ANALELE UNIVERSITĂŢII “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FASCICULA XXIV ANUL III, NR.

1 (3) 2010

Lexic comun / Lexic specializat General Lexicon / Specialized Lexicon Lexique commun / Lexique spécialisé

EDITURA EUROPLUS 2010

1

Facultatea de Litere, Universitatea« Dunărea de Jos » din Galaţi Analele Universităţii « Dunărea de Jos » din Galaţi, Fascicula XXIV Lexic comun / Lexic specializat (LC / LS) REDACTOR-ŞEF Doina Marta BEJAN, Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi COLEGIUL ŞTIINŢIFIC: Marius SALA (Academia Română), Grigore BRÂNCUŞ (Academia Română), Jean-Claude BOULANGER (Université Laval, Canada), Angela BIDU-VRĂNCEANU (Universitatea din Bucureşti), Gheorghe CHIVU (Academia Română), Alexandra CUNIŢĂ (Universitatea din Bucureşti), Stelian DUMISTRĂCEL (Universitatea „Al.I.Cuza“, Iaşi), Ana GUŢU (ULIM, Republica Moldova), Denis LEGROS (Université Paris VIII, Franţa), Elena PRUS (ULIM, Republica Moldova), Lucia WALD (Universitatea din Bucureşti), Rudolf WINDISCH (Universitatea din Rostock, Germania) COLEGIUL REDACŢIONAL: Mihaela CÎRNU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Gabriela DIMA (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Maria EGRI (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Virginia LUCATELLI (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Floriana POPESCU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Daniela ŢUCHEL (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Angelica VÂLCU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) Oana Magdalena CENAC (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) – Book reviews editor Anca GÂŢĂ (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) – Administrator de site web designer EDITORUL SERIEI LC / LS: Doina Marta BEJAN REDACTORI RESPONSABILI AI NUMĂRULUI CURENT: Doina Marta BEJAN, Oana Magdalena CENAC, Mihaela CÎRNU Seria LC / LS este accesibilă celor interesaţi prin schimb interbibliotecar asigurat de Biblioteca Universităţii « Dunărea de Jos » din Galaţi, la adresa de mai jos: CENTRUL EDITORIAL : « Centrul de cercetare în teoria şi practica discursului » din Universitatea « Dunărea de Jos » din Galaţi, str. Domnească, nr.47, Galaţi, Cod poştal 800008, România Telefon: +40-236-460476 Fax: +40-236-460476 TEHNOREDACTARE ŞI TIPĂRIRE : Editura EUROPLUS e-mail: office@europlusgalati.ro ISSN 1844-9476
2

Angela Bidu-Vrănceanu In honorem

3

Doamna ANGELA BIDU-VRĂNCEANU este profesor universitar, doctor, conducător de doctorate la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, cercetător principal la Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan-Al.Rosetti” din Bucureşti. Cunoscută pentru preocupările ştiinţifice în domeniul lexicologiei, semanticii, terminologiei, lingvisticii teoretice şi aplicate , a publicat numeroase studii (aproximativ 100) şi cărţi (12), singură sau în colaborare cu alti specialişti. Se remarcă descrierea structurală a lexicului românesc (Limba româna contemporană. Vocabularul, ed.1-l975, ed.2-l985 şi Limba română contemporană. Lexicul, 2005; Structura vocabularului limbii române, l986; Cuvinte şi sensuri, l988). Volumul Modele de structurare semantică, l984, elaborat împreună cu Narcisa Forăscu, a fost în mod deosebit apreciat de comunitatea ştiinţifică şi a fost premiat de Academia Română. Lucrările din ultimul deceniu vizează aspectele aplicative, în corelaţie cu teoria lingvistică modernă: sunt dezvoltate raporturile dintre semantică şi lexicografie, sunt puse bazele metalexicografiei. O atenţie deosebită se acordă analizei lingvistice a diverselor terminologii ştiinţifice (Lectura dicţionarelor, 1993 ; Lexic comun, lexic specializat, 2000; Lexic ştiintific interdisciplinar, 2000 şi Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte, 2007. Perspectiva lingvistică în studiul limbajelor specializate permite caracterizarea fiecărei terminologii studiate, aspect de interes pentru diferite categorii de specialişti. Cele mai recente publicaţii sunt Câmpuri semantice din limba română (2008) şi Terminologie şi terminologii (2010). Doamna Angela Bidu-Vrănceanu a primit pentru a doua oară premiul Academiei Române, alături de colectivul care a elaborat Dicţionarul de ştiinte ale limbii, ed. I - l997 şi ed. a II-a -2001, 2005, în care a redactat articole de lexicologie, semantică, lingvistică teoretică şi aplicată, semiotică, lexicografie şi terminologie. Din l997 este redactor responsabil la revista “Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română). Este membru în comitetul de redacţie al “Revue roumaine de linguistique”. A condus ca director de proiect mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu CNCSIS (l997, l999, 2000), antrenând în cercetare tineri, în majoritate doctoranzi; rezultatele au fost publicate în trei volume şi mai multe studii. În momentul de faţă colaborează la proiectul fundamental al Academiei Române – Tratatul de istorie a limbii române. «Centrul de Cercetare în teoria şi practica discursului » din Facultatea de Litere a Universităţii «Dunărea de Jos» din Galaţi s-a bucurat de sprijinul ştiinţific acordat de doamna profesoară conferinţelor Lexic comun / lexic specializat , organizate în ultimii trei ani. Redacţia revistei Lexic comun / lexic specializat, fasciculă a Analelor Universităţii «Dunărea de Jos» din Galaţi, care numără şi foşti studenţi ai doamnei profesoare, îi urează, la moment aniversar, sănătate şi mulţi ani !

4

Professor ANGELA BIDU-VRĂNCEANU, PhD, who is also a PhD supervisor, is currently teaching at the University of Bucharest, the Faculty of Letters and as a principal researcher at the “Iorgu IordanAl.Rosetti” Institute of Linguistics in Bucharest. Reputed for the scientific concerns with lexicology, semantics, terminology, theoretical and applied linguistics, the professor has published numerous studies (over one hundred) and volumes (twelve), both a single author and in co-authorship. It is remarkable to underline here the merits of a structural description of the Romanian lexicon Limba română contemporană. Vocabularul [Contemporary Romanian. The Vocabulary], first edition 1975, second edition 1985, and Limba română contemporană. Lexicul [Contemporary Romanian. The Lexis] 2005; Structura vocabularului limbii române [The Structure of the Romanian Vocabulary], l986; Cuvinte şi sensuri [Words and Meanings], l988. The volume Modele de structurare semantică [Patterns of Semantic Structuring], l984; elaborated together with Narcisa Forăscu, was highly appreciated by the Romanian scientific community and awarded by the Romanian Academy. The professor’s research in the latest decade concerns applicative aspects related to modern linguistic theory: the semantics-lexicography relations are further developed, the foundation for metalexicography being achieved. A particular attention is paid to the linguistic analysis of various scientific terminologies (Lectura dicţionarelor [Reading Dictionaries], 1993; Lexic comun, lexic specializat [General Lexicon, Specialized Lexicon], 2000; Lexic ştiintific interdisciplinar [Interdisciplinary Scientific Lexicon], 2000; Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte [Specialized Lexicon on the Move. From Dictionary to Text], 2007). The linguistic perspective in the study of specialist languages allows for the characterization of each terminology, a fact which is of much interest for diverse specialists. The most recent publications are Câmpuri semantice din limba română [Semantic Fields in Romanian] 2008, and Terminologie şi terminologii [Terminology and Terminologies] 2010. The professor was awarded for a second time by the Romanian Academy as a co-author of the Dicţionar de ştiinţe ale limbii [Dictionary of Language Sciences] (first edition l997 and second edition 2001, 2005), providing entries referring to lexicology, semantics, theoretical and applied linguistics, semiotics, lexicography and terminology. Since 1997, the professor has been senior editor of the review “Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română) [Annals of the University of Bucharest, the Romanian Language and Literature Series]. She is also a member of the “Revue roumaine de linguistique” editorial panel. In the capacity of project director for several scientific research contracts with CNCSIS, the National for Scientific Research in the Higher Education System (l997, l999, 2000), the professor has facilitated the initiation into research work practice of young people, most of them working on their doctoral theses. The professor’s doctoral tutorship has enabled doctoral students to disseminate their research results, together with and under their tutor’s aegis, in various publications. At present she is collaborating to Tratatul de istorie a limbii române [A Treatise of the History of the Romanian Language], a fundamental project of the Romanian Academy. The research centre called “Cercetare în teoria şi practica discursului” [Research into the theory and practice of discourse] of the Faculty of Letters, « Dunărea de Jos » University of Galaţi, has benefited from the professor’s scientific support generously granted to the Lexic comun / lexic specializat [General Lexicon / Specialized Lexicon] conferences organized in 2008, 2009, 2010. The editing staff of the review Lexic comun / lexic specializat, General Lexicon / Specialized Lexicon, Fascicle of the Annals of « Dunărea de Jos » University of Galaţi, including the Professor’s former students, celebrate the Professor’s birthday with the best wishes for a long, healthy life!

5

Madame ANGELA BIDU-VRĂNCEANU est professeur des universités, directeur de thèses de doctorat, chercheur scientifique principal à l’Institut de Linguistique « Iorgu Iordan-C.A. Rosetti et déploie son activité d’enseignement à la Faculté des Lettres de l’Université de Bucarest. Reconnue unanimement pour ses préoccupations scientifiques dans le domaine de la lexicologie, de la sémantique, de la terminologie, de la linguistique théorique et appliquée, elle a publié de nombreuses études (plus de 100 travaux) et livres (12), comme auteur unique ou en collaboration avec d’autres spécialistes. Nous citons dans ce sens la description structurale du lexique roumain Limba română contemporană. Vocabularul [Le roumain contemporain. Le vocabulaire] (éd. 1-1975, 2ème éd. – 1985) et Limba română contemporană. Lexicul [Le roumain contemporain. Le lexique], (2005); Structura vocabularului limbii române [La structure du vocabulaire roumain], (1986); Cuvinte şi sensuri [Mots et sens, 1988]). Le volume Modele de structurare semantică [Modèles de structuration sémantique], (1984), écrit avec Narcisa Forăscu, a joui de l’appréciation unanime de la communauté scientifique et a été couronné par l’Académie Roumaine. Les travaux de la dernière décennie visent des aspects applicatifs, en rapport avec la théorie linguistique actuelle: il s’agit des relations entre la sémantique et la lexicographie, par la mise en place de la métalexicographie. L’auteur privilégie l’analyse linguistique des diverses terminologies scientifiques (Lectura dicţionarelor [La lecture des dictionnaires], (1993); Lexic comun, lexic specializat [Lexique commun – Lexique spécialisé], (2000); Lexic ştiintific interdisciplinar [Lexique scientifique interdisciplinaire], (2001) et Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte [Le lexique spécialisé en mouvement. Du dictionnaire aux textes], 2007). Chaque terminologie étudiée est caractérisée du point de vue linguistique; cette perspective linguistique dans l’étude des langues spécialisées s’avère très profitable pour différentes catégories de spécialistes. Les publications les plus récentes sont Câmpuri semantice din limba română [Les champs sémantiques du roumain] (2008) et Terminologie şi terminologii [Terminologie et terminologies] (2010). Madame Angela Bidu-Vrănceanu a reçu pour la deuxième fois le prix de l’Académie Roumaine, avec le collectif d’auteurs qui ont élaboré le Dicţionar de ştiinţe ale limbii [Dictionnaire des sciences du langage], éd. I – 1997 et II-ème éd. – 2001, 2005, où elle a rédigé un nombre important d’articles de lexicologie, de sémantique, de linguistique théorique et appliquée, de sémiotique, de lexicographie et de terminologie. Elle est, depuis 1997, rédacteur en chef de la revue“Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română) [« Les Annales de l’Université de Bucarest » (série Langue et littérature roumaine)] et membre dans le comité de rédaction de la « Revue roumaine de linguistique ». Madame Angela Bidu-Vrănceanu est directrice de plusieurs projets de recherche scientifique contractés avec le Conseil National de la Recherche Scientifique dans l’Enseignement supérieur (1997, 1999, 2000). Elle a impliqué dans ces activités une série de jeunes chercheurs talentueux, dont en grande partie ses doctorants. Les résultats de ces recherches ont été publiés en trois volumes et plusieurs études. A présent, elle participe à un projet fondamental de l‘Académie Roumaine, Tratatul de istorie a Limbii române [Traité de l’histoire de la langue roumaine]. Le «Centre de Recherche en Théorie et Pratique du Discours» de la Faculté des Lettres de l’Université «Dunărea de Jos» de Galaţi a joui constamment de l’appui scientifique du professeur Angela Bidu-Vrănceanu, notamment dans les trois dernières années, à l’occasion des conférences Lexic comun / lexic specializat, Lexique commun – Lexique spécialisé. En ce moment anniversaire, le collectif de rédaction de la revue Lexic comun / lexic specializat «Lexique commun – Lexique spécialisé», fascicule des Annales de l’Université « Dunărea de Jos » de Galaţi, qui comprend aussi quelques-uns de ces anciens étudiants, souhaite exprimer sa profonde admiration pour l’entière activité scientifique et professionnelle du professeur Angela Bidu-Vrănceanu, de même que sa gratitude pour son soutien inconditionnel. Bon anniversaire, Professeur ! 6

De la această valoare se ajunge uşor la desemnarea concretă a ansamblului de unităţi (lingvistice sau de alt fel) . într-o interpretare de ansamblu.. terminologia a apărut şi s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XX-lea.. dincolo de o specialitate ştiinţifică anume. limitat la atribuirea de nume..” (Angela Bidu-Vrănceanu 2000:71).” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:19) „Terminologia «externă». interpretată strict în raport cu problemele comunicării specializate s-a ajuns. în sens larg (T2 ) se constituie în lucrări din ultimul deceniu şi îşi propune descrierea termenilor ca fapte naturale (nu convenţionale ca în T1). ceea ce explică abordarea interdisciplinară şi interesul mai larg pentru aceste domenii. în primul rând.ANGELA BIDU-VRĂNCEANU : O PERSPECTIVĂ LINGVISTICĂ ASUPRA TERMINOLOGIEI / TERMINOLOGIILOR CONSIDERAŢII GENERALE „Considerăm că terminologiile. Ca disciplină ştiinţifică preocupată de comunicarea specializată şi de mijloacele ei specifice. În T1 [terminologia «internă»] rolul lingvisticii e secundar. utilizate efectiv în comunicarea specializată dintr-un anumit domeniu. Se vorbeşte în acest sens de laicizarea progresivă a cunoaşterii. profesional.[.. «internă». Respingem în acelaşi timp teza după care lexicul specializat sau terminologiile reprezintă un interes limitat la comunicarea dintr-un anumit domeniu de activitate. pedagogică a terminologiilor este în creştere. la impunerea formelor lor (cu explicarea originii sau formării lor). la o terminologie «externă» de interes mai larg şi pentru nespecialişti. complex şi variat [. tehnic..” (Angela BiduVrănceanu 2010:11) „Importanţa socio-culturală. problemele conceptual semantice căzând în sarcina specialiştilor.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:20) „Terminologia «externă» sau socioterminologia are în vedere interesul larg pentru identificarea şi utilizarea adecvată a sensului de către vorbitorii obişnuiţi. similar cu cuvintele lexicului comun. în ultimele decenii. Este o terminologie a specialiştilor pe care o vom numi «internă» [. disciplina care se ocupă de comunicarea specializată. realizată fără echivoc într-un anumit domeniu ştiinţific. ceea ce favorizează interpretatrea metodologic unitară.. Un argument hotărâtor în această privinţă este constituit de constatarea că interesul vorbitorilor pentru lexicul specializat este tot mai larg. extinderea lui dincolo de domeniul strict al specialiştilor determină migrarea multor termeni în limba comună. De la o terminologie a specialistului. În cele două tipuri de terminologii. „Conceptul de terminologie admite mai multe interpretări. economică.] Terminologia înseamnă. pot fi numite lexic specializat..] Interesul mai larg pentru lexicul specializat (LS) îl pune într-o relaţie directă cu lexicul comun (LC). În acest tip de 7 .]. rolul lingvisticii e diferit. T2 [terminologia «externă»] se preocupă mai ales de problemele decodării şi utilizării sensului specializat la mai multe nivele ale comunicării. delimitate relativ. Deşi condiţionată de T1 [terminologia «internă»]. ceea ce permite definiţii alternative ale termenilor [.] tocmai din această perspectivă interdisciplinară..

(Angela Bidu-Vrănceanu 2007:28) „[.. [. mergând până la vulgarizare. Acestea pot atrage modificări semantice («dinamica sensului»).] îşi propune definirea şi interpretarea sensului specializat în mod riguros. n.. dar care face posibilă «laicizarea» cunoaşterii (ştiinţelor). Din această perspectivă metodele care se detaşează în T2 sunt analiza paradigmatică şi cea sintagmatică. Premisa interesului pentru terminologia specializată din perspectiva terminologiei «externe» este reprezentată de circulaţia (atestarea) lor (a termenilor.. într-o primă fază.. iar raportarea (respectarea) nucleului «dur» specializat (sau existenţa unei medii semantice a lui în funcţie 8 .] Analiza sintagmatică privind textele şi contextele în care apare limbajul specialzat [.] cu lexicologia şi semantica. prezintă importanţă canalul comunicării (în general mass media.. admisă ca primordială în terminologia «externă» (T2)”. de la vorbitorul obişnuit la lingvist). dar accesibil vorbitorului obişnuit. într-un fel sau altul.. gradul de determinologizare şi limitele admisibile ale «deviaţiilor semantice». terminologia «externă» se intercondiţionează nu numai cu semantica.n.. necesară pentru a stabili raportul cu nucleul «dur»...” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:23).” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:30) METODA „Indicaţiile metodologice sunt mai precise când se corelează [terminologia «externă». lexicologia.. ci şi destinatarul (la modul general nespecialist.] Diversele aspecte ale raportului termen/cuvânt se bazeză deci pe analiza semantică. Analiza modalităţilor (tipurilor) de definire este corelată cu descrierea comparativ-diferenţială în clase paradigmatice (bazată pe analiza în componente semantice). obiectul de cercetare presupune precizarea relaţiei dintre termen şi cuvânt.comunicare interesează nu numai emitentul (mai mult sau mai puţin specialist).]. Delimitarea unor categorii ale lexicului specializat de interes larg [. În felul acesta.] Analiza paradigmatică a lexicului specializat [. n. ci şi cu pragmatica.. texte aparţinând mass media sau chiar limbii comune). termenul.. [.. Raportarea la termenul strict specializat este. Extinderile contextual-semantice pe care la admite utilizarea termenilor specializaţi în texte de circulaţie mai largă (dincolo de textele strict specializate) favorizează modificări ale sensului care conduc de obicei la polisemie.] nu dispune de criterii obiective şi precise. şi condiţiile de uzaj (mai puţin restrictive decât în limbajeje specializate).] are rol preliminar sub aspectul textelor şi un rol de rafinare în ce priveşte contextele. În ce priveşte terminologia «externă» (T2). In raport cu rezultatele obţinute în acest fel se poate ajunge la o interpretare («lectură») adaptată interesului mai larg al vorbitorilor. când se raportează termenul la cuvânt. Se îmbină astfel aspectele cognitive cu cele socio-semantice şi pragmatice. OBIECTUL „Obiectul oricărui tip de terminologie este.n) în texte de largă circulaţie (cu un grad de specializare inferior.. [.] pentru ca termenii să fie obiect de cercetare în terminologia «externă» este necesară prezenţa sau chiar folosirea frecventă în mass media şi/sau în limba comună [... Se admite că în textele de largă circulaţie termenii pot avea libertăţi sau alte preferinţe contextuale. texte cu un grad mediu sau inferior de specializare).

explicarea. 2010 – Terminologie şi terminologii.. cât şi problemele de interes general”.] ca obiective ale terminologiilor atât elaborarea de teorii conceptuale structurând obiectele domeniului. ci şi.. Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrănceanu. De la dicţionare la texte.. Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrănceanu.. cât şi activitatea lexicografică (specializată sau nu) de efectuare a unor corpusuri. Precizarea libertăţilor şi a limitelor utilizării sensului specializat şi/sau a celorlalte sensuri pe care le capătă un termen în limba comună urmăreşte realizarea unei comunicări adecvate. „[. scopul comunicării corecte (decodare şi codificare) rămâne fundamental şi se apreciază în funcţie de indicaţiile dicţionarelor generale.. societate şi cultură.. lexic specializat. Selecţia textelor: Doina Marta Bejan BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu. Angela coord. (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:25-31). 2000 – Lexic comun.. ca instrumente cu caracter social şi accesibil. în sine sau în relaţia cu limba comună este obiectivul propriu terminologiei «externe».” (Angela BiduVrănceanu 2007:25-28) SCOPUL „Sunt admise [.] Combinarea analizei paradigmatice cu cea sintagmatică în descrierea terminologiilor vizează. Angela.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2000:71). 2007 – Lexicul specializat în mişcare.sau toate contextele) reprezintă un aspect de mare interes în analiza sintagmatică a diverselor terminologii. Angela coord. descrierea termenilor specializaţi din diverse domenii. Editura Universităţii din Bucureşti 9 .] înregistrarea. pentru a le stabili atât specificul. [. dicţionare etc. CONCLUZII „Lingvistica poate contribui la caracterizarea individuală sau comparativă a unor terminologii. în ultimă instanţă... dezideratul terminologiei «externe» «democratizarea» şi «laicizarea» cunoaşterii ”. modificarea raportului dintre terminologizare (LS) şi lexicalizare (LC). Corectitudinea comunicării favorizează nu numai înţelegerea.] care să ţină seama de interdependenţa dintre limbă şi cunoaştere. cu consecinţe importante asupra unei terminologii dinamice [. (Angela Bidu-Vrănceanu 2010:25).. dintre limbă. Chiar dacă există mult mai multe libertăţi în terminologia «externă».

10 .

....................... 17 Laurenţiu BĂLĂ ............................................................................................................................................ 35 Dimensiunea culturală a termenilor The Cultural Dimension of Terms La dimension culturelle des termes Felicia DUMAS ....................................................................................................... Considerations on a Mediaeval Medical Text Les choix de Hypocrate.............................. 19 „Sfânta” înjurătură sau mic inventar de termeni religioşi la îndemâna românilor nervoşi “HOLY” Swearing or Small Inventory of Religious Terms of Reach Angry Romanians « Le sacré» juron ou petit inventaire de termes religieux à l’usage des Roumains furieux Terminologia divinaţiei populare româneşti: actanţii The Terminology of Romanian Folk Divination : The Actants Terminologie de la divination populaire roumaine: les actants Valeriu BĂLTEANU.................................................................. 51 Împrumutul neologic românesc bursă din perspectiva limbilor funcţionale BURSĂ (Stock Exchange)................................................................................................. Consideraţii asupra vocabularului unui vechi text medical The choices of Hypocrates.................................... a Romanian Neologic Loan Viewed in the Perspective of Functional Languages L'emprunt néologique roumain bursă dans la perspective des langues fonctionnelles Cristinel MUNTEANU ................. 85 Termeni din repertoriul lingvistic al rudeniei la romani Terms from the Romans’ Kinship Linguistic Repertory Termes du répertoire linguistique de la parenté chez les Romains 11 ......................................................................................................................................... Doina HREAPCĂ ........................................................ Considérations sur le vocabulaire de la traduction d’un texte médical ancien Alexandra CUNIŢĂ...............................................................CUPRINS/ CONTENTS / SOMMAIRE TERMINOLOGIE / TERMINOLOGY/ TERMINOLOGIE .................................................................................................................................................................. 25 Gheorghe CHIVU ......................................................... 46 Quelques termes orthodoxes en roumain et leurs «possibles» équivalents français Orthodox Terms in Romanian and their “Possible” French Equivalents Termeni creştin-ortodocşi românesti şi ”posibilele“ lor echivalenţe în limba franceză Stelian DUMISTRĂCEL................. 29 Alegerile lui Ippocrat............................................................................ 77 Definiţii alternative ale termenilor economici Alternative Definitions of Economic Terms Définitions alternatives des termes économiques Mădălina STRECHIE ........... 66 Problema Terminologiei în concepţia lingvistică a lui Eugenio Coşeriu The Issue of Terminology in Eugenio Coseriu’s Linguistic Theory Le sujet de la Terminologie dans la conception linguistique de Eugenio Coseriu Elena MUSEANU ........................

...................... 149 Hiponimia ca modalitate de organizare şi descriere definiţională în limbajul de marketing Hyponymy as a Means of Organisation and Definitional Description in the Language of Marketing L'hyponymie: moyen d'organisation et de description définitionnelle dans le langage du marketing 12 ................................................................ A Contrastive Perspective Problèmes de terminologie dans la définition des unités phraséologiques en roumain et en anglais.... 131 Poveşti despre cuvinte: LUNCĂ The Story of a Word : LUNCĂ (“river meadow................................................................................. 89 Terminologia ca vector al culturii matematice la graniţa dintre milenii Terminology and the Mathematical Culture at the End of the 20th Century La terminologie et la culture mathématique à la fin du XX................ 143 Roxana CIOLĂNEANU ................... Olga PASCARI ......................................Alice TOMA...................................................................................................ème siècle Ana-Maria TRANTESCU .................................................. Une perspective contrastive SEMANTICA/ SÉMANTIQUE/SEMANTICS ........................................................................ 137 Metaphor Translation in Electronics Terminology Traducerea metaforei în terminologia electronică La traduction de la métaphore dans la terminologie électronique On the English Law Enforcement Vocabulary – Acknowledgement and Argumentation Vocabularul poliţienesc din limba engleză: recunoaştere şi argumentare Le vocabulaire anglais spécifique à la police: identification et argumentation Ileana CHERSAN.... O perspectivă contrastivă Terminological Difficulties of Phraseological Units in Romanian and English................................................. 115 Liliana AGACHE .............................................................................................. everglade.................................... 117 Fenomene sonore specifice omului în analiza contrastivă Terms Denoting Human Sounds in a Contrastive Analysis Phénomènes sonores spécifiques à l' homme: une analyse contrastive Ionel APOSTOLATU ............................................................................................................................................................................................................................. 121 Consideraţii privind hipercorectitudinea lexicală On Lexical Hypercorrectness Considérations sur l' hypercorrectitude lexicale Ana-Maria BOTNARU ............................................................................................................................................. 103 Probleme terminologice în definirea unităţilor frazeologice în română şi engleză.................................. holm”) L' histoire d' un mot: LUNCĂ The Degree of Semantic Independence of Elements in Idiomatic and Non-Idiomatic Compounds Gradul de independenţă semantică a elementelor în compusele idiomatice şi în cele neidiomatice Le degré d'indépendance sémantique des éléments dans les composés idiomatiques et non-idiomatiques Zinaida CAMENEV.................... 134 Oana Magdalena CENAC.....................................................

............................................................. Blanc et noir Ina PAPCOVA................ 154 The Semantic and Syntactic Development of the Quasi-Modal Have to in English Verbul semimodal Have to în limba engleză: valori semantice şi sintactice Le verbe quasi-modal Have to en anglais: valeurs sémantiques et syntaxiques Gabriela DUDA ................................................................................ 197 Übersetzung deutscher Nominalkomposita aus der Fachsprache der Technik La traduction des noms composés allemands du langage technique de spécialité Traducerea substantivelor compuse germane din limbajul tehnic de specialitate Cristian MOROIANU ................... 176 Le vocabulaire de la cause The Vocabulary of the Cause Vocabularul cauzei La métonymie des couleurs dans le discours publicitaire The Metonymy of Colours in the Advertising Discourse Metonimia culorilor în discursul publicitar Sanda MARCOCI ..................................... PHRASÉOLOGIE Mihaela CÎRNU ........ FORMATION DES MOTS............................................................ FRAZEOLOGIE/............................................................................................................................. expressions................................ idioms) in literary texts Casia ZAHARIA .............................................................................. Alb şi negru Etymological Notes on the Names of Colours............. PHRASEOLOGY/ ÉTYMOLOGIE............................................................................................................................................................................. 185 ‘What’s in a Name?’ Senses of the Term ‘Construction’ in Linguistic Studies ‘What’s in a Name?’Sensurile termenului CONSTRUCŢIE în diverse orientări lingvistice ‘What’s in a Name?’ Une approche linguistique du sens du mot CONSTRUCTION Mariana NEAGU.............................................Valentina CIUMACENCO .. 212 Modélisation structurale et sémantique des unités phraséologiques en contexte Crearea de modele strucurale şi semantice ale unităţilor frazeologice în context Analysis of the function of the different types of phraseological units (collocations............... 190 ETIMOLOGIE..................................................... 161 Semantica dezastrului The Semantics of Disaster La sémantique du désastre Virginia LUCATELLI ........................................................................... WORD BUILDING..................................................................................... 202 Consideraţii etimologice la numele de culori..................................................................................... Black and White Considérations étymologiques concernant les noms de couleurs............................................................ 219 Valenz und logische Wortzusammenhänge in Komposita Concatination and Logical Connectors in Compound Words Valences et liens logiques dans les mots composés 13 .. 195 ETYMOLOGY......... FORMAREA CUVINTELOR........

..........................................................enonciation et personnages dans la piece de Laila Ripoll FIEL Elena FUIOREA ......................................LEXIC ŞI CULTURĂ/VOCABULARY AND CULTURE/ LEXIQUE ET CULTURE.. Vers une problématisation de l’espace scénique filmé Allotopia sau despre problematizarea spaţiului scenic filmat Allotopia – the problematisation of the filmed stage space Daniela ŢUCHEL ...................................................................................................... 236 Triada conţinut / formă / calitate în traducerea textului juridic comunitar The Tryad Contents/ Form/ Translation of the European Community Legal Texts La triade contenu/forme/qualité dans la traduction des textes juridiques communautaires Petru IAMANDI .. Application in Contemporary Romanian Media Language Verdele – simbolul ecologiei.............................................................................................................................................................. FIERE Paratopy ............................ enunţare şi personaje în piesa Lailei Ripoll.................................................................................................................... 223 Simona ANTOFI ................................. 279 Trends in Interpreting Reification Tendinţe în interpretarea reificarii Tendances dans l'interprétation de la réification 14 ............................... 225 Paratopie......Enunciation and Characters in Laila Ripoll's Play ATRA BILIS Paratopie .............................. aplicaţie pe limbajul mediatic românesc contemporan Iuliana POP .................................. 249 Analyse stylistique du lexique populaire dans Les Quatrains du dégoût de Bottey Zadi Zaourou Analiza stilistica a lexicului popular in Les Quatrains du dégoût de Bottey Zadi Zaourou Stylistic Analysis of the Popular Vocabulary in Les Quatrains Du Dégoût by Bottey Zadi Zaourou Nicoleta NEŞU........................ 231 Military Speech Acts and Speech Act Verbs Acte de vorbire din domeniul militar şi verbele prin care se realizează Actes de langage dans le domaine militaire et leurs verbes performatifs Ludmila HOMETKOVSKI .................................................. Application au langage médiatique roumain contemporain Green ....................................................................................................................................................................................................................................................... 258 Probleme de terminologie în actul traducerii Problems of Terminology in the Act of Translation Problèmes de terminologie dans l’acte de la traduction Le vert – symbole de l’écologie......................................... 275 Allotopie............"The Colour of Ecology"................................................................................................................................................................................. 271 O analiză privind macrostructura leximatelor româneşti An Analysis of the Romanian Leximat Macrostructure Une analyse concernant la macrostructure des matériaux lexicographiques roumains Sandrine SIMEON.......... 266 Floriana POPESCU ........................ 243 On Character Naming Cum aleg scriitorii numele personajelor Comment l’écrivain choisit –t-il le nom de ses personnages ? Fulbert Loukou KOFFI ....................

.. 2009...................... 297 Doina Marta BEJAN .................. Terminologie şi terminologii................................................................................................... 2006............... ISBN 978-973-737-788-3 Felicia DUMAS ............... Les tribulations du français en Europe........... pas une note Anca Marina RĂDULESCU............................... reeditare 2008........... Bucureşti.......................... Editura Meronia...................................................................................................................................................................... ISBN 978-973-7839-59-6................ Bucureşti........................................................................................ ABSTRACTS ........................ Oana BADEA .................................. Cuvintele – mesageri ai istoriei................DIDACTICA/ DIDACTICS/ DIDACTIQUE ................... 303 Atelier de traduction nos 11.. not a Note Lexiconul: o simfonie...... nu o notă Le Lexicon : une symphonie.............................................. Bucureşti.... 373 p............ 290 The Lexicon: A Symphony. février 2009........................... 299 MARIUS SALA...... 313 MARIE TREPS...... 287 Ana MUNTEANU................. ISBN 978-2-02-086258-5. Angelica VÂLCU ................... 301 ANGELA BIDU-VRĂNCEANU (coordonator)... 295 p......... Editura Universităţii din Bucureşti...... 518 p............................................... Lingvistică şi matematică................................... 261 p................. 2010.......... 2009 Cristinel MUNTEANU ................... 315 15 .............................. Les mots migrateurs....... 294 Some Ideas about Teaching Writing as a Process Sugestii asupra predării exprimării scrise Suggestions sur l'enseignement de l'expression écrite RECENZII /BOOK REVIEWS/ COMPTES-RENDUS DE LECTURE ...... Editura Universităţii din Bucureşti......... 305 ALICE TOMA.................... 2009 et 12........................................... Doina Marta BEJAN ...................................... Editions du Seuil........................................................................................................ 285 Cultural Contextualization in Teaching Lexis – Pedagogical Options Contextualizare culturală în predarea vocabularului – opţiuni pedagogice Contextualisation culturelle dans l'enseignement du vocabulaire – options pédagogiques Yolanda-Mirela CATELLY ............

16 .

TERMINOLOGIE TERMINOLOGY TERMINOLOGIE 17 .

18 .

înrădăcinată adânc în mentalul popular: „Băiatul care nu-i deprins să suduie măcar de mamă. de suflet. practic. decât în urma unor transformări fonetice eufemistice. în cele ce urmează. pe care îi folosesc izolat sau. de prescuri. nouă registre ale acestuia. în mod mai mult decât justificat. Pentru francezi. Judecând după bogăţia extraordinară şi după varietatea mereu surprinzătoare a înjurăturilor româneşti putem spune fără teama de a greşi că apetenţa noastră pentru acest tip de manifestare lingvistică este un dat ancestral. de cuminecătură. în introducerea la capitolul Imaginarul lingvistic. de cununie şi de toate tainele sfintei biserici şi ne ocărâm şi ne batjocorim înşine legia?”[1] Antim Ivireanul Fie şi numai acest motto ar putea constitui deja un inventar al termenilor de care vorbeam în titlul articolului nostru! Din păcate. nesemnificativ. că cică are mai multe coaste de femeie” [2] Într-un extrem de interesant eseu dedicat Imaginarului violent al românilor. e foarte posibil să fi omis câţiva termeni.Laurenţiu BĂLĂ Universitatea din Craiova „SFÂNTA” ÎNJURĂTURĂ SAU MIC INVENTAR DE TERMENI RELIGIOŞI LA ÎNDEMÂNA ROMÂNILOR NERVOŞI Motto: „[. nelimitată în acest domeniu. de lege. în cazurile menţionate) constituie adevărate tabuuri lingvistice şi nu pot fi folosite în contexte blasfematorii (în înjurături. se va însura cu mare greutate. care să atenueze oarecum efectul blasfemator. el este departe de a fi exhaustiv. Aşa cum am afirmat deja. cuvintele cu semnificaţie religioasă (catolică. de la divinitatea supremă. dar şi pentru locuitorii din Québec. nu sunt. de colivă. nu putea lipsi dintre cele nouă identificate de autoare. uneori. al cincilea dintre ele fiind cel religios [3]. de morţi. Artur Gorovei. inventarul care urmează nu este exhaustiv. menţiona această concepţie „virilă”. judecând după înjurăturile proferate oricând şi oriunde. care ar fi depăşit cu mult spaţiul unui articol. paradoxal. În schimb. căci imaginaţia românilor este... o trecere în revistă a câtorva termeni religioşi care nu constituie nici pe departe tabuuri pentru români. românii nu resimt nicio teamă faţă de aceşti termeni. de botez. sau pur şi simplu ca interjecţii cu valoare afectivă amplificatoare). după luarea în derâdere a aproape tuturor celor sfinte. deloc lipsite de temei nici astăzi. când. dar şi pentru faptul că un clasament în funcţie de frecvenţa acestor termeni în înjurăturile românilor ar fi trebuit să facă obiectul unui adevărat studiu. Ruxandra Cesereanu identifica. de lumânare. de cruce. credem noi că ridică un semn de întrebare. Ne propunem. până la un studiu de caz dedicat oglindirii în presă a „mineriadelor”). Acest registru. de exemplu. Am optat pentru un inventar alfabetic deoarece este mai uşor de consultat. de mormânt. din păcate. de comândare. totuşi. peste 90 % dintre români se declară de religie ortodoxă! Credinţă religioasă care. Şi aceasta pentru că observaţiile din predica lui Antim Ivireanul (vezi mottoul acestui articol). dar credem că numărul acestora este.] că ce neam înjură ca noi. manifestat în presă (începând cu articolele lui Eminescu din ziarul Timpul. Din 19 . până la ultimul mormânt. de ispovedanie. într-una din lucrările sale. în combinaţii ce alcătuiesc un repertoriu aproape inepuizabil de înjurături.

com) Te audiez fără nici un avocat. criminalule. fie singur. Paştele. De aceea. Ce putem face? Biserica mă-sii dă om prost. ci faţă de toţi Dumnezeii posibili ai preopinentului său!). cum este deja învechita Drace! (sau. apoi taică-său apăruse din grajd cu ochi furioşi. nu la fel putem spune despre Cristos/Cristoşi (cu variantele Hristos/Hristoşi)! Acesta este prezent. un adevărat inventar de termeni ce se regăsesc în înjurături şi dintre care. futu-ţi Cristoşii mă-tii! (stiri. futu-ţi Cristosu' mă-ti de jigodie (newsgroups. figurează la loc de „cinste” în topul înjurăturilor româneşti. cât şi sub forma de plural Dumnezei. 2006: 108) candelă: Candela mă-tii. de ce nu. – ne face să-i dăm crezare lui Mark Twain.rol. dar practic faţă de orice – obiect. (cronicarii. nu am întâlnit – a se citi „auzit”/„citit” – vreo înjurătură de genul „…tu-i Crăciunul mă-sii”!). sunt următorii: altar: Futu’i altaru mă’sii de când vine un negru în ţara mea să’mi vorbească despre cât de rahat e poporu român? (drojdie. să dormi prin şanţuri! Se opri. cu vreuna echivalentă a celebrei exclamaţii Merde! a francezilor. disputându-şi primul loc cu numele divinităţii supreme (atât sub forma Dumnezeu. fiinţă (vie sau moartă!) etc. deci. un studiu separat!).ro) 20 . swear. de-a lungul a secole de existenţă. fără îndoială. unul doar pe jumătate… Primul este Crăciun (personal. încât Bojorina se gândi fulgerător că se auzise pînă la tecarul din poarta popii Zaharia: Cristelniţa mă-tii de fată! (convorbiri-literare. un popor foarte nervos. nu am întâlnit o înjurătură de genul „…tu-ţi Isusul/Isuşii mă-tii”. în cele mai multe dintre înjurăturile româneşti. doi termeni religioşi par a fi scăpat de impetuoasa furie blasfematorie a românilor. imaginarul lingvistic violent al românilor i-a determinat pe aceştia să-şi constituie. că i-am zis să se uite! (Vintilă-Ghiţulescu. de parcă românul nervos ar vrea să ia în derâdere. ţi-am zis să nu mai te repezi aşa neanunţat? (reactii. suflând greu din cauza efortului. 2006: 107) cristelniţă: Nici n-apucase să sară din şaretă cînd unul dintre fraţii ei o apucase de ceafă. crucea mă-sii dă osie. căci dacă. care spunea: „When angry count to four. înjurînd cu voce piţigăiată şi stridentă.Ce să fie boierule.” [4] Suntem. ai să ajungi ca Chişoi. Al doilea termen ocolit în înjurăturile românilor este Isus Cristos.com) cădelniţă: Futu-ţi cădelniţa mamii măti de bou! (groups.com) ceară: Au futu-ţi ceara mă-ti de şmecheră care eşti tu şmecheră !!! (zoso. din păcate doar pe jumătate. Este puţin curios acest fapt întrucât cealaltă mare sărbătoare a ortodoxiei (şi nu numai!).dntis. că să rupse tocma acu! Tu-i coliva mă-sii dă viaţă că pă ploaia asta şi-n frigu ăsta tot să stai să dregi la trăsură! (Vintilă-Ghiţulescu. să-şi manifeste violenţa verbală nu numai faţă de Dumnezeu unicul. alături de Paşte şi de Dumnezeu/Dumnezei. fie în orice combinaţie imaginabilă. cu o exclamaţie de defulare.ro) biserică: Îs numai io şi feciorul mieu. situaţie. when very angry. manifestată nu numai faţă de cele sfinte (de exemplu. cu oricare alt termen religios! Violenţa verbală a românilor. cei religioşi.ro) colivă: .info) [5] anafură: Futu-ţi anafura mătii. băi.observaţiile noastre.ro) Cristos: fii blestemat până-n străfundul Iadului.google. atotputernicul. derkeiler. cea faţă de mamă ar merita. e adevărat. la fel ca în cazul primului termen menţionat. sau a nu mai puţin celebrei Shit! a anglofonilor). sau a furiei. care nu se mulţumeşte cu o banală interjecţie eliberatoare a energiei negative acumulate.

net) lumânare: . melodia asta e chiar făcută de astfel de oameni tot pentru astfel de oameni. iar e luni. dar mai faci tu multe declaraţii care aduc numa ruşine şi mizerie asupra clubului şi. pentru ce.info) naştere: Şi când se scoală.info) dumnecat [6]: Dă-o-n dumnecatu’ ei de ţară! (forum.prosport. tu-i dumnescrisu mă-sii de animal.de) groapă: Luate-ar dracu de oltean împuţit futu-ţi groapa şi copii mă-tii de rahat cu 4 ochi. cât crezi c-o să mai înghiţim birurile? (gandul.şuieră tatăl . ai? .com) dumnescris [7]: M-a speriat să-mi stea inima. Dumnezeii mă-sii a mai murit Piticul ăla la Târgovişte? (scribd. ro) Hristos: Bă futu-ţi altaru mă-tii. com) mort: Ce mă. insista pe: .com) grijanie: . maior sau colonel ce-l făcuseră peste noapte.cruce: futu-ţi crucea mă-tii de grecotei împuţit. paytv.ro) dumnezeire: futu-ţi marea mă-tii de gras şi dumnezeirea mă-tii de obez slinos.ro) închinare: Futu-i închinarea mă-sii de viaţă! (gabrieladsavitsky. futu-ţi morţii mă-ti nu ai loc de mine? (m. Hristosul tău de bandit? Şi înjurăturile alea mă făceau să mă uit lung la el.Păi.ro) 21 .M-ai bate. (renasterea. de pun dîrjala pe tin şi îţi rup oasele de mă bagi în puşcărie. iar încins. . Basarabia.com) Aleluia. (twisted-minds.m-ai bate.. eu vroiam să-i explic frumos la om care e faza cu pătratele.com) Dute-n hristoşii mă-tii de handicapat că nu te-a băgat nimeni în seamă.wordpress. (ndrey.ro) înger: futu-ţi îngerii mă-tii (hyperliteratura. că o dată îmi vin belelele.weblog. (international. futu-ţi Dumnezeul mă-tii? ... (youtube. (agero-stuttgart..gandul..Pentru că am fost deştept mă..reea.Cum e-a ta. eram cel mai bun la învăţătură şi cel mai iute la horă nu ca tine futu-ţi grijania mă-ti. (extreamcs. când venea să dăm declaraţii. (mangaliamea. ro) Dumnecaţii măsii. futu-i naşterea mamii lui de împuţit ordinar! (ziarulde iasi. futu-vă închinarea creştinească cui v-a făcut parlamentari. aleluia. mă.com) ministrul transporturilor ce molifta mă-sii a făcut?? mormânt: Bă futu-şi mormântul mă-tii de handicapat.A cui e.com) icoană: steliştilor nu veniţi voi la Galaţi futu-vă’n icoana mamii voastre (sport. futu-ţi lumânarea mă-tii de beţiv! (cronicarii. (evz.ro) Atunci.ro) De când Dumnescrişii mă-sii se politizează şi sănătatea? (euxiniu.. dieta şi alte cele şi te bagi tu în hristosu mă-tii aici cu cunoştinte de mare culturist. aleluia şi „Amin”..com) moliftă: Cât timp a fost (brainfuzion. (literaturasidetentie..ro) Dumnezeu: El. e-a noastră.wordpress.

futu-ţi tămâia cui te-a ouat. adormire – poate fi vorba de „moarte”. sensul pe care acest termen îl are în limbaj bisericesc. nu i-am întâlnit separat în înjurături. (ziarulde sibiu.ro) Futu-ţi Cristosul Bibliei mă-ti Constantine! Îţi place Biblia pt. tot ca musca în curu’ calului.parastas: De la vodcă li se trage. mă.com) Aşa că ce le-aş ura eu preotilor e.. alături de un alt termen.com) Trebuie spus. absolut orice obiect care le creează (sau nu!) probleme: 22 . ţi-am plătit meditaţii şi tu nici măcar nu te-ai înscris la examen! (numisfera.com) Ar mai fi multe observaţii de făcut.ro) prescură: futu-ţi prescura mă-tii (forum.. în care întâlnim patru şi chiar cinci termeni religioşi (exemple cu doi sau cu trei termeni fiind cele de mai sus): Măi Ghiţă Căcărează. mucenic…): Futu-ti biserica şi paştele şi adormirea morţilor mă-tii. în filmul Balanţa .com) Bă. de hoţi. sfinţii şi mucenicii să ţi-i fut! Hai odată! (ralucone. arhanghel.wordpress. copacu’. sărbătorită pe 15 august –. cine-i eficient şi responsabil şi cine-i acolo doar de „futu-i pomana”.ro) tămâie: „De ce-ai tăiat. cel puţin în ceea ce ne priveşte. că aproape oricare dintre termenii menţionaţi mai sus poate forma nucleul unei înjurături. ceara. (webloader. vedea-i-aş pe toti deportaţi în Siberia… (moshe mordechai.org) Futu-ţi cristoşii. legate de exemplu de faptul că românii pot înjura. futu-le-aş parastasu’ mamii lor.wordpress. futu-ţi pasca mă-ti de ţigan borât astăzi şi mâine (newsgroups.derkeiler.com) Pai să nu-i fuţi Cristosul şi Adormirea mă-sii? (mitza.. în funcţie de gradul de nervozitate al proferatorului. că e gratis. mai există câţiva pe care. (alinamd. de exemplu.derkeiler.. măi.. precum şi de imaginaţia sa.. com) paşte: Paştele mă-tii de vagabond. evanghelie. Au buzunarele mai mari decât medicii iar oamenii ăia salvează vieţi. dar şi de o mare sărbătoare religioasă. anafura. enoriaşilor! Futu-vă paştele şi evanghelia mamelor şi taţilor voştri! (Victor Rebengiuc.da mai taci odată. net) Bag (…)-n toţi dumnezeii şi arhanghelii maicilor măiculiţelor voastre de homosexuali năzdrăvani (…) (injuraturi.. google. cu siguranţă! Vom cita în continuare doar câteva astfel de creaţii. biblie.ro) pomană: Aşadar. ro) sfânt: „Băga-mi-aş picioarele în sfinţii ăştia. (bloguluteo. Futu-vă Altaru Biserica Cristosu Evanghelia Filoftea [8] etc.wordpress. regia Lucian Pintilie) futu-ţi Cristosu şi Maica Precistă şi femeia de servici care te-a învăţat să scrii mess-uri.1992. Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mare). parastasul şi prescura? (groups.wordpress. ne-ai minţit că înveţi şi termini liceul. de altfel.. sau chiar de mai mulţi.” (revista 22. maica precista.cumicu. ai? (newsgroups. de bou cu stea-roşie-n frunte?” (paulgoma.fr) În afara termenilor care formează acest glosar.com) pască: . ci numai în combinaţii. free. aşa cum am mai spus.

Ei futu-ţi lumânarea mă-tii. credem că dacă s-ar alcătui un clasament al diverselor popoare în funcţie de înjurăturile proferate..ro) Sau.Lumânarea s-a stins din nou şi atunci l-am auzit pe tata zicând: . info) . 133) În sfârşit. 11-12/2008. ai mai relatat. Singurul lor efort de atenuare a înjurăturilor este.fr) Păi futu-i pehaşul ei din gură de viaţă. am dansat de nu mai pot!” (kombat. îmi plătesc dările. se aruncă în gol de la parter! Cristoşii şi toţi sfinţii. uneori. dacă eram eu ministru.com)etc. „…tu-le…”): Moroşanu: „Tu-i mama ei de salsa.com) „Futu-i Dumniezău’ ei de funie!”.wordpress. cel puţin nu european.. niciun alt popor. îţi arăt eu ţie! (ioanabogdan.). fie absenţa totală verbului cu conotaţie sexuală provenit din lat.wordpress.com) În concluzie. după ştiinţa noastră. nr. cuvinte scurte etc. blogspot. printr-un fel de afereză. paştele tău de mizerie civilizată şi easy-access ce eşti!! (paidece. ro) „Futu-i Dumnăzău şi Marea / Cui o mai făcut Ungarea.free. cobor pe scări! (bloguluflorescu. ca în exemplul următor: Ridică-te.Nea Nicule.” (pro-saeculum. Marinică. într-un anume tip de construcţii eliptice: muncesc cinstit. la instanţe numai din uie. nu manifestă un atât de nonşalant dispreţ faţă de termenii religioşi! 23 .wordpress.ro) Futu-ţi tehnologia cui te-a făcut.ro) Săptămâna asta/viitoare.com) . Sau poate ar trebui amintită o anume formă de economie sintagmatică prezentă uneori în înjurături (aceasta determinându-i pe utilizatori să folosească enunţuri cât mai succinte. futu-ţi ’mnezăii mă-tii de criminală! (Familia. absenţa primei silabe a acestui verb (de aici. mai rău. Se opinteşte în cizme mai bine şi coşciugul coboară alene.Porc bătrân şi împuţit! Grijania şi pomana mă-sii! se apuca Nuţica să-l suduie cu foc. numeroasele variante de genul „…tu-ţi…”. păi dacă nu le făceam un proces. da-am uitat: Goiciu-i ăla de-a decapitat la unu’ picioarele cu toporu’? . românii ar ocupa primul loc în ceea ce le priveşte pe cele… „sfinte”. românii nu au astfel de preocupări. domnule! (paul goma. căci. am de lucru. de să le meargă fulgii la toţi şmecherii de bagă reclame (…) (agonia. în scopul de a atenua cumva efectul blasfemator al acestora [9]. în crucea mă-tii!! (gandul. (zf. blogspot. (liviualexa. constata unul aburcat pe o movilă de pământ maro.Ăla. futu-mi-l în decapitare pe mămicuţa lui dă fiară uădioasă şi săl-ba-ti-că.com) fie. sta câteva secunde şi în stilu-i caracteristic imi spune: „Futu-ţi cetania mă-tii! De unde soarele mă-tii ai mai apărut şi tu?” (cupixul. futuere. ar mai trebui remarcat şi faptul că în timp ce francezii sau canadienii din Québec au tendinţa de a eufemiza termenii religioşi pe care îi folosesc. p. stau la 4! Nu-i nimic.ro) Mi-l şi imaginez pe bunic’miu uitându-se lung la mine. deci mă duc la vodafone şi le fac un scandal cât casa !… tu-le mama lor de hoţi! (mickelasblog.

Şi în cazul său. [9] De exemplu. RÉSUMÉ « LE SACRE» JURON OU PETIT INVENTAIRE DE TERMES RELIGIEUX A L’USAGE DES ROUMAINS FURIEUX Pour les Français. foarte des întâlnit în înjurături! În ceea ce priveşte etimologia sa. les Roumains n’éprouvent aucune crainte devant les termes en question qu’ils utilisent de manière isollée ou bien dans des combinaisons qui se constituent en un réprtoire de jurons poresque inépuisable. les mots à signification religieuse (catholoque. pp. Dan Horia (2001). Evgheniţii. 2001. en partant du nom de la Divinité suprême jusqu’à celui du plus humble „tombeau”. Oradea. Constanţa (2006). R. termes religieux. Vintilă-Ghiţulescu. când eşti foarte nervos.dar poate şi „duminică”/var. ed. apud Dan Horia Mazilu. p. compus din „dumnezeu” + „scris” (probabil. de la Curtea de Argeş. numele „Filoftea” se traduce prin iubitoare de Dumnezeu.” [5] În toate exemplele care urmează am respectat ortografia autorilor. înjură. respectiv „dumicat” pentru ultima parte. [6] Un termen care nu există. sau ceea ce francezii numesc un „motvalise”. Familia (2008). [3] Cesereanu. Ruxandra (2003). Bucureşti. qui attenuent en quelque sorte cet effet blasphématoire. ou purement et simplement dans des interjections à valeur affective amplifiée) qu’à la suite de certaines transformations phonétiques euphémistiques. este destul de des întâlnit în înjurături. fără competenţa unui specialist. după ştiinţa noastră. 250. noiembrie-decembrie. neintervenind decât în cazul unor erori evidente şi a căror menţinere ar fi îngreunat înţelegerea textului respectiv. folosirea de către francezi a cuvântului „bleu” pentru a înlocui numele „Dieu” – ‘Dumnezeu’ –. numără până la patru. în sensul de lege „scrisă”. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Cesereanu. dar care. Imaginarul violent al românilor. Iaşi. Chişinău: Litera. par exemple. a II-a. alors que chez les Français et les Québéquois la crainte des choses saintes l’emporte. [8] În 7 decembrie o prăznuim pe Sf. [4] „Când eşti nervos. ocrotitoarea Ţării Româneşti. Bucureşti: Humanitas. 223. Roumains. Didahii. Litera. Bucureşti: Humanitas. „duminecă” . 1998. adică de Biblie!). Nr. în a cărui „compoziţie” ar putea figura „dumnezeu” . la fel ca precedentul. Iaşi: Polirom.. in Didahii. p. O istorie a blestemului. [7] Un alt termen care. La conclusion finale de notre article est qu’entre Dieu et le Diable. pentru partea de început.NOTE [1] „La Dumineca Vameşului. 9-10. nu figurează în vreun dicţionar . Mots-clés : juron. Humanitas. în niciun dicţionar al limbii române actuale. Chişinău. Bucureşti. 1995. cuvânt de învăţătură”. de cuvânt al Domnului. dar este. Mazilu. En revanche. tabous linguistiques. îngrijită de Iordan Datcu. Muceniţă Filoftea. Nous nous proposons de passer en revue les termes religieux qui ne constituent pas de tabous pour les Roumains. O istorie a blestemului. 29. les Roumains craignent (ne serait-ce qu’apparemment) PLUTôt le dernier que le premier. dans les cas mentionnés) constituent de vrais tabous linguistiques ne pouvant être utilisés dans des contextes blasphématoires (dans des jurons.. Polirom. de asemenea. în construcţii de genul „parbleu” (pentru „par Dieu” – ‘pe Dumnezeu’) sau „palsambleu” (pentru „par le sang de Dieu” – ‘pe sângele lui Dumnezeu’). presupunem că este vorba de un cuvânt-valiză. 24 . înclinăm spre a-l considera un cuvânt telescopat. totuşi. ainsi que pour les Québéquois. 11-12. Ivireanul. [2] În Credinţi şi superstiţii ale poporului român. Imaginarul violent al românilor. Editura „Grai şi Suflet – Cultura naţională”. p. Antim (1998).

Termenii menţionaţi au. bobar. zodie etc.Valeriu BĂLTEANU Universitatea „Dunărea de Jos”. La o privire mai atentă.n. păscălie. a ghici. Termenii amintiţi corespund noţiunii de „ghicitor” şi sunt.). Pentru a putea analiza categoria terminologică în discuţie vom avea în vedere o serie de aspecte generale. Prezenţa cuvintelor vrăjitor. „cărturăreasă” [8] Acelaşi fapt se poate constata şi din observaţiile cuprinse în ALR SN „cu privire la noţiunea cărturăreasă” [9]. ghicit. compunerea (cătătoare de noroc. a meni etc. vrăjitoare în cadrul acestei categorii terminologice nu trebuie să ne mire.acţiunea divinatorie: a bobi. Sinonim cu divinaţie este termenul mantică. Studierea lexicului aferent diverselor procedee divinatorii poate ajuta la o mai bună înţelegere a domeniului. cărţi. doar ghicitor. . După cum se ştie termenul divinaţie provine din latinescul divinatio „ghicirea viitorului” [1] şi denumeşte „o categorie de practici magice oculte. „ei (vrăjitorii – n. cititor în stele etc. variante.). Fenomenele de transfer terminologic. zodie etc. atât de prezente în lexicul magiei populare româneşti [5]. „zodiac” Existenţa unui număr relativ mare de substantive ce denumesc actanţi din domeniul divinaţiei populare ne sugerează importanţa pe care a avut-o ghicitoria pe terenul mentalităţii româneşti tradiţionale. expresii şi sintagme ce conţin termeni ce denumesc actanţii etc. ghioc. . vrăjit etc. efectuate pentru ghicirea viitorului” [2].actanţii: bobar. în general.). La constituirea acestui grup terminologic au contribuit diverse procedee. de origine greacă. Principalele categorii terminologice: . vrăjitor. noiţă. în general. piază. aceşti termeni sugerând preluarea practicilor cu caracter divinator de către minoritari (ţigani): burcăşiţă „ţigancă nomadă care umblă cu ghicitul” [6] ursăreasă „soţia ursarului” [7]. extrem de rare. precum şi unele concluzii obţinute pe baza cercetării unor aspecte particulare (etimologie.practica divinatorie: dat. babă fiind mai răspândiţi. terminologia divinatorie permite o destul de clară stratificare a elementelor componente. ghicitoreasă etc. .elemente cu valoare divinatorie: gadină. caracter regional. apar şi în cadrul terminologiei divinatorii: substantivele burcăşiţă şi ursăreasă provin din sfera lexicului cu caracter etnic. şi ele. Galaţi TERMINOLOGIA DIVINAŢIEI POPULARE ROMÂNEŞTI: ACTANŢII Până acum o cercetare aprofundată a lexicului divinator românesc nu s-a realizat. a investigaţiilor proprii vom încerca să oferim o serie de sugestii ce vizează deocamdată doar o singură categorie terminologică: actanţii. marcaţi de utilizarea unui anumit instrument divinator: bobi. cărturăreasă. . vrăjitoare. de altfel referirile la domeniul în discuţie au fost. carte. Pe baza bibliografiei de specialitate. dintre care remarcăm derivarea cu sufixe (păscălar. derivate. evoluţii semantice. din moment ce. superstiţioase. O scurtă referire la ultimii doi termeni e necesară: păscălie „calendar special cu ajutorul căruia se poate stabili dinainte (pe o perioadă lungă de ani) data Paştilor şi a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe” [3] zodie „prevestirea soartei după luna naşterii” [4].) spun 25 . ghicitoare. conform credinţelor populare. ghicitoare etc.instrumentar divinator: bob. zgaibă etc. bobăreasă..

.variantele. cititor în stele. Brâncuş ca făcând parte dintre „cuvintele autohtone probabile” [16]. bărbat sau femeie. bobăriţă. ghicesc viitorul. actanţii ce realizează activităţi divinatorii diferite.trecutul şi viitorul. în principal. Deşi apar cu atestări abia în secolul al XIX-lea termeni ca păscălitor. Cercetările etimologice au indicat faptul că majoritatea termenilor divinatori s-au format pe teren românesc. să urmărim acum şi unele probleme particulare: . Acest termen este probabil o variantă a cuvântului gogă „spirit rău. ce probează un fenomen de contragere ce a „îndepărtat” uşor termenul de adevăratul etimon (zodie).) sau acţiuni divinatorii (a cobi. trebuie să fi avut o circulaţie anterioară semnificativă (mai ales cărturăreasă) dat fiind faptul că ghicitul în cărţi şi chiar cel în păscălie erau cunoscute ca practici divinatorii cu mulţi ani înainte de atestarea termenilor pomeniţi. astfel că nu vom mai face referire la acest aspect în continuare. variantele termenului solomonar.prezenţa termenilor divinatori în sintagme şi expresii. În fine. dintre care cităm doar câteva: şolomonar.prima atestare. piază rea. cei mai reprezentativi fiind cei de origine slavă: babă. pe lângă cel iniţial „femeie care ştie să dea în cărţi sau cu cărţile” [12]. cărturăreasă etc. În plus. vrăjitoare care dă cu cărţile [13]. în special. O serie de termeni specifici domeniului vrăjitoriei (babă. Este una dintre cele mai interesante probleme pe care le ridică studiul terminologiei divinatorii. cărturăreasă a fost înregistrat şi cu sensul „femeie care dă cu bobii” [11]. a cuvântului băbăreasă (sub impactul verbului a borborosi). a ursitei” [15]. ar fi de luat în calcul un posibil transfer terminologic dinspre lexicul fiinţelor mitofolclorice spre lexicul divinaţiei populare. Pe baza exemplelor pomenite vom sublinia un singur aspect: existenţa unor structuri 26 .) au intrat în cadrul lexicului divinator ca urmare a extinderii paletei de acţiuni a actanţilor respectivi. pentru piază) sau de specificul unor etape mai vechi din evoluţia limbii române (cetitor în stele. cu vechime în limba română: bobar. Termenii ce denumesc actanţi sunt. piază sunt atestaţi încă din secolul al XVI-lea în vechile texte româneşti. şolomar etc [14]. bobăriţă de gură. a fi pocit la gură etc. Există însă şi un număr destul de semnificativ de termeni împrumutaţi.etimologie. în general.). în mod deosebit. vraci etc. vâlhovnic. în loc de cititor în stele). . ţigancă care dă cu cărţile. În terminologia divinaţiei apar destul de frecvent perifrazele pentru a denumi actanţi specifici: femei care caută cu cărţile. păscălar. unii termeni au ajuns să denumească. pentru termenul zodieriţă. Astfel. Alte variante au în vedere aspecte ce ţin de specificul evoluţiilor la nivel dialectal (chiază. a piezi etc. babă ştiutoare. Vom lua în discuţie o singură problemă şi anume cea referitoare la categoriile terminologice care au „beneficiat”de pe urma clasei actanţilor. Ele reflectă anumite influenţe străine sau sunt urmarea unor fenomene de etimologie populară. care oficiază la vergelatul feciorilor ceremonia de aflare a norocului şi. tălmaci. Numeroase exemple oferă derivarea cu sufixe. Alterarea corpului fonetic al unor termeni este sesizabilă şi în cazul variantei bărbăreasă. cu acelaşi corp fonetic. cobe. După ce am indicat o serie de probleme generale referitoare la terminologia actanţilor.aspecte derivative. . norocul” [10]. cuvinte ce denumesc tot actanţi divinatori (ghicitoreasă. Sunt de reţinut. vraci. Din cauza faptului că mecanismele lingvistice nu au răspuns întotdeauna prompt la schimbările petrecute la nivelul divinaţiei populare. . prin preluarea de către ei şi a unor practici cu caracter pur divinator. vâhovnic. Vom menţiona însă doar câteva exemple: babă ghicitoare. cărturăreasă etc. joimăriţă” şi este considerat de către Gr. vraci etc. este vorba de faptul că de la termenii ce denumesc actanţi s-au format. Poate o menţiune aparte ar merita cuvântul gogea „denumirea personajului iniţiat. băbăreasă. sodomonar. şolomâner. ceea ce dovedeşte capacitatea mecanismelor limbii române de a-şi crea prin mijloace proprii terminologia aferentă domeniului în discuţie. ar fi de reţinut şi varianta zodiriţă. neagă rea.

h. 51 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Coteanu. 2001. Ne vom opri doar asupra câtorva exemple. Bucureşti: Editura Academiei. Lingvistică şi mitologie.A. din moment ce actanţii divinatori erau. partea 1. Ed. 1997. Paideia. Ed. Ştiinţifică. p. Vasile. în sintagma bobăriţă de gură „flecară” [17] ne atrage atenţia asupra unui fenomen frecvent în cadrul terminologiei magice şi anume degradarea semantică. p. Mihai. Dicţionar de divinaţie populară românească. . Bucureşti. Ed. 1570 [9] Idem [10] Fochi. Bucureşti: Editura Academiei. Alexandru (1963). 27 . p. poate „contribui” în mod specific la explicarea. p. Bucureşti. Vrăjitoria de-a lungul timpului. 710.bimembre de tipul babă ghicitoare care au generat ulterior termenii simpli (în acest caz. 1983. Academiei V. Ursu. 81 [16] Brâncuş. Vocabularul autohton al limbii române. f. Timişoara. Nicolae. o tendinţă vizibilă şi în lexicul practicilor vrăjitoreşti.a. 1985-1987. Etimologii româneşti. Theodor (1968). Ed. ediţia a VI-a. Se constată în acest caz trecerea de la particular la general. Pentru a obţine o imagine mai clară asupra practicilor divinatorii. 1569. 73 [3] DLR. h. „vrăjitor”). Adrian. Probleme de etimologie. 161 [15] Ghinoiu. 1976. NOTE [1] Kernbach. 66 [12] Idem [13]Atlasul lingvistic român. p. Lazăr. Ionescu. p. p. 2000 [6] Arvinte. Bucureşti: Editura Litera. 911 [8]Atlasul lingvistic român. persoane în vârstă de sex feminin. Grigore. 141 [17] Dicţionarul subdialectului bănăţean. 145 [2] Brătescu. Victor. Un alt termen. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Ştiinţifică şi Enciclopedică. este însă necesară o analiză amănunţită şi a celorlalte categorii terminologice. Bucureşti. Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. p. partea a II-a. 164 [4] Şaineanu. Glosar regional. Ed. Paideia. 1570 [14] Bălteanu. Gheorghe. Bucureşti. Graur. Scrisul Românesc. Bucureşti. Sala Marius (1987). iar cercetarea din perspectivă lingvistică poate aduce o contribuţie importantă în acest sens. tom I. Ştiinţifică. aproape în totalitate. actanţii. Termenul solomonar probează trecerea de la sensul „actant în magia meteorologică” la sensuri noi. Fundaţiei Culturale Române. a paletei acţionale a actantului respectiv. în timp. I-IV. Minerva. 21 [7] Dicţionarul limbii române moderne. Bordeianu. p. Academiei. 5 [11] D. Bucureşti. Academiei V. H. tom VIII. Obiceiuri populare de peste an. Ed. IV. „ghicitor”. Ed. Ed. Ed. Anca Irina (1978). H. Bucureşti. p. Bogăţia lexicului divinator ne arată că practicile de ghicitorie sunt încă o prezenţă notabilă în cadrul spiritualităţii popualre. 1985. Dicţionar de mitologie generală. 1960. 1958. În acest caz credem că putem vorbi de o extindere. Bucureşti. elementul regent al sintagmei fiind simţit ca inutil. Bucureşti. Ion. Valeriu. fapt ce s-a reflectat şi în plan semantic. Ion. Hristea. Ed. Dicţionarul universal al limbii române. Termenul bobăreasă ce denumea iniţial un actant divinator de sex feminin specializat în ghicitul în bobi a fost înregistrat mai aproape de zilele noastre cu sensul mai general de „ghicitoare”. ghicitoare). Valeriu. [5] Bălteanu. Etimologia şi limba română.evoluţii semantice. între care cele cu relevanţă pe teren divinator ocupă un loc important („astrolog”. 1989. Ed. serie nouă. Ed. bobăriţă. h. p. Terminologia magică populară românească. precizarea unor aspecte fundamentale ale fenomenului în discuţie. Categoria terminologică prezentată de noi. p. serie nouă..

Motive şi semnificaţii mitosimbolice în cultura tradiţională românească. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Derivarea cu sufixe în româna populară. Andrei (1989). lexique de la magie. RÉSUMÉ LA TERMINOLOGIE DE LA DIVINATION POPULAIRE ROUMAINE : ACTANTS Notre travail présente une certaine séquence du lexique magique. celle qui fait référence aux pratiques de divination de l’avenir . nos observations visent les actants analysés dans une perspective ethnolinguistique. en partant du matériel accumulé. Mots-clés : ethnolinguistique. Claudia (1978). 28 . Tudose. pratiques magiques. Bucureşti: Editura Minerva.Oişteanu.

prin unul dintre corespondentele sale posibile. despre teoriile tratamentelor medicale şi chirurgicale. scriere cu largă circulaţie în epoca medievală nu numai în spaţiul european [2]. datorate sinonimiei dintre sentinţă “aforism. parţial greşite. şapte consacrate unor anumite tipuri de afecţiuni [5]. Cel mai important dintre acestea. la Bucureşti. La începutul secolului al XVIII-lea. în cadrul Academiei domneşti de la Sfântul Sava. primele cursuri de medicină. rom. cuvinte alese” şi alegere). rom. scris în greceşte. în contextul dezvoltării generale a culturii în limba română [1]. datorat unui singur copist. Alegerile par să fi fost copiate (probabil de două persoane distincte) în deceniile de mijloc ale secolului al XVIII-lea sau în cele imediat următoare [6]. (În afară de traducerea Aforismelor lui Hipocrate. (Hârtia pe care este copiat miscelaneul academic. a fost utilizată constant pentru scrierea unor documente emise între anii 1771 şi 1783 [8]. a fost transpus în limba română din neogreacă [3]. parte a unei interesante culegeri de scrieri medicale [9]. precept”. fiecare tăiere fiind precedată de o introducere sintetică numită arătare). 1840. a cuvântului plurisemantic απόφθεγμα “sentinţă. BAR 1840 cuprinde o Adunare de câteva doftorii mai îndemânatice. alcătuită în ultimul deceniu al veacului al XVIII-lea [7].Gheorghe CHIVU Universitatea din Bucureşti ALEGERILE LUI IPPOCRAT. ce a aparţinut o vreme lui Grigore al II-lea Ghica. VI-1 din fondurile Bibliotecii Universitare din Iaşi. datorat spaniolului Antonio de Guevara. a primelor spitale la Colţea şi la Pantelimon. intitulat Meşteşugul doftoriei [10] 29 . ms. apărute în condiţiile înfiinţării. foarte probabil. intitulată Alegerile lui Ippocrat (în urma echivalării. produsă în morile veneţiene până în anul 1805 şi având filigranul “tre capelli” însoţit de iniţialele CGS. Versiunea în limba română a textului. şi un ghid de specialitate. urmat abia la începutul secolului al XIX-lea de primul tratat românesc de medicină. Copia mai nouă a scrierii. CONSIDERAŢII ASUPRA VOCABULARULUI UNUI VECHI TEXT MEDICAL 1. decanul Academiei domneşti bucureştene [4]. traducerea făcută de Nicolae Costin după Horologium principum. achiziţionat de Biblioteca Academiei Române din fondurile de carte aflate cândva în posesia episcopului Dionisie al Buzăului. iar a opta constituită din alegeri adaose. Aforismele lui Hipocrate. voievod al Moldovei. sunt organizate. în aceeaşi perioadă şi în acelaşi oraş. a fost. ambele având o organizare a materiei diferită de ediţiile clasice ale Aforismelor (alegerile “aforismele” sunt grupate în opt tăieri “capitole”. după ce vestita lucrare hipocratică fusese trecută din elină în greaca vorbită de Marcu Porphyropulos (numit şi Cipriotul). titlul grecesc al scrierii. s-a păstrat în două copii.) Este un manuscris cu o scriere mai îngrijită decât aceea din copia aflată în miscelaneul ieşean. Scrise pe ultimele 12 file ale manuscrisului nr. mai multe reţete privind inclusiv valoarea terapeutică a unor fructe. dar mai puţin aşteptate. Cea mai veche dintre copiile cunoscute ale vechii scrieri medicale româneşti face parte din miscelaneul ieşean care conservă prima versiune a Ceasornicului domnilor.) Alegerile lui Ippocrat. fac ca texte de bază din domeniul medicinii să capete haină românească. conservată în ms. Necesităţi didactice şi/sau nevoi practice imediate. primul text medical cult scris în limba română.

38. 42. pleupi “pleoape” VI. ~ după urechi III. 62. sunt şi ele denumite în primul rând prin cuvinte preluate din vorbirea populară a epocii. năucire “ipohondrie” VII. calcuri sau creaţii de tip savant): căuşurile zgăului “labiile vulvei” V. clinii spinării “muşchi dorsali” VII. gură III. coapse IV. 55. 45. împrejurul inimii “diafragmă” VII. negi III. nări III. 22. arătare (şi plomuni III. 38. încuiere “constipaţie” VII. 1. urechi VI. măduha spinării V. 27. 19. maţul cel drept V. 51. II. IV. vase “intestine” I. 22. 8. şold VI. 27. coastă I. în plin proces de individualizare şi de specializare [13]. 20. guşter “angină” III. piept V. grumaz IV. 14 (vezi şi învârtejirea maţelor III. 49. 41. bube II. arsuri “febră” III. şăzut IV. junghi “nevralgie” I. 40). 49 sau patimi I. arătare. 8. 23). după 1700. 39). 5. asurzeală IV. 68. 42. 18). 23. 8. friguri “malarie” IV. durere (~ de inimă IV. vezi şi durori de picioare “reumatism” VI. buze VIII.prezintă o importanţă aparte pentru istoria terminologiei medicale în limba română. plămâni V. respectiv semne semuitoare IV. 39 sau durerea picerilor VI. abces” IV. exclusiv reţete medicale [12]) fac ca soluţiile propuse pentru denumirea părţilor corpului. dar îndeosebi absenţa. 19). 14. 8. 18. 3. cap III. arătare (vezi şi semne cunoscătoare mai înainte IV. trup I. gât III. ~ rătunzi “ascarizi” III. 29 (maţ subţire VI. încheieturi “articulaţii” IV. 59. tâmple VIII. slăbire extremă” IV. 62). prin cele mai vechi manuscrise cunoscute. 12. 5. 22. semne mai înainte cunoscătoare II. 3. 34. carne “muşchi” VII. 18. numite în text semne arătătoare II. 26). 46. partea cea născătoare “organul genital al femeii” V. 57. 73. gura zgăului “vulvă” V. în momentul alcătuirii sale. 2. 27. încurcarea maţelor “ocluzie intestinală” VII. la nivelul epocii. ochi III. respectiv de sintagme aveau. arătare. Fiind un text de medicină generală. un vocabular medical a cărui componentă de bază o constituie denumirile părţilor corpului [14]. 27. mâncărime “prurit” VI. opăreală (~ la boaşă “eritem inghinal” III. Vechimea traducerii (plasată de unii cercetători în primele decenii ale veacului al XVIII-lea [11]). rănichi III. 26. 19). “vene” I. 54. precum şi pentru evaluarea influenţei exercitate de limbile de cultură ale vremii asupra unei variante funcţionale a vechii române literare (stilul ştiinţific şi tehnic). 16. destinat diagnosticării afecţiunilor cel mai frecvent întâlnite şi prezentării primelor tratamente recomandate în cazul acestora. 52. 36 (vezi şi fierbinţeala frigurilor I. 17. Sunt astfel consemnate cuvinte până astăzi uzuale la nivelul limbii vorbite: băşâcă “vezică” IV. 8. 2. fierbinţeală “febră” II. degete VIII. ţeava udului “uretră” IV. 27. 13. maţe “intestine” VI. 58. 17 (şi încuierea pântecelui III. 22). 8. 27. 20 (şi băşica udului “vezica urinară” VII. în “colecţii” speciale. gâlci “ganglioni” (~ la încheieturi IV. pântece” VI. splină III. ficat V. 2. 20. multe fiind conservate până astăzi ca termeni medicali populari: amărăciune (~ a gurii) IV. 18. 8. iniţial separat şi apoi. respectiv simptomele acestora. pecingine 30 . din secolul al XVIII-lea. 11). pântece I. o certă provenienţă cultă (fiind împrumuturi neologice. zgârci “tendon” VI. 11. stomah VII. 8. pojghiţă “membrană” VII. 9. aflat. cercul capului (sau cingătoarea capului) “diafragmă” VI. Alegerile lui Ippocrat atestă. 18. gălbenare “icter” IV. dispnee” III. piiale VIII. 27. 12. nas VIII. 54. 42. năduh “astm. 48. 15. 11. numite boale I. dinţi câineşti “canini” III. 8. a unei tradiţii româneşti în domeniu (anterior în manuscrisele româneşti erau transcrise. arătare. vine “vene” VI. boaşe “testicule” III. Sunt astăzi mai puţin sau deloc folosite chiar în vorbirea populară vi<n>tricel “vintre. prapor “peritoneu” VII. brâncă “erizipel” V. 12. buric IV. leşănare “lipotimie” V. 45 şi zgău “uter” V. obraz VII. unghii VIII. Afecţiunile. nodătura spinării “coloana vertebrală” VII. limbrici (~ lungi “tenia” III. 19. a afecţiunilor acestora şi a mijloacelor de tratament utilizate să aibă relevanţă pentru stabilirea modalităţilor de transformare a unei terminologii de factură populară în una ştiinţifică. gârbovire “caşexie. arătare). 23. greaţă V. aprinderi “febră” V. dinţi III. 45. picioare VIII. 30. 4. 67. 56. furnicel “furuncul. cândva general utilizat. iar o serie de termeni.

astupare în gât “astm. piatră (~ la rinichi “litiază renală”) IV. 9. iarba lui Tatin” IV. 26 (vezi şi strâmtorarea plămânilor III. 14. pravilă de cumpănirea hranei “regim alimentar” I. ~ veninoase II. dietă – pravilă de cumpănirea hranei. încurcarea maţelor – învârtejirea maţelor. scurtă “adenită” IV. 18. arătare. cataroi – dambla. slobozire de sânge VI. 26). tuse IV. Cuvintele cu această utilizare medicală înregistrate în Alegerile lui Ippocrat provin. doftorii întăritoare “fortifiante” I. 57 (vezi şi doftorii curăţitoare “purgative” I. 52. înghesuire la plămâni – strâmtorarea plămânilor. face ca numărul termenilor care numesc tratamente sau mijloace de înlăturare a efectului unor afecţiuni să fie. astupare în gât – sugrumare în gât. grunjuri de sânge “cheaguri de sânge” VII. spurc “urticarie” sau “furuncule” III. nelesnirea udului “retenţie de urină” VI. 62). curăţire “dezinfectare” VII. dăzlegarea pântecelui “dizenterie” III. sintagmele terminologice: cele răcoritoare “medicamente antipiretice” VII. 26). 22. 7. 28. 25. 31. 57. cel mai adesea sinonime totale: ardere – arsură – fierbinţeală. 48. 19. 40. ca şi în cazul domeniilor lexicale prezentate anterior. 23. băşicătură de gură “herpes febril” III. 20). umflătură vânătă la încheieturi” V. Nu lipsesc împrumuturile neologice. sclivisirea maţelor “clismă” VI. 19. arătare. 12. 19 (vezi şi ~ uscată IV. lăsare de sânge VI. pojar cu rane “eczemă” III. 20. 20. Foarte numeroase sunt. tămăduire II. curăţenie de vărsături “antivomitiv” IV. 15). 59. scuipare de sânge – vărsare de sânge. angină” III. 13. 39. cataroi “apoplexie” II. 16). ~ cea slabă II. împietrire de pântece – încuierea pântecelui. 72. urdinare “diaree”. 17. 35. ~ de venin III. Dovadă a nesiguranţei manifestate în utilizarea unor termeni şi a caracterului incipient al procesului de constituire a unui vocabular medical de specialitate. 25. cercul capului – cingătoarea capului. sintagmele terminologice: arsura plămânilor „congestie pulmonară” VII. dambla “apoplexie” (~ cea vârtoasă II. 37.“eczemă” III. 17. 13. lăsare de sânge – slobozire de sânge. şi mult mai puţin din limbile de cultură ale epocii: dietă I. şi calcurile. vărsare “vomă” III. troahnă “guturai” II. doftorie V. 36. materie (~ coaptă “puroi” V. 10. 11. 19. 26. 12. 16. 7. dovadă a dificultăţilor întâmpinate în identificarea şi numirea unor afecţiuni. în acest domeniu. 20). (i)dropică “hidropizie” III. 32). 23. 4. 48. 1. 14 (vezi şi ~ de sânge “hemosialemeză” VII. 40. în ansamblu mic. 15. 9. 10. elevor “spânz. frig zguduitor – răceli în friguri. 17. vânt (~ pântecelui “flatulenţă” IV. 48). frig zguduitor “frisoane” VII. tremurare “spasme” II. 30. tigve “ventuze” V. strecurarea udului “retenţie de urină” III. nelesnirea udului – strecurarea udului. 1). spetire “lumbago” III. ardere “cauterizare” VI. 16. 20. lepră “pelagră” III. 56. tăiere “(operare prin) incizie” VI. umezeală “secreţie” (umezeli crude I. 18). dăşărtare “purgaţie” I. înghesuire la plomuni “peripneumonie” III. 23. drojdia udului „litiază” IV. flegmă (~ albă “edem generalizat” VII. (vezi şi dieta cea umedă I. 27. III. curgerea muierească – lunătăcie. îndrumar de medicină generală şi de diagnostic. ~ cleioase IV. împietrire de pântece “constipaţie” III. râia de băşică “ psoră” IV. putreziciune “stare septică a unui organ” III. 39. epilepsie III. 27. umflături “flegmoane” III. 21. melanholie “tip de afecţiune psihică” III. 31 . trânji “hemoroizi” III. 9 (~ de boaşă “cancer de prostată” III. rană târâtoare “bubă neagră. tâmpirea vederii “ambliopie” III. albăstrimea ochilor “glaucom” III. provenite de regulă din neogreacă: carchin “cancer” VI. privegheri III. scuipare de sânge “hemoptizie” VII. oftică “tuberculoză” III. brânca cea fără rană “erizipel” V. înţepenirea trupului “apoplexie” V. ~ coapte IV. puroi IV. 18). 15. Puţin numeroase sunt de asemenea. în primul rând din vorbirea populară: afumare (~ de mirezme “(probabil) aromaterapie” V. textul Alegerilor lui Ippocrat consemnează existenţa a numeroase şi uneori cuprinzătoare serii de sinonime. cu bază greco-latină: lunătăcie “menstruaţie” III. cele strângătoare “medicamente antidiareice” VII. 17. 13. Destinaţia de bază a Alegerilor lui Ippocrat.

Bucureşti. Importanţa cercetării textului constă. adică neţinerea VII. 121-124. 16. 318-329.[Cluj-Napoca]. [6] Vezi.În schimb. Pentru numirea unor boli mai puţin cunoscute sau pentru unele referiri la organe ale corpului sau la părţi ale acestora pentru care lipseau. semiologia şi terapeutica. 1976. Bucureşti. p. Nicolae Vatamanu. ce se constituie în autentice sintagme terminologice. deşi avea cunoştinţe de anatomie şi de medicină curativă. [4] Vezi Paul Cernovodeanu. Alegerile lui Ippocrat îşi dovedesc însă pe deplin utilitatea şi în completarea informaţiilor privitoare la vocabularul limbii române literare vechi. Ursu. Nicolae Vatamanu. 62. 20. Chivu (coordonatori). adică iarba lui Tatin IV. manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIII-lea. şi ele destul de numeroase. Paul 32 . 17. Ion Gheţie. Paul Cernovodeanu. în Trecut si viitor în medicină. 2000. p. N. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. iar altele. 1997. numele specializate. Multe cuvinte. 70 scrise în arabă şi 40 în ebraică Aforismelor lui Hipocrate. maţul cel drept sau zgăul V. care se dovedeşte a fi extrem de bogată. 281-292. 1981. de regulă semantic. I. traducerile aproximative şi chiar câteva interesante invenţii lingvistice. 131. cit. Într-o interpretare modernă. Vezi pentru lista acestora. art. faptul fiind la rândul lui semnificativ pentru absenţa unor stratificări terminologice (în fond şi acesta este un indiciu al caracterului incipient al procesului de constituire a unei autentice terminologii medicale): belciug. aparţinând până astăzi lexicului de bază sau vocabularului medical popular. Secolul al XVIII-lea (1688-1780). Alegerile lui Ippocrat. respectiv la afecţiunile cunoscute (şi denumite) de către vorbitorul fără pregătire de specialitate. fiziologia. nu pare să fi fost un specialist în domeniu. Componenta populară a vocabularului medical prezentat în paginile anterioare. elevorul. această materie priveşte. în ordine. Dincolo de importanţa avută pentru cunoaşterea unei etape din istoria terminologiei medicale în limba română. 14. Contribuţii la studiul limbii române literare. Bucureşti. Ursu. p. s-a făcut apel la împrumut sau la calc. [5] Tăierile sunt precedate de o introducere în care este descrisă materia abordată în alegeri.. Nu lipsesc. creatoare uneori de dificultăţi în identificarea afecţiunii la care se face referire. din vorbirea curentă. pentru diverse datări ale acestei prime copii. Brătescu. Alegerile lui Ippocrat – prima traducere în româneşte a Aforismelor lui Hipocrate. Ediţie îngrijită şi prefaţată de Francisc Kiraly. că traducătorul. Istoria limbii române literare. structurile terminologice explicative au atestări practic accidentale. p. G. 121. Studii şi note. Serafincean. în aceste condiţii. p. cât îndeosebi în identificarea soluţiilor propuse pentru crearea unei terminologii de specialitate aflate cu certitudine la începuturile constituirii sale. Notă asupra ediţiei. NOTE [1] Vezi N. face trimitere de regulă la părţile corpului. A. Ion Gheţie (coordonator). adică urdinare cu sânge şi cu muci “dizenterie” VII. prima scriere cultă din domeniul medicinii transpusă în limba română după un original neogrecesc. Vocabularul medical utilizat în Alegerile lui Ippocrat. 34. Gabriel Ştrempel. nu atât în stabilirea exactităţii cu care a fost transpusă în limba română o scriere medicală celebră. sub redacţia dr. 472. [2] Au fost inventariate 140 de manuscrise greceşti. 1997. 3. 232 latineşti. Epoca veche (1532-1780). potrivit informaţiilor furnizate de cele mai vechi copii ale sale. dar mai ales la traducerea prin numeroase şi interesante îmbinări de cuvinte. patologia. XLVI. şi. sunt folosite aici cu sensuri absente din izvoarele parcurse pentru întocmirea marelui Dicţionar al Academiei. A. special pentru secolul al XVIII-lea. Ceasornicul domnilor. sclivisirea maţelor. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Arad. Gh. Bucureşti. [3] Se păstrează mai multe manuscrise neogreceşti ale textului în diverse biblioteci din România. se află aici la prima şi nu o dată chiar la unica lor atestare. p. în Nicolae Costin. p. 288-290. arată. 1962. desigur.

nr. BAR. p. Iaşi. II. nr. poartă pe fila iniţială a celui de al doilea tom titlul Meşteşugul doftoricesc. N. tradus din greceşte de doctorul muntean Ştefan Vasile Episcopescu. alegerea în care acesta a fost utilizat. Arad. Gh. respectiv ms. 127. BAR. II. nr. nr. 125. 33 . p. Pentru datarea textului la începutul veacului al XIX-lea. cit. Traducere în limba română de ~. 1977. în fondurile „Casei Dosoftei”). LV. Bucureşti. I. Gabriel Ştrempel. Catalogul manuscriselor româneşti. p. p. primul tratat de medicină în limba română. 318-329. Este o traducere făcută de Ştefan Vasile Episcopescu după manualul de practică medicală scris în neogreacă. tradus din greceşte de doctorul muntean Ştefan Vasile Episcopescu.[ClujNapoca]. IV. Vezi pentru alte detalii. Iaşi. Serafincean în volumul Alegerile lui Ippocrat. [8] Vezi. Secolul al XVIIIlea (1688-1780). Paul Cernovodeanu. 221-222. cu cifre arabe. I. p. N. art. de Ioachim Bărbătescu. 5-6. pentru detalii asupra hârtiei ms.. Stilul textelor medicale. Ursu (2006). p. după fiecare cuvânt ilustrat am indicat cu cifre romane tăierea şi. Gh. BIBLIOGRAFIE Paul Cernovodeanu. sub redacţia dr. păstrată la Biblioteca Academiei din Bucureşti sub cotele ms. 4841. în Trecut si viitor în medicină. II. Pentru a permite însă corelarea formelor selectate cu cele existente în copia manuscrisă păstrată la Iaşi (editată de I. 1976. în „Limba română”. 76. A.. Despina Ursu (2004. N. manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIII-lea. Bucureşti. Imprumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860). 221-231. [14] Am folosit pentru ilustrare exemple extrase din copia cea mai completă a Alegerilor lui Ippocrat. între anii 1805-1817. vezi N. Ursu. 2006. Ion Gheţie (coordonator) (1997). Despina Ursu. Nicolae Vatamanu. Bucureşti. cit. Iaşi. 5-6. 76. XXX. p. 3. [Iaşi. BAR 1840 (text editat în Paul Cernovodeanu. Chivu. tipărit postum. 1977]. [11] Paul Cernovodeanu. rom. BAR 2183. Iaşi. la care ce tămăduire trebuie”). rom. în „Limba română”. Nicolae Vatamanu. 12. Imprumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860). iar cea dintâi culegere cunoscută (“pentru toate boalele. 2006. G. A. Ursu (1962). Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780). 358. p. Chivu (1981). [9] Vezi. rom. II. Nicolae Vatamanu (1981). LV. în „Limba română”. Bucureşti. XXX.Cernovodeanu. A. 2000. 403-416. între anii 1805-1817. a fost întocmită în 1777. Ediţie îngrijită şi prefaţată de Francisc Kiraly. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. p.[Cluj-Napoca]. Ion Gheţie. în „Limba română”. Ceasornicul domnilor de Antonio de Guevara. [13] Vezi Gh. în Contribuţii la studiul limbii române literare. cum s-a crezut multă vreme. 403-416. 2004. Gabriel Ştrempel (1983). de către medicul Ioan Adami. 3. Stilul textelor medicale. Istoria limbii române literare. BAR 1840. art. A. Secolul al XVIII-lea (1688-1780). p. Nicolae Costin. Meşteşugul doftoriii. p. Gabriel Ştrempel.. Chivu (coordonatori) (2000). Ursu. 2006). Catalogul manuscriselor româneşti. Alegerile lui Ippocrat. Bucureşti. Catalogul manuscriselor româneşti. Brătescu. IV. se păstrează la Iaşi. Meşteşugul doftoriii. [10] Scrierea. alcătuit în anii 1559-1560. [7] Cf. pentru descrierea cuprinsului miscelaneului. la 1760. A. Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780). Contribuţii la studiul limbii române literare. Nicolae Vatamanu. 111-181. în 1997). cuprinsă în ms. Bucureşti. iar nu în în jurul anului 1760. păstrată în ms. 933. Gh.II. cit. 1983. 1981. [12] Prima reţetă este consemnată în cadrul aşa-numitului Codice al popii Bratul (manuscrisul. manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIIIlea. I. Epoca veche (1532-1780). 129. art. Ursu. Ediţie critică şi studiu de Gabriel Ştrempel. Chivu. Alegerile lui Ippocrat – prima traducere în româneşte a Aforismelor lui Hipocrate. p. rom. Serafincean (1997). cit. art. rom. primul tratat de medicină în limba română. Studii şi note. N. la Arad.. p. p. 138-179). Nicolae Vatamanu. BAR.

respectivement. se trouvait aux débuts de sa constitution. Pour l’appellation de certaines maladies moins connues ou pour quelques références aux organes du corps ou aux parties de ceux-ci. le traducteur fait appel à l’emprunt ou au calque. pour lesquels les dénominations spécialisées manquaient du langage courant. parfois. Il y a aussi. les traductions approximatives et même quelques inventions linguistiques intéressantes qui créent. le livre Les choix d’Hippocrate prouve aussi. l’ancienne langue roumaine littéraire. généralement sémantique. aux maladies connues (et appelées) par le locuteur sans formation et connaissances de spécialité. 34 . contient une composante populaire extrêmement riche qui renvoie. son utilité pour la complétion des informations référant au vocabulaire de l’ancienne langue roumaine littéraire. ne semblait pas avoir été spécialiste dans ce domaine. non pas seulement pour avoir établi l’exactitude avec laquelle a été transposée en langue roumaine une écriture médicale célèbre. bien sûr. certainement. mais surtout. inventions linguistiques.RÉSUMÉ LES CHOIX DE HYPOCRATE. même s’il avait quelques connaissances d’anatomie et de médecine curative. pleinement. d’habitude. Mots clés : vocabulaire médical. le texte est intéressant. Dû à un traducteur qui. des difficultés à identifier la maladie à laquelle on fait référence. mais aussi pour avoir identifié les solutions proposées pour la création d’une terminologie de spécialité qui. la première écriture culte du domaine de la médecine transposée en langue roumaine d’après une version originale néogrecque au cours du XVIIIème siècle. aux parties du corps. Au delà de l’importance qu’a eue cette écriture pour la connaissance d’une étape de l’histoire de la terminologie médicale en langue roumaine. à l’équivalence des termes de la version originale à l’aide de nombreuses et intéressantes combinaisons de mots qui deviendront des syntagmes terminologiques authentiques. CONSIDÉRATIONS SUR LE VOCABULAIRE DE LA TRADUCTION D’UN TEXTE MÉDICAL ANCIEN Le vocabulaire médical employé dans Les choix d’Hippocrate.

C.. Ca unităţi asemănătoare acestora. Diki-Kidiri. Această opinie. Pentru reprezentanţii terminologiei sociocognitive. s-ar opune cuvintelor din lexicul general al limbii. la fel ca orice component al lexicului ei general? Şi. al sistemelor de denumiri cu un înalt grad de standardizare[2]. fiindcă nici unul dintre factorii generatori de variaţie aleatorie nu-şi are aici locul. mulţi vorbesc astăzi mai curând de cuvinte-termeni decât de termeni care. Socioterminologia aduce în prim plan poziţia vorbitorilor faţă de termeni. deşi îşi au locul şi îşi declină funcţia în cadrul limbajelor specializate – mai exact. insistând asupra necesităţii consensului în cadrul grupului pentru ca o expresie pusă în legătură cu un concept să capete cu adevărat statutul de termen. termenii au o dimensiune culturală care nu rareori a fost subliniată în literatura de specialitate de dată recentă (v. Intoducere În concepţia celor care. în discursul specializat -. îşi confirmă veridicitatea în cazul nomenclaturilor. alcătuind limbaje specializate. Termenul ajunge astfel să fie înţeles ca având mai multe faţete. F. Dar cum se realizează filigranul cultural pe care îl descoperim mai totdeauna când ne aplecăm asupra conţinutului transmis de această categorie de unităţi care. au pus bazele disciplinei numite terminologie. construindu-şi propria semnificaţie din suma relaţiilor conceptuale. de regulă ei orientează într-un anumit fel interpretarea unui pasaj sau a întregului text. 2003. cum intervine dimensiunea culturală în această structură? 35 . dacă acceptăm faptul că un termen este asocierea dintre un concept şi o denumire. spre comunicarea specializată. aparţin categoric în aceeaşi măsură unei limbi naturale sau alteia. între alţii. Caumon. ci asupra comunicării mai mult sau mai puţin specializate în care pot fi implicaţi. 2007). Pe acest plan. semantice. termenii pe care îi identificăm mai uşor sau mai greu într-un text nu sunt decât accidental legaţi de definiţia precisă a unei noţiuni tratate în intensiune sau în extensiune. Abordaţi într-o asemenea perspectivă. termenii nu se mai deosebesc radical de cuvintele limbii comune. greu s-ar putea admite existenţa polisemiei sau a unor expresii sinonime. Ce se întâmplă însă dacă nu ne centrăm observaţiile asupra unei nomenclaturi. în situaţii de o extremă diversitate. De aceea. M. pe care continuă să o susţină şi azi mulţi cercetători de pe tărâmul terminologiei. termenul avea drept trăsături definitorii univocitatea[1] şi monoreferenţialitatea. lexicale. de vulgarizare ştiinţifică sau chiar spre comunicarea curentă a determinat o schimbare importantă de atitudine printre cercetătorii interesaţi de problemele terminologiei: unii dintre aceştia au început să ia în considerare dimensiunea socială a disciplinei ţinând seama de dimensiunea socială a obiectului său de studiu. Gaudin. de semnele lingvistice specifice oricărei limbi naturale.Alexandra CUNIŢĂ Universitatea din Bucureşti DIMENSIUNEA CULTURALĂ A TERMENILOR 1. 2000. ca manifestându-se aidoma unui corp poliedric[3] ce poate fi studiat de mai multe discipline. la începutul secolului al XX-lea. cu metodele şi mijloacele specifice fiecăreia dintre ele. sintactice şi pragmatice pe care le stabilesc cu diversele cotexte. chiar experţii cu cea mai înaltă specializare dintr-un anumit domeniu ştiinţific sau tehnic? Întoarcerea spre formele discursive în care îşi găsesc întrebuinţarea termenii.

Acelaşi reputat lingvist subliniază şi interesul pe care l-ar putea prezenta studierea genezei vocabularului culturii moderne – « quelques dizaines de mots essentiels. apărut – în mod curios – relativ târziu în franceză – unde existau deja de multă vreme civiliser şi civilisé -. Benveniste consideră că numărul extrem de redus de derivate provenind din baza verbală voler2 ne poate face să presupunem că acest verb este o întrebuinţare specializată a lui voler1 ‘a zbura’. în comunicare – de diverse practici sociale. 1966 : 290). Unele diferenţe – uneori abia sesizabile. La baza apariţiei lui voler2 ‘a fura’ stă deci o utilizare a lui voler1 ‘a zbura’ specifică vorbitorilor având o anume îndeletnicire. Există însă o excepţie : substantivul vol. interpretările date termenilor mondialisation. exprimare atestând maniera în care aceştia îşi reprezintă comportamentul păsării de pradă ce-i ajută să practice îndeletnicirea respectivă. globalisation în câteva mari dicţionare 36 . Verbele omonime voler1 ‘a zbura’ şi voler2‘a fura’ se deosebesc radical. acceptată. pe care nu o putea reda mult mai vechiul civilité. într-o epocă sau alta. cu aproape 60 de ani în urmă. Benveniste..dar. ibid. 1966 : 340). pare-se. de pildă. id. 2. pe scurt. în accepţiunea pe care i-o recunoaştem şi azi. marele lingvist şi savant care a fost E. Analizând. Afirmaţia se verifică şi la nivelul derivatelor cărora le dau naştere. Benveniste. La réponse n’est jamais donnée d’avance. alteori mai puţin fine – pot să apară între termeni aproape identici provenind însă din spaţii geografice distincte. localizat cu precizie. nu actul. demn de discutat se dovedeşte a fi civilisation. expresia foarte repede recunoscută. şi aflat într-o relaţie de posibilă coincidenţă temporală cu englezescul civilization. Pornit în căutarea unui co(n)text în care voler1 să fie întrebuinţat ca verb tranzitiv – comportament sintactic specific lui voler2 ‘a fura’ -. E. de rafinare – prin educaţie – a moravurilor. de pildă. aproape la fel civilization în Anglia – aduce în vocabularul culturii moderne dovada grăitoare.Iată. Format cu sufixul –isation[6]. Benveniste lega strâns apariţia cuvintelor. Omonimia unor forme lexicale. marele lingvist descoperă o astfel de folosire în limbajul celor ce practică vânătoarea cu şoimi : « “le faucon vole la perdrix ” ( = atteint et saisit au vol[5] ) » (E. civilisation[7] este expresia unei noţiuni noi[8]. pe toate planurile. Civilisation . opus lui barbarie . folosită la nivelul întregii societăţi franceze – şi nu numai – a schimbărilor pe care noţiunea cea nouă le implica « dans la conception traditionnelle de l’homme et de la société » (E. merită studiată cu deosebită atenţie: « En présence de morphèmes identiques pourvus de sens[4] différents. orizontul în care se situează observaţiile pe care ne propunem să le facem în cele ce urmează. nu mai prezintă fenomenul omonimiei. dont l’ensemble constitue le bien commun des langues de l’Europe occidentale » (E. substantiv desemnând starea. dar şi ca unităţi de bază utilizate în schimburile verbale interpersonale. îndelungatul proces de cizelare. de mentalităţile şi tradiţiile unei comunităţi lingvistice şi culturale. De la tandemul “lexic şi cultură” la conceptul de “lexicultură” Preocupat de problemele semantice ale reconstrucţiei formelor lingvistice. 336). id. de o serie de fenomene observate în sânul acesteia. soarta lor ca unităţi ale unei anumite limbi. a comportamentului unei întregi societăţi. derivate care. Benveniste. Elle ne peut être fournie que par une étude attentive de l’ensemble des contextes où la forme est susceptible d’apparaître » (E. de pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. într-un fragment din lucrarea manuscrisă a lui Mirabeau L’Ami des femmes ou Traité de la civilisation. Benveniste.). surprinzătoare – altfel spus. Printre aceste cuvinte.. evoluţia lor deseori curioasă. unul de celălalt. on doit se demander s’il existe un emploi où ces deux sens recouvrent leur unité. în plus.

termenul a fost iniţial explicat în felul următor : « La lexiculture. » (R. cuvinte. grupuri de cuvinte. A. Astfel. bénédictine ne dau informaţii despre cei care le prepară după reţete doar de ei cunoscute. Toledano şi D. Folosit de creatorul său ca o noţiune de bază a disciplinei pe care a numit-o pragmatică lexiculturală[10]. ci se întrepătrund la toate nivelele. o anumită reprezentare a relaţiilor interpersonale. fără riscul de a achiziţiona produse contrafăcute. pe care le percepem şi pe care. en somme. […] Les expressions imagées. noţiunea lexiculture a ajuns să influenţeze cercetările din domeniul lexicului. despre materia primă din care sunt fabricate. concept care s-a bucurat de un real succes pe plan european. ‘traitement de façon globale’. dobândind un caracter mai abstract şi mai general. reflétant l’image telle qu’elle se forme dans la conscience collective. 2002 : 467-468). secvenţele ce ne sunt adresate. proprie unei colectivităţi date.explicative ale limbii franceze. dar şi întrebuinţările lor în presa franceză din perioada 1996 – 2001/2002. les noms de marques. A le categoriza 37 . ori interpretând.. » Iată. et requiert une nouvelle définition nuancée. les proverbes et dictons. ne dezvăluie mai mereu o anumită viziune asupra lumii. fără a lăsa posibilitatea trasării vreunei linii de despărţire între ele. ca locutori. ca destinatari. Reboul. Fourment – Berni Canani. les mots de situations. cultura savantă sau cultura literară – nu se juxtapun una alteia. Dacă tratăm cu atenţia cuvenită această chestiune. Căpătând noi valenţe. T. Chartreuse. conform modalităţii specifice speţei umane de a prelucra informaţia astfel primită. indiferent de gradul lor de complexitate. d’expliciter et d’interpréter. 2003 : 20). diversificându-şi sferele de aplicaţie. Galisson a introdus în 1987[9] conceptul instrumental lexiculture (= lexicultură). les mots occultants […] circonscrivent les sites [lexiculturels] (ou gisements). într-un fel sau altul. Candel (2006 : 174-175) ajung la următoarea concluzie : « Il pourrait y avoir interférence entre le calque globalisation (< globalization > avec le sens de ‘mondialisation’) et le français globalisation déjà existant. Conceptul de langue-culture / lingua-culture nu este o creaţie de dată chiar foarte recentă !. Linó. pornind de la un exemplu. o concluzie care ne aminteşte o dată în plus că limba şi cultura – ultimul termen neînsemnând aici cultura « cultă ». de façon globale et sans nuance. modificând într-o anumită măsură şi concepţia unei părţi a lexicografilor de la sfârşitul secolului trecut şi de la începutul acestuia. combinaţii mai complexe de semne. şi M. les palimpsestes verboculturels. apud M. des problèmes économiques particuliers à tel ou tel pays dans le monde”. est la culture en dépôt dans ou sous certains mots. les mots à charge culturelle partagée [mots à CCP]. Galisson. încât a ajuns să-i preocupe şi pe cei care sunt implicaţi. qu’il convient de repérer. un fel de a se raporta unii la alţii sau la diversele categorii de obiecte ce populează acest univers (v. Ce dernier se colore néanmoins – dans certain contexte – des spécificités de l’anglicisme. le supunem unui proces constant de categorizare (v. Îmbinarea celor două elemente componente ale binomului limbă-cultură este atât de evidentă şi a căpătat azi recunoaştere pe o scară atât de largă. călăuzindu-ne poate chiar spre locurile unde putem fi siguri că vom găsi acele lichioruri cu virtuţile care le-au făcut celebre. folosind. ne dăm seama că. o anumită manieră de a înţelege universul în care indivizii îşi desfăşoară existenţa şi activităţile specifice. transmitem şi primim un bogat flux de informaţii culturale deosebit de importante pentru gestionarea corectă a relaţiei dintre identitate şi alteritate. les mots-valises. 1999 : 480). 3 Ce informaţii culturale pot vehicula termenii ? Lumea în care trăim este populată de entităţi sau obiecte[11]. V. 2007).. son objet d’étude. On peut le définir. Expresiile lingvistice. dits culturels. un didactolog ca R. în didactica limbilor-culturi. comme le “traitement.

nu mai semnifică acelaşi lucru. în accepţiunea de denumire a categoriilor afectate. Conceptul a fost definit în documentele oficiale din 2001 ca o « unité de connaissance créée par une combinaison unique de caractères[13] […] Les concepts ne sont pas nécessairement liés à des langues particulières. Ils sont cependant soumis à l’influence du contexte socioculturel qui conduit souvent à des catégorisations différentes[14] . deplasându-se totodată frontierele vechii categorii a planetelor[15]. deşi nu mai este în concordanţă cu conţinutul descris de oamenii de ştiinţă. Dar. » (L. Definiţiile pe care le asociază azi experţii planetelor şi planetelor pitice au fost desigur reformulate ţinându-se 38 . relativ precisă. alteori noţiune sau concept (L. Categorizările diferite operate în astfel de cazuri pot da naştere unor situaţii conflictuale în sânul grupurilor de indivizi. Acest lucru flexibilizează mult graniţele care despart o categorie de alta. acesta este o reprezentare construită. ceea ce face ca. sistemul nostru solar să aibă doar 8 planete ce orbitează în jurul Soarelui. Depecker & Ch. ci şi să reidentificăm proprietăţile specifice acelei organizări categoriale. Apartenenţa unui individ la o anumită categorie depinde de numărul de trăsături pe care le are în comun cu exemplarul considerat a fi prototipul ei. în virtutea unor proprietăţi care se regăsesc în proporţii variabile la toţi indivizii aceluiaşi ansamblu. ideea de graniţă sau frontieră nu dispare. Pe de altă parte. iar categorizarea obiectelor avute în vedere diferă parţial de la o ţară la alta. a obiectelor. fiecare putând nutri convingerea că i se încalcă anumite drepturi personale. Alegând să folosim aici doar expresia concept. Expresia la care s-au oprit specialiştii este planetă pitică. Deşi sunt percepute ca indivizi distincţi. pe baza trăsăturilor lor relevante. În vederea reidentificării proprietăţilor este nevoie de un element intermediar. găsim în schimb un exemplu total diferit de acesta. de pildă. În noua categorie de corpuri cereşti denumită astfel intră Pluton.înseamnă a reuni. de perfecţionarea tehnicilor determină deplasări mai mult sau mai puţin importante la nivelul combinaţiilor de caractere conceptuale. Depecker & Ch. O schimbare recentă în planul combinaţiei de caractere care a definit un timp îndelungat conceptul de « planetă » a condus pe experţi la concluzia că trebuie introdusă o nouă categorie de corpuri cereşti. progresele cunoaşterii umane favorizate de dezvoltarea ştiinţelor. Denumirea prostaglandină este în continuare folosită de nespecialişti ca şi de specialişti. trebuie nu numai să identificăm/ discriminăm ansamblul de entităţi ordonate. În astronomie. 2007 : 107). potrivit normelor ISO. ca tehnicienii care construiesc imobile cu un număr variabil de apartamente de locuit şi cei care le administrează ulterior sau pur şi simplu cei care le locuiesc să nu asocieze aceleaşi seturi de caractere conceptelor de « suprafaţă utilă » sau de « spaţiu comun ». vom aminti că. pentru a putea asocia noi obiecte unei categorii existente. cum s-a considerat până în anul 2006. a organiza în grupuri sau clase elemente de aceeaşi natură. 2007 : 110). în viziunea actuală a astronomilor. termenul. obiectele sunt tratate ca elemente ce se aseamănă[12] între ele. se poate modifica şi el sau poate ramâne acelaşi. numit uneori idee. impunând modificări în planul categorizării obiectelor. totuşi. Roche. recunoscându-se astfel importanţa operaţiei de discriminare pe care observatorul trebuie s-o efectueze concomitent cu cea de recunoaştere a asemănărilor dintre membrii categoriei date. Pe plan internaţional se pot de asemenea naşte situaţii conflictuale când un concept cum este cel de « ape teritoriale ale unui stat » nu presupune peste tot aceeaşi combinaţie de caractere. În astfel de cazuri. Se întâmplă. şi că este necesară şi crearea unei denumiri adecvate. care să reflecte noua construcţie referenţială[16] fără a contraria obiceiurile lingvistice ale utilizatorilor. nu 9. deşi nu mai are aceeaşi referinţă. Roche. ierarhizate în jurul unui prototip unanim – sau aproape unanim – acceptat în respectiva colectivitate umană.

în această terminologie. de genul celei a atomului sau chiar al celei a virusului (v. cât şi sub raportul dimensiunilor sale. Poate că de aceea. F. altarul[18] este despărţit de naos[19]. 2003 : 74). intrând într-o complexă reţea de relaţii de diferenţiere sau chiar de opoziţie cu acestea. a apărut în ţările române către sfârşitul secolului al XVI-lea. ci şi o « opération langagière » . Ca operaţie logică. preluată din bazilicile antice. termenul românesc iconostas. « schèmes d’invariance » (v. cu o anumită viziune a oamenilor din această parte a lumii asupra înscrierii lor în universul sacrului. în aşa fel încât fiecare unitate terminologică – monosemică – să se poată distinge net de celelalte. dar pentru marea masă a vorbitorilor rămân valabile cele pe care le găsesc de regulă în dicţionarele explicative. aşezată în biserică în partea stângă. templa). 19-20) dintr-o draperie. Cum înlocuirea unui tip de tâmplă cu altul nu s-a facut decât treptat şi în mod inegal. transpunerea lui în limba franceză prin termenul eteronim iconostase poate conduce la confuzii grave sau la contrasensuri supărătoare. et de leur organisation épistémologique par les schèmes fonctionnels que sont les concepts (ou notions) ? » (A. 2005. respectiv al elaborării conceptelor se concentrează marile probleme pe care le au de rezolvat terminologii. Un prim exemplu pe care îl vom invoca în acest sens este împrumutat din terminologia religioasă românească.« schèmes de pensée ». Dacă se ignoră planul referenţial – cu informaţiile culturale asociate . F.şi nu e vorba aici de definiţie ca rezultat al acestor operaţii -.seama de noua viziune a oamenilor de ştiinţă. mai exact din domeniul arhitecturii bisericeşti. în terminologie fundamentală rămâne construirea referinţei. A. într-un text nespecializat sau chiar specializat. în faţa tâmplei ». definiţii pe care F. 2003 : 45). Dictionnaire culturel en langue française. Mai târziu. 2002.pe care îl poate implica. Nefiind însă numai o operaţie logică. cu cinci registre de icoane. orice cuvânt al limbii comune – cu o încărcătură culturală atât de importantă nu acceptă uşor punerea în relaţie de echivalenţă cu eventualii corespondenţi 39 . dar mai cu seamă modalităţi sau forme de sinteză a cunoştinţelor asupra obiectelor lumii la care ajung mai devreme sau mai târziu ştiinţele. prin categorizarea pe care o permit. Tâmplă. Iconostas rămâne. Doar printr-o astfel de operaţie se poate îndeplini condiţia – fundamentală pe acest tărâm – a limitării semantismului fiecărui termen dintr-un sistem terminologic . numit tâmplă (lat. des realia. Rey. Gaudin (2003) le numeşte « culturale ». în bisericile ortodoxe. Gaudin. Se ştie că. disponibil pentru altceva : « mobila-support a icoanei deosebit de venerate sau “făcătoare de minuni”. ea suferă inevitabil de o ambiguitate care dă multă bătaie de cap terminologilor : « quand cesse-t-on de parler de langue naturelle et de discours ? Quand peut-on prétendre parler des “choses”. Tâmpla evoluată. pentru unii cercetători. Limitându-ne la cele petrecute pe teritoriul actual al ţării noastre. definiţia are o importanţă capitală în terminologie. Gaudin. dar numai în literatura de strictă specialitate aceasta a căpătat şi o denumire distinctă : iconostas (din limba greacă. dar trebuie precizat că elementul despărţitor a suferit o evoluţie importantă de-a lungul secolelor. Efremov. vom aminti că. numită catapeteasmă şi o balustradă joasă. însemnând ‘support / purtător de icoane’)[20]. atât sub raportul materialului din care a fost făcut în diverse epoci. 1326). tehnica ce se dezvoltă continuu în societatea umană[17]. aceste componente au fost înlocuite printr-un perete sau paravan despărţitor.de fapt. tot aici trebuie căutată şi sursa informaţiilor culturale pe care cu certitudine ni le pot oricând furniza termenii. IV. fără de care nu se poate ajunge la elaborarea conceptelor . Întradevăr. termenii . Şi dacă în jurul construirii referinţei. iconostas evocă o experienţă locală unică punându-ne în contact. la început. acest element despărţitor a constat (v. termenul încetăţenit la noi pentru ambele tipuri de paravan despărţitor este tâmplă.

40 . pe o perioadă de timp mai mult sau mai puţin întinsă. rose tendresse. sub influenţa unui gen de geografie culturală. Caumon. poate desigur însemna pentru acestea din urmă un import masiv de termeni din limbile statelor exportatoare de tehnologie. la Marsilia se va vorbi mai curând de un bleu méditerranéen. în limba unui popor a cărui viziune asupra fiinţei umane şi a relaţiilor sale cu lumea este dominată de simbolismul vegetal (v. Experienţa organizării unor campanii publicitare pentru anumite produse cosmetice arată că « on ne conçoit pas la couleur ni le maquillage de la même manière selon le lieu et la culture » (C. Terminologia relativă la domeniul culorilor poartă o amprentă culturală de autenticitatea căreia nimeni nu se mai îndoieşte astăzi. Cum s-ar putea nega în acest caz dimensiunea culturală a unor termeni creaţi. produsele materiale realizate de membrii unui grup care-şi desfăşoară existenţa într-un acelaşi spaţiu. cultura acelei comunităţi umane se constituie într-un gen de « arhive ale memoriei colective ». nici o noutate ştiinţifică sau tehnologică nu poate fi asimilată cu adevărat într-o cultură căreia îi este până la un moment dat străină fără să aibă loc un proces de reconceptualizare. care trebuie însoţit de constituirea terminologiilor aferente. cunoştinţele generate de ei de-a lungul vremii.sugeraţi de dicţionarele bilingve. 2007 : 90) figurează cu succes alături de formule încă nelexicalizate : rouge glamour. aceştia preferând să recurgă la împrumuturi directe. nu numai din ţări diferite ci şi de pe continente diferite. de glose intra si extratextuale. Caumon. oferind fiecărui individ referinţele simbolice care fac posibilă comunicarea. completate. al căror număr şi a căror identitate pot varia de la o comunitate lingvistică şi culturală la alta. pentru edificarea cititorului. 2000) ? Informaţiile culturale nu trebuie însă căutate numai în dimensiunea referenţială a termenilor.care sunt conceptele . Acest ultim exemplu ar putea ilustra destul de convingător afirmaţia potrivit căreia cultura este un fel de microcosmos . O. Înglobând experienţa de viaţă. înţelegerea reciprocă la nivelul grupului.C. prin reutilizarea fondului cultural-lingvistic moştenit. oricât de bune ar fi acestea. termenii rezervaţi culorilor ajung să indice tendinţele momentului.coerent în dimensiunea sa interioară. 2000 : 28). pe când la Bordeaux se va discuta mai degrabă despre un bleu océan. creând totodată profilul social al anumitor categorii de consumatori mai ales din rândul publicului feminin. cercetătorii îşi amintesc că. Pentru populaţiile africane care beneficiază de acest transfer mai profitabilă este crearea unei terminologii proprii. Lăsând la o parte denumirile culorilor fundamentale.Ramavonirina. care guvernează sub diverse aspecte « la totalité du rapport de l’homme à l’existant et donc sa vision du monde »(M. Diki-Kidiri. 2007 : 95). vert absinthe – sau chiar împrumutul rose shocking (v. de exemplu. Dar chiar fără a avea nevoie să-şi lege observaţiile de ceea ce se întâmplă azi când sunt lansate astfel de colecţii de produse putând interesa un public larg. cu efecte mai mult sau mai puţin vizibile asupra (unui segment al) ei.sunt puse în relaţie de desemnare. oricât de ciudat ar putea să pară când e privit din exterior -. de exemplu. Culturemele ridică mai totdeauna probleme greu de soluţionat traducătorilor. Şi expresiile lingvistice. Transferul de tehnologie către un număr de ţări africane. Globalizarea specifică zilelor noastre poate pune însă diverse comunităţi umane în prezenţa unor realităţi pentru a căror asimilare se impun demersuri şi eforturi speciale.… Să nu uităm nici denumirea rose Lolita! Preluaţi în arsenalul lor de către specialiştii din domeniul marketing-ului produselor cosmetice sau al textilelor. cu care schemele de gândire . Într-o listă de acest fel. pot fi ferestre deschise spre cultura în care au luat naştere. vom enumera aici câteva expresii numite referenţiale[21] care se înscriu într-o astfel de grilă de referinţe culturale. Cel puţin la modul teoretic. expresiile lexicalizate : noir ébène .

V. cum s-a spus (U. 2000: 66). şmuţtitlu. termenul culă din domeniul arhitecturii tradiţionale – militare. Unul dintre termenii legaţi de perioada de început a fizicii nucleare este unitatea sintagmatică raze X. Includerea patronimului în denumirea descoperirii. denumirea raze Röntgen a fost treptat abandonată (v... despre concurenţa . reprezentând denumirea cunoştinţelor din acest domeniu ». despre relaţia dintre glorie şi responsabilitate în cazul unora dintre ele. monoreferenţialitate şi precizie. şnit. Descoperit în mod absolut întâmplător de fizicianul Wilhelm Conrad Röntgen. Poate că le răspunde la fel de bine şi un termen din domeniul fizicii nucleare ca neutrino.. Deosebit de instructive sub raportul informaţiilor culturale pe care ni le dau sunt şi denumirile care au în componenţă nume proprii.. Delavigne. cu caracter convenţional. dar numai rareori în cel al inovaţiilor tehnice. dar şi civile – cunoscute mai ales în partea de sud a ţării noastre ne lămureşte asupra relaţiilor politico-administrative şi militare pe care poporul român le-a avut într-un moment al istoriei sale cu una dintre marile puteri din vecinătate. termenul poate fi într-adevăr definit ca «un element al unei terminologii sau al unui limbaj specializat. putând fi apropiat de mai vechiul şi mult mai 41 .. acest tip necunoscut de raze primeşte de la descoperitorul său numele de raze X. ei au purtat o campanie atât de înverşunată împotriva acestuia. unitate verbală specializată caracterizată prin univocitate. mai ales după primirea premiului Nobel pentru fizică de către distinsul om de ştiinţă. Contestatarii lui Röntgen nu au întârziat însă să apară. din fiecare domeniu tehnic. Primele confirmări ale descoperirii sale îi permit lui Röntgen să susţină un număr crescând de comunicări care îi aduc recunoaşterea ştiinţifică pe plan internaţional. 1102 / Juillet 2009. Science & Vie. şpalt.Prin etimonul său. 52). Eprom. 1996 : 596-597). Eponimele sunt aşadar termeni al căror semnificant ne poate furniza unele dintre cele mai bogate sau interesante informaţii despre istoria anumitor descoperiri. în caz că totul se dovedeşte a fi o fraudă sau o eroare. a unei solide pregătiri în domeniul tehnic. este vorba şi de un mijloc de a arăta cine este persoana responsabilă. în 1901. situaţie frecvent întâlnită în domeniul ştiinţelor.uneori acerbă – între savanţi sau naţiuni pe tărâmul cercetării ştiinţifice. raze β. desigur.Concluzii Văzut din perspectiva internă a specialiştilor din fiecare ştiinţă în parte. Bidu – Vrănceanu (coord. erasable programmable read only memory (Dixel 2010. procedeu inaugurat de Röntgen. Totuşi. mai ales un mijloc de recunoaştere unanimă a meritelor descoperitorului. şpraiţ.). ca « [o unitate a] cunoaşterii cu un conţinut stabil ». siglă utilizată în domeniul informaticii. ne arată prin semnificantul lor către ce cultură sau civilizaţie materială ne-am îndreptat privirile când am simţit nevoia dobândirii unor solide cunoştinţe. catre sfârşitul anului 1895. 4. şpaclu. astfel încât azi vorbim despre raze α. şpis. Procedeul includerii unei litere în denumirea unui obiect de felul radiaţiilor emise de diverse corpuri radioactive.. iar termeni ca şmal. 654) răspunde probabil în mod absolut caracteristicilor enumerate mai sus. Chukwu. şplint.. care provine de la engl. Descoperirea ajunge să primească numele descoperitorului : denumirea iniţială este regulat înlocuită de formula raze Röntgen. şpiţ. 2006: 91) în favoarea numelui dat lor iniţial de descoperitor. de pildă Rayons X et gamma. a continuat însă să fie aplicat cu succes. încât. este. deşi nimeni nu se mai îndoieşte de foarte mult timp de paternitatea descoperirii razelor X. raze γ (v. prin analogie cu procedeul folosit în limbajul matematicienilor în care X desemnează o cantitate necunoscută. rezultat al unei « proceduri de lexicalizare naturală sau artificială » (A. Concurenţa dintre cele două denumiri pare să fie tranşată în favoarea ultimei.

fapt ce putea explica acea pierdere parţială de energie observată experimental. savantul (1966 : 340) vorbeşte despre o « productivité alors chétive d’une classe d’abstraits d’aspect technique ». les unités qui constituent l’objet du domaine de connaissance appelé terminologie. nedetectabile. 42 . on me répondrait. assez anciennement attestée. par leur distribution et par les types de liaisons qui en résultent » (E. d’autre dénomination. Cabré (2000 a : 10): « […] les termes. l’urbanité. a été conçue essentiellement pour satisfaire le besoin de normalisation technique qui constituait l’enjeu majeur de cette époque. Gaudin. Benveniste. Fără a mai încerca să revenim aici asupra unei posibile definiţii a culturii. Mai precis. Reeves. Guilbert (v. F. 2000 : 5). ils peuvent participer de son champ d’étude [= du champ d’étude de la linguistique] et même devenir une partie centrale de l’objet d’analyse et de théorisation. fapt ce pune şi mai mult în relief adevărata “revoluţie” marcată de apariţia în vocabularul culturii a termenului civilisation. organisation. care spera să rezolve misterul dispariţiei unei părţi din energia neutronului supus unui proces de dezintegrare. le concept ne connaissant pas.. după părerea lui E. ci şi la aceea a unei a treia particule. 2003 : 44). [3] V. Savantul a făcut ipoteza – confirmată ulterior cu strălucire – că dezintegrarea neutronului conduce la apariţia nu doar a unui proton şi a unui electron. considerată de lingvistul francez ca fiind o adevărată definiţie : « “[…] Si je demandais à la plupart en quoi faites-vous consister la civilisation. [5] Construcţia ar putea fi tradusă în felul următor în limba română : ‘şoimul răpeşte în zbor potârnichea’. Lerat pour qui “c’est la relation biunivoque entre un mot ou un groupe de mots et une définition spécialisée qui caractérise le terme […] ”. M. Gaudin. 2003: 31) foloseşte primul această expresie pentru a arăta că. » (F. «Et si cette particule emportait avec elle l’énergie manquante dans le bilan? Que pouvait-on dire de cette particule hypothétique? D’abord. peuvent être analysés à partir de disciplines différentes et. poate cineva nega existenţa unei dimensiuni culturale în cazul unui asemenea termen? NOTE [1] Dacă L.cunoscutul neutron. Sinon on l’aurait observée ! Cette particule se présentait comme une sorte de petit neutron que l’on baptisa neutrino. T. să nu ne provoace să-i aflăm. « pour insister sur la relation bijective qui unit un concept et un terme.. 1966 : 290). dans la biunivocité. [7] Comentând apariţia tardivă a termenului – în accepţiunea lui modernă -. » (M. Benveniste (1966 : 339) enumeră diversele întrebuinţări pe care le are în lucrarea lui Mirabeau termenul civilisation. » [4] « […] le “sens” d’une forme linguistique se définit par la totalité de ses emplois. et les connaissances répandues de manière que les bienséances y soient observées et y tiennent lieu de lois de détail . » (H. fiecare “lucru” are un singur nume. Diki-Kidiri. Ensuite qu’elle ne devait pas être électriquement chargée. [6] Sufixul nu dăduse încă naştere decât la prea puţine derivate. Existenţa acestei particule a fost intuită de fizicianul Wolfgang Pauli. Benveniste. alţi cercetători vorbesc despre biunivocitate. la politesse. en tant qu’ils sont des objets polyédriques. insistând mai ales pe următoarea. povestea. Cette perspective. qu’elle devait avoir une très faible masse (le déficit d’énergie était quand même faible). se trouve encore chez P. termenul acesta nu se poate să nu ne intrige. lingvistul (1966 : 340) respinge posibilitatea ca procesul naşterii lui să fi fost încetinit sau chiar blocat de existenţa aceleiaşi forme lexicale « comme terme de pratique judiciaire (‘fait de rendre civil un procès criminel’) qui n’a jamais dû avoir beaucoup d’extension ». în raport cu celelalte lexeme din aceeaşi paradigmă. la civilisation est l’adoucissement de ses mœurs. 2007 : 174). geografiei etc. [8] E. în ştiinţele descriptive de felul astronomiei. [2] Se ştie că « la théorie classique de la terminologie basée sur les travaux d’Eugen Wüster. unul dintre cele mai reprezentative pentru respectivul moment istoric fiind..

2) să aibă o masă suficient de mare pentru ca propria lor gravitate să le dea o formă sferică. pentru a avea statutul de planetă . dar şi extensiunii lor. [14] Faptul este important pentru elaborarea şi corelarea ontologiilor. În viziunea actuală (v. înţelegerea corectă a informaţiilor culturale transmise de unităţile lexicale ale unei limbi cu care intrăm în contact nu trebuie să ducă doar la îmbogăţirea. « noutatea » introdusă de oamenii de ştiinţă în definiţia planetelor. în viziunea lui R. articolul « La pragmatique lexiculturelle pour accéder autrement. adică enumerării obiectelor cărora li se aplică fiecare dintre ele. [10] V. străinii. un processus. Depecker & Ch. De remarcat că semantismul unităţilor sintagmatice obţinute prin combinarea bazelor simple stea. 246. » [9]V. Science & Vie. cunoaşterea. mars 2009. Du point de vue de l’ISO. Galisson şi a celor care au îmbrăţişat ideea pragmaticii lexiculturale. fiindcă. într-un anume fel. ar fi creat imaginea unui sistem solar alcătuit din zeci. precizarea. Mais cette stabilité est soumise aux forces dans lesquelles sont pris tous les phénomènes historiques. dacă ar fi fost toate catalogate ca acesta. 3) să se rotească pe o orbită « clară ». face diferenţa între acestea şi planetele « pitice ». planetă cu modificatorul pitic(ă) – având aici rol categorizator – este de fiecare dată diferit. de concepts et de leurs relations » (L. [16] « […] c’est socialement que la référence des termes peut être construite de façon relativement étroite. Roche. 2001. Cultura nu mai este percepută sub aspectul de stare ci devine (chiar) acţiune. […] Objet n’est pas non plus à entendre comme ponctuel ou statique : ce peut être en terminologie une procédure. une action. » (L. 116 / 1999. dans un formalisme exploitable par un système informatique. definiţia – unică şi riguroasă – a categoriei. în felul acesta se elimină o serie de entităţi. fără legătură posibilă cu alte corpuri cereşti pe care să le atragă sau să le propulseze în spaţiul cosmic prin forţa lor de gravitaţie. Hors Série. ÉLA. corpurile cereşti trebuie : 1) să orbiteze în jurul Soarelui. astronomii au descoperit în sistemul nostru solar o multitudine de corpuri cereşti de dimensiunile lui Pluton sau chiar mai mari care. în acest fel se exclud entităţile care intră în categoria asteroizilor şi în cea a cometelor. Travaux terminologiques. concurremment à entité. câmp disciplinar aflat în plină dezvoltare azi. în marea majoritate a situaţiilor observate. altfel spus precizării setului de trăsături definitorii pentru fiecare concept. ce n’est pas exclure la stabilité […]. [13] Ştiinţele acordă azi o atenţie specială stabilirii intensiunii conceptelor cu care operează. o avem în final despre comunitatea de vorbitori ai acelei limbi. mai mult sau mai puţin regulată . rafinarea imaginii pe care noi. Qualifier la référence de phénomène social […].) . 2007 : 106). sute sau poate chiar mii de planete. etc. une manière de faire. qui se retrouve dans certaines normes techniques. ontologia ar putea fi definită ca « la description.tout cela ne me présente que le masque de la vertu et non son visage. [15] În ultima vreme. Depecker et Ch. în fiecare caz. Informaţiile culturale dobândite prin însuşirea noilor unităţi lexicale trebuie să ne permită să interacţionăm corect şi adecvat cu vorbitorii nativi în situaţiile de viaţă către care ne-au deschis larg fereastra.2. p. rezultat ce se putea obţine prin introducerea unor noi caractere conceptuale în respectiva “schemă de gândire”. Totuşi. par une action volontaire et concertée. Roche. à une autre culture par un autre lexique ». Deşi ideea de « dimensiune redusă » este prezentă. Ultima proprietate. care intră în categoria sateliţilor. S-a impus deci elaborarea unei definiţii a « planetelor » mult mai restrictive. 2007 : 111). articolul « Accéder à la culture partagée par l’entremise des mots à CCP ». care să se aplice în egală măsură tuturor indivizilor acesteia este greu de dat. Se preferă modelul prototipic pentru reprezentarea extensiei unei categorii. Frontierele unei categorii sunt greu de stabilit. Il a de plus l’avantage de renvoyer plus spécialement à tout artefact. ÉLA. et la civilisation ne fait rien pour la société si elle ne lui donne le fonds et la forme de la vertu”. În această nouă utilizare a expresiei amintite. donc toujours provisoire. objet renvoie dans la majorité des cas à un objet matériel. setul de trăsături conceptuale asociat fiecărei expresii denominative este altul. 67 / 1987. [11] « Objet est le mot retenu en terminologie pour désigner “tout ce qui peut être perçu et conçu” (ISO 1087-1. Cela. [12] Asemănarea în virtutea căreia sunt reunite obiectele într-o aceeaşi categorie constă în faptul că fiecare dintre ele are un număr mai mare sau mai mic de trăsături comune cu prototipul categoriei. Leur jeu est simplement limité de 43 . Vocabulaire. apartenenţa categorială est graduală. 46-47).

Bucureşti. Larousse. Guilbert. în Louis Guilbert et Jean Peytard (Éds). à une autre culture par un autre lexique ». « La pragmatique lexiculturelle pour accéder autrement. 128. 287 p. La formation du vocabulaire de l’aviation. De Boeck. 177 p. în Georgeta Cislaru et al. vol. (coord. dénomination et partage du pouvoir : le cas des éponymes ». L’acte de nommer. Socioterminologie. « La spécificité du terme scientifique et technique ». 5-17. Lexic comun. Paris. Presses Sorbonne Nouvelle. raritatea icoanelor din acele vremuri foarte îndepărtate mai poate fi pusă în legătură şi cu fragilitatea materialelor pe care erau executate. Maria Teresa (2003). Paris. « Une approche culturelle de la terminologie ». Céline (2007). Émile (1966).Duculot. Robert (1987). ÉLA. Mots et lexiculture. in Danielle Candel et François Gaudin (sous la direction de). Bruxelles. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Benveniste. « Les informations culturelles dans un dictionnaire bilingue d’apprentissage ». Hommage à Robert Galisson. [17] De aici. Entre signe et concept. 41. Caumon. bases pour une tentative de modélisation ». lexic specializat. usages et pratiques prospectives en cosmétique ». cependant. Maria Teresa (2000 b). 20-39. François (1996). « La formation du vocabulaire de la physique nucléaire : quelques jalons ». Diki-Kidiri. 604-621. Gallimard. 1. Chukwu. vol. François (2003). Paris. Presses Sorbonne Nouvelle. Caumon. Ce jeu. Honoré Champion. Le sens en terminologie. Hommage à Robert Galisson. Angela (coord. 44 . « Science. 87-100. 2003 : 46). no 4. Terminologies nouvelles No 21. Publications des Universités de Rouen et du Havre. [19] Numit şi sfânta. 5-6.). « La lexiculture : d’un concept instrumental à un outil d’intervention en didactique des langues – cultures ». Cabré. [18] Numit şi sfânta sfintelor. Μετα. respectiv a iconostasului (= tâmplă complexă). Galisson. Fourment – Berni Canani.) (2000). Bidu – Vrănceanu.U. » (F. “Sur la représentation mentale des concepts. 20 p. 590-603. Diki-Kidiri. 106-114. 140 p. no 4. 10-15. 168. Galisson. Aspects diachroniques du vocabulaire. Honoré Champion. 33-50. Depecker. Loïc & Roche. Paris. Cabré. [20] Se înţelege de ce există foarte puţine icoane care să dateze dinaintea secolelor al XV-lea şi mai ales al XVI-lea. in Henri Béjoint et Philippe Thoiron (sous la direction de). « Accéder à la culture partagée par l’entremise des mots à CCP ». Marcel (2000). Gaudin. Terminologies nouvelles No 21. Valérie (2006). Desigur. Christophe (2007). Une approche sociolinguistique de la terminologie. Linó. Lyon. 116. 41. Une dynamique entre langue et discours. ne disparaît pas. ÉLA. « Nommer la couleur. [21] « Ce type de nomination renvoie à la représentation d’une chose au sein d’un environnement collectif et culturel » (C. Robert (1999). « Terminologie et linguistique : la théorie des portes ». Maria Teresa (2000 a).. « Entre idée et concept : vers l’ontologie ». istoricitatea conceptelor.B. adică dintr-o perioadă anterioară apariţiei tâmplei de dimensiuni mari. Paris. caracterul dinamic al construcţiilor conceptuale. in Maria Teresa Linó et Jean Pruvost (sous la direction de). Michèle (2002). Louis (1973). în Maria Teresa Linó et Jean Pruvost (sous la direction de). E. 89-107. 27-31. Presses universitaires de Lyon. Marcel (2000). Paris. Langages. Guillén Díaz. 67. Gaudin. ÉLA. Μετα. Problèmes de linguistique générale. Mont-Saint-Aignan. Louis (1965). 19-29.façon volontaire et concerté par les groupes de locuteurs qui se donnent des outils de référence et de normalisation. Gaudin. Carmen (2003). Éléments de terminologie générale. « Terminologie : l’ombre du concept ». 362 p. Langue française 17. 2007 : 89). Guilbert. Terminologies nouvelles No 21. Delavigne. Depecker. « Terminologie et diversité culturelle ». Uzoma (1996). 467-479. Les vocabulaires techniques et scientiques. Mots et lexiculture. « Préface ». Loïc (2002).

Terminologies nouvelles No 21. Alain (dir. Publications des Universités de Rouen et du Havre. Dictionnaire culturel en langue française. Grenoble. 39-42. Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX). Dictionnaires Le Robert. Terminologies Nouvelles No 21. Danielle (2006). Temmerman. RÉZUMÉ DIMENSION CULTURELLE DES TERMES Le terme est habituellement considéré comme un des éléments constituant une terminologie qui fonctionne dans un domaine spécialisé.) (2005). l’espace d’une courte diachronie. Meridiane. Science & Vie. Les orientations théoriques de la dernière décennie. Toledano. Rita (2000). Mots clés : terminologie générale. Mont-Saint-Aignan. Reboul. Presses universitaires de Grenoble. 392 p. Paris. terme . Editura Academiei Române. Science & Vie. Chroniques des atomes et des galaxies.globalisation > ». dimension culturelle. dans les dictionnaires et dans la presse : le cas de < mondialisation . 1975. Juillet 2009. în Danielle Candel et François Gaudin (sous la direction de). Alexandru (2002). Y compris la dimension culturelle des termes. «Le geste technique. il est conçu comme le résultat de l’association entre un concept et une expression linguistique. 246. Dictionnaires Le Robert – Sejer. Sursele exemplelor Efremov. Bucureşti. par deux de ses caractéristiques fondamentales : l’univocité et la monoréférentialité. Anne (2007). 45 . Tomes I-IV. dans la discipline connue sous le nom de terminologie générale.Terminologies Nouvelles No 21. « Symbolisme végétal et terminologie dans la culture malgache ». 58-64. Reeves. Hors Série. Bucureşti. on met en lumière quelques-unes de ses nouvelles dimensions. Hubert (2007). Sans avoir négligé le rôle du concept dans l’instauration du sémantisme d’un terme. Dixel 2010. Mars 2009. « Une théorie réaliste de la terminologie : le sociocognitivisme ». Olivia (2000). Roulon-Doko.Ramavonirina. Aspects diachroniques du vocabulaire. Paris. Paulette (2000). 2009. accordent peu d’attention au terme en tant qu’élément constitutif d’une nomenclature et le conçoivent notamment en tant qu’instrument ayant un rôle décisif dans la communication spécialisée et non seulement. 43-45. dont nous désirons nous occuper dans cette étude. communication spécialisée. Icoane româneşti. Langage et cognition humaine. Seuil. No 1102. fondement conceptuel du verbe». Paris. 157-183. « Mouvance terminologique. ayant la fonction de désigner et d’identifier. Violette & Candel. ignorées antérieurement par les terminologues. En conséquence. Rey.

Ils devraient aussi compléter ce corpus de sources avec leurs propres investigations (enquêtes lexicales de terrain) valorisées sous la forme des fiches lexicales. comme la langue roumaine. français-roumain. en France).) toutes les possibilités terminologiques d’équivalence. Cuza”de Iaşi QUELQUES TERMES ORTHODOXES EN ROUMAIN ET LEURS « POSSIBLES » EQUIVALENTS FRANÇAIS En travaillant à la rédaction d’un dictionnaire bilingue roumain-français. la langue française n’a pas connu une longue tradition d’expression des contenus confessionnels de l’orthodoxie. de leur vie religieuse (profession monastique). pour des termes trop précis et trop connotés du point de vue de leur spécificité confessionnelle culturelle roumaine. ou bien la raison culturelle-traditionnelle d’exister. [1]. comme le jeûne. Université ”Al. de termes religieux orthodoxes. nous comprenons non seulement les composantes liturgique. théologique.Felicia DUMAS. D’autre part. la raison principale de cette situation est d’ordre confessionnel. mais il y a une variété de sources religieuses considérables rédigés en français. documents vidéo. se rapportant à des aspects de la vie « habituelle » des fidèles orthodoxes. reflétées notamment au niveau terminologique. l’orthodoxie est sous-tendue et caractérisée par toute une culture religieuse. des blogs ou autres types de ressources électroniques dignes de confiance du point de vue de l’authenticité confessionnelle et linguistique des faits de langue et de vocabulaire enregistrés. des sites orthodoxes. comme nous l’avons déjà précisé. ainsi que certains fidèles) sont indispensables et essentielles. par un style ecclésiastique. harţi. Il s’agit de termes qui relèvent d’un contenu « très pratique » de l’orthodoxie. Il est vrai que les instruments « classiques » de travail font défaut dans ce domaine. bolniţă ou bogdaproste –qui sont très usuels pour les locuteurs roumains en général et les orthodoxes pratiquants en particulier connaissent en français des formes de lexicalisation différentes ou n’ont pas du tout d’équivalent . I. grecs. Dans des situations pareilles. ou encore les rituels de la mort. Par contenus confessionnels. Développée depuis très longtemps dans l’espace roumain. Implantée en France au début du siècle dernier. l’orthodoxie s’est développée une terminologie propre à l’individualiser confessionnellement du point de vue lexical. ressources électroniques. composé de mots d’origine latine. le mariage). dogmatique ou ecclésiologiques. nous nous sommes heurtée à un problème assez délicat concernant les concordances et les non-concordances culturelles (exprimées du point de vue confessionnel) qui existent entre les deux langues. un vocabulaire très bien individualisé. écrites. C’est ce que 46 . les moments importants de leur vie civile (le baptême. Comme nous le disions ailleurs. etc. dezlegare la peşte. les enquêtes lexicales menées dans des milieux authentiques (monastères ou paroisses. de călugărie. grâce notamment aux émigrés russes. serbes. Des termes comme naş de cununie. qu’est ce que le traducteur des textes de spiritualité orthodoxe ou bien l’auteur d’un dictionnaire bilingue de termes religieux orthodoxes devraient-ils faire ? Chercher dans un maximum de sources religieuses possibles (de différentes natures. qui n’ont pas eu le temps (dans la diachronie) de se lexicaliser en français. grecque ou slavonne (pour la plupart). roumains. des prêtres ou des évêques. auprès de sujets très initiés dans la pratique de l’orthodoxie (des moines et des moniales orthodoxes. mais aussi toute une série d’aspects pratiques qui relèvent de la vie quotidienne des fidèles.

paranymphe(s) (m. „Nas de cununie”.nous avons fait afin de trouver les équivalences dans le cas des termes mentionnés et que nous aimerions discuter par la suite. Voici ce que nous proposons toutefois comme correspondances systématisées en entrées lexicographiques : naş m. [3]. [5]. originaire de Piatra-Soïmului. et nous parlons ici des jeunes couples qui en France sont très rarement orthodoxes. pour le parrain du mariage. persoană de sexul masculin care ţine în braţe copilul la botez: parrain (m. dans le département de Neamts.). surtout le premier : naş de cununie. si c’est nécessaire. ca monah: parrain (m. ||~ de botez. (office abrégé du saint Baptême). [6]. même pour un usager pas vraiment initié dans la pratique de l’orthodoxie. PC. Même si nous avons montré ailleurs que le nombre de professions monastiques orthodoxes a connu un grand essor en France les vingt dernières années surtout. l’un de nos sujets d’enquêtes privilégiés. un ascète plein d’amour et d’humilité. pour un orthodoxe. Părintele spiritual al celui care urmează a fi tuns în monahism. c’est lui qui a fixé. il propose les termes d’Ancien et d’Ancienne. Părintele spiritual al copilului. en principe ils ne le font pas à l’église aussi . les termes employés dans ce type très précis de contexte. il tient les couronnes au-dessus de leur tête (office du couronnement). 47 . Si le mariage est beaucoup moins fréquent en France qu’en Roumanie.[2]. Sa tonsure monastique fut approuvée par la Métropole de Moldavie et elle eut lieu le 2 août 1937. où l’institution du mariage a connu une évolution en baisse dans le monde occidental en général et français en particulier. et lorsqu’ils le font. Le paranymphe échange les anneaux de fiançailles et les couronnes de mariage. [4]. Părintele spiritual al tânărului cuplu.). care urmează a fi binecuvântat de preot şi unit prin taina cununiei: parrain (m. D’ailleurs. Par conséquent. vous avez revêtu le Christ. Le paranymphe les suit. Dans ce cas. Si pour la profession monastique. c’est le mot témoin qui est employé. définis toutefois dans d’autres contextes spirituels de la vie des fidèles : le mariage et la profession monastique. le choix de mener une vie monastique est encore plus rare. Il n’est nullement le cas en français. Son parrain était le moine du Grand habit Proclus Popa. le mariage dans le monde latin étant assimilié à un contrat. et de grande autorité ecclésiastique (évêques et prêtres) nous ont livré le terme qui correspondrait « normalement » à la relation spirituelle instaurée entre le parrain et les nouveaux-mariés. Si pour désigner le parrain ou la marraine qui présentent l’enfant au baptême. respectivement. Alléluia. en fait référence dans la réponse proposée à notre question. Pour un catholique. des questions se posent pour équivaloir en français le même type de parents spirituels. Avec le baptisé. nos enquêtes menées auprès de sujets bilingues (franco-roumains. sans aucune connotation religieuse. || sin.). ont été traduits en français du grec par le père Denis Guillaume. || ~ de călugărie. Les mots roumains ont l’air très banal. Les jeunes couples se marient rarement. respectivement. GEA. GEA. évêque orthodoxe Français. SNS. c’est témoin. [7]. tenu par le parrain (ou la marraine) si c’est un enfant. c’est parrain. les équivalences avec naş et naşă sont très claires entre les deux langues (le roumain et le français). CED. d’origine française et vivants en France). parmi les premiers. les nouveaux (ou nouvelles) tonsuré(es : parrain. le mot paranymphe ne semble pas avoir été repris par l’ensemble des utilisateurs de la terminologie orthodoxe en français . le prêtre les prend tous deux par la main et leur fait faire trois fois le tour de la table. Ensuite. le prêtre fait trois fois le tour du baptistère. traducteur infatigable de l’ensemble des offices et des hymnes de l’orthodoxie. de la profession monastique. Ces différences culturelles sont responsables des difficultés concernant les équivalences des termes mentionnés.). et l’on chante : Vous tous qui dans le Christ avez été baptisés. Les offices proprement-dits du mariage et. || ~ de cununie.

L’équivalent français du mot roumain harţi a été aussi assez difficile à établir (et. prédicative (nous précisons le fait que les syntagmes considérés comme synonymes sont mentionnés par ordre décroissant de leur fréquence d’emploi au niveau de la terminologie orthodoxe. il a comme correspondants soit des syntagmes nominaux. pas de jeûne (loc. Vendredi 31 décembre. Quand les soeurs commencent les Heures. [14]. ces syntagmes sont plutôt surprenants du point de vue de leur lexicalisation explicite en français pour l’usager roumain de ce type de terminologie. CMSA. soit une construction syntaxique entière (assez complexe). Lundi 21 novembre. abstinence de viande seulement. Vendredi 31 décembre. Par conséquent. GEA.naşă f. [8]. La dispense de poisson signifie qu’il est permis de manger du poisson. [15]. Persoană de sexul feminin care ţine în braţe copilul la botez. de même pour l’huile. bénédiction-poisson (f.. Dans le même domaine réferentiel de la pratique du jeûne. lexicalisé en français soit de la même façon (par un syntagme nominal).pl.). soit sous la forme d’une construction complexe. nous avons le syntagme nominal dezlegare la peşte. || sin. Sa marraine habite en France et c’est une fille spirituelle du père Placide. en langue française. permisiune din partea Bisericii de a nu ţine post în zilele respective: sans jeûne (loc. CED. est amenée par l’ecclésiarque et son Ancienne (office du petit habit pour la réception du mandyas). un terme roumain d’origine slavonne comme bolniţă est très difficilement traduisible en français. [13]. à identifier). Maică ce serveşte drept călăuză duhovnicească unei tinere care urmează să fie călugărită : Ancienne (f. Tous les jours de la semaine de la Tyrophagie. sans jeûne. quand elles tombent un mercredi ou un vendredi: 7 janvier (Saint Précurseur). Pendant la semaine qui suit le dimanche du pharisien et du publicain. pas de jeûne. Le poisson. Entrée de la Mère de Dieu au temple . OIOI. FSJC. dispense de poisson (loc. tel que nous avons pu le constater de l’ensemble des sources compulsées): dezlegare la peşte. [9]. La structure de l’entrée lexicographique consacrée à ce substantif va dans le même sens d’une initiation totale -lexicale et confessionnelle à la fois(que nous jugeons obligatoire pour un dictionnaire de ce type d’équivalences): définition lexico-sémantique en roumain. || sin. n. [12]. CEO. bénédiction-poisson. celle qui ayant passé déjà un certain temps dans la probation monastique et l’obéissance à son Ancienne. toute abstinence est supprimée. 25 mars (Annonciation). n. Il s’agit d’un substantif d’origine grecque moderne en roumain.). ||~ de călugărie. CMSA. Dans un tout autre domaine. l’huile et le vin sont autorisés aux fêtes suivantes. employé exclusivement au pluriel pour désigner une période normalement destinée au jeûne pendant laquelle cette pratique d’abstinence alimentaire est supprimée.). tout d’abord.).). toute abstinence est supprimée. afin de proposer un équivalent à 48 .). Permisiunea de a consuma peşte în anumite zile din posturi. [10]. Denumire populară a zilelor de miercuri şi vineri în care postul este susupendat. désire recevoir la tonsure. || sin. Mentionnés par les différents calendriers liturgiques en usage dans les paroisses et les monastères (orthodoxes) francophones.. à cause de ses connotations culturelles spécifiques à l’espace orthodoxe traditionnel roumain et à une période historique où les monastères avaient autour d’eux de pareils infirmeries. n. devenind mama spirituală a acestuia : marraine (f.. FJMD.||sin. [11]. ésuivalence en français et contexte d’emploi représentatif pour celle-ci en langue française: harţi m. însemnate în calendar: le poisson est autorisé (permis).

Peut-être. Il meurt le matin du 11 septembre 1938 (24 septembre. en se prévalant de son rôle d’instance normatrice d’initiation terminologique du destinataire roumain de son outil lexicographique: Bogdaproste interj. [4]. Tout comme les autres. în primul rând datorită nedezvoltării practicilor ritualice ale datului de pomană pentru sufletele celor adormiţi. Nos enqûetes lexicales corrroborées à la compulsation de la quasi-totalité des sources propres aux pannychides et aux funérailles nous ont amenée à la même conclusion: il n’y a pas en langue française d’équivalent pour ce terme. l’auteure du dictionnaire que nous sommes se doit néanmoins de proposer une forme d’approximation lexicale. XVIIe et XVIIIe siècle). car les pratiques rituelles en matière de pannychides pour les morts sont beaucoup moins développées en France. ca spre exemplu: Dieu soit loué! Bogdaproste n’a pas d’équivalent. dont la signification en français est la même. 49 . „Dieu soit loué”. il est tout aussi „banal” au niveau de ce type d’emploi que son correspondant roumain lors de la période de gloire de son emploi (Moyen Âge. nu există în limba franceză niciun echivalent. me semble-t-il. par le père Denis Guillaume. Felicia. selon le calendrier julien en usage sur l'Athos). ayant abouti au „banal” infirmerie. cette interjection veut dire „Que Dieu pardonne les (tes) péchés”. peut-être. comme il n’y a pas la coutume d’offrir à manger à des vivants en mémoire des défunts et de donner l’aumône pour le repos de leurs âmes comme dans notre culture traditionnellement orthodoxe. CED. Un autre terme roumain d’origine slavonne qui nous a posé peut-être le plus de problèmes quant à son équivalent français est bogdaproste. [5]. En français contemporain. bolniţă f. (Saint Siloaune de l’Athos). pour le repos de son âme. C’est. [3]Dumas.). Tout en précisant la signification du mot et le fait qu’il ne connaît pas d’équivalent en français. Am putea aproxima printr-o formulă de mulţumire care să conţină numele lui Dumnezeu. NOTES [1] Dumas. l’exemple le plus flagrant de non-concordances confessionnelles engendrées par le contexte geographique et culturel différents où l’orthodoxie s’est développée et a développé son revêtement lexical spécifique. à l'heure où l'on dit les matines. nous avons consulté surtout des sources religieuses (écrites ou électroniques) portant sur les réalités de la vie monastique. OW. il ne peut pas y avoir de terme correspondant. de ce que nous appelons la terminologie religieuse orthodoxe individualisée en français. Cuvânt cu care se mulţumeşte pentru ceva primit de pomană şi care înseamnă „Dumnezeu să(ţi) ierte păcatele”. [2] Grand euchologe et arkhiératikon. ces différences sont reflétées de façon très évidente au niveau lexical. Spital amenajat pe lângă o mănăstire: infirmerie (du monastère) (f. Le Père Cléopas. Etymologiquement. mentionnées plus haut. [16]. L’orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. « Le moine orthodoxe en France à l’époque contemporaine ». Grand Euchologe et Arkhiératikon. [17]. à l'infirmerie du monastère. Son contexte d’emploi immédiat en roumain est celui de remercier quelqu’un pour le don (en principe alimentaires) reçu de celui-ci pour la mémoire d’un défunt.ce terme. Felicia.

Fleurs du jardin de la Mère de Dieu. Calendrier liturgique. în aceste cazuri. specific cultural. [9]. de termeni religioşi ortodocşi ? Să caute într-o gamă extrem de variată şi într-un număr cvasi-exhaustiv de surse religioase toate posibilităţile terminologice de echivalare. mai mult decât preţioase -esenţiale. Rome : Diaconie apostolique. Ecaterina. [16]. Lausanne : l’Age d’Homme. Par le Père Denis Guillaume. pr. avec une Introduction de Mgr Marc. Grand Euchologe et Arkhiératikon. père (2003). Naş de cununie. Le Spoutnik. [12]. Corpus d’enquêtes Dumas.. La Terminologie. « Le moine orthodoxe en France à l’époque contemporaine ». dezlegare la peşte. préface de Mgr. prof. [13]. orthodoxie. nouveau Synecdimos (1997). Trois religions un seul Homme. Feuillet Saint Jean Cassien. La această problematică a concordanţei sau neconcordanţei culturale şi confesionale reflectată la nivel terminologic între cele două limbi am dori sa ne referim în articolul nostru. colloque national et international. cuvinte specifice culturii tradiţionale ortodoxe româneşti îşi găsesc cu greu echivalenţe lexicale. limba franceză. [14]. [15]. Liban : Presses de l’Université Saint-Esprit de Kaslik. métochion de Simonos Petra. ortodoxie. [11]. Fleurs du Jardin de la Mère ed Dieu. Théorie. Branişte. L’orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. Bulletin hebdomadaire d’information de la Métropole orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. Dominique (2005). Le Père Cléopas. Rezultatele anchetelor lexicale de teren se dovedesc a fi. Felicia (2009). moine du Mont Athos (1998). Daniel. protestantisme. I. OrthodoxWiki. Orthodoxie. în această situaţie. bolniţă sau bogdaproste cunosc în limba franceză lexicalizări diferite de cea română. 50 . Le Tourneau. [8]. collection « Grands spirituels orthodoxes du XXe siècle ». Par le père Denis Guillaume. Païssios. Teresa (1998). [10]. Rome : Diaconie apostolique. dr. Feuillet Saint Jean Cassien. 235-251. Edité par le Monastère Saint-Jean-le-Théologien. Calendrier liturgique (2008). métropolite de la Moldavie et de Bucovine.egliseorthodoxe.. Grand euchologe et arkhiératikon (1992). évêque vicaire de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. Ene. Grand Euchologe et Arkhiératikon. sau nu au deloc echivalent. Paris : Fayard. tome 2. vol. Corpus d’enquêtes Dumas. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase.com. Cuvinte-cheie: terminologie. Otawa: Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. (2001). Felicia (2009). méthode et applications. REZUMAT TERMENI CREŞTIN-ORTODOCŞI ROMÂNESTI ŞI ”POSIBILELE“ LOR ECHIVALENŢE ÎN LIMBA FRANCEZĂ La nivelul terminologiei ortodoxe din limba franceză. p. Iaşi: Casa editorială Demiurg. harţi. prof. Ce ar trebui să facă. traducătorii de texte ortodoxe sau autorul unui dicţionar bilingv. 24. Dumas. [7]. in Annales de Philosophie et des Sciences Humaines. Monastère Saint-Antoine-le-Grand. traduit du roumain par le hiéromoine Marc. Dumas. Monastère Saint-Antoine-le-Grand. lexicalizare. Branişte. Editura Diecezană Caransebeş. Calendrier liturgique. père. informations orthodoxes sur internet.[6]. Calendrier orthodoxe électronique : calendrier. [17]. introduction de Jean-Claude Larchet. Monastère Saint-Antoine-Le-Grand. catholicisme. Les mots du christianisme. Corpus d’enquêtes Dumas. de călugărie. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES: Balan. precum şi la rolul complex al autorului unui asemenea dicţionar bilingv. Cabré.

dintr-o dublă perspectivă: aceea a componenţei vocabularului ca (potenţial) inventar general. trimitem la teoria coşeriană privind conceptul respectiv. bursă1 are şi o extrem de interesantă distribuţie privind utilizarea sa.Stelian DUMISTRĂCEL – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi Doina HREAPCĂ – Institutul de Filologie Română „A.1. DA 1913. la nivelul limbii de cultură. bancherii ş. 51 . cu două sensuri de bază: [1] „Pensiune gratuită acordată prin concurs unui elev (într-un internat). adesea. un dicţionar cu profil de tezaur istoric cum este Dicţionarul limbii române al Academiei (în continuare. sumă acordată pentru studii şi întreţinere unui elev sau student. a cărui biografie românească (prea puţin cunoscută în acel moment) data. respectiv aceea a analizei cuvântului respectiv din perspectiva existenţei unor limbi funcţionale diferite. pentru articolul consacrat neologismului bursă. 0. [2] „(Finanţe) Instituţie publică în care se adună agenţii de schimb. dat fiind faptul că astfel de limbaje. a unui împrumut din franceză.1. uneori.”). pentru vânzări şi cumpărări de obligaţii de rentă de stat. întrucât cunoaşterea şi indicarea statutului unor cuvinte se complică. putem vorbi de notificarea. Pentru etimologie. se trimitea la franceză: („N[eologism]. de acea limbă care funcţionează în discursuri sau texte şi reflectă competenţa idiomatică efectivă a vorbitorilor unei limbi istorice (Coşeriu 2000: 250. cereale etc. este vorba. a pătrunderii.a. la neologisme). spre deosebire de limba istorică. situaţie generală semnificativ reflectată şi de dicţionarele de diferite niveluri. În 1913.3. 0. de aproximativ un secol. cu sensuri diferite. în lexicologie. corespund tradiţiei care se referă la cunoaşterea lucrurilor (ibidem. reale. demersul nostru are ca scop practic imediat propunerea unei scheme corecte.2. după cum vom vedea. p. distincţie care intervine predilect în analiza limbajelor tehnice. trimitem la acest sens referindu-ne la ‘stipendiu’). lista abrevierilor bibliografice folosite) includea în lista de termeni o singură intrare bursă. 1. în care semnificatele coincid cu desemnările. acţiuni de societăţi comerciale. acceptând proiecţia [b]. cu extensia „instituţie care mijloceşte informaţii şi angajamente de lucru pentru lucrători: bursa muncii” (în cursul textului de faţă ne referim la acest sens prin formula „instituţie financiară”). această abordare se impune. vezi. 253). Philippide” Iaşi ÎMPRUMUTUL NEOLOGIC ROMÂNESC BURSĂ DIN PERSPECTIVA LIMBILOR FUNCŢIONALE 0. din fran[ceză]. totuşi. mai ales în domeniul „nomenclaturilor”. din cauza dificultăţilor. Pentru perioada respectivă. ba. Problema general acceptatei distincţii între lexicul comun şi lexicul specializat poate fi reproiectată din perspectiva limbilor funcţionale (sau uzurilor funcţionale ale limbii). 1. pentru cele ce urmează. Pentru accepţiunea în care folosim sintagma limbă funcţională. 269). nediferenţiată din perspectiva utilizării funcţionale a limbii. stipendiu…” (în continuare. La reluarea redactării secţiunii identificate prin sigla DA din Dicţionarul Academiei Române (aşa-zisa „serie veche”). sau neologismelor bursă1 şi bursă2 [b] din limba română.0.”. în linii generale. dintre care. Necesitatea luării în considerare a distincţiei invocate este exemplar ilustrată de analiza neologismului bursă [a]. în acord cu informaţia de ultimă etapă din lingvistica şi filologia română. de a le stabili etimologia unora (ne referim în special.

găsim un al doilea [2] „(Anatomie) formaţie anatomică în formă de sac. bursă ‘stipendiu’ este un termen cu circulaţie generală. prima cu sensul ‘stipendiu’. bursa muncii. de valori. a juca la b. de la început. care. de tipul DEX. 1897. pentru bursă1. dat fiind profilul etimologic al dicţionarului său. cu distorsionarea viziunii asupra încadrării cuvântului în vorbirea comună sau într-o limbă funcţională. dicţionar asupra căruia vom reveni în discuţia cu privire la etimologia cuvântului. a situaţiei din opere de profil din culturi vest-europene. Dar această viziune lexicografică. Astfel. care ne întâmpină în unele dicţionare din ultimul timp ale limbii române. 1. după clasicul sens [1] ‘stipendiu’. tranzacţii de mărfuri.2. 2. însă. chiar într-un dicţionar vizând un public-ţintă nespecializat. vezi. de exemplu. singura bursă-pungă anatomică. cât şi pentru bursă2. însoţit de sintagme de tipul celor citate mai sus. plină cu un lichid vâscos. – bursă2.Dintre alte dicţionare importante ale limbii române în care a fost tratat un s i n g u r articol bursă. ca exemplu concludent. Candrea (CADE 1926-1931) şi August Scriban (Scriban 1939). aceasta nefiind. se observă în lucrări lexicografice care au ca model general DEX-ul (în diferite ipostaze). dacă însuşi acest sens şi sintagmele „tehnice” (b. le menţionăm pe cele ale lui I. p. redactat de August Treboniu Laurian şi Ion C. 2. Dar. în ceea ce priveşte considerarea a două categorii de public (vorbitor şi cititor). limbajul specializat al tehnicienilor domeniului. că este vorba tot de preluarea. criticată de Titu Maiorescu într-un discurs parlamentar citat în DA 1913: „Elevii sărmani şi silitori vor fi ajutaţi prin burse. în timp. în ceea ce priveşte primul dicţionar academic al limbii române. în special din cea franceză. se trimite la fr. în comunicarea nespecializată. dată fiind instituirea şi funcţionarea.) se situează. aceeaşi diferenţiere în ceea ce priveşte contractul de comunicare cu cititorul şi.3.-A. 2. inovaţiile de la nivelul invocat (pe care leam luat. de fapt. la Maiorescu apare şi adjectivul corespunzător: „elevi bursieri”. în DEXI 2007. reflectată într-o schemă lexicografică relativ simplă. vezi. de exemplu. dar nu fără o motivaţie generală justificată. neagră ‘comerţ ilicit’. inclusiv sintagmele şi locuţiunile reflectând aplicaţiile-extensii care au intervenit în planul referentului (bursă de valori. această problemă era în discuţie. bursa locurilor de muncă. de exemplu. 468). în acelaşi timp. Ceea ce. cu sensul ‘instituţie financiară’. este îmbogăţirea acestei intrări cu un al doilea sens. ‘a risca’) cunosc o apreciabilă extensie în vorbirea comună. I. a acordării alocaţiilor băneşti pentru studii. cumva selectivă. nespecializat şi specializat. găsim două cuvinte bursă (trimitem la DEX 2009): – bursă1. este şi aceea a dicţionarelor de nivel academic. b. pentru care ordinea sensurilor cuvântului bursă este însă următoarea: „1. a juca la bursă). Ca etimologie. bourse. Bursele se dau prin minister prin concurs conform unui anume regulament” (după Discursuri parlamentare. la nivelul unei limbi funcţionale. Massim. a doua cu sensul ‘instituţie financiară’. din diferite epoci. un singur articol apare şi la Ciorănescu 2001. problemă de principiu asupra căreia nu este cazul să insistăm. cu sensul general de ‘stipendiu’. DEI 1999. recent. atât pentru bursă1. trimitem la MDA 2001. perturbă schema lexicografică prezentată cu privire la termenul bursă1. bursa neagră. tot din limba/limbile din care am împrumutat iniţial cuvântul) în planul metaforei (b. în general. Astăzi. de aproximativ 50 – 60 de ani. tratează neologismele după opţiuni şi scheme din dicţionare. reflectând cunoaşterea şi utilizarea acestui termen la nivelul uzului curent. 1. muncii. cu două intrări bursă. a juca la b. explicitarea sintagmei ce urmează. bursă seroasă: „membrană din ţesut conjunctiv care delimitează o cavitate închisă şi al cărei rol este facilitarea mişcărilor 52 . care înveleşte testiculele”. chiar într-o lege din 1876. vom reveni. în linii generale. alocaţie bănească lunară”.1. ale limbii franceze (însăşi marea majoritate a acestor împrumuturi fiind de origine franceză). instituţie unde se negociază hârtii de valoare. de exemplu. relativ extinsă. Precizăm.

numind maladii ale formaţiilor respective. cari îi fac ţesuturile fărâmicioase. trebuie să avem în vedere. care cuprinde o pluralitate de sintagme. mai jos. o terminologie medicală internaţională: denumiri cum sunt cele enumerate mai sus. 2. această noutate semantică are la bază un element din schema lexicografică generală a cuvântului franţuzesc bourse. o problemă de logică simplă care intervine este aceea ce poate fi formulată ca întrebare de bun simţ: ce legătură poate fi invocată pentru existenţa. şi a sensului. În afara lucrărilor din bibliografia DLR. a unor practicanţi din domeniul medicinii. trebuie să observăm. includerea. Ca simplă proiecţie strict tehnică în ceea ce priveşte „încărcarea” articolului cu sensuri specializate. şi discuţia despre bursa scrotală). de exemplu. prezenţa. Neîndoielnic. bursită. au. a unui sens specializat (‘membrană din ţesut conjunctiv…’) pentru un neologism cum este bursă reprezintă numai un compromis parţial. de exemplu. plină cu un anumit lichid)’. conţinând un lichid vâscos: bursă seroasă”. fără să apelăm la lucrări de profil medical tipărite. corespondente şi în limba engleză sau italiană. privitoare la alt domeniu. O explicaţie şi o trimitere asemănătoare găsim şi în NDU 2008. aşadar. dar motivul preluării îl constituie. ori TLF. bourse. cu explicaţii conjuncturale diverse. Medicii utilizează şi un derivat de la bursă. care poartă urmele acestora şi e plină cu substanţe amidonoase. Sin[onim] Pungă”. numind tot atâtea formaţii anatomice sub forma unor pungi din ţesut conjunctiv. în mod sigur. şi că diferite sensuri ce se referă la elemente de 53 . olecraniană. că. aceeaşi sintagmă în LM 1873). în franceză. precizăm că prezenţa sensului în discuţie de la bursă1 din DEXI 2007 se explică măcar şi prin contribuţia. de exemplu.). o viziune măcar parţial enciclopedică (dar coerentă) ar fi presupus. al căror părete subţire e format dintr-o structură fibrinoasă…” (vezi. în DEXI 2007 şi în NDU 2008. Ca de obicei. din perspectiva colaborării la acest dicţionar. Dacă ar fi să analizăm situaţia cuvântului bursă exclusiv pe terenul limbii române. îngroşată. 2. bursă subacromială. Dincolo de simpla traducere din franceză. limita maximă ar putea s-o constituie preluarea integrală a lanţului semantic de la cuvântul bourse (eventual bourse1) din lucrări lexicografice franţuzeşti de tip tezaur. Vom vedea. din terminologia pomiculturii. însă. pătrunderea şi utilizarea sensului în discuţie în limbajul tehnic al lucrărilor de medicină din România. pline cu lichid. din limba română. răspunsul poate fi găsit în informaţii cuprinse în articolele consacrate termenului bourse în diferite dicţionare ale limbii franceze care au servit lexicografilor români ca modele pentru redactarea neologismelor împrumutate din limba respectivă. Cu titlu de adaos de informaţie. cum ar fi. singurul sens cu care era înregistrat un termen bursă într-o ediţie mai veche a Lexiconului tehnic român. moştenit din latină. reţinem câteva sintagme din respectiva limbă funcţională de pe internet.) formaţie anatomică în formă de sac. este un cuvânt ce aparţine limbii istorice. localizată în regiunea articulaţiilor. reprezentând. tot pentru sensul [2] al termenului bursă1: „(med. ca redactori. aspect asupra căruia ne vom opri în cele ce urmează. pornind de la latină. o sintagmă comparabilă (probabil calc după germană) găsim în Diaconovici 1898: „bursă mucoasă – în anatomie. cum ar fi Larousse. a unei succesiuni [1] ‘stipendiu’ → [2] ‘pungă (anatomică. a unei ramuri roditoare la măr şi la păr. „partea superioară. atragem atenţia şi asupra sinonimului la care se trimite: pungă (LTR 1958: s. într-un dicţionar general. Dar. nume dat pungilor de diferită mărime.organelor la care este anexată”. mai jos.v.3. cu o terminologie la fel de bogată. în articolul respectiv. ce protejează capetele articulare ale oaselor (vezi însă. prepatelară sau infrapatelară. o semnificaţie strict specializată dintr-un limbaj funcţional. aşa cum anticipam. lexicului comun. trohanteriană.2. rămasă după căderea fructelor. dar nu intrăm în această discuţie.

şi în dicţionare ale limbii franceze de diferite profiluri. a cuvântului pentru a numi ‘banii cuprinşi într-o pungă’. notăm că. apoi. iar alta a culturii materiale [β]. sensul/sensurile ce ţin de conceptul de ‘instituţie financiară’. datele pe care le prezentăm sunt plasate. pentru discuţia de aici. sensul citat din LTR 1958). în principiu. mai apoi. ‘săculeţ din stofă în care se strângea. respectiv specializări semantice. prin extensie. în funcţie de sensul etimonului şi de evoluţia semantică. într-un lanţ din care unele verigi lipsesc în articolele din dicţionarele limbii române care prezintă adoptarea împrumutului respectiv din franceză. din zoologie. „Finanţe” etc. una a „naturaliilor” [α].1. şi în care utilizarea cuvântului din optica a ceea ce numim «limbi» sau «limbaje funcţionale» este marcată. au forma unui sac sau a unei pungi. din vestimentaţie. după părerea noastră. În această clasă cel mai important loc 54 . ‘instituţie financiară’) sunt rezultatul unor extensii. dar mai ales din diferite epoci. fie ca două intrări. Ne ocupăm mai întâi de categoria [β]. din pescuit: ‘nume generic pentru plase închise’. folosită la vânătoarea de iepuri’. relativ aleatoriu. la ceafă. ne aparţine. cu o singură intrare bourse. asupra celei mai importante. limitată de o membrană conjunctivă. pentru diferite sensuri.2. bursă seroasă. evoluţia desfăşurându-se. printre care. ce are rolul de a facilita mişcarea organelor cărora le este anexată’ (pentru această sintagmă. Tot în această direcţie se plasează. ‘bani adunaţi cu anumite destinaţii. în articolul analizat din Larousse 1928. în DEXI 2007 şi NDU 2008). în linii mari. de exemplu. în linii generale. Acest tip de dicţionar este Larousse 1928. ori marcând domenii ale ştiinţelor şi activităţilor social-economice: „Medicină”. respectiv cheltuiţi pentru un anumit scop’. pe două direcţii principale. de exemplu. vezi. din domeniul botanicii.civilizaţie (de tipul ‘stipendiu’. aşadar a obiectelor/instalaţiilor produse de mâna omului. pentru a putea insista. ‘umflătură a crengii pomilor fructiferi din care se ivesc florile şi fructele’ (vezi mai sus. din perspectiva istoriei limbii. „Botanică”. una ce ţine seama de criterii de antropologie culturală. părul bărbaţilor’ etc. Prima viziune este aceea a mai vechilor dicţionare tezaur. în acest caz considerându-se că există două cuvinte franţuzeşti bourse. ‘peliculă ce înveleşte o ciupercă proaspăt eclozată’ etc. prin paranteze de circulaţie care indică diferite aspecte ale variaţiei diastratice. 3. cea a „naturaliilor” [α]. din această categorie cităm.1. Dar cea mai importantă zonă terminologică specializată pentru acest grup semantic o reprezintă denominaţia corpului omenesc. de exemplu. În perspectiva „naturaliilor” se plasează sensuri care indică utilizarea cuvântului. iniţial. din vânătoare. ‘pungă (de piele)’. Ca o primă observaţie de cadru general.1. ne interesează cele de tipul „Livresc”. dintre care. 3. din pomicultură.1. în articolul respectiv urmărindu-se o bogată filiaţie semantică. ce porneşte de la faptul că bourse înseamnă. aici se încadrează şi sensul ‘stipendiu’ la care ne-am referit anterior. – o a doua direcţie poate fi urmărită din dublă perspectivă. 3. prin analogie. Cele două direcţii anunţate sunt următoarele: – o primă direcţie (dar nu numaidecât cronologică) reflectă folosirea. termenul în discuţie este tratat fie ca o singură intrare. mai sus. ‘plasă în formă de buzunar. pentru a denumi tot felul de ‘umflături’ din mediul animal şi vegetal. printre acestea. 3. ‘săculeţ sau buzunar pe care şi-l formează omizile diferitelor lepidoptere’. în care cuvântul este tratat monografic. Cuvântul bourse a fost (şi este) utilizat pentru a numi obiecte sau instalaţii care. dar şi în cel din Larousse 1993. Menţionăm că sistematizarea care urmează. folosirea cuvântului în sintagma bourse séreuse ‘cavitate virtuală.

în cea de a doua plasându-se uzurile din 55 . pentru comoditatea lecturii. în ciuda faptului că. poate din latină încă. pentru prezentarea analitică.2. βύρσα . „geantă de piele”. acestea sunt.1. Am amintit mai sus că. adesea. BOURSE” din Robert 1953. recurgem la grafica folosită până acum. bolsa. aşa cum se prezintă lucrurile şi în Larousse 1928. Littré 1889: lat. sau pescuit. span. formant en avant du périnée et au-dessous de la verge un sac allongé veticalement. byrsa însemna şi „Hodensack”. în prima situaţie se află sensurile speciale ale termenului devenit tehnic în vânătoare. port. bourses. urmat de expresii figurate având la bază suportul lexical respectiv. byrsa. este vorba de reflectarea unor domenii ale cunoştinţelor şi activităţilor omului.1. 3. DLR 1984: s. BOURSE”. cf. borsa. dar şi din dicţionarul recenzat în continuare. dar şi al utilizării). În ceea ce priveşte sensurile lat. Un loc aparte pentru această discuţie. considerată necunoscută ori nesigură). ‘stipendiu’. 3. aici. fr. Pe terenul limbilor funcţionale intrăm prin cel de al doilea sens. remarcăm o surprinzătoare corespondenţă în plan referenţial între franceză şi română în ceea ce priveşte denominaţia plantei „capsella bursa pastoris”: în franceză bourse-à-pasteur. 1432).. bourse-à-berger.v.3. anume la grecescul bursa. care conduce la despărţirea informaţiei cu privire la un anumit termen în două intrări deosebite. Larousse 1993. Importanţa deosebită pe care o acordăm acestui semantism se datorează etimologiei cuvântului. prioritar pentru ‘scrot’ şi apoi pentru alte formaţii anatomice. important însă mai ales pentru ilustrarea exemplară a limbii funcţionale a finanţelor. Ca obiect de pură curiozitate (în momentul de faţă al discutării temei). divisé en deux moitiés par un raphé médian”). apoi. în loc de „1. care se prezintă ca pungi sau învelişuri localizate în zona articulaţiilor oaselor. „piele”. byrsa. cât şi pentru ţinuta lingvistică în ceea ce priveşte problema etimologiei. constituind o descriere a utilizării cuvântului din perspectiva evoluţiei limbii istorice. Cealaltă viziune în lexicografia franceză este aceea în care este luat în consideraţie principiul funcţionării cuvântului la diferite niveluri culturale (mai ales când există dubii cu privire la etimologie. care cumulează specializări ale cuvântului. găsim o definiţie de strictă specialitate: „enveloppes des testicules. ingenioasă: primul sens este cel care derivă de la etimonul latinesc. au. dar şi de particularizări esenţiale: prin metonimie. pentru bourse1 găsim o schemă simplă. cele interne. învelişul cutanat al testiculelor) ceea ce ne permite supoziţia că. se trimite la sursa p e n t r u latină. pungă’. bourse este moştenit din latină. Un dicţionar-reper pentru această tratare. sub forma de plural. ‘banii propriu-zişi’ şi. este Robert 1953. Aşadar. din gr. în dicţionarul citat. din raţiuni etimologice la care ne vom referi în cele ce urmează. „pungă”. bourse. semnificaţia ‘Hodensack’ (= scrot.2. altele cu posibilităţi mai reduse din perspectiva contractului de comunicare. în terminologia medicală. „bursa testiculară” (în Larousse 1993.). Vom trece în revistă câteva astfel de opţiuni lexicografice. dintre care unele cu un grad de accesibilitate mai mare. cu numerotarea intrărilor prin cifre-exponent. 3. după Wilhelm Meyer-Lübke (REW 1924: nr.îl ocupă folosirea termenului bourse pentru ceea ce în Larousse 1928 este considerat drept „nume vulgar pentru scrotum”. astfel că nu este neaşteptată preluarea denumirii respective. în limba română traista-ciobanului şi punga-popii (cf. în franceză. îl ocupă sintagma bursa scrotală. cel al terminologiilor populare. în continuare. ‘săculeţ destinat să cuprindă monede. respectiv „2. reţinem însă observaţia că diferiţi descendenţi romanici. precizăm că. it. prin analogie (din punctul de vedere al formei. Din punct de vedere tehnic.

printre care Flaubert. pentru sensurile ‘pungă’ (şi cele apropiate) şi. edificiu public unde se reunesc persoane din lumea finaţelor.2. III. toate aceste surse cuprind informaţii asemănătoare cu cele prezentate mai sus pentru spaţiul galoromanic (şi catolic) privind utilizarea cuvântului (cuvintelor) borsa. Cuvântul bourse2 beneficiază de un articol propriu unui dicţionar cu profil tehnic. nediferenţiată. şi. pe trei secţiuni: I. care nu diferă prea mult. Roger Martin du Gard. „bourse des valeurs littéraires” (Rolland). Pe de altă parte. în care. articolul bourse2 face proba elocventă a proiectării cuvântului într-o desăvârşită limbă funcţională. în ceea ce priveşte informaţia. respectiv. notăm că pentru borsa2. propune o schemă originală. în sfârşit. cele nu mai puţin de patru sensuri referitoare la lumea comerţului. cuprinzând numeroase sintagme-formule tehnice. dar şi din domeniul cultului religios (bourse „double carton dans lequel on met les corporaux qui servent à la messe”). din finanţe. în ceea ce priveşte numărul intrărilor în dicţionare. che nel XVI sec.vezi trimiteri. de schema generală.2. urmat de locuţiunile ce pornesc de la cuvântul respectiv. finanţelor. Nu ne mai oprim asupra conţinutului articolului bourse1 din Larousse 1993. 56 . semnalăm faptul că. „prin metonimie” ‘sumă de bani disponibilă’ şi ceea ce am numit mai sus ‘stipendiu’. în traducere: [a] loc. sub [d] sunt enumerate sintagme numind specii de burse (bourse d’affrètement. dar şi [b] ca valoare simbolică. bourse d'échange. „bourse pour les idées” (Balzac). Sensul general ‘membrană în formă de pungă’ din anatomie şi botanică. în plan figurat. a Bruges (Belgio) adibi il proprio palazzo a sede degli scambi”. „bourse des chansons” etc. Anticipând asupra discuţiei privind etimologia. însă două articole. legi şi decrete etc.2. ‘instituţie financiară’ în Zingarelli 1929 sau Mestica 1942. a căror formulare o rezumăm. elocventă este situaţia pe care ne-o înfăţişează articolul bourse2 din TLF: statutul cuvântului poate fi urmărit în funcţie de o relativ foarte bună cunoaştere atât ca [a] nume propriu-zis de instituţie (dovadă pătrunderea în texte din limba funcţională a beletristicii .3. bourse du travail) şi expresii formate de la acest cuvânt caracteristice mediului respectiv (coup de bourse. acelaşi tratament i-a fost aplicat şi descendentului din italiană al lat. la fel este tratat lexemul bourse şi în Larousse 1993. din Larousse 1928. Sensul (învechit) ‘pungă de piele’. sub bourse2 sunt selectate sensuri strict specializate ale acestui cuvânt. corespunzând celor două semnificaţii. În linii generale. cf. 3. iar. În rezumat. [c] ansamblul celor care frecventează bursa. Un extins paragraf enciclopedic încheie articolul analizat aici. sunt ilustrate cu citate reprezentând texte sau discursuri extrase din tratate de economie politică. Proust. în sfârşit. 3. 3. pentru extensii de sens. finanţe. aparţinând limbii funcţionale la care ne-am referit anterior.terminologii ştiinţifice propriu-zise (anatomie. de regulă tot în opere literare. II. Sensuri care reflectă folosirea termenului pentru orice obiect care seamănă cu o pungă. aşadar comun. de strictă specialitate. botanică). dintr-o viziune strict specializată. TLF prezintă aceeaşi schemă generală pentru BOURSE2. în ceea ce priveşte BOURSE1. fără să difere esenţial de datele din Larousse 1928 şi Larousse 1993. [b] piaţa pe care se efectuează tranzacţii asupra valorilor mobiliare sau a mărfurilor. bursa: câte un singur articol borsa. Zola. în Devoto – Oli 1971. fireşte. Nu insistăm asupra definirii sensurilor din acest articol. Cu titlul de informaţie cu caracter general. Druon). la numeroşi scriitori. jouer à la bourse). iar.3. apoi. „bourse du plaisir”. Devoto – Oli oferă următoarea informaţie: „Dal nome della famiglia Della Borsa. pentru diferite nuanţe de sens ori pentru expresii. ne rezervăm o expunere asupra ansamblului respectiv prin contextualizarea din dicţionarul a cărui prezentare urmează. În ceea ce priveşte o dinamică a lexicului specializat în spaţiile diferitelor limbi funcţionale.

Ca punct de plecare lingvistic în problema etimologiei. Aceeaşi raţiune pentru prezenţa unei intrări aparte. din secolul al XIII-lea.4). fie de la numele personajului deja evocat într-o scurtă naraţiune. dar se conchide că stadiul actual al documentării nu permite o soluţie definitivă („L'état actuel de la docum. de fapt. şi 3. banquier à Bruges”). Problema etimologiei cuvântului în limba franceză 4. Des origines à 1900. sugerată de o destul de bogată documentaţie secundară (asupra căreia nu considerăm necesar să ne oprim). mai mult sau mai puţin explicit. Un punct de vedere asemănător în TLF. 4. în Larousse 1993: incertitudinea etimologică aparentă (dar poate şi de fond). antrenând în discuţie însăşi raţiunea celei de a doua intrări bourse în toate dicţionarele trecute în revistă. trebuie să cităm exemplaritatea tratării acestui aspect. cuvânt moştenit din latină: nicio diferenţă faţă de Littré 1889: latinescul popular byrsa (bursa). legenda leagă numele instituţiei respective de faptul că. ‘piele’ care. apoi. ca să nu mai vorbim de principiul etimologiei directe în cazul cuvintelor pentru care se poate invoca aşa-numita „etimologie multiplă”.2. Reţinem îndoiala cu privire la sursa latinească a cuvântului din flamandă. 4. loc de întâlnire al comercianţilor din acel oraş (informaţie pentru care se trimte la Friedrich Kluge. Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache). din Belgia. atât în Italia. în Robert 1953: după ce. a familiei van Der Burse.1. prezenta următoarele fapte: „Bourse apparait en flamand. fie de la numele propriu Van der Burse. Oricum. de vreme ce se trimite la grecescul bursa!). care. -é. În lexicografia franceză nu există puncte de vedere diferite privind etimologia intrării bourse1.2. le au în vedere sursele mai noi pe care le-am analizat până acum. în oraşul Brugge.4. de bourse 1 ou de Van der Bourse. 57 . Ferdinand Brunot. Cu titlul de ipoteză. reprezintă un împrumut din grecescul βύρσα. întrucât filiaţia respectivă putea fi evidenţiată în cadrul schemei tehnice a lui bourse1). atestat în franceză din secolul al XVI-lea. Întrucât am consemnat deja etimologia dată în Larousse 1928. incert. având acelaşi sens. în paragraful din articol rezervat preocupării respective se declară că etimologia cuvântului. cât şi în Flandra (Belgia). este nesigură („Etymol. nici nu trebuia separat un alt cuvânt. casa. în corpul articolului este citat punctul de vedere al unui mare specialist. 4. care sunt raporturile dintre numele respectiv şi substantivul latinesc bursa. din Belgia (preluăm grafia din flamandă). moştenit din latină (şi atunci. pentru care BOURSE2 ar putea să se explice fie ca o extensie de sens de la BOURSE1 (cu observaţia din paranteza precedentă!). într-un volum din Histoire de la langue française. din perspectiva limbii franceze istorice (şi chiar a latinei. sans qu’on sache au juste s’il vient de bursa ou du nom d’une famille brugeoise dont la maison servait de rendez-vous aux marchands. ne permet pas de trancher”). în oraşul Bruges.3. chiar nesiguranţa etimologică constituie o raţiune suficientă. se pare în secolul al XVI-lea. ornată cu trei pungi.0. pornind de la locul unde se găsea. important pentru economia redactării unui dicţionar. Dès lors le mot e courant et remplace le vocable traditionnel de loge…”. acum ne interesează problema etimologiei cuvântului (cuvintelor) bourse din perspectiva limbilor funcţionale pe care. observăm că interesează care este semnificaţia numelui negustorului flamand şi. la rându-i. bancher de la Bruges („p. bourse2. o rigoare profesională/lexicografică pentru instituirea unei intrări noi în lista de cuvinte dintr-un dicţionar. aspecte asupra cărora ne vom opri mai jos (cf. Lucrurile se complică în ceea ce priveşte etimologia cuvântului bursă2.”). conform principiului etimologic. dar şi legătura cu numele unei familii din oraşul Brugge. indicată în capul articolului respectiv: acest cuvânt bourse s-ar explica fie ca o extensie de la bourse1. Deşi „bursele de valori” sunt cunoscute.

ca filieră a împrumutului. atunci. preceda numele unui domeniu feudal. odată acceptat ca sinonim al lui pungă. din nume nobiliare franceze). Ca semn de recunoaştere a casei. pentru aceşti savanţi. încă în 1873. că autorii aplicau deja principiul etimologiei multiple. mlat. care îşi invita confraţii la el pentru a încheia afaceri.T. ci şi prezenţa. pe care o explică. termenul respectiv este utilizat în cuprinsul definiţiilor): „*BURSĂ s. se pune problema dacă numele stăpânului casei respective. cuvântul. Sensurile şi etimologia cuvântului bursă în limba română Am lăsat pentru această secţiune dezlegarea unei părţi din misterul neobişnuitei şi (aparent) iraţionalei filiaţii [1] ‘stipendiu’ → [2] ‘pungă anatomică (plină cu un anumit lichid)’ din DEXI 2007 şi din NDU 2008. Börse are doar sensurile ‘pungă pentru bani’ şi ‘instituţie financiară’. tradiţional. a cuvântului bursă cu sensul mai sus marcat prin [2]. cu semnificaţia „din”. întrucât. şi aceeaşi este semnificaţia prepoziţiilor de la. s-ar fi extins asupra casei sale şi. de către Friedrich Kluge. ceea ce face posibilă acceptarea unui singur cuvânt bourse în dicţionarele limbii franceze (şi. rezumăm schema articolului respectiv din LM 1873. Laurian şi I. Duden 1969: s. 2) forum mercatorum” (Grimm. în germană. pusese la intrare o pungă (lat. Şi. dar. pe acelaşi plan. bursa) sculptată pe o peatră”. it. A. ambele fiind raportabile. (respectăm grafia autorului): „Primu oraş care a avut o bursă a fost Bruges (Belgia). bourse) 1. după Jakob şi Wilhelm Grimm.v. geldbeutel. borsa. cu sensurile menţionate.archive. în Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache. în sensul că însuşi negustorul va fi primit ca nume de familie numele casei (porecla acesteia). Wb. bourse şi cu it.) În dicţionare mai noi se indică. din germană. transcris în diferite texte Van de Borse. dar. borsa. 2. 4.). apoi. printre care şi olandezul beurs. ital. 5. oarecum. bani câţi încap într-o bursă. nu numai alinierea lexicografilor români la sursele tradiţionale în ceea ce priveşte împrumutul neologic.pe frontispiciul casei unui negustor. bourse 1) marsupium. are la bază latinescul popular bursa.php?id=etymologischesw0.. Massim. însă. la un etimon latin. lucrurile sunt relativ simple. pungă. de aici. vol. Aşadar. asupra instituţiei de care ne ocupăm. (byrsa = βύρσα = piele. O schemă convenabilă pentru filiaţia pe care vrem s-o propunem ofereau. trebuie să pornim tot de la cuvântul latinesc bursa. neologismul (românesc) bursă avea şi sensul primar de ‘pungă’. în primul dicţionar academic al limbii române. prin metaforă. erau gravate trei pungi de bani. înrudite cu fr. conform sistemului mai general de a identifica o persoană pornind de la un nume de loc (cel puţin aşa erau iniţial supranumiţi nobilii: prepoziţia von. Iată (în transcriere literarizată) articolul bursă din LM (semnalăm că. βύρσα (cf.C. dacă Van der Borse (sau Van der Beurse) ar fi un supranume. franz. o sursă pe măsura istoriei lucrurilor: termenul ca atare a fost împrumutat chiar din neerlandeză (limbă ce se vorbeşte şi în Flandra). în fond. care l-a preluat din latină! (cf. http://www. a) conţinutul unei burse. a perspectivei indo-europene de analiză a unor cuvinte din idiomuri germanice. f. sunt avute în vedere limbile franceză şi italiană: „BÖRSE. Din consideraţie pentru valenţele dialogului exegetic peste timp. trecem peste considerarea.org/bookreader/print. în limba funcţională a medicilor de la noi. săcuţ de piele şi apoi de orice materie în care se pun bani. bursa.v. borsa. b) sumă 58 . de aci. franc.1. atunci.4. curea. Iată prezentarea acestui aspect la Scriban 1939: s. subliniind faptul. ca bază pentru botezul instituţiei financiare şi pentru tot ceea ce ţine de aceasta. Din motive de cursivitate a tratării. II (1860). raportate (fără invocarea latinei) la gr. sau. Cel puţin din perspectiva limbii germane.f. devenită însemn nobiliar. Van der Borse sau Van der Beurse. Deutsches Wörterbuch. demn de interes. dimpotrivă. D.). 5.. dacă nu este vorba de un supranume al acestuia. logic. unde un negustor invita lumea la casa lui ca să încheie afaceri. a unui singur cuvânt bursă în dicţionarele limbii române).

dincolo de orice critică. RB. IL 1840. reproducem. dar şi recuperatoare a operei respective.110. până în secolul al XIX-lea.v. articolul consacrat neologismului bursă din Ursu – Ursu 2006: 139 (precizând faptul că. manuscrise etc. ca şi în cazul bourse ‘somme d'argent disponible. bursele testiculelor = boaşele. stipendiu.18. mai vârtos pe lângă cele mari. Cel mai important aspect l-ar reprezenta faptul că. cu care acesta să-şi facă studiile. a ceea ce avea să însemne. descrierea nu pare a fi una a situaţiei reale a circulaţiei cuvântului respectiv în limba română. eventual după neogreacă: „pungă.2. de taleri sau de lei vechi. πουγγί.241. 1. Informaţia la care ne-am referit anterior. şi DLR 1984: s. critică. conform unor izvoare literare din anii 1832 şi 1862. ressources en argent’. CCB. cf.120. semnat de N. cât ajunge pentru acoperirea spezelor cuiva.18. 5. ci doar o proiecţie. în cazul termenului bursă ceea ce ar fi putut fi apreciat. au… completat lanţul semantic al unor împrumuturi recente. doar ca o intuiţie se dovedeşte o realitate. d) în ştiinţe se aplică la diverse lucruri ce au o certă analogie cu bursa în înţelesul de sub 1: folicul. cu privire la istoria neologismului bursă în limba română. Dat fiind scopul nostru. deşi informaţia se poate să le fi lipsit: ne referim la utilizarea cuvântului bursă cu sensul de ‘pungă’. id. în cele ce urmează. burză (locul unde să adun neguţitorii) AR 1829. burză AR 1834. vor fi lămurite siglele utilizate de cei autori): „BURSĂ s.221v. că. dar esenţial pentru o corectă prezentare a filiaţiei sensurilor. dar nu numai aceasta. ultima jumătate a secolului al XIX-lea. capitală. care se bazează pe fişarea unui număr de-a dreptul impresionant de surse din epocă: tipărituri. c) sumă de bani determinată. dacă este adevărat că. AR 1837. bursă CR 1830. bursă. „în comerţ”). bursă mucoasă = săcuţ membranos aşezat pe lângă articulaţiuni. piste patru sute dă pungi” şi „dobândă… şapte taleri şi jumătate la pungă”. consacrat împrumutului neologic din limba română dintre 1760 şi 1860. foi volante. TR 1854. acela de a contribui şi la conturarea schemei articolului bursă în volumul consacrat literei B din seria nouă a Dicţionarului limbii române al Academiei.202. Ţinând seama de acest fapt. cu simpla obiecţie. de reprezentare a unui conţinut prin conţinător.de bani ce membrii unei societăţi pun în comun pentru spezele societăţii.A. autorii sunt justificaţi. plin de un fluid uleios care face lunecoase suprafeţele pe care se mişcă tendoanele.147. semnalăm şi situaţia substantivului românesc pungă. ziare şi reviste.) borsă GIC. autorii primului dicţionar academic al limbii române. după cum a constatat Mircea Seche. cel puţin într-un caz. cât şi din punctul de vedere al indicaţiilor precise în ceea ce priveşte diverse limbi funcţionale („în ştiinţe”.19. pe la 1840 cuvîntul era frecvent. Comerc.31.182. reprezentând cărţi (traduceri şi texte originale). 3. 5. însă corect intuită. pe lângă realităţi din limba literară a epocii. atât dintr-o perspectivă istorică asupra limbii. Ursu şi Despina Ursu. pentru comentarii.127. 59 . de unde preluăm două citate concludente pentru discuţia de faţă: „O sumă mare dă bani. CDCE.89. „săculeţul” ce cuprindea exact 500 de galbeni. bursă (scaunul bancului) AR 1830. pungă. reproduce pe turc.nr. mărturisit iniţial. sumă fixă de 500 lei vechi.255.131. kisè «bourse et somme de 500 piastre» (ngr. Şăineanu 1900: CVII explică acest sens drept calc după turcă. adesea. numind. Trebuie să atragem atenţia asupra organizării informaţiei în LM. în sensul că au „umplut” goluri semantice „pentru obţinerea unui lanţ perfect” (Seche 1966: 167). borsă GC VII. căruia îi datorăm o atentă analiză. AR 1831.. (Fin. una raţională. până la un moment dat. dacă unele poziţii din schema articolului din LM par a fi ori chiar sunt simple previziuni. AR 1839. burză (bancă) AR 1835..2. în afara unor citate doveditoare. şi în special sumă de bani ce guvernul sau şi altcineva dă unui copil sau june ca ajutor.17. e) în comerţ: α) uniune a negustorilor mari dintr-o cetate însemnată prin comerţul său. Pentru o modificare (de fapt) metonimică identică.)”. ne este furnizată de un valoros studiu monografic apărut recent.16.247. în redactarea unor articole. β) locul unde se strâng membrii acestei uniuni pentru daraverile lor”. a modului cum avea să evolueze neologismul bursă în limba română.3. capsulă etc.

bursă nu a fost folosit cu sensul ‘stipendiu’. scolar.. Bucureşti. O constatare generală de istoria limbii interesantă este aceea că. Nou dicţionar portativ de toate zicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă. Icoana pămîntului sau carte de geografie. PD. 1851 (StDR).221v. 140. Bucureşti. bourse. gazetă de informaţie socială şi culturală”. stipendist” (p. berză. pungă. bursă GC VII. bersă StDR. traduceri din Boileau. RIP I. şi acela al lui E. Börse)”. această zonă a comunicării publice este ilustrată de periodice ce se adresau unui public mai larg. 1838 (RB).m. bersă. până la 1860. „Telegraful român. bursă.. cuprinzând şi termeni şcienţifici şi literari. 1840 (CDCE). la Teodor Stamati. „Curierul rumânesc. atenţie: în acest dicţionar.140 (Cf. 1840 (sigla CCB). Eliad. a lui Iordache Golescu (GC. sac mic pentru bani”) bursă (pungă) SIC. de remarcat că în ambele texte apare varianta bursă. 141. Tot aici încadrăm apariţia cuvântului în dicţionare: bursă şi bersă. din anul 1826 (Însemnare a călătoriei mele). Protopopescu şi V. a lui Dimitrie Marin. orice articol consacrat neologismului bursă din dicţionarele limbii române poate şi trebuie să înceapă cu sensul ‘pungă’.51. Bucureşti. cu atestări între 1829 – 1840 (sigla AR).1. Braşov 1840 (FMIL). trei volume. („pungă. Excurs. administrativă. Prin urmare. gazetă politică. – texte sau discursuri aparţinând limbajului publicistic şi.31.. Iaşi. „România. Bucureşti. începând cu Dinicu Golescu. publicată la Braşov. – texte aparţinând stilului beletristic.65. domeniu pentru care trebuie să luăm în consideraţie preluarea termenului cu semnificaţia respectivă din franceză. manuscris. în principiu. pe care îl are fr. VII din Condica limbii rumâneşti (cca 1832) a lui Iordache Golescu (GC). care se ţine cu cheltuiala statului într-o scoală.343. Don Chishot de la Mancha. în vol. pe baza unei documentaţii extreme de bogate şi de riguroase. în două traduceri din această limbă aparţinându-i lui Ion Heliade Rădulescu: Regulile sau gramatica poeziii. „Foaie pentru minte. gazetă politico-literală”. Mai mult. în manualul publicat de Ioan Rus. ceea ce va permite o structură logică privind încadrarea sensurilor de tip ‘umflătură (anatomică)’. ca urmare a t r a d u c e r i i a diferite texte. fără a se indica vreo legătură între cele două substantive. la p. în texte româneşti. 2. cf şi bursă şi borsă. în Condica de comerciu cu anexele ei. Condica limbii rumâneşti. 6. apare „bursă. 1831 (GPE). traducere din limba franceză după Florian. o publicaţie ce avea ca preocupare popularizarea noutăţilor din ştiinţă şi din tehnică (trimiteri la aceste periodice urmează). 1840 (IL: burză). Bucureşti. dar şi în „Icoana lumei. bersă FMIL 1840. 1862 (PD). 1854 (TR). în Disionăraş românesc de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles. în 1836 (SR). şi de cele din două dicţionare la care se trimite. dar urmează.57. ziar”. germ. fr. foaie pentru îndeletnicirea moldoromânilor”. termenul „bursier s. limbajului juridicoadministrativ (de vreme ce publicaţiile în care este folosit cuvântul reproduc şi comentează anunţuri ale administraţiei). inimă şi literatură”. Iaşi. şi Cervantes.167. sensul originar ‘pungă’. sensul 2). berză SR. culturală şi literară”. cuvântul ilustrează mai multe limbi funcţionale. Iaşi. Blaj. pe când sensul ‘instituţie financiară’ a cunoscut o utilizare apreciabilă. folosind texte accesibile. cultivat: „Albina românească. după cum urmează: – texte aparţinând stilului ştiinţifico-tehnic propriu-zis: bursă. sac mic”. bourse (vezi mai sus. s. Marmontel şi alţii făcute de I. şi redactorilor DA 1913 şi autorilor dicţionarelor ce au urmat. Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc. bursă (zărăfii) GPE. Întâiele cunoştinţe de litere şi idei pentru tinerimea şcoalelor începătoare. într-o traducere din limba germană. indirect. lipseşte bursă ‘stipendiu’). Iaşi. Bucureşti. Săulescu. este vorba de atestarea din manualul lui Gh. 1842 (RIP). 6. 60 . cca 1832). Popescu.1.f. a fost descoperit. de I[on Eliade] R[ădulescu]. Aşadar. cea care s-a impus ca formă literară. Sibiu. 1830 (CR). 1832 (sigla SIC).39.

6.2. Statutul de împrumut recent al cuvântului, aparţinând anumitor limbi funcţionale, (poate) inaccesibile cititorilor, îi determină pe redactori (eventual pe autorii textelor, originale sau traduceri) la o reacţie corectă din perspectiva „contractului de lectură”, care se concretizează în demersul dea oferi g l o s e , reprezentând: a) descrierea referentului: „locul unde să adun neguţitorii” („Albina românească”, 1829); b) sinonime (parţiale): „bancă” (ibidem, 1835), respectiv „scaunul bancului” („Albina românească”, 1830; în ceea ce priveşte folosirea termenului scaun, vezi semnificaţia acestuia de ‘reşedinţă; sediu al unei autorităţi, al unei instituţii”, iar pentru forma de singular masculin a celui de al doilea substantiv pe baza unei traduceri din germană, cf., de exemplu, forma de genul neutru Bankhaus; vezi, de asemenea, în legătură cu aceeaşi problemă, forma substantivului în titlul unei traduceri din germană a lui Dimitrie Marin, Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc, apărută la Braşov, în 1836; c) o echivalare: „zărăfie”, în traducerea lui Heliade Rădulescu din mai mulţi scriitori francezi intitulată Regulile sau gramatica poeziii (text deja menţionat). 6.3. În sfârşit, câteva observaţii privitoare la etimologia multiplă a împrumutului. 6.3.1. Sursa germană pentru bursă ‘instituţie financiară’ este marcată de variantele cu -z-, eventual cu -e- ale cuvântului; vezi şi sugestii formale datorită izvorelor traducerilor sau spaţiului cultural; pentru z (burză: „Telegraful român”, Sibiu, 1854); pentru e şi z (berză: Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc, care este o traducere din limba germană (amintită mai sus); pentru e (bersă: „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, Braşov, 1840; Ioan Rus, Icoana pământului sau carte de geografie, Blaj, 1842; trei volume). 6.3.2. Pe lângă fr. bourse şi germ. Börse, la care trimit Ursu – Ursu 2006, ca etimon trebuie invocat şi it. borsa; un reflex direct borsa în limba română poate fi admis însă doar pe baza prezenţei acestei forme în Condica limbii rumâneşti, a lui Iordache Golescu (în textul de mai sus, sigla GC). Forma identică, pentru care trimiterea este la Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele… (sub sigla GIC; autorii monografiei au folosit ediţia princeps, tipărită la Buda, în 1826), reprezintă, de fapt, preluarea directă a unui aparent nume propriu italian (Borsa), de către autorul memoriilor; termenul apare, alături de Locanta, ca nume ale unor aşezăminte din oraşul Trieste; cităm fraza respectivă, interesantă şi pentru explicaţiile date de autor: „Neguţătorii au doao mari zidiri de case ce le numesc Locanta şi Borsa, unde de doao ori pe zi, înnaintea prânzului şi după prânz, să strâng nu numai toţi neguţătorii, ci şi câţi au treabă cu dumnealor, căci ori care, ori cu cine, ori ce treabă are, aciia să întâlnesc… Iar la zidirea ce o numesc Locanta, care are şi o podoabă de palat împărătesc, fac deosebite adunări, în chip de baluri sau clupuri…” (Golescu 1910: 78). 6.3.3. Oricum, în dicţionarele limbii române, în afară de sursa franceză a împrumutului, mai importantă pentru preluarea semnificaţiilor decât pentru forma cuvântului, pentru etimologia multiplă a neologismului trebuie invocat şi latinescul (savant) bursa, după cum, pentru variantele din texte aparţinând secolului al XIX-lea, trimiterea la germană şi italiană se impune de asemenea. 7. În loc de concluzii 7.1. Date fiind informaţiile prezentate în analiza de faţă, ne luăm libertatea de a aduce în discuţie ipoteza de lucru că în dicţionarele limbii române ar putea fi înregistrat un singur cuvânt bursă, în primul rând pentru că acest termen nu are la noi, cum se prezintă lucrurile în franceză de exemplu, o istorie p r o p r i e, conturată, ca evoluţie semantică, în cadrul unor limbaje funcţionale (traducerile în care apare, la început, reflectând istoria cuvântului în franceză şi în germană; cf. 6.1). De acest aspect trebuie să ţinem seama cu atât mai mult cu cât, în dicţionarele limbii franceze chiar, despărţirea în două intrări a materialului, de la un
61

moment dat, se explică, tehnic, mai mult sau mai puţin justificat, din raţiuni (sau dubii) etimologice, dar că, pentru cele două intrări bourse din dicţionarele contemporane ale limbii franceze, poate fi admisă o etimologie în fond comună: lat. bursa moştenit, şi, apoi, pătrundrea aceluiaşi cuvânt din flamandă (cf. 4.2), pornind de la supranumele personajului posibil întemeietor al bursei din Brugge (etimologie admisă şi pentru germ. Börse; cf. 4.4). Prin comparaţie, informaţiile din dicţionarele româneşti reflectă, de fapt, pătrunderea în limba română, în etape diferite, preponderent din franceză, a unui cuvânt polisemantic (în toate dicţionarele noastre, de regulă, pentru etimologia cuvintelor bursă1 şi bursă2 se trimte la fr. bourse). 7.2. În schema lexicografică a unui singur cuvânt bursă în limba română indicarea raporturilor dintre sensurile principale nu depăşeşte dificultăţile, strict tehnice, impuse de logica lucrurilor, atunci când avem în vedere situaţii limită, cum ar fi redactarea unui vechi cuvânt polisemantic românesc moştenit din latină, dar care a căpătat sensuri noi şi datorită unor calcuri. Ne putem referi, de exemplu, la schema cuvântului cap din DA 1940, a cărui structură cuprinde nu mai puţin de şapte grupări p a r a l e l e de sensuri, numerotate de la I la VII, ultima marcată în dicţionar prin paranteza „(Neologic)” şi în care au fost inserate două sensuri marcate cu cifre arabe: 1, din geografie, substantivul fiind, de regulă, urmat de un nume propriu: „colţ al uscatului care intră în mare; promontoriu” (vezi, de exemplu, Capul Bunei Speranţe), şi 2, din alchimie, în sintagma cap-mort, traducerea lat. caput mortuum ‘rămăşiţele din alambic’, cu trimitere la Cantemir („Agiunsem la cuvântul himicilor, adecă la capul mort”). Mai mult, în paragraful etimologic al acestui articol, date fiind diferite sensuri secundare subsumate unora dintre cele notate cu I – V, prezente în construcţii reprezentând calcuri din limba franceză, autorii DA 1940 consideră neologismul şef drept un d u b l e t al lui cap! Într-adevăr, ca efect al faptului că atât rom. cap, cât şi fr. chef sunt descendenţi ai lat. caput (pentru franceză, cf. invocarea unui intermediar din latina populară *capum, -i; TLF), cele mai multe sensuri ale ambelor cuvinte se găsesc în latină, astfel că, în traduceri şi în texte aparţinând limbajului juridico-administrativ din limba franceză începând cu secolul al XVIII-lea, fr. chef a fost echivalat prin cap. Din această perspectivă strict tehnică, dar acceptând şi evidenţa că noi am împrumutat un cuvânt bursă a cărui semantică se regăseşte preponderent în franceză, limbă pentru care raţiunea etimologică a existenţei a două intrări lexicografice nu este fundamentată, sensurile cuprinse astăzi în schemele cuvintelor bursă1 şi bursă2 din dicţionarele limbii române pot fi organizate, în serii paralele, într-un singur articol bursă, după sugestia pe care o găsim deja în LM 1873 (cf. 5.1). 7.3. În sfârşit, pentru a sesiza ceea ce face diferenţa între sensuri de bază ale unuia şi aceluiaşi cuvânt şi cuvinte deosebite, printr-o proiecţie înrudită cu reducerea la absurd, ne referim la posibilitatea de a include într-un articol… atotcuprinzător (!) bursă şi informaţiile cu privire la noţiunea de birjă, adăugând, în primul rând, pentru etimologia cuvântului bursă din limba română şi rusescul биржа, trimitere căreia, în secţiunea privitoare la sensul ‘instituţie financiară’, i-ar corespunde consemnarea folosirii variantei birjă în câteva sintagme, înregistrate în câteva dicţionare, dar care evocă doar indirect instituţia financiară respectivă. Este vorba de droşcă de birjă, la Anton Pann (Povestea vorbii, 1852, după DA 1913), trăsură de birjă, considerată de Scriban 1939 ca utilizată în Moldova, sanie de birjă, la Alecsandri (după Ciorănescu 2001), numind ‘trăsura de piaţă’ (primele două), respectiv, pentru timpul iernii, sania având aceeaşi întrebuinţare, iar legătura cu bursa este dată de faptul că staţia unde aşteptau vehiculele respective se afla în piaţa instituţiei ce poartă numele în discuţie. Pornim de la informaţii furnizate în DA 1913.
62

În acest dicţionar, ca prim sens (arhaic) al cuvântului birjă este înregistrat acela de „piaţa unde aşteaptă trăsurile”, sens ilustrat cu un citat din Pann („Droşca de birjă vine”; vezi şi mai sus), precedat de trimiteri la G.A. Polizu (Vocabular româno-german, Braşov, 1857) şi la Ion Costinescu (Vocabular româno-frances, Bucureşti, 1870). Am putea observa, însă, faptul că interpretarea drept „piaţă” a explicaţiei dată celui de al doilea sens al cuvântului de către Costinescu este numai aproximativă; iată textul din acest dicţionar: „trăsură de preumblat, de călătorit cu plată; localul unde, într-o capitală, stau birjele” – aşadar trimiterea este la un anumit loc, iar acela era, la început, piaţa Bursei, după cum aflăm chiar din paragraful etimologic din DA 1913 al cuvântului birjă: „Din rus. (izvozčičǐja) birža = piaţă unde stau trăsurile (propriu b u r s ă, piaţa bursei…”). În continuare, se face analogia cu termenul fiacre, din limba franceză, însemnând ‘trăsură de piaţă; cupeu’, „după biserica Saint-Fiacre din Paris, înaintea căreia stăteau trăsurile de piaţă” (explicaţii preluate integral, apoi, de Scriban 1939; cf. însă şi CADE 1926-1931, s.v., unde se consemnează faptul că rusescul birža ‘bursă’ a fost preluat în română cu sensul ‘trăsură de piaţă’ „după piaţa Bursei, unde staţionau birjile”. Etimonul rusesc al cuvântului fusese anterior indicat în Raoul de Pontbriant, Dicţiunarul româno-francesu, de…, Bucureşti, Götingen, Paris şi Leipzig, 1862: „birja (биржа, rus.) fiacre, voiture de place”, iar pentru sensul cuvântului respectiv din limba rusă trimitem la Bolocan et alii 1985, s.v., dicţionar în care, pentru биржа, sunt înregistrate următoarele sensuri: 1. ‘bursă’ (instituţia financiară) şi 2. (învechit) ‘staţie de trăsuri’. În sfârşit, pentru a încheia justificarea legăturii indirecte între cuvintele româneşti bursă şi birjă ‘instituţie financiară’, amintim că rusescul биржа este un împrumut din germanul Börse (Vasmer 1964: s.v.; lingvistul german nu exclude, totuşi, sursa „olandeză” – beurs, amintind ipoteza legăturii acestui cuvânt cu numele familiei de negustori Van der Burse, dar consideră puţin probabilă explicarea cuvântului rusesc prin polonezul birża). Vechea legătură semantică între bursă şi birjă este reactualizată recent, lexicografic, pe baza vorbirii locuitorilor din Republica Moldova; în DEI 1999: s.v. birjă, după sensul „trăsură de piaţă”, este înregistrat un al doilea sens, „piaţă”, în legătură cu care trebuia precizat că se referă la piaţa-concept economic, ca ‘spaţiu de cunoaştere a cererii şi a ofertei într-un domeniu’ de vreme ce este urmat de sintagma birja muncii, definită drept „instituţie de stat specializată în evidenţa şi în angajarea forţelor de muncă disponibilizate în urma reducerilor, a concedierilor etc.”. Or, această sintagmă este un semicalc după rusescul биржа труда (iată o descriere a preocupărilor acestei organizaţii, de pe internet, de pe site-ul Биржа Труда и Халтуры: „Описание: Работа, поиск работы, вакансии, резюме, подработка на сайте Биржа Труда и Халтуры”). Introducerea în DEI 1999 a acestei sintagme, cu sensul citat, se explică prin participarea unor lingvişti din Republica Moldova la redactarea dicţionarului în discuţie şi, de altfel, cei care o întrebuinţează sunt cetăţeni ai ţării respective; cităm câteva texte de pe internet: „Spuneţi-mi vă rog dacă te înregistrezi la birja muncii cîţi bani primeşti pe lună dacă nu ai de lucru?”; „nici cei de la birja muncii nu au idee ce reprezintă acestea?”; sau: „şi găseşti acolo [în Londra] la sigur [de lucru], … era un fel de ‘birja muncii’, nu departe de Bromley-by-bow tube station”. O altă formulare: „Birja forţei de muncă” (vezi şi site-urile birja.muncii md; causeni md birja muncii). Încercând o explicaţie în ceea ce priveşte folosirea cuvântului rusesc pentru a numi ‘instituţia financiară’ trebuie să ţinem seama de faptul că, în Bucureşti în special, vizitiii trăsurilor de piaţă, care staţionau în piaţa bursei, erau de origine rusă şi purtau, de altfel, numele de muscali. Aceştia au fost agenţii introducerii în limba română a termenului birjă
63

pentru bursă, specializat, apoi, şi cu alte sensuri. Prezentăm câteva consemnări din dicţionare, s.v. muscal, explicat prin rus. москаль, pol. moscal (sensul al doilea): „birjar (la origine erau cei mai mulţi ruşi)” (CADE 1926-1931: s.v.); „Munt[enia], fam[iliar] birjar” (Scriban 1939). Aceleaşi precizări în DLR 1965-1968, în care apar şi alte sensuri ale cuvântului: „(Munt., ieşit din uz) Birjar (de origine rusă)”, cu citate din Gh. Brăescu şi Ionel Teodoreanu, şi, apoi: „Prin extensie Birjă” (cu numeroase atestări), respectiv „(Argotic) Monedă de douăzeci de lei (reprezentând altădată tariful unei curse cu trăsura)”. 7.4. Evident, prin comparaţie cu legăturile fireşti între bursă ‘pungă’ (cu toate ce ţin de acest concept) şi ‘instituţie financiară’, finalitatea semantică ‘trăsură’ a lui birjă, dar mai ales etimologia directă (rusescul биржа) elimină posibilitatea încorporării lui birjă într-un articol unic bursă în dicţionarele limbii române, căci nu etimologia enciclopedică, ci aceea directă este hotărâtoare pentru acordarea unui statut lexicografic. Dar, în acelaşi timp, dicţionarele limbii române trebuie să înregistreze ca variantă pentru bursă ‘instituţie financiară” forma birjă, indicând sursa rusească a împrumutului din acest limbaj tehnic funcţional. BIBLIOGRAFIE
Bolocan, Gh., Voronţova, Tatiana, Şodolescu-Silvestru, Elena (1985), Dicţionar rus – român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Candrea, I.-Aurel, (1926-1931) Dicţionarul limbii române din trecut şi astăzi, în I.-Aurel Candrea, Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat, „Cartea Românească”, Bucureşti. Ciorănescu, Alexandru (2001), Dicţionarul etimologic al limbii române, ediţie îngrijită şi traducere din limba spaniolă, de Tudora Şandru Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin, Editura SAECULUM I.O., Bucureşti. DA 1913 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române; I/I, Literele A-B, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, Bucureşti. DA 1940 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române, I/II, Litera C, Tipografia ziarului «Universul», Bucureşti. DEI 1999 = Dicţionar enciclopedic ilustrat, Cartier, Chişinău. Devoto, Giacomo, Oli, Gian Carlo (1971), Dizionario della lingua italiana, Le Monier, Firenze. DEX 2009 = Dicţionar explicativ al limbii române, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti. DEXI 2007 = Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române, Editurile „Arc” şi „Gunivas”, Chişinău. Diaconovici = Diaconovich, Corneliu (1898),Enciclopedia română, vol. I, Editura şi tiparul lui W. Kraft în Sibiu. DLR 1965-1968 = [Academia Română], Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul VI, Litera M, Editura Academiei Române, Bucureşti. DLR 1984 = [Academia Română], Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul VIII, partea a 5-a, Litera P (presin – puzzolană), Editura Academiei Române, Bucureşti. DLR 2006 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul I, partea a 4-a, Litera D (deja – deţinere), Editura Academiei Române, Bucureşti. Duden 1969 = Der Große Duden. Wörterbuch und Leitfaden der deutschen Rechtschreibung, VEB Bibliographisches Institut, Leipzig. Golescu, Constantin (Dinicu) (1910), Însemnare a călătoriei mele. Făcută în anul 1824, 1825, 1826. Tipărită din nou şi însoţită de o introducere de Nerva Hodoş, Bibliotecar-Ajutor al Academiei Române, Tipografia „Cooperativa”, Bucureşti. Grimm, Jakob, Grimm, Wilhelm, Deutsches Wörterbuch, după http://germazope.unitrier.de/Projects/WBB/. Larousse 1928 = Larousse du XXe siècle en six volumes, publié sous la direction de Paul Augé, t. I, Librairie Larousse, Paris. Larousse 1993 = Grand Larousse en 10 volumes, tome 2: Balkars / chondrichtyen, Édition Larousse, Paris. Littré 1889 = Dictionnaire de la langue française…, par É. Littré, Librairie Hachette et Cie, Paris. 64

LM 1873 = A.T. Laurian şi I.C. Massim, Dicţionariul limbei romane. După însărcinarea dată de Societatea Academica Romană. Elaborată ca proiect, Noua Tipografie a Laboratorilor Romani, Tomu I (A – H), Bucureşti. LTR 1958 = Lexiconul tehnic român. Elaborare nouă…, vol. III, Bl – Cau, Editura Tehnică, Bucureşti. MDA 2001 = Micul dicţionar academic, vol. I, Literele A – C, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti. Mestica 1942 = Mestica, Enrico Dizionario della lingua italiana, Nona ristampa, Editrice Libraria Italiana, Torino. NDU 2008 = Noul dicţionar universal al limbii române, ediţia a treia, Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău. REW 1924 = Romanisches etymologisches Wörterbuch, von W. Meyer-Lübke, Carl Winter’s Universitätsbuchhandlung, Heidelberg. Robert 1953 = Paul Robert, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, par…, Presses Universitaires de France, vol. I, Casablanca – Paris. Scriban 1939 = August Scriban, Dicţionaru limbii romîneşti, Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”, Iaşi. Seche, Mircea (1966),Schiţă de istorie a lexicografiei române, vol. I, De la origini până la 1880, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Şăineanu, Lazăr (1900), Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române, de…., vol. I, Introducerea, Editura Librăriei Socecŭ & Comp., Bucureşti. TLFi = Le Trésor de la langue française informatisé (http://atilf.atilf.fr/tlf.htm). Ursu, N.A., Ursu, Despina (2006), Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760 – 1860), vol. II, Repertoriu de cuvinte şi forme, Editura Cronica, Iaşi. Vasmer 1964 = Макс Фасмер, Этимологический словарь русского языка, перевод с немецкого и дополнения О.Н. Трубачева, под редакцией и с предисловием проф. Б.А. Ларина, т. I (А-Д), Издательство «Прогресс» Moscova. Zingarelli 1929 = Niccola Zingarelli, Vocabolario della lingua italiana, compilato da…, Nuova edizione (IV) interamente rivedduta, Bieti & Reggiani Editori, Bologna.

RÉSUMÉ
L'EMPRUNT NEOLOGIQUE ROUMAIN BURSA DANS LA PERSPECTIVE DES LANGUES FONCTIONNELLES On propose, dans l’analyse lexicographique des mots polysémantiques, de considérer leur présence dans les « langues fonctionnelles » (E. Coseriu), rapportée aux concepts de « lexique commun », « lexique spécialisé ». L’application consiste en l’examen des raisons étymologiques et sémantiques pour lesquelles il existe, dans les dictionnaires roumains nouveaux, deux entrées pour bursă, parallèlement au traitement lexicographique réservé par les dictionnaires plus récents de langue française et italienne, aux mots bourse et respectivement borsa. La motivation de la présence d’un seul mot,, dans les dictionnaires roumains, est représentée par l’existence de l’étymon français unique bourse pour le mot roumain ayant les sens de base subside et institution financière, à partir du sens originaire du français, aumônière, hérité du latin. L’élément nouveau est de faire la liaison entre bursă et birjă, « institution financière », la deuxième forme empruntée du russe (биржа), mais qui, à la longue a acquis le sens spécial de « coche » parce que, initialement, ces véhicules stationnaient dans la Place de la Bourse, à Bucarest. Mots-clés : mots polysémantiques, étymon, dictionnaires, lexique commun , lexique spécialisé.

65

Cristinel MUNTEANU Universitatea „Constantin Brâncoveanu” Piteşti

PROBLEMA TERMINOLOGIEI ÎN CONCEPŢIA LINGVISTICĂ A LUI EUGENIU COŞERIU
0. Pentru cei care au avut curiozitatea de a urmări impresionanta listă de lucrări publicate [1] a lui Eugeniu Coşeriu (subliniem publicate, întrucât savantul a lăsat în manuscris Arhivei de la Tübingen alte peste 1000 [o mie] de lucrări, în diverse faze de elaborare sau de redactare), devine evident că lingvistul de origine română s-a ocupat cam de toate domeniile ce ţin de ştiinţa limbajului. Din acest punct de vedere, aspiraţia lui R. Jakobson (Linguista sum: linguistici nihil a me alienum puto – parafrazându-l pe Terentius) i se potrivea mai bine lui E. Coşeriu: (aproape) nimic din ceea ce ţine de limbaj sau de lingvistică nu i-a fost străin. 0.1. Aşa se explică faptul că nici chestiunea terminologiei nu i-a scăpat. A tratat-o în mai multe locuri, spaţiul dedicat problemei întinzându-se de la dimensiunea unor note de subsol sau a unor paragrafe (în anumite studii), până la câteva pagini (în Introducción al estudio estructural del léxico [2], în Coseriu 1977: 96-100) sau chiar un articol întreg (Palabras, cosas y términos – 1987). 0.2. La rigoare, trebuie spus că E. Coşeriu se referă la terminologie cel puţin din două motive: 1) pentru a înlătura confuziile cu privire la esenţa limbajului şi 2) pentru a delimita obiectul specific al lingvisticii structurale şi, cu precădere, al semanticii structurale (sau al lexematicii, cum o numeşte el). 0.3. Vom încerca, în cele ce urmează, să prezentăm concepţia lui Eugeniu Coşeriu despre terminologie în general [3], căutând în acelaşi timp să redăm atât exemplele prin care savantul ilustrează ori justifică distincţiile pe care le face, cât şi răspunsurile pe care le dă acelor lingvişti acuzaţi de a nu fi înţeles întotdeauna corect ideile sale. Pe cât posibil, vom plasa respectivele distincţii în contextul lingvisticii sale integrale din dorinţa de a pune în lumină şi remarcabila coerenţă a teoriei de care vorbim. Cuvântul distincţie va apărea frecvent în expunerea noastră, întrucât – după cum repeta neobosit Coşeriu – ştiinţa [4] are nevoie de distincţii: „a cunoaşte înseamnă a distinge” (Benedetto Croce), sau, după cum postula un cărturar medieval (contemporan cu Abelard), Gilbert de la Porrée, „ori de câte ori întâlnim o dificultate raţională, trebuie să facem o distincţie”. Mai mult decât atât, genialul teoretician atrăgea atenţia că a distinge nu înseamnă „a separa”: obiectele se separă, iar noţiunile se disting. Ziua şi noaptea nu se pot separa, deoarece alcătuiesc un continuum, dar pot fi distinse / deosebite. 1. Mai întâi, câteva consideraţii din perspectiva filozofiei limbajului (mai ales) şi a teoriei limbajului, cu scopul de a încadra limbajul tehnico-ştiinţific: 1.1. Limbajul este, în esenţa sa, fără alte determinări ulterioare, logos semantikós (în termenii lui Aristotel), adică expresie cu semnificat (Coşeriu 1968: 46). În această ipostază, el nu cunoaşte distincţia dintre adevăr şi falsitate sau dintre existenţă şi non-existenţă. Aceste distincţii apar abia în uzul ştiinţific al limbajului (logos apophantikós), care se deosebeşte de uzul poetic (logos poietikós) şi de uzul practic (logos pragmatikós) ale limbajului în general (Coşeriu 1987b: 18). Aşadar, limbajul tehnico-ştiinţific reprezintă doar una dintre posibilităţile limbajului.

66

67 . de pildă: «afirmativ». subordonat semnificaţiei: este faptul de a raporta un lucru constatat la o semnificaţie deja dată” (Coşeriu 1999: 12). blanquear. În privinţa conţinutului lingvistic. «pasiv» etc. Coşeriu deosebeşte mai multe tipuri: 1) semnificatul lexical. Semnificaţia „delimitează substanţa” (cf. Un enunţ precum Socrate este muritor are. cf. în realitate.2.2. şi sensul poate să coincidă cu semnificatul. noi spunem că denotăm [= desemnăm. «plural». «interogativ». un singur semnificat. cum ar fi: «singular». «imperativ» etc. Desemnarea „nu este faptul primar al limbajului. Limbajul nu este o nomenclatură pentru clase de „lucruri” recunoscute dinainte. blancura. adică semnificatul diferit al cuvintelor dintr-o serie precum bogat.2. orice terminologie se constituie invers faţă de limbajul originar non-terminologic. Înseamnă că. negreaţă. Coşeriu s-a pronunţat în mai multe rânduri. Deci. din punct de vedere idiomatic. ce corespunde acelui CUM al aprehensiunii lumii extralingvistice. cf. adică semnificatul morfemelor (fie acestea cuvinte sau nu). dintr-un poem sau dintrun discurs al vieţii de zi cu zi (Coseriu 1973: 136.: 13. aplicăm limba faptelor din experienţa concretă. bogăţie. deşi printr-o operaţie rapidă. 1. se poate exemplifica cu o serie – legată de culoarea albă – în care apare şi adverbul: blanco. (Coseriu 1973: 136-137. verb. trebuie făcută distincţia capitală între desemnare (sau denotare – referinţa la realitatea extralingvistică). înnegri (în spaniolă.M.] lucrurile şi stările de lucruri prin semnificatele pe care ni le oferă limba. În ceea ce priveşte sensul. aşadar.1. Asupra modului în care reuşim să structurăm şi să gândim lumea cu ajutorul semnificaţiilor / semnificatelor. şi Coşeriu 2000: 245-248). Reproducem şi aici un citat relevant: „Din punctul de vedere al teoriei limbajului şi a vorbirii. 5) semnificatul ontic – valoarea existenţială atribuită stării de lucruri desemnate într-un enunţ. «activ». n. informativ şi nu artistic. prin această reţea de posibilităţi de denotare. diacriticon tes ousias – Platon).2.2. care se produce în mod automat când am învăţat limba. de fiecare dată. cf. 2) semnificatul categorial. 2000: 245-248]. 3) semnificatul instrumental. adică semnificatul comun cuvintelor dintr-o serie precum: negru. şi id. 1. C. la un conţinut de limbă. care corespunde acelui CE al aprehensiunii lumii extralingvistice. recunoaştem că ceva corespunde unui mod de a fi pentru care avem un nume în limba noastră sau în limba pe care o vorbim. de categoriile verbale – substantiv. semnificaţie (sau semnificat – conţinutul de limbă dat exclusiv de şi prin aceasta) şi sens (conţinutul unui act lingvistic. mergând de la desemnare la semnificaţie şi numind în mod efectiv clase recunoscute dinainte ca atare (ibid. şi Coşeriu 1994: 66-70). amintim că E. îmbogăţi. 1968: 46). sensul poate fi cu totul altul dacă enunţul respectiv face parte dintr-un silogism. considerat drept conţinutul semantic propriu şi exclusiv al textului. adjectiv şi adverb – cu subdiviziunile lor posibile. În schimb. dar în acest caz sensul textului va fi pur „comunicativ”.. spre deosebire de română. al unui discurs / text) [Coşeriu 1967: 151. dar merge dincolo de ele. analizăm starea de lucruri şi raportăm această stare de lucruri la un semnificat.3.1. După cum semnificatul poate să coincidă cu desemnarea uneori. În schimb. Cu referire la semnificat (inclusiv cel gramatical). ci un fapt secundar. în sens strict) – semnificatul propriu combinărilor de unităţi lexematice sau categorematice cu morfeme în cadrul propoziţiilor.” (Coşeriu 1994: 85-86). Adică ceea ce se întâmplă este exact contrariul de fiecare dată. blancamente). 4) semnificatul structural (sau sintactic. 1. analizabil de către gramatica limbii. reprezentând o modalitate (virtuală) a fiinţării. id. «negativ». Este vorba. trebuie precizat că acesta este determinat de semnificat şi de desemnare.n.

în cazul lor. datorită apropierii dintre funcţia lexicală şi realitatea desemnată prin lexeme. 2. căci aceasta din urmă se face prin limbaj. Este necesar să se distingă între: 1) cunoaşterea limbii şi cunoaşterea „lucrurilor”. 2) limbaj primar şi metalimbaj. Walfisch. În cadrul a ceea ce ar putea fi catalogat drept «semnificaţie». când. întrucât «zona» şi «mediul» lor nu se suprapun în întregime. de fapt. există şi alte aspecte legate de cunoaşterea lucrurilor care pot contribui. rezistenţa etc. 2. ci în comunitatea franceză (Coseriu 1966: 101 şi Coşeriu 2000: 250-252). or. Coşeriu consideră că în teorie această distincţie pare uşor de făcut. Pentru ştiinţă şi tehnică. În acest sens. prin intermediul limbii. avem de-a face cu asocieri între lucruri şi asocieri datorate ideilor şi opiniilor despre lucruri. De pildă. 3) sincronie şi diacronie.1. Pentru a delimita obiectul specific al lingvisticii structurale (adică locul în care pot fi identificate structurile ca atare [6]) şi. «mediul» este spaţiul în care se cunoaşte un obiect (natural sau altfel.3.1. samovar nu se definesc adecvat decât în relaţie cu «mediile» aferente. şi nu în limba franceză.1. vezi şi Coseriu. 4) tehnică liberă şi „discurs repetat”. În afară de chestiunea propriu-zisă a terminologiilor. dar depăşeşte limbajul.2. se cuvine să ne ferim de a reduce structurarea lingvistică la structurarea «obiectivă» a realului căutând în limbaj trăsături şi limite specifice obiectelor (Coseriu 1966: 95-96).” (Coseriu 1966: 100) [8]. Până să ajungem la acea langue a lui Saussure (adică limba funcţională a lui Coşeriu). de aceea vom insista asupra ei. pe baza unor criterii obiective. trebuie să încercăm în permanenţă să facem o separare între ceea ce ţine de cunoaşterea „lucrurilor” ca atare şi a opiniilor (adevărate sau false) despre lucruri şi ceea ce ţine de limbaj. Cuvinte precum iglu. semnificatul coincide cu desemnarea (Coseriu 1966: 96). Prima distincţie dintre cele de mai sus (cunoaşterea limbii şi cunoaşterea „lucrurilor”) prezintă o deosebită importanţă pentru circumscrierea terminologiilor. Limbajul este condiţie necesară pentru ştiinţă. germ. În realitate. denumirea balenei în germană. În acelaşi timp. ci de boul însuşi. cuvintele sunt pur şi simplu «substitute» ale „lucrurilor”. Un alt aspect ar fi cel reprezentat de pretinsele asocieri între cuvinte. Fisch). ne arată că fiinţa în cauză a fost încadrată iniţial. printre altele. Limbajele tehnico-ştiinţifice corespund tradiţiei care se referă la cunoaşterea lucrurilor înseşi. trebuie făcută o deosebire între cunoaşterea cuvintelor şi cunoaşterea lucrurilor. avem nevoie de o serie de distincţii. Bally dădea exemplul cuvântului boeuf care ar evoca „în limba franceză” idei precum forţa. ajungând la lucrurile înseşi (Coşeriu 1988: 69-70. ca animal (sau ca imagine a sa). în domeniul lexicologiei [7]. şi la o mai bună înţelegere a raportului dintre ştiinţă şi limbaj. Ch. aceste idei – după cum arată Coşeriu – nu sunt evocate de cuvântul în sine. trebuie parcurs un drum lung. De exemplu. 5) „arhitectura” şi „structura” limbii (sau limba istorică şi limba funcţională) [Coşeriu 2000: 250. Geckeler 1981: 47-55]. 1967: 142) [5]. 2.1. 2. id. dar în practică operaţia se dovedeşte destul de anevoioasă. în clasa peştilor (cf. Anumite cuvinte pot avea rezonanţe stilistice. implicit. 68 . întrucât revizuieşte. ştiinţa a demonstrat că avem de-a face cu un mamifer (Coşeriu 2004: 56). despre care vom discuta in extenso mai jos. obiectul semanticii structurale.1. Şi se poate constata că ceea ce delimitează limbajul nu corespunde câteodată unei clase în ştiinţă. material sau imaterial) ca element al unui domeniu al experienţei sau al culturii. bazată numai pe diferenţe. samurai. Coşeriu propune distincţia între «zona» lingvistică şi «mediul» obiectiv: „«Zona» este spaţiul în care se cunoaşte şi se foloseşte un cuvânt ca semn lingvistic. delimitările făcute de limbaj.

Pentru ştiinţă. Strassenhändler este interpretat în mod normal drept „vânzător ambulant”. 1967: 141-142). câinele. merită menţionată şi maniera în care acest tip de cunoaştere contribuie la interpretarea cuvintelor compuse şi a derivatelor a căror funcţie de desemnare ar putea fi ambiguă (din punctul de vedere al sistemului) ducând la o fixare a semnificatului în planul normei din limbă. la fiecare nivel al clasificării. deşi sistemul limbii germane ar permite o astfel de interpretare (ibid. În schimb. pe câtă vreme opoziţiile lingvistice sunt frecvent «inclusive». însă majoritatea limbilor îl „clasifică” într-un alt mod. reprezintă un «carnivor». De pildă. În schimb.4. Nimic mai fals. faptul că nu există limite precise între zi şi noapte (de vreme ce alcătuiesc un continuum) nu înseamnă că noţiunile «zi» şi «noapte» ar fi imprecise – din contră. la fel ca leul şi tigrul. structurarea lor se face în acord cu exigenţele ştiinţelor şi tehnicilor de care aparţin. în măsura în care totuşi o fac. există şi alte situaţii în care cunoaşterea lucrurilor şi a ideilor / opiniilor despre ele intervine în funcţionarea lexicului. limbajul este „arbitrar” şi. Prin urmare (şi observaţia este valabilă şi pentru ştiinţă). se consideră în mod eronat că subiectivitatea în aprecierea lucrurilor (de pildă. maturitate şi bătrâneţe sau faptul că ceea ce este «cald» pentru individul A este «rece» pentru individul B) ori imprecizia structurilor „realităţii” ar implica o subiectivitate şi o imprecizie a structurărilor lingvistice.: 104-105) [9]. structurările lingvistice sunt delimitări operate în intuirea realităţii. De exemplu. Evident. prin opoziţiile de semnificat cu care funcţionează în limbă. Ca atare.” (Coseriu 1966: 102). cum este cazul matematicii (Coşeriu 1966: 96-97). 2. distincţiile sunt „motivate” din punct de vedere obiectiv. Între lexicul obişnuit (comun sau „primar”) şi lexicul terminologic (specializat sau „secundar”) există deosebiri fundamentale. orice termen să fie diferit de toţi ceilalţi). şi id. (ibid. 2. atâta timp cât termenul «negativ» (sau 69 . şi nu drept „vânzător de drumuri / străzi”. dintre fenomenele realităţii. clasificările lingvistice se bazează în acest caz pe criterii precum mare / mic (în raport cu omul). adică prin trăsături care aparţin obiectelor reale. Cuvintele obişnuite se structurează idiomatic.: 105). Modul de structurare al acestora este diferit. în acord cu principiul logic al contradicţiei (care impune ca. pentru că nu se cunosc persoane ce „vând sau cumpără drumuri”. fiindcă limbajul clasifică realitatea în funcţie de interesele şi atitudinile umane. Cât priveşte relaţia dintre structurările lingvistice şi structurările realităţii obiective. bunăoară. drept criteriu. Astfel. germ.2. Deosebirea se vădeşte mai ales în aceea că opoziţiile terminologice sunt «exclusive». agreabil / dezagreabil. adică în planul aprehensiunii umane (Coseriu 1987a: 182.3. Delimitările tehnico-ştiinţifice sunt delimitări operate în realitatea obiectivă. fiind definite / definibile prin criterii obiective.2. chiar dacă distincţiile sale se întâmplă să coincidă cu delimitările obiective. dificultatea de a stabili graniţe între fenomenele obiective nu reprezintă o dificultate care să afecteze distincţia dintre conceptele corespondente. periculos / nepericulos etc.1. chiar şi atunci când vorbim de o realitate abstractă sau imaginară. vreo trăsătură „naturală” a animalului. care se referă la realitatea însăşi a lucrurilor. ci în funcţie de o anumită relaţie a omului cu el. întrucât „valorile lingvistice sunt valori conceptuale care se definesc prin opoziţiile şi funcţionarea lor.3. pe câtă vreme terminologiile nu se structurează decât parţial (sunt simple «nomenclaturi» enumerative ce corespund delimitărilor din obiecte). util / inutil. acest lucru nu este necesar. 2. neluând în seamă. de aceea delimitările terminologice sunt foarte precise.1. În cadrul ştiinţelor. şi nu prin criterii «reale» şi prin limitele precise sau imprecise. cf. faptul că nu există limite clare între tinereţe.

ele putând fi definite doar în relaţie cu uzul propriu celor trei filozofi: „ceea ce se numeşte «limbajul lui Heidegger» este. 2. terminologie filozofică generală şi. De exemplu. Coşeriu înţelege „sistemul universal de semnificaţii căruia îi aparţine un discurs (sau un enunţ) şi care îi determină validitatea şi sensul. matematica. în gramatică (văzută ca ştiinţă). şi altele care sunt. Fără îndoială.” (Coseriu 1966: 99). în cadrul ei.5. Literatura. în ştiinţă este de neconceput ca un termen să fie contrariul celuilalt şi. iar reciproca este şi ea valabilă (ibid. să-l înglobeze. aceştia se „traduc” uşor în comunităţile care posedă acelaşi grad de dezvoltare a ştiinţelor şi tehnicilor. ca «teme» sau «lumi de referinţă» ale vorbirii. ar fi interesant să se determine modul în care filozofia utilizează astfel de structuri. constituie «universuri de discurs»” (Coşeriu 1955: 324) [10]. Un termen ştiinţific poate deveni cuvânt obişnuit. 100]. în parte. semnificatele termenilor se cunosc în măsura în care se cunosc ştiinţele şi tehnicile cărora le corespund. Aşadar. există posibilitatea ca două clase să interfereze ducând la apariţia unei a treia clase (ca „produs”: «dreptunghi» x «romb» = «pătrat») [Coseriu 1966: 97]. mitologia. decât prin semnificat. din punct de vedere lexicologic. şi id. «masculinul» şi «femininul» sunt termeni exclusivi. contribuţii ale lingvisticii la etnografie şi la istoria culturii nelingvistice) [Coseriu 1966: 97. În general.” (ibid. «traducerea» presupune. în limbajul obişnuit. din zoologia / botanica populară) pot să nu coincidă cu clasificările ştiinţifice. id. 70 . aşa este. posibilităţile limbii greceşti sau ale limbii germane.7. pentru că. Hegel sau Heidegger au ştiut să întrebuinţeze din plin. desigur. Iar în cazul terminologiilor / nomenclaturilor populare. 2. terminologie specific heideggeriană. „Dar important este să se recunoască faptul că în ceea ce se numeşte «lexicul» unei limbi există ample secţiuni «designative». Prin univers de discurs. unde singura «structurare» posibilă este enumerarea. masculinul poate include femininul (logodnic + logodnică = logodnici). 1964: 46-50). limbă germană.«nemarcat») al unei opoziţii poate încorpora termenul «pozitiv» (sau «marcat»).: 98). în parte. totodată. cf. în acest caz. De aceea. pentru distincţiile lor filozofice. Majoritatea terminologiilor aparţin limbilor mai degrabă prin semnificant. însă aparţin tot unei forme de ştiinţă (Coşeriu 2000: 253-254).. Astfel. este destul de dificil de separat terminologicul de lingvisticul propriu-zis (ibid. totuşi. Terminologiile interesează mai ales din perspectiva constituirii semnificanţilor lor (căci. numai că distincţiile în cauză nu sunt distincţii semantice ale limbilor amintite. ele fac obiectul lingvisticii numite «externe» – în acest sens. 2. în parte. poate observa ulterior în ce măsură structurile semantice deja date în limbi sunt / au fost utilizate de ştiinţă şi tehnică (Coseriu 1966: 100). la rigoare. dar.6. Dacă se ia. în acelaşi timp. şi nu «transpunerea semnificatelor unei limbi către semnificatele alteia». ştiinţele. deşi. zi îl poate include pe noapte (adică zi = zi + noapte). structurate. lingvistic. «substituirea semnificanţilor». semnificatele termenilor ştiinţifici sunt «interidiomatice» (cel puţin virtual).4. Aceasta din urmă. Respectivele semnificate aparţin anumitor universuri de discurs şi se definesc în raport cu aceste universuri de discurs (Coseriu 1966: 97-98). şi nu în măsura în care se cunosc limbile. studiile asupra terminologiei sunt. cuvintele zi şi noapte pot funcţiona ca fiind contrarii. Se afirmă uneori că Aristotel. Terminologia nu face obiectul semanticii structurale (Coseriu 1990: 253. 2. din punctul de vedere al semnificatelor specifice. De asemenea. pur şi simplu. Clasificările populare (de pildă. universul empiric. 1987a: 181). pe câtă vreme. De regulă. şi un lexic «nomenclator» şi terminologic.: 99). însă nu din punctul de vedere al limbajului: că există un lexic structurat.

” (ibid. care au dovedit că au dificultăţi în ceea ce priveşte distincţia („în sine atât de clară şi de evidentă”) dintre lexicul „obişnuit” şi terminologiile tehnico-ştiinţifice. liberalism etc. de altfel.: 176-178).-2. Criticile pe care cei doi cercetători i leau adus lui Coşeriu în anii ’70 reies îndeosebi din faptul aceştia au interpretat grăbit şi neatent unele paragrafe coşeriene (dintre cele la care am făcut deja referire) în care savantul stabilea obiectul şi sensul semanticii structurale / lexematicii. supra 2. E. inclusiv atunci când valori uzuale şi valori terminologice sunt exprimate prin aceiaşi semnificanţi (cum este. de vreme ce multe cuvinte trec dintr-o categorie în alta.4. Niederehe (1974) şi G.2. În articolul Palabras.: 176). parlament. între distincţia conceptelor şi separarea obiectelor.). H. Coşeriu se opreşte la două argumente (false. tocmai acest lucru „semnifică [faptul] că între cele două tipuri există în orice moment limite reale şi foarte precise. ba chiar din limbaj (Coseriu 1987a: 175). Ca şi în cazul altor studii de semantică semnate de Coşeriu [11]. partid. Coşeriu răspunde obiecţiilor (nefondate) ale unor tineri lingvişti germani. Rezumăm discuţia aici pentru că cele precizate în respectivul articol întăresc şi. regim. Coşeriu. În acord cu principiul [non]contradicţiei.spre exemplificare. în parte – şi întâi de toate – . spre deosebire de opoziţiile idiomatice. Şi. ca în cazul oricărei alte terminologii. Or. admite că un termen tehnic se poate converti în cuvânt obişnuit. Al doilea argument fals al lui Niederehe reprezintă o eroare tipică în semantică şi se reduce la confuzia dintre lucrurile desemnate şi semnificate. cuvinte romanice din punct de vedere material. 3. H. În orice caz. termeni precum democraţie. probleme de istorie a lucrurilor şi a ideilor.1. revoluţie. excluzând din sfera semanticii structurale terminologiile tehnico-ştiinţifice. se constată că această terminologie nu prezintă nimic specific lingvistic vorbind: „Problemele sale. reciproca fiind şi ea valabilă. opoziţiile 71 .. de pildă. dar al căror conţinut ideologic – care determină folosirea lor în terminologia politică – provine în mare parte din Anglia. liberalism. Niederehe susţine că nu există „separare absolută” între cele două tipuri de cuvinte (cele obişnuite şi termenii). sunt probleme de lingvistică istorică şi de istorie pur şi simplu. în parte. lăsând la o parte interpretarea greşită pe care Niederehe a dat-o concepţiei sale. le-a exclus în acelaşi timp şi din toată semantica. probleme de semantică lingvistică şi. guvern. Făcând confuzie între limitele din cadrul fiinţării (el ser) şi limitele din cadrul devenirii (el devenir) sau. adică.J. fiindcă provin din confuzii conceptuale [12]) cu ajutorul cărora respectivul lingvist a încercat să se opună deosebirii dintre terminologie şi lexic obişnuit (ibid. politică etc. neînţelegerile izvorăsc şi din aceea că respectivii lingvişti au judecat faptele de pe poziţii teoretice diferite.J. Niederehe a presupus că E. din lingvistică. 3.” (Coşeriu 1987b: 19). eventual. cazul lexicului „politic”. cazul cuvintelor / termenilor forţă şi rază). neîncercând să privească problema din interiorul teoriei coşeriene (cum reclamă o exigenţă a cercetării pe care Coşeriu o subsuma principiului deontologic al antidogmatismului). lesne se poate vedea că trimiterile lui Niederehe la versiunea germană a studiului Introducción al estudio estructural del léxico sunt trunchiate şi că. De aceea.7. mai exact.1. delimitările trebuie făcute în mod riguros. parlament. Coşeriu a susţinut cu totul altceva (cf.1. 3. Coşeriu demonstrase că.). în realitate. Bossong (1979). ceea ce înseamnă că graniţele dintre limbajul tehnic şi cel obişnuit nu sunt nicidecum atât de insurmontabile pe cât pretinde teoria. socialism. clarifică cele expuse mai sus. stat. constituţie.6.1. Din contră (cf.). cosas y términos. altminteri. nu ar avea niciun sens să se spună (şi nici nu s-ar putea dovedi) că un cuvânt «trece» de la un tip la altul. „Teoria” coşeriană nu pretinde aşa ceva. 3. adică terminologia referitoare la noţiunile şi instituţiile politice (de pildă. supra 2. a se examina cazul unor termeni cum ar fi constituţie.

ci să-şi asume sarcina modestă. nu se pune problema că termenul acid ar semnifica şi „bază”. «acizi» şi «baze» în acelaşi timp. postulând că în ştiinţă este de neconceput ca un termen să fie contrariul altuia şi. spre deosebire de limbajul obişnuit în care limitele dintre cele trei noţiuni ar fi imprecise. în exemplul dat de Bossong. «crepusculul astronomic» ţine de la acest ultim moment până când soarele ajunge la 18o sub linia ideală a orizontului. or. acid semnifică „acid”. „se mulţumeşte” cu concepte mai mult sau mai puţin vagi. 3. probabil că multe dintre erorile şi confuziile sale ar fi putut fi prevenite. Deci. totodată. Coşeriu avertizează. În faţa acestor afirmaţii categorice. în limbajul ştiinţific noţiunile de «zi». pur şi simplu.2.3. şi nicidecum ambele în acelaşi timp şi observă că specialiştii în chimie. ca atare. supra 1. exemplul dat de Bossong este referitor la «zi». iar bază semnifică „bază”. în care delimitările nu se stabilesc prin definiţie. autorul menţionat înţelege din aceasta că o anumită substanţă ar trebui să fie ori «acid». implicite). au identificat substanţe ce sunt simultan şi acizi şi baze şi trage concluzia că lucrurile „nesocotesc” principiul (logic) al contradicţiei. supra 2. încercând să-l lumineze prin referire la ceea ce are obiectiv. bunăoară. 3. nu de semnificate”). După el. Ei bine. Întâmplător. Celălalt critic. nemărginindu-se doar la un studiu de filozofie a limbajului (Coşeriu 1967 – unde problema este tratată succint).terminologice sunt „exclusive” (cf. În schimb. dar cu limite imprecise şi neclare” (ibid.3. că ele derivă dintr-o serie de „equivocaciones y falacias”.: 180-185). Coşeriu precizase deja că obiectele „reale” la care acestea se referă pot aparţine unei realităţi abstracte sau imaginare. «noapte» şi «crepuscul» s-ar defini arbitrar şi exact. Coşeriu răspunde că aici avem de-a face cu fapte ale chimiei şi nu ale semanticii ori ale logicii (fiind vorba „de lucruri. să-l înglobeze pe acela. din intersecţia altor clase (fiecare cu proprietăţile sale exclusive): dreptunghiurile care sunt concomitent şi romburi constituie clasa «pătratelor» – şi acesta este un fapt de geometrie.2. ori «bază»..: 179). ori că termenul bază ar semnifica şi „acid” (cum se întâmplă cu zi. ca «produs». Cu scopul de a clarifica sensul delimitărilor terminologice. (Coseriu 1966). şi nu de semantică. deşi nu respinge distincţia dintre lexicul obişnuit şi lexicul terminologic. ignorând „obiecţiile filologice”.2. cum este cazul matematicii (sau al matematicilor – v. pe care le semnalează şi le elimină una câte una (ibid. opunându-se tezei lui Coşeriu conform căreia în terminologii semnificaţia coincide cu desemnarea (cf. În limbajul ştiinţific conceptele se definesc – afirmă Bossong – arbitrar şi explicit (şi de aceea sunt precise şi neechivoce). dar adecvată de a constata cum se prezintă acesta. «noapte» şi «crepuscul».5o sub linia orizontului. Bossong. care n-ar trebui să intervină „ilicit” în construirea limbajului ştiinţific (indicând cum ar trebui să se constituie). Dacă Bossung ar fi citit (ca Niederehe) şi Introducción.1. ce poate semnifica „zi” + „noapte”). pe câtă vreme limbajul uzual.). Bossong trece cu „obrăznicie” („alegre petulancia juvenil”) la criticarea lingvisticii. având „un nucleu clar şi distinct. ci doar că substanţele în cauză sunt. exemplul este asemănător celui dat de Coşeriu anterior cu privire la clasa ce rezultă. Astfel. încă de la începutul discuţiei. ci prin tradiţia utilizării lingvistice (rămânând.). nu de cuvinte. crede că deosebirea ar trebui să se facă pe alt fundament şi cu alte criterii. este vorba 72 . următoarele: «crepusculul civil» ţine din momentul asfinţitului până când soarele atinge punctul de 6. deosebirea dintre limbajul obişnuit şi terminologia ştiinţifică rezidă în modul în care se fac delimitările. apoi «crepusculul nautic» durează din acest moment până când soarele ajunge la 12o şi. Încântat de exemplul oferit. La acestea. de substanţe. stabilindu-se.. Exemplul furnizat de Bossong nu prezintă nicio dificultate pentru semantica lingvistică (şi s-ar fi convins şi el de aceasta consultând Introducción…). G. în fine. În rest. chiar în formula ce semnalează acest aspect.). supra 2.

2. totuşi.: 184). 3. şi nu de cum se înţeleg termenii sau noţiunea însăşi de «termen» (cum crede el). Precizia valorilor terminologice este.. sentence. Eroarea fundamentală a lui Bossong (de care se leagă şi celelalte) decurge din interpretarea pe care o dă noţiunilor de «delimitare obiectivă».1.în sp.). nemaivorbind de faptul că 73 . dacă ar fi un criteriu valid. În contextul în care în lingvistica românească – dar şi în cea mondială – se constată. langage etc. De aceea. şi nu noţiunile deja date ca semnificate în limbaj. Mai ales că se fac unele confuzii în continuare sau se prezintă drept descoperiri recente ceea ce de mult s-a descoperit. devise. aceştia nu se definesc sau se definesc parţial şi ocazional. în timp ce semnificatele de limbă sunt definite de semantica structurală prin opoziţiile în care funcţionează în limba corespondentă” (ibid.3. referitor la semnificatul pe care îl cunosc intuitiv vorbitorii (şi pe care îl cunoaşte şi el însuşi ca vorbitor). Dacă semnificatele ar fi „neclare”. Coşeriu reaminteşte că „termenii se definesc în relaţie cu «lucrurile» desemnate. se ştie (şi nu necesită demonstraţie) că uzul lingvistic nu defineşte semnificatele cuvintelor obişnuite. cele care sunt definite sunt clasele de obiecte cărora li se aplică semnificanţi determinaţi. Coşeriu face iarăşi precizările de rigoare. dar insuficientă. 3. ci între zi şi noapte ca lucruri reale. ar trebui ştiut când şi cum (măcar cum) a fost definită”. primară din punct de vedere lingvistic – ceea ce vădeşte o confuzie de planuri: între cel al lucrurilor desemnate şi cel al semnificatelor. Altminteri.2. Exemplul lui Bossong este doar un exemplu de cum se definesc termenii (atunci când se definesc). adică tocmai de o disciplină matematică (cele trei tipuri de «crepuscul» amintite fiind obiecte matematice). În răspunsul său. nemaivorbind de faptul că există numeroşi termeni în afara ştiinţei în sens strict (în mediul relaţiilor economice. Mai mult decât atât. în planul metalingvistic. lingvistul „nu trebuie să confunde dificultăţile pe care el. În consecinţă. expression. De pildă.3. Subliniem. şi «delimitare intuitivă». ni se pare benefic (şi chiar o obligaţie) să prezentăm / să reamintim ideile lui Eugeniu Coşeriu pe această temă.2. le poate avea încercând să delimiteze un semnificat ca fapt obiectiv.-1. după cum pretinde lingvistul vizat.2. în schimb. Aşa-zisele limite «neclare» (sau «tulburi» .” (ibid. o condiţie necesară. supra 1. în acest caz. borrosos) despre care vorbeşte Bossong nu sunt limite între semnificatele «zi» şi «noapte» (perfect clare şi delimitabile ca atare). un interes sporit pentru cercetarea terminologiilor şi/sau a limbajelor specializate. pentru că şi în limbajul obişnuit există delimitări tot atât de exacte din punct de vedere obiectiv ca şi cele ale terminologiilor tehnico-ştiinţifice (vezi numele părţilor corpului omenesc sau ale unor specii de animale pe care ştiinţele la adoptă tacit şi le întrebuinţează ca termeni fără să le mai definească). ar însemna că vorbitorii nu ştiu ce vor să zică prin intermediul cuvintelor pe care le folosesc. dar nu este cazul să le reluăm aici (cf. Procedeul constă într-un fel de convenţie (cel puţin implicită) de tipul: „Vom numi lucrul astfel delimitat cu termenul x”. discours. Criteriul definiţiei nu este nici valid şi nici aplicabil pentru delimitarea terminologiei ştiinţifice: în ştiinţe există mulţi termeni nedefiniţi (deşi sunt definibili cu criterii obiective). 4. semnificatul lui parole din franceză este definit de semantica structurală a francezei prin raportare la cuvinte precum: mot. în tehnicile industriale etc. boniment. de obicei. terminologică. că ideea creării terminologiei prin definiţie şi convenţie provine din faptul că. atunci el nu s-ar putea aplica „sincronic”. propos.) unde.4. 3.2. 3. întrucât „pentru a atribui o noţiune terminologiei ştiinţifice. în timp ce termenul parole din lingvistica saussuriană este definit de lingvistica respectivă printr-o delimitare operată în lucrurile înseşi şi renunţând la opoziţiile în care acest cuvânt funcţionează în franceză.5.: 181).de nişte delimitări făcute de astronomie. în ultimul timp.

Coşeriu precizează foarte limpede: „Obiectele naturale aparţin lumii «necesităţii» care e guvernată de «cauze» ce produc anumite «efecte» şi unde. şi de Vico) dintre „necesitate” şi „libertate”. care se ocupă cu obiectele şi relaţiile pur formale. Teze despre problema terminologiei. la quid-ul quid-ului” (Coşeriu 1994: 8). 3. O gravă eroare a pozitiviştilor (ce persistă. Este vorba despre filozofie sau ştiinţa universalului. care se ocupă cu obiectele create liber de om şi care sunt. aplicând metode specifice ştiinţelor naturii celor ale culturii. pe alocuri. nr. [5] În acest sens. şi care conduce şi la raţiuni practice. prin urmare. plecând de la întrebările pe care acestea le pun cu privire la esenţa (sau acel quid) a(l) lucrurilor şi a(l) fiinţelor. finalitatea Iliadei este Iliada însăşi” (Coşeriu 2000: 50-51). Introducând în discuţie şi distincţia lui Kant (intuită. filozofia limbajului încearcă să delimiteze limbajul faţă de alte tipuri de obiecte care prezintă anumite trăsături comune cu cele ale acestuia. în „Limba română”. în acest stadiu. la întrebarea referitoare la esenţa individului. 115-119. „o ştiinţă care îşi pune întrebări cu privire la esenţa esenţei. Astfel. în schimb. care poate întrebuinţa şi întrebuinţează limbajul ca instrument. Mergând în profunzime. activitatea practică. ale activităţii creatoare înseşi” (Coşeriu 1994: 8. coincid cu finalitatea lor.de. şi Coşeriu 2000: 49-50). ca să poată deveni intersubiective. în funcţie de obiectul pe care îl cercetează [pornind de la configurarea raportului dintre formă (morphé) şi materie / substanţă (hýle). o gândire care se prezintă prin reprezentări. ştiinţele naturale. 2010. [2] Versiunea originară. anul XX. substanţa fiind aceea care ia o formă. o gândire în care ne întoarcem la 74 . ca realizări obţinute – dacă nu este vorba de «instrumente» care au şi o finalitate exterioară – . Vico şi J. situată la un alt nivel. Chişinău. întrucât condiţia de bază a activităţii ştiinţifice este tocmai «obiectivitatea». II. 2. şi apoi există o gândire post-lingvistică. fără cuvinte. cum ar fi: „arta. cf. în acord cu realitatea limbajului în ansamblul său. în acelaşi timp şi după limbaj. şi astăzi) a fost aceea de a identifica obiectele culturii cu cele ale naturii. într-o atare situaţie. reprezintă o «lege naturală» sau o lege de necesitate empirică. NOTE [1] Aflată la îndemâna oricui. naturale şi culturale]: „1. [3] Pentru o expunere sumară a concepţiei coşeriene privind acest subiect. care nu este posibilă fără limbaj” (ibid. răspunde întotdeauna (justificat şi complet) istoria. Structure lexicale et enseignement du vocabulaire. 1-2. ştiinţe[le] culturii sau ştiinţe[le] umaniste. asemenea limbajului. ştiinţele matematice. abordările nu mai pot avea un caracter ştiinţific. redactată în franceză. această gândire prin semnificaţii care sunt universale şi care. astfel de forme sunt limbajul. Aristotel (în Physica. G. anterior. vezi www. p. aparţin lumii specific umane a libertăţii – activităţilor şi creaţiilor libere ale omului – . La întrebarea privitoare la esenţa unei clase (adică la esenţa lucrurilor ce corespund unei noţiuni). E. care se prezintă ca expresivitate. publicată în 1966.cercetarea aspectelor particulare ale limbajului ar trebui să se facă pornind de la o teorie coerentă şi unitară. Dewey). căci ea este ştiinţa individualului. unde «faptele» create nu sunt determinate de cauze. există şi o altă ştiinţă. constatarea a ceea ce se întâmplă în mod regulat. cu obiecte care ni se prezintă mai întâi ca o substanţă determinată. vezi articolul nostru. Or. sau gândirea raţională. De pildă. astfel. adică adecvarea la obiectul corespunzător. este interesantă clasificarea gândirii pe care o face Coşeriu prin raportare la limbaj: „Gândirea se găseşte înainte. la rubrica Publikationen. Există o gândire prelingvistică pentru care nu e nevoie de cuvânt. ajung să coincidă cu ceea ce numim noţiuni sau concepte. care ne conduce la primele principii ale fiecărui mod de a fi. datează din 1964. [4] Fructificând reflecţiile unor filozofi (precum Aristotel. […] Există apoi gândirea lingvistică. care iau o anumită substanţă pentru a fi concretizate în lume. în anumite condiţii. Coşeriu face o clasificare a ştiinţelor. religia şi alte produse ale activităţii culturale.coseriu. în primul rând. forme în conştiinţă (au existenţă internă). ca o anumită materie cristalizată într-un anumit fel. ale activităţii spiritului. Obiectele culturale. care se ocupă cu obiectele exterioare omului şi cu omul (considerat ca obiect exterior). arta. Perspectiva lui Eugeniu Coşeriu. răspunsurile sunt oferite de ştiinţele generalului. 2) clasificase obiectele în matematice. care sunt de trei tipuri.: 9). adică în mod ireal. ci se produc în vederea unei finalităţi şi.

Determinare şi cadru. Eugeniu (2004). în consecinţă. Ca aplicaţii lexicografice. «subiectivitatea» este componentă a limbajului şi este un fapt obiectiv din punct de vedere lingvistic. după mai bine de patruzeci de ani. c) universul fanteziei (şi. întrucât corespunde unui mod unic de a cunoaşte. Coşeriu. o clasificare a lui L. aminteşte în unele lucrări un principiu al lui Francis Bacon. tot atâtea discipline lexicologice: 1) o lexicologie a expresiei – preocupată de planul expresiei ca atare. [11] Vezi. fără ca E. şi nu unui «lucru» (cum se spune frecvent). b) universul ştiinţei (şi al tehnicii ştiinţific fundamentate). ce se supune unui criteriu ideal unic: acela de „a spune lucrurile aşa cum sunt” (Platon). Dar această subiectivitate lingvistic «obiectivă» nu trebuie confundată cu aprecierea subiectivă (individuală sau tradiţională) «nelexematizată» (sau «negramaticalizată»). Bucureşti: Editura Enciclopedică. ştiinţa constituie un singur univers de discurs (chiar dacă diferenţiat intern în funcţie de diferitele ştiinţe). deci.: 74). în Coseriu 1977: 87-142. Coşeriu drept „forma relaţiilor interne”. Eugenio (1964). Coşeriu. [8] Pentru precizări suplimentare privind teoria şi tipologia cadrelor. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Coşeriu. se pot menţiona dicţionarele de sinonime şi cele de antonime. în Coseriu 1977: 11-86. La nivel structural sistematic. indiferent de subiectul empiric care le observă sau le interpretează. rezultă patru puncte de vedere şi. Traducerea unor paragrafe din versiunile spaniole ne aparţine. Coseriu. adică lăsând lucrurile să apară în lumina lor.” (Coşeriu 2004: 104). şi al artei). cu unele corecţii. în Coşeriu. adică de relaţiile dintre semnificanţi (a). prin urmare. Coşeriu acceptă. o serie de erori de interpretare ale unor lingvişti cu privire la semantica sa structurală. 287-329. [6] Structura este definită de E. Spaţiul nu ne permite să facem aici o prezentare a acestora. Introducción al estudio estructural del léxico. [12] E. potrivit căruia mai degrabă reiese adevărul din eroare. [10] E. Două probleme ale unei lingvistici a vorbirii. decât din confuzie (Citius emergit veritas ex errore quam ex confusione. Eugenio (1966). într-o tratare amplă. Coseriu. Dicţionarele de «imagini». Totuşi. plecând de la cele două planuri ale limbii (al expresiei şi al conţinutului) şi relaţiile lor reciproce (v. schema de mai jos). adică relaţiile între semnificatele lexicale (b). p. în cele din urmă. precum şi cele «ideologice» sunt aplicaţii lexicografice ale acestei discipline. [9] À propos de subiectivitate. cu o serie de precizări. Teoria limbajului şi lingvistica generală. în acest sens. Eugeniu (1967). Coşeriu precizează aici: „În acest sens. patru moduri de a pune problemele şi. Coşeriu revine. [7] În ceea ce priveşte disciplinele lexicologice. Limbajul şi înţelegerea existenţială a omului actual. 3) semasiologia (identificată adesea cu «semantica») – ce se ocupă de relaţia dintre cele două planuri pornind de la expresie (c). şi d) universul credinţei.” (ibid. ce pot fi studiate atât sincronic.” (Coseriu 1966: 105). asupra conceptului de «univers de discurs» (vezi Coseriu 2003: 72-79). deosebind. ne simţim obligaţi să redăm măcar o caracterizare a celui privind ştiinţa: la rigoare. Dicţionarele de rime şi dicţionarele inverse sunt aplicaţii lexicografice ale acestei discipline. aici se plasează lexematica. 4) onomasiologia – ce ia în consideraţie relaţia dintre cele două planuri pornind de la conţinut (d). Şi o precizare importantă: onomasiologia are în vedere semnificanţii ce corespund unui anumit semnificat. 2) o lexicologie a conţinutului – ce ia în consideraţie planul conţinutului. doar patru universuri de discurs. Astfel. vezi Coşeriu 1955: 314-329. încredinţat că o confuzie este mai gravă decât o eroare. în acord cu cele patru moduri fundamentale ale cunoaşterii umane: „a) universul experienţei comune. Coşeriu să mai menţioneze numele celor vizaţi. cât şi diacronic. în Coşeriu 2009: 135-160. Eugeniu (1955). articolul Defensa de la lexemática (Coseriu 1995) în care sunt trecute în revistă. Para una semántica dicrónica estructural.lucrurile deja delimitate prin limbaj şi le analizăm ca atare şi creăm atunci un limbaj tehnic. Weisgerber. în Novum Organum). bunăoară. 75 . întrucât este vorba întotdeauna de organizarea lingvistică a experienţei şi nu a lucrului ca atare (vezi Coseriu 1964: 46-50).

113-124. Sibiu: Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. 17-40. 239-282. 1992-1993. în In memoriam Inmaculada Corrales. Eugeniu (1988). Gramática. Zece teze despre esenţa limbajului şi a semnificaţiei. Iaşi. p. revisada).CLÉS : Coseriu. Coşeriu. Madrid: Editorial Gredos. Loureda Lamas. t. Coseriu. în Coseriu. XXXIII. Barcelona. în Coşeriu 2009: 9-13. Orationis fundamenta. 175-185. p. Coseriu. von U. I. în “Jornadas de Filología” [Homenaje al Prof. Óscar (2006). Eugenio (1990). 128-147. Coşeriu. Coşeriu. Prelegeri şi conferinţe (1992-1993). Eugenio (1955). surtout celle de la sémantique structurale (la lexématique). Lingvistică. linguistique intégrale. Coşeriu. Eugenio (1977). Universidad de La Laguna. LE SUJET DE LA TERMINOLOGIE DANS LA CONCEPTION LINGUISTIQUE DE EUGENIO COSERIU 76 . Lingvistica integrală (interviu cu Eugeniu Coşeriu realizat de Nicolae Saramandu). Coşeriu. în Panorama der lexikalischen Semantik. Trends in Structural Semantics. Eugenio (2003). Coseriu. Identitatea limbii şi literaturii române în perspectiva globalizării (editat de Ofelia Ichim & Florin-Teodor Olariu). Francisco Marsá]. quelques fois. în Eugenio Coseriu. Tübingen. p. Le but de cet article est de présenter la conception de Eugeniu Coseriu sur la terminologie en général et aussi d’ essayer d’ offrir des exemples que le chercheur peut utiliser pour illustrer ou justifier les dintinctions qu’ il saisit. Thematische Festschrift aus Anlaß des 60. On présente aussi ses réponses pour les linguistes qui. MOTS. Seria A. Limbaj şi politică. universales. Omul şi limbajul său. hrsg. Chişinău: Editura Arc. cosas y términos. Eugenio (1987). sciences. ont détourné le sens de ses idées. semántica. 61-83. Eugeniu (2000). Eugeniu (1999). Limbajul între physei şi thesei. 1987. Coşeriu. Coseriu. Coseriu. Defensa de la lexemática. Lecţii de lingvistică generală. La plegaria como texto [2000/2003]. p. în vol. Coşeriu. Studii de filozofie a limbajului. Lo acertado y lo erróneo en las discusiones acerca de la semántica estructural en España. Ces distinctions seront placées dans le contexte de sa linguistique intégrale à l’ intention de révéler la remarquable cohérence de sa théorie. Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Române. Geckeler. supliment al publicaţiei „Anuar de lingvistică şi istorie literară”. „Estudios lingüísticos”. în Coşeriu 2009: 53-72. teorie a limbii şi lingvistică generală. Iaşi: Editura Trinitas. terminologie. Horst (1981). sémantique structurale/lexématique.Coşeriu. Principios de semántica estructural. Coşeriu. în Coşeriu 2009: 36-52. Pamplona: EUNSA. Madrid: Editorial Gredos. Santa Cruz de Tenerife. Eugen (1994). Omul şi limbajul său. Palabras. Prelegeri şi seminarii la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Eugeniu (1996). Estudios de lingüística funcional (segunda edición. C’ est une nécessité et notre devoir en même temps de reprendre les idées de Eugenio Coseriu parce qu’ on a la tendence de créer des confusions à ce sujet et parce que ce qu’ on a déjà découvert est presenté comme le résultat des recherches récentes. Coseriu Eugenio (1987a). p. 2002. Eugenio. Tübingen: Gunter Narr Verlag. Lenguaje y discurso. Hoinkes. p. RÉZUMÉ Dans la linguistique roumaine –ainsi que partout dans le monde – la recherche dans le domaine de la terminologie et/ou les langages spécialisés a suscité l’ intérêt des chercheurs. Eugenio. Eugenio (2004). Semántica estructural y semántica cognitiva. Semántica y gramática. Geburtstags von Horst Geckeler. Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. L’ étude des aspects particuliers d‘une langue devraient avoir à la base une théorie cohérente et unitaire en accord avec la réalité de la langue en général. Eugenio Coseriu s’ intéresse à la terminologie pour au moins deux raisons: 1) pour éliminerles confusions par rapport à l’essence de la langue et 2) pour établir le sujet spécifique de la linguistique structurale. Coseriu. Eugeniu (1968). Eugeniu (1987b). Eugenio (1973). Eugeniu (2009).

simultan în dicţionarele generale şi uneori în textele adresate unui public mai larg interesat de probleme economice. Se ajunge astfel la un alt aspect al importanţei definiţiilor termenilor numit definiţii alternative (v.Bidu-Vrănceanu 2007: 31-34). v.Bidu-Vrănceanu 2007: 57). aceste definiţii sunt înregistrate paralel. definiţiile preştiinţifice sau uzuale ar trebui să fie formula preferenţială în dicţionarele generale.Elena MUSEANU Universitatea Româno – Americană. fie şi parţial. codurile ştiinţifice. Pentru anumiţi termeni specializaţi. Definiţiile alternative înseamnă. Se delimitează terminologia „externă” (v. Din altă perspectivă. capabile să deschidă . terminologia actuală adoptă şi o abordare condiţionată de importanţa „democratizării cunoaşterii” sau a „laicizării ştiinţelor” în societăţile actuale. necesar pentru impunerea unor termeni şi susţin această idee cu soluţii diferite. A. A. 72. de interes pentru utilizarea termenilor dincolo de un domeniu strict specializat. Dacă definiţiile ştiinţifice (terminografice) sunt specifice dicţionarelor specializate şi numai izolat dicţionarelor generale. A. deci. acceptarea unor definiţii ştiinţifice alături de altele preştiinţifice sau uzuale.E. Al doilea aspect (2) de care trebuie ţinut seama în definirea termenilor este la fel de important şi se referă la actualizarea termenilor specializaţi în texte. definiţia este unul dintre elementele determinante în triunghiul terminologic (v. 2007: 62-71). indicat de necesitatea includerii şi raportării la alţi termeni specializaţi.BiduVrănceanu 2000: 19. (v.Bidu-Vrănceanu 2007: 20-23).Museanu 2009:93-98) ca posibilitate de interpretare a termenilor economici prezenţi în alte tipuri de comunicare decât cea strict specializată. Utilizarea unor termeni specializaţi de către profani impune definiţii mai accesibile. definiţii oferite de dicţionarele generale. În analiza de faţă interesează definiţiile alternative aşa cum apar în dicţionarele generale (fără compararea explicită a definiţiilor lexicografice cu cele terminografice. cu grade de specializare diferite şi cu decodări dependente de utilizatorul termenului. Relaţia dintre diferitele tipuri de definiţii este condiţionată de mai multe aspecte. Din perspectiva terminologiei în sens strict (sau a terminologiei „interne”.Bidu-Vrănceanu 2007: 23-31) care interpretează dinamic sensul terminologic extins dincolo de domeniul strict al specialiştilor. Atunci când definiţia lexicografică se suprapune celei terminografice se poate aprecia că este o definiţie ştiinţifică. monoreferenţialitatea şi monosemantismul termenului. Primul (1) dintre ele este reprezentat de difuzarea termenilor prin dicţionare generale în care definiţia să prezinte diferenţe faţă de cea din dicţionarele specializate. A. Numeroşi specialişti consideră că rolul definiţiilor în terminologie este un factor important. O definiţie de acest fel presupune un grad superior de specializare. gradul de specializare ştiinţifică este proporţional mai mare după cum numărul termenilor specializaţi la care se face apel în definiţie este mai mare. v. Definiţiile de acest tip nu sunt de preferat în dicţionarele generale când codul terminologic este închis şi se apelează la acest tip numai atunci când termenii nu pot fi definiţi în alt fel. Bucureşti DEFINIŢII ALTERNATIVE ALE TERMENILOR ECONOMICI 0. A. Se condiţionează astfel o interpretare dinamică a sensului specializat în funcţie de tipul de text (sau de 77 . unde se indică precis necesitatea relaţiei dintre definiţie şi un anumit domeniu pentru a asigura monoconceptualitatea. Prin definiţii alternative se admite că un termen poate avea mai multe definiţii.

mai dificilă. Definiţiile alternative ating un aspect important pentru terminologiile actuale a căror interpretare este mai complexă şi pentru care delimitarea dintre termen şi cuvânt este. 72. Este cazul terminologiilor cu difuzare largă. (număr variabil de la zero pentru REDEVENŢĂ. Necesitatea unei definiţii lexicografice decodabile va fi susţinută de atestările din presa cu specializare medie sau de largă circulaţie şi de rolul mijloacelor lingvistice în facilitarea interpretării riguroase.discurs) în care apare termenul şi de contextele lingvistice caracteristice. DUMPING. CREDIT. Adoptarea conceptului de definiţii alternative obligă însă la respectarea principiului că definiţia unui termen specializat are un prag dincolo de care nu se poate coborî (în toate tipurile de definiţii). la 1 pentru TAXĂ sau 3 pentru DUMPING). DEXI) se pot caracteriza în mai multe feluri. 2007: 104-105). determinând un interes larg şi o frecvenţă mare a unor termeni în diverse tipuri de comunicare. dar semnalate izolat şi pentru alte limbi (H. 2004: 255. aspecte precizate treptat în descrierea terminologiilor româneşti (v.Thoiron. În cele ce urmează vom analiza câteva exemple ilustrative pentru fiecare situaţie. A.Bidu-Vrănceanu 2007: 64). Un alt aspect (3) de interes în definirea termenilor priveşte posibilităţile de decodare a lor riguroasă în funcţie de calitatea de specialist sau de profan a utilizatorului. DEFICIT.BiduVrănceanu 2007: 40). şi b) (oarecum implicit) numărul termenilor specializaţi din definiţia lexicografică. condiţie pe care o îndeplineşte parţial terminologia economică prin termeni de interes larg precum BUGET. de multe ori. definiţii numite preştiinţifice . 1.Gaudin. după cum sunt: 1. Toate aceste aspecte de interes actual în cercetarea terminologică pot fi ilustrate convingător de analiza definiţiilor termenilor economici. AFACERE ş. relaţie bazată atât pe analiza textelor. ştiinţifice (reproduc definiţiile terminografice). 2. Toate aceste aspecte au fost identificate prin analiza terminologiilor româneşti (v. dicţionarele generale. raportarea la aceştia blocând decodarea sau determinând o interpretare superficială a sensului specializat. Analiza termenilor din această perspectivă determină o interpretare dinamică a definiţiilor lor într-o relaţie de „du-te vino” între terminologizare şi lexicalizare (v. au caracter mixt (combinând părţi ştiinţifice cu informaţii preştiinţifice sau dând alternativ două definiţii) şi 3.a. S-a constatat că definiţiile termenilor economici în dicţionarele generale (DEX. iar caracterul specializat al definiţiilor acestor termeni depinde şi de numărul de termeni economici utilizaţi în definiţie. 2000: 19. A. Mai mulţi termeni economici au aceeaşi definiţie în dicţionarele generale şi în cele specializate: REDEVENŢĂ. A. Din această ultimă perspectivă. În toate aceste cazuri. 1993: 47-63. I. O definiţie uzuală care neglijează această condiţie nu este convenabilă. Extinderea nivelului de utilizare a termenilor economici dincolo de domeniul strict al specialistului este evidentă în româna actuală. care se adresează unui public larg şi eterogen ar trebui să prefere definiţii decodabile cel puţin parţial. TAXĂ. pentru care se impune o utilizare adecvată. 2007: 63) şi prezintă interes teoretic şi aplicativ variabil în funcţie de fiecare terminologie în parte. 78 .Bejoint-Ph. A. În felul acesta problema definiţiilor alternative trebuie corelată cu relaţia dicţionar / texte şi contexte sau cu definirea paradigmatică şi sintagmatică a unui termen.BiduVrănceanu 1989: 417. (v. Vom aprecia caracterul ştiinţific în funcţie de cele două criterii propuse anterior: a) coincidenţa dintre definiţiile lexicografice şi cele terminografice. cât şi a dicţionarelor.Mackintosh). Astfel. sunt numai uzuale. F. fiind necesară respectarea „nodului dur” sau a mediei semantice fără de care nu se poate face identificarea termenului respectiv.Bidu-Vrănceanu 1993: 58-59. definiţia lexicografică coincide cu cea terminografică. de exemplu.Meyer-K.

În ambele definiţii exemplificate. altele în cuvinte uzuale: „(suma de bani) special rezervată de un cumpărător (subl. În definiţia termenului TAXĂ apare un singur termen specializat (subliniat de noi): „sumă de bani” + ”de dat” + ”de către o persoană fizică sau juridică” + ”percepută de bugetul statului (subl. electrice . clasarea se face printr-un element mediu: sumă de bani. Respectarea celor două criterii propuse pentru calificarea ca ştiinţifică a definiţiei (coincidenţa dintre definiţia lexicografică şi cea terminografică şi numărul mare al termenilor specializaţi din definiţie la care nu se poate renunţa) se verifică în cazul sintagmelor specializate în care intră TITLU ca termen economic. În definiţia din DEX a termenului DUMPING apar trei termeni economici care implică relaţii interconceptuale şi cresc gradul de specializare al definiţiei (care rămâne totuşi parţial decodabilă): ”vânzare a mărfurilor pe piaţa externă ”+ „cu scopul de a înlătura concurenţa şi a acapara piaţa”. de asemenea. TITLU la purtător. şi în cele economice: TITLU de proprietate. interpretare complicată şi de existenţa unor sinonimii cum ar fi cea dintre TITLURILE de stat şi BONURI de TEZAUR sau TITLURI de CREANŢĂ şi OBLIGAŢIUNI... Actualizările termenului TITLU (TITLURI) în presa economică cu specializare medie sau inferioară reflectă o definiţie preştiinţifică. unele date în termeni economici (subl. iar definiţiile lor sunt ştiinţifice pentru că se raportează la alţi termeni specializaţi din domeniu privind hiperonimul). Metalimbajul este accesibil şi la nivelul detaliilor descriptive diferenţiatoare. folosit pentru a justifica taxele ANTI-DUMPING pe baza unui raţionament antimonopolist” (Capital 2007/239). DEX-ul dă o definiţie care poate fi considerată ştiinţifică. intervin. 2007/ 131. Pentru termenul ACREDITIV.. Interpretarea precisă şi plasarea riguroasă într-o ierarhie conceptuală a acestei paradigme este greu de făcut de către nespecialist chiar pe baza definiţiilor ştiinţifice din dicţionarele generale. dar este. decodarea nu este blocată de prezenţa termenilor specializaţi. Bursa. TITLU este un termen economic şi un cuvânt al limbii comune (unde are mai multe sensuri. Caracterul specializat al definiţiei este indicat de numărul crescut de termeni economici la care se face raportarea şi care determină o codificare superioară şi o decodare parţială pentru profanii interesaţi de acest termen dacă încearcă să-l explice cu ajutorul definiţiilor din dicţionarele generale. Sensul specializat este condiţionat de apartenenţa la sintagme fixe şi este definit similar în dicţionarele generale. TITLU de rentă.) (sau de o instituţie publică) + „pentru servicii efectuate de instituţii publice”. detalii specializate care precizează tipul tranzacţiilor financiare. TITLU de valoare. Toate aceste sintagme au statut de hiponime economice. accesibilă.) din contul său sau la o bancă ce deserveşte un furnizor în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor în condiţiile stabilite înainte prin contract”. obiectul lor şi formele de profit. sintagmă care respectă ierarhia conceptuală din ştiinţele economice. cotaţia medie a acţiunilor EPT a crescut ”. la fel de frecvente).REDEVENŢĂ este definit ca „sumă de bani” + „de dat” + „de către o persoană fizică sau juridică” + „ altei persoane fizice sau juridice” + ”plătită la date scadente” + ”rezultat al unui contract”.n. E drept.n. componenta privind o formă de „câştig”: „Cel mai mare câştig lunar a fost adus vineri de TITLURILE producătorului de motoare. TITLU de stat. în acelaşi timp. Specializarea superioară a termenului DUMPING este reflectată şi de actualizările din presa economică de circulaţie largă: apar distincţii hiponimice: DUMPING de lungă durată / DUMPING pe termen scurt sau chiar contexte cu determinări complexe şi complicate: „DUMPING neloial. generatoare .n.. 79 . deoarece contextele în care apare combină termeni specializaţi şi cuvinte ale limbii comune.).

Sensurile din lexicul comun ale lui CERERE sunt dominante şi în DEXI. Aşa se explică definiţia alternativă existentă atât în DEX. apropiată de o definiţie ştiinţifică: „Politica de investiţii: portofoliul ţintă este de 25% în acţiuni şi FONDURI MUTUALE. „Pensiile private vor scumpi acţiunile. Faptul că provine din limba comună face ca în majoritatea dicţionarelor să domine sensurile uzuale din limba comună din care a rezultat (prin specializare) sensul economic. care presupun mai multe nivele de decodare.. care este. respectiv. cu unele relaţii interconceptuale uşor decodabile (dar fără marcă şi delimitări clare): „cantitate de bunuri (subl. cu o definiţie economică preştiinţifică. specializate. „creşterea puterii de cumpărare a banilor” (DEFLAŢIE). 2007/ 23. funcţional – concretă are valoare distinctivă pentru ne-specialist: „scăderea puterii de cumpărare a banilor” (INFLAŢIE) şi. Este cazul termenilor INFLAŢIE / DEFLAŢIE care au o clasare foarte generală. O serie de definiţii mixte din DEX dau numeroase detalii specializate. În acest caz. Prin cele două părţi diferite ale definiţiilor acestor termeni din dicţionarele generale rezultă o definiţie mixtă. implicit alternativă. continuată cu definiţia preştiinţifică ( prezentă şi în DEX) . Capital. diferenţiindu-se partea finală de interes general formulată accesibil în ultimul tip de definiţie. Rezultă deci că.Ultima parte a definiţiei. procesele economice antrenate de cele două fenomene aparţin unei definiţii ştiinţifice. 2007/ 87. Bursa. Definiţia lexicografică are astfel o parte preştiinţifică. chiar dacă sensul specializat este înregistrat independent (sensul 5) şi cu marca diastratică actualizată (econ. 10% în depozite bancare. Definiţia este alternativă deoarece începe cu o definiţie uzuală prin sinonimia cu căutare. Detaliile privind procedeele. DEX-ul combină la sensul 3 sensul uzual definit prin sinonimia cu căutare. cerinţă. în care intervin combinaţii cu elemente accesibile alături de corelaţiile specializate au caracteristicile definiţiilor preştiinţifice.n. actualizările în texte presupun diferite grade de specializare şi reprezintă o altă formă de definiţii alternative. ceea ce determină o definiţie ştiinţifică: „Un TITLU este lichid când cu el se realizează numeroase tranzacţii. Atestările din textele din presa economică de largă circulaţie actualizează aceste definiţii alternative: 80 . 65% în obligaţiuni. „TITLURILE Lafarge Agragate Betoane se tranzacţionează la categoria de bază a pieţei Rasdaq”. fapt ce permite investitorilor să cumpere sau să vândă oricând TITLUL respectiv”. 2007/ 137. Business Standard. certificate de depozit şi TITLURI de STAT pe termen scurt”. 2007/ 21. definiţia unui termen economic din dicţionarele specializate coincide numai parţial cu definiţia lexicografică. Alte exemple date. „reducerea volumului producţiei şi circulaţiei mărfurilor”.În alte contexte se reflectă parţial relaţiile interconceptuale din domeniu prin prezenţa unui număr mai mare de termeni economici. cerinţă (ca şi în DEX).) şi de servicii necesare pentru a acoperi consumul”. mai mult sau mai puţin independente de definiţiile termenilor respectivi din dicţionarele generale. cât şi în DEXI. Raportarea termenului TITLU la alţi termeni economici care aparţin paradigmei „instrumentelor financiare” este o formă contextuală de definire.de piaţă). nerelevantă: „fenomen” urmată de detalii economice numai aparent accesibile: „emiterea unei mase băneşti”. Capital. 2. alternativă faţă de partea cu detalii ştiinţifice. Cele mai lichide TITLURI intră primele în vizorul administratorilor de fonduri”. Contextele bazate pe corelaţii interconceptuale ale domeniului exprimate explicit pot fi considerate definiţii ştiinţifice. Un exemplu de definiţie alternativă în diverse dicţionare generale este CERERE. în acelaşi timp cuvânt al limbii comune şi termen specializat.

alături de contexte cu sens concret. care clasează termenul LICHIDITATE prin alt termen economic . „Am avut parte de fluctuaţii destul de ample şi de schimbări frecvente de direcţie pentru majoritatea acţiunilor LICHIDE care se află în atenţia investitorilor.2007/88. dar şi de durata şi costurile tranzacţiei nu rezultă din definiţia lexicografică. Bursa 2007/ 131. Interpretarea în aceste contexte se poate baza parţial pe definiţia lexicografică mixtă. După cum se constată şi din exemplul anterior. LICHIDITATE se remarcă printr-un statut terminologic precis. limitat: ”CERERILE se pot depune până la data. în funcţie de convertibilitatea activelor în bani. obligând pe cel care consultă dicţionarul la o lectură a mai multor articole (sau la o lectură circulară). id. LICHIDITATEA tranzacţiilor s-a situat pe un trend ascendent”.5 cu marca (fin) în DEXI) sunt foarte frecvenţi în presa de largă circulaţie. „Biofarm se plasează pe locul doi în topul LICHIDITĂŢII”. pentru care se impune raportarea la o definiţie ştiinţifică. la BVB se vor tranzacţiona contracte futures pe indicele BET (care reflectă evoluţia cotaţiilor celor mai LICHIDE zece titluri listate la Bancă)”.„întreprindere. ceea ce arată importanţa şi chiar necesitatea definiţiilor alternative pentru actualizarea adecvată a termenului: „Iniţial. „LICHIDITATEA de azi arată că au intrat şi străinii”. ibid. Definiţia lexicografică se deosebeşte de definiţia terminografică. Capital 2007/ 23.. id. ultima caracteristică fiind specificată concret în paranteză . Termenul LICHIDITATE şi adjectivul corespunzător lui – LICHID (s. după cum nu rezultă specializarea maximă pe care o are o are termenul LICHIDITATE în sintagme fixe economice: LICHIDITATE imediată. termenul LICHIDITATE apare în context cu alţi termeni economici care îi precizează sensul specializat.ACTIVE şi îl diferenţiază în funcţie de costurile şi durata TRANZACŢIEI. 81 . actualizând definiţii cu grade de specializare diferite. Creşterea LICHIDITĂŢII prin schimbarea mecanismului de formare al preţului s-a făcut vizibilă”. Deşi extins în limba comună cu un sens generalizat. Bursa 2007/ 115. De cele mai multe ori însă. patron sau altă unitate economică”. Business Standard 2007/ 3 octombrie. LICHIDITATE monetară.”. LICHIDITATE internaţională. Diferenţele specifice importante privind „gradul de lichiditate”. LICHIDITATE financiară. Săptămâna Financiară 2007/ 9 iulie. Se înregistrează atestări ale termenilor LICHIDITATE fără precizări economice stricte: „Nici LICHIDITATEA nu a mai fost la fel de ridicată precum în restul săptămânii”. Buisness St. de la interpretări şi definiţii uzuale până la altele cu specilizare gradual diferită.”. parţial preştiinţifică. unele definiţii mixte nu mai dau explicaţii în ce priveşte termenii economici care apar în metalimbaj. În unele contexte rezultă şi trăsătura relevantă în definiţia terminografică privind „gradul de lichiditate” şi relaţiile interconceptuale complexe. exemple în care apare sensul specializat.„CEREREA de servicii de administrare a investiţiilor este tot mai mare”. ”termenul pentru CERERILE prin Sapard este. „LICHIDITATEA s-a dublat. Aceste diferenţe şi specificările concrete în termeni uzuali pentru ceea ce înseamnă persoană juridică fac ca această definiţie lexicografică să fie mixtă. LICHIDITATE intermediară. Capital 2007/ 29.. Definiţia lexicografică conţine elemente accesibile: ”mijloc de plată” + „cu caracter imediat” + „aparţinând unei persoane juridice”. prezentă limitat în dicţionarele generale: „LICHIDITATEA companiilor are în continuare de suferit de pe urma întârzierii rambursărilor datorate de stat pentru reţetele compensate”.

iar DEXI evoluează în direcţia unei definiţii ştiinţifice: „sferă a circulaţiei mărfurilor. Sintagmele specializate au în DEXI mai ales definiţii uzuale (situaţie mai puţin 82 . tratament comun în DEX şi DEXI. Capital. Această evoluţie în direcţia specializării este ilustrativă pentru termeni economici care au provenit din lexicul comun. respectiv se explică sintagma indicele BET. asociată cu o reducere temporară a preţurilor”. Definiţia uzuală este preferată şi pentru sintagmele fixe specializate economic: preţ cu amănuntul. de asemenea. definiţii uzuale: preţ de penetraţie „fixarea unui preţ de vânzare scăzut cu scopul vânzării unei cantităţi mari de produse” şi preţ promoţional „tehnică de promovare a vânzărilor. sumă de bani care se cere pentru o marfă sau pentru un serviciu”. În funcţie de destinatarul sau obiectivul textelor intervin mijloace lingvistice (contextuale) de accesibilizare a sensului specializat sau. Este interesant aici şi faptul că prin LICHID se efectuează o parafrază specifică mijloacelor de vulgarizare a termenilor specializaţi. de interes general a termenului şi. PREŢ. Definiţia uzuală a sensului economic al lui PREŢ este convenabilă pentru interpretarea unor actualizări din presa economică de largă circulaţie: „ PREŢUL iniţial al autostrăzii este bazat pe studiile de prefezabilitate şi de fezabilitate”. prin marcarea diastratică. păstrând o definiţie uzuală pentru sintagmele specializate (preţ cu amănuntul). din altă perspectivă . DEXI-2007 ). categorie economică a producţiei de mărfuri (subl. Buisness Standrad. prin utilizarea limitată a definiţiilor uzuale şi prin înregistrarea unor sintagme specializate recente. „PREŢURILE vor avea tendinţa să crească pe măsură ce vor creşte unele costuri”. dimpotrivă de precizare ştiinţifică. Capital. preţ de producţie. Sensul specializat economic este plasat sub II şi are marcă diastratică. economic cu marcă diastratică. 2007/20.n. precum AFACERE. circulaţia mai largă. CERERE. accesibilă dar imprecisă . DEXI înregistrează sensul 1.) la un PREŢ maxim de 120 euro acţiune”. Acest tip de exemple arată.a. Definiţiile diferă însă în cele două dicţionare: DEX-ul dă o definiţie uzuală. Polisemantismul termenului PIAŢĂ este dominat de sensurile din lexicul comun grupate sub I. dar fără marcă diastratică şi cu o definiţie uzuală (cu termeni care circulă în comunicarea obişnuită): ”sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru a achizţiona un produs sau pentru un serviciu”.Numărul mare de termeni specializaţi necesari pentru definirea contextuală dă varianta superioară a definiţiei ştiinţifice. importanţa raportării la elemente specializate (chiar dacă definiţiile lexicografice nu sunt ştiinţifice). specializând parţial definiţia: „expresie bănească a valorii unei mărfi. Problema definiţiilor uzuale ale termenilor economici în dicţionarele generale depinde de mai mulţi factori: provenienţa termenilor (prin specializare din limba comună sau cu caracter specializat de la început). nu în ultimul rând. Termenul PREŢ este înregistrat în DEX cu primul sens economic. PIAŢĂ ş. 2007/29.n. Din acest ultim punct de vedere se poate constata faptul că DEXI reflectă mult mai riguros specializarea economică. de reflectarea evoluţiei în dicţionarele generale apărute în momente diferite (DEX-ediţia a 2-a-1997. Trebuie remarcat că se înregistrează sintagme specializate de dată recentă (aparţinând marketingului economic) pentru care se dau. 3. Se remarcă în actualizarea acestui termen că sensul specializat este precizat prin alte determinări contextuale: „Reiffeisen va vinde acţiuni (subl. 2007/ 21. introduse alternativ şi paralel cu desemnarea terminologică strictă.) în care îşi găseşte expresia totalitatea actelor de vânzare/ cumpărare şi a relaţiilor care se stabilesc în cadrul acestora”.

Actualizările din presa economică de largă circulaţie se remarcă prin preferinţa utilizării sintagmatice a termenului PIAŢĂ. Bidu-Vrănceanu. Angela coord. cu consecinţe asupra actualizării lor în texte de specializare medie arată importanţa anumitor tipuri de definiţii alternative pentru deschiderea codurilor ştiinţifice. Dacă în alte terminologii (de exemplu cea chimică).2005/33. în unele cazuri (de exemplu la DUMPING).19 septembrie. Analiza mijloacelor textuale de definire contribuie la lărgirea conceptului de definiţii alternative şi arată utilitatea lui. p. Mulţi termeni economici prezintă un interes larg. ceea ce face neconvenabile definiţiile uzuale ale unor termeni specializaţi în dicţionarele generale.. relaţiile interconceptuale specializate nu pot fi evitate. Editura Metropol. Exemplele analizate permit observaţia că definiţiile uzuale au o poziţie limitată în dicţionarele generale. nr.Bidu-Vrănceanu 2007: 92-98) contribuie la o utilizare adecvată în orice tip de comunicare. Angela (2004) – „Tradiţie şi inovaţie în lexicul politic. Ca o particularitate a termenilor economici se poate constata că. Bidu-Vrănceanu. Săptămâna Financiară. Pe de altă parte însă. o necesitate. Importanţa relaţiei dintre dicţionare şi texte permite observaţia privind posibilitatea extinderii conceptului de definiţii alternative dincolo de dicţionare. Presses Universitaires de Lyon.obişnuită în ce priveşte definirea sintagmelor specializate în dicţionarele generale): piaţa valutară („ansamblul operaţiilor de vânzare-cumpărare de valută”. extins însă la contexte mult mai variate: „PIAŢĂ de profil. mai ales la nivelul actualizării în texte a acestor termeni. p. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române. uneori. Philippe (2000) – Le sens en terminologie. PIAŢA chiriilor”. 4. Gabriela Pană Dindelegan. în Studii şi cercetări lingvisticce. specializarea fiind marcată în diverse feluri. se constată. v. piaţa de capital („ansamblul operaţiilor de atragere şi de plasare a banilor”). Lyon. Bidu-Vrănceanu. Henri şi Thoiron. coord. Angela (1989) – „Aspecte ale funcţiei reflexive a limbii în terminologiile tehnicoştiinţifice”. Rezultă de asemenea că în definiţiile termenilor economici prezenţa elementelor specializate (în pondere diferită) este absolut necesară. (2000) – Lexic comun. 83 . BIBLIOGRAFIE: Béjoint. iar interpretarea corectă a definiţiilor (v. Definiţiile uzuale ale termenilor economici nu reprezintă un avantaj pentru o decodare sau interpretare corectă. Editura Universităţii din Bucureşti. Concluzii Analiza definirii termenilor economici la nivelul dicţionarelor generale.417 ş. Bidu-Vrănceanu. prezenţa unor definiţii alternative (cu elemente ştiinţifice) fiind o condiţie a unei utilizări corecte. Editura Universităţii din Bucureşti.5. Angela (1993) – Lectura dicţionarelor. 2005. raportul dintre definiţiile uzuale şi cele ştiinţifice este invers (mai ales în cazul unor exemple din categoriile 2 şi 3 din analiza e faţă). în cazul termenilor economici. lexic specializat.Bidu-Vrănceanu 2007: 162176).u. în vol. Bucureşti.255 ş. în acelaşi tip de texte tendinţa de a face precizări contextuale care să circumscrie sensul specializat.u. A. Numeroase texte din mass media (scrisă şi orală) care îşi propun o explicare a termenilor economici de interes larg apelează la definiţii preştiinţifice sau uzuale alături de cele ştiinţifice (parafraza definiţională fiind un procedeu important în vulgarizarea ştiinţifică – VS. Capital. dincolo de domeniul specialiştilor. Există terminologie politică?”. definiţia uzuală succede celei ştiinţifice pentru a asigura accesibilitatea definiţiei lexicografice. În ambele cazuri însă existenţa definiţiilor alternative în dicţionarele generale reprezintă un avantaj şi. „maturizarea PIEŢEI creditului de consum”. A.

DICŢIONARE DEX 2 – Dicţionar explicativ al limbii române. terminologie économique. Institutul de lingvistică “I. Italia. 2001-2003. Iordan – Al. Bucureşti. Rosetti”. – Vocabular economic şi financiar cu indice de termeni în patru limbi. Eugenia Dima. Thoiron 2000. 2007.Ec. Bucureşti. Editura Univers Enciclopedic. redactori responsabili acad.Dicţionar de Economie Modernă. De la dicţionare la texte. – Dicţionar de economie. Editura Litera Internaţional. termes spécialisés. NDU – Noul dicţionar universal al limbii române. Bucureşti. Bucureşti. Kristen (2000) – “L’étirement du sens terminologique. în H. Mots-clés: définitions alternatives. D. Italia. Cela atteste l’importance de certains types de définitions alternatives dans l’ouverture des codes scientifiques. p. coord. Bruxelles. Voc. Meyer. aperçu du phénomène de la déterminologisation”. Bucureşti. Editura Codeces. Editura Arc & Gunivas. D.Presses de l’ Universite d’Otawa et Armand Colin. săptămânal. 1994. Capital. De Boeck et Larcier.Econ. SURSE Adevărul economic. cotidian. Săptămâna Financiară. Ingrid et Mackintosh. Bursa. Editura Niculescu. D Ec – Dicţionar de economie.Ec. Niţă Dobrotă. coord. Bucureşti Ziarul Financiar. Editura Economică. . RÉSUMÉ DÉFINITIONS ALTERNATIVES DES TERMES ÉCONOMIQUES L’analyse des définitions des termes économiques figurant dans les dictionnaires généraux a des conséquences sur la présence des mêmes termes dans les textes spécialisés.198 ş. Beaucoup de termes économiques cherchent à être diffusés dans le domaine des spécislistes et l’interprétation correcte de leurs définitions contribue à leur usage approprié dans n’importe quel type de communication. Gaudin. Marius Sala şi Ion Dănăilă. 1999. 2007. ediţia a 2-a.Une approche sociolinguistique de la terminologie. Bucureşti.M. săptămânal. 2-ème édition. săptămânal. Béjoint şi Ph. Bucureşti. Ion Coteanu şi Lucreţia Mareş. Edition Duculot.Maria Teresa (1998) – La terminologie. Academia Română. Bucureşti. Editura Univers Enciclopedic. 2001.Francois (2003) – Socioterminologi.mèthode et applications. vol.Bidu-Vrănceanu. Editura Humanitas. Business Standard. DEXI – Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române. Bucureşti. săptămânal. Bucureşti. 1999. 1997. Editura Universităţii din Bucureşti. I-IV.Théorie . Cabré. coord. Angela (2007) – Lexicul specializat în mişcare.u. MDA – Micul dicţionar academic. 84 . săptămânal.

familia desemna mai ales natura juridică a moştenirii. [5] O 85 . iar adopţia aducea cu sine privilegiile familiei adoptive. cu înţelesul pe care îl avem astăzi. Gentilitatea era tot o formă de rudenie civilă care cuprindea membrii uniţi tot pe linie masculină. Faptul că unele ginţi şi familii au pierdut din importanţă. până la Ulpian. Aceşti sclavi erau trataţi asemeni unei comunităţi. importanţă demonstrată şi prin bogatul repertoriu lingvistic latin despre rudenie. formată prin recăsătorie şi familia cognată. Reprezenta o afiliere a familiilor în gentes diferite cu frontiere sociale bine delimitate. Rudenia la Roma era agnatică. mai ales din punctul de vedere al apartenenţei sociale. familiile suverane din Roma arhaică. compartamentele şi rolurile de gen. Universitatea din Craiova TERMENI DIN REPERTORIUL LINGVISTIC AL RUDENIEI LA ROMANI La romani rudenia era foarte importantă. unde cea mai importantă era patria potestas. Mai mult. Familia desemna şi afaceri pentru că industria romană s-a bazat pe un număr impresionant de scalvi specialişi în domenii diferite. La romani familia desemna sclavii unui cuplu căsătorit. centrată în jurul unei singure persoane şi care includea membrii atât pe linie paternă cât şi pe linie maternă. Gens.n. O dată cu Ulpian. Dacă primele trei ofereau moştenirea prestigiului social (ne gândim aici la cele două ordine din cadrul societăţii romane ordinul senatorial şi ordinul ecvestru) căsătoria putea schimba condiţia socială a unei persoane. fiind în acelaşi timp şi o componentă importantă a cetăţeniei romane. tribus şi familia. Cicero deosebea mai multe grade de rudenie în cadrul societăţii romane: cuplul. Se întâlnesc mai multe structuri de rudenie dintre care cele mai importante erau: gens. [4] Grup de descendenţă a fost folosit. Dreptul roman oferea pentru rudenia din cadrul societăţii romane trei posibilităţi: a.Mădălina STRECHIE. Tot în cadrul familiei se formau percepţia vârstelor. Familia era pentru romani un stat în miniatură. Ea avea o mare importanţă în ceea ce priveşte participarea la viaţa publică. prin urmare era cea mai importantă legătură de rudenie. în care s-ar fi reunit prin intermediul unei descendenţe presupuse sau fictive. atunci când deveneau liberţi sclavii luau numele-gentiliciulstăpânului-s. [1] Rudenia era foarte importantă în cadrul societăţii romane. deşi romanii nu-l foloseau. c. atât ai soţului cât şi ai soţiei. etnia-gens şi natio. chiar titlul imperial cum a fost cazul unor împăraţi romani (de exemplu Traian). cu referire la gens. Patria potestas era cea care asigura moştenitorilor de sex masculin apartenenţa la familia care putea conduce. Şi astăzi în cadrul familiei se defineşte relaţia dintre un individ şi un grup. a fost considerat favorabil apariţiei a două noi tipuri de familie. [2] Termenul latin de familia a fost preluat de mai toate culturile europene. tribus şi familia erau cele mai importante componente ale rudeniei romane la care se alăturau căsătoria şi adopţia. sau cognatică. Cognaţiunea era rudenia de sânge dintre cei care aveau un strămoş comun indiferent de linie. Agnaţiunea adică rudenia pe linie masculină care îi cuprindea pe toţi cei care intrau sub incidenţa lui pater familias şi a puterii lui. cetatea. familia nucleară. b. Ea era aşa zisa rudenie civilă şi ea era singura care producea efecte juridice. familia extinsă. [3] Multe studii despre familia romană se bazează pe relaţii juridice. la început. familia complexă.

Agnatus.. frate …. s. adj. v. ae.m.. -um adj. s.) Divortium. s. Adopto. văr (după mamă). Consaquinitas.m. acest drept fiind una dintre componentele cetăţeniei romane. corespunzător.n..). p. -onis. Ordinul senatorial coordona de iure politica legislativă a Romei antice. p. s.. p.1. -iunxi.) Coniugalis. căsătorie.155.(Guţu. 57. 1993. Agnatio. (Guţu. p. conjugal. adj.(Guţu. Despondeo. 245.t. s. 2.n. 1993. a lega. 238.. înrudit. I. 1. 2. Acesta era compatibil cu forma oligarhică de conducere. (Guţu.. -are vb. Adoptator. s. altoire.G. vt. -i.) Consobrinus.. Tribul era pentru romani cea mai importantă rudenie în cadrul ierarhiei sociale.) Adnepos. s. s. 2. (Guţu.(Guţu. s. s. Numai cei din familiile aristocrate puteau exercita funcţii politice.) Avia.) Abnepos. a ceda.i. rude.. adopţie.f 1. a-şi lua femeie în căsătorie etc. Adoptivus. Cognatus. rudă. E. localitate). (Guţu. a uni. . (Guţu. -sponsum. Consors.f. cel care este adoptat. G. (Crăcea. Descendenţa patrilineară era condiţia dobândirii unui anumit statut şi prin urmare modalitatea de afiliere la un grup. v. 39. -spondi. -ere. Coniugium.(Guţu. -onis. s.) 86 . G. soţ.f. 2. din acelaşi sânge. 83.a elibera un fiu de sub puterea părintească. 1993. Consaquineus. s.). G.(Guţu.131. fiind determinantă în ceea ce privea o sumă întreagă de drepturi şi îndatoriri asociate unei poziţii sociale (ea regla comportamentele interpersonale din interiorul grupului). p. soţie. 3. -atis.f..) Enuptio. a rezerva. -iunctum. adj. s.107. 99.. p. al bunicii.. Consaquineus adj.1993.. înrudire din partea tatălui. strănepot. -ii. strănepot. -us. [7] Terminologie pentru rudenia romană Annexus.) Conubium. Descendenţa aceasta producea şi o valoare juridică. -us. al bunicului.f. 245.n. a adopta. bunică. 2007. rudă din partea tatălui. rudă. 2007. vară (după mamă). care coincideau de cele mai multe ori cu segmentarea genealogică. Coniungo. 3. -onis. 1993. Coniux. -onis. 2. -oris. (epigrafic). s. 153. 1993. adj. a alege. Consaquinea. G. înrudit. 3. 1 a promite. asemănător.(Guţu. -ii. frate. 1. G. -i. p. Într-un trib nu existau instituţii permanente. -ii. p. rudenie (de sânge). înrudire (de sânge). legături de rudenie. -ae.. 1993.m. soţie. (Crăcea.linie de înrudire patrilineară sau un clan se compunea din descendenţii în linie agnatică dintr-un strămoş eponim.) Ius conubium era un drept fundamental al cetăţenilor romani. G. a da în puterea altuia.). dreptul de a se căsători. s.143. p. s. soră. Adoptio. naştere după moartea tatălui sau după încheierea testamentului. s. admiţând formele ierarhiei sociale. divorţ. 1993. G. E. 1.m fiu adoptiv. 2007. p. fig. G.f. (Crăcea. despărţire. p. copil născut după ce tatăl şi-a stabilit moştenitorii naturali sau prin adopţie. părtaş. 1993. cel care adoptă. (epigrafic).f. ea va domina politicul. căsătorie. p. 2. p. unire. înrudire. p. s.m. Consobrina.) Emanicipio.. 2. G. -a. tată adoptiv. ci si unul politic. -iugis.. Adoptaticius.m. Avunculus (epigrafic) pentru bunic. G.f. -ere. dar existau puteri create ad-hoc la nivelurile superioare de fuziune. a promite în căsătorie o fată….101. Cognatio. 2. -rtis. 1. E.f şi s. 1993. -ae. de căsătorie. măritarea unei femei cu un bărbat din afară (din altă clasă socială. Cu alte cuvinte descendenţa nu va mai avea doar un caracter juridic.1993. -ii.m. soţ. 57. 1. Avitus. [6] La romani descendenţa era definitorie pentru politică.

(Guţu. Sororius adj 3 de soră. ucigaş de mamă. [6] Ibidem 87 .190.179. Reprografia Universităţii din Craiova.1993.. -eris. 2 conjugal. -i s. -eris. Matrimonium. familie.. moştenire.G. Iaşi. s. nupsi. 3. Matertera. bunuri familiale. pp..f. 1993. -ae. văduvă. Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. din aceiaşi părinţi.m. s.) Filia.. -ae s.f. s. binecunoscut. p. G. 1993. -is. logodnă. Maritus. -us s.f. Prin labirintul culturilor.. soţie. 1993. s. 2007. -otis.f neam. 2. Filius. Radu Răutu. fel. Marito. Genticus adj. -ae s. Familiaris. s. -ris. (Guţu.197. p. Iaşi. (Guţu.) Hereditas. Filiolus. s. copilaş. (Guţu. s. p. ginere. op.m. NOTE: [1] Sâmbrian. -ae. rubedenie.f. 3 frăţesc.m. 1993. 459.i a se mărita. -ere. neam.f. 1.) Tribus. a se căsători. s.f. frăţie. p. -eri.) Uxor. mod. s.t.3 al neamului. G. intim.m. Fratricida. 4 casă familială… (Guţu. împărţire administrativ geografică a cetăţenilor romani….. a mărita. II. termeni selectaţi de noi în ordine alfabetică. 32. p. unii dintre aceştia găsindu-se şi în repertoriul juridic actual. de casă. s.f. 1993. p.G. 291. p.f.. după mamă. 1. al fratelui. -ae. s.) Pater. -ae s. 2 al neamului. P. 1.m. Izard.f. Gentilis adj. compatriot.) Sponsalia.) .. socru..f. -ii s. [5] ***Coordonatori Bonté.) Socer.f.f. Drept privat roman.) Gener. 1. p. 1. tată. trib. (Guţu. nuptum. -tris. 1993.f mătuşă după mamă..m. 2. (Guţu. 74. p.m. adj.. pl. 1999. Familia europeană. Matercula. 2.184. şi s. Heres. 2003. -ae. Nurus. -atis. 271-273. de familie.f. -oris. G. p.. ai familiei. Fraternus adj.. Nuptiae. 1993. 265-267) Nubo.. s. (Guţu. 1993.) Frater. 14. (Guţu. [3] Sâmbrian. -oris. căsătorie. -ae adj. p. Unigena.n. G. Maritalis adj. Matricida.. O încercare de antropologie istorică. părinţi.m. (Guţu.n. fiică. 1993. ae. p. p. -atis. Dicţionar de etnologie şi antropologie. de frate. Iniţial au existat trei triburi. soţ. G. propriu familiei. tată. s. s. 1993. văr. 393. 439.. (Guţu. Tities şi Luceres.175. 2. soră. sf. s. -onis.. înrudire. familie sau totalitatea membrilor dintr-o casă sau dintr-o gintă. -eri. 398. -oris. nuntă. G. 1.f. fiu. s. mamă. -tis s. pp. s. 1993. G. p. 1993. s. 1.. m.m. fondatoare ale poporului roman: Ramnes. femeie măritată. fiu Guţu. 1993. Se observă o varietate destul de bogată. s. Fraternitas. p.f ucigaş al fratelui. soţie.) Marita.) Vidua. căsătorie. -i. moştenitor şi moştenitoare. 253.). T. categorie.f. M. I a se căsători. Genus. 1993. G. G. 329. Genitor... -i. neam. (Guţu. Editura Polirom. s.) Pronepos.G. 74.f. Maternus..Familia. 1. J. s. -arum s. strănepot.n. (Guţu. G. 2. p. 394.. Andra. 3 matern. ai casei. 446. Traducere de Silvana Doboş. 3 de familie. p.. Gens. speţă. 2. p. v. 295-296. [4] Goody. şi f.) Soror... p. -atis. Editura Polirom.m. frate. -edis. [2] Şerbănescu. 1993. s. avere. Editura Polirom. G.. G. s. traducere Smaranda Vultur. p. de neam. 449. -us. adj. Gentilicius adj. Mater. naţional. natus. nata-. 1993. (Guţu. 1993.m. -ae s. Natio. s. T. Iaşi. strămoşi…(Guţu. 2. noră. Craiova. scalvii unei case…. măicuţă. nume de familie. Gentilis. G. familie. -ium s. -i. Gentilitas.. v.m. fiică. rudă. G.cit. (Guţu.m..) Aceştia sunt principalii termeni din repertoriul lingvistic al rudeniei romane.

P. Editura Humanitas. Friedberg. la race et les tribus. 88 .... R.. M. Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. Cherkaoui. Şerbănescu. Pierre.. Elena. Valade. Prin labirintul culturilor. 1997. Balle. Dicţionar latin-român. Dana. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. F. Cussin. RÉSUMÉ TERMES DU RÉPERTOIRE LINGUISTIQUE DE LA PARENTÉ CHEZ LES ROMAINS Les relations de famille étaient très importantes pour les romains du point de vue social. Drept privat roman. Andra.. român-latin.[7] ***Coordonator Boudon. Craiova: Editura Universitaria. Traducere de Silvana Doboş. ***Coordonatori Bonté. famille. MOTS. R. Friedberg. R. J. Crăcea. Tratat de Sociologie. Cussin. O încercare de antropologie istorică. gens. Iaşi: Editura Polirom.. B. Généralement. les degrés de relation étaient établis par la famille.. (2007). pp.. (2007).. Radu Răutu. (1993). Lexicologia limbii latine. B.. Balle. Raymond. Bucureşti: Editura Humanitas. Le répertoire linguistique des relations de famille est très riche et divers et est souvent utilisé dans le langage juridique de nos jours. Constanţa: Editura Steaua Nordului. M..CLÉS: Romains. E. Autori Baechler. J. Sâmbrian.. Chaezel. Guţu. BIBLIOGRAFIE: ***Coordonator Boudon. Le marriage et l’ adoption étaient des relations de famille également importantes. 89-96. Baoudon. (2008). Birnaum. Teodor. Ces relations établissaient des différenciations de priorité . Boudon. Jack. Dicţionar de etnologie şi antropologie.. de propriété et de droit. Gheorghe. P. Goody. (1997). Bucureşti.. E.. Dinu. Iaşi: Editura Polirom. tribu. (1993). (2003). Dicţionar latin-român. M. Michel (1999). Traducere din limba franceză de Delia Vasiliu şi Anca Ene. Cherkaoui. Iaşi: Editura Polirom. Tratat de Sociologie. F. traducere Smaranda Vultur.. F.. Familia europeană.. Ediţie revăzută şi completată. Craiova: Reprografia Universităţii din Craiova.. Birnaum. Izard. Valade. Traducere din limba franceză de Delia Vasiliu şi Anca Ene. F. Chaezel. relations de famille. M. Autori Baechler.

despre cuvinte. marca diastratică. limitele dintre domenii nu sunt stricte. Gradul de modernizare şi de specializare a terminologiilor cunoaşte valori diferite de la o etapă la alta şi de la un domeniu la altul. DN şi DE sunt numeroase. Losee 1995) o disciplină sau un domeniu este un sector al ştiinţei sau tehnicii care se ocupă de o anumită problematică. Al. pentru cunoaşterea limbii. Studiul lingvistic terminologic are de aceea o importanţă îndoită: este important în sine. În sens restrâns. Se poate studia evoluţia terminologiilor sub două aspecte definitorii: apariţia şi multiplicarea subdomeniilor şi dezvoltarea conceptual-lingvistică a inventarului de termeni. „sferă specializată a experienţei umane” (VST). Pentru alţi specialişti (R. Rastier 1995 consideră domeniul un tip de clasă lexicală situată. în particular. BiduVrănceanu 1999 şi 2000). paralelismele mărcilor (echivalăm mărcile sinonime sub acelaşi domeniu) sau absenţele unora (recuperate din lectura definiţiei lexicografice). 89 . Mai exact. pentru a evita incluziunile dintre domenii (înlocuim mărcile subdomeniilor cu mărcile domeniilor corespunzătoare). determinate de combinaţii între ele sau cu precizări ca în sintagma. Simplificând datele analizei. însă după o re-lectură a acesteia (v. se urmăreşte modul în care conceptele matematice sunt redate de materialul lingvistic. Aceasta ar presupune alcătuirea unui arbore sau tezaur al cunoaşterii în gen Răduleţ-Timotin (cf. pe de altă parte. În studiul de faţă încercam să oferim o imagine a terminologiei matematice drept componentă a culturii române la graniţa dintre două milenii. Pe de o parte.Bidu-Vrănceanu 1997. nu există nici o demarcaţie absolută între limba generală şi specială. Mărci diastratice Domeniul este. Timotin în 2000: 84 sau F.1999). am considerat drept indicator de domeniu. în sens larg. Tănăsescu în 2000: 81). cu variante multiple. Studierea domeniului în sens restrâns este în strânsă legătură cu delimitarea domeniilor cunoaşterii în sens larg. şi este important prin faptul că reprezintă o imagine a ştiinţelor ale căror terminologii sunt studiate. Fiecare domeniu utilizează un sublimbaj care este o variantă particulară a limbajului general. pe de o parte. o disciplină sau o ştiinţă din câmpul cunoaşterii umane. Matematica este ştiinţa în care nimic din ce s-a spus nu este negat. ceea ce depăşeşte intenţia studiului nostru.Alice TOMA Universitatea din Bucureşti TERMINOLOGIA CA VECTOR AL CULTURII MATEMATICE LA GRANIŢA DINTRE MILENII Ştiinţe şi limbaje de specialitate. pe de alta parte. De aceea apelăm la un mijloc care facilitează investigaţia: mărcile diastratice ca indicator de domeniu utilizate în dicţionarele generale ale unei limbi. terminologii. Mărcile din dicţionarele româneşti recente DEX. F.unei practici sociale determinate. evoluează de-a lungul timpului reflectându-se reciproc. Domeniile se plasează în tipologia mărcilor diastrtice sub factorul stil funcţional al limbii şi în cadrul acestuia sub marca „(ştiinţific)” (Bidu-Vrănceanu 1997: 29). T. A. Definim subdomeniul drept domeniu (mic) subordonat unui alt domeniu (mare). VB.(v. A. cu o întrebuinţare specifică a gramaticii şi a vocabularului acesteia. 1. într-o ordine crescătoare ca întindere. dar la care întotdeauna există posibilitatea de a adăunga ceva.sau unei sfere de activitate. Domeniu şi subdomeniu în secolul al XX-lea. domeniul este vocabularul asociat unei anumite discipline.

Gh. Matematicile aplicate apar la nivelul licenţei (de exemplu. DEXI 2007 adaugă topogr. = matematică. încă de la nivelul anului I. desprinse din alte domenii sau rezultat al interdisciplinaritaţii. Sisteme de operare. Mate. Acestor mărci. mărcile diastratice „(gram.)” „(lingv. se verifică ce fel de matematică poate fi aplicată. şi această disciplină fiind situată la limita dintre subdomeniu al matematicii şi domeniu independent. Rămânând strict la matematică. chiar cele din a doua jumătate a secolului al XX-lea. incluziuni sau suprapuneri de domenii şi subdomenii ştiinţifice pe care le reflectă analiza mărcilor diastratice. Tehnici web. lexicografie. manualele şcolare şi traducerile (cf. dicţionarele generale din diferite perioade. Geometrie computaţională. în condiţiile unei dezvoltării ştiinţifice permanente. în cazul în care marca apare. Dezvoltarea aplicaţiilor web. În afară de faptul că de multe ori sensurile termenilor nu sunt însoţite de o marcă diastratică adiacentă acestuia. ceea ce nu corespunde realităţii. Domeniile şi subdomeniile pot fi ierarhizate după diverse criterii. atât informatica. = topografie. se desprind din sau au ca fundament important matematica. Inele şi categorii de module. Algebră. Topologie. „(lingv. Această specializare combină în pregătirea studenţilor discipline strict informatice şi discipline matematice (Informatică an I: Algoritmi şi structuri de date. De asemenea. Chivu).spec. DEX 1998 are mat. = geometrie şi inform. Dimpotrivă. Programare procedurală.)” sau „(fon. geom. Tehnici de simulare.. informaţii utile pentru textele matematice din secolele precedente.: „(gram. pragmatică etc. Se nasc astfel intersecţii. Absenţa totală a mărcii de domeniu este una dintre problemele dicţionarelor. Arhitectura sistemelor de calcul.)” şi „(fon. Astfel.(ializat) etc. Informatică III: Ecuaţii diferenţiale şi cu derivate parţiale. Sunt subdomenii ale lingvisticii care rămân nemarcate diastratic: lexicologie. Astfel. cu naşterea unor domenii noi.)”.)” sunt utilizate arbitrar în DEX şi relaţia de incluziune dintre ele poate fi stabilită numai de un specialist. an II: Mecanică 90 . De exemplu.. Programare declarativă. Diversitatea subdomeniilor matematice actuale poate fi dedusă din consultarea disciplinelor predate în specializări şi studii superioare în matematică. Logică matematică şi computaţională. luând ca principal criteriu disciplinele de învăţământ. dar şi matematicile aplicate. nu este corelată cu o arborescenţă adecvată a domeniilor şi nu este unitar utilizată. Curbe algebrice). apl. matematicile aplicate nu pot fi considerate deocamdată un domeniu strict distinct şi precis delimitat. disciplinele studiate în facultate ne dau informaţii despre organizarea şi reorganizarea domeniilor independente şi a sub-subdomeniilor. Aceeaşi incoerenţă a arborescenţei domeniilor poate fi semnalată şi pentru următoarele serii de mărci diastratice din alte domenii. = informatică. numărul mărcilor este în scădere faţă de secolul al XIX-lea. Probabilităţi. inclusiv cele din ştiinţele matematice. ci se opune proliferării subdomeniilor matematicii. SGBD. Cu alte cuvinte singurul subdomeniu matematic propriu-zis ce are marcă diastratică în dicţionarele recente este geometria. Universitatea din Bucureşti). Informatică an II: Tehnici avansate de programare.)” „(lingv)”. Pornind de la realităţi fizice de obicei. Geometrie Riemanniană. Informatica este o specializare independentă în facultate (Facultatea de matematică. devenită domeniu independent. De exemplu. nu reflectă la nivelul mărcilor diastratice bogăţia subdomeniilor matematice. Problema subdomeniilor este complexă. în situaţia că luăm în considerare relaţia informaticii cu matematica. Calculabilitate şi complexitate. În timp ce informatica a devenit domeniu bine conturat şi independent de matematică. în marea familie a cunoaşterii ştiinţifice relaţia domeniu – subdomeniu poate apărea uneori arbitrară.

servitiu. Analiză matematică. f. definiţia este o „propoziţie necesarmente adevărată al cărei subiect – definiendum şi al cărei predicat – definiens descriu aceeaşi clasă de obiecte” (Popa 1972: 18). functio. Geometrie. Definiţia termenului matematic are o anumită structură. Logică. Teoria numerelor. Analiză. funcţie nu este definit ca termen matematic independent: FUNCTIONE. Vom avea în vedere cei doi poli ai actului definirii. Geometrie. Încă de la acest nivel de specializare remarcăm prezenţa unor sub-subdomenii cum ar fi Analiza funcţională. definiendum şi definiens. Ecuaţii diferenţiale. functionea unei machine de vapore. Luăm termenul FUNCŢIE pentru o analiză mai detaliată. în dicţionare de tipul DEX ) conduce la pierderea echivalenţei acestui mod de definire cu definiţia matematica (v. triplet format dintr-o mulţime E. Curbe algebrice. Subdomeniile clasice ale matematicii – algebra.. definiţia FUNCŢIEI). În secolul al XIX-lea sensul matematic apare uneori doar pentru un termen sintagmatic care foloseşte cuvântul-intrare de dicţionar. Teoria Algebria a Numerelor. Topologie.generală. dar mai ales sub-subdomenii ale algebrei (Master Algebră an I: Geometrie Riemanniană. (Laurian şi Massimu 1871. Mecanica mediilor continue. De exemplu. (Mat. functio. fapt consemnat de DMG: „funcţie (lat. Geometrie diferenţială. 2. Programare procedurală. Ca proces. numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondentă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F“ (DMG : 119). de exemplu PLANUL. Teoria măsurii. actione de fungere. De exemplu. Algebre Hopf. Ecuaţii diferenţiale şi integrale. Discursul matematic are grade diferite de formalizare.1.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente” pierde din vedere un aspect esenţial al funcţiei de a fi un triplet. Actuariat şi Biostatistică. Tradiţie Definirea termenilor matematici în dicţionare. Analiză reală. Optimizare liniară). geometria. numită domeniu de definiţie. o mulţime F. Matematică III: Analiza funcţională. officiu: functione publica. Creşterea ponderii epistemologicului 91 . se remarcă prin continuitatea în păstrarea unei anumite distanţe faţă de sensul strict specializat. pe de o parte. s. Sub-subdomeniile sunt evidente în cazul subdomeniilor clasice. Metode analitice în teoria numerelor. essercitiu. „îndeplinire. una functione trigonometrica. Probabilităţi) şi se conturează mai bine la nivelul masteratului unde o specializare este Matematici aplicate in Finanţe. definiţia este o „operaţie logico-semantică prin care se stabileşte identitatea de designatum între un nume comun şi o expresie nominală generală” (Popa 1972: 69). ci conceptul de „plan”) apărând sub forma unei predicaţii de identitate. Definirea reprezintă punerea în „ecuaţie” a semnelor şi a lucrurilor prin intermediul conceptului (dat fiind că nu se defineşte. x este y. Master Algebră II: Didactica specialităţii.1876). realizare”). Probabilităţi. Matematică an II: Algebră. functione privata. Inele şi categorii de module. Teoria numerelor. algebra este specializare la nivelul masterului unde se studiază atât alte subdomenii ale matematicii. Cultivarea termenilor matematici la început de secolul al XXI-lea 2. şi metalimbajul ca material al definirii. Ecuaţii cu derivate parţiale. Analiză. „frază fundamentală din care se naşte toată lingvistica” (Rey-Debove 1979: 181). cum ar fi algebra sau geometria. Geometrie diferenţială. Definirea FUNCŢIEI în DEX (1998: 357) „6. Încercarea unei accesibilizări sporite prin reformulări substanţiale (de exemplu. pe de altă parte. Combinatorică în algebre comutative). Algebră. analiza – constituie discipline de bază în pregătirea studenţilor la nivelul licenţei (Matematică an I: Algebră. iar ca produs. nivelul didactic prezentând aspectul minim. Apare folosit în denumirile subsubdomeniilor algebrei pluralul algebre.

apriorice. prescriptive. ci numai anumite elemente care sunt corelate cu definiţia din discursul ştiinţific sau cu definiţia din dicţionarul de specialitate. chiar ale definiţiilor stereotipe (R. raţionamentul de înţelegere a definiţiei este deductiv. prin tehnica sa discursivă. Carenţa afazică a « capacităţii de muncă » este de fapt o pierdere a metalimbajului” (Jakobson în Rovenţa. Ordinea nu este euristică. LOC GEOMETRIC. În timpul întregului 92 . Deşi termenii matematici pot fi descrişi cu elemente proprii definiţiilor naturale. Structura definiţiei este marcată de un metalimbaj (în sensul a) caracteristic: eticheta ”definiţie” marchează începutul definiţiei. Tot aşa cum dimensiunea de comunicare cu lectorul este redusă la minimum. „se va numi”. Martin 1992: 69). asistă la crearea unei relaţii matematice de pură abstracţie. Deseori asupra definiens-ului se produc operaţii de multiplicare. Remarce alăturate discursului logic comentează rar o definiţie care tocmai a fost dată. axiome şi reguli (este vorba de metalimbaj în sensul lui Tarski şi Carnap. explicitare. Aspectul didactic al Mg IX face posibilă uneori inserarea definiţiei în urma unui proces intuitivinductiv în care situaţii imediate sunt treptat abstractizate şi aduse la nivelul de exactitate impus de domeniul matematic (SISTEM DE COORDONATE. stipulatorii. El comite un act de limbaj performativ admis de toţi cei asemenea lui. Axiome. echivalarea dintre definiendum (ceea ce este definit) şi definiens (ceea ce defineşte) este anunţată prin „se numeşte”. care au introdus această distincţie sub influenţa lui Hilbert şi a corelaţiei matematică – metamatematică) şi b) metalimbaj într-un sens mai puţin riguros. un tip de identificare specific geometriei este realizat prin figura geometrică la care se face referire exactă. Teoreme. ca modalităţi de glosă. Metalimbajul diferenţial în matematică se constituie din două tipuri principale de material lingvistic „limbajul simbolic” şi „limbajul natural” ca intermediar pentru a explica simbolul ce prezintă caracter formal. Termenii matematici analizaţi primesc în Mg IX definiţii care se integrează în discursul logic de unde sunt excluse alte tipuri de discurs. definiţia cuprinde explicaţii descriptive necesare. cel mai adesea definiţiile sunt convenţionale. „vom numi” . În ce priveşte definiţia lexicografică nu ne va interesa structura integrală pe care i-o descrie lexicograful . Cu această a doua accepţie a termenului vom opera în cele ce urmează. prin discurs. adecvarea între propoziţii şi fenomene): „Apelul la metalimbaj este o necesitate atât pentru achiziţia limbajului cât şi pentru funcţionarea sa normală. universal şi reprezintă modalitatea principală de exprimare matematică devenită manifestă din momentul interiorizării conceptelor matematice. prezentată în forma general-abstractă. Este absolut necesar să distingem între: a) metalimbaj ca limbă artificială compusă dintrun stoc de termeni. Componenta metalingvistică este inerentă funcţionării limbajului şi constituirii cunoaşterii (omologarea raportului semn-referent. „Când matematicianul zice: să numim cutare entitate în cutare fel. ci logică. Această realitate matematică există a priori în mintea matematicianului dar. Sub modul axiomatic textul „ia matematica de la început” într-o ordine logică. în orice caz neformalizat şi care este limba naturală. De cele mai multe ori însă. În discursul matematic definiţia se include precis având caracter normativ. riguros fixată. tradusă în armătura constituită din Definiţii. decizia sa are forţă de lege […]. enunţiatorul se şterge în faţa discursului.Frumuşani 1995: 113). precizare a limbajelor. obţinându-se echivalări de tip special pentru definiendum identificate prin „se citeşte”şi – sau „se notează”. acesta exercită puterea sa de recreare. de exemplu).în reflecţia actuală (deplasarea interesului din planul existenţei spre cel al cunoaşterii) implică o creştere proporţională a operaţiilor metalingvistice. Pe măsură ce lectorul primeşte textul.

reprezentând un domeniu matematic: „(Geom. CONGRUENT. expresia introdusă va avea sensul astfel decretat. DREPTUNGHIC. ORTOGONAL). pur şi simplu prin faptul că el a proferat (sau a subînţeles) anumite cuvinte ca numitori”. între definiţiile din DEX şi definiţiile din dicţionarele de specialitate: DGM şi DMED. despre două puncte aparţinând aceleiaşi figuri geometrice sau la două figuri diferite. PERMUTARE etc. dar subiectivă prin raportare la alţii (SEMIPLAN). DREPTUNGHI. Alegerea îndreptăţită potrivit criteriului frecvenţei faţă de unii termeni (ECHILATERAL. Arbitrară este în DEX inserarea sau nu a termenilor strict specializaţi. LATURĂ. DREAPTĂ. SUPLIMENT. Analiza metalimbajului din DEX comparativ cu dicţionarele de specialitate (DMG şi DMED) aduce rezultate interesante. PERIMETRU). În cazul cuvintelor polisemantice înregistrate în DEX se impune observarea poziţiei ocupate de sensul matematic. ultimul (de exemplu. lipsa continuităţii se face remarcată prin absenţa unui principiu constant de distribuire a termenilor într-un anumit subansamblu matematic.) (în ultimele două cazuri sensul matematic fiind considerat drept sens secundar). ext. numai intervenţia specialistului putând distinge subincluderile valide. p. restrângând la „Geometrie” nu putem reţine decât o parte (PLAN etc. despre două figuri geometrice)” (pentru SIMETRIC). c) înregistrarea termenului. MEDIATOR) sau între celelalte sensuri (FUNCŢIE. Datorită incluziunilor succesive dintre mărcile diastratice (de exemplu: „despre figuri geometrice” „Geometrie” „Matematică”) sensul unor termeni încadraţi sub indiciul unui subansamblu mai restrâns ar putea fi supraîncadrat. (pentru termeni ca DREPTUNGHI. OMOLOG.d. situându-se. Urmărind termenii matematici în DEX putem distinge trei atitudini diferite faţă de înregistrarea sensului matematic al acestora: a) absenţa înregistrării termenului având numai sens specializat (de exemplu IZOMETRIE). dacă orice orice termen matematic poate fi înregistrat sub „Matematică” – ca semn diastratic (PLAN.. însă relaţia inversă nu poate fi întotdeauna verificată. COSINUS. LATURĂ. MIJLOC). adresându-se unui nivel mediu de specializare. despre poziţia lor etc.). SEMIPLAN.)” (pentru PERIMETRU).m. sunt adecvate acestuia. DREPTUNGHIC.a. mărcile diastratice se referă la ansambluri foarte restrânse „(Despre două elemente aparţinând unor figuri geometrice în care există o corespondenţă determinată)” (pentru termenul OMOLOG). ext. Utilizarea mărcilor diastratice în DEX este neunitară. ISOSCEL). Definiţiile din manualul Mg IX. În acest ultim caz întâlnim diferenţe realizate prin utilizarea mărcilor diastratice: absenţa acestora (UNGHI. în care se combină limbajul 93 . VÂRF. b) subansambluri mai ample. De exemplu. PERPENDICULAR). Dacă ECHILATERAL. Gentilhomme 1995: 93). sens principal. sunt înregistraţi IZOMETRIE nu este înregistrat. „(Despre drepte şi planuri” p. despre obiecte sau părţi ale lor. În corpusul de termeni analizat. inclusiv a sensului matematic.său discurs. Se constată că sensul matematic poate fi primul (deci. conform grilei de înregistrare a sensurilor în dicţionar) (de exemplu. Uneori este „simţită” incluziunea dintre mărcile diastratice utilizate şi atunci apar suprapuneri ale acestora de tipul: „(Mat.. corect şi într-un subansamblu mai amplu.) ş. ISOSCEL etc. (Y. Spre deosebire de acestea. VÂRF) sau prezenţa mărcii diastratice indicatoare ale domeniului (de exemplu: CONGRUENT. ca grad de formalizare. al matematicii integrale: „(Mat. etc. b) absenţa precizării sensului matematic (de exemplu EXTERIOR. SINUS.) (pentru PERPENDICULAR).)” (pentru termenul PLAN) sau c) la domeniul general. ”(Despre figuri geometrice)”.

În dicţionarele de specialitate (DMG şi DMED) structura definiţiei este asemănătoare celei din manual MgIX (pentru analiza discursivă a definiţiei v. ~ reală de m variabile reale. fiecare constituie cuvânt-vedetă). iar în sintagma grup abelian desemnează o realitate matematică. ~ lui Lagrange.~de selecţie. funcţie analitică. ~ inversă. Încercăm să distingem particularităţile semantice ale termenului-pivot care permit constituirea unui număr mai mare de sintagme pornind de la acesta. ~ uniform continuă. GRUPURI în sintagma grup de sunete dă naştere unui termen lingvistic (desemnând global realităţi ca „diftongi” sau „triftongi”). ~ logaritmică. ~ monotonă. binevenită prin fondul noţional intuitiv pe care îl activează prin traducerea sensului originar. ~ hiperbolice. ~ gama. ~ exponenţială. 94 . ~ de două variabile reale. Termenul FUNCŢIE este inclus în următoarele sintagme matematice: FUNCŢIA beta. ~ simetrică. ~ lui Euler. ~ identică. ~ constantă. FUNCŢII circulare directe. 8). ~ elementară. ~ biunivocă. DMG este conceput ca un ansamblu alcătuit numai din intrări. fapt neprecizat în manualele de liceu. ~ bijectivă. o mulţime F. Se constată distincţii în ceea ce priveşte intrările şi subintrările între două dicţionare de specialitate. ~concavă.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente” (DEX: 357) pierde din vedere aspectul esenţial al funcţiei de a fi un triplet (ceea ce DMG semnalează clar: „funcţie [lat. Sunt prezente în plus etimologia termenilor (în DMG).) interesate de conceptul abordat (DMG şi DMED). Unii termeni matematici sunt productivi sintagmatic. ~ injectivă.~de repartiţie. De cele mai multe ori. ~ signum. Definirea sensului matematic în DEX „6. ~ parte întreagă. Termenul-pivot cu cea mai mare productivitate de sintagme (aproape dublu faţă de următorul clasat) este FUNCŢIE. ~ continuă. ~ omografică. functio „îndeplinire. ~ de gradul doi. ~ compusă. iar FUNCŢIE BIJECTIVĂ şi FUNCŢIE INJECTIVĂ sunt subintrări). Unei productivităţi sintagmatice intradomeniale bogate i se asociază o productivitate sintagmatică extradomenială bogată. ~ raţională întreaga. De exemplu. ~ monogenă. ~ radical. uneori permiţându-se într-o lectură de nespecialist apariţia inexactităţilor (de exemplu. ~ armonică. ~ surjectivă. ~ speciale. numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondenţă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F” (DMG: 119). termenul bază este un obiect (concret sau abstract). dar precizat în DMG: „Dacă E este o submulţime a lui Rn funcţia se numeşte de n variabile”. ~ putere. ~ circulare inverse. geometrie diferenţială etc. realizare”]. ~ trigonometrice. ~ pară. ~ de forţă.simbolic „traducând” definiţiile termenilor matematici în limba naturală. definirea FUNCŢIEI). DEX-ul renunţă total la limbajul codificat . triplet format dintr-o mulţime E. un grup a cărui lege de compoziţie este comutativă. ~ omogenă. ~ lui Hamilton. numit domeniu de definiţie. în timp ce DMED are articole formate din intrări şi subintrări – acolo unde situaţia o reclamă (de exemplu: FUNCŢIE este singurul cuvânt – vedetă (intrare). ~de variabilă complexă. ~impară. Cap. ~ de probabilitate. ~ raţională. pierderile apar inevitabil. ~ de distribuţie. ~convexă. ~ reciprocă. ~ caracteristică. (Mat. ~ crescătoare. unele informaţii istorice privind contribuţia unor matematicieni la constituirea noţiunii respective (DMG) şi informaţii traversând diverse arii matematice (geometrie euclidiană. ~ de gradul întâi. În schimb. definiţia din DEX reţine un aspect secund al FUNCŢIEI şi anume că aceasta poate avea una sau mai multe variabile. ~ densitate de probabilitate.„natural” de specialitate şi limbajul „artificial” de specialitate. ~ crescătoare. deşi aflate uneori în raport de incluziune (de exemplu: FUNCŢIE FUNCŢIE ANALITICĂ FUNCŢIE BIJECTIVĂ FUNCŢIE INJECTIVĂ etc. ~ polinomială.

Se observă că sensul din definiţia lexicografică (DEX: „6. ( Mat.). Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente.”; DMG : „triplet format dintr-o mulţime E, numită domeniu de definiţie, o mulţime F, numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondenţă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F […].”) se păstrează în fiecare dintre contextele fixe. Din punctul de vedere al subcategoriilor semantice stabilite anterior, FUNCŢIE se încadrează între obiectele abstracte. Termenul FUNCŢIE este suportul unei largi microinterdisciplinarităţi: (adm.) funcţie publică, funcţie publică teritorială ; (fiziol.) funcţie de nutriţie, funcţie de reproducere, funcţii digestive ; (chim.) funcţie acide, (lingv.) funcţie denotativă ; (gram.) funcţie sintactică ; (log.) funcţie propoziţională ; (ec.) funcţie de producţie, funcţie comercială). Urmărind transferul sintagmelor constatăm că nici o sintagmă matematică nu apare într-un alt domeniu într-o preluare identică. De exemplu, FUNCŢIE, termen cu productivitatea sintagmatică maximă în matematică nu oferă celorlalte domenii nici unul din contextele fixate în matematică. Mai mult decât atât în două dintre cele trei domenii de interdisciplinaritate apare independent (fiziologie şi logică), numai în gramatică apărând ca sintagmă fixă funcţie sintactică. 2.2. Inovaţie. Definirea şi metalimbajul matematic Modernizarea limbajului matematic se produce cu precădere la nivelul metalimbajului, al definirii. Deşi matematica este un domeniu concentric, în matematică termenii trecând în metalimbaj, ceea ce nu se întâmplă, în general, în dicţionarele din secolul al XIX-lea; numai spre sfârşitul acestui secol metalimbajul e din ce în ce mai bogat în termeni matematici. Tendinţa aceasta aminteşte că matematica e, din acest punct de vedere, un "limbaj închis". Iată spre exemplificare câteva definiţii din prima parte a secolului, pentru termenii ALGEBRĂ, ECUAŢIE, POLIEDRU, DIAGONALĂ: algebră, parte de matematică ce ne învaţă a calcula cu litere (Stamati 1851); équation (fr.) - t. d'algèbre - ecuaţie, potrivire între două sau mai multe câtimi algebrice (Poenar 1840) (nu apare egalitate, încă nu era împrumutat); ecuaţie, ecuaciune - expresie, formulă ce rosteşte între potrivirea preţului, valorei între două cătimi deosebite (Stamati 1851); poliedru - trupu mărginitu de mai multe feţe drepte (Stamati 1851); diagonalu, curmezişu de la un unghi la altul (Stamati 1851). Metalimbajul ocoleşte termenii de specialitate, fără a fi însă posibilă excluderea totală a acestora: A CALCULA, FORMULĂ,FEŢE DREPTE, UNGHI. Relativa îndepărtare de termenii specializaţi în metalimbaj se poate realiza cu mai mare uşurinţă în cazul termenilor metamatematici şi, întro oarecare măsură, în cazul termenilor matematici propriu-zişi cu nivel mai mic de abstractizare. Termeni matematici simpli – pivot al termenilor matematici sintagmatici. Libertatea contextuală e în general o sursă de sensuri noi. Termenii matematici utilizaţi atât independent de context cât şi în sintagme (libere) sunt cei mai numeroşi, depăşind atât numărul termenilor-sintagmă, cât şi numărul termenilor matematici independenţi: ACCELERAŢIE, ACCES, BAZĂ, CALCUL, CORP, CUADRATURĂ, CURBĂ, DEMONSTRAŢIE, DEPLASARE, DISTANŢĂ, ECUAŢIE, ELICE, ELIPSĂ, ENERGIE, ENTROPIE, EVENIMENT, EXPRESIE, FACTOR, FASCICUL, FORŢĂ, FRECVENŢĂ, FUNCŢIE, GRAD, GRUP, IPOTEZĂ, LEMĂ, LINIE, LUNULĂ, MATRICE, MEMORIE, METODĂ, PLAN, POL, POLARĂ, POLIGON, PRINCIPIU, PRISMĂ, PROBĂ, PUNCT, RADICAL, RANDAMENT, SFERĂ, SPAŢIU, STABILITATE, SUBSTITUŢIE, TRANSFORMARE, TRIUNGHI, VARIABILĂ, VECINĂTATE, VECTOR, VITEZĂ, ZONĂ. De exemplu, ECUAŢIE având sensul „relaţie matematică între mai multe mărimi
95

cunoscute şi necunoscute, valabilă numai pentru anumite valori ale mărimilor necunoscute” (DEX) apare ca termen-pivot (cap de grup sintactic) în sintagme bidimensionale (formate din două cuvinte): ECUAŢIA căldurii, ECUAŢIA coardei, ECUAŢIE algebrică, ECUAŢIE diferenţială, ECUAŢIE diofantică, ECUAŢIE exponenţială, ECUAŢIE funcţională, ECUAŢIE integrală, ECUAŢIE iraţională, ECUAŢIE logaritmică, ECUAŢIE transcendentă, ECUAŢIE trigonometrică, ECUAŢII echivalente. Comportamentul morfologic al termenului pivot se modifică în funcţie de tipul determinantului. Un determinant substantival genitival impune obligativitatea articulării capului de grup sintactic. Termenul – pivot ECUAŢIE este întâlnit şi în sintagme multidimensionale (alcătuite din mai mult de două cuvinte): ECUAŢIA fundamentală a dinamicii, ECUAŢIA lui Kepler, ECUAŢIA lui Laplace, ECUAŢIA unei curbe, ECUAŢIA unei suprafeţe, ECUAŢII cu derivate parţiale. Sensul termenului pivot se menţine în fiecare dintre sintagme. Cuvintele determinante nu vin decât să precizeze restricţii asupra componentelor ecuaţiilor şi să claseze ecuaţiile în diferite tipuri cu particularităţi bine determinate. 3. Mobilitate conceptual-semantică în matematică? La începutul secolului al XX-lea reapare posibila confuzie dintre cerc-linie şi cerc-suprafaţă. Al. Resmeriţă rezervă liniei denumirea de ‚circonferinţă’: „cerc s. n. (lat. circulus). Geom. 1) Suprafaţă plană rotundă, adică mărginită de o circonferinţă [sic!]; 2) legătura ce ţine doagele dela un vas; 3) fig. Adunare de persoane, ţn anume scop; 4) localul unde se adună aceste persoane; 5) întindere anumită, cuprins; 6) cerc viţios. raţionament defectuos ce nu duce la o concluzie.” (Al. Resmeriţă 1924). A. Scriban remarcă posibila sinonimie pe care o permite expresia CERC, între conceptele cerc-linie şi cerc-suprafaţă, fără a clarifica preferinţa pentru unul sau altul dintre concepte: „1) cerc n., pl. urǐ (lat. cǐcus, it. sp. pg. cerco. V. ţarc). Suprafaţă plană limitată de o circumferenţă. Circumferenţa însăşi: a descrie un cerc. Circumferenţă, cingătoare de lemn orǐ de fer cu care se leagă doagele butoǐuluǐ. Fig. Reuniune, adunare: cerc numeros. Întindere, limite: cercu ştiinţeǐ omeneştǐ. Cerc viţios, raţionament viţios care ar trebuǐ maǐ întâǐ să probeze ceǐa ce serveşte a proba, cum ar fi: opiu adoarme fiind-că are proprietatea somniferă. În cerc, circular, în formă de cerc. Cerc de butuc, cerc care leagă doǔă catarguri, doǔă grinzi.” (A. Scriban 1939). Situaţia se schimbă parţial în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Iată o prezentare comparativă a definiţiilor din dicţionare şi manual a conceptului de „cerc” în care se observă modalitatea de operare a selecţiei în materialul limbajului pentru exprimarea definiţiei potrivit scopului vizat şi publicului căruia se adresează textul respectiv. a) DEX (înregistrăm numai sensul „matematic”): CERC, cercuri, s. n. i. 1. Figura geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţa limitată de această figură. Cerc polar […]. III. Disc gradat, întrebuinţat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busolă. […] Am folosit ghilimelele pentru „matematic” deoarece sensul nu mai poate fi considerat astfel din momentul sinonimiei cu disc (v. 5.2.2.2 LM = LC). b) Manual: „Definiţie. Fie r R, r > 0 şi O un punct din plan. Se numeşte cerc de centru O şi rază r locul geometric al punctelor M din plan pentru care OM = r. Se notează C(O,r)= {M/OM=r}. (fig. III.1.)
96

O x

M

Fig. XVI Cerc (fig. III.1.) Elementele din limba naturală se combină cu elemente codificat-simbolice, opacizarea conţinutului în faţa neiniţiatului făcându-şi simţită prezenţa. c) DMG: Cerc [lat. Circus „cerc”], curba plană, loc geometric al punctelor situate la aceeaşi distanţă r (numită raza cercului)de un punct fix O (centrul cercului). Faţă de un reper cartezian ortogonal, cercul cu centru C (a,b) şi raza r are ecuaţia: x2 + y2 – 2ax – 2by + (a2 + b2 – r2) = 0; Ecuaţia generală a unui cerc este: A (x2 +y2) + Bx + Cy + D = 0 Ecuaţiile parametrice ale cercului sunt: x = a + r cos t Y = b + r sin t, în care t este unghiul făcut de raza vectoare a unui punct al cercului cu semiaxa pozitivă a absciselor (fig. 19). În coordonate polare cu polul în centru ecuaţia cercului are forma: q = a. Lungimea cercului este: L = 2 r, Iar aria domeniului mărginit de cerc se determină prin formula: A= r2 Definiţia cercului a fost formulată iniţial de către Euclid (sec. III î.e.n.). Se mai numeşte circumferinţă. (VB) Este înregistrată o sinonimie (cerc = circumferinţă), situaţie destul de rară în matematică. Opacizarea mesajului se accentuează pe măsură ce se adaugă informaţii noi codificate. DMG cuprinde şi alte intrări referitoare la cerc: CERC CIRCUMSCRIS UNUI POLIGON, CERC DE CURBURĂ, CERC DIRECTOR, CERC EXÎNSCRIS UNUI TRIUNGHI, CERC ÎNSCRIS UNUI POLIGON, CERC MARE AL UNEI SFERE, CERC MIC AL UNEI SFERE, CERC ORTOTOMIC, CERCURI ORTOGONALE, CERC OSCULATOR, CERC PRINCIPAL, CERC TRIGONOMETRIC, CERCUL CELOR NOUĂ PUNCTE (CERCUL LUI EULER), CERCUL LUI APOLLONIUS, CERCUL LUI MONGE (CERCUL ORTOPTIC), CERCURI CONCENTRICE, CERCURI ADJUNCTE ALE UNUI TRIUNGHI, CERCURILE LUI CARNOT, CERCURILE LUI CHARLES, CERCURILE LUI MALFATTI, CERCURI SECANTE. d) DMED CERC. Este locul geometric al tuturor punctelor din plan care au aceeaşi distanţă r faţă de un punct fix M (fig. 22). M este centrul cercului şi r raza cercului.

97

M x

A M

Fig. XVII Notaţii în cerc (fig. 22) Orice segment care uneşte centrul M cu un punct al cercului este rază. Segmentele care unesc două puncte pe cerc şi conţin şi centrul sunt diametre. Pentru lungimile acestor segmente folosim tot denumirea diametru d = 2r, dacă considerăm diametrul şi raza ca lungimi. De aici, uneori, raza este denumită semidiametru. Cercul delimitează suprafaţa cercului;ea este mulţimea tuturor punctelor P, a căror distanţă de la centrul M este maximum r, deci pentru care MP r. Suprafaţa cercului, care este uneori denumită pe scurt cerc, se află în stânga, dacă parcurge linia cercului în sens contrar acelor de ceasornic (pozitiv din punct de vedere matematic). Un punct P se află în interiorul I al cercului numai atunci când, MP < r, Se află în afara A a cercului când, MP > r, Se află pe cerc când MP = r.” (DMED). Definiţia este mai permisivă acceptând echivalenta între cerc şi suprafaţa cercului numită tot cerc. Articolul se continuă cu subintrările: CERC ŞI DREAPTĂ, UNGHI LA CENTRU, CERC ŞI TRIUNGHI, CERC ŞI PATRULATER, CERC ŞI POLIGON, CERC ŞI CERC, SEGMENT DE CERC, SECTOR DE CERC, ECUAŢIA CERCULUI ŞI CONDITIA DE TANGENTĂ, şi este urmat de intrările CERC CIRCUMSCRIS, CERC EXÎNSCRIS, CERC ÎNSCRIS, CERC MARE (MIC) AL SFEREI, CERCUL LUI EULEDR, CERCUL LUI THALES. Dacă DEX- ul elimină utilizarea limbajului artificial de specialitate şi pierde seme importante ale conceptului de CERC, DMG şi DMED combină codul lingvistic şi nonlingvistic şi asigură transmiterea corectă a conceptului respectiv, iar discursul realizează accesibilizarea prin gradarea şi explicitarea fiecărui sem substanţial cumulat în sensul final. Definiţia este parte integrantă a textului matematic în care discursul logic este lipsit de intersecţia cu alt tip de discurs. Raţionamentul matematic aprioric preexistent în mintea matematicianului se recreează prin înlănţuirea Definiţie-Axiomă-Teoreme. Emiţătorul şi receptorul mesajului se estompează în faţa discursului de specialitate clar formulat. Remarci alăturate discursului completează rar o definiţie care tocmai a fost dată. Alegerea definiendum-ului este arbitrară, matematicianul proferând un anumit termen sau altul. Definiţia este performantă.. Astfel sunt create obiecte matematice care, la rândul lor, îmbogăţite cu proprietăţi realizabile în acest univers formal matematic permit continuarea raţionamentului. În cazul definiţiilor relaţionale răspunsul este de tipul ”definitul este in relaţie cu un anumit lucru”. Sunt cuprinse aici definiţiile tuturor termenilor matematici sintagmă, obţinuţi prin atribuirea unor proprietăţi noi unor concepte deja existente. De exemplu, conceptul de CERC dă naştere prin adăugarea unor proprietăţi restrictive termenilor-sintagmă: CERC TRIGONOMETRIC; CERCURI SECANTE; CERCURI TANGENTE; CERCURI CONCENTRICE : „Cercul C de rază 1, împreună cu reperul O, A; B; fixat şi cu sensurilor pozitiv şi negativ stabilite, poartă denumirea de cerc trigonometric” (MgIX: 89).

98

4. Concluzii Terminologia matematică în secolul al XIX-lea evoluează de la predilecţia pentru calc la predilecţia pentru împrumut. Metalimbajul textelor este radical diferit de metalimbajul dicţionarelor, semn al faptului că ştiinţa, în general, rămâne deocamdată departe de mase sau cel puţin lexicograful nu resimte necesar să introducă în dicţionar definiţii matematice de un nivel ştiinţific prea ridicat, cum se întâmplă în cazul altor ştiinţe. Se vede încă din secolul al XIX-lea că matematica nu este domeniu de cultură – ceea ce remarcă Solomon Marcus pentru secolul al XX-lea. Mai mult, puţini dintre termenii matematici sunt înregistraţi de dicţionare. În secolul al XX-lea se păstrează, la nivelul dicţionarelor, chiar dacă pe un alt nivel, inconsecvenţa în înregistrarea mărcilor de domeniu şi de subdomeniu. Putem vorbi în acest caz de tradiţia subdomeniilor matematice reflectate lexicografic. În schimb, metalimbajul este modernizat. Vorbim, în acest caz, de inovaţie în definirea conceptelor matematice în dicţionare. Subdomeniile clasice ale matematicii (algebra, aritmetica, geometria) sunt bine reprezentate în secolul al XIX-lea atât prin mărci diastratice în dicţionare – în special în cele bilingve – cât şi prin discipline de învăţământ şi materiale utilizate de acestea, traduceri sau opere originale. În secolul al XX-lea, dicţionarele sunt mai puţin interesate de înregistrarea mărcilor diastratice marcând subdomeniile. Dacă luăm ca reper disciplinele de învăţământ ca argumente ale dezvoltării subdomeniilor matematice, observăm o dublă tendinţă în matematică: pe de o parte, dezvoltarea unor sub-subdomenii ale subdomeniilor clasice (algebră, geometrie, analiză) şi, pe de altă parte, desprinderea şi dezvoltarea unor domenii distincte ce au matematica drept componentă fundamentală (informatică, matematici aplicate). Dependenţa acestor discipline de matematică are grade mai mici (informatica) sau mai mari (matematici aplicate) şi pare că evoluţia lor este spre creşterea independenţei şi a specializării interne. Proliferarea sub-subdomeniilor matematice este vizibilă în trecerea de la un nivel de învăţământ la altul. Astfel nivelele gimnazial şi liceal perpetuează subdomeniile clasice ale matematicii, iar nivelul universitar face posibilă apariţia sub-subdomeniilor, în special în trecerea de la licenţă la master, dar nu numai. Dacă încercăm plasarea cronologică a subdomeniilor matematice, remarcăm că există subdomeniile clasice, apărute înainte de secolul al XIX-lea, trigonometria, apărută în secolul al XIX-lea şi proliferarea sub-subdomeniilor în secolul al XX-lea, ca şi apariţia domeniilor rezultate din interdisciplinaritate (de exemplu, matematici aplicate). Dacă trigonometria intră în română prin intermediul traducerii, în secolul al XX-lea, putem vorbii de naşterea unor sub-subdomenii ale matematicii sau cel puţin de apariţia unor rezultate matematice importante direct pe tărâm românesc graţie unor oameni de ştiinţă, matematicieni ca Gheorghe Vrânceanu. Termenii subdomeniilor bine reprezentate în secolul al XX-lea (aritmetica, geometria, trigonometria) se remarcă, în general, printr-un grad ridicat de modernizare, ceea ce are drept consecinţă păstrarea continuităţii şi a tradiţiei în secolul al XX-lea. Modernizarea terminologiei matematice variază însă de la un subdomeniu la altul. Astfel, în timp ce în algebră, cu excepţia denumirilor operaţiilor de bază, termenii matematici sunt deja modernizaţi şi se păstrează în secolul al XX-lea (CALCUL ALGEBRIC, SISTEM DE TREI ECUAŢII CU TREI NECUNOSCUTE, LOGARITMI, INECUAŢII, ECUAŢII DE GRADUL ÎNTEIU CU O SINGURĂ NECUNOSCUTĂ), în trigonometrie există multe calcuri perifrastice care vor fi înlocuite de împrumuturi (DEZLEGAREA TRIUNGHIULUI –
99

REZOLVAREA TRIUNGHIULUI, RAZE ÎNDOIOASE – RAZE CURBE, CONSTRUCŢIA TABLELOR – CONSTRUCŢIA TABELELOR). Discontinuitatea termenilor algebrici în trecerea de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea se face simţită la nivel morfologic, unde pluralul sau singularul este marcat diferit de la un secol la altul (ecuaţiuni – ecuaţii, fracţiuni – fracţii, progresiuni – progresii, sistemă – sistem). De altfel, variabilitatea morfologică cu referire la alternanţe între formele de plural este o problemă prezentă încă în limba actuală. Continuitatea între secolele XIX-XX se manifestă uneori la nivelul metalimbajului utilizat de dicţionarele generale în definirea termenilor matematici. Este în acest sens surprinzătoare perpetuarea definiţiei incomplete a FUNCŢIEI de la un dicţionar la altul, de al un secol la altul, deşi în lexicografia francofonă – de unde se inspiră adesea lexicografia românească – acest lucru nu se întâmplă. Însă, în general, metalimbajul matematic evoluează substanţial de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea. Exemplul definiţiei pentru ECUAŢIE este evident. Diferenţa dintre definiţiile ECUAŢIEI în cele două secole pune în evidenţă evoluţia înţelegerii acestui concept; cu toate că esenţa sensului se păstrează, forma, expresia definirii conceptului este radical rafinată. Inovaţia în terminologia matematică nu este atât calitativă (puţine schimbări se mai produc în terminologia deja fixată, cel puţin în domenii avansate ca algebra), cât cantitativă. Acumularea de noi termeni se realizează mai ales prin crearea de noi termeni sintagmatici pornind de la termeni de bază deja existenţi. Este evident în acest sens caracterul prolific al unor termeni ca FUNCŢIE sau ECUAŢIE. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
Bidu-Vrănceanu, Angela (1997): Mărcile stilistice (diastratice) în DEX şi importanţa lor normativdidactică, în Limbă şi literatură, vol. 1, 19-23. Bidu-Vrănceanu, Angela (1999): Mărcile stilistice (diastratice) ale lexicului specializat în DEX2, în Limba română, XLVIII, 1-2, Editura Academiei Române, Bucureşti. Bidu-Vrănceanu, Angela coord. (2000)- Lexic comun, lexic specializat, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti. Bidu-Vrănceanu, Angela coord. (2001)- Lexic ştiinţific interdisciplinar,Editura Univesităţii din Bucureşti, Bucureşti.. Căplescu, Dina (1962) Omagiu Iordan "Din istoria terminologiei geografice în limba română, p 871-876. Chivu, Gh. (1980), “Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti. III - Stilul textelor matematice”, Limba Română, p.141-147. Gentilhomme, Yves (1995): Contribution à une reflection sur les locutions mathématiques ; în Cahiers de lexicologie, 66, 5-37. Ionescu, Ion "Prima aritmetică tipărită în limba română în Gazeta matematică XLI 1935", 20-24. Losee, Robert M. (1995): The Development and Migration of Concepts from Donor to Borrower Disciplines: Sublanguage Term Use in Hard & Soft Sciences, în proceeding of the Fifth International Conference on Scientometrics and Informetrics, Chicago, June 1995, 265-274. Martin A. (1992) : Théorie de la diffusion des innovations et implantation terminologique, Terminologies nouvelles, 7, 34-4 1. Popa , Cornel (1972): Teoria definiţiei , Editura Stiinţifică , Bucureşti. Rastier, François (1995) : Le terme : entre ontologie et linguistique, în Banque des mots, 7, 35-65. Rey-Debove, Josette (1978): Le metalangage. Étude linguistique du discours sur le langage, Paris, Le Robert. Rovenţa-Frumuşani, Daniela (1995) : Semiotica discursului ştiinţific, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Timotin, Tănăsescu in *** (2000): Terminometro. La terminologie en Roumanie et en République de Moldava, Hors série No. 4, Union Latine. Toma, Alice, (2006, 2008): Lingvistică şi matematică, Bucureşti, Editura Universităţii Bducureşti. 100

(2007). Marta . Despina Ursu. Angela. (2004). Ediţia a II-a. Bucuresci. Rado.). şt.1876) Dictionariulu limbei romane. Bucuresci. Mariana . Bucureşti. Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare. 1840-1841 Vocabular francezo-romănesc. Ion (1870) Vocabularu romano-francesu. Editura Univers Enciclopedic. G. G. LaMa(1876) = Laurianu. pp 336 + 14 + 12. pp. Pană-Dindelegan. Alexandru (1924). Slugerul trad. pp. Ionescu-Ruxăndoiu. Resmeriţă (1924) = Resmeriţă. Bobancu. Aga (1836) Elemente de matematică. Bucureşti. Bucureşti. Iaşi. Editura Ştiinţifică. Iaşi. DEXI = Dima. (Pop. Bucuresti. Massimu. N. Bucureşti. M. vol. Editura Didactică şi Pedagogică.). N. Bucureşti.ro/ro/orar_studenti/ 101 . Imprimeria Nationale a lui Stephan Rassidescu. p. Tipografia Albinei.. Desdouits. Costinescu (1870) = Costinescu. DŞL = Bidu Vrănceanu. Vornicescu. vol. Poenaru. Bucureşti. S. M. Editura Danubius. Popescu. (1862) Dictionar Rumăn. Slugerul (trad. Tipografia Naţională. (1969) Formarea terminologiilor ştiinţifice româneşti. Strat'a Academiei. (translit. Mircea (coord. DGSL. 1986. DN = Marcu. Ed. Aritmetică. Pop. Nova Tipographia a Laboratoriloru Romani 19. Mancaş. Mihaela. Sava. Editura Enciclopedică Română. (1871. Tipografia Colegiului Sf. 172. Bucureşti. Geometrie şi trigonometrie. Scriban (1939) = Scriban. Eugenia (coord. pp. şi colab. ns) D. Marina (1997): Dicţionar general de ştiinţe ale limbii. Bucureşti. DEX = Coteanu. Florica (1989): Matematică.Ursu. Rădulescu. Tipografia Colegiului Sf. Seche. (translit. (1890) Cursu elementaru de algebra. Buccuresci. 277 + 7. pp 270. DMED = (1995) Dicţionar de matematică. PP (1862) = Protopopescu. Studiu linvistic şi de istorie culturală. P. Seche. Liliana.. 172 + 7 (figuri). a III-a revăzută şi adăugită. I. Manual pentru clasa a IX-a. Bucureşti. C. Tipografia Colegiului Sf. Maneca. Cristina. G. J. DE = (1986) Mic dicţionar enciclopedic. Dicţionaru limbiǐ româneştǐ. Sava. Augustin . P. N. DMG = Iacob. Caius (coord. Iaşi. G. Chişinău. Tipografia lui Eliad. 208. Editura Cronica. I.unibuc. Sava. Constant (1986): Dicţionar de neologisme. Petre (1837) Elemente de geometrie după legendre. Jassi. Tipografia Colegiului Naţional.) (1974): Dicţionar de matematici generale. Stan.. Luiza. Institutul de Editură „Ramuri”. Sava. Bucureşti. Bucureşti. T. Gabriela. A. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Ediţia a III-a. P. Moş Pătru sau învăţătorul de sat (1839) Geometrie practică. Editura Academiei Republicii Socialiste România. Ion. Partea I. Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române. Editura Ştiinţifică. Surse Asachi. Bucureşti. A. Ursu. Tipografia lui Toma Teodorescu. pp. Aǔgust (1939). A. VFR (1840-1841) = Poenar. Călăraşu. Culianu. coprindendu şi termeni şcientifici şi litterari. Camelia. Craiova. L. V. Răduţiu. ns) http://fmi. A. Bucureşti. 53. Dicţionare Antonescu (1862) = Antonescu.) (1852) Elemente de geometrie. Arc & Gunivas.) (1998): Dicţionarul explicativ al limbii române. Tipografia Kolegiului Sf. (1862) Nou dictionaru portativu de toate dicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă. Florin. MgIX = Coţa. (culeasă de) (1850) Elemente de trigonometrie drept-liniată şi sferică.) (1850) Elemente de aritmetcă raţională. Bucureşti. Vasile (elab. pp 96 + 96. Convorbiri asupra geometriei. Dicţionarul etimologico-semantic al limbei române.

Mots-clé: culture mathématique. marques diastratique. Ce qui reste constant au fil des années est la modalité de construction des concepts mathématiques (cf. définition. entre le conservationisme et l’inovation au niveau des mots qui ont un double rôle. terme mathématique. Le passage d’un siècle à l’autre. leurs usage textuel et leur présence dans les dictionnaires généraux. dictionnaires. au carrefour des deux milénaires est situé entre tradition et modernisation. terminologie. En outre. de communication en langue commune et de communication en langage spécilisé (cf. respectivement au niveau du métalangage de leur définition (cf. 102 . Il s’avère que les marques ne reflètent pas le progrès des mathématiques qui développent plusieurs sous domaines au XXe siècle – certains d’entre eux devenues sciences indépendantes – par une multiplication corespondente des marques.RESUMÉ LA TERMINOLOGIE ET LA CULTURE MATHEMATIQUE A LA FIN DU XXE SIECLE Pour présenter un aspect de l’impact culturel des mathématiques j’étudie l’inventaire et les caractéristiques de leurs principaux termes. c e r c = ‘cercle’). domine. les marques diastratiques donnent aussi des informations en ce sens. e c u a ţ i e = ‘équation’). méta langage. f u n c ţ i e = ‘fonction’).

to cut the ice (‘a tăia gheaţa’). to cut a tree (‘a tăia un copac’) etc. to cut a feather (‘a tăia firul în patru’). În opoziţie cu acestea. to fill the bill (‘a fi potrivit pentru ceva’). a fost observat şi tratat cu mult înainte de lingvistica tradiţională. tinzând să intre în categoria îmbinărilor stabile (structura îmbinărilor libere este similară cu cea a îmbinărilor stabile. to lose one’s head (‘a-şi pierde capul’) au caracter permanent în limbă. însă. Cu timpul. anumite îmbinări libere capătă stabilitate. aşadar. Secvenţe ca: a trage un perdaf. Florica Dimitrescu (1958:30) defineşte îmbinările libere ca “asocieri de două sau mai multe cuvinte. a i se urca la cap. vorbitorii recurg la îmbinări de cuvinte. pătrunzând în circuitul limbii comune. cel mai important reprezentant al contextualismului. a duce cu maşina. strâns unite. to bite the apple (‘a muşca mărul’).) aparţin vorbirii. lingvistica franceză introduce termenii de serie frazeologică sau grupare uzuală. care denumesc – cele scurte – o singură noţiune. a lua în balon. 1975:209). acesta putând determina în cazul îmbinărilor scurte. Îmbinările lungi transmit judecăţi de valoare. alcătuiesc grupuri lexicale cu sens nou.Ana-Maria TRANTESCU Universitatea din Craiova PROBLEME TERMINOLOGICE ÎN DEFINIREA UNITĂŢILOR FRAZEOLOGICE ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ. De exemplu. unele putând echivala cu o parte de vorbire şi pot avea echivalent un cuvânt simplu a turna beton = a betona). Dintre aceste îmbinări. 2. sunt impuse de uzaj. a duce cu trăsura. au un caracter temporar. în care fiecare element îşi păstrează autonomia semantică”. fiind impus de lingvistul englez John Rupert Firth. to fill the sink (‘a umple chiuveta’). al perifrazelor (pentru română). Colocaţiile Termenul colocaţie (collocation) a intrat în circulaţie în anii 50 ai secolului trecut. Introducere În procesul comunicării. O PERSPECTIVĂ CONTRASTIVĂ 1. Constanţa Avădanei (2000:9) arată că există şi situaţii când caracterul de îmbinare liberă sau stabilă este conferit de context. to bite the pear (‘a muşca para’). îmbinările stabile de cuvinte sunt asocieri de cuvinte care şi-au pierdut complet sau aproape complet independenţa semantică şi gramaticală şi care. fiind simţite de vorbitori ca unităţi distincte. Există două tipuri majore de îmbinări de cuvinte: îmbinările libere de cuvinte şi îmbinările stabile de cuvinte. sensul unitar sau neunitar al îmbinării. vorba de secvenţe de cuvinte relativ stabile care formează sintagme mai mult sau mai puţin fixate şi care sunt supuse unor restricţii ce nu pot 103 . Aceste îmbinări (a trage un pumn. to bite the dust (‘a muşca ţărâna’). iar componentele lor pot intra oricând în alte combinaţii: a trage un fir. Aceştia se referă la unităţile frazeologice caracterizate printr-o afinitate evidentă între componente. to fill the sack (‘a umple sacul’). La început toate aceste îmbinări de cuvinte au fost libere. au o singură funcţie gramaticală sau transmit o informaţie gramaticală. vorbirea umană constând în sintagme (Iordan. Este. a semăna grâu. idiomurilor lexemice (pentru engleză). adevărate inovaţii lingvistice – iniţial produse individuale spontane – cele care au satisfăcut unele necesităţi de expresie şi s-au conformat sistemului limbii s-au generalizat. a semăna porumb. Îmbinările libere iau naştere în procesul comunicării. Fenomenul. a semăna zâzanie.

aruncă o privire orientativă asupra colocaţiilor unor limbi romanice (franceza. nemaipomenită. Colocaţiile convergente sunt de două categorii. familiar şi expresiv. Astfel. italiana. 2001:819). (Iliescu. E vorba de adjective şi de verbe folosite deja în latină cu sens figurat. Colocaţiile tipice sunt cele în care legătura dintre sensul bazei şi al colocatorului nu mai este vizibilă. ci rămâne componenţial (Lengert. M. Colocatul este elementul de bază autonom semantic care rămâne neschimbat. şi nu din sistemul limbii. Ele se găsesc. cum ar fi delimitarea secvenţelor sintactice libere de cele legate (expresiile idiomatice şi proverbele) şi de criteriile care permit o asemenea delimitare. 2001:819). 2006). şi invers. Un alt criteriu după care pot fi caracterizate colocaţiile este numărul lexemelor care se pot combina cu baza. altele fac parte din limbajul curent. acest factor important pentru constituirea colocaţiilor.fi găsite prin studiul gramaticii de către o persoană care nu vorbeşte limba respectivă ca limbă maternă. centru) şi un colocator (modificator semantic. poate deveni secundar după lexicalizarea ei. coeziunea frică îngrozitoare. Colocaţiile fac parte din norma limbii. Ele aparţin lumii globalizate. Deoarece e foarte greu de definit ce se înţelege prin îmbinări de cuvinte uzuale. fie într-un registru înalt sau specializat. O colocaţie poate continua să trăiască. Uneori originea lor se găseşte chiar în latină. Un criteriu important de definire este faptul că sensul colocaţiilor nu este global. Cele mai multe colocaţii divergente sunt vechi şi lexicalizate de multă vreme. restricţiile lexicale caracteristice colocaţiilor sunt în general abolite. Cu cât numărul lor este mai mare. De cele mai multe ori. ca de exemplu în cazul holtei înrăit (Iliescu. pronunţarea unui termen ne face să aşteptăm în continuare apariţia unui termen anume. Iliescu în “Kollokationen in den romanischen Sprachen” (2006). deci unde această legătură pare arbitrară. Cu alte cuvinte. dependent. 2006). legătura dintre cele două părţi (baza şi colocatorul) este mai slabă. în sensul coşerian. Într-adevăr. ca reprezentantă a unei limbi neromanice. Colocaţiile se găsesc pe un continuum care se întinde de la îmbinări de cuvinte uzuale (co-ocurenţe) până la expresii idiomatice (Iliescu. Cercetării îi este adăugată şi germana. e mai slabă decât în a fi îndrăgostit lulea. Spre deosebire de aceste preocupări. ca cel al expresiilor idiomatice. De aceea colocaţiile ocupă un loc extrem de important în însuşirea unei limbi străine. deviaţia sinonimică slăbeşte gradul de coeziune al colocaţiei. fie aparţin limbii curente la nivel interromanic. e foarte potrivită expresia folosită de Firth: “mutual expectancy” (Lengert. chiar dacă frecvenţa ei scade considerabil. nebună. moderne. 2006) Colocaţiile sunt formate din două componente: o bază (colocat. Un criteriu la care s-a renunţat este frecvenţa. Posibilitatea schimbării colocatorului este considerată un criteriu pentru delimitarea colocaţiilor faţă de alte grupuri de cuvinte. spre deosebire de colocator care îşi află valoarea semantică doar în contextul colocaţional. sau chiar intereuropene. spaniola şi în special româna) pentru a vedea în linii mari ce asemănări şi deosebiri caracterizează aceste limbi din punctul de vedere al colocaţiilor. sau până peste urechi. La nivelul sistemului. 104 . Autoarea clasifică colocaţiile romanice în divergente şi convergente. Cu alte cuvinte. Explicaţia existenţei colocaţiilor convergente interromanice şi intereuropene nu e greu de găsit. Bogata bibliografie cu privire la tema colocaţiilor s-a ocupat până acum în special de probleme teoretice. baza colocaţiei este un substantiv abstract schimbat prin derivaţie sinonimică. al bazei).

Ele sunt creaţii ale fiecărei limbi în parte. zicală. în special cele care aparţin unui stil ridicat. sau cu precădere în limba română (locuţiune). Colocaţiile convergente. Se observă că în ambele limbi. expresie idiomatică. uzuală. au recurs la o pluralitate de termeni. Pe continuumul dintre co-ocurenţe şi expresii idiomatice ele se apropie de ocurenţe.to wash one's hands of). zicale (drumul spre iad este pavat cu intenţii bune . consideră autoarea. lungi (bate fierul cât e cald . Morfologia. expresie/locuţiune proverbială. cât şi limbajul tehnic. Limba conţine un remarcabil izvor de îmbinări stabile de cuvinte reproduse întocmai de utilizatori. 2006). aforisme etc. în sens larg.to pass away). eufemisme (a pleca dintre noi . În Europa Unită şi în lumea aflată într-un continuu proces de globalizare. se apropie de expresiile idiomatice. izolare. idiom lexemic. 105 .the road to hell is paved with good intentions). Endymion). clişee (ţară în curs de dezvoltare .John Keats. citate celebre (Un lucru frumos este o veşnică încântare . 2000:6) Îmbinările stabile de cuvinte au fost studiate şi clasificate de specialişti români. 1979. formulă. sensul unitar. unitate frazeologică. idiom frazeologic. Constanţa Avădanei subcategorizează îmbinările stabile de cuvinte în îmbinări de dimensiuni reduse (a-şi da aere). Particularităţile semantice şi formale le fac să contrasteze cu îmbinările libere şi permit să fie identificate de vorbitori. sintagmă. Aceste îmbinări prezintă o serie de caracteristici comune care vizează: structura formală. perifrază). expresii (a se spăla pe mâini de ceva .developing country). clişeu. Colocaţiile divergente.). idiom proverbial. în limbajul natural. frazeologie etc.to came to one's senses). Din pluralitatea de termeni utilizaţi în bibliografia românească şi cea de limbă engleză pentru a denumi conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte. expresie perifrastică. funcţia sintactică şi/sau expresivă. topica principial fixă. Se observă o confuzie terminologică în definirea şi delimitarea acestor termeni. alţii numai în limba engleză (phrase.strike while the iron is hot) care conţin obligatoriu unul sau mai mulţi indici de predicaţie. iar o serie de termeni sunt întrebuinţaţi atât în română cât şi în engleză (compus. p. proverb. Probleme terminologice Îmbinările stabile de cuvinte sunt grupuri stabile de două sau mai multe cuvinte care transmit o singură informaţie semantică.grand mother). englezi şi americani care. Sunt incluse o mare diversitate de tipuri: cuvinte compuse (mamămare .the early bird catches the worm). se observă că unii termeni sunt utilizaţi numai în română (idiotism. tournure. proverbe (cine se scoală de dimineaţă departe ajunge . sursa lor fiind atât limba vorbită. care conţin sau nu un indice de predicaţie. scurte sau perifraze (termen preluat de la Corneliu Dimitriu.Mai greu de explicat sunt colocaţiile convergente care aparţin unui registru mai înalt. singurul izvor posibil este numai cultura comună a popoarelor europene. se datoresc unui izvor literar-cultural-biblic comun. cultură care se sprijină pe opere literare cunoscute şi în mare parte pe textul Bibliei latine şi pe traducerea lor în limbile europene (Iliescu. phrasal verb). locuţiuni (a-şi veni în simţiri . special. expresie. idiom. nici în inovaţii paralele cu caracter abstract. gramaticală şi/sau stilistică. Gramatica limbii române explicată. (Avădanei. nu toţi termenii utilizaţi vizează aceleaşi particularităţi ale îmbinărilor stabile de cuvinte. Deoarece originea lor nu poate fi găsită în limba moştenită (colocaţia e prezentă şi în germană). pentru a le denumi. Gradul lor de coeziune e ridicat. colocaţiile vor arăta o tendinţă tot mai accentuată spre convergenţă. 23). continuând de multe ori sensuri figurate şi figuri de stil. 3. Gradul lor de coeziune e relativ slab datorită derivaţiilor sinonimice posibile. şi îmbinări de dimensiuni mari.A thing of beauty is a joy for ever .

Philippide termenului idiotism în Principii de istoria limbii (1984). poartă ponos. Iordan (1975:20) defineşte idiotismul ca “formulă fixă” frecvent şi îndelung utilizată. sunt numite şi locuţiuni sau expresii idiomatice. L. Al. la propoziţii şi fraze (bate şaua să priceapă iapa). caracterizate prin componenţă diversă: o propoziţie (până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii).trei cuvinte (de-a fir a păr). fiind astfel dificil de analizat în părţi componente. 1900) înţelege prin idiotism îmbinările fixe de cuvinte constituite din două sau mai multe cuvinte (doar nu dau tătarii. particulare limbii române (de factură populară) atunci când vorbeşte despre locuţiuni sau expresii idiomatice. În Limba română contemporană (1978:336). Puşcariu în Limba română (1940) numeşte locuţiuni grupurile fixe de cuvinte .a-şi da aere). Termenul idiotism este considerat sinonim cu izolare.. S. Iordan şi Robu (1978) vorbesc de “îmbinări frazeologice stabile” cu formă fixă şi sens nededus din sensurile componentelor. S. În paralel cu locuţiunea sunt folosiţi termenii expresie idiomatică şi idiotism. Pentru Th. cu aspect formal şi sens ce nu pot fi modificate (talger cu două feţe). cu un înţeles unitar determinat. având sens figurat şi care. unde nu-i cap. Prin expresie idiomatică. Dumistrăcel (1980) îl utilizează ca sinonim (învechit) cu izolare şi expresie idiomatică (a lua la vale). L. expresie.Considerăm necesară o prezentare a principalilor termeni de metalimbaj aparţinând frazeologiei.majoritatea specifice limbii române. majoritatea conţinând un verb. Şăineanu întrebuinţează denumirea locuţiune pentru îmbinări expresive de cuvinte. dar şi structurile monolexicale (poartă ‘împărăţie’). ce-i frumos. Dumistrăcel defineşte expresiile idiomatice drept “grupuri solidare de cuvinte”. izolare. având caracter specific “idiotisme populare” (piatră-seacă) sau “idiotisme dialectale”. Alternativ sunt utilizate denumirile locuţiune şi expresie. Iordan întrebuinţează alternativ locuţiune. proprii limbii române (cât te-ai freca la ochi). vai de picioare). 1958) defineşte locuţiunea drept “ansamblu de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat. Şăineanu utilizează denumirea expresie idiomatică pentru locuţiune şi idiotism. Iordan şi Vl. I. L. cât vezi cu ochii). 106 . Aceste realităţi lingvistice. foarte expresive. sintagmă etc. prin urmare cu sensul de îmbinare constantă de termeni “ilustrativă” pentru limba română (a se face luntre şi punte). Robu subliniază sinonimia dintre locuţiune şi expresie (a băga în boale. a ajunge cuţitul la os). Hristea (1984) expresiile idiomatice sunt îmbinări constante de cuvinte simţite ca “distincte”. I. S. Andriescu înţelege “toate construcţiile particulare limbii noastre” care au sens unitar. Smith (1925) utilizează termenul locuţiune ca sinonim cu idiom pentru a face referiri la grupurile stabile de cuvinte proprii unei limbi (to put on airs . formulă. este aceea de grup stabil de cuvinte constituit din mai multe elemente lingvistice: îmbinări bimembre sau îmbinări conţinând unul sau doi indici de predicaţie (a-şi găsi Bacăul. locuţiuni”. P. o frază (râde vârşa de baltă şi-i putrezeşte coada. prezentare ce se bazează pe studiul Constanţei Avădanei intitulat Construcţii idiomatice în limbile română şi engleză (2000). proprii unei limbi. sub raport semantic (a da sfară în ţară). I. Prezentăm în cele ce urmează aceşti termeni cu accepţiile conferite de autorii studiilor lingvistice dedicate secvenţelor stabile de cuvinte. pentru a se referi la formaţiuni sintactice care au luat naştere prin izolare (1975: 280). care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire”. dar şi împrumutate. care “din punct de vedere gramatical sunt. Cum am mai amintit. Andriescu (1977) are în vedere construcţiile sintactice stabile. Înţelesul lor nu se lasă descifrat din “analiza cuvintelor componente”: a-şi aprinde paie în cap. Locuţiune este frecvent substituit cu expresie cu care este considerat sinonim. Lazăr Şăineanu (1887. cele mai multe. Florica Dimitrescu (Locuţiunile verbale în limba română. unele întâlnite şi la alte popoare (a făgădui marea cu sarea) variind în mărime de la două . Al. ca structură externă. două cuvinte (cal de poştă). Accepţia conferită de Al.

Iorgu Iordan (1975:18) utilizează denumirea sintagmă cu sensul de “grup sau combinaţie de cuvinte”. caracterizate prin variabilitate. S. Makkai desemnează prin expresie. scoate-i ochii. expression/phrase. Weinreich (1969) foloseşte termenul “expresii complexe” constituite din cel puţin două elemente. care au sens indivizibil (to lose one’s head . remarcând că acestea se supun fenomenului de etimologie populară. La fel. alternativ cu formulă. îmbinări stabile de dimensiuni variate. a spăla putina). L. Smith desemnează prin expresie idiomatică grupurile lexicale fixe. Termenul este considerat sinonim cu idiom şi expresie idiomatică. Idiomul este astfel definit în Dicţionarul Oxford (1989): “o formă de expresie. motiv pentru care autorii şi utilizează aceşti termeni ca înlocuitori pentru proverb. Cowie şi Mackin (ODCIE I) utilizează termenul expresie pentru ansambluri lexical sudate. McGee-Wood (1986) utilizează expresie idiomatică ca sinonim cu idiom pentru a se referi la expresiile stabile care au sens suplimentar. un grup lexical constant. Dumistrăcel (1980:125) discută sintagmele (sinonime cu expresiile idiomatice) în opoziţie cu termenii sintetici. care realizează funcţii expresive şi de comunicare diverse. phrase.). Hristea (1984) înţelege prin expresie. pentru a se referi la ansambluri lexicale caracterizate prin formă fixă şi sens unitar. Th. generator de efecte stilistice (a-şi pune pofta-n cui). Sinonime cu expresie sunt locuţiune şi expresie idiomatică. revenons à nos moutons. Autorii români şi de limbă engleză desemnează prin proverb combinaţii de cuvinte specifice unei limbi sau unui grup de limbi. Deşi prin utilizarea abuzivă unele clişee şi-au pierdut forţa expresivă. Multe dintre îmbinările fixe de dimensiuni mari numite izolări. care altfel nu se deosebeşte de locuţiune. I:XXVIII) utilizează alături de idiom. Ca sinonime sunt folosite idiom. expresii.cine râde la urmă. P. Clişeul ca expresie stereotipă. construcţie gramaticală. care au “înţeles idiomatic” diferit de cel literal. formulă. Cowie şi Mackin (ODCIE. P. Fl. Smith (1925) consideră şi el. sic transit gloria mundi. considerând că idiomurile larg cunoscute devin clişee. expresie. Longman 107 . Termenul este considerat sinonim cu idiom. multe au valori subiective mari. îmbinările lexicale cu dimensiuni diverse şi sens nou. expresii idiomatice. Smith (1925) foloseşte expression (expresie) cu accepţia de grup constant de cuvinte. aparţinând întregului grup (like a breeze – ‘uşor’). idiotisme. Meyer (1975) foloseşte expresie verbală pentru a denumi o îmbinare constituită din verb şi particulă adverbială sau prepoziţie (to shoot up – ‘a teroriza’). expression/phrase. armed to the teeth (înarmat până-n dinţi. cu structură formală diversă şi sens unitar (to bring up – ‘a educa’. clişeele idiomuri arhicunoscute. L.a-şi pierde capul). Din punct de vedere al structurii formale. râde mai bine. ca şi prin idiom. o particularitate a frazeologiei consacrată de uzul unei limbi şi având adesea altă semnificaţie decât cea gramaticală şi logică”. Dimensiunile clişeelor sunt variate: blue blood (sânge albastru). proverbele au dimensiunile unor propoziţii sau fraze a căror formă nu suportă modificări: cine se amestecă în tărâţe îl mănâncă porcii. îmbinare etc. Dimitrescu (1958) afirmă că expresiile sunt grupuri de cuvinte care formează “lexical un tot”. diferit de sensul individual al formativelor (to take the bull by the horns ‘a apuca taurul de coarne’). formule sunt de fapt proverbe. he laughs best who laughs last . Autorul include idiomul în clişeu. Uneori. idiotism. specifică unei limbi. de dimensiuni variabile. în studiile de specialitate apar pentru proverb termeni ca zicală sau zicătoare. nu şi gramatical. cu înţeles independent de suma componentelor (to come into being – ‘a lua fiinţă’). denumirea expresie idiomatică pentru a desemna grupuri stabile de cuvinte. expresie idiomatică. to get to the bottom of – ‘a-i da de capăt’).nu se deosebesc de locuţiuni şi expresii (a bate apa-n piuă. expresivitate şi “noutatea ansamblului” (prinde orbul. cu sens unitar. care exprimă o singură noţiune (heat and soul – ‘cu trup şi suflet’). găina bătrână face zama bună. locuţiune.

proverbe etc. L. care pot fi identificate cu părţi de vorbire (hammer and tongs (adverb) ‘aprig’). phrase. formulă alternativ cu idiom. Smith (1925) consideră idiom orice îmbinare fixă. Cowie şi Mackin (ODCIE. Give him an inch and he'll take an el . şi termenul expresie.ansambluri stabile de cuvinte .îi dai un deget şi-ţi ia mâna toată. dar năravul ba. expresie idiomatică. Considerând unitatea frazeologică inclusă în idiom. Grupurile sunt expresive şi au formă fixă. to bring up ‘a educa’. În Problems in the Analysis of Idioms (1969). În paralel. Sweet (1982) numeşte idiom un grup de cuvinte al cărui sens nu poate fi dedus din sensurile cuvintelor care-l compun (to kick the bucket ‘a muri’).Idioms Dictionary (1998) dă termenului următoarea definiţie: “o secvenţă de cuvinte care are un sens diferit de sensul cuvintelor componente luate separate”. expresie idiomatică. de la idiomuri “monolexicale” la îmbinări de dimensiunea unei propoziţii sau fraze (too many cooks spoil the broth . phrase. Alături de idiom sunt întrebuinţate denumirile expresie şi expresie idiomatică. 1986) este utilizat în majoritatea studiilor citate în paralel cu expression. Fraser (1970) plasează idiomurile . deşi utilizează termeni ca expresie. Makkai consideră idiomul sinonim cu expresia. expresie idiomatică de dimensiuni mici. phrase şi expresia idiomatică.Casa Albă. Şi Fraser întrebuinţează termenul idiom ca sinonim cu expresie. Mc Gee Wood. Aceeaşi semnificaţie conferă idiomului şi Cowie şi Mackin: grupuri invariabile de cuvinte cu structură formală diversă şi sens special (ODCIE II:XII) (to trip the light fantastic ‘a dansa’). cu grad mare de coeziune. Pentru Hockett (1958) idiomurile sunt “forme gramaticale” cu structuri formale extrem de diverse.a vorbi ca din carte). sau verb cu prepoziţie şi particulă (to put up with ‘a tolera’). to be or not to be). Weinreich defineşte idiomul ca grup lexical stabil (minimum două cuvinte) al cărui sens este conferit de valorile semantice şi structura sintactică a componentelor (red herring ‘tertip’).de la un cuvânt (broke – ‘lefter’) la o frază (don’t count your chickens before they’re hatched). 1975. are un sens propriu şi un echivalent sintetic to step up = increase. citate celebre etc. 108 . Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. Katz şi Postal (1963) definesc idiomul ca îmbinare de cuvinte familiară. precizează că pot fi numite idiomuri doar îmbinările constante ‘necompoziţionale’ ca sens şi ‘neproductive’ ca formă. cu înţeles independent de înţelesurile componentelor (to speak like a book . Idiomurile de dimensiuni mari (zicale. vol. autorul foloseşte. tipic anglo-saxon. Meyer. Wood. se referă la grupurile de cuvinte simţite ca distincte şi care reprezintă o unitate la nivel semantic (uneori şi gramatical): white elephant (‘cadou nedorit’). Phrase (Makkai.a vinde castraveţi la grădinar. Acest tip de idiom.pe diferite trepte de coeziune (to stew in one's own juice ‘a fierbe în suc propriu’). locuţiune.) au rol în comunicare şi sunt numite idiomuri funcţionale (can the leopard change his spots? . I. impusă de uzaj. Autorul foloseşte şi termenul idiom lexemic pentru a trimite la îmbinările lexicale fixe de dimensiuni scurte. proverbe. Makkai (1972) întrebuinţează termenul idiom pentru grupuri lexicale cu sens diferit de înţelesul literal al constituenţilor şi dimensiuni variabile . alternativ.copilul cu prea multe moaşe moare nemoşit). White House . autorul utilizează termenul expresie. take up = continue. P. I) definesc îmbinarea numită phrasal verb ca o expresie/idiom constituită din verb cu prepoziţie sau particulă adverbială. cu formă fixă şi “sens necompoziţional”. al cărei sens nu este “funcţie compoziţională” a sensurilor constituenţilor (to put the cat among the canaries). Autorul specifică că idiomul are sensul francezului idiotism. ca sinonim cu idiom. (to carry coals to Newcastle . precum şi denumirea de idiom proverbial pentru a se referi la zicale. to take off (‘a decola’). Healey (1968) consideră idiomurile îmbinări constante de termeni. Pentru Smith.Lupul îşi schimbă părul. idiomul e sinonim cu expresie. 1972.

Denumirea este sinonimă cu expresie. Importantă este însă folosirea termenului pentru denumirea acelei (sub)-discipline lingvistice al cărui obiect îl constituie analiza diferitelor aspecte ale unităţilor frazeologice (Lengert. expresii. ţap ispăşitor).compartiment aflat la interferenţa dintre vocabular şi sintaxă. Th. savant’) sau verbală (a-şi lumea-n cap – ‘a pleca’.. Lengert (2001) arată că problema de bază în definirea unităţilor frazeologice constă în delimitarea lor de cuvintele compuse şi de alte îmbinări sintactice libere. tobă de carte – ‘învăţat. Acelaşi sens îl are termenul frazeologie şi la Cowie şi Mackin (ODCIE.a fi între ciocan şi nicovală). locuţiuni proverbiale etc. 2001:802). care nu-şi găsesc uşor corespondent într-o parte de vorbire (to be caught between the devil and the deep blue sea . Hristea (1984) defineşte “îmbinările constante de cuvinte”. Bidu-Vrânceanu et al. Spre deosebire de alăturarea liberă de cuvinte. cu înţeles unitar. uzul în comunicarea curentă ori în stilurile/limbajele specializate. în doi peri – ‘neclar. 2. Fl. Disciplină lingvistică în curs de constituire care se ocupă cu studiul unităţilor frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi (apariţia şi originea acestora. constituite din minimum două cuvinte. Prin unitate frazeologică. frazeologia cuprinde totalitatea idiomurilor dintr-o limbă. Dicţionarul de ştiinţe ale limbii (2001) defineşte astfel unitatea frazeologică: “combinaţie stabilă de două sau mai multe cuvinte. Hristea (1984) defineşte frazeologia ca “ansamblul sau totalitatea unităţilor frazeologice dintr-o limbă dată” . autorul considerând unitatea frazeologică inclusă în idiom. a-şi face un deserviciu’). Meyer insistă asupra contribuţiei semantice a celui de-al doilea element la producerea unui concept verbal nou (shoot up ‘a teroriza’. Dimitrescu consideră frazeologia un ansamblu de locuţiuni. a-şi tăia funia de sub picioare – ‘a-şi reduce şansele. shoot out ‘a înmuguri’). echivoc’. întrucâtva apropiată de catacreză. unitatea frazeologică este receptată de vorbitor drept o entitate existentă ca atare în limbă. specifice şi calchiate. având sens unitar şi referent unic. citate. I): “totalitatea îmbinărilor fixe dintr-o limbă dată.). Puşcariu (1940) desemnează prin frazeologie ansambluri lexicale cu caracter constant şi sens unitar (expresii. idiom. vechime şi frecvenţă mare (a se face luntre şi punte). Aceste grupuri se caracterizează prin formă fixă şi sens unitar. Weinreich (1969) utilizează acest termen pentru “orice expresie în care cel puţin un component este polisemic şi în care selectarea unui subsens este determinată de contextul verbal”. Adam Makkai (1972) numeşte tournures sau idiomuri frazeologice îmbinările expresive de dimensiuni mari (minimum trei cuvinte). indiferent de dimensiuni”. proverbe etc. lună de miere. Th. al căror sens poate fi descifrat numai dacă se unesc istoria şi civilizaţia poporului respectiv. Ansamblul unităţilor frazeologice dintr-o limbă dată. locuţiuni. ceea ce explică şi uzul acestor îmbinări în contexte dotate cu intenţie/funcţie stilistică (pur afective sau diferenţiate funcţional)”. 2001) dă ambele accepţii ale termenului: 1. 109 . cu care are de obicei în comun un oarecare grad de expresivitate.Sensul îmbinării nu este sugerat de sensurile cuvintelor componente. familiile frazeologice. Sunt incluse aici şi idiomurile culturale. Dicţionarul de ştiinţe ale limbii (A. Pentru Makkai (1972). unităţile frazeologice pot avea valoare substantivală (copil din flori. adjectivală (într-o ureche – ‘ţicnit’. locuţiune. rolul unităţilor frazeologice în modernizarea limbii literare).

specifice limbii engleze. îl substituie. de multe ori. suplimentar al grupului. unitate frazeologică. frazeologie. următoarele denumiri: idiotism. Structura formală a idiomului variază de la două cuvinte (White House – ‘Casa Albă’) la o propoziţie sau frază (give him an inch and he'll take an ell). idiomurile lungi. idiomatic expression. idiotism. phrasal verb. expresie. sinonimi. Astfel. expresie idiomatică. Termenul expresie este considerat de mulţi specialişti sinonim cu locuţiune. izolări şi. în literatura de specialitate. expresiile idiomatice nu se deosebesc prin nimic de locuţiuni.” (Dicţionarul de ştiinţe ale limbii. Ei consideră expresiile sinonime cu locuţiunile. români şi de limbă engleză. Sunt autori care fac referiri directe la gradul de coeziune dintre componentele expresiilor şi comportamentul lor gramatical. care au corespondent o parte de vorbire: a-i fi teamă . expresie (expression) este sinonim cu idiom şi phrase. Din analiza întreprinsă rezultă că în privinţa terminologiei nu există un punct de vedere care să fie acceptat de majoritatea specialiştilor. pentru a defini conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte se utilizează. idiomurile lungi nu au sens unitar. proverb. Ordinea elementelor alcătuitoare este invariabilă. Nu se poate modifica formal idiomul fără a se pierde sensul idiomatic.După această expunere a principalilor termeni din metalimbajul frazeologiei. numite şi funcţionale sau proverbiale îndeplinesc funcţii de comunicare diverse. Există şi opinia că idiomul poate fi exprimat şi printr-un cuvânt noţional (broke ‘lefter’). un dialect. phrase. că termenul expresie idiomatică/ idiomatic phrase/ expression denumeşte în opinia tuturor specialiştilor. După cum se observă. expresie/locuţiune proverbială. care nu reprezintă suma sensurilor termenilor componenţi. to lose one’s head ‘a-şi pierde capul’. sintagmă. subdialect. 2001) Phrase denumeşte grupuri constante de cuvinte. astfel. clişeu. izolare. Expression şi idiom se întâlnesc în paralel. Având. fără a preciza dacă aceasta reprezintă o limbă. like a breeze . se impun câteva concluzii privind accepţia şi eventual corespondenţa acestor termeni în studiile de specialitate româneşti şi de limbă engleză. expresie perifrastică sau idiomatică sunt în bibliografia românească consideraţi. specificându-se şi faptul că multe expresii idiomatice au în componenţa lor un verb (a da sfară în ţară). de multe ori. locuţiune. izolare. termenii se folosesc ca sinonime la autori diferiţi sau chiar la acelaşi autor. idiom. Topica expresiilor este invariabilă. aceleaşi accepţii. parţial. grai etc. idiom lexemic/ funcţional/ proverbial/ frazeologic. Ca sinonime.verb. tournure. expresie idiomatică. adică sensul nou. Termenul idiom desemnează ansambluri fixe de cuvinte.adverb. Unii specialişti apreciază că din punctul de vedere al structurii formale. Mulţi dintre termenii folosiţi în literatura română de specialitate pentru conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte sunt întrebuinţaţi şi în lingvistica de limbă engleză (britanică şi 110 . to rise sb's spirits ‘a ridica moralul cuiva’. cu expresiile şi locuţiunile. îmbinări fixe de cuvinte care prezintă caracteristici similare sau identice cu îmbinările de cuvinte numite idiotisme. sintagmă. asemenea termenului expression pe care. expression. termenii expresie. tournure. nu puţine fiind cazurile când un specialist utilizează doi. formulă. Se înregistrează şi opinii conform cărora idiomurile scurte pot avea un echivalent sintetic şi pot corespunde unei părţi de vorbire (to kick the bucket are valoare de verb). perifrază. În bibliografia românească termenul idiom are altă accepţie: “termen generic folosit pentru a desemna orice tip de varietate lingvistică. locuţiune. compus. Toate idiomurile au formă fixă şi funcţie subiectivă. proverbial/functional idiom. formulă. trei sau chiar patru dintre aceşti termeni pentru a desemna aceeaşi realitate lingvistică. zicală. în general. Spre deosebire de acestea. în literatura de specialitate se înregistrează: phrase (pentru idiomurile scurte). Se observă. În engleză.

Criterii formale şi funcţionale în definirea idiomurilor. capacitatea combinatorie a idiomurilor nu este identică cu cea a altor forme lingvistice. expresie. o unitate lexicală trebuie să fie formată din cel puţin două lexeme. construcţie idiomatică şi perifrază în limba română şi idiom. acesta se referă la faptul că multe expresii literare au fost folosite de atâtea ori în anumite situaţii încât au devenit convenţionale. convenţionalitate . în ultima perioadă. sensul unui idiom nu poate fi dedus din părţile sale componente. înţeles unitar – cu excepţia idiomurilor de tipul frazei – şi funcţie subiectivă) s-a impus. idiomatice şi într-un anumit grad “îngheţate” din punct de vedere sintactic. caracterizate prin diversitatea structurii interne. 2. idiomurile au un potenţial ridicat de “dezinformare”. în cadrul căreia există o selecţie contextuală reciprocă a subsensurilor” . 5. Totuşi. termenul idiom (desemnând combinaţiile constante de cuvinte. până la găsirea cuvântului cheie şi că această înţelegere este facilitată de context (1988:678-9). Câteva repere din bibliografia de limbă engleză În Idiom Structure in English (1972 :122). De exemplu. pe baza mai multor experimente. 4. Cacciari şi Tabosi. 2. expresie idiomatică şi construcţie idiomatică în engleză. idiomul este o îmbinare de cel puţin două cuvinte. idiomurile sunt expresii convenţionale care iniţial au fost expresii ad-hoc (spontane). Considerăm că pentru îmbinările scurte termenii: expresie. fixare paradigmatică . 1982. Éermák distinge între phraseme şi idiom. idiomurile sunt combinaţii unice de cuvinte. Adesea este imposibil să deducem sensul unei expresii în afara contextului său imediat.americană). expresia to have a good head on one’s shoulders e considerată idiomatică datorită sensului figurat. Primul criteriu este foarte clar. 4. În cartea Idiomatics and Phraseology of Czech. În ceea ce priveşte ultimul criteriu. Al doilea criteriu este discutabil. ei pot interpreta parţial idiomul înţelegând sensul unuia dintre elementale sale. Există deci numeroase idiomuri al căror sens poate fi parţial dedus din sensul părţilor componente. Autorul dă următoarea definiţie pentru idiom : “o unitate frazeologică care implică cel puţin doi constituenţi polisemantici. un mare număr de restricţii de transformare . ceea ce înseamnă că elementele lor sunt polisemantice şi de aceea pot fi greşit interpretate . 3. Weinreich (1969:226) stabileşte trăsăturile specifice ale expresiilor idiomatice şi acceptă ca idiomuri doar expresiile constituite din mai multe cuvinte care au corespondenţi literali. De exemplu. au ajuns la concluzia că idiomurile sunt mai întâi înţelese literal. dar nu este complet flexibil (nu putem spune The bucket was kicked deoarece idiomul ar suna ciudat la forma pasivă). În limba engleză. acestea fiind golite de sensurile lor obişnuite . idiom lexemic. 3. expresie idiomatică. sunt cei mai potriviţi. Din punct de vedere formal. iar din punct de vedere semantic autorul consideră că sensul 111 . Adam Makkai consideră următoarele criterii hotărâtoare pentru caracterizarea idiomurilor: 1. F. Criteriile de bază stabilite de Éermák pentru definirea idiomurilor sunt: 1. arătând că frazemul e mai transparent decât idiomul. deoarece oamenii conceptualizează capul ca “sediu” al inteligenţei şi raţiunii. deoarece unele idiomuri sunt mai transparente decât altele. specifice limbii engleze. 4. deoarece este unanim acceptat că pentru a fi idiomatică. înţelepciunea. idiomul to kick the bucket ‘a muri’ poate suferi anumite transformări (John kicked the bucket – unde verbul este pus la trecut. capul simbolizând inteligenţa. Al treilea criteriu ridică problema contextului în interpretarea şi înţelegerea idiomurilor. fără ca idiomul să-şi piardă sensul). fixare sintagmatică .

un criteriu mai clar de definire : sensul colocaţiilor nu este global. ca cel al expresiilor idiomatice. Locuţiunile verbale în limba română. Autoarea arată că în trecut analizele construcţiilor idiomatice sau centrat. Tabossi. Autorii dicţionarului susţin şi ei opinia comună. ci rămâne compoziţional. Pornind de la această definiţie şi de la funcţiile limbii descrise de Halliday. 112 . Frazeologisme sunt. Funcţia pe care idiomurile o au în comunicare a fost evidenţiată de Chitra Fernando în Idioms and Idiomaticity (1996). 5. Stil şi limbaj. Prague: Univerzita Karlova. Fernando împarte idiomurile în trei clase : pure idioms (to spill the beans) . conform căreia sensul figurat al unui idiom nu poate fi dedus din sensul elementelor alcătuitoare. Gramatica limbii române explicată. Cacciari. Vol. Colocaţiile se găsesc pe un continuum care se întinde de la îmbinări de cuvinte uzuale (co-ocurenţe) până la expresii idiomatice. Astfel. pe aspectul lor lexico-gramatical. Iaşi: Junimea. New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates Publishers Dimitrescu. iar fenomenul de suprapunere a termenilor poate fi justificat pe de o parte de bogăţia şi marea varietate a materialului faptic. Florica (1958). în opinia autoarei. Alexandru (1977). fie de către acelaşi autor. F. Stelian (1980). în Journal of Memory and Language. Cristina. Avadanei. Tabossi. Constructii idiomatice în limbile româna si engleză. în principal. Idiomatics and Phraseology of Czech. s-a ajuns adesea la utilizarea arbitrară a uneia sau alteia dintre denumiri pentru una şi aceeaşi realitate lingvistică sau pentru realităţi lingvistice diferite. Iasi: Editura Universitatii ‘Alexandru Ioan Cuza”.P. în absenţa unei terminologii adecvate şi unitare. Idioms : Processing. (1982).total al unui idiom nu poate fi dedus din sensul părţilor sale componente. verbe cu prepoziţie şi verbe cu particulă şi prepoziţie : to step up. Patrizia (1988). Structure and Interpretation. Cacciari. Morfologia.R. Metafore. Denumirile conferite acestor grupuri stabile de cuvinte sunt numeroase. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. numărul lor impresionant. totuşi. Concluzii Trecerea în revistă a termenilor propuşi în literatura de specialitate (românească şi englezească) pentru a desemna ceea ce am numit în mod convenţional îmbinare stabilă de cuvinte. Cristina. neglijându-se faptul că idiomurile sunt prezenţe permanente în limbajul nostru cotidian. nu doar idiomurile şi colocaţiile. Cuvinte. (1975. iar pe de altă parte de inexistenţa unor criterii ferme de incluziune într-o categorie sau alta. Am putea adăuga. “The Comprehension of Idioms”.) (1993). Èermák. (2000). 1983) şi Fernando (1996) şi-au focalizat cercetările pe funcţia idiomurilor în discurs şi pe implicaţiile acesteia. Patrizia (eds. Corneliu (1979). semi-idioms (to drop names) şi literal-idioms (on foot). Bucureşti: Editura Academiei R. a relevat lipsa unei unităţi de vederi în această privinţă şi dificultatea segmentării continuumului terminologic. Iaşi: Editura Junimea Dumistrăcel. În volumul I (1975) al dicţionarului lor. Expresii. Cowie et al. pp. 668-683. to look up to. pe formă. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Andriescu. Cowie et al. Definiţia colocaţiei nu este nici ea precisă : secvenţe de cuvinte relativ stabile care formează sintagme mai mult sau mai puţin fixate. Dimitriu. C. dar şi alte secvenţe lexico-gramaticale convenţionale mai pregnante în fragmente mai lungi de text. 27. De aceeaşi părere este şi Nunberg (1994 :495). to look after. includ în rândul idiomurilor verbe cu particulă adverbială (phrasal verbs). fie de către autori diferiţi.

“English Idioms” în KIVUNG. P. New York. vol. “Problems in the Analysis of Idioms”. 70 (3). Vol. R. Angela. RÉZUMÉ PROBLÈMES DE TERMINOLOGIE DANS LA DÉFINITION DES UNITÉS PHRASÉOLOGIQUES EN ROUMAIN ET EN ANGLAIS. Mancaş. A. 2. (1991). Nayak. A. Idioms and Idiomaticity. Holtus. Puşcariu. W. Journal of the Linguistic Society of America. Philadelphia: University of Philadelphia Press. Metzeltin. Charles (1958). A Course in Modern Linguistics. Alan (1968).. Bucureşti: Nemira. L’absence d’un point de vue commun est évident. 208-264. Iordan. Cowie. Iliescu. Christian. expression idiomatique. pp. Nunberg. Iordan.120. Lucia (1981). Sextil (1940). L’ article est centré sur la définition et la correspondance des termes dans les études roumaines et anglaises.S. Theodor (1984). Hristea. Ruxăndoiu. în U. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. II. N. 93-95.. Idiom Structure in English. UNE PERSPECTIVE CONTRASTIVE Cet article analyse les difficultés terminologiques du champ phraséologique. idiome. 71-108 Hockett. Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică. Oxford: OUP.. A. 491-538. Oxford Dictionary of English Idioms. et al. A Dictionary of the Verb – Preposition Phrases on American English. London: Longman Meyer. Le terme phraséologie a deux sens: (1) une branche de la linguistique qui étudie les unités phraséologiques d’ une langue et (2) l’ inventaire des unités phraséologiques d’ une certaine langue.). Clause. Mihaela. pp. al. Weinreich. nr. Sentence Idioms. Maria. Labov and B. Gabriela (2001). Bruce (1970). Bucureşti: Albatros. Paris: Mouton. P. I. (1994). I. Journal of Experimental Psychology. Oxford: OUP. Oxford: Oxford University Press. “Phraseologie“ în Günter. Michal. Limba română contemporană. “Why Idioms Mean What They Do”. On Semantics. Makkai. Cowie. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. pp. Oxford: OUP. 847-853. “Idioms” în Language. Geoffrey et. Les termes peuvent être confondus et les linguistes peuvent utiliser plus d’ un terme pour désigner la même réalité linguistique. Weinrich. Iorgu. “Idioms within a Transformational Grammar” in Foundations of Language. Pană Dindelegan. Healey. Schmitt. Bucureşti: Editura Academiei. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. G. The Hague: Mouton.. pp. Longman Dictionary (2001). Lingvistica modernă în texte. A. vol. MOTS-CLÉS : phraséologie. I. (1983). Lengert. Dicţionare Bidu-Vrănceanu. (1975). Liliana. Tübingen: Niemeyer. continuum terminologique. Limba română. Phrase. P. Fraser. 113 . Iorgu (1975).Fernando. Wald. Cristina. Robu. Ulrich (1980). (eds. USA. A. W. 22-24. Vladimir (1978). C’ est un champ qui génère des controverses à cause de la complexité de son propre métalangage.) Lexicon der Romanistichen Linguistick. Gibbs. vol. Sinteze de limba română. Joachim (2001). The Two-Word Verb. Chitra (1996). Călăraşu. et al. Bucureşti. (1975). VI. 1. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. vol. P. (1972). unité phraséologique. Cowie. (1994). Weinrich (eds. pp. pp. Stilistica limbii române.

114 .

SEMANTICĂ SÉMANTIQUE SEMANTICS 115 .

116 .

respectiv intensitatea. /scopul emiterii sunetului/. /confuz/. /curat/. a gâfâi). /tipul de acţiune/. Inventarul câmpului studiat se bazează pe alegerea proprietăţii comune termenilor selectaţi. situaţie susţinută în primul rând de diferenţele contextuale şi de situaţia lor la nivel semantic. Prin urmare. semele comune din paradigma fenomenelor sonore caracteristice omului. Pentru marcarea informaţiilor privitoare la acţiuni ce exprimă fenomene sonore. /omogen/. a scrâşni.sau polisemantic. în timp ce. decompozabile. urmărim felul în care limba română şi limba franceză se apropie şi se diferenţiază în contextul restrâns al fenomenelor sonore specifice omului. Opoziţia se poate exprima în metalimbaj. /neomogen/ (Bidu-Vrânceanu. Printr-o manieră comparativă aplicativă. după cum se combină. care impun diferenţe de sens. manifestat prin una dintre valorile sale: /curat/. Aplicarea se va face pe baza unui număr limitat de termeni: a clefăi. /curat/ (opunându-se lui zgomot). Din perspectivă paradigmatică. nr. 2). a molfăi. Ea trebuie specificată prin utilizarea semelor: /curat/. distincte pentru sunet şi /confuz/. /autoproduse de om/. care subordonează valori foarte variate. a râgâi. aducând în discuţie termeni desemnând zgomote emise de om. Bucureşti FENOMENE SONORE SPECIFICE OMULUI ÎN ANALIZA CONTRASTIVĂ Lucrarea de faţă priveşte în special semantica lexicală structurală cu orientare spre semantica lexicală contrastivă. Din punct de vedere sintagmatic. /articulat/. /durata/. /nearticulate/. analiza contrastivă va demonstra că româna şi franceza prezintă mai multe deosebiri decât asemănări. Rosetti’’. /intensitate scăzută/. privite în ansamblu.cotrolabil/. a pufăi (a pâcâi. /nearticulat/. /omogen/ (Bidu-Vrânceanu. /durata/ (/+. /confuz/. 1980. /autoprodus de om/. şi /caracteristicile sunetului/ sau /fenomen sonor de o anumită calitate/. interpretare care duce la realizări lingvistice diferite. /ansamblu de sunete/. Definiţia componenţială conţine pe lângă semele enumerate. caracterizate prin seme diferite. raportat la regimul mono. /scurte/. 2). sunet se defineşte prin semele /omogen/.scurt/ /+. a hârâi. vom avea în vedere semele de categorizare gramaticală (discutăm doar despre verbe). fie cu semele /omogen/. Semele întregii serii sunt /ansamblu de sunete/. cu semul comun /fenomen sonor/. a clănţăni. aproape inexistente. de la /slab/ până la /foarte tare). sunet este utilizat cu valoarea generală de /fenomen sonor/. a pufni. cum ar fi: /modul de producere a sunetului/. /slabe/. cum ar fi: /intesitatea/ (care se poate manifesta scalar. în metalimbaj. a pleoscăi (a plescăi). nr. /+ . căreia i se adaugă noi trăsături. /neomogen/.prelungit/). fie cu /non-omogen/. /calitatea sunetului/. Opoziţia fundamentală de la care plecăm în acest demers este aceea dintre conceptele sunet şi zgomot. la nivelul limbii. semele care exprimă maniera în care se produce zgomotul şi pe cele care menţionează gradul de producere a sunetului. cărora li se subordonează /intensitatea/. analiza la nivelul semelor indică diferenţe nesemnificative. într-o analiză comparativă în română şi franceză. 117 . /sentimentul care însoţeşte sunetul/. 1980.Liliana AGACHE Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. definitorii pentru zgomot. trăsăturile semantice comune sau distinctive.

aflându-se într-o relaţie de sinonimie totală. /slab/. /nespecifice/. Astfel. a clănţăni (de frig. de teamă). respectiv clapper. p. alături de semele enunţate mai sus. se observă o diferenţiere în ce priveşte optarea preferenţială pentru un anumit termen din seria sinonimică existentă. Textul de plecare este de acelaşi tip. foarte relevantă şi importantă în relaţia dintre cele două limbi. a plescăi. /autoprodus de om/. se face referenţial. a scrâşni (de emoţie. /intensitate scăzută/. Preluând modelul analizei semantice şi scopul ei în sine. pentru a indica semele menționate mai sus. iar alegerea unui termen întrun context dat este condiţionată de respectarea anumitor convenţii semantice fără de care comunicarea n-ar avea loc. în relaţie cu franceza. nemarcate sub aspectul intensităţii. menţionându-le pe cele caracteristice doar acestei serii./. mozoli. /care provoacă dezgustul/. respectiv ahaner. în timp ce verbul mâcher (= a mesteca alimente) nu conține aceste seme. Cât priveşte pe molfăi. Clefăie Il mâche avec bruit. a molfăi. putem vorbi despre cuvinte care exprimă acelaşi concept. pouffer. diferenţele care provin modificându-se în funcţie de situaţia de comunicare. dégoûtamment. se poate spune că termenii se află într-o relaţie de egalitate sau de opoziţie zero. scopul fiind stabilirea identităţilor şi în special a opoziţiilor de conţinut între unităţile lexicale. ci reclamă un determinant. 210). haleter. mâcher are nevoie de un determinant în plus. /nearticulat/. autonomia lor este relativă. respectiv éructer. de frică). în anumite contexte chiar renifler. grincer. pentru stabilirea taxinomiilor semice ai căror membri sunt bazaţi pe contrast ori pe opoziţie semantică. respectiv mâchonner./ a plesni cu limba/. împrumutând unele de la altele diferite semnificaţii a hârâi. ci avem în vedere şi analiza sintagmatică. aplicând-o pe cea contrastivă. respectiv. Referitor la clefăi şi varianta sa franţuzească mâcher. Lexemele sunt recurente. respectiv mâchonner şi plescăi. morfoli. aşa cum este percepută de urechea umană. am ales ca analiza componenţială să o preceadă pe cea combinatorie. Pentru a putea fi tradus respectând încărcătura semantică. /scurt/.cotrolabil / deranjant. /+ . cuvinte ce exprimă concepte ce au între ele diferite raporturi. plescăi formează o serie sinonimică totală. termenii clefăi. Analiza contrastivă se bazează pe un spaţiu contextual comun. souffler. clapper. prezente în analiza termenilor din ambele limbi: /a mesteca într-un fel dezgustător/. molfăi. uşor flexibil. mozoli. de exemplu. de scopul căutat ori de numărul de determinanţi ce pot însoţi acţiunea (care poate fi diferită de la o limbă la alta). alăturarea determinantului degustător fiind facultativ şi exclusiv pentru a amplifica 118 . dar redarea realităţii sonore. a hâcâi. reprezentând structuri lexicale încorporate în care accentul semantic este purtat de determinanţi a râgâi (dezgustător). /produs din limbă/. nu se poate spune că termenii se află într-o relaţie de egalitate sau de opoziţie zero (Bidu-Vrânceanu. care nu reclamă calificative sau determinanţi care să le nuanţeze acţiunea pe care o exprimă. de tipul a clefăi. morfoli. Am urmărit îndeaproape diferite principii teoretice privitoare la analiza a două sisteme lexicale din două limbi diferite şi am sesizat că. Seria de termeni analizată desemnează sunete nearticulate. pentru situaţia particulară aflată în discuţie. a gâfâi. respectiv avec bruit. dégoûtamment Pentru a clefăi nu este necesară prezenţa unui determinant pentru a marca semele /ansamblu de sunete/. 1984. Deşi în limba română. am extins analiza. clapper.Termenii câmpului care exprimă fenomene sonore desemnează realităţi perceptive. Nu ne limităm la analiza paradigmatică. /neomogene/. cuvinte care exprimă concepte ce presupun între ele raporturi de coincidenţă forţată. a pufăi.

craquer. /produs din stomac/. de froid Clănţăne de frig. făcută la nivelul semanticii în general. (cliquete) de peur. în timp ce în limba franceză claquer se poate asocia şi cu semul /din degete/. în ambele limbi. având la bază analiza contrastivă. /Intensitatea/ şi /durata/ nu sunt bine determinate în toate situaţiile. prezenţa determinanţilor nefiind obligatorie. În concluzie. fenomen valabil în ambele limbi : Hârâie. respectiv Il ahane . 212) între termenii acestei serii. /produs din dinţi/sunt specifice termenului scrâşni. Râgâie dezgustător Il éructe dégoûtamment La nivel semantic. /intensitate scăzută/. /din măsele/. Il Se poate vorbi despre o relaţie de echipolenţă (Bidu-Vrânceanu. Pufăie. respectiv Il halete. /autoproduse de om/. Hâcâi respectiv Il halete. crisser. de teamă Il grince/crisse/craque de peur. putându-se înlocui unele pe altele în diferite contexte. cu specificul /reacţie fiziologică/. /slabe/. 1984. mozoleşte) dezgustător. respectiv clapper.efectul semantic. relaţie care nu ramifică însă. de froid Termenul românesc s-a specializat. clănţăni se asociază doar cu semul /din dinţi/. fiind cele caracteristice. Gâfâie. p. /+ . respectiv grincer. diferenţele dintre cele două limbi sunt aproape inexistente. Plescăie dezgustător Il clappe dégoûtamment Il mâchonne dégoûtamment Semele carecteristice sunt următoarei serii sunt:/ansamblu de sunete/. cât şi paradigmatic. trecând prin conceptele şi metodele expuse în egală măsură de diferiţi cercetători români: Angela 119 . Seria sinonimică este şi în română şi în franceză săracă. /noncontrolabilă/. ceea ce în română s-ar traduce cu a pocni (din degete). atât în plan sintagmatic./ les genoux/ d’une articulation/des doigts. În cazul termenului clănţăni. /noncontrolabilă/. după cum se înregistrează chiar şi craquement pulmonaire Printre termenii seriei descrise iniţial există şi cuvinte care exprimă concepte ce presupun între ele raporturi de coincidenţă forţată. Semele /reacţie fiziologică/. claquer diferenţele se înregistrează doar în ce priveşte tipul de reacţie. /produs din dinţi/. aproape inexistentă. când exprimă un sentiment specific omului (frica sau frigul). dacă poate fi controlat şi cum este produs. /nearticulate/.cotrolabil/. /scurte/. de frică În limba română. împrumutând unele de la altele diferite semnificaţii. termenii fiind aproape specializaţi pentru a semnifica mestecarea într-un fel dezgustător. Il claque. fiind caracterizat cu semul /din dinţi/. respectiv. Pocneşte din degete Il claque les doigts Semele /reacţie psihică/. seria în subserii. souffle. (morfoleşte. /noncontrolabilă/. Scrâşneşte de emoţie. în timp ce corespondentul franţuzesc poate primi diferiţi determinanţi: Il craque les dent. linia sinonimică este extrem de săracă. Molfăie. Lucrarea de faţă a împrumutat metode de lucru şi idei din lingvistica aplicată şi teoria traducerii.

Academiei. dans la communication . Angela. Analiza termenilor care indică fenomene sonore în SCL. Coteanu. Bidu-Vrănceanu. BIBLIOGRAFIE Agache. Narcisa Forăscu. I. Bidu-Vrănceanu. Structura vocabularului limbii române contemporane. Nicoleta (2008). Limba română contemporană. on met en évidence les traits communs ou spécifiques pour le roumain et le français. E. phénomène sonore . Bidu-Vrănceanu. cu aplicaţii în limba română. Bucureşti: Ed. 120 . Bucureşti: Ed. Narcisa (1984). Forăscu. Forăscu. Paris: Paris cedex 06. Corint. plecând de la Ferdinand de Saussure. Bucureşti: Ed. Modele de structurare semantică. Narcisa (2005). Greimas. Angela (1986). Le Petit Larousse illustré (1996). Timişoara: Facla. Mounin. Humanitas Educaţional. Coteanu. Bidu-Vrănceanu. Liliana. Angela. Academiei. Teodora Cristea. Ch. 2. Ion. Angela (1972). Synonymes & Contraires. Mots-clés: sémantique. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Dicţionarul explicativ al limbii române (2009). XXXI. paradigmatique. Academiei. Bucureşti : Ed. RÉSUMÉ: PHÉNOMÈNES SONORES SPÉCIFIQUES À L' HOMME L’analyse contrastive roumain-français suppose une analyse détaillée pour decouvrir les unités minimales de la signification dans les deux langues et une analyse combinatoire pour former des unités significatives supérieures. Dicţionarul limbii române (1965). Dicţionarul Academiei (1913). Bucureşti: Ed. Bally. linguistique appliquée. Arcaini. Petuhov. Ainsi. Paris: Paris cedex 06. cu privire la semantica structurală şi lingvistica aplicată. Dicţionar esenţial de sinonime. Univers Enciclopedic Gold. syntagmatique. cât şi străini. Mariana Tuţescu. Bucureşti: Ed. Jost Trier.Bidu-Vrănceanu. Coşeriu. Bucureşti: Ed.

Or. până la un punct. dar nu în mod necesar. paralel cu care circulă (sau au circulat) în literatura de specialitate şi termeni ca hiperurbanism. dacă una din cauzele care duc la crearea de forme hipercorecte este tocmai „teama de a nu greşi”. de regulă. care. în general. o hipertrofiere a simţului său lingvistic. forme hipercorecte. Faptul că nu stăpâneşte în totalitate această normă îl determină să recurgă la raţionamente de ordin analogic. hiperzel etc. adică literar” (Hristea. p. al mai multor „norme”) manifestă o preocupare permanentă faţă de propria-i exprimare. vorbitorul acţionează întotdeauna sub presiunea normei. şi aici avem a face cu intervenţia factorului psihic. ca ansamblu de posibilităţi. pronunţări hipercorecte. Puternic marcată de factorii psiho-sociali ai comunicării. termenul de « hipercorectitudine » ni se pare cel mai potrivit. uneori mecanic. hipercorectitudine fiind doar unul dintre termenii utilizaţi de-a lungul timpului. O critică argumentată a acestor termeni a fost făcută de Theodor Hristea. în sensul în care vorbitorii conştientizează existenţa normei şi a caracterului ei social [5]. hipercorectitudinea se datorează. Aşadar. În legătură cu condiţiile de manifestare a hipercorectitudinii este important de remarcat că. ci şi de un simţ al normei. de a nu greşi sau a nu se exprima suficient de corect ori de „elegant” într-o situaţie de comunicare determinată. 277-278). aceasta dovedeşte că vorbitorul (posesor. ca formă de presiune extrasistemică. i-o oferă. referindu-se. trebuie spus din capul locului că bibliografia problemei înregistrează o terminologie destul de bogată. În legătură cu denumirea fenomenului de care ne ocupăm. este norma literară. de regulă. întrucât el poate acoperi orice greşeli datorate preocupărilor conştiente ale subiectelor vorbitoare de a scrie şi de a vorbi corect. regresiuni şi false regresiuni. mai strict codificată şi al cărei prestigiu „instituţionalizat” îi conferă o forţă coercitivă mult mai mare [6]. hiperliterarizări. în esenţă. respectiv o supralicitare a competenţei sale idiomatice. acţionând în mod conştient în încercarea de a accede la o normă-ţintă. Hipercorectitudinea – consideraţii generale [1] Hipercorectitudinea a fost definită adesea ca un tip de abatere lingvistică sui generis ce constă în aplicarea mecanică a unei analogii [2] sau a unei reguli lingvistice valabile în alte situaţii.Ionel APOSTOLATU Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi CONSIDERAŢII PRIVIND HIPERCORECTITUDINEA LEXICALĂ 1. acesta este. preocupării conştiente a vorbitorilor de a se conforma normelor limbii literare [3]. dincolo de orientarea generală pe care „simţul sistemului”. a unei „norme-model” spre care tinde. ca reacţie la teama. autorul optând hotărât în favoarea termenului de hipercorectitudine: „Dintre toate denumirile care se folosesc (şi care s-ar mai putea propune). În ceea ce priveşte mecanismul care stă la baza tuturor fenomenelor de hipercorectitudine. indiferent ce forme ar îmbrăca şi indiferent ce termen am adopta pentru a le numi. Probleme. fără nicio îndoială. Aplicând. la aceleaşi categorii de fapte lingvistice. [4]. mai mult sau mai puţin justificată. analogia. particulare. Ca şi în cazul extinderii analogice. dar având o arie de acoperire mai mult sau mai puţin restrânsă (întrucât se referă doar la anumite aspecte. hiperdialect(al)ism. putem vorbi nu numai de un simţ al limbii înţelese ca sistem. fiind. ale fenomenului). raţionamentul prin analogie (în baza unor 121 . încercând să stabileacă punctele comune şi să elimine diferenţele dintre norma sa şi norma în care încearcă să pătrundă [7].

împotriva alunecării schiurilor lateral sau înapoi”. Pe de altă parte însă. Ceea ce contrariază însă în acest „pseudoderivat” este chiar prezenţa. într-un cabinet” reprezintă. interpretarea greşită a normelor de formare a cuvintelor (în special ale derivării şi compunerii). substantivul anticameră nu înseamnă. vorbitorii au asociat – până la un punct. [9]. de vreme ce anticamera este o „cameră de aşteptare”. anti-. dar care corespund unor „intuiţii” ale sale asupra aspectului general al acesteia. după it. pe care vorbitorii sunt obişnuiţi să-l găsească în formaţii (substantivale sau adjectivale) în care aportul său semantic implică ideea de opoziţie („împotriva”. Astfel. în structura sa. antiderapant „contra derapării şi patinării autovehiculelor. Ca urmare. încât să permită o analiză morfematică de tipul cameră + pref. Substantivul anticameră „cameră de aşteptare la intrarea într-un birou. numeroşi vorbitori rostesc (şi scriu. înaintea altor persoane”. „aspirantul” ajunge la rezultate neconforme cu realităţile din acea normă. gramaticale (mai ales morfologice) şi grafice este chiar cuvântul. structura fonetică sau / şi gramaticală a cuvântului.revistanet. antevorbitor „persoană care a vorbit. unitatea-suport a hipercorectitudinilor fonetice. mai exact un derivat cu prefix.se află în relaţie de paronimie). în limba română. ceea ce permite. corect – înţelesul acestui substantiv cu semnificaţia unui alt prefix neologic (cu care. şi anume condiţia existenţei relaţiei semantice dintre baza de derivare şi afix. „anterior”). „în faţă”. ante-. antidogmatic „care respinge dogmatismul”. antifraudă „împotriva fraudei”.allinfo. mai ales. „logic” ar fi ca acest cuvânt să se fi format nu cu prefixul anti-. antiotoman „împotriva otomanilor” etc. şi o corelare a sensului derivatului cu semnificaţia elementelor sale structurale (baza de derivare + derivativ): În antecamera unui cabinet ginecologic aşteptau mai multe paciente (www. „împotriva camerei”. la prima vedere. Un exemplu în acest sens este forma (neliterară!) antecameră. antidrog „care este împotriva drogurilor”. ci cu paronimul său. În schimb. antebelic „de dinaintea unui război”. curioasă. 122 . respectiv o încăpere amplasată „înaintea” unui birou.ro) [10]. totodată. al cărui aport semantic este ideea de anterioritate („înainte”. cei care s-au ocupat de definirea şi descrierea fenomenului hipercorectitudinii sau oprit mai mult asupra aspectelor fonetice (eventual cu reflexe în planul scrierii).bzi. în orice tip de hipercorectitudine vorbitorul tinde spre realizarea unor norme lingvistice prin adecvarea la un anumit model. în acelaşi timp) antecameră. într-o adunare publică. antialergic „contra stărilor alergice”. şi fr. mai puţin asupra celor gramaticale şi foarte puţin (sau chiar deloc) asupra faptelor lexicale ce pot fi puse pe seama acestui fenomen [8]. în loc de anticameră. anticamera (cf.modele furnizate de memorie). în majoritatea cazurilor. Ignorarea nivelului lexical ca posibil teren de manifestare a hipercorectitudinii pare. Bulgaria va cere în noiembrie să intre în antecamera euro (www. fiind convinşi că respectă una dintre condiţiile de „bună formare” a unui cuvânt prin mijloace interne. antedeviz „evaluare scrisă prealabilă a costului unei construcţii proiectate”. de altfel. de cele mai multe ori. antepune „a pune înainte”. Or. Stancu duce Steaua în antecamera Europa League (www. şi asta deoarece forma sa internă este suficient de transparentă. precum în exemple de tipul: antialcoolic „care este împotriva abuzului de alcool”. antichambre). Aici intervine şi o asociere de tipul etimologiei populare. Or. De aceea. atunci. 2. Majoritatea vorbitorilor (nespecialişti) văd însă în acest cuvânt o creaţie românească. prefixul anti. a prefixului neologic anti-. modelarea analogică în cazul hipercorectitudinii vizează. respectiv cu prefixul ante-. situaţiile de hipercorectitudine propriu-zis lexicală sunt destul de rare şi au în vedere. ca în exemplele: antedată „dată anterioară celei considerate ca prezentă sau anterioară unei date reale”. cabinet etc. „opus”). „contra”.ro). Hipercorectitudinea lexicală De regulă. un calc parţial de structură morfematică. măcar dacă ne gândim că. în niciun caz.ro).

. În această categorie se găsesc derivate ca: înnoda. mai curând.de la vechea bază neca „a sufoca. termenul este înregistrat şi în DOOM 2): Firma Wartisila Diesel propune utilizarea unei camere de ardere cu antecameră. CDDE. La aceasta a contribuit. este creat pe teren românesc prin derivare cu prefixul în. p. innotu (Laurian – Massim. innotatoare (Bobb. 1822): innec. deci înnota. innotare. innecăciune. Dicţionar. are. DLR. 548. innotu (p. aşa cum am precizat deja. 307-308). innotatoriu. cele două verbe. a omorî. innotătură (Cihac. Pe de altă parte. DVL. în derivatele cu prefixe de la baze care încep cu aceeaşi consoană în care se termină prefixul se scrie cu literă dublă (= consoane duble. formele cu dublu n fiind notate eventual doar ca variante (uneori chiar în paranteză). p. De altfel. în loc de natare „a înota” (cf. ~ 1650): ennek..ro). I. innecător. în dicţionarul etimologic al lui Candrea şi Densusianu (1907-1914): înneca. a omorî fără vărsare de sânge. împreună cu familia lor lexicală. innotat. îneca. constând într-o falsă interpretare a structurii morfematice a substantivului anticameră. ennot. transsaharian. 226). innotare. înnecător. sensul termenului contribuind decisiv la remodelarea formei. II. pop. I. transsexual. interregn. înnota. s. aşa cum. transsiberian. posttonic. având însă un sens cu totul diferit de paronimul său anticameră. acceptată însă de limba literară. innecare. p. 550). p. innatare „a pătrunde înot în. innotatoriu. posttraumatic etc.. Menţionăm că verbele înota şi îneca. moştenită din latină (lat. Cel de-al doilea verb. 208. în textele vechi este atestată şi forma nuta. modificarea formei anticameră în antecameră se explică. II. Prefixele. interrasial. innecatiosu. innot. s. s. innecăcios. p. p. înnegri. innotător. ennotish „înotând” (cf.v. DER. înnota. Primul dintre ele continuă lat. Conform unei reguli ce respectă principiul fonetic de la baza ortografiei limbii române. de altfel. în limba română. ceea ce presupune o bază lat. înota). înnecăciune. înnecăciosînnecătură. Ciorănescu. innecătură.Atragem atenţia că. p. ennekumė. tot cu o formă hipercorectă. ILR. ceea ce înseamnă că aici avem a face fie cu un calc total [11]. apariţia formei antecameră cu sensul „anticameră” este rezultatul unei atitudini hipercorecte. innotare. 127-128). DOOM 2. a acestuia în categoria cuvintelor formate cu prefixul neologic ante-. XLIX-L). a strangula. (http://facultate. innecatu. care se pronunţă amândouă. atât înota. înneca. innecu. cât şi îneca (împreună cu derivatele lor). de pildă. anticamera (eventual şi cu fr. ca şi derivatele lor.”. antecameră. antichambre)...v. înnopta. sunt înregistrate şi în primele noastre dicţionare. 214). „a înota în. nĕcāre „a ucide. 47-50). prin sens. ennotat. fie. şi încadrarea. Densusianu. innecatoriu. înnotătură. innotàtoriu. ca „normă lexicală”. innecume. FCLR.regielive. din următoarele considerente: aprinderea amestecului gaz-aer în antecameră se realizează cu injecţia pilot.. 1876): innecare. şi substantivul antecameră. apar notate cu un singur n. în Lexiconul budan (1825): innecàciosu. desigur. cf. erau scrise cu literă dublă. MDN. II.v. p. clas. a sufoca”) şi atestată în textele din secolul al XVI-lea (cf. O situaţie aparte prezintă verbele româneşti (şi derivatele lor) înota şi îneca. Sextil 123 . există. şi anume „compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul şi începe arderea. 307). innot. a sugruma”. care continuă direct lat. 1870): innec. *notāre. Prin urmare. Iniţial. Aceeaşi notaţie etimologică întâlnim şi în dicţionarele de mai târziu: în dicţionarul lui Ioan Bobb (tom. Interesant este însă faptul că şi acest termen se află în relaţie etimologică cu it. innotatu. Dictionnaire. 74-75). Deja în dicţionarele de la începutul secolului XX. şi prin etimologie populară. enneketurė. innotare. I. innecat. apar notate cu dublu n încă în primul dicţionar al limbii române (Dictionarium valachico-latinum. innotare (lat. Aşa procedează. innecare. ca termen tehnic. posttotalitar. interregional. în primul dicţionar academic al limbii române (vol. în dicţionarul etimologic al lui Alexandru Cihac (vol. cameră de precombustie” (cf. innecat. innecu. înnotiş (CDDE. *notāre [12].”). analogia cu cele câteva zeci de derivate cu acest prefix analizabile în limba română (cf.

în condiţiile în care nu mai poate fi identificat cuvântul primitiv începător cu această consoană la care s-a adăugat prefixul în-. Hristea. (www.+ *nainte.+ *nalt). iar practicarea vechilor grafii înnota. înecătură. De o astfel de interpretare era susceptibil şi antonimul său. peştii înnotau lângă picioarele noastre . CDDE.. Variantele nainte. *nalt.. mainainte. înadins etc.v.. mormânt-morminte (cf. 72. ceea ce ar explica şi preferinţa pop. înota (Tiktin. FCLRV. p. paralel cu ieşirea din uz a acestor baze. în aşa-numita “baltă a morţii” (www. din nalt. *napoi. cf. Alexandra Dinu vrea înnapoi în România. mai deinte. înnopta < în. apare în textele din secolele XVI-XVII numai în compuse ca deinte. împreună.. înalt (cf. un fapt de hipercorectitudine lexicală.cam 30 de metri apa abia trece uşor peste genunchi (amfostacolo. Scrierea cu un singur n este justificată de lipsa de transparenţă a vechilor grafii înnota şi înneca. probabil prin analogie cu alternanța vocalică î / i din cuvânt-cuvinte. în. înţelese ca în nalt. DER. năinte. din alt.net). în primul rând. demainte (cf.ro). DER.com).c.complexdolcevita. DA. in alto. au dispărut din limbă. 805. O situaţie oarecum similară avem în cazul adverbul înainte. astfel. p. 260-261). păstrat şi în ar. Dacă aş putea să dau timpul înnapoi aş cere ajutor de la psiholog. 124 . Tânărul despre care se presupunea că s-ar fi înnecat în Târnavă este bine sănătos (www.showbiz-celebrity.com). Pentru cei interesaţi de cursurile pentru înnot vă rugăm sunaţi la urmatorul număr . din încadrarea analogică în categoria derivatelor cu prefixul în-. ar. Gândeşte-te bine înnainte să fumezi. Odată cu pierderea sentimentului legăturii dintre aceste derivate şi bazele lor.myspace). înnegri < în. (î)nainte. 8 iulie a. înalt). Gândeşte-te bine înnainte să votezi.+ negru.sighisoaraonline.ziarulorizont. au caracter popular şi regional.. *aînte. [a]naltu. în aceeaşi categorie cu compusele înainte. împrejur. verbele respective încep să fie scrise înota şi îneca. normală (cf. înot. în formula: prefixul în.realitatea. adverb folosit ca adjectiv (in altum. în. consideră. EW.+ *nainte. o falsă analiză de tipul în. moştenite din latină. megl. că prezența lui în. II.Puşcariu în dicţionarul său etimologic din 1905: înec (înnec). 824) [13]. în ortografia actuală a limbii române. Gândeşte-te bine înnainte să semnezi. înecăcios. 1903): înec. astăzi. Lat..) [15]. în loc de înalt” (Ciorănescu. înot (înnot) (Puşcariu. ele existând şi în dialectele din sudul Dunării (cf. miercuri. al cărui rezultat normal. a trecut la ainte. p. În aceeaşi categorie (fiind la fel de nerecomandabile) intră şi variantele grafice înnainte. psihiatru orice (raspunsuri. Prin urmare. Ainte. (www. s. înalt). plasându-se. năpoi. ar. în dicţionarul său român-german (vol. Apa curată. astfel încât derivatele lor înota şi îneca nu mai pot fi analizate. Vechile verbe nota (nuta) şi neca. Ciorănescu. înapoi. s. înneca reprezintă. analizat ca în + *napoi) [16]. ar. mainte (< mai ainte).+ *napoi.+ noapte). 75). Alexandru Ciorănescu. printr-o falsă analiză a structurii lor morfematice (în. napoi. s.+ un cuvânt românesc care începe cu consoana n (cf.rol. p. nalt). pe baza unor expresii ca în altul (cerului). nainti. curente în limbajul oral (dar şi în textele vechi). derivatele înota şi îneca se scriu cu un singur n. sau H. nalt. înnapoi sau înnalt. înapoi (< în + *apoi. cât „din raţiuni de fonetică sintactică. megl. DRG.ro). înainte) [14].ro).v. Interpretarea lui înainte ca în nainte a făcut posibilă apariţia variantei nainte. Sinteze. rezultate. pentru forma nalt. cu toată justificarea etimologică iniţială: Un tânăr de 17 ani s-a înnecat ieri. înecăciune.v. la rândul lor. Îndepărtaţi parasolarul de pe parbriz înnainte de a porni motorul (forum. astăzi.188). deci.din înalt s-ar explica nu atât prin lat. năpoi. Compunerea cu în este.ro).. megl. Tiktin. Îşi ia casă în Bucureşti. (blogs. Gândeşte-te bine înnainte să prizezi. sub această formă. de pildă. ab ante. Apariţia lor implică..

În plus. deci. de cele mai multe ori paralel cu termenul de hipercorectitudine.32 cu mâna întinsă. 311). Hiperurbanismele lexicale Un punct de vedere interesant în legătură cu hipercorectitudinea lexicală găsim exprimat la Iorgu Iordan. cumulat cu „teama de a nu greşi” [22]. un coleg de echipă are 1.). dacă în cazul unor fonetisme s-ar putea vorbi de o reacţie a vorbitorilor faţă de anumite fenomene lingvistice pe care le atribuie normei „rustice”. deci şi cei înnalţi "suferă" de detenţă (www. de aici. acesta se referă la pericolul de a confunda „vorbirea orăşenească” cu limba literară.net) [17]. „de cele mai multe ori nu avem de-a face cu o « urbanizare » în sensul propriu al cuvântului. nu şi „cum trebuie să se spună). impresia. p. nu se pune problema unei exprimări „corecte”. În realitate. Atrăgând atenţia că. Cât priveşte „dezavantajul”. În realitate. Cum deosebirile de ordin lexical sunt mai sensibile pentru vorbitori când între ei există diferenţieri diastratice (în special după originea rurală – sau doar presupusă astfel – şi cea urbană). în exemple ca pibrit sau feruvimi. să-i oferim o accepţie mai largă. Eu am 1. Iordan e de părere că faptele din domeniul vocabularului ce sunt produsul în întregime al dorinţei oamenilor de a se exprima cult sau „elevat” (acest din urmă termen fiind el însuşi un asemenea produs) ar trebui numite. falsă. Probleme. evident. care să acopere toate cazurile de hipercorectitudine lingvistică (aşa cum procedează.83 şi 2. pepeni grozavi de buni etc.28 cu mâna întinsă. că. judecând anumite fapte de limbă nu doar prin grila impusă de norma literară (cei mai mulţi ştiu doar „cum se spune”. distins. de pildă. ba chiar dorinţă de a vorbi frumos. pentru chibrit şi heruvimi) [21]. cât şi un neajuns.ro) L-a salvat solidaritatea ziariştilor şi insistenţele la cel mai înnalt nivel. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. în cazul hipercorectitudinii. ci şi gramaticale şi lexicale [23]) şi să trecem în 125 . autorul consideră că un astfel de interes se manifestă mai ales în ceea ce priveşte selecţia materialului lexical. reacţia faţă de palatalizarea labialelor. cu efortul de a satisface normele limbii literare.ziua. ceea ce lasă impresia că ambii termeni acoperă acelaşi concept. ci şi o anumită grijă. dar şi între straturile socio-culturale ale comunităţii lingvistice. intervine nu numai teama de a nu greşi (deci preocuparea pentru normele de corectitudine). izvorâte din teama de a nu greşi (adică de a nu se conforma normelor limbii literare)” (Hristea. Termenul de hiperurbanism este frecvent întrebuinţat în literatura de specialitate (mai ales în filologia clasică şi în romanistică) [19]. ci pur şi simplu cu greşeli de limbă sau de scriere. cu cât. El nu sare nici măcar 40 cm eu sar +70. hiperurbanisme (cu atât mai mult. care îl utilizează cu referire nu doar la fapte fonetice. elegant. ci. e mai greu de invocat o astfel de reacţie în cazul unor fenomene morfologice sau sintactice (ca de pildă în situaţiile de pseudoadjectivizări: noi-născuţi. populare sau dialectale (de pildă. în cazul hipercorectitudinii. 1981). Pentru a putea păstra termenul de hiperurbanism trebuie. în cazul lor. ci doar „adecvate” la un anumit tip de discurs) [18]. mai adecvat. Hiperurbanisme.numaibaschet. şi asta deoarece „vorbitorii sunt mai atenţi la vocabularul pe care îl folosesc ei înşişi şi partenerii lor decât la aspectul fonetic şi cel gramatical al materialului utilizat în conversaţiile curente” (Iordan. utilizarea termenului de hiperurbanism prezintă atât un avantaj. sau chiar substituindu-l pe acesta. la faptul că vorbitorii conştientizează existenţa unor diferenţe lingvistice în spaţiul geografic. vorbitorii reacţionează mai mult faţă de o exprimare „rurală” sau „ţărănească” [20].71 şi 2. aşa cum notează Theodor Hristea. şi. Bucureşti. Avantajul constă în referirea explicită pe care o face la determinările sociolingvistice ale fenomenului hipercorectitudinii. 3.Dacă eşti înnalt şi ai mâini scurte nu prea te ajută. p. Iorgu Iordan. unde nu avem a face cu o distanţare faţă de „exprimarea ne-orăşenească”. chiar dacă legea UE îl proteja întrun fel (www. ci şi prin prisma opoziţiei (extralingvistice) rustic / urban („aşa zic ţăranii” vs „aşa zic cei de la oraş”). 281). în articolul Hiperurbanisme lexicale (publicat în volumul colectiv Semantică şi semiotică.

ro). Din exemplele oferite de Iordan. îndrumări sau îşi cere iertare (www. pe de altă parte. Astfel.: Bebeluşul tău mănâncă suficient? (www.informatia.info). Hristea. 85). o alegere dificilă? (www. vorbeşte la persoana I singular. p. Codul rutier a suportat din nou modificări! (www. pacienta a suportat o intervenţie de îndepărtare a ovarelor (www. pierderile suportate de Forţele Armate se ridică la 9 milioane oameni. Problemele la ferma din Cenei a Smithfield au apărut în urmă cu mai bine de două săptămâni când peste 7000 de porci au decedat în numai câteva zile (www. chiar în legătură cu banale activităţi cotidiene.md). în vederea efectuării analizelor (2008. prin care se dialoghează cu mortul. simţit ca „mai politicos” decât el. pe de o parte. care era suficient de beat încât să nu-i pese cu cine dracu' dansează (nebuloasa. uneori.V.plan secund semnificaţia iniţială.ro).info).com). Ivan Ivanovici.ro). dupa o serie de scrisori anonime si de atacuri. dar şi din dorinţa de a fi politicoşi [26]: • a suporta pentru a suferi: . reiese că esenţa fenomenului pe care acesta îl numeşte hiperurbanism lexical se confundă.ro) Creşa.facebook. Cât de dificilă este trecerea în clasa a V-a? (www. nu a rezistat si a suportat un atac de cord (www. • preferinţa pentru adjectivul dificil. iar pierderile totale suportate în anii de război sunt estimate de 26 milioane 600 de mii de oameni (http://romanian. În unele părţi.europarl. a deceda / decedat pentru a muri / mort: • În cadrul audierii de la Strasbourg pentru postul de Comisar pentru comerţ.. unii preoţi. ce reflectă atitudinea cultistă a vorbitorilor reţinem [25]: • utilizarea excesivă a adverbului (şi adjectivului) suficient.mami. care accentuează despărţirea decedatului de familia sa şi de cei prezenţi. care nu erau decat niste barfe la adresa sa.monitorulexpres. p. impresionaţi de popularitatea bocetelor.ro). iar. cât şi probele identificate la faţa locului au fost ridicate de către reprezentanţii D.gandul.romanialibera. a reuşit să vândă suficientă brânză cât să ţină stâna pe picioare (slowfoodromania.ro). Dintre faptele enumerate de Iordan. Predecesorul meu. îndeosebi în Ardeal. în plan lexical. pentru destul sau de ajuns. etimologică. au adoptat metoda. întemeiată pe opoziţia urban / rural (cf. În prezent se creează o bază de date electronică.reno. motivaţia şi funcţia unui cuvânt în raport cu specificul unui anumit stil sau registru de limbă (cf.ro).ruvr. Aceste schimbari sunt determinate de modificarile pe care organismul militar le suportase sub controlul consilierilor sovietici (www. în loc de greu (în condiţii foarte asemănătoare cu suficient): O familie cu situaţie dificilă va cere sprijin financiar (www. A avut noroc cu Târgul Ţăranului de la Piaţa Amzei. până la un punct.ro). • Rămăşiţele unui cuplu decedat în epoca războiului troian. duce la încălcarea „normei socio-culturale” ce reglementează (faţă de norma lingvistică propriu-zisă). cu problema excesului de neologisme.com). Vocabularul. mâncatul etc. Stoichiţoiu-Ichim.ro). Nevoia de diferenţiere diastratică are ca efect „hiperurbanizarea lexicală”. Dânsa a declarat că va face tot posibilul pentru a ajunge la o concluzie în ceea ce priveşte runda de dezvoltare de la Doha (www. Catherine Ashton a pus accentul pe importanta unui comerţ „liber şi just". unde nevasta. ca dormitul.europa. La un moment dat venise unul lângă ele. partea finală a predicii la înmormântare are nişte inovaţii..blogspot. 279-280). şi dă familiei sfaturi.nou-nascuti.zdg.calificativ.presamil.ziarullumina.cugetliber.S.ro). cu problema adecvării cuvântului la specificul stilistic al discursului / textului [24]. Dar un adevarat politician este domnul Nastase. Dansul e politician. care.eu). descoperite în Turcia (www. nu discut (www.ru). Probleme. Potrivit generalului. împărţită între spital şi tarabă. 126 . Atât animalele decedate. este preferat de unii vorbitori dintr-un fals sentiment cultist. diversificând procedeul: preotul se transpune în locul decedatului. pronumele personal dânsul.

• a solicita pentru a cere: Cei 24 de inspectori au solicitat să revină la catedră, renunţând de bunăvoie la funcţii (www.evenimentul.ro). Am informat direcţia şcolii şi profesorii despre acţiunile pe care vrem să le întreprindem şi le-am solicitat sfatul şi ajutorul (www.youngreporters.org). Referitor la solicitarea ţăranilor privind demisia sa, Victor Dumitru a precizat că "fiecare persoană solicită ceea ce vrea" (www.infoportal.ro). De cîteva zile, în Piaţa Centrală, lîngă un chioşc de vânzare a ziarelor, stă maica Maria Istrate, de la Mănăstirea Moisa, comuna Boroaia (judeţul Suceava), şi solicită mila trecătorilor (www.evenimentul.ro).

a realiza pentru a înţelege, a-şi da seama, a deveni conştient (de ceva):

Economistul-sef al FMI: Europa nu realizeaza încă amploarea crizei (ro.newspeg.com). Am realizat că am prieteni adevăraţi (ioana-magazin.blogspot.com). Dacă bătrânii realizau că sunt înşelaţi şi încercau să opună rezistenţă erau, în cel mai bun caz, ţinuţi cu forţa pe un scaun (www.evz.ro).

Desigur, s-ar mai putea da multe alte exemple de „hiperurbanisme lexicale”, respectiv de situaţii în care anumite cuvinte (de regulă, neologisme) sunt preferate în locul altora, simţite ca banale sau mai puţin elegante, deci inadecvate într-un context determinat, în care preocuparea pentru exprimarea îngrijită, cultivată este predominantă. Iată numai câteva astfel de exemple: • a debuta pentru a începe:
Dedicată iubitei, “muzei” şi “luminii călăuzitoare”, piesa debutează cu un rock progresiv şi se termină cu o atmosferă de şansonetă (bucuresti.24fun.ro) Etapa debutează la Buzău. Gloria Buzău şi Ceahlăul Piatra-Neamţ se confruntă astăzi, de la ora 13.00, în uvertura (sic!) etapei cu numărul 19 (www.ziare.com).

a demara pentru a începe:
Angajaţii de la Spaţii Verzi au demarat curaţenia de toamnă (ziaregratis.ro). Asociaţia Română de Minifotbal şi Lider Sport, începând cu data de 20 august 2009, au demarat înscrierile pentru Campionatul Municipal de Minifotbal pentru Amatori - Liga Bergenbier (www.lidersport.ro/).

a se derula pentru a se desfăşura, a se petrece, a avea loc:
În perioada 8-14 decembrie 2008 se derulează a patra a ediţie a Săptămânii de Creaţionism (mersulvremurilor.ro). Andra a filmat un nou videoclip: "Rămâi cu mine" - Filmările s-au derulat în două locaţii de platou şi o locaţie de exterior mai specială: o biserică... (news.softpedia.com).


a (-şi) adjudeca pentru a câştiga
Cristina Hirici şi-a adjudecat primul set destul de uşor câştigându-l cu scorul de 11-5 (sport.muscel.ro). Vladimir Putin îşi adjudecase al doilea mandat cu o majoritate zdrobitoare (bbc.co.uk). Am servit caşcaval pane cu cartofi prăjiţi, respectiv aripioare picante cu cartofi gratinaţi la cuptor (arashi.blosone.ro). Cât timp comisia s-a retras, consilierii rămaşi în sală au primit colindul celor de la Corul Filarmonicii, alături de care au servit şi un pahar de şampanie (www.ziaruldemures.ro). Predealul este locaţia ideală unde vă invităm să vă instalaţi tabăra atunci când doriţi să mergeţi la schi sau în drumeţii montane (http://vila-select.ro). În curând aici veţi găsi locaţiile disponibile pentru reclama dumneavoastră (www.promptid.ro).

a servi pentru a mânca / a bea:

locaţie pentru loc, amplasament, poziţie, situare:

3. Concluzii Descrisă, de cele mai multe ori, doar ca un tip de abatere lingvistică, hipercorectitudinea rămâne unul dintre cele mai interesante fenomene, care pune în evidenţă o serie de realităţi ale funcţionării limbajului, cum ar fi libertatea vorbitorului, care poate opta între mai multe posibilităţi de realizare a unui fapt de limbă, importanţa analogiei în actul lingvistic,
127

intervenţia factorului conştient în gestionarea materialului lingvistic, importanţa determinărilor psiho-sociale în procesul de inovare – adoptare a unui model lingvisic etc. „[...] hipercorectitudinea este un fenomen creator de limbă. Deşi multe dintre formele care apar astfel sunt respinse de norma literară, acest fenomen reprezintă una dintre sursele importante prin care limba obţine rezultate asupra cărora vorbitorii îşi exprimă opţiunile. Hipercorectitudinea este una dintre formele esenţiale prin care limba se află în mişcare evolutivă. Ea este un indice care dă seama de caracterul social al limbii. Importanţa ei nu stă atât în faptul că ar furniza limbii forme viabile, cât în aceea că este o formă prin care evoluţia ei se exercită” (Gafton, Hipercorectitudinea, p. 9). NOTE
[1] Pentru definirea conceptului şi tipologie, vezi Hristea, Hipercorectitudinea, p. 171-180 şi, de asemenea, Idem, Probleme, p. 277-315; pentru cauzele fenomenului şi condiţiile în care se produce, ca şi pentru bibliografia problemei, vezi, mai ales, Gafton, Hipercorectitudinea. [2] Adesea, fenomenul hipercorectitudinii a fost tratat chiar ca un tip de analogie nesistematică. [3] Deşi prefixul hiper- înseamnă, în general, „foarte”, „excesiv de”, hipercorectitudinea nu este o corectitudine dusă la extrem, ci o abatere. [4] Cf. şi fr. hyperurbanisme, hyperdialectisme, hypercorrection ; germ. Hyperkorrektur, Hyperkorrektheit, Hyperkorrekte Sprachformen, Überentäusserung ; engl. hypercorrection, hyperurbanism, hyperforeignism, overcompensation etc. [5] Alexandru Gafton face observaţia că „perspectiva sociolingvistică, una dominantă, este, sub o formă sau alta, omniprezentă în toate situaţiile de hipercorectitudine, la orice nivel ar apărea fenomenul a cărui esenţă o constituie” (Gafton, Hipercorectitudinea, p. 59). Lingvistul ieşean atrage atenţia asupra faptului că vorbitorul nu este un participant pasiv la actul comunicării. El nu doar are capacitatea de percepţie, analiză şi producere a sunetelor, ci poate sesiza diferenţele la contactul cu o altă normă şi îşi poate orienta discursul către şi în funcţie de receptor, atunci când, în urma comparării celor două norme, se pot semnala diferenţe semnificative, care se cer estompate sau reduse. [6] Aşa cum remarca Iorgu Iordan, corolarul acestei „temeri” legate de posibilitatea de a greşi este „voinţa de mai bine”, care se poate manifesta în mai multe direcţii: „Deseori, sunt sigur că teama este aproape inexistentă, ceea ce însemnează că rămâne numai dorinţa de a vorbi corect, ba chiar frumos, elegant şi distins” (Iordan, Hiperurbanisme, p. 310). [7] „După observarea destul de atentă a normei către care tinde, vorbitorul începe să construiască raţionamente bazate pe analogii pentru toate situaţiile (contextele) cu care se confruntă” (Ibid., p. 31). [8] Theodor Hristea, de pildă, are în vedere, ca principale aspecte ale hipercorectitudinii, doar hipercorectitudinea grafică, fonetică, morfologică şi sintactică (Hristea, Probleme, p. 292). Nici în DŞL (s.v.) nu găsim oferite exemple decât pentru hipercorectitudinile de natură fonetică şi gramaticală, iar în ELR (s.v.), deşi se specifică faptul că hipercorectitudinea se manifestă şi în domeniul formării cuvintelor, exemplele oferite sunt puţine şi nu lipsite de ambiguităţi, aflându-se mai degrabă în sfera hipercorectitudinilor fonetice. [9] Prin abstractizare şi generalizare, termenul anticameră a ajuns astăzi să însemne, între altele, şi locul unde te pregăteşti înainte, în vederea pătrunderii într-o anumită zonă de interes. [10] Exemplele pe care le oferim în lucrare, culese, în majoritatea lor, de pe internet, păstrează particularităţile (orto)grafice originale. [11] Ceea ce ar însemna că aici (spre deosebire de anticameră) prefixul anti- a fost „tradus” prin ante-. [12] CDDE avansează ipoteza unui *nautare, derivat din nauta „navigator, corăbier” (cf. şi Densusianu, ILR, II, p. 316). [13] Interesant este că, atât la Puşcariu, dar mai ales la Tiktin, apar notate cu un singur n ca normă şi alte cuvinte derivate cu prefixul în- şi care şi astăzi sunt scrise cu literă dublă: înădi, înebuni, înegri, înegura, înoda, înoi, înopta, înora ş.a. [14] DA consideră că ainte este un rezultat normal din punct de vedere fonetic; CDDE explică trecerea lui î la i (*aînte > ainte) prin poziţia atonă pe care o avea uneori în frază (cf. it. avanti, prov. avan, fr. avant, cat. abantes). [15] După DA, este însă vorba de o contaminare a lui ainte cu îninte < in ante. 128

[16] Desigur, fonetismele fără î iniţial pot rezulta şi din căderea accidentală a acestui sunet, în vorbirea neglijentă, în tempo rapid sau în fonetică sintactică: „Foaie verde bob şi linte / Să jucăm sârbanainte” (Folclor); „De la lume adunate şi-napoi la lume date” (Folclor); „Potop e-napoi şi nainte” (Bacovia); „Fii cuminte ca-nainte, nu fi prost precum ai fost” (Folclor); „Are gâtul foarte-nalt / Şi picioarele cam lungi / Dacă vrei să-i dai o floare / E cam greu la ea s-ajungi” (Folclor). [17] Grafiile analogice înnainte, înnapoi, înnalt se întâlnesc şi în textele literare, începând cu secolul al XVI-lea. În Liturghierul lui Coresi (1570), de exemplu, apare forma înnainte: „[D]e ceaste puse înnainte şi sfinţite ci/nstitele darure, Domnului să ne rugă/m (fragment reprodus după ediţia Liturghierul lui Coresi, text stabilit, studiu introductiv şi indice de Al. Mareş, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1969, p. 144). Chiar şi mai târziu, în secolului XX, putem întâlni astfel de grafii. Nicolae Iorga, de pildă, scrie în mod consecvent înnainte, înnapoi, înnalt, înnălţa, înnălţime (vezi Nicolae Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a vietii religioase a Românilor, 1908). [18] Cf. Toma, LRC, p. 138: „Căutarea cu orice preţ a unor termeni « culţi », « radicali » şi evitarea cuvintelor obişnuite, considerate « banale », inclusiv în contexte care nu solicită aceste exigenţe, este denumită cultism şi reprezintă o deficienţă de exprimare”. [19] În lingvistica românească, termenul a fost impus în special prin studiile lui Iorgu Iordan şi Sextil Puşcariu În lingvistica românească, termenul a fost impus în special prin studiile lui Iorgu Iordan şi Sextil Puşcariu. [20] Cf. Sextil Puşcariu, Privire, p. 178, care vede în hiperurbanisme „cazuri de exces de zel în prefacerea rostirii ţărăneşti în rostire orăşenească”. Cu aceeaşi accepţie întâlnim termenul şi la Vendryes, Le langage, p. 59: „On appelle hyperurbanisme l'excès auquel entraîne le souci de la correction, quand on se pique de beau langage. Un paysan d'Italie, voulant parler le latin de Rome et sachant qu'à un o long de son dialecte correspondait souvent la diphtongue au dans le langage de la capitale, disait plaustrum pour plostrum, cauda pour coda, plaudere pour plodere; c'est un hyperurbanisme”. [21] Particularităţile fonetice sunt, de altfel, cele mai „stridente” fenomene care determină opoziţia dintre dialecte, sau dintre acestea şi limba literară. Totodată, anumite trăsături fonetice fac să se vorbească, de pildă, despre un „accent” moldovean, bănăţean etc. [22] „Este indiscutabil că, în conştiinţa celor mai mulţi vorbitori, e vie nu opoziţia dintre vorbirea orăşenească şi cea rurală, ci dintre ceea ce numim « literar » şi « neliterar ». De aceea şi eforturile conştiente ale subiectelor vorbitoare sunt îndreptate în direcţia conformării faţă de limba literară şi nu faţă de vorbirea din mediul citadin” (Hristea, Probleme, p. 281). [23] „În mod obişnuit, dacă nu cumva chiar exclusiv, se foloseşte termenul hiperurbanism, înlocuit în vremea din urmă tot mai frecvent prin hipercorectitudine, când e vorba de fenomene fonetice sau, mult mai rar, gramaticale. Eu cred că el poate fi întrebuinţat şi în legătură cu unele fapte lexicale” (Iordan, Hiperurbanisme, p. 310). [24] Fiind de domeniul lexicologiei normative, „adecvarea cuvântului la specificul stilistic al textului este o exigenţă de rafinament a selecţiei lexicale [...]. Diferenţierea (sau marcarea) stilistică se produce pe mai multe axe: niveluri sau registre stilistice, stiluri funcţionale, domenii profesionale, axa temporală, răspândirea teritorială, raportarea la normele literare, frecvenţa utilizării cuvântului, atitudinea afectivă” (Toma, LRC, p. 139). [25] Exemplele au fost selectate de noi şi provin, în general, din resurse online. [26] De aici şi interpretarea, falsă, a acestui pronume ca fiind „de politeţe”. În realitate, dânsul este pronume personal şi poate fi folosit atât în legătură cu persoane, cât şi cu alte categorii de „animate”, şi chiar cu lucruri. De altfel, în Moldova pronumele dânsul e folosit în mod curent cu referire la animate non-umane sau inanimate („dânsa” poate fi, de pildă, vaca pe care o mulge ţăranul, dar şi funia cu care o leagă).

Coteanu, Ion, Wald, Lucia (redactori responsabili), (1981), Semantică şi semiotică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. ***(1978), Formarea cuvintelor în limba română, (FCLR. Prefixele),., vol. II Prefixele, Editura Academiei, Bucureşti. ***(2007), Formarea cuvintelor în limba română din secolele al XVI-lea – al XVIII-lea, (CLRV), , coordonator Magdalena Popescu-Marin, Editura Academiei Române, Bucureşti,. Gafton, Alexandru, (2000), Hipercorectitudinea. Abordare fonetico-fonologică din perspectivă diacronică şi cu aplicare la palatalizarea labialelor şi la velarizare, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,. Hristea, Theodor (1962), Conceptul de hipercorectitudine, în LR, XI, nr.2. 129

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Hristea, Theodor (1968), Probleme de etimologie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,. Hristea, Theodor, (coord.) (1984), Sinteze de limba română, ediţia a treia, revăzută şi din nou îmbogăţită, Editura Albatros, Bucureşti. Iordan, Iorgu, Hiperurbanisme lexicale, în Coteanu – Wald (1981), Semantică, p. 310-314. Puşcariu, Sextil (1976), Limba română, vol. I Privire generală, Editura Minerva, Bucureşti. Stoichiţoiu-Ichim, Adriana (2001), Vocabularul limbii române actuale. Dinamică. Influenţe. Creativitate, Editura ALL Educational, Bucureşti. Toma, Ion (2001), Limba română contemporană. Privire generală, Editura Niculescu, Bucureşti. Vendryes, J,. (1921), Le langage. Introduction linguistique a l`histoire, La Renaissance du Livre, Paris. Dicţionare. Surse CDDE = I.-A. Candrea, Ov. Densusianu (2003), Dicţionarul etimologic al limbii române. 1. Elemente latine A – Putea, Editura Paralela 45, Bucureşti. Ciorănescu, DER = Alexandru Ciorănescu (2001), Dicţionarul etimologic al limbii române, Editura Saeculum I.O., Bucureşti. Densusianu, ILR = Ovid Densusianu (1961), Istoria limbii române, editată de J. Byck, vol. I, II, Bucureşti. DA = ***(1913-1949), Dicţionarul limbii române, publicat de Academia Română, A – De şi F – Lojniţă, Bucureşti. DOOM 2 = ***(2005), Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,. DŞL = Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan (2001), Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira, Bucureşti. DVL = ***(2008), Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, studiu introductiv, ediţie, indici şi glosar de Gh. Chivu, Editura Academiei Române, Bucureşti. Bobb, Dicţionar = (1822-1823), Dictionariu rumanesc, lateinesc si unguresc, dein orenduiala excellentii sale preosfintitului Ioan Bobb, vladeicul Fagarasului asediat si cu venitu cassi clerului typarit in doao tomuri, tom I A-L, tom II M-Z, in Clus, (versiune ebook, disponibilă la www.archive.org). Laurian– Massim, DLR = (1876) Dicţionariul limbei române, după însărcinarea dată de Societatea Academică Română, elaborat ca proiect de A.T. Laurian şi I.C. Massim, Bucureşti, tom. I, 1871, tom. II (colaboratori Iosif Hodoş şi G. Bariţiu). Lexiconul budan = (1825), Lesicon romànescu-làtinescu-ungurescu-nemţescu, Buda, (versiune ebook, disponibilă la www.archive.org). MDN = Florin Marcu (2000), Marele dicţionar de neologisme, Editura Saeculum I.O., Bucureşti. Puşcariu, EW = Sextil Puşcariu (1905), Etymologisches Wörtebuch der rumänischen Sprache. Lateinisches Element, Carl Winter's Universitätsbuchhandlung, Haidelberg,. Tiktin, DRG = H. Tiktin (1998), Dicţionar român-german, 4 vol., ediţie anastatică coordonată de Paul Miron, Editura Paideia, Bucureşti,.

CONSIDÉRATIONS SUR L' HYPERCORRECTITUDE (angl.) LEXICALE Le but de cet article est de traiter la hipercorrectitude (angl.) lexicale, un type de correctitude qui est moins étudié dans la littérature de spécialité. Ses effets se produisent dans le domaine de la formation des mots. Un aspect intéressant de la hipercorrectitude (angl.) lexicale est représenté par ce qu' on appelle le hiperurbanisme lexical qui, en général, désigne le cultisme de certains locuteurs, manifestée par un certain excès de néologismes ,souvent inappropriée dans la situation de communication et motivée par la préoccupation de s' exprimer d' une manière soignée et élevée. Mots clés : correction lexicale, hiperurbanisme lexical, cultisme’.

RÉSUMÉ

130

Ana-Maria BOTNARU, Universitatea „Spiru Haret“, Bucureşti

POVEŞTI DESPRE CUVINTE: LUNCĂ
Cuvântul „luncă“ vine din limba slavă, unde lonka însemna „mlaştină“. Trebuie să fi pătruns foarte devreme în limba română, pe vremea când în slava veche exista fenomenul nazalizării, dispărut ulterior şi care nu s-a conservat în niciuna din limbile slave vecine, menţinându-se în schimb în dialectele sud-dunărene (mai precis, în meglenoromână). Dicţionarele consultate de noi [1] înregistrează, cu variaţii nesemnificative, definiţia următoare: „pădurice formată din sălcii, răchită, anini, plopi etc. pe malurile unei ape curgătoare; zăvoi“. Tranziţia sensului se explică astfel: „mlaştină“ > „mlaştină împădurită“ > „pădure“. Termenul are o familie lexicală restrânsă (ca, de altfel, majoritatea termenilor de origine slavă din sfera semantică a pădurii): colectivul luncet, diminutivele lunculiţă, luncuţă, adjectivul luncos. Vom analiza, în cele ce urmează, harta 410 din ALRR - Muntenia şi Dobrogea [2] (întrebarea [1298]: „Cum îi spuneţi la locul neted (cu copaci) de-a lungul unei ape?“). Răspunsul „luncă, lunci“ este înregistrat în majoritatea punctelor de anchetă. Atunci când subiecţii dau un alt răspuns, acesta include - explicit sau implicit a) localizarea în apropierea unei ape:
„loc pă malu gârli“ [°760], „prând dă gârlă“ [°702], „prundu gârli“ [°714], „mal dă luncă“ [°706], „malu păduri“ [°707], „malu api“ [°719, °720], „plantaţie pă şânalu api“ [°784], „(în) prund“ [°696, °708], „vărsătură (dă apă), vărsături“ [°769, °775, izolat, în vestul Munteniei], „un grind“ [°851]

sau referirea directă şi exclusivă la o întindere de apă: „baltă, bălţi“ [°873], „loc di baltă“ [°873] b) referiri la natura terenului:
„vale, văi“ [°723, °764, °817], „loc neted“ [°718, °830], „loc drept“ [°876], „loc întins“ [°884], „aşăzare joasă“ [°775] „(un) loc şes“ [°717, °768, °785, °825, °827]

c) menţionarea unei forme (joase) de relief:
„şes, (şesuri)“ [°705, °766, °767, °871, °872], „câmpie“ [°708, °774].

Remarcăm că pădurea este doar accidental menţionată în răspunsurile date de subiecţii anchetaţi. Sensul principal al termenului „luncă“ este „şes“, cel de „pădure“ fiind secundar. Uneori, subiecţii indică un cuvânt din câmpul lexico-semantic „pădure“, dar pe care dicţionarele îl înregistrează cu un alt sens, fără nicio legătură cu definiţia lexicografică a termenului „luncă“: „dumbravă“ [°729, °734], „crâng“ [°711], „poiană“ [°692, °694, °761], „liz(i)eră (dă copaci)“ [°716, °703, °874]. Accidental, răspunsurile din ancheta dialectală nu au nicio legătură cu câmpul lexico-semantic „pădure“: „grădină“ [°761], „livadă“ [°771], „izlaz, izlazuri“ [°806].
131

Acest fapt se explică probabil astfel: subiecţii trăiesc într-o zonă unde relieful şi peisajul nu sunt dominate de lunci; neexistând „realitatea“ respectivă, nu există nici cuvântul care să o exprime – atunci, subiecţii încearcă să aproximeze, apelând la cuvinte care le sunt familiare, chiar dacă sensul acestora este, uneori, foarte departe de conţinutul întrebării puse de anchetator. Cazul cel mai interesant este şi cel mai rar întâlnit: atunci când vorbitorii răspund folosind un sinonim al cuvântului „luncă“: „zăvoi“ [°698, °750] – şi acesta, tot de origine slavă. Pe harta 410 figurează şi trei „exclusivităţi“ dobrogene, pe care le menţionăm pentru „culoarea“ lor – locală şi „exotică“ deopotrivă: a) „ceair, ceairi“ [°882], „ceair, ceairuri“ [°883], „ceir, ceire“ [°879] (1. teren, de regulă împrejmuit, din apropierea unei ape, folosit pentru păşunat; 2. teren necultivat din apropierea unei ape) din tc. çair b) „reniş, renişuri“ [°893], cu varianta „râniş, rânişuri“ [°878] (strat de nisip sau de pietriş pe fundul apelor curgătoare), renie (ucr. dial. rjien) + suf. -iş c) „derea, derele“ [°899] din tc. dere. „Luncă“ a pătruns masiv în toponimia românească, rezultând un număr impresionant de derivate şi compuse (nu toate având însă sensul de „pădure“): Lunca [3] (Ab [4], Ag, Bn, Bt, Bz, Db, Gl, Hd, Iş, If, Mş, Nţ, Ot, Sv, Tl, Tr, Vs, Vl), Lunca Ampoiţei (Ab), Lunca Apei (Sm), Lunca Banului (Mh, Vs), Lunca Bicazului (Nţ), Lunca Bisericii (Ab, Nţ), Lunca Bonţului (Cj), Lunca Borlesei (Bn), Lunca Brad (Hd), Lunca Bradului (Mş), Lunca Câlnicului (Bv), Lunca Calului (Vl), Lunca Cernii de Jos / Sus (Hd), Lunca Cetăţuii (Iş), Lunca Cireşului (Vl), Lunca Ciurei (Iş), Lunca Corbului (Ag), Lunca Dochiei (Bc), Lunca Florii (Cs), Lunca Frumoasă (Bz), Lunca Gantei (Bz), Lunca Găinarilor (Nţ), Lunca Goieşti (Ab), Lunca Grajduri (Iş), Lunca Jariştei (Bz), Lunca Jiu (Hd), Lunca Jiului (Dj), Lunca Largă (Ab), Lunca Leşului (Bn), Lunca lui Buda (Vl), Lunca Mare (Bz, Gj, Ph), Lunca Mărcuşului (Cv), Lunca Merilor (Ab), Lunca Moldovei (Nţ), Lunca Murei (Bz), Lunca Mureşului (Ab, Mş), Lunca Nouă (Vs), Lunca Ozunului (Cv), Lunca Petrişorului (Bz), Lunca Prahovei (Ph), Lunca Prutului (Iş), Lunca Puţului (Bz), Lunca Rateş (Iş), Lunca Sasului (Bz), Lunca Sătească (Bn), Lunca Strâmbului (Nţ), Lunca Târnavei (Ab), Lunca Veche (Vs), Lunca Vişagului (Cj), Lunca Vâscului (Bz), Lunca Zaicii (Cs), Lunca de Jos / de Sus (Ab, Hg), Lunca la Tisa (Mm), Meteş Lunca (Ab), Stăneşti-Lunca (Vl), Şugag-Lunca (Ab), Cornu Luncii (Sv), Dosu Luncii (Ab), Gura Luncii (Hd), Luncşoara (Ag, Ar, Bh, Hd, Mh), Luncuşoara (Sv), Luncşoru (Dj), Luncile (Bz, Sv, Vr), Luncani (Bc, Hd, Hg, Tm), Luncani-Margina (Bc), Luncanii de Jos / de Sus (Tm), Valea Luncii (Cj), Pătrimea din Luncă (If), Remetea Luncă (Tm), Luncasprie (Bh), Agrieş-Luncă (Bn). Termenul are extensiuni variate şi în hidronimie [5] : Lunca (8), Lunca Berzei, Lunca Mare, Lunca Meteşului, Lunca Negrii, Luncşoara, Luncilor (2), Luncoiu. Ca şi codrul, crângul sau dumbrava, lunca este un topos al imaginarului şi limbajului poetic eminescian:
„Şi dacă luna bate-n lunci Şi tremură pe lacuri Tot o să-mi pară că de-atunci Sunt veacuri.“ [6] 132

Mircea Cărtărescu („Levantul“). apud Vianu.„În ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă şi luncă. Bucureşti: Univers Enciclopedic. Gheorghe (2006). Magdalena VULPE). Mots-clés : prairie. étymologie. mais aussi sa famille lexicale. Nicolae SARAMANDU. Tudor (1968). Brâncuş. Ion IONICĂ. Muntenia şi Dobrogea (2001) (autori: Teofil TEAHA.“ [7] Lunca. „În miezul verii“). Bucureşti : Cartea Românească. Gheorghe (2002). vol. „Vântul“. Important. linguistique et extralinguistique. Gheorghe (2002). Cifra notată între paranteze rotunde reprezintă numărul de cursuri de apă din România care poartă numele respectiv. Gheorghe (2006). Bucureşti : Editura Politică. (NDU). Craiova : Universitaria. Dicţionar invers al numelor de ape din România. spaţiu reprezentativ pentru frumuseţea sălbatică a naturii. (DEX). Bolocan. Gheorghe (1931). [5] Hidronimele citate în acest articol sunt preluate din: Bolocan. Bucureşti : Editura Academiei Române – harta 410. Bolocan. Bucureşti-Chişinău: Litera Internaţional. CADE (v. „Mărioara“). REFERINŢE BIBLIOGRAFICE RÉSUMÉ HISTOIRES DES MOTS : LUNCĂ Dans cet article. „În margini“. Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu. sa répartition territoriale. Dicţionarul explicativ al limbii române (1996). Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu. [7] PL. Nous mettrons également en évidence les valences poétiques de ce terme. Bucureşti : Editura Academiei Române. Dimitrie Bolintineanu („Dochia“. tout en les illustrant par des exemples pris dans la création de Mihai Eminescu et d’autres écrivains roumains. III. lac şi ţărmuri. Mihai CONŢIU. Şi maeştrii picturii româneşti s-au exersat asupra acestei teme – amintim aici celebrul tablou al lui Ştefan Luchian. de l’un des termes les plus intéressants faisant partie de la sphère sémantique de la forêt : le mot “ luncă ” (“prairie”). Valeriu RUSU. 5 / 30. Paul LĂZĂRESCU. [3] Toponimele citate în acest articol sunt preluate din următoarele surse: Bolocan. Noul dicţionar universal al limbii române (2009). III. Candrea. Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. este prezentă în operele multor scriitori români: Vasile Alecsandri („Lunca din Mirceşti“. Ioan-Aurel. Dicţionar invers al numelor de ape din România. Grigore (2004). Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. George Coşbuc („Crăiasa zânelor“. Bucureşti : Editura Academiei RSR. bibliografia). nous poursuivons de tracer l’esquisse monographique. Dicţionarul enciclopedic ilustrat Cartea Românească. (CADE). Bucureşti : Editura Academiei RSR. ses synonymes. Nous passerons en revue les toponymes. en premier lieu pour son ancienneté et ensuite par ses ”extensions” dans le vocabulaire roumain. Craiova: Universitaria. Introducere în istoria limbii române. „Călugărenii“. [4] Abrevierile notate între paranteze reprezintă numele judeţelor din România. Craiova : Universitaria. „Concertul din luncă“). Bogdan MARINESCU. Craiova : Universitaria şi Judeţele României Socialiste (1972). Nous nous rapporterons à l’étymologie du mot. apud Vianu. toponymes. [2] ALRR: Atlasul lingvistic român pe regiuni:. [1] DEX. „Bucăţi de noapte“). NOTE ALRR: Atlasul lingvistic român pe regiuni:. Tudor (1968). George Bacovia („Scântei galbene“. sens. anthroponyme 133 . 188 / 9. Mihail Sadoveanu („Aventuri în Lunca Dunării“). NDU. [6] Opere I. Adamescu. les hydronymes et les anthroponymes ‘dérivés de’ ou ‘composés avec’ le mot “luncă”. Muntenia şi Dobrogea (2001) vol. son sens lexicographique de même que les sens attribués par les sujets des enquêtes dialectales. „Lunca de la Poduri“ (1909).

Word composition is one of the most productive ways of word-formation. air and outer space advanced. working-man. p. spacecraft and spaceship.“flying at night”. Such compounds are like regularly derived words in that their meaning is readily understood. The semantic unit of the compounds seaman. Thus. when the combination seaman was first used it was not difficult to understand that it meant “a man professionally connected with the sea”. Non-idiomatic Compounds There are non-idiomatic compounds with a perfectly clear motivation. differentiating them from seagoing craft. 1986. The word differentiated in this way a sailor from the rest of making. and also aircraft to name the machines designed for air-travel. spaceman. if taken as a free form. still represent one of the most typical and specific features of English word-structure (Арнольд. This type of word-building. notion possessing enough relevant distinctive feature to ensure their separate existence. When aviation came into being the same formula with the same kind of motivation was used to coin the compound airman. The first component in these words. Yet. reading-room. degree of semantic independence of elements. the question of correlations of the separate meanings of the constituent parts and the actual meaning of the compound. The focus of great interest is the semantic aspect of compound words. the other two are conversion and affixation. This group seems to represent compounds whose meanings can really be described as the sum of their constituent meanings. and spaceship. let us consider the following groups of examples. Republica Moldova THE DEGREE OF SEMANTIC INDEPENDENCE OF ELEMENTS IN IDIOMATIC AND NON-IDIOMATIC COMPOUNDS It is possible to say that all languages are investigated daily because they change every time.Zinaida CAMENEV. Compounds are described from different points of view and are classified according to different principles: parts of speech they represent. Olga PASCARI Universitatea Liberă Internaţională. Compounds. in the last four words we can distinctly detect a slight shift of meaning. aircraft. Here the meaning of the constituents add up in creating the meaning of the whole and the referent either directly or figuratively. build on the model of airman. spacecraft. and airship are ready understood even when heard for the first time. Yet. bedroom. and the syntactic structure. in which new words are produced by combining two or more stems. The logical integrity of the new combination is supported by solid spelling and by the unity of stress. and so they need not be listed in dictionaries. When the meaning is not only related to the meaning of the parts but can be inferred from it. new notion were created. a sleeping-car is 134 . means of word composition.108). dining-room. though certainly fewer in quantity than derived or root words. airship. Chişinău. The article is fully devoted to the degree of semantic independence of elements. Or. the compound is said to be transparent or non-idiomatic. to put it in easier terms: can the meaning of a compound word be regarded as the sum of its constituent meanings? To try and answer this question. airman.“mail conveyed by air” or night flight . Spaceman . dancing-hall. (1) Classroom. sleeping-car. that is. is based on the fact as the conquest of the sea. is one of the three most productive types in Modern English. The non-idiomatic compounds can easily transformed into free phrases: air mail . evening-gown. aircraft. denotes an action or state of whatever or whoever is characterised by the word.

1986. (3) In the third group of compounds the process of deducing the meaning of the whole from those of the constituents is impossible. butter-fingers ("clumsy person. In these compounds one of the components (or both) has changed its meaning: a blackboard is neither a board nor necessarily black. 1997. We shall call idiomatic such compound the meaning of which is not a sum of the meaning of the determinant and the determinantum (Leech. "a passenger who stands in a crowded 135 . merry-go-round ("carousel"). His examples are: a trouser-suit which is not just a “suit with trousers” but “suit with trousers for women”. straphanger (1. mow obsolete except in Scottish . At least. nor is a dancing-hall actually dancing (cf. is a person. (2) Blackboard. horse-marine ("a person who is unsuitable for his job or position"). Similar enigmas are encoded in such words as man-of-war ("warship"). a sleeping child).96). Yet. These compounds are called idiomatic. It is clear that in all these compounds the meaning of the whole word cannot be defined as the sum of the constituent meanings. despite a certain readjustment in the semantic structure of the word. a compound may be very different in meaning from the corresponding free phrase. a chatterbox is not a box but a person. but an insect. Idiomatic Compounds On the other hand. lazybones. blackbird. it is clear that a blackbird is some kind of bird and that a good-for-nothing is not meant as a compliment (Арнольд. The word blackmail has nothing to do with “mail ‘post”. “chair which has wheels and chair which one pushes”. and yet the speech community quite calmly accepts such seemingly illogical word groups as a white blackbird. G. p. They look interchangeable since all push-chair have wheels and almost all wheel-chairs are pushed . p. bluestocking. Its colour is not necessary black. whodunit ("detective story"). the meanings of the constituents of the compounds of this second group are still transparent: you can see through them the meaning of the whole complex. mother-of-pearl ("irridescent substance forming the inner layer of certain shells"). one who is apt to drop things"). and yet wheel chairs are for invalids and push-chairs for infants. pink bluebells or an entirely confusing statement like: Blackberries are red when they are green.Leech calls this not idiomatic but petrified meaning. and a lady-killer kills no one but is merely a man who fascinates women. pick pocket. good-for-nothing. The key to meaning seems to have been irretrievably lost: ladybird is not a bird. This motivation is now forgotten and the compound is idiomatic. tallboy is not a boy but a piece of furniture. dancing pairs) (Quirk. A compound may lose its motivation and become idiomatic because one of its elements is at present not used in the language in the same meaning. He also compared wheel-chair and push-chair. football is not a ball but a game. The process of changing the meaning in such words has gone so far that the meaning of one or both constituents is no longer in the least associated with the current meaning of the corresponding free form. the expression in his opinion is suggestive of solidifying and shrinking of the denotation . wall-flower ("a girl who is not invited to dance at a party"). football.not a car that sleeps (cf. Thus a blackboard may be not a board at all but a piece of linoleum or some other suitable material.112). whereas bluebottle may denote both a flower and an insect but never a bottle. on the contrary. Its second element. p. chatterbox. The shift of meaning becomes much more pronounced in the second group of examples. of the word becoming more restricted in sense.34). 1974. lady-killer. was used in the 16th century meaning “payment exacted by freebooting chiefs in return for immunity from plunder”. Knowing the meanings of the constituents a student of English can get a fairly clear idea of what the whole word means even if he comes across it for the first time.

enfin. English Word Formation. étant donné que le sens global ne représente plus la somme des sens constitutifs. constitutive element. L'article est entièrement consacré au du degré d'indépendance sémantique des éléments constitutifs à la fois dans les composés idiomatiques comme dans les composés non idiomatiques. while the woman patient means to compliment the doctor on his being a handsome and irresistible man. no. Par contre. ou. Bauer. soit les modes de composition. If we examine the non-idiomatic compounds they seem to represent compounds whose senses can really be described as the sum of their constituent meanings. dans les composés idiomatiques. BIBLIOGRAPHY Арнольд И. R. Essex: Longman. il est pratiquement impossible de reconstruire la signification à partir leurs parties constitutives. compound word. my dear madam. as a sum of the direct meanings of its constituents. et al. LE DEGRE D'INDEPENDANCE SEMANTIQUE DES ELEMENTS DANS LES COMPOSES IDIOMATIQUES ET NON-IDIOMATIQUES La composition est l'un des trois moyens les plus productifs de la formation des mots en anglais contemporain. I make no distinction between the sexes. he takes or pretends to take the word lady-killer literally. Par exemple. the kind of book one is likely to read when travelling in buses or trains"). Quirk. Les composés sont décrits à partir de différents points de vue et sont classés à leur tour selon des principes différents : soit prenant en compte les parties du discours qu'ils représentent. Leech.bus or underground train and holds onto a strap or other support suspended from above". meaning. leur structure syntaxique. The suggested subdivision into three groups is based on the degree of semantic cohesion of the constituent parts. London: Penguin Book. As for the idiomatic compounds their meanings do not correspond to the separate meanings of their constituent parts. RÉSUMÉ 136 . (1997). En ce qui concerne les composés non idiomatiques. trash. doctor. Семантическая структура слова в современном английском языке и методика ее исследования. (1983). you are a perfect lady-killer. (1986). They are based on the degree of semantic cohesion of the constituent parts. Par exemple. In this joke. 1983. "a book of light genre. Moscow: Visshaia shcola. il est facile de comprendre ce que signifie “classroom” ou “ bedroom mean”. G. in contrast to the first group known as non-idiomatic compounds. В. ou bien le degré d'indépendance sémantique des éléments. p. The compounds whose meanings do not correspond to the separate meanings of their constituent parts (2nd and 3rd groups listed above) are called idiomatic compounds. In conclusion we would like to say that the degree of semantic independence of elements is of great importance. The following joke rather vividly shows what happens if an idiomatic compound is misunderstood as non-idiomatic. Patient: They tell me. L.45). nous pouvons dire que leur signification peut être déduite à partir des parties constitutives. Semantics. and degree semantic independency. the third group representing the extreme case of cohesion where the constituent meanings blend to produce an entirely new meaning (Bauer. (1974). no! I assure you. mais une personne inapte pour le poste qu'elle occupe Mots-clés : Idiomatic. “ horse-marine” est loin d'être un cheval marin. Cambridge: Cambridge University Press. A Comprehensive Grammar of the English Language. Doctor: Oh. 2.

but also as a mode of thought and a valuable. 1996:483) 137 . the use of metaphor to govern reasoning and behavior based on that reasoning. Coseriu believes that technical vocabulary is simply a nomenclature and as such not structured on the basis of language. Galaţi METAPHOR TRANSLATION IN ELECTRONICS TERMINOLOGY Introduction In the process of establishing links between the world and the language of science. This. scientific theories are constantly being replaced by more revealing and more accurate theories. Application of analogy and metaphor was therefore considered to blur the accuracy of knowledge representation. By this I mean the task of introducing terminology and modifying usage of existing terminology. metaphor might distort the scientific thought by conveying wrong ideas and lead to imprecision and vagueness due to its conceptual open-endedness. Boyd claims: “The use of metaphor is one of many devices available to the scientific community to accomplish the task of accommodation of language to the casual structure of the world. but rather on the basis of extralinguistic reality. signification” and “designation” coincide in this case whereas in the domain of the “natural” language they must necessarily be separated. This view is based on empiricist belief that the scientific concepts are acquired through accurate sense perceptions in such a way that they correspond to strictly defined entities in the world. Consequently. Lakoff sees metaphor not as a figure of speech. in technical usage the words area really the representatives of the “objects”. According to the empiricist view. even indispensable vehicle for conceptualizing and conveying new knowledge. Quite to the contrary. The meanings of terms constantly change as the amount of knowledge about them increases.Oana Magdalena CENAC Universitatea “Dunărea de Jos”. however. Structural linguists. 1981:48) Accommodation of scientific language to the development of science is a continuous process.” (Coşeriu. Empiricist philosophers suggested that metaphorical use of language might lead to imprecision and ambiguity. but as a mode of thought defined by a systematic mapping from a source to a target domain and characterized by: systematicity in the linguistic correspondences. metaphor is today accepted not only as a figure of speech. similarly. They are considered to be the main mechanism through which we comprehend abstract concepts and perform abstract reasoning. G. He claims that “since. thus misleading and distorting the judgment. metaphors play a very important role. discovering ever deeper levels of cognition.” (Boyd. regard the lexis of science as being strictly monosemous. many great thinkers have banned metaphor from scientific use. scientific language was believed to deal only with strictly defined categories. 1996:447) New concepts issuing from our experience are structured in the first place on the basis of their interaction with other concepts. Analogy and metaphor are therefore frequently described as “central to scientific thought” (Gentner and Jeziorski. namely the objects of the discipline in question. These conceptual correspondences or mappings usually follow a subconscious pattern of comparing items from different domains which share some minor but obvious characteristics. Similarly. the possibility for understanding novel extensions in terms of the conventional correspondences Over the centuries.

In this process some kinds of experience are structured preconceptually. In some cases they are also based on image similarity. Lighting is a word created by metaphorical extension. claiming that knowledge. comutator de iluminare). Thus. since electric current basically involves the motion or flow of electric charges. we shall see that today it has several meanings. when scientists started studying the forces acting between certain materials. Such metaphorical expressions. but in the seventeenth century. condensator) was initially called “lighting collector” (Rom. the phenomenon got its name after amber. 1993:29) Take for example the word electricity. using expressions to fill in the gaps in the lexicon (cf. if it rubbed with a cloth. condensator etc. câmp electric. according to Anderson’s definition “involve the application of a word or expression that properly belongs to one context to express meaning in a different context because of some real or implied similarity in the referents involved” (Anderson. Some authors express doubts whether such expressions might be nothing more than the cases of catachresis. These metaphors are predominantly based on correspondences in our experience. in domains lacking such preconceptual structure. “electromagnet” was “lightning magnet” (rom. We structure our reality by our conceptual schemes. is relative to understanding.”current drain” the amount of current a circuit draws from a power supply. Black 1996:25). Thus. metaphors conceptualize new knowledge. created in analogy to the current of water or current of air on the basis of common characteristics of motion. By mapping properties from sources to target domain. condenser (Rom. These terms were used for some time in Romanian electronics terminology.e. circuit electric luminos). thus influencing our thought process. Our examples from the electronics lexis have shown that other metaphors are frequently structured around the basic metaphorical expressions. but they did not last long and were soon replaced by internationalisms such as electromagnet. thus creating a set of correspondences between source and target domains. defining them as “isolated one-shot mappings from a single conventionalized mental image” (Lakoff. i. we understand experience via metaphor. a “point from witch the current flows. “ripple current” presence of an alternating current 138 . However. A variety of metaphor types are encountered in the language of electronics. like truth.Lakoff develops the “experimentalist” account of knowledge. magnet de aprindere) and electric field was “lighting circuit” (rom. Lakoff speaks of “image metaphors”. We shall compare the metaphorical models of English and Romanian electronics terminology in order to point out the mechanism of structuring the metaphorical models across languages. they have another function: they also reveal aspects of reality as yet unseen. one of which is synonymous with the lexeme “electric current” or shorter “current”. again using metaphors. Six hundred years BC a Greek philosopher noted that the amber (“electron” in Greek) attracts light particles. 1964:53). This phenomenon remained a curiosity for twenty two centuries. concepts of positive and negative electricity were introduced. However. Here is another metaphor among the basic lexemes of electronics science. In our example of electric current we shall further have current source. If we continue observing the lexeme electricity. due to the fact that a century earlier Benjamin Franklin noted that lighting was a form of electricity. Metaphorical expression in the electronics lexis The analysis of the electronics leis will show that a great number of electronics terms are of metaphorical origin. A century later.

the current flow may be high and low. and is quite high. the above described metaphorical model of current and the lexemes grouped around it. sharp. Parallel metaphorical expressions can be found in all branches of the electronics lexis in the two languages: Field – câmp wave – val Avalanche – avalanşă threshold. However. Thus. in a number of examples the given metaphorical model was found to be more consistently applied in English than in Romanian. Grass -“ the pattern produced by random noise on an A-scope. the unwanted stray current that flows across the surface on an insulator or an insulating material. however. In English.stog Head – cap loop – buclă. spiră Node – nod al unei reţele shell – înveliş electronic Fiber – fibră grass – ondulaţii ale bazei de timp datorită zgomotului electric If we look at definitions of the given lexemes in electronics dictionaries. we speak of little and big (magnitude) of current.component in a direct/current signal. constantly moving pulses”. sharp. In Romanian translation. closer examination will reveal that a particular metaphorical model rarely overlaps in all its parts. the mediator between the source and the target concepts is the metaphorical model of atom. constantly moving pulses on the base line” Shell . current rises rapidly…. etc.prag Branch – ramificaţie bridge . however.“a group of electrons having a common energy level that forms part of the outer structure of an atom” In the first example the metaphor is created on the basis of similarity between grass and “closely spaced. in which the groups of electrons associated to the nucleus are logically described as shells. it appears as closely spaced. Current in the reverse-biased region is usually much lower. Similar differences can be found in another metaphorical model. curent al zgomotului de fond. e. a number of equal mappings will be found in the two languages. Parallel mappings If metaphorical models in English electronics lexis are compared to the Romanian ones. If we take. in which the characteristics of human beings are attributed to electric charges. for example. b. Contrastive analysis of metaphorical models in English and Romanian a. “leakage current”. we shall prove that most of them have parallel metaphors in the two languages: Current flow .curent de scurgere Current source – curent electric emiţător Current drain – curent de descărcare/debit Leakage current – curent de scurgere Ripple current – curent de ondulaţie.bias region.pod Bundle – fascicul stack . as seen in the following examples: 139 . Divergent metaphorical models in the two languages Contrastive analysis of metaphorical models in English and Romanian electronics lexis have parallel structures in the two languages. One or more features of the source concept are integrated to produce a new concept and its expression. In a second example. for example. like a current of a river: In the forward.g. we shall see that their conceptual and semantic productivity is based on analogy.

5. Thus. we shall discover that. it does not escape. metaphors help us to structure categories. Both languages use metaphors to describe a conceptual category. but different associative meanings. If we accept the view that the semantics of a word may be defined as a combination of different types of meaning. the broken bond is re-established 2. magnetically or mechanically by forcing air through the gap”. Electrons detach themselves and wander at random within the crystal lattice. according to patterns of their conceptual and semantic features. The number of electrons released depends on frequency. Thus we have examples of lexemes in electronics lexis of the two languages: horn – pâlnie pin – ac cu gămălie lobe – petală reed . 4. although different. Electrons reach sufficient speed to escape from surface of the conductor. electron does not wander at random. In the Romanian translation. defined as “a thin bar located in a narrow gap and made to vibrate electrically. clipire If we analyze the conceptual structure of the given lexemes.foiţă beat – licărire. a great part of the metaphorical component is lost. concepts and terms that will serve as vehicles of thought and will both enable communication of existing knowledge and encourage further research and discoveries. but it “moves chaotically”. Lexemes reed and foiţă (little leaf or thin leaf). 3. since they are structured by different metaphors. using a different metaphor. In the process of structuring our experience. They are used to denote “a figure such as circle or ellipse enclosing an area of intensified response”. Electrons acquire sufficient energy to break the bonds and jump into the conduction band. we can embrace the idea of vital function metaphors in scientific thought as a basic mechanism which helps us to understand abstract concepts by means of concrete concepts. Lexemes lobe and petală (“petal”) are created with reference to the feature of a PARTICULAR SHAPE. or does not use it at all. Conclusion Once we have rejected the empiricist conception of linguistic precision and accepted the dependence of scientific knowledge on our interaction with the world. The feature of being WIDENED at one end is the basis of parallel metaphorical lexemes horn and pâlnie: “a radiating device that is essentially a cylindrical or rectangular pipe whose surface flares from a narrow entry to a wide exit”.1. 140 . In a number of cases we shall find another type of divergence in a metaphorical structure of the two languages. the possibility is that will meet a hole. we could say of the above pairs of metaphorically created English and Romanian lexemes that they have the same conceptual. metaphors in the two languages usually point at the same or at similar features of the conceptual category. When an electron moves randomly about in the crystal. but “leaves” the surface of the conductor. belonging to different metaphor types. however. in Romanian. are structured on the basis of the fact that something is THIN and VIBRATE. The given examples illustrate the case when one language uses the metaphor where another language uses it less consistently. Analysis of the electronics lexis has revealed a great number of expressions of metaphorical origin. each language. When an electron meets a hole. 6.

Cambridge University Press. E.) Semantics and the Lexicon. Lakoff. Ortony (ed. we may argue that. 4. (1964) – The Psychology of the Metaphor. p. The examples of metaphorical patterns used in the electronics lexis have shown that in the process of creating metaphorical mappings. Gunter Narr Verlag. The analysis has shown that most metaphorical models have parallel mappings in the two languages. and Jeziorski. R. Tübingen. London. 2. Metaphor and Thought. D. It is worth mentioning that in the examples employed for different purposes. G. Black. (1996) – “More About Metaphor” in A. Ortony (ed. p. p. 202-251. 6. Gentner.27-36. 7.481-532. Whatever the answer. A closer examination of the six sentences highlighted the use of another strategy of translation i. Cambridge University Press. in Papprotte. Cambridge University Press. Newmark. 1985. The comparison of these metaphors reveals some traits of the fundamental conceptual mechanism of metaphorical mappings in the scientific lexis. H. In another type of divergence the two languages use different metaphors to conceptualize the same experience. in a number of cases the metaphorical model was found to be more consistently applied in English than in Romanian. Amsterdam. W. (see section b).The comparison of English and Romanian metaphorical models has revealed patterns of similarities and differences between the two languages on this level. The Ubiquity of Metaphor. Dordrecht. adjective and verb phrases (see section 3b).19-41. and Rene Derven.) Metaphor and Thought. in A. (1996) – “The Shift from Metaphor to Analogy in Western Science”. G. it is obvious that language provides a key which helps us unlock. 3. This interaction could be adequately expressed by the question put by Kuhn: “Does it obviously make better sense to speak of accommodating language to the world than of accommodating language to the world than of accommodating the world to languages? Or is the way of talking which creates the distinction itself illusory? Is what we refer to as “the world” perhaps a product of a mutual accommodation between experience and language?” (Kuhn 1996: 541-542). Starting from Newmark’s strategies of rendering a text from a source language into a target language. Boyd. the doors of cognition. a closer examination reveals that there is rarely a consistent overlapping of all elements of a metaphorical model in both languages. p.) Metaphor and Thought. Coşeriu. in the case of parallel mappings existing between the two languages. Benjamins. to replace the image in the source language with a standard target language which does not clash with the electronics terminology of the target language (see section b). Boston. Ortony (ed. we could also demonstrate the use of the metaphors at different levels: noun phrases (see section 2 and 3a). (1999) – “The Contemporany Theory of Metaphor”. 105. C. a translator should reproduce the same image in the target language.). M.C. p. in A.e. Kluwer Academic Publisher. 8. one by one. (1993) – “The Syntax of Metaphorical Semantic Roles” in J. However. Journal of Genetic Psychology. and Geckeler. 5. Thus. P. there is a rich interaction between the language and the world. (1981) – Trends in Structural Semantics. Another interesting situation is that in which characteristics of human beings are applied to the electric charges.533-542.53-73. (1985) – “The Translation of Metaphor”. (1964) – “Metaphor and Theory Charge: What is “metaphor” a metaphor for?” in A. Lakoff. Cambridge University Press. p. Ortony (ed) Metaphor and Thought. Anderson. 141 . M. Pustejovski (ed. (see section a). REFERENCES: 1.

model metaforic TRADUCEREA METAFOREI ÎN TERMINOLOGIA ELECTRONICĂ 142 . (1996) – “Metaphor in Science”. 533-542.) Metaphor and Thought. În lucrarea de faţă. Ortony (ed. Acestea sunt considerate a fi principalul mecanism prin care înţelegem şi elaborăm concepte abstracte. Kuhn. REZUMAT În procesul de stabilire a legăturii dintre lume şi limbajul ştiinţei.9. ne propunem să comparăm modelel metaforice din cadrul termonologiei electronice româneşti şi engleze pentru a puncta mecanismul de structurare a acestora. Cuvinte cheie: terminologia electronică.S. p. in A. Cambridge University Press. metaforă. metaforele joacă un rol foarte important. Un tip aparte de metafore sunt reperabile în domeniul terminologiei electronice. T.

However. as “language is the living history of the human soul. refine and fix the English language. duties and powers. connected to and influenced by other systems further on advocates for a closely cut specialized vocabulary. the invention of the motor car and telegraphic communication. as well as innovation. reformations. equipment. which attach specific value to the lexemes under question regardless of the field they feature. the emergence of professional criminals. the well built institutional framework. Unlike the field of legal sciences. The two key timeframes . the making of Home Office. crimes and offences. some more direct than others: class and gender perceptions of police. The emergence of law enforcement as a self-governing social entity. names of police officers. pre-war strike waves. arbitrariness and corruption in police. order and the value of regulation. we target a corpus of semanticallyrelated words and envisage their socially-determined lexical evolution.the 19th and 20th centuries . texts are not its main object. The names of police officers are considered both diachronically (19th century versus 20th century) and synchronically (the level of formality). As any specialised vocabulary.”[1] The law enforcement in the UK has developed a specialised terminology starting with the first attempts to regulate police work and duties in the 14th century. here we study police terminology. These features can be clearly seen in the efforts to standardize. defining law enforcement in its key moments as a self-governing institution. Specialised lexis and its development are closely connected to the evolution of the users’ community. punishments.Ileana CHERSAN Academia de Poliţie. not police discourse. Thus.[2] All developments have linguistic consequences. A sample dictionary corpus on 19th and 20th century police terms is the starting point of several significant semantic fields reflecting the key concepts: ranks. Studying these items point to the intention of partially leaving the strictly linguistic area and approaching associated social. Historical sociolinguistics shows the relation between language and society reflected in its historical dimension. Specific terminology. ideology and reforms attribute a restricted meaning to some elements within the law enforcement vocabulary. here limited to the relation between activity and vocabulary. There is a clear sociolinguistic connection between the social status or function of a speech-community and the register or the tone of the verbal legacy left by it. Individual histories of words relate to a larger development in history. the relation and its overlapping with non-specialized language address a functional evaluation of the language. Only by combining the case histories of these words with those of similar background or meaning and the social determinants of the language can we trace the complex changes within this specialized language. or police technolect. cultural and even political phenomena. traditions. the law enforcement vocabulary is made on the one hand of frequently used common words included and specifically marked in general dictionaries 143 . the Police Act of 1919. Bucureşti ON THE ENGLISH LAW ENFORCEMENT VOCABULARY – ACKNOWLEDGEMENT AND ARGUMENTATION – This paper envisages the emergence and development of the English law enforcement vocabulary from the perspective of historical sociolinguistics.are characterized by a search for stability. the old and the new police.

handcuffs). constable). mount an operation. organised in hyponyms (manuals. specialisation (constable). Encyclopædia Britannica. The corpus analysed comprises sets of lexical items sharing a stem. Thus. perjoration (copper). The scope of the field shows the variation in size of both categories. (Police Officers and Forces under the heading: Society). etc. law). British National Corpus. considering. When building lexical fields we start from the centre to the outer limits. referent or hyponym. British police history. verb-noun) determined as a part of law enforcement vocabulary (convicted criminal. interesting variations even if not entirely predictable. illegal immigrants. research can be both paradigmatic and syntagmatic. the trademark of law enforcement vocabulary. a linguistic feature. Oxford Thesaurus. Some of the semantic features may not be the ones we selected when setting the corpus. crime. The table below is but an empirical example. Perp. along descriptive nouns. The core terms. legal.[3] Jargon Specialisation mule mole stab vest law enforcement Technical words identity kit bulletproof ballistics alias Acronyms and abbreviations GSR TOD Vic. in the root vocabulary or as part of other specialised vocabularies. strictly specialised units. Thus. DOB Slang filth nick dirtbag deuce Latin modus operandi corpus delicti post mortem Clippings photo-fit E-fit rap sheet cybercrime sarge The advantage of grouping words in semantic fields is that they reveal a heavy load of semantic changes. linguistic and social.) and even images (associating the mental lexicon with a picture thesaurus for terms difficult to describe). from prototype to periphery: the same word may appear in different fields and feature under various dictionary entries. chief inspector). frequency and specialised meanings are basically the law enforcement vocabulary. which can be later on linked to the structure of society itself. adjectives. removal of obsolete words from the vocabulary. The Oxford Dictionary of Law. verbs and collocations (adjective-noun. police tactics. seize assets. changes of register (meter lady). mug shot. hit-and-run. Besides linguistic sources we also use materials describing the institution of law enforcement. euphemism). thesaurus and corpora. the English police vocabulary development is reflected in lexical changes: invention of new terms by naming new referents (CS spray. criminal record). WordNet (hierarchical relations between words). social sciences – challenging each other’s relevance and primacy of use (ranks. Longman – Lexicon of Contemporary English (Section Courts of Law and Legal Work). a third part lists technical. they may have other uses. characterised by univocity and monoreference (E-fit. determined by shared context. punishment). which provide a useful tool to investigate semantic relations: Oxford English Dictionary. drug dealing. speedcuffs). compounding (shoplifting. They are equipped with their definitions of various meanings from dictionaries. blood sample. These two sets of resources are simultaneously checked against each other. changes of meaning (generalisation. 144 . borrowings (sergeant.and selected according to frequency (police. modus operandi. mostly based on one specialized material. on the other hand there is a set of words which partially overlap another specialised lexis – military. encyclopedias. uniforms. amelioration. inside job.

officer. Bobbies). assault. cyber crime. means of transport. GBH offences against property Fraud. superintendent. forgery. The next step was building semantic fields (institution components) and distributing the other terms in the selected fields according to hyponymy. employing a metonymy which indicates the address where they camped. Another frequent technique of obtaining new words is compounding: detective chief inspector. synonymy and meronymy. commissioner low-rank constable. radio protection structure constabularies territorial and special building divisions Metropolitan Police Service against the person homicide: murder. uniform and equipment. restraints. copper. old Bill. baton. carriage uniform and body helmet. The removal of obsolete words from usage is another type of lexical change: rattle. hit-and-run are only a few examples. search. Black Maria. burglary. bobby. the words reflect institutional components: ranks. From such a document[4] for example we find that one of the first names attached to police officers in the UK at the end of the 18th century was Bow Street Runners. pilferage. larceny. law . whistle. branch of police. policeman flatfoot. insignia. life imprisonment light community work. metaphor (Head of Police. 145 . sergeant stop. commander. motorcycle. detective. truncheon. CS spray panda car. The change of the meaning in time is a process connected with the inset of new social needs.mainly Norman French: sergeant. crimes. This information has a historical and linguistic relevance and is only a piece of the intricate puzzle of specialised meanings. rattle. arrest and detain protect life and property detect and apprehend criminals prevent crime formal informal weaponry vehicles Law enforcement LAW ENFORCEMENT duties and powers police officers equipment constable. meter lady taser. we can only categorize them according to various criteria. rape. due to the large extent of their possible linguistic analysis. manslaughter crimes and battery. invented. bullet-proof vest. torch. borrowed from the predecessors of police . shoplifting punishment serious Death penalty. fine. the long arm of the law) or metonymy (Peelers. ranks high-rank inspector. conditional discharge. administration.and other languages . duty belt. pickpocket. pilferage. arson. constable. institutions. horse. Thus. Starting from a set of words selected from Oxford English Dictionary and WordNet by the shared seme public official who enforces the law. which once meant commander of an army). The first step of making the corpus was listing all police terms and selecting central terms according to frequency and relevance. probation One type of lexical change is the appearance of new words.army.Another source is the documentation following the making and development of law enforcement as a governmental agency and social pole. helicopter. shoplifting. via perjoration (constable. van. bicycle.

bobby bluebottle bogey border warren Bow Street Runner Body-guard beadle bull busy constable cop copper care-taker detective dogberry dick flat foot / splayfoot flattie flat-footed flat feet fuzz gendarme guard grass / grasshopper gumshoe hawkshaw jemadar jack keeper knocker-up knickers lollipop lady mug mug john meter maid / lady nark / narc patrolman peace officer peeler peon pig pointsman police officer policeman police policewoman / matron police lieutenant Paddy Portreeve Posse comitatus plainclothesman officer old Bill rozzer runner shamus slop sentry sowar shoofly speed cop sheriff splay foot splay-foot trap tail thief taker trooper the Sweeney the force the rank warder warden watchman What distinguishes them is either their emergence and persistence in time. Sweeney is a Cockney rhyming slang for the Flying Squad. invented as the police were always too "busy" to help. thus causing flat feet. nowadays referring to the local community police officer. The synonym fields in 146 . and units reflecting socio-cultural attitudes in the community (street and criminal slang. it has largely disappeared in Britain. from Sweeney Todd. but is sometimes used in Northern Ireland. It is derived from Robert Peel (Bobby being the usual nickname for Robert) the founder of the Metropolitan Police. the language of the media. inspiring the television series The Bill. mono and poly semantism and their development. although pluses and minuses do not necessarily mean the same thing. their level of formality or a combination of these. register. for example.[6] generic Slang archaism positive bobby + + +/+ constable + + officer + + gumshoe + grass + copper + + dogberry + + - Some meanings show close resemblance or even potentially identical component sets. inspiring the television series The Sweeney. origin. Flatfoot refers to the large amount of walking that a police officer would do. Bobby. frequency. there are at least 13 different explanations. is not widely used in Britain now. Peeler also comes from Robert Peel.e. We can clearly identify and distinguish levels of formality: specialised terms. etymology. The origin of this nickname is obscure. according to the Metropolitan Police themselves. compounding. Bizzies is a Common Liverpool slang term for the police. and taking them to "the nick" (i. though it can occur with a mixture of affection and slight irony in the phrase "village bobby". arresting them.e. detective films and stories). Nickers relates to an officer "nicking" suspects i. acknowledged by the institution. a cell in either a prison or police station). Old Bill is a term in use in London among other areas.[5] Police names can be categorized according to age. Cop or Copper refers to "one who captures or snatches".

Mouton. History in English Words.5 [3] English. The police vocabulary is organised according to the taxonomy of the police as an institution and has developed alongside the institution itself. A Social History of the English Vocabulary. The English Police. G.this linguistic sector tend to divide into registers. lexic specializat. Michael (2007). Steiner Books. NOTES [1] Barfield. London. E. Words in Time. W. literary academic technical constable constable detective marshal tracer chief bobby patrol man peeler turnkey meter lady gaoler flatfoot trooper copper screw fuzz cop pig filth slang colloquiallism archaism neologism This study is the first step which offers positive and argumented answers to questions related to the emergence and development of a specialised vocabulary. hopefully. The diachronic and synchronic perspectives on the terminological fields will ultimately stand as evidence of the development of the English law enforcement vocabulary throughout centuries. a better understanding of the relations between them and more importantly. The English Police. London: Longman English. 1953. London: McGraw-Hill International Gooch. 235-244 [4] Emsley. Brian (1992).. London. Componential Analysis of Meaning.H. 1996 p. It proves the existence of an English police vocabulary and the fact it reflects the social reality of this field. 7th edition. A future research can involve a thorough classification of the sets of words according to various criteria.26 [2] Hughes. Police Training Manual. which also reflects the historical development of the language. Subsequently. a cross-linguistic reference and comparison and. Graham and Williams. Police Training Manual. McGraw-Hill International. the semantic field of police officer may be represented in a diagram. p. Jack and English. 1975 REFERENCES Barfield.. J... (1953). Basil Blackwell. of the changes in the relations between them. Bucureşti: Universitatea din Bucureşti Emsley. C. Auden.. displaying diachronic changes similar to the social mutations within the field it describes.25 [5] Oxford Reference Online http://oed. Owen. A Political and Social History. A Political and Social History. p. London: SteinerBooks Bidu-Vranceanu.com [6] Nida.. 7th edition. Paris. O. Oxford Dictionary of Law Enforcement. p. History in English Word. London.. displaying register on a formal/informal axis and history on an archaism/neologism axis. Longman. Clive (1996). London. 1988. Angela (2002) Lexic comun. Oxford: Oxford University Press 147 .

celui juridique ou encore celui économique – suppose une approche interdisciplinaire de l’anglais. Oxford Reference Online (Oxford English Dictionary.edu/ RÉSUMÉ LE VOCABULAIRE DE LA POLICE EN ANGLAIS : IDENTIFICATION ET ARGUMENTATION La constitution et l’évolution du vocabulaire de la Police dans le Royaume-Uni de la Grande Bretagne représente une direction de recherche insuffisamment exploitée. Language and Culture. (“ranks”. Mots-clés : lexique de la Police. 148 . Cette étude arrive à mettre en évidence l’existence d’un vocabulaire de police en anglais contemporain structuré selon le modèle de l’institution qu’il décrit. Ce corpus comprend des groupements de mots apparentés sémantiquement et qui forment des champs ou des schémas unitaires mais. An Introduction to Language and Society. Paris: Mouton Trudgill. “law”) et sur certains élements strictement spécialisés (“E-fit”. tels le vocabulaire médical. Words in Time. Claire (2008). Geoffrey (1988). A Social History of the English Vocabulary. http://wordnet. Le point de départ de cette recherche se trouve dans l’établissement d’un corpus de dictionnaire de type thésaurus.princeton. Eugene (1975). évolution sémantique. inclus et marqués du point de vue diastratique dans les dictionnaires de langue générale et mis en évidence par leur degré de fréquence (“police”. Le classement de ce type de vocabulaire avec ceux qui y sont déjà consacrés. “crime”. versatiles et soumis à l’évolution sémantique.Hughes. spécialisé. menée sous l’angle de la sémantique lexicale et de la sociolinguistique historique. interdisciplinarité. Sociolinguistics. Le lexique spécialisé du domaine de la Police est constitué de mots qui connaissent une large circulation en langue commune. London: Penguin Books Ltd. cette fois-ci. “handcuffs”. “punishment”). Componential Analysis of Meaning. London: Oxford University Press Nida. termes qui se superposent partiellement sur un autre lexique. London: Basil Blackwell Kramsch. en même temps. “uniform”. Oxford Dictionary of Law) http://oed.com WordNet Reference Online. Peter (1995). “GSR”).

propoziţia Aceasta este o lalea implică Aceasta este o floare. precum şi la o descriere mai eficientă. „în limbajele ştiinţifice există serii bazate pe raporturi de incluziune. Hiponimia este „relaţia lexicală care corespunde incluziunii unei clase în alta” (Cruse 1986: 88). • comparaţie: Nu sunt flori mai frumoase decât trandafirii. Bidu-Vrănceanu 2010: 16). de unde reiese şi specifcul lor de marketing (vezi şi Ciolăneanu 2010: 165 .Roxana CIOLĂNEANU Academia de Studii Economice din Bucureşti HIPONIMIA CA MODALITATE DE ORGANIZARE ŞI DESCRIERE DEFINIŢIONALĂ ÎN LIMBAJUL DE MARKETING În această lucrare ne propunem să urmărim în ce măsură o relaţie semantică de tip paradigmatic. a sensului specializat. În ceea ce priveşte modalitatea de exprimare a hiperonimelor şi hiponimelor (pentru detalii. 2) Unităţi lexicale aflate în raport de hiponimie apar adesea în structuri precum: • coordonare: câinii şi alte animale. sunt utile: 1) Un hiponim este adesea echivalent cu o parafrază în care un hiperonim este modificat sintagmatic (ex. Aşadar. pisoi = pisică tânără). se aplică următorul test: X va fi considerat hiponim al lui Y dacă propoziţia A este f(X) implică dar nu este implicată de A este f(Y) (Cruse 1986: 88). dar care.172). Această incluziune poate fi extensională (se bazează pe referinţă: referenţii desemnaţi prin hiponim sunt incluşi în clasa referenţilor desemnaţi prin hiperonim) sau intensională (are în vedere sensul şi este pusă în evidenţă prin analiza semică: hiponimul are mai multe seme decât hiperonimul) (Bidu-Vrănceanu 2007(a): 131-132). în LMk ele pot fi atât termeni simpli. Pe lângă acest test. în unele cazuri. organizate riguros pe baza supraordonării” (Săpoiu 2010: 258). în anumite situaţii. dar nu şi invers (exemplu preluat din Bidu Vrănceanu 2007: 133). există şi alte teste diagnostice (Cruse 1986: 91) care însă nu sunt suficient de generale. Pentru a verifica implicaţia unilaterală care stă la baza relaţiei de hiponimie. studiul hiponimiei în limbajul de marketing (LMk) ar putea conduce la rezultate intersante. • excepţie: Îi plac fructele cu excepţia bananelor. Cu alte cuvinte. analiza paradigmatică. ECOMARKETING / MARKETING 149 . sunt metodele de analiză specifice terminologiei „externe” (socioterminologiei) (Bidu-Vrănceanu 2010: 15-19). Aşa cum s-a arătat în diverse ocazii (Bidu-Vrănceanu 2007: 103-155. CIBERMARKETING / E-MARKETING / INTERNET MARKETING / MARKETING ELECTRONIC. Este vorba de incluziunea hiponimului (termenul subordonat) în hiperonim (termenul supraordonat) (Depecker 2002: 134). În LMk relaţiile de hiponimie sunt mai bine puse în evidenţă prin analiza semică a definiţiilor terminologice. 2007(a): 135-136). vezi Bidu-Vrănceanu. Un exemplu evident de hiponimie în LMk îl constituie relaţiile pe care termenul MARKETING (hiperonim) le stabileşte cu hiponimele sale: AGROMARKETING / MARKETING AGRICOL. poate contribui la o mai bună organizare a unui limbaj de specialitate. cât şi compuşi sau sintagmatici. întrucât referinţa multor termeni interdisciplinari şi/sau comuni cu LC este restrânsă prin diverse mecanisme definiţionale. • particularizare: Citeşte cărţi toată ziua – cu precădere romane. alături de cea sintagmatică. întrucât. în speţă hiponimia. aşa cum s-a demonstrat.

În organizarea ierarhică a acestor termeni am respectat următoarele condiţii care stau la baza unei ierarhii corect construite (Cruse 1986: 113 . Astfel. ierarhia hiponimică PUBLICITATE poate fi reprezentată după cum urmează: 150 . Parţial însă. MARCĂ DE FABRICĂ. 2) Elementele unei ierarhii trebuie să fie aranjate în aşa fel încât să formeze un lanţ continuu. EUROMARKETING: „la nivelul Uniunii Europene”. TELEMARKETING: „telefon”. formează o ierarhie de tip hiponimic dacă şi numai dacă are următoarele proprietăţi: 1) Există un singur element care se află în relaţia R cu toate celelalte elemente ale setului. catenară.ECOLOGIC / MARKETING VERDE. se pot organiza după cum urmează: 1) MARKETING MACROMARKETING MICROMARKETING EUROMARKETING Cele trei hiponime sunt tipuri de marketing diferenţiate prin nivelul la care acţionează: MACROMARKETING – „la nivelul întregii economii naţionale”. MACROMARKETING. . Se observă ezitările între exprimarea compusă şi cea sintagmatică la nivelul hiponimelor. O serie interesantă şi extrem de bogată. De asemenea. EUROMARKETING / MARKETING EUROPEAN. MARCĂ DE FBRICANT. Luând în considerare condiţiile şi proprietăţile menţionate mai sus. MICROMARKETING. care permite parţial şi o organizare arborescentă de tip ierarhic o constituie cea formată de la hiperonimul PUBLICITATE. ştiut fiind faptul că exprimarea hiponimelor prin sintagme dezvoltate de la termenul-hiperonim este un procedeu cu largă utilizare în lexicul specializat (BiduVrănceanu 2007: 135-136): MARCĂ DE DISTRIBUITOR. MICROMARKETING – „la nivelul unei organizaţii”. catenară (posibilitatea de a forma lanţuri infinite de elemente). atunci A este mai lung decât C). care trebuie să fie asimetrică (dacă A implică B atunci B nu implică A). nici nu le pot aşeza în diverse relaţii de subordonare. trebuie remarcat faptul că aceste hiponime nu pot fi reunite într-o ierarhie comună. lucru care poate fi catalogat drept o caracteristică a teminologiilor în formare. în care ramurile nu converg.117): . întrucât semele care le diferenţiază nu le pot situa la acelaşi nivel ierarhic (pentru a le putea numi co-hiponime). cu specificarea că „relaţia de hiponimie este blocată în jos prin perifraze (prea) dezvoltate” (Bidu-Vrănceanu 2007: 135) şi tranzitivă (dacă A este mai lung decât B şi B este mai lung decât C.să stabilească o relaţie de diferenţiere pe orizontală.să se bazeze pe o relaţie structurală de dominanţă (relaţie pe verticală). Un alt exemplu îl constituie relaţia de hiponimie dintre termenul MARCĂ şi dezvoltările sale sintagmatice. un set de elemente legate printr-o relaţie R asimetrică. Acesta subordonează nu mai puţin de 24 de sintagme care desemnează 19 concepte. MARKETING PRIN TELEFON / TELEMARKETING. 2) MARKETING CIBERMARKETING TELEMARKETING În acest caz semul care le situează la acelaşi nivel este „mijlocul prin care se realizează marketingul”: CIBERMARKETING: „internet”.

restrângând. la nivel extensional. zeppeline (suspendate). PUBLICITATE DINAMICĂ / PUBLICITAE MOBILĂ de care se diferenţiază prin suportul pe care îl utilizează: „panouri de reclamă/de afişaj. baloane cu inscripţii. Prin relaţia de dominanţă. sensul diverselor hiponime. avioane. PUBLICITATE INSTITUŢIONALĂ prin scopul fiecăreia: „creşterea volumului vânzărilor” vs. Ele au ca hiperonim termenul cel mai cuprinzător al ierarhiei: PUBLICITATE. Relaţia este asimetrică (PUBLICITATE COMERCIALĂ este un tip de PUBLICITATE. care au ca hiperonim PUBLICITATEA COMERCIALĂ. „panglici colorate. focuri de artificii etc. Aşadar. se transmit în jos. se numără de la primul element în jos). Pentru a afla nivelul. este co-hiponim cu PUBLICITATE INTERACTIVĂ. pe verticală. componente de sens care alcătuiesc. fiecare element al unei ierarhii apare la un anumit nivel. nivel cu nivel. PUBLICITATE STRADALĂ este co-hiponim cu PUBLICITATE AERIANĂ. „creşterea valorii sociale a instituţiei”.Conform structurii ierarhice de mai sus. pâna la baza arborelui. contribuie la o descriere eficientă a sensului termenilor prin comparaţie şi delimitare de co-hiponimele lor. dar nu orice tip de PUBLICITATE este PUBLICITATE COMERCIALĂ). „pe internet”. staţii de autobuz etc.” (pentru PUBLICITATE AERIANĂ) şi „panouri fixe si mobile instalate pe diferite mijloace de transport” (pentru PUBLICITATE DINAMICĂ/MOBILĂ). referinţa hiperonimului de la nivelul 1 (cf. În funcţie de prezenţa sau absenţa unor mijloace de prezentare a PUBLICITĂŢII. catenară (PUBLICITATE – PUBLICITATE COMERCIALĂ – PUBLICITATE MEDIA – PUBLICITATE EXTERIOARĂ – PUBLICITATE STRADALĂ este un exemplu de lanţ format în această ierarhie) şi tranzitivă (dacă PUBLICITATE MASS-MEDIA este un tip de PUBLICITATE COMERCIALĂ şi PUBLICITATE EXTERIOARĂ este un tip de 151 . de care se diferenţiază prin locul unde se desfăşoară: „în exterior” vs. se conturează două tipuri: PUBLICITATE DIRECTĂ şi PUBLICITATE MASS-MEDIA. etapă cu etapă. Cruse 1986 : 117. observăm cum relaţiile de diferenţiere. ambele se subordonează PUBLICITĂŢII MASS-MEDIA. elicoptere.” vs. parapante în culori. la rândul ei. Toate trei se subordonează PUBLICITĂŢII EXTERIOARE care. Aceasta din urmă se diferenţiază de co-hiponimul său. pe orizontală.

„cu caracter impersonal” PUBLICITATE] „pentru creşterea volumului vânzărilor” PUBLICITATE COMERCIALĂ] „fără suport media” PUBLICITATE DIRECTĂ] „pe suprafeţele de vânzare”]. dar care apare în presă într-un context diagnostic de coordonare ca „activitate de publicitate”: „promoţii şi alte activităţi de publicitate” (Bus. a orienta. „aflat pe stradă”. Definiţia terminologică are două deficienţe majore: pe de o parte. un anumit produs sau o anumită ofertă”. vom observa că sensul sintagmei discutate se construieşte mai precis din configurarea hiponimică decât este el surprins şi descris de definiţia terminologică. un anumit produs sau o anumită ofertă” (cf. Sintagma de “Cenuşăreasă a publicităţii” nu mai este valabilă pentru panotajul românesc” (C. pe de altă parte. Cu alte cuvinte. a interesa clientela privind un anumit raion. Comparând această descriere cu caracter definiţional cu definiţia din dicţionarul specializat. de exemplu. nu este definit în dicţionarele de specialitate consultate: „De asemenea. care pot fi subsumate testului coordonării. „pubicitate sub formă de panouri de reclamă/de afişaj” nu cuprinde şi trăsătura „stradal”. semele „pe suport media”. de asemenea. care. raport confirmat de textele din presa de specialitate: „panotajul (publicitatea stradală)” (C. „cu caracter impersonal” PUBLICITATE] „pentru creşterea volumului vânzărilor” PUBLICITATE COMERCIALĂ] „pe suport media” PUBLICITATE MEDIA] „exterior” PUBLICITATE EXTERIOARĂ] „aflat pe stradă”]. a orienta. DMO 2008). care nu apare în dicţionarele de specialitate. termenul PROMOŢIE. de exemplu. Iată. care se desprind din ierarhia hiponimică de mai sus descriu mult mai exact sensul sintagmei PUBLICITATE STRADALĂ în comparaţie cu definiţia din dicţionarul specializat menţionat anterior. pe baza testelor diagnostice descrise mai sus. 21 ianuarie 1999). Nu întotdeauna reprezentările de tip hiponimic se dovedesc a fi mai eficiente din punctul de vedere al explicării sensului termenilor cuprinşi decât definţiile terminologice. descrierea dată. 20 mai 2008). St. Există şi contexte mai largi. 18 iulie 2006)”. care serveşte scopului mai general. urmărind cum referinţa descrisă se restrânge pe măsură ce se coboră spre nivelul inferior: PUBLICITATE STRADALĂ = [„activitate promoţională”. Iată. cum se poate descrie sensul sintagmei PUBLICITATE STRADALĂ. „pentru creşterea volumului vânzărilor”. „pentru a atrage. a interesa clientela privind un anumit raion. „panotaj – pubicitate sub formă de panouri de reclamă/de afişaj” (cf. sunt şi situaţii în care hiponimele se pot identifica în text. Aceste teste ajută în special la definirea unor termeni des utilizaţi în presă.PUBLICITATE MASS-MEDIA. dar nu este vizibil şi în descrierea din ierarhia hiponimică: „ansamblul tehnicilor de semnalizare cu caracter publicitar care se folosesc în magazine şi pe suprafeţele de vânzare pentru a atrage. Meritul indiscutabil al definiţiei constă însă în caracterul succint al acesteia. pentru PUBLICITATE LA LOCUL DE VÂNZARE (PLV) definiţia este mai lămuritoare decât descrierea: [„activitate promoţională”. hiponimia poate juca un rol important atât în înţelegerea sensului termenilor de specialitate. presupune că lectorul este familiar cu conceptul desemnat prin termenul PANOTAJ. precum şi în introducerea raportului de sinonimie dintre PUBLICITATE STRADALĂ şi PANOTAJ. De exemplu. Pe lângă relaţiile de hiponimie realizate pe baza criteriilor de organizare a unei ierarhii hiponimice menţionate în prima parte a acestei lucrări. se observă (chiar şi cu ochiul liber) că a crescut calitatea mobilierului stradal. cât şi în modalitatea de organizare a lor cu scopul de a facilita 152 . „transmite mesaje promoţionale”. Comparând această descriere cu definiţia. „exterior”. care nu este atât de transparent pe cât pare. Un asemenea context este util în înţelegerea termenului sintagmatic MOBILIER STRADAL. observăm că scopul imediat al acestui tip de publicitate. „transmite mesaje promoţionale”. este prezent în definiţia terminologică. CTM). atunci PUBLICITATE EXTERIOARĂ este un tip de PUBLICITATE COMERCIALĂ). aflată la baza ierarhiei (nivelul 5). În concluzie. dar care sunt omişi de dicţionarele de specialitate.

RÉSUMÉ 153 . Eléments de terminologie générale. în Terminologie şi terminologii (coord. în Terminologie şi terminologii (coord. Nicolae Al. Entre signe et concept. pe de altă parte. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Ciolăneanu. (1986). à côté de celle syntagmatique. Dicţionare CTM – Marketing. D. Angela (2007). în consecinţă. Cambridge: Cambridge University Press. implicit. Ana-Lucia Ristea. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. ce qui conduit à l’accumulation des traits sémantiques à la base. cu consecinţe importante asupra statutului de terminologie de sine stătătoare a marketingului şi. A. 2004. Crestomaţie de termeni şi concepte. Circumscrierea sensului pe baza ierarhiilor hiponimice de tip arborescent se realizează. Pop. Petre Mâlcomete.) . în plan extensional. Terminlogia marketingului economic. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. DMO 2 – Dicţionar de marketing. ce qui fixe la différence entre les traits sémantiques des cohyponymes. par des relations de contraste. Bucureşti. hyperonyme . prin relaţiile stabilite pe verticală cu hiperonimul lor. De cette manière. ceea ce coincide. Cruse. Hiperonimia ca modalitate de definire lexicografică a termenilor mediacali.managusamv. http://www. Săpoiu. Dicţionar explicativ.cotidian Capital (C) – săptămânal L'HYPONYMIE: MOYEN D'ORGANISATION ET DE DESCRIPTION DÉFINITIONNELLE DANS LE LANGAGE DU MARKETING Cette étude se propose d’établir dans quelle mesure l’hyponymie peut contribuer à une meilleure organisation et/ou description de la langue spécialisée dans certains cas. Angela Bidu-Vrănceanu). sensul termenilor se precizează şi prin relaţiile pe orizontală. DEM – Marketing. hyponyme. relaţii de incluziune şi. Depecker. Terminologie şi terminologii. Frone. s’avère l’une des méthodes les plus importantes utilisées dans la description terminologique sous son aspect linguistique. pe de o parte. Paris: Presses Sorbonne Nouvelle. cas de figure où le sens d’un hyponyme se construit à partir des sens hérités de son hyperonyme .) (2010). Bidu-Vrănceanu.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionar Reviste şi ziare economice Business Standard (Bus.această înţelegere. nous essayons de démontrer comment on peut représenter le sens spécialisé à l’aide d’un arbre hiérarchique : sur la verticale. Toate acestea conduc la o mai bună organizare şi sistematizare a LMk. asupra specificului acestei termiologii. sur l’horizontale. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Angela (coord. Mots-clés : sens spécialisé. Editura Economică. Editura Expert. 2003. par des relations d’inclusion.St. care opun sensul unui termen studiat sensurilor termenilor cu care se află în relaţie de co-hiponimie. Camelia (2010). Florin D. Lexicul specializat în mişcare de la dicţionare la texte. Lexical Semantics. cu restrângerea referinţei. Constantin Florescu. de acumulare a trăsăturilor de sens pe măsură ce se coboară spre baza arborelui. de contrast. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. Angela Bidu-Vrănceanu). notre travail poursuit la démarche d’autres études terminologiques où l’analyse paradigmatique. Roxana (2010). Bucureşti. Dans les exemples que nous présentons. coord. Loïc (2002). description terminologique.

and observes that the decrease in modal usage is apparent in 13 out of 15 categories ranging from a decline of 31. ought to.. Perkins 1983: 65. will. in BrE. Leech et al.[1] In the remaining two categories. can.gradually usurping the functions of the core modals.5% (H. be to. since they constitute the only coherent class of expressions which can be identified with the help of distinctive morpho-syntactic characteristics. (forthcoming) also confirm that the modals which show the steepest decline are the less common modals. Miscellaneous).4% and L (Mystery Fiction) of 8. and most semi-modals are much less frequent than the core modals (for example.Valentina CIUMACENCO. there is a small and non-significant increase. the NICE properties (see Palmer 1974/1988:16-25. some 154 . forthcoming). and (in BrE) need have decreased drastically. some semi-modals are actually declining (for example. “semi-modals” (Palmer 1979: 17-18. by no means makes up for the shortfall in must. the British and American corpora show a decrease over time (from 1961 to 1991) in the case of every modal (individual modals differ in frequency). respectively. Universitatea Liberă Internaţională. that verb starts down the road of auxiliariness. One of the observed changes in the modal system of PDE is a decrease in frequency of the core modals (see Krug 2000. religion) to a decline of 0. Gotti et al. Core modals vs. or “semi-auxiliaries” (Quirk et al. 2002:25). Leech (2003) investigates modal usage in the Brown quartet of corpora.2% (D. Leech‘s results also show that the infrequent modals shall. Leech 2003. Discussion on English modality has concentrated on the modal verbs. and a similar decline has taken place in the mid-frequency modals may and must. in J (Learned) of 2. quasi-modals Mair and Leech (2006) point out that although many changes involve a competing construction or constructions. (had) better. although semi-modal usage is increasing overall. while would and should have decreased less drastically. On discovering a decrease in the frequency of the core modals in the Brown family of corpora. Furthermore.” This process can be clearly seen in the development of so-called “quasi-modals” (Coates 1983: 52. Quirk et al. will is about ten times more frequent than be going to). Republica Moldova THE SEMANTIC AND SYNTACTIC DEVELOPMENT OF THE QUASI-MODAL HAVE TO IN ENGLISH Quasi-modal frequency in Present-day English Bolinger (1980:297) once actually observed that “the moment a verb is given an infinitive complement. (have) got to and be going to in FLOB). except can and could which show an increase of 2. Leech (2003: 229) suggests that perhaps the semimodals are .e. These results are supported by Krug (2000). there is not necessarily a correlation between the form(s) losing ground and those gaining. and also by Smith (2003: 249) who states that “the rise of [have to] . Chişinău. 1987: 128). however.2% and 2. Finally.” The semantics of modals Modality has been traditionally defined as the grammaticalization of the speaker’s opinions and attitudes (Palmer 1979/1990:1-2. could and might have not significantly changed. 1985:121-128.. Vihla 1999:17-19). There is. Leech 1987: 73). Smith 2003. but concludes that this is not the case because. i. The results presented by Leech et al.4%. 1985: 137) in the history of English.4%.

Third. forthcoming). i. Have to is the most common of the semi-modals. 1985: 126-127). multi-word verbs. semi-modals have become better established in this domain and have to a great extent. Mair and Leech 2006. Hardly any main verbs pass all the three tests.e. the speaker is involved. Studies on current change suggest that the modals are decreasing in frequency. and continue to change in Present-Day English. These changes my have contributed to the increasing use of the semi-modals of this group as well. Smith 2003). This might be due to the strong directive force this modal has when used in face-to-face interaction. i. 155 . all the central modals and semi-modals of this category. Palmer 1986: 16-17). The modals of obligation and necessity contain. and as the American society has changed to a more equal one. and it has been suggested that the use of must has been decreasing because of its strong perspective obligation meaning. (had) better. Smith 2003. According to Myhill (1995) must is associated with unequal power. except must. four central modals – must. The domain of obligation and necessity The class of English modal verbs have undergone a number of important changes in the history of English. i. (have) got to. Second. have to. Linguists agree that the most striking semantic properties of the central modals are their subjectivity. which fulfill some of the criteria. First. replaced the central modals. in certain contexts some of them fail the activepassive test.e. So there is cline between the central modals and the other verbal expressions of modality. First. There is. and their lack of subject selection (cf. grammaticalization. 2003. This category is less common overall than the other modal categories (Biber at al. and are facing possible competition from rival semi-modals which are increasing in frequency (see Krug 2000. and. there are no semantic restrictions between the subject and the modal verb. are used to mark root rather than epistemic senses most of the time (Biber et al.e.gradience. This behavior is still poorly investigated (Facchinetti et al. and modal idioms. some variation between different central modals. for example. As regards root and epistemic meanings. Perkins 1983:60-61. if the other conditions for the passive are fulfilled. 1999:489-495. the central modals usually allow the change from the active voice to the passive without any change of meaning. Second. 1999:494-495). must usually expresses epistemic necessity in conversation. Researches increasingly believe that many of the semi-modals are showing signs of more modal behavior. obligation must has decreased in frequency. need to. the construction with epistemic there is possible. i. Two reasons are suggested for this. it could reflect a general tendency to avoid the face threatening force of expression with an obligation meaning. (be) supposed to and ought to. Semi-modals include marginal modals. becoming monosemous. is one of these emerging modals. Leech 2003. however.e. Leech et al. should and ought – as well as six semi-modals – have to. The semantic independence of the subject is reflected in three ways (Quirk et al. according to most sources. This cline is not only formal but also semantic. and only the central modals share all the formal features. Especially the central modals have a lower frequency than the central modals of their categories. which semantically resemble the central modals but hardly share any of their formal features. The same kind of process of democratization has also been suggested for British English by Leech (2003) and Smith (2003). The long-term decline of obligation must has even been connected to a change in the general world view. whereas in academic prose it is more common marking root obligation. The subject of this paper. Krug 2000:4). need.

He then goes on to argue as follows: But since the verb to have came to function as an auxiliary. In an unpublished paper. Brinton (1990) offers a detailed grammaticalization study. i. have to. or ‘auxiliary of prediction’ expressing nothing but duty. it will be found that there no examples before about 1200 …. Arguing for auxiliary status of have to. This is certainly one of the reasons why only the former has received a considerable amount of attention in the linguistic literature.e. Possession alongside obligation such as in He has a large family to keep] was very slow. To have is therefore here … merely a function word. Five steps in the evolution of deontic have to are proposed by Heine (1993). hath not much to lose ] and B [sc. necessity. that the usage was fairly rare in Middle English and that it became firmly established in Modern English. Both accounts share with the traditional analysis the perhaps most important conclusion that the critical period in the grammaticalization of have to is Early Modern English. As for the long term history of have to. with a stronger possession reading such as He that hath little to spende. I would like to take a look at just one of the semi modals. van der Gaaf (1931:180-188) seems to have been the first to describe the rise of deontic have to as a transition through several stages. Visser (1969: 1478) describes its semantics and its historical development: In this type [ s.c. Deontic have to entered English around a millennium before deontic have got to. it tended to have its place immediately before the infinitive just as the other auxiliaries. Table 1. obligation. and it is not possible to ascertain when exactly the idiom appeared for the first time on paper. I have to write a letter] the verb have is void of any idea of possession. The development of this construction from the older constructions A [sc. Parts of Fischer’s analysis 1994:139-145) do not depart as radically from either the traditional view of Brinton’s account as Fischer’s phrasing sometimes seems to indicate. including discussion of numerous examples from the Helsinki Corpus and from previous research. The development of deontic have to (adapted from Heine 1993:41f) Stage I I have a letter [Possession schema] II I have a letter to mail [Purpose Schema: Possession Schema +purpose/goal adjunct] III I have a letter to write [the possessive meaning of have has been bleached out] IV I have to write a letter [have to now functions as a unit lexeme expressing the modal notion of obligation] V I have to write [the object complement can now be deleted] 156 .The evolution of HAVE TO In continuation. She substantially refines but in essence confirms the traditional account. I will follow the life of have+to – infinitive from its birth on the Old English period (its actual birth may well have been pre-Old English) to its puberty in the ‘modal’ sense in the early Modern English period. so that the word order gradually became have –infinitive-object. etc. If this word order is used as a criterion. compulsion. and the object in it is no longer an object to have but to the infinitive.

1987: 128. My other sister and I have to do all her work. while have to is always objective. external circumstances. not the speaker.While the exact timing of each individual stage has been a matter of considerable dispute (see Brinton 1990 or Fischer 1994). either the authority of another or the constraint of circumstances. to be necessitated to do something”: 1. the deontic and epistemic meanings can blur in a sentence such as Every clause has to contain a finite verb. It had to be the same boulder that he and Betty had sat upon so often. c) (partial) auxiliation of have. like many of the modals. the deontic source is the speaker. Coates 1983: 57. (1985: 145) note that this usage is now well established in British English: 2. That is. Here the speaker concludes that something is necessarily the case. didn’t we.[3] That is. impose the constraint. b. Coates proposes the unified meaning of ‘it is necessary for’ for both readings of have to (1983: 55. it is generally agreed that the stages above square with the chronological order of attested construction types. primarily the similarity of have to with modal must. 83). or a feature of the speech of young people (Coates 1983: 57). with must the speaker is normally expressing his or her authority. With have to the deontic source is always external to the speaker. As Leech notes (1987: 80). Bybee and Pagliuca 1985: 67). The epistemic meaning of logical necessity for have to is generally considered “rare” (Palmer 1979: 46. Coates 1983: 57. We had to learn everything for ourselves. but the morphosyntactic differences between the two forms are recognized by the classification of have to as semimodal. a. the OED suggests that it is a “kind of Future of obligation or duty”. an “Americanism” (Perkins 1983: 61. 57).[4] For this reason. the occurrence of a finite verb may be dictated by the rules of language (deontically) or it may be necessarily the case (epistemically). and e) extension of the construction to include intransitive infinitives. This has to be the biggest ant-hill ever seen. have to has a future sense. have to may be used when the speaker disapproves of the obligation expressed (Palmer 1987: 129) or. The deontic meaning is one of duty or obligation: “to be under obligation. from object of have to object of the infinitive. Sentences with have to can also be ambiguous between the two readings: the sentence Ingrid has to arrive before we do. Like must. Fanny? In these cases. b. can continue deontically with “because she promised to help with the preparations” or epistemically with “because she set out an hour earlier” (Bybee—Pagliuca 1985: 73-74). when the speaker wants to 157 . The changes involved in the development of the have to periphrasis can be summarized as follows: a) bleaching of the possessive semantics of have. however. b) fixing of the word order with end position of the object. for purposes of politeness. to be obliged. have to can express both deontic and epistemic necessity. a. d) change in the function of the nominal object. but Quirk et al. Finally. [2] There appears to be almost universal agreement about the semantic contrast between have to and must in their obligative reading: must is generally subjective. Leech 1987: 79. Have to constructions in Modern English have to (+ object) Most discussions of the modal auxiliaries in Modern English include have to on semantic grounds.

57. a. whether we agree with ‘em or not. and they are usually considered to be quite separate constructions syntactically. rather than two clearly defined classes. have to has a past tense form with the past time meaning ‘it was necessary for’ (Coates 1983: 56-57. obligation. 1987: 130): 4. using his criteria. a. 158 . c. echoed by Visser 1969: 1478. I felt I had to see you. Coates (1983: 54) asserts that it has none of the seven defining criteria of modal auxiliaries. 172-173). Perkins 1983: 62. b. Ursula was happy to have somebody to look after. there appears to be a continuum of verbal forms from full verb to auxiliary. Coates 1983: 55. see also Harris 1986: 355) suggests that in Modern English. but with have to. followed by Visser 1969: 1474-1482) establishes three semantic subclasses of the construction: one expressing pure possession (6a). We have to obey orders. or necessity in addition to possession (6b). Through the years she sensed that something like this had to happen some day. On one hand. Perkins 1983: 61. van der Gaaf (1931: 184. not negates the predication. Finally. compels the children. My children have to eat an apple after their meals. Huddleston’s (1980) study shows that even the modals do not function as a coherent group syntactically. Compare the following examples from Haegeman (1980: 3): 3. While it is beyond the scope of this paper to determine the syntactic status of have to. Still.[5] The two forms also behave differently under negation: with must. exhibiting auxiliary and modal features to a lesser or greater extent. Palmer 1987: 129). Van der Gaaf (1931: 180-183. While some semantic similarity is recognized.represent “his wish as objective necessity” (Curme 1931: 395. cf. though it is believed to be diachronically related to the have to V (+ object) construction. is rarely discussed in synchronic grammars of English. a. b. The have + object + to V construction. In (3a) the speaker seems to be compelling the children to eat an apple. Palmer 1979: 94-95. expressing what is to be done by the subject”. while in (3b). I have some questions to ask you. a. must is the “normal” and stronger form in the epistemic cases (Leech 1987:83). one expressing duty. because I want you to know the truth. My children must eat an apple after their meals. The OED gives the following definition for have + object + to V: “to possess as a duty or thing to be done. or an internal drive. not negates the modality (Antinucci—Parisi 1971: 35. obligation. They don’t have to work for a living. Have to may contrast with must in the logical necessity reading. while on the other. With object and dative inf. too. While van der Gaaf (1931: 186) asserts that the pure meaning of obligation correlates exclusively with the order have to V (+ object) (6c). duty. Leech 1987: 96. or necessity. most would agree that have to is at least partially grammaticalized in Modern English. We mustn’t talk politics on this pleasant evening. some outside authority. unlike must. have to is “to all intents and purposes an auxiliary”. Visser (1969: 1482) observes that “nowadays obligation without possession is also expressed in constructions that have the object between have and the infinitive” (6d): 6. either past deontic or past epistemic: 5. The morphosyntactic status of have to is considerably less clear than that of must . Fleischman 1982: 59. the distinction in meaning between the two constructions remains unclear. Perkins suggests (1983: 61) that have to is used when the statement is based on empirical evidence over which the speaker has no control. b. b. Leech 1987: 79. preponderantly or exclusively. and one expressing.

suggesting that it is a substitute for the negative: thus. the possessive have + object + infinitive construction. LOB (Lancaster-Oslo/Bergen) and FLOB (Freiburg-Lancaster-Oslo/Bergen). In contrast. Kruisinga (1931: 380). and the infinitival phrase is considered the object of have. Such a clear contrast does not exist for me. NOTES [1] The term ‘Brown quartet‘ refers to four comparable corpora: the Brown Corpus and Frown (Freiburg-Brown) Corpus from 1961 and 1991-2. 93. and the infinitive is taken as an adjectival or adverbial adjunct to the object. Jespersen (1940: 226-227) later treats the infinitive in the have + object + to V construction as “retroactive”. as governing the preceding object. Conclusion The development of quasi-modals in English is part of an ongoing process of grammaticalization in which full verb constructions are developing into verbal periphrases. but Kirchner (1952: 384-86) contests this. Curme (1931: 395). with the progressive of have to (e. 159 . Coates (1983: 55). and the syntactic analysis of the construction is almost identical to that given to the have to V (+ object) construction. However. Palmer (1979: 58.d.g. not of have. Haegemann (1980) argues that while with have to in the simple tense the speaker denotes an outside authority. and two matching corpora of British English. again from 1961 and 1991-2. while the latter preferably receives a dynamic (deontic) reading (‘It is necessary for you to be mad in order to do that’). it is seen as the object of the infinitive. respectively. for example. Kruisinga 1931: 379.”—”Maud has her rooms to do. The nominal object is thus seen as the object of the infinitive. [2] Jespersen (1940: 206) argues that have to with yet (or still) has a pure future meaning. Antinucci—Parisi (1971: 35). [4] Because authority lies outside the speaker and the statement is not performative. have to (+ object) is now almost fully grammaticalized. And the source for both of these constructions. respectively.”—”Well Elsa. (1985: 225). because in Early Modern English the original construction seems to have split into two separate constructions. 106-107.”—Elsa has her dinner to get. My children are having to eat an apple after their meals). when the nominal object is placed between have and the infinitive. 82-83). 1987: 128-129). the object. while have + object + infinitive is only partially grammaticalized. These corpora each contain a million words in fifteen written text types. one would expect to find verbal periphrases in various stages of development. Coates 1983: 56). which have traveled different distances down the road towards verbal periphrasis. [3] See.” In many cases the meaning of ‘possess’ in have is more or less weakened (cf. Of the two constructions with modal meaning. The development of the have to construction is a particularly rich example of this process. then. 106) prefers the classification “dynamic” to “deontic” modality for this usage. Palmer (1979: 9293. the speaker disclaims any commitment as to the imposition of obligation (cf. “I suppose Maud could go. At any synchronic state of the language. exists besides these grammaticalized forms in its original full verb state. Quirk et al. and Leech (1987: 79. Palmer (1979: 46-47) argues that the former preferably receives an epistemic reading (‘I believe you are mad to do that’). he has yet to learn how to laugh at himself = ‘he has not yet learned to laugh at himself’. it is considered the object of have. and the infinitive also differs in this construction. Visser (1969: 1478). Jespersen 1940: 226). that is. [5] Contrasting the sentences You must be mad to do that and You have (got) to be mad to do that. The syntactic relationship of have. When the nominal object follows the infinitive.

Bern:Peter Lang. The Longman Grammar of Spoken and Written English. Laurel (1990). le présent article étudie l’apparition du quasi-modal have to suite à l’évolution de have + to-infinitive dès sa naissance en ancien anglais (sa véritable apparition pourrait être antérieure à l’ancien anglais) jusqu'à sa puberté au sens « modal » de la première période de la langue anglaise moderne. (2nd [i. (1999). Medical Writing: Modality in Focus. Harlow:Longman. 59-83. 292-299.. Geoffrey. Randolph. des traitements très différents. Modal expressions in English. Greenbaum. Amsterdam:Rodopi Visser. Leech. malgré leur similitude fonctionnelle. Bolinger. The English verb. M. Mais. 5th ed. RÉSUMÉ La grammaticalisation des auxiliaires modaux de la langue anglaise a été minutieusement étudiée tandis que l’évolution des quasi-modaux a été presque omise. Michael (1983). The differentiation of statives and perfects in Early Modern English: The development of the conclusive perfect. (1969). Coates. (1999). (2002). Quirk. Leiden: E. London: George Allen & Unwin. London and New York: Longman. Beon and habban connected with an inflected infinitive. The semantics of the modal auxiliaries. English studies 13: 176188. Leech. S. LE VERBE QUASI-MODAL HAVE TO EN ANGLAIS: VALEURS SEMANTIQUES ET SYNTAXIQUES 160 .R (1987). &Lima. Languages and Computers: Studies in Practical Linguistics. in: Gunter Brettschneider Christian Lehmann (eds. Modality and the English modals. van der Gaaf.R (1979). A comprehensive grammar of the English language.e. Liliane (1980). 23. Fourth volume. Manfred (2000). verbe quasi-modal. Croom Helm: London. Leech... E. E.) (Longman linguistics library. le verbe notionnel have+complément+structure infinitivale à sens possessif . Emerging English modals: A corpus-based study of grammaticalization. Part II English accidence and syntax 1. Jespersen. 65-78. Sidney. Une compréhension complète de l’origine et du développement de have to dépend de la détermination de la relation synchronique et diachronique des deux structures telles I have a letter to write et I have to write a letter. Wanna and the gradience of auxiliaries. 4. Conrad. notre étude propose le développement de ces deux constructions à partir d’une source unique. (1931). Brinton.) London and New York: Longman. grammaticalisation. in: Sidney Greenbaum—Geoffrey Leech— Jan Svartik (eds. Dossena. Linguistic Insights. Rodney (1980).. 28. La structure –source est restée. F. An historical syntax of the English language III. Pagliuca (1985). Mots-clés : verbe notionnel.) London and New York: Longman. dans le passé. en soi. Joan and William. Dans le contexte du développement des périphrases verbales en général.. périphrase verbale.REFERENCES Biber. Haegeman. 3rd] edition. M. & Finegan. F. Dury. London and New York :Longman. Vihla.. Have to and progressive aspect. (Longman linguistics library. Brill. M. Palmer. Perkins. Groningen: P. Svartvik (1985). Dwight (1980). Facchinetti. non-grammaticalisée.. Otto (1940). Gotti. R. R. Geoffrey (1987). G. Jan.).. Krug. Helsinki. A handbook of present-day English.).). auxquelles on avait accordé. D. W. ces constructions ont atteint des étapes différentes de grammaticalisation dans l’anglais moderne. Berlin/New York: Mouton de Gruyter. (1931). En suivant une récapitulation des traits sémantiques et du statut syntactique pour les deux constructions de l’anglais moderne.Th. S. M. Palmer. Huddleston. Criteria for auxiliaries and modals. London: Frances Pinter. Johansson. Kruisinga. A modern English grammar on historical principles. Noordhoff.J.Cross-linguistic comparison and the development of grammatical meaning. seulement la deuxième structure a été considérée périphrase verbale. Part V: Syntax. Meaning and the English verb. F. Paper presented at the 6th International Conference on English Historical Linguistics. Journal of English linguistics 14: 1-5. Variation in Central Modals: A Repertoire of Forms and Types of Usage in Middle English and Early Modern English. Bybee. in: Jacek Fisiak (ed. Jennifer (1983).

vizibilă în selecţia termenilor de caracterizare a realităţilor comentate. economice. evenimentele sportive. 161 . ceea ce presupune adoptarea unor strategii persuasive cu impact maxim asupra publicului cititor. etern. de necontrolat. Între aceştia. evenimentele sociale. calamitate. Alături de viaţa publică şi privată a vedetelor. dezastru. urgie sunt termeni hiperonimici. totuşi nu mai puţin primejdioasă pentru că ecranează comunicarea eficientă. tsunami. cutremur / seism. cataclism. a fost numit de jurnalişti „şoc şi groază” (cf. ceea ce. al sentimentelor puternice. prin regândirea politicii editoriale în sensul unei diversificări tematice şi a unei mai mari flexibilităţi a discursului jurnalistic. 11. reclamă sistematic tabloidizarea[3]. EvZ. de interes pentru opinia publică: politica. o tendinţă tot mai accentuată de ştergere a diferenţelor dintre „presa serioasă” şi „presa populară”. devansând cu mult alte zone ale realităţii. iar la televiziunile private prin tabloidizarea emisiunilor de ştiri. 10). uragan. anume „ştirile se reduc la emoţii”: Estetica melodramei. euro. iar persoanele şi evenimentele deopotrivă tind să fie descrise ca reprezentări sau exemple ale unui univers mitic. Persuasiunea pe care o implică orientarea spre registrul melodramatic nu se poate realiza fără a pune în mişcare resortul pasiunilor. la unele ziare (Evenimentul Zilei. un loc important îl deţin termenii care fac parte din câmpul lexical[5] „nenorociri majore”. specifici. 05.Gabriela DUDA Universitatea Petrol–Gaze din Ploieşti SEMANTICA DEZASTRULUI Presa scrisă şi audio-vizuală cunoaşte. inclusiv în presa populară. cercetătorii fenomenelor media din spaţiul românesc înregistrând fie consecinţele directe asupra modului de selectare şi prelucrare a elementelor informaţionale în cazul ştirilor[1]. faţă de care avalanşă. cu alte cuvinte. prezintă lumea ca şi cum ar fi guvernată de forţe şi valori morale şi emoţionale. flagel. Una dintre cele mai evidente consecinţe ale reorientării către o variantă „soft” în prezentarea ştirilor în presa scrisă şi în cea audio-vizuală este şi tratamentul în cheie melodramatică a evenimentelor selectate. Chiar şi un domeniu ca cel economic. generici. fie modificări importante la nivelul discursului jurnalistic. ocultat de o clişeizare compactă. România liberă). în ultimii ani. în România cel puţin. care. Între exigenţa relatării cât mai adecvate la realitate – ceea ce ar împlini satisfăcător dezideratul exprimării adevărului – şi tentaţia senzaţionalismului se creează o tensiune. fără a se face recurs la principiul întemeietor al presei de tip popular. al aprehensiunilor care îi animă pe oameni. În structura ierarhizată a acestui câmp. Planul „şoc şi groază” ridică moralul euro. cu o frecvenţă semnificativă în discursul jurnalistic de relatare. genocid. poate fi tratat în presă dintr-o perspectivă melodramatică: planul iniţiat de ţările-locomotivă ale Uniunii Europene de susţinere a monedei comunitare. viitură sunt termeni hiponimici[6]. în special cele din lumea fotbalului. Tendinţa de „relaxare” a discursului jurnalistic nu a trecut neobservată. care susţine tot ceea ce se întâmplă[4]. catastrofă. diferită de cea articulată în anii totalitarismului. prin definiţie. expresie a unei aşa-zise noi limbi de lemn[2]. în toate mijloacele de comunicare. se remarcă prin sobrietate şi eficienţă comunicaţională. domeniu predilect al presei mondene şi de scandal. s-a tradus.

ca sinonim este indicat termenul catastrofă (p. Întrebuinţarea ca hiperbole a acestor substantive presupune şi considerarea lor ca metafore[8] şi. flagel. uragan. Foarte frecventă este şi întrebuinţarea substantivelor din seria „dezastru” ca metafore propriu-zise. termenul hiponim tornadă este folosit foarte rar cu sens figurat şi. Indiferent de tipul de discurs – presă scrisă sau audio-vizuală –. În al patrulea rând. presupune existenţa unui proiect ideologic ocultat de cuvinte: realitatea descrisă prin cuvinte nu are. care uneşte toţi aceşti termeni într-un câmp lexical. În primul rând. uragan este caracterizată prin semul „intensitate variabilă”. favorizând clişeizarea. tsnuami. termenii generici prăpăd şi grozăvie. Aş fi reticentă în a caracteriza asemenea uzaje drept manifestări ale unei „noi limbi de lemn” (jurnalistică. În DSLR. care intră aproape obligatoriu în constituiţia discursului tabloidizant. Françoise Thom. viitură este caracterizată prin semul „provocat de cauze naturale”. Dacă un jurnalist foloseşte formularea „viitura le-a luat oamenilor toată agoniseala de-o viaţă”. cel puţin în accepţia pe care l-au dat Orwell şi. catastrofă. doar întrebuinţările cu sens metaforic sau hiperbolizant. În al doilea rând. de aceea prezintă un interes limitat în această discuţie. prin semul „intensitate maximă”. 162 . reprezintă elemente de caracterizare a melodramei jurnalistice. în cazul unor termeni. 235). genocid. b) cu sensuri contotative. Problema este aceea că jurnalistul foloseşte întotdeauna aceleaşi cuvinte pentru a caracteriza aceleaşi realităţi. termenii hiponimici se grupează în subclase. dar nu orice formă de clişeizare poate fi echivalată cu o limbă de lemn. care aparţin limbajului popular. atunci cînd are loc un transfer de nume de la domeniul „nenorociri majore” la alt domeniu al realităţii (umane sau obiecutale). orice limbă de lemn presupune inevitabil clişeizarea compactă. viitură. Termeni generici Dezastru Termenul dezastru primeşte în DEX definiţia „nenorocire mare”. – subclasa cutremur / seism. din punct de vedere lexical. În al treilea rând. în funcţie de semul variabil luat în consideraţie: – subclasa seism. în timp ce subclasa avalanşă.294). (p. genocid este definit prin semul „provocat de cauze umane”. În consecinţă. anumite valori metaforizante sau hiperbolizante s-au fixat ca formule de caracterizare pentru anumite domenii. tsunami. avem de-a face cu metafore hiperbolizante[9]. în acest caz. sunt susceptibili de un uzaj hiperbolizant sau metaforic mai ales termenii specifici. urgie etc. el nu contrazice/anulează neapărat realitatea prin cuviinte. de fapt.În afară de semul comun „cu consecinţe distrugătoare foarte grave”. ceea ce înseamnă că termenii acoperă exact realităţile desemnate. dezastru intră în seria de sinonime formată din termenii generici calamitate. pentru că acest concept. de data aceasta). mult mai târziu. nicio legătură cu planul referenţial la care cuvintele pretind că se raportează. distingem două posibilităţi de întrebuinţare a acestor termeni: a) cu sens denotativ. Un termen poate fi inclus simultan în mai mult subclase. – termenii avalanşă şi genocid se caracterizează prin semul „cu consecinţe distrugătoare asupra oamenilor”. celelalte hiponime ale câmpului lexical „nenorociri majore” au ca sem diferenţiator „cu consecinţe distrugătoare asupra oamenilor şi a mediului natural / construit”. eventual metaforele hiperbolizante. tratamentul termenilor din câmpul lexical „nenorociri majore” este diferenţiat şi complex. termenii acestui câmp lexical manifestă o disponibilitate variabilă faţă de întrebuinţarea cu sens figurat. Petru alte precizări sunt necesare. în funcţie de anumite seme variabile / specifice[7]. nu toţi termenii din câmpul lexical „nenorociri majore” sunt reprezentativi pentru limbajul jurnalistic: de exemplu.

jurnalulbtd. termenul este determinat. 10). o platformă petrolieră a explodat (www. caracterizarea ca 163 .com. iar calificarea prin termenul dezastru implică specificarea „situaţie cu consecinţe extrem de grave”. DEZASTRU. 06. manipulatoriu). intră şi componenta deciziei subiective de comunicare a vorbitorului[11].. dezastru apare în titlu. ţinând seama de funcţia persuasivă a titlului.ro. 5. care indică domeniul de activitate cu posibile accidente de mari proporţii: – Dezastru ecologic în SUA. jurnalistul doar preia termenul.” (www. În al doilea articol.ecomagazin. 3. – DEZASTRU PISCICOL PE LACUL LATEŞ (www.a) Situaţiile în care termenul dezastru este folosit în presă cu sens propriu sunt foarte numeroase. 09). 07). Dacă însă jurnaliştii nu supralicitează. 10). 6. 05. – „Mihai Stoichiţă se teme de încă un dezastru cu Astra.ziare.net. iar termenul are o funcţie pur descriptivă. – Dezastru aviatic in Brazilia (www. 09). De fapt.Neacreditarea spitalului judeţean [din Botoşani] (www. 04.04.ro.10).10).ziaruldeiasi.05. atunci se poate vorbi de un posibil tratament hiperbolizant al termenului. de cele mai multe ori. .] electoral” (EvZ. 23.ro. 10). s-ar putea deduce că utilizarea susbtantivului dezastru le aparţine jurnaliştilor. în această situaţie. FCM BACĂU !!! (FCM Bacău – FC Snagov 2 la 4) (www. violenţe în tribune. În primul articol. 04. .ro. RUŞINE.04. preşedintele BNS. În ambele exemple.prosport. 27.ro.agenda. Există contexte în care distincţia dintre întrebuinţarea cu sens denotativ şi cea cu sens conotativ. – Marea Britanie.UMILINŢĂ. care au în constituţia lor semantică semul „intensitate maximă”: – Sindicaliştii acuză dezastrul din Sănătate (CR.ro. 10). 24.ro. 26.monitorulneamt.opiniicetatenesti. 05. – „Presa germană de ieri a calificat la unison. galeria dezlănţuită!” (www. 2010). aceasta este o dificultate care poate apărea în cazul tuturor termenilor generici. ca figură de gândire. 18.. ca hiperbolă. 04. 19.Dezastru pentru PNL în Maramureş (www.realitatea. 05.10). termenul „dezastru” apare fie nedeterminat (în special în discursul jurnalistic sportiv) – „FC Timişoara – CFR Cluj 0-3! Dezastru pe teren. – Dispar albinele: Duc pesticidele la un dezastru biologic?(www. amplificând peste măsură în mod conştient gravitatea situaţiilor descrise. dacă aceştia supralicitează cu scop persuasiv (eventual.. 13. 13. 11. de un adjectiv relaţional[10].ro. ar fi un dezastru pentru judeţ Dificultatea de a decide asupra întrebuinţării cu valoare hiperbolizantă a termenului constă în aceea că în definirea hiperbolei. 2010). b) În cazul întrebuinţării ca metaforă hiperbolizantă. atunci avem de-a face cu întrebuinţarea cuvântului cu sens denotativ. a termenului dezastru este dificilă. în pragul unui dezastru ecologic (www. 07.muzicabuna.08.09). calificarea situaţiei din sistemul românesc de sănătate ca „dezastru” o face Dumitru Costin.bacauexpres. fie determinat de un adjectiv relaţional sau de indicarea domeniului de aplicaţie a caracterizării: – Dezastru muzical: Loredana cântă cu Salam (www. după meciul pierdut la Alba Iulia. înfrângerea suferită de coaliţia condusă de Angela Merkel drept un «dezastru» [. . În cazul jurnaliştilor.

atunci când este utilizat metaforic pentru a caracteriza persoana. b) Ca metaforă hiperbolizantă. [.eu. calamitate.„dezastru” a neacreditării spitalului judeţean din Botoşani este pusă pe seama directorului de la Direcţia de Sănătate Publică a judeţului.Stare de calamitate în Timiş? (www.ro.itbox. . cataclism. 3. persuasiv.08). dar declaraţia medicului nu este reprodusă în cuprinsul articolului.ro. . . limbajul jurnalistic preia un uzaj frecvent în limbajulcomun familiar: Green [antrenor] e o calamitate! (www. să-l motiveze pe cititor să parcurgă articolul.09). jurnalistul mizează pe impactul emoţional şi. 10. Termenul dezastru cunoaşte în limbajul familiar o întrebuinţare specifică.money.ro.. cu toate acestea. ca metaforă.gds.fonduri-finantari. 16 06. Întrebuinţat cu sens denotativ. 08).] (www. 03.10) Este semnificativă frecvenţa cu care termenul calamitate este invocat în limbajul jurnalistic ca descriptor pentru un domeniu economic ca agricultura.06. supus.10)... 3. 26. într-un fel.stiri. Un comportament conotativ similar cu termenul dezastru îl are substantivul calamitate.06. ca de altfel şi ceilalţi termeni generici.] au dat în judecată Guvernul şi Ministerul Agriculturii. apare cu frecvenţă foarte mare în titlu.spot. 10).Mai mulţi fermieri din judeţul Vaslui.09).126). cu sens denotativ. textul intitulat nu face decât să expliciteze folosirea unor asemenea termeni generici şi. şi în acest caz. în asemenea cazuri.10). dezastru.07.ro. 26. calamitate apare foarte frecvent. variaţiilor climatice dezastruase. 21.ro.11. avem mai curând utilizarea cu sens denotativ decât cea cu sens figurat.ro.06. catastrofă etc. În raport cu titlul care conţine termeni ca dezastru. există în articol suficiente elemente cu caracter descriptiv (referitoare la consecinţele foarte grave ale neacreditării spitalului). atunci când se aplică persoanelor („Eşti un dezastru!”). hiperbolizant.10). prin natura activităţilor desfăşurate. Calamitate Termenul este definit în DEX ca „nenorocir.lei (www. ca determinant pentru substantivele asigurare.Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul”: Capitala – un dezastru urbanistic (www. a) Spre deosebire de alţi termeni generici din câmpul lexical „nenorociri majore”.08. deoarece nu a fost declarată stare de calamitate în acestă parte a ţării [. 164 . o extensie a acestui tip de transfer semantic are loc în limbajul jurnalistic. maxim pe care un asemenea termen îl are asupra cititorului.agenda.Guvernul: Calamitate în agricultură în 34 judeţe şi despăgubiri de 500 mil.ro.mediafax.ro.05. cât şi cu sens conotativ.Triumful banului în vreme de calamitate (www. dacă realităţile obiectuale sunt caracterizate ca „dezastre”: – Drumuri Sapard – un adevărat dezastru (www.09).09). prag. .. care să îndreptăţească recursul la specificarea amintită.ro. stare. 29. . termenul „calamitate” (ca şi dezastru) apare predilect în jurnalismul sportiv: În Africa de Sud e dezastru. zonă: .Agricultura ”de calamitate”– cea mai rodnică îndeletnicire a băieţilor deştepţi (F.Suntem tot mai aproape de starea de calamitate în agricultură (www.ştirileprotv. a termenului dezastru.Calamitate! (www. 01..susa de ştiri.07. 14. De aceea. . .30. 12. pericol.obiectiv. O calamitate! (www. dezastru care loveşte o comunitate” (p. în consecinţă.

144) a) Cu sens denotativ. spun criticii de film” (www. dar numai „catastrofa de X”.acasatv. 08).) care. 2010). cu sens negativ. ca sinonime sunt indicaţi termenii: dezastru. (p. nenorocire.01. Mai important este să observăm că sintagmele compuse din substantivul catastrofă + adjectiv relaţional indică întotdeauna întrebuinţarea cu sens denotativ.ro. 06. Nicolae Matei. Întrebuinţarea termenului catastrofă cu sens propriu. – „Mihai Stoichiţă: «Pare catastrofă. 09). decretat „catastrofă feroviară” (www. o/ce catastrofă!”.]. 14. 8-9. nume de profesii etc. prin schimbarea clasei contextuale. dar nu e»” (www. Ca şi în cazul altor termeni (nume de animale. niciodată *„dezastrul/calamitatea de X”.2010) – „Debutul lui Kylie Minogue la Bollywood – o catastrofă.] va fi o catastrofă dacă nu vom învinge România. 04.09).info-sport. 10.ro. ne paşte catastrofa financiară!(www.ro. demografic. 19. care presupune transferul acestui termen axiologic. 21. a substantivului: – Impactul groaznic de La Scînteia. ca şi în cazul termenului dezastru.ro.04. 06. 29.Catastrofă În DEX termenul este definit ca „eveniment tragic de mari proporţii. calamitate şi catastrofă îşi pierd ca metafore cu aplicaţie la clasa substantivelor nume de persoane semul comun 'cu consecinţe foarte grave' şi acutalizează conotaţia „de calitate foarte proastă”: – La un pas să lase oraşul fără căldură şi apă caldă.ro.indexstiri.ro. 05. un număr limitat de adjective care pot fi ataşate termenului catastrofă: aviatic. 14. calamitate şi tragedie.napocanews. – Catastrofă feroviară cu un transport Dacia (www. un primar catastrofă pentru Năvodari (www. 2010). cu urmări dezastruase”. 01. termenul catastrofă apare întotdeauna în limbajul jurnalistic însoţit de un adjectiv relaţional sau de specificarea domeniului de aplicaţie. ce/o calamitate!”..replicaonline. asupra unor cuvinte ce denumesc realităţi obiectuale sau persoane („X e o catastrofă!”). Utilizat cu sens metaforic. „X. 09.apropo. 08.catholica. un/ce dezastru!”. dă undă verde verificării la domiciliu a persoanelor aflate în concediu medical (www. 18..presaonline. 19. umanitar etc..ro. 09) Ca şi termenii calamitate şi dezastru. b) În special jurnalismul sportiv sau presa mondenă uzează şi abuzează de termenul catastrofă ca metaforă hiperbolizantă: – „[.ro. 09). „X. termenii dezastru.euroactiv. 10).ro. 8. termenul catastrofă este valorificat în discursul jurnalistic cu întrebuinţarea metaforică din limbajul familiar. pentru L’Equipe” (www. – Dupa criza economică. Uzajul în registru familiar al limbii române înregistrează formulările „X. substantivul catastrofă se deosebeşte de substantivele dezastru şi calamitate în ceea ce priveşte comportamentul sintactic. fără o altă determinare adjectivală este mult mai puţin uzitată: – Tăierea pădurilor din România a atins nivelul de catastrofă şi în ariile protejate (www. Există. dar nu trebuie să ne pierdem dinainte încrederea în forţele noastre. Cseke Attila. –„Catastrofa de la Sănătate”.. a spus Malouda. 2010).newsiasi. Semul comun „cu consecinţe foarte grave” se păstrează dacă termenii sunt întrebuinţaţi ca metafore pentru nume de obiecte: 165 . feroviar. [. 2. trec din clasa termenilor nonevaluativi/de clasificare în cea a termenilor evaluativi axiologici şi nu mai pun în valoare decât conotaţia depreciativă/meliorativă. – Inventatorul pilulei deplânge „catastrofa” demografică (www.

un adevărat flagel pentru constănţeni (www. traficul de persoane.ghimpele. 09) – Zgomotul. un flagel planetar (RL.ro. 01). 02. (b) În retorica emfatică practicată în media. Este neobişnuit însă ca acest termen. 2010) – Febra aftoasă – noul flagel al începutului de mileniu (www. prăpăd” (p. 04. 03. cu referire de obicei la viaţa cotidiană.fonduri-finantari. 10. intenţia jurnalistului de a supralicita efectul dramatic este. 12.ro.com 30. – Urgie la asociaţii [de locatari] (www. – Coruptia.ziaruldeiasi. 12. prin specializare semantică flagel devine sinonim cu boală.ro. – Pornografia infantila – Flagelul societăţii moderne (www. terorismul – sau limitat. 2010). 09). 01. 14. 07). 166 . flagel al lumii moderne(www.dw-world. metafora „flagelului” este una dintre cele mai comune. local. 08). de vreme ce termenul este folosit aproape automat atunci când discursul jurnalistic atacă teme de interes planetar – alcoolismul. – Medvedev: Alcolismul în ţara noastră este un flagel naţional (www.ro. 08) – Politizarea. traficul / consumul de droguri.telgrafonline.– Tunelul CFR. 8. ziaruldeiasi.. 1139). 08. cât şi cea audio-vizuală. molimă. să apară în contexte referitoare la viaţa economică sau cea politică: Urgie pe bursă: 60 de brokeri concediaţi in zece zile (www. 12. atât scrisă. – Dosar – Traficul de persoane: UE lupta cu un flagel ce aduce profituri uriaşe (www. 15. 4. epidemie. 08. 01) – Mafia pieţelor – un flagel greu de stârpit (A. 04. Flagel Termenul flagel intră în câmpul lexical „nenorociri majore” cu sensul figurat de calamitate. 12. 23. obezitatea. 03. 25.roportal.02) – Violenţa asupra copilului. evidentă: (a) – Urgie de la lumânări – un mort şi apartamente făcute scrum (www. în acest caz.) este definit mai general ca (a) „nenorocire care se abate asupra a ceva sau cuiva” şi într-o accepţie mai restrânsă ca (b) „dezlănţuire violentă de forţe ale naturii. 9.ziare. valorifică mai rar prima accepţie.informatia. – Pedofilia – un flagel greu de combătut (www. 19. 2010). 03. un flagel al societăţii româneşti (http//:2005. 05. 08). 07) Urgie În DEX termenul urgie. 07.euractiv. p.ro.de. 20. 04. Presa.eu.ro. atingând pragul clişeizării.ro. totuşi cu consecinţe sociale semnificative pentru o comunitate: – Cornelius Nicholson a prezentat „Drogurile. 10. 22. prostituţia infantilă.ro.ro. specificat (pop. o catastrofă ce pândeşte sub oraş (http//: constanta.02. 2010).ziuaveche.ro. un flagel devastator (CR.gds. – Drumuri Sapard – un adevărat dezastru (www. aparţinând lexicului popular. 6.ro). 2010) – Poluarea sonoră. acest flagel al lumii moderne” (www. 8.mediafax. 383). 10).monitorulneamt. dezastru (DEX. poluarea (de orice fel).

04.03.(b) Termenul urgie. nu putem face abstracţie de întrebuinţarea curentă a termenului cu sens figurat în limbajul comun (cf. În text se precizează: „A început avalanşa de clipuri electorale ale candidaţilor la preşedinţie” (www. în care termenul urgie este urmat de o determinare locală (numele regiunii.ro. 2010). 2010). p. 16.ro. avalanşă se subsumează clişeelor cantităţii[13].apropo.. copacii etc. 20.ecomagazin. cât şi din clasa termenilor care desemnează persoane: – Avalanşă de voluntari la plantat copaci (www.02.ziare. – Urgie in Argeş (Judeţ paralizat de viscol). provocată de dislocări subterane. mai concret.edu.com. 24. – Urgie pe şosele: între Bucureşti şi Braşov nu s-a circulat noaptea. – Avalanşă de oameni ai străzii în spitale (www. 11. 02.ro. de erupţii 167 . 02.ro. 20. Oprescu şi sărăcia. verticală. frecvenţa uzajului său cu sens metaforic compensând domeniul foarte limitat de aplicaţie a termenului cu sensul său denotativ. Rodica Zafiu vedea în utilizarea termenului avalanşă în limbajul publicistic un reflex al limbajului totalitar de dinainte de 1989.time. cu subtitlul: Salvamontiştii avertizează asupra pericolului de avalanşă în munţii Bucegi şi Făgăraş. www. 07) – Un articol intitulat Avalanşă electorală: Vadim şi mafia. „avalanşă de reproşuri”). al oraşului în care se întâlnesc asemenea fenomene). 11. – Urgie în Dolj şi în Olt! Zeci de maşini au rămas înzăpezite (http:// craiova.4news.. în consecinţă simţit ca având un plus de expresivitate. cu toate acestea.ro. 06. termenul avalanşă este definit „cantitate mare (de. orizontală sau de torsiune a scoarţei pământului.. Se poate detecta chiar un titlu-clişeu.2010). 10). 7. cu care sunt titrate numeroase articole/ştiri de sezon: – Urgie în Maramureş (www. iar jandarmii. Varietatea acestor determinări face ca termenul avalanşă să apară în contexte dintre cele mai variate. (www. 2010).ro. 12 02. alături de termeni ca paletă.iasiplus. mănunchi sau noian. 3. constelaţie. 12. termenul avalanşă este întâlnit în relatările referitoare la accidente montane: – Schiorul surprins de avalanşă la Bâlea Cascadă a fost găsit mort (www. 76): (a) Cu acest sens denotativ. – Avalanşă de note mari la tezele unice (www. – Vaslui: Avalanşă de bolnavi. 04. pompierii şi SMURD sunt pe baricade. la Spitalul Clinic de Urgenţe din Iaşi.1.)” (DEX.ro. 10). 09). Cutremur În DEX termenul cutremur este definit ca „Mişcare puternică şi bruscă. 10). 24.ro. ciao. 01.ro. 24. lavină” (p. 12. cancan. Berceanu demite directorii de la „Drumuri”. panoplie.videonews. întâlniţi în cale). 12. evantai. năvală (de. dupa Sf.9am. 21. – Risc de avalanşă în Făgăraş şi Bucegi (www. 2. 03. este preferat de jurnalişti în titrarea unor articole sau ştiri de comentariu despre dereglările climei sau despre fenomenele meteorologice severe (În plină urgie. Determinările sunt selectate atât din clasa termenilor care desemenază obiecte / abstracţiuni – Avalanşă de internări. la Spitalul Judeţean de Urgenţe (www. al judeţului.ro. Gheorghe (F.portal. 2010).)..antena1. 2010).07) B) Termeni specifici Avalanşă În DEX termenul avalanşă este definit ca „masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte şi se rostogoleşte la vale (ducând cu sine şi pietrele. 09). (b) Întrebuinţat cu sens figurat.glasulmaramuresului.agerpres. în măsura în care.ro. 09). 76) şi primeşte obligatoriu determinări. – Urgie pe şoselele din Bănie (www.ro. http:// observator. 27. Antonescu şi bunul simţ.

26.] (www. ca şi cutremur. – Cutremur politic în Germania. care etichetează o varietate foarte largă de evenimente din viaţa politică internă sau internaţională.vranceamedia. 07. 06). 2. cutremur desemnează evenimente seismice de intensitate variabilă: Puternic cutremur in largul insulei indoneziene Java (www. 10). de pildă. ext. 07). Genocid Faţă de alţi termeni cu sens superlativ. panică” (p. 08. 10. pentru că jurnalistul vrea să impună de la început gradul înalt de intensitate emoţională a discursului său: 168 .forum.rfi. groază. 21. ceea ce trădează intenţia neîndoielnică a jurnaliştilor de manipulare a cititorilor. 10). 28. 04. 15. cutremurare. 04. După cum indică exemplele care urmează. 14.ro. pentru a spori caracterul incitativ[14] al intitulării: – Cutremur politic după dezbaterea televizată din Marea Britanie (www. 254). 2010). 05). 09). D. frică. – „Cutremurul provocat la Constanţa de gruparea S. 06.ro...vulcanice: seism”.: „înfiorare. Definiţia din DEX – „Crimă comisă cu intenţia de a distruge un grup uman.. care desemnează nenorociri provocate de cauze naturale. Anumite sintagme în care substantivul cutremur intră cu sens metaforic s-au clişeizat ca. atunci când discursul jurnalistic are ca obiect realităţi sociale sau categorii umane vizate de măsuri (considerate) defavorabile. p. (b) Întrebuinţat cu sens figurat. nu este lipsită de semnificaţie plasarea unei asemenea sintagme în titlu. cu efect persuasiv garantat. ce presupun schimbări bruşte şi semnificative de situaţie. 10. – Demisia lui Remeş. genocid este plasat adesea în titlu. resimţit la Bucureşti (www.telegrafonline.money. 19. – Pace sub măslini? Cutremur politic în Ţara Sfântă (www. sensuri fig.]”(www. ziare. 08). 08).realitatea. 05. – Cutremur politic de 7 grade! (www. acest veritabil cutremur bancar a traversat Europa [. de gradul 7] pentru administraţia gălăţeană»” (RL.euractiv. – „Pornit de pe Wall Street. 418) – fixează ca element diferenţiator de descriere semantică a termenului „număr foarte mare de victime”. sensul figurat al termenului genocid se materializează ca hiperbolă. (b) În retorica publicistică. 10. (a) Cu sensul denotativ. 03). nu a fost resimţit la Bucureşti de către conducerea partidului” (CR. 24. 07. 7. etnic etc.ro. ro. termenul cutremur pare a fi specializat în jurnalismul politic şi cel economic pentru a desemna evenimente / fenomene cu efecte perturbatoare importante şi consecinţe explozive. fior. 07).hotnews. naţional. 09. 08. cu consecinţe importante în ceea ce priveşte modificarea raportului de forţe.. – Cutremur în lumea interlopă ieşeană (RL. „cutremur politic”. zaraf. – Cutremur pe scena politica vrânceană! [. – Cutremur politic în Ungaria? (www.net. teamă.ro.” (p. limbajul jurnalistic nu pare însă a valorifica niciunul dintre sensurile figurate indicate de DEX pentru termenul cutremur: – „Vestea demiterii preşedintelui PSD din Galaţi a reprezentat «un cutremur [eventual. cutremur politic (RL. termenul genocid se referă la existenţa unor cauze umane care provoacă dezastrul.ro. 03).

alţii se rezumă la calificativul neutru puternic pentru a caracteriza cutremure cu magnitudine mult mai mare. Seism Termenul seism este definit în DEX ca „cutremur de pământ” (p. 2. 09). 169 .ro.ro. odată cu informaţia. eventual a numărului de victime (obiect direct).infomm. 08. – Vosganian îl acuză pe Băsescu de „genocid moral”. a zonei în care s-a produs (circumstanţial). 12. care indică un proces instantaneu. 29. Antena 1 etc. – Genocid Fiscal (text: „În goana disperată după venituri la bugetul de stat.. Întrebuinţarea cu sens propriu a termenului seism presupune un cadru frastic limitat: în afară de menţionarea magnitudinii (determinant). 970).ziaruldeiasi.ro. termenul genocid apare întrebuinţat ca hiperbolă nu foarte fericită.. violent.astv. 2010). (www. Intenţia manipulatorie a unui discurs ce supralicitează dramatismul.com/stiri). 2010). (a) Când este întrebuinţat cu sensul propriu. o stare emoţională intensă. 05. distrugător.600 morti. verbul cu sens superlativ „a zgudui”. este şi mai bine pusă în valoare. sinonimia dintre cei doi termeni este corectată de specificarea 'limbaj ştiinţific' prin care seism se deosebeşte faţă de termenul din limba comună cutremur. Dacă însă unii jurnalişti califică drept „sesim devastator” un cutremur de 6.ro.ro. – Genocid în administraţia publică: lista cu demişii şi noii şefi după vinerea neagră a PSD (www.] (L. 11. pare a fi preferat de televiziunile private (Realitatea TV.. 07).]” (www..1 grade pe scara Richter a zguduit miercuri regiunea Maule din Chile [.] (www. 6.blog.– Badea afirmă că aşa-zisa reformă a guvernului Boc este de fapt un genocid. Guvernul loveşte în întreprinzători cu un nou Cod Fiscal haotic şi represiv”) (SF. 5.ro. devastator. cu referire la alte fiinţe decât oamenii: GENOCID PE LĂPUŞEL: Peştii din râul Lăpuşel au fost ucişi de apele reziduale deversate de SC Vital SA. dornic de formulări cât mai puţin uz(it)ate. ProTV. substantivul seism (ca şi sinonimul său cutremur) primeşte determinarea „cu magnitudinea de.10).) şi de ziarele tabloide: Sintagma „seismul/cutremurul a zguduit” devine un nucleu lexico-sintactic stabil al articolelor/ştirilor de presă referitoare la acest subiect (varianta cu diateză pasivă este de asemenea frecventă): – Un cutremur cu magnitudinea 6. 7. 05. 03.09.. care indică domeniul sensibil pentru opinia publică: – Sindicatele acuză autorităţile de genocid alimentar (www. discursul jurnalistic desemnează acţiunea „seismului” prin verbele de acţiune „a se produce”.3 grade pe scara Richter (Seism devastator:4.iasi. acest simplu fapt vorbeşte nu numai despre percepţia subiectivă pe care o are jurnalistul asupra evenimentelor de acest gen.money.. 09). mare. dar şi despre maniera în care aceştia înţeleg să le transmită cititorilor.. 09 ). „a avea loc” şi „a zgudui”. 12. 9. – Genocid social („PSD a sărit la gâtul guvernanţilor acuzându-i de genocid social[. 06). 05. atunci când substantivul „genocid” apare determinat de un adjectiv relaţional. www.videonews. (G. 04. punând în mişcare afectele negative ale cititorilor. [. 09). 05. – Genocid organizat de Poliţie şi Drumurile Naţionale (www. Uneori..” sau este însoţit de adjective ca puternic. Dacă verbul „a se produce” şi locuţiunea verbală „a avea loc” indicând un proces cu durată nedeterminată deţin cea mai mare frecvenţă în discursul jurnalistic practicat în marile cotidiane. 0.ziaruldeiasi.

europafm. estimează analiştii Erste Bank (www. – O îngrijorare europeană: tsunami alimentar (www. 12.antena1. 24.ro. 27. 10). 1138). în fond pleonastică. cu efect distrugătoare la mii de kilometri. 10). iar termenul a intrat în retorica jurnaliştilor de pretutindeni[15].ro. 10.. – Locuinţele de lux rezistă eroic în faţa tsunami-ului imobiliar (www. 12. 10). seism este întrebuinţat ca metaforă hiperbolizantă de preferinţă pentru a caracteriza stări. 20. teoria evoluţiei încă face valuri (www.ro. 08).ro. – Criza financiară nu s-a incheiat. – Riscul contestării alegerilor: „tsunami economic” (RL. – Insulele Solomon au fost zguduite de un seism de 6. 30. cf. 21.ziarulstiintelor.9am.9 grade pe scara Richter. 03.observatordebacau. (www.realitatea.dailybusiness. –„Elveţia trăieşte un seism politic”. evenimente explozive din lumea financiară sau politică: – Seism financiar la Humanitas (www. cu sens generalizat. jurnaliştii pot atrage atenţia asupra uzajului metaforic al termenului tsnuami.]” (http//: stirileprotv. 09. 03.– „Un seism puternic.ro.]” (wwww. 09). efectele seismului financiar din SUA urmând să fie resimţite şi în viitor. 07. 06. 13. 06.ro. 21. este semnificativă pentru construcţia discursului jurnalistic de tip tabloidizant sintagma.03. 04. Uneori după cum se întâmplă şi în alte situaţii de acest fel. 04. „Libertatea”). 10. 10). 12. – Seism de 9 grade in PNL: Berca la PDL (www. 09). 1. 10) sau devastator (www. uragan înseamnă „vânt puternic cu acţiune distrugătoare. Ţinând seama de această definiţie. 06. 09). Viaţa e grea după „tsunami“ (www. 06. – „Tsunami” în lumea traficanţilor de droguri (www. 27. notează presa helvetă la unison.04.net. 25. care forţează descrierea şi supralicitează efectul emoţional: 170 . „uragan devastator”..huon. (b) În presa românească. a zguduit duminică nordul Japoniei[. 09). 26. cf.ro..cadranpolitic. 10.ro. însoţit adesea de ploi torenţiale” (p. info-stiri. 9. 08).com. 29. tsunami (echivalat cu „dezastru cu impact major”) primeşte de obicei ca determinant un adjectiv relaţional care indică domeniul de referinţă al discursului: – Tsunami cultural – după 150 de ani. – „Dezastru în centrul Italiei.ro. 10) Tsunami Cutremurul produs în largul coastelor indoneziene (2004) a fost urmat de un tsunami („valuri uriaşe produse în urma unui seism”). (www.ro. 08. 08). 03. ca şi în cazul altor termeni din aceeaşi serie.ziarulring. interesează mai ales uzajul metaforic al termenului. referirea la acel tsunami se făcea încă în termeni de catastrofal (www.2010).ziare.4 grade a zguduit nordul Indoneziei (www.ro. Catastrofa naturală a avut un impact emoţional uriaş asupra a milioane de oameni. 09. www. 10).. produs la mică adâncime. – Un seism de 6.hotnews. zguduită de un seism de 6.ro. Uragan Termenul uragan este definit în DEX ca „ciclon tropical”. la câţiva ani după evenimentele de la Banda Aceh. 03.indexstiri.observaotr.ro.ro. 24. 30. „Libertatea”) – Japonia. marcându-l prin ghilimele şi renunţând la determinări suplimentare: – FARUL CONSTANŢA – FC BOTOŞANI DUPĂ DEZASTRUL CU SĂGEATA MARINARII PAR RESEMNAŢI.9 grade (www. 27.ro. (b) Ca şi termenul cutremur. 08. după un seism devastator care a zguduit duminică noapte orăşelul Aquila [.liga-2.newschannel.

06. Cluj] (http//: cfrmania.ro 21. 12. a lua pe sus. viitură este întrebuinţat cu sens propriu în contexte mai mult sau mai puţin „standardizate”. tabloidizant. – Dinamo . cu care termenul este asociat. prin excelenţă marcat de tratarea tabloidizantă a informaţiei[16]: – Vine ca un uragan tăvălugul catalan / Barcelona . 98). Uneori intenţia de exagerare voită. (b) Caracterul intempestiv al fenomenului natural. cf.com. 1162).. – Uragan devastator este titrată ştirea despre uraganul care a lovit El Salvador (www. 08).2010).01.ro. 29. 12. de schimbările dramatice ale climei planetare. 31. Uragan pare a fi şi o formulă verificată de caracterizare metaforică a unor sportivi (mai ales fotbalişti): – Uraganul Dică [mijlocaşul la CFR. metafora uragan desemnează mai ales în presa de provincie evenimente locale. 09).protv. am putea spune de întrebuinţare hiperbolizantă a unor asemenea expresii.2009). 07). 09. de încălzirea globală şi efectele ei dezastruoase. 10.9am. 12.” (p.ro. căruia omul nu-i poate opune rezistenţă.sport. – Uraganul Serena [Williams] (www. Afirmaţia „În satul Dealu Frumos. impuse. de fapt.Real Madrid 2-0 (www.ro.stirileprotv. Termenul primeşte fie determinanţi adjectivali cu sens superlativ (Viituri năprasnice au făcut pagube importante în mai multe judeţe.md/stiri.roportal. 27. 09). – Uragan devastator pe insula Haiti din Caraibe (http:// m. de exigenţa raportării la realităţi precis circumscrise.realitatea. dar semnificativ este faptul 171 .10). Realitatea TV. preluat din „Evenimentul Zilei”). 06. în avarierea a două maşini.0 -2 . dinamice. (http:// vodpod.ro. 05. este evidentă.– „La circa trei săptămâni după devastatorul ciclon Katrina [. 14. de formatul discursului melodramatic.primatv. ProTV. 08. 05.9am.rol. Viitură În DEX termenul viitură primeşte următoarea definiţie: „Creşterea bruscă a nivelului apei dintr-un râu (care poate duce la revărsarea lui).net.ro. 08. 22.allpress. (www.]” (www. (b) Ca metaforă. – La doi ani de la trecerea devastatorului uragan Katrina. 25. 20).ro. 28. o viitură a făcut prăpăd în câteva minute” este urmată de precizarea că „prăpădul” a constat. substantivul uragan este preferat de discursul jurnalismului sportiv. Sintagma „devastatorul uragan” este recurentă şi în discursul milenarist din presa laică şi religioasă care vorbeşte despre sfârşitul lumii (anunţat sau nu de calendarul maiaş pentru 2012). (a) Ca şi alţi termeni specifici din câmpul lexical „nenorociri majore”.ro.gsp. 14. a lovi – sau de mişcare – a pătrunde.Rapid . cf. oraşul New Orleans încă se luptă să revină la normal (www. 06.ro. 11..ro. – Viitura a făcut ravagii la Suceava (www. 27. tranzitive – a speria. www.07). 12. fie este legat de formulări verbale cu sens superlativ: – Haos în Dâmboviţa.05. atunci când contextul verbal imediat o contrazice. 10).ro.2009). a căror importanţă jurnalistul o supralicitează pentru a conferi o greutate mai mare informaţiilor furnizate de articolul său: Uragan la „Concordia” (www.fotbal-romania. sport365. – Devastatorul uragan Ida se îndreaptă spre SUA (www. 10.Uragan vişiniu (www. 08).ro. 10).09. 11. cf. 9. Viitura a făcut prăpăd.gsp. se traduce şi prin caracterul verbelor. ProTV). –Viitura a făcut ravagii la Câmpia Turzii (www. Ocazional. pe de o parte. – Uraganul Uhrin [fost antrenor la FC Timişoara] (http//: cfrmania. 23.ro. 31.campiaonline.ziaruldeiasi. pe de lată parte.02. 11.

ro.08. Concluzii Examinarea unor contexte variate din presa scrisă şi audio-vizuală a pus în evidenţă un comportament unitar al termenilor din câmpul lexical „nenorociri majore”. „viitura a făcut ravagii/prăpăd” etc.)[17]. de regulă. de obicei. fie cu sens denotativ. p. care „nu se nasc toate egale” (Tirania actialităţii. sociologii. seria dezastru. 8. Faptul că majoritatea exemplelor selectate sunt titluri nu este întâmplător.că cele mai multe contexte în care apare substantivul viitură cu sens propriu sunt construite cu aceste verbe la diateza pasivă. psihologii nu contenesc să atragă atenţia asupra pericolului 172 . 02. 09). Tritonic. este de aşteptat ca termenul „viitură” să „explodeze” în comentariile jurnaliştilor pe cele mai diverse teme.monitorulneamt. NOTE [1.2008). 06). 08). Termenul calamitate apare automat în discursul presei scrise/audio-vizuale cu referire la efectele modificărilor climatice bruşte asupra agriculturii. Este o caracteristică a limbajului jurnalistic de pretutindeni să trateze anumite realităţi în termenii altei realităţi. S-a putut constata de asemenea recurenţa unor structuri sintagmatice în care apar termenii acestui câmp lexical: „cutremur politic”. 29. fie specifici. 06. fie specifici.ro. 08). 05. –Viitura îşi arată colţii ! (www. 08. O întreagă strategie a persuasiunii şi a „acroşării” cititorilor – nu numai în presa de scandal.] Alina Bârgăoanu consideră selectivitatea drept problema centrală a mass media. – Viitura electorală: 362. 4.ro. 05). în timp ce lingviştii.000 de candidaţi la alegerile locale (RL. fie generici. mai ales dacă domeniul din care se alege termenul metaforizant este de interes general. O introducere în istoria şi teoria ştirilor. de inundaţii masive. Bucureşti. Asemenea uzaje recurente (la care se pot adăuga metafore ca flagel) se clişeizează şi devin indici stilistici de caracterizare a unui anumit stil jurnalistic (senzaţionalist. – Viitura concedierilor mătură portul Constanţa (www. De aceea nu puţine sunt contextele în care termenul viitură este întrebuinţat ca personificare: – Viitura a fentat autorităţile în Ialomiţa (CN.liber.05). „cutremurul / seismul a zguduit”. 30. – Viitura scumpirilor (RL. din câmpul lexical „nenorociri majore”. 02. tabloidă – se întemeiază pe plasarea în titluri a termenilor. catastrofă este folosită cu referire la persoane (mai ales în limbajul sportiv sau în cel politic al presei de opoziţie).cuget. ceea ce sugerează animizarea fenomenului natural. după cum urgie este termenul preferat de jurnaliştii televiziunilor private şi al tabloidelor în redactarea ştirilor referitoare la intemperiile hibernale.universulpadurii. pentru marea masă a consumatorilor de presă. dată fiind „natura problematică a evenimentelor”. În perioadele de perturbări meteorologice accentuate. un element de validare a discursului public. Discursul jurnalistic fixează. 29. ca descriptori pentru anumite domenii ale realităţii anumiţi termeni fie generici.infodeltadunarii. determinantul (adjectival sau substantival) indică domeniul de referinţă al discursului: – Vânătoare şi pescuit: viitura concesionării [articol legat de concesionarea lacurilor de pe râul Colentina] (www. –Viitura a avut „dreptate“ [despre asigurările de bunuri în caz de calamitate naturală] (www. 09. ) [2. 09. 2006. fie cu sens conotativ (hiperbolizant sau metaforic).ro.] Mariana Cernicova constată în România postdecembristă existenţa unui limbaj clişeizat care tinde să devină. calamitate. 158 şi urm. 30. tabloidizant etc.

în consecinţă. În ciuda faptului că formatul „ştirilor hard” presupune consemnarea obiectivă a informaţiilor. 111-119). 24). p. despre tipologia semelor. 2006. discursul marcat de retorica tradiţională şi comentariul reflexiv.cit. Pentru o discuţie asupra relaţiei de hiponimie v . p. Câmpuri lexicale. 2004 (1992). 1975.. acest tip de discurs jurnalistic sportiv este foarte asemănător în presa scrisă şi în cea de scandal (Tipologii ale jurnalismului sportiv. ed. la ora actuală. exprimate prin substantive. deoarece răspunde definiţiei date de Angela Bidu-Vrânceanu – „Câmpurile lexicale (lexico-semntice) sunt fragmente (subansambluri. Gabriela Pană Dindelegan.] David Rowe deosebeşte patru tipuri de discurs în jurnalismul sportiv: ştirile hard. Iaşi. pe care le numeşte şi titluri-formulă.. care grupează denumiri având primele seme comune în definiţia sensului” (Câmpuri lexicale din limba română. Colin Sparks (coord.] Gh. 2006.pe care un asemenea limbaj îl reprezintă pentru sănătatea comunicării între diferitele compartimente ale societăţii. Cristina Călăraşu.). ed. Gripsrud. 2009. [10. p. cât şi în cea a întrebuinţării contotative elemente predilecte în construcia titlurilor incitative. Tritonic. p..] Rodica Zafiu.cit. Bucureşti.] J. „îngrozitoarea catastrofă”. [14]. [13. subiectiv. nu apar în poziţia de nume predicativ” (Angela Bidu-Vrânceanu.. de admiraţie sau dispreţ. p.] Câmpul lexical „nenorociri majore” este un câmp organizat ierarhic. p. Limbaj şi politică. de indignare şi revoltă. Polirom. Michel Voirol): informative şi incitative. 2004. putem vorbi de existenţa unor hiperonime.. [8. p. Acestea din urmă. în constituirea figurii: „Hiperbola este generată. au o frecvenţă sporită în presa de senzaţie (sau de tip tabloid) (Tehnici de redactare în presa scrisă. Cvasnâi-Cătănescu numesşte „metaforă disforică (op. 2008. la persoana a III-a. în Câmpuri lexicale. p. A. [9. în Peter Dahlgren şi Colin Sparks (coord. p. între care cele din „categoria Cătălin Radu Tănase” („a fost bătut cu sălbăticie”.. nici metafora hiperbolizantă. hiperbolele sunt potenţiale metafore. Editura Universităţii din Bucureşti. [3. Rowe constată că.cit. Cernicova numeşte „noulimba de lemn” este presa televizuală. 44-56).] Gh.. în Peter Dalghren. Bidu-Vrânceanu. termeni generici. 98. Iaşi. Bucureşti. p. Editura ştiinţifică şi enciclopedică. [11. termenul de „metaforă hiperbolizantă” rezumă acest comportament complex al cuvintelor. Sorin Preda distinge două categorii de titluri (cf. Dragomirescu admite că. Jurnalismul şi cultura populară.] Este ceea ce M.] Sunt relaţionale acele adjective care „exprimă o relaţie între două substantive. Estetica şi politica melodramei. Dragomirescu defineşte hiperbola ca „figură de insistenţă care constă în exagerarea expresiei.78). 53). p. Mihaela Mancaş... în mod normal. A. în Ilie Rad (coord. 22-25. fie mărind. Bucureşti. 253). Iaşi. ştirile soft.. [5. cit.] Considerăm că seria de termeni „nenorociri majore” reprezintă un câmp lexico-semantic. p. p. 2007. Liliana Ionescu-Ruxăndoiu. [12.] Trecând în revistă figurile constitutive pentru retorica discursului media (Retorica publicistică: de la paratext la text. fie micşorând imaginea obiectului (de obicei concret) peste limitele sale fireşti” subliniind importanţa factorului psihologic. Bidu-Vrânceanu. 173 . de nevoia irezistibilă de a ridiculiza obiectul” (Mica enciclopedie. responsabilă de o serie de formulări sterotipate. în primul rând. Polirom. 57-58) – şi criteriilor de delimitare a unui câmp. 2001. legate de existenţa unor seme comune: unul lexico-gramatical (în cazul de faţă. care se intersectează. Unul dintre domeniile predilecte în care se manifestă ceea ce M. [4. 78).. în care „depăşirea limitelor” proprie hiperbolei se combină cu transferul de sens caracteristic metaforei (Mică enciclopedie a figurilor de stil. intrând în subclase diferite. [6.). [7. Bucureşti. Bucureşti. iar. 121-122). DŞL. „calvarul de neînchipuit”. „după o noapte de coşmar”) interesează direct cercetarea de faţă (Noulimba de tranziţie. nu cunosc categoria comparaţiei şi. în vorbirea dominată de impulsul unui sentiment puternic. Limba de lemn în presă. ed. toţi termenii sunt substantive) şi mai multe seme generice (în cazul de faţă semul „cu consecinţe distrugătoare foarte grave”). şi a unor hiponime. 52-55. deşi acestea deţin o frecvenţă semnificativă în ştirile de tip tabloid sau în jurnalismul sportiv.] v. Termenii din câmpul lexical „nenorociri majore” sunt atât în varianta întrebuinţării denotative. Probleme teoretice şi aplicaţii practice. Polirom. Editura Universităţii din Bucureşti. Jurnalismul şi cultura populară. Maria Cvasnâi-Cătănescu nu ia în calcul nici hiperbola. morfosintactic.). Nemira.. mulţimi) din ansamblul lexical al unei limbi. 100. Editura Universităţii din Bucureşti.

www. 2004.observator. Mihaela Mancaş.] metafore ocazionale.huon.ro.bucuresteni.ro.protv. www. www.portal. www.de.ro.ro.glasulmaramuresului.md/stiri. htttp://m.money.ro. www. www.ro.ecomagazin.ro.ecomagazin.info-stiri.. www. Univers Enciclopedic.] M.ro.cancan.ro.4news. cit. Cvasnâi-Cătănescu înregistrează drept caracteristică a figurării textului jurnalistic „Tendinţa de a inventa şi de a impune [. p.as-tv.epitesti.infodeltadunarii.ro. http://craiova. www. www. www.apropo.cuget. ro.ro.ro.ro.rot www.euractiv. www. www. www.[15.ro.ro.ro.ro. www.informatia. [16.bacauexpres. www.ro.gds.prosport.ro.liber. www.ideideafaceri.postamedicala.rol..avocatnet.cadranpolitic..allpress. p. Bucureşti. www. Liliana Ionescu-Ruxăndoiu.ro. http://constanta. www.ro.ro. cit.dailybusiness. www. Rowe apreciază că limbajul melodramatic (propriu tabloidelor) a devenit „endemic” în cazul jurnalismului sportiv. Gabriela Pană Dinelegan.ro. www. în Peter Dahlgren şi Colin Sparks (coord.ro.info.net.iasiplus. www.gazetadebistrita.ro.edu. jurnalistul nu se plasează în centrul evenimentelor. www. 2001 A – „Adevărul” C – „Capital” CN – „Curierul Naţional” CR – „Cronica Română” EvZ – „Evenimentul Zilei” F – „Financiarul” G – „Gândul” L – „Libertatea” RL – „România liberă” SF – „Săptămâna Financiară” Z – „Ziua” SURSE ELECTRONICE UTILIZATE http://cfrmania. www.fonduri-finantari. www. Ro. 1996 DSLR – Luiza Seche. www. www.cronicaromana.primatv.campionline. Cristina călăraşu.ro.ro.ro. www. Polirom.ghimpele.ro. www.constiinte. Dicţionarul de sinonime al limbii române.ro. 52). www. www. 174 .info/news. www.ro.ro.newschannel.ro.gandul. Miecea Seche.jurnaluldevrancea.] D.sport365. a căror forţă şi perioadă de circulaţie coincide cu durata evenimentelor care le-a generat.jurnalulbtd.sport.dwworld.fotbal-romania. www. www. www.ro.ro. www. www. ci acestea sunt descrise ca fiind dramatice (op. www.acasatv. www.antena1.romania.daciccool.ro.opiniicetatenesti. Nemira.ro. www.ro.napocanews. Bucureşti.liga-2.com .realitatea. www. Editura Academiei Republicii Socialiste România.ro.eu.observatodebacau. Dicţionar de ştiinţe ale limbii.inform.com/stiri.ro.ro. Iaşi.monitorulneamt.ro. http://2005. www. chiar în ştirile hard. 1982 DŞL – Angela Bidu-Vrânceanu.hotnews. www. http://stiri. Jurnalismul şi cultura populară. sunt metafore efemere. 124-139.ro.ro.ro. www. Bucureşti. [.aradon.altermedia.agenda.rfi. Ştiri groaznice la televizor.” (op. discuţia despre apetenţa discursului televizual pentru latura senzaţională a evenimentelor în John Langer. www. 113).ro..ro. www.indexstiri.sport. www.). www.mediafax.zoot.ro. www.. dependente de circumstanţe concrete. www.ro. www.ro. SIGLE DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române. www.ro. www. www.time.replicaonline..newsiasi.agerpres.info-sport. www. [17. www.] În general.gorjnews.ro.gsp. www.ro. www.] V. particulare. www. p.iasi. www.presaonline. în acest caz. www.ro.ro/liga-1. www.ro.ro..ro. www. www. ro.ciao. http://vodpod.ro.

David. 124-139 Preda. www. Polirom. (2007): Limbaj şi politică. Influenţe. 95-106 Langer. (2004. www. Polirom. Mots-clés: tabloïdisation. www.ro. O introducere în istoria şi teoria ştirilor. Creativitate.net www.ro. Editurs Universităţii din Bucureşti. ouragan.ziarulstiintelor. calamité. Bucureşti Bidu-Vranceanu. Tant pour les termes généraux . www. Polirom.ziardambovita. Bucureşti Gripsrud. www. www. Iaşi Rowe. Sorin. www. în Peter Dahlgren.universulpadurii.telegrafonline.ro. Jostein. Ro. ziare. Iaşi. Alina. Editura Universităţii din Bucureşti. Jurnalismul şi cultura populară.stirileprotv.com. clichéisation.www. Colin Sparks (coord. zaraf. 1992): Tipologii ale jurnalismului sportiv. All. Maria. 9am.désastre. p. www. 175 . Jurnalismul şi cultura populară. www.ziaruldeiasi. Bucureşti Zafiu.vranceamedia.ziare. www. (2001): Vocabularul limbii române actuale.virtualarad. în Peter Dahlgren.ro. (2009): Noulimba de tranziţie. www.stiri.).ro. Colin Sparks (coord.ro. zoot.itbox. Jurnalismul şi cultura populară. Limba de lemn în presă. Rodica. Bucureşti Cernicova. Tritonic.ro. (2006): Tirania actialităţii. în Peter Dahlgren. inondation .ro BIBLIOGRAFIE Bârgăoanu. Adriana. (2006): Tehnici de redactare în presa scrisă. www. p. www. métaphore) et aussi les clichés caractéristiques au langage journalistique qui contient ces termes.ro.ro.on examine les utilisations des sens dénotatifs et connotatifs (hyperbole. Tritonic.avalanche. 1992): Ştiri groaznice la televizor. Mariana.). (2004. Bucureşti RÉSUMÉ LA SEMANTIQUE DU DESASTRE Notre étude vise à analyser le comportement sémantique des termes du champ lexical des « malheurs majeurs » du discours journalistique. catastrophe. tremblement de terre/séisme. www. Iaşi.ro.). John. (2008): Câmpuri lexicale din limba română.videonews.ro. în Ilie RAD (coord. Dinamică. p. 1992): Estetica şi politica melodramei.ro. Probleme teoretice şi aplicaţii practice. 107-123 Stoichiţoiu-Ichim.ziuaveche. Colin Sparks (coord. (2004. Editura Universităţii din Bucureşti. p.).ro. 250-262 Cvasnâi-Cătănescu. Angela. www. tsunami. Iaşi.ziuadevest. génocide. ravages. métaphore hyperbolisante.stiri. Polirom. Bucureşti. (2006): Retorica publicistică: de la paratext la text. cataclysme. dévastation – que pour les termes spécifiques .wall-street.

176 1. Je me suis moins interrogée sur la présence “physique” de la cause dans les discours. Platon et Aristote. la cause. se distingue de la condition. l’idée de cause est associée à celle d’origine ou de principe : “Principe. “Ce qui fait que des choses ou des êtres sont” (TLFI). .Virginia LUCATELLI Université « Dunărea de Jos » de Galaţi LE VOCABULAIRE DE LA CAUSE (Re)cherchons la cause 1. qui demande à être évalué non seulement du point de vue de la complétude. I. de reprendre ce sujet et de le remettre en cause. agit au dehors” (DA9) . Argument Sujet plein de promesses. Mais. en même temps. L’idée de cause agissante. le fait qu’elle est censée agir ”au dehors” établit ce rapport incontournable de cause à effet (Il n’est pas d’effet sans cause) et met en évidence l’existence des chaînes causales (cause première – cause seconde – cause finale). ou d’associer le mot cause à une série d’adjectifs tels que ‘première’. la cause ‘finale’ définit “ce qui a pour origine la fin recherchée” (TLFI). le lexème ‘cause’ se laisse interpréter suivant ses deux sens principaux. est ce qu'elle est. “ce par quoi une chose existe”. au-delà de toutes ces différences que l’on pourrait saisir à travers les documents consultés. a lieu” (DA8) . “ce sans quoi la cause ne peut agir” (DA9) [4]. agit.1. parsemé de pièges et d’illusions. autrement dit elle se constitue en un “ensemble des conditions nécessaires et suffisantes qui expliquent un fait complexe” (AD9) : Découvrir. Les définitions de la cause couvrent un espace de signification flexible et nuancé. d’une version à l’autre du même dictionnaire. ce qui explique l’emploi du terme au pluriel : “ Faut-il rappeler le massacre des maréchaux. Pendant plus de sept ans. qui se trouve au carrefour de tous les savoirs et se plie à toutes les investigations.2 La cause et ses définitions. Dans le premier sens. 1. variables d’un auteur à l’autre. “ Ce qui fait qu'une chose existe. Dans la pensée des philosophes grecs. Les approches que j’ai favorisées dans ces travaux se sont situées au niveau de la sémantique énonciative et interprétative. ‘souveraine’. etc. J’ai frôlé la question dans Le Discours de la cause [2]. On admet qu’il peut y avoir plusieurs causes menant au même effet. J’ai tâché de m’approprier un corpus de dictionnaires aussi complet que possible et un corpus de textes représentatif [3]. puisqu’aujourd’hui nous rendons hommage à la terminologie et aux lexiques en général. celui de ‘cause’ et celui de ‘procès’ : I. complexe et tortueux. ‘suprême’. ce qui fait qu'une chose est” (DA4) .2°. je me suis adonnée à ce travail séduisant et complexe. ‘universelle’. Dès le début. “ Ce qui fait qu'une chose est. de la pragmatique et de l’argumentation. Dire qu’une cause est ‘agissante’. suivies d’autant de réponses pour le mieux incomplètes. plus tard. Dans la chaîne causale. autrement dit de la lexicalisation de l’idée de cause. mais aussi des options d’interprétation. mais. ont guidées mes démarches qui se sont matérialisées dans une thèse de doctorat et. Ceci permet de dire que Dieu est la cause des causes (DA8). dans un livre [1]. Des questions incitantes. rechercher les causes d’un accident.1°. la cause ne cesse de me hanter depuis les débuts de mes tentatives en matière de recherche scientifique. je dois dire que le travail de trouver un dénominateur commun à toutes les définitions de dictionnaire que j’ai trouvées m’a coûté un investissement énorme quant au temps et aux efforts dépensés. je me propose de revenir sur mes pas. on affirme. que la cause est à l’origine des événements.

extérieure(s). publique. grasse. a lieu. explique Paul Dreyfus” (LM. etc. sommaire. et non au moment du débarquement de Provence. b) dans la constitution du groupe verbal. continentes. une cause peut signifier un intérêt “ ensemble des valeurs. primordiale. le fait d'un être : “ Devant le comité central du parti. pour y remédier. 1. Par extension.1. appointée. imaginaire. étrangère. dira le maréchal Bagramian. la cause est “ce qui rend compte des conditions de l’existence ou de la nature d’une chose”. commune. occasionnelle. pie. cause licite. un procès). juste (injuste). principale. qui se juge à l’Audience” (DA4) : gagner. L'ensemble des documents consultés offre la possibilité d'établir. une des causes principales des revers subis pendant la première phase de la guerre” (LM.3. on se bat” (DA9) : la cause du prochain. prochaine. spécifique. chimique. physique. au moins en partie. souveraine. servir une cause. Principe qui produit ou concourt à produire un effet. morfibique (vieilli). universelle. CAUSE(S): accessoires. et I. occulte. c) ce pourquoi on fait quelque chose. intrinsèque (extrinsèque). les occurrences de l'unité lexicale "cause". ce pour quoi on plaide. innocente. à un groupe . pour devenir “ but en vue duquel une personne s'oblige envers une autre” (PR). instrumentale.. perdre une cause (i. imperdable. l’analyse se place au niveau du lexique-grammaire. Edouard Ochab. b) principe d'où une chose tire son être. II. ce qui eût été logique ". de rection directe ou indirecte (verbes et expressions verbales qui "appellent" le mot cause). dictons. (f) dans des expressions. déterminante. etc. etc. célèbre(s). mineure. apparente. extrême. interloquée. 18 novembre 1991). amiraux ? Ce fut. fébriles. incidente. intérieure(s). c) dans la constitution de certaines locutions adverbiales d) dans la constitution de locutions prépositionnelles . essentielle. pénale. permettant de la caractériser comme efficace. 1. belle (belle cause). le 15 août 1944. fortuite. civile. premier secrétaire. combattre pour une cause (NDA). etc. immédiate. provisoire. cause d'une convention. licite (illicite). Affaire qui se plaide (judiciaire).2. Ce dernier sens s’est spécialisé en droit. majeure. reconnut. directe. fausse. Ce qui produit quelque chose : “ L'une des causes principales du drame du Vercors fut sans nul doute la mobilisation hâtive de tous les résistants qui gagnèrent le massif dès le débarquement de Normandie. morale (immorale).e. suffisante. dans les acceptions I. finale.1. Ce qui motive quelque chose : “Il n’a point fait cela sans cause” (DA4). proverbes (structures verbales ou averbales). efficace. Il fallait chercher la cause profonde du mal et. Le contexte CAUSE + Adj. éloignée. ce qui fait qu'une chose est. appliquer des réformes” (LM. efficiente. en position de GN2. e) dans la constitution de locutions conjonctives . interne. vraie (la vraie cause). seconde(s). accompagné d'adjectifs épithètes ou déterminé par un groupe prépositionnel. où ‘cause’ est le nom centre. notamment dans les contextes suivants : a) dans la constitution du groupe nominal. 177 . involontaire. par exemple. prédisposante.3 Cause en contextes Avec l’étude des contextes. bénéficiale. Pour résumer. commises. apparente. 21 octobre 1976) . première. possessoire. mauvaise (mauvaise cause). légitime (illégitime). matérielle. la cause publique. pétitoire. affaire : “Ensemble de faits juridiquement qualifiés qui constituent le fondement du droit réclamé ou de l'exception opposée dans une demande en justice” (DA9). la cause est. 16 janvier 1993) . désespérée. Dans ce même sens. a) événement antécédent. directe. Ensemble de faits. qu'il était absurde de parler de provocateurs et d'agents impérialistes. accidentelle(s).généraux. criminelle. action qui produit un effet. Procès : “Se dit d’un procès qui se plaide. bonne (bonne cause). douteuse. des intérêts propres à une personne. d'une obligation. embrouillée. on agit. fictive. réelle (irréelle). formelle. en effet.

Par exemple. Favoriser la (bonne) cause. Locutions prépositionnelles et conjonctives Le mot ‘cause’ se retrouve dans certains mots-outils comme les locutions prépositionnelles : ‘à cause de’. remonter à la cause . OBSERVATIONS 1. alors que certains autres. Venger la cause. les adjectifs ‘criminelle’. 2. fébriles. GRDLF. rechercher.3. la cause de l'Etat. essentiellement à cause des excès qu'elle a engendrés” (LM. ‘pour cause que’ : “ Si les principes sur lesquels repose la théorie du " bond en avant " tiennent. sélectionnent plusieurs traits. l’adjectif est placé. “Cette rencontre de secrétaires d'Etat. cause en fait de legs. La cause de Dieu (cf. 1. tels que “découvrir. cause d'audience. de la religion. du prochain.OBSERVATIONS: 1. ‘pour cause de’. etc. DA8. de la royauté.3. (Re)chercher la/les cause(s). 1. II est de l’ordre de l’évidence que certains adjectifs sont censés restreindre la sphère sémantique du terme. Établir la/les cause(s). Trouver la/les cause(s). etc. Da8.) : gagner une cause. Dans ces constructions verbales. indiquer. et la locution conjonctive. 1. cause d’appel.2. + N) : la cause de : la cause de l'Eglise. affaire. etc.4. Du pont de vue de la position. 3. son application n'a pas donné les résultats escomptés. réelle. PNR2009. etc. ((LM. cause d'apparat. Causes et moyens d'abus.2. etc. Le contexte CAUSE + G.2. aller. PLM2010). tout au moins dans l'optique communiste de la Chine. en bon ordre décroissant après le nom (déterminé + déterminant). ‘imperdable’. ‘civile’. Causes et moyens d'opposition à des criées (LM. vraie. 178 . Reconnaitre la/les cause(s). venger la cause. morfibique. PNR2009. Dans certains cas. des adjectifs comme principale. DA4. etc. le mot cause occupe la position objet. trahir. qui dura environ une heure et demie. GRDLF. Le contexte Verbe + CAUSE (GN2) Découvrir la/les cause(s). Ces contextes verbaux restreignent généralement la sphère sémantique du mot cause vers la zone II (cf. DA9. 1. DA4. descendre des causes aux effets. avec la spécification "droit. Toutefois.3. D' autre part. supra. + CAUSE Accéder à une cause . PLM2010).3. Déf. du peuple. Indiquer la/les cause(s). Servir la cause. cause de désastres. Soutenir la (une) cause. Le groupe prépositionnel est forme de préposition et groupe nominal (Pd. au domaine médical.Prép. Nous n'avons cite que les combinatoires trouvées dans les corpus consultés ou enregistrées communément par les dictionnaires. 1. etc. Le contexte Verbe + Prép. perdre une cause. trouver la cause”. 1. DA9. il y a aussi des contextes élargis. vieillie aujourd’hui. Pourquoi ? A notre avis. correspond à une opposition de sens : ignorer la cause /vs/ ignorer une cause . ‘pétoire’.2 – ‘intérêt’). renvoient a II. 3.5. l'opposition Art. puis avait été repoussée pour cause d'entrée en guerre imminente des Etats-Unis” (LM. cause d'intervention. était prévue d'abord pour le 9 décembre 1941. à quelques exceptions près. /Art. de la vertu. combattre pour la cause /vs/ combattre pour une cause. l'élargissent. Trahir la cause. de l'humanité. “ Il fut mis en jugement à cause qu'il conspirait contre l'État. Je vous cède le pas à cause que vous êtes mon aîné” (DA8). des pauvres. juridique" . 1.). ou bien servir. de rection directe ou indirecte. au contraire. supra. etc. 3-4 décembre 1961). ‘pénale’. 2. ‘bénéficiale’ avec la spécification "droit canonique"(DN). Indéf. Cette liste n'est certainement pas complète. Il est accompagné du prédéterminant article défini ou indéfini.3. (cf. Le groupe prépositionnel est forme de préposition suivie de nom à prédéterminant zéro : cause de dégâts. etc. 20 janvier 1992). d'opposition.

etc. Mettre une cause au rôle (= “juger un procès”). 1.M. et pour cause (= "pour de bonnes raisons") [5]. Obtenir gain de cause. Mettre. en obtenant gain de cause. Sun Yat-sen.. “Promue au rang de produit de première nécessité au même titre que la nourriture et les munitions. “ L'Afrique. En voici quelques exemples : “Depuis la fin de la seconde guerre mondiale. Les " neutralistes " prirent fait et cause pour Lumumba. 8 avril 1975). Perdre sa cause.” (LM.3. conclut un accord avec le représentant du Komintern. Dans une tentative de classification de ce type de structures.1. remettre) en cause. etc. Il est à signaler qu’il y a beaucoup plus de proverbes avec le verbe ‘causer’ qu’avec le terme ‘cause’. en droit et discours juridique (voir supra. tournées vers des sens spécialisés. aient mis en cause la véracité des témoignages sur la politique hitlérienne d'extermination” (LM. s'est tourné vers Moscou pour obtenir le soutien que les Occidentaux lui refusaient. Défendre la cause. OBSERVATION : Les expressions verbales qui se placent sous 1. Embrasser (épouser) une cause. A petite cause grands effets. “Obtenir gain de cause dans une dispute quelconque”). les " modérés " rejoignant pour l'essentiel les positions occidentales” (LM. En désespoir de cause. Locutions adverbiales : À ces causes (= “en considération de ce qui vient d’être exposé” (TLFI). pour la plupart. II). Être chargé d'une cause. Gagner (à) sa cause. 30 juin 1960). Être en cause (= “être partie au procès). La combinatoire figée Le mot cause entre dans plusieurs constructions figées. Être cause de (“Si je n'ai pas fait tout ce que je devais. c'est l'existence de toute une administration parallèle dont les mesures ont emprunté au commerce ses défauts sans acquérir toutes ses qualités” (LM. Joffé” (LM. qui. Avoir (donner) gain de cause. dont les plus sincères avouaient qu'ils n'avaient pas lu-et pour cause!-une œuvre aussi méprisable. le traînèrent dans la boue” (LM. Parler avec (en) connaissance de cause. appeler en cause (= “rendre quelqu'un partie au procès”). Bien est malheureux qui est cause de son malheur. Affranchie pour les besoins de la cause des contraintes du rationnement..5. se divisa en deux camps. Agir (être) en connaissance de cause. la compagnie lance une offensive générale sur tous les fronts où combattent les soldats américains” (L. “ Le 26 janvier 1923. Appeler (mettre. prenant parfois le titre d'historiens. etc. Être hors de cause. 21 février 1979). il est arrivé à maintes reprises que des publicistes. 1er juin 1960). : “Pasternak fut exclu de l'Union des écrivains et jeté aux analphabètes. il s'oblige à donner des gages permanents de bonne volonté à l'occupant. Faire cause commune avec quelqu'un. seront données plus bas les séquences le plus souvent rencontrées dans le corpus : Expressions verbales : Abandonner une cause. Prendre (le) fait et cause (pour quelqu'un). 7 juin 1984). Par la suite. 179 . “ Mais. en désespoir de cause. Des milliers de gens. 9 octobre 1946). II n'y a pas d'effet sans cause. 9 juin 1993).2. Avoir (donner) cause gagnée. Tel a bonne cause qui est condamné.6.. de même. sont. a. “ Ce qui est profondément en cause. On dit aussi ”La cause est en état” pour ”la cause est prête à être plaidée” et “La cause est entendue” pour “La cause est prête à être jugée” (AD8). Entreprendre une cause. pour les besoins de la cause. elles passent aussi en langue commune (par exemple. en tout état de cause. Personne n'est bon juge de sa propre cause. Nul ne doit être témoin en sa cause. c'est vous qui en êtes cause” DA8). Proverbes : Avocat à toit et sans cause. la boisson va faire partie intégrante de la vie quotidienne du GI.3.

occasion. de tracer la trame aussi complexe que subtile. ‘moteur’. donner. : “ Ceux qui sont persécutés " en raison de leur action en faveur de la liberté " se verront même accorder un " asile constitutionnel ". ‘principe’. aides. donner lieu à. créer. 2. Par exemple. rappellent des rapports de type causal. si l'on peut dire. des motifs que l'on invoque pour expliquer ou justifier publiquement son action. autrement dit les mobiles de l'implication des forces armées dans les massacres. origine. ‘fondement’. la raison appartient à l'ordre de la pensée proprement-dite. e) causes de développement et de transformation (emplois métaphoriques): ferment. germe. ‘racine’ mettent en évidence la cause éloignée. dans l’espace contraignant d’un article. ‘occasion’ (cause fortuite) et ‘prétexte’ (fausse raison). objet. Le mobile. apporter. déterminer. le moteur étant celui qui donne le mouvement initial. ceux que j’ai pu déceler au fil de mes recherches de corpus. la "recherche du pouvoir" peut être le mobile de l'action politique. « les causes ». La cause fait naître. déclencher... exprimant. des raisons profondes et justifiées . ‘source’. qui sont des causes réelles. sont à prendre en compte : a) noms à valeur générale : considération. c'est ce qui précède dans le temps et conditionne plus ou moins nécessairement. lui. motif. genèse.Enfin. mais le vrai motif de cette rencontre est qu'Israël est. La raison implique l’idée de jugement (PR). ‘sujet’. 16 septembre 1997). 24 octobre 2000). par rapport à la cause. nous avons trouvé une longue série d’autres verbes aux significations plus ou moins proches : allumer. d) cause qui incite à l' action : intention. À part ces mots. 11 février 2002) . restent mystérieuses” (LM. le journaliste le plus intime avec le premier ministre : « Sharon ne le dira pas publiquement. directement liés à l’idée de cause. être à l'origine de. la cause donnée comme première . c'est l'impulsion qui pousse à agir. et ce serait une gageure d’essayer. elle est proprement efficace. affaire.1 Les noms de la cause Plusieurs classes sémantiques. tandis que la ’motivation’ implique des raisons psychologiques .2 Les verbes de la cause [6] À part le verbe ‘causer’ (“Être à l'origine de. ayant trait à la cause. On distingue les mobiles. je me contenterai de signaler les cas les plus saillants de lexicalisation de la cause. semence . ‘origine’. lui aussi. le pourquoi. épuisé” (LM. prétexte.2. engendrer. etc. cause juridique : procès. sujet. ‘considération’. sont attachés à la matière de la cause. c'est ce qui justifie en éclairant. 2. motivation(s) . déchaîner. conférer. OBSERVATIONS : 1. amener. il y en a bien d’autres qui. Ainsi. en tout point équivalent (droits. principe et les emplois métaphoriques : racine source. le mobile est d'ordre sentimental et le motif d'ordre rationnel : “La faiblesse principale de l'ouvrage tient. En ce qui suit. entraîner. Les mots de la cause L’idée de cause se retrouve dans plusieurs classes de mots. D'une façon générale. ‘motivation(s)’ sélectionnent le trait "qui détermine a l'action". raison. c) point de départ de la cause : fondement. ‘genèse’. mobile. “ Commentaire de Shimon Shiffer. quand le motif invoqué est "le dévouement à la nation" (DPH). cas. ‘objet’. 180 . 2. dossier (par métonymie) Ensemble d'intérêts : parti. explication. avoir pour effet. du vocabulaire de la cause. La cause. Comme le reconnaissent honnêtement dans leur postface l'éditeur François Gèse et la journaliste Salima Mellah. attirer. avoir pour effet quelque chose” – TLFI).) au statut classique” (LM. La raison. moteur. ‘explication’ et bien d’autres encore tout en évoquant l’idée de cause gardent quand même leur signification propre. b) noms à valeur plus précise : facteur. ‘intention’. de près ou de loin. au mobile du crime.

Dans une phrase comme : Le vent a renversé le toit de la maison. juge à la Cour suprême” (LM. favoriser. créateur. 24 octobre 2002). générer. 17-18 août 2003). à travers un processus de métaphorisation et de mutations sémantiques (voir. etc. en considération de. d’autres sont issus de processus de métaphorisation et de glissement de sens : allumer. “Il faut allumer (=“créer. provoquer et les expressions verbales : avoir pour effet. être à l’origine de”) 3 000 morts. dénoncé son zèle et surtout sa propension à la violence irraisonnée. etc. faire. force ergative non animée. valoir. En même temps. en 181 . par exemple “l’auteur du livre” /vs/ “l’auteur du crime”. ont suffi pour provoquer (= “causer. Créons. entraîner. peut être appelée ‘agent de la cause’. être à l’origine”) le surnom de " boucher de Lyon "” (LM. âme. 2. des verbes proprement dits. La liste ci-dessus présente. de sémantisme très peu précisé à l’infinitif. restent très minoritaires” (LM. dans une égale constance. expliquer. Une dizaine de jours caniculaires. motiver. D’autres acquièrent ces traits en contexte : apporter. former. 4. en général. inventeur. Locutions prépositionnelles : grâce à (cause invoquée + idée de moyen).4. être humain ou non animé. : “Stoppée par l'armée française dans sa progression vers le sud. à la lumière de. déclencher”) un peu partout de nouveaux foyers de guerre. responsable. artisan. Au niveau du corpus ont été identifié plusieurs agents de la cause : auteur.4 Les mots-outils 2. dans les deux cas – personne qui est à l’origine de…) : “ Le terrorisme urbain de ces derniers jours. 27 septembre 1991). procurer.1. 3-15 janvier 1966). occasionner. justifier. peut sélecter le trait [être cause de] dans des contextes comme : “faire mal à qqn”. elle a manqué de déclencher (=“provoquer”) une guerre civile en lançant l'offensive sur Daloa. noire ou blanche. Comme dans le cas des verbes de la cause. engendrer. provocateur. Le sémantisme des verbes rappelant la cause ne peut se préciser entièrement en dehors du contexte et sans prendre en compte la nature des agents. procurer. pour la plupart. sur une grande partie du pays. formellement parlant. est agent de la cause. essentiellement parmi les personnes âgées ou fragiles.3 Les agents de la cause On peut considérer que l’entité qui est à l’origine du déclenchement d’une cause vers son effet. en particulier. Jackson. exciter. inspirer. 2. père. produire. OBSERVATIONS : 1. ressemble plus à un aveu de faiblesse qu'à une stratégie de rechange. suivant plusieurs mois de sécheresse. Certains de ces verbes contiennent des sèmes de nature causale dans leur forme infinitive : causer. susciter. instigateur. etc. “faire peur à qqn”. produire. promoteur. ils sont issus de processus complexes.exciter. 1er octobre 1971). cerveau. pour raison de (cause justifiante). fomenter. déclencher. lance-t-il. ce qui lui avait valu (=“apporter. fondateur. Les partisans d'une sécession. valoir. en raison de. 2. la plus grande ville dans la « boucle du cacao” (LM. provoquer. force ergative. plusieurs Vietnam sur la surface du globe "” (LM. 29 avril 1994). engorgeant les urgences des hôpitaux et saturant les funérariums” (LM. trois. la succession des dégâts du 2 au 13 août lorsque la température atteignait 40 ºC. initiateur. mais aussi des locutions verbales. à la torture systématiquement infligée. et de la signification causative. " deux. muse. la signification causale de ces verbes est à distinguer de la signification transitive. des rescapés avaient. inspirateur. 3. Enfin. égérie . etc. quels qu'en soient les instigateurs. “ Mais ce fut Truman qui donna une âme à ce projet en nommant procureur général des Etats-Unis Robert H. soulever. concepteur. 5. être à l’origine de : “Pour preuve. : “Mais des témoins aussi. ‘le vent’. Un verbe comme ‘faire’. du fait de. inspirer.

. par suite de (cause + conséquence qui en découle). puisque. Bien qu'on puisse les décrire et les analyser séparément. non (pas. du moment que. non parce que. soit que . eu égard à. Le sens causal 182 . vu (cause qui rappelle un fait constaté).. dès l'instant où. quand. par manque de (cause + idée de quantité). d'autant plus (moins. sans aucun doute. fortune. du fait que. suffisante certainement pas : la même crise d'un système capitaliste analogue " produit " en 1932-1933 Roosevelt et le New Deal. considérant que. ces moyens se combinent le plus souvent à l'intérieur d'un type de discours à fortes valences argumentativo-justificatives ou explicatives. à mesure que (dans la mesure où). “Cependant. Mais surtout parce qu'elle tomberait à plat.vit des jours graves. car. 16 décembre 2000). soit que . point) que. mieux) que. en réalité. soit que. 29 janvier 1983). tout reste à faire.faveur de. “Le spectacle culturel est censé apporter aura. Conjonctions et locutions conjonctives : parce que. cette petite histoire authentique ne ferait sourire personne dans les couloirs de Westminster. institutionnelle. à présent que.2. et tant que ce parti ne représente pas une force politique. sous prétexte de (cause fictive) : “ La veille. en effet.. qu'elle serait totalement « décalée » par rapport aux commentaires que Tony Blair s'attire après cinq mois de crise irakienne” (LM. l'intermittence est au moins une bouée qui permet de survivre avec un projet échappant au morne travail répétitif” (LM. comme (à valeur générale..comme le pays . vu que (cause qui rappelle un fait constaté) . " eu égard à cette opposition du clergé.4. ou que . des antisémites du cru obtiennent des Allemands la destruction du vaste cimetière juif. d'autant que. comme on a essayé de le montrer. attendu que. 2. à preuve que. à la suite de.. et ce quelques mois après les épouvantables massacres religieux qui firent des centaines de milliers de morts” (LM. 6 avril 1992). si … c’est que (hypothèse suivie de cause). à force de. culturelle. reconnaissance. 3. faute que (cause réfutée) : “Aujourd'hui. surtout que et les corrélatifs : tant / tellement (cause + idée d'intensité ou progression) . parce que la situation internationale. à défaut de. sous couvert de. contre 3 milliards l'année précédente. 24 mars 1983) . en considération de ce que. Car les tentatives de rassemblement des familles de la droite en une seule organisation n'ont pas manqué sous la Ve République” (LM. dès lors que. on annonçait que la balance commerciale du pays avait enregistré un excédent de plus de 10 milliards de dollars sur l'ensemble de l'année 2000. qu'on ne lui signifie pas de nouvelles exigences "” (LM. maintenant que. faute de. suivant que. alors que + opposition (cause justifiante + idée de temps) : “ Gandhi mourra assassiné par un fanatique hindou qui l'accusait de trop céder aux musulmans alors qu'il s'était opposé à la partition-voulue par beaucoup d'Anglais-et à Jinnah. En fait. 20 septembre 2002) . gloire. tant que cette idée n'est pas devenue un parti. Conclusions L'ensemble lexico-grammatical des procédés visant l'expression de la cause est. Pas seulement parce que le Parlement . sous (le) prétexte que (cause alternative ou fictive) : “ Sous le prétexte qu'il s'était borné à occuper des territoires allemands. étant donné. 25 août 1992). ce n'est pas parce que. destinées à introduire une séquence causale ou motivationnelle) : “ La crise comme cause ? Nécessaire. où vingt générations ont déposé leurs morts” (LM. 26 septembre 1988) . étant donné que. Français et Britannique ne réagirent qu'avec des mots” (LM. très riche et très hétérogène.. 22 mars 2003) . grâce à la hausse du prix du baril” (LM. lorsque. Il demande aux Allemands. sous couleur de. “ Laval se tient au courant très précisément des réactions de l'opinion publique. des Etats-Unis n'est pas la même que celle de l'Allemagne” (LM. il les redoutait. guerre oblige. (cause alternative) . “ Sous prétexte d'urbanisme. Comment y résister ? Et puisque la société de pleinemploi est morte et que le chômage ou le semi-chômage devient la règle. attendu. selon que. 17 juillet 2003).

[5] Emploi familier. il manifeste les traits [+volontaire]. Le Petit Robert. [6] De manière générale. [4] Idem. humain ou non animé. édition 2009 sur CD-ROM. Il ne reste qu'à découvrir les règles selon lesquelles il fonctionne. Le monde. Dictionnaire des synonymes. http://atilf. http://atilf.atilf. Version 2.htm. coll. Editions électroniques : Dictionnaire de l’Académie française.htm . par Julie Didier. Paris : Larousse. 9ème éditions. ou X cause Y à Z. Dictionnaire du Français Contemporain (1971). Paris : Le Robert. 8ème. à Paris. Répertoire des mots par les idées. NOTES [1] Virginia Veja.fr/academie.unicaen. 183 . "Les usuels du Robert". Dictionnaire de la philosophie (1964). Le discours de la cause. Buzău : Alpha. Lorsque l'Agent-cause est humain. Paris : Larousse.cgi Le Petit Larousse Multimédia. Ducrot & J. par Paul Foulquié. Librairie Générale Française. URL : http://www. 10-15. par Jacqueline Picoche. 1939-2004. Dictionnaire Etymologique du français (1983). Ce sont des verbes directionnels qui favorisent la cause en position de sujet et la conséquence (l'effet) en position d'objet. subjectivisé. Le Nouveau Petit Robert de la langue française. Nouveau dictionnaire encyclopédique des sciences du langage (1995). Quand il est non animé. Dictionnaires Le Robert.crisco. Laboratoires CRISCO. Paris : . par Paul Robert. Le Grand Robert de la langue française (2005). Editura Alpha. Paris. L’histoire au quotidien. Dictionnaire de rhétorique (1992). base de données multimédia. pp. Paris : Larousse. collections 1939-2004. Paris : Larousse. (1860). Paris : Editions universitaires. 2010 sur CD-ROM. sous la direction de Georges Niobey.fr/academie4.atilf.atilf. Dictionnaire de la langue française (1949). RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES Dictionnaire National ou Dictionnaire Universel de la Langue Française. se manifestant dans bien des cas d'une manière implicite. sons et images recueillis dans le journal Le Monde. Nouveau Dictionnaire Analogique. des idées par les mots (1980). le trait intentionnel disparaît.-M Schaeffer. URL : http://atilf. [2] Idem. Dictionnaire de la langue philosophique (1962). Paris : Hachette. éd. Claude Désirat. Bescherelle aîné. Société du Nouveau Littré. textes.htm .0. coll. Le Robert : Sejer.fr/academie9. Beaujean. 2000. par O. [3] J’ai employé la base de données L’histoire au quotidien. X = Agent-cause. Paris : Presses Universitaires de France. Dictionnaire historique de la langue française (1993). Buzău. Paris : Le Livre de Poche.fr/cgibin/cherches. Paris : Éditions du Seuil. 23-24. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française (1968). par J. Veja. par Georges Molinié. par Emile Genouvrier. Virginia (2000). Nouveau Dictionnaire des synonymes (1977).Editeurs. Le discours de la cause.se forme à l'intersection des emplois lexicaux et grammaticaux. sur CDROM. sous la direction de Alain Rey. Dubois et coll. par M. par A. pp. 4ème. Tristan Hordé. ces verbes peuvent se représenter par les schémas : X cause Y. chez Garnier frères .

REZUMAT VOCABULARUL CAUZEI Lucrarea de faţă. Répertoire des mots par les idées. LM = Le Monde PR = Le Petit Robert. des idées par les mots (1980). Cuvinte-cheie : cauză. DA8 = Dictionnaire de l’Académie française. lexicalizare.Trésor de la langue française informatisé. édition 2009 sur CD-ROM. DA9 = Dictionnaire de l’Académie française. construcţie cauzală. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française (1968). PNR2009 = Le Nouveau Petit Robert de la langue française. fructul unei cercetări de corpus. 8ème édition. TLFI = Trésor de la langue française informatisé.atilf. NDA = Nouveau Dictionnaire Analogique. PLM2010 = Le Petit Larousse Multimédia.fr/tlf. cauzalitate. 184 . îşi propune să identifice. GRDLF = Le Grand Robert de la langue française (2005). 2010 sur CD-ROM. să inventarieze şi să discute termenul ‘cauză’ precum şi multiplele lexicalizări ale ideii de cauză în limba franceză contemporană.htm Abreviations employees dans le texte : DA4 = Dictionnaire de l’Académie française. 4ème édition. éd. URL: http://atilf. sens cauzal. 9ème édition.

un fromage tendre. la métonymie du producteur pour le produit. L’énoncé devient d’autant plus persuasif dans la manière qu’il est présenté aux lecteurs. vers la cuisinière rouge. les yeux de la mariée. L’image d’un couple en vêtements qui représentent la cérémonie du mariage. Les yeux du marié sont dirigés vers le lit. Pouvons nous dire que c’est le commencement d’une nouvelle vie en deux. Universitatea „Spiru Haret” Bucuresti LA MÉTONYMIE DES COULEURS DANS LE DISCOURS PUBLICITAIRE La métonymie des couleurs est une métonymie de l’abstrait/concret. nous y trouvons aussi le charme du texte qui vise la persuasion par le divertissement. des sentiments qui ont leur source dans le coeur dont le symbole est aussi le rouge ? Le signifiant de l’énoncé. La publicité est innovatrice. entre un lit tout nouveau et une cuisinière rouge. introduite par une expression référentielle définie. S’agit-il vraiment de l’universel de couleur dans cette 185 .Sanda MARCOCI. Ce produit qui est rouge apparaît ensuite dans une accroche plus complète : « Le deuxième achat le plus important quand on se marie. un début d’une histoire dans laquelle le rouge est aussi le symbole de l’amour. représente. nous faisons appel à la prédication et refaisons l’énoncé de la manière suivante : « La cuisinière produite par ‘Rosières’ est rouge » Nous y retrouvons une deuxième métonymie intégrée dans la première. nous éclaire que l’universel de couleur représente un nouveau produit à goût doux. « La Toute Rouge est signée Rosières ». entité abstraite d’ailleurs. nous y pouvons ajouter une troisième : celle de divertir. c’est la prédication qui nous aide à refaire les énoncés de manière à ce qu’ils nous montrent exactement ce que la couleur. c’est-à-dire que dans le processus de la référentialité. un goût différent. nouvelle. Il y a des mariages heureux. C’est par la prédication que nous arrivons à trouver l’universel de couleur.678 F ». ». nous éclaire. Prenons l’énoncé : « La Toute Rouge de Rosières » Bien qu’introduite par une expression référentielle définie unique par la présence de l’article défini. Elle peut créer des histoires. La Toute Rouge de Rosières. mais c’est aussi par une reconstruction prédicative que nous pouvons arriver au vrai référent. un énoncé assez énigmatique puisque nous ne savons pas quel est le premier achat tellement important dans un mariage. Nous y trouvons tout ce que le producteur veut introduire dans la présentation d’un nouveau produit. Prenons un autre énoncé : « La Société Samos est heureuse d’annoncer le mariage de Samos 99 double crème avec le bleu. Le centre de la réclame est la couleur. dont le signifié est le mariage nous donne la signification du rouge comme référent : c ‘est l’amour qui unit le couple qui est en train de commencer une vie nouvelle. un nouveau produit avec un goût nouveau : « Un goût de bleu dans un fromage blanc ». Si les fonctions de la publicité sont d’informer et de persuader.

réclame ou d’une nouvelle symbolistique de la couleur : délicatesse alimentaire. Le sens figuré des couleurs. celle des symboles. L’isotopie du contexte est beaucoup développée à ce nouveau niveau. Le signifié du signifiant « bleu » est enrichi par un déplacement qui détaille le signe au niveau du symbolisme. Les mots de couleurs sont « sémantiquement primitifs » [1]. mais à partir du symbolisme de la couleur. Le continuum de la couleur bleue et le continuum des goûts tendres se réduisent au comptable du produit à un goût nouveau. que c’est « de la tendresse dans le bleu » . en choisissant l’association au ciel bleu. « du Bach ». Mais la métonymie fonctionne dans le « goût de bleu ». C’est par son sens connoté qu’on prend « le bleu ». le partitif remplaçant l’ellipse qui apparaît dans la métonymie et. et disons « le goût bleu ».couleurs.Le décodeur du nouveau « réel » trouvera la nouvelle objectivité se plaçant dans une autre réalité. que « c’est de la tendresse dans le nouvel fromage ». c’est par le sens de « noblesse » que la couleur opère. qui constituent des abstractions. que « c’est du bleu dans le nouvel fromage ». un fromage noble. « un fromage tendre. Mais comment savons nous que la couleur opère métonymiquement et non pas métaphoriquement sur le goût ? Si nous prenons l’exemple célèbre du Groupe µ : « Dehors nuit zoulou ». c’est par la ressemblance. Ils ne peuvent donc pas être décomposés en sèmes pour nous rendre compte de l’effet de sens. non pas à partir du concept de couleur. Le passage du « bleu » au « noble » aura lieu à l’intérieur d’un même ensemble sémique référentiel-contextuel par la connotation de la couleur. comme nous reconstruisons le syntagme et arrivons à : « une pièce musicale de Mozart » « un concert de Bach ». par extension nous allons dire que c’est : « la tendresse de la couleur bleue ». Si le bleu est la couleur du ciel sans nuages. que c’est « du bleu dans la tendresse » ou inversement.Mozart tendresse . la similitude des traits distinctifs de la couleur bleue que nous transportons la signification du bleu à la signification du goût en vertu de la comparaison sous-entendue « le goût est comme le bleu ». Mais il s’agit « d’un goût de bleu » et nous disons que « c’est du bleu dans le goût de ce fromage » comme nous disons « du Mozart ». le plaisir du sens qui est le goût. le sens propre. peut être 186 .goût bleu . Nous irons ensuite dans le monde extérieur pour établir le rapport référentiel avec le produit nouveau « Samos 99 Royal ». un goût différent ». Ils n’ont donc pas une nature polysémique. L’actualisation formelle goût – fromage bleu – noble de la contiguïté au niveau symbolique assurera la cohérence contextuelle : « un goût bleu d’un fromage noble ». « nécessairement polysémique » [2] comme les autres lexèmes. À partir de la contiguïté : « sang bleu » = « sang noble » fromage bleu = fromage noble c’est par l’ennoblissement du goût que ce fromage est spécial. du sémème qu’ils produisent. et dirons d’après la contiguïté musique . Nous allons par extension à la relation d’une cause pour un effet et pouvons inclure « bleu » et « noble » dans le même ensemble sémique pour assurer l’isotopie contextuelle.

Nous entrons dans le domaine des transferts analogiques de dénomination. en modifiant l’adjectif de couleur. Une seconde propriété. Si nous analysons le concept de fromage nous trouvons que l’expérience nous renvoie au référent commun. Si l’analyse du référent démontre que toujours un fromage est un fromage. ne change d’aucune façon notre conception des couleurs. Le problème se pose pourtant d’une manière différente lorsqu’on envisage les caractérisations logiques de l’opposition en termes de référence homogène/référence hétérogène. ce sont deux propriétés qui distinguent les termes massifs des termes comptables. La question se pose sur la possibilité de retrouver dans les adjectifs de couleur l’opposition référentielle entre ce qui se compte et ce qui ne se compte pas. sauf pour le cas où on veut marquer ses qualités exceptionnelles. Un goût commun se rencontre avec le sens connoté par « le bleu » et nous obtenons un changement de sens. Mais le deuxième terme de l’opposition massif/comptable devient incompatible dans le rapprochement : un Philips/un rouge. fondé sur la combinaison. alors qu’une partie d’une entité dénotée par un terme comptable devient une entité de nature différentte » [3]. semblent incompatibles dans leur application avec les adjectifs de couleur. dire « un. Mais en empruntant la terminologie homogène /hétérogène. mais deux appareils de cette marque. le. en situation distributionnelle.établi dans le discours par la connotation. capitale pour séparer les termes comptables des termes massifs. Ce serait donc l’enrichissement conceptuel qui fait du « bleu » par rapport au « goût » un métasémème métonymique du sens. c’est le métalogisme qui est évident. à ce qu’on sache. on arrive par les analogies qu’on trouve dans la couleur bleue. développé par Georges Kleiber. tandis qu’une partie d’un appareil concret (bien que de marque Philips) n’est plus un appareil intact. L’antithèse « un goût de bleu dans un fromage blanc ». En disant « Philips » (le nom de cette marque) et « rouge » (l’adjectif). pas assimilation. les qualités du bleu. étant donné qu’elle presque annule la difficulté de délimitation des parties minimales : du Philips plus du Philips c’est encore du Philips (comme de l’eau plus de l’eau c’est encore de l’eau) alors que la somme de deux appareils Philips n’est plus un Philips. De la couleur « sémantiquement primitive » aux qualités qu’elle apporte au goût. Ce type d’approche. nous arrivons au-delà du langage. Une première propriété établit « que toute entité dénotée par un terme massif reste une entité de même nature. Ces distinctions ne devraient pas concerner la couleur comme adjectif ou la couleur comme concept d’abstraction. dans notre cas le fromage. Philips. mais un goût auquel on associe par contiguïté. nous allons analyser le référent pour voir si notre fromage est un fromage au sens courant du mot. Nous dirons. ce rouge » et référer à un objet comptable. nous disons que le trait « massif » les rapproche : Philips = la masse incomptable des objets de cette marque. Le goût du fromage est un deuxième référent. La distinction massif/comptable ou continu/discontinu est. puisque c’est le noir qui s’oppose au blanc. nous ne pouvons pas. des noms (massifs ou comptables) avec les déterminants. qui n’est pas dans l’état connu par nous. et la notion de nombre. ce Philips » pour référer à un objet comptable. plus retenue. Le critère syntaxique. et rouge = la masse incomptable des objets de cette couleur. Si nous entrons dans le paradoxe « Ce fromage n’est pas un fromage ». Dès lors on fait une analyse du référent. qu’un objet de la marque Philips est du Philips comme une partie d’eau est encore de l’eau. le. 187 . Si nous pouvons bien modifier le nom de marque et dire « un. l’apanage des substantifs. bien qu’il ne s’agisse pas d’une vraie antithèse. distingue les termes comptables des termes massifs.

Envisagée de cette manière l’opposition massif/comptable peut dépasser la catégorie du substantif vers celle de l’adjectif. On peur dire sans réserves que l’équivalent sémantique de la distinction massif / comptable porte sur les concepts et concerne donc non seulement les substantifs mais aussi les adjectifs. Prenons l’adjectif « noir » des énoncés suivants:
« Le noir chic » (Collection Légendaire de Levi’s) « Le beau jeu des dames noires : Le noir junior, le drama-noir, le noir de jour, le noir du soir », « Du noir-noir pour le soir Du noir allumé d’un ton vif » (vêtements),

pour illustrer le type de concept dont les référents possèdent la vertu de divisibilité homogène. Le concept de noir est divisé en variétés sans que les parties cessent d’appartenir à ce concept. Si nous envisageons le problème à partir de Kleiber, nous pouvons prendre l’adjectif « noir » et l’ajouter aux termes massifs nominaux pour exemplifier les expressions à référence cumulative. « Vêtements » et « noir » ont la même propriété sémantique de référer cumulativement. À partir de nos exemples le concept de couleur, « noir » est réduit à des syntagmes nominaux de type métonymique par des marqueurs modifiants (articles définis, partitifs). Nous y reconnaissons la modification générique : le noir chic, le noir junior, le noir de jour, le noir du soir, et la modification discrète : du noir-noir, du noir allumé. Un test cumulatif, à partir de la référence cumulative, nous conduira à la séparation de certains adjectifs conceptuels dans la distinction massif/comptable. Si la couleur est un adjectif massif c’est qu’il est à la fois cumulatif et distributif. Il répond à la fois au test cumulatif qu’à celui de divisibilité. Le test cumulatif donne la couleur comme un massif (toujours la somme des parties noires sera elle-même noire) et le test de divisibilité homogène donnera la couleur aussi un massif (une partie prélevée sur une entité noire sera elle-même noire). Employée pour charmer et séduire, cette tournure figurale métonymique est destinée à faire passer le message de façon éloquente et persuasive. L’effet sur les récepteurs concerne la réception du discours et son interprétation, et la cooperation du destinataire quant à cette réception est obligatoire pour le bon accueil du message. NOTES
[1] Le Groupe µ, Rhetorique generale, Larousse, Paris, 1970, p.94 [2] ibidem [3] Kleiber, G., Nominales. Essais de sémantique référentielle, A.Colin, Paris, 1994, p.30

RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES
Adam, Jean-Michel,Bonhomme,Marc (1997)., L’argumentation publicitaire.Rhétorique de l’éloge et de la persuasion, Paris, Nathan Buffon,Bertrand (2002) : La Parole persuasive, Paris, PUF Bonhomme, Marc (1998) : Les figures clés du discours, Paris, Seuil Cristea, Teodora,(2001) : Structures signifiantes et relations sémantiques, Bucuresti,Ed.FRM Ducrot, Oswald, (1980) : Les mots du discours, Paris, Minuit Dériber, M., (1969) : La couleur dans la publicité et la vente, Paris, Dunod Eco, Umberto, (1972) : La Structure absente, Paris, Mercure de France Greimas, Algirdas-Julien, (1983) : Du Sens II, Paris, Seuil Genette, Gérard., (1970) : La rhétorique restreinte, Communications no.16, Paris, Seuil Kleiber, Georges, (1981) : Problèmes de référence :descriptions définies et noms propres, Paris, Klincksieck 188

Kleiber, Georges, (1994) : Nominales. Essais de sémantique référentielle, Paris,A.Colin Linsky, Leonard, (1967) : Le problème de la référence, Paris, Seuil LE Guern, Michel, (1973) : Sémantique de la métaphore et de la métonymie, Paris,Larousse LE Groupe µ, (1970) : Rhétorique générale, Paris, Larousse Rastier, François, (1987) : Sémantique interprétative, Paris, PUF Rastier, François, (1994) : Tropes et sémantique linguistique, Langue française no.101, Paris, Larousse Todorov, Tzvetan, (1977) : Théories du symbole, Paris, Seuil

REZUMAT
Discursul publicitar modern are o lunga traditie, începand cu antichitatea. Retorica clasică îşi dovedeşte perenitatea iî discursul publicitar ca o metodăde a raăspunde nevoilor şi dorinţelor membrilor societatii de comsum. Discursul publicitar modern are propria sa argumeaţie, reprezintă un anumit tip de discurs, cel epideictic, are elocinţă, foloseşte din abundenţă figuri retorice. Acestea comunică un anumit fel de gândire. Metonimia apaţine sistemului tropic care modifică sensul cuvintelor. Metonimia culorilor în discursul publicitar poate fi analizată sub aspectul enigmatic care intareste funcţiile publicitare: informaţia, persuasiunea şi amuzamentul. Metonimia funcţionează începând cu simbolismul culorilor, transformând textul într-unul fascinant, care vrea să convingă prin aspectele sale amuzante. De aceea poate deveni obiectul unei complexe analize lingvistice. Cuvinte cheie: eulogie, convingere, simbolistică, fascinaţie, amuzament.

METONIMIA CULORILOR ÎN DISCURSUL PUBLICITAR

189

Mariana NEAGU Universitatea “Dunarea de Jos”, Galati

‘WHAT’S IN A NAME?’ SENSES OF THE TERM ‘CONSTRUCTION’ IN LINGUISTIC STUDIES
Introduction. The term ‘construction’ is neither completely new nor particularly problematic. However, having been used for describing disparate phenomena, there is no commonly accepted definition of the term in linguistic literature. The purpose of the paper is to present the different meanings attributed to the term ‘construction’ by the most representative linguists. 1. Views of constructions before construction grammars. In traditional descriptive grammar the term (grammatical) construction was and is still not always used as a strictly defined term. Starting out from different aspects selected as definitional criteria, descriptive grammarians make various classifications of constructions. Quirk et al (1985) take into account the criterion of the verb class of the clause’s predicate and distinguish intransitive, monotransitive, ditransitive, complex transitive and copular constructions. Another classification is made starting from the general meanings that clauses express in multiple sentences: additive, adversative, alternative, causal, conditional, concessive, consecutive, final. A third criterion used in the classification of constructions by descriptive grammarians is information structure, in particular the assignment of topic and focus in a clause. Thus, constructions can be: cleft and pseudo-cleft, active and passive, existential, etc. Quirk et al. (1985: 1377-1414) call such units “sentences” and/or ‘constructions’. The term ‘construction’ is used by Givon (2001) in the sense of “clause type”. In addition to the types of constructions mentioned above, English also exhibits a number of individual constructions such as the cognate-object construction, the marked-object construction and others. In a broader sense, the term ‘construction’ refers to any linguistic unit larger than a word that is, clauses, sentences and phrases alike, such as infinitive, participial and gerund constructions or nominal and appositional constructions. What is essential for any combination of words to be a construction is that they must represent an integral whole. This is obvious for sentential and clausal constructions but less so for smaller units, i.e. phrasal patterns, or combination of words that form a constituent. For language users constructions are arrangements of words that are functional, that is meaningful in the widest sense of the word. Schonefeld (2006: 5) argues that constructions are loosely understood as “(primarily clausal) grammatical patterns, as particular formal configurations of words with certain functions associated with them”. The following pages, devoted to the notion of construction viewed from more theoretical perspectives, will indicate that the notion of construction is theory-dependent and covers linguistic phenomena that are not necessarily the same. In American structuralism, (Bloomfield 1984 [1933], Harris 1946, Wells 1947) the term ‘construction’ is associated with the notions of “constituent’ and ‘constituent structure’. More precisely, any recurrent (functional) group of constituents is conceived of as a construction. A constituent is defined as any linguistic unit or construction that enters into some larger construction. In the American structuralist school the notion of ‘construction’ is not restricted to the level of clause but sometimes subsumes any smaller expression
190

provided that it is still a complex form. This leads to a further subdivision into morphological and syntactic constructions, with the former extending the notion of construction to morpheme combinations (e.g. duke and -ess combine in the form duchess) and the latter – consisting of free morphemes – including compound words, phrases and clauses/sentences.(e.g. poor John and ran away combine in the form Poor John ran away). American structuralism cannot, however, account for cases of complex ambiguous constructions such as They are [visiting scholars] vs They are visinting [scholars]. In Generative Grammar (Radford 1988) the term ‘construction’ relates to the constituent phrases of a sentence and its rewrite rules. These rules are applicable to lexical and functional categories alike and license all of a language’s potential constituents. The re-write rules or phrase structure rules together with transformations (e.g. move α) can also be assumed to generate all the constructions (syntactic configurations) occurring in a language. The notion of construction in its sense of clause or phrase that serves a specific function is absent from generative models of language. In the Minimalist Program grammatical features carried by words suggest which word can merge with which word(s). These features are (1) head features which describe intrinsic grammatical properties such as tense for verbs (2) complement features (which describe the grammatical complements they take and (3) specific features (which describe the kinds of specifier/subject they can have. In this model there is no need for constructions (Schönefeld 2009:11). In the Minimalist program syntax reduces to a simple description of how constituents drawn from the lexicon can be combined and how movement is possible (Marantz, 1995: 380). In all versions of generative grammar the term ‘construction’ is used non-technically and refers to particular clause/sentence types, such as the passive construction, the depictive or the resultative construction. In its more technical sense, i.e. a form associated with a particular function, the term is no longer needed, since any specific expression which does not follow from the principles of universal Grammar is relegated to the lexicon or to the periphery of a language’s grammar. However, in his 2000 publication, Chomsky acknowledges that grammatical constructions are useful in descriptions of a language even if they have no theoretical standing (Chomsky, 2000: 8) In corpus linguistics the notion of construction covers not only clausal and phrasal patterns but also lexical templates such as proverbs and verbal formulae, idioms and various types of collocations. Strings of words or lexical bundles such as and the, of the, a new do not meet the requirements for being constructions, that is (1) they are not self-contained units or constituents of larger constructs and (2) they do not exhibit the feature of being functionally related. 2. Constructions in cognitive linguistic studies Construction grammar is an alternative approach to the analysis of syntactic structures, alongside Generative Grammar. It emerged from the necessity to explain idioms; the study of idioms led to the rethinking of the syntactic representation proposed in the generative framework since the semantic and syntactic unpredictability of idiomatic constructions represents a problem for the generative theoretical framework. Construction grammar has grown largely out of the work on frame semantics (Fillmore 1985) and an experientially based approach to language (Lakoff, 1987). It was Fillmore and Kay (1988) who first coined the term Construction Grammar. Their early work on idioms and idiomatic phrasal patterns such as let alone, even, and What’s X doing Y? laid the foundations for many of the variations of Construction Grammar that have since developed. The term ‘Construction Grammar’ is used to refer to related cognitive approaches to grammar which share certain guiding principles. One of its basic tenets is that no clear
191

boundary can be drawn between grammar and the lexicon, i.e. syntax and semantics. Another major assumption is that the meaning of a particular construct is the result of the integration of the meanings of lexical items into the meaning of the construction (s). 3.In construction grammars the notion of construction is of central importance; these theories of language regard constructions as the basic units of grammar. Construction grammarians define ‘construction’ in Saussurean terms, seeing it as a symbolic configuration, a complex sign, a pairing of form and meaning. Though his approach can be situated in the generative tradition, Fillmore puts the old notion of construction back to centre stage, making obvious that the elimination of the notion of construction in its sense of structures with particular use and meaning deprives a linguistic model of the possibility to account for important language data. Fillmore emphasizes that constructions are not merely a formal pattern, but formal patterns having particular meanings and uses associated with them. He distinguishes between substantive and formal idioms, that is, lexically filled idioms with all the elements fixed, on the one hand, and lexically open ones with some elements fixed and others free to choose in accordance with a language’s structural principles on the other. The Construction Grammar strand of Fillmore et al. invokes the non-predictability criterion as a condition sine qua non for recognizing a linguistic unit as a construction. Actually, this is the standard position concerning the specific conditions under which the construction status can be granted for a particular meaning-function correspondence:
“Any linguistic pattern is recognized as a construction as long as some aspect of its form or function is not strictly predictable from its component parts or from other constructions recognized to exist”. (Goldberg, 2003: 219)

In Langacker’s understanding, constructions subsume both complex items and syntactic structures. His view relates to Bloomfield’s who used the term ‘construction’ to also refer to morpheme combination, i.e. complex words, and who spoke of the meaningfulness of syntactic constructions. Langacker views construction as a symbolic complex expression of a language, as a combination of symbolic structures. This means that fully and partially lexically specified idioms as well as complex lexical items and also the more schematic (abstract) syntactic patterns or phrase structure rules can be covered by the term ‘construction’. In Cognitive Grammar phrase structure rule figures as constructional schemas. A constructional schema is ‘a template representing in schematic terms the common relationship among component and composite composite structures observable across the set of specific expressions that support its extraction (Langacker, 1993: 3), Constructional schemas function as nodes linked by categorizing relationships of elaboration and extension. Langacker (1987) maintains that constructions are partially compositional in the sense that the component parts give clues to the meaning of complex structure. Besides these, all kinds of peculiar expressions such as formal and substantive idioms (in Fillmore’s sense) as well as complex lexical items, such as derivations and compounds (the meanings of which may be quite opaque) fall under the notion of construction. Croft (2001) proposed a variety of grammar called Radical Construction Grammar. He believes that constructions are the basic units of syntactic representation. His inventory of constructions includes everything from simple words to fully schematic and regular patterns.
192

Goldberg (1995) reintroduces and re-establishes constructions as a theoretical concept in linguistic theorizing, trying to explain the semantics of English clause patterns. Her understanding and definition of the term ‘construction’ is close to Fillmore’s. The criterion of unpredictability is also defining for a construction, in the sense that at least one of the properties of a construction must not be predictable from its constituent parts and its formal make-up. As a consequence, the unpredictable form-meaning associations need to be stored or listed to be available to the speaker. Goldberg’s (2006) later definition of construction differs from Langacker’s in that it also subsumes simple units (morphemes and simple words). Another difference is Goldberg’s criterion of “a stored unit, in the sense of mastered routine. Langacker uses the term ‘construction’ for any composite symbolic structure, no matter whether it is a stored unit or a novel expression. In Goldberg’s (2003) view constructions are units learnable on the basis of input and general cognitive mechanisms and are expected to vary cross-linguistically:
“Crucially, all linguists recognize that a wide range of semi-idiosyncratic constructions exist in every language, constructions that cannot be accounted for by general universal or innate principles or constraints”. (Goldberg, 2003: 222)

She further states that two constructions in different languages can be identified as instances of the same type of construction if and only if they serve a closely related function and form. For example, two constructions might be of the passive type in that they share certain functional and formal characteristics even if they are not identical. Another important idea discussed in Goldberg (1995) relates to the notion of ‘fusion’, used “to capture the simultaneous semantic constraints on the participant roles associated with the verb and the argument roles of the construction”. Goldberg’s Construction Grammar assumes that fusion or lexical constructional integration is facilitated by the Semantic Coherence Principle and the Correspondence Principle. The Semantic Coherence Principle states that participant roles are matched with argument roles with which they overlap, such that one can be construed as an instance of another. For example, general categorization principles enable us to determine that the THIEF participant role of the verb steal overlaps sufficiently with the argument role AGENT, because both share semantic properties such as ANIMACY, INTENTION, CAUSATION and so on. The Correspondence Principle states that profiled argument roles are obligatory matched with profiled participant roles. If the verb has three profiled participant roles, then one of them may be fused with a nonprofiled argument role of a construction. Final remark. In this paper we have presented an overview of the main approaches to the notion of ‘construction’ in the last twenty years. The decisive factor that unites all the senses discussed above is the idea that constructions are symbolic units, that is, units that link a particular form to a particular meaning, with meaning understood in its widest sense as the representation of a particular semantic and/or discourse function. The term ‘construction’ as used in Construction Grammar constitutes a broadening of the traditional notion. According to Construction Grammar, syntactic phenomena can never be described adequately without reference to semantics and pragmatics.

193

CA: Stanford University Press. Sidney Greenbaum. 1984. Shelley. An Introduction. Foundations of Cognitive Grammar. Talmy. 2003. constructions de la structure argumentale. Stanford. Cambridge: Cambridge University Press. A comprehensive Grammar of the English Language. traditionelle. Cambridge: Cambridge University Press. Givon. Goldberg. “Constructions: a new theoretical approach to language”. In Axmaker. Leonard . Radical Construction Grammar. Adele. Lakoff. dans le structuralisme americain. fusion. Chomsky. Adele. Rulon S. 1985. London: Longman. Syntax. Andrew. Ronald W. Immediate constituents.35-55. 2001. New Horizons in the Study of Language and Mind. Harris. Doris. Schönelfeld. 1995. etc. Adele. Noam 2000. Annie Jaisser &Helen Singmaster. Berkeley: Berkeley Linguistics Society.[1933] Language. Oxford: Oxford University Press. Zellig . 1988. Constructions. CA: Stanford University Press. William. Volume 1. 1988.REFERENCES Bloomfield. Special Volume 1: Constructions All Over:Case Studies and Theoretical Implications. Ronald W. 2001. Fillmore. Stanford. Oxford: Oxford University Press. RÉSUMÉ Le but de cet article est de présenter les sens dans lesquels le terme ‘construction’ a été utilisé dans la grammaire descriptive. Randolph. From morpheme to utterance. Langacker. 1991. A Construction Grammar Approach to Argument Structure. Croft. 1947.1987. Proceedings of the Fourteenth Annual Meeting of the BerkeleyLinguistics Society. Transformational Grammar. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins. In Trends in Cognitive Science 7(5): 219-224. Language 23: 81-117. Chicago: University of Chicag0 Press. grammaires des constructions. SV1-1. Theoretical Prerequisites. Charles J. 2006. Constructions at Work. 2006. The Mechanisms of ‘CG’. dans la grammaire générative. Chicago: Chicago University Press. Foundations of Cognitive Grammar. Quirk. Chicago: University of Chicago Press. Goldberg. Fire. ‘WHAT’S IN A NAME?’ UNE APPROCHE LINGUISTIQUE DU SENS DU MOT CONSTRUCTION 194 . Volumes 1-2. 1987. Volume 2. Goldberg. le principe de la cohérence sémantique. Geoffrey Leech & Jan Svartvik. Langacker. Mots clés: construction. dans la linguistique cognitive. Wells. Descriptive Application. George . and Dangerous Things. 1946. Language 22: 161-183. Radford. Women. eds.

PHRASEOLOGY ÉTYMOLOGIE. PHRASÉOLOGIE 195 . WORD BUILDING. FORMATION DES MOTS.ETIMOLOGIE. FORMAREA CUVINTELOR. FRAZEOLOGIE ETYMOLOGY.

196 .

die dem Übersetzer bei der Übertragung ins Rumänische zur Verfügung stehen. in Deutschland ansässige Fachübersetzer mit der Muttersprache Rumänisch gibt. ist im Rumänischen . In bedeutendes Wortbildungsverfahren innerhalb der fachsprachlichen Wortbildung ist das der Komposition. Gegenstand des vorliegenden Artikels ist die Betrachtung von Kompositabildungen im Rumänischen in Bezug auf den Transferprozess bei der Übersetzung vom Deutschen ins Rumänisch. Technische Übersetzungen in die Fremdsprache machen in der Exportnation Deutschland einen großen Teil des Übersetzungsvolumens auf dem freien Übersetzungsmarkt aus. Der Lexikonbestand. Französisch. Im Vergleich zu Einworttermini streben sie nach mehr Eindeutigkeit. Die Übersetzung von technischen Fachtexten bildet auch im Sprachenpaar Deutsch-Rumänisch einen Schwerpunkt der übersetzerischen Tätigkeit. Unter den Fachtermini erweisen sich Komposita als besonders produktives Wortbildungsmittel. Ein Kompositum besitzt die Fähigkeit. selbst erklären. weshalb die Ermittlung des entsprechenden Äquivalents in der Zielsprache nicht immer unproblematisch verläuft. so versteht man darunter ein Gefüge. Terminologische Lexika besonders für entlegene Sprachen sind oft nicht erhältlich. wirtschaftliche wie auch sozial-politische Faktoren. Dazu beigetragen haben insbesondere technologische. Italienisch . Spanisch. Die Fachsprachen bedienen sich aus diesem Grund sehr häufig der Kompositabildung. In vielen Fällen muß sich der Übersetzer allgemeine Fachlexika oder firmenbezogene Terminologielisten beschaffen. dass sie sich oftmals. zumal auch sehr wenige. Im Folgenden sollen ausgewählte Bildungsmöglichkeiten rumänischer Fachtermini betrachtet werden. da sie sich in besonderem Maße dazu eignen. das Phänomen der Komposition definitorisch abzugrenzen. im Grundwort den Grundbegriff und im Bestimmungswort die Merkmalseingrenzung darzustellen. Zu Beginn der Untersuchungen ist es zunächst notwendig.prekär. Betrachtet man ein Kompositum aus morphologischer Sicht. neue Phänomene und Sachverhalte zu benennen. Die Komposition ist im Rumänischen recht vielschichtig und umfasst mehrere Verfahren. dessen Komponenten auch als freie Morpheme vorkommen können. die sonst durch längere syntaktische Fügungen wiedergegeben werden müssten.Mihaela CÎRNU. Universitatea Dunărea de Jos. Verkauf Werbung Wartung angefertigt und je Verkaufsland übersetzt werden. Durch Komposition werden zwei oder mehr selbstständige Wörter oder Wortstämme zu einer neuen Einheit verbunden. Für jedes neue Produkt müssen mehrseitige Schriften für Produkitnformation. Komposita bezeichnen Begriffe und Sachverhalte.im Vergleich zu anderen Sprachen wie Englisch. 197 . Die Bildung neuer Komposita im Rumänischen hat vor allem in den letzten Jahren wachsende Produktivität verzeichnen können. Jede Produktveränderung zieht neue Übersetzungen nach sich. Galaţi ÜBERSETZUNG DEUTSCHER NOMINALKOMPOSITA AUS DER FACHSPRACHE DER TECHNIK Mit der Internationalisierung der Wissenschaften und Märkte entsteht ein erheblicher Bedarf an Fachübersetzungen. insbesondere die zweisprachigen Technikwörterbücher. unter äußerst geringem Gebrauch verbaler Mittel. Die Besonderheit von Komposita liegt darin.

sind diese Kriterien im Rumänischen meist nicht zuverlässig. Steht der Binnenartikel. Es handelt sich bei diesem Typ der syntagmatischen Komposition um einen sehr produktiven Wortbildungstyp. rom. Während die Bildung und Zuordnung von Komposita im Deutschen unkompliziert ist. wenn man 198 . der von den ihn konstituierenden Komponenten „synthetisch" und nicht bloß „additiv” zu deuten ist. da sich diese phonologisch. anhand dessen die untersuchten sprachlichen Einheiten im Folgenden als Komposita bezeichnet werden. wenn eine fachsprachliche Bildung noch keine Aufnahme in ein Wörterbuch gefunden hat. Schaufellader. Definitorisches Merkmal von Komposita ist.In Bezug auf die Stellung von Determinans und Determinatum bzw. morphologisch. können sie die Kategorie eines Kompositums annehmen. Bei diesen Komposita regiert lediglich die Subordination. dass sie anders als freie Phrasen einen einheitlichen Begriff versprachlichen. Das Hinzufügen eines weiteren Elements zwischen die Konstituenten eines Kompositums oder die Veränderung ihrer Reihenfolge ist nicht möglich. Stehen einzelne Konstituenten häufig zusammen. Dieses Kriterium kann insbesondere dann hilfreich sein. Determinatum und Determinans ist das Rumänische (wie auch das Französische. Filterpapier). rom. Herstellungsprozess – proces de producţie Zugstange – bară de remoracre b) Übersetzung durch N + Artikel + N-Kompositum (Genitiv) Präpositional gebildete Nominalkomposita können auch mit innerem Artikel auftreten. Als weiteres Kriterium für das Vorliegen eines Kompositums kann die Häufigkeit seiner Verwendung angesehen werden. Ein Kompositum kann demnach nur als Ganzes verändert und auch nur in seiner Gesamtheit determiniert werden. Arbeitsorganisation – organizare a muncii Gesundheitsschutz – aparare a sănătăţii Feldpol – pol al câmpului c) Übersetzung durch N + la/în/prin/cu + N-Kompositum Neben den überaus produktiven Komposita mit der Präposition de nehmen Bildungen mit la ebenso einen beachtlichen Rang ein. hârtie de filtru. Diese Konstituentenstruktur steht in Konkurrenz zur regressiven Struktur germanischer Sprachen. In Bezug auf die Syntax von Komposita ist die Reihenfolge der einzelnen Konstituenten genau festgelegt. ist demzufolge deren Inhalt und nicht deren Form. încărcător cu cupă) gekennzeichnet sind. die durch die Abfolge Determinans-Determinatum (dt. Möglichkeiten der Übersetzung deutscher Nominalkomposita ins Rumänische a) Übersetzung durch N + de + N-Kompositum Präpositionale Komposita dienen in der rumänischen Fachsprache der Technik der Präzisierung von Funktionsweisen und Verwendungszwecken. Für den Übersetzungsvorgang ist die im Rumänischen bestehende Formenvielfalt von Komposita bei einer Übertragung aus dem Deutschen von großem Interesse. syntaktisch und semantisch von der Wortgruppe unterscheiden. Auf diese Weise trägt der Artikel zur Monosemierung bei. durch die Abfolge Determinatum-Determinans (z. die in der im Rumänischen üblichen Konstituentensequenz Determinatum-Determinans auftritt. wird auf etwas bereits Bekanntes (aus dem Hintergrundwissen des Rezipienten oder aus einem Vortext) Bezug genommen. Dies überrascht umso mehr. d. Das Kriterium. Spanische und Italienische) durch eine progressive Determinationsabfolge gekennzeichnet.B.h. dt.

mit dem ein bestimmter Zweck erreicht wird. Geräuschempfindlichkeit – sensibilitate la zgomot In der Fachsprache der Technik zeichnet sich die Verwendung der Präposition în insbesondere bei Bildungen ab. Als möglichen Grund für die zunehmende Produktivität der Bildungen mit la kann die Tatsache angesehen werden. der mit Hilfe von „komprimierter Luft” betrieben wird. dass es sich dabei um eine semantisch spezifizierte Präposition handelt. das zu der Gruppe der wissenschaftlich-technischen Kategorisierungsadjektive gehört. des „sich Verbindens mit x” determiniert. Seriendruck – tipărire în serie Sternverbindung – legătură în stea Die Präposition prin bezeichnet ein Mittel. während die im Portugiesischen verwendeten Fachtermini vom lateinischen Wortstamm abgeleitet sind.berücksichtigt. In der deutschen Fachsprache wird jedoch der Ausdruck Pressluft verwendet.sudare prin puncte Schmelzschweißen – sudare prin topire Die Präposition cu steht dann. dass die Präposition la in der technischen Fachsprache den Vorgang des „Zugreifens auf x” bzw. Das Fremdwort pneumatic. wenn ein Ziel oder ein Zweck bezeichnet werden soll. das eine große Zahl deutschsprachiger Fachtermini auf der Grundlage von germanischen Wortbildungsmustern aufgebaut ist. das konzeptuell nicht zwangsläufig mit dem Determinatum verbunden wird. 199 . Dabei handelt es sich um die Rückkehr zu ihrer ursprünglichen Funktion. Das Adjektiv übernimmt dabei die Funktion des Determinans. eine Funktionsweise. bei dem das Determinatum dem Determinans vorausgeht. ein Adjektiv. die die Art einer Anordnung. impliziert in Verbindung mit dem Terminus ciocan. Die Präposition wird häufig zur Bezeichnung der Funktionsweise technischer Geräte verwendet. und zwar der direktionalen Angabe: Fernkommunikation – comunicare la distanţă Fernunterricht – învăţământ la distanţă Des Weiteren tritt die Präposition la auf. In der Mehrzahl der Fälle steht sie mit dem internen Artikel zusammen. In den Fachsprachen sind vor allem die von Substantiven abgeleiteten Relationsadjektive typische Erscheinungsformen. wenn es sich bei dem Determinans um ein Zubehör handelt. Speicherzugang – acces la memorie Netzwerkverbindung – legătură la reţea Huppmann (1993. dass es sich dabei um einen „Hammer” handelt. Rohrkolben – piston tubular Kugelscheibe – şaibă sferică e) Übersetzung durch Verkürzung der Komponentenstruktur Die Verkürzung der Komponentenstruktur in den untenstehenden Beispielen ist dadurch zu erklären. pag.135) verweist auf eine weitere Funktion der Präposition la innerhalb der Fachsprachen. seine Zusammensetzung wiedergeben. das Material eines Elements bzw. Im Gegensatz zu den qualifizierenden Adjektiven lassen sie sich in semantischer Hinsicht nicht einer Gruppe zuordnen. Punktschweißen . Ringschraube – şurub cu inel Druckluftpistole – pistol cu aer comprimat d) Übersetzung durch N+A Bei Komposita des Typs N+A liegt das für die romanischen Sprachen typische Determinationsverhältnis vor.

dass die Komponentenstruktur des deutschen Kompositums im Vergleich zur portugiesischen länger ist. Mischmaschine etc. sondern als abstrakte Simplizia. polizor (şlefuitor). Im Rumänischen wird die Metapher aufgelöst. Eloxalschicht – acoperire electrochimică prin eloxare g) Auflösung des Kompositums in der ZS Im deutschen Fachwortschatz der Technik finden sich zahlreiche Komponenten. amestecător (mixer). deren Bedeutung sich oftmals nur aus dem Textzusammenhang erschließen lässt. schwache Signale in hohem Maße zu verstärken (zu potenzieren). dass es sich dabei um ein hochwertiges Produkt handelt. Punktstrahllampe (proiector). Zustände oder Prozesse bezeichnende Komposita. wird jedoch in den gegenwärtigen Fachsprachen nicht immer bevorzugt. die dazu dienen. bei denen das Suffix -tor den konkreten Bezug zu dem zugrundeliegenden Vorgang herstellt.B. Es findet sich daher oftmals das Kompositum produs de calitate. Die Änderung des Determiniertheitsgrades lässt sich auch am folgenden Kompositum nachweisen: Präzisionswerkzeuge – unelte de înaltă precizie Leistungselektronik – electronică de putere Die Komponente Leistung im deutschen Kompositum Leistungselektronik sagt nichts Konkretes über die tatsächliche Funktion dieser Art von Elektronik aus. In diesen Fällen kann die im Rumänischen typische Bildungsform mit de nicht verwendet werden. Probleme bei der Übersetzung der deutschen Komposita ins Rumänische treten vor allem dann auf. an ihre Stelle tritt das abstrakte Relationsadjektiv modular. Die Anwendung des höherern Determiniertheitsgrades im Rumänischen ist eindeutiger (produs de înaltă calitate). Presslufthammer –ciocan pneumatic Baukastensystem – sistem modular f) Übersetzung durch Erweiterung der Komponentenstruktur In einigen Fällen zeigt sich. Einsatzring (adaptor). Das rumänische Kompositum ist deshalb stärker determiniert. Bei der Übersetzung der deutschen Fachtermini Schleifmaschine. kommt es ebenfalls zu einer Aufhebung des Kompositums im Transferprozess: vgl. 200 . Probestab (epruvetă). wenn die Beziehung zwischen Determinatum und Determinans nicht exakt bestimmbar ist. So würde bspw. Im Rumänischen werden diese Termini nicht als Komposita realisiert. da diese das Verhältnis zwischen Determinans und Determinatum weitgehend exakt determiniert. Bei dieser Elekronik handelt es sich um Geräte. In diesen Fällen sind die rumänischen Äquivalente des deutschen Kompositums von Verben abgeleitete Substantive. die Übersetzung des deutschen Kompositums Qualitätsprodukt mit produs de calitate für einen rumänischen Rezipienten nicht so deutlich wie im Deutschen implizieren. h) Änderung des Determiniertheitsgrades Bei einigen deutschen Komposita kann es beim Transferprozess erforderlich sein. Beispiele dafür sind Termini wie Baumuster (prototip). sondern auch im Englischen als building block realisiert.Die metaphorische Bezeichnung Baukasten wird nicht nur im Deutschen. Diese Bildungen sind im Gegensatz zu den oben genannten Simplizia konkreter und haben einen starken Bezug zum Reellen. wie z. echipament al staţiei de alimentare cu carburanţi). in der Zielsprache einen höheren Determiniertheitsgrad zum Ausdruck zu bringen. Rauchfang (horn). bei Tankstellenausrüstung (rom.

RÉSUMÉ LA TRADUCTION DES NOMS COMPOSÉS ALLEMANDS DU LANGAGE TECHNIQUE DE SPÉCIALITÉ Dans l’activité de traduction de l’allemand en roumain (ou bien dans une autre langue) une difficulté apparaît lors des termes composés.Il existe plusieurs modèles de traduction en roumain. BIBLIOGRAPHIE: Huppmann. Tübingen . Vorgänge und Sachverhalte bezeichnen. Hans-Dieter (2003): Metasprachliche Lexikographie: Untersuchungen zur Kodifizierung der linguistischen Terminologie. Während die Komponenten im Deutschen einfach aneinandergereiht werden. langage. Kreuder. Max Niemeyer Verlag. termes de spécialité. ordre des mots. deren Komponenten abstrakte Zustände. Diese Problematik setzt dann auch die kontrastiv linguistische Betrachtungsweise in den Kontext textlinguistischer Überlegungen. pour la fréquence desquels l’allemand est reconnu. erfolgt im Rumänischen eine explizitere Wiedergabe der Bestandteile. Die Beziehungen zwischen den Komponenten werden im Portugiesischen wesentlich exakter beschrieben. München. Um eine Übersetzung realisieren zu können.Ein weiteres Problem stellt die Übersetzung von Komposita dar. technique . benötigt der Übersetzer erstens technisches Fachwissen und zweitens linguistisches Wissen über die Bildungskonventionen im Rumänischen. Il ne s’agit ici que de quelques observations préliminaires. que nous avons identifiés à partir du langage technique.. 201 . Mots-clés : termes composés. Irmingard (1993): Synthematisierte Nominalsyntagmen im Französischen und im Spanischen: Eine kontrastive Studie zur Zeitungssprache und zur technischen Fachsprache. l’étude pourra être étendue en vue de l’approfondissement des aspects en question.

„albicios”. alb1.1. -toare „care înălbeşte” (← înălbi + -tor. s-au format verbele albì „a deveni sau a face să devină alb”. de către Florica Dimitrescu. toare). -ă „albişor” etc.. albiu. -eaţă „palid. -ioară „cam alb”. -eaţă (reg. -ea « cam alb ». De asemenea.) un domeniu susceptibil de (extrem de) multe primeniri »[2]. de la derivatele sale. corespondenţele dintre ele. înălbitor1. albică “albea” (< albă sau din albel. derivate care menţin categoria lexico-gramaticală a bazei derivative. „albişoară”.). var. albior. reg. dare la iveală. este moştenit din latină (albus. -ă. familiile etimologice etc. -âie (reg. cu diferite grade de complexitate.a da la iveală.) şi a cuvintelor împrumutate care denumesc. despre porci) „alb-bălan”. curăţare” (← înălbi + -eală).) „albicios”. ALB ŞI NEGRU 1. albişor1. Universitatea din Bucureşti CONSIDERAŢII ETIMOLOGICE LA NUMELE DE CULORI. a numelor de culori din limba română contemporană a constituit una dintre preocupările ştiinţifice importante ale d-nei prof. existenţa unor paradigme lexico-semantice bine definite şi posibilităţile combinatorii ale numelor de culori. formală şi semantică. aceleaşi culori. albea cu substit.n. alboi. albinire „însănătoşire. terminologia cromatică actuală a fost repusă în discuţie. Dintre derivatele directe. înălbi „a (se) albi” (← în. -icea „cam alb”. În cele ce urmează. -ie (rar) „albicios”. -toare „care albeşte” (← albi + -tor. Ca şi alte culori fundamentale (galben. -eie « blond ». 2. albuşcă. (reg. sufixului). în ordine alfabetică.) „remediu împotriva cataractei” (probabil disimilat din albaţariţă ← albaţă. albui” (← albin +-iu). Trei decenii mai târziu. Analiza structurală. în primul rând adjectivele : albâu. înălbeală „înălbire. creştere” (← albini + -re).. -toare) etc. curăţare”. respectiv adjective: albineţ. albei. albinare (reg. sclipici etc[4]. albuţ.) „albicios”. albitor. adj. albinì . originar sau derivat. (despre un bolnav) a merge spre însănătoşire” (← albin)[3]. albuleţ. albitură1 „albire” (← albi + -tură sau ← albit + -ură). albinà (reg. -um). -oaie (despre câini) „alb ca neaua”. Unele dintre derivatele adjectivale de mai sus au. a se dezvolta. a sclipi” (← alb + -icì. la rândul lor. 2. Studiile sale[1] au pus în lumină. albiniu. albicì „a albi uşor. voi urmări situaţia culorilor alb şi negru (originea şi evoluţia lor internă. paradigmatică şi sintagmatică. cf. -a. menţionăm. f.+ alb + -i)[5] care au devenit baze pentru substantive şi adjective ca: albeală1 „albire” (← albi + -eală).Cristian MOROIANU. roşu).) „luminare de ziuă” (← albina + -re). n. care constată că « spaţiul semantic cromatic este (încă. a apărea alb. albeţ. direct de la alb sau indirect. într-un studiu amănunţit. albin. înălbire „schimbare în alb. 2. -ie (rar) „albicios. albicios. albitorie „locul unde se produce culoarea albă. locul unde se albesc produsele” (← albitor + -ie). albicel. fiind un cuvânt cu o familie lexicală bogată şi expresivă. pe baza unei bogate bibliografii.2. bălan” (← albin + -eţ).) „albăstrui” (← albui + -et) etc. La acestea se adaugă derivatele substantivale feminine directe (din alb) sau indirecte (din substantive derivate din alb): albatariţă (med. a creşte. analogie cu calici. albuiet (reg. pr.). drăgălici. component a numeroase unităţi frazeologice şi cu o putere metaforică demnă de semnalat.) „a se lumina de ziuă” (← alb. -oasă „care bate spre alb”. albire (← albi + -re).. negru. Angela Bidu-Vrănceanu. mojici. albel.) « albicios ». -oară „albior”. albeală2 „culoare 202 . -ă (reg. pentru albeaţă + -ariţă)[6]. albini). din perspectiva dinamicii lexicale. albineală „convalescenţă” (← albini + -eală). albui. -eaţă (reg. -uie „albicios”.

) „behliţă”. -ă. (reg. albinit2. fr. s.n.. white spots. reacţionar” (← alb1 după fr. ca şi cele masculine sau neutre: albete. mică plantă erbacee. impropriu) cataractă. lumea albă „lumea pământească” (în opoziţie cu lumea neagră „lumea de dincolo”).f. thé blanc.) „pir-gros.) „lucruri albe (legume. bille blanche). (din supinul vb. folosit în vopsitorie”. „conservator. albineţ. fr. s. White Lion).). calchiate mai ales după model francez.. peşti etc.). bucate” (cf. albiliţă (entom.m.n. White Nights. The Big White). reg. albeaţă „albeală2. albit2. sau ← alb + -işor). oro bianco). les Blancs).. rufe. piesă albă la jocul de şah”.n. halate albe „medicii”.m. cf. „(pop.) varietate de prune alb-gălbui. baleine blanche). specie de iepuri”. -ă intră în componenţa multor unităţi frazeologice. aur alb (după engl. subst. Marele Alb1 „specie de porci. globule/s/ blanc/s/). albioară. albişor2 s. punga-babei” (← alb + -eaţă)[7]. numit şi albişor..n. cf. carne albă „carne de pasăre şi de viţel” (cf. cu bob mare şi spic mustăcios”.f. nopţi albe (după engl. s. varietate de viţă de vie cu struguri albi…. plumb alb „cositor”. ceai alb (după fr. adică alimentele procesate”.4. fem. „ban de argint” (← /ban/ albişor1 adj. viande blanche). s. brânză şi ouă”. alb de balenă „substanţă groasă de culoare albă. „alburn”. fr. albul zilei.f. 2. ceară de balenă” (după fr. ale cărei flori devin. (iht. şi fr. it.n. Marele Alb2 „specie de rechin care trăieşte în marele recif australian” (după engl. reg. albină. s. (reg. globule albe (după fr. notte bianche). sau ← înălbi + -tor) etc. albitură. albe” (← alb + -iţă).) sclerotică. pete albe „vitiligo” (după engl. direct din alb sau din unele derivate de mai sus sunt de amintit cuvintele obţinute prin conversiune: alb2 s. dietă albă „dietă pe bază de alimente albe. „peşte zvelt de culoare albă-argintie…. unele vechi şi populare[8]: albul ochiului „sclerotică” (cf.f. pl.n. dar şi englez sau german. (reg. ca adjectiv şi ca substantiv. white elephant. s. vite albe „vacile dătătoare de lapte” etc. s. „bărbat care face parte din rasa albă” (după fr.m.m. art.) „cuişoară” (← alb + -uşor) etc. olimpiada albă. le Blanc. s. albit1. nuits blanches. frupt alb „ceea ce se mănâncă în săptămâna albă: lapte. alba s. white tea). White House). taches blanches).. white gold. noapte albă. elefant alb (după engl. (bot. it. albi). albinit1. albeţ.) femeie albă.. reg. (bot. albele (în mit.. alb de zinc „oxid de zinc. în expr. Casa Albă (după engl. pâine albă „grâne. pain blanc). albă s. cale albă „drumul pe care îl face mireasa la casa mirelui îndată după nuntă”. folosit ca pigment alb în vopsitorie”. vb. albuşor. s. reg. cu aspect de ceară. bilă albă „bilă de culoare albă pusă în urnă.) „fluture-de-varză” (← alb + -iliţă) albime „albiciune” (← alb + -ime). blanc). În ambele ipostaze morfologice. cusut cu aţă albă (după fr. puncte albe 203 . însemnând vot favorabil” (după fr. înălbit1. (din part. alb4 s. blanc d’oeil).) sclerotică. armes blanches). albei. înălbit1. ~ de ou” (← alb + -uş).albă” (← alb + -eală). adj. .m. „culoarea albă”.m. s. white panther). şi fr. albişoară2.) lenjerie albă. albuş s.. albiţă (bot. White Pages. fr. (reg. engl. albe.) „zânele bune”. altele neologice. pir”.. albeţe (rar) „culoare albă” (← alb + -eţe). În sfârşit. 2. cousu de fil blanc). (bot. (la pl. iht. (pop. (din part. leul alb (după engl. albitură2 (mai ales la pl.) cuişoară” (← albişoară1. (bot. în plus faţă de cele citate de Florica Dimitrescu[9]: alb de plumb „carbonat bazic de plumb.m.f. de asemenea prin conversiune).) „specie de peşte nedefinită mai îndeaproape” (← albuş + -ău). s.. s.3. alb3. până în pânzele albe. (← înălbitor1 adj. înălbitor2. sau ← albă + -işoară). celule albe. (med. (med. pantera albă (după engl.n. săptămâna albă „a opta săptămână înainte de Paşti”. (îoc negritură) totalitatea strugurilor albi dintr-o vie” (← alb + -itură).) făină albă. -ă adj.) „peştele Cyprinus alburnus. „vită cu părul alb” (← /vită/ albină). art. oaie sau vită albă. albini).) leucom.) „alburn” (← alb şi -ete). (înv. făină de grâu...zorii zilei”.) „sclerotică. elephant blanc). -ă adj. blanc de titane).) „varietate de grâu din Banat. arme albe (după fr. Pagini Albe „cartea de telefoane” (după engl. (reg. alb de titan (după fr. (din supinul aceluiaşi vb.) cerenţel. alb. la un moment dat. pop. s.f. adj. vb. albìe1 „albiciune” (← alb + -ie). şi fr. (neol. blanc de baleine). albini). albuşău. Pages Blanches). s. Iată câteva exemple. balenă albă (după fr. reg. albiciune „albeală2” (← alb + -iciune).

dălbic.. emigrant alb (după rus. dalbineţ. dar şi din latină. (reg. alboradă. cântată în zori. la rândul lui. albescens.) „alboradă” (din sp. -ă „alb..f. „floare de colţ”. -ă adj. engl. -a. albor < lat. s.f.) „cireaşă albă” etc. adj. albescere < albus). -oasă. „formă incompletă de albinism” (din fr. albăstrime s.5. alborada < sp.f. -ă adj. albăstriţă s. este de amintit adjectivul poetic popular sau de inspiraţie populară dalb. (în poezia pop. plin de farmec”. albinos / prin substituţia finalei/ < span. albăstreală1 s. flocoşele.f.n.n. “papier blanc” (din magh. dintr-un neatestat albume. albăstrel. s. zahăr alb (după fr. alboare s. albăstrea s. „lucire albă” (< lat. „albel”. sport alb „care se practică iarna”. album < lat. lui albino. albinos. „boieri sau târgoveţi îmbrăcaţi în haine albastre”.. adj. cu sufixul –iţă. imaculat. al vb. alborem). -e.f. albinism. „floare albastră”. în primul rând din franceză. „albăstrea”. Amintim aici exemple ca albă1.f. albăstrit1. albăstreală2 s. part. s. „albăstrea”. „prezenţă a albuminei în plasma sanguină” 204 . sinonimul albumeală s. care alcătuiesc. (< lat... . moştenit. белогвардеец). exalbidus). alba. s. albada < lat. albor < lat. albăstrior. nalbar (reg. sarbăd. -ioară adj.) lei româneşti”. „insuficienţă congenitală de pigmentaţie….) „gingaş. s. albugo < lat.. firicică. reg. albăstrui. dim. -ie. -ă adj. decolorare a frunzelor…” (din fr. -ea adj. (arg. dălbior. white sugar) etc.f. O situaţie particulară cunoaşte albumiţă s. În unele cazuri. albă2. „calitatea de a fi albastru. limpede.n..) „culoare albă strălucitoare” (din engl. clar. vezi cuvinte ca albastru. din lat. der. (reg. -ea adj.n. neutru substantivizat din adj. „palid. albineţ”. s. graţios. albinoidism. pl. după rusă. -um). gingaş. -ă. împreună cu derivatele româneşti alburi vb.îmbrăcat orăşeneşte”. derivat. veştejit. prez. „opacifiere inflamatorie a corneei.n. -ă adj. (livr. albistrele. albuginee. un triplet etimolgic.f.” (din fr. exalba „mărgea”)[12]. 4. albăstrică s. prin substituţie sufixală. cazac alb (după rus. (despre zori) luminos. tras la faţă” (< lat. graţios. s. neprihănit”. s. pl.f. albumen).f. cu derivatele dalbel.f.) „specie de fluture alb”.„forme de acnee care astupă porii” (prin atracţie cu puncte negre). albus). alba „zori”). moştenit. strălucitor. s.f. dalbeş. Dintre compusele interne. derivarea a avut loc la nivelul limbii latine. белополяк) etc. „substanţă organică din grupul proteinelor. -ie adj. albumen. s. poudre blanche). 3.f. cf. din albugine < lat. împreună cu alb. „dalbel. albăstriu. „a răspândi o lumină albicioasă” şi alburiu. s. însă zero la zero”. care intră în compoziţia albuşului de ou. albaster „albicios”)[11]. lat. polonez alb (după rus. s.f. albus). albescenţă. albata < albare < albus. albugo). populară. белоказаки). (< lat. mărci poştale etc. albinos. albuminemie. sucre blanc. albugo. lat. a sângelui şi a altor lichide organice” (din fr. albumină. ca o pată albă. tunique/ albuginée. pudră albă sau praf alb (după fr. în care se depozitează substanţele nutritive de rezervă şi care serveşte embrionului ca hrană în timpul germinaţiei” (din fr. adj. белоэмигрант).. albinoidisme). /humeur. câteva calcuri. -eaţă adj.[10] 2. albadă” (din sp. pl. albăstri vb. lat. s. dalboşel. s. care înveleşte ovarul şi testicolele” (din fr. -ă..f. albus. albumen. id. albinos). s.f. din albo < lat. s. < lat. dalbeş”. albăstrituri. eventual salbă s. remiză albă „scor egal. dim.. album. de culoare albă.. albadă.) „blond. „caiet în care se păstrează fotografii. „compoziţie muzicală iberică. steluţă”.[15] (livr. „floare de colţ. albus).n. spaniolă şi italiană. albescence < albescent < lat. -oară adj. astăzi termeni sau sintagme „istorice”: albgardist (după rus. -ie.n. albumine < lat. „albăstrire”.. albăstrire. „ţesătură conjunctivă densă. albus). -a. mai mult sau mai puţin analizabile la nivelul limbii române. pată albă formată pe unghie din cauza unor bule de aer situate între celule” (din fr. -ă se poate completa cu împrumuturile.f. albumen „albuş” < lat. cu o bogată familie internă (albăstrân adj. (din fr. scrobeală albastră. der. vers blanc). Adăugăm. atrăgător. alba. s. albumen. albăstrit2. [13] „veche formă de poezie provensală” (din prov. „Trei-fraţi-pătaţi” etc. albugo. s. -um).n.f. vers alb (după fr. albinisme < fr.f. „ţesut vegetal din seminţele unor plante. ilustrate.f. Din albumiţă derivă.f. probabil şi dalbazană s.). alba)[14] album. Familia etimologică a lui alb.

verziu. şi f. este de remarcat o interesantă relaţie de sinonimie între termenii derivaţi de la alb. albăstrioară. bianco) şi a s. „dolari” etc. purpuriu. albuminomètre). alb. sub forma ivóriu. s. din alte nume de culori sau derivate. pe cale scrisă.. porfiriu. liliachiu. verzitură. (fig. substantivele albete. negriciu. Ca termen livresc.f.n. pl. albuminurie.f. it. negrui. caisiu. negreală.m. bianco „în alb. albuleţ denumesc aceeaşi nuanţă de culoare. -a). gălbiu. albeală. auriu. Din punct de vedere semantic.m. s.f. albuleţ” (din it. verzuriu. albuminurie). albior. albumosurie). -ă. stacojiu. „(suferind) de albuminurie” (din fr.n. eburneu.f. (din fr.n. prin substit. s. -ie adj. albişor2 s. galben. Astfel. s. s. adj. morcoviu. sfecliu.. este originea indirectă a adj. roşeală. albuminuric. gălbeneală. albeaţă. la fel. necompletat”[18] (din it. albitură2 şi albişoară denumesc. cafeniu. la acelaşi nivel sau la niveluri de limbă diferite: albiu. -ă. căcăniu. fr. „de culoare albă (ca fildeşul)”. în română. rubiniu. albuminone. „prezenţă a albumozei în urină” (din fr. albel. s.) dentină” şi pe cale orală. vineţeală etc. albuminémie < albumine). albeală face parte din aceeaşi serie cu albăstreală. siniliu.f. Fr. cireşiu. vişiniu.. probabil prin confuzie paronimică.f.f.n. invar.f. cu schimbare de accent şi de clasă morfologică. sufixală). albin. pot fi observate o unitate şi o simetrie remarcabile a creaţiilor sufixale. s. s. „aur”. „alb-mat. bianco. s. „(proteină) de felul albuminei” (din fr.. 6. blanc.) „moneda de o sută de lei”.[16] La fel.n. În ceea ce priveşte derivarea internă. albeaţă. albotin. albeţ. blanc „spaţiu alb care desparte două cuvinte tipărite” (din fr. s. De asemenea. ale acestora. s. invar. castaniu. substantivele albăstrea şi albăstriţă denumesc aceeaşi floare. „cuişoară”). alburn. „cinci sute de lei”.. „nume dat mai multor monede străine de aur care au circulat şi în Ţările Române”.m. (mai ales la pl. s. moviu. albuminones). -ee „de culoarea sau consistenţa fildeşului. prin analogie cu fildeşiu şi cu întreaga serie a 205 . fildeş. roziu. albeţ şi albuleţ sunt nume populare sau regionale pentru ceea ce se numeşte. sub forma ivoar. păcuriu. sidefiu. Astfel. albuminoid. blanc). măsliniu. albişor şi albuşor. albiniu. atât în limba literară. vineţiu etc. s. pur” (din fr.f. gălbeniu. verzişor(i). ivoriu. negriu. 5.[17] 7. adj. Blank „alb” (cf. „o mie de lei”. pl. „dolari”. albicios.n. ciocolatiu. s. s. albiciune. cârmâziu. la fel. lat. éburné.f. „partea de proteine din serul sanguin care nu se coagulează prin încălzire” (din fr. piersiciu.(din fr. „ban de argint” intră în seria numelor de monede substantivizate. vioriu. albuminurique). albicel. Culoarea albă mai cunoaşte în română şi alte denumiri. albumoză. verzioară. ruginiu. albui. s. cât mai ales în argou: albastră. „de culoarea ivoriului” (din ivóriu. albumozurie. roşeaţă. albuminometru. chihlimbariu. s. (anat. la nivel literar. cu acelaşi sens. şofrăniu. albul ochiului denumesc membrana exterioară de culoare albă a ochiului. roşiu.n. albumose < albumine. „lei”. albişor. s. la fel. „bancnota de o mie de lei”. de culoare albă. verzui etc. albumiţă şi albumeală sunt denumiri pentru „floarea-de-colţ” etc. albime. căpşuniu. albui este creat prin analogie cu albăstrui. „substanţă osoasă densă. nisipiu. plumburiu. blanche. s. azuriu. „totalitatea straturilor tinere situate între scoarţa şi inima trunchiului unui copac. acoperă acelaşi sens din botanică (Alyssum repens. eburneus)[19]. gălbui.m. prin elipsă. căpriu. subst. alburno. albăstreală. germ. pământiu. alburn. Presiunea analogică a derivatelor nume de culori cu sufixul –iu a dat naştere la două creaţii interne sinonimice: fildeşiu. argintiu.m. lat.) candid. albuminoïde < albumine). albiu. sidefiu. *eboreum) a pătruns. prin care trec apa şi sărurile minerale. cărămiziu. albişoară şi albuşcă denumesc aceeaşi varietate de peşte. albuş. sângeriu. s.. „derivat necoagulabil al albuminei” (din fr. naramziu. albeţ(i). „dolar”. tuciuriu.f. verzi. „lenjeria albă”. portocaliu. albea şi albică. diminutivale sau abstracte. „dolari”. albitură2. maroniu. este de amintit şi adj. „prezenţă a albuminei în urină” (din fr. ambele la plural. cenuşiu.. albiu intră în seria corespondentelor adjectivale din categoria culorilor: albăstriu. ivoire „fildeş” (< lat. s. s. lăptiu. trandafiriu. fistichiu. micşuniu. verdeaţă. adj.m. alburnum) etc. de culoarea fildeşului” (din fildeş + -iu) şi ivoríu. -ie adj.

-oară. adj. de struguri etc. -ă. adj. din sensurile derivatelor menţionate. reg. s.m. 8. negruş.f. Adj.. a intrat bălaia în sat) s-a luminat de ziuă. adj. „negreală” (← negru + -ime) îi corespunde albime.m.f. s. rufă murdară de dat la spălat. adj.f. id.m. s.f. s.. -oară. băluşă. construită.) „cernuşcă. după sl.f. s. negrişor şi negruşor etc. animale) bălan. animal cu corpul sau cu botul alb”. adj.. este de remarcat aceeaşi „sinonimie”. -a). În mod tradiţional.f. bălaieş. adj. (reg. s.f. lui negrime.) vacă bălaie”. reg. (reg.f. o corespondenţă cu cele ale membrilor familiei lexicale a lui alb: culoarea feţei şi a părului. fig. Chiar dacă nu reprezintă exact culoarea albă..) „oaie sau capră bălană”. s. vită de culoare albă”. formal şi. de peşti. se realizează între derivatele parasintetice de la negru şi alb: înnegri. s. şi înălbire.f. s. s.f. 8. adj. negruţ. -ă. adj. s.n. „negrişor. negrişor. neagră se poate vedea. fiind întrebuinţat şi ca substantiv (la toate genurile). s. negruşor. negruşcă. -oară. negriu. s.) struguri negri” (← negru + -itură sau din negrì + -tură) pe albitură. (med. „(despre păsări.) varietate de struguri. verbului negrì „a face să devină sau deveni negru. înnegrit.n.. adj. înnegreală. (înv. băluţ. -ie adj.m. Astfel. -toare. adj. „negreală. albului i se opune negrul. s. (reg. lui negriciune.f. -ie. reg. De asemenea.) diminuare sau pierdere a vederii…. -ia. s. (iht.n. „negriu” (← negru + -ui) se opune lui albui.n. -ă.. negru.. adj. -ă. s. obţinut prin substituţie de sufixe (← negric[ios] + -iu) îi corespunde albiniu. (← negrì + -tor) pe albitor. de asemenea. adj. cam negru. 206 . (bot. cel puţin din punct de vedere formal. „culoare neagră. nigritia) se opune lui albeaţă. (nume de) animal domestic de culoare albă. -oară. bălăiel şi bălăior. reg..f. Din această trecere în revistă a derivatelor construite. vacă.f. „foarte negru” (← negru + -oi) se opune lui alboi. oaie sau iapă albă.. şi înălbi. lui negricios.1.adjectivelor în –iu). adj.f. s. bălai. (rar) zăpadă”. (← înnegri + -tură sau din înnegrit + -ură) şi înălbitură. negricios” (← negru + -iu) se opune lui albiu. „culoarea neagră” (← negru + -iciune) îi corespunde albiciune. s. vb. semantic. al doilea din supin) şi înălbit. Ca şi adj. -ă.. machiaj negru pentru ochi. s. adj.f. negreaţă. băluică. -ă adj. adj. negrui. (rar) bălan.) rufe murdare. cu negru) care are corpul sau numai botul alb.) întuneric” (← negru + -eaţă sau < lat.. sensul „cerneală”. s. datorate. băluşă şi băluţă etc. s... între diversele paronime: bălai şi bălan.. are o familie lexicală bogată. negritură. (bot. (reg. f. „negricios”. (reg. „(despre animale. mai cităm aici[20] băl. Un paralelism similar. alb. „negrişor. (reg.m.. -ă. -ă adj.f. moştenit din latină (< nigrum. „negrişor” (← negru + -ior) are ca pandant pe albior. lui albuşcă. în bună măsură. cerneală” (← negru + -eală.. -ioară. (rar) „negrişor” (← negru + -uşor) corespunde lui albuşor.f.f. adj.) „care bate spre negru.. etc.. fenomenelor de analogie şi de paronimie: negricios şi negriciu.f.. ca şi în cazul lui alb. s. bălăior.. „(despre oameni) blond la păr şi albicios la faţă.. la nivel popular sau regional. lumina zilei. -oaie. şi înălbitor. s. negrilică” (← neagră + -uşcă) corespunde. adj.. „bălan. negritor. (pop. negriu şi negrui.f. pe baza opoziţiei cu acesta. -oasă. (← negru + -işor) pe albişor. de la adj. numele de animale domestice. nigeluţă. negrior. -toare. negruşcă” (← negru + -uţ) corespunde lui albuţ etc. în opoz. de dat la spălat. „vopsire în negru.. -toare. (fig. (iht. înnegrire. în egală măsură.. înnegritură. -ă. adj. „(persoană) cu faţa albă şi părul blond... s.. negreţ. adj. s. lui negriciu. -toare. bălăică. care bate spre negru” (← negru + -icios) îi corespunde albicios. negreală. adj.) ocheană”. s..) „bălan.f. direct sau indirect. bălan. -eaţă. şi înălbeală. negruţă.) a denigra” (← negru + -i) i se opune semantic verbul albì. „de culoare neagră” (← negru + -eţ) are drept corespondent antonimic pe albeţ. adj.f. vacă sau iapă albă.f.) ocheană”. (în expr. Se poate observa. s. -ie. id.. s. (primul din participiu. s. s.. negroi. cu botul sau blana albă” etc. -ă este.) ocheană”. aproape în totalitate. negricios. vacă sau iapă albă.f. adj. negru. -eaţă. s. s. existenţa multor sinonime.. bălăiel. „de culoare neagră. s. -ioasă.. adj.) neghină. iht.. -uie.. înnegritor. vb. pupilă” (← negru + -uş) se opune lui albuş „albul ochiului”. чрънило[21] i se opune lui albeală2 şi lui înălbeală. (reg..

m. iar ca s. (← ponegri + -re). nègre. este negresă „femeie de rasă neagră”[24] împrumutat din fr. thé noir. Adjectivul negru s-a transformat. negrar.m. adj. boîte noire. presimţiri. s.) „întunecat. s. négritude. sinonim cu negroaică. adj.m. (din supin). s. s.f. -toare). înseamnă. care.) a înnegri.. (← ponegri + -tor. -a. denigratore).) (← neagră + -ilică). (înv. După fr. (ornit. black caviar). adj. ponegrit2.. cioban care are oi negre. depreciativ nigger şi al francezului. denigrator.) „dans popular” (← negru + -eanca). vb. s. engl.m. în s..2. engl. orăşean îmbrăcat în haine negre” (← negru + -ar).n.) „specie de guvizi de culoare neagră. lat.m. adj. denumind „o persoană de rasă neagră”[23] Acesta din urmă are acelaşi sens cu negritean..3. s. „(persoană) care denigrează. -ă. dintre care menţionăm. în opoziţie cu albele.) epitet dat unei femei rele” (din po-1 + negru) etc. (din fr. (înv. s. (reg. cu „derivatele” ponegrire. (din fr. 207 . adj.f. adj. înger negru (după engl. s. engl. în expresia: nici cât negru sub unghie „aproape deloc. în numele ei.m. pe lângă valoarea abstractă specifică tuturor culorilor.. anumite lucrări”. denigrare /famam/ „a păta. s. Un verb interesant. în numeroase unităţi frazeologice. black tea).f. adj.f. reg. -toare. негритянка) şi cu negroid.) „specie de ciocănitoare” (← neagră + -aică). negru înseamnă şi „persoană folosită de cineva pentru a face. nu are nimic din conotaţia rasială a etimonului francez. persoană negricioasă” (← neagră + -aie). şi f. şi f. în limba română. Substantivul abstract livresc este negritudine „însuşire a rasei negre” (din fr. ca adjectiv şi ca substantiv neutru. negritor. s. regional. ă. négroïde). ceai negru (după fr. art. -ă. adjectivul este transformat în substantiv neutru. cafea neagră (după fr. (← neagră + -oaică) şi cu negruşcă. s. s. s. (reg. gânduri. şi cu albiturile. -ă. folosită în opoziţie cu café au lait. cărora le adăugăm ponegru.f. se mettre du noir aux yeux: „a-şi da cu negru la ochi”). a denigra” (din po-1 + negru + -i). ponegritor” (din lat.n. -ă. pl. (din participiu). Tot ca s. s.Acestora li se alătură derivate ca negraică. în sintagma negrul ochiului.f. de asemenea conotat negativ. (reg.f.. ponegrit1. s. pl. niger. negru înseamnă şi „murdărie”. Femininul actual curent al lui negru. s. corespondentul românesc al engl. icre negre (după engl. ca şi împrumuturile denigrator. engl. rus. -ă.f.m.. -ă. peste noire). (un) Noir. la rândul lui. şi f. foarte puţin”.. corespondent antonimic al lui albì. citat mai sus.f. adj. „foarte negru. black chocolate). (din participiu). reg. (← denigra + -re) şi denigrat1. (rar) „persoană care aparţine rasei negre” (cf. s. ciocolată neagră (după fr. black coffee). şi f.) „negricios” (← negru + os) etc. ponegritor. bere neagră (după germ.. „rufe murdare de dat la spălat”. -toris. 8. în ordine alfabetică[25] bani negri „bani obţinuţi în mod ilicit” (după engl.. „pupilă”. s. are şi sensul concret de „rimel. negrişe.. machiaj pentru ochi” (după fr. s.. négresse. niger). idei. Schwarzbier. negros. s. a pune într-o lumină defavorabilă pe cineva. negro < lat. nègre (din span. negritude). este ponegri „(înv. în vreme ce negrofil. negru.f. dénigrant)[22]. adj. 8. -um „negru”. it.f. (reg.m.. denigrat2. sinonim al lui denigrant. s..n. neagră se foloseşte. black/dark continent).n. engl. (bot. black money).) „oi de culoarea neagră” (← neagră + -işă). continent noir. derivat din adj. şi f. black box). café noir. negrilică. s.. etimonul latin fiind. „(persoană) care aparţine rasei negre” (din fr. După modelul corespondentelor din principalele limbi moderne de circulaţie internaţională. negraie. care desemnează „rufele spălate şi albe de curate”. idées noires). (reg. iar s. négrophil) desemnează „o persoană care simpatizează cu negrii” şi care militează împotriva considerării lor ca negrotei. Alături de denigra. negreanca. chocolat noir. reg. despre oameni) „negricios” (← negru + -atic). s. sunt de remarcat formaţiile interne denigrare..f. Verbului a ponegri îi corespunde sinonimul său neologic denigra. -ă. continentul negru „Africa” (după fr. ciuma neagră (după fr. negratic. prin calc lexico-semantic.n. dénigrer. a murdări reputaţia cuiva”. temeri negre (după fr. engl. cutie neagră (după fr. împrumutat din fr.f. engl. -toare.m. după fr. Popular.. stabilind o relaţie analogică cu albul ochiului „membrana exterioară de culoare albă a ochiului”. black beer). adj.

portrait noir). voir tout en noir). în relaţie antonimică. inimă neagră. black panther).) „vânt care aduce uscăciune”. însă. /travail. negru ca piperul. cartea neagră.) „limbă încărcată”. /être/ la bête noire /pour qqn. a munci/ la negru (după fr. série noire). săptămâna negrilor „săptămâna care urmează după aceea a Paştilor. a vedea lucrurile în alb urmează. negru ca noaptea. alb ca crinul. negru ca abanosul etc. iarbă-neagră „tătăneasă”. black sheep). obţinută din arbori exotici. abanosul „arbore exotic cu lemnul dur şi scump. /a fi/ oaie neagră /pentru cineva/ (după fr. 9. noir animal). strugurii negri şi vinul negru (= roşu) intră în opoziţie cu strugurii albi şi cu vinul alb. noir de fumée). (a face) albul negru. ébénin. „varietate de lemn tare. de culoare neagră” (din tc. spre exemplu. plague noire). lui a vedea lucrurile în negru. vechi sau noi. alb ca spuma laptelui. sol negru „cernoziom” (după fr. race noire. începând de miercuri”. alb ca marmura. jours noirs) etc. alb şi negru se presupun reciproc. Din acelaşi etimon grecesc. marée noire). care dintre reflexele lexicale ale lui alb şi negru stă la baza relaţiei dintre ele. Dintre expresiile şi locuţiunile care conţin termenul negru. ’έβενος) este principalul termen de comparaţie pentru culoarea neagră. Certă este. „legali”). noapte neagră. facilitează crearea de serii sinonimice între 208 . bilă neagră (prin opoziţie cu bilă albă). negru ca păcura. roman noir). (a fi) negru în cerul gurii. tuse neagră „tuse convulsivă”.) „cancer”. de regulă. chinoroz” (după fr. points noirs). eventual din it. a vedea totul în negru (cf. engl. roman negru (după fr. alb ca zăpada etc. rasă neagră (după fr. /écrire/ noir sur blanc.4. alb ca sarea. sol noir). vin negru (în opoziţie cu vinul alb) etc.. ebenino. negru ca pana corbului. abanoz (< ar. c’est écrit noir sur blanc). alb ca brânza.5. ochelari negri „ochelari de soare” (după fr. zile negre (după fr. piesele albe (= albele) de la şah sau de la table stau pe aceeaşi tablă cu negrele etc. rezultă câteva observaţii. Din fr. Este dificil de stabilit. ebenus şi al fr. plaga neagră (după engl. ébène. travailler/ au noir). de fiecare dată. De altfel. analogic. apoi „valoroşi”. pâine neagră (în opoziţie cu pâine albă). prin intermediul lat. tot astfel se spune negru ca tăciunele. plata/munca la alb este astfel denumită pentru că există plată/muncă/slujbă/serviciu la negru. în special din abanos”. vânt negru (reg. decorativ. care o precede. negru pe alb (cf. viaţă neagră. săptămâna mironosiţelor”. schwarz auf weiss). maree neagră „strat de petrol care poluează apa mărilor” (după fr.n. post negru. engl. pământ negru. livresc ebenin. care permite sau. săptămâna neagră „săptămână dinaintea Paştilor. văduva neagră (după engl. negru la suflet. rasa albă nu se justifică decât în opoziţie cu rasa neagră. Din prezentarea comparativă a numelor celor două culori fundamentale şi opuse. black race). alb ca hârtia. black widow). negru păcat. negru de fum „pulbere neagră. fapt care se reflectă. pantera neagră (după engl. 8. fr. relaţia de paronimie dintre componentele fiecărei familii. germ. umor negru (după fr. alb ca zahărul. lunettes noires)./. că la început au fost bani albi („de argint”. cele două cuvinte alcătuind un dublet etimologic. am preluat adj. În primul rând. negru ca dracul. negru ca cioara. pată neagră. puncte negre (după fr. prin atracţie antonimică. mai ales dacă este vorba despre acelaşi nivel de limbă: se poate presupune. abanus < gr. fr. /a scrie/ negru pe alb (după fr. a vedea negru înaintea ochilor. Magia albă este pandantul magiei negre. oaia albă a familiei îşi datorează existenţa oii negre a familiei etc. the black plague. alb ca varul. /muncă. serie neagră (după fr. a fost împrumutat în română eben s. limbă neagră (reg. Aşa cum se spune alb ca laptele. negru-animal „cărbune extras din substanţe organice” (după fr.dark angel). /a face un/ tablou negru /al situaţiei/ (după fr. alb ca lebăda. portret negru (după fr. bubăneagră (reg. 8. mai sunt de menţionat: agendă neagră. apoi bani negri „obţinuţi pe căi ilegale”. -ă „negru ca abanosul”. mai degrabă. în relaţiile semantice dintre membrii familiilor lexicale. negru ca smoala. humeur noire). fr. faire un tableau bien noir de la situation).

s. oaia neagră. s. antonimice sau nu. Numele de culori. Istoria cuvintelor. direct de la alb (vezi CADE. al XVIII-lea. cel mai adesea senilă. buletin alb (după fr. negru şi alb au cele mai multe ocurenţe în domeniile cele mai variate (alimentaţie. Florica Dimitrescu. Unitate de limbă şi cultură românească. Recherche de méthode en sémantique structurale. în diverse relaţii semantice. 1973. care devine alb sau negru şi care antrenează orbirea totală sau parţială” (din fr. dată de opacifierea progresivă a cristalinului. tradiţional. în consecinţă. căsătorie albă (după fr. în unele cazuri. Coord. la p. Bucureşti.v. Derivatul a mai fost explicat. alabastre. în opoziţie cu magie neagră). Editura Academiei. vot alb (după fr. scor cu puncte. sport etc.). munca la negru vs. biologie. Gabriela Pană Dindelegan. a vedea lucrurile în negru. NOTE [1] Vezi L’expression de l’appréciation chromatique dans le style scientifique du roumain littéraire. în opoziţie (blugi albi şi blugi negri. 1976. 164-174 : alba-neagra. 1976. moarte albă (vezi. lista gri. sos alb (după fr. economie gri. cele mai multe. moarte neagră.derivatele din aceeaşi categorie şi. [3] Vezi DA. (a da un) cec în alb vs. [9] Vezi art. a plăti la alb. ceea ce nu este corect. s. „afecţiune oculară. Cele două cuvinte (albastru şi alabastru) formează.v. cafea neagră şi cafea cu lapte.) „varietate de ghips cu aspect de marmură albă…. piaţă neagră vs. [5] În DEX şi în MDA. 2004.org/wiki/Alb-. mariage blanche). s. lume neagră. sauce blanche). cataracta). cu alte cuvinte şi unităţi frazeologice: arme albe vs. moarte albă vs. prin simbolistica lor. col blanc). magie blanche. piaţă gri. fiind componente a numeroase unităţi frazeologice. în egală măsură. cataracte. moarte violetă). lume albă vs. 180. [6] Vezi DA.v. pantera albă şi pantera neagră etc. s. lista neagră vs. de tipul ceai alb vs.) sau din albinà. Bucureşti. dintre toate culorile. semestre bianco). Din cromatica actuală. Analiza structurală a vocabularului limbii române contemporane. pentru prima dată în DCR. dau naştere unor unităţi frazeologice corelative. [10] Vezi http://ro. magie albă vs. s. Aşa cum a constatat. Bucureşti.f. bani negri. social. 1.wikipedia. ediţia a II-a. Brâncuş. economie. la negru vs. Bucureşti. În multe situaţii. iar. blugi albi. oaia albă vs. obiect din alabastru”. albâtre) am împrumutat. cu schimbare de sufix (vezi MDA. înălbi este explicat de la în. s. vote blanc) etc. cămăşile brune şi cămăşile roşii. cămăşile negre vs. voturi nule. magie neagră. zile albe vs. p. în RRL. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. economie neagră vs. legal. albul şi negrul părăsesc opoziţia dată de tradiţie şi intră.). moarte cenuşie. cec în alb. de multe ori. înregistrate. zahăr brun etc. autorul stabileşte interesante corespondenţe cu albaneza. Pentru cele mai multe dintre expresiile citate. Demn de remarcat este faptul că albul şi negrul se opun realmente mai ales atunci când sunt folosite în sens figurat (bani albi vs. [7] Interesantă este relaţia „sinonimică” dintre albeaţă şi cataractă. Systématique des noms de couleurs. citat. magie albă (după fr. În sfârşit. neutru alabastrum (de unde fr. 21-23. moarte neagră etc. analogic. 151-152. implicit. sezon alb. 209 . ceai negru. a albi vs. şi moarte albastră. vestimentaţie. [11] Din lat. a ponegri. 2002. bulletin blanc). [2] Vezi Florica Dimitrescu.). p. în studiul citat. [8] Vezi Gr. în vol. Editura Fundaţiei România de Mâine. munca la gri. voturi albe vs. ciocolată albă şi ciocolată neagră. p. încă de la sfârşitul sec.v. scor alb vs. crearea de antonime între corespondentele din cadrul celor două familii. zahăr alb vs. zile negre etc. s.şi albi.. (a fi scris) negru pe alb.v. 147-184. Editura Universităţii din Bucureşti. a vedea lucrurile în alb vs. ele corespund unor realităţi cromatice percepute. alabastru (min. fiecare.v. semestru alb (după it. lat. Despre culori şi nu numai.n. scor alb. un dublet etimologic. politică.). guler alb (după fr. nr.. arme de foc. [4] Exemplele analogice sunt date după DI.

ultimul în limbajul argotic. (DEX). sb. [15] Vezi DEX. Unitate de limbă şi cultură românească. vol. pe de o parte prin conversiune de la adjectivul feminin omonim. vezi magie albă). rus. it. black death). *albire). Bucureşti.) om cu pielea şi părul de culoare neagră. în art. persoane negre (analogic). ogor negru (argotic). *albinicius). 1. ngr. Editura Academiei Române.f.. [24] Negresă mai are şi sensurile de „prăjitură preparată cu multă cacao” şi „butelie de aragaz”. *** Dicţionarul limbii române (Seria veche). Le Robert. (re)crearea lor pe teren românesc de la vb. Francfort s/M. Cât priveşte s. (1870). s. BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu. cămăşile negre (după fr. Paris. арапь. Dictionnaire historique de la langue française. arab” (din bg. [13] Vezi MDN. 1948 (DA). ediţia a II-a. umoare neagră. Bucureşti. viande noire). vezi bani negri. la un moment dat. ţap negru (argotic). partea a II-a (C). Florica Dimitrescu. chemises noires. p. fasc. Bucureşti. albiu adj. [21] Vezi Maria Stanciu-Istrate. denigra. firmă neagră (de asemenea analogic). vezi CDED I. piaţă neagră (după fr. 1992). Bucureşti. (1976). Angela. cit. vezi Angela Bidu-Vrănceanu. listă neagră (după fr. p. Dictionnaire d'étymologie daco-roumain. black market). Editura “Cartea Românească”. 1949. 1937.. “persoană care face parte dintr-o populaţie africană negroidă. engl. unde a fost cazul. centură neagră (după fr. -toare.: albeţ adj. acesta poate fi explicat. p. pe de altă parte prin substituirea finalei masculine –tor cu femininul –toare. oaie neagră (după engl. 1940.. art. comedie neagră (după fr. Bucureşti. black list). Bucureşti. fasc. Ediţia a II-a. cu sufixele –tor. Éléments latins comparés avec les autres langues romanes. Tomul I. 1934. completând. Luiza Seche. engl. partea a III-a. Sous la direction de Alain Rey. 210 .v. piaţă neagră. Brâncuş. ext. 2006. Tomul II. al XIX-lea). black comedy). (CADE). liste noire. Editura Univers Enciclopedic. Cihac. black jeans). Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri lingvistice din sec. A. Tipografia ziarului “Universul”. Tomul I. Imprimeria Naţională. Tomul II. denigratoare. арап. mai ales de către Cihac.v. engl.II. s. [25] Completăm. Librăriile Socec. albineţ adj. de …. [18] Vezi MDN. morte noire. [20] Am citat numai acele sensuri care au corespondente cu alb. 56-58. cit. (Prima ediţie. Bucureşti. albi vb. I. (pr. oameni în negru (după engl. uniforme negre etc. Bucureşti. Dicţionarul explicativ al limbii române. s. Coordonatori: Ion Coteanu. s. carne neagră (după fr.. men in black).. “Universul”. (< lat. 1913. ediţia a II-a. (2004) Istoria cuvintelor. p. Mircea Seche.). s.[12] Unora dintre derivatele interne ale lui alb li s-au indicat inclusiv etimoane latineşti neatestate. 170. ceea ce poate presupune. moarte neagră (după fr. engl. (< lat. Bucureşti. Editura Fundaţiei România de Mâine. vsl. gaură neagră sau gol negru (după engl. respectiv – ant.A. cu exemplele citate mai sus. a lucra la negru etc. tablă neagră.m. partea I (F – I). 1 (D –de). black sheep). Tomul I.v. ’αράπης). harap. partea a II-a. *albeolus). economie neagră (probabil analogic. arapinъ. partea I (A –B). [23] Vezi şi sinonimul vechi arap. marché noir. ceinture noire). [17] Vezi. *** (1996). [14] Vezi EWUER. cit. black hole). arap. trimiterile de ordin etimologic: blugi negri (după engl. (< lat. comédie noire. Analiza structurală…. lista unităţilor frazeologice alcătuită de Florica Dimitrescu.v. Numele de culori. albior adj. *** (1995). -ă. 1940. ca în toate cazurile similare. magie neagră (după fr. s. (< lat. Grigore. [16] Despre definirea ostensivă a termenilor cromatici româneşti. *albicius). 154. I .v. (1931) Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi (partea I la Dicţionarul enciclopedic ilustrat “Cartea Românească”). 3 (J – Lojniţă). [22] Ultimele două împrumuturi au caracter în întregime analizabil. Candrea. 2. s. camicie nere). magie noire. Analiza structurală a vocabularului limbii române contemporane. 166. (< lat. (CDED I) . [19] Ibidem.v. ed. *albivus) etc. cu citate mai ales din limba actuală.

se propose d’analyser le statut des mots qui désignent les « couleurs » blanc et noir. Etymologisch – historisches Wörterbuch der ungarischen Elemente im Rumänischen.) ainsi que celui des mots hérités ou empruntés qui se circonscrivent. doublets étymologiques. Florica. Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”. hommage au professeur ABV de l’Université de Bucarest. (EWUER). Lajos. Marius Sala şi Ion Dănăilă. Bucureşti. 4 vol. Marcu. économie. (MDA).originaires ou dérivés. (DCR). On remarque en particulier les relations sémantiques à l’intérieur de chaque famille (paronymie et synonymie). Gabriela Pană Dindelegan. formées. Cet article. social. ayant des familles très riches.. (MDN). Tamás. . (2000). formelle et sémantique. (DI). de composants lexicaux et phraséologiques anciens et populaires. Bucureşti. Editura Logos. Alb et negru sont des mots hérités. www. p. leurs correspondances. London – THE HAGUE – Paris. Dicţionarul invers al limbii române. Bucureşti. (1997). Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri lingvistice din sec. Editura Univers Enciclopedic. (Prima ediţie: Bucureşti. vestimentaire. sport etc. 1982). Despre culori şi nu numai. Editura Academiei. Din cromatica actuală. Marele dicţionar de neologisme. Institutul de Lingvistică. Ediţia a II-a. Maria. (2002). Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. familles lexicaux et phraséologiques. Bucureşti. în vol.). Editura Saeculum. et néologiques. (2006). Editura Academiei Române. ainsi que celles entre les membres des deux familles (antonymie). les doublets étymologiques etc. 147-184.fr RÉSUMÉ CONSIDERATIONS ETYMOLOGIQUES CONCERNANT LES NOMS DE COULEURS. Florica.cnrtl. alb et negru (leur origine et leur évolution interne. . ALB SI NEGRU BLANC ET NOIR. Editura Albatros. Bucureşti. al XIX-lea). Bucureşti. 211 . politique. redactori responsabili: Acad. biologie. d’autre part. *** (2001-2003) Micul dicţionar academic. aux mêmes couleurs. d’une part.*** (1957). Florin. ayant. (1967). Stanciu-Istrate. Dimitrescu. Mouton and Co. Dimitrescu. Mots-clés : mots hérités. Editura Universităţii din Bucureşti. Coord. entre tous les noms de couleurs le plus grand nombre d’occurrences dans les domaines les plus variés (alimentation. Dicţionar de cuvinte recente.

les degrés de figement de ces lexies complexes et les traits définitoires permettant d’établir leur place sur le continuum libre-figé. Ces études tenant compte aussi bien de l’apport des fondateurs et des pionniers de la phraséologie tels que Ch. cependant les chercheurs (F.Tutin. À « prendre la peine » ainsi de spécifier le sens d’un élément X. fixer le sens qu’elle y reçoit par rapport aux autres sens (polysémie) voire aux autres mots (paronymie. S. italiques. nous allons cité premièrement la modalisation autonymique définie par J. ici ne suffit pas : il faut. les lexies complexes sont examinées du point de vue statistique. A. Notre projet se fonde sur l’observation de différents cas de comportement des lexies complexes dans les textes.Ina PAPCOVA Universitatea Liberă Internaţională. Le fonctionnement des expressions idiomatiques dans le texte peut être accompagné de méta-énonciation de type différent.) susceptibles de jouer en ce fragment X du dire. en contexte. ce que je veux dire) 212 . ont eu comme résultats la détermination de quelques classes plus ou moins homogènes des unités phraséologiques.V. réflexivement. les unités phraséologiques ont fait l’objet de plusieurs études qui portaient sur leurs propriétés structurales et sémantiques.Mel’čuc. Parmi les formes de réalisation du métalangage concernant la reflexion sur les moyens d’expression de la pensée. les expressions idiomatiques et les énoncés liés. l’énonciateur témoigne de la potencialité non pas « en langue » mais bien dans ses mots hic et nunc. Les marqueurs typographiques de l’autonymie sont virgule. Dans la majorités des recherches consacrées à la phraséologie. Chişinău. de préférence littéraires mais aussi journalistiques. Parmi celles-ci nous allons distinguer les collocations.Bally et V. G. ex. constitue en soi une rupture du « qui va de soi » de UN des mots et de leur sens dans le dire.Authier-Revuz comme « La figure par laquelle un énonciateur. il y a d’autres moyens dans le discours que J. les locutions. P. afin d’établir les modèles de modifications permettant l’élaboration d’une typologie comprenant toute leur variabilité. double le dire d’une unité d’une explicitation univosante du sens de cette unité dans son dire.(Authier-Revuz. Republica Moldova MODÉLISATION STRUCTURALE ET SÉMANTIQUE DES UNITÉS PHRASÉOLOGIQUES EN CONTEXTE Pendant les dernières décennies. tiret.Mejri. en plus. parenthèses. d’un sens qu’il y « rencontre ». Haussemann et d’autres. guillemets. 1994 :92). mais aussi font preuve de diverses modifications qui portent ou pas atteinte à leurs signifiants phraséologiques. omonymie.Galisson. Authier-Revuz (1995a) classe comme les non-coïncidences du dire: 1) les non-coïncidences dans l’interlocution (quand il y a une variation entre les partenaires de l’énonciation. et dont il faut effectivement protéger son dire ».Rastier. Outre les signes typographiques. R. R. Choisir en un point une unité X.Gross.Fiala) se penchent de plus en plus sur l’aspect dynamique observant leur fonctionnement dans le discours oral et écrit où ces unités se présentent non seulement sous leur forme institutionnalisée et décrite dans les dictionnaires. par rapport aux autres unités du paradigme envisageable en ce point de la chaîne. deux points. L’étude actuelle porte sur le fonctionnement des unités phraséologiques en contexte où elles subissent l’influence des divers procédés méta-énonciatifs allant de l’automynie réalisée par des signes typographiques aux types de modalisation autonymique. Vinogradov que des recherches des linguistes contemporains comme I.

chacun à la dimension de sa gueule (comme dit une expression locale) fait son brochet. les italiques : Ex. le mot ou le syntagme glosé est mis en évidence par les signes typographiques comme par exemple. dans la majorité des cas. l’entretien. Dans cette séquence. le « subit »(Authier Revuz. bifurque devant le manoir et descend jusqu’à la 213 . La glose faisant référence au parler spécifique d’une communauté peut être plus longue. le plus souvent c’est le verbe dire. notre père se dérida et consentit même à faire le pont. ex. La représentation méta-énonciative du syntagme figé fait son brochet joue ici le rôle de l’explicitation du caractère consacré. Cette expression. impose le parcours interprétatif qui actualise le sens locutionnel. Une des possibilités de la réalisation de la modalisation est l’emploi d’une subordonnée circonstantielle comparative. (Bazin.1995b : 19). De cette façon. peut se traduire par le verbe pronominal « se promener». ce qu’il faut appeler X) 4) les non-coïncidences des mots à eux-mêmes (quand l’énonciateur est présenté au fait que le sens des mots est équivoque. en effet. Ex. littéralement). on citera premièrement ceux où on utilise un verbe „dicendi” . mes contractants se réveillent et. ex. comme dit X) 3 ) les non-coïncidences entre les mots et les choses (quand les mots employés ne corréspondent pas exactement à la réalité. propre au jargon familial. le locuteur apporte un supplément d'information métalinguistique sur les habitudes de la communauté dont il parle. on emploi un nom propre . Mais dès que le notaire s’engage dans le détail. Dans le fragment cité ci-dessus on constate l’emploi de trois éléments autonymiques : deux éléments typographiques – parenthèses et italiques et une forme explicite de noncoïncidence du discours à lui-même. ex. à tous sens du mot. puisqu’en principe nous sommes tous d’accord. le reçoit. non compositionnel. le fragment glossateur pris entre parenthèses (comme dit une expression locale) précède dans la chaîne parlée le fragment glosé fait son brochet et représente un commentaire métalinguistique amené à marquer dans le discours de l’énonciateur (auteur) la présence du « déjà dit » des autres discours propres dans ce cas à une communauté locale. Cependant. à la première ou à la troisième personne. Il devrait être court. dans ce cas. De plus. La grande allée des platanes. désigner employées aux différents temps. nommer. « les faits de figement se trouvent renvoyés au déjà-dit – et souvent dit – dans d’autres discours. 3) d’une communauté nationale ou locale citée. C’est une forme explicite métalinguistique composée de comme + verbe „dicendi” + SN sujet qui fait référence au parler spécifique : 1) d’une personne précise et. dans sa dimension de préfabriqué relativement au discours en train de se faire qui l’emprunte. cliché. mais aussi appeler. Parmi les types de modalisation autonymique. idiomatique. l’insouciance naturelle des enfants repris le dessus. ayant caractère d’une explicitation où sont utilisés les séquences glossatrices séparées du mot ou du syntagme glosé par par une expression à caractère métalinguistique contenant les marqueurs utilisés moins souvent que les verbes cités ci-dessus. 2) d’une communauté socio-professionnelle qui est mentionnée . c’est-à-dire comme faits relevant du dialogisme et de l’interdiscursivité : le X figé est saisi comme stéréotype. par conséquent. avec une nuance de va-etvient. une fois la prière du soir expédiée. 1979 : 410) (Les italiques appartiennent à l’auteur) Dans l’exemple cité.2) les non-coïncidences du discours à lui-même (quand un autre discours est introduit par l’énonciateur. convenu de cet élément et.

L’explicitation faite par l’auteur pour préciser le sens qu’il attribue au verbe « employer » dans ce contexte. nous pouvons proposer les exemples suivants : Ex. dira Frédie – ne permettait aucune fréquentation dangereuse. Le moyen très fréquemment employé pour fixer le sens selon J.X. l’indexation du mot « fruits » sur l’isotopie développement humain et son interprétation en tant que « réalisations ». 1979: 220). Ex. A midi. dans ce cas la substitution d’un élément est dictée par la relation entre le segment glosé et celui glossateur qui est une relation de préférence. (Bazin. nous déjeunions sur l’herbe. 1979: 68. de salade de haricots et de pommes de terre en robe de chambre (je proteste au passage. L’éducation en vase clos – en ciboire.rivière. on devrait dire : pomme de terre en robe des champs). non seulement fixe 214 . Parmi les cas que nous avons relevés du corpus examiné. Quant au deuxième exemple. qu’elle traverse sur un pont solennel. c’est-à-dire d’exploiter quiconque. Voilà l’âge. Vu le fait que les syntagme figés sont les unités de seconde nomination. les tournures méta-énonciatives servent à fixer le sens d’une unité phraséologique dans le discours. dont une des modalités est « la paraphrase par une expression complexe(substituable ou non syntaxiquement à X) situé au strict plan du mot ou à celui du référent ». imposé par le contexte – ciboire c’est-à-dire « vase sacré en forme de coupe où l’on conserve les hosties consacrées pour la communion » fait allusion aux pratiques religieuses dominantes dans le système de l’éducation de la famille en question et s’avère mieux approprié au contexte. Ex. contient le syntagme libre « exploiter quiconque » qui. fort éloigné du palace de sa Maison mère. de presser le citron. La substitution du composant de l’expression figée – vase clos par le paronyme exigé. Comme signes typographiques de la glose on évoque les tirets. 1979 : 340). de correction d’une forme envisagée par l’énonciateur comme incorrecte. Dans le premier exemple le commentaire méta-énonciatif est fait sur le mode de dire standard qui. « habituel » d’un élément du discours répété. où l’on compte ses fruits.Authiez -Revuz est . (Bazin. à son tour.(Bazin. (Bazin. présente un défaut pouvant être corrigé par la substitution d’un élément qui permettrait la meillleure coïncidence entre les mots et les choses en citant la façon de dire d’une tierce personne(Fredie) évoquée par l’énonciateur. L’énoncé métalinguistique pris entre les parenthèses traduit l’attitude de l’énonciateur face à son propre dire . Cette dislocation permet. en contexte donné. En ce qui concerne le troisième exemple. aux portes du village. dit mûr. 1979 : 85) Ex. Les italiques appartenant à l’auteur) Un autre type de représentation méta-énonciative d’un syntagme figé comme préfabriqué est représenté par un commentaire qui porte sur un élément de l’unité phraséologique. nous pouvons constaté dans ce cas-ci une dislocation du syntagme figée par le verbe « dire » qui joue le rôle du commentaire métaénonciatif faisant référence au caractère « commun ». au sens p. c’est-à-dire sont susceptibles de deux lectures .je proteste au passage et contient le marqueur à la forme impersonnelle – on devrait dire. Mme Rezeau nous a pourvu d’oeufs durs. 1979 : 93). Il s’agit pour lui d’employer.compositionnelle et non-compositionnelle. Voici « l’inspecteur général » qui vous reçoit dans un bureau du Neuvième. (Bazin.

Tout beau ! Il ne s’agissait point d’admirer Folcoche. (Bazin. L’autre type de commentaire méta-énonciatif propre aux unités phraséologiques consiste en ce que l’énonciateur en mettant l’accent sur la spécificité du double sens de l’unité phraséologique. en même temps. et se fit savonner la tête(au figuré. mais sert. et de façon non discrète. c’est-à-dire les idiomes. est le recours aux procédés méta-énonciatifs. et pas au sens p : Ex. donne la préférence à l’interprétation noncompositionnelle. à un des sens existant (le sens choisi étant mis en évidence par la glose): a) au sens idiomatique (locutionnel) et pas au sens littéral (compositionnel) dans un contexte qui laisse la place à l’équivoque : X au sens q. de sa plurivocité. la répression continuait. car. Les unités phraséologiques de ce type. le sens q – locutionnel. d’autre côté. qu’on comprendra au sens p : . selon les contextes. au propre. 1979 : 472). elle aussi. le commentaire méta-énonciatif fait par l’énonciateur méne à découvrir et à « réveiller le sens littéral en sommeil ». tandis que la suite de la glose « car. selon l’expression de J. par quatre fermiers. comme le prouve cet exemple. A cet égard J. l’aïeule. Fine comparut. à bras. n’étant pas ici refusé en soi par la glose d’affirmation du sens p. est lui même explicité par les éléments préposés. mais récusé comme sens unique. Cette mauvaise pente eût nous conduits jusqu’où? Par bonheur. par l’intermédiaire de la glose. C’est le cas de l’exemple où le syntagme savonner la tête à qqn. précise par l’intermédiaire de la glose que l’expression doit être comprise soit : 1. AuthierRevuz.le sens de l’élément X(employer). qui est employé dans une construction causative doit être interprété au sens idiomatique ce qu’implique la présence du mot « répression » servant d’interprétant et le commentaire « au figuré ». ainsi « déverrouillés » selon le terme de J. par quatre fermiers » qui concurrence en contexte plus large le sens idiomatique de l’expression -« enterrer » ou plutôt le compète en précisant la façon dont « l’aïeule fut enterrée ». la chose ne lui est jamais arrivée). la glose au sens p – compositionnel n’est pas univoque. au propre.Authier. la chose ne lui est jamais arrivée » entraîne l’interprétation compositionnelle du syntagme avec l’apparition du second parcours interpétatif où les éléments de la structure acquièrent leur liberté et. La glose qui a comme objet de commentaire un élément de la structure préfabriquée et figée porter en terre fait surgir le sens littéral soutenu par les éléments du contexte immédiat « à bras. Elle fut portée en terre. joue le rôle d’explicitant glossateur pour le verbe employer en tant que synonyme idiomatique et. d’équivalent non phraséologique et. conduisent à l’existence du second sens qui se superpose au premier en défigeant l’expression donnée. ce qui est rejeté dans ce contexte par l’énonciateur qui. d’un côté. en plus du sens q. donc. évident. ont souvent un homonyme libre et ce sont le contexte et la situation qui permettent leur désambiguïsation dont l’un des moyens.Durandeaux. 1979 : 60).Revuz mentionne que « relativement au sens q – locutionnel. . . b) au sens littéral(compositionnel) : X au sens p: Ex.soit 2) comme aussi au sens p... (Bazin.soit 1) comme seulement au sens p et donc pas au sens q. 215 . au troisième jour : portée au sens propre. de définition pour le syntagme figé presser le citron qui. L’analyse de cet exemple montre que dans le chemin dominant d’interprétation du sens idiomatique par le contexte. C’est interprétativement.

2. mais il a raison. quand même. D’après le dictionnaire Le Petit Robert l’avoir sec . » (Authier. à présent! (Bazin. [. alors que le sens « éprouver une vive contrariété » s’appuie sur les phrases suivantes du contexte – Ceux qui l’ont précédée ne l’aimaient guère et c’est le vide maintenant au-dessus d’elle qui devient la plus proche cliente pour l’acte de décès. Puis aussitôt : Elle l’a sec. qui cette fois se complètent.Authier-Revuz) b) dans les deux sens idiomatiques propres aux différents registres de la langue : Ex. mais une tristesse de pierre qui lui enfonce la tête entre les épaules. n’en croyait pas ses yeux. tenir bon ». Ceux qui la suivent ne lui offrent rien de mieux : nulle chaleur. Hier à Melbourne il (Lendl) a eu chaud. Babouchka l’a sec. pour nous battre si froid. très chaud(au sens propre comme au sens figuré) Radio emon 1.89 ( exemple emprunté à J. Cropette ratissera. Madeleine.356 . la grand-mêre. Dans les deux sens : l’argot et le français. Pas une larme. Babouchka. Ceux qui la suivent ne lui offrent rien de mieux : nulle chaleur. nulle consolation.27. En ce qui concerne les énoncés autonymiques signalés seulement par les signes typographiques. nulle consolation. de La Vergeraie. en effet.. vous vous amuserez désormais d’une manière utile. -Voilà-ti pas que ces messieurs grattent leurs allées et venues. Babouchka. celle de « obligés » ou « forcés » exigé par le discours direct qui suit. Ex. fait de la place a celui compositionnel qui ajoute des informations en plus. une déception. dans les deux sens : a) au sens littéral et au sens idiomatique. revenant de l’école..Revuz .« tenu en lisière » si l’on veut pour faire de la place à l’autre sens p. Italiques de l’auteur). Le même procédé de noncoïncidence est observé dans le cas de l’emploi de l’expression allées et venues ayant d’après 216 . surnommée ainsi de la veille. tristesse de pierre ». . 1995b : 24) Dans notre exemple c’est le deuxième type où le sens locutionnel grâce à la glose.. 1979 : 41) (Les italiques appartenant à l’auteur).1.Au lieu de gaspiller vos forces en jeux stupides. Mais le lendemain de son départ nous étions autorisés à gratter les allées du parc. Nous ne fûmes pas autorisés à lui faire nos adieux. alors qu’en argot l’avoir sec – « résister.] L’étonnement des fermiers. Ceux qui l’ont précédée ne l’aimaient guère et c’est le vide maintenant au-dessus d’elle qui devient la plus proche cliente pour l’acte de décès. une autre signification pour ce mot dans le contexte donné. attesté dans les dictionnaires « permettre » qui s’actualise pendant son premier emploi dans cette situation de communicaton et obligent ainsi le lecteur à chercher une autre interprétation.. Les italiques du mot « autorisés » signalent que ce terme ne doit pas être interprété dans son sens usuel. (p. Frédie et Brasse-Bouillon gratteront. Je le fais taire.« éprouver une vive contrariété. Ainsi les deux sens s’actualisent dans ce fragment étant les deux adéquats au contexte : le sens de « résister » est soutenu par les éléments tels que « une larme. un agacement ». Mlle Lion dut s’en aller comme une voleuse. parce que selon Aubin elle devait habiter une Sibérie. nous pouvons proposer comme illustration l’exemple suivant où les mots et les expressions qui sont marqués par les italiques traduisent le cas de non-coïncidence des mots à eux-mêmes : Ex. leurs sourire nous étaient insupportables.

je préfère ne plus être ni l’un ni l’autre. « la personne qui fait sa gloire. le contexte immédiat. De plus. Je me suis gaussé. Adieu Bb. dans ce contexte. de la vénération dont la famille entourait sa « brosse à reluire » et je ne vais certainement pas changer de camp. son orgueil ». c’est pour cette raison que la famille avait par rapport à lui ce comportement respectueux. l’humour du locuteur qui utilise l’expression à des fins ironiques dans cette situation. mais qu’il s’agit. Le fait que l’expression n’a gardé que la partie nominale qui est prise par l’énonciateur entre les guillemets exige de la part du lecteur une attention particulière et un effort supplémentaire pour aboutir à une compréhension /interpétation de cette unité en contexte. l’oncle. Il est nécessaire de recourir aux éléments du contexte qui précèdent le fragment (l’Oncle. Donc. par conséquent. sa « brosse à reluire » veut dire « sa fierté ». Le premier constat qu’on peut faire en observant le fonctionnement de ce syntagme en contexte est que l’expression se présente en forme elliptique où l’élément verbal est omis. mais un académicien et. (Bazin.R. naguère.(Bazin. c’est lui le grand homme. le défunt. d’un côté.]. l’académicien) pour comprendre que sa « brosse à reluire » ici est cet homme défunt à l’égard duquel la famille avait cette attitude servilement flatteuse et montrait de la vénération. « le sujet de l’attitude servilement flatteuse » car René Rezeau n’était pas n’importe qui.P[. cela va de soi. mort trop tôt pour connaître les saints triomphes du M. le processus de défigement de l’expression provoqué par l’omission d’un élément. ce qui porte attente à la structure de l’unité phraséologique qui est fixe et figée syntaxiquement. et d’autre côté. 1979 : 23) 217 . il y a un refigement et une remotivation des éléments restés. de verdure dans un jardin. un mort) et aux éléments du texte qui suivent (« vieux crabe ». d’un jeu de mots qui défige l’expression en question attribuant un autre sens. démarches ».. avec un grand O pour le différencier des nombreux autres. passer la brosse signifie « être servilement flatteur ». Il est plus facile de se moquer d’un vivant que d’un mort. Mais si les respectueux passent du côté des rieurs. 1979 : 183) D’après Le Petit Robert manier la brosse à reluire. La réponse jaillit du fond de ce gosier où tressaille le grain de raisin de la luette. celui de « chemin bordé d’arbres.le DEL le sens « fait d’aller. Les marqueurs typographiques attirent l’attention du lecteur sur ce groupe de mots en signalant qu’il ne doit pas être interpété au sens connu. aussi bien que celui plus large ne permet pas l’interpéter dans son sens habituel ce que signalent également les chevrons. vendange est faite! (Bazin. par l’acquisition d’une nouvelle signification sous l’influence des conditions d’accueil en contexte : Ex. c’est René Rezeau.. C’est lui « la brosse à reluire de la famille ». de marcher dans différentes directions (inverses ou non). on constate ici. (Italiques de l’auteur) Un autre signe typographique souvent utilisé pour l’autonymie sont les guillemets en forme de chevrons qui eux-aussi signalent au lecteur que l’expression mise ainsi en évidence n’a pas le sens habituel dans le contexte en question : Ex. à notre avis. 1979 : 305). Ex. né trop tard pour s’engager dans les zouaves pontificaux. dans un parc » à l’élément « allées » dicté par le contexte et surtout par le syntagme « gratter les allées du parc » et traduisent. De cette façon.

décembre 1995. La Locution en discours. Dictionnaire des Expressions et Locutions.17-19. 218 .. ( 1995a). Vol. Acest studiu cuprinde tehnici metalingvistice utilizate de autor-glosator incepand cu unele tipuri de autonimie realizate cu ajutorul unor expresii metapropozitii si incheind cu autonimia realizata prin folosirea unor semne specifice. In prezent.persee. Saussure. si on examine le comportement des unités phraséologiques dans le discours. Prezentul studiu este o analiza a functiei diferitelor tipuri de unitati frazeologice (colocatii. Moscou : Éditions du Progrès. J. Méta-énonciation et (dé)figement : le prefabriqué et l’imprévu du fire. on observe qu’il se caractérise par un grand dynamisme qui donne naissance à plusieurs modèles parmi lesquels ceux obtenus par les différents procédés autonymiques qui modifient avant tout le côté sémantique et parfois la structure de ces unités mettant en relief leur plurivocité. Larousse.. la créativité et la liberté individuelle des usagers : « Ces tours ne peuvent pas être improvisés. et dans des proportions qu’il est impossible de délimiter» (Saussure. outre l’usage collectif dans la formation de ces phénomènes. Paris : Le Robert.1. meta-lingvistic activity. qui dépend de la liberté individuelle. In acest text exista exemple in care comentariul meta-propozitiei nu numai ca traduce o anumita atitudine.. parce que l’un et l’autre facteurs ont concouru à la produire. modification. 103. n. continuent à influencer leur fonctionnement dans le discours conditionnant leur comportement dynamique qui se traduit par la possibilité du fonctionnement des expressions et locutions aussi bien sous leur forme canonique que sous plusieurs variantes plus ou moins modifiées ou défigées. Le lexique construire l’interprétation. leur complexité sémantique et structurelle et le fait que ces expressions appartiennent à la fois à la langue et à la parole ce que souligne dans ces recherches le célèbre linguiste suisse qui reconnaît. Dans une foule de cas. il est impossible de classer une combinaison d’unités. L’énonciateur glosateur de ses mots : explicitation et interprétation. Hervé (1979). Bazin.2. tot mai multi lingvisti subliniaza importanta aspectului lor dinamic urmarindu-se actualizarea structurilor frazeologice in vorbire. Rey. Paris. ca ghilimelele sau caracterele italice. marque de l’usage collectif et le fait de parole. Ferdinand de (1996) Cours de linguistique Générale. Authier-Revuz. meaning. 1996 : 172-173). pp. (1994). REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Authier-Revuz. Paris REZUMAT CREAREA DE MODELE STRUCURALE SI SEMANTICE ALE UNITATILOR FRAZEOLOGICE IN CONTEXT In ultimele decenii unitatile lexicale au fost descrise statistic asa cum apar in sursele lexicografice. Sophie (1993). J.En conclusion. (1995b). in Langue française. pp. phraseologie. 91-102. Key words: autonymy. dand frazeologiei un anumit inteles. Ces mots qui ne vont pas de soi Boucles réfléxives et non-coïncedences du dire. J. Éditions Payot. In Cahier du Français Contemporain. dar sunt de asemenea relevate si modificarile care apar la nivelul limbii si vorbirii prin vocea multipla a fenomenului de frazeologie. Ces deux facteurs qui ont contribué à la génèse de ces unités. expressii. Mais il faut reconnaître que dans le domaine du syntagme il n’y a pas de limite tranchée entre le fait de langue. ils sont fournis par la tradition. cu precadere cazurile in care ele devin obiectul activitatii metalingvistice a autorului. La famille Rezeau. idiomuri) in texte literare.fr Authier-Revuz. disponible sur http://www. n. A et Chartreau.

Flechtwerk – cleionaj usw. Die verschiedenen Wissenschaften neigen unterschiedlich zur Terminusbildung.1 Zusammensetzung vs. Andere wiederum erlangen durch wiederholten Usus den Grad "offizieller" Fachbegriffe und -termini. Teppichboden – mochetă. Wir wollen keine Hierarchie aufstellen. wenn solche Termini im Wörterbuch. hat der Übersetzer keine großen Hürden zu überwinden. Diese letztere arbeitet mit der "Wortform" als Abgrenzungskriterium. Da die Komposition ein beliebtes Wortbildungsmittel der deutschen (Fach)sprecher ist und die Struktur des Rumänischen solche Bildungen nur begrenzt zulässt. wo sich ein deutsches Fach-Kompositum durch ein einziges Wort übersetzen lässt. auch ein gekonnter Umgang mit der Wortbildung in den zwei Sprachen. 2 Exemplarische Darstellungen 2. Die überwältigende Mehrheit deutscher Komposita wird durch Wortgruppen wiedergegeben. Aus terminologischer Hinsicht ist die Abgrenzung der Analyseeinheit "Wort" eine andere als in der gemeinsprachlichen Morphologie. Im Deutschen trägt die Zusammensetzung wesentlich zur Bildung von Termini. Die komplexe technische Terminologie in die Fremdsprache zu übersetzen (hier gehen wir von der Ausgangssprache Deutsch und der Zweitsprache Rumänisch aus). das Mehrwortlexem/ die lexikalische Phrase). dass technische Texte in dieser Hinsicht wohl den ersten Platz einnehmen dürften. wie z. Solange die Komposita in deutsch-rumänischen Fachwörterbüchern registriert sind. während man in die Beschreibungen und Typologien der Terminologie u. Des weiteren sollen am Beispiel deutsch-rumänischer Übersetzungsprobleme einge Schwierigkeiten hervorgehoben und Vorschläge zur Behebung solcher Probleme gebracht werden. die von zwei bis hin zu fünf-sechs oder auch mehr Wörter enthalten.a. Es handelt sich dabei meistens um etablierte Fachwörter. Nicht alle Begriffe erreichen den Stand eines Fachbegriffs. Absperrmauer – batardou.[1] Für die rumänische Sprache ist das aus typologischen und übersetzungspraktischen Gründen besonders wichtig. wort-äquivalente Größen einschließt (wie z.Casia ZAHARIA Universitatea „Al. Iaşi VALENZ UND LOGISCHE WORTZUSAMMENHÄNGE IN KOMPOSITA 1 Präambel Der nominale Stil von Fachtexten stellt die Übersetzer vor einem oft schwer lösbarem Problem: die Übermittlung der durch zusammengesetzte Wörter benannten Termini. Solche Situationen bilden aber einen Bruchteil des nominalen Wortschatzes. Wasserleitung – apeduct. 219 . Problematisch wird es aber. manche haben lediglich eine firmeninterne Zirkulation oder werden nur von bestimmten anderen kleinen Fach-Gesellschaften verwendet. ja sogar im einsprachigen Wörterbuch nicht registriert sind.B. Briefträger – factor. bedeutet u. werden hier spezifische Schwierigkeiten im Übersetzungsprozess registriert. die neue Begriffe benennen.Cuza“. die über das Französische ins Rumänische Eingedrungen sind. bei. glauben aber.a. Wortgruppe Wir wollen zu erst den Fall betrachten.I.B.

răcire prin apă. Hier gibt es ein stilistisches Problem und das Einfühlvermögen des Übersetzers bezogen auf den Stil des gesamten Textes und die Adressatengruppe wird ausschlaggebend sein. solange die Wahl der Wortgruppen-Komponente und womöglich noch die Auswahl einer von mehreren Äquivalenten vom Sprach. indem er. Es wäre auch unmöglich. Dazu muss er das deutsche Kompositum zerlegen. Die weiter unten aufgeführten Beispiele sollen die gängigsten ÄquivalenzSchwierigkeiten auf dem Gebiet des Fachwortschatzes veranschaulichen[2]. dass die im deutschen Wort enthaltenen logischen Wort-Zusammenhänge an Hand des Kontextes nicht immer sicher zu erkennen sind. Da Übersetzer meistens zwei Fremdsprachen beherrschen. gehen sie den Umweg über andere Wörterbücher. um so mehr der Kreativität auf dem Gebiet der Zusammensetzung kaum Grenzen gesetzt werden können. Ein weiteres Beispiel: Abfallbeseitigung besagt sowohl das Wegschaffen wie auch das Beseitigen im Sinne von Eliminieren von Abfall. bedeutet das ein gutes Sprach. alle Komposita in ein Wörterbuch aufzunehmen.Das ist eine Realität mit der der Übersetzer täglich konfrontiert wird. die der Übersetzer zu bewältigen hat. Es wird sich herausstellen. Kühlung durch Wasser oder Kühlung des Wassers die dem Original getreue Entsprechung zu wählen. Ein erster Aspekt betrifft die in den rumänischen Wortgruppen enthaltenen Präpositionen. Es müssen zusätzliche Beziehungen zwischen den Informationseinheiten herausgearbeitet werden: der Übersetzer wird die logischen Zusammenhänge feststellen müssen. Im Falle des Kompositums Fliesenfußboden wird zwischen pardoseală dalată und pardoseală cu dale zu wählen sein. dass die rumänische Äquivalenz in Fachtexten eines Fachgebiets variieren kann. Diese Situation entspringt der Tatsache. 220 . răcirea apei. als eine lexikalische Einheit von den rumänischen Fachleuten gehandhabt. Bekanntlicherweise können Präpositionen je nach Verwendungszusammenhang unterschiedliche Bedeutungen haben. dass Wörterbücher (auch online-Wörterbücher) dem Stand der Technik hinterherlaufen.und Fachwissen des Übersetzers abhängen. um beim Übersetzen auf die adäquate rumänische Präposition zu greifen. um zwischen den Situationen Kühlung mittels Wasser. ohne welches keine niveauvolle Übersetzung zu Stande gebracht werden kann.2 Äquivalenzschwierigkeiten auf dem Gebiet des Fachwortschatzes Auf einen weiteren Blick wird sich herausstellen. Diese Erkenntnis allein reicht aber nicht aus. der leider auch nicht immer nähere Erklärungen mit sich bringt. Diese Tatsache bringt erhebliche Schwierigkeiten mit sich. um die logischen Beziehungen zwischen den einzelnen Morphemen deutlich zu machen. während im Deutschen nur ein Fachbegriff mit nur einem Wort vorhanden ist. Der Übersetzer bildet also eine brauchbare äquivalente Wortgruppe. Dieser Weg stellt sich manchmal als Gratweg dar. Sonst werden Wortgruppen nicht als ein Terminus. Er wird die im deutschen Wort implizit enthaltenen Informationen in Form von Informationseinheiten hinzufügen müssen.und Fachwissen. Die hohe Produktivität der Zusammensetzungen animiert den Übersetzer selbst rumänische Wortgruppen zu bilden. einen Weg. Wie oben schon erwähnt. 2. das deutsche Kompositum zerlegt und die Beziehungen zwischen den einzelnen Morphemen hervorhebt. Dem zufolge wird man in der Übersetzung zwischen eliminarea deşeurilor und îndepărtarea deşeurilor unterscheiden müssen. Wortgruppen sind nur bedingt Mehrwortlexeme (wie im Falle des terminologischen Phraseologismus). wie gerade angedeutet. Das Beispielwort Wasserkühlung lässt gleich drei rumänische Äquivalente zu: răcire cu apă.

sonst würde er certificat de donaţie statt certificat de deductibilitate fiscală übersetzen. Zapfenverbindung – îmbinare cu cep şi bucea. Aspekt etc. So vermerken wir z.) eines Kompositums nicht explizit ausgedrückt werden und je länger dieses Wort ist. In solchen Wörtern gibt es eine Fülle von nicht explizit ausgedrückten Informationseinheiten. Dass dabei auch Fehlinterpretationen entstehen können. Einsatztrupp(e) einerseits mit der älteren Bedeutung forţă de intervenţie. Um die Bedeutung eines durch ein "kompaktiertes" Kompositum ausgedrückten Terminus in der Fremdsprache auszudrücken. Eine (meist unter genauen Angabe von Mengen) Jahres-Durchsatzleistung ist nichts anderes als eine Jahresleistung bzw. um so mehr muss der Übersetzer in das zusammengesetzte Wort hineininterpretieren. dass Wortgruppen Wortketten sind.Je mehr Informationseinheiten (Präpositionen. Das Wort lässt sich wie folgt zerlegen: Gesetz zur Begrenzung der Ausgabe von Arzneimitteln. um dann forţe speciale und forţe de acţiune/intervenţie rapidă zu bedeuten. Kasus. wie ersichtlich. so dass die Übersetzung retragere cu titlu gratuit lauten wird. Das letzte Augenmerk sei auf die im Deutschen oft sehr langen Komposita gerichtet. dass die rumänische Äquivalenzvariante eine um eine oder mehrere Komponenten reduzierte Form hat. Der Weg zu diesen Bedeutungserweiterungen und -verschiebungen geht. Der logische Wortzusammenhang sollte nicht unnötig erschwert werden. Als Beispiel diene das vom IdS gekürte Unwort des Jahres 2003 Arzneimittelausgabenbegrenzungsgesetz. deren Überschaubarkeit gewährt werden muss. Die Sprache ist ein lebendiger Organismus und macht Entwicklungen durch: Wörter erscheinen und geraten in Vergessenheit oder ändern ihre Bedeutungen – das ist auch für die für Komposita stehenden Wortgruppen gültig. Das verführt manchen Übersetzer zu Fehlinterpretationen. Das Kompositum Rückrufaktion im Kontext der Schadensbehebung an verkauften Autos beinhaltet auch die Information der Gratuität dieser Aktion. ob sich vielleicht eine Formulierungen wie educaţie în materie de mediu înconjurător. Um den stilistisch unglücklichen doppelten Genitiv zu vermeiden (legea limitării eliberării) sollte sich 221 . dass das Wort Spendenbescheinigung implizit eine Information über gewisse Vergünstigungen für den Spender enthält. Dem rumänischen Nutzer muss das explizit zur Kenntnis gebracht werden. Das Resultat diese Prozedur leidet unter einer gewissen Schwerfälligkeit. ist natürlich nicht auszuschließen. in der Komposita quasi redundant gebraucht/gebildet werden und sich (fast) unnötig wiederholen. Es gebraucht aber einer gewissen Erfahrung (vielleicht auch Routine). Dazu solle man auch die Parallelsituation nennen. Venturikanal – canal debitmetric Venturi etc. Das heißt. Ein letztes Beispiel: Unter Umwelterziehung ist educaţie cu privire la mediul înconjurător zu verstehen und es ist nicht sicher. denn außer den Bemühungen von Linguisten und Übersetzern (die die logischen Zusammenhänge solcher Komposita bzw. dass im Falle der Wegrationalisierung bestimmter Bestandteile im Rumänischen diese Teile vom Übersetzer erkannt und ins Syntagma wieder eingefügt werden müssen: Wiederhohlungsrelais – releu cu acţiune repetată. ohne dabei an Eindeutigkeit zu büßen: Kabelfernseherbetreiber – operator de cablu. was eigentlich das Wesentliche einer Fachübersetzung ist. educaţie pentru mediul înconjurător durchsetzen wird. educaţie de mediu. der Begriff wird aber eindeutig genannt. Ein anderes Argument zur Reduzierung der Wortform ist die Tatsache. ein Jahresdurchsatz. So kommt es. werden über die Interpretation ein oder mehrere Wörter hinzugefügt. So muss er unbedingt wissen. über den Einbezug von unterschiedlichen Informationseinheiten. um solche Situationen unproblematisch zu lösen. Wortgruppen analysieren) spielt auch der allgemeine Usus eine nicht zu unterschätzende Rolle in der Prägung verschiedener Neubildungen.B.

Hildesheim/Zürich/New York: Georg Olms. Wien: TermNet. termes de spécialité. NOTE [1] Die linguistische Dimension der Terminologie bringt die Trennung zwischen dem semasiologischen Ansatz (der Benennung als Ausdrucksseite) und dem onomasiologischen Ansatz (dem Begriff als Inhaltsseite). Cet article a comme point de départ la maîtrise exceptionnelle de la langue et un certain sens linguistique. Il les comprendra en tenant compte du contexte quand il veut interpréter correctement ces locutions qui sont imposées par la valence. LAUREN. valence. Und wir gehen natürlich auch davon aus. Felix: Einführung in die Terminologiearbeit. BIBLIOGRAPHIE ALLIGNOL. dass er auch über ein gutes Sprachkönnen und ein helles Sprachgespür verfügt. Heribert/MAYER. Heribert: Terminologie unter der Lupe. Claire: "Die zusammengesetzten Wörter: Eine Schwierigkeit bei der Übersetzung technischer Fachtexte aus dem Deutschen ins Französiche". 222 . um sein Fachwissen zu erweitern. Schluss Es ist eine alltägliche Gegebenheit. Wenn keine Zusammenarbeit mit einem Fachmann möglich ist. sollte er eine eingehende Vorbereitung vornehmen. [2] Einige der Beispiele richten sich nach Allignol 1998. Christer/MYKING. Mots clés : mots composés. RÉSUMÉ.die rumänische Übersetzung einer der Rechtssprache typischen Formulierung (privind /cu privire la) bedienen: Legea privind/cu privire la limitarea eliberării de medicamente. Sprache und Literatur in der Kritik deutschsprachiger Zeitungen. Nr. Er wird sie unter Rücksichtnahme des Kontextes verstehen. ARNTZ. VALENCE ET LIENS LOGIQUES DANS LES MOTS COMPOSÉS Le traducteur rencontre chaque jour le problème des mots composés. 2002. wenn er valenzbedingte und logischen Verknüpfungen zwischen den Bestandteilen der Komposita wahrnimmt und korrekt interpretiert. 2/98. dass der Fachübersetzer ständig mit Komposita konfrontiert wird. Fachdienst Germanistik. signification. In Lebende Sprachen Nr. 64-69. 2/2003. Reiner/PICHT. 1998. Johan/PICHT.

LEXIC ŞI CULTURĂ VOCABULARY AND CULTURE LEXIQUE ET CULTURE 223 .

224 .

Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi PARATOPIE. grupate în trei categorii ce se constituie într-o ierarhie a procesului însuşi: instanţele enunţiative. prin care se autodefineşte sau prin refuzul căruia se autoidentifică orgolios se transferă.. ireductibil. şi din efortul permanent de a se integra în ea. „punerea în scenă” implică o distincţie fină între un spaţiu extern şi un spaţiu intern.] de sa manière de définir le cadre spatio-temporel de sa parole. bref. care refuză poziţia pe care găseşte de cuviinţă să i-o impună o lume condusă de nobilime. cel din urmă. şi creează. perspectiva sociologică asupra operei literare şi specificul acesteia. întrun cadru spaţio-temporal. “Creaţia îşi trage astfel seva de pretutindeni: atât din paratopia omului de rând. o mai veche preocupare pentru ceea ce numea. de sa manière d’installer la relation verbale [. prin instanţele sale.” [4] Privind lucrurile din alt punct de vedere. printr-un compromis reciproc avantajos. Subiectul enunţării este. pornindu-se în mod just de la natura specială a universului ficţional pe care orice text literar îl produce. spiritual şi intelectual. Dominique Maingueneau continuă. nici în afara a ceea ce în mod convenţional numim. de fapt. [8] 225 . de la care se revendică. realitate.. cu un gen discursiv anume). printr-un proces de atribuire paratopică mai mult sau mai puţin conştient. procesul de comunicare implică o situaţie cu totul aparte. definiţi astfel drept colocutori”. ca operaţie de punere în discurs. spaţiul extern asociază parteneri posesori ai unor identităţi (sociale) relativ stabile. înţeles drept „activitate intersubiectivă (relaţională. Este vorba despre intenţia enunţiatorului de a-şi elabora o „figură” corelativă rolului (pretins ca) asumat. [6] Anca Cosăceanu mai adaugă „punerea în scenă” – impactul contextului semiotic asupra interpretării actului de enunţare. Ea îşi trage seva şi dintr-o retragere metodică. din unghi semiotic. contextul operei literare. “Tribul literar” [3] căruia scriitorul îi aparţine. la o determinare strictă printr-o spaţio-temporalitate istoriceşte databilă. Anca Cosăceanu propune o serie de repere semiotice valabile pentru conceptul de enunţare. respectiv „urmele” enunţării în enunţ. [. şi enunţarea enunţată. autonomia absolută a esteticului este la rândul ei amendată. totodată. din lume. [7] Pentru Charaudeau.. în ultimă instanţă.Simona ANTOFI.. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE [2]. la un moment dat. În termenii lui Maingueneau.” Mai mult. în acord cu o paradigmă mentală comună. enunţarea. în actul de comunicare respectiv. ENUNŢARE ŞI PERSONAJE ÎN PIESA LAILEI RIPOLL. Observaţia aceasta este cu atât mai utilă cu cât sesizează diferenţa dintre imaginile construite şi cele reale ale protagoniştilor – „l’image que le sujet parlant construit de luimême et de sa destination à travers son discours. actanţială) exersată în comun de partenerii actului de comunicare. autorul evidenţiind impactul greu de neglijat al acelui spirit al veacului specific epocii în care un scriitor se formează. situat nici înlăuntrul. acelui non-locus pe care orice bucată de literatură bună îl instituie. “FIERE” Încercând să împace.]. pe ea însăşi. un construct textual elaborat în funcţie de datele axei actorializare–spaţializare–temporalizare. [1] Aplecarea sociologizantă este bine temperată în amplul studiu intitulat DISCURSUL LITERAR. Pe de altă parte. Într-un articol succint [5]. Punerea în discurs presupune asumarea rolurilor actanţiale ca roluri reale. ritualizată. în cazul literaturii. antrenând o „scenografie” specifică. cât şi din paratopia nobilului care nu se simte în largul său în această lume de burghezi. instituindu-se.

Nazaria. purtător al ideologiei prioritar literare a piesei de teatru. este un “element care rezultă din relaţionarea acestora”. trebuie să apeleze la ţintar şi la păhărelul de anason de Maimuţă [un rachiu foarte popular şi ieftin]. o alternativă privilegiată la realitate. şi definitiv fantasmatică..[12] În ceea ce-l priveşte. actul care leagă regizorul de un public specific. care îşi asumă responsabilitatea reţelei conflictuale a poziţiilor enunţiative. În timpul reprezentaţiilor a trecut de la a fi o persoană voinică la o găluţcă. Personajele Nazaria.Situaţia de enunţare. [13] şi. şi a celei performate de către actori. reală. cel puţin în punctul de plecare. piesa Lailei Ripoll. şi una interioară. ceea ce Anne Ubersfeld numeşte scriptor al textului – instanţă căreia îi asociază şi autorul – are o dublă orientare şi funcţionalitate enunţiativă: i se pot atribui didascaliile dar şi enunţurile . ATRA BILIS (FIERE) a fost scrisă pentru trei actori ai teatrului Micomicon. [10] În cazul discursului teatral.” Punctul său de vedere. Ambele instanţe enunţiatoare. lucrurile se complică şi mai mult. diferit de opiniile personajelor deasupra cărora gravitează. căreia i se pot subordona aspecte etice. pe măsura lor. în sicriu şi în aşteptarea ceremoniei funerare. actul care leagă personajul de un alt personaj” [14] – repun mereu în discuţie încărcătura paratopică a textului. simultaneitatea în virtual a trei situaţii de enunţare diferite . Daria şi Aurori – surori. Aurorita şi Daria sunt gândite şi construite pentru ei. existenţa simultană a variantei scrise a replicilor. Jose Luis Patiño şi Yiyo Alonso.“ “Nazaria şi Daria sunt ca Joan Crawford şi Bette Davis – păstrând proporţiile – […] sau bătrânele care beau ciocolată cu episcopul în tablourile lui Gutierrez Solana. motiv pentru care unele aluzii la anumite trăsături fizice pot fi schimbate în funcţie de actorii sau actriţele care interpretează piesa. Mamele şi bunicile lor au avut o mare contribuţie în comportamentul celor trei bătrâne.” Conform explicaţiilor Lailei Ripoll. o 226 . [.replici performate de personaje. Fizicul actorilor a influenţat decisiv descrierea personajelor. un gândac. Issacharoff. care nu puteau trăi unul fără celălalt…” [15] Piesa menţionată [16] construieşte un spaţiu . deja mort.” “Ulpiana. autorul preferă formula scenă de enunţare. “Aurori se exprimă prin cântece deoarece cultura ei este rurală şi feminină. de la Madrid. în cadrul căruia autoarea însăşi activează: “Mariano Llorente. ansamblu de strategii discursive menite a (re)constitui o lume-nelume. În acest caz. şi un în afară mereu pe punctul de a deveni înlăuntru leagă epoca – topografia şi cronografia din care se dezvoltă enunţarea – de cronotopul intern al operei. posibil a fi aproximată prin “situaţia pe care cuvântul pretinde a o defini prin cadrul pe care ea îl arată (în sens pragmatic) chiar în momentul în care se desfăşoară. sau fraţii Hernandez şi Fernandez de Herge.“actul care leagă autorul de un public virtual. în funcţie de actorul care a reprezentat-o. Subiect deosebit de fertil pentru problematica enunţării literare şi a paratopiei. biata de ea. în fine.timp al conflictului de natură internă şi externă prin intermediul celor patru personaje feminine prezentate. politice. din pricina dublei enunţări şi a dublei situaţii de enunţare. cum o denumeşte Maingueneau. de mişcarea haotică a vieţii. o femeie extraordinară din Estremera del Tajo. are o variantă exterioară. Ele îşi dispută. îşi împart sau îşi dispută dreptul de proprietate asupra replicilor. scriptorul şi personajele. Acest arhi-enunţiator este “o persoană distinctă de scriitor. produs al acesteia şi. [11] De asemenea. protejată.]. Maingueneau adoptă conceptul de arhi-enunţiator al lui M. totodată. sociale etc. întrucât este literar. la care se adaugă servitoarea Ulpiana. Personajul Ulpiana este creat aproape în totalitate după bunicile mele. dar şi după modelul poveştilor scrise de Marcos Leon despre Isidra. a cărei analiză revine perspectivei sociologice asupra literaturii.. prin coerenţa ei superioară.” [9] Jocul subtil între un înlăuntru paratopic. în ordinea realului ficţional. sau un vampir. pe unicul bărbat din piesă.

Daria şi Ulpiana sunt nemăritate şi toate patru sunt bătrâne. provocând accidentul de pe urma căruia este silită să-şi care mereu sora în spate. prezenţa constantă. Pe plan interior. când este vorba despre sat. Semnele derizoriului şi ale decrepitudinii abundă. sperând în răsplata cuvenită celor smeriţi. împiedicând otrăvirea pusă la cale de Ulpiana şi eliminând-o pe 227 . care poate fi un sătuc obscur din Spania sau din orice altă ţară. ori de a sparge ierarhia prestabilită printr-un act de revoltă camuflată. în speţă filonul religios şi componenta folclorică. exploatând-o pe cea de –a doua soră. totuşi. există diferenţe culturale specifice. indiferent de zonă geografică sau moment istoric. Nazaria este stearpă. înainte de a răbufni într-o scenă a dezvăluirilor orchestrate cu mână sigură de către Aurori. Excesul care dirijează întreg comportamentul celor patru femei. Aurori întruchipează personajul – tip al nebunului care spune marile adevăruri sub protecţia lipsei de discernământ. ea. la protejarea iubirii dintre ea şi defunct şi foloseşte încă o dată pentru a salva viaţa tuturor. Stăpâna de la conac şi soţia privilegiată a defunctului. un posibil infanticid şi nebunie. Iar Aurori. copilul Auroritei moare. într-o familie cu prea multe femei. obligată să o poarte în spinare mereu şi să o ajute la cele mai mărunte nevoi. a sicriului şi a bărbatului mort. mort în faţă. Bătrână şi ea. slujitoarea devotată de care o leagă o afecţiune aparte. Daria. două coordonate se impun. “toate cele trei femei aparţin mediului rural. în funcţie de orizontul cultural căruia îi aparţin. iar Daria pozează în victima care-şi duce crucea cu umilinţă. a trăit cu răposatul soţ al Nazariei o poveste de dragoste secretă. pentru a deveni stăpîna de la conac şi a compensa. Dacă Nazaria se preface că este oloagă. toate cele patru femei ascund fie o istorie veche. Nazaria mimează de ceva vreme paralizia picioarelor. aduc o notă de tragic în această lume a maatriarhatului care şi-a pierdut motivaţia fundamentală. martor acum inert al tuturor dramelor care s-au consumat de-a lungul timpului. [18] Semnificativ. Neîndoielnic. Daria este cea care a slăbit osia trăsurii surorii ei mai mari. s-au născut şi trăiesc întrun colţ uitat de lume. întrucât se regăseşte atât în dispunerea scenografică a celor câteva elemeente de decor. ferestrele închise semnalează grija teribilă pentru aparenţe şi pentru a păstra adânc îngropate toate frustrările şi dramele care ajung. ura le leagă între ele şi pe toate de bărbatul mort. posibil ca urmare a intervenţiei criminale a Dariei. sunt însoţite de semne ale unei religiozităţi de faţadă şi de marcatori axiologici şi de subiectivitate ce arată atât situarea ierarhică a personajelor cât şi atitudinea enunţiatorului primar faţă de ele. componente care separă radical indivizii. care a avut un copil.” [17] Spaţiul rural găzduieşte păcate şi aspiraţii general – umane. fie o dorinţă puternică de a parveni. Aurori se află parcă dintotdeauna în grija Ulpianei. asezonat cu răutăţi şi cu insulte. Prima o acuză pe cea de-a doua de o răutate fără limite. la suprafaţă prin replicile dure pe care surorile şi le adresează. dar încă vie. după atâta vreme. impregnat în întreaga atmosferă şi nutrind-o. învechite în ura lor comună. cât şi în vorbele şi în comportamentul celor patru femei. Piesa debutează cu un ansamblu generos de indicaţii de scenografie şi regie. o iubire interzisă şi intenţii criminale. luând locul uneia sau al alteia dintre celelalte femei.moştenire şi o poziţie socială superioară mediei. cu urmări grave. în cazul surorii mai mici. Poate că secătuit de substanţă. astfel. o viaţă de lipsuri şi de umiline. ea hotărăşte să le otrăvească pe cele trei surori. Masca nebuniei folosise. Aurori. În ordine paratopică. Între Nazaria şi Daria există un conflict deschis. sentimentul de ură s-ar cuveni asimilat cronotopului piesei. în sensul unei paratopii revelatoare pentru natura raporturilor dintre personaje şi pentru viziunea – deloc optimistă – a autoarei asupra lumii. în cadrul scenografiei. În ceea ce o priveşte pe Ulpiana. În mod paradoxal. inclusiv pe Aurori. devenit modus vivendi pentru amândouă. totuşi.

încep eu. prin discursurile proprii. a scriptorului – autor care crede că îşi înţelege şi îşi stăpîneşte personajele – a se vedea afirmaţiile Lailei Ripoll. ci prin dialogul dintre Nazaria şi Daria. respectiv un model identitar asociat unei instanţe intratextuale. Independent de voinţa . de teama ruşinii care s-ar fi abătutu asupra familiei de la conac. Regizându-şi cu abilitate microsceneta. otrăvită cu şoricioaica turnată în rachiul de anason de către Aurori. risipind ultima umbră de evlavie a surorilor mai mari şi ridiculizând jocul bocetului ritual. respectiv sora cu aere de dictator şi victima perpetuă. [20] O scenă similară. nu-şi poate avea corespondentul decât în ura Auroritei. ambele capabile să pună în scenă şi să regizeze mici piese de teatru care pun în criză status-quo-ul. Dacă există o identitate discursivă. [21] Demn de reţinut este faptul că toată bucata de teatru în teatru se construieşte în şi prin cuvinte. atunci când află că moartea le paşte. Iar la al treilea nivel se află Aurori şi Ulpiana. sufocate de ură. silită să-şi consume dragostea pentru cumnatul ei în tăcere. preocupate fiecare să-şi joace cu cât mai multă măiestrie rolul. în care măştile cad.] E ora.slujitoare cu propriile ei arme. în acest sens – Aurori le distribuie pe celelalte trei femei în roluri precise. temporar. până la momentul dezvăluirilor complete. general – valabilă în datele ei majore. ale căror reflexe ies la suprafaţă şi pot ajunge să ia în stăpânire. toate. Aşa se face că. ea repetă acelaşi cuvânt – caca! – până la epuizare. îngropat de Daria. Rămasă apoi singură cu răposatul. în pădure. că doar de-aia sunt văduva îndurerată. pentru presupusa ucidere a copilului nou-născut al surorii mai mici. Cu grijă!” [19] Un contrapunct tragi-comic reglează tensiunea dramatică indusă nu prin prezenţa atât de apropiată a morţii. ca actori şi spectatori fără voie ai propriei – posibile – morţi. capabil să manevreze celelalte personaje în virtutea unei intenţii auctoriale anume. Sunt văduva îndurerată protagonistă. surorile îşi dispută poziţia ierarhic superioară: “Nazaria: [. responsabil de construirea tensiunii dramatice în crescendo. Aurori şi Ulpiana se cosntituie. faţa vizibilă a lucrurilor. ierarhia iniţială se restabileşte şi acel status-quo de început. temporar ameninţat. nu înainte de a-şi fi 228 .. În ceea ce o priveşte pe Aurori. ierarhiile şi sistemul de valori. funcţie care îi revine arhi-enunţiatorului. toate dispuse să-şi asume o mască şi un rol devenit aproape a doua natură. pe două voci. ca şi suferinţa provocată de moartea copilului ei. Odată pericolul real îndepărtat. după consumarea ei. La primul nivel paratopic se află. atunci Nazaria. cele trei surori îşi reiau rolurile şi măştile iniţiale. personajul Aurori se bucură de prerogativele enunţiatorului primar.şi de putinţa – instanţei auctoriale. în mare secret. scoate în evidenţă luciditatea aparte a Auroritei şi rafinata cosntrucţie în palimpsest a spaţio – temporalităţii piesei. adunate în jurul sicriului. injuriindu-l fără reţinere şi dându-şi în vileag adevăratele sentimente faţă de José Rosario Antuňez Valdivieso. La un al doilea nivel se află dubla ipostaziere a celor paru femei. dar şi de posibilitatea de a purta ideologia majoră a piesei. adevărata natură a fiecăreia face posibilă existenţa a patru scene lăuntrice. cum eu sunt văduva îndurerată. că de aia sunt văduva îndurerată. Ulpiana crede că a presărat arsenic pe bomboanele pentru priveghi din care toate surorile mănâncă. neîndoielnic. Nazaria cea plină de ură dialoghează cu spiritul mortului. ca personaje ce trăiesc într-o paratopie stabilă. se reinstalează. aşa că încep eu. satul şi obiceiurile rigide care reglementează raporturile interumane. credibilitatea şi efectul. sau îl salvează. Daria. Iar Ulpiana moare. Iată secvenţa în care. În compensare. în afara cărora toată istoria îşi pierde consistenţa. Piesa de teatru ad-hoc are o dublă miză: eliminarea necesară a Ulpianei şi pedepsirea Dariei. Spaima de moarte prin care trec Nazaria şi Daria. şi..

TERMENII CHEIE AI ANALIZEI TEATRULUI. Unica podoabă de pe pereţi o constituie cele trei ferestre. tăbăcită şi crăpată de vreme. pp. În depărtare se aude ropotul ploii şi lătratul câinilor. Dunod. pp. înmărmurite.fr/Lectures_du_genre_3/litvan.html [16] Iliescu-Gheorghiu. 107 [18] “Camera este imensă.cit. se simte valul trecerii anilor. şi. simbolic. p. Iaşi. p. Să ma simt eu mereu prost din cauza ta. cit. că asta ai 229 . Iaşi. 2008 [17] Antochi. Să ies mereu ca păduchele în frunte din pricina ta.” . PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. 2007. p. Dominique.html http://www. ROLUL ELEMENTELOR CULTURALE ÎN CONSTRUIREA UMORULUI: RESURSE FOLCLORICE ŞI RELIGIOASE ÎN TEXTUL DRAMATIC AL LAILEI RIPOLL. 185 [12] Ubersfeld.blogspot. p. Dominique. 186 [14] Idem. tot mocăit eşti. 75. [. asupra ipostazelor pictate în venin şi fiere ale eternului feminin. şal cu ciucuri.fr/Lectures_du_genre_3/introduction.). Cătălina (ed. pp.).. Dominique. Dominique. Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed.. ciorapi şi pantofi fără toc. p. Iaşi. Dominique. DISCURSUL LITERAR. Institutul European. 1987. Anca. La toate alea pe ultimul loc. Poartă fuste largi din stofă groasă. LE CONTEXTE DE L'OEUVRE LITTÉRAIRE. 2007. Laila.]. bluze încheiate până-n gât. cit..lecturesdugenre. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS. În privirea lor. care încheie istoria şi lasă să cadă cortina. p. ed. Anca. 93 [5] Cosăceanu. Şi Maingueneau. art.vărsat propria ură asupra Nazariei şi a Dariei. 222 [10] Scenografia se corelează cu ideea conform căreia “situaţia în cadrul căreia opera se enunţă nu este un cadru prestabilit şi fix”. Paris.lecturesdugenre. p. 37-38 [9] Apud Maingueneau. op. Dominique. Anne. în STUDII ŞI CERCETĂRI LINGVISTICE. Leneşîlule. p. 224 [11] “Un autor se adresează unui public prin prezentarea unei piese” şi “un număr de personaje dialoghează într-un cadru enunţiativ considerat autonom de reprezentarea ca atare a piesei” . [22] Finalul piesei stă sub semnul replicii Nazariei: “Aici nu s-a întâmplat nimic” [23]. parcă. 1999. Dominique. să-şi revendice autoritatea: “Întuneric. DISCURSUL LITERAR. 1993 [2] Maingueneau. în Iliescu-Gheorghiu. în Iliescu-Gheorghiu. DISCURSUL LITERAR. sunt foarte bătrâne. V. Aşezate în partea stângă.html [3] Idem. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE p. “ceea ce este spus de text presupune o scenă de vorbire determinată pe care textul trebuie să o valideze prin enunţarea sa” – în Maingueneau. 1996. Dominique. Ultimul cuvânt îi revine instanţei auctoriale decise. [.. 189 – 190 [15] http://iubiriotravite. Cătălina (ed.]. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE.. Aerul începe să miroasă a mort. au faţa ca de pergament.. 87 [6] Idem p. cele trei surori psalmodiază. Cătălina (ed.” [24] NOTE [1] Maingueneau.. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS. [. nr. Paris. ţi-e totuna să dai ortul popii ori s-ajungi la spartul târgului.. cu obloanele zăvorâte. când e să treci în lumea celor drepţi. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. Toată viaţa la fel. 6. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. Bucureşti.Ripoll.. 95 [4] Idem. sumbră şi apăsătoare în conacul vechi din sătucul acela neînsemnat. p.în Maingueneau.). PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE.com/2010/06/laila-ripoll-despre-atra-bilis-iubiri. 129 [19] Idem. şi un tablou argintat reprezentând Cina cea de Taină. p. Comentarii interesante asupra acestui studiu se regăsesc la următoarele adrese: http://www. 37 [13] Maingueneau.]. 133 [20] “Nazaria: [..]. 36-37 [7] Cosăceanu. Cheiron. Institutul European. 75 [8] Apud Maingueneau. Institutul European. ENUNŢAREA – REPERE SEMIOTICE. PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR. PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR. Roxana – Mihaela.. p. Seuil.

în Iliescu-Gheorghiu. Iaşi: Institutul European Maingueneau. et ľuniverse fictionel que chaque texte littéraire produit. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS. I-ai astupat gura. Cătălina (ed. . DISCURSUL LITERAR. Bucureşti: Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed. Anca (1987).. politiques. Aveai pământ sub unghii pentru că i-ai astupat gura.com/2010/06/laila-ripoll-despre-atra-bilis-iubiri. care mai degrabă dădeau resturile la ccâini decât mie.html Iliescu-Gheorghiu. complique de plus les aspects de la paratopie et ses rapports avec le niveau textuel de ľénonciation.fost toată viaţa. scène d’énonciation. 141 [21] “Aurori: Nici să sugă n-a avut timp. TERMENII CHEIE AI ANALIZEI TEATRULUI. nr. FIEL Pour concilier le rapport du contexte extérieur de ľoeuvre littéraire et la dimension spatio-temporelle que le texte fictionnel construit par des stratégies tout particulières. Anne (1999). Cheiron Maingueneau. Dominique (2007). Roxana – Mihaela...] Apoi ploua şi tu aveai pământ sub unghii. Cheiron Cosăceanu.) (2008). Dominique (2007). p. ENUNŢAREA – REPERE SEMIOTICE. 183 [22] ] “Ulpiana: José Rosario Antuňez Valdivieso! Mă auzi? Am să joc pe mormântul tău. la pièce de théâtre de ľEspagnolle Laila Ripoll. ROLUL ELEMENTELOR CULTURALE ÎN CONSTRUIREA UMORULUI: RESURSE FOLCLORICE ŞI RELIGIOASE ÎN TEXTUL DRAMATIC AL LAILEI RIPOLL. ethiques etc. p. discours théâtral.lecturesdugenre. Joia la orele patru dimineaşa. şi domnul leneveşte şi n-o ia din loc. Iaşi: Institutul European Ubersfeld. à cause du processus multiple d’énonciation et des scènes énonciatives multiples que le texte dramatique et le discours théâtral produisent. [. qui ľaccompagne. Cătălina (ed. personnage littéraire. care l-a ridicat pe fratemeu.blogspot. Dominique (1993). ca să nu uiţi cum era când puneai mâna pe mine. în STUDII ŞI CERCETĂRI LINGVISTICE. Criminalo! Criminalo!” .”– în Idem. Associée à ce que le chercheur nomme scène d’énonciation. şi pe al doctorului. Am să joc pe groapa popii care n-a vrut s-o îngroape pe mama. chiar dacă nu plângea. FIEL.html http://www.html http://www. care ne lăsa să murim pentru că nu aveam cu ce să-l plătim. şi pe mormântul jandarmului.. Iaşi: Institutul European RÉSUMÉ: PARATOPIE . la paratopie assure la médiation permanente entre un paradygme culturel et les conditionnements sociaux.) (2008). c-a prins un iepure pe moşie. 6 http://iubiriotravite. un leneş profitor. şi pe al tuturor puilor de curvă din satul ăsta de căcat. Dominique Maingueneau met en circulation et définit le terme de paratopie. PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR. şi mă cac şi pe poftele de moşneag desfrânat ale răposatului. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. Dominique (1996). Mă dureau poalele pentru că erau pline de sânge. şi pe carnea uscată a curvelor ăstora bătrâne. Mă durea pieptul pentru că era plin de lapte.lecturesdugenre.în Idem.. Mă cac pe toţi morţii voştri. că se omorâse.ENONCIATION ET PERSONNAGES DANS LA PIECE DE LAILA RIPOLL. 213 [24] Ibidem BIBLIOGRAFIE Antochi. p.fr/Lectures_du_genre_3/introduction. 207 [23] Idem. Paris: Seuil Maingueneau.fr/Lectures_du_genre_3/litvan. şi pe cel al boieroaicelor de la Conac. Mă durea carnea pentru că era plină de spaimă.” în Idem. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. 230 . Mots-clé: paratopie. Bucureşti: Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed. p. Paris: Dunod Maingueneau. LE CONTEXTE DE L’OEUVRE LITTÉRAIRE. texte dramatique.

they are not complicated with metaphorical constructions. Directive speech acts may be performed using positive imperatives such as: “Don’t need this or this…you are doing okay. [2] The term speech act covers “actions” such as: “requesting. Military and civilians are significantly different. Military communication counts on good and clear communication Although the theory of Speech Acts proposed by Searle [1] is intended to be completely general. just as lack of certain forms of communication can contribute to the outbreak of violence. they are used considerably in the military context.” “informing” and “complaining.” We may also view responses to challenges as assertive speech acts. [4] Other examples could be: Captain Harris: “Sky Six reports a fresh company of NVA moving across from Cambodia to this blue line.” or “there are no enemy within 1000 metres. requesting). do what he does!” (war film Platoon). The importance of speech acts in the military use has been acknowledged especially in military training.Elena FUIOREA Universitatea Pitesti MILITARY SPEECH ACTS AND SPEECH ACT VERBS The role of communication is recognized in international relations in theory and practice.” “Chopper’s on the way Gardner. expressives and declarations. Searle [3] classifies speech acts into: assertives. directives. Some are in the form of declaratives (statements): “Elias. Hawkins. They are likely to be more formalized and more terse than those of everyday discourse.” “Bravo Six. Hawkins): “Lt. in the speaker’s belief. we can see the difference from their speech. Both hostility and cooperation between states are realized through communication. you take your squad and I’ll take Tex and Francis from your squad. such as: Captain Harris (to Lt. military speech acts are different from those in general use. Examples might be “18 platoon is at the Bridge Farm. there is a bunker here. Assertive speech acts serve to make an assertion that. Obviously. which are classified as directives. you take this area to the rubber plantation…” (Platoon). This may reduce misunderstandings in the line of order.” According to Salt. 231 . their form. requesting and suggesting: “Take rations for 72 hours” and “I want you to go to 18 platoon’s location” (war film Platoon).” “commanding. while a burst of fire asserts the other. But certain forms of communication can forestall or resolve conflict. Directive speech acts direct the interlocutor to do something.” (Platoon) The directives which are performed in declarative positive sentences are used to make the command more polite. the effective effects they can provide and how they are expressed by the interactants. History has noted that some misunderstandings in wars were due to the effect of unclear speech acts (commanding. especially during conversations. We can find details about the types of speech acts. ordering. some proposition is true. they are used to give orders or make requests and to get the hearer do what the speaker wants the hearer to do. you gonna be okay…” (Platoon). In “All Quiet on the Western Front” by Erich Maria Remarque. Just stick close to Tex.” War films are normally characterized by the excessive use of commands. military speech acts are typically rigid and as a result. When asked “who goes there?” the reply “friend” asserts one thing. However. hang in there. Katczinsky reports that almost half of the company have been lost: “There’s 80 of us left. These include commanding. Military tend to act and behave in accordance with certain norms and values that are admitted by the reference institution. commissives.

Next sonofabitch I catch coppin’ z’s in the bush I’m personally gonna take an interest in seeing him suffer –I shit you not…” (Platoon). Indirect speech acts may lead to misunderstandings as the intentions of the speaker are not always made clear.” An instance of the latter is “well I’ll be dipped in shit – new meat! Sorry bout that boys – ‘sin loi’ buddy…you gonna love love the Nam.” whereas the second is subject to a favorable response from the hearer such as “offer. You don’t sleep on no fuckin’ ambush. to define command relationships or to assign names to things such as control measures.” “sympathy. examples like: “The password for tonight is Pomegranate” and “Your platoon is the company main effect” are often discovered and are quite common. Fraser [5] subdivided these acts into two: those without any further preconditions such as “promise” and “swear. I'm going to take one of you volunteers apart . okay. Declarative speech acts declare something to be so.Commissive speech acts commit the speaker to some future action. You be cool now and I’ll introduce you round to some of the “heads. This type is classified as commissive – promise – a positive speech act. They are used to enter into contractual agreements for future performance. The point here is that the making of the utterance (if the speech act is successful) in itself accomplishes its meaning. In constructions containing “will” the speaker explicitly expresses his intention to perform a future action. Expressive speech acts express the psychological state of the speaker. don’t yell out.” and can be in the forms of statements of pleasure. They state what the speaker feels. and ensuring the psychological welfare and fighting morale of their soldiers is a key task for officers and NCOs (non-commissioned officers). A sentence such as “Yo getting there Taylor. politeness is not much considered. these seem to be the least interesting class of speech acts from a military perspective.” “propose” and “bid.” or “I am determined to carry on with this operation. for fucking ever” (Platoon). In battle. in order to avoid misunderstandings. Examples might be: “I am sorry to hear of 18 platoon’s casualties. since the most important thing is that the soldiers understand the order clearly.find out what makes you leave school and join the army.” At first sight. the use of performative verbs is more rare than with directives. shit for brains. Just as with directive speech acts. In undertaking commitments. We’ll get to you” (Platoon). Commissive speech acts are performed in the form of declaratives such as follows: Elias (to Chris and Gardner) “Case somethin’happens to you. [6] Fraser [7] terms these acts differently as “evaluatives” and states that they may include “regret. you get separated or lost. However. They may be used to designate people or units to certain roles. man.” An interesting example is offered by Katczinsky in “All Quiet on the Western Front:” “Some time. Most command speech acts are performed directly. joy or sorrow such as: “I’m sorry for falling asleep. British army commanders set a great deal of store on the “moral component” of combat power. Commissive speech acts can also be found in the form of a threat: Barnes to Crist: “…and that goes for you. In military use.” is an example of speech act expressed in the declarative form either as positive or negative. in a military context the success of declarative speech acts will presumably depend on the formal 232 . Sir!” (Platoon).

We must distinguish between speech act verbs like “order” and “promise. People perform speech acts in both spoken and written interaction. Language and communication do play some role in conflict. except in specific circumstances. For example. an “alert” is the conjunction of an assertion that some danger is imminent and of a directive suggestion to the hearer to prepare for action in order to avoid misfortune. Other illocutionary acts include warnings. Indeed what constitutes a legitimate concept of “war” can only be established in linguistic activity. In analyzing speech act verbs.authority of the speaker. A very important relationship for the logic of conversation is the relation of interlocution that exists between the protagonists of the speech act. For example. A declaration of war is a speech act. [8] Commands are classic instances of illocutionary acts. They are appropriate however in situations demanding brevity. command utterances do not convey sadness or fear. the decision to mobilize military force can only be executed through the verbal activity of the political elites. Speech acts which employ bald on record strategies are usually avoided in everyday conversation. [12] Some performative verbs are systematically ambiguous between several illocutionary points.” that are essentially hearer directed. in the military language. One way to account for this is to regard emotional expression as dependent upon the illocutionary force of the utterance. and in such cases it is therefore seen as congruent in that there is an accurate fit of function and form. as in military commands or in emergency messages. alerts and reports. who possess the legitimacy to issue mobilization orders. In contrast to the commands (directives) in general use. that can only be set in motion and continued by verbal activity. An “order” is always by definition an order to someone. It is well-known that the imperative is the conventional way of issuing military commands and other orders backed by some authority. Both these instances are cases of speech acts. [10] English has in its military lexicon a number of speech act verbs whose meanings serve to determine the possible illocutionary forces of the utterances of their sentences. for example. Commanders will only be able to nominate elements under their command as being the main effort. Sometimes people announce their illocutionary intentions using phrases which 233 . because they directly threaten the face of the addressee. we can determine how the set of illocutionary forces is lexicalized in the English vocabulary. and the hearers in a context of utterance. In English. Another example is represented by the military operations. Thus. the proverbial shot-across the bows (of the Russian ships) had to force the missing illocutionary force of the verbal announcement with a signal from which the opponent could infer the seriousness of American intentions. The indirect communication is particular to military contexts: in the Cuban missile crisis. most commands that are made are based on orders and the subordinates have to carry out those commands. definitness and prompt action due to urgency. the speakers. [9] The extent to which emotion is conveyed depends upon the style of speech that the speaker is employing. as in the military language. Some of the theoretical distinctions in the analysis of English speech act verbs derive from the fact that there is no one-to-one correspondence between actual illocutionary forces and speech act verbs. even when the speaker gives an order to himself. where the yes/no questions are commonly used to soften or make utterances polite and to ask the cooperation of addressees in doing something. verbal activity that actually constitutes action. Wars would not be wars unless certain verbal practices constituted the “institutions” of war. [11] There are semantic relations of entailment between military English performative sentences in virtue of the meaning of their main performative verbs. we normally avoid the imperative.

.” 1040 [3] Searle. J. Longman: London. in: “Proceedings of the AISB ’01 Symposium on Emotion. Thus. while invoking a position of authority or power over him (special mode of achievement). 21st-24th March. p. misunderstandings can easily occur. B.” is “to warn. “to give an order” is to demand the hearer to do something.S. In R. “To instruct” someone in the directive sense.). people referring to other things than were initially intended.G. 1969. An “alarm” (e. “To dictate” is to command with the highest degree of strength. Explicit performatives are common only in situations where it is important that a person’s intentions in saying something be absolutely unambiguous. 2001. Schmidt. D. Without bridging the gap between sentence meaning and speaker’s meaning. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language. 39 [2] Salt. M. p. p. and B. the mode of achievement is related to a preparatory condition to the effect that the speaker himself has the relevant instruction. J.A. 22-26 [4] Salt. or. The challenge is to communicate effectively and efficiently. M. Only the highest authority can dictate someone’s conduct. Peters (Eds. acknowledging oneself to have been defeated (this being a further propositional content condition). Logan. is to tell him to do something. J. “To capitulate” is to surrender with the added preparatory condition that we do not have enough strength.65 [6] Scheutz.D. Peters (Eds. 1-10 234 .C. R. authority or power remaining to negotiate terms.. “To alert.). Language and Communication. “a command” requires authority or at least pretended institutionalized power. B. Cambridge. Cambridge University Press: Cambridge. 1983.contain performative verbs. the present.W. to improve effective information flow between mission control centers. Cambridge University Press. in some cases.S. J. Rossetti. The Domain of Pragmatics. being unable to express beliefs and intentions in well-formed speech acts or communicate spontaneously and effectively in real-life military situations. p. In R. As part of this content condition. Rossetti. while “to issue a command” is just to give an order from a position of authority. NOTES: [1] Searle. J.).” whose propositional content condition is that some danger or concern is imminent (“a military alert”). R.D. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language..” University of York. D. Ingalls. and R. J. and B. Smith. Ingalls. “To surrender” is to “utter” in capitulation. “To report” is to assert to the effect that the propositional content is about either the past in relation to the time of utterance.g. so that there is an obligation of obedience to what is dictated. Speech Acts of War. 1969. The difference between “ordering” and “telling” is that the former is much stronger and this strength comes from the speaker’s being in a position of considerable power over the hearer. “a fire alarm. Linguistic skills combined with pragmatic knowledge help to avoid miscommunications with coalition partners and the local target audience. Unlike an order. In Richard.A. In this case.. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference. (Eds.” 1041 [5] Fraser. Speech Acts of War. “To surrender” is to declare that one ceases to contest and therefore yields totally. we often expect to be able to negotiate terms of surrender. while presupposing that one has the knowledge or information required (as an instructor) as to what needs to be done in the context of utterance. Smith. M.”) is a warning of immediate danger. J. Affective versus Deliberative Agent Control..G. We report on what has happened or on what is happening now. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference. Cognition and Affective Computing. We can give an order from a position of any kind of power.

R. L’anglais contient dans son lexique un nombre d’actes de langage-verbes dont les sens servent à déterminer les possibles forces illocutoires des énoncés. Speech Acts of War. The Domain of Pragmatics. Smith. Payot: Paris.). Scheutz.verbes nous pouvons déterminer comment les forces illocutoires sont lexicalisées dans le vocabulaire anglais.. Wright. Sue. B.” Saussure de F. cambridge: Blackwell Publishing Ltd Salt. 21st-24th March. les actes de langage appartenant au champ militaire sont plus formalisés et plus concis que ceux qu’on utilise d’habitude. Current Issues in Linguistic Theory. J. Cognition and Affective Computing. (1969). R. (1999). A. Peters (Eds. A. Current Issues in Linguistic Theory. J. actes de langage. Paul. (2003).115 [8] Vandenbergen. Cambridge: Cambridge University Press. On the Pragmatics of Communication.. 1985. Habermas. A M. 166. Paul. M. Cambridge University Press: Cambridge. J. (2001). J. (1983). Logan. Grammatical Metaphor. On the Pragmatics of Communication. Smith. (1966). RÉSUMÉ ACTES DE LANGAGE DANS LE DOMAINE MILITAIRE ET LEURS VERBES PERFORMATIFS La théorie des actes de langage proposée par Searle est généralement considérée complète mais elle est aussi utilisée en contexte militaire. Maeve Cooke. Miriam Taverniers. Foundations of Illocutionary Logic.[7] Fraser. Foundations of Illocutionary Logic.A.W. Quand même. Paris: Payot. Jurgen. BIBLIOGRAPHY Chilton. Language and Communication. B. Sue..C. D. force illocutoire. Language and Conflict. Dan. 1999. 333 [11] Saussure de F. and D. Searle. Maeve Cooke. MOTS-CLÉS : actes de langage militaires. Miriam Taverniers. p. A.G.).New York: John Benjamins Publishing Company. and R. p. p. leur forme. R. 179-183. 1983. Wright. Cambridge: Cambridge University Press. Language and Communication. Language and Conflict. p. 287 [9] Chilton. langage militaire. in: “Proceedings of the AISB ’01 Symposium on Emotion. M.D. les effets effectifs qu’ ils peuvent produire et la manière d’ expression des interactants).S. and B. (1985). (Eds. Fraser. and R.. Schmidt. Smith. [12] Searle. B. J. Ingalls. London: Longman.. p. 235 . In Richard. The Domain of Pragmatics. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference. 1998. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language. Vanderveken. Dan. Vanderveken. and D.W. (Eds. Multilingual Matters Limited: Birmingham.” University of York.. Longman: London. En analysant les actes de langage. Vandenbergen.verbes. Blackwell Publishing Ltd: Cambridge. Affective versus Deliberative Agent Control.C. communication indirecte. Searle. J. 2-3 [10] Habermas. Court de linguistique générale. In R. Rossetti. p. (1998). 2003. Loiuse Ravelli. 1966. J. In Richard.). Loiuse Ravelli. M.. Birmingham: Multilingual Matters Limited.. Jurgen. John Benjamins Publishing Company: New York. Grammatical Metaphor. Schmidt. Il est possible d’utiliser la théorie des actes de langage dans l’ entraînement militaire (trouver des détails sur les types d’actes de langage. Court de linguistique générale.

Gama acestora poate fi extrem de largă. de la cele mai recente iniţiative de încurajare a cetăţenilor europeni să înveţe mai multe limbi străine. care se constituie practic din termeni. morfologie. deci. legitimitate şi eficienţă al Uniunii. Activitatea de traducere a instituţiilor UE sporeşte gradul de deschidere. sintagme etc. să aibă acces la actele respective într-o limbă pe care o înţeleg. Republica Moldova TRIADA CONŢINUT / FORMĂ / CALITATE ÎN TRADUCEREA TEXTULUI JURIDIC COMUNITAR Graţie colaborării internaţionale şi schimbului de experienţă. continuă să rămână imperfectă. Acest gen de activitate îşi croieşte calea prin anii ’60 ai secolului al XX-lea. sinonimelor. în pofida faptului că a înregistrat importante progrese în ultimul timp. traducerea automată.). adică prezintă un grad înalt de tehnicitate. Dacă traducătorul a reuşit să transmită aceste nuanţe în textul-ţintă utilizând o limbă corectă din punct de vedere gramatical şi semantic. Actualmente. omografelor etc. precum sunt domeniile tehnice. Astfel. complexitatea lingvistică fiind o problemă care influenţează în mod direct sau indirect o întreagă varietate de sectoare ale politicii UE. Sarcinile lor exacte şi metodele de lucru variază în funcţie de rolul fiecărei instituţii. perfect legitim ca aceştia. inclusiv a textului juridic comunitar (TJC). ne permite să afirmăm că o bună traducere trebuie să exprime conţinutul textului-sursă. Atât cercetările în domeniu. să păstreze stilul acestuia şi să conţină formele de exprimare pe care le utilizează locutorii nativi ai limbii-ţintă. Calculatorul decodează. În viziunea noastră.Ludmila HOMETKOVSKI Universitatea Liberă Internaţională. Rolul serviciilor lingvistice în diferitele instituţii şi organisme ale UE este de a promova şi consolida comunicarea multilingvă în Europa şi de ai ajuta pe europeni să înţeleagă politicile respective. deoarece calculatorul nu este capabil să „deverbalizeze” (Seleskovitch. Chişinău. omonimelor. La nivelul Uniunii Europene (UE). cetăţenii Uniunii au dreptul să participe la construcţia europeană şi trebuie să poată face acest lucru în propria lor limbă. 1975: 37) şi să înţeleagă informaţia din mesaj. pentru a se perfecţiona şi extinde ulterior cu paşi rapizi. Astăzi este posibilă traducerea prin sistemele de traducere automată doar în domenii foarte exacte. activitatea de traducere dintr-o limbă în alta (dintr-un limbaj specializat în altul) a devenit o practică răspândită pe glob şi este în creştere continuă. putem aprecia traducerea ca fiind calitativă. se manifestă un viu interes faţă de chestiunile lingvistice. Ambiguitatea de sens. Mai mult decât atât. stilistică etc. apare traducerea automată care se bazează pe bănci de date ce cuprind un număr enorm de fişe multilingve pentru termeni. Pentru a asigura buna sa funcţionare. traducerea automată este inaplicabilă în traducerea textului juridic. Uniunea adoptă legi care se aplică direct cetăţenilor şi societăţilor din statele membre. dar nu şi deverbalizează. pentru problemele de limbă (semantică. Cu toate acestea. este. care nu 236 . precum şi instanţele naţionale.) şi de traducere (frazeologie. Maşina întâmpină dificultăţi enorme în traducerea polisemilor. cantitatea fişelor de diferite tipuri cifrându-se uneori la milioane. un loc notoriu în domeniul traducerii îi revine traducerii efectuate cu ajutorul calculatorului. până la introducerea unor noi limbi oficiale (LO) odată cu aderarea noilor state membre. cât şi practica profesională (inclusiv şi a noastră). un sistem multilingv ca acel al UE trebuie să se sprijine pe lingvişti profesionişti.

având drept rezultat prezenţa unor noţiuni şi concepte fără echivalenţe (de exemplu. Diferenţele în chestiune constituie o problemă majoră pentru actul adecvat de traducere. nu în ultimul rând. păstrarea formei şi stilului propriu pentru textul-sursă şi. Bergmans. este o întreagă problemă pentru maşină. magistrature du parquet. de asemenea. între diferite sisteme juridice. traducătorul foloseşte. de exemplu. în plină măsură. sursele terminografice specializate bilingve şi/sau plurilingve. rentabilitatea activităţii de traducere sporind considerabil. De aici. chiar dacă acestea din urmă fac parte din acelaşi sistem juridic. pentru reformularea unor pasaje etc. huissier de justice. 1988: 44. traducătorul poate să recurgă la folosirea unor dicţionare electronice şi a bazelor de date. cum ar fi transferul corect şi complet al conţinutului. 1979: 44. instituţiile. precum şi contextele de utilizare în vederea confirmării corectitudinii termenului ales. Aceste dificultăţi întâmpinate de jurişti sunt. Acest model ar fi o soluţie pentru traducerea textului juridic aparţinând 237 . fiind diferite pentru aceste sisteme (Koutsivitis. Cu regret. din păcate. Šarčević. deseori. aceste baze sunt enorm de scumpe şi nu pot fi consultate online gratuit. cât şi traductologii remarcă faptul că. retaparea cu ajutorul maşinelor de tipărit a variantei finale.md). există diferenţe structurale condiţionate de decuparea diferită a realităţii juridice. Šarčević. existenţa opiniei destul de răspândite printre jurişti despre intraductibilitatea unor termeni (Kerby. în primul rând. trust. aparţin unor organizaţii de autoritate în domeniu şi că autorii îşi asumă responsabilitatea în ceea ce priveşte conţinutul acestor produse terminografice. cu condiţia că sursele respective sunt credibile. Common law. se recurge la traducerea descriptivă (explicativă) sau se păstrează termenul în original. Cercetătorii insistă asupra faptului că principalele probleme în traducerea juridică decurg din necesitatea de a transpune mesajul dintr-un sistem juridic în altul. 1974: 273. definiţiile. 1982: 10. conseil de prud’hommes. Sistemul de traducere automată poate da doar o idee generală despre sensul unui text scris într-o limbă pe care nu o cunoaşteţi absolut deloc. 1987: 97. De asemenea. Atât juriştii. necesitatea creării propriilor baze de date (Vezi. corectarea greşelilor de tipar etc. procedurile etc. în engleză. de obicei. Gémar.prezintă dificultăţi insurmontabile pentru traducătorul personalizat. oricum în sarcina traducătorului rămân alte probleme de rezolvat. considerăm triada conţinut/formă/calitate drept o condiţie obligatorie şi indivizibilă în realizarea traducerilor juridice comunitare. Pentru transferul corect al sensului juridic. equity. 1985: 28). în franceză). Bineînţeles că toate aceste operaţiuni care până nu demult prezentau o adevărată problemă (transcrierea manuală. 1997: 233) şi justificarea de către aceştia a împrumutului şi a calcului semantic.) odată cu apariţia calculatoarelor au dispărut din activitatea traducătorilor. cunoştinţe elementare a dreptului ca atare. David. Dumon. abordarea problemelor legate de traducerea textului juridic presupune. valabile pentru traducător. De aici. Din acest punct de vedere. originile istorice. deoarece acesta din urmă necesită competenţe specifice pentru a efectua transferul realităţii juridice-sursă în realitatea juridicăţintă. calitatea traducerii în textul-ţintă. 1991: 293.ulim. În cazul în care echivalentul respectiv lipseşte în dicţionare. deoarece traducerea juridică este o cofruntare a diferitor ramuri de drept. În opinia noastră. Este evident că traducătorul poate să recurgă la ajutorul maşinii ca instrument de redactare şi formatare tehnică a textului. riscul de interpretare greşită fiind destul de ridicat. Chiar dacă admitem că sistemele juridice ale celor 27 de state membre ale UE sunt perfect armonizate şi că traducerea TJC nu ridică problema diferenţelor de sistem. baza de date terminologice InfoTerminographe Communautaire disponibilă online gratuit pe blog-ul autoarei: lhometkovski.

Traducătorul acquis-ului comunitar are sarcina de a traduce texte legislative publice (tratate. de formare a cuvintelor. traductibilitatea este o stare de drept. (. repetiţia şi respectarea cu stricteţe a structurii şi a regulilor stilistice sunt semne de bună practică. Competenţa gramaticală presupune cunoaşterea regulilor de cod... convenţii. Instrumentele electronice de traducere asistată sunt foarte utile în acest scop. de vânzare-cumpărare a proprietăţilor etc. contracte de căsătorie. apoi ea constă în căutarea celei mai bune adecvări cu putinţă între resursele proprii limbii-gazdă şi cele ale limbii de origine. de contrasens.. şablonul) cu textul-sursă. 3. Competenţa discursivă presupune capacitatea de a combina forma şi sensul pentru a obţine texte scrise sau orale de diferite genuri. politică şi administrativă. cu un caracter unitar. abilitatea de a percepe sensul real conferit de subiect. Competenţa strategică presupune stăpânirea strategiilor de comunicare. modelul mai modest propus de von Humboldt.unui singur stat. nu merită să preţuim modelul orgolios al “spolierii egiptenilor” (.) În instituţiile europene. 2. 1. 2005: 48). Observaţiile lui P.) Ea [traducerea] presupune mai întâi existenţa unor traducători bilingvi. ci. fapt care permite identificarea exactă a oricărei părţi din original. cu scopul eficientizării comunicării.) şi nu texte juridice private (acte notariale.). dreptul transnaţional necesită un transfer al conţinutului. de scopul interacţiunii etc. al înălţării propriei limbi la nivelul geniului limbii străine. prin concepte şi categorii care sunt caracteristice universului lingvistic din întreg spaţiul comunitar. de pronunţie/scriere pe litere şi de structurare a propoziţiilor. este oportun să amintim că P. În această ordine de idei. sociolingvistică. se traduc documente de natură legislativă. or.).. de vocabular. discursivă şi strategică (Bell. ca o condiţie a priori a comunicării intelectuale: “Traducerea este o stare de fapt. De exemplu. în acest sens. mai degrabă. în culegerea de acte normative comunitare în limbile română. (. Actele dreptului comunitar respectă cu stricteţe această regulă. De aceea. 2000: 5960) . 4. mai ales atunci când este vorba de creaţii originale ce constituie o provocare pentru limba gazdă” (Ricoeur... Specialiştii recunosc că un traducător profesionist trebuie să dea dovadă de următoarele competenţe: competenţă gramaticală. care sunt complexe şi extrem de riguroase în ceea ce priveşte forma şi conţinutul. de statutul participanţilor. protocoale etc. de nonsens. directive. Ricoeur a formulat chiar un principiu al “traductibilităţii universale”.. Documentul tradus trebuie să corespundă formal (avem în vedere structura. capacitatea de a produce şi de a inţelege enunţurile în context. Competenţa sociolingvistică presupune cunoştinţe de semiotică. engleză şi franceză observăm paralelismul strict al alineatelor în toate cele trei limbi: Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale Directive 2001/84/EC of the European Parliament and of the Council of 27 September 2001 on the resale right for the benefit of the author of an original work of art 238 Directive 2001/84/CE du Parlement europeen et du Conseil du 27 septembre 2001 relative au droit de suite au profit de l’auteur d’une oeuvre d’art originale . Ricoeur au o foarte clară aplicabilitate şi în domeniul traducerii TJC. deoarece dreptul comunitar se fondează pe valori şi principii comune pentru întreaga arie geopolitică. Traducătorii (inclusiv de texte juridice) trebuie să evite comiterea greşelilor de sens.

Folosirea tuturor LO îmbunătăţeşte transparenţa. Faptul coredactării paralele decurge chiar din textele tratatelor: Prezentul tratat. având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. prin urmare. le droit de suite (. care. Having regard to the Treaty establishing the European Community. legitimitatea şi eficacitatea Uniunii şi a instituţiilor sale. dreptul de suită (. Din contra.. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene consacră în legislaţia primară principiul potrivit căruia instituţiile UE trebuie să comunice cu interlocutorii lor din statele membre în limba oficială aleasă de aceştia. 95. spre deosebire de engleză şi franceză. comunicările cu autorităţile naţionale. La momentul adoptării directivei date...) Totodată. vom preciza ca versiunea engleză şi cea franceză a actului dat (directivele făcând parte din legislaţia europeană care se aplică direct tuturor cetăţenilor UE) nu sunt traduceri în sensul direct al cuvântului. franceza. Dezbaterile în parlament au loc simultan în toate LO ale UE. principii şi reguli. parlamentarii.) (1) Dans le domaine de droit d’auteur.. au fost elaborate modalităţi de redactare legislativă: redactarea bilingvă şi redactarea paralelă (coredactarea) (Bergeron. va fi depus în arhivele (. Luându-se în considerare dificultăţile şi riscurile traducerii. nu era una din limbile UE şi. hotărârile adresate persoanelor fizice sau juridice şi corespondenţa) nu sunt traduse decât în limbile necesare. versiunea română este o traducere..PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE. limba română. Parlamentul European.) (1) In the field of copyright. the resale right (. Textul juridic care defineşte politica lingvistică a UE este Regulamentul nr. În plus. enumerând limbile oficiale şi stabilind când şi în ce condiţii trebuie folosite. actele comisiei se traduc. denumit Tratatul de la Lisabona. Alte documente (de exemplu. se enumeră în ordine alfabetică toate LO ale UE). multilingvismul se impune încă de la început. vu le traité instituant la Communauté européenne.) 239 . fiecare în limba lui. include membri care au nevoie de documente de lucru în propria lor limbă: în acest context. în special art. în limbile bulgară (.. dar prezintă rezultatul unei coredactări a actelor comunitare paralel în toate LO ale UE la momentul edictării actului. fixează regimul lingvistic al Comunităţii Economice Europene.. THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL OF THE EUROPEAN UNION. Whereas: LE PARLEMENT EUROPEEN ET LE CONSEIL DE L’UNION EUROPEENNE. textele redactate în aceste limbi (the texts in each of these languages/les textes établis) fiind egal autentice.. redactat într-un singur exemplar (drawn up in a single original/rédigé en un exemplaire unique). et notamment son article 95.. 1/1958 al Consiliului. redactate mai apoi în fiecare limbă. prin urmare.. Întrucât: Considérant ce qui suit: (1) În domeniul dreptului de autor. 1995: 48-49). and in particular Article 95 thereof. modificat. Comisia Europeană lucrează zilnic în trei limbi (engleza. articulând noţiuni. germana) şi nu foloseşte toate LO decât în scopul informării şi al comunicării cu publicul.

de regulă. 27 September 2001. deşi DEX-ul atestă şi forma „Preşedintă”. dar exprimat într-o altă limbă decât cele 23. Evident. Traducătorul este obligat să ţină cont şi de aceste aspecte în formatarea traducerii sale. Elementele menţionate mai sus au o importanţă majoră în traducerea textelor comunităţii europene şi se aplică uniform în toate limbile UE. c) Semnalăm. Fontaine. în lipsa unei echivalenţe. b) Totodată. Fontaine – The President N. textele UE reprezintă un întreg. f) Actele europene.PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE (şi nicidecum PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UE). astfel încât nu pot conţine înterpretări ambigue şi. din standardul aplicat de fiecare limbă în scrierea denumirilor organismelor internaţionale. d) Toponimele şi datele calendaristice care figurează în actele europene se traduc în conformitate cu normele în vigoare: Fait à Bruxelles.Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE (şi nicidecum Directiva Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene (sau UE) 2001/84/CE).(Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (2007/C 306/01). dacă în cazul unor traduceri se poate beneficia de o anumită marjă de manevră (de exemplu.. A se compara. ele făcând parte din document. e) Numele proprii de persoane îşi păstrează forma originală. În baza fragmentului din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE citat supra. Prin urmare. rolul lui fiind să transmită voinţa legiuitorului prin prisma triadei conţinut/formă/calitate. de cel mai înalt responsabil. Traducătorul nu are această libertate. redarea cu precizie a conţinutului în integralitatea sa este o regulă generală pentru toate tipurile de traduceri. trunchierea şi folosirea abrevierilor (sau invers desfăşurarea) fiind posibile doar în textul original al legiuitorului. La convention de Berne – Convenţia de la Berna – The Berne Convention etc. de exemplu). iar européenne – cu minusculă). Acest fenomen nu violează paralelismul pus în discuţie şi reiese din specificul fiecărei limbi concrete. vom semnala unele caracteristici proprii pentru traducerea TJC în limba română: a) Denumirile organelor emitente se traduc în limba română în forma lor originală. se semnează către toţi reprezentanţii acestora. „textele redactate în aceste limbi fiind egal autentice”. de exemplu. se impune principiul suprapunerii absolute a aceluiaşi conţinut. Cu toate acestea. observăm paralelismul grafic ce ţine nu doar de alinierea textului. Semnalăm că forma feminină „La présidente” se traduce în română „Preşedintele”. Directive 2001/84/CE du Parlement européen et du Conseil . emanând simultan de la mai multe organisme. în consecinţă. the Treaty establishing the European Community (European şi Community – cu majuscule) şi le traité instituant la Communauté européenne (Communauté – cu majusculă. mai exact. în acelaşi timp. Traducătorul nu poate omite numele sau funcţiile din act.: LE PARLEMENT EUROPEEN ET LE CONSEIL DE L’UNION EUROPEENNE . necoincidenţa ortografierii denumirilor de organisme internaţionale din perspectiva utilizării literilor iniţiale din cuvinte. sau Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (Comunităţii şi Europene – cu majuscule). ele toate având statut de texte originale („a single original”/„un exemplaire unique”). se pot 240 . scrierea completă a cuvintelor cu majuscule etc. Ex. Atunci când se traduce un act juridic comunitar într-o limbă neoficială (rusa. 2008: 176]. Fontaine – Preşedintele N. 27 septembrie 2001 – Done at Brussels. le 27 septembre 2001 – Adoptată la Bruxelles. traducătorul fiind obligat să cunoască şi să respecte normele corespunzătoare ale limbilor din care şi spre care traduce. dar şi de modelele de formatare ale acestuia: utilizarea caracterilor aldine în titluri. nu pot avea efecte diferite în statele UE. iar funcţiile deţinute de acestea se traduc: La présidente N.

în mod special. Le langage du droit. La traduction juridique: un cas d’espèce. Jacques (eds. p. Ana (2007). TJC este drastic în această privinţă. p. 9-14. Les grands systèmes de droit contemporains. cum ar fi lipsa de cunoştinţe indispensabile pentru a înţelege (!) textul. omiteri conceptuale (de sens). Frédéric (1991). vol. Bucureşti: Polirom. ca şi textul-sursă. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bell. cum ar fi referirile la alte acte etc. In: Revue internationale du droit comparé. el doar coparticipă în calitate de mesager al realităţii juridice la procesul de internaţionalizare). la rândul lor. cauzează. regulile privind aspectul funcţional-stilistic şi lexical-semantic al limbajului-ţintă. 1. In: Drept comunitar al proprietăţii intelectuale. Bergmans. L’enseignement d’une terminologie juridique étrangère comme mode d’approche du droit comparé: l’exemple de l’allemand. Langage du droit et traduction. Jean (1982). René (1974). fapt care elimină apariţia oricărei probleme de redare a sensului dacă traducătorul cunoaşte sistemul juridic. Teoria şi practica traducerii. traducerea TJC se va considera calitativă dacă traducătorul: a) va izbuti ca: conţinutul textului-sursă şi al textului-ţintă să fie acelaşi. Bruxelles: Nemesis. Delisle. Robert (1995). Français juridique et science du droit. 2008. de ordin extralingvistic. legităţile transformărilor gramaticale şi sintactice în traducere. După cum am menţionat anterior. Cât priveşte cele şapte procedee tehnice de traducere descrise în literatura de specialitate (Vinay şi Darbelnet. Aşadar. Munca traducătorilor permite. Bucureşti: C. omiterea unui fragment de text din diferite motive. Bruxelles: Bruylant. p. La traduction juridique et son enseignement: aspects théoriques et pratiques. Patrick (eds. 241 . In: META. Gérard et Vanderlinden. 90-110. Dumon. Jean-Claude (1979). In: Ingber. Théorie et pratique de la traduction. Montréal: Linguatech Collection et Conseil de la langue française. omiterea unor date speciale. Dreptul de autor şi drepturile conexe. Într-adevăr. Paris: Dalloz. La formulation du droit. etapele (Delisle. T. Gémar. In: Gémar. în măsura în care traducătorul nu creează norma. Bergeron. Bernhard (1987). Chişinău: ULIM. Kerby.). 24.). p. traducătorul nu are dreptul să-şi permită omiteri din text. p. cum ar fi neputinţa de a traduce ca rezultat al neştiinţei. 1984) şi nivelele (Guţu. Roger (2000). care pot provoaca conflicte juridice cu repercusiuni grave pentru toată zona de aplicare a acestui act oficial.). David. 176-198. 45-50. p. b) va cunoaşte: noţiunile juridice fundamentale şi comunitare pentru orientare în textul juridic. nr. mai degrabă. În acest sens. dificultatea majoră în traducerea TJC rezidă nu în probleme de ordin lingvistic. acestea au o clară aplicabilitate şi în traducerea TJC. traducerea efectuată să aibă acelaşi rezultat şi efect juridic. Essais de jurilinguistique.Beck. dar. Guţu. omiterile materiale (de exemplu. De aici decurge responsabilitatea traducătorului şi statutul acestuia de coredactor (nu vom confunda noţiunea dată cu cea de coautor. L’analyse du discours comme méthode du traduction. 35-53. 277-296. 2000). nr. Jean (1984). structura textului să conţină elementele inevitabile pentru tipul dat de TJC.H. Léon et Vassart. Jean-Claude. Directiva Parlamentului european şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale. 1. Ottawa: Ed. terminologia juridică în limbile implicate în traducere (considerăm terminologia comunitară ca absolut traductibilă prin stabilirea echivalentelor terminologice comunitare). UE să-şi respecte obligaţiile juridice în ceea ce priveşte comunicarea cu publicul.prezenta explicaţii sub formă de note în josul paginii sau de parafrazare chiar în interiorul textului). In: Snow. Le langage du droit. de l’Université d’Ottawa. 2007) traducerii.

Jean-Paul et Darbelnet. nr. Despre traducere. New Approach to Legal Translation. 53-201. Šarčević. texte juridique. 1. Le point de départ de cette recherche est l’ analyse de la nature de la loi qui influence le procès de rédiger et de traduire les textes juridiques. In: Revista română de Drept Comunitar. langue et mémoire. 127-133. Paul (2005). Iaşi: Polirom. Šarčević. Langage. MOTS. Seleskovitch. Vassilis (1988). Paris: Minard. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (2007/C 306/01). nature du texte juridique. 242 . Jean (2000). Danica (1975).Koutsivitis. Susan (1997). Ricoeur. Translation of culture-bound terms in laws. Paris: Didier. La traduction juridique comporte deux obstacles majeurs : le premier regarde les différences dans le système judiciaire et le deuxième signale les différences dans le système linguistique. L’article suggère quelques moyens possibles de résoudre les problèmes qu’on rencontre dans l’activité de traduction. In: Multilingua. RÉZUMÉ LA TRIADE CONTENU/FORME/QUALITÉ DANS LA TRADUCTION DES TEXTES JURIDIQUES COMMUNAUTAIRES L’ auteur de cet article analyse les conditions considérées nécessaires pour la traduction des textes juridiques. p. Etude d’un cas: la traduction des textes législatifs des Communautées européennes et en particulier à partir du français vers le grec. nr. Stylistique comparée du français et de l’anglais. 2008. Vinay. Susan (1985). p. réalité juridique.CLÉS : loi communautaire. Paris: ESIT. Thèse de dr. The Hague/London/ Boston: Kluwer Law International. surtout la traduction des textes appartenant au domaine de la loi communautaire. 3-4. traduction du texte juridique. La traduction juridique.

Memorable characters. giving his characters names that were puns.Petru IAMANDI. 1979: 105). Albert McKisco sounds like “gasoline or butter. crude character. In Tess of the D’Urbervilles. Tess was originally called Sue but Thomas Hardy finally decided that Tess had the right ring. a bestselling and award-winning US author of both fiction and nonfiction) says: “A memorable character name will not only define the book and shape the story. Some authors can’t even begin to write until their character has the exactly right name. In Twelfth Night. of course. others change their minds several times times during the writing of the first draft. Sir Andrew Aguecheek sounds like a sickly faced person. One of the hardest things an author has to do. Malvolio hints at “evil wishing” (from the Latin male volente). Tommy Barban. or because it was well chosen and contributed to the novel’s effect? It has been argued that both Horace Benbow and Quentin Compson are shadows of William Faulkner himself. and an indication of his function as Everyman/Prometheus. luck and magic. But all these authors have one thing in common: Characters have to be called something. Universitatea „Dunărea de Jos”. Campion. 2005: 2). The names of some of Shakespeare’s characters can also provide clues as to what they are like. Benvolio suggests someone who is well-intentioned. who was campy. As Sherrilyn Kenyon (b. Sir Tony Belch suggests an earthly. The name of Patrick White’s hero in The Tree of Man is Stan Parker. which means “Christ bearer” and this is both ironic. In The Two Gentlemen of Verona. places. particularly from his friend Nathaniel (“gift of God”) (Maybury.” Fitzgerald said. Galaţi ON CHARACTER NAMING For a book lover there is nothing more fascinating than the way in which authors write their stories. and ideas to create a unique. but with good reason. the barbarian. events. is finding the right names for his characters. Dick Diver. fictional world. 1965. in view of Christopher’s character. and a bringer of dreams. How they combine people. which has important symbolic associations relevant to the book: Stan is the Old English word for stone. William Golding calls the hero of his book Pincher Martin Christopher. memorable if posssible. Some create elaborate family trees to the fourth generation. as they make decisions about characters’ actions and reactions. saying something significant about human existence that will help the reader better understand himself and the world he lives in. In Tender Is the Night. while Mercutio suggests a mercurial temperament. apart from devising the plot. and. Some authors think of the name first. 243 . Feste. Parker has associations with land transformed into parkland. or Mercury messenger of the gods. in Romeo and Juliet. a trickster renowned for eloquence. and the name suggests their character’s personality. his naval nickname is also interesting in that it illustrates Christopher’s character as a stealer – he takes what belongs to others. someone festive and quick-witted (from the Latin festinare). but these two very different-looking and different-sounding names have two quite different effects on the reader in the contexts of Sanctuary and The Sound and the Fury. who dived from high to a low place in life (Madden 1988: 112). with the Garden of Eden. Francis Scott Fitzgerald enjoyed. others seem to resent the necessity of naming and use the same names over and over in unrelated books. Do we like Holden Caulfield’s name only because A Catcher in the Rye deeply affected us. but it should invoke an instant image in the reader’s mind” (Kenyon.

Shallow and Silence. which is a formal sounding of Victoria.I. Major guidelines. known as “El Matamoro” (the Moor killer) (Gibson. that is capturing the character’s personality. Valentine. Of course. and on through the nineteenth century with Emma. the author could not have found a better name for her. she is extremely selective about who should use that name with her. Her last name points to her father’s Polish heritage. to the beginnings of the novel in the seventeenth century with works like Aphra Behn’s Oroonoko.I.Shakespeare’s audience would probably recognize the significance of the names of the two gentlemen. Madame Bovary. which is the first link that the reader will have to the story. quite a few of them. Eponymous characters. Thérèse Raquin. interestingly enough. Even in Shakespeare’s historical plays some characters are defined by their names. is sensitive about her name. James Bond. Adam Bede. Tristram Shandy. However. besides having its own unique harmony. for example. Valentine. Molly. Until recently. Keeping the character’s social status in mind. suggests ten major guidelines (Kenyon. the true. David Copperfield. bears the name of St. Keeping the character’s name consistent with his time period. innocent lover. conveys the character’s trademark arrogance. but the great Japanese classic of the twelfth century is The Tale of Genji. Proteus. In Othello. The Sorrows of Young Werther. but. Anna Karenina. Kenyon. Another sign of the way in which a character dominates attention in a story is the frequency of eponymous heroes and heroines. although in this case the charismatic secret agent usually introduces himself as “Bond. Emma. Lady de Winter is the cold and calculating villainess. that is varying the syllables between first and last names. Agamemnon. when they have acquired a certain amount of fame. 4. it was virtually unheard of to find European nobility named “common” names such as Sarah. Readers will be thrown off if they find a Sherri or Brandy in a tenth-century Viking novel set in Scandinavia. Iago reminds one of St. 1. Iago de Compostella. whose name symbolizes the ideal lover. young people who try their hand at writing fiction. They 244 . Rameau’s Nephew. 5.” which. 1999: 127). In Sara Paretsky’s V. Tom Jones. the female character V. Undoubtedly. Warshawski series (1982-2009). It goes back to the Greek tragedies (Oedipus the King. etc. Choosing a name in keeping with the character’s heritage and personality and/or trade. or the Royal Slave (1678) (Abbott. Pistol. Making the name harmonious. Bullcalf and Feeble in King Henry Part 2. 3. unless it is a time travel and they are from the modern era. which fits her tough private investigator reputation. Old Goriot. Jane Eyre. each author has his own naming technique (there is no such thing as a definite pattern) but. Daniel Deronda. In Alexandre Dumas’ The Three Musketeers. She refers to herself mostly as Vic. Cousin Bette. Pamela. Doll Tearsheet. Medea). Jonathan Wright has a much more attractive ring to it than John Wright. struggling hard for respectability. for example. the false character is a “shapeshifter. continues through the eighteenth century with novels like Robinson Crusoe. 2. Eponymous heroes are less common in Asian narrative traditions. Humphrey Clinker.” named after the deceitful Greek sea god who could change shape. even non-varied names such a Ian Fleming’s James Bond can work effectively. Capturing the persona. the patron saint of lovers. feel the need to share their experience with the newcomers. Featuring the protagonist in the title of a narrative has a long pedigree. In medieval China an oft-retold oral tale was the seventhcentury Story of Mulian. A few members of her family and friends sometimes call her Vickie. 2002: 125). 2005: 3-7) that transcend genre.

Avoiding the names others have made famous. if the story is meant to be humorous. since a substantial number of first names started out as surnames. Standard techniques for framing sets of alien names include the liberal use of apostrophes and the consistent use of unusual consonant formations. authors should not people the same chapter or a crowd scene with Carl and Cal and Carol and Carolyn. If one of the characters is a Latvian or a Turk. etc. The reader should be able to pronounce everything he reads. readers will get confused. Anne. he should use a nickname for him. 1938. Here are his own major guidelines (Block. etc.relied on the traditional names such as Elizabeth. plausibility is certainly sacrificed. Or using surnames as first names. Although duplication occurs in real life. Avoiding twisting the reader’s tongue. Devil. If the author uses known-world settings. If the author is writing a Western and he has a hero named Giles de Givrey. One of the best examples is Stephanie Laurens. Using nicknames. 8. all the men have traditional English noble names such as Rupert. He may not say it out loud but he will certainly be hearing it in his head. he might be the child of French immigrants who came out west to start a new life and were then murdered by the bad guy. Varying the names of the characters. although it is sometimes possible for him to “run a double bluff by giving bizarre alien creatures bathetically familiar names” (Stableford. that were recycled through their families. To stay historically accurate and yet give her characters names that would be evocative and sexy.. who uses nicknames to add an additional layer to her characters. An author should not get stuck on a letter or a rhythm. If he uses names that sound or look alike. 6. and it can throw him off-stride if he is unsure how it should sound. or Smathers and Smithers and Dithers and Mather. then the characters’ names can be as outlandish as the author can make them. does stress the fact that character names influence an editor’s buying or rejecting the story. 1948. Sylvester. This does not mean names have to be of the sort that every reader will pronounce identically. 5. 1997: 125). Lenghtly last names rather than short ones. an acclaimed American crime author). 4. Harry. If an author has a character that historically or culturally has to have a horrifically bad name. Explaining the name if it breaks the rules. Demon. Lawrence Block (b. Victoria. 9. it is easy to add an authentic note by picking a suitable name for him. Character naming in science fiction and fantasy. she nicknamed every one of them: Scandal. a British science fiction and critic) recommends that he should use slightly unusual names. 3. 245 . 2005: 146-159): 1. and uncommon names rather than common ones would do the trick. But if too many of the character names in a story are too interesting. In her best-selling Cynster series (2001-2009). it will most likely not ring true to the readers. Of course. Keeping in mind the genre. while admitting that the success or failure of a piece of fiction rarely depends on the names of the characters. A good encyclopedia comes in handy. In the case of Giles de Givrey. Avoiding the names of prominent people. Researching the ethnic names. the more exotic their names should be. 10. Avoiding confusion. Picking interesting names. 2. What is important is that the reader can assume he knows how to pronounce them. Brian Stableford (b. which are not at all romantic. 7. The more exotic his characters are.

It is not just a matter of utilizing names that the reader will believe were common in the early nineteenth century. Tolkien’s interest in Old English. it was Randall Flagg. giving images of darkness and maliciousness. Detta Walker. Childe Roland. is a tough. Dr. is a rather handsome rake. his family calls him Tony. Odetta Holmes is a woman with a dual personality. by Robert Browning. No hard. producing a ready-made set of exotic names.R. which. Another character is Regina Ashton. One of the evil magicians. and in the Dark Tower series it was Richard Fannin. fast rules exist for naming a romance character. who is a jokester and charmer. Kelly Ashton. and Chelestra (water). Johanna Lindsey keeps her readers and characters rooted in the tumultuous Regency period with her Malory series (1985-2010). The four worlds they use are Arianus (air). Society knows him as Lord Anthony. have lyrical names such as Agah’ran and Rees’ahn. just as her name suggests.R. Yet. as in the case with Margaret Weis and Tracy Hickman’s Death Gate Cycle series (1990-1995). Pryan (fire). When King meshes these two personalities into one and forces them to take on each other’s attributes. Sinistrad. based on a poem. Character naming in romance. which reflected the owner. One of the characters in the Malory series. Anthony. One thing that King has brought through several of his works from The Stand (1978) to The Eyes of the Dragon (1987) to the Dark Tower series is the consistent use of the same letters (R. much like in science fiction and fantasy. his characters’ names may have no direct reference to Earth or civilizations. Horror. J. and fear. certainly. in The Eyes of the Dragon. Stephen King names his lead character Roland of Gilead. it also means having the correct use of titles as well as the names of residences. the reader will picture a vibrant. invoking the image of refined beauty and 246 . Her alter ego. formal and kind as well as tough and street-smart. Abarrach (stone). Many fantasies are directly based in ancient mythology which can be thoroughly researched. Navy SEAL Lieutenant Tom Paoletti’s name instantly brings to mind strength and dependability. The dwarves’ names. summon images of solidity and strength. Limbeck and Jarre. When first introduced to the heroine. The name gives the character historical complexity as well as meaning for the reader. again. With historical romance. street-smart killer. While reading the names of these worlds. but the implication instantly frightens. In Suzanne Brockmann’s The Unsung Hero (2000). Most people call her Regina. mean. Character naming in horror. Another character in the Dark Tower series shows us the differing personalities that names portray. helped him give immense narrative authority to the hypothetical languages of Middle-Earth. In The Stand it was Randall Flagg. and the reader instantly knows that the persona Tony portrays to society is nothing like the real man. readers do like to see traditional names of that time period.) as the resident evil. The elves. one that she is unaware of. In contemporary romance. and formal. the author can take many liberties since the names do not need to be historically accurate. the reader gets a sense of what they are comprised of. the first book of his epic Dark Tower series (1982-2004). When an author creates an entirely new world. a name tied to power. spunky woman who is also intelligent and proud of it. A further advantage of this strategy is that names borrowed from mythology are already packed full of useful symbolic implication. In The Gunslinger. is King’s ultimate goal. for example. The main antagonist in the series is a magician named Xar. polite. for example. has a name that instantly evokes malevolence.F. Odetta is rich. status. the result is Susannah Dean. is a genre where one can let his mind run wild.One particularly useful resource for names is mythology. niece to the Malorys. The constant use does not only intrigue the reader.

“There is power in 247 . 1995-2009).elegance. Character naming in erotica. strong names are the norm. Rules of both contemporary and historical fiction apply. Sherlock Holmes and his famous sidekick Dr. national. Robb’s Eve Dallas (In Death series. Rowling has immortalized the name Harry — a boy who starts out average but then turns out to be special. tenacity. The minute he chooses a name. Military writers are careful to assign their characters names that are also geographically and culturally correct. he brings to the character a load of ethnic. Lindsey captures the heroine in each of the names. Since paranormal can encompass any and all genres. giving rise to the idea that average. Character naming in westerns. Hercule Poirot. Agatha Christie captured the genre with her Belgian detective. like Delilah or Eve. Character naming in teen fiction. perseverance. and we get an additional picture of the character. Meg Cabot has also captured teens and young girls across the US with her Princess Diaries series (2000-2009) and heroine Mia Thermopolis.K. Griffin uses names that were common in high society at the time. Teens want to read about people their own age.E. one of her uncles calls her Reggie. of which she is. Hercule is a French form of Hercules. Conclusion.D. Louis L’Amour defined the genre with his unforgettable pioneer family. The erotica genre has no rules. However. the Sacketts. Character naming in thrillers. Character naming in war fiction. the rules of the specific genres accessed should be observed. such as Brandon and Cindy. It was the perfect fit for the brilliant sleuth.B. it brings its own special restrictions. One of the premiere writers of westerns. Griffin’s Corps series (1986-2004). and to read that name invokes an image of a man with more strength and integrity than a normal person has. Texas. instantly making the reader picture an imp of a girl getting into all sorts of trouble without thought to consequences. The name Amelia certainly suits the brainiac Egyptologist as no other name could. the names are specific to the World War II time period. In the case of the protagonists.and readers of western fiction have come to expect their characters to have names along those lines. What names to use is a decision an author has to make every time he sits down to write a piece of fiction. however. J. as most of his characters were not only successful military men but also wealthy and prominent in society. It allows the author many degrees of leniency as far as names go. Some readers prefer the more common names. Character naming in paranormal fiction. and Slade or Tristan. Watson and nemesis Moriarty are three characters created by Sir Arthur Conan Doyle. Again. Another example is Elizabeth Peters and her Amelia Peabody series (1975-2006). from western to horror to romance to erotica. to the Teeth of the Tiger. The first teen books that usually come to mind are the Harry Potter series (1997-2007). 2003) or J. With her spellbinding books. Readers seem to expect something catchy and smart. Yet another uncle calls her Reagan. As Nancy Kress says. even racial baggage. and extreme cleverness. the trend seems to be for short average names such as Tom Clancy’s Jack Ryan (from The Hunt for Red October. And as we read through the story we find that Regina is indeed all those things and more. everyday people can experience erotic adventures. and Doc Hollida . Paranormal is a genre that can take a reader from modern day Houston. Others like names that have great sex appeal. to Renaissance England in the space of a few pages. The mere mention of these characters’ names invokes the image of high intellect. The Old West was filled with such hard names as Wyatt Earp. Billy the Kid. Character naming in mysteries. this one of a strong-willed and levelheaded woman. 1984. which give the reader an immediate sense of sensuality and sexual prowess. In the case of W.

Orson Scott (1988). Batsford Ltd. Cincinnati: F+W Publications. nationales. A Handbook for Writers. 1998: 23). éponyme. les aventures et les idées pour faire surgir un monde inouï. Characters and Viewpoint. science-fiction. les lieux. il n’y a rien de plus fascinant que la manière dont les écrivains conçoivent leurs histoires. chaque écrivain a sa technique de baptiser les personnages. Writers’ Workshop. RÉSUMÉ COMMENT L'ECRIVAIN CHOSIT-IL LE NOMS DE SES PERSONNAGES ? Pour ceux qui aiment lire. les noms. Barry (1979). David (1988). Cambridge: Cambridge University Press. Writing Fantasy & Science Fiction. il n’y a pas de formule unique. Dynamic Characters. Kress. London: B. A Manual for Fiction Writers. Cincinnati: F+W Publications. Certes. Porter (2002). l’une des options les plus difficiles est le choix des noms des personnages. Sherrilyn (2005). Cincinnati: F+W Publications. Mots clés : personnage. The Writer’s Digest Character Naming Sourcebook. A part leur effet sur les personnages. Rex (1999). nom. Block. 248 . 1988: 41). New York: Arbor House.T. “a name is part of who a person is. Stableford. Nancy (1998). parfois même raciales. qui aide le lecteur à se comprendre mieux et à mieux comprendre le monde où il vit. Revising Fiction. combinent les personnages. Au moment où ils choisissent un nom. Telling Lies for Fun & Profit. The Cambridge Introduction to Narrative. celui-ci se charge de significations ethniques. It’s the label that stands for everything you’ve done and everything you are” (Card. Techniques in Creative Writing. plein de sens pour l’existence humaine. Inc. REFERENCES Abbott. Teaching Shakespeare. Gibson. That is why it is always helpful to give characters memorable – and very different – names. Inc. London: Hodder Headline Plc. Card. Madden. s’ils sont bien choisis. mémorables. Kenyon. After all. Cambridge: Cambridge University Press. Brian (1997). Lawrence (1981). surtout dans la littérature commerciale. 2nd edition.names” (Kress. Maybury. Inc. littérature fantastique. mais ceux qui jouissent d’un certain prestige éprouvent le besoin de partager leur expérience aux jeunes qui tentent de se forger une carrière littéraire. the names of the characters are also the label the reader uses to help keep the characters straight. Besides their effect on the characters themselves. aident le lecteur à poursuivre l’action sans difficulté. Pour un écrivain. H. New York: Nal Penguin Inc.

mais contraintes de se servir de cette langue comme moyen de communication sociale[1]. et Molinié précise qu’elle est à la recherche d’un caractérisème. aux productions littéraires individuelles. Le stylème est envisagé en rapport avec la notion de code qui est elle-même la constitution d’une régularité langagière. Comment donc un tel lexique. un sonnet classique suscite des horizons d’attente spécifiques. Elle prend en compte les études de style consacrées à un auteur particulier. Toutes les marques de littérarité ne sont perceptibles qu’à réception car c’est le lecteur qui mesure le degré de littérarité et qui atteste du statut littéraire d’une œuvre. La littérarité générique concerne les genres littéraires. écrit Georges Molinié. Il se présente comme un cocktail plus ou moins réussi de lexies du français. administratif. libéré des exigences de la langue normative. et Molinié définit trois types de littérarité. C’est le cas d’un ordre prosaïque de mots dans un sonnet de la fin du XIXè siècle. Notre étude porte sur le lexique populaire puisé à l’œuvre poétique Les quatrains du dégoût de Zadi Zaourou. même si. en revanche. il pourra être perçu comme étant le fait de personnes déscolarisées ou peu instruites. c’est-à-dire du caractère de littérarité d’un texte donné. n’est pas d’abord le style. entre une épopée et un poème lyrique. Le lexique populaire pourrait lui-même se définir comme le lexique relevant d’un bas niveau de langue. qui relève d’un niveau inférieur. Côte d’Ivoire ANALYSE STYLISTIQUE DU LEXIQUE POPULAIRE DANS LES QUATRAINS DU DEGOUT DE BOTTEY ZADI ZAOUROU Introduction L’approche stylistique élaborée et proposée par Molinié a pour objet d’étude le texte littéraire. etc. avec toutes les altérations lexicales qui en découlent. La littérarité générale est. peut-il concourir à la littérarité d’une œuvre poétique. Ainsi. Les traits formels qu’il développe mobilisent cinq postes d’analyse au nombre desquels figure l’analyse lexicale. d’emprunts lexicaux et de néologismes. qu’il nomme aussi stylème. quant à elle. La stylistique vise ainsi à caractériser le discours littéraire comme tel. Mais Molinié souligne les limites de cette dernière classe car une étude isolée sur l’œuvre d’un auteur ne pourrait aider à mettre en évidence des traits esthétiques significatifs. scientifique). par exemple. n’est lié ni à la nécessité syntaxique. ni à la complétude sémantico-informative dans l’énoncé. le style peut difficilement s’appréhender autrement que comme objet d’étude de la stylistique. contrairement à ce qu’on pourrait spontanément penser. à vocation généralement élitiste ? Nous répondrons à cette question en exploitant les grilles heuristiques définies par Molinié. I. QUELQUES CONSIDERATIONS RELATIVES A LA THEORIE STYLISTIQUE DE MOLINIE 1.Généralités L’objet de la stylistique. En rupture avec ces horizons d’attente. écrit-il.Fulbert Loukou KOFFI Université de Bouaké. Ce caractérisème. La littérarité singulière s’intéresse. 249 . C’est un caractérisème de littérarité. Cette régularité langagière est décelable à partir des habitudes de chaque pratique littéraire. celle qui permet de distinguer un discours littéraire d’un discours informatif (technique. Un discours est ou n’est pas littéraire. L’analyse stylistique porte essentiellement sur le discours littéraire. C’est par elle que s’établit la distinction entre un roman et une pièce de théâtre. les faits de contremarquage produisent des déceptions d’attente. Dans le cas du français qui nous intéresse. Ce statut littéraire est aussi appelé stylème.

d’indignation. d’une syllabe. Mais cette conception du fait littéraire n’a guère prospéré au-delà de cette époque. Hugo dénonçait cette ségrégation lexicale en ces termes : Les mots bien ou mal nés. c’est surtout montrer en quoi ce lexique est porteur de littérarité. le moyen heuristique le plus efficace pour déceler les marques de l’identité et de la variation. dévoués à tous les genres bas. hantant les Phèdres. notamment le choix des mots. Et le niveau. L’analyse lexicale. etc. les relations sémantiques. Le marquage ressortit à une régularité langagière. ayant le décorum pour loi.[1] 250 . Mais le phénomène le plus intéressant pour le stylisticien est le contremarquage.Application de la théorie la théorie stylistique de Molinié à l’analyse du lexique populaire Appliquer la théorie stylistique de Molinié à l’analyse du lexique populaire. la caractérisation. tas de gueux. en effet. Habitant les patois . etc. L’intonation peut ainsi conférer au mot un effet de prière. Celui-ci se manifeste par des déceptions d’attente par rapport à des habitudes de telle ou telle pratique littéraire. Molinié répond que jusqu’au milieu du XXè siècle. Molinié définit cinq postes d’analyse : l’analyse lexicale. le manque ou l’ajout. les Jocastes Les Méropes. Et la surabondance de caractérisèmes de littérarité donne lieu à la surcaractérisation. Toutefois. Déjà au XIXè siècle. de l’anaphore. cette analyse peut s’avérer intéressante en rapport avec certains procédés rhétoriques qui opèrent sur la tranche acoustique du signe. L’analyse lexicale du signifiant présente en général très peu d’intérêt pour un texte écrit dans la mesure où celui-ci met rarement l’accent sur la forme sonore des lexies. les réseaux lexicaux et les isotopies. de surprise. à son tour. elle se rapporte à la variation des oppositions de volume. d’ordre. d’enthousiasme. s’organise autour des deux composantes du signe linguistique que sont le signifiant et le signifié. Le choix des lexies relève. le système énonciatif. Il peut également y avoir itération d’un contenu. La mélodie concerne l’intonation selon laquelle on prononce l’unité. Cette littérarité est perceptible à travers des faits de marquage et de contremarquage. La répétition est. quelques uns aux galères Dans l’argot . de l’assonance. le système figuré et la phrase. détermine le niveau de langue. C’est le cas de l’allitération. nobles. drôles patibulaires. et qui peut faire varier sa portée de sens. Comment peut-on alors percevoir les faits de marquage et de contremarquage dans l’usage du lexique populaire en usage dans notre texte de référence ? A une telle question. détermine le genre littéraire. d’une lexie ou d’un syntagme. en ce qui le concerne. en effet. le système connotatif. exposée dans Eléments de stylistique française[1]. Et montant à Versailles aux carrosses du roi . d’un style particulier qui. L’analyse stylistique du signifié porte sur les cinq grilles heuristiques que sont le système sémique. était considéré comme l’une des composantes fondamentales du style en rhétorique. 2. L’analyse stylistique du signifiant porte sur la mélodie et la volumétrie. le lexique. Il permet de mesurer la matérialité des relations dialectiques entre l’identité et la variation. Les principales structurations prévisibles de la répétition peuvent se ramener ici à l’itération d’un phonème. la violation. L’intérêt du contremarquage réside dans le fait que ce n’est pas le semblable qui est remarquable mais la rupture. Les autres. la déception. le changement – la différence. Quant à la volumétrie ou volume de la lexie. vivaient parqués en castes Les uns.Pour mettre en pratique sa théorie.

98) La première lexie connaît non seulement une modification au niveau de ses phonèmes (é devient i) mais aussi une fragmentation qui fait du paronyme une lexie composée. voire des lexies nouchi (argot ivoirien). A l’inverse. DéMONcratise et Dé-mon-cratise (p. Nous exploiterons tous ces faits langagiers à partir des grilles heuristiques de l’analyse lexicale. Cette modification de la tranche acoustique s’accompagne aussi d’une modification du contenu car la lexie vessie obtenue ne désigne plus le réservoir musculo-membraneux dans lequel s’accumule l’urine mais ironiquement. tient sa spécificité des emprunts lexicaux aux langues ivoiriennes. dans le livre I notamment. par des déceptions d’attente par rapport aux habitudes de la pratique poétique. La création de néologisme se fait surtout au moyen de la paronymie. Dans ces cas. C’est en usant d’un procédé similaire qu’il obtient encore les lexies démon-cratie (p. à l’intérieur d’un même texte. A quoi il faudra ajouter le phénomène de l’alternance codique qui fait s’entremêler. Les premières œuvres[3] se signalent par un niveau de langue soutenu avec en plus un encodage symbolique très complexe qui a d’ailleurs valu à celles-ci une véritable publicité d’hermétisme[4] de la part d’un lectorat de niveau moyen. Le poète passe ainsi de la lexie FESCI [fesi] à la lexie vessie [vesi] en jouant subtilement sur les oppositions de traits articulatoires sourd/sonore des phonèmes /f/ et /v/. C’est exactement selon le même procédé que le poète passe de la lexie idéologie à son paronyme idiot-logis. Cet horizon d’attente lié aux caractéristiques généralement reconnues au texte poétique se trouve déçu par l’interférence d’un niveau de langue inattendu. on notera que le marquage est perceptible à travers la forte récurrence du lexique populaire. à une surcaractérisation. Analyse du signifiant L’analyse du signifiant ne manque pas d’intérêt dans cette œuvre poétique. des lexies relevant des niveaux soutenu et familier. Ces mots nouveaux sont soit créés. 92). 1.[2] Il exclut le plus souvent le niveau de langue populaire et accorde le primat au niveau soutenu. lui. 177) respectivement à partir des lexies démocratie pour la 251 . Dans l’œuvre de Zadi. 1. Cette déception d’attente se constate aussi dans la rupture entre les premières œuvres poétiques du poète Zadi Zaourou et la présente œuvre. une association estudiantine. notamment dans le livre I. Nous l’aborderons en trois points : les néologismes par paronymie et les emprunts lexicaux de type onomatopéique.-1. le genre poétique a été souvent perçu comme le lieu de l’excellence dans le domaine du langage. Le contremarquage se manifeste. les deux types de néologisme coexistent. (p. En effet. composition ou emprunt. Les néologismes par paronymie Les néologismes sont des mots nouvellement introduits dans la langue. soit obtenus par déformation. au langage de la rue et au néologisme. dérivation.ANALYSE STYLISTIQUE DU LEXIQUE POPULAIRE DANS LES QUATRAINS DU DEGOÛT Cette analyse sera menée autour des deux faces du signe linguistique : le signifiant et le signifié. Mais les néologismes peuvent être d’emploi ou de sens lorsque des mots qui existent déjà dans la langue sont employés avec des sens nouveaux. Le poète signale lui-même en note infrapaginale qu’il s’agit d’une perversion du terme idéologie. II. On en arrive alors à un surmarquage. Dans cette œuvre poétique de Zadi Zaourou. l’œuvre Les Quatrains du dégoût. on parle de néologisme de forme.Il ressort donc de cet extrait que la fausse querelle entre mots dits poétiques et mots non poétiques est sans intérêt majeur pour Hugo.

Cette interjection est proférée à la suite ou avant une série de noms évoquant des révolutionnaires ou anarchistes : Kropotkine. Dans les deux autres lexies. toutes deux construites à partir de la lexie pied-bot. 63) En somme. 64) et l’interjection pouaaaah (p. 19) L’interjection pouaaaah marque. La lexie Dé-mon-cratie subit. La lexie déMONcratise opère ainsi un marquage au niveau de la syllabe MON par l’usage impertinent de la majuscule. 198). Le pied-bot est. pour terminer. De façon générale. traduire.Analyse du signifié Dans notre étude. Le poète passe d’une lexie à son paronyme pour révéler la réalité que suggère celui-ci dans son esprit. laquelle devient alors démon. Le nom Otto-beau-pied est donc une ironie doublée d’une paronymie. Elle pourrait. portent essentiellement sur les onomatopées comme vi. pour la plupart. 2. quant à elle. que la perversion de la racine lexicale (de demos en démon) pourrait être la juste traduction des travers de la pratique démocratique dans certains Etats africains. un morcellement syllabique au niveau de la racine lexicale démon déjà déformée. l’analyse du signifié portera sur deux grands points : les niveaux de langue et les champs lexicaux dérivationnels. disions-nous. en évoquant la barbarie et la violence. 64). A partir de leur contexte d’emploi. dues aux longueurs inégales des deux pieds. il en emprunte aux autres langues. l’on peut retenir que l’analyse du signifiant met en évidence une grande variété de faits stylistique. viivi (p. 2-1. Ces agitations féroces. elle. l’on peut dire que vi et viivi reproduisent la forme sonore des agitations et balancements vifs des machettes. Ces lexies sont. en effet. qui se présente désormais sous la forme d’une lexie composée. Max Stirner.première et démocratise pour les deux autres. Cette fragmentation peut s’expliquer par une volonté de mise en relief. Bakhounine. C’est d’ailleurs ce que confirment les deux premiers vers du quatrain précédent : Son corps était la réplique de son âme Pied-bot du corps et pied-bot de l’âme (p. Et quand il ne crée pas de mots nouveaux. les niveaux de langue obéissent à une hiérarchisation en trois niveaux allant du niveau familier au niveau soutenu en passant par le niveau 252 . La lexie démon-cratie. un pied difforme par rétraction de tendons et de ligaments. Proudhon. le désaveu du poète par rapport au combat de ces prétendus révolutionnaires. dans ce contexte. dans Les quatrains du dégoût. Mais la métaphore peut dépasser le seul cadre de la démarche physique et suggérer les disparitions et apparitions répétées d’un individu marqué par la duplicité. La démarche d’une personne ayant un pied-bot est ainsi faite de montées et descentes. Mais l’usage de la lexie pied-bot dans le quatrain est le signe que cette onomatopée a un fondement métaphorique. Notons. à l’exception de plic ploc qui émane du français. l’usage du néologisme par paronymie repose sur la figure de l’ironie. le dépit. la paronymie se double d’un procédé de mise en relief.Les niveaux de langue Traditionnellement. plic ploc (p. L’onomatopée plic ploc renvoie aux sons émis par les plongées et émergences répétées du nommé Otto-beau-pied (p. Voline. Les emprunts lexicaux de type onomatopéique Les emprunts lexicaux. 19). laquelle rétraction est souvent associée à des malformations osseuses. C’est le signe que le discours qui a cours ici emprunte en grande partie à la langue orale certaines de ses composantes. Guevara et Ben Laden. affectent cette onomatopée d’une affectivité dysphorique. Mais l’intérêt accordé au signifiant est loin d’occulter l’importance du signifié. est obtenue par perversion de la racine lexicale demos (peuple). ça les revigore : vi ! (p. une emphase. empruntées aux langues ivoiriennes. comme on peut s’en rendre compte dans ce vers : Vi ! vi ! viiivi ! Le sang qui gicle.

sublime. quant à lui. et des langues nationales. libérer en zouglou (p. 14). non marqué et soutenu ou littéraire. C’est dire que le nouchi est un mixte de néologisme et de lexies de langues naturelles (le français et les langues ivoiriennes notamment). parapluie atomique (p. il se combine plus aisément à ces sociolectes dans une situation d’énonciation donnée. est une création des milieux déscolarisés des grands centres urbains (Abidjan en particulier) et s’affiche comme une volonté de combler les lacunes des usagers concernés par rapport au français comme langue d’échange. 20).. et donc de ce titre. à ses origines. S’il est vrai que le niveau familier ne se confond pas au nouchi. Notre étude portant sur le lexique populaire. Ainsi. des langues nationales et de néologismes.. les emprunts lexicaux et le lexique familier. familier. Bien que proches l’un de l’autre. braiser. bas-humble. nous nous intéresserons en particulier au lexique nouchi (sociolecte ivoirien de type argotique) et au lexique familier. 2-1-1. lui. élevée. familier renvoie à un type particulier de situation d’énonciation. moyenmédiocre. le zouglou (p. qui signifie nigaud ou naïf. l’absence d’article dans ce 253 . la lexie Erreur qui relève du lexique français et Gawa qui est une pure invention ivoirienne. 16). Les différents points qui feront l’objet de notre analyse sont : le lexique de l’argot ivoirien ou nouchi. Le lexique de l’argot ivoirien regroupe les lexies suivantes : Erreur de Gawa (p. familier. Elles sont le fait d’une pure création des milieux populaires ivoiriens. braise (p. de l’effort des masses déscolarisées de s’approprier l’outil d’insertion sociale que représente le français. malencontreusement. Par ailleurs.[5] Pour leur part.Le lexique de l’argot ivoirien (ou nouchi) Le nouchi est un sociolecte ivoirien des grandes agglomérations. le poète fait allusion à une erreur fatale dans les relations adulteenfant : Dis et redis à l’enfant qu’il est beau très beau Dis-le-lui au lever du jour chaque jour Et pour sûr au coucher du jour un d’ces jours Tu le surprendras courtisant ta mère (p. populaire marque une appartenance sociale et même géographique (.) . notamment le malinké. éveille les sens libidinaux de l’enfant en croyant lui faire des éloges. relâché. Le syntagme Erreur de Gawa combine. 152). Cette tripartition semble regrouper. le bété.. à l’intérieur de chaque niveau. les deux niveaux se distinguent très souvent. celui de la conversation. c’est ainsi que Molinié procède à une stratification plus avancée de ces niveaux de langue donnant les niveaux suivants : populaire. La lexie Gawa. né de la rencontre du français en tant que langue en vigueur dans les échanges sociaux. est donc évidente : il faut éviter la complaisance dans l’éducation des enfants. le baoulé.[5] Cette organisation considère le niveau courant comme un niveau non marqué (ou neutre). des souscatégories . La dimension pragmatique du poème. Il est donc le résultat d’un assemblage de lexies du français. 28). Il résulte. Au nombre de ces lexies.courant. Cathérine Fromilhague et Anne Sancier-Château proposent la quadripartition suivante : populaire. Le niveau familier présente. 14) La gravité de l’erreur relève ici de l’imprudence et même de la complaisance de l’adulte qui. Dans le quatrain qui porte ce titre. certaines sont des néologismes de forme ou néologismes lexicaux.[6] Le niveau populaire est donc un sociolecte. une sous-catégorie : le niveau populaire. C’est le cas de la lexie Gawa dans le syntagme Erreur de Gawa et de zouglou dans la locution verbale libérer en zouglou..

de reproduire l’atmosphère de cette émission dans laquelle le journaliste pose une question surprise à un passant quelconque. Mais la crise socio-économique et politique n’a-t-elle pas eu d’impact fâcheux dans les milieux intellectuel ? En outre. Il tente. la violence qui s’était instaurée dans ce milieu avait amené les étudiants membres de ce syndicat à éliminer par holocauste. la locution verbale libérer en zouglou est le résultat de l’association du verbe libérer relevant du français et de la lexie zouglou. de la langue malinké. les étudiants ivoiriens membres de la FESCI[9] ont créé le néologisme braiser qui signifie pour eux ôter la vie à quelqu’un en le brûlant vif. caractérisé par une croissance et une indiscipline précoces. généralement un naïf. maladroitement reprise. genre musical reposant sur très peu de recherche au niveau de l’orchestration musicale. En effet. D’ailleurs. 2-1-2. L’auteur indique bien en note de bas de page qu’il emprunte cette lexie au titre d’une émission humoristique de la télévision ivoirienne. création des milieux estudiantins de Côte d’Ivoire et découlant probablement d’une déformation de la lexie anglaise school. ne demeure pas moins plaisante et originale. 91) et Bramôgô (p. 16). C’est 254 . les adversaires syndicaux qui rôdent dans les cités. le génie du poète aura consisté à donner un ancrage lexical au langage poétique. ces syntagmes révèlent des cas d’alternance codique. ce nom désigne un curieux bébé vessiste. 20) En somme. n’est-ce pas en situation de crise qu’éclot la création artistique ? L’étude sociologique du nouchi devrait permettre de le comprendre. braise (p. La plupart des emprunts proviennent du malinké[10] mais il en existe qui sont issus d’autres langues ivoiriennes. consistant précisément en l’introduction de nouveaux sens. C’est ce que confirme cet extrait : Dans les cités que gère la Vessie On braise de tout et même du prof (p.[7] Cette locution. en ce qui la concerne. issue de la langue bété et de plusieurs autres langues du centre-ouest de la Côte d’Ivoire. La lexie Kokobliko. camarade ou pôte. 118). Les autres lexies sont des néologismes sémantiques. S’inspirant du mode de cuisson des aliments à la braise. De la même façon. Il aura réussi à défaire la poésie de son manteau élitiste pour la revêtir d’un vêtement populaire qui. la surprise. considérée comme une élite dans le domaine intellectuel. elles. 35). Il est peut-être étonnant de remarquer que cette locution argotique est le fait de la jeunesse estudiantine. symbole de l’intelligence discrète. Au cours des deux guerres mondiales qui ont vu la participation des soldats africains. aurait donné Patissankana. Patissankana est une interjection malinké qui marque l’étonnement. Il s’agit des lexies braiser (p. 28) Quoiqu’il en soit. Patissankana (p.Les emprunts lexicaux L’une des caractéristiques majeures du langage populaire réside dans l’emprunt lexical. Les lexies Patissankana et Bramôgô émanent. certains d’entre eux auraient entendu leurs chefs militaires s’exclamer en ces termes : La partie a été sanglante ! Cette exclamation. Les lexies braiser et braise sont créées au moyen d’une métaphore. vulgarisée par les artistes du genre musical zouglou. 20) et Papa (p. dans le poème qui porte ce titre. désigne un insecte mythique. 114). Dans le poème où il est évoqué. pour n’être pas noble. Trois lexies retiendront notre attention à ce niveau : Kokobliko (p. cette locution est l’objet d’un traitement ironique dans la mesure où le poète fait du zouglou.syntagme est le signe d’un mode d’expression qui s’émancipe des contraintes de la langue française. attendant de lui une réponse hilarante. La lexie Bramôgô signifie. signifie danser le zouglou[8]. un produit de labos (p. Elle pourrait être la déformation du français partie sanglante.

Le lexique familier Le lexique familier est mis en évidence par les lexies mon vieux (p. ça se tranche mon vieux ! (p. flic (p. Ainsi. 21). en ce qui concerne le lexique populaire. l’on peut passer du verbe crier à son dérivé régressif cri en supprimant le suffixe er marquant l’infinitif. 23). 2-2. 2-1-3. Flic et gars désignent respectivement.un terme généralement utilisé pour désigner un ami de bande il met l’accent sur l’extrême familiarité des relations entre les interlocuteurs. cinématographie devient cinéma. Mais l’analyse du signifié prend aussi en compte les champs lexicaux. à partir d’une réduplication de la première syllabe du verbe familier pisser. labos. elle subit une modification au niveau sémantique. Elle ne désigne plus une personne âgée mais marque plutôt un ton familier. on notera 255 . 19) La lexie pipi se construit.La dérivation régressive La dérivation régressive s’obtient par suppression d’un ou des affixes pour donner une base lexicale. 22) et les gars (p. 178). Cette métaphore. Elle relève du vocabulaire enfantin. elle. Par ailleurs. L’adjonction de l’adjectif possessif mon à cette lexie fait passer celle-ci de la classe des adjectifs à la classe des noms. Retenons. Ils se scindent en outre en champs lexicaux dérivationnels et en champs lexicaux notionnels. que celui-ci est un cocktail d’argot ivoirien.Les champs lexicaux dérivationnels Comme les niveaux de langue. La lexie vieux est le résultat d’un dérivation impropre. notamment les champs lexicaux dérivationnels. Mais dans ce contexte énonciatif relative à un dialogue entre un enseignant et son étudiant. Dans ce corpus limité. des cas de dérivations propres. Ces cas s’organisent en deux points : la dérivation régressive et la dérivation progressive. a pour effet de dévaluer l’enseignant en même temps qu’elle met en évidence la dégradation des valeurs morales dans le milieu de référence. dans le langage populaire. 19). C’est précisément ce procédé qui a cours dans Les quatrains du dégoût avec lexies prof. 118). une telle lexie proférée relève du niveau grossier. qui assimile le métaphorisé prof au métaphorisant pipi. 2-2-1. Notre corpus comporte. 118 On notera surtout que le recours aux emprunts lexicaux a pour but et pour effet de restituer le sens intuitif des lexies avec toutes les émotions dont elles sont porteuses. l’agent de police et le jeune homme. De plus. Mais nous centrerons notre analyse sur les champs lexicaux dérivationnels qui sont construits à partir des dérivations propres et impropres. La dérivation régressive peut parfois évoluer jusqu’à la troncation comme lorsque la lexie vélocipède devient vélo. amphi (p. 28) et clandos (p. Une oreille un doigt un nez. C’est d’ailleurs ce qui explique le niveau très familier du poème : C’est nous les gars du pays (…) On s’en fout ! on s’en fout ! on s’en fout ! Hé ! p. D’ailleurs. les champs lexicaux relèvent des réseaux lexicaux. pour l’essentiel. puis ciné. la combinaison avec des lexies du français favorise le phénomène d’alternance codique d’un intérêt capital pour le stylisticien. d’emprunts aux langues ivoiriennes et de lexies familières. elle est le fait d’une métaphore dévalorisante : Le Maître : Qu’est-ce qu’un prof ? L’Etudiant : Une goutte du pipi de ma vessie. criminos (p. pipi (p.

Les dernières syllabes s’effacent au profit des premières qui ne sont pourtant pas des bases lexicales autonomes. eux. On retiendra donc que l’étude des champs lexicaux dérivationnels révèle la grande liberté que le poète. Le poète a su puiser dans le limon et le purin du langage pour bâtir une œuvre originale. Ainsi. l’analyse a eu pour objet les niveaux de langue. labos et clandos résultent d’une opération de troncation. Elle présente deux cas dans cette œuvre poétique.16) qui dérivent respectivement de machette et de cagoule. C’est le cas des lexies machettier et cagoulier (p. 15) et vessinie (p. l’analyse stylistique du lexique populaire a mis en évidence le traitement spécifique du signifiant d’une part. une valeur ironique et une visée satirique. Il a également su puiser une œuvre d’art au cœur du malaise. Conclusion Au total. elle s’est fondée sur les néologismes par paronymie. Le niveau populaire. C’est par ce procédé que le poète obtient vessistes. Ces cas d’apocopes traduisent à la fois le désir d’économie et celui de snobisme. les champs lexicaux et le système connotatif. c’est plutôt le suffixe logie qui s’efface pour laisser place à la racine lexicale. Ces différents procédés consistent en une altération de la forme acoustique de la lexie. 2-2-2. quoique relégué au rang subalterne dans les études du langage. Les niveaux de langue.[12] NOTES [1] Cela était surtout vrai pour le Nouchi à son origine. Ces suffixes confèrent aux lexies obtenues le sens d’utilisateurs. du dégoût. Les lexies profs. Cet usage réussi permet de déduire que la langue poétique ne repose pas uniquement sur le niveau soutenu. les emprunts lexicaux de type onomatopéique et les cas de métaplasme.que les lexies amphi et criminos sont des dérivés régressifs respectifs de amphithéâtre et de criminologie. Au niveau de la lexie criminos. Retenons.[11] Au niveau du signifié. Et l’on pourrait conclure avec Charles Baudelaire que les fleurs sont tirées du mal. elle résulte de la combinaison d’un néologisme comme base lexicale et d’un suffixe. 20) en s’appuyant sur la racine vessie.La dérivation progressive La dérivation progressive se construit par ajout d’un affixe à la base lexicale. par exemple. à ce niveau. D’une part. D’autre part. prend par rapport à la norme lexicale. machettier désigne celui qui utilise ou manie la machette (à des fins destructrices) et cagoulier celui qui se revêt la tête d’une cagoule. La lexie amphi présente un cas bien particulier dans la mesure où la base lexicale théâtre disparaît au profit du préfixe amphi. Les champs lexicaux et le système connotatif ont mis en évidence l’affectivité dysphorique du poète face à la barbarie qui a supplanté la quête du savoir dans les milieux estudiantins de Côte d’Ivoire. peut afficher des prétentions artistiques avérées. Mais il faut reconnaître aujourd’hui que ce sociolecte a gagné des milieux intellectuels comme l’université où il sert de moyen de communication à certains étudiants. Une telle altération a. vessiniens ((p. Au niveau du signifiant. Cette importance accordée au signifiant est le signe d’une société qui privilégie les apparences et qui ne fonde le sens et la valeur des lexies que sur leur aspect sonore. elle se construit par ajout d’un affixe à une base lexicale relevant du français. ont révélé l’usage du niveau populaire – ordinairement jugé non littéraire – à des fins esthétiques. et du signifié d’autre part. et à travers lui le locuteur nouchi. que la dérivation régressive et la troncation se justifient par la loi du moindre effort car la tendance est plus à l’économie qu’à la quête de la terminologie savante. preuve que le privilège n’est pas accordé à la rigueur normative. 256 . elle-même résultat d’une déformation du sigle FESCI. à la fois.

Eléments de stylistique française. argou ivorian şi de neologisme. [8] Le zouglou est un genre musical populaire créé par les étudiants de l’université de Cocody-Abidjan et décriant au départ. Approches de la réception – Sémiostylistique et sociopoétique de Le Clézio. tu fais. la sémantique. Il s’agit du principal syndicat des élèves et étudiants de Côte d’Ivoire. Georges (2001). 150 [5] Idem [6] Le nouchi n’est cependant pas seulement un phénomène lexical. Lettres et Sciences humaines. Il prend aussi en compte les autres aspects du langage comme la syntaxe. Analiza lexicului popular. [9] Cet sigle signifie : Fédération Estudiantine et Scolaire de Côte d’Ivoire. Fascicule 1. [7] Dans plusieurs langues ivoiriennes. Les Quatrains du dégoût. ce genre musical s’est généralisé aux jeunes artistes non étudiants qui en ont usé pour poser les problèmes de la société ivoirienne et même de l’Afrique. et même de Fer de lance (livre III). Poetul renunţă la limba rafinată şi la complex ele codificări simbolice care l-au caracterizat până acum şi propune o scriere nouă la nivel uman. această scriere este o evocare puternică a vieţii reale : istoria recentă a Coastei de Fildeş. Paris : A. şi deci a limbii populare. Césarienne ou Fer de lance (livre II). 1984. (1992). le mot école est traduit par souclou [suclu] ou soucrou [sucru]. Catherine et Sancier-Château. Este interesantă în special datorită modului de folosire a vocabularului. Introduction à l’analyse stylistique. Les Figures de style. neologisme. Colin (2è édition) Molinié. Georges et Viala. [12] Nous faisons allusion à son célèbre recueil de poèmes Les fleurs du mal. lexic popular. Anne (2004). Cuvinte-cheie: stilistica. Cette langue est aussi parlée au Mali. Paris : PUF Molinié. Diversele creaţii lexicale se bazează în general pe paronimie. 257 . Spre deosebire de trilogia denumită ‘Fer de lance’. este organizată în jurul a două componente ale semnului lingvistic : semnificantul şi semnificatul. care se inspiră din teoria stilistică a lui Georges Molinié. de împrumuturi lexicale. Georges (1997). ironie şi metaforă. par exemple. Antoine (2000). Par la suite. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES Bacry. Colin Moeschler. Tome XIX. 1975. La Sémantique. patrick. déformation probable de l’anglais school. [3] Il s’agit de Fer de lance (livre I). Introduction à la linguistique contemporaine. Vincent (1998). 1985. Abidjan : NEI REZUMAT ANALIZĂ STILISTICĂ A VOCABULARULUI POPULAR LES QUATRAINS DU DÉGOÛT DE BOTTEY ZADI ZAOUROU Publicarea compilaţiei Les Quatrains du dégoût reprezintă îndepărtarea lui Zadi Zaourou de propria creaţie poetică. La Stylistique . Paris : PUF Nyckees. 2002 [4] C’est en ces termes que l’auteur se plaint dans un article intitulé Qu’est-ce que le Didiga ? in Annales de l’Université d’Abidjan. ‘nouchi’ (argou din Coasta de Fildeş). Vocabularul popular devine o combinaţie mai mult sau mai puţin reuşită de unităţi lexicale franceze. stilem.[2] Nous faisons allusion à la poésie classique dont se plaignait à juste titre Victor Hugo. etc. Alain (1993). p. Zaourou Bottey (2008). Jacques et Auchlin. Paris : A. les conditions difficiles d’étude en milieu universitaire. l’adjectif stupéfait comme étant la contraction de la phrase : Si tu peux. au Burkina Faso et en Guinée. Paris : Bélin Zadi. Paris : Bélin Fromilhague. Paris : PUF Molinié. [11] Un des nombreux groupes artistiques zouglou définit. [10] Le malinké est une langue du nord de la Côte d’Ivoire.

comunicarea a reprezentat întotdeauna un fapt social şi politic major. a deplasat tot ce este omul spre cuvânt. situat în sfera semantică a comunicării. Italia PROBLEME DE TERMINOLOGIE ÎN ACTUL TRADUCERII Verbul a comunica. un timbru metafizic. Respectarea diversităţii culturale şi lingvistice este legiferată printr-o serie de acte şi documente specifice. creatoare de relaţii intersubiective. de a se împărtăşi de la. în sensul lui originar. care se regăseşte în forma latină a verbului (communicare înseamnă „a face comun ceva. în această ordine de idei. concomitentă cu apariţia limbii. de sumă a valorilor umane. sacră şi profană: „Comunicarea stă la baza organizării sociale. la C-tin Noica în cuvântul cuminecare. Vine din latinescul communicare şi prin latina ecleziastică a căpătat în toate limbile romanice acelaşi sens. Mihai Dinu [2] subliniază tocmai această dualitate a semnificaţiei cuvântului a comunica. îl are şi pe acela de logos. Verb divin. a uni”). comunicarea dobândeşte o rezonanţă mai adâncă. Aşezată sub semnul cruciform al acestei duble orientări. coagulând şi controlând raporturile ‚orizontale’ dintre oameni. [1] Legat de acest aspect. care. pe lângă înţelesul comun. Peisajul lingvistic al Uniunii Europene cuprinde 23 de limbi oficiale. Nu poate trece neobservată. „Cuvântul acesta ‚cuminecare’. unde culturile îşi păstrează identitatea dar. cea de totalitate a creaţiilor artistice dar şi cea antropologică. cel puţin pentru limba română. dualitate ce dă seama şi de ambivalenţa procesuală a fenomenului comunicării. sau. parte integrantă a vieţii şi ordinii sociale. concomitent cu respectarea diversităţii lor naţionale şi accentuând. a pune împreună.” Ca urmare. a împărtăşi. din păcate. contribuie la naşterea unei culturi europene. dar angajează totodată şi aspiraţiile lor ‚verticale’. prin termenul cultură înţelegând ambele definiţii. ci trebuie să-i reatribuim semnificaţia antropologică.Nicoleta NEŞU Sapienza Università di Roma. Europa oferă astăzi un model cultural nou. mult amplificat. Articolul 128 al Tratatului Uniunii Europene prevede dezvoltarea culturii şi limbilor statelor membre. de semnale sau chiar de semnificaţii şi înţelesuri. întâlnirea dintre spaţii culturale diverse presupun o intensificare a contactelor directe. între demers şi discurs. la niveluri diferite. comunicarea nu mai poate fi înţeleasă doar ca un simplu fenomen mecanic de transmitere de informaţie. prin diverse mijloace. cărora li se adaugă aproximativ alte 60 de limbi regionale şi limbi ale comunităţilor de emigranţi. fenomenul globalizării. purtător de atâtea afirmări. cea de acţiune asupra altor oameni. în acelaşi timp. (…) Comunicarea e de date. între indivizi aparţinând unor culturi şi civilizaţii diferite. are o semnificaţie profundă. evidenţiind dubla sa dimensiune. apropriat prin cuminecare. cuminecarea e de subînţelesuri”. moştenirea culturală comună. semnificaţii ce se regăsesc. Mutaţia ontologică ce a dus la apariţia omului. într-o mişcare ascensională către planurile superioare ale realităţii. Omul societăţii moderne „este prins între polul cuvântului şi cel al gestului. a se împărtăşi întru ceva. pe care definiţiile uzuale i-l refuză. fondatoare ale societăţii. varietatea înseamnă bogăţie şi nu opoziţie. adică spre semnificare”. Prin natura sa. mai general. Există o Declaraţie Universală a 258 . [3] Proiectul integrării europene. Comisia Europeană promovează o politică privind multilingvismul pentru a consolida unul dintre motto-urile Uniunii: „unitate în diversitate”. nu este numai al limbii noastre. paralela semnificativă cu dublul statut al cuvântului.

la nivelul structurilor semnificatului. [6] În general. Toate acestea legiferează ceea ce Umberto Eco afirma: „Europa începe o dată cu naşterea limbilor sale populare. cultura europeană se află în faţa necesităţii urgente de a găsi o limbă vehiculară care să-i sudeze fracturile lingvistice.nu este posibilă existenţa unei limbi (în accepţia completă a termenului) care să nu fie imersă într-un context cultural. Celebra teză a lui Sapir conform căreia limba reprezintă un „ghid al realităţii sociale” şi. s-a propus crearea unui Consiliu al limbilor şi a unei Comisii mondiale a drepturilor lingvistice etc. mientras que el contenido traducido debe ser el mismo. datele problemei. actul traducerii a fost considerat ca o activitate de gradul doi. apoi. iar o dată cu reacţia. uneori chiar mecanică.” [4] Dar. Aceasta vine definită ca o formă particulară. modul în care se trăieşte în diferitele societăţi reprezintă moduri distincte şi nicidecum acelaşi mod care poartă „etichete diferite”. în mod radical.Drepturilor Lingvistice (semnată la Barcelona. procesul traducerii şi problemele pe care acesta le ridică au fost recunoscute ca făcând parte din sfera mai largă a proceselor de ordin semiotic din momentul în care s-a conştientizat faptul că traducerea nu înseamnă o simplă transpunere a unui semnificat dintro limbă în alta. într-un mod cât mai apropiat posibil. transfer etc. în lucrările de specialitate. Coşeriu subliniind faptul că. [5] Şi. „se trata de expresar un mismo contenido textual (de texto) en lenguas diferentes. Ahora bien. cu cea a Cercului lingvistic de la Praga şi a celora care le-au urmat principiile. în actul traducerii. treptat. în funcţionarea lor istorică reală. Nu există. este contenido non puede ser idiomático. [7] Astfel. Lotman afirmă că. ci implică trecerea dintr-o realitate socio-culturală în alta. până la recuperarea unei limbi adamice pierdute sau a unei limbi perfecte încă negăsite. odată cu activitatea teoretică desfăşurată de Cercul formalist rus şi. se vorbeşte despre procese de substituţie. două limbi suficient de asemănătoare ca să poate fi considerate ca reprezentând aceeaşi realitate socială. astăzi chiar mai mult decât în trecut”. de multe ori alarmată. [8] Pornind de la teoriile lui Sapire sau Benveniste în ceea ce priveşte influenţa sau rolul limbajului în diferitele tipuri de manifestări ale culturii umane. specială a vorbirii. ca „un hablar por medio de otra lengua y con un contenido ya dado”. conţinutul unui text ce aparţinea unei anumite limbi era redat într-o altă limbă. în 1999). Ceea ce se înţelegea prin traducere – în sens „tradiţional” era un proces de mediere în urma căruia. o interpretare. există o dată în calendar care reprezintă Ziua Internaţională a Limbii Materne. puesto que los contenidos de las lenguas (o „idiomas”) son distintos. la izbucnirea acestora începe cultura critică a Europei. pe la jumătatea secolului trecut. Actul traducerii devine. care înfruntă drama fragmentării limbilor şi se porneşte a reflecta asupra propriului destin de civilizaţie multilingvă. spune el. 259 . adică traducerea. acelaşi Eco considera că „la capătul îndelungatei sale căutări. fără a se ţine cont de substratul creator pe care aceasta îl presupune şi în afara căruia nu se poate vorbi despre traducere în adevăratul sens al cuvântului. avem la îndemână ceea ce lingvistica integrală numeşte „vorbire la puterea a doua”. sino sólo inter. pe modelul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948. că omul este condiţionat de şi prin limbaj schimbă. o activitate secundară. Schimbarea radicală de perspectivă vine. deci. limba şi cultura sunt inseparabile .o supraidiomatico”. o interrelaţionare a conţinutului semantic cu cel al expresiei la nivelul celor două limbi.

există o problemă comună celor trei tipuri identificate. nu le putem gândi niciodată îndeajuns de identice!”. tocmai pentru că fiecare element conţine în sine o serie de asocieri şi de conotaţii care nu pot fi transferate. Faptul fusese deja remarcat de însuşi Humboldt în momentul în care afirmă că. limba lor este spiritul lor. la mai toţi cei care s-au ocupat. [9]. consideră Jakobson. Din acest moment. Roman Jakobson include şi problematica aspectelor lingvistice pe care actul traducerii o presupune. Acest lucru se întâmplă. într-un sistem cultural. 16). în funcţionarea sa reală. traducerea nu mai reprezintă un simplu fenomen lingvistic. În acest raport limbă . Ca o abstractizare. iar spiritul lor este limba lor. logice şi raţionale. astfel. Această dificultate teoretică. funcţionează ca sisteme modelizatoare secundare. Între celebrele sale studii de lingvistică generală. în primul rând. spune Lotman. precum şi la simbolismul fonetic (evocarea unor însuşiri ale obiectelor prin intermediul calităţilor intrinseci ale sunetelor) (Munteanu. în sensul că identifică aceste universalii în limbile particulare. în sfrâşit. [10] Este adevărat că filosoful german relaţionează specificitatea limbilor la câteva constante universale ale limbajului. în ceea ce priveşte planul conţinutului. astfel. El ajunge. apare. [11]. în general. în mod categoric. manifestarea exterioară a spiritului popoarelor. limbile se deosebesc. orice încercare de imaginare a unei limbi universale. abia apoi. la nivelul raportului de desemnare (relaţia cuvintelor cu conceptele pe care le desemnează). împreună cu care formează o totalitate complexă. în general. într-un fel. pusă în relaţie directă cu producerea forţei spirituale a omului” [12] şi refuză.aşa cum nu este posibilă o cultură care să nu aibă în centrul său o structură proprie de tipul limbii naturale. traducerea intersemiotică sau transmutarea – care presupune interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul sistemelor de semne non-lingvistice. ci devine un amplu proces de mediere între două sau mai multe realităţi culturale. traducerea interlingvistică sau traducerea propriu-zisă – care constă în interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul semnelor lingvistice aparţinând altei limbi şi. de problema traducerii. de reflectare a aceleiaşi realităţi prin conţinuturi-semnificaţii ale unor limbi diferite. direct sau indirect. În opinia sa. dar şi că fiecare om deţine o limbă proprie”. 2005/2008. sub o formă sau alta. la concluzia că întreaga artă poetică este. limbajul funcţionează ca sistem modelizator primar. pe care actul traducerii trebuie să o înfrunte. limba/limbajul poate fi conceput ca un fenomen în sine şi de sine stătător – însă. ele se deosebesc şi prin aspectul lor material. el este incorporat într-un sistem mult mai general. faptul că nu se poate vorbi despre o echivalenţă completă obţinută prin intermediul traducerii. în timp ce literatura şi arta. afirmând că „atât de admirabilă este în limbă individualizarea în interiorul concordanţei universale. încât se poate spune cu egală îndreptăţire şi că întreaga specie umană deţine o singură limbă. El distinge trei tipuri distincte de traducere: traducerea endolingvistică sau reformularea – care constă în interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul altor semne lingvistice aparţinând aceleiaşi limbi.cultură. „Limba este. şi anume. printr-o organizare specifică a conţinutului lor lexical şi gramatical şi. Dar este la fel de adevărat că tot Humboldt „renunţă la proiecţia himerică a unei limbi iniţiale (perfecte) şi priveşte ca pe un dat necesar diversitatea limbilor şi a popoarelor. la caracterul universal al expresiei (identitatea aparatului fonator la toţi oamenii). 260 . Oricât am vrea. chiar dacă mesajele dintr-o limbă pot fi utilizate ca interpretări adecvate ale unor unităţi de cod dintr-o altă limbă.

cuvântul din limba italiană ciao. [17] Interesant este modul în care. la cinematografie sau la pictură. însă. [16] Ca urmare. franceza şi germana dispun. în limba engleză. pe baza acestei scheme. în care „accentul cade pe compararea textului sursă cu cel ţintă”. autoarea reia schema propusă de Nida şi face următoarea echivalenţă: procesului de analiză îi corespunde identificarea faptului ca ciao reprezintă. şi expresii idiomatice sub forma unor întrebări retorice (care. este posibilă şi „transpunerea semiotică” de la un sistem de semne la altul – de la arta limbajului la muzică. urmează apoi transferul. [18] Autoarea subliniază că aceste dificultăţi de traducere vin din faptul că italiana nu face distincţia între formulele de salut din momentul întâlnirii şi cele din momentul despărţirii. de un lexic specializat – ceea ce face ca traducerea de tip „dicţionar” să nu fie potrivită în acest caz. spre exemplu. de fapt. cât prin modul în care se referă la obiecte şi experienţe” şi că „pe lângă capacităţile lor lexicale de a vorbi despre întreaga complexitate a experienţei umane toate limbile posedă anumite modalitaţi care amplifică atractivitatea unui discurs” [15] sociolingvistul este de părere că traducerea este posibilă şi că ea se realizează la nivelul sensurilor. operând un adevărat proces de decodificare şi recodificare. aşa cum este în celelalte limbi menţionate. Este vorba despre o perspectivă filologică. este posibilă doar „transpunerea creatoare”. traducătorul forma corectă? Aici. în acest caz. ca şi în franceză sau germană. Nida vorbeşte despre patru perspective valabile în ceea ce priveşte studiul traducerii. amicală. o formulă de salut. în timp ce engleza. trecând prin procesele de analiză. în anumite împrejurări”. de altfel. când trebuie tradus în franceză. în acest sens. Modelul propus de Nida. la întîlnire. [13] Sociolingvistul şi antropologul E. Cum alege. scoate în evidenţă dificultăţile traducerii unor termeni care. care trebuie să aibă la bază o bună cunoaştere a naturii limbajului şi care trebuie să ţină cont de faptul că limba nu poate fi niciodată separată de contextul cultural care o produce.din punct de vedere tehnic. de cultura pe care ea însăşi o reflectă. Plecând de la convingerea că „limbile diferă nu atât în ceea ce priveşte realităţile pe care le indică. cum este. se întâlnesc şi în italiana). În limba italiană. o abordare lingvistică care „se axează în principal pe comparaţia dintre cele două limbi. cât şi semnificaţia sa retorică”. Susan Bassnett-McGuire. la prima vedere. o „tehnologie creatoare”. în termeni de „întâlnire” sau „rămas bun”. Mai mult. transfer şi restructurare. la dans. încă din anul 1969. în timp ce procesului de restructurare din schema 261 . parcurge următoarele faze: de la materialul lingvistic al textului de pornire se ajunge la textul din limba în care se traduce. ciao reprezintă o formulă de salut strâns legată de un anumit tip de raport interpersonal care nu este dependentă. traducătorul trebuie să se folosească de criterii care depăşesc sfera pur lingvistică. aşa după cum bine se ştie. limba sursă şi limba receptoare”. se pot întâlni. nu par a pune niciun fel de problemă. De asemenea. în interiorul unei anumite limbi – de la o formă poetică la alta – sau între limbi diverse. în limba de pornire. perspective complementare. abordarea sociosemiotică în care „accentul cade pe semnificaţia acelor semne care trasnmit mesajul către receptori. germană şi engleză. „A traduce sensuri înseamnă a traduce semnificaţia totală a unui mesaj atât în ceea ce priveşte conţinutul lexical sau propoziţional. ca formule de salut. de situaţia specifică de comunicare. intraductibilă. [14] Examinarea detaliată a acestora îl fac pe cercetător să afirme că traducerea este. abordarea comunicativă care „îşi concentrează în special atenţia asupra actului comunicativ original din limba sursă şi comunicarea ce îi corespunde în limba receptoare”.

în timp ce traducerea devine o problemă de lingvistică a textului. Ca urmare. automat. [19] Parcursul actului propriu-zis al traducerii se structurează. iar finalitatea acestei activităţi este reprezentată de încercarea de a reproduce. un text. întotdeauna.). adică de stabilire a unei corespondenţe între texte aparţinând la două limbi diferite. si nu una de gramatică sau de lexicologie a limbilor respective. ci sensul textelor. Acest proces îl transformă. ca structură – în schimb. construcţia sensului textului prim – etapă numită de Coşeriu „semasiologică”. N. ceea ce se traduce nu sunt semnificatele limbilor. o sea. să se identifice semnificatele din limba ţintă prin care să se „designeze” starea de lucruri descrisă în textul original şi să se construiască un sens al textului-oglindă similar celui original. ele devin complet traductibile dacă le considerăm ca microtexte-purtătoare de sens. de fapt. într-un creator de text/sens. procesul de alegere dintre formele de salut disponibile în limba în care se traduce. la de decir lo mismo – como significación de habla – por medio de sgnificados en principio diferentes”. Unul dintre exemplele practice pe care Coşeriu îl utilizează pentru a susţine această idee este cel al expresiilor idiomatice (considerate de mulţi ca intraductibile. iar problema traducătorului este. adică un sens.prin intermediul semnificatelor limbii textului original .a designatelor si apoi.ns. cu precizarea că este vorba despre o semasiologie şi o onomasiologie de tip textual şi nu la nivelul limbilor idiomatice. etapă pe care Coşeriu o numeşte „onomasiologică”. Şi asta pentru că se traduce.propusa de Nida îi corespunde. astfel. situaţie ce obligă traducătorul să preia şi să urmeze procedeele şi strategiile creaţiei de sens utilizate de creatorul textului original (sublin. urmând ca. în a doua etapă. Formula mi dispiace din limba italiană se traduce. prin 262 . o problemă de lingvistică a textului. ca text. „designar los mismos estados de cosas por medio de otra lengua. în două etape: prima constă în ”găsirea” . cât mai fidel.N. în sensul că nu este dată de suma valorii elementelor care o compun). de hermeneutică a sensului. în opinia autoarei. traducerea este o activitate de creare a unui text-oglindă a unui alt text. Rezultă următoarea schemă: LINGUA DI PARTENZA CIAO LINGUA DI ARRIVO HELLO SALUTO AMICHEVOLE MOMENTO DI INCONTRO SCELTA FRA LE FORME DI SALUTO DISPONIBILI TRANSFER În termenii linvisticii integrale. aceeaşi designaţie şi acelaşi sens cu ajutorul semnificatelor dintr-o altă limbă. a căror valoare semantică globală nu coincide.

dacă traducerea s-ar face la nivelul limbii. cu cel al transpoziţiei. în germană. există alte distincţii pe care engleza este obligată să le opereze (articolul. Es tut mir leid. în spaniolă. De aceea. atât din punct de vedere politic. abuela. limba engleză nu cere aceste explicitări. ea s-ar traduce prin Îmi displace (rom. limba rusă. va trebui să i se dea următoarele lămuriri: acţiunea este terminată sau nu. în cazul traducerii. „tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte”. în timp ce în limba rusă sunt obligatorii. Pe de altă parte.) şi missfällen (germ. din punct de vedere teoretic. spre exemplu) şi pe care rusa ori nu le exprimă deloc. i-a izgonit pe oameni din acest loc paradisiac şi i-a condamnat la confruntarea cu pluralitatea culturilor şi a limbilor. pentru exemplificare. astfel. Lo siento. şi iacă de ce s-au apucat. engleză sau germană deoarece. se face distincţia între feminin-masculin în cazul substantivelor. [22] Ca urmare. „Şi Domnul a zis: Iată.italiană .). apelând şi la categoria contextelor. Dumnezeu. prin friend se înţelege o persoană de sex feminin sau masculin şi dacă subiectul este feminin sau masculin şi aceasta pentru că. Me desagrada (span. „la técnica del establecimiento de correspondencias” [20]. pentru că limba suedeză le numeşte în mod diferit. în sensul că un element poate fi diferenţial într-o limbă şi în alta nu. acele trăsături distinctive pe care o limbă le utilizează şi care nu coincid. spaniolă sau italiană desemnează cu acelaşi cuvânt bunică.). Conform Genezei. chiar dacă. în română. ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă. ea nu este analizabilă. acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Cu alte cuvinte. limba engleză poate exprima toate aceste determinări însă. traducerea acestui cuvânt în limba suedeză necesită această diferenţiere. Rezultă deci că acest proces de echivalare nu se confundă.Îmi pare rău. un paradis terestru caracterizat printr-o umanitate unită. în realitatea extralingvistică reprezintă două realităţi diferite. spaniolă. din punctul de vedere al acestor limbi. atâta timp cât ea poate fi analizată. to dislike (engl. bunica maternă şi cea paternă. I am sorry. şi nu la acela al sensului textual. ele nu trebuie exprimate. însă. spre deosebire de engleză. Ea devine. cât şi lingvistic.). explicită. pentru a le pedepsi trufia. Ca urmare. din moment ce verbului italian dispiacere îi corespund verbele a displăcea (rom. în engleză. În limba de origine . „nu are importanţă faptul că anumite ´semnificate´ sunt gândite sau se cunosc datorită cunoaşterii lucrurilor desemnate: ceea ce contează este dacă limba face sau nu distincţia şi dacă în fiecare caz există sau nu limite semantice date de limba înseşi”. atâta timp cât găsirea designaţiilor echivalente în limba în care se traduce presupune o serie de procedee care poate merge până la explicarea propriu-zisă. existând două cuvinte distincte pentru cele două realităţi extralingvistice distincte. dacă limba română.). I dislike it (engl. se descrie.) şi Es missfält (germ. traducătorul va trebui să cunoască şi să ţină cont de această distincţie. ci reprezintă o simplă întrebuinţare a verbului dispiacere. însă. are verbe care exprimă o acţiune terminată (perfective) sau neterminată (imperfective). căruia i se transmite un text în limba engleză de tipul I wrote to my friend. ori le exprimă parţial şi cu instrumente diverse. şi la nivelul expresiei. în totalitate. atunci când nu se găseşte un termen echivalent.). expresie idiomatică în momentul traducerii ei în limbile română. Haidem! Să Ne pogorâm şi să le 263 . o stare de perfecţiune primordială a omenirii. o expresie idiomatică. definit de Coşeriu drept tehnică de stabilire a corespondenţelor. [21] Toate acestea se datorează faptului că limbile se diferenţiază între ele prin aşa-numitele elemente diferenţiale. în timp ce trecutul verbului indică şi genul subiectului. Desigur că. desagradar (span. Şi aici Coşeriu preia. după Potop. nonna. însă. un exemplu oferit de Jakobson: unui vorbitor nativ de limbă rusă.ea nu reprezintă.).

. A Linguistic Theory of Translation. Estudios de teoría y metodologia lingüística.. Ch. 68-69 [22] idem. 37 – 53 [15] idem. Cunoaşterea şi înţelegerea culturii în care te găseşti la un moment dat înseamnă accesul spre înţelegerea perspectivei pe care limba respectivă o propune asupra lumii. p. în ciuda tuturor problemelor pe care le ridică.. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. Susan (1993). 2001.. Taber. p. Ed. pp. E. Oxford University Press. La traduzione. Huntington. Einaudi. 17 [2] Dinu.. “Ciocnirea civilizaţiilor”.. 222 – 223 [7] Pentru detalii a se vedea Catford. Părerile specialiştilor sunt împărţite – nu se poate vorbi despre confusio linguarum ca despre ceva exclusiv negativ. Saggi di linguistica generale.. dar si pp. p. Bucureşti. 33 [16] idem. 235 [21] Pentru detalii vezi Coşeriu. Ed. London. pe modelul limbii perfecte. personalità. În căutarea limbii perfecte. Ed. 21 [5] idem. Şi Domnul i-a împrăştiat deacolo pe toată faţa pământului. O introducere postmodernă în semiologie şi hermeneutică. J. p. 185 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE: Bassnet-McGuire.. London. The Linguist and the English Language. von. Milano: Bompiani Codoban. 56 – 64 [14] Nida. W. 1972. J. 31 – 33 [19] Coşeriu. p. Chişinău. M. 1977. diversitatea lingvistică şi cea culturală ce derivă din ea poate reprezenta un avantaj. 242-244. Brill. Aurel (2001). Bucureşti. mai ales sub aspectul pozitiv al ciocnirii în sensul de interferenţă a culturilor.. Repere fundamentale. 16 [13] Jakobson. E.42 [10] Humboldt. Bologna. E. Rostirea filosofică românească. A. “Humboldt şi humboldtianismul”. perfectă în sine. Bompiani. Ştiinţifică. p. 2008. Traducerea sensurilor. 1997. 8-9 [4] Eco. J. 80 [11] idem. 208 [20] idem. Comunicarea. El hombre y su lenguaje.. El hombre y su lenguaje. pp. E. p. R. la acest punerea în act a acestuideziderat. O introducere postmodernă în semiologie şi hermeneutică. Bucureşti. (ed. nu face decât să contribuie. înseamnă accesul spre ceilalti. ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora. 87 [12] Munteanu. Lecţii de lingvistică generală. Ed.. 2008. 2008. p. 1993. Madrid. Cultura. Leiden. U. Semn şi interpretare. sau să conceapă o lingua universalis. pp. 58 [9] Lotman. C-tin.încurcăm acolo limba. Ştiinţifică. Bucureşti. Haga. pp. Ed. p. 1977..) The Nature of Translation. NOTE: [1] Noica.. în mod pozitiv. Feltrinelli. ClujNapoca: Dacia 264 . 484 [18] Bassnett McGuire. despre care vorbea şi S. Milano. Dacia. Tipologia della cultura. 2004.. p. 1969. 184-185. 274 [6] Coşeriu. iar traducerea.” (Geneza. Ed. 15 – 16 [3] Codoban. 6-8) Din acest moment şi până în zilele noastre. Cluj-Napoca. linguaggio. p. pp. 1985. credem noi. Polirom. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii.. Bompiani. pp.C. Madrid. E. Iaşi. Torino. La traduzione – teoria e prattica. B. S. XI. Institutul European. să recupereze limba adamică. Ed. p. Iaşi. Estudios de teoría y metodologia lingüística. Ed. introducere la Humboldt. pp. p. The Theory and Practice of Translation. Arc. 2002. 1974 [8] Sapir. 1970. E. E. omenirea s-a străduit să recupereze acea armonie lingvistică primordială. 1965 sau Holmes. R.J. trebuie vazută. 1970 sau Quirk. Humanitas.Teoria e prattica. 34 [17] Nida. Edward Arnold. E. Mouton. înseamnă primul pas spre stabilirea unui raport valid. 2001. Humanitas. Milano. Uspenskij. 2000.... Semn şi interpretare. p.

intraliguale et intersémiotique de Roman Jakobson ou de la métaphrase. Traducerea sensurilor. Madrid Coşeriu. supliment al Anuarului de lingvistică şi istorie literară. Iaşi: E. Umberto (2002). Lecţii de lingvistică generală. Introducere în lingvistică. p. Chişinău.J. Taber Charles (1969). nous pouvons aussi parler d’une adaptation ou traduction libre ou idiomatique. Institutul European Nida. la théorie linguistique intégraliste de E. Eugene (2004). Bucureşti: Ed. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. Repere fundamentale. Eugen (1994). Bologna: Bompiani Munteanu. Iaşi: Polirom Humboldt. Arc Dinu. 5. “Humboldt şi humboldtianismul”. MOTS. Estudios de teoría y metodologia lingüística. On peut parler aussi de la traduction interlinguale. 2008. „Limbaj şi politică”. Mihai (1997). Uspenskij. Tipologia della cultura. Iaşi Coşeriu. Eugene. nr. Ştiinţifică Eco. nous pouvons avoir une traduction littérale mot-à-mot ou une traduction sémantique fidèle. Brill RÉSUMÉ PROBLEMES DE TERMINOLOGIE DANS L’ACTE DE LA TRADUCTION Cet article est une analyse du procès de traduction comme un procès complet de médiation entre deux ou plusieurs cultures car ce procès n’est pas un simple transfert de mots d’ une langue dans une autre. libre et fidèle de George Steiner. théorie. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. Le phénomène de la traduction a été catégorisé de plusieurs manières. en même temps. paraphrase et imitation de Dryden ou encore de la traduction littérale. 265 . Eugen (1996).. Boris (2001). În căutarea limbii perfecte. 10 – 29 Coşeriu.et. Roman (1985). în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. Eugen (2000). Wilhelm von (2008). Prelegeri şi conferinţe. Bucureşti: Humanitas Nida. Eugenio (1977). Milano: Feltrinelli Lotman. Saggi di linguistica generale. introducere la Humboldt. sémiotique.Coseriu. The Theory and Practice of Translation. Eugen (2005). El hombre y su lenguaje. Comunicarea. Coseriu. linguistique intégraliste. Leiden: E. Chişinău: Ed. Eugen (2008). Notre recherche a comme point de départ la théorie sémiotique de la culture –Lotman. Bucureşti: Humanitas Jakobson. Iaşi: Polirom Munteanu. culture. Juri. En général.CLÉS: traduction.

»3 Le nom de couleur vert (verde. avec une véhémence particulière. Le drapeau de l’Islam est vert et cette couleur est pour le musulman l’emblème du Salut et le symbole de toutes les plus hautes richesses. Aujourd’hui le vert est resté la couleur des apothicaires. depuis que la civilisation industrielle menace cette nature de mort. le vert possède en symbolique divers aspects qui vont du « vert mousse » profond. Comme la plupart des couleurs. au « vert vif » à la signification négative. etc. toujours et partout des supports de la pensée symbolique. jardin. d’un symbolisme d’ordre biologique et éthique. la couleur est un symbole également religieux.: arbustes (arbres) verts. « Le vert des mouvements écologistes ajoute ainsi au symbolisme premier de cette couleur une nuance nostalgique. pl. à la signification positive. psychologique. APPLICATION AU LANGAGE MEDIATIQUE ROUMAIN CONTEMPORAIN Le symbolisme des couleurs. En Afrique noire. matérielles et spirituelles. la valeur symbolique des couleurs intervient très fréquemment dans les œuvres d’art. cosmologique. Couleur de la nature et des eaux lustrales. par exemple. non seulement géographique. Les interprétations peuvent varier et le rouge. symbole de la « nature naturiste ». car il capte l’énergie solaire et la transforme en énergie vitale. comme si le printemps de la terre devait inexorablement disparaître sous un cauchemardesque paysage de béton et d’acier. les couleurs restent. le vert résulte de leur interférence chromatique. cependant. cela signifie tout simplement la nature.. rom. Dans la symbolique populaire le vert est la couleur de l’espoir et les rêves où il apparaît sont interprétés en Chine et dans d’autres pays d’une façon très positive :« Là où il pousse le vert.. À tous ses symboles on peut ajouter celui de l’écologie. » 1 On parle du symbolisme cosmique des couleurs chez différents peuples – les couleurs interviennent comme des divinités dans plusieurs cosmogonies –. Verte était au Moyen Âge la toge des médecins – parce qu’ils utilisaient les simples.) vient du nom latin viridis qui signifiait au pluriel : « VIRIDIA. Il est le symbole de la régénération spirituelle. Dans la tradition chrétienne. Entre le bleu et le jaune.Iuliana POP Universitatea din Braşov LE VERT – SYMBOLE DE L’ECOLOGIE. chargé de sens et de puissance. Les couleurs ont toujours représenté un domaine riche du point de vue de leur symbolisme dans diverses époques et civilisations. mais à tous les niveaux de l’être et de la connaissance. la couleur est une participation de la lumière créée et incréée. Dans le 266 . Quand le Diable apparaît sous les traits de l’« être vert ». verdure. «Le premier caractère du symbolisme des couleurs est son universalité. »2 Couleur des bourgeons printaniers signalant la fin de l’hiver. le sentiment du printemps (Aeppli). mystique. la croissance positive.symbole de l’écologie. il symbolise l’espérance. bosquet »4. Le symbolisme de la couleur peut prendre aussi une valeur éminemment religieuse. chez les Égyptiens. Notre époque célèbre le vert. qui préparent les médicaments. le vert est doué d’un pouvoir de régénération. Le Vert . Le vert et ses symboles. recevoir diverses significations selon les aires culturelles . -ium (-iorum): n. cela renvoie simplement aux dieux antiques de la végétation. par exemple.

les bien placer ”9. d’une certaine manière. tout en voilant . »8 Si l’on tient compte de la différence que Jean Chevalier & Alain Gheerbrant font entre l’emblème (qui n’est qu’une figure visible adoptée conventionnellement pour représenter une idée. qui est chargé d’affectivité et de dynamisme). bien longtemps avant lui „Les mots ont une première valeur pris isolément. rattachées à la végétation. »7 et. C’est pourquoi il est comparé à des schèmes affectifs. il relève de l’interprétation et celle-ci d’une certaine prédisposition. on peut citer deux exemples bien connus: Greenpeace – organisation écologiste dont le but est la protection et la conservation de l’environnement. Non seulement il représente. » 267 . comme si le vert était inséparable de la nature. qui est plus important qu’elle »6. Et Cicéron. mais il réalise. pas de sens particulier et « sa première propriété est de renvoyer à quelque chose d’autre qu’elle même. De la multitude de significations du mot vert. Le vert est devenu représentatif pour les mouvements écologiques en vertu de ses connotations connues. tout en défaisant. mais non le sens de deux mots reliés”. fonctionnels. tel brun d’une terre broyée. mais un symbole. Le vert . Il joue sur des structures mentales. Pris isolément. tel noir de la calcination de l’ivoire qui fut sa cause. de la nature verte – et « Les verts » – parti politique écologiste qui se consacre principalement à la défense de l'environnement. Car. moteurs. On va essayer de décrypter le sens de ces « mots reliés ». Claude Lévi-Strauss l’a parfaitement montré dans Le Cru et le cuit : « Nous procédons presque toujours à l’aide des métonymies implicites. Dans l’introduction au Dictionnaire des symboles. on peut dire que le vert du mouvement écologique n’est pas un emblème.symbole de l’écologie en Roumanie. une seconde unis à d’autres. un être physique ou moral) et le symbole (qui porte au-delà de la signification. elle n’a pas vraiment de contenu propre. Pour le prouver. Jean Chevalier affirme que le symbole est « beaucoup plus qu’un simple signe » :« Il porte au-delà de la signification. la définition donnée au mot vert est : « qui est de la couleur de l’herbe et des feuilles des arbres »5. à la nature et à la ruralité. ce qui confirme les aphorismes cités par Tzvetan Todorov dans son livre Symbolisme et interprétation : « Alexander Pope écrivait : „J’admets qu’un lexicographe pourrait peut-être connaître le sens du mot en lui-même. donc il s’agit d’une fusion entre deux symboles.dictionnaire Littré. pour bien montrer qu’il mobilise en quelque sorte la totalité du psychisme. Il est chargé d’affectivité et de dynamisme. comme si tel jaune était inséparable de la perception visuelle de la paille ou du citron. d’une certaine manière aussi. Ce mot se définit par les éléments de la nature et l’association qu’on fait entre le vert et la nature est inhérente. on va s’arrêter à celle qui identifie le vert à l’écologie. si la couleur constitue une qualité inhérente à la substance des choses. Le fait que le mouvement écologique ait pris le vert pour symbole a eu comme conséquence dans le plan linguistique des constructions nouvelles et suggestives. parce que ces mouvements sont les porteurs des nouvelles valeurs qui protègent l’environnement. Dans ce dernier cas le vert est en même temps le symbole de l’écologie et le symbole d’un parti politique. il faut les bien choisir : unis à d’autres. de la qualité de la vie. et cela notamment dans le discours médiatique roumain. L’analyse des textes qui appartiennent au langage médiatique roumain contemporain (et que nous avons traduits en français) révèle un grand nombre d’occurrences du mot « vert ». La description de la couleur se fait plus ou moins par une relation métonymique avec un objet naturel. qui se dévoile dans le contexte. on pourrait ajouter.

ro). La maison. parmi lesquelles les robes qui peuvent être recyclées» (www. C'est le système agronomique mondial qui est en cause.ro) . bâtiment.ro) .umbrelaverde. c’est un mode de vie » (scolipentruunviitorverde. « Une compagnie intéressée à investir dans l’énergie verte va créer un parc éolien » (www. elles deviendront ambiguës. on peut constater dans le discours médiatique que le vert est associé à des noms désignant des entités concrètes : maison. « journal vert » sont prises hors contexte. journal. Les changements proposés par les écologistes pour la protection de l’environnement ont été associés à une vraie révolution. le parapluie.cosulverde.ro) .Du point de vue de l’analyse linguistique. Dans ce cas le contexte est très important. le journal peuvent avoir la couleur verte.ro) . « Le parapluie vert – ensemble. « Chaque activité écologique menée par l’équipe verte dans le cadre du concours est consignée individuellement dans le Journal vert » (scolipentruunviitorverde.evz. Mais dans les situations citées.ro. Si les constructions « parapluie vert». « Le programme la maison verte va débuter au mois de mai » (www.ro) . les systèmes d’énergie alternative. La définition qu’on trouve dans le Trésor de la langue française pour Révolution verte est :« Introduction et adaptation dans les pays en voie de développement des techniques agricoles des pays industrialisés en vue d'obtenir de meilleurs rendements. un mode de vie respectueux de l’environnement » (www.misiuneacasa.ro/sanatate-pentru-casa). 4 mai 2010) . les systèmes éoliens.org). « Les conseils verts pour protéger l’environnement » (www.ro/) . ce qui explique les occurrences du vert dans les contextes suivants : « La guerre verte a commencé. « La maison verte utilise les panneaux solaires. Les groupes d’écologistes urbains invitent les gens mondains à l’attaque verte » (www. « maison verte ».financiarul. Le spectre de la famine les menace [les pays du quart monde]. « Affaires écologiques : Révolution verte.ro/moda/trendsetter/revolutia-verde) .editie. Le Vert est plus qu’une simple couleur. corbeille. écologique » (e-casaverde.afaceriecologice.ro) .ro) .ro) . « Actuellement même les firmes qui produisent des vêtements pour les cérémonies de fin d’études ont des options vertes.10 Le vert peut être associé à des entités abstraites : « Les écoles pour un futur vert. « Un bâtiment vert est une construction qui a été projetée dès le début pour être efficiente du point de vue énergétique et pour avoir un impact réduit sur l’environnement » (www. « L’énergie verte est un terme qui concerne les sources d’énergie qui peuvent être régénérées et qui ne polluent pas (http://energie-verde. gardons la Roumanie propre » (www. « Le panneau vert – c’est le nom d’un magasin de produits organiques » (www.ro) .umbrelaverde. coin. 268 . « Eco-maisons ont évolué comme une partie du mouvement architecture verte » (www. il s’agit de pseudo-adjectifs chromatiques.casa-verde. parapluie : « La maison verte – il s’agit d’une architecture écologique.mayra.cariereonline. L’offre d’aliments et de cosmétiques écologiques augmente dans l’espace virtuel comme dans l’espace réel » (www. et dans ce cas on a affaire à un adjectif chromatique.

Les plus faciles méthodes pour vous débarrasser des vieux appareils » (www. même la facture est « verte » : « Facture verte .coltverde.facturaverde.brasovulverde. offrant un champ généreux à la recherche interdisciplinaire. formes. sans colorants » (radio.com) . Paris. . La coutume de porter sur soi du vert a été remplacée par porter sur soi une carte téléphonique verte.ro) . p. couleurs. de courant et de combustible » (www.La „révolution verte “ (. R. 24 mai 1976.ro) .. de la vie saine. Conclusion.ro). 294 269 . sans colorants » (www. « À la foire verte on trouve des produits naturels.ro) .capitalaverde. « La génération verte croit au changement de la situation de l’environnement en Roumanie » (http://wordpress.. Une compagnie de téléphonie mobile a développé une campagne intitulée « Jouer au vert » (Verde stop).ro). qui implique les interprétants. de la protection de l’environnement . 1989. Alain. »11 Ce sens est différent de celui utilisé dans le contexte précédent. Dictionnaire des symboles: Mythes. NOTES [1] Chevalier.À la fin de l’activité tous les élèves ont été déclarés chevaliers verts » « La capitale verte – la capitale croît verte ! programme écologique pour Bucarest » (http://www. changement de sens dû a l’évolution du symbolisme du vert qui est devenu symbole de l’écologie. « La foire verte est une foire où l’on trouve des produits sans agents conservateurs. col.. « L’association Brasov Vert milite pour la protection de l’environnement » (www. nous avons constaté que les nombreux contextes dans lesquels il apparaît font de cette couleur un symbole de l’écologie. Jean. éco. Certaines expressions sont revivifiées. Ainsi.ziuaverde.targulverde. des modifications référentielles. écologique : réduction de la pollution par l’utilisation d’une petite quantité de papier. Cela prouve qu’il s’agit d’une explosion en ce qui concerne l’utilisation du mot « vert » comme symbole de l’écologie. Laffont.) reposait essentiellement sur l'emploi massif d'engrais à bon marché (L'Express.facile. « Samedi 17 avril 2010. à Gradistea a eu lieu la dernière action dans le cadre du Mois de la forêt.generatiaverde. coutumes. figures. rêves. 2). 144.ro) . électroniques » (www.guerillaverde. normes. « La journée verte est un programme créé pour informer et éduquer en ce qui concerne le recyclage des déchets d’équipements électriques.caravane cinématographique dont les films ont un message écologique » (www..ubbcluj. Gheerbrant. D’une part. bio. p. de promouvoir et d’éduquer dans l’esprit de la protection de l’environnement » (www.ro) . le vert de l’écologie. des modifications linguistiques et des modifications des habitudes culturelles. les sens différents du syntagme « Révolution verte » coexistent et seulement le contexte peut désambiguïser. on a le vert qui renvoie à l’agriculture et d’autre part. Il s’agit d’un procès dynamique. « Le but de la génération verte est d’informer. En étudiant les occurrences du mot vert dans le langage médiatique roumain.com) .ro). Le vert peut être associé aussi à des noms propres : « Guérilla verte . Les structures suivantes où le mot vert apparaît sont très innovatrices: « Le coin vert vous invite à recycler.

1959 [6] Leduc-Adine. coutumes. p. Leduc-Adine. Claude. Marabout. Symbolisme et interprétation.cnrtl. Jean. limbajul media. Le Petit Littré. Le Cru et le cuit. Seuil. «Polysémie des adjectifs de couleur». 67-90 [11] http://www.com. R. Jean. prima parte a studiului discuta simbololismul traditional al culorilor. Paris. Dictionnaire latin-français. 10 [10] Leduc-Adine.[2] Idem. Gheerbrant. 1978. Paris: R. simbol. Cahier de lexicologie. Cuvinte cheie : verde. nr.. Cazenave. Gheerbrant. ecologie. normes.lexilogos. www.. [7] Lévi-Strauss. Alain. 83. p. «Polysémie des adjectifs de couleur». p. Dictionnaire des symboles: Mythes. 37. figures. 1998. Frédéric (1837). Jean-Pierre (1980). Paris: Seuil. couleurs. X-XI [9] Todorov. Des couleurs symboliques dans l’Antiquité. formes. Portal. cu precadere al culorii verde. Paris. Félix. nr. REZUMAT VERDELE – SIMBOLUL ECOLOGIEI. figures. Todorov. p. Grand dictionnaire des symboles et des mythes. Tzvetan (1978). 30 [8] Chevalier. Jean-Pierre. «Polysémie des adjectifs de couleur». nr. Symbolisme et interprétation. Hachette. Le Petit Littré.fr/definition/vert RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES Beaujean. 710 [3] Julien. Alleur: Marabout. A. normes. Dictionnaire latin-français (2001). Paris : Treuttel et Würtz. 37. 2001 [5] Beaujean. Claude (1964). Sources : Internet. APLICAŢIE PE LIMBAJUL MEDIATIC ROMÂNESC CONTEMPORAN Acest articol este o analiza a modului in care culoarea verde este folosita in media actuala din Romania. 1964. Gallimard. Aceasta culoare va fi obiectul analizei noastre in ceea ce priveste sensurile ei in media actuala din Romania. 37. Encyclopédie des symboles. Gougenheim. Les mots français dans l’histoire et dans la vie. Julien. Chevalier. Paris. Laffont. Nadia. Laffont. pp. Pentru a explica de ce a fost denumita ‘ culoarea ecologiei’. 270 . Paris : Picard. Alleur. Paris : Hachette. Paris: Librairie Générale Française. Alain (1989). Dictionnaire des symboles: Mythes. Grand dictionnaire des symboles et des mythes. « Les noms de couleurs ». Plon. Nadia (1998). Cahier de lexicologie. 1980. Paris. Cahier de lexicologie. Tzvetan. Jean-Pierre. 1980. formes. 1005 [4] Gaffiot. Trésor de la langue française. Lévi-Strauss. rêves. Michel (1996). A. (1959). Le Cru et le cuit. Félix. Georges (1989). rêves. Paris : Gallimard. coutumes. 1989. le Moyen Âge et les temps modernes. Gaffiot. Paris. Paris : Plon. couleurs.

un modest glosar sau. un deceniu mai târziu. Din păcate însă. Leroyer and Binon 2009: 2)[1]. or domenii particulare. de istoria şi filosofia ştiinţelor. pasul acesta este doar un început de practică lexicografică. sau tehnică. bilingve. În acest articol vom face unele referiri foarte sumare la lexicografia teoretică românească şi vom descrie un dicţionar acceptat ca model structural cu totul deosebit (a se înţelege complet) în ansamblul materialelor lexicografice româneşti. un pas important în tentativa de a echivala elemente de vocabular dintr-o limbă străină cu forme corespondente din limba română sau invers (aşa cum este cazul dicţionarelor bilingve specializate). 1992). în ultimii ani. de etimologie. mai direct. Literatura de specialitate (Atkins 1996: 515-6) menţionează importanţa lexicografiei teoretice chiar dacă. 2007) au jucat un rol deosebit în semnalarea şi explicitarea unor fenomene în plină desfăşurare la nivel lexical. sub masca „dicţionarului” se ascunde. . Astfel. chimia.Floriana POPESCU Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi O ANALIZĂ PRIVIND MACROSTRUCTURA LEXIMATELOR ROMÂNEŞTI În ultimul sfert de secol patrimoniul cultural românesc s-a îmbogăţit cu un însemnat număr de lucrări lexicografice impunând atenţiei două direcţii de abordare. sau într-un caz mai fericit. de exemplu. şi astfel alcătuit încât să acopere o mare diversitate de: . limbă şi cultură. deoarece pentru unii autori afirmaţi ca lexicografi ocazionali este realmente necesară consultarea unei astfel de literaturi. mai ales după anul 1990. lucrările cu caracter aplicativ descriu un portofoliu inegal din punct de vedere calitativ. unde.domenii cărora le sunt destinate (generale. Ne referim aici la acei autori ale căror lucrări. În ciuda unei tradiţii de peste un secol şi jumătate de practică lexicografică şi în ciuda opiniei menţionate în paragraful anterior. nu în ultimul rând. enciclopedie. Facem afirmaţia aceasta. de exemplu. O dinamică deosebită reliefează interesele privind acest domeniu al ştiinţelor limbii. Evoluţia mentalităţilor reflectate în literatura de specialitate consemnează o schimbare de atitudine din partea unor autori faţă de lexicografia teoretică. Preocupările privind studiul şi descrierea vocabularului limbii române au avut un caracter constant evolutiv. Lucrările cu caracter teoretic (Bidu-Vrânceanu. aceasta a fost înlocuită cu o abordare orientată spre perspectiva practică (Verlinde. s.produse (dicţionar. lexicon). dezvoltarea abordărilor teoretice reprezintă şi la ora actuală o imperioasă necesitate. dar bogat. cum ar fi. cu un standard calitativ superior multora dintre lucrările publicate înainte de 1990. Bidu-Vrânceanu. glosar. au asigurat un fundament teoretic pe baza căruia s-au compilat numeroase dicţionare noi. 271 . o listă de cuvinte englezeşti şi echivalentul lor românesc (Miroiu.a). Aşadar. una teoretică şi una aplicativă. începând cu secolul al XIX-lea. fac într-adevăr. un la fel de modest lexicon (Duncan şi Dimitriu-Caracota. termodinamică şi maşini termice). 2000. de fapt. în mai toate cazurile. în cazul lexicografiei româneşti. de scriitori români. considerăm că. de limbă contemporană. ca. Atkins revine asupra atitudinii relative la lexicografia teoretică şi precizează că se poate remarca o coincidenţă între rolul şi competenţele lexicografului şi cele ale specialistului în lingvistică aplicată (Atkins and Rundell 2008: 4). au oferit metode şi modele analitice aplicabile în alcătuirea şi interpretarea terminologiilor şi.

apendicelor sau listelor suplimentare. Şcoala lexicografică engleză. de exemplu. Interesul faţă de accesul la limbile străine se concretizează şi în compilarea leximatelor bilingve destinate scopurilor didactice şi profesionale (mai ales în cazul traducătorilor sau al interpreţilor de conferinţă şi nu numai).scopuri pentru care sunt compilate (învăţarea vocabularului specific unui domeniu. 2006) am aşezat utile. Respectivele titluri se regăsesc sub forma unor lucrări monolingve. învăţarea unei limbi străine) . Webster 1972). 20 autorilor francezi şi 90 autorilor englezi. conform aceloraşi practici. anexelor. de departe cel mai bine reprezentată în corpusul nostru. 2008). Există şi un număr foarte redus de lucrări a căror macrostructură este tratată cu o oarecare superficialitate. vom regăsi informaţii privind gramatica limbii engleze. 2007) cât şi în traduceri (Ducrot. glosare. de exemplu. 2005 sau Dicţionar Biblic. cuprinde. 1996. Preocupările pentru descrierea terminologiilor specializate s-au materializat atât în lucrări originale (Albu. 1999). este mult mai cuprinzătoare atunci când este vorba de un dicţionar. Martin. 1993 sau Noul Dicţionar Universal al Limbii Române. cum este cazul informaticii sau al înaltei tehnologii de calcul (Dicţionar explicativ IT & C. investigaţia macrostructurală a permis şi stabilirea unor trăsături comune. Primul tip de macrostructură se ridică la rangul de trăsătură generală. explicative. la nivel macrostructural. cum ar fi enciclopediile. iar afirmaţiile se referă strict la corpusul supus analizei. Astfel. specializate). or lexicoane şi sub forma unor lucrări bilingve tradiţionale (publicate în formă tipărită) sau moderne (accesibile on-line). reguli de ortografie şi punctuaţie precum şi un index referitor la segmentele fundamentale ale dicţionarului. deschide leximatul cu o tablă de materii sau un cuprins care asigură descriptivul secţiunilor prevăzute precum şi accesul lor eficient şi rapid. peste 98% din leximatele analizate. secţiune tradiţională în structura produselor ştiinţifice englezeşti. observabilă încă de la prima pagină care omite chiar harta leximatului. respectiv tabla de materii. vom preciza doar că baza noastră de date include 150 de titluri: 40 de leximate aparţnând autorilor români. Astfel. deschizându-se abrupt cu primul articol al literei A din dicţionarul propriu-zis or cu un cuvânt înainte şi lista prescurtărilor întrebuinţate în explicitări. ghid de pronunţare şi lista abrevierilor folosite în lucrarea respectivă Secţiunea c). constă. în cazul dicţionarelor note explicative. 272 - . dar modeste încercări de a descrie noile achiziţii lexicale în unele domenii în continuă expansiune. din două catgorii mari de leximate. c) back matters sau partea de final. vom regăsi aici diverse referiri la abrevierile folosite. sau diverse tipuri de dicţionare (enciclopedice. de regulă destinată. indiferent de apartenenţa leximatelor la o cultură naţională sau cu deschidere spre culturile europene care au făcut obiectivul acestei analize. Constatările de mai jos se referă exclusiv la macrostructura leximatelor studiate. doar 15 se circumscriu acestui tipar. alături de lucrări cuprinzătoare de mare întindere (cum ar fi. Dintre titlurile cercetate. b) conţinutul informativ sau corpul propriu-zis al dicţionarului.forma în care sunt prezentate (tipărite sau on-line) Fără a descrie în detaliu corpusul întocmit în vederea efectuării unei analize a macrostructurii unui leximat[2] sau material lexicografic. Cu toate că elementele corpusului au prezentat trăsături specifice. Gherguţ şi Albu. Dicţionarul enciclopedic. Secţiunea a). Prima şi cea mai frecventă macrostructură. conţinând trei mari secţiuni: a) front matters sau partea introductivă (a se vedea. ilustrate.

De cele mai multe ori. iar în cazul lucrărilor de mici dimensiuni. Leximatele româneşti se deschid fără o introducere care să dirijeze spre secţiunile alcătuitoare. dar au renunţat la el. considerăm nu numai că Valeriu Rusu este un lexicograf de excepţie ci şi că leximatul său reprezintă standardul sau punctul de referinţă în raport cu care se pot compara macrostructural. urmează îndeaproape modelul francez. deoarece versiunea în atenţia noastră este. . introducere. un inventar de aproximativ 200 000 de termeni. fie din partea autorului sau a colectivului de autori fie chiar din partea editurii. de liste de abrevieri folosite pe parcursul prezentării. ghidul etimologic precum şi abrevierile şi simbolurile folosite în medicină– intră în secţiunea a). de fapt. şi în acest caz. 273 . glosare.există şi leximate româneşti care au adoptat macrostructura modelului englez. indexuri. descriind. Astfel. am constatat. care argumentează scopul şi destinatarii acestuia. cel mai adesea. dicţionarul medical (Rusu. Din cele 18 diviziuni. publicat de Editura Cartea Creştină din Oradea. întro primă ediţie a lucrării la tiparul ştiut. o traducere a unei opere din lexicografia engleză. însă. şapte –prefaţă. pentru a continua cu „dicţionar de la a la z”. Pe baza studiului analitic şi comparativ extins asupra celor 150 de titluri. În vreme ce ultima lucrare este de mai mică întindere. deja menţionaltul Dicţionar medical (2001) o prezentare de excepţie. revine celor şapte redactori englezi care au coordonat eforturile a peste 150 de coautori. lista abrevierilor. abrevieri ale titlurilor revistelor medicale de circulaţie internaţională precum şi bibliografia care a stat la baza volumului fac obiectul secţiunii c). încă de la prima pagină. următoarele: .Şcoala lexicografică franceză prezintă un tipar propriu care. Regăsim interesul particular atât faţă de detaliu cât şi faţă de macrostructură în alcătuirea dicţionarului biblic. iar suplimentele cuprinzând tabele cu diverse date şi informaţii necesare specialistului din lumea medicală. calitativ şi tehnoredacţional toate celelalte leximate româneşti publicate după această apariţie lexicografică monumentală. îndrumări pentru utilizarea dicţionarului. vom afla. şcoala lexicografică românească este foarte apropiată de modelul francez. analizată pe fundalul cuprinzător al tradiţiei leximatelor româneşti. 2008). . de a asigura volumului său. Afirmaţia aceasta are în vedere atât operele originale monolingve şi bilingve ale autorilor români. urmate. în cele mai multe dintre produsele publicate. Meritul. Comparând. Evidenţiem.lexicografică românească. în marea majoritate a lucrărilor. în general. cu referire la şcoala românească. include un număr restrâns de secţiuni la nivelul fiecărui leximat luat separat.unii lexicografi bine familiarizaţi cu tradiţia şcolii engleze au respectat şi au recurs. nu apare nici un fel de introducere.unii lexicografi bine familiarizaţi cu tradiţia şcolii engleze ignoră elementele ei de macrostructură şi îşi alcătuiesc propriile lucrări conform tiparelor franceze. unde acestea există. intervenţii de deschidere a volumului. în cazul celei de-a doua ediţii[3]. preocuparea cu totul deosebită a coordonatorului Valeriu Rusu. din perspectiva macrostructurală. primele două leximate sunt lucrări de mare anvergură. fiind destinată popularizării termenilor mai greu de înţeles din vocabularul specializat de înaltă tehnologie. Se vor descoperi. . leximate provenind din cele trei şcoli. Subliniem că în litera acestei ultime constatări se înscriu. o cuprinzătoare tablă de materii care este redactată în deplin acord cu structura tradiţională engleză. 2001) sau dicţionarul biblic (1999) precum şi dicţionarul IT (Florian. un istoric al terminologiei medicale. de cele mai multe ori calcuri lingvistice din limba engleză. cât şi operele traduse din limbile franceză sau engleză. în fiecare dintre cazuri.

trad. Le corpus analysé a révélé l’ existence de beuacoup de similarités entre les leximats en français et le roumain et peu de similarités en anglais et en roumain. Lexicul specializat în mişcare. S. & C. M (1992).. (editori). Noul Dicţionar Universal al Limbii Române. J. Department of Swedish. Bucureşti: Editura Medicală * * * * * (1993).. prefaţată de un cuprins. G (2008).T.R. Bucureşti: Editura All Miroiu.-M (1996). Dicţionar de termeni economici. Editura Litera Internaţional * * * * * (1999). Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic.. 1-6. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Atkins.. 1. Bucureşti: Editura All Martin.” or „lexicografia a fost redusă la o acţiune practică.a. front matters. V.. (2008).”(traducerea mea). Bucureşti: Editura Babel Florian. Iaşi: Polirom Ducrot. Albu. Merriam Company * * * * * (1974). lexicographic materials. Vasilescu. lexicography has been reduced to a positivist. and Rundellm M (2008).. [3] aşa au stat lucrurile cu ediţia I apărută în 1974 a Dicţionarului Englez-Român. Dicţionar englez-român. Quand même. lexic specializat. (1996). la lexicographie roumaine présente certaines tendences de s’approprier les macrostructures plus précises et plus complexes appartenant à l école anglaise de lexicographie.. Bucureşti: Editura * * * * * (2006). B..R. Gherguţ. Dicţionar de kinetoterapie. Oxford. A. The Oxford Guide to Practical Lexicography.. Göteborg University.. 274 . Bucureşti: Editura Academiei R. E (2005). MOTS. A. Dicţionar de medicină. Vol. Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului. A. From Stand-alone Lexicographic Tools to User Driven Task and Problem-Oriented Multifunctional Leximats in International Journal of Lexicology. 23. M (2007). a se vedea Verlinde. EURALEX ’96 Proceedings. Viorel Vişan şi Marina Păunescu. Dimitriu-Caracota. F. Economic and Financial Terms. unde apare utilizat ca denominativ generic pentru orice fel de produs lexicografic. Dicţionar englez-român. English-Romanian Dictionary of Accounting.CLÉS : contenu. behavioristă şi pozitivistă. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Verlinde.S. Binon. s-au păstrat toate elementele primei însă colectivul de autori a renunţat tocmai la cuprins. in M. Leroyer and Binon (2009: 1-17). Bucureşti: Editura Garamond Rusu. editura Academiei R. Leroyer. din lucrarea lui Verlinde. (2009). O. Springfield: G. behaviourist practical enterprise. compusul „leximat” împreună cu sintagma din care derivă. Dicţionar explicativ IT & C. * * * * * (2004). pp. Oxford: Oxford University Press Bidu-Vrânceanu.S. 515-46. P. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrânceanu.). Webster’s Seventh New Collegiate Dictionary. (s. Gellerstam et al. (2001). traducerea Gh. M. J. financiar-bancari şi de bursă. Dicţionar biblic.. Leroyer and Binon (2009: 2) [2] împrumutăm şi folosim. Atkins. Bilingual Dictionaries: Past.S. Göteborg: Göteborg University Press.S. şi colaboratorii (2000). Anca Măgureanu. pp. H. Present and Future.NOTE EXPLICATIVE [1] autorii citaţi sunt de părere că „.. Dicţionar enciclopedic. În cazul celei de-a doua ediţii. cu acelaşi scop. Bucureşti: Editura Andreescu Duncan.. Schaeffer. Oradea: Editura Cartea Creştină * * * * * (1972). Lexic comun. Dicţionar medical.T. back matters. C. apărută în 2004. B. Search and You Will Find.. RÉSUMÉ L’ ANALYSE DE LA MACROSTRUCTURE DES LEXIMATS EN ROUMAIN La macrostructure de plusieurs produits leximats/lexicales roumains a été à l’ origine de cette recherche dont le but est de souligner les comparaisons avec les macrostructures similaires en anglais et en français. 1-17 Corpus-mentioned items Albu.

Ainsi. Michel Foucault énonce clairement son intérêt pour les espaces intermédiaires et hétérogènes. Elle est une expression spatiale produite à partir de lieux définitivement localisables – c’est bien la scène de théâtre que je vois sur l’écran – mais il s’agit d’un espace scénique que l’instance spectatrice reconstruit à partir de ce qui lui est donné à voir. mais elle ne fait pas qu’aménager cet espace. je l’ai baptisé « allotopie ». Parce que ce nouvel espace mérite d’être nommé. est enregistré sur un support audiovisuel que je qualifierai de « texte filmique[1] ». L’allotopie est par conséquent à considérer comme une interface. n’a pas à proprement parler de présence physique réelle. on voit se projeter un espace à trois dimensions » (D. sur un écran à deux dimensions. des sortes de lieux qui sont hors de tous les lieux. la scène de théâtre et l’écran de cinéma sont utilisés afin d’en éclaircir certains traits caractéristiques : « C’est ainsi que le théâtre fait succéder sur le rectangle de la scène toute une série de lieux qui sont étrangers les uns aux autres . qu’il soit localisable et/ou identifiable . VERS UNE PROBLEMATISATION DE L’ESPACE SCENIQUE FILME Lors de la conférence du Cercle D’études architecturales en 1967. sont des emplacements réels à partir desquels se matérialisent un au-delà imaginaire. En outre. qui se déploie à l’intérieur d’un emplacement non tout à fait localisable empiriquement. Dans le cas d’une multicaptation[2]. leur jonction et point central d’interaction . Lorsque Foucault esquisse les modalités de fonctionnement de ces divers types de lieux qu’il nomme « hétérotopies ». et qui peut revêtir diverses formes. le traitement spatio-temporel de la scène admet une transformation plus importante du fait d’un découpage et d’un montage nécessaires – que ceux-ci s’opèrent « en direct » ou en postproduction. Cet espace. l’ensemble de la scène est filmé sans que l’espace scénique ne soit modifié – bien que l’espace tridimensionnel de la scène soit reconverti aux deux dimensions de hauteur et de largeur de l’écran. Ces espaces seraient des « contre-emplacements […]. dans le cas de la captation en continu d’un texte spectaculaire. L’allotopie. of French and Francophone Studies Pennsylvania State University. de juxtaposer le tangible et le virtuel. ou texte scénique. se situe quelque part entre le domaine spatial de la scène et celui de l’écran.Sandrine SIMEON Dept. une zone limitrophe entre deux régions. ils ont la particularité de rendre visible l’absent. J’aimerais plutôt problématiser l’existence d’un tiers espace. telle que je la conçois. Le préfixe grec « allo » apposé à « topie » précise que cet espace se situe « en un autre lieu ». médiateur.E. USA ALLOTOPIE. que l’instance réceptrice se doit de concrétiser. elle reste un locus immatériel bien qu’elle entretienne des relations avec des lieux sensibles. au fond de laquelle. c’est ainsi que le cinéma est une très curieuse salle rectangulaire. de la scène et de l’écran. afin d’être davantage problématisé et mieux défini. bien qu’ils soient effectivement localisables » (Dits et Ecrits 755) dans le monde sensible. 758). Cet espace naît dès qu’un texte spectaculaire. Ces deux espaces. elle se constitue elle-même en tant que dispositif puisque cet 275 . Ce n’est pas exactement ces espaces-ci que j’ai l’intention d’analyser. elle en compose en même temps les frontières : elle est une zone médiane virtuelle qui sépare et rassemble en même temps les deux éléments dont dépend son existence.

non préconçu. En effet. Elle est un lieu de rencontre qui n’existe qu’en vertu de cette rencontre justement . lui-même défini par les spécificités respectives que seraient celles du texte spectaculaire en train de se dérouler et celui du procédé cinématographique qui le capterait. Afin d’éclaircir le type de relation qu’entretiennent les hétérotopies avec le monde réel. agent médiateur. l’allotopie décrit un espace qui. Si l’allotopie est le lieu – et le moment – de transfert et de transformation de l’espace scénique à l’espace écranique . reflète et réfléchit des emplacements dont son existence dépend. De la même manière. s’il n’est pas matériel. Cette opération 276 . il est conçu. Foucault a recours à la métaphore du miroir. de concrétiser cet espace. Lieu hors de tout lieu. l’allotopie est une zone médiane qui n’existe que par l’intermédiaire de tout un système d’interconnexions. L’espace de l’allotopie. selon le schéma de communication de Jacobson. le miroir reflète un lieu qui n’existe pas en soi. c’est une image psychique dont l’existence dépend de la participation de l’instance réceptrice. ce tiers espace désigne. la rencontre incongrue d’éléments congrus crée ce topos. linguistique ou autre. cet espace agit à la manière d’un lieu de conciliation chargé de propriétés et d’usages distinctifs qui s’envisagerait à la fois comme synthèse et reconfiguration topologique de l’espace scénique tel qu’il est visible sur l’écran. représente le lieu de la scène de théâtre et se réalise à l’intérieur des limites concrètes de l’écran. L’allotopie se situe en deçà des perceptions premières et matérielles. La téléportation quantique ne décrit pas un transfert de substance de terme à terme . et qui revêt certaines des qualités du miroir. puis la matérialisation de l’espace scénique entre les moments du filmage – en passant par les procédés de montage – et de son apparition sur l’écran. virtuel auquel il renvoie : il incarne un seuil entre réalité et irréalité. Ce mécanisme souligne adéquatement le processus qui modifie les propriétés de l’espace scénique. L’allotopie est un espace hétérogène et différencié qui agit comme le produit de superpositions et d’interactions davantage qu’il se constitue par une juxtaposition de lieux incompatibles – comme le sont les hétérotopies de Foucault. Cette interaction est de nature spatio-temporelle. s’il n’est pas imaginaire. il ne fait que percevoir . elle donne à voir un espace virtuel dont l’émergence résulte de l’interaction entre ces emplacements localisables – l’espace scénique et l’écran. lorsque l’on considère l’allotopie. l’œil ne servant que de relais à l’actuel emplacement où s’effectue la « véritable » vision. à l’instar de tout message. il est essentiel de repenser le sens du « voir » : ce n’est pas l’œil qui voit. et de nature inévitablement hybride. se déploie pourtant au niveau psychique . Cet espace impensable naît de la confrontation d’éléments qui existent en soi.échange entre les différents facteurs s’effectue selon un système de règles permettant cet échange. à partir des éléments qui le composent. mais qui ne sont pas d’ordinaire mis ensemble . Il revient donc à l’interlocuteur/trice de construire. Une métaphore de nature différente permettrait peut-être de mieux se représenter le moment où. de manière cognitive. et qui sont composés autant par le metteur en scène du texte spectaculaire que le réalisateur du texte filmique. et la manière dont. c’est le cerveau qui voit ce que l’œil. n’a pas de sens ni de forme en lui-même. En effet. la dématérialisation qui s’opère lors de son transfert de la scène de théâtre sur le support filmique. A l’instar du miroir. Il assure la liaison entre l’espace réel qui l’entoure et celui. ce transfert résulte en une intrication d’éléments téléportés. au contraire. L’allotopie est cet espace virtuel perçu et conçu psychiquement . Bien qu’entité physique tangible et palpable. et qui. elle doit néanmoins sa concrétisation à l’instance réceptrice. sans pour autant entretenir une relation d’équivalence avec eux. lui transmet comme information. elle est un espace qui est moins concevable à l’œil qu’il ne l’est de manière cognitive . se crée cet espace allotopique.

déterminée et contrôlée jusqu’à un certain point par les créateurs du film. Il y a longtemps que celui-ci ne s’est pas levé de son siège dans la salle de cinéma pour échapper au train entrant en gare de la Ciotat . D’abord. les diverses relations entre son et image. Mais cette reconstruction n’est pas simplement écriture d’une parole préalable. Qui ne s’est pas encore familiarisé avec l’invisibilité du montage hollywoodien ? Le cinéma sait contrecarrer la fragmentation que son découpage et son montage sont accusés de générer.de communication – encodage et décodage – implique une entente réciproque. c’est pour mieux être reconstruit. Dans le contexte de l’allotopie. ou de n’en montrer qu’une partie. Un dialogue entre un locuteur et son interlocuteur s’effectue dans 277 . etc. et cela pour au moins deux raisons. une co-construction. comme dans le contexte de la communication. Puisque l’allotopie se positionne à l’interstice de la scène et de l’écran. intermédiaire et exécutant. le créateur du texte filmique et celui/celle qui le regarde se partagent une responsabilité : il revient au réalisateur du texte filmique de produire une temporalité continue inhérente au texte spectaculaire – sachant que les possibilités d’une telle construction sont infinies. bien que l’impression de continuité séquentielle du cinéma repose sur une temporalité construite. de sa grammaire: montage. il est le « chef d’orchestre » chargé de rendre cohérent le jeu de l’ensemble des éléments qui lui sont présentés dans le processus de construction de cet espace. Elle est le produit d’une co-production. Ensuite. les échelles de plan. Ainsi. la discontinuité de l’enregistrement audiovisuel a cessé d’être appréhendée comme telle. choix de la prise de vue unique ou du champ-contrechamp entre un personnage et ce qu’il voit. Sa déconstruction implique une reconstruction. les conventions filmiques ne sont plus celles du cinématographe. l’allotopie. de point de vue subjectif. La construction/création psychique de l’espace scénique se fait selon un système de significations élaborées dans cet espace. manipulation et construction spatiale et temporelle selon un principe non synchrone. il ne cherche plus derrière l’écran le reste du corps de la tête coupée qu’il y voit projetée. qui garantit la continuité spatio-temporelle. Quant au récepteur. Le réalisateur bénéficie des moyens du cinéma. son travail se réalise au sein de l’allotopie. choix de montrer le tout de l’espace scénique. et si le texte spectaculaire est déconstruit. elle est écriture d’une autre parole. avec une langue propre. grâce aux techniques de montage visuelles et sonores qui minimisent cette discontinuité. les conventions filmiques servent un dessein différent : il n’oublie pas que c’est du théâtre qu’il filme. Le découpage et le montage de l’espace scénique ne sont pas des moyens pour réduire cet espace. qu’elle est le produit de leur rencontre. puisque c’est dans cet espace que vont prendre forme ces fragments et ces apparentes discontinuités. Le réalisateur du texte filmique est conscient de filmer un texte spectaculaire et non un film de fiction. Déconstruire n’est pas détruire. il y a eu un phénomène de banalisation par l’habitude des opérations mentales effectuées par le spectateur de cinéma. un langage commun entre le locuteur (le metteur en signe) et l’interlocuteur (qui interprète adéquatement ces signes). Les deux arguments de fragmentation et de discontinuité qui démembreraient l’espace scénique n’ont donc plus lieu d’être. Tout le monde a maintenant compris le principe du montage. par exemple. le spectateur en est le pôle de constitution : à la fois exégète. L’allotopie est par conséquent cette zone médiane activée par une double activité mentale humaine : celle. c’est en dégager les principes afin de mieux l’adapter au langage filmique. entre le moment du déroulement ininterrompu du texte spectaculaire sur les planches de la scène (métaphoriques ou non) et celui de l’apparition de l’espace scénique sur la toile de l’écran (constitué à partir d’un montage en direct ou en postproduction). mais simultané (souvent vécu comme synchrone) . et celle du récepteur du film.

audio-vizual. (2007). Una din trăsaturile distinctive ale heterotopiilor este aceea că ea cuprinde mai multe spaţii care sunt aparent incompatibile. L’allotopie postule une valeur herméneutique. Villeneuve d’Ascq : Septentrion. Paris: Gallimard. afin d’en assembler les meilleures prises de vue. utopie. Foucault a envisagé l’existence d’espaces en marge d’un monde qu’ils tentent de compenser mais qui sont nécessaires justement parce qu’ils défient les catégorisations et les frontières. Pascal. 1943. Récrire le théâtre (et Mesguich) en images et sons.un échange qui ne considère plus comme absolue et centrale la source. Nu este nici utopic. Pentru o mai bună definire a acestui spaţiu ‘nou’. puisque la tension entre les deux espaces de la scène et de l’écran s’évalue encore selon une sorte de hiérarchisation où l’espace de la scène devrait être intouché par celui de l’écran qui. Michel Foucault a lansat noţiunea de <heterotopie>. Peut-être alors le texte filmique réalisé à partir d’un texte spectaculaire sera-t-il en mesure d’affirmer son indépendance. mais une fin. Elle est cette troisième dimension qui met en scène l’épaisseur de signes qui constituent le texte spectaculaire. l’allotopie signale la formation d’un espace particulier et dont la légitimité a besoin d’être attestée. défini comme le résultat de l’enregistrement audiovisuel d’un texte spectaculaire. l’origine. La multicaptation est un terme forgé par Pascal Bouchez. L’allotopie est constitutive de ce que l’on pourrait nommer le « troisième » temps du théâtre. atât o scena de teatru cât şi o sală de cinematograf sunt spaţii tangibile care se juxtapun şi de unde apare o serie de locuri imaginate sau virtuale. heterotopie. Paris : Plon. Cuvinte cheie : allotopie. puisque celle-ci est décentrée. Aş dori să identific un alt tip de spaţiu care apare atunci când o piesa este înregistrată audio-vizual. REZUMAT ALLOTOPIA – PROBLEMATIZAREA SPAŢIULUI SCENIC FILMAT In 1967. Este situat ‘într-un alt loc’. prin combinarea prefixului allo’-‘ în celălalt’ cu ‘topia’-‘loc’. elle se revendique comme un espace hybride et interstitiel dont la formation dépend de la participation de l’instance réceptrice dans la construction mentale de ce nouvel espace. Si à l’intérieur de cet écart un texte filmique se construit tout en hétérogénéité. nici imaginar şi nici identificabil în ‘lumea reală’. 278 . TEXTES CITÉS Bouchez. Dits et Ecrits. relativisée à partir du moment même où une autre instance intervient et dicte sa propre parole. prétendument. Ces étapes de déconstruction et reconstruction ne sont pas la fin. Foucault. 4 vols. De exemplu. ayant désormais un espace dans lequel évoluer. je choisis l’expression plus neutre de « texte filmique ».de même que son origine. il ne se constitue pas en opposition au texte spectaculaire. [3] Je fais référence à la formulation d’Henri Gouhier : le théâtre est un « art à deux temps » in L’essence du théâtre. Michel. un spaţiu care cuprinde caracteristici ale utopiilor existente deja în lumea noastră. L’allotopie ne sera plus considérée comme une « excroissance » par ses détracteurs dès lors que la portée épistémologique de cet espace et sa valeur ne seront plus questionnés mais acceptés -. NOTES : [1] Dans le contexte de cet essai. Alotopia este spaţiul care face legatura între domeniul spaţial ale scenei şi cel al ecranului. Comme l’hétérotopie. sur son propre terrain et avec une rhétorique qui lui est spécifique. (1984). l-am denumit ‘alotopie’. l’altèrerait. et l’allotopie se prête à cette transformation. Filmer l’éphémère. [2] La multicaptation nécessite un enregistrement direct d’au moins deux textes spectaculaires en public avec un travail de préparation et postproduction.

In limiting human action. responsibility. By understanding. going to a wall. putting up a wall is very frequent. in his article entitled “Culture to Culturing” published by Journal of Intercultural Communication. The metaphor of the wall. the reification of the situation into painting a wall. thing. claims that there many practices threatening the interplay between reifying ambiguous meanings. the famous words “Mr. Above 279 . bringing down a wall. Gorbachev. the latter is directed to a thinking and thoughtful being. under which conditions one may develop a self-perception called ‘beingness’. The second notation: upon touring Europe. consequently. matter. It aims to limit human action by limiting ambiguity. (b) blockage of interpretive processes. It seduces us by limiting the anxiety that comes with ambiguity. Kennedy’s speech in the wake of the Berlin Wall construction. Let us follow its presence in the recently begun presidential career of Barack Obama. a multiple charge of (a) harm brought to human relations. in other words Barack Obama trying to give solid foundations to the United States once again. Reification is the gateway to alienation and deification. however. Let us begin with the empty half of the glass. pessimistic or diffident voices about reification. It thus limits our obligation and commitment to each other and. some researchers of the phenomenon we are discussing agree that reification cannot encumber the occurrence of new and different ways of understanding the world. that public trust will quickly crumble down if the population’s optimistic feelings have been overacted. property. The former is useful for denoting the physical existence or the physical world. Philosophers once conceived of res extensa versus res cogitans. marking the end of the Cold War. (c) thwarting of a living. is to be reconsidered by Obama later. Amardo Rodriguez (2002). in sum. reification limits volition and. One can consider that this reifying process in stages is the initiative of a ritual. Nonetheless. Our first notation: in a Washington Post interview.” This is.Daniela ŢUCHEL Universitatea „Dunărea de Jos”. Reification is on trial for a number of things that flow from its occurrence. promotes separation and fragmentation. humans are on a par with those things they are unable to control. Galaţi TRENDS IN INTERPRETING REIFICATION In the foreground of the enterprise of investigating reificatory phenomena is the effort to rationally understand a phenomenon. Obama means to make a speech at the very Berlin spot where Ronald Reagan had uttered. The Latin word res can be translated into English as: object. The historical moment was John F. affair. the wall will undercut diversity and thus damage the evolution of human relations. business. Obama speaks and warns – the latter verb is the accompanying statement commentary that the newspaper uses – that he will not be capable of vaunting quick results. flexible whole that is the world we inhabit. In our world. Obama requires that he deliver a speech to the crowd precisely where president Kennedy said in an equally famous piece of rhetoric “Ich bin ein Berliner” – which is the balcony of Berlin’s City Hall. one of the most serious and insidious [practices] is that of reification. Symbolically. the phenomenon may no longer haunt one’s mind. “Arguably. concern. Once understood. during the political campaign. in so doing. much concerned with the opposite actions of separating and unifying. implicit here. tear down this wall!” Our third notation: because the event just mentioned did not take place as meant.

2. “Might we save one year in the life of schoolchildren if we were merely to apply to the digital system? Couldn’t by any means their brain connect from the first minute the synapse of the thought to the neuron pressing the keys. The individual has to deal with impositions. Calif. 2009). “Thus the city of London is inseparable. from randomness of nature. but (s)he may also choose to deal with common dreams. Lucian Mândruţă comments on school rules forcing the young one into a physical contact with the letters. or point-of-view distancing device can also be looked upon as a sample of reificatory language that addresses an abstract level of communication while making the activity less communicatively efficient. If we have encounters that unnerve us. or pragmatic hedge. I think can be the signal that discourse will switch 280 . whip back [-ANIM]. I was petrified. The examples she gives are ancillary to a demonstration of reification too. destroy [-ANIM]. We believe that this cliché. We intend to show here the ways in which reification helps towards a liberation from anonymity. in the cultural imagination of its citizens. Practice supports a neurological link between manual dexterity and speech. racing against winds that might whip the blaze back to life. from Shakespeare and Dickens”. who starts her demonstration from the double effect of culture on the individual – liberating and constraining – because there is a real community for him or her. reification supposedly can be described as a bio-genetically driven feature of the Darwinian survival mechanisms. “Rose gardens have been immortalized in the French imagination by Ronsard’s poetry”. handling artifacts. epistemologists may dispose of the alternative ‘hypostatization’. explained by Wikipedia as “an effect of reification which results from supposing that whatever can be named or conceived abstractly must actually exist”.this and with all this. and we have consequently emphasized their alternating moves as dictated by the nature of the grammatical subject: wipe out [+ANIMATE]. it pleases us to circulate a synonym for our basic concept. instead of compelling them to follow the contortions of the hand-written word?” (passage in our translation from “Lecţia de scriere” in Dilema Veche. An informative (often single-word) variable of thingification of states of affairs allows the speedy dissemination of information. Kramsch (1998: 8) observes that “imaginings are mediated through language” and language is a metaphor for cultural reality. it is easy to approach the opposing tendency towards humanization. for instance to use I think frequently in discourse. In this case. as if feeling the need to be backed up by Descartes’ recognition of human-ness. From reification. To thingification. we can exclaim. fulfilled and unfulfilled imaginings. Human hypostasis placed in a different context shifts off a human attribute (possibly a ‘reification fallacy’ for logic) and installs the treatment due to a concrete ‘thing’ – which is a distortion of normalcy.” There is dynamic contamination going from humans to the elements and back. One modality of causing reification to exist is to slip into the world of abstractions through lexicalization. race [+ANIM]. which is ‘thingification’. dealing with facts. – Firefighters rushed to wipe out the last remnants of a wildfire that destroyed dozens of homes in the hills above this scenic coastal city. when contrasted to machine writing. Let us illustrate with the stylistic choices of an item of news dated May last year and issued by the Associated Press: “SANTA BARBARA. Communities and ‘imagined communities’ is a distinction theorized by Kramsch (1998). Let us pick the case of computerized writing: a hand-shaped letter seems to contain the mark of the writer’s personality and human warmth. by the agency of culture engendering ‘imagined communal values’. #259. structures and principles. there can also be a discourse community for him or her. We opt for two of her examples: 1.

“no woman wants to feel replaceable by something with none of her faults” (1983. including a complete (if somewhat fractured and abbreviated) personal autobiography and a constantly updating compendium of one’s current moods. has the following comment to make: “Whenever the personal pronouns I or me or mine are conversationally generated and introduced. apud Iamandi. The robot-human relationship can be maternal. a new synonym can lengthen the list we already initiated in support of reification: entification. allow a human being to come to harm” (ibidem). 44). it functions like an initiative meant to prevent some face threat. while deictically pointing to the present moment. the verb ‘be’ is controversially claimed by trends in linguistics to be denotative of the existential modality of the subject – therefore. one notices a movement of mechanical intelligence towards human intelligence and death. the protection of humans is required and can be obtained if the basic law of robotics is. writing about robotics laws in Anale (2006).from slow. interests and anxieties with particular reference to one’s current preoccupations and concerns. Humanization is shown possible: robots get features which humanize them. actions. a relational-component will help him make the index and the referent correspond. loving and kind. Yet. In general lines. Then. Asimov’s robots are male.” Keeping the discussion in the field of grammar. romantic. humans are being allowed to become more human. when machines take over dehumanizing activities. p. even though more accurate. Let us turn the discussion to romantic fantasizing trends. The computer nowadays may stultify and degrade through dull repetitive tasks prescribed to the human brain. an interpretation licensed by the relevant conceptual correspondence between the animate entity “owner” and the inanimate entity “car”. Jud Evans (University of Central Lancashire. In his robot stories. This is a possible outcome signaled by Isaac Asimov and called the Frankenstein Complex (P. Basically. Hence. 42). Asimov deliberately creates confusion between robots and people. Warrick 2002.e. In this case. the decoder stops upon the nominal expression in this deictic or indexical context: ‘the ham sandwich’. the move is a predicate transfer going not only one-way but also two-ways. going against the previously notified lifeless material. the memorizing brain makes available a huge empiric digest. robots invariably submit to rules whereas humans tend to break them. Next. p. spoken by a customer while handing a valet attendant the key to his car. 45) 281 . S. no verb at all (cf. and man’s development of technology and movement towards artificial intelligence and immortality. through inaction. Strategically. like in Nunberg’s further examples. He says. i. ‘Be’ confirms by agreement tense and numeral nature. “This is parked out back” vs. From a basic property to a derived property. Evans 2007). Iamandi (p. denoting a thing and sending the interpreter to the index. “I am parked out back”. Three components will guide the entifying process. in Asimov’s wording. to a more generalized inexactitude. There is fear of mechanical intelligence. as follows: “a robot may not injure a human being nor. England) authoring the internet material “Philosophy and the Reification of the Unreal”. Petru Iamandi. The paraphrase of the second utterance is “I am the owner of a car parked out back”. Nunberg in “Transfers of Meaning” (1995) explains in a famous example – “The ham sandwich is getting impatient” – the transfer upon an argument of a property-bearing entity. the decoding interpreter will get control over features of animacy in the subject-entity. periphrastic wording. May 2007. Iamandi comments that Asimov’s laws (issued in 1983) – laws in robotics – resemble moral laws that can be broken. apud Iamandi. makes arresting reference to humanization. First. the element or entity that is either the person willing to eat a ham sandwich (and is remarked by his neighbor in the restaurant) or the person who has ordered that sandwich (and is remarked by the waiter of the restaurant). according to Iamandi.

plăcerea de a medita asupra unei teme e înlocuită de plăcerea de a «aduna material». I have come to know this juvenile dilatatio animi. opiniile altora. who had been training himself for a long number of years to succeed in transplanting a man’s head onto a different body. the device meant to maintain life in the cerebral suprastructure. as a person’s essence. on the contrary he exists on a continuum with all intelligence. That is.” Andrei Pleşu. and intelligence.concludes: “If the essential elements of the universe are matter. and the efforts towards graphical expression – by the accurate quotation." Unfortunately. but a grim reality” (Cronin 2003: 93). Towards the end of this memento article. the body stays disgracefully paralyzed because the spine cannot respond to the nervous centres in the new head.” [in our translation. The ‘philosophy’ of this undertaking grows out of two typical side-slips in contemporary ideology. the delights of thinking a theme over are replaced by the satisfaction of gathering materials. în Vest: „Am descoperit că. in the West: “I have found out that. Confessions about the experience of scholarship. that is. Turning our attention critically and uncompromisingly to the realities of our day and its possibilities of reification. seems to us to perform a demonstration of how violations of moral law come to a tangency with the treatment of individuals as means and not as ends in themselves. al posesiunii suverane de detalii. while the rest of the body merely exists as a support. rather than the head. One common trait the two positions share is an embeddedness in the immanent to the point of ignorance of the transcendent (among other things). de la o vreme. but they do represent the heart of the contradiction. To some. ontologizing lexical semantic resources for the life of man’s intellect. It is the story of an American neurosurgeon. and ethical behavior extends to all systems because any organizational pattern – human or nonhuman. One lays hands on a good head and screws it on a healthy trunk. resuming his 1977 Bonn notes (in Dilema Veche. to our mind. We approve of the message and quote the philosopher: “The censoriousness of an age is not an illusion. To professionals. Even though censoriousness in its aggravating nuances uncovers political repression. organic or inorganic – represents intelligence. Robert White by name. His aim was to lengthen individual lifetime in case a body is degraded whereas the head is still functional. over here. These critical days troubled by top-level political decisions have shown that the aim of analysis is not to provide a concrete solution. then man is not unique. energy. The second refers to the brain. the answer rests on technical manipulation of information as thing or commodity. Confesiuni despre experienţa erudiţiei aici. Pleşu cites from a letter written by Culianu on some Western issues. iar efortul de a formula expresiv – de acela de a cita exact. the goal is to engender an understanding of the dynamic nature of relationships. for some time now. woken up by a feeling that books are well known and details are supremely owned”]. rather than to objectify or reify an "answer. the answer rests on technical application of a few rules of organization or mediation. doct. One is that life itself is sheer value and an artificial prolongation of its span is a moral thing to happen. we note the following. What has been achieved above is. stârnită de sentimentul cunoaşterii de cărţi. the focus of attention is on the concrete actions that typify practice (especially those that begin and end with the human 282 . Amâni opinia personală din scrupulul de a inventaria. Am cunoscut acea juvenilă dilatatio animi. we mean to apply it here with milder connotations of reduced freedom. Of course these are not the only positions. the discourse on economic affairs today does reify positions. You put off a personal opinion out of the scruples of seeming learned while producing the inventory of other people’s opinions. #269/ 09 aprilie 2009. The experiment as such is subjected to failure from the start: although the transplant may be a success.

renderable into English as “not quite the clean potato”. ed.php/personals/188216/Reificare). 42-46. “Transfers of Meaning”. objectification. Nunberg.poezie. “Philosophy and the Reification of theUnreal” http://evans-experientalism. Fascicle XIII. Journal of Semantics. In mid-position. http://www.ro/index. will immitatively degrade their relation as well. REFERENCES Cronin. thingification and possibly other future barbarian –ation terminological proliferation meant to theoretically cover frequent findings about fellows in a less than satisfactory milieu. it is pehaps suggestive enough to exemplify with and comment upon a three-stanza poem picked on the internet: „prin noi trec anotimpuri cenuşii / animale bolnave / lăsând urme gălbui. Petru (2006). London and New York: Routledge. in the illustrations commented upon.agent). Final emphasis is on properties of inanimacy. and between the train and its rail. 109-132. the most prominent relation conveyed by the text is between an animal and its trace. Because the primary goal of the poet-reader dialogue involves sharing the experience of evil. Kramsch. the Frankenstein Complex”. This single utterance entifies existential sickness and. “Culture to Culturing”. Existentializing elements are. Language and Culture. Amardo (2002). one can see in this poem a combination of reaching understanding as a diagnosis of reification in the Habermas style and hybridization as a diagnosis of reification in the Bakhtin style. The reified entities are given equivalent degrees of emphasis. “fierbem în etuvă” (we’ve reached the boiling point in the drying closet) which is a nicely metaphor-generating. through inference. entification. picture of social reality. Annals of the “Dunărea de Jos” University of Galaţi. and relations that are metaphorically textualized. facing Europe and the world in various forms of communication. removed or unplugged from life itself for the sake of the logical demonstration. while reifying. In a strange way perhaps. we consider that the whole poem constitutes one utterance. published at http://www.com/reification_of_the_unreal. we reassert the point of our research: we have meant to dedicate the article to an interpretation of how life answers can be reified in our society.se/intercultural/nr5/rodriguez. Geoffrey (1995). Gâţă. “Isaac Asimov vs. is equally truthful in pointing to reification. properties which are mostly inferred. Translation and Globalization. Michael (2003). hypostatization. Issue 17. man and his train of words. while ignoring the reasons for the actions and their desired pragmatic outcomes. Since there are no purposeful insertions of punctuation marks. The poem entifies multiple bearers of property. By way of concluding.P.freewebspace. Claire (1998). Year 18. Rodriguez. argiloase // ne-au mai rămas cuvinte doar pentru / un joc de scrabble într-o limbă apusă // doar ascultarea ne poate apropia cumva / la marginea unei gări prin care trenurile încing / şinele ca un şir de nostalgii plicticoase / depuse pe bătrâneţile noastre de tinichea” [we are crossed by grey seasons / sick animals / leaving behind some clay-yellowish traces // we still dispose of words just for / a game of scrabble in a faded language // by listening only can we be somehow guided / to the edge of a station where the trains / heat the rails like a string of dull yearnings / deposited on our seniority of tin-plate] (our translation of the poem entitled „Reification” by Florin Hulubei. This poem suggests how the world can receive threats about remaining mired in reifications.pdf 283 .htm Iamandi. Striving to find out what is already reified or perhaps non-reified in us Romanians. Evans. A. As a result. entifies a colour-sound-matter picture of degradation. in the first place.U. 12. The Romanian description “nu e uşă de biserică”. dated 2006-06-14. Jud (2007). Oxford: O. in the second place.

(4) des risques pour la schématisation des perspectives . robotisation ) et antropomorphisation de l'univers. Mots-clé : réification linguistique.RÉSUMÉ TENDANCES DANS L' INTERPRETATION DE LA REIFICATION Ce qu'on recherche par le langage est la confirmation de l'essence humaine en aspirant vers l'investigation de certains niveaux plus profonds que les options lexicales conscientisées. (2) utilité dans l'intrumentalisation des conceptes . (6) des risques dans l'apparition de l'équivoque. Cet article s'occupe aussi des éléments de traduction et de politique linguistique dans l'espace européen. (7) équilibre entre aliénation (robotisation) et antropomorphisation de l'univers. (3) utilité dans la réalisation des intentions métaphoriques . politique linguistique. Pour que le rapport d'existence devienne un rapport d'essence la réification linguistique est acceptée comme ayant: (1) utilité dans la matérialisation des abstractions . (5) des risques d'ossification de la dinamique naturelle de la communication . 284 .

DIDACTICĂ DIDACTICS DIDACTIQUE 285 .

286 .

Language is vital to understanding our unique cultural perspectives. cultural contextualization can play a major role in turning these meanings more explicit. if they lack (at least basic) cultural insights and information. This is refined to a subtler view (Henle. 2001). covering both verbal and non-verbal communication. op. what we teach is just ‘meaningless symbols or symbols to which the student attaches the wrong meaning’ (Politzer. which shows that both communicative competence and cultural competence should be envisaged in the language class. If the cultural component is disregarded. 1996). that is why there are studies suggesting methods and techniques of incorporating culture in the teaching of lexis. that maintains that certain linguistic features might make certain modes of perception ‘more prevalent or more probable’. lexis or the four skills leaves the learners unable to perform in a competent manner in contact with the target culture. & Jain. or interpreted’. starting from the premise that language is influenced by to social variables (sex. therefore accounting for both appropriacy of language and of behaviour.” (Buffy Sainte-Marie . and reflected in that of the language proper. age. Otherwise. and.(iii) it helps the learners to increase their awareness of the cultural connotations of words/phrases in the target language.American singer and song writer. what matters is to ’put [the target] culture in relation with one’s own’ (Kramsch. as well as the ‘conditions and circumstances under which various messages may or may not be sent.1981). (ii) it enables students to take control of their own learning and to achieve autonomy. of lexis: (i) it helps avoid stereotypes. when a foreign language is taught/learned. Porter. social class. The origins of meanings and of their significance are in the culture of origin (Bruner. 1959). which are sensitive marks of the cultural differences existing among them. noticed. there is a risk that this may lead to cross-cultural miscommunication. by ‘evaluating and questioning the wider context within which the learning of the target language is embedded’ (Thanasoulas. As pointed out (Samovar.we can add . Language is interwoven with culture and it is the ‘prototypical tool for interacting with the world’ (Duranti. the manner in which language and the social variables are related should inform culture teaching in the foreign language classroom. superimposed on. Most authors maintain that the mere focus on grammar. b. Therefore. cit.) and . implicitly. cultural awareness informs and enriches communicative competence. This has been pointed out in the literature of the field (Thanasoulas.Yolanda-Mirela CATELLY Universitatea POLITEHNICA Bucureşti CULTURAL CONTEXTUALIZATION IN TEACHING LEXIS – PEDAGOGICAL OPTIONS “Language and culture cannot be separated. Culture seems to have its own ‘grammar’ (Howell & Vetter. Therefore. the two are inseparable also because it is the language that supports people in encoding their messages and the meanings of their messages. For over twenty years there has been a resurgence of interest in the study of language in relation with society. 1970). We can summate the main reasons of including cultural elements in the teaching of language.1941) It is a matter of common knowledge that there are significant differences among languages as regards the vocabulary and the meanings attached to lexical units. What is more. 1993). Language is a tool that is used to explore and experience our cultures and the perspectives that are embedded in our cultures. Moreover. location 287 . 1976). 1997).

dating from 1850. slogans – ‘ban the bomb’. Another proposal (Peck. register differences should also be taken into consideration.). in IT). medicine: mad cow disease. the ‘Key Phrases’ dictionary (Nigel. while in Romania. The teacher’s role is to design and insert awareness raising/sensitizing tasks. IT: phantom bug. All this must be made explicit to the learners. sayings – ‘all publicity is good publicity’. 1998) consists of two interesting tools: ‘culture assimilators’ . British politics: Thatcherite. phraseological patterns. borrowings from other languages (e. warning (Bessmertnyi. in: finances: firewall. Yet another mode of sensitizing the students (Henrichsen. being provided support in taking an inside view of the connotations of such words in the target language/culture. the newly emerged united Europe: Eurobottle. providing the necessary cultural data. with new words covering new cultural circumstances/events appearing permanently. It is a good way of making them understand their own cultural context. for example. Thus. 2000) point out that English is developing. Possible (re)sources for the teacher – and later on. culture shock.g. 1990) provides explanations regarding the origin of: catch phrases – ‘believe it or not’. emphasizing points of misunderstanding or potential culture shock cauze. The literature provides a range of views on vocabulary teaching (Zimmerman. 2007). Students should be made aware of the newly acquired cultural significance of some terms.o. nicknames – ‘flower people’.social. Thus. local cultural constructs a. 2004. There are numerous resources pointing to ways of raising the students’ cultural awareness. as well. should include false friends. English has been enriched with terms that have appeared since the 1980s.s. it has received a negative connotation (Şerbănescu. 2010). in various ways. affixation using fashionable suffixes (-aholic. and ‘cultoons’ . generating shopaholic or -ati. 1998) is focused on ‘culturgrams’ – cultural clusters encapsulating cultural information. on their way towards independent learning. 1997. even animosity among nations’.karaoke). seen as an essential ’code’ for communication. after the years of socialism. discoursal. Pčolinská. 1997). Thornbury. 1994) that if totally disregarded. 1997. In recent times. on the basis of authentic input and task type. (Williams. producing numerati). homonymy.visual culture assimilators. These materials should be used in class. and re-entering the current use in our ecology oriented times).etc. insisting on both differences and the dynamics of meanings in time. similarly. the teaching of vocabulary. What kind of influence generating differences has been exerted over words to make them get new culturally–specific meanings? They are of various types and origins . but also from other English speaking areas (Hill rat – from American English). the main risks are ‘misunderstanding.short descriptions of various situations where one person from the target culture interacts with persons from the home culture. from various sources: giving a second youth to older terms (acid rain. on account of the fact that the semantic implications of a word may differ from one language to another. 1983). Japanese . acronyms (WAN. in order to develop the learners’ habit of being inquisitive as far as such a ‘barometer of social trends’ (Ayto. 2007). for the learners themselves. idioms – in a contextualized manner. Lewis. whenever needed. with the emergence of the communicative approach to the teaching of English (Vizental. students can be introduced to some so-called ‘key words’ such as marriage. Let us conclude upon the need to provide at least a minimum of cultural differences data in the language class. and on understanding cultures through key words comparative analyses (Wierzbicka. idioms – ‘eyeball to eyeball’. agglutination (affluenza = affluence + influenza). pairs of words. are illustrated. making a compromise is an asset in the English speaking countries. the ecology oriented movement: ecofreak. Dictionaries of neologisms (Volceanov. 1989) is 288 .

Strategies Of Teaching And Testing English As A Foreign Language. S. London: Fontana Zimmerman. Huckin (Eds. M. in a manner appropriate to the target culture. Dans chaque langue il y a une série d’entités lexicales clés qui reflètent des valeurs composant le noyau dur de la culture qui leur correspond. Implementing the Lexical Approach. Metodica predării limbii engleze. (1996). R. Humanising Language Teaching. E. 289 . D.edu/classes/ling577lh/culture. Context and Culture in Language Teaching. 32:1. January-March. Putting Theory into Practice. Hove: Language Teaching Publications Pčolinská. CA: Wadsworth Şerbănescu. Iaşi: Polirom Volceanov. (1959). Retrieved 15. Iaşi: Polirom Thanasoulas. (1993). Developing Cultural Understanding Through Foreign Language Study. il y a des différences notoires entre les langues. Yale: New Haven Teachers Institute Politzer. Celles-ci sont autant de signaux qui renvoient à des différences d’ordre culturel. A. C. la contextualisation culturelle peut jouer et joue effectivement un rôle majeur dans l’explicitation des sens. Adriana (2010). lexis.co. (1994).07. W. Dimitrios (2001). R. L. N. Mots-clés: contextualisation culturelle.09 from http://linguistics. Nous pouvons considérer qu’une culture peut être mieux comprise par une analyse lexicale subtile qui marque les différences majeures qui existent entre celle-ci et les autres.byu. (1997)..C. ISS