford (b. Keeping in mind the genre. The reader should be able to pronounce everything he reads. then the characters’ names can be as outlandish as the author can make them. Avoiding confusion. it is easy to add an authentic note by picking a suitable name for him. who uses nicknames to add an additional layer to her characters. Researching the ethnic names. If one of the characters is a Latvian or a Turk. he should use a nickname for him. since a substantial number of first names started out as surnames. If the author is writing a Western and he has a hero named Giles de Givrey. authors should not people the same chapter or a crowd scene with Carl and Cal and Carol and Carolyn. plausibility is certainly sacrificed. 245 . 2005: 146-159): 1. Demon. 6. Standard techniques for framing sets of alien names include the liberal use of apostrophes and the consistent use of unusual consonant formations. Although duplication occurs in real life. Lenghtly last names rather than short ones. 1938. 7. Picking interesting names. 2. Lawrence Block (b. 10. 3. Of course. Character naming in science fiction and fantasy. although it is sometimes possible for him to “run a double bluff by giving bizarre alien creatures bathetically familiar names” (Stableford. An author should not get stuck on a letter or a rhythm. Avoiding the names others have made famous. while admitting that the success or failure of a piece of fiction rarely depends on the names of the characters. To stay historically accurate and yet give her characters names that would be evocative and sexy. He may not say it out loud but he will certainly be hearing it in his head. it will most likely not ring true to the readers. Varying the names of the characters.. if the story is meant to be humorous. which are not at all romantic. Avoiding twisting the reader’s tongue. If the author uses known-world settings. Devil. A good encyclopedia comes in handy. all the men have traditional English noble names such as Rupert. Sylvester. Here are his own major guidelines (Block. 4. 9. does stress the fact that character names influence an editor’s buying or rejecting the story. an acclaimed American crime author).relied on the traditional names such as Elizabeth. he might be the child of French immigrants who came out west to start a new life and were then murdered by the bad guy.

One thing that King has brought through several of his works from The Stand (1978) to The Eyes of the Dragon (1987) to the Dark Tower series is the consistent use of the same letters (R. which reflected the owner. much like in science fiction and fantasy. spunky woman who is also intelligent and proud of it. and formal. Limbeck and Jarre. Anthony. fast rules exist for naming a romance character. Yet. the result is Susannah Dean. Her alter ego. Many fantasies are directly based in ancient mythology which can be thoroughly researched. and Chelestra (water). a name tied to power. as in the case with Margaret Weis and Tracy Hickman’s Death Gate Cycle series (1990-1995). Character naming in horror. Pryan (fire). by Robert Browning. One of the evil magicians. When first introduced to the heroine. it also means having the correct use of titles as well as the names of residences. J. When an author creates an entirely new world. Johanna Lindsey keeps her readers and characters rooted in the tumultuous Regency period with her Malory series (1985-2010). Character naming in romance. In The Gunslinger. Horror. status. it was Randall Flagg. in The Eyes of the Dragon. With historical romance. for example. Kelly Ashton. based on a poem. his characters’ names may have no direct reference to Earth or civilizations. Society knows him as Lord Anthony. is a rather handsome rake. In contemporary romance. The dwarves’ names. is King’s ultimate goal. have lyrical names such as Agah’ran and Rees’ahn. and the reader instantly knows that the persona Tony portrays to society is nothing like the real man. Another character in the Dark Tower series shows us the differing personalities that names portray. just as her name suggests. Odetta Holmes is a woman with a dual personality.F. one that she is unaware of. Navy SEAL Lieutenant Tom Paoletti’s name instantly brings to mind strength and dependability. readers do like to see traditional names of that time period. Stephen King names his lead character Roland of Gilead. No hard.R. Tolkien’s interest in Old English. street-smart killer. It is not just a matter of utilizing names that the reader will believe were common in the early nineteenth century. polite. has a name that instantly evokes malevolence. In The Stand it was Randall Flagg. In Suzanne Brockmann’s The Unsung Hero (2000). producing a ready-made set of exotic names. is a genre where one can let his mind run wild. The main antagonist in the series is a magician named Xar. Dr. Most people call her Regina. While reading the names of these worlds. for example. One of the characters in the Malory series. which. the first book of his epic Dark Tower series (1982-2004). niece to the Malorys. The four worlds they use are Arianus (air). certainly. formal and kind as well as tough and street-smart. Another character is Regina Ashton. summon images of solidity and strength. mean. Sinistrad.) as the resident evil. Detta Walker. The elves. Childe Roland. Odetta is rich. Abarrach (stone). the author can take many liberties since the names do not need to be historically accurate. The constant use does not only intrigue the reader. giving images of darkness and maliciousness. again. is a tough. helped him give immense narrative authority to the hypothetical languages of Middle-Earth. the reader will picture a vibrant. and fear. but the implication instantly frightens. who is a jokester and charmer.R. The name gives the character historical complexity as well as meaning for the reader. the reader gets a sense of what they are comprised of. invoking the image of refined beauty and 246 . his family calls him Tony. and in the Dark Tower series it was Richard Fannin. A further advantage of this strategy is that names borrowed from mythology are already packed full of useful symbolic implication.One particularly useful resource for names is mythology. When King meshes these two personalities into one and forces them to take on each other’s attributes.

he brings to the character a load of ethnic. Character naming in mysteries. Since paranormal can encompass any and all genres. Rowling has immortalized the name Harry — a boy who starts out average but then turns out to be special.K. to the Teeth of the Tiger. Louis L’Amour defined the genre with his unforgettable pioneer family. One of the premiere writers of westerns. Another example is Elizabeth Peters and her Amelia Peabody series (1975-2006). The minute he chooses a name. and to read that name invokes an image of a man with more strength and integrity than a normal person has. however. In the case of W.B. which give the reader an immediate sense of sensuality and sexual prowess. Character naming in erotica. 1984. and we get an additional picture of the character.and readers of western fiction have come to expect their characters to have names along those lines. “There is power in 247 . And as we read through the story we find that Regina is indeed all those things and more. and Doc Hollida . this one of a strong-willed and levelheaded woman. Conclusion. Watson and nemesis Moriarty are three characters created by Sir Arthur Conan Doyle. Character naming in westerns. With her spellbinding books. Hercule is a French form of Hercules. even racial baggage. and Slade or Tristan. national. Military writers are careful to assign their characters names that are also geographically and culturally correct. tenacity. the trend seems to be for short average names such as Tom Clancy’s Jack Ryan (from The Hunt for Red October. Again. It allows the author many degrees of leniency as far as names go. As Nancy Kress says. instantly making the reader picture an imp of a girl getting into all sorts of trouble without thought to consequences. Agatha Christie captured the genre with her Belgian detective. 1995-2009). to Renaissance England in the space of a few pages. The erotica genre has no rules. Character naming in war fiction. Character naming in teen fiction. However. In the case of the protagonists. the Sacketts. everyday people can experience erotic adventures. What names to use is a decision an author has to make every time he sits down to write a piece of fiction. and extreme cleverness. Griffin’s Corps series (1986-2004). from western to horror to romance to erotica. the names are specific to the World War II time period. Hercule Poirot. The mere mention of these characters’ names invokes the image of high intellect. perseverance. Texas. Billy the Kid. such as Brandon and Cindy. Others like names that have great sex appeal. strong names are the norm. Yet another uncle calls her Reagan. The Old West was filled with such hard names as Wyatt Earp. Rules of both contemporary and historical fiction apply. like Delilah or Eve. Character naming in paranormal fiction. Lindsey captures the heroine in each of the names. one of her uncles calls her Reggie. 2003) or J. Paranormal is a genre that can take a reader from modern day Houston. Sherlock Holmes and his famous sidekick Dr. Some readers prefer the more common names. J. It was the perfect fit for the brilliant sleuth.D. the rules of the specific genres accessed should be observed. Readers seem to expect something catchy and smart. of which she is. Robb’s Eve Dallas (In Death series. Character naming in thrillers. The first teen books that usually come to mind are the Harry Potter series (1997-2007). giving rise to the idea that average. Teens want to read about people their own age. Meg Cabot has also captured teens and young girls across the US with her Princess Diaries series (2000-2009) and heroine Mia Thermopolis. it brings its own special restrictions. Griffin uses names that were common in high society at the time.E. as most of his characters were not only successful military men but also wealthy and prominent in society.elegance. The name Amelia certainly suits the brainiac Egyptologist as no other name could.

248 . REFERENCES Abbott. Barry (1979). The Writer’s Digest Character Naming Sourcebook. Brian (1997). littérature fantastique. Techniques in Creative Writing. Certes. aident le lecteur à poursuivre l’action sans difficulté. Au moment où ils choisissent un nom. Inc. Madden. Cincinnati: F+W Publications. Inc. The Cambridge Introduction to Narrative. New York: Arbor House. A Handbook for Writers.names” (Kress. Stableford. chaque écrivain a sa technique de baptiser les personnages. Orson Scott (1988). Cincinnati: F+W Publications. il n’y a pas de formule unique. 2nd edition. Revising Fiction. surtout dans la littérature commerciale. RÉSUMÉ COMMENT L'ECRIVAIN CHOSIT-IL LE NOMS DE SES PERSONNAGES ? Pour ceux qui aiment lire. Characters and Viewpoint. parfois même raciales. “a name is part of who a person is. celui-ci se charge de significations ethniques. Porter (2002). Batsford Ltd. That is why it is always helpful to give characters memorable – and very different – names. Lawrence (1981). les lieux. H. mais ceux qui jouissent d’un certain prestige éprouvent le besoin de partager leur expérience aux jeunes qui tentent de se forger une carrière littéraire. London: B. David (1988). Mots clés : personnage. éponyme. A Manual for Fiction Writers. mémorables. Nancy (1998). Writing Fantasy & Science Fiction. Sherrilyn (2005). Gibson. Cambridge: Cambridge University Press.T. After all. science-fiction. qui aide le lecteur à se comprendre mieux et à mieux comprendre le monde où il vit. Writers’ Workshop. Teaching Shakespeare. 1998: 23). Kenyon. nationales. les aventures et les idées pour faire surgir un monde inouï. Pour un écrivain. Cincinnati: F+W Publications. s’ils sont bien choisis. Card. New York: Nal Penguin Inc. It’s the label that stands for everything you’ve done and everything you are” (Card. Besides their effect on the characters themselves. Inc. London: Hodder Headline Plc. Kress. les noms. combinent les personnages. l’une des options les plus difficiles est le choix des noms des personnages. Rex (1999). A part leur effet sur les personnages. Cambridge: Cambridge University Press. Maybury. 1988: 41). nom. Dynamic Characters. plein de sens pour l’existence humaine. il n’y a rien de plus fascinant que la manière dont les écrivains conçoivent leurs histoires. Block. the names of the characters are also the label the reader uses to help keep the characters straight. Telling Lies for Fun & Profit.

Toutes les marques de littérarité ne sont perceptibles qu’à réception car c’est le lecteur qui mesure le degré de littérarité et qui atteste du statut littéraire d’une œuvre. C’est le cas d’un ordre prosaïque de mots dans un sonnet de la fin du XIXè siècle. écrit Georges Molinié. d’emprunts lexicaux et de néologismes. c’est-à-dire du caractère de littérarité d’un texte donné. QUELQUES CONSIDERATIONS RELATIVES A LA THEORIE STYLISTIQUE DE MOLINIE 1. à vocation généralement élitiste ? Nous répondrons à cette question en exploitant les grilles heuristiques définies par Molinié. n’est pas d’abord le style. aux productions littéraires individuelles. En rupture avec ces horizons d’attente. La littérarité générale est. administratif. par exemple. La stylistique vise ainsi à caractériser le discours littéraire comme tel. scientifique). etc. Notre étude porte sur le lexique populaire puisé à l’œuvre poétique Les quatrains du dégoût de Zadi Zaourou. La littérarité générique concerne les genres littéraires. même si. Le stylème est envisagé en rapport avec la notion de code qui est elle-même la constitution d’une régularité langagière. et Molinié précise qu’elle est à la recherche d’un caractérisème.Généralités L’objet de la stylistique. Elle prend en compte les études de style consacrées à un auteur particulier.Fulbert Loukou KOFFI Université de Bouaké. les faits de contremarquage produisent des déceptions d’attente. peut-il concourir à la littérarité d’une œuvre poétique. Le lexique populaire pourrait lui-même se définir comme le lexique relevant d’un bas niveau de langue. Dans le cas du français qui nous intéresse. Ce caractérisème. L’analyse stylistique porte essentiellement sur le discours littéraire. mais contraintes de se servir de cette langue comme moyen de communication sociale[1]. 249 . quant à elle. en revanche. avec toutes les altérations lexicales qui en découlent. ni à la complétude sémantico-informative dans l’énoncé. Côte d’Ivoire ANALYSE STYLISTIQUE DU LEXIQUE POPULAIRE DANS LES QUATRAINS DU DEGOUT DE BOTTEY ZADI ZAOUROU Introduction L’approche stylistique élaborée et proposée par Molinié a pour objet d’étude le texte littéraire. il pourra être perçu comme étant le fait de personnes déscolarisées ou peu instruites. Il se présente comme un cocktail plus ou moins réussi de lexies du français. La littérarité singulière s’intéresse. le style peut difficilement s’appréhender autrement que comme objet d’étude de la stylistique. n’est lié ni à la nécessité syntaxique. entre une épopée et un poème lyrique. C’est un caractérisème de littérarité. celle qui permet de distinguer un discours littéraire d’un discours informatif (technique. et Molinié définit trois types de littérarité. C’est par elle que s’établit la distinction entre un roman et une pièce de théâtre. Mais Molinié souligne les limites de cette dernière classe car une étude isolée sur l’œuvre d’un auteur ne pourrait aider à mettre en évidence des traits esthétiques significatifs. Comment donc un tel lexique. libéré des exigences de la langue normative. Cette régularité langagière est décelable à partir des habitudes de chaque pratique littéraire. qu’il nomme aussi stylème. Ainsi. un sonnet classique suscite des horizons d’attente spécifiques. écrit-il. Les traits formels qu’il développe mobilisent cinq postes d’analyse au nombre desquels figure l’analyse lexicale. Ce statut littéraire est aussi appelé stylème. I. contrairement à ce qu’on pourrait spontanément penser. qui relève d’un niveau inférieur. Un discours est ou n’est pas littéraire.

la déception. s’organise autour des deux composantes du signe linguistique que sont le signifiant et le signifié. L’intérêt du contremarquage réside dans le fait que ce n’est pas le semblable qui est remarquable mais la rupture. et qui peut faire varier sa portée de sens. détermine le genre littéraire. d’ordre. exposée dans Eléments de stylistique française[1]. Toutefois. hantant les Phèdres. de surprise. Habitant les patois . à son tour. L’analyse stylistique du signifié porte sur les cinq grilles heuristiques que sont le système sémique. Mais cette conception du fait littéraire n’a guère prospéré au-delà de cette époque. le lexique. ayant le décorum pour loi. etc. le système énonciatif. nobles. Et la surabondance de caractérisèmes de littérarité donne lieu à la surcaractérisation. le changement – la différence. les Jocastes Les Méropes. La mélodie concerne l’intonation selon laquelle on prononce l’unité. la violation.[1] 250 . L’analyse lexicale. quelques uns aux galères Dans l’argot . d’une syllabe. Il permet de mesurer la matérialité des relations dialectiques entre l’identité et la variation. Et montant à Versailles aux carrosses du roi . c’est surtout montrer en quoi ce lexique est porteur de littérarité. détermine le niveau de langue. le moyen heuristique le plus efficace pour déceler les marques de l’identité et de la variation. Quant à la volumétrie ou volume de la lexie. Et le niveau. Il peut également y avoir itération d’un contenu. notamment le choix des mots. la caractérisation. était considéré comme l’une des composantes fondamentales du style en rhétorique. dévoués à tous les genres bas. Les principales structurations prévisibles de la répétition peuvent se ramener ici à l’itération d’un phonème. La répétition est. L’intonation peut ainsi conférer au mot un effet de prière. Les autres. tas de gueux. d’une lexie ou d’un syntagme. elle se rapporte à la variation des oppositions de volume. en effet. de l’anaphore. cette analyse peut s’avérer intéressante en rapport avec certains procédés rhétoriques qui opèrent sur la tranche acoustique du signe. en ce qui le concerne. C’est le cas de l’allitération. les réseaux lexicaux et les isotopies.Application de la théorie la théorie stylistique de Molinié à l’analyse du lexique populaire Appliquer la théorie stylistique de Molinié à l’analyse du lexique populaire. vivaient parqués en castes Les uns. Comment peut-on alors percevoir les faits de marquage et de contremarquage dans l’usage du lexique populaire en usage dans notre texte de référence ? A une telle question. L’analyse lexicale du signifiant présente en général très peu d’intérêt pour un texte écrit dans la mesure où celui-ci met rarement l’accent sur la forme sonore des lexies. d’un style particulier qui.Pour mettre en pratique sa théorie. Cette littérarité est perceptible à travers des faits de marquage et de contremarquage. Molinié répond que jusqu’au milieu du XXè siècle. Celui-ci se manifeste par des déceptions d’attente par rapport à des habitudes de telle ou telle pratique littéraire. Hugo dénonçait cette ségrégation lexicale en ces termes : Les mots bien ou mal nés. de l’assonance. le système figuré et la phrase. etc. Le choix des lexies relève. les relations sémantiques. Mais le phénomène le plus intéressant pour le stylisticien est le contremarquage. Molinié définit cinq postes d’analyse : l’analyse lexicale. d’indignation. le manque ou l’ajout. L’analyse stylistique du signifiant porte sur la mélodie et la volumétrie. Déjà au XIXè siècle. Le marquage ressortit à une régularité langagière. drôles patibulaires. en effet. le système connotatif. d’enthousiasme. 2.

La création de néologisme se fait surtout au moyen de la paronymie.-1.Il ressort donc de cet extrait que la fausse querelle entre mots dits poétiques et mots non poétiques est sans intérêt majeur pour Hugo. Les néologismes par paronymie Les néologismes sont des mots nouvellement introduits dans la langue. Le poète passe ainsi de la lexie FESCI [fesi] à la lexie vessie [vesi] en jouant subtilement sur les oppositions de traits articulatoires sourd/sonore des phonèmes /f/ et /v/. au langage de la rue et au néologisme. Cette déception d’attente se constate aussi dans la rupture entre les premières œuvres poétiques du poète Zadi Zaourou et la présente œuvre. 92). on parle de néologisme de forme. C’est en usant d’un procédé similaire qu’il obtient encore les lexies démon-cratie (p. des lexies relevant des niveaux soutenu et familier. 1. par des déceptions d’attente par rapport aux habitudes de la pratique poétique. lui. dérivation. Ces mots nouveaux sont soit créés. C’est exactement selon le même procédé que le poète passe de la lexie idéologie à son paronyme idiot-logis. Analyse du signifiant L’analyse du signifiant ne manque pas d’intérêt dans cette œuvre poétique. Cet horizon d’attente lié aux caractéristiques généralement reconnues au texte poétique se trouve déçu par l’interférence d’un niveau de langue inattendu. Mais les néologismes peuvent être d’emploi ou de sens lorsque des mots qui existent déjà dans la langue sont employés avec des sens nouveaux. A quoi il faudra ajouter le phénomène de l’alternance codique qui fait s’entremêler. Dans cette œuvre poétique de Zadi Zaourou. dans le livre I notamment. on notera que le marquage est perceptible à travers la forte récurrence du lexique populaire. Le contremarquage se manifeste. soit obtenus par déformation. Nous l’aborderons en trois points : les néologismes par paronymie et les emprunts lexicaux de type onomatopéique. 177) respectivement à partir des lexies démocratie pour la 251 . notamment dans le livre I. On en arrive alors à un surmarquage. Les premières œuvres[3] se signalent par un niveau de langue soutenu avec en plus un encodage symbolique très complexe qui a d’ailleurs valu à celles-ci une véritable publicité d’hermétisme[4] de la part d’un lectorat de niveau moyen. l’œuvre Les Quatrains du dégoût. DéMONcratise et Dé-mon-cratise (p. à une surcaractérisation. Dans ces cas. à l’intérieur d’un même texte. (p. composition ou emprunt. En effet. 1. Cette modification de la tranche acoustique s’accompagne aussi d’une modification du contenu car la lexie vessie obtenue ne désigne plus le réservoir musculo-membraneux dans lequel s’accumule l’urine mais ironiquement.ANALYSE STYLISTIQUE DU LEXIQUE POPULAIRE DANS LES QUATRAINS DU DEGOÛT Cette analyse sera menée autour des deux faces du signe linguistique : le signifiant et le signifié. Le poète signale lui-même en note infrapaginale qu’il s’agit d’une perversion du terme idéologie. A l’inverse. le genre poétique a été souvent perçu comme le lieu de l’excellence dans le domaine du langage. 98) La première lexie connaît non seulement une modification au niveau de ses phonèmes (é devient i) mais aussi une fragmentation qui fait du paronyme une lexie composée. Dans l’œuvre de Zadi. les deux types de néologisme coexistent. tient sa spécificité des emprunts lexicaux aux langues ivoiriennes. une association estudiantine. voire des lexies nouchi (argot ivoirien).[2] Il exclut le plus souvent le niveau de langue populaire et accorde le primat au niveau soutenu. Nous exploiterons tous ces faits langagiers à partir des grilles heuristiques de l’analyse lexicale. II.

dans ce contexte. elle. en évoquant la barbarie et la violence. l’on peut retenir que l’analyse du signifiant met en évidence une grande variété de faits stylistique. 2. Bakhounine. empruntées aux langues ivoiriennes.première et démocratise pour les deux autres. C’est le signe que le discours qui a cours ici emprunte en grande partie à la langue orale certaines de ses composantes. L’onomatopée plic ploc renvoie aux sons émis par les plongées et émergences répétées du nommé Otto-beau-pied (p. 19). il en emprunte aux autres langues. traduire. pour la plupart. Mais l’usage de la lexie pied-bot dans le quatrain est le signe que cette onomatopée a un fondement métaphorique. à l’exception de plic ploc qui émane du français.Les niveaux de langue Traditionnellement. Elle pourrait. l’on peut dire que vi et viivi reproduisent la forme sonore des agitations et balancements vifs des machettes. portent essentiellement sur les onomatopées comme vi. C’est d’ailleurs ce que confirment les deux premiers vers du quatrain précédent : Son corps était la réplique de son âme Pied-bot du corps et pied-bot de l’âme (p. laquelle rétraction est souvent associée à des malformations osseuses. Max Stirner. disions-nous. Le pied-bot est. Ces lexies sont. Dans les deux autres lexies. La lexie démon-cratie. toutes deux construites à partir de la lexie pied-bot. A partir de leur contexte d’emploi. 63) En somme. Cette interjection est proférée à la suite ou avant une série de noms évoquant des révolutionnaires ou anarchistes : Kropotkine. La lexie Dé-mon-cratie subit. qui se présente désormais sous la forme d’une lexie composée. quant à elle. laquelle devient alors démon. la paronymie se double d’un procédé de mise en relief. La lexie déMONcratise opère ainsi un marquage au niveau de la syllabe MON par l’usage impertinent de la majuscule. les niveaux de langue obéissent à une hiérarchisation en trois niveaux allant du niveau familier au niveau soutenu en passant par le niveau 252 . La démarche d’une personne ayant un pied-bot est ainsi faite de montées et descentes. dans Les quatrains du dégoût. dues aux longueurs inégales des deux pieds. un morcellement syllabique au niveau de la racine lexicale démon déjà déformée. Voline. Ces agitations féroces. 64). plic ploc (p. affectent cette onomatopée d’une affectivité dysphorique. pour terminer. Proudhon. le désaveu du poète par rapport au combat de ces prétendus révolutionnaires. comme on peut s’en rendre compte dans ce vers : Vi ! vi ! viiivi ! Le sang qui gicle. Mais l’intérêt accordé au signifiant est loin d’occulter l’importance du signifié. 19) L’interjection pouaaaah marque.Analyse du signifié Dans notre étude. ça les revigore : vi ! (p. un pied difforme par rétraction de tendons et de ligaments. viivi (p. une emphase. Le nom Otto-beau-pied est donc une ironie doublée d’une paronymie. l’analyse du signifié portera sur deux grands points : les niveaux de langue et les champs lexicaux dérivationnels. 198). 2-1. Guevara et Ben Laden. Le poète passe d’une lexie à son paronyme pour révéler la réalité que suggère celui-ci dans son esprit. Les emprunts lexicaux de type onomatopéique Les emprunts lexicaux. De façon générale. 64) et l’interjection pouaaaah (p. est obtenue par perversion de la racine lexicale demos (peuple). Et quand il ne crée pas de mots nouveaux. Notons. Mais la métaphore peut dépasser le seul cadre de la démarche physique et suggérer les disparitions et apparitions répétées d’un individu marqué par la duplicité. le dépit. l’usage du néologisme par paronymie repose sur la figure de l’ironie. que la perversion de la racine lexicale (de demos en démon) pourrait être la juste traduction des travers de la pratique démocratique dans certains Etats africains. Cette fragmentation peut s’expliquer par une volonté de mise en relief. en effet.

braise (p. quant à lui. les deux niveaux se distinguent très souvent. relâché. La dimension pragmatique du poème. Bien que proches l’un de l’autre. 20). et donc de ce titre. Le syntagme Erreur de Gawa combine. le bété. 14) La gravité de l’erreur relève ici de l’imprudence et même de la complaisance de l’adulte qui. le poète fait allusion à une erreur fatale dans les relations adulteenfant : Dis et redis à l’enfant qu’il est beau très beau Dis-le-lui au lever du jour chaque jour Et pour sûr au coucher du jour un d’ces jours Tu le surprendras courtisant ta mère (p. C’est le cas de la lexie Gawa dans le syntagme Erreur de Gawa et de zouglou dans la locution verbale libérer en zouglou. C’est dire que le nouchi est un mixte de néologisme et de lexies de langues naturelles (le français et les langues ivoiriennes notamment). Au nombre de ces lexies. parapluie atomique (p.. moyenmédiocre. malencontreusement. est une création des milieux déscolarisés des grands centres urbains (Abidjan en particulier) et s’affiche comme une volonté de combler les lacunes des usagers concernés par rapport au français comme langue d’échange.. le zouglou (p. Il est donc le résultat d’un assemblage de lexies du français. la lexie Erreur qui relève du lexique français et Gawa qui est une pure invention ivoirienne. sublime. 28). nous nous intéresserons en particulier au lexique nouchi (sociolecte ivoirien de type argotique) et au lexique familier. non marqué et soutenu ou littéraire. Cathérine Fromilhague et Anne Sancier-Château proposent la quadripartition suivante : populaire. l’absence d’article dans ce 253 . 2-1-1. Le lexique de l’argot ivoirien regroupe les lexies suivantes : Erreur de Gawa (p. familier. notamment le malinké. braiser. Le niveau familier présente. familier. 14). élevée. est donc évidente : il faut éviter la complaisance dans l’éducation des enfants. familier renvoie à un type particulier de situation d’énonciation. Les différents points qui feront l’objet de notre analyse sont : le lexique de l’argot ivoirien ou nouchi. populaire marque une appartenance sociale et même géographique (. Il résulte. 16).[6] Le niveau populaire est donc un sociolecte. Notre étude portant sur le lexique populaire.[5] Pour leur part. Elles sont le fait d’une pure création des milieux populaires ivoiriens. une sous-catégorie : le niveau populaire. c’est ainsi que Molinié procède à une stratification plus avancée de ces niveaux de langue donnant les niveaux suivants : populaire. Cette tripartition semble regrouper. il se combine plus aisément à ces sociolectes dans une situation d’énonciation donnée. bas-humble. Par ailleurs.) .. à ses origines. le baoulé. Ainsi. celui de la conversation.courant. à l’intérieur de chaque niveau. La lexie Gawa. S’il est vrai que le niveau familier ne se confond pas au nouchi. des souscatégories . éveille les sens libidinaux de l’enfant en croyant lui faire des éloges. Dans le quatrain qui porte ce titre. lui. et des langues nationales. de l’effort des masses déscolarisées de s’approprier l’outil d’insertion sociale que représente le français. des langues nationales et de néologismes.. certaines sont des néologismes de forme ou néologismes lexicaux. libérer en zouglou (p.[5] Cette organisation considère le niveau courant comme un niveau non marqué (ou neutre). les emprunts lexicaux et le lexique familier. 152).Le lexique de l’argot ivoirien (ou nouchi) Le nouchi est un sociolecte ivoirien des grandes agglomérations. qui signifie nigaud ou naïf. né de la rencontre du français en tant que langue en vigueur dans les échanges sociaux.

cette locution est l’objet d’un traitement ironique dans la mesure où le poète fait du zouglou.syntagme est le signe d’un mode d’expression qui s’émancipe des contraintes de la langue française. la violence qui s’était instaurée dans ce milieu avait amené les étudiants membres de ce syndicat à éliminer par holocauste. 118). 20) et Papa (p. Trois lexies retiendront notre attention à ce niveau : Kokobliko (p. considérée comme une élite dans le domaine intellectuel. Il est peut-être étonnant de remarquer que cette locution argotique est le fait de la jeunesse estudiantine. Il tente. ce nom désigne un curieux bébé vessiste. création des milieux estudiantins de Côte d’Ivoire et découlant probablement d’une déformation de la lexie anglaise school. La lexie Kokobliko. Il s’agit des lexies braiser (p. La plupart des emprunts proviennent du malinké[10] mais il en existe qui sont issus d’autres langues ivoiriennes. certains d’entre eux auraient entendu leurs chefs militaires s’exclamer en ces termes : La partie a été sanglante ! Cette exclamation. signifie danser le zouglou[8]. 20) En somme. 35). De la même façon. genre musical reposant sur très peu de recherche au niveau de l’orchestration musicale.[7] Cette locution. C’est ce que confirme cet extrait : Dans les cités que gère la Vessie On braise de tout et même du prof (p. de la langue malinké. 2-1-2. L’auteur indique bien en note de bas de page qu’il emprunte cette lexie au titre d’une émission humoristique de la télévision ivoirienne. la locution verbale libérer en zouglou est le résultat de l’association du verbe libérer relevant du français et de la lexie zouglou. en ce qui la concerne. Mais la crise socio-économique et politique n’a-t-elle pas eu d’impact fâcheux dans les milieux intellectuel ? En outre. C’est 254 . 91) et Bramôgô (p. Il aura réussi à défaire la poésie de son manteau élitiste pour la revêtir d’un vêtement populaire qui. ne demeure pas moins plaisante et originale. Elle pourrait être la déformation du français partie sanglante. pour n’être pas noble. aurait donné Patissankana. vulgarisée par les artistes du genre musical zouglou. de reproduire l’atmosphère de cette émission dans laquelle le journaliste pose une question surprise à un passant quelconque. le génie du poète aura consisté à donner un ancrage lexical au langage poétique. S’inspirant du mode de cuisson des aliments à la braise. braise (p. n’est-ce pas en situation de crise qu’éclot la création artistique ? L’étude sociologique du nouchi devrait permettre de le comprendre. désigne un insecte mythique. attendant de lui une réponse hilarante. camarade ou pôte. dans le poème qui porte ce titre. Les autres lexies sont des néologismes sémantiques. issue de la langue bété et de plusieurs autres langues du centre-ouest de la Côte d’Ivoire. Au cours des deux guerres mondiales qui ont vu la participation des soldats africains. ces syntagmes révèlent des cas d’alternance codique. Les lexies braiser et braise sont créées au moyen d’une métaphore. les adversaires syndicaux qui rôdent dans les cités. un produit de labos (p. Les lexies Patissankana et Bramôgô émanent. Patissankana (p. La lexie Bramôgô signifie. 16). Dans le poème où il est évoqué. Patissankana est une interjection malinké qui marque l’étonnement. elles. généralement un naïf. consistant précisément en l’introduction de nouveaux sens. les étudiants ivoiriens membres de la FESCI[9] ont créé le néologisme braiser qui signifie pour eux ôter la vie à quelqu’un en le brûlant vif. D’ailleurs. la surprise. maladroitement reprise. symbole de l’intelligence discrète.Les emprunts lexicaux L’une des caractéristiques majeures du langage populaire réside dans l’emprunt lexical. 114). 28) Quoiqu’il en soit. caractérisé par une croissance et une indiscipline précoces. En effet.

que celui-ci est un cocktail d’argot ivoirien. C’est précisément ce procédé qui a cours dans Les quatrains du dégoût avec lexies prof. labos. une telle lexie proférée relève du niveau grossier. pour l’essentiel. a pour effet de dévaluer l’enseignant en même temps qu’elle met en évidence la dégradation des valeurs morales dans le milieu de référence. 118 On notera surtout que le recours aux emprunts lexicaux a pour but et pour effet de restituer le sens intuitif des lexies avec toutes les émotions dont elles sont porteuses. La dérivation régressive peut parfois évoluer jusqu’à la troncation comme lorsque la lexie vélocipède devient vélo. dans le langage populaire. Retenons. 21). Dans ce corpus limité.Les champs lexicaux dérivationnels Comme les niveaux de langue. en ce qui concerne le lexique populaire. amphi (p. notamment les champs lexicaux dérivationnels. Ainsi. à partir d’une réduplication de la première syllabe du verbe familier pisser. 118). elle. flic (p. pipi (p. elle subit une modification au niveau sémantique. l’agent de police et le jeune homme. Elle ne désigne plus une personne âgée mais marque plutôt un ton familier. Notre corpus comporte. 2-2-1.Le lexique familier Le lexique familier est mis en évidence par les lexies mon vieux (p. 19) La lexie pipi se construit. L’adjonction de l’adjectif possessif mon à cette lexie fait passer celle-ci de la classe des adjectifs à la classe des noms. criminos (p. des cas de dérivations propres. d’emprunts aux langues ivoiriennes et de lexies familières. Par ailleurs. 22) et les gars (p. D’ailleurs. Ces cas s’organisent en deux points : la dérivation régressive et la dérivation progressive.un terme généralement utilisé pour désigner un ami de bande il met l’accent sur l’extrême familiarité des relations entre les interlocuteurs. on notera 255 . elle est le fait d’une métaphore dévalorisante : Le Maître : Qu’est-ce qu’un prof ? L’Etudiant : Une goutte du pipi de ma vessie. 19). les champs lexicaux relèvent des réseaux lexicaux. l’on peut passer du verbe crier à son dérivé régressif cri en supprimant le suffixe er marquant l’infinitif. 28) et clandos (p. 2-2. Elle relève du vocabulaire enfantin. Mais l’analyse du signifié prend aussi en compte les champs lexicaux. De plus. Flic et gars désignent respectivement. ça se tranche mon vieux ! (p. Mais dans ce contexte énonciatif relative à un dialogue entre un enseignant et son étudiant. Mais nous centrerons notre analyse sur les champs lexicaux dérivationnels qui sont construits à partir des dérivations propres et impropres. Ils se scindent en outre en champs lexicaux dérivationnels et en champs lexicaux notionnels. Cette métaphore. 178). cinématographie devient cinéma. puis ciné. 2-1-3. qui assimile le métaphorisé prof au métaphorisant pipi. La lexie vieux est le résultat d’un dérivation impropre. 23). la combinaison avec des lexies du français favorise le phénomène d’alternance codique d’un intérêt capital pour le stylisticien.La dérivation régressive La dérivation régressive s’obtient par suppression d’un ou des affixes pour donner une base lexicale. C’est d’ailleurs ce qui explique le niveau très familier du poème : C’est nous les gars du pays (…) On s’en fout ! on s’en fout ! on s’en fout ! Hé ! p. Une oreille un doigt un nez.

labos et clandos résultent d’une opération de troncation. elle s’est fondée sur les néologismes par paronymie. elle se construit par ajout d’un affixe à une base lexicale relevant du français. On retiendra donc que l’étude des champs lexicaux dérivationnels révèle la grande liberté que le poète. machettier désigne celui qui utilise ou manie la machette (à des fins destructrices) et cagoulier celui qui se revêt la tête d’une cagoule. quoique relégué au rang subalterne dans les études du langage. que la dérivation régressive et la troncation se justifient par la loi du moindre effort car la tendance est plus à l’économie qu’à la quête de la terminologie savante. à la fois. 2-2-2. Ces différents procédés consistent en une altération de la forme acoustique de la lexie. l’analyse a eu pour objet les niveaux de langue. Les champs lexicaux et le système connotatif ont mis en évidence l’affectivité dysphorique du poète face à la barbarie qui a supplanté la quête du savoir dans les milieux estudiantins de Côte d’Ivoire.[11] Au niveau du signifié. Au niveau de la lexie criminos. ont révélé l’usage du niveau populaire – ordinairement jugé non littéraire – à des fins esthétiques. une valeur ironique et une visée satirique. preuve que le privilège n’est pas accordé à la rigueur normative. prend par rapport à la norme lexicale. Mais il faut reconnaître aujourd’hui que ce sociolecte a gagné des milieux intellectuels comme l’université où il sert de moyen de communication à certains étudiants. par exemple. C’est par ce procédé que le poète obtient vessistes. Elle présente deux cas dans cette œuvre poétique. Cet usage réussi permet de déduire que la langue poétique ne repose pas uniquement sur le niveau soutenu. du dégoût.16) qui dérivent respectivement de machette et de cagoule. Une telle altération a. Le niveau populaire. elle-même résultat d’une déformation du sigle FESCI.que les lexies amphi et criminos sont des dérivés régressifs respectifs de amphithéâtre et de criminologie. vessiniens ((p. D’une part.[12] NOTES [1] Cela était surtout vrai pour le Nouchi à son origine. Retenons. Les niveaux de langue. Au niveau du signifiant. La lexie amphi présente un cas bien particulier dans la mesure où la base lexicale théâtre disparaît au profit du préfixe amphi. C’est le cas des lexies machettier et cagoulier (p. Ainsi. Les dernières syllabes s’effacent au profit des premières qui ne sont pourtant pas des bases lexicales autonomes. Ces cas d’apocopes traduisent à la fois le désir d’économie et celui de snobisme. 15) et vessinie (p. c’est plutôt le suffixe logie qui s’efface pour laisser place à la racine lexicale. Cette importance accordée au signifiant est le signe d’une société qui privilégie les apparences et qui ne fonde le sens et la valeur des lexies que sur leur aspect sonore. elle résulte de la combinaison d’un néologisme comme base lexicale et d’un suffixe. Il a également su puiser une œuvre d’art au cœur du malaise.La dérivation progressive La dérivation progressive se construit par ajout d’un affixe à la base lexicale. Les lexies profs. à ce niveau. et à travers lui le locuteur nouchi. les emprunts lexicaux de type onomatopéique et les cas de métaplasme. 256 . Le poète a su puiser dans le limon et le purin du langage pour bâtir une œuvre originale. Ces suffixes confèrent aux lexies obtenues le sens d’utilisateurs. D’autre part. eux. les champs lexicaux et le système connotatif. Conclusion Au total. 20) en s’appuyant sur la racine vessie. Et l’on pourrait conclure avec Charles Baudelaire que les fleurs sont tirées du mal. et du signifié d’autre part. peut afficher des prétentions artistiques avérées. l’analyse stylistique du lexique populaire a mis en évidence le traitement spécifique du signifiant d’une part.

Spre deosebire de trilogia denumită ‘Fer de lance’. et même de Fer de lance (livre III). Catherine et Sancier-Château. este organizată în jurul a două componente ale semnului lingvistic : semnificantul şi semnificatul. patrick. Georges (2001). această scriere este o evocare puternică a vieţii reale : istoria recentă a Coastei de Fildeş. Antoine (2000). p. Abidjan : NEI REZUMAT ANALIZĂ STILISTICĂ A VOCABULARULUI POPULAR LES QUATRAINS DU DÉGOÛT DE BOTTEY ZADI ZAOUROU Publicarea compilaţiei Les Quatrains du dégoût reprezintă îndepărtarea lui Zadi Zaourou de propria creaţie poetică. ce genre musical s’est généralisé aux jeunes artistes non étudiants qui en ont usé pour poser les problèmes de la société ivoirienne et même de l’Afrique. stilem. etc. (1992). Este interesantă în special datorită modului de folosire a vocabularului. Césarienne ou Fer de lance (livre II). Les Quatrains du dégoût. Paris : PUF Molinié. Eléments de stylistique française. Introduction à l’analyse stylistique. Georges et Viala. 2002 [4] C’est en ces termes que l’auteur se plaint dans un article intitulé Qu’est-ce que le Didiga ? in Annales de l’Université d’Abidjan. Lettres et Sciences humaines. Colin Moeschler. tu fais. Diversele creaţii lexicale se bazează în general pe paronimie. lexic popular. l’adjectif stupéfait comme étant la contraction de la phrase : Si tu peux. [12] Nous faisons allusion à son célèbre recueil de poèmes Les fleurs du mal. neologisme. Il prend aussi en compte les autres aspects du langage comme la syntaxe. Cuvinte-cheie: stilistica. Paris : PUF Molinié. [11] Un des nombreux groupes artistiques zouglou définit. Jacques et Auchlin. [7] Dans plusieurs langues ivoiriennes. La Stylistique . Par la suite. ‘nouchi’ (argou din Coasta de Fildeş). Paris : Bélin Fromilhague. [9] Cet sigle signifie : Fédération Estudiantine et Scolaire de Côte d’Ivoire. les conditions difficiles d’étude en milieu universitaire. Vocabularul popular devine o combinaţie mai mult sau mai puţin reuşită de unităţi lexicale franceze. 150 [5] Idem [6] Le nouchi n’est cependant pas seulement un phénomène lexical. La Sémantique. déformation probable de l’anglais school. [3] Il s’agit de Fer de lance (livre I). Georges (1997). Fascicule 1. Poetul renunţă la limba rafinată şi la complex ele codificări simbolice care l-au caracterizat până acum şi propune o scriere nouă la nivel uman. de împrumuturi lexicale. Analiza lexicului popular. le mot école est traduit par souclou [suclu] ou soucrou [sucru]. Introduction à la linguistique contemporaine. [10] Le malinké est une langue du nord de la Côte d’Ivoire. par exemple. Approches de la réception – Sémiostylistique et sociopoétique de Le Clézio. 1984. Les Figures de style. ironie şi metaforă. Paris : Bélin Zadi. Vincent (1998). Anne (2004). care se inspiră din teoria stilistică a lui Georges Molinié. Colin (2è édition) Molinié. argou ivorian şi de neologisme. Zaourou Bottey (2008). Il s’agit du principal syndicat des élèves et étudiants de Côte d’Ivoire. 1975. Paris : A. Paris : PUF Nyckees. [8] Le zouglou est un genre musical populaire créé par les étudiants de l’université de Cocody-Abidjan et décriant au départ. Tome XIX. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES Bacry. 1985. 257 . şi deci a limbii populare. la sémantique. Cette langue est aussi parlée au Mali. au Burkina Faso et en Guinée. Paris : A. Alain (1993).[2] Nous faisons allusion à la poésie classique dont se plaignait à juste titre Victor Hugo.

între indivizi aparţinând unor culturi şi civilizaţii diferite. Peisajul lingvistic al Uniunii Europene cuprinde 23 de limbi oficiale. de a se împărtăşi de la. moştenirea culturală comună. contribuie la naşterea unei culturi europene. într-o mişcare ascensională către planurile superioare ale realităţii. Nu poate trece neobservată. îl are şi pe acela de logos. unde culturile îşi păstrează identitatea dar. Mutaţia ontologică ce a dus la apariţia omului. Italia PROBLEME DE TERMINOLOGIE ÎN ACTUL TRADUCERII Verbul a comunica. care se regăseşte în forma latină a verbului (communicare înseamnă „a face comun ceva. în acelaşi timp. fenomenul globalizării. comunicarea a reprezentat întotdeauna un fapt social şi politic major. adică spre semnificare”. Aşezată sub semnul cruciform al acestei duble orientări. cea de acţiune asupra altor oameni.” Ca urmare. Verb divin. concomitentă cu apariţia limbii.Nicoleta NEŞU Sapienza Università di Roma. concomitent cu respectarea diversităţii lor naţionale şi accentuând. în sensul lui originar. Vine din latinescul communicare şi prin latina ecleziastică a căpătat în toate limbile romanice acelaşi sens. Europa oferă astăzi un model cultural nou. nu este numai al limbii noastre. a uni”). comunicarea nu mai poate fi înţeleasă doar ca un simplu fenomen mecanic de transmitere de informaţie. fondatoare ale societăţii. comunicarea dobândeşte o rezonanţă mai adâncă. dualitate ce dă seama şi de ambivalenţa procesuală a fenomenului comunicării. cuminecarea e de subînţelesuri”. coagulând şi controlând raporturile ‚orizontale’ dintre oameni. care. varietatea înseamnă bogăţie şi nu opoziţie. Comisia Europeană promovează o politică privind multilingvismul pentru a consolida unul dintre motto-urile Uniunii: „unitate în diversitate”. între demers şi discurs. Respectarea diversităţii culturale şi lingvistice este legiferată printr-o serie de acte şi documente specifice. cărora li se adaugă aproximativ alte 60 de limbi regionale şi limbi ale comunităţilor de emigranţi. apropriat prin cuminecare. sau. a deplasat tot ce este omul spre cuvânt. [1] Legat de acest aspect. prin termenul cultură înţelegând ambele definiţii. Mihai Dinu [2] subliniază tocmai această dualitate a semnificaţiei cuvântului a comunica. pe lângă înţelesul comun. „Cuvântul acesta ‚cuminecare’. cel puţin pentru limba română. semnificaţii ce se regăsesc. Omul societăţii moderne „este prins între polul cuvântului şi cel al gestului. în această ordine de idei. dar angajează totodată şi aspiraţiile lor ‚verticale’. (…) Comunicarea e de date. la niveluri diferite. de sumă a valorilor umane. paralela semnificativă cu dublul statut al cuvântului. un timbru metafizic. din păcate. întâlnirea dintre spaţii culturale diverse presupun o intensificare a contactelor directe. a împărtăşi. sacră şi profană: „Comunicarea stă la baza organizării sociale. mult amplificat. de semnale sau chiar de semnificaţii şi înţelesuri. cea de totalitate a creaţiilor artistice dar şi cea antropologică. a se împărtăşi întru ceva. ci trebuie să-i reatribuim semnificaţia antropologică. a pune împreună. la C-tin Noica în cuvântul cuminecare. creatoare de relaţii intersubiective. [3] Proiectul integrării europene. evidenţiind dubla sa dimensiune. parte integrantă a vieţii şi ordinii sociale. purtător de atâtea afirmări. pe care definiţiile uzuale i-l refuză. are o semnificaţie profundă. prin diverse mijloace. Prin natura sa. mai general. situat în sfera semantică a comunicării. Există o Declaraţie Universală a 258 . Articolul 128 al Tratatului Uniunii Europene prevede dezvoltarea culturii şi limbilor statelor membre.

există o dată în calendar care reprezintă Ziua Internaţională a Limbii Materne. [6] În general. la izbucnirea acestora începe cultura critică a Europei. actul traducerii a fost considerat ca o activitate de gradul doi. o interrelaţionare a conţinutului semantic cu cel al expresiei la nivelul celor două limbi. Toate acestea legiferează ceea ce Umberto Eco afirma: „Europa începe o dată cu naşterea limbilor sale populare. pe la jumătatea secolului trecut. Actul traducerii devine. deci. cultura europeană se află în faţa necesităţii urgente de a găsi o limbă vehiculară care să-i sudeze fracturile lingvistice. o activitate secundară. Ahora bien. sino sólo inter. 259 . Coşeriu subliniind faptul că. limba şi cultura sunt inseparabile . de multe ori alarmată. [8] Pornind de la teoriile lui Sapire sau Benveniste în ceea ce priveşte influenţa sau rolul limbajului în diferitele tipuri de manifestări ale culturii umane. Lotman afirmă că.o supraidiomatico”. „se trata de expresar un mismo contenido textual (de texto) en lenguas diferentes. pe modelul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948. datele problemei. procesul traducerii şi problemele pe care acesta le ridică au fost recunoscute ca făcând parte din sfera mai largă a proceselor de ordin semiotic din momentul în care s-a conştientizat faptul că traducerea nu înseamnă o simplă transpunere a unui semnificat dintro limbă în alta.nu este posibilă existenţa unei limbi (în accepţia completă a termenului) care să nu fie imersă într-un context cultural. spune el. acelaşi Eco considera că „la capătul îndelungatei sale căutări. ci implică trecerea dintr-o realitate socio-culturală în alta. Schimbarea radicală de perspectivă vine. Celebra teză a lui Sapir conform căreia limba reprezintă un „ghid al realităţii sociale” şi. avem la îndemână ceea ce lingvistica integrală numeşte „vorbire la puterea a doua”. adică traducerea. în 1999). două limbi suficient de asemănătoare ca să poate fi considerate ca reprezentând aceeaşi realitate socială. se vorbeşte despre procese de substituţie. la nivelul structurilor semnificatului. până la recuperarea unei limbi adamice pierdute sau a unei limbi perfecte încă negăsite. iar o dată cu reacţia. ca „un hablar por medio de otra lengua y con un contenido ya dado”. o interpretare. în actul traducerii. uneori chiar mecanică. conţinutul unui text ce aparţinea unei anumite limbi era redat într-o altă limbă. transfer etc. [7] Astfel.” [4] Dar. Aceasta vine definită ca o formă particulară. astăzi chiar mai mult decât în trecut”. [5] Şi. apoi. în funcţionarea lor istorică reală. s-a propus crearea unui Consiliu al limbilor şi a unei Comisii mondiale a drepturilor lingvistice etc. puesto que los contenidos de las lenguas (o „idiomas”) son distintos.Drepturilor Lingvistice (semnată la Barcelona. în mod radical. treptat. într-un mod cât mai apropiat posibil. că omul este condiţionat de şi prin limbaj schimbă. cu cea a Cercului lingvistic de la Praga şi a celora care le-au urmat principiile. odată cu activitatea teoretică desfăşurată de Cercul formalist rus şi. Ceea ce se înţelegea prin traducere – în sens „tradiţional” era un proces de mediere în urma căruia. care înfruntă drama fragmentării limbilor şi se porneşte a reflecta asupra propriului destin de civilizaţie multilingvă. mientras que el contenido traducido debe ser el mismo. este contenido non puede ser idiomático. fără a se ţine cont de substratul creator pe care aceasta îl presupune şi în afara căruia nu se poate vorbi despre traducere în adevăratul sens al cuvântului. modul în care se trăieşte în diferitele societăţi reprezintă moduri distincte şi nicidecum acelaşi mod care poartă „etichete diferite”. specială a vorbirii. Nu există. în lucrările de specialitate.

afirmând că „atât de admirabilă este în limbă individualizarea în interiorul concordanţei universale. manifestarea exterioară a spiritului popoarelor.cultură. ele se deosebesc şi prin aspectul lor material. direct sau indirect. încât se poate spune cu egală îndreptăţire şi că întreaga specie umană deţine o singură limbă. astfel. traducerea nu mai reprezintă un simplu fenomen lingvistic. la nivelul raportului de desemnare (relaţia cuvintelor cu conceptele pe care le desemnează). abia apoi. traducerea interlingvistică sau traducerea propriu-zisă – care constă în interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul semnelor lingvistice aparţinând altei limbi şi. astfel. orice încercare de imaginare a unei limbi universale. faptul că nu se poate vorbi despre o echivalenţă completă obţinută prin intermediul traducerii. [11]. limba lor este spiritul lor. în mod categoric. în sensul că identifică aceste universalii în limbile particulare. [9]. Acest lucru se întâmplă. în sfrâşit. iar spiritul lor este limba lor. de problema traducerii. Roman Jakobson include şi problematica aspectelor lingvistice pe care actul traducerii o presupune. limba/limbajul poate fi conceput ca un fenomen în sine şi de sine stătător – însă. Între celebrele sale studii de lingvistică generală. în general. şi anume. „Limba este. Din acest moment. Faptul fusese deja remarcat de însuşi Humboldt în momentul în care afirmă că. [10] Este adevărat că filosoful german relaţionează specificitatea limbilor la câteva constante universale ale limbajului. Dar este la fel de adevărat că tot Humboldt „renunţă la proiecţia himerică a unei limbi iniţiale (perfecte) şi priveşte ca pe un dat necesar diversitatea limbilor şi a popoarelor. nu le putem gândi niciodată îndeajuns de identice!”. traducerea intersemiotică sau transmutarea – care presupune interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul sistemelor de semne non-lingvistice. apare. El ajunge. într-un fel. într-un sistem cultural. pusă în relaţie directă cu producerea forţei spirituale a omului” [12] şi refuză. împreună cu care formează o totalitate complexă. de reflectare a aceleiaşi realităţi prin conţinuturi-semnificaţii ale unor limbi diferite. Oricât am vrea. în general. printr-o organizare specifică a conţinutului lor lexical şi gramatical şi. limbajul funcţionează ca sistem modelizator primar. sub o formă sau alta. Ca o abstractizare. Această dificultate teoretică. la caracterul universal al expresiei (identitatea aparatului fonator la toţi oamenii). 260 . consideră Jakobson. limbile se deosebesc. El distinge trei tipuri distincte de traducere: traducerea endolingvistică sau reformularea – care constă în interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul altor semne lingvistice aparţinând aceleiaşi limbi. tocmai pentru că fiecare element conţine în sine o serie de asocieri şi de conotaţii care nu pot fi transferate. precum şi la simbolismul fonetic (evocarea unor însuşiri ale obiectelor prin intermediul calităţilor intrinseci ale sunetelor) (Munteanu. logice şi raţionale. În acest raport limbă . în primul rând. chiar dacă mesajele dintr-o limbă pot fi utilizate ca interpretări adecvate ale unor unităţi de cod dintr-o altă limbă. în timp ce literatura şi arta. 2005/2008. spune Lotman. pe care actul traducerii trebuie să o înfrunte. În opinia sa.aşa cum nu este posibilă o cultură care să nu aibă în centrul său o structură proprie de tipul limbii naturale. funcţionează ca sisteme modelizatoare secundare. dar şi că fiecare om deţine o limbă proprie”. la concluzia că întreaga artă poetică este. 16). în funcţionarea sa reală. la mai toţi cei care s-au ocupat. există o problemă comună celor trei tipuri identificate. el este incorporat într-un sistem mult mai general. ci devine un amplu proces de mediere între două sau mai multe realităţi culturale. în ceea ce priveşte planul conţinutului.

abordarea sociosemiotică în care „accentul cade pe semnificaţia acelor semne care trasnmit mesajul către receptori. Nida vorbeşte despre patru perspective valabile în ceea ce priveşte studiul traducerii. ca şi în franceză sau germană. limba sursă şi limba receptoare”. în termeni de „întâlnire” sau „rămas bun”. Cum alege. urmează apoi transferul. la cinematografie sau la pictură. când trebuie tradus în franceză. în limba engleză. cum este. o abordare lingvistică care „se axează în principal pe comparaţia dintre cele două limbi. pe baza acestei scheme. germană şi engleză. în limba de pornire. trecând prin procesele de analiză. [16] Ca urmare. în timp ce procesului de restructurare din schema 261 . Este vorba despre o perspectivă filologică. o „tehnologie creatoare”. aşa după cum bine se ştie. abordarea comunicativă care „îşi concentrează în special atenţia asupra actului comunicativ original din limba sursă şi comunicarea ce îi corespunde în limba receptoare”. de altfel. se întâlnesc şi în italiana). traducătorul forma corectă? Aici. în acest caz. la prima vedere. [14] Examinarea detaliată a acestora îl fac pe cercetător să afirme că traducerea este. spre exemplu. amicală. se pot întâlni. nu par a pune niciun fel de problemă. la întîlnire. Modelul propus de Nida. autoarea reia schema propusă de Nida şi face următoarea echivalenţă: procesului de analiză îi corespunde identificarea faptului ca ciao reprezintă. [17] Interesant este modul în care. încă din anul 1969. cât prin modul în care se referă la obiecte şi experienţe” şi că „pe lângă capacităţile lor lexicale de a vorbi despre întreaga complexitate a experienţei umane toate limbile posedă anumite modalitaţi care amplifică atractivitatea unui discurs” [15] sociolingvistul este de părere că traducerea este posibilă şi că ea se realizează la nivelul sensurilor. este posibilă doar „transpunerea creatoare”. de situaţia specifică de comunicare. în anumite împrejurări”. de un lexic specializat – ceea ce face ca traducerea de tip „dicţionar” să nu fie potrivită în acest caz. franceza şi germana dispun. [13] Sociolingvistul şi antropologul E. cât şi semnificaţia sa retorică”. în timp ce engleza. de cultura pe care ea însăşi o reflectă. În limba italiană. traducătorul trebuie să se folosească de criterii care depăşesc sfera pur lingvistică. ca formule de salut. este posibilă şi „transpunerea semiotică” de la un sistem de semne la altul – de la arta limbajului la muzică. în interiorul unei anumite limbi – de la o formă poetică la alta – sau între limbi diverse.din punct de vedere tehnic. [18] Autoarea subliniază că aceste dificultăţi de traducere vin din faptul că italiana nu face distincţia între formulele de salut din momentul întâlnirii şi cele din momentul despărţirii. în care „accentul cade pe compararea textului sursă cu cel ţintă”. Susan Bassnett-McGuire. perspective complementare. De asemenea. aşa cum este în celelalte limbi menţionate. intraductibilă. parcurge următoarele faze: de la materialul lingvistic al textului de pornire se ajunge la textul din limba în care se traduce. Plecând de la convingerea că „limbile diferă nu atât în ceea ce priveşte realităţile pe care le indică. transfer şi restructurare. „A traduce sensuri înseamnă a traduce semnificaţia totală a unui mesaj atât în ceea ce priveşte conţinutul lexical sau propoziţional. şi expresii idiomatice sub forma unor întrebări retorice (care. la dans. în acest sens. scoate în evidenţă dificultăţile traducerii unor termeni care. însă. care trebuie să aibă la bază o bună cunoaştere a naturii limbajului şi care trebuie să ţină cont de faptul că limba nu poate fi niciodată separată de contextul cultural care o produce. cuvântul din limba italiană ciao. operând un adevărat proces de decodificare şi recodificare. ciao reprezintă o formulă de salut strâns legată de un anumit tip de raport interpersonal care nu este dependentă. o formulă de salut. de fapt. Mai mult.

construcţia sensului textului prim – etapă numită de Coşeriu „semasiologică”. un text. si nu una de gramatică sau de lexicologie a limbilor respective. Unul dintre exemplele practice pe care Coşeriu îl utilizează pentru a susţine această idee este cel al expresiilor idiomatice (considerate de mulţi ca intraductibile. cât mai fidel.ns. o problemă de lingvistică a textului.a designatelor si apoi. la de decir lo mismo – como significación de habla – por medio de sgnificados en principio diferentes”. aceeaşi designaţie şi acelaşi sens cu ajutorul semnificatelor dintr-o altă limbă. ele devin complet traductibile dacă le considerăm ca microtexte-purtătoare de sens. Ca urmare. iar problema traducătorului este. N. automat. în timp ce traducerea devine o problemă de lingvistică a textului. în a doua etapă. [19] Parcursul actului propriu-zis al traducerii se structurează.). Acest proces îl transformă. Formula mi dispiace din limba italiană se traduce. „designar los mismos estados de cosas por medio de otra lengua.prin intermediul semnificatelor limbii textului original .N.propusa de Nida îi corespunde. în sensul că nu este dată de suma valorii elementelor care o compun). o sea. ceea ce se traduce nu sunt semnificatele limbilor. a căror valoare semantică globală nu coincide. de hermeneutică a sensului. în două etape: prima constă în ”găsirea” . să se identifice semnificatele din limba ţintă prin care să se „designeze” starea de lucruri descrisă în textul original şi să se construiască un sens al textului-oglindă similar celui original. iar finalitatea acestei activităţi este reprezentată de încercarea de a reproduce. prin 262 . într-un creator de text/sens. adică un sens. situaţie ce obligă traducătorul să preia şi să urmeze procedeele şi strategiile creaţiei de sens utilizate de creatorul textului original (sublin. ca structură – în schimb. de fapt. procesul de alegere dintre formele de salut disponibile în limba în care se traduce. astfel. ci sensul textelor. ca text. traducerea este o activitate de creare a unui text-oglindă a unui alt text. urmând ca. adică de stabilire a unei corespondenţe între texte aparţinând la două limbi diferite. Şi asta pentru că se traduce. cu precizarea că este vorba despre o semasiologie şi o onomasiologie de tip textual şi nu la nivelul limbilor idiomatice. în opinia autoarei. etapă pe care Coşeriu o numeşte „onomasiologică”. Rezultă următoarea schemă: LINGUA DI PARTENZA CIAO LINGUA DI ARRIVO HELLO SALUTO AMICHEVOLE MOMENTO DI INCONTRO SCELTA FRA LE FORME DI SALUTO DISPONIBILI TRANSFER În termenii linvisticii integrale. întotdeauna.

un paradis terestru caracterizat printr-o umanitate unită. ci reprezintă o simplă întrebuinţare a verbului dispiacere.). Ea devine. [21] Toate acestea se datorează faptului că limbile se diferenţiază între ele prin aşa-numitele elemente diferenţiale. atât din punct de vedere politic. explicită. dacă limba română. în engleză. „Şi Domnul a zis: Iată. se descrie. I dislike it (engl. [22] Ca urmare. Haidem! Să Ne pogorâm şi să le 263 . limba engleză nu cere aceste explicitări. un exemplu oferit de Jakobson: unui vorbitor nativ de limbă rusă. pentru a le pedepsi trufia. spre exemplu) şi pe care rusa ori nu le exprimă deloc. bunica maternă şi cea paternă. în română. abuela. spre deosebire de engleză. cât şi lingvistic. În limba de origine . Cu alte cuvinte. Es tut mir leid.). chiar dacă. şi la nivelul expresiei. în totalitate. I am sorry. însă. din punctul de vedere al acestor limbi. ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă. Desigur că. şi iacă de ce s-au apucat. definit de Coşeriu drept tehnică de stabilire a corespondenţelor. pentru exemplificare. traducătorul va trebui să cunoască şi să ţină cont de această distincţie. în sensul că un element poate fi diferenţial într-o limbă şi în alta nu. din punct de vedere teoretic. spaniolă sau italiană desemnează cu acelaşi cuvânt bunică. Ca urmare.). are verbe care exprimă o acţiune terminată (perfective) sau neterminată (imperfective). traducerea acestui cuvânt în limba suedeză necesită această diferenţiere. limba rusă. nonna. în realitatea extralingvistică reprezintă două realităţi diferite. căruia i se transmite un text în limba engleză de tipul I wrote to my friend. Rezultă deci că acest proces de echivalare nu se confundă. Pe de altă parte.). „nu are importanţă faptul că anumite ´semnificate´ sunt gândite sau se cunosc datorită cunoaşterii lucrurilor desemnate: ceea ce contează este dacă limba face sau nu distincţia şi dacă în fiecare caz există sau nu limite semantice date de limba înseşi”. ea s-ar traduce prin Îmi displace (rom. există alte distincţii pe care engleza este obligată să le opereze (articolul. o stare de perfecţiune primordială a omenirii. acele trăsături distinctive pe care o limbă le utilizează şi care nu coincid. „tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte”. în cazul traducerii. De aceea. ori le exprimă parţial şi cu instrumente diverse. o expresie idiomatică. în spaniolă. expresie idiomatică în momentul traducerii ei în limbile română. ea nu este analizabilă. Dumnezeu. dacă traducerea s-ar face la nivelul limbii.Îmi pare rău. însă. to dislike (engl. spaniolă.). va trebui să i se dea următoarele lămuriri: acţiunea este terminată sau nu. astfel. în timp ce trecutul verbului indică şi genul subiectului. pentru că limba suedeză le numeşte în mod diferit. Şi aici Coşeriu preia. desagradar (span. în timp ce în limba rusă sunt obligatorii. prin friend se înţelege o persoană de sex feminin sau masculin şi dacă subiectul este feminin sau masculin şi aceasta pentru că. din moment ce verbului italian dispiacere îi corespund verbele a displăcea (rom. şi nu la acela al sensului textual.) şi Es missfält (germ. cu cel al transpoziţiei. însă. atunci când nu se găseşte un termen echivalent. Me desagrada (span. se face distincţia între feminin-masculin în cazul substantivelor.ea nu reprezintă. apelând şi la categoria contextelor. în germană. acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. limba engleză poate exprima toate aceste determinări însă. după Potop. ele nu trebuie exprimate. i-a izgonit pe oameni din acest loc paradisiac şi i-a condamnat la confruntarea cu pluralitatea culturilor şi a limbilor. engleză sau germană deoarece.italiană . atâta timp cât ea poate fi analizată. atâta timp cât găsirea designaţiilor echivalente în limba în care se traduce presupune o serie de procedee care poate merge până la explicarea propriu-zisă. Lo siento.). Conform Genezei.) şi missfällen (germ. „la técnica del establecimiento de correspondencias” [20]. existând două cuvinte distincte pentru cele două realităţi extralingvistice distincte.

Madrid. să recupereze limba adamică. pp. pp. p. J. Arc. Bologna. 1985. la acest punerea în act a acestuideziderat. E. London. 1997.. Ed. În căutarea limbii perfecte. Humanitas. Repere fundamentale. W. Cluj-Napoca. Bucureşti. p. 80 [11] idem. 1977. 1974 [8] Sapir. Ştiinţifică.. pe modelul limbii perfecte. 1970. O introducere postmodernă în semiologie şi hermeneutică. 235 [21] Pentru detalii vezi Coşeriu. E. 184-185. Bucureşti. 2008. “Humboldt şi humboldtianismul”. p.. Taber. personalità. 2002. Cultura.) The Nature of Translation.. 2001. Susan (1993). 2001.. E. Feltrinelli. Şi Domnul i-a împrăştiat deacolo pe toată faţa pământului. Huntington. 16 [13] Jakobson. C-tin. p.42 [10] Humboldt. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. pp. 21 [5] idem. trebuie vazută. pp. Iaşi. Torino.. Bompiani. B. nu face decât să contribuie. Ed. Edward Arnold. 34 [17] Nida. 1977. 56 – 64 [14] Nida.” (Geneza. linguaggio. (ed. 8-9 [4] Eco. p.J. pp. Ed. The Theory and Practice of Translation. în ciuda tuturor problemelor pe care le ridică.. 2008. iar traducerea. R. omenirea s-a străduit să recupereze acea armonie lingvistică primordială. pp. Rostirea filosofică românească. 2008. Tipologia della cultura. 1969. p. Bucureşti. La traduzione. U. 33 [16] idem. 274 [6] Coşeriu. El hombre y su lenguaje. Dacia. p. Estudios de teoría y metodologia lingüística. E. 484 [18] Bassnett McGuire. pp. 185 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE: Bassnet-McGuire. perfectă în sine. Semn şi interpretare. “Ciocnirea civilizaţiilor”. Milano.. NOTE: [1] Noica. E. Milano: Bompiani Codoban. Brill. 222 – 223 [7] Pentru detalii a se vedea Catford. p. La traduzione – teoria e prattica. ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora. A Linguistic Theory of Translation. p. înseamnă accesul spre ceilalti.. 68-69 [22] idem. O introducere postmodernă în semiologie şi hermeneutică... J. 208 [20] idem. Einaudi. Polirom. Oxford University Press. The Linguist and the English Language.. Ed. Milano. 6-8) Din acest moment şi până în zilele noastre. Mouton.încurcăm acolo limba. Uspenskij. Haga. E.. Ed. p. sau să conceapă o lingua universalis. mai ales sub aspectul pozitiv al ciocnirii în sensul de interferenţă a culturilor. Leiden. Institutul European. XI. 2000. Bompiani. Cunoaşterea şi înţelegerea culturii în care te găseşti la un moment dat înseamnă accesul spre înţelegerea perspectivei pe care limba respectivă o propune asupra lumii. în mod pozitiv. 1993. 87 [12] Munteanu. R. Estudios de teoría y metodologia lingüística. S. 58 [9] Lotman. 1970 sau Quirk.. înseamnă primul pas spre stabilirea unui raport valid.. El hombre y su lenguaje.. 31 – 33 [19] Coşeriu. Traducerea sensurilor. Humanitas. Ed. Semn şi interpretare. Aurel (2001). 15 – 16 [3] Codoban. p.. p. 1972. Comunicarea. Ed. London. E. p. M. Ed. diversitatea lingvistică şi cea culturală ce derivă din ea poate reprezenta un avantaj. Iaşi. dar si pp. 17 [2] Dinu. 2004. A. Madrid. despre care vorbea şi S. von. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii.. p. Părerile specialiştilor sunt împărţite – nu se poate vorbi despre confusio linguarum ca despre ceva exclusiv negativ.Teoria e prattica. 242-244. Saggi di linguistica generale. Ştiinţifică. credem noi. Bucureşti. 37 – 53 [15] idem. 1965 sau Holmes. introducere la Humboldt. Chişinău. Ch. J.C. Lecţii de lingvistică generală. E. ClujNapoca: Dacia 264 .

et. Comunicarea. Eugene. Bucureşti: Humanitas Jakobson. Roman (1985). linguistique intégraliste. Bucureşti: Ed. Eugen (1994). Institutul European Nida. la théorie linguistique intégraliste de E. nous pouvons aussi parler d’une adaptation ou traduction libre ou idiomatique. culture. MOTS. Saggi di linguistica generale. Wilhelm von (2008). Chişinău. sémiotique. Eugenio (1977). Notre recherche a comme point de départ la théorie sémiotique de la culture –Lotman. Repere fundamentale.Coseriu. paraphrase et imitation de Dryden ou encore de la traduction littérale. théorie. Prelegeri şi conferinţe. Le phénomène de la traduction a été catégorisé de plusieurs manières. Lecţii de lingvistică generală. Arc Dinu. Milano: Feltrinelli Lotman. Bologna: Bompiani Munteanu. Uspenskij.CLÉS: traduction. nr. Bucureşti: Humanitas Nida. libre et fidèle de George Steiner. Coseriu. en même temps. Eugen (1996). Iaşi: Polirom Munteanu. „Limbaj şi politică”. Estudios de teoría y metodologia lingüística. Iaşi: E. În căutarea limbii perfecte.J. Eugen (2005).. Introducere în lingvistică. Eugene (2004). în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. Leiden: E. nous pouvons avoir une traduction littérale mot-à-mot ou une traduction sémantique fidèle. p. Iaşi: Polirom Humboldt. 10 – 29 Coşeriu. Eugen (2008). Juri. The Theory and Practice of Translation. “Humboldt şi humboldtianismul”. Iaşi Coşeriu. introducere la Humboldt. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii.intraliguale et intersémiotique de Roman Jakobson ou de la métaphrase. Madrid Coşeriu. Chişinău: Ed. Eugen (2000). 5. 2008. Ştiinţifică Eco. Boris (2001). On peut parler aussi de la traduction interlinguale. Brill RÉSUMÉ PROBLEMES DE TERMINOLOGIE DANS L’ACTE DE LA TRADUCTION Cet article est une analyse du procès de traduction comme un procès complet de médiation entre deux ou plusieurs cultures car ce procès n’est pas un simple transfert de mots d’ une langue dans une autre. Mihai (1997). 265 . Taber Charles (1969). En général. El hombre y su lenguaje. Umberto (2002). Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. Tipologia della cultura. Traducerea sensurilor. supliment al Anuarului de lingvistică şi istorie literară.

le vert possède en symbolique divers aspects qui vont du « vert mousse » profond. rom. cosmologique.: arbustes (arbres) verts. comme si le printemps de la terre devait inexorablement disparaître sous un cauchemardesque paysage de béton et d’acier. Le vert et ses symboles. «Le premier caractère du symbolisme des couleurs est son universalité. Dans le 266 . le sentiment du printemps (Aeppli). la croissance positive. le vert résulte de leur interférence chromatique. etc. Il est le symbole de la régénération spirituelle. Verte était au Moyen Âge la toge des médecins – parce qu’ils utilisaient les simples. Aujourd’hui le vert est resté la couleur des apothicaires. Les interprétations peuvent varier et le rouge. la couleur est une participation de la lumière créée et incréée. le vert est doué d’un pouvoir de régénération. les couleurs restent. toujours et partout des supports de la pensée symbolique. Le symbolisme de la couleur peut prendre aussi une valeur éminemment religieuse. »3 Le nom de couleur vert (verde. bosquet »4. -ium (-iorum): n. à la signification positive. « Le vert des mouvements écologistes ajoute ainsi au symbolisme premier de cette couleur une nuance nostalgique. APPLICATION AU LANGAGE MEDIATIQUE ROUMAIN CONTEMPORAIN Le symbolisme des couleurs. cela signifie tout simplement la nature. Comme la plupart des couleurs. cela renvoie simplement aux dieux antiques de la végétation. recevoir diverses significations selon les aires culturelles . mais à tous les niveaux de l’être et de la connaissance. »2 Couleur des bourgeons printaniers signalant la fin de l’hiver. En Afrique noire. matérielles et spirituelles. À tous ses symboles on peut ajouter celui de l’écologie.) vient du nom latin viridis qui signifiait au pluriel : « VIRIDIA. au « vert vif » à la signification négative. Dans la symbolique populaire le vert est la couleur de l’espoir et les rêves où il apparaît sont interprétés en Chine et dans d’autres pays d’une façon très positive :« Là où il pousse le vert. la valeur symbolique des couleurs intervient très fréquemment dans les œuvres d’art.symbole de l’écologie. depuis que la civilisation industrielle menace cette nature de mort.Iuliana POP Universitatea din Braşov LE VERT – SYMBOLE DE L’ECOLOGIE. Entre le bleu et le jaune. mystique. non seulement géographique. pl. Le drapeau de l’Islam est vert et cette couleur est pour le musulman l’emblème du Salut et le symbole de toutes les plus hautes richesses. par exemple. la couleur est un symbole également religieux. par exemple. car il capte l’énergie solaire et la transforme en énergie vitale. chez les Égyptiens. cependant. chargé de sens et de puissance. d’un symbolisme d’ordre biologique et éthique. Le Vert . Les couleurs ont toujours représenté un domaine riche du point de vue de leur symbolisme dans diverses époques et civilisations. jardin.. verdure. il symbolise l’espérance. psychologique. symbole de la « nature naturiste ».. Notre époque célèbre le vert. qui préparent les médicaments. » 1 On parle du symbolisme cosmique des couleurs chez différents peuples – les couleurs interviennent comme des divinités dans plusieurs cosmogonies –. Dans la tradition chrétienne. avec une véhémence particulière. Couleur de la nature et des eaux lustrales. Quand le Diable apparaît sous les traits de l’« être vert ».

d’une certaine manière. Dans l’introduction au Dictionnaire des symboles. bien longtemps avant lui „Les mots ont une première valeur pris isolément. elle n’a pas vraiment de contenu propre. Le vert est devenu représentatif pour les mouvements écologiques en vertu de ses connotations connues. qui est chargé d’affectivité et de dynamisme). on peut dire que le vert du mouvement écologique n’est pas un emblème. Et Cicéron.symbole de l’écologie en Roumanie. »8 Si l’on tient compte de la différence que Jean Chevalier & Alain Gheerbrant font entre l’emblème (qui n’est qu’une figure visible adoptée conventionnellement pour représenter une idée. mais non le sens de deux mots reliés”. on pourrait ajouter. De la multitude de significations du mot vert. il relève de l’interprétation et celle-ci d’une certaine prédisposition. Le vert . mais il réalise. Jean Chevalier affirme que le symbole est « beaucoup plus qu’un simple signe » :« Il porte au-delà de la signification. mais un symbole. donc il s’agit d’une fusion entre deux symboles. et cela notamment dans le discours médiatique roumain. rattachées à la végétation. tout en voilant . à la nature et à la ruralité. Il joue sur des structures mentales. on va s’arrêter à celle qui identifie le vert à l’écologie. de la qualité de la vie. Le fait que le mouvement écologique ait pris le vert pour symbole a eu comme conséquence dans le plan linguistique des constructions nouvelles et suggestives. Ce mot se définit par les éléments de la nature et l’association qu’on fait entre le vert et la nature est inhérente. on peut citer deux exemples bien connus: Greenpeace – organisation écologiste dont le but est la protection et la conservation de l’environnement. pour bien montrer qu’il mobilise en quelque sorte la totalité du psychisme. Non seulement il représente. Claude Lévi-Strauss l’a parfaitement montré dans Le Cru et le cuit : « Nous procédons presque toujours à l’aide des métonymies implicites. Car. On va essayer de décrypter le sens de ces « mots reliés ». La description de la couleur se fait plus ou moins par une relation métonymique avec un objet naturel. comme si tel jaune était inséparable de la perception visuelle de la paille ou du citron. fonctionnels. tel noir de la calcination de l’ivoire qui fut sa cause. la définition donnée au mot vert est : « qui est de la couleur de l’herbe et des feuilles des arbres »5. L’analyse des textes qui appartiennent au langage médiatique roumain contemporain (et que nous avons traduits en français) révèle un grand nombre d’occurrences du mot « vert ». de la nature verte – et « Les verts » – parti politique écologiste qui se consacre principalement à la défense de l'environnement. une seconde unis à d’autres. ce qui confirme les aphorismes cités par Tzvetan Todorov dans son livre Symbolisme et interprétation : « Alexander Pope écrivait : „J’admets qu’un lexicographe pourrait peut-être connaître le sens du mot en lui-même. Pris isolément. comme si le vert était inséparable de la nature. qui se dévoile dans le contexte. qui est plus important qu’elle »6. tel brun d’une terre broyée. Dans ce dernier cas le vert est en même temps le symbole de l’écologie et le symbole d’un parti politique. moteurs. parce que ces mouvements sont les porteurs des nouvelles valeurs qui protègent l’environnement. »7 et. d’une certaine manière aussi. Il est chargé d’affectivité et de dynamisme. tout en défaisant. C’est pourquoi il est comparé à des schèmes affectifs. Pour le prouver. un être physique ou moral) et le symbole (qui porte au-delà de la signification. » 267 . pas de sens particulier et « sa première propriété est de renvoyer à quelque chose d’autre qu’elle même. il faut les bien choisir : unis à d’autres. les bien placer ”9.dictionnaire Littré. si la couleur constitue une qualité inhérente à la substance des choses.

« Eco-maisons ont évolué comme une partie du mouvement architecture verte » (www.casa-verde.ro/moda/trendsetter/revolutia-verde) . Dans ce cas le contexte est très important. « Une compagnie intéressée à investir dans l’énergie verte va créer un parc éolien » (www. « La maison verte utilise les panneaux solaires. La maison. « maison verte ». L’offre d’aliments et de cosmétiques écologiques augmente dans l’espace virtuel comme dans l’espace réel » (www. C'est le système agronomique mondial qui est en cause. Le Vert est plus qu’une simple couleur. gardons la Roumanie propre » (www. parmi lesquelles les robes qui peuvent être recyclées» (www. « Le parapluie vert – ensemble.Du point de vue de l’analyse linguistique. bâtiment.misiuneacasa. Les groupes d’écologistes urbains invitent les gens mondains à l’attaque verte » (www.mayra. les systèmes éoliens. « Un bâtiment vert est une construction qui a été projetée dès le début pour être efficiente du point de vue énergétique et pour avoir un impact réduit sur l’environnement » (www. « Le panneau vert – c’est le nom d’un magasin de produits organiques » (www.ro. elles deviendront ambiguës.umbrelaverde. 268 . « Les conseils verts pour protéger l’environnement » (www. le parapluie.ro) .ro) .ro/) . « Le programme la maison verte va débuter au mois de mai » (www.cariereonline. « Affaires écologiques : Révolution verte. Mais dans les situations citées. La définition qu’on trouve dans le Trésor de la langue française pour Révolution verte est :« Introduction et adaptation dans les pays en voie de développement des techniques agricoles des pays industrialisés en vue d'obtenir de meilleurs rendements.cosulverde.ro) .10 Le vert peut être associé à des entités abstraites : « Les écoles pour un futur vert.ro) . le journal peuvent avoir la couleur verte.org). il s’agit de pseudo-adjectifs chromatiques. journal.ro) .ro) . « Actuellement même les firmes qui produisent des vêtements pour les cérémonies de fin d’études ont des options vertes. et dans ce cas on a affaire à un adjectif chromatique.ro).ro) . écologique » (e-casaverde. Si les constructions « parapluie vert».ro/sanatate-pentru-casa). c’est un mode de vie » (scolipentruunviitorverde.afaceriecologice. ce qui explique les occurrences du vert dans les contextes suivants : « La guerre verte a commencé.umbrelaverde. les systèmes d’énergie alternative. Les changements proposés par les écologistes pour la protection de l’environnement ont été associés à une vraie révolution. 4 mai 2010) .ro) . un mode de vie respectueux de l’environnement » (www.financiarul.ro) . coin. Le spectre de la famine les menace [les pays du quart monde]. corbeille. on peut constater dans le discours médiatique que le vert est associé à des noms désignant des entités concrètes : maison.evz. « L’énergie verte est un terme qui concerne les sources d’énergie qui peuvent être régénérées et qui ne polluent pas (http://energie-verde. parapluie : « La maison verte – il s’agit d’une architecture écologique. « journal vert » sont prises hors contexte. « Chaque activité écologique menée par l’équipe verte dans le cadre du concours est consignée individuellement dans le Journal vert » (scolipentruunviitorverde.editie.

R. Certaines expressions sont revivifiées. de promouvoir et d’éduquer dans l’esprit de la protection de l’environnement » (www. »11 Ce sens est différent de celui utilisé dans le contexte précédent. changement de sens dû a l’évolution du symbolisme du vert qui est devenu symbole de l’écologie. « La génération verte croit au changement de la situation de l’environnement en Roumanie » (http://wordpress. Les structures suivantes où le mot vert apparaît sont très innovatrices: « Le coin vert vous invite à recycler. de la vie saine. bio.guerillaverde. Laffont.À la fin de l’activité tous les élèves ont été déclarés chevaliers verts » « La capitale verte – la capitale croît verte ! programme écologique pour Bucarest » (http://www.brasovulverde.. 24 mai 1976.coltverde.generatiaverde. de la protection de l’environnement . D’une part. Une compagnie de téléphonie mobile a développé une campagne intitulée « Jouer au vert » (Verde stop). les sens différents du syntagme « Révolution verte » coexistent et seulement le contexte peut désambiguïser.ziuaverde. même la facture est « verte » : « Facture verte ..ro).ro) . En étudiant les occurrences du mot vert dans le langage médiatique roumain. Cela prouve qu’il s’agit d’une explosion en ce qui concerne l’utilisation du mot « vert » comme symbole de l’écologie.facturaverde. des modifications linguistiques et des modifications des habitudes culturelles. p. électroniques » (www. coutumes.caravane cinématographique dont les films ont un message écologique » (www.targulverde. Jean. . « Samedi 17 avril 2010. Dictionnaire des symboles: Mythes.ro) . on a le vert qui renvoie à l’agriculture et d’autre part. 294 269 . figures. formes. « La journée verte est un programme créé pour informer et éduquer en ce qui concerne le recyclage des déchets d’équipements électriques. éco. de courant et de combustible » (www. des modifications référentielles. à Gradistea a eu lieu la dernière action dans le cadre du Mois de la forêt. offrant un champ généreux à la recherche interdisciplinaire.facile. Conclusion. p. couleurs.La „révolution verte “ (.ubbcluj. col. « À la foire verte on trouve des produits naturels. nous avons constaté que les nombreux contextes dans lesquels il apparaît font de cette couleur un symbole de l’écologie. « La foire verte est une foire où l’on trouve des produits sans agents conservateurs.ro). normes. 144. NOTES [1] Chevalier. « Le but de la génération verte est d’informer. Paris. Gheerbrant.. Alain. 2).capitalaverde. La coutume de porter sur soi du vert a été remplacée par porter sur soi une carte téléphonique verte.ro) .com) .) reposait essentiellement sur l'emploi massif d'engrais à bon marché (L'Express. sans colorants » (radio. qui implique les interprétants. Ainsi..ro).com) . « L’association Brasov Vert milite pour la protection de l’environnement » (www. écologique : réduction de la pollution par l’utilisation d’une petite quantité de papier. rêves. Les plus faciles méthodes pour vous débarrasser des vieux appareils » (www. sans colorants » (www. Le vert peut être associé aussi à des noms propres : « Guérilla verte .ro) . 1989.ro) . Il s’agit d’un procès dynamique. le vert de l’écologie.

(1959). « Les noms de couleurs ». REZUMAT VERDELE – SIMBOLUL ECOLOGIEI. Gheerbrant.fr/definition/vert RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES Beaujean. nr. coutumes. Michel (1996).. ecologie. Paris. Claude (1964). normes. Alain. Dictionnaire des symboles: Mythes. 2001 [5] Beaujean. Cahier de lexicologie. Plon. Jean. Aceasta culoare va fi obiectul analizei noastre in ceea ce priveste sensurile ei in media actuala din Romania. Nadia. le Moyen Âge et les temps modernes. couleurs. Cuvinte cheie : verde. Paris. 1978. 710 [3] Julien. limbajul media. Marabout. rêves. Julien. Chevalier. Gheerbrant. Dictionnaire latin-français. Sources : Internet. Alleur: Marabout. «Polysémie des adjectifs de couleur». Georges (1989). 30 [8] Chevalier. Cahier de lexicologie. Tzvetan (1978). 37. p.cnrtl. Pentru a explica de ce a fost denumita ‘ culoarea ecologiei’. Frédéric (1837). 1005 [4] Gaffiot. p. 1959 [6] Leduc-Adine. simbol. A. Symbolisme et interprétation. [7] Lévi-Strauss. Alain (1989). Paris : Gallimard. cu precadere al culorii verde. www.[2] Idem. Encyclopédie des symboles. A. Paris. nr. Claude. 37. Les mots français dans l’histoire et dans la vie. «Polysémie des adjectifs de couleur». formes. figures. Jean-Pierre (1980). Paris: R. X-XI [9] Todorov. Leduc-Adine. pp. 83. p. Seuil. p. «Polysémie des adjectifs de couleur». R. Jean. Le Petit Littré. Nadia (1998). Paris : Plon. Le Cru et le cuit. Des couleurs symboliques dans l’Antiquité. Lévi-Strauss. prima parte a studiului discuta simbololismul traditional al culorilor. 1964. Portal. Alleur. Cazenave. Hachette. normes. 1980. coutumes. 1989. 270 . Todorov. Paris : Hachette. Félix. Laffont. Dictionnaire latin-français (2001). Paris: Seuil. rêves. formes. Paris. APLICAŢIE PE LIMBAJUL MEDIATIC ROMÂNESC CONTEMPORAN Acest articol este o analiza a modului in care culoarea verde este folosita in media actuala din Romania. Cahier de lexicologie. Jean-Pierre.. nr. Gallimard. Grand dictionnaire des symboles et des mythes. Trésor de la langue française.lexilogos.com. Félix. 1980. figures. 67-90 [11] http://www. Symbolisme et interprétation. Laffont. Dictionnaire des symboles: Mythes. 37. Paris : Picard. Paris : Treuttel et Würtz. 10 [10] Leduc-Adine. Paris. Le Cru et le cuit. Grand dictionnaire des symboles et des mythes. Jean-Pierre. couleurs. Tzvetan. Gaffiot. Paris: Librairie Générale Française. Le Petit Littré. Gougenheim. 1998.

deoarece pentru unii autori afirmaţi ca lexicografi ocazionali este realmente necesară consultarea unei astfel de literaturi.domenii cărora le sunt destinate (generale. enciclopedie.a). şi astfel alcătuit încât să acopere o mare diversitate de: . 2000. un la fel de modest lexicon (Duncan şi Dimitriu-Caracota. limbă şi cultură. de exemplu. un modest glosar sau. dezvoltarea abordărilor teoretice reprezintă şi la ora actuală o imperioasă necesitate. chimia. 271 . În ciuda unei tradiţii de peste un secol şi jumătate de practică lexicografică şi în ciuda opiniei menţionate în paragraful anterior. Preocupările privind studiul şi descrierea vocabularului limbii române au avut un caracter constant evolutiv. au asigurat un fundament teoretic pe baza căruia s-au compilat numeroase dicţionare noi. considerăm că. Bidu-Vrânceanu. fac într-adevăr. 2007) au jucat un rol deosebit în semnalarea şi explicitarea unor fenomene în plină desfăşurare la nivel lexical. cu un standard calitativ superior multora dintre lucrările publicate înainte de 1990. aceasta a fost înlocuită cu o abordare orientată spre perspectiva practică (Verlinde. Astfel. de istoria şi filosofia ştiinţelor. de limbă contemporană. au oferit metode şi modele analitice aplicabile în alcătuirea şi interpretarea terminologiilor şi. de exemplu. Literatura de specialitate (Atkins 1996: 515-6) menţionează importanţa lexicografiei teoretice chiar dacă. Leroyer and Binon 2009: 2)[1]. cum ar fi. sau tehnică. nu în ultimul rând. începând cu secolul al XIX-lea. o listă de cuvinte englezeşti şi echivalentul lor românesc (Miroiu. Evoluţia mentalităţilor reflectate în literatura de specialitate consemnează o schimbare de atitudine din partea unor autori faţă de lexicografia teoretică. în mai toate cazurile. lucrările cu caracter aplicativ descriu un portofoliu inegal din punct de vedere calitativ. de scriitori români. or domenii particulare. termodinamică şi maşini termice). . Facem afirmaţia aceasta. Ne referim aici la acei autori ale căror lucrări.produse (dicţionar. sau într-un caz mai fericit. mai ales după anul 1990.Floriana POPESCU Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi O ANALIZĂ PRIVIND MACROSTRUCTURA LEXIMATELOR ROMÂNEŞTI În ultimul sfert de secol patrimoniul cultural românesc s-a îmbogăţit cu un însemnat număr de lucrări lexicografice impunând atenţiei două direcţii de abordare. 1992). unde. Atkins revine asupra atitudinii relative la lexicografia teoretică şi precizează că se poate remarca o coincidenţă între rolul şi competenţele lexicografului şi cele ale specialistului în lingvistică aplicată (Atkins and Rundell 2008: 4). de fapt. Din păcate însă. dar bogat. glosar. în ultimii ani. una teoretică şi una aplicativă. un pas important în tentativa de a echivala elemente de vocabular dintr-o limbă străină cu forme corespondente din limba română sau invers (aşa cum este cazul dicţionarelor bilingve specializate). de etimologie. pasul acesta este doar un început de practică lexicografică. lexicon). ca. s. mai direct. sub masca „dicţionarului” se ascunde. un deceniu mai târziu. bilingve. Lucrările cu caracter teoretic (Bidu-Vrânceanu. Aşadar. În acest articol vom face unele referiri foarte sumare la lexicografia teoretică românească şi vom descrie un dicţionar acceptat ca model structural cu totul deosebit (a se înţelege complet) în ansamblul materialelor lexicografice româneşti. în cazul lexicografiei româneşti. O dinamică deosebită reliefează interesele privind acest domeniu al ştiinţelor limbii.

c) back matters sau partea de final. 2008). vom preciza doar că baza noastră de date include 150 de titluri: 40 de leximate aparţnând autorilor români. glosare. Dicţionarul enciclopedic. de departe cel mai bine reprezentată în corpusul nostru. în cazul dicţionarelor note explicative. Astfel. 272 - . Primul tip de macrostructură se ridică la rangul de trăsătură generală. vom regăsi informaţii privind gramatica limbii engleze. Există şi un număr foarte redus de lucrări a căror macrostructură este tratată cu o oarecare superficialitate.forma în care sunt prezentate (tipărite sau on-line) Fără a descrie în detaliu corpusul întocmit în vederea efectuării unei analize a macrostructurii unui leximat[2] sau material lexicografic. deschizându-se abrupt cu primul articol al literei A din dicţionarul propriu-zis or cu un cuvânt înainte şi lista prescurtărilor întrebuinţate în explicitări. respectiv tabla de materii. b) conţinutul informativ sau corpul propriu-zis al dicţionarului. Martin. Webster 1972). Dintre titlurile cercetate. Constatările de mai jos se referă exclusiv la macrostructura leximatelor studiate. or lexicoane şi sub forma unor lucrări bilingve tradiţionale (publicate în formă tipărită) sau moderne (accesibile on-line). reguli de ortografie şi punctuaţie precum şi un index referitor la segmentele fundamentale ale dicţionarului. Cu toate că elementele corpusului au prezentat trăsături specifice. ilustrate. iar afirmaţiile se referă strict la corpusul supus analizei. anexelor. este mult mai cuprinzătoare atunci când este vorba de un dicţionar. de exemplu. explicative. alături de lucrări cuprinzătoare de mare întindere (cum ar fi. Respectivele titluri se regăsesc sub forma unor lucrări monolingve. din două catgorii mari de leximate. 1999). 1993 sau Noul Dicţionar Universal al Limbii Române. Interesul faţă de accesul la limbile străine se concretizează şi în compilarea leximatelor bilingve destinate scopurilor didactice şi profesionale (mai ales în cazul traducătorilor sau al interpreţilor de conferinţă şi nu numai). cum este cazul informaticii sau al înaltei tehnologii de calcul (Dicţionar explicativ IT & C. secţiune tradiţională în structura produselor ştiinţifice englezeşti. vom regăsi aici diverse referiri la abrevierile folosite. ghid de pronunţare şi lista abrevierilor folosite în lucrarea respectivă Secţiunea c). conform aceloraşi practici. Preocupările pentru descrierea terminologiilor specializate s-au materializat atât în lucrări originale (Albu.scopuri pentru care sunt compilate (învăţarea vocabularului specific unui domeniu. dar modeste încercări de a descrie noile achiziţii lexicale în unele domenii în continuă expansiune. constă. peste 98% din leximatele analizate. deschide leximatul cu o tablă de materii sau un cuprins care asigură descriptivul secţiunilor prevăzute precum şi accesul lor eficient şi rapid. sau diverse tipuri de dicţionare (enciclopedice. de exemplu. 2007) cât şi în traduceri (Ducrot. 2006) am aşezat utile. investigaţia macrostructurală a permis şi stabilirea unor trăsături comune. Prima şi cea mai frecventă macrostructură. observabilă încă de la prima pagină care omite chiar harta leximatului. Gherguţ şi Albu. Secţiunea a). apendicelor sau listelor suplimentare. conţinând trei mari secţiuni: a) front matters sau partea introductivă (a se vedea. 20 autorilor francezi şi 90 autorilor englezi. doar 15 se circumscriu acestui tipar. Astfel. indiferent de apartenenţa leximatelor la o cultură naţională sau cu deschidere spre culturile europene care au făcut obiectivul acestei analize. la nivel macrostructural. 2005 sau Dicţionar Biblic. cum ar fi enciclopediile. învăţarea unei limbi străine) . specializate). Şcoala lexicografică engleză. de regulă destinată. cuprinde. 1996.

Comparând. în cazul celei de-a doua ediţii[3]. cel mai adesea.lexicografică românească. lista abrevierilor. Meritul. cât şi operele traduse din limbile franceză sau engleză. Astfel. analizată pe fundalul cuprinzător al tradiţiei leximatelor româneşti. însă. calitativ şi tehnoredacţional toate celelalte leximate româneşti publicate după această apariţie lexicografică monumentală. o traducere a unei opere din lexicografia engleză. introducere. Regăsim interesul particular atât faţă de detaliu cât şi faţă de macrostructură în alcătuirea dicţionarului biblic.unii lexicografi bine familiarizaţi cu tradiţia şcolii engleze ignoră elementele ei de macrostructură şi îşi alcătuiesc propriile lucrări conform tiparelor franceze. încă de la prima pagină. de a asigura volumului său. de liste de abrevieri folosite pe parcursul prezentării. următoarele: . În vreme ce ultima lucrare este de mai mică întindere. şi în acest caz. de cele mai multe ori calcuri lingvistice din limba engleză. ghidul etimologic precum şi abrevierile şi simbolurile folosite în medicină– intră în secţiunea a). urmează îndeaproape modelul francez. Subliniem că în litera acestei ultime constatări se înscriu. Afirmaţia aceasta are în vedere atât operele originale monolingve şi bilingve ale autorilor români. urmate. deoarece versiunea în atenţia noastră este. . Evidenţiem. de fapt. descriind. unde acestea există.unii lexicografi bine familiarizaţi cu tradiţia şcolii engleze au respectat şi au recurs. vom afla. un istoric al terminologiei medicale. cu referire la şcoala românească. primele două leximate sunt lucrări de mare anvergură. şcoala lexicografică românească este foarte apropiată de modelul francez. considerăm nu numai că Valeriu Rusu este un lexicograf de excepţie ci şi că leximatul său reprezintă standardul sau punctul de referinţă în raport cu care se pot compara macrostructural. 2001) sau dicţionarul biblic (1999) precum şi dicţionarul IT (Florian. . Din cele 18 diviziuni.Şcoala lexicografică franceză prezintă un tipar propriu care. 273 . iar în cazul lucrărilor de mici dimensiuni. revine celor şapte redactori englezi care au coordonat eforturile a peste 150 de coautori. 2008). fiind destinată popularizării termenilor mai greu de înţeles din vocabularul specializat de înaltă tehnologie. preocuparea cu totul deosebită a coordonatorului Valeriu Rusu. leximate provenind din cele trei şcoli. întro primă ediţie a lucrării la tiparul ştiut. intervenţii de deschidere a volumului. îndrumări pentru utilizarea dicţionarului. Se vor descoperi. Leximatele româneşti se deschid fără o introducere care să dirijeze spre secţiunile alcătuitoare. De cele mai multe ori. iar suplimentele cuprinzând tabele cu diverse date şi informaţii necesare specialistului din lumea medicală. în general. şapte –prefaţă. glosare. include un număr restrâns de secţiuni la nivelul fiecărui leximat luat separat. abrevieri ale titlurilor revistelor medicale de circulaţie internaţională precum şi bibliografia care a stat la baza volumului fac obiectul secţiunii c). deja menţionaltul Dicţionar medical (2001) o prezentare de excepţie. în marea majoritate a lucrărilor. am constatat. indexuri. pentru a continua cu „dicţionar de la a la z”. un inventar de aproximativ 200 000 de termeni. care argumentează scopul şi destinatarii acestuia. în cele mai multe dintre produsele publicate. . din perspectiva macrostructurală. dicţionarul medical (Rusu. fie din partea autorului sau a colectivului de autori fie chiar din partea editurii.există şi leximate româneşti care au adoptat macrostructura modelului englez. în fiecare dintre cazuri. publicat de Editura Cartea Creştină din Oradea. nu apare nici un fel de introducere. o cuprinzătoare tablă de materii care este redactată în deplin acord cu structura tradiţională engleză. Pe baza studiului analitic şi comparativ extins asupra celor 150 de titluri. dar au renunţat la el.

J. la lexicographie roumaine présente certaines tendences de s’approprier les macrostructures plus précises et plus complexes appartenant à l école anglaise de lexicographie. 1. Leroyer. RÉSUMÉ L’ ANALYSE DE LA MACROSTRUCTURE DES LEXIMATS EN ROUMAIN La macrostructure de plusieurs produits leximats/lexicales roumains a été à l’ origine de cette recherche dont le but est de souligner les comparaisons avec les macrostructures similaires en anglais et en français. V.. M (1992). English-Romanian Dictionary of Accounting. Dicţionar englez-român. lexic specializat. Bucureşti: Editura Babel Florian. Viorel Vişan şi Marina Păunescu. Atkins. G (2008). Lexicul specializat în mişcare. and Rundellm M (2008). M.T. pp. Dicţionar explicativ IT & C. Quand même. Vol. O. Schaeffer. E (2005)...S. trad.” or „lexicografia a fost redusă la o acţiune practică. Bucureşti: Editura * * * * * (2006). A. J. B.S. Göteborg: Göteborg University Press. Present and Future. cu acelaşi scop.. Search and You Will Find. The Oxford Guide to Practical Lexicography. Göteborg University. Dicţionar enciclopedic. Gellerstam et al.”(traducerea mea).a.. Economic and Financial Terms. Albu. H. [3] aşa au stat lucrurile cu ediţia I apărută în 1974 a Dicţionarului Englez-Român. Noul Dicţionar Universal al Limbii Române. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrânceanu. * * * * * (2004). 274 . back matters. M (2007). Iaşi: Polirom Ducrot. P. behavioristă şi pozitivistă. Anca Măgureanu. unde apare utilizat ca denominativ generic pentru orice fel de produs lexicografic.S. Bucureşti: Editura Academiei R. Lexic comun. Dicţionar biblic. 1-6. traducerea Gh. Dicţionar medical. Bucureşti: Editura All Martin. Leroyer and Binon (2009: 1-17). F. EURALEX ’96 Proceedings.. S. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Verlinde. 1-17 Corpus-mentioned items Albu. Bilingual Dictionaries: Past. C. (1996). Oxford. Bucureşti: Editura Medicală * * * * * (1993). Springfield: G. apărută în 2004. În cazul celei de-a doua ediţii. Dicţionar de termeni economici.. Dicţionar de medicină. Editura Litera Internaţional * * * * * (1999). din lucrarea lui Verlinde. Bucureşti: Editura Garamond Rusu. A. B. Le corpus analysé a révélé l’ existence de beuacoup de similarités entre les leximats en français et le roumain et peu de similarités en anglais et en roumain. a se vedea Verlinde. MOTS. Dicţionar englez-român.. prefaţată de un cuprins.R. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. (s. şi colaboratorii (2000). front matters. (2009). compusul „leximat” împreună cu sintagma din care derivă.T. (editori). REFERINTE BIBLIOGRAFICE Atkins. Dicţionar de kinetoterapie. Bucureşti: Editura Andreescu Duncan. Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului. lexicography has been reduced to a positivist. behaviourist practical enterprise.S..R. Department of Swedish.-M (1996). (2008). Oxford: Oxford University Press Bidu-Vrânceanu.). in M. Dimitriu-Caracota. financiar-bancari şi de bursă. editura Academiei R. A. & C. s-au păstrat toate elementele primei însă colectivul de autori a renunţat tocmai la cuprins. lexicographic materials.. (2001). Webster’s Seventh New Collegiate Dictionary. Oradea: Editura Cartea Creştină * * * * * (1972)....NOTE EXPLICATIVE [1] autorii citaţi sunt de părere că „. Gherguţ. Bucureşti: Editura All Miroiu. pp. Leroyer and Binon (2009: 2) [2] împrumutăm şi folosim. Merriam Company * * * * * (1974). Vasilescu. 23. From Stand-alone Lexicographic Tools to User Driven Task and Problem-Oriented Multifunctional Leximats in International Journal of Lexicology.CLÉS : contenu. Binon. 515-46..

En outre. afin d’être davantage problématisé et mieux défini. dans le cas de la captation en continu d’un texte spectaculaire. de la scène et de l’écran. médiateur. Cet espace. Michel Foucault énonce clairement son intérêt pour les espaces intermédiaires et hétérogènes. sur un écran à deux dimensions. Parce que ce nouvel espace mérite d’être nommé. elle en compose en même temps les frontières : elle est une zone médiane virtuelle qui sépare et rassemble en même temps les deux éléments dont dépend son existence. VERS UNE PROBLEMATISATION DE L’ESPACE SCENIQUE FILME Lors de la conférence du Cercle D’études architecturales en 1967. qui se déploie à l’intérieur d’un emplacement non tout à fait localisable empiriquement. J’aimerais plutôt problématiser l’existence d’un tiers espace. des sortes de lieux qui sont hors de tous les lieux. une zone limitrophe entre deux régions. sont des emplacements réels à partir desquels se matérialisent un au-delà imaginaire. bien qu’ils soient effectivement localisables » (Dits et Ecrits 755) dans le monde sensible. c’est ainsi que le cinéma est une très curieuse salle rectangulaire. n’a pas à proprement parler de présence physique réelle. Lorsque Foucault esquisse les modalités de fonctionnement de ces divers types de lieux qu’il nomme « hétérotopies ». ils ont la particularité de rendre visible l’absent. que l’instance réceptrice se doit de concrétiser. Ainsi. Le préfixe grec « allo » apposé à « topie » précise que cet espace se situe « en un autre lieu ». elle se constitue elle-même en tant que dispositif puisque cet 275 . le traitement spatio-temporel de la scène admet une transformation plus importante du fait d’un découpage et d’un montage nécessaires – que ceux-ci s’opèrent « en direct » ou en postproduction. Ces espaces seraient des « contre-emplacements […].E. USA ALLOTOPIE. et qui peut revêtir diverses formes. au fond de laquelle.Sandrine SIMEON Dept. la scène de théâtre et l’écran de cinéma sont utilisés afin d’en éclaircir certains traits caractéristiques : « C’est ainsi que le théâtre fait succéder sur le rectangle de la scène toute une série de lieux qui sont étrangers les uns aux autres . Elle est une expression spatiale produite à partir de lieux définitivement localisables – c’est bien la scène de théâtre que je vois sur l’écran – mais il s’agit d’un espace scénique que l’instance spectatrice reconstruit à partir de ce qui lui est donné à voir. l’ensemble de la scène est filmé sans que l’espace scénique ne soit modifié – bien que l’espace tridimensionnel de la scène soit reconverti aux deux dimensions de hauteur et de largeur de l’écran. elle reste un locus immatériel bien qu’elle entretienne des relations avec des lieux sensibles. est enregistré sur un support audiovisuel que je qualifierai de « texte filmique[1] ». 758). Cet espace naît dès qu’un texte spectaculaire. L’allotopie. ou texte scénique. of French and Francophone Studies Pennsylvania State University. Dans le cas d’une multicaptation[2]. Ces deux espaces. qu’il soit localisable et/ou identifiable . on voit se projeter un espace à trois dimensions » (D. telle que je la conçois. se situe quelque part entre le domaine spatial de la scène et celui de l’écran. je l’ai baptisé « allotopie ». L’allotopie est par conséquent à considérer comme une interface. mais elle ne fait pas qu’aménager cet espace. Ce n’est pas exactement ces espaces-ci que j’ai l’intention d’analyser. leur jonction et point central d’interaction . de juxtaposer le tangible et le virtuel.

L’allotopie se situe en deçà des perceptions premières et matérielles. Bien qu’entité physique tangible et palpable. il est conçu. Il revient donc à l’interlocuteur/trice de construire. et qui sont composés autant par le metteur en scène du texte spectaculaire que le réalisateur du texte filmique. En effet. non préconçu. le miroir reflète un lieu qui n’existe pas en soi. Ce mécanisme souligne adéquatement le processus qui modifie les propriétés de l’espace scénique. s’il n’est pas matériel. Elle est un lieu de rencontre qui n’existe qu’en vertu de cette rencontre justement . et de nature inévitablement hybride. et la manière dont. s’il n’est pas imaginaire. il ne fait que percevoir .échange entre les différents facteurs s’effectue selon un système de règles permettant cet échange. L’allotopie est un espace hétérogène et différencié qui agit comme le produit de superpositions et d’interactions davantage qu’il se constitue par une juxtaposition de lieux incompatibles – comme le sont les hétérotopies de Foucault. lui transmet comme information. de manière cognitive. A l’instar du miroir. linguistique ou autre. lorsque l’on considère l’allotopie. L’espace de l’allotopie. Afin d’éclaircir le type de relation qu’entretiennent les hétérotopies avec le monde réel. sans pour autant entretenir une relation d’équivalence avec eux. Lieu hors de tout lieu. c’est une image psychique dont l’existence dépend de la participation de l’instance réceptrice. agent médiateur. En effet. Une métaphore de nature différente permettrait peut-être de mieux se représenter le moment où. représente le lieu de la scène de théâtre et se réalise à l’intérieur des limites concrètes de l’écran. l’allotopie est une zone médiane qui n’existe que par l’intermédiaire de tout un système d’interconnexions. cet espace agit à la manière d’un lieu de conciliation chargé de propriétés et d’usages distinctifs qui s’envisagerait à la fois comme synthèse et reconfiguration topologique de l’espace scénique tel qu’il est visible sur l’écran. lui-même défini par les spécificités respectives que seraient celles du texte spectaculaire en train de se dérouler et celui du procédé cinématographique qui le capterait. elle doit néanmoins sa concrétisation à l’instance réceptrice. Foucault a recours à la métaphore du miroir. la rencontre incongrue d’éléments congrus crée ce topos. ce transfert résulte en une intrication d’éléments téléportés. elle donne à voir un espace virtuel dont l’émergence résulte de l’interaction entre ces emplacements localisables – l’espace scénique et l’écran. l’œil ne servant que de relais à l’actuel emplacement où s’effectue la « véritable » vision. à partir des éléments qui le composent. et qui revêt certaines des qualités du miroir. de concrétiser cet espace. à l’instar de tout message. Si l’allotopie est le lieu – et le moment – de transfert et de transformation de l’espace scénique à l’espace écranique . la dématérialisation qui s’opère lors de son transfert de la scène de théâtre sur le support filmique. L’allotopie est cet espace virtuel perçu et conçu psychiquement . elle est un espace qui est moins concevable à l’œil qu’il ne l’est de manière cognitive . De la même manière. Cet espace impensable naît de la confrontation d’éléments qui existent en soi. c’est le cerveau qui voit ce que l’œil. puis la matérialisation de l’espace scénique entre les moments du filmage – en passant par les procédés de montage – et de son apparition sur l’écran. il est essentiel de repenser le sens du « voir » : ce n’est pas l’œil qui voit. mais qui ne sont pas d’ordinaire mis ensemble . selon le schéma de communication de Jacobson. l’allotopie décrit un espace qui. reflète et réfléchit des emplacements dont son existence dépend. se crée cet espace allotopique. Cette opération 276 . Cette interaction est de nature spatio-temporelle. et qui. virtuel auquel il renvoie : il incarne un seuil entre réalité et irréalité. Il assure la liaison entre l’espace réel qui l’entoure et celui. n’a pas de sens ni de forme en lui-même. La téléportation quantique ne décrit pas un transfert de substance de terme à terme . ce tiers espace désigne. au contraire. se déploie pourtant au niveau psychique .

manipulation et construction spatiale et temporelle selon un principe non synchrone. Le réalisateur bénéficie des moyens du cinéma. ou de n’en montrer qu’une partie. et celle du récepteur du film. qui garantit la continuité spatio-temporelle. comme dans le contexte de la communication. mais simultané (souvent vécu comme synchrone) . Elle est le produit d’une co-production. par exemple. Un dialogue entre un locuteur et son interlocuteur s’effectue dans 277 . choix de la prise de vue unique ou du champ-contrechamp entre un personnage et ce qu’il voit. Les deux arguments de fragmentation et de discontinuité qui démembreraient l’espace scénique n’ont donc plus lieu d’être. Puisque l’allotopie se positionne à l’interstice de la scène et de l’écran. Déconstruire n’est pas détruire. La construction/création psychique de l’espace scénique se fait selon un système de significations élaborées dans cet espace. et si le texte spectaculaire est déconstruit. avec une langue propre. Il y a longtemps que celui-ci ne s’est pas levé de son siège dans la salle de cinéma pour échapper au train entrant en gare de la Ciotat . puisque c’est dans cet espace que vont prendre forme ces fragments et ces apparentes discontinuités. les échelles de plan. c’est en dégager les principes afin de mieux l’adapter au langage filmique. l’allotopie. les diverses relations entre son et image. Quant au récepteur. son travail se réalise au sein de l’allotopie. c’est pour mieux être reconstruit. Sa déconstruction implique une reconstruction.de communication – encodage et décodage – implique une entente réciproque. il est le « chef d’orchestre » chargé de rendre cohérent le jeu de l’ensemble des éléments qui lui sont présentés dans le processus de construction de cet espace. elle est écriture d’une autre parole. Tout le monde a maintenant compris le principe du montage. et cela pour au moins deux raisons. de point de vue subjectif. bien que l’impression de continuité séquentielle du cinéma repose sur une temporalité construite. une co-construction. etc. Le découpage et le montage de l’espace scénique ne sont pas des moyens pour réduire cet espace. les conventions filmiques servent un dessein différent : il n’oublie pas que c’est du théâtre qu’il filme. Mais cette reconstruction n’est pas simplement écriture d’une parole préalable. Ensuite. grâce aux techniques de montage visuelles et sonores qui minimisent cette discontinuité. L’allotopie est par conséquent cette zone médiane activée par une double activité mentale humaine : celle. il ne cherche plus derrière l’écran le reste du corps de la tête coupée qu’il y voit projetée. déterminée et contrôlée jusqu’à un certain point par les créateurs du film. un langage commun entre le locuteur (le metteur en signe) et l’interlocuteur (qui interprète adéquatement ces signes). intermédiaire et exécutant. Ainsi. il y a eu un phénomène de banalisation par l’habitude des opérations mentales effectuées par le spectateur de cinéma. qu’elle est le produit de leur rencontre. Dans le contexte de l’allotopie. le spectateur en est le pôle de constitution : à la fois exégète. Qui ne s’est pas encore familiarisé avec l’invisibilité du montage hollywoodien ? Le cinéma sait contrecarrer la fragmentation que son découpage et son montage sont accusés de générer. les conventions filmiques ne sont plus celles du cinématographe. la discontinuité de l’enregistrement audiovisuel a cessé d’être appréhendée comme telle. le créateur du texte filmique et celui/celle qui le regarde se partagent une responsabilité : il revient au réalisateur du texte filmique de produire une temporalité continue inhérente au texte spectaculaire – sachant que les possibilités d’une telle construction sont infinies. D’abord. Le réalisateur du texte filmique est conscient de filmer un texte spectaculaire et non un film de fiction. entre le moment du déroulement ininterrompu du texte spectaculaire sur les planches de la scène (métaphoriques ou non) et celui de l’apparition de l’espace scénique sur la toile de l’écran (constitué à partir d’un montage en direct ou en postproduction). choix de montrer le tout de l’espace scénique. de sa grammaire: montage.

Michel Foucault a lansat noţiunea de <heterotopie>. Aş dori să identific un alt tip de spaţiu care apare atunci când o piesa este înregistrată audio-vizual. mais une fin. Ces étapes de déconstruction et reconstruction ne sont pas la fin. relativisée à partir du moment même où une autre instance intervient et dicte sa propre parole. Comme l’hétérotopie. Dits et Ecrits. je choisis l’expression plus neutre de « texte filmique ». L’allotopie est constitutive de ce que l’on pourrait nommer le « troisième » temps du théâtre. Foucault a envisagé l’existence d’espaces en marge d’un monde qu’ils tentent de compenser mais qui sont nécessaires justement parce qu’ils défient les catégorisations et les frontières. atât o scena de teatru cât şi o sală de cinematograf sunt spaţii tangibile care se juxtapun şi de unde apare o serie de locuri imaginate sau virtuale. 4 vols. audio-vizual. Peut-être alors le texte filmique réalisé à partir d’un texte spectaculaire sera-t-il en mesure d’affirmer son indépendance. Récrire le théâtre (et Mesguich) en images et sons. et l’allotopie se prête à cette transformation. ayant désormais un espace dans lequel évoluer. (1984). Este situat ‘într-un alt loc’. un spaţiu care cuprinde caracteristici ale utopiilor existente deja în lumea noastră. Nu este nici utopic. La multicaptation est un terme forgé par Pascal Bouchez. défini comme le résultat de l’enregistrement audiovisuel d’un texte spectaculaire. Alotopia este spaţiul care face legatura între domeniul spaţial ale scenei şi cel al ecranului. puisque celle-ci est décentrée. elle se revendique comme un espace hybride et interstitiel dont la formation dépend de la participation de l’instance réceptrice dans la construction mentale de ce nouvel espace. Si à l’intérieur de cet écart un texte filmique se construit tout en hétérogénéité. l’origine. prin combinarea prefixului allo’-‘ în celălalt’ cu ‘topia’-‘loc’. L’allotopie ne sera plus considérée comme une « excroissance » par ses détracteurs dès lors que la portée épistémologique de cet espace et sa valeur ne seront plus questionnés mais acceptés -. Paris: Gallimard. [3] Je fais référence à la formulation d’Henri Gouhier : le théâtre est un « art à deux temps » in L’essence du théâtre. 278 .de même que son origine. utopie. De exemplu. l’allotopie signale la formation d’un espace particulier et dont la légitimité a besoin d’être attestée. afin d’en assembler les meilleures prises de vue. il ne se constitue pas en opposition au texte spectaculaire. Villeneuve d’Ascq : Septentrion. Filmer l’éphémère. NOTES : [1] Dans le contexte de cet essai. Michel. L’allotopie postule une valeur herméneutique. Pascal. Pentru o mai bună definire a acestui spaţiu ‘nou’. l’altèrerait. l-am denumit ‘alotopie’. Una din trăsaturile distinctive ale heterotopiilor este aceea că ea cuprinde mai multe spaţii care sunt aparent incompatibile. (2007). puisque la tension entre les deux espaces de la scène et de l’écran s’évalue encore selon une sorte de hiérarchisation où l’espace de la scène devrait être intouché par celui de l’écran qui. Paris : Plon. Foucault. Elle est cette troisième dimension qui met en scène l’épaisseur de signes qui constituent le texte spectaculaire. 1943.un échange qui ne considère plus comme absolue et centrale la source. heterotopie. nici imaginar şi nici identificabil în ‘lumea reală’. sur son propre terrain et avec une rhétorique qui lui est spécifique. [2] La multicaptation nécessite un enregistrement direct d’au moins deux textes spectaculaires en public avec un travail de préparation et postproduction. prétendument. Cuvinte cheie : allotopie. REZUMAT ALLOTOPIA – PROBLEMATIZAREA SPAŢIULUI SCENIC FILMAT In 1967. TEXTES CITÉS Bouchez.

pessimistic or diffident voices about reification. Symbolically. thing. some researchers of the phenomenon we are discussing agree that reification cannot encumber the occurrence of new and different ways of understanding the world. however. putting up a wall is very frequent. Reification is on trial for a number of things that flow from its occurrence. flexible whole that is the world we inhabit. under which conditions one may develop a self-perception called ‘beingness’. Obama requires that he deliver a speech to the crowd precisely where president Kennedy said in an equally famous piece of rhetoric “Ich bin ein Berliner” – which is the balcony of Berlin’s City Hall. Philosophers once conceived of res extensa versus res cogitans. The metaphor of the wall. “Arguably. Amardo Rodriguez (2002). the latter is directed to a thinking and thoughtful being. property.” This is. The historical moment was John F. Our first notation: in a Washington Post interview. In our world. is to be reconsidered by Obama later. One can consider that this reifying process in stages is the initiative of a ritual. (c) thwarting of a living. Once understood. reification limits volition and. The former is useful for denoting the physical existence or the physical world. Obama means to make a speech at the very Berlin spot where Ronald Reagan had uttered. during the political campaign. implicit here. consequently. in sum. that public trust will quickly crumble down if the population’s optimistic feelings have been overacted. in other words Barack Obama trying to give solid foundations to the United States once again. It aims to limit human action by limiting ambiguity. Let us begin with the empty half of the glass. The Latin word res can be translated into English as: object. Reification is the gateway to alienation and deification. Obama speaks and warns – the latter verb is the accompanying statement commentary that the newspaper uses – that he will not be capable of vaunting quick results. in so doing. It seduces us by limiting the anxiety that comes with ambiguity. humans are on a par with those things they are unable to control. (b) blockage of interpretive processes. promotes separation and fragmentation. affair. the reification of the situation into painting a wall. marking the end of the Cold War. Gorbachev. the wall will undercut diversity and thus damage the evolution of human relations. By understanding. The second notation: upon touring Europe. one of the most serious and insidious [practices] is that of reification. the phenomenon may no longer haunt one’s mind. Above 279 . concern. in his article entitled “Culture to Culturing” published by Journal of Intercultural Communication. tear down this wall!” Our third notation: because the event just mentioned did not take place as meant. Galaţi TRENDS IN INTERPRETING REIFICATION In the foreground of the enterprise of investigating reificatory phenomena is the effort to rationally understand a phenomenon. bringing down a wall. much concerned with the opposite actions of separating and unifying. It thus limits our obligation and commitment to each other and. Nonetheless. business. going to a wall. the famous words “Mr. In limiting human action. Kennedy’s speech in the wake of the Berlin Wall construction. matter.Daniela ŢUCHEL Universitatea „Dunărea de Jos”. Let us follow its presence in the recently begun presidential career of Barack Obama. claims that there many practices threatening the interplay between reifying ambiguous meanings. responsibility. a multiple charge of (a) harm brought to human relations.

“Might we save one year in the life of schoolchildren if we were merely to apply to the digital system? Couldn’t by any means their brain connect from the first minute the synapse of the thought to the neuron pressing the keys. which is ‘thingification’. Let us illustrate with the stylistic choices of an item of news dated May last year and issued by the Associated Press: “SANTA BARBARA. An informative (often single-word) variable of thingification of states of affairs allows the speedy dissemination of information. who starts her demonstration from the double effect of culture on the individual – liberating and constraining – because there is a real community for him or her. 2009). as if feeling the need to be backed up by Descartes’ recognition of human-ness. from Shakespeare and Dickens”. I was petrified. when contrasted to machine writing.this and with all this. We believe that this cliché. To thingification. for instance to use I think frequently in discourse. but (s)he may also choose to deal with common dreams. From reification.” There is dynamic contamination going from humans to the elements and back. Calif. explained by Wikipedia as “an effect of reification which results from supposing that whatever can be named or conceived abstractly must actually exist”. reification supposedly can be described as a bio-genetically driven feature of the Darwinian survival mechanisms. or pragmatic hedge. from randomness of nature. Communities and ‘imagined communities’ is a distinction theorized by Kramsch (1998). We opt for two of her examples: 1. One modality of causing reification to exist is to slip into the world of abstractions through lexicalization. “Rose gardens have been immortalized in the French imagination by Ronsard’s poetry”. I think can be the signal that discourse will switch 280 . and we have consequently emphasized their alternating moves as dictated by the nature of the grammatical subject: wipe out [+ANIMATE]. racing against winds that might whip the blaze back to life. Practice supports a neurological link between manual dexterity and speech. The individual has to deal with impositions. – Firefighters rushed to wipe out the last remnants of a wildfire that destroyed dozens of homes in the hills above this scenic coastal city. instead of compelling them to follow the contortions of the hand-written word?” (passage in our translation from “Lecţia de scriere” in Dilema Veche. in the cultural imagination of its citizens. handling artifacts. 2. structures and principles. The examples she gives are ancillary to a demonstration of reification too. #259. destroy [-ANIM]. We intend to show here the ways in which reification helps towards a liberation from anonymity. it pleases us to circulate a synonym for our basic concept. there can also be a discourse community for him or her. Kramsch (1998: 8) observes that “imaginings are mediated through language” and language is a metaphor for cultural reality. by the agency of culture engendering ‘imagined communal values’. Let us pick the case of computerized writing: a hand-shaped letter seems to contain the mark of the writer’s personality and human warmth. epistemologists may dispose of the alternative ‘hypostatization’. Human hypostasis placed in a different context shifts off a human attribute (possibly a ‘reification fallacy’ for logic) and installs the treatment due to a concrete ‘thing’ – which is a distortion of normalcy. Lucian Mândruţă comments on school rules forcing the young one into a physical contact with the letters. race [+ANIM]. it is easy to approach the opposing tendency towards humanization. or point-of-view distancing device can also be looked upon as a sample of reificatory language that addresses an abstract level of communication while making the activity less communicatively efficient. whip back [-ANIM]. “Thus the city of London is inseparable. fulfilled and unfulfilled imaginings. In this case. dealing with facts. If we have encounters that unnerve us. we can exclaim.

has the following comment to make: “Whenever the personal pronouns I or me or mine are conversationally generated and introduced. The robot-human relationship can be maternal. the decoding interpreter will get control over features of animacy in the subject-entity.from slow. This is a possible outcome signaled by Isaac Asimov and called the Frankenstein Complex (P. spoken by a customer while handing a valet attendant the key to his car. There is fear of mechanical intelligence. Humanization is shown possible: robots get features which humanize them. it functions like an initiative meant to prevent some face threat. the memorizing brain makes available a huge empiric digest. Jud Evans (University of Central Lancashire. like in Nunberg’s further examples. Then. Basically. Let us turn the discussion to romantic fantasizing trends. Yet. in Asimov’s wording. Warrick 2002. Petru Iamandi. The computer nowadays may stultify and degrade through dull repetitive tasks prescribed to the human brain. a new synonym can lengthen the list we already initiated in support of reification: entification. From a basic property to a derived property. Asimov’s robots are male. In his robot stories.e. apud Iamandi. the decoder stops upon the nominal expression in this deictic or indexical context: ‘the ham sandwich’. robots invariably submit to rules whereas humans tend to break them. periphrastic wording. 45) 281 . 42). Strategically. In general lines. the protection of humans is required and can be obtained if the basic law of robotics is. while deictically pointing to the present moment. Asimov deliberately creates confusion between robots and people.” Keeping the discussion in the field of grammar. S. going against the previously notified lifeless material. even though more accurate. the move is a predicate transfer going not only one-way but also two-ways. allow a human being to come to harm” (ibidem). according to Iamandi. including a complete (if somewhat fractured and abbreviated) personal autobiography and a constantly updating compendium of one’s current moods. Next. First. apud Iamandi. the verb ‘be’ is controversially claimed by trends in linguistics to be denotative of the existential modality of the subject – therefore. “no woman wants to feel replaceable by something with none of her faults” (1983. loving and kind. He says. p. no verb at all (cf. writing about robotics laws in Anale (2006). England) authoring the internet material “Philosophy and the Reification of the Unreal”. as follows: “a robot may not injure a human being nor. when machines take over dehumanizing activities. Hence. through inaction. ‘Be’ confirms by agreement tense and numeral nature. denoting a thing and sending the interpreter to the index. “This is parked out back” vs. and man’s development of technology and movement towards artificial intelligence and immortality. the element or entity that is either the person willing to eat a ham sandwich (and is remarked by his neighbor in the restaurant) or the person who has ordered that sandwich (and is remarked by the waiter of the restaurant). Iamandi comments that Asimov’s laws (issued in 1983) – laws in robotics – resemble moral laws that can be broken. “I am parked out back”. one notices a movement of mechanical intelligence towards human intelligence and death. Three components will guide the entifying process. The paraphrase of the second utterance is “I am the owner of a car parked out back”. a relational-component will help him make the index and the referent correspond. romantic. Iamandi (p. i. 44). May 2007. Nunberg in “Transfers of Meaning” (1995) explains in a famous example – “The ham sandwich is getting impatient” – the transfer upon an argument of a property-bearing entity. an interpretation licensed by the relevant conceptual correspondence between the animate entity “owner” and the inanimate entity “car”. actions. to a more generalized inexactitude. Evans 2007). humans are being allowed to become more human. p. makes arresting reference to humanization. interests and anxieties with particular reference to one’s current preoccupations and concerns. In this case.

What has been achieved above is. Am cunoscut acea juvenilă dilatatio animi.” [in our translation. Pleşu cites from a letter written by Culianu on some Western issues. the answer rests on technical application of a few rules of organization or mediation. the goal is to engender an understanding of the dynamic nature of relationships. Towards the end of this memento article.” Andrei Pleşu. Amâni opinia personală din scrupulul de a inventaria. while the rest of the body merely exists as a support. Turning our attention critically and uncompromisingly to the realities of our day and its possibilities of reification. the focus of attention is on the concrete actions that typify practice (especially those that begin and end with the human 282 . woken up by a feeling that books are well known and details are supremely owned”]. the device meant to maintain life in the cerebral suprastructure. organic or inorganic – represents intelligence. His aim was to lengthen individual lifetime in case a body is degraded whereas the head is still functional. plăcerea de a medita asupra unei teme e înlocuită de plăcerea de a «aduna material». and ethical behavior extends to all systems because any organizational pattern – human or nonhuman. One common trait the two positions share is an embeddedness in the immanent to the point of ignorance of the transcendent (among other things). but they do represent the heart of the contradiction.concludes: “If the essential elements of the universe are matter. That is. The ‘philosophy’ of this undertaking grows out of two typical side-slips in contemporary ideology. that is. then man is not unique. opiniile altora. #269/ 09 aprilie 2009. To some. One is that life itself is sheer value and an artificial prolongation of its span is a moral thing to happen. as a person’s essence. but a grim reality” (Cronin 2003: 93). over here. the discourse on economic affairs today does reify positions. energy. we note the following. in the West: “I have found out that. To professionals. and the efforts towards graphical expression – by the accurate quotation. we mean to apply it here with milder connotations of reduced freedom. on the contrary he exists on a continuum with all intelligence. Confesiuni despre experienţa erudiţiei aici. Even though censoriousness in its aggravating nuances uncovers political repression. the answer rests on technical manipulation of information as thing or commodity. Confessions about the experience of scholarship." Unfortunately. for some time now. Of course these are not the only positions. and intelligence. rather than the head. în Vest: „Am descoperit că. These critical days troubled by top-level political decisions have shown that the aim of analysis is not to provide a concrete solution. It is the story of an American neurosurgeon. doct. ontologizing lexical semantic resources for the life of man’s intellect. seems to us to perform a demonstration of how violations of moral law come to a tangency with the treatment of individuals as means and not as ends in themselves. the body stays disgracefully paralyzed because the spine cannot respond to the nervous centres in the new head. to our mind. de la o vreme. stârnită de sentimentul cunoaşterii de cărţi. One lays hands on a good head and screws it on a healthy trunk. We approve of the message and quote the philosopher: “The censoriousness of an age is not an illusion. The experiment as such is subjected to failure from the start: although the transplant may be a success. iar efortul de a formula expresiv – de acela de a cita exact. The second refers to the brain. who had been training himself for a long number of years to succeed in transplanting a man’s head onto a different body. rather than to objectify or reify an "answer. You put off a personal opinion out of the scruples of seeming learned while producing the inventory of other people’s opinions. resuming his 1977 Bonn notes (in Dilema Veche. I have come to know this juvenile dilatatio animi. the delights of thinking a theme over are replaced by the satisfaction of gathering materials. Robert White by name. al posesiunii suverane de detalii.

and relations that are metaphorically textualized. The Romanian description “nu e uşă de biserică”. “Culture to Culturing”. man and his train of words. 109-132. is equally truthful in pointing to reification. one can see in this poem a combination of reaching understanding as a diagnosis of reification in the Habermas style and hybridization as a diagnosis of reification in the Bakhtin style. This poem suggests how the world can receive threats about remaining mired in reifications. By way of concluding. Annals of the “Dunărea de Jos” University of Galaţi. Claire (1998). Jud (2007). In mid-position. “Isaac Asimov vs.htm Iamandi. while ignoring the reasons for the actions and their desired pragmatic outcomes. entification. objectification. This single utterance entifies existential sickness and. dated 2006-06-14. picture of social reality. http://www. the Frankenstein Complex”. Geoffrey (1995). through inference. argiloase // ne-au mai rămas cuvinte doar pentru / un joc de scrabble într-o limbă apusă // doar ascultarea ne poate apropia cumva / la marginea unei gări prin care trenurile încing / şinele ca un şir de nostalgii plicticoase / depuse pe bătrâneţile noastre de tinichea” [we are crossed by grey seasons / sick animals / leaving behind some clay-yellowish traces // we still dispose of words just for / a game of scrabble in a faded language // by listening only can we be somehow guided / to the edge of a station where the trains / heat the rails like a string of dull yearnings / deposited on our seniority of tin-plate] (our translation of the poem entitled „Reification” by Florin Hulubei. Language and Culture.P. removed or unplugged from life itself for the sake of the logical demonstration. Rodriguez. REFERENCES Cronin. Striving to find out what is already reified or perhaps non-reified in us Romanians. Amardo (2002). entifies a colour-sound-matter picture of degradation. London and New York: Routledge. As a result.poezie. the most prominent relation conveyed by the text is between an animal and its trace. “Transfers of Meaning”.freewebspace. Fascicle XIII. Kramsch.se/intercultural/nr5/rodriguez. 12. while reifying. Translation and Globalization. The reified entities are given equivalent degrees of emphasis. Journal of Semantics. hypostatization. Petru (2006). Because the primary goal of the poet-reader dialogue involves sharing the experience of evil. 42-46. Final emphasis is on properties of inanimacy.php/personals/188216/Reificare). facing Europe and the world in various forms of communication.pdf 283 . published at http://www.ro/index.com/reification_of_the_unreal. Oxford: O. In a strange way perhaps. renderable into English as “not quite the clean potato”. in the second place. Since there are no purposeful insertions of punctuation marks. “fierbem în etuvă” (we’ve reached the boiling point in the drying closet) which is a nicely metaphor-generating. in the illustrations commented upon.agent). Existentializing elements are. The poem entifies multiple bearers of property. and between the train and its rail. it is pehaps suggestive enough to exemplify with and comment upon a three-stanza poem picked on the internet: „prin noi trec anotimpuri cenuşii / animale bolnave / lăsând urme gălbui. thingification and possibly other future barbarian –ation terminological proliferation meant to theoretically cover frequent findings about fellows in a less than satisfactory milieu. Issue 17. we reassert the point of our research: we have meant to dedicate the article to an interpretation of how life answers can be reified in our society. ed.U. properties which are mostly inferred. “Philosophy and the Reification of theUnreal” http://evans-experientalism. in the first place. Evans. Michael (2003). A. we consider that the whole poem constitutes one utterance. Year 18. will immitatively degrade their relation as well. Gâţă. Nunberg.

(5) des risques d'ossification de la dinamique naturelle de la communication . (6) des risques dans l'apparition de l'équivoque. (7) équilibre entre aliénation (robotisation) et antropomorphisation de l'univers. (3) utilité dans la réalisation des intentions métaphoriques . Cet article s'occupe aussi des éléments de traduction et de politique linguistique dans l'espace européen. 284 . (4) des risques pour la schématisation des perspectives . politique linguistique. Pour que le rapport d'existence devienne un rapport d'essence la réification linguistique est acceptée comme ayant: (1) utilité dans la matérialisation des abstractions . (2) utilité dans l'intrumentalisation des conceptes . Mots-clé : réification linguistique.RÉSUMÉ TENDANCES DANS L' INTERPRETATION DE LA REIFICATION Ce qu'on recherche par le langage est la confirmation de l'essence humaine en aspirant vers l'investigation de certains niveaux plus profonds que les options lexicales conscientisées. robotisation ) et antropomorphisation de l'univers.

DIDACTICĂ DIDACTICS DIDACTIQUE 285 .

286 .

superimposed on. 1959). What is more. which shows that both communicative competence and cultural competence should be envisaged in the language class. For over twenty years there has been a resurgence of interest in the study of language in relation with society. which are sensitive marks of the cultural differences existing among them.1941) It is a matter of common knowledge that there are significant differences among languages as regards the vocabulary and the meanings attached to lexical units. if they lack (at least basic) cultural insights and information. Culture seems to have its own ‘grammar’ (Howell & Vetter. 1993). 1997). lexis or the four skills leaves the learners unable to perform in a competent manner in contact with the target culture. As pointed out (Samovar. there is a risk that this may lead to cross-cultural miscommunication. Therefore. This is refined to a subtler view (Henle.” (Buffy Sainte-Marie . Otherwise. that is why there are studies suggesting methods and techniques of incorporating culture in the teaching of lexis. noticed. 1996).(iii) it helps the learners to increase their awareness of the cultural connotations of words/phrases in the target language. Language is interwoven with culture and it is the ‘prototypical tool for interacting with the world’ (Duranti. cit. as well as the ‘conditions and circumstances under which various messages may or may not be sent. social class. when a foreign language is taught/learned. Most authors maintain that the mere focus on grammar. We can summate the main reasons of including cultural elements in the teaching of language. 1976). cultural awareness informs and enriches communicative competence. that maintains that certain linguistic features might make certain modes of perception ‘more prevalent or more probable’.) and . of lexis: (i) it helps avoid stereotypes. Therefore. the two are inseparable also because it is the language that supports people in encoding their messages and the meanings of their messages. Language is a tool that is used to explore and experience our cultures and the perspectives that are embedded in our cultures. cultural contextualization can play a major role in turning these meanings more explicit. Porter. implicitly. 2001). and reflected in that of the language proper.we can add . by ‘evaluating and questioning the wider context within which the learning of the target language is embedded’ (Thanasoulas. & Jain. This has been pointed out in the literature of the field (Thanasoulas. 1970). age. (ii) it enables students to take control of their own learning and to achieve autonomy.American singer and song writer. If the cultural component is disregarded. what matters is to ’put [the target] culture in relation with one’s own’ (Kramsch.Yolanda-Mirela CATELLY Universitatea POLITEHNICA Bucureşti CULTURAL CONTEXTUALIZATION IN TEACHING LEXIS – PEDAGOGICAL OPTIONS “Language and culture cannot be separated. or interpreted’. location 287 . Language is vital to understanding our unique cultural perspectives. what we teach is just ‘meaningless symbols or symbols to which the student attaches the wrong meaning’ (Politzer. the manner in which language and the social variables are related should inform culture teaching in the foreign language classroom. starting from the premise that language is influenced by to social variables (sex. b. The origins of meanings and of their significance are in the culture of origin (Bruner.1981). therefore accounting for both appropriacy of language and of behaviour. Moreover. covering both verbal and non-verbal communication. op. and.

short descriptions of various situations where one person from the target culture interacts with persons from the home culture. Thus. are illustrated. should include false friends. Lewis. for example. dating from 1850. for the learners themselves. What kind of influence generating differences has been exerted over words to make them get new culturally–specific meanings? They are of various types and origins . making a compromise is an asset in the English speaking countries. in order to develop the learners’ habit of being inquisitive as far as such a ‘barometer of social trends’ (Ayto. idioms – ‘eyeball to eyeball’. Let us conclude upon the need to provide at least a minimum of cultural differences data in the language class. on account of the fact that the semantic implications of a word may differ from one language to another. and ‘cultoons’ . providing the necessary cultural data.g. in various ways. seen as an essential ’code’ for communication. from various sources: giving a second youth to older terms (acid rain. after the years of socialism. in: finances: firewall. nicknames – ‘flower people’. There are numerous resources pointing to ways of raising the students’ cultural awareness. 1997. producing numerati). These materials should be used in class. agglutination (affluenza = affluence + influenza).o. 1997). The teacher’s role is to design and insert awareness raising/sensitizing tasks. affixation using fashionable suffixes (-aholic. homonymy. warning (Bessmertnyi. 2004. (Williams. Another proposal (Peck. idioms – in a contextualized manner. Students should be made aware of the newly acquired cultural significance of some terms.karaoke). 1998) is focused on ‘culturgrams’ – cultural clusters encapsulating cultural information. emphasizing points of misunderstanding or potential culture shock cauze. It is a good way of making them understand their own cultural context. 1983).etc. borrowings from other languages (e. even animosity among nations’. medicine: mad cow disease. and on understanding cultures through key words comparative analyses (Wierzbicka. phraseological patterns. acronyms (WAN. students can be introduced to some so-called ‘key words’ such as marriage. the teaching of vocabulary. Thus. 1994) that if totally disregarded. slogans – ‘ban the bomb’. Dictionaries of neologisms (Volceanov. local cultural constructs a. culture shock. being provided support in taking an inside view of the connotations of such words in the target language/culture. 2007). generating shopaholic or -ati. the ecology oriented movement: ecofreak. as well. and re-entering the current use in our ecology oriented times). Pčolinská. with the emergence of the communicative approach to the teaching of English (Vizental. All this must be made explicit to the learners. whenever needed. Possible (re)sources for the teacher – and later on. with new words covering new cultural circumstances/events appearing permanently. the main risks are ‘misunderstanding. English has been enriched with terms that have appeared since the 1980s. pairs of words. on their way towards independent learning.). on the basis of authentic input and task type.s. IT: phantom bug. 2007). 1990) provides explanations regarding the origin of: catch phrases – ‘believe it or not’. the newly emerged united Europe: Eurobottle. sayings – ‘all publicity is good publicity’. discoursal. 1989) is 288 . Thornbury. British politics: Thatcherite. it has received a negative connotation (Şerbănescu. insisting on both differences and the dynamics of meanings in time. in IT). Yet another mode of sensitizing the students (Henrichsen. register differences should also be taken into consideration.social. but also from other English speaking areas (Hill rat – from American English). The literature provides a range of views on vocabulary teaching (Zimmerman. In recent times. 2010). similarly. Japanese . 1997. while in Romania. 1998) consists of two interesting tools: ‘culture assimilators’ .visual culture assimilators. the ‘Key Phrases’ dictionary (Nigel. 2000) point out that English is developing.

Keywords: A Vocabulary of Culture and Society. Huckin (Eds.09 from http://linguistics. ISSN 1755-9715. The Importance Of Teaching Culture In The Foreign Language Classroom. Introduction to the Longman Register of New Words. Adriana (2007). lexis.C. (1959). and T. (1997). Language. Thus. (1981).icaap. Metodica predării limbii engleze. R. C. John (1989). London: Bloomsbury Samovar. R. A. N. Report of the Fifth Annual Round Table Meeting on Linguistics and Language Teaching. Belmont. Porter. ISSN: 1524-6345. Dans ce sens. Iaşi: Polirom Volceanov. du point de vue lexical. Nous nous proposons d’exemplifier les modalités de sensibilisation des étudiants en sciences et technologies à l’apprentissage de l’anglais en mettant en évidence les ressemblances et les dissemblances qui existent entre cette langue et le roumain et en exemplifiant cette démarche par des types d’activités communicationnelles.07. Nigel (1990). 289 . Dimitrios (2001). January-March. London: Longman Vizental. la présente étude soutient le fait que pour enseigner le lexique. J. George (2002). Michigan: Michigan University Press Henrichsen. Historical Trends in Second Language Vocabulary Instruction.org/content/issue3_3/7-thanasoulas. Mots-clés: contextualisation culturelle. P. W. M. R.05. J. Adriana (2010). CA: Wadsworth Şerbănescu. Dicţionar de neologisme ale limbii engleze.edu/classes/ling577lh/culture. Context and Culture in Language Teaching. A. Retrieved 15. (1998). How to Teach Vocabulary. Bucureşti: Niculescu Williams. Developing Cultural Understanding Through Foreign Language Study. vocabulaire.htm Peck. Washington. Understanding Culture and Helping Students Understand Culture. (1994). Dans chaque langue il y a une série d’entités lexicales clés qui reflètent des valeurs composant le noyau dur de la culture qui leur correspond. Coady. C. & Vetter. Understan