ANALELE UNIVERSITĂŢII “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FASCICULA XXIV ANUL III, NR.

1 (3) 2010

Lexic comun / Lexic specializat General Lexicon / Specialized Lexicon Lexique commun / Lexique spécialisé

EDITURA EUROPLUS 2010

1

Facultatea de Litere, Universitatea« Dunărea de Jos » din Galaţi Analele Universităţii « Dunărea de Jos » din Galaţi, Fascicula XXIV Lexic comun / Lexic specializat (LC / LS) REDACTOR-ŞEF Doina Marta BEJAN, Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi COLEGIUL ŞTIINŢIFIC: Marius SALA (Academia Română), Grigore BRÂNCUŞ (Academia Română), Jean-Claude BOULANGER (Université Laval, Canada), Angela BIDU-VRĂNCEANU (Universitatea din Bucureşti), Gheorghe CHIVU (Academia Română), Alexandra CUNIŢĂ (Universitatea din Bucureşti), Stelian DUMISTRĂCEL (Universitatea „Al.I.Cuza“, Iaşi), Ana GUŢU (ULIM, Republica Moldova), Denis LEGROS (Université Paris VIII, Franţa), Elena PRUS (ULIM, Republica Moldova), Lucia WALD (Universitatea din Bucureşti), Rudolf WINDISCH (Universitatea din Rostock, Germania) COLEGIUL REDACŢIONAL: Mihaela CÎRNU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Gabriela DIMA (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Maria EGRI (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Virginia LUCATELLI (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Floriana POPESCU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Daniela ŢUCHEL (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi), Angelica VÂLCU (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) Oana Magdalena CENAC (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) – Book reviews editor Anca GÂŢĂ (Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi) – Administrator de site web designer EDITORUL SERIEI LC / LS: Doina Marta BEJAN REDACTORI RESPONSABILI AI NUMĂRULUI CURENT: Doina Marta BEJAN, Oana Magdalena CENAC, Mihaela CÎRNU Seria LC / LS este accesibilă celor interesaţi prin schimb interbibliotecar asigurat de Biblioteca Universităţii « Dunărea de Jos » din Galaţi, la adresa de mai jos: CENTRUL EDITORIAL : « Centrul de cercetare în teoria şi practica discursului » din Universitatea « Dunărea de Jos » din Galaţi, str. Domnească, nr.47, Galaţi, Cod poştal 800008, România Telefon: +40-236-460476 Fax: +40-236-460476 TEHNOREDACTARE ŞI TIPĂRIRE : Editura EUROPLUS e-mail: office@europlusgalati.ro ISSN 1844-9476
2

Angela Bidu-Vrănceanu In honorem

3

Doamna ANGELA BIDU-VRĂNCEANU este profesor universitar, doctor, conducător de doctorate la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, cercetător principal la Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan-Al.Rosetti” din Bucureşti. Cunoscută pentru preocupările ştiinţifice în domeniul lexicologiei, semanticii, terminologiei, lingvisticii teoretice şi aplicate , a publicat numeroase studii (aproximativ 100) şi cărţi (12), singură sau în colaborare cu alti specialişti. Se remarcă descrierea structurală a lexicului românesc (Limba româna contemporană. Vocabularul, ed.1-l975, ed.2-l985 şi Limba română contemporană. Lexicul, 2005; Structura vocabularului limbii române, l986; Cuvinte şi sensuri, l988). Volumul Modele de structurare semantică, l984, elaborat împreună cu Narcisa Forăscu, a fost în mod deosebit apreciat de comunitatea ştiinţifică şi a fost premiat de Academia Română. Lucrările din ultimul deceniu vizează aspectele aplicative, în corelaţie cu teoria lingvistică modernă: sunt dezvoltate raporturile dintre semantică şi lexicografie, sunt puse bazele metalexicografiei. O atenţie deosebită se acordă analizei lingvistice a diverselor terminologii ştiinţifice (Lectura dicţionarelor, 1993 ; Lexic comun, lexic specializat, 2000; Lexic ştiintific interdisciplinar, 2000 şi Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte, 2007. Perspectiva lingvistică în studiul limbajelor specializate permite caracterizarea fiecărei terminologii studiate, aspect de interes pentru diferite categorii de specialişti. Cele mai recente publicaţii sunt Câmpuri semantice din limba română (2008) şi Terminologie şi terminologii (2010). Doamna Angela Bidu-Vrănceanu a primit pentru a doua oară premiul Academiei Române, alături de colectivul care a elaborat Dicţionarul de ştiinte ale limbii, ed. I - l997 şi ed. a II-a -2001, 2005, în care a redactat articole de lexicologie, semantică, lingvistică teoretică şi aplicată, semiotică, lexicografie şi terminologie. Din l997 este redactor responsabil la revista “Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română). Este membru în comitetul de redacţie al “Revue roumaine de linguistique”. A condus ca director de proiect mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu CNCSIS (l997, l999, 2000), antrenând în cercetare tineri, în majoritate doctoranzi; rezultatele au fost publicate în trei volume şi mai multe studii. În momentul de faţă colaborează la proiectul fundamental al Academiei Române – Tratatul de istorie a limbii române. «Centrul de Cercetare în teoria şi practica discursului » din Facultatea de Litere a Universităţii «Dunărea de Jos» din Galaţi s-a bucurat de sprijinul ştiinţific acordat de doamna profesoară conferinţelor Lexic comun / lexic specializat , organizate în ultimii trei ani. Redacţia revistei Lexic comun / lexic specializat, fasciculă a Analelor Universităţii «Dunărea de Jos» din Galaţi, care numără şi foşti studenţi ai doamnei profesoare, îi urează, la moment aniversar, sănătate şi mulţi ani !

4

Professor ANGELA BIDU-VRĂNCEANU, PhD, who is also a PhD supervisor, is currently teaching at the University of Bucharest, the Faculty of Letters and as a principal researcher at the “Iorgu IordanAl.Rosetti” Institute of Linguistics in Bucharest. Reputed for the scientific concerns with lexicology, semantics, terminology, theoretical and applied linguistics, the professor has published numerous studies (over one hundred) and volumes (twelve), both a single author and in co-authorship. It is remarkable to underline here the merits of a structural description of the Romanian lexicon Limba română contemporană. Vocabularul [Contemporary Romanian. The Vocabulary], first edition 1975, second edition 1985, and Limba română contemporană. Lexicul [Contemporary Romanian. The Lexis] 2005; Structura vocabularului limbii române [The Structure of the Romanian Vocabulary], l986; Cuvinte şi sensuri [Words and Meanings], l988. The volume Modele de structurare semantică [Patterns of Semantic Structuring], l984; elaborated together with Narcisa Forăscu, was highly appreciated by the Romanian scientific community and awarded by the Romanian Academy. The professor’s research in the latest decade concerns applicative aspects related to modern linguistic theory: the semantics-lexicography relations are further developed, the foundation for metalexicography being achieved. A particular attention is paid to the linguistic analysis of various scientific terminologies (Lectura dicţionarelor [Reading Dictionaries], 1993; Lexic comun, lexic specializat [General Lexicon, Specialized Lexicon], 2000; Lexic ştiintific interdisciplinar [Interdisciplinary Scientific Lexicon], 2000; Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte [Specialized Lexicon on the Move. From Dictionary to Text], 2007). The linguistic perspective in the study of specialist languages allows for the characterization of each terminology, a fact which is of much interest for diverse specialists. The most recent publications are Câmpuri semantice din limba română [Semantic Fields in Romanian] 2008, and Terminologie şi terminologii [Terminology and Terminologies] 2010. The professor was awarded for a second time by the Romanian Academy as a co-author of the Dicţionar de ştiinţe ale limbii [Dictionary of Language Sciences] (first edition l997 and second edition 2001, 2005), providing entries referring to lexicology, semantics, theoretical and applied linguistics, semiotics, lexicography and terminology. Since 1997, the professor has been senior editor of the review “Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română) [Annals of the University of Bucharest, the Romanian Language and Literature Series]. She is also a member of the “Revue roumaine de linguistique” editorial panel. In the capacity of project director for several scientific research contracts with CNCSIS, the National for Scientific Research in the Higher Education System (l997, l999, 2000), the professor has facilitated the initiation into research work practice of young people, most of them working on their doctoral theses. The professor’s doctoral tutorship has enabled doctoral students to disseminate their research results, together with and under their tutor’s aegis, in various publications. At present she is collaborating to Tratatul de istorie a limbii române [A Treatise of the History of the Romanian Language], a fundamental project of the Romanian Academy. The research centre called “Cercetare în teoria şi practica discursului” [Research into the theory and practice of discourse] of the Faculty of Letters, « Dunărea de Jos » University of Galaţi, has benefited from the professor’s scientific support generously granted to the Lexic comun / lexic specializat [General Lexicon / Specialized Lexicon] conferences organized in 2008, 2009, 2010. The editing staff of the review Lexic comun / lexic specializat, General Lexicon / Specialized Lexicon, Fascicle of the Annals of « Dunărea de Jos » University of Galaţi, including the Professor’s former students, celebrate the Professor’s birthday with the best wishes for a long, healthy life!

5

Madame ANGELA BIDU-VRĂNCEANU est professeur des universités, directeur de thèses de doctorat, chercheur scientifique principal à l’Institut de Linguistique « Iorgu Iordan-C.A. Rosetti et déploie son activité d’enseignement à la Faculté des Lettres de l’Université de Bucarest. Reconnue unanimement pour ses préoccupations scientifiques dans le domaine de la lexicologie, de la sémantique, de la terminologie, de la linguistique théorique et appliquée, elle a publié de nombreuses études (plus de 100 travaux) et livres (12), comme auteur unique ou en collaboration avec d’autres spécialistes. Nous citons dans ce sens la description structurale du lexique roumain Limba română contemporană. Vocabularul [Le roumain contemporain. Le vocabulaire] (éd. 1-1975, 2ème éd. – 1985) et Limba română contemporană. Lexicul [Le roumain contemporain. Le lexique], (2005); Structura vocabularului limbii române [La structure du vocabulaire roumain], (1986); Cuvinte şi sensuri [Mots et sens, 1988]). Le volume Modele de structurare semantică [Modèles de structuration sémantique], (1984), écrit avec Narcisa Forăscu, a joui de l’appréciation unanime de la communauté scientifique et a été couronné par l’Académie Roumaine. Les travaux de la dernière décennie visent des aspects applicatifs, en rapport avec la théorie linguistique actuelle: il s’agit des relations entre la sémantique et la lexicographie, par la mise en place de la métalexicographie. L’auteur privilégie l’analyse linguistique des diverses terminologies scientifiques (Lectura dicţionarelor [La lecture des dictionnaires], (1993); Lexic comun, lexic specializat [Lexique commun – Lexique spécialisé], (2000); Lexic ştiintific interdisciplinar [Lexique scientifique interdisciplinaire], (2001) et Lexicul specializat în mişcare. De la dicţionar la texte [Le lexique spécialisé en mouvement. Du dictionnaire aux textes], 2007). Chaque terminologie étudiée est caractérisée du point de vue linguistique; cette perspective linguistique dans l’étude des langues spécialisées s’avère très profitable pour différentes catégories de spécialistes. Les publications les plus récentes sont Câmpuri semantice din limba română [Les champs sémantiques du roumain] (2008) et Terminologie şi terminologii [Terminologie et terminologies] (2010). Madame Angela Bidu-Vrănceanu a reçu pour la deuxième fois le prix de l’Académie Roumaine, avec le collectif d’auteurs qui ont élaboré le Dicţionar de ştiinţe ale limbii [Dictionnaire des sciences du langage], éd. I – 1997 et II-ème éd. – 2001, 2005, où elle a rédigé un nombre important d’articles de lexicologie, de sémantique, de linguistique théorique et appliquée, de sémiotique, de lexicographie et de terminologie. Elle est, depuis 1997, rédacteur en chef de la revue“Analele Universităţii din Bucureşti”, (seria Limba şi literatura română) [« Les Annales de l’Université de Bucarest » (série Langue et littérature roumaine)] et membre dans le comité de rédaction de la « Revue roumaine de linguistique ». Madame Angela Bidu-Vrănceanu est directrice de plusieurs projets de recherche scientifique contractés avec le Conseil National de la Recherche Scientifique dans l’Enseignement supérieur (1997, 1999, 2000). Elle a impliqué dans ces activités une série de jeunes chercheurs talentueux, dont en grande partie ses doctorants. Les résultats de ces recherches ont été publiés en trois volumes et plusieurs études. A présent, elle participe à un projet fondamental de l‘Académie Roumaine, Tratatul de istorie a Limbii române [Traité de l’histoire de la langue roumaine]. Le «Centre de Recherche en Théorie et Pratique du Discours» de la Faculté des Lettres de l’Université «Dunărea de Jos» de Galaţi a joui constamment de l’appui scientifique du professeur Angela Bidu-Vrănceanu, notamment dans les trois dernières années, à l’occasion des conférences Lexic comun / lexic specializat, Lexique commun – Lexique spécialisé. En ce moment anniversaire, le collectif de rédaction de la revue Lexic comun / lexic specializat «Lexique commun – Lexique spécialisé», fascicule des Annales de l’Université « Dunărea de Jos » de Galaţi, qui comprend aussi quelques-uns de ces anciens étudiants, souhaite exprimer sa profonde admiration pour l’entière activité scientifique et professionnelle du professeur Angela Bidu-Vrănceanu, de même que sa gratitude pour son soutien inconditionnel. Bon anniversaire, Professeur ! 6

[. În acest tip de 7 ..]. Respingem în acelaşi timp teza după care lexicul specializat sau terminologiile reprezintă un interes limitat la comunicarea dintr-un anumit domeniu de activitate..” (Angela BiduVrănceanu 2010:11) „Importanţa socio-culturală.. terminologia a apărut şi s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XX-lea. De la o terminologie a specialistului.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:19) „Terminologia «externă». într-o interpretare de ansamblu. În T1 [terminologia «internă»] rolul lingvisticii e secundar. rolul lingvisticii e diferit. în ultimele decenii. extinderea lui dincolo de domeniul strict al specialiştilor determină migrarea multor termeni în limba comună.] Interesul mai larg pentru lexicul specializat (LS) îl pune într-o relaţie directă cu lexicul comun (LC). realizată fără echivoc într-un anumit domeniu ştiinţific. ceea ce permite definiţii alternative ale termenilor [. Este o terminologie a specialiştilor pe care o vom numi «internă» [. Un argument hotărâtor în această privinţă este constituit de constatarea că interesul vorbitorilor pentru lexicul specializat este tot mai larg. Ca disciplină ştiinţifică preocupată de comunicarea specializată şi de mijloacele ei specifice. utilizate efectiv în comunicarea specializată dintr-un anumit domeniu. Se vorbeşte în acest sens de laicizarea progresivă a cunoaşterii. ceea ce favorizează interpretatrea metodologic unitară. T2 [terminologia «externă»] se preocupă mai ales de problemele decodării şi utilizării sensului specializat la mai multe nivele ale comunicării. în primul rând. delimitate relativ.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2000:71). „Conceptul de terminologie admite mai multe interpretări. la o terminologie «externă» de interes mai larg şi pentru nespecialişti. dincolo de o specialitate ştiinţifică anume. tehnic. «internă».. profesional.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:20) „Terminologia «externă» sau socioterminologia are în vedere interesul larg pentru identificarea şi utilizarea adecvată a sensului de către vorbitorii obişnuiţi. economică.] tocmai din această perspectivă interdisciplinară. ceea ce explică abordarea interdisciplinară şi interesul mai larg pentru aceste domenii. interpretată strict în raport cu problemele comunicării specializate s-a ajuns. similar cu cuvintele lexicului comun.. pedagogică a terminologiilor este în creştere.] Terminologia înseamnă. în sens larg (T2 ) se constituie în lucrări din ultimul deceniu şi îşi propune descrierea termenilor ca fapte naturale (nu convenţionale ca în T1).. În cele două tipuri de terminologii. problemele conceptual semantice căzând în sarcina specialiştilor. limitat la atribuirea de nume. la impunerea formelor lor (cu explicarea originii sau formării lor). pot fi numite lexic specializat.. De la această valoare se ajunge uşor la desemnarea concretă a ansamblului de unităţi (lingvistice sau de alt fel) .ANGELA BIDU-VRĂNCEANU : O PERSPECTIVĂ LINGVISTICĂ ASUPRA TERMINOLOGIEI / TERMINOLOGIILOR CONSIDERAŢII GENERALE „Considerăm că terminologiile. disciplina care se ocupă de comunicarea specializată.. Deşi condiţionată de T1 [terminologia «internă»]. complex şi variat [.

gradul de determinologizare şi limitele admisibile ale «deviaţiilor semantice».] nu dispune de criterii obiective şi precise.. OBIECTUL „Obiectul oricărui tip de terminologie este.] cu lexicologia şi semantica. şi condiţiile de uzaj (mai puţin restrictive decât în limbajeje specializate).] Diversele aspecte ale raportului termen/cuvânt se bazeză deci pe analiza semantică. n.n) în texte de largă circulaţie (cu un grad de specializare inferior. terminologia «externă» se intercondiţionează nu numai cu semantica... Delimitarea unor categorii ale lexicului specializat de interes larg [. mergând până la vulgarizare. Se admite că în textele de largă circulaţie termenii pot avea libertăţi sau alte preferinţe contextuale. termenul.n.. lexicologia.] Analiza paradigmatică a lexicului specializat [... obiectul de cercetare presupune precizarea relaţiei dintre termen şi cuvânt. Premisa interesului pentru terminologia specializată din perspectiva terminologiei «externe» este reprezentată de circulaţia (atestarea) lor (a termenilor.. Acestea pot atrage modificări semantice («dinamica sensului»). dar accesibil vorbitorului obişnuit. In raport cu rezultatele obţinute în acest fel se poate ajunge la o interpretare («lectură») adaptată interesului mai larg al vorbitorilor. Raportarea la termenul strict specializat este.. Analiza modalităţilor (tipurilor) de definire este corelată cu descrierea comparativ-diferenţială în clase paradigmatice (bazată pe analiza în componente semantice). când se raportează termenul la cuvânt. n.. În felul acesta. [... texte aparţinând mass media sau chiar limbii comune). texte cu un grad mediu sau inferior de specializare).] îşi propune definirea şi interpretarea sensului specializat în mod riguros. de la vorbitorul obişnuit la lingvist)..] are rol preliminar sub aspectul textelor şi un rol de rafinare în ce priveşte contextele. într-un fel sau altul..” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:30) METODA „Indicaţiile metodologice sunt mai precise când se corelează [terminologia «externă».] Analiza sintagmatică privind textele şi contextele în care apare limbajul specialzat [. necesară pentru a stabili raportul cu nucleul «dur».. într-o primă fază. prezintă importanţă canalul comunicării (în general mass media. admisă ca primordială în terminologia «externă» (T2)”.comunicare interesează nu numai emitentul (mai mult sau mai puţin specialist). ci şi destinatarul (la modul general nespecialist. iar raportarea (respectarea) nucleului «dur» specializat (sau existenţa unei medii semantice a lui în funcţie 8 . Extinderile contextual-semantice pe care la admite utilizarea termenilor specializaţi în texte de circulaţie mai largă (dincolo de textele strict specializate) favorizează modificări ale sensului care conduc de obicei la polisemie. Se îmbină astfel aspectele cognitive cu cele socio-semantice şi pragmatice. [. Din această perspectivă metodele care se detaşează în T2 sunt analiza paradigmatică şi cea sintagmatică. dar care face posibilă «laicizarea» cunoaşterii (ştiinţelor). În ce priveşte terminologia «externă» (T2). [.]. (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:28) „[. ci şi cu pragmatica.” (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:23).] pentru ca termenii să fie obiect de cercetare în terminologia «externă» este necesară prezenţa sau chiar folosirea frecventă în mass media şi/sau în limba comună [...

sau toate contextele) reprezintă un aspect de mare interes în analiza sintagmatică a diverselor terminologii. pentru a le stabili atât specificul. modificarea raportului dintre terminologizare (LS) şi lexicalizare (LC). 2010 – Terminologie şi terminologii. explicarea.” (Angela BiduVrănceanu 2007:25-28) SCOPUL „Sunt admise [.] înregistrarea. Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrănceanu. [. Corectitudinea comunicării favorizează nu numai înţelegerea. „[.. în sine sau în relaţia cu limba comună este obiectivul propriu terminologiei «externe». cât şi activitatea lexicografică (specializată sau nu) de efectuare a unor corpusuri.] Combinarea analizei paradigmatice cu cea sintagmatică în descrierea terminologiilor vizează.] ca obiective ale terminologiilor atât elaborarea de teorii conceptuale structurând obiectele domeniului. De la dicţionare la texte. (Angela Bidu-Vrănceanu 2007:25-31)..... dintre limbă. lexic specializat. dezideratul terminologiei «externe» «democratizarea» şi «laicizarea» cunoaşterii ”.. dicţionare etc. Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrănceanu.. ci şi. în ultimă instanţă. Chiar dacă există mult mai multe libertăţi în terminologia «externă». Angela coord. (Angela Bidu-Vrănceanu 2010:25). cât şi problemele de interes general”..” (Angela Bidu-Vrănceanu 2000:71). ca instrumente cu caracter social şi accesibil. Precizarea libertăţilor şi a limitelor utilizării sensului specializat şi/sau a celorlalte sensuri pe care le capătă un termen în limba comună urmăreşte realizarea unei comunicări adecvate. Angela.] care să ţină seama de interdependenţa dintre limbă şi cunoaştere. cu consecinţe importante asupra unei terminologii dinamice [. societate şi cultură. 2007 – Lexicul specializat în mişcare. CONCLUZII „Lingvistica poate contribui la caracterizarea individuală sau comparativă a unor terminologii. Editura Universităţii din Bucureşti 9 . 2000 – Lexic comun.. descrierea termenilor specializaţi din diverse domenii. scopul comunicării corecte (decodare şi codificare) rămâne fundamental şi se apreciază în funcţie de indicaţiile dicţionarelor generale. Angela coord.. Selecţia textelor: Doina Marta Bejan BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu.

10 .

................................................................................................................................ 66 Problema Terminologiei în concepţia lingvistică a lui Eugenio Coşeriu The Issue of Terminology in Eugenio Coseriu’s Linguistic Theory Le sujet de la Terminologie dans la conception linguistique de Eugenio Coseriu Elena MUSEANU ....... a Romanian Neologic Loan Viewed in the Perspective of Functional Languages L'emprunt néologique roumain bursă dans la perspective des langues fonctionnelles Cristinel MUNTEANU .............................. 85 Termeni din repertoriul lingvistic al rudeniei la romani Terms from the Romans’ Kinship Linguistic Repertory Termes du répertoire linguistique de la parenté chez les Romains 11 ............................................... Doina HREAPCĂ ............................................................................................................................................................................................................. 25 Gheorghe CHIVU .......................................................................................CUPRINS/ CONTENTS / SOMMAIRE TERMINOLOGIE / TERMINOLOGY/ TERMINOLOGIE ........................ 19 „Sfânta” înjurătură sau mic inventar de termeni religioşi la îndemâna românilor nervoşi “HOLY” Swearing or Small Inventory of Religious Terms of Reach Angry Romanians « Le sacré» juron ou petit inventaire de termes religieux à l’usage des Roumains furieux Terminologia divinaţiei populare româneşti: actanţii The Terminology of Romanian Folk Divination : The Actants Terminologie de la divination populaire roumaine: les actants Valeriu BĂLTEANU............................................................................................................................................ 35 Dimensiunea culturală a termenilor The Cultural Dimension of Terms La dimension culturelle des termes Felicia DUMAS ............................................................ Considerations on a Mediaeval Medical Text Les choix de Hypocrate.............................................. 51 Împrumutul neologic românesc bursă din perspectiva limbilor funcţionale BURSĂ (Stock Exchange)....................................................................................................................................... Consideraţii asupra vocabularului unui vechi text medical The choices of Hypocrates.................................................................................... 46 Quelques termes orthodoxes en roumain et leurs «possibles» équivalents français Orthodox Terms in Romanian and their “Possible” French Equivalents Termeni creştin-ortodocşi românesti şi ”posibilele“ lor echivalenţe în limba franceză Stelian DUMISTRĂCEL.................. 77 Definiţii alternative ale termenilor economici Alternative Definitions of Economic Terms Définitions alternatives des termes économiques Mădălina STRECHIE .............................. 17 Laurenţiu BĂLĂ ................................. Considérations sur le vocabulaire de la traduction d’un texte médical ancien Alexandra CUNIŢĂ...................................... 29 Alegerile lui Ippocrat...

...... 121 Consideraţii privind hipercorectitudinea lexicală On Lexical Hypercorrectness Considérations sur l' hypercorrectitude lexicale Ana-Maria BOTNARU .................................................................................................................... 103 Probleme terminologice în definirea unităţilor frazeologice în română şi engleză.............................................................................. 134 Oana Magdalena CENAC........................................................... 131 Poveşti despre cuvinte: LUNCĂ The Story of a Word : LUNCĂ (“river meadow.. 89 Terminologia ca vector al culturii matematice la graniţa dintre milenii Terminology and the Mathematical Culture at the End of the 20th Century La terminologie et la culture mathématique à la fin du XX................................................................... O perspectivă contrastivă Terminological Difficulties of Phraseological Units in Romanian and English.......................... A Contrastive Perspective Problèmes de terminologie dans la définition des unités phraséologiques en roumain et en anglais...................................................................................................... 115 Liliana AGACHE ............................ Olga PASCARI ..........................Alice TOMA...... 149 Hiponimia ca modalitate de organizare şi descriere definiţională în limbajul de marketing Hyponymy as a Means of Organisation and Definitional Description in the Language of Marketing L'hyponymie: moyen d'organisation et de description définitionnelle dans le langage du marketing 12 ................... 137 Metaphor Translation in Electronics Terminology Traducerea metaforei în terminologia electronică La traduction de la métaphore dans la terminologie électronique On the English Law Enforcement Vocabulary – Acknowledgement and Argumentation Vocabularul poliţienesc din limba engleză: recunoaştere şi argumentare Le vocabulaire anglais spécifique à la police: identification et argumentation Ileana CHERSAN.................................................................................................... 117 Fenomene sonore specifice omului în analiza contrastivă Terms Denoting Human Sounds in a Contrastive Analysis Phénomènes sonores spécifiques à l' homme: une analyse contrastive Ionel APOSTOLATU ............................................ème siècle Ana-Maria TRANTESCU ............................................................ holm”) L' histoire d' un mot: LUNCĂ The Degree of Semantic Independence of Elements in Idiomatic and Non-Idiomatic Compounds Gradul de independenţă semantică a elementelor în compusele idiomatice şi în cele neidiomatice Le degré d'indépendance sémantique des éléments dans les composés idiomatiques et non-idiomatiques Zinaida CAMENEV................................................................ Une perspective contrastive SEMANTICA/ SÉMANTIQUE/SEMANTICS ....................................................... everglade............................................................................................................................................................................ 143 Roxana CIOLĂNEANU .......................................................................................

............ FORMATION DES MOTS............................................ 202 Consideraţii etimologice la numele de culori........................................ Alb şi negru Etymological Notes on the Names of Colours............................................................................................................................................................................................................................ FRAZEOLOGIE/....................................... 161 Semantica dezastrului The Semantics of Disaster La sémantique du désastre Virginia LUCATELLI ................................ Black and White Considérations étymologiques concernant les noms de couleurs..................................... Blanc et noir Ina PAPCOVA................................................. PHRASÉOLOGIE Mihaela CÎRNU .................... 176 Le vocabulaire de la cause The Vocabulary of the Cause Vocabularul cauzei La métonymie des couleurs dans le discours publicitaire The Metonymy of Colours in the Advertising Discourse Metonimia culorilor în discursul publicitar Sanda MARCOCI .................................. 190 ETIMOLOGIE................ expressions........................................... 212 Modélisation structurale et sémantique des unités phraséologiques en contexte Crearea de modele strucurale şi semantice ale unităţilor frazeologice în context Analysis of the function of the different types of phraseological units (collocations......................................................................................................................................................................................................................................................Valentina CIUMACENCO . 154 The Semantic and Syntactic Development of the Quasi-Modal Have to in English Verbul semimodal Have to în limba engleză: valori semantice şi sintactice Le verbe quasi-modal Have to en anglais: valeurs sémantiques et syntaxiques Gabriela DUDA ................ 185 ‘What’s in a Name?’ Senses of the Term ‘Construction’ in Linguistic Studies ‘What’s in a Name?’Sensurile termenului CONSTRUCŢIE în diverse orientări lingvistice ‘What’s in a Name?’ Une approche linguistique du sens du mot CONSTRUCTION Mariana NEAGU................ FORMAREA CUVINTELOR....................................................................................... idioms) in literary texts Casia ZAHARIA ........ 195 ETYMOLOGY................................ 197 Übersetzung deutscher Nominalkomposita aus der Fachsprache der Technik La traduction des noms composés allemands du langage technique de spécialité Traducerea substantivelor compuse germane din limbajul tehnic de specialitate Cristian MOROIANU ............................................................ 219 Valenz und logische Wortzusammenhänge in Komposita Concatination and Logical Connectors in Compound Words Valences et liens logiques dans les mots composés 13 . WORD BUILDING................................ PHRASEOLOGY/ ÉTYMOLOGIE........................................................

...LEXIC ŞI CULTURĂ/VOCABULARY AND CULTURE/ LEXIQUE ET CULTURE.... 279 Trends in Interpreting Reification Tendinţe în interpretarea reificarii Tendances dans l'interprétation de la réification 14 .............. FIERE Paratopy ..................... aplicaţie pe limbajul mediatic românesc contemporan Iuliana POP ................................... 275 Allotopie................................................................................................................................................... 231 Military Speech Acts and Speech Act Verbs Acte de vorbire din domeniul militar şi verbele prin care se realizează Actes de langage dans le domaine militaire et leurs verbes performatifs Ludmila HOMETKOVSKI ....................................................................... 271 O analiză privind macrostructura leximatelor româneşti An Analysis of the Romanian Leximat Macrostructure Une analyse concernant la macrostructure des matériaux lexicographiques roumains Sandrine SIMEON.......................................................................................................................................................... 266 Floriana POPESCU ................. enunţare şi personaje în piesa Lailei Ripoll......... Application in Contemporary Romanian Media Language Verdele – simbolul ecologiei.................. 258 Probleme de terminologie în actul traducerii Problems of Terminology in the Act of Translation Problèmes de terminologie dans l’acte de la traduction Le vert – symbole de l’écologie................................................................................................................................................................................................................................................................................... 249 Analyse stylistique du lexique populaire dans Les Quatrains du dégoût de Bottey Zadi Zaourou Analiza stilistica a lexicului popular in Les Quatrains du dégoût de Bottey Zadi Zaourou Stylistic Analysis of the Popular Vocabulary in Les Quatrains Du Dégoût by Bottey Zadi Zaourou Nicoleta NEŞU...............................................................................................Enunciation and Characters in Laila Ripoll's Play ATRA BILIS Paratopie .............................. 243 On Character Naming Cum aleg scriitorii numele personajelor Comment l’écrivain choisit –t-il le nom de ses personnages ? Fulbert Loukou KOFFI ............ 236 Triada conţinut / formă / calitate în traducerea textului juridic comunitar The Tryad Contents/ Form/ Translation of the European Community Legal Texts La triade contenu/forme/qualité dans la traduction des textes juridiques communautaires Petru IAMANDI ............. Application au langage médiatique roumain contemporain Green ............................................................................."The Colour of Ecology"..................................................... 223 Simona ANTOFI ................ Vers une problématisation de l’espace scénique filmé Allotopia sau despre problematizarea spaţiului scenic filmat Allotopia – the problematisation of the filmed stage space Daniela ŢUCHEL ...................... 225 Paratopie...........................................................................................................enonciation et personnages dans la piece de Laila Ripoll FIEL Elena FUIOREA ..................................................

................................ Bucureşti... 295 p....... Oana BADEA .................... 290 The Lexicon: A Symphony......... 303 Atelier de traduction nos 11....................... 2009.................... 2010......... Bucureşti............................. 2009 Cristinel MUNTEANU .......................................... Les tribulations du français en Europe........ Cuvintele – mesageri ai istoriei.... ISBN 978-973-737-788-3 Felicia DUMAS ................... 297 Doina Marta BEJAN ...... pas une note Anca Marina RĂDULESCU....................................................... Angelica VÂLCU .......................................................................... 261 p..............DIDACTICA/ DIDACTICS/ DIDACTIQUE ...... 299 MARIUS SALA.......................................................................................... 301 ANGELA BIDU-VRĂNCEANU (coordonator).......................... 315 15 ................................................................... Editura Meronia.. Editura Universităţii din Bucureşti............. Lingvistică şi matematică. 518 p..... ISBN 978-973-7839-59-6.......... 2006................................... reeditare 2008. Editions du Seuil............ 313 MARIE TREPS................................................ février 2009.. not a Note Lexiconul: o simfonie....... 373 p........................... nu o notă Le Lexicon : une symphonie.................................................... Editura Universităţii din Bucureşti........... 294 Some Ideas about Teaching Writing as a Process Sugestii asupra predării exprimării scrise Suggestions sur l'enseignement de l'expression écrite RECENZII /BOOK REVIEWS/ COMPTES-RENDUS DE LECTURE ................. Les mots migrateurs............................ 287 Ana MUNTEANU..................... 305 ALICE TOMA................................................................................................ Bucureşti. 2009 et 12................................................................... ISBN 978-2-02-086258-5................................................... 285 Cultural Contextualization in Teaching Lexis – Pedagogical Options Contextualizare culturală în predarea vocabularului – opţiuni pedagogice Contextualisation culturelle dans l'enseignement du vocabulaire – options pédagogiques Yolanda-Mirela CATELLY .................................................................. ABSTRACTS .. Doina Marta BEJAN .... Terminologie şi terminologii.................................

16 .

TERMINOLOGIE TERMINOLOGY TERMINOLOGIE 17 .

18 .

menţiona această concepţie „virilă”. Şi aceasta pentru că observaţiile din predica lui Antim Ivireanul (vezi mottoul acestui articol). când. de mormânt. de morţi. Judecând după bogăţia extraordinară şi după varietatea mereu surprinzătoare a înjurăturilor româneşti putem spune fără teama de a greşi că apetenţa noastră pentru acest tip de manifestare lingvistică este un dat ancestral. care să atenueze oarecum efectul blasfemator. de cruce. o trecere în revistă a câtorva termeni religioşi care nu constituie nici pe departe tabuuri pentru români. de ispovedanie. pe care îi folosesc izolat sau. paradoxal. de prescuri. care ar fi depăşit cu mult spaţiul unui articol. în introducerea la capitolul Imaginarul lingvistic.. căci imaginaţia românilor este.Laurenţiu BĂLĂ Universitatea din Craiova „SFÂNTA” ÎNJURĂTURĂ SAU MIC INVENTAR DE TERMENI RELIGIOŞI LA ÎNDEMÂNA ROMÂNILOR NERVOŞI Motto: „[. Aşa cum am afirmat deja. Ruxandra Cesereanu identifica. nu putea lipsi dintre cele nouă identificate de autoare. de la divinitatea supremă. Acest registru. nu sunt. Ne propunem. al cincilea dintre ele fiind cel religios [3]. el este departe de a fi exhaustiv. de colivă. peste 90 % dintre români se declară de religie ortodoxă! Credinţă religioasă care. sau pur şi simplu ca interjecţii cu valoare afectivă amplificatoare). dar şi pentru faptul că un clasament în funcţie de frecvenţa acestor termeni în înjurăturile românilor ar fi trebuit să facă obiectul unui adevărat studiu. judecând după înjurăturile proferate oricând şi oriunde. decât în urma unor transformări fonetice eufemistice. înrădăcinată adânc în mentalul popular: „Băiatul care nu-i deprins să suduie măcar de mamă. de lumânare. dar credem că numărul acestora este. că cică are mai multe coaste de femeie” [2] Într-un extrem de interesant eseu dedicat Imaginarului violent al românilor. de comândare. Am optat pentru un inventar alfabetic deoarece este mai uşor de consultat. până la ultimul mormânt. după luarea în derâdere a aproape tuturor celor sfinte. într-una din lucrările sale. În schimb.. în cazurile menţionate) constituie adevărate tabuuri lingvistice şi nu pot fi folosite în contexte blasfematorii (în înjurături. în combinaţii ce alcătuiesc un repertoriu aproape inepuizabil de înjurături. până la un studiu de caz dedicat oglindirii în presă a „mineriadelor”). nelimitată în acest domeniu. în cele ce urmează. totuşi. practic. dar şi pentru locuitorii din Québec. Pentru francezi. uneori. de suflet. de botez. în mod mai mult decât justificat. credem noi că ridică un semn de întrebare. Din 19 . de cununie şi de toate tainele sfintei biserici şi ne ocărâm şi ne batjocorim înşine legia?”[1] Antim Ivireanul Fie şi numai acest motto ar putea constitui deja un inventar al termenilor de care vorbeam în titlul articolului nostru! Din păcate. nesemnificativ. nouă registre ale acestuia. de exemplu. de cuminecătură.] că ce neam înjură ca noi. cuvintele cu semnificaţie religioasă (catolică. românii nu resimt nicio teamă faţă de aceşti termeni. din păcate. Artur Gorovei. inventarul care urmează nu este exhaustiv. de lege. e foarte posibil să fi omis câţiva termeni. se va însura cu mare greutate. manifestat în presă (începând cu articolele lui Eminescu din ziarul Timpul. deloc lipsite de temei nici astăzi.

criminalule. swear. De aceea. apoi taică-său apăruse din grajd cu ochi furioşi. sunt următorii: altar: Futu’i altaru mă’sii de când vine un negru în ţara mea să’mi vorbească despre cât de rahat e poporu român? (drojdie. că i-am zis să se uite! (Vintilă-Ghiţulescu. fiinţă (vie sau moartă!) etc. de ce nu. suflând greu din cauza efortului. cu vreuna echivalentă a celebrei exclamaţii Merde! a francezilor. ţi-am zis să nu mai te repezi aşa neanunţat? (reactii. cum este deja învechita Drace! (sau. Ce putem face? Biserica mă-sii dă om prost. ci faţă de toţi Dumnezeii posibili ai preopinentului său!). sau a furiei. cu oricare alt termen religios! Violenţa verbală a românilor. sau a nu mai puţin celebrei Shit! a anglofonilor). cea faţă de mamă ar merita. ai să ajungi ca Chişoi. cei religioşi.ro) Cristos: fii blestemat până-n străfundul Iadului. futu-ţi Cristosu' mă-ti de jigodie (newsgroups. fără îndoială.com) Te audiez fără nici un avocat.Ce să fie boierule. e adevărat. fie singur. situaţie. – ne face să-i dăm crezare lui Mark Twain. atotputernicul. nu la fel putem spune despre Cristos/Cristoşi (cu variantele Hristos/Hristoşi)! Acesta este prezent. disputându-şi primul loc cu numele divinităţii supreme (atât sub forma Dumnezeu. figurează la loc de „cinste” în topul înjurăturilor româneşti. nu am întâlnit o înjurătură de genul „…tu-ţi Isusul/Isuşii mă-tii”. crucea mă-sii dă osie.dntis. 2006: 107) cristelniţă: Nici n-apucase să sară din şaretă cînd unul dintre fraţii ei o apucase de ceafă. să dormi prin şanţuri! Se opri. Este puţin curios acest fapt întrucât cealaltă mare sărbătoare a ortodoxiei (şi nu numai!). încât Bojorina se gândi fulgerător că se auzise pînă la tecarul din poarta popii Zaharia: Cristelniţa mă-tii de fată! (convorbiri-literare.rol. de-a lungul a secole de existenţă. un studiu separat!).ro) biserică: Îs numai io şi feciorul mieu. băi. cu o exclamaţie de defulare.” [4] Suntem. Al doilea termen ocolit în înjurăturile românilor este Isus Cristos. un popor foarte nervos.com) ceară: Au futu-ţi ceara mă-ti de şmecheră care eşti tu şmecheră !!! (zoso. în cele mai multe dintre înjurăturile româneşti. un adevărat inventar de termeni ce se regăsesc în înjurături şi dintre care. deci. when very angry. să-şi manifeste violenţa verbală nu numai faţă de Dumnezeu unicul. Paştele. înjurînd cu voce piţigăiată şi stridentă.com) cădelniţă: Futu-ţi cădelniţa mamii măti de bou! (groups. din păcate doar pe jumătate.ro) 20 .info) [5] anafură: Futu-ţi anafura mătii. doi termeni religioşi par a fi scăpat de impetuoasa furie blasfematorie a românilor.observaţiile noastre. care nu se mulţumeşte cu o banală interjecţie eliberatoare a energiei negative acumulate. cât şi sub forma de plural Dumnezei. unul doar pe jumătate… Primul este Crăciun (personal.google. care spunea: „When angry count to four. dar practic faţă de orice – obiect. alături de Paşte şi de Dumnezeu/Dumnezei. (cronicarii. nu am întâlnit – a se citi „auzit”/„citit” – vreo înjurătură de genul „…tu-i Crăciunul mă-sii”!). că să rupse tocma acu! Tu-i coliva mă-sii dă viaţă că pă ploaia asta şi-n frigu ăsta tot să stai să dregi la trăsură! (Vintilă-Ghiţulescu. manifestată nu numai faţă de cele sfinte (de exemplu. căci dacă. derkeiler. imaginarul lingvistic violent al românilor i-a determinat pe aceştia să-şi constituie. de parcă românul nervos ar vrea să ia în derâdere. fie în orice combinaţie imaginabilă.ro) colivă: . futu-ţi Cristoşii mă-tii! (stiri. la fel ca în cazul primului termen menţionat. 2006: 108) candelă: Candela mă-tii.

Cum e-a ta.info) dumnecat [6]: Dă-o-n dumnecatu’ ei de ţară! (forum. iar încins. aleluia. ro) Dumnecaţii măsii.. (renasterea.Păi. (evz. eu vroiam să-i explic frumos la om care e faza cu pătratele.reea. net) lumânare: ... (mangaliamea.com) Dute-n hristoşii mă-tii de handicapat că nu te-a băgat nimeni în seamă.şuieră tatăl .wordpress. (international. de pun dîrjala pe tin şi îţi rup oasele de mă bagi în puşcărie.com) icoană: steliştilor nu veniţi voi la Galaţi futu-vă’n icoana mamii voastre (sport.. melodia asta e chiar făcută de astfel de oameni tot pentru astfel de oameni. com) mort: Ce mă. dar mai faci tu multe declaraţii care aduc numa ruşine şi mizerie asupra clubului şi. . că o dată îmi vin belelele.ro) închinare: Futu-i închinarea mă-sii de viaţă! (gabrieladsavitsky. (literaturasidetentie. futu-ţi Dumnezeul mă-tii? .prosport.. (twisted-minds. (extreamcs.gandul. (ndrey. aleluia şi „Amin”.. futu-i naşterea mamii lui de împuţit ordinar! (ziarulde iasi.ro) 21 . când venea să dăm declaraţii.de) groapă: Luate-ar dracu de oltean împuţit futu-ţi groapa şi copii mă-tii de rahat cu 4 ochi. (agero-stuttgart.. e-a noastră. futu-ţi lumânarea mă-tii de beţiv! (cronicarii.M-ai bate.Pentru că am fost deştept mă.com) ministrul transporturilor ce molifta mă-sii a făcut?? mormânt: Bă futu-şi mormântul mă-tii de handicapat. paytv.. tu-i dumnescrisu mă-sii de animal.ro) înger: futu-ţi îngerii mă-tii (hyperliteratura. insista pe: .m-ai bate. Hristosul tău de bandit? Şi înjurăturile alea mă făceau să mă uit lung la el.ro) De când Dumnescrişii mă-sii se politizează şi sănătatea? (euxiniu.com) moliftă: Cât timp a fost (brainfuzion. futu-vă închinarea creştinească cui v-a făcut parlamentari. (youtube. cât crezi c-o să mai înghiţim birurile? (gandul. mă.ro) Atunci.A cui e.info) naştere: Şi când se scoală.cruce: futu-ţi crucea mă-tii de grecotei împuţit.ro) Dumnezeu: El.com) Aleluia.com) dumnescris [7]: M-a speriat să-mi stea inima.weblog. ro) Hristos: Bă futu-ţi altaru mă-tii. dieta şi alte cele şi te bagi tu în hristosu mă-tii aici cu cunoştinte de mare culturist. futu-ţi morţii mă-ti nu ai loc de mine? (m. iar e luni. ai? .com) grijanie: . maior sau colonel ce-l făcuseră peste noapte.wordpress.ro) dumnezeire: futu-ţi marea mă-tii de gras şi dumnezeirea mă-tii de obez slinos. eram cel mai bun la învăţătură şi cel mai iute la horă nu ca tine futu-ţi grijania mă-ti.. Dumnezeii mă-sii a mai murit Piticul ăla la Târgovişte? (scribd. pentru ce. Basarabia.

ro) prescură: futu-ţi prescura mă-tii (forum.. regia Lucian Pintilie) futu-ţi Cristosu şi Maica Precistă şi femeia de servici care te-a învăţat să scrii mess-uri. (bloguluteo. în filmul Balanţa .ro) pomană: Aşadar.” (revista 22. biblie. precum şi de imaginaţia sa. futu-le-aş parastasu’ mamii lor. (ziarulde sibiu. absolut orice obiect care le creează (sau nu!) probleme: 22 . tot ca musca în curu’ calului. mucenic…): Futu-ti biserica şi paştele şi adormirea morţilor mă-tii. adormire – poate fi vorba de „moarte”..com) Pai să nu-i fuţi Cristosul şi Adormirea mă-sii? (mitza. legate de exemplu de faptul că românii pot înjura.1992. Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mare).com) Bă. mă. în care întâlnim patru şi chiar cinci termeni religioşi (exemple cu doi sau cu trei termeni fiind cele de mai sus): Măi Ghiţă Căcărează.wordpress.wordpress.. sărbătorită pe 15 august –. de altfel. ci numai în combinaţii. copacu’. ţi-am plătit meditaţii şi tu nici măcar nu te-ai înscris la examen! (numisfera.wordpress. că e gratis. nu i-am întâlnit separat în înjurături. sensul pe care acest termen îl are în limbaj bisericesc. de hoţi. de exemplu.cumicu. măi.wordpress.da mai taci odată. ai? (newsgroups.com) Ar mai fi multe observaţii de făcut. (alinamd.parastas: De la vodcă li se trage.fr) În afara termenilor care formează acest glosar. ne-ai minţit că înveţi şi termini liceul.derkeiler.com) pască: . în funcţie de gradul de nervozitate al proferatorului.. free. sau chiar de mai mulţi. evanghelie. ro) sfânt: „Băga-mi-aş picioarele în sfinţii ăştia. de bou cu stea-roşie-n frunte?” (paulgoma..com) Trebuie spus. com) paşte: Paştele mă-tii de vagabond. google. (webloader. maica precista... Au buzunarele mai mari decât medicii iar oamenii ăia salvează vieţi. cel puţin în ceea ce ne priveşte. net) Bag (…)-n toţi dumnezeii şi arhanghelii maicilor măiculiţelor voastre de homosexuali năzdrăvani (…) (injuraturi. parastasul şi prescura? (groups. ceara. enoriaşilor! Futu-vă paştele şi evanghelia mamelor şi taţilor voştri! (Victor Rebengiuc. futu-ţi pasca mă-ti de ţigan borât astăzi şi mâine (newsgroups.ro) tămâie: „De ce-ai tăiat. Futu-vă Altaru Biserica Cristosu Evanghelia Filoftea [8] etc. anafura. mai există câţiva pe care. cu siguranţă! Vom cita în continuare doar câteva astfel de creaţii. alături de un alt termen. futu-ţi tămâia cui te-a ouat. dar şi de o mare sărbătoare religioasă. sfinţii şi mucenicii să ţi-i fut! Hai odată! (ralucone.ro) Futu-ţi Cristosul Bibliei mă-ti Constantine! Îţi place Biblia pt. aşa cum am mai spus. vedea-i-aş pe toti deportaţi în Siberia… (moshe mordechai. arhanghel.derkeiler. că aproape oricare dintre termenii menţionaţi mai sus poate forma nucleul unei înjurături.org) Futu-ţi cristoşii..com) Aşa că ce le-aş ura eu preotilor e. cine-i eficient şi responsabil şi cine-i acolo doar de „futu-i pomana”.

ro) „Futu-i Dumnăzău şi Marea / Cui o mai făcut Ungarea.com)etc.Lumânarea s-a stins din nou şi atunci l-am auzit pe tata zicând: . în scopul de a atenua cumva efectul blasfemator al acestora [9]. căci. „…tu-le…”): Moroşanu: „Tu-i mama ei de salsa. îmi plătesc dările. păi dacă nu le făceam un proces. futu-ţi ’mnezăii mă-tii de criminală! (Familia. într-un anume tip de construcţii eliptice: muncesc cinstit. 11-12/2008.). nu manifestă un atât de nonşalant dispreţ faţă de termenii religioşi! 23 . numeroasele variante de genul „…tu-ţi…”. blogspot. stau la 4! Nu-i nimic. futu-mi-l în decapitare pe mămicuţa lui dă fiară uădioasă şi săl-ba-ti-că. niciun alt popor. am dansat de nu mai pot!” (kombat.com) În concluzie.com) . se aruncă în gol de la parter! Cristoşii şi toţi sfinţii. (liviualexa. de să le meargă fulgii la toţi şmecherii de bagă reclame (…) (agonia.wordpress. ai mai relatat. îţi arăt eu ţie! (ioanabogdan.free. după ştiinţa noastră.wordpress. uneori. Sau poate ar trebui amintită o anume formă de economie sintagmatică prezentă uneori în înjurături (aceasta determinându-i pe utilizatori să folosească enunţuri cât mai succinte. fie absenţa totală verbului cu conotaţie sexuală provenit din lat.com) fie. info) .wordpress. (zf.. paştele tău de mizerie civilizată şi easy-access ce eşti!! (paidece.” (pro-saeculum. nr. românii nu au astfel de preocupări. ar mai trebui remarcat şi faptul că în timp ce francezii sau canadienii din Québec au tendinţa de a eufemiza termenii religioşi pe care îi folosesc. ca în exemplul următor: Ridică-te. sta câteva secunde şi în stilu-i caracteristic imi spune: „Futu-ţi cetania mă-tii! De unde soarele mă-tii ai mai apărut şi tu?” (cupixul.ro) Mi-l şi imaginez pe bunic’miu uitându-se lung la mine.Ăla. Marinică.fr) Păi futu-i pehaşul ei din gură de viaţă. da-am uitat: Goiciu-i ăla de-a decapitat la unu’ picioarele cu toporu’? . 133) În sfârşit. mai rău.Porc bătrân şi împuţit! Grijania şi pomana mă-sii! se apuca Nuţica să-l suduie cu foc. blogspot. cuvinte scurte etc. domnule! (paul goma. printr-un fel de afereză.ro) Futu-ţi tehnologia cui te-a făcut. cel puţin nu european. Singurul lor efort de atenuare a înjurăturilor este..ro) Sau.Nea Nicule. dacă eram eu ministru. cobor pe scări! (bloguluflorescu. futuere. românii ar ocupa primul loc în ceea ce le priveşte pe cele… „sfinte”.com) „Futu-i Dumniezău’ ei de funie!”. deci mă duc la vodafone şi le fac un scandal cât casa !… tu-le mama lor de hoţi! (mickelasblog. în crucea mă-tii!! (gandul. constata unul aburcat pe o movilă de pământ maro. p. la instanţe numai din uie.Ei futu-ţi lumânarea mă-tii. Se opinteşte în cizme mai bine şi coşciugul coboară alene. credem că dacă s-ar alcătui un clasament al diverselor popoare în funcţie de înjurăturile proferate.ro) Săptămâna asta/viitoare. am de lucru. absenţa primei silabe a acestui verb (de aici.

Familia (2008). Antim (1998). Humanitas.. Dan Horia (2001). 24 . ocrotitoarea Ţării Româneşti. compus din „dumnezeu” + „scris” (probabil. Bucureşti: Humanitas. Nous nous proposons de passer en revue les termes religieux qui ne constituent pas de tabous pour les Roumains. Constanţa (2006). 29. Şi în cazul său. înclinăm spre a-l considera un cuvânt telescopat. „duminecă” . 1998. 223. cuvânt de învăţătură”. în sensul de lege „scrisă”. Oradea. 11-12. Ivireanul. dar care. pentru partea de început.” [5] În toate exemplele care urmează am respectat ortografia autorilor. Imaginarul violent al românilor. Vintilă-Ghiţulescu. când eşti foarte nervos. folosirea de către francezi a cuvântului „bleu” pentru a înlocui numele „Dieu” – ‘Dumnezeu’ –. de asemenea. Bucureşti. Chişinău: Litera. les Roumains craignent (ne serait-ce qu’apparemment) PLUTôt le dernier que le premier. neintervenind decât în cazul unor erori evidente şi a căror menţinere ar fi îngreunat înţelegerea textului respectiv. numele „Filoftea” se traduce prin iubitoare de Dumnezeu. după ştiinţa noastră. Roumains. Mots-clés : juron.NOTE [1] „La Dumineca Vameşului. Imaginarul violent al românilor. ed. les mots à signification religieuse (catholoque. Nr. nu figurează în vreun dicţionar .dar poate şi „duminică”/var. dans les cas mentionnés) constituent de vrais tabous linguistiques ne pouvant être utilisés dans des contextes blasphématoires (dans des jurons. en partant du nom de la Divinité suprême jusqu’à celui du plus humble „tombeau”. O istorie a blestemului. ainsi que pour les Québéquois. respectiv „dumicat” pentru ultima parte. [7] Un alt termen care. Editura „Grai şi Suflet – Cultura naţională”. 250. p. RÉSUMÉ « LE SACRE» JURON OU PETIT INVENTAIRE DE TERMES RELIGIEUX A L’USAGE DES ROUMAINS FURIEUX Pour les Français. îngrijită de Iordan Datcu. sau ceea ce francezii numesc un „motvalise”. [2] În Credinţi şi superstiţii ale poporului român. p. [9] De exemplu. tabous linguistiques. Polirom. [8] În 7 decembrie o prăznuim pe Sf. presupunem că este vorba de un cuvânt-valiză. la fel ca precedentul. Chişinău. în construcţii de genul „parbleu” (pentru „par Dieu” – ‘pe Dumnezeu’) sau „palsambleu” (pentru „par le sang de Dieu” – ‘pe sângele lui Dumnezeu’). a II-a. în a cărui „compoziţie” ar putea figura „dumnezeu” . O istorie a blestemului. [6] Un termen care nu există. este destul de des întâlnit în înjurături. numără până la patru. Didahii. alors que chez les Français et les Québéquois la crainte des choses saintes l’emporte. 2001. ou purement et simplement dans des interjections à valeur affective amplifiée) qu’à la suite de certaines transformations phonétiques euphémistiques. fără competenţa unui specialist. qui attenuent en quelque sorte cet effet blasphématoire. totuşi. 9-10. Litera. înjură. apud Dan Horia Mazilu. noiembrie-decembrie. La conclusion finale de notre article est qu’entre Dieu et le Diable. les Roumains n’éprouvent aucune crainte devant les termes en question qu’ils utilisent de manière isollée ou bien dans des combinaisons qui se constituent en un réprtoire de jurons poresque inépuisable. in Didahii.. Ruxandra (2003). în niciun dicţionar al limbii române actuale. [3] Cesereanu. Iaşi. adică de Biblie!). par exemple. En revanche. dar este. 1995. de la Curtea de Argeş. p. termes religieux. [4] „Când eşti nervos. foarte des întâlnit în înjurături! În ceea ce priveşte etimologia sa. Bucureşti: Humanitas. Mazilu. Bucureşti. Muceniţă Filoftea. Iaşi: Polirom. de cuvânt al Domnului. pp. Evgheniţii. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Cesereanu. R.

derivate. conform credinţelor populare.instrumentar divinator: bob. caracter regional.). „zodiac” Existenţa unui număr relativ mare de substantive ce denumesc actanţi din domeniul divinaţiei populare ne sugerează importanţa pe care a avut-o ghicitoria pe terenul mentalităţii româneşti tradiţionale. de altfel referirile la domeniul în discuţie au fost. expresii şi sintagme ce conţin termeni ce denumesc actanţii etc. a ghici. din moment ce. . superstiţioase. ghicitoare etc. bobar.practica divinatorie: dat. piază. cărţi. marcaţi de utilizarea unui anumit instrument divinator: bobi. în general.actanţii: bobar. După cum se ştie termenul divinaţie provine din latinescul divinatio „ghicirea viitorului” [1] şi denumeşte „o categorie de practici magice oculte. ghicit. precum şi unele concluzii obţinute pe baza cercetării unor aspecte particulare (etimologie. „cărturăreasă” [8] Acelaşi fapt se poate constata şi din observaţiile cuprinse în ALR SN „cu privire la noţiunea cărturăreasă” [9]. Galaţi TERMINOLOGIA DIVINAŢIEI POPULARE ROMÂNEŞTI: ACTANŢII Până acum o cercetare aprofundată a lexicului divinator românesc nu s-a realizat. . a meni etc. Principalele categorii terminologice: . atât de prezente în lexicul magiei populare româneşti [5]. zodie etc. carte. Pentru a putea analiza categoria terminologică în discuţie vom avea în vedere o serie de aspecte generale. zgaibă etc. a investigaţiilor proprii vom încerca să oferim o serie de sugestii ce vizează deocamdată doar o singură categorie terminologică: actanţii. vrăjitoare în cadrul acestei categorii terminologice nu trebuie să ne mire. ghicitoare. vrăjit etc. vrăjitoare. vrăjitor. „ei (vrăjitorii – n.n. La o privire mai atentă. zodie etc. păscălie. Termenii menţionaţi au. compunerea (cătătoare de noroc. Pe baza bibliografiei de specialitate. babă fiind mai răspândiţi. cărturăreasă. ghioc. de origine greacă. doar ghicitor. variante.acţiunea divinatorie: a bobi. Sinonim cu divinaţie este termenul mantică. Fenomenele de transfer terminologic. Termenii amintiţi corespund noţiunii de „ghicitor” şi sunt. cititor în stele etc. La constituirea acestui grup terminologic au contribuit diverse procedee. noiţă. . efectuate pentru ghicirea viitorului” [2]. în general. Prezenţa cuvintelor vrăjitor. . evoluţii semantice.). şi ele. ghicitoreasă etc.).Valeriu BĂLTEANU Universitatea „Dunărea de Jos”. bobăreasă. aceşti termeni sugerând preluarea practicilor cu caracter divinator de către minoritari (ţigani): burcăşiţă „ţigancă nomadă care umblă cu ghicitul” [6] ursăreasă „soţia ursarului” [7].. terminologia divinatorie permite o destul de clară stratificare a elementelor componente.elemente cu valoare divinatorie: gadină.) spun 25 . extrem de rare. dintre care remarcăm derivarea cu sufixe (păscălar. O scurtă referire la ultimii doi termeni e necesară: păscălie „calendar special cu ajutorul căruia se poate stabili dinainte (pe o perioadă lungă de ani) data Paştilor şi a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe” [3] zodie „prevestirea soartei după luna naşterii” [4]. Studierea lexicului aferent diverselor procedee divinatorii poate ajuta la o mai bună înţelegere a domeniului. apar şi în cadrul terminologiei divinatorii: substantivele burcăşiţă şi ursăreasă provin din sfera lexicului cu caracter etnic.

Pe baza exemplelor pomenite vom sublinia un singur aspect: existenţa unor structuri 26 . . cărturăreasă etc. ce probează un fenomen de contragere ce a „îndepărtat” uşor termenul de adevăratul etimon (zodie). vâhovnic. bobăriţă de gură. băbăreasă. ar fi de reţinut şi varianta zodiriţă. piază rea. vraci. prin preluarea de către ei şi a unor practici cu caracter pur divinator. joimăriţă” şi este considerat de către Gr. cu acelaşi corp fonetic. cuvinte ce denumesc tot actanţi divinatori (ghicitoreasă. bărbat sau femeie. care oficiază la vergelatul feciorilor ceremonia de aflare a norocului şi. unii termeni au ajuns să denumească. Brâncuş ca făcând parte dintre „cuvintele autohtone probabile” [16]. vâlhovnic.). Vom menţiona însă doar câteva exemple: babă ghicitoare. . tălmaci. Alte variante au în vedere aspecte ce ţin de specificul evoluţiilor la nivel dialectal (chiază. Este una dintre cele mai interesante probleme pe care le ridică studiul terminologiei divinatorii. a piezi etc. În fine. ţigancă care dă cu cărţile. Cercetările etimologice au indicat faptul că majoritatea termenilor divinatori s-au format pe teren românesc. a ursitei” [15]. ghicesc viitorul. Din cauza faptului că mecanismele lingvistice nu au răspuns întotdeauna prompt la schimbările petrecute la nivelul divinaţiei populare. Astfel. cei mai reprezentativi fiind cei de origine slavă: babă. . Deşi apar cu atestări abia în secolul al XIX-lea termeni ca păscălitor. sodomonar. trebuie să fi avut o circulaţie anterioară semnificativă (mai ales cărturăreasă) dat fiind faptul că ghicitul în cărţi şi chiar cel în păscălie erau cunoscute ca practici divinatorii cu mulţi ani înainte de atestarea termenilor pomeniţi. astfel că nu vom mai face referire la acest aspect în continuare.variantele. bobăriţă. Numeroase exemple oferă derivarea cu sufixe. în loc de cititor în stele). Există însă şi un număr destul de semnificativ de termeni împrumutaţi. şolomâner. actanţii ce realizează activităţi divinatorii diferite.etimologie.) sau acţiuni divinatorii (a cobi. dintre care cităm doar câteva: şolomonar. să urmărim acum şi unele probleme particulare: . neagă rea. a cuvântului băbăreasă (sub impactul verbului a borborosi). păscălar. În terminologia divinaţiei apar destul de frecvent perifrazele pentru a denumi actanţi specifici: femei care caută cu cărţile. piază sunt atestaţi încă din secolul al XVI-lea în vechile texte româneşti. în mod deosebit. După ce am indicat o serie de probleme generale referitoare la terminologia actanţilor. în general.prima atestare. cititor în stele. este vorba de faptul că de la termenii ce denumesc actanţi s-au format. Poate o menţiune aparte ar merita cuvântul gogea „denumirea personajului iniţiat. Alterarea corpului fonetic al unor termeni este sesizabilă şi în cazul variantei bărbăreasă. pentru termenul zodieriţă. în principal. şolomar etc [14].prezenţa termenilor divinatori în sintagme şi expresii.trecutul şi viitorul. vrăjitoare care dă cu cărţile [13]. variantele termenului solomonar. Vom lua în discuţie o singură problemă şi anume cea referitoare la categoriile terminologice care au „beneficiat”de pe urma clasei actanţilor. cobe. a fi pocit la gură etc.) au intrat în cadrul lexicului divinator ca urmare a extinderii paletei de acţiuni a actanţilor respectivi. Sunt de reţinut. Ele reflectă anumite influenţe străine sau sunt urmarea unor fenomene de etimologie populară. ceea ce dovedeşte capacitatea mecanismelor limbii române de a-şi crea prin mijloace proprii terminologia aferentă domeniului în discuţie. cărturăreasă etc. pentru piază) sau de specificul unor etape mai vechi din evoluţia limbii române (cetitor în stele. vraci etc. pe lângă cel iniţial „femeie care ştie să dea în cărţi sau cu cărţile” [12]. vraci etc. O serie de termeni specifici domeniului vrăjitoriei (babă. în special. norocul” [10].aspecte derivative. babă ştiutoare. Termenii ce denumesc actanţi sunt. cărturăreasă a fost înregistrat şi cu sensul „femeie care dă cu bobii” [11]. ar fi de luat în calcul un posibil transfer terminologic dinspre lexicul fiinţelor mitofolclorice spre lexicul divinaţiei populare. Acest termen este probabil o variantă a cuvântului gogă „spirit rău. . În plus. cu vechime în limba română: bobar.

Ionescu. Theodor (1968). Categoria terminologică prezentată de noi. 1985-1987. p. Ed. „vrăjitor”). tom I. Graur. Dicţionar de mitologie generală. . Academiei V. h.A. Ion. f. p. I-IV. precizarea unor aspecte fundamentale ale fenomenului în discuţie. Dicţionarul universal al limbii române. 1570 [14] Bălteanu. Se constată în acest caz trecerea de la particular la general. Ed. 911 [8]Atlasul lingvistic român. poate „contribui” în mod specific la explicarea. Bucureşti. Ne vom opri doar asupra câtorva exemple. Lingvistică şi mitologie. Bucureşti. persoane în vârstă de sex feminin. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Ursu. Bucureşti. Vasile. 1570 [9] Idem [10] Fochi. 1997. Alexandru (1963). p. Nicolae. 27 . Ed. Lazăr. p. Etimologii româneşti. aproape în totalitate. este însă necesară o analiză amănunţită şi a celorlalte categorii terminologice. Bucureşti: Editura Litera. h. 1983. în timp. IV. Minerva. Obiceiuri populare de peste an. Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Ed. p. Bucureşti. Scrisul Românesc. Ion. ediţia a VI-a. Sala Marius (1987). partea 1. Vrăjitoria de-a lungul timpului.. Terminologia magică populară românească. NOTE [1] Kernbach. Bucureşti. Probleme de etimologie. Dicţionar de divinaţie populară românească. Ed. a paletei acţionale a actantului respectiv. Bucureşti. Glosar regional. Bucureşti: Editura Academiei. Valeriu. partea a II-a. Vocabularul autohton al limbii române. Mihai. H. între care cele cu relevanţă pe teren divinator ocupă un loc important („astrolog”.evoluţii semantice. Hristea. Ed. Bucureşti. în sintagma bobăriţă de gură „flecară” [17] ne atrage atenţia asupra unui fenomen frecvent în cadrul terminologiei magice şi anume degradarea semantică. Ed. Valeriu. 710. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Ed. serie nouă. bobăriţă. 1976. Paideia. p. 66 [12] Idem [13]Atlasul lingvistic român. 161 [15] Ghinoiu. „ghicitor”. Timişoara. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Ştiinţifică. 73 [3] DLR. Un alt termen. Fundaţiei Culturale Române. p. Ed. Ştiinţifică.a. 1958. Bucureşti: Editura Academiei. din moment ce actanţii divinatori erau. Pentru a obţine o imagine mai clară asupra practicilor divinatorii. 145 [2] Brătescu. Gheorghe. actanţii. Termenul bobăreasă ce denumea iniţial un actant divinator de sex feminin specializat în ghicitul în bobi a fost înregistrat mai aproape de zilele noastre cu sensul mai general de „ghicitoare”. Paideia. fapt ce s-a reflectat şi în plan semantic. Bogăţia lexicului divinator ne arată că practicile de ghicitorie sunt încă o prezenţă notabilă în cadrul spiritualităţii popualre. serie nouă. iar cercetarea din perspectivă lingvistică poate aduce o contribuţie importantă în acest sens. Bordeianu. h. p. 164 [4] Şaineanu. H. Etimologia şi limba română. Grigore. Academiei. p.bimembre de tipul babă ghicitoare care au generat ulterior termenii simpli (în acest caz. p. elementul regent al sintagmei fiind simţit ca inutil. p. Termenul solomonar probează trecerea de la sensul „actant în magia meteorologică” la sensuri noi. 5 [11] D. 1569. În acest caz credem că putem vorbi de o extindere. 2000 [6] Arvinte. Anca Irina (1978). Academiei V. 141 [17] Dicţionarul subdialectului bănăţean. Ed. Bucureşti. 1989. 81 [16] Brâncuş. 21 [7] Dicţionarul limbii române moderne. Victor. Adrian. p. tom VIII. 1960. Bucureşti. 51 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Coteanu. [5] Bălteanu. Ed. o tendinţă vizibilă şi în lexicul practicilor vrăjitoreşti. 1985. Ed. ghicitoare). 2001.

Andrei (1989). Motive şi semnificaţii mitosimbolice în cultura tradiţională românească. Mots-clés : ethnolinguistique. lexique de la magie. Claudia (1978). Tudose. en partant du matériel accumulé. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. celle qui fait référence aux pratiques de divination de l’avenir . Bucureşti: Editura Minerva. nos observations visent les actants analysés dans une perspective ethnolinguistique. RÉSUMÉ LA TERMINOLOGIE DE LA DIVINATION POPULAIRE ROUMAINE : ACTANTS Notre travail présente une certaine séquence du lexique magique. 28 . pratiques magiques. Derivarea cu sufixe în româna populară.Oişteanu.

intitulat Meşteşugul doftoriei [10] 29 . parte a unei interesante culegeri de scrieri medicale [9]. a fost utilizată constant pentru scrierea unor documente emise între anii 1771 şi 1783 [8]. primul text medical cult scris în limba română. scris în greceşte. în aceeaşi perioadă şi în acelaşi oraş. conservată în ms. fac ca texte de bază din domeniul medicinii să capete haină românească. achiziţionat de Biblioteca Academiei Române din fondurile de carte aflate cândva în posesia episcopului Dionisie al Buzăului. scriere cu largă circulaţie în epoca medievală nu numai în spaţiul european [2]. datorat spaniolului Antonio de Guevara. cuvinte alese” şi alegere). Aforismele lui Hipocrate. rom. Necesităţi didactice şi/sau nevoi practice imediate. a cuvântului plurisemantic απόφθεγμα “sentinţă. fiecare tăiere fiind precedată de o introducere sintetică numită arătare). Copia mai nouă a scrierii. în cadrul Academiei domneşti de la Sfântul Sava. Versiunea în limba română a textului. a fost transpus în limba română din neogreacă [3]. ambele având o organizare a materiei diferită de ediţiile clasice ale Aforismelor (alegerile “aforismele” sunt grupate în opt tăieri “capitole”. intitulată Alegerile lui Ippocrat (în urma echivalării. şapte consacrate unor anumite tipuri de afecţiuni [5]. în contextul dezvoltării generale a culturii în limba română [1]. precept”. sunt organizate.) Este un manuscris cu o scriere mai îngrijită decât aceea din copia aflată în miscelaneul ieşean. parţial greşite. ms. traducerea făcută de Nicolae Costin după Horologium principum. Scrise pe ultimele 12 file ale manuscrisului nr. Cel mai important dintre acestea. datorate sinonimiei dintre sentinţă “aforism. urmat abia la începutul secolului al XIX-lea de primul tratat românesc de medicină. La începutul secolului al XVIII-lea. după ce vestita lucrare hipocratică fusese trecută din elină în greaca vorbită de Marcu Porphyropulos (numit şi Cipriotul).) Alegerile lui Ippocrat. alcătuită în ultimul deceniu al veacului al XVIII-lea [7]. voievod al Moldovei. decanul Academiei domneşti bucureştene [4]. despre teoriile tratamentelor medicale şi chirurgicale.Gheorghe CHIVU Universitatea din Bucureşti ALEGERILE LUI IPPOCRAT. Cea mai veche dintre copiile cunoscute ale vechii scrieri medicale româneşti face parte din miscelaneul ieşean care conservă prima versiune a Ceasornicului domnilor. titlul grecesc al scrierii. şi un ghid de specialitate. rom. dar mai puţin aşteptate. datorat unui singur copist. apărute în condiţiile înfiinţării. a primelor spitale la Colţea şi la Pantelimon. produsă în morile veneţiene până în anul 1805 şi având filigranul “tre capelli” însoţit de iniţialele CGS. (În afară de traducerea Aforismelor lui Hipocrate. VI-1 din fondurile Bibliotecii Universitare din Iaşi. primele cursuri de medicină. Alegerile par să fi fost copiate (probabil de două persoane distincte) în deceniile de mijloc ale secolului al XVIII-lea sau în cele imediat următoare [6]. mai multe reţete privind inclusiv valoarea terapeutică a unor fructe. la Bucureşti. BAR 1840 cuprinde o Adunare de câteva doftorii mai îndemânatice. (Hârtia pe care este copiat miscelaneul academic. prin unul dintre corespondentele sale posibile. 1840. ce a aparţinut o vreme lui Grigore al II-lea Ghica. s-a păstrat în două copii. iar a opta constituită din alegeri adaose. CONSIDERAŢII ASUPRA VOCABULARULUI UNUI VECHI TEXT MEDICAL 1. foarte probabil. a fost.

respectiv de sintagme aveau. 27. maţul cel drept V. 26). în momentul alcătuirii sale. 52. semne mai înainte cunoscătoare II. cândva general utilizat. cap III. leşănare “lipotimie” V. 42. năduh “astm. ficat V. slăbire extremă” IV. 27. mâncărime “prurit” VI. 12. piiale VIII. junghi “nevralgie” I. 40). 29 (maţ subţire VI. 19. 62. încurcarea maţelor “ocluzie intestinală” VII. 48. 8. gură III. 8. nodătura spinării “coloana vertebrală” VII. ţeava udului “uretră” IV. 8. grumaz IV. 22. gura zgăului “vulvă” V. 34. 3. boaşe “testicule” III. 15. 27. fierbinţeală “febră” II. 23. încuiere “constipaţie” VII. măduha spinării V. gălbenare “icter” IV. 42. gâlci “ganglioni” (~ la încheieturi IV. pântece I. piept V. 5. unghii VIII. din secolul al XVIII-lea. partea cea născătoare “organul genital al femeii” V. gât III. 38. carne “muşchi” VII. 18. cercul capului (sau cingătoarea capului) “diafragmă” VI. abces” IV. 18). stomah VII. în “colecţii” speciale. rănichi III. 12. 18. 45. clinii spinării “muşchi dorsali” VII. 27. 19). calcuri sau creaţii de tip savant): căuşurile zgăului “labiile vulvei” V. ~ după urechi III. degete VIII. 17 (şi încuierea pântecelui III. năucire “ipohondrie” VII. furnicel “furuncul. arătare (vezi şi semne cunoscătoare mai înainte IV. sunt şi ele denumite în primul rând prin cuvinte preluate din vorbirea populară a epocii. multe fiind conservate până astăzi ca termeni medicali populari: amărăciune (~ a gurii) IV. 49. precum şi pentru evaluarea influenţei exercitate de limbile de cultură ale vremii asupra unei variante funcţionale a vechii române literare (stilul ştiinţific şi tehnic). friguri “malarie” IV. dinţi câineşti “canini” III. pojghiţă “membrană” VII. 2. destinat diagnosticării afecţiunilor cel mai frecvent întâlnite şi prezentării primelor tratamente recomandate în cazul acestora. 26. tâmple VIII. II. arătare). dar îndeosebi absenţa. ~ rătunzi “ascarizi” III. după 1700. aprinderi “febră” V. 11. 5. 8. maţe “intestine” VI. 19. 16. 23. 27. 54. numite în text semne arătătoare II. 56. plămâni V. coapse IV. 14 (vezi şi învârtejirea maţelor III. buze VIII. vine “vene” VI. 8. 59. 18. la nivelul epocii. brâncă “erizipel” V. şold VI. 17. 12. 45 şi zgău “uter” V. 23). Afecţiunile. vase “intestine” I. 18. Alegerile lui Ippocrat atestă. 73. 55. negi III. respectiv semne semuitoare IV. Vechimea traducerii (plasată de unii cercetători în primele decenii ale veacului al XVIII-lea [11]). 9. 36 (vezi şi fierbinţeala frigurilor I. 27. buric IV. 54. şăzut IV. aflat. exclusiv reţete medicale [12]) fac ca soluţiile propuse pentru denumirea părţilor corpului. arătare. ochi III. 22). 39 sau durerea picerilor VI. 22. zgârci “tendon” VI. respectiv simptomele acestora. arătare. 14. asurzeală IV. vezi şi durori de picioare “reumatism” VI. “vene” I. prapor “peritoneu” VII. în plin proces de individualizare şi de specializare [13]. guşter “angină” III. a afecţiunilor acestora şi a mijloacelor de tratament utilizate să aibă relevanţă pentru stabilirea modalităţilor de transformare a unei terminologii de factură populară în una ştiinţifică. iar o serie de termeni. numite boale I. IV. greaţă V. pântece” VI. 20. obraz VII. 45. urechi VI. iniţial separat şi apoi. 1. încheieturi “articulaţii” IV. 58.prezintă o importanţă aparte pentru istoria terminologiei medicale în limba română. 41. opăreală (~ la boaşă “eritem inghinal” III. 62). 3. 42. împrejurul inimii “diafragmă” VII. 68. 13. trup I. 11. dispnee” III. prin cele mai vechi manuscrise cunoscute. 19). 27. 20 (şi băşica udului “vezica urinară” VII. 57. o certă provenienţă cultă (fiind împrumuturi neologice. pleupi “pleoape” VI. 8. 8. a unei tradiţii româneşti în domeniu (anterior în manuscrisele româneşti erau transcrise. arătare (şi plomuni III. Fiind un text de medicină generală. dinţi III. nări III. 46. 8. coastă I. pecingine 30 . arsuri “febră” III. 39). Sunt astăzi mai puţin sau deloc folosite chiar în vorbirea populară vi<n>tricel “vintre. picioare VIII. 11). arătare. 20. limbrici (~ lungi “tenia” III. un vocabular medical a cărui componentă de bază o constituie denumirile părţilor corpului [14]. 2. Sunt astfel consemnate cuvinte până astăzi uzuale la nivelul limbii vorbite: băşâcă “vezică” IV. 2. 4. 22. bube II. splină III. gârbovire “caşexie. 67. 38. 8. 30. nas VIII. durere (~ de inimă IV. 49 sau patimi I. 51.

în ansamblu mic. 23. curăţenie de vărsături “antivomitiv” IV. curăţire “dezinfectare” VII. 15. râia de băşică “ psoră” IV. 25. face ca numărul termenilor care numesc tratamente sau mijloace de înlăturare a efectului unor afecţiuni să fie. ~ veninoase II. frig zguduitor – răceli în friguri. frig zguduitor “frisoane” VII. 25. spurc “urticarie” sau “furuncule” III. 13. dovadă a dificultăţilor întâmpinate în identificarea şi numirea unor afecţiuni. 48). 30. puroi IV. III. epilepsie III. sintagmele terminologice: cele răcoritoare “medicamente antipiretice” VII. tigve “ventuze” V. 19. 37. Destinaţia de bază a Alegerilor lui Ippocrat. drojdia udului „litiază” IV. dietă – pravilă de cumpănirea hranei. cataroi “apoplexie” II. 20). băşicătură de gură “herpes febril” III. brânca cea fără rană “erizipel” V. 20. 18). 26. vânt (~ pântecelui “flatulenţă” IV. 72. 17. 31. 16. umezeală “secreţie” (umezeli crude I. lăsare de sânge – slobozire de sânge. 4. împietrire de pântece “constipaţie” III. flegmă (~ albă “edem generalizat” VII. umflături “flegmoane” III. 23. provenite de regulă din neogreacă: carchin “cancer” VI. Foarte numeroase sunt. 19. 17. în acest domeniu. melanholie “tip de afecţiune psihică” III. cataroi – dambla. spetire “lumbago” III. troahnă “guturai” II. 57. 9. scuipare de sânge “hemoptizie” VII. încurcarea maţelor – învârtejirea maţelor. ~ cleioase IV. iarba lui Tatin” IV. 14 (vezi şi ~ de sânge “hemosialemeză” VII. Nu lipsesc împrumuturile neologice. 15). materie (~ coaptă “puroi” V. 62). 40. 19 (vezi şi ~ uscată IV. 27. înghesuire la plămâni – strâmtorarea plămânilor. tâmpirea vederii “ambliopie” III. 52. 18). nelesnirea udului – strecurarea udului. (vezi şi dieta cea umedă I. 39. textul Alegerilor lui Ippocrat consemnează existenţa a numeroase şi uneori cuprinzătoare serii de sinonime. Dovadă a nesiguranţei manifestate în utilizarea unor termeni şi a caracterului incipient al procesului de constituire a unui vocabular medical de specialitate. 57 (vezi şi doftorii curăţitoare “purgative” I. 20). 28. ca şi în cazul domeniilor lexicale prezentate anterior. putreziciune “stare septică a unui organ” III. cu bază greco-latină: lunătăcie “menstruaţie” III. 20. cercul capului – cingătoarea capului. 1). dăzlegarea pântecelui “dizenterie” III. 12. grunjuri de sânge “cheaguri de sânge” VII. trânji “hemoroizi” III. 40. arătare. privegheri III. ~ cea slabă II. 19. 16). 23. sclivisirea maţelor “clismă” VI. 32). 10. oftică “tuberculoză” III. lăsare de sânge VI. dambla “apoplexie” (~ cea vârtoasă II. 9 (~ de boaşă “cancer de prostată” III. astupare în gât “astm. urdinare “diaree”. tăiere “(operare prin) incizie” VI.“eczemă” III. 17. astupare în gât – sugrumare în gât. şi calcurile. slobozire de sânge VI. 7. 35. 20. 13. 16. curgerea muierească – lunătăcie. lepră “pelagră” III. ardere “cauterizare” VI. doftorii întăritoare “fortifiante” I. 48. nelesnirea udului “retenţie de urină” VI. pravilă de cumpănirea hranei “regim alimentar” I. 9. doftorie V. elevor “spânz. (i)dropică “hidropizie” III. tămăduire II. 18. arătare. scuipare de sânge – vărsare de sânge. 10. strecurarea udului “retenţie de urină” III. vărsare “vomă” III. 17. tuse IV. Cuvintele cu această utilizare medicală înregistrate în Alegerile lui Ippocrat provin. tremurare “spasme” II. 26). în primul rând din vorbirea populară: afumare (~ de mirezme “(probabil) aromaterapie” V. 11. 1. angină” III. albăstrimea ochilor “glaucom” III. Puţin numeroase sunt de asemenea. rană târâtoare “bubă neagră. ~ coapte IV. 12. şi mult mai puţin din limbile de cultură ale epocii: dietă I. cele strângătoare “medicamente antidiareice” VII. piatră (~ la rinichi “litiază renală”) IV. împietrire de pântece – încuierea pântecelui. 14. 27. 36. dăşărtare “purgaţie” I. 26). 7. 48. cel mai adesea sinonime totale: ardere – arsură – fierbinţeală. 22. 59. 56. 31 . scurtă “adenită” IV. 39. îndrumar de medicină generală şi de diagnostic. înghesuire la plomuni “peripneumonie” III. 15. sintagmele terminologice: arsura plămânilor „congestie pulmonară” VII. pojar cu rane “eczemă” III. 21. ~ de venin III. 26 (vezi şi strâmtorarea plămânilor III. înţepenirea trupului “apoplexie” V. umflătură vânătă la încheieturi” V. 13.

maţul cel drept sau zgăul V. iar altele. Studii şi note. XLVI. p. N. I. 3. Vocabularul medical utilizat în Alegerile lui Ippocrat. numele specializate. Epoca veche (1532-1780). 1997. [6] Vezi. cit. desigur.[Cluj-Napoca]. A. Chivu (coordonatori). dar mai ales la traducerea prin numeroase şi interesante îmbinări de cuvinte. această materie priveşte. 131. sub redacţia dr. adică iarba lui Tatin IV.. patologia. Gabriel Ştrempel. p. prima scriere cultă din domeniul medicinii transpusă în limba română după un original neogrecesc. care se dovedeşte a fi extrem de bogată. 14. Dincolo de importanţa avută pentru cunoaşterea unei etape din istoria terminologiei medicale în limba română. 1981. art. Nu lipsesc. 472. structurile terminologice explicative au atestări practic accidentale. pentru diverse datări ale acestei prime copii. ce se constituie în autentice sintagme terminologice. Paul Cernovodeanu. [5] Tăierile sunt precedate de o introducere în care este descrisă materia abordată în alegeri. 17. Bucureşti. Serafincean. Vezi pentru lista acestora. Alegerile lui Ippocrat – prima traducere în româneşte a Aforismelor lui Hipocrate. Ceasornicul domnilor. Într-o interpretare modernă. faptul fiind la rândul lui semnificativ pentru absenţa unor stratificări terminologice (în fond şi acesta este un indiciu al caracterului incipient al procesului de constituire a unei autentice terminologii medicale): belciug. p. 281-292. semiologia şi terapeutica. din vorbirea curentă. Ion Gheţie. şi. 1962. arată. sclivisirea maţelor. Pentru numirea unor boli mai puţin cunoscute sau pentru unele referiri la organe ale corpului sau la părţi ale acestora pentru care lipseau. se află aici la prima şi nu o dată chiar la unica lor atestare. 232 latineşti. [4] Vezi Paul Cernovodeanu. Brătescu. că traducătorul. Gh. Contribuţii la studiul limbii române literare. respectiv la afecţiunile cunoscute (şi denumite) de către vorbitorul fără pregătire de specialitate. A. Bucureşti. G.În schimb. Paul 32 . Alegerile lui Ippocrat îşi dovedesc însă pe deplin utilitatea şi în completarea informaţiilor privitoare la vocabularul limbii române literare vechi. fiziologia. Ediţie îngrijită şi prefaţată de Francisc Kiraly. Componenta populară a vocabularului medical prezentat în paginile anterioare. 34. nu atât în stabilirea exactităţii cu care a fost transpusă în limba română o scriere medicală celebră. elevorul. de regulă semantic. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. 318-329. Notă asupra ediţiei. 62. deşi avea cunoştinţe de anatomie şi de medicină curativă. sunt folosite aici cu sensuri absente din izvoarele parcurse pentru întocmirea marelui Dicţionar al Academiei. p. creatoare uneori de dificultăţi în identificarea afecţiunii la care se face referire. traducerile aproximative şi chiar câteva interesante invenţii lingvistice. şi ele destul de numeroase. nu pare să fi fost un specialist în domeniu. Nicolae Vatamanu. 70 scrise în arabă şi 40 în ebraică Aforismelor lui Hipocrate. p. Importanţa cercetării textului constă. 288-290. p. 1997. Ursu. face trimitere de regulă la părţile corpului. cât îndeosebi în identificarea soluţiilor propuse pentru crearea unei terminologii de specialitate aflate cu certitudine la începuturile constituirii sale. special pentru secolul al XVIII-lea. 1976. adică neţinerea VII. potrivit informaţiilor furnizate de cele mai vechi copii ale sale. adică urdinare cu sânge şi cu muci “dizenterie” VII. Secolul al XVIII-lea (1688-1780). în Nicolae Costin. Ion Gheţie (coordonator). 20. 121. în Trecut si viitor în medicină. [2] Au fost inventariate 140 de manuscrise greceşti. Bucureşti. Bucureşti. 16. Istoria limbii române literare. în aceste condiţii. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Ursu. 2000. [3] Se păstrează mai multe manuscrise neogreceşti ale textului în diverse biblioteci din România. p. în ordine. NOTE [1] Vezi N. manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIII-lea. s-a făcut apel la împrumut sau la calc. Arad. aparţinând până astăzi lexicului de bază sau vocabularului medical popular. Nicolae Vatamanu. 121-124. Alegerile lui Ippocrat. Multe cuvinte.

2000. Nicolae Vatamanu. p. Serafincean în volumul Alegerile lui Ippocrat. în „Limba română”. N. în „Limba română”. LV. păstrată în ms. II.. 4841. art. p. Ion Gheţie. BIBLIOGRAFIE Paul Cernovodeanu. după fiecare cuvânt ilustrat am indicat cu cifre romane tăierea şi. [10] Scrierea. se păstrează la Iaşi. Serafincean (1997).[Cluj-Napoca]. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Catalogul manuscriselor româneşti. Bucureşti. iar cea dintâi culegere cunoscută (“pentru toate boalele. BAR 2183. nr. respectiv ms. alegerea în care acesta a fost utilizat. 3. 221-231. Arad. cit. Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780). II. art. 1977]. Ursu.Cernovodeanu. la 1760. [9] Vezi. poartă pe fila iniţială a celui de al doilea tom titlul Meşteşugul doftoricesc. rom. Epoca veche (1532-1780). G. [Iaşi. BAR 1840 (text editat în Paul Cernovodeanu. în „Limba română”. N. N. Gh. I. Bucureşti. Gh. II. Ursu. Paul Cernovodeanu. p. art. Pentru a permite însă corelarea formelor selectate cu cele existente în copia manuscrisă păstrată la Iaşi (editată de I. BAR. Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780). Ediţie îngrijită şi prefaţată de Francisc Kiraly. nr. Nicolae Vatamanu. 76. [11] Paul Cernovodeanu. Este o traducere făcută de Ştefan Vasile Episcopescu după manualul de practică medicală scris în neogreacă. [13] Vezi Gh. Pentru datarea textului la începutul veacului al XIX-lea. Iaşi. Despina Ursu. [7] Cf. p. N. Ursu. în Trecut si viitor în medicină. cuprinsă în ms. 358. Ursu (2006). manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIII-lea.. tipărit postum. 403-416.[ClujNapoca]. 76. Gabriel Ştrempel (1983). Alegerile lui Ippocrat. Nicolae Vatamanu. p. Contribuţii la studiul limbii române literare. p. Ursu (1962). Iaşi. 1977. p. de Ioachim Bărbătescu. Stilul textelor medicale. între anii 1805-1817. p. Ceasornicul domnilor de Antonio de Guevara. Bucureşti. 1976. Chivu (1981). 933. rom. IV. Traducere în limba română de ~. Iaşi. a fost întocmită în 1777. 127. rom. LV. Chivu. păstrată la Biblioteca Academiei din Bucureşti sub cotele ms. Gabriel Ştrempel. I. sub redacţia dr. tradus din greceşte de doctorul muntean Ştefan Vasile Episcopescu. Bucureşti. cu cifre arabe. [14] Am folosit pentru ilustrare exemple extrase din copia cea mai completă a Alegerilor lui Ippocrat. XXX. II. p. 1981. 1983. rom. Brătescu. Bucureşti. 221-222. p. manuscris medical românesc de la începutul secolului al XVIIIlea. 3.II. 2006. primul tratat de medicină în limba română. BAR 1840. 129. cit. Ediţie critică şi studiu de Gabriel Ştrempel. p. A. Bucureşti. 2006). BAR. vezi N. iar nu în în jurul anului 1760. primul tratat de medicină în limba română. Meşteşugul doftoriii. p. Catalogul manuscriselor româneşti. alcătuit în anii 1559-1560. cum s-a crezut multă vreme. 111-181. 125. 33 . Stilul textelor medicale. Catalogul manuscriselor româneşti. 12. Chivu (coordonatori) (2000). Imprumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860). Vezi pentru alte detalii.. 138-179). XXX. la care ce tămăduire trebuie”). IV. Gh. Istoria limbii române literare. Chivu. Ion Gheţie (coordonator) (1997). la Arad. 5-6. A. A. Imprumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860). p. Despina Ursu (2004. cit. art. 5-6. Secolul al XVIIIlea (1688-1780). A. Meşteşugul doftoriii. nr. pentru descrierea cuprinsului miscelaneului. Iaşi. 2006. în Contribuţii la studiul limbii române literare. 318-329. rom. p. între anii 1805-1817. A.. Secolul al XVIII-lea (1688-1780). pentru detalii asupra hârtiei ms. Nicolae Costin. [8] Vezi. în „Limba română”. Nicolae Vatamanu. Alegerile lui Ippocrat – prima traducere în româneşte a Aforismelor lui Hipocrate. în 1997). de către medicul Ioan Adami. I. cit. Nicolae Vatamanu (1981). 2004. Studii şi note. BAR. nr. Gabriel Ştrempel. 403-416. tradus din greceşte de doctorul muntean Ştefan Vasile Episcopescu. în fondurile „Casei Dosoftei”). [12] Prima reţetă este consemnată în cadrul aşa-numitului Codice al popii Bratul (manuscrisul.

l’ancienne langue roumaine littéraire. CONSIDÉRATIONS SUR LE VOCABULAIRE DE LA TRADUCTION D’UN TEXTE MÉDICAL ANCIEN Le vocabulaire médical employé dans Les choix d’Hippocrate. les traductions approximatives et même quelques inventions linguistiques intéressantes qui créent. 34 . la première écriture culte du domaine de la médecine transposée en langue roumaine d’après une version originale néogrecque au cours du XVIIIème siècle. son utilité pour la complétion des informations référant au vocabulaire de l’ancienne langue roumaine littéraire. aux maladies connues (et appelées) par le locuteur sans formation et connaissances de spécialité. Mots clés : vocabulaire médical. pleinement. Au delà de l’importance qu’a eue cette écriture pour la connaissance d’une étape de l’histoire de la terminologie médicale en langue roumaine. des difficultés à identifier la maladie à laquelle on fait référence. le livre Les choix d’Hippocrate prouve aussi. Il y a aussi. mais aussi pour avoir identifié les solutions proposées pour la création d’une terminologie de spécialité qui. ne semblait pas avoir été spécialiste dans ce domaine. le traducteur fait appel à l’emprunt ou au calque. Dû à un traducteur qui. à l’équivalence des termes de la version originale à l’aide de nombreuses et intéressantes combinaisons de mots qui deviendront des syntagmes terminologiques authentiques.RÉSUMÉ LES CHOIX DE HYPOCRATE. mais surtout. d’habitude. généralement sémantique. respectivement. parfois. pour lesquels les dénominations spécialisées manquaient du langage courant. certainement. même s’il avait quelques connaissances d’anatomie et de médecine curative. aux parties du corps. inventions linguistiques. Pour l’appellation de certaines maladies moins connues ou pour quelques références aux organes du corps ou aux parties de ceux-ci. le texte est intéressant. bien sûr. non pas seulement pour avoir établi l’exactitude avec laquelle a été transposée en langue roumaine une écriture médicale célèbre. contient une composante populaire extrêmement riche qui renvoie. se trouvait aux débuts de sa constitution.

de semnele lingvistice specifice oricărei limbi naturale. C. ci asupra comunicării mai mult sau mai puţin specializate în care pot fi implicaţi. de vulgarizare ştiinţifică sau chiar spre comunicarea curentă a determinat o schimbare importantă de atitudine printre cercetătorii interesaţi de problemele terminologiei: unii dintre aceştia au început să ia în considerare dimensiunea socială a disciplinei ţinând seama de dimensiunea socială a obiectului său de studiu. M. spre comunicarea specializată. termenii pe care îi identificăm mai uşor sau mai greu într-un text nu sunt decât accidental legaţi de definiţia precisă a unei noţiuni tratate în intensiune sau în extensiune.. 2003. alcătuind limbaje specializate. al sistemelor de denumiri cu un înalt grad de standardizare[2]. de regulă ei orientează într-un anumit fel interpretarea unui pasaj sau a întregului text. cum intervine dimensiunea culturală în această structură? 35 . Pe acest plan. fiindcă nici unul dintre factorii generatori de variaţie aleatorie nu-şi are aici locul. în discursul specializat -. lexicale. Gaudin. insistând asupra necesităţii consensului în cadrul grupului pentru ca o expresie pusă în legătură cu un concept să capete cu adevărat statutul de termen. termenii nu se mai deosebesc radical de cuvintele limbii comune. Diki-Kidiri. deşi îşi au locul şi îşi declină funcţia în cadrul limbajelor specializate – mai exact. Termenul ajunge astfel să fie înţeles ca având mai multe faţete. îşi confirmă veridicitatea în cazul nomenclaturilor. Ca unităţi asemănătoare acestora. construindu-şi propria semnificaţie din suma relaţiilor conceptuale. ca manifestându-se aidoma unui corp poliedric[3] ce poate fi studiat de mai multe discipline. la fel ca orice component al lexicului ei general? Şi. Această opinie. Pentru reprezentanţii terminologiei sociocognitive. cu metodele şi mijloacele specifice fiecăreia dintre ele. au pus bazele disciplinei numite terminologie. Caumon. dacă acceptăm faptul că un termen este asocierea dintre un concept şi o denumire. mulţi vorbesc astăzi mai curând de cuvinte-termeni decât de termeni care. chiar experţii cu cea mai înaltă specializare dintr-un anumit domeniu ştiinţific sau tehnic? Întoarcerea spre formele discursive în care îşi găsesc întrebuinţarea termenii. Socioterminologia aduce în prim plan poziţia vorbitorilor faţă de termeni. aparţin categoric în aceeaşi măsură unei limbi naturale sau alteia. semantice. s-ar opune cuvintelor din lexicul general al limbii. Dar cum se realizează filigranul cultural pe care îl descoperim mai totdeauna când ne aplecăm asupra conţinutului transmis de această categorie de unităţi care.Alexandra CUNIŢĂ Universitatea din Bucureşti DIMENSIUNEA CULTURALĂ A TERMENILOR 1. între alţii. termenul avea drept trăsături definitorii univocitatea[1] şi monoreferenţialitatea. pe care continuă să o susţină şi azi mulţi cercetători de pe tărâmul terminologiei. Ce se întâmplă însă dacă nu ne centrăm observaţiile asupra unei nomenclaturi. Abordaţi într-o asemenea perspectivă. în situaţii de o extremă diversitate. greu s-ar putea admite existenţa polisemiei sau a unor expresii sinonime. 2007). F. 2000. la începutul secolului al XX-lea. De aceea. Intoducere În concepţia celor care. sintactice şi pragmatice pe care le stabilesc cu diversele cotexte. termenii au o dimensiune culturală care nu rareori a fost subliniată în literatura de specialitate de dată recentă (v.

de o serie de fenomene observate în sânul acesteia.. Pornit în căutarea unui co(n)text în care voler1 să fie întrebuinţat ca verb tranzitiv – comportament sintactic specific lui voler2 ‘a fura’ -. marele lingvist şi savant care a fost E. Există însă o excepţie : substantivul vol. Omonimia unor forme lexicale. opus lui barbarie . acceptată. dar şi ca unităţi de bază utilizate în schimburile verbale interpersonale. în accepţiunea pe care i-o recunoaştem şi azi.. 336). în comunicare – de diverse practici sociale. La baza apariţiei lui voler2 ‘a fura’ stă deci o utilizare a lui voler1 ‘a zbura’ specifică vorbitorilor având o anume îndeletnicire. în plus. îndelungatul proces de cizelare. demn de discutat se dovedeşte a fi civilisation. pare-se. Benveniste. Benveniste. surprinzătoare – altfel spus. Afirmaţia se verifică şi la nivelul derivatelor cărora le dau naştere. ibid. pe toate planurile. şi aflat într-o relaţie de posibilă coincidenţă temporală cu englezescul civilization. apărut – în mod curios – relativ târziu în franceză – unde existau deja de multă vreme civiliser şi civilisé -. Format cu sufixul –isation[6]. exprimare atestând maniera în care aceştia îşi reprezintă comportamentul păsării de pradă ce-i ajută să practice îndeletnicirea respectivă. Benveniste. La réponse n’est jamais donnée d’avance. on doit se demander s’il existe un emploi où ces deux sens recouvrent leur unité. folosită la nivelul întregii societăţi franceze – şi nu numai – a schimbărilor pe care noţiunea cea nouă le implica « dans la conception traditionnelle de l’homme et de la société » (E. alteori mai puţin fine – pot să apară între termeni aproape identici provenind însă din spaţii geografice distincte. de pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. expresia foarte repede recunoscută. pe scurt. id. orizontul în care se situează observaţiile pe care ne propunem să le facem în cele ce urmează. Unele diferenţe – uneori abia sesizabile. 1966 : 340). civilisation[7] este expresia unei noţiuni noi[8]. Printre aceste cuvinte. De la tandemul “lexic şi cultură” la conceptul de “lexicultură” Preocupat de problemele semantice ale reconstrucţiei formelor lingvistice. soarta lor ca unităţi ale unei anumite limbi. de pildă. localizat cu precizie. Benveniste lega strâns apariţia cuvintelor.Iată. 1966 : 290). într-un fragment din lucrarea manuscrisă a lui Mirabeau L’Ami des femmes ou Traité de la civilisation. a comportamentului unei întregi societăţi. de rafinare – prin educaţie – a moravurilor. Civilisation . dont l’ensemble constitue le bien commun des langues de l’Europe occidentale » (E. substantiv desemnând starea. 2. de pildă. aproape la fel civilization în Anglia – aduce în vocabularul culturii moderne dovada grăitoare. Verbele omonime voler1 ‘a zbura’ şi voler2‘a fura’ se deosebesc radical. Analizând. merită studiată cu deosebită atenţie: « En présence de morphèmes identiques pourvus de sens[4] différents.). nu actul. pe care nu o putea reda mult mai vechiul civilité. derivate care. într-o epocă sau alta. Benveniste consideră că numărul extrem de redus de derivate provenind din baza verbală voler2 ne poate face să presupunem că acest verb este o întrebuinţare specializată a lui voler1 ‘a zbura’. Benveniste. id. de mentalităţile şi tradiţiile unei comunităţi lingvistice şi culturale. cu aproape 60 de ani în urmă. marele lingvist descoperă o astfel de folosire în limbajul celor ce practică vânătoarea cu şoimi : « “le faucon vole la perdrix ” ( = atteint et saisit au vol[5] ) » (E.dar. nu mai prezintă fenomenul omonimiei. Acelaşi reputat lingvist subliniază şi interesul pe care l-ar putea prezenta studierea genezei vocabularului culturii moderne – « quelques dizaines de mots essentiels. interpretările date termenilor mondialisation. evoluţia lor deseori curioasă. Elle ne peut être fournie que par une étude attentive de l’ensemble des contextes où la forme est susceptible d’apparaître » (E. unul de celălalt. E. globalisation în câteva mari dicţionare 36 .

les mots-valises. 2003 : 20). modificând într-o anumită măsură şi concepţia unei părţi a lexicografilor de la sfârşitul secolului trecut şi de la începutul acestuia. Astfel. Expresiile lingvistice. ne dezvăluie mai mereu o anumită viziune asupra lumii. d’expliciter et d’interpréter. un didactolog ca R. les mots à charge culturelle partagée [mots à CCP]. Conceptul de langue-culture / lingua-culture nu este o creaţie de dată chiar foarte recentă !. ci se întrepătrund la toate nivelele. ca locutori. qu’il convient de repérer. 3 Ce informaţii culturale pot vehicula termenii ? Lumea în care trăim este populată de entităţi sau obiecte[11]. les noms de marques. T. On peut le définir. concept care s-a bucurat de un real succes pe plan european. o anumită manieră de a înţelege universul în care indivizii îşi desfăşoară existenţa şi activităţile specifice. 2007). dobândind un caracter mai abstract şi mai general. conform modalităţii specifice speţei umane de a prelucra informaţia astfel primită. A le categoriza 37 . Galisson a introdus în 1987[9] conceptul instrumental lexiculture (= lexicultură). de façon globale et sans nuance. bénédictine ne dau informaţii despre cei care le prepară după reţete doar de ei cunoscute. les palimpsestes verboculturels. o anumită reprezentare a relaţiilor interpersonale. les mots occultants […] circonscrivent les sites [lexiculturels] (ou gisements). ca destinatari. les proverbes et dictons. despre materia primă din care sunt fabricate. Toledano şi D. transmitem şi primim un bogat flux de informaţii culturale deosebit de importante pentru gestionarea corectă a relaţiei dintre identitate şi alteritate. pornind de la un exemplu. Dacă tratăm cu atenţia cuvenită această chestiune. » Iată. 2002 : 467-468). les mots de situations. şi M. son objet d’étude. le supunem unui proces constant de categorizare (v. ne dăm seama că.. ori interpretând. grupuri de cuvinte. Chartreuse. reflétant l’image telle qu’elle se forme dans la conscience collective. en somme. în didactica limbilor-culturi. Îmbinarea celor două elemente componente ale binomului limbă-cultură este atât de evidentă şi a căpătat azi recunoaştere pe o scară atât de largă. Căpătând noi valenţe. Galisson. o concluzie care ne aminteşte o dată în plus că limba şi cultura – ultimul termen neînsemnând aici cultura « cultă ». Folosit de creatorul său ca o noţiune de bază a disciplinei pe care a numit-o pragmatică lexiculturală[10]. Reboul. Candel (2006 : 174-175) ajung la următoarea concluzie : « Il pourrait y avoir interférence entre le calque globalisation (< globalization > avec le sens de ‘mondialisation’) et le français globalisation déjà existant. ‘traitement de façon globale’. dits culturels. […] Les expressions imagées. comme le “traitement. fără riscul de a achiziţiona produse contrafăcute. proprie unei colectivităţi date. 1999 : 480). et requiert une nouvelle définition nuancée. termenul a fost iniţial explicat în felul următor : « La lexiculture. V. Fourment – Berni Canani. cultura savantă sau cultura literară – nu se juxtapun una alteia. indiferent de gradul lor de complexitate. est la culture en dépôt dans ou sous certains mots. folosind.. » (R. cuvinte. Ce dernier se colore néanmoins – dans certain contexte – des spécificités de l’anglicisme. un fel de a se raporta unii la alţii sau la diversele categorii de obiecte ce populează acest univers (v. combinaţii mai complexe de semne. diversificându-şi sferele de aplicaţie. dar şi întrebuinţările lor în presa franceză din perioada 1996 – 2001/2002. fără a lăsa posibilitatea trasării vreunei linii de despărţire între ele. într-un fel sau altul. des problèmes économiques particuliers à tel ou tel pays dans le monde”.explicative ale limbii franceze. Linó. A. apud M. călăuzindu-ne poate chiar spre locurile unde putem fi siguri că vom găsi acele lichioruri cu virtuţile care le-au făcut celebre. secvenţele ce ne sunt adresate. noţiunea lexiculture a ajuns să influenţeze cercetările din domeniul lexicului. pe care le percepem şi pe care. încât a ajuns să-i preocupe şi pe cei care sunt implicaţi.

pentru a putea asocia noi obiecte unei categorii existente. recunoscându-se astfel importanţa operaţiei de discriminare pe care observatorul trebuie s-o efectueze concomitent cu cea de recunoaştere a asemănărilor dintre membrii categoriei date. Roche. de perfecţionarea tehnicilor determină deplasări mai mult sau mai puţin importante la nivelul combinaţiilor de caractere conceptuale. Apartenenţa unui individ la o anumită categorie depinde de numărul de trăsături pe care le are în comun cu exemplarul considerat a fi prototipul ei. Roche. În noua categorie de corpuri cereşti denumită astfel intră Pluton. Depecker & Ch. în viziunea actuală a astronomilor. trebuie nu numai să identificăm/ discriminăm ansamblul de entităţi ordonate. 2007 : 110). se poate modifica şi el sau poate ramâne acelaşi. Dar. şi că este necesară şi crearea unei denumiri adecvate. Definiţiile pe care le asociază azi experţii planetelor şi planetelor pitice au fost desigur reformulate ţinându-se 38 . iar categorizarea obiectelor avute în vedere diferă parţial de la o ţară la alta. potrivit normelor ISO. Denumirea prostaglandină este în continuare folosită de nespecialişti ca şi de specialişti. obiectele sunt tratate ca elemente ce se aseamănă[12] între ele. acesta este o reprezentare construită. de pildă. Pe plan internaţional se pot de asemenea naşte situaţii conflictuale când un concept cum este cel de « ape teritoriale ale unui stat » nu presupune peste tot aceeaşi combinaţie de caractere. fiecare putând nutri convingerea că i se încalcă anumite drepturi personale. progresele cunoaşterii umane favorizate de dezvoltarea ştiinţelor. deşi nu mai are aceeaşi referinţă. O schimbare recentă în planul combinaţiei de caractere care a definit un timp îndelungat conceptul de « planetă » a condus pe experţi la concluzia că trebuie introdusă o nouă categorie de corpuri cereşti. În astronomie. sistemul nostru solar să aibă doar 8 planete ce orbitează în jurul Soarelui. ideea de graniţă sau frontieră nu dispare. care să reflecte noua construcţie referenţială[16] fără a contraria obiceiurile lingvistice ale utilizatorilor. Conceptul a fost definit în documentele oficiale din 2001 ca o « unité de connaissance créée par une combinaison unique de caractères[13] […] Les concepts ne sont pas nécessairement liés à des langues particulières. Se întâmplă. Acest lucru flexibilizează mult graniţele care despart o categorie de alta. deplasându-se totodată frontierele vechii categorii a planetelor[15]. în virtutea unor proprietăţi care se regăsesc în proporţii variabile la toţi indivizii aceluiaşi ansamblu. Expresia la care s-au oprit specialiştii este planetă pitică. ca tehnicienii care construiesc imobile cu un număr variabil de apartamente de locuit şi cei care le administrează ulterior sau pur şi simplu cei care le locuiesc să nu asocieze aceleaşi seturi de caractere conceptelor de « suprafaţă utilă » sau de « spaţiu comun ». nu mai semnifică acelaşi lucru. numit uneori idee. deşi nu mai este în concordanţă cu conţinutul descris de oamenii de ştiinţă. Depecker & Ch. totuşi. Ils sont cependant soumis à l’influence du contexte socioculturel qui conduit souvent à des catégorisations différentes[14] . ceea ce face ca.înseamnă a reuni. 2007 : 107). relativ precisă. ierarhizate în jurul unui prototip unanim – sau aproape unanim – acceptat în respectiva colectivitate umană. În astfel de cazuri. » (L. Categorizările diferite operate în astfel de cazuri pot da naştere unor situaţii conflictuale în sânul grupurilor de indivizi. a organiza în grupuri sau clase elemente de aceeaşi natură. Pe de altă parte. vom aminti că. a obiectelor. pe baza trăsăturilor lor relevante. în accepţiunea de denumire a categoriilor afectate. nu 9. Alegând să folosim aici doar expresia concept. În vederea reidentificării proprietăţilor este nevoie de un element intermediar. termenul. impunând modificări în planul categorizării obiectelor. alteori noţiune sau concept (L. ci şi să reidentificăm proprietăţile specifice acelei organizări categoriale. găsim în schimb un exemplu total diferit de acesta. cum s-a considerat până în anul 2006. Deşi sunt percepute ca indivizi distincţi.

respectiv al elaborării conceptelor se concentrează marile probleme pe care le au de rezolvat terminologii. cu o anumită viziune a oamenilor din această parte a lumii asupra înscrierii lor în universul sacrului. ci şi o « opération langagière » . termenii . 2003 : 74). numit tâmplă (lat. F. în terminologie fundamentală rămâne construirea referinţei. altarul[18] este despărţit de naos[19]. Tâmpla evoluată. definiţii pe care F. templa). vom aminti că. de genul celei a atomului sau chiar al celei a virusului (v. Poate că de aceea. Ca operaţie logică. des realia. Întradevăr.pe care îl poate implica. iconostas evocă o experienţă locală unică punându-ne în contact. acest element despărţitor a constat (v. aşezată în biserică în partea stângă. Cum înlocuirea unui tip de tâmplă cu altul nu s-a facut decât treptat şi în mod inegal. A. tot aici trebuie căutată şi sursa informaţiilor culturale pe care cu certitudine ni le pot oricând furniza termenii. în această terminologie. a apărut în ţările române către sfârşitul secolului al XVI-lea. fără de care nu se poate ajunge la elaborarea conceptelor . transpunerea lui în limba franceză prin termenul eteronim iconostase poate conduce la confuzii grave sau la contrasensuri supărătoare. preluată din bazilicile antice. într-un text nespecializat sau chiar specializat. 2002. F.seama de noua viziune a oamenilor de ştiinţă. mai exact din domeniul arhitecturii bisericeşti. Dacă se ignoră planul referenţial – cu informaţiile culturale asociate . Nefiind însă numai o operaţie logică. Gaudin (2003) le numeşte « culturale ».« schèmes de pensée ». cât şi sub raportul dimensiunilor sale. orice cuvânt al limbii comune – cu o încărcătură culturală atât de importantă nu acceptă uşor punerea în relaţie de echivalenţă cu eventualii corespondenţi 39 . ea suferă inevitabil de o ambiguitate care dă multă bătaie de cap terminologilor : « quand cesse-t-on de parler de langue naturelle et de discours ? Quand peut-on prétendre parler des “choses”. 19-20) dintr-o draperie. Dictionnaire culturel en langue française. 2003 : 45). tehnica ce se dezvoltă continuu în societatea umană[17]. Mai târziu. însemnând ‘support / purtător de icoane’)[20].şi nu e vorba aici de definiţie ca rezultat al acestor operaţii -. disponibil pentru altceva : « mobila-support a icoanei deosebit de venerate sau “făcătoare de minuni”. aceste componente au fost înlocuite printr-un perete sau paravan despărţitor. Rey. dar mai cu seamă modalităţi sau forme de sinteză a cunoştinţelor asupra obiectelor lumii la care ajung mai devreme sau mai târziu ştiinţele. definiţia are o importanţă capitală în terminologie. în faţa tâmplei ». cu cinci registre de icoane. pentru unii cercetători. termenul încetăţenit la noi pentru ambele tipuri de paravan despărţitor este tâmplă. intrând într-o complexă reţea de relaţii de diferenţiere sau chiar de opoziţie cu acestea. prin categorizarea pe care o permit. Efremov. atât sub raportul materialului din care a fost făcut în diverse epoci. dar trebuie precizat că elementul despărţitor a suferit o evoluţie importantă de-a lungul secolelor. dar numai în literatura de strictă specialitate aceasta a căpătat şi o denumire distinctă : iconostas (din limba greacă. 2005.de fapt. termenul românesc iconostas. în bisericile ortodoxe. 1326). Doar printr-o astfel de operaţie se poate îndeplini condiţia – fundamentală pe acest tărâm – a limitării semantismului fiecărui termen dintr-un sistem terminologic . et de leur organisation épistémologique par les schèmes fonctionnels que sont les concepts (ou notions) ? » (A. Tâmplă. dar pentru marea masă a vorbitorilor rămân valabile cele pe care le găsesc de regulă în dicţionarele explicative. la început. Limitându-ne la cele petrecute pe teritoriul actual al ţării noastre. în aşa fel încât fiecare unitate terminologică – monosemică – să se poată distinge net de celelalte. IV. « schèmes d’invariance » (v. Gaudin. numită catapeteasmă şi o balustradă joasă. Gaudin. Un prim exemplu pe care îl vom invoca în acest sens este împrumutat din terminologia religioasă românească. Se ştie că. Iconostas rămâne. Şi dacă în jurul construirii referinţei.

Pentru populaţiile africane care beneficiază de acest transfer mai profitabilă este crearea unei terminologii proprii. termenii rezervaţi culorilor ajung să indice tendinţele momentului. poate desigur însemna pentru acestea din urmă un import masiv de termeni din limbile statelor exportatoare de tehnologie. oricât de ciudat ar putea să pară când e privit din exterior -.care sunt conceptele . Terminologia relativă la domeniul culorilor poartă o amprentă culturală de autenticitatea căreia nimeni nu se mai îndoieşte astăzi. pe o perioadă de timp mai mult sau mai puţin întinsă. 2000 : 28). Experienţa organizării unor campanii publicitare pentru anumite produse cosmetice arată că « on ne conçoit pas la couleur ni le maquillage de la même manière selon le lieu et la culture » (C. pot fi ferestre deschise spre cultura în care au luat naştere. care guvernează sub diverse aspecte « la totalité du rapport de l’homme à l’existant et donc sa vision du monde »(M. Lăsând la o parte denumirile culorilor fundamentale. Caumon. completate. al căror număr şi a căror identitate pot varia de la o comunitate lingvistică şi culturală la alta. expresiile lexicalizate : noir ébène . cunoştinţele generate de ei de-a lungul vremii. Transferul de tehnologie către un număr de ţări africane. Globalizarea specifică zilelor noastre poate pune însă diverse comunităţi umane în prezenţa unor realităţi pentru a căror asimilare se impun demersuri şi eforturi speciale.sugeraţi de dicţionarele bilingve. Cum s-ar putea nega în acest caz dimensiunea culturală a unor termeni creaţi.… Să nu uităm nici denumirea rose Lolita! Preluaţi în arsenalul lor de către specialiştii din domeniul marketing-ului produselor cosmetice sau al textilelor. 2007 : 95). Înglobând experienţa de viaţă. cultura acelei comunităţi umane se constituie într-un gen de « arhive ale memoriei colective ». cu efecte mai mult sau mai puţin vizibile asupra (unui segment al) ei. Dar chiar fără a avea nevoie să-şi lege observaţiile de ceea ce se întâmplă azi când sunt lansate astfel de colecţii de produse putând interesa un public larg.sunt puse în relaţie de desemnare. de exemplu. înţelegerea reciprocă la nivelul grupului. pe când la Bordeaux se va discuta mai degrabă despre un bleu océan. produsele materiale realizate de membrii unui grup care-şi desfăşoară existenţa într-un acelaşi spaţiu. în limba unui popor a cărui viziune asupra fiinţei umane şi a relaţiilor sale cu lumea este dominată de simbolismul vegetal (v. cercetătorii îşi amintesc că. de glose intra si extratextuale. pentru edificarea cititorului. aceştia preferând să recurgă la împrumuturi directe. nici o noutate ştiinţifică sau tehnologică nu poate fi asimilată cu adevărat într-o cultură căreia îi este până la un moment dat străină fără să aibă loc un proces de reconceptualizare. prin reutilizarea fondului cultural-lingvistic moştenit. O. 2007 : 90) figurează cu succes alături de formule încă nelexicalizate : rouge glamour.coerent în dimensiunea sa interioară. vom enumera aici câteva expresii numite referenţiale[21] care se înscriu într-o astfel de grilă de referinţe culturale. care trebuie însoţit de constituirea terminologiilor aferente. 40 .Ramavonirina. Acest ultim exemplu ar putea ilustra destul de convingător afirmaţia potrivit căreia cultura este un fel de microcosmos . sub influenţa unui gen de geografie culturală. rose tendresse. Culturemele ridică mai totdeauna probleme greu de soluţionat traducătorilor. oricât de bune ar fi acestea. Într-o listă de acest fel. nu numai din ţări diferite ci şi de pe continente diferite. Diki-Kidiri. 2000) ? Informaţiile culturale nu trebuie însă căutate numai în dimensiunea referenţială a termenilor. Şi expresiile lingvistice. oferind fiecărui individ referinţele simbolice care fac posibilă comunicarea. cu care schemele de gândire .C. vert absinthe – sau chiar împrumutul rose shocking (v. creând totodată profilul social al anumitor categorii de consumatori mai ales din rândul publicului feminin. la Marsilia se va vorbi mai curând de un bleu méditerranéen. Caumon. de exemplu. Cel puţin la modul teoretic.

şpis. astfel încât azi vorbim despre raze α. dar numai rareori în cel al inovaţiilor tehnice. mai ales după primirea premiului Nobel pentru fizică de către distinsul om de ştiinţă. ca « [o unitate a] cunoaşterii cu un conţinut stabil ». Deosebit de instructive sub raportul informaţiilor culturale pe care ni le dau sunt şi denumirile care au în componenţă nume proprii. 2006: 91) în favoarea numelui dat lor iniţial de descoperitor.Concluzii Văzut din perspectiva internă a specialiştilor din fiecare ştiinţă în parte. şpalt. şplint. este vorba şi de un mijloc de a arăta cine este persoana responsabilă. unitate verbală specializată caracterizată prin univocitate. Procedeul includerii unei litere în denumirea unui obiect de felul radiaţiilor emise de diverse corpuri radioactive. termenul poate fi într-adevăr definit ca «un element al unei terminologii sau al unui limbaj specializat.). iar termeni ca şmal. 1102 / Juillet 2009. cu caracter convenţional. 654) răspunde probabil în mod absolut caracteristicilor enumerate mai sus. şpaclu. Includerea patronimului în denumirea descoperirii. a unei solide pregătiri în domeniul tehnic. în caz că totul se dovedeşte a fi o fraudă sau o eroare. 4. despre concurenţa . încât. Descoperirea ajunge să primească numele descoperitorului : denumirea iniţială este regulat înlocuită de formula raze Röntgen.. 52). siglă utilizată în domeniul informaticii. ei au purtat o campanie atât de înverşunată împotriva acestuia. erasable programmable read only memory (Dixel 2010. Concurenţa dintre cele două denumiri pare să fie tranşată în favoarea ultimei. şpiţ. Descoperit în mod absolut întâmplător de fizicianul Wilhelm Conrad Röntgen. care provine de la engl. în 1901.uneori acerbă – între savanţi sau naţiuni pe tărâmul cercetării ştiinţifice. deşi nimeni nu se mai îndoieşte de foarte mult timp de paternitatea descoperirii razelor X. de pildă Rayons X et gamma. ne arată prin semnificantul lor către ce cultură sau civilizaţie materială ne-am îndreptat privirile când am simţit nevoia dobândirii unor solide cunoştinţe. Bidu – Vrănceanu (coord. desigur.. şnit. Eponimele sunt aşadar termeni al căror semnificant ne poate furniza unele dintre cele mai bogate sau interesante informaţii despre istoria anumitor descoperiri. procedeu inaugurat de Röntgen. Primele confirmări ale descoperirii sale îi permit lui Röntgen să susţină un număr crescând de comunicări care îi aduc recunoaşterea ştiinţifică pe plan internaţional. V. monoreferenţialitate şi precizie.. Science & Vie.. a continuat însă să fie aplicat cu succes.. Contestatarii lui Röntgen nu au întârziat însă să apară. catre sfârşitul anului 1895. din fiecare domeniu tehnic. mai ales un mijloc de recunoaştere unanimă a meritelor descoperitorului. putând fi apropiat de mai vechiul şi mult mai 41 . Poate că le răspunde la fel de bine şi un termen din domeniul fizicii nucleare ca neutrino. dar şi civile – cunoscute mai ales în partea de sud a ţării noastre ne lămureşte asupra relaţiilor politico-administrative şi militare pe care poporul român le-a avut într-un moment al istoriei sale cu una dintre marile puteri din vecinătate. raze γ (v. 1996 : 596-597). rezultat al unei « proceduri de lexicalizare naturală sau artificială » (A. Chukwu.Prin etimonul său. despre relaţia dintre glorie şi responsabilitate în cazul unora dintre ele. denumirea raze Röntgen a fost treptat abandonată (v. termenul culă din domeniul arhitecturii tradiţionale – militare. reprezentând denumirea cunoştinţelor din acest domeniu ». este. Totuşi.. raze β. situaţie frecvent întâlnită în domeniul ştiinţelor. Unul dintre termenii legaţi de perioada de început a fizicii nucleare este unitatea sintagmatică raze X. şmuţtitlu. cum s-a spus (U. acest tip necunoscut de raze primeşte de la descoperitorul său numele de raze X. prin analogie cu procedeul folosit în limbajul matematicienilor în care X desemnează o cantitate necunoscută. 2000: 66).. Delavigne. şpraiţ. Eprom.

Diki-Kidiri.. «Et si cette particule emportait avec elle l’énergie manquante dans le bilan? Que pouvait-on dire de cette particule hypothétique? D’abord. Savantul a făcut ipoteza – confirmată ulterior cu strălucire – că dezintegrarea neutronului conduce la apariţia nu doar a unui proton şi a unui electron. » [4] « […] le “sens” d’une forme linguistique se définit par la totalité de ses emplois. 2000 : 5). ci şi la aceea a unei a treia particule. organisation. care spera să rezolve misterul dispariţiei unei părţi din energia neutronului supus unui proces de dezintegrare. assez anciennement attestée. nedetectabile. Benveniste. Sinon on l’aurait observée ! Cette particule se présentait comme une sorte de petit neutron que l’on baptisa neutrino. alţi cercetători vorbesc despre biunivocitate. T. [6] Sufixul nu dăduse încă naştere decât la prea puţine derivate. să nu ne provoace să-i aflăm. Mai precis. les unités qui constituent l’objet du domaine de connaissance appelé terminologie. unul dintre cele mai reprezentative pentru respectivul moment istoric fiind.. on me répondrait. [7] Comentând apariţia tardivă a termenului – în accepţiunea lui modernă -. Existenţa acestei particule a fost intuită de fizicianul Wolfgang Pauli. Cabré (2000 a : 10): « […] les termes. « pour insister sur la relation bijective qui unit un concept et un terme. M. 1966 : 290). în raport cu celelalte lexeme din aceeaşi paradigmă. a été conçue essentiellement pour satisfaire le besoin de normalisation technique qui constituait l’enjeu majeur de cette époque. » (H. se trouve encore chez P. fapt ce putea explica acea pierdere parţială de energie observată experimental. fapt ce pune şi mai mult în relief adevărata “revoluţie” marcată de apariţia în vocabularul culturii a termenului civilisation. termenul acesta nu se poate să nu ne intrige. par leur distribution et par les types de liaisons qui en résultent » (E.cunoscutul neutron. qu’elle devait avoir une très faible masse (le déficit d’énergie était quand même faible). savantul (1966 : 340) vorbeşte despre o « productivité alors chétive d’une classe d’abstraits d’aspect technique ». le concept ne connaissant pas. lingvistul (1966 : 340) respinge posibilitatea ca procesul naşterii lui să fi fost încetinit sau chiar blocat de existenţa aceleiaşi forme lexicale « comme terme de pratique judiciaire (‘fait de rendre civil un procès criminel’) qui n’a jamais dû avoir beaucoup d’extension ». 2003: 31) foloseşte primul această expresie pentru a arăta că. Benveniste (1966 : 339) enumeră diversele întrebuinţări pe care le are în lucrarea lui Mirabeau termenul civilisation. geografiei etc. Lerat pour qui “c’est la relation biunivoque entre un mot ou un groupe de mots et une définition spécialisée qui caractérise le terme […] ”. fiecare “lucru” are un singur nume. [5] Construcţia ar putea fi tradusă în felul următor în limba română : ‘şoimul răpeşte în zbor potârnichea’. Gaudin. dans la biunivocité. ils peuvent participer de son champ d’étude [= du champ d’étude de la linguistique] et même devenir une partie centrale de l’objet d’analyse et de théorisation. Fără a mai încerca să revenim aici asupra unei posibile definiţii a culturii. » (M.. F. en tant qu’ils sont des objets polyédriques. 2007 : 174). [2] Se ştie că « la théorie classique de la terminologie basée sur les travaux d’Eugen Wüster. povestea. poate cineva nega existenţa unei dimensiuni culturale în cazul unui asemenea termen? NOTE [1] Dacă L. Reeves. d’autre dénomination. Ensuite qu’elle ne devait pas être électriquement chargée. insistând mai ales pe următoarea. l’urbanité. [8] E. după părerea lui E. Benveniste. Cette perspective. la civilisation est l’adoucissement de ses mœurs. la politesse. în ştiinţele descriptive de felul astronomiei. Guilbert (v. peuvent être analysés à partir de disciplines différentes et. Gaudin. 42 . 2003 : 44). » (F. et les connaissances répandues de manière que les bienséances y soient observées et y tiennent lieu de lois de détail . considerată de lingvistul francez ca fiind o adevărată definiţie : « “[…] Si je demandais à la plupart en quoi faites-vous consister la civilisation. [3] V.

2. înţelegerea corectă a informaţiilor culturale transmise de unităţile lexicale ale unei limbi cu care intrăm în contact nu trebuie să ducă doar la îmbogăţirea. precizarea. rezultat ce se putea obţine prin introducerea unor noi caractere conceptuale în respectiva “schemă de gândire”. 2007 : 111). ontologia ar putea fi definită ca « la description. par une action volontaire et concertée. [15] În ultima vreme. face diferenţa între acestea şi planetele « pitice ». etc. Du point de vue de l’ISO. dans un formalisme exploitable par un système informatique. 67 / 1987. în viziunea lui R. străinii. Leur jeu est simplement limité de 43 . cunoaşterea. [13] Ştiinţele acordă azi o atenţie specială stabilirii intensiunii conceptelor cu care operează. Science & Vie. Galisson şi a celor care au îmbrăţişat ideea pragmaticii lexiculturale. Depecker & Ch. Frontierele unei categorii sunt greu de stabilit. une action. Qualifier la référence de phénomène social […].tout cela ne me présente que le masque de la vertu et non son visage. ÉLA. Cela. într-un anume fel. pentru a avea statutul de planetă . Informaţiile culturale dobândite prin însuşirea noilor unităţi lexicale trebuie să ne permită să interacţionăm corect şi adecvat cu vorbitorii nativi în situaţiile de viaţă către care ne-au deschis larg fereastra. concurremment à entité.) . Hors Série. în felul acesta se elimină o serie de entităţi. o avem în final despre comunitatea de vorbitori ai acelei limbi. corpurile cereşti trebuie : 1) să orbiteze în jurul Soarelui. ÉLA. Travaux terminologiques. în marea majoritate a situaţiilor observate. ce n’est pas exclure la stabilité […]. 246. de concepts et de leurs relations » (L. mars 2009. Depecker et Ch. objet renvoie dans la majorité des cas à un objet matériel. Se preferă modelul prototipic pentru reprezentarea extensiei unei categorii. à une autre culture par un autre lexique ». rafinarea imaginii pe care noi. astronomii au descoperit în sistemul nostru solar o multitudine de corpuri cereşti de dimensiunile lui Pluton sau chiar mai mari care. 2) să aibă o masă suficient de mare pentru ca propria lor gravitate să le dea o formă sferică. fără legătură posibilă cu alte corpuri cereşti pe care să le atragă sau să le propulseze în spaţiul cosmic prin forţa lor de gravitaţie. fiindcă. Ultima proprietate. » [9]V. Il a de plus l’avantage de renvoyer plus spécialement à tout artefact. în fiecare caz. definiţia – unică şi riguroasă – a categoriei. 2007 : 106). [16] « […] c’est socialement que la référence des termes peut être construite de façon relativement étroite. [10] V. câmp disciplinar aflat în plină dezvoltare azi. [11] « Objet est le mot retenu en terminologie pour désigner “tout ce qui peut être perçu et conçu” (ISO 1087-1. În această nouă utilizare a expresiei amintite. adică enumerării obiectelor cărora li se aplică fiecare dintre ele. apartenenţa categorială est graduală. ar fi creat imaginea unui sistem solar alcătuit din zeci. setul de trăsături conceptuale asociat fiecărei expresii denominative este altul. Totuşi. care intră în categoria sateliţilor. De remarcat că semantismul unităţilor sintagmatice obţinute prin combinarea bazelor simple stea. p. 2001. [14] Faptul este important pentru elaborarea şi corelarea ontologiilor. » (L. 46-47). planetă cu modificatorul pitic(ă) – având aici rol categorizator – este de fiecare dată diferit. […] Objet n’est pas non plus à entendre comme ponctuel ou statique : ce peut être en terminologie une procédure. 3) să se rotească pe o orbită « clară ». donc toujours provisoire. articolul « La pragmatique lexiculturelle pour accéder autrement. Roche. « noutatea » introdusă de oamenii de ştiinţă în definiţia planetelor. articolul « Accéder à la culture partagée par l’entremise des mots à CCP ». dar şi extensiunii lor. Deşi ideea de « dimensiune redusă » este prezentă. Roche. S-a impus deci elaborarea unei definiţii a « planetelor » mult mai restrictive. În viziunea actuală (v. [12] Asemănarea în virtutea căreia sunt reunite obiectele într-o aceeaşi categorie constă în faptul că fiecare dintre ele are un număr mai mare sau mai mic de trăsături comune cu prototipul categoriei. care să se aplice în egală măsură tuturor indivizilor acesteia este greu de dat. et la civilisation ne fait rien pour la société si elle ne lui donne le fonds et la forme de la vertu”. une manière de faire. sute sau poate chiar mii de planete. un processus. mai mult sau mai puţin regulată . Vocabulaire. altfel spus precizării setului de trăsături definitorii pentru fiecare concept. dacă ar fi fost toate catalogate ca acesta. Cultura nu mai este percepută sub aspectul de stare ci devine (chiar) acţiune. în acest fel se exclud entităţile care intră în categoria asteroizilor şi în cea a cometelor. 116 / 1999. qui se retrouve dans certaines normes techniques. Mais cette stabilité est soumise aux forces dans lesquelles sont pris tous les phénomènes historiques.

44 . Uzoma (1996). în Maria Teresa Linó et Jean Pruvost (sous la direction de). respectiv a iconostasului (= tâmplă complexă). Gallimard. Guilbert. in Danielle Candel et François Gaudin (sous la direction de). Presses Sorbonne Nouvelle. Larousse. 20-39. raritatea icoanelor din acele vremuri foarte îndepărtate mai poate fi pusă în legătură şi cu fragilitatea materialelor pe care erau executate. 2007 : 89). Éléments de terminologie générale.façon volontaire et concerté par les groupes de locuteurs qui se donnent des outils de référence et de normalisation. E. « La lexiculture : d’un concept instrumental à un outil d’intervention en didactique des langues – cultures ». 604-621. bases pour une tentative de modélisation ». usages et pratiques prospectives en cosmétique ». Langue française 17. cependant. 590-603. Honoré Champion. « Terminologie et diversité culturelle ». în Georgeta Cislaru et al. Mont-Saint-Aignan. vol. 116. [17] De aici. « Science. Terminologies nouvelles No 21. Linó. 362 p. no 4.) (2000). 128. Une dynamique entre langue et discours. Langages.U. Galisson. Problèmes de linguistique générale. 140 p. Publications des Universités de Rouen et du Havre. Guilbert. Fourment – Berni Canani. vol. Lexic comun. Loïc (2002). 41. Angela (coord. Une approche sociolinguistique de la terminologie. Caumon. Paris. Diki-Kidiri. « Nommer la couleur. Valérie (2006). Paris. in Maria Teresa Linó et Jean Pruvost (sous la direction de). Terminologies nouvelles No 21. 287 p. « Terminologie : l’ombre du concept ». Entre signe et concept. no 4. Paris. François (2003). Maria Teresa (2000 b). « Une approche culturelle de la terminologie ». (coord. Hommage à Robert Galisson. in Henri Béjoint et Philippe Thoiron (sous la direction de). istoricitatea conceptelor. 10-15. Émile (1966). à une autre culture par un autre lexique ». Marcel (2000). « Les informations culturelles dans un dictionnaire bilingue d’apprentissage ». adică dintr-o perioadă anterioară apariţiei tâmplei de dimensiuni mari. Chukwu. « Terminologie et linguistique : la théorie des portes ». “Sur la représentation mentale des concepts. Bidu – Vrănceanu. Bruxelles. ÉLA. Μετα. Mots et lexiculture. Louis (1973). ÉLA. 87-100. Les vocabulaires techniques et scientiques. 41. Presses Sorbonne Nouvelle. Loïc & Roche. Bucureşti. Galisson. « La formation du vocabulaire de la physique nucléaire : quelques jalons ». [20] Se înţelege de ce există foarte puţine icoane care să dateze dinaintea secolelor al XV-lea şi mai ales al XVI-lea. Gaudin. Ce jeu. François (1996). » (F. Paris. 168. « Préface ». Robert (1999). Desigur. 67. 2003 : 46). 5-6. Honoré Champion. 1. Lyon. Christophe (2007). Caumon. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Benveniste. Socioterminologie. Carmen (2003). Mots et lexiculture.). Paris. De Boeck. [19] Numit şi sfânta. Maria Teresa (2003). 19-29. 89-107. Paris. Μετα. Michèle (2002). dénomination et partage du pouvoir : le cas des éponymes ». caracterul dinamic al construcţiilor conceptuale. [21] « Ce type de nomination renvoie à la représentation d’une chose au sein d’un environnement collectif et culturel » (C. Aspects diachroniques du vocabulaire. Depecker. 20 p. ne disparaît pas.Duculot. L’acte de nommer. Cabré. Cabré. Depecker. Delavigne. 33-50. Terminologies nouvelles No 21. « La spécificité du terme scientifique et technique ». 177 p. lexic specializat.B. Robert (1987). 27-31. Céline (2007). Louis (1965). Gaudin. 5-17. La formation du vocabulaire de l’aviation. în Louis Guilbert et Jean Peytard (Éds). Marcel (2000). 106-114. « Accéder à la culture partagée par l’entremise des mots à CCP ». Gaudin. Guillén Díaz. [18] Numit şi sfânta sfintelor. 467-479. « La pragmatique lexiculturelle pour accéder autrement. Hommage à Robert Galisson. Le sens en terminologie. Diki-Kidiri. Presses universitaires de Lyon.. « Entre idée et concept : vers l’ontologie ». Maria Teresa (2000 a). ÉLA.

Alain (dir. Anne (2007). 392 p. par deux de ses caractéristiques fondamentales : l’univocité et la monoréférentialité. 45 . dans la discipline connue sous le nom de terminologie générale. Violette & Candel. Danielle (2006). « Symbolisme végétal et terminologie dans la culture malgache ». Science & Vie.Ramavonirina. Terminologies nouvelles No 21. communication spécialisée. Reeves. Langage et cognition humaine. il est conçu comme le résultat de l’association entre un concept et une expression linguistique. Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX). RÉZUMÉ DIMENSION CULTURELLE DES TERMES Le terme est habituellement considéré comme un des éléments constituant une terminologie qui fonctionne dans un domaine spécialisé. Dictionnaire culturel en langue française. « Une théorie réaliste de la terminologie : le sociocognitivisme ». Publications des Universités de Rouen et du Havre. 58-64. Science & Vie. Sans avoir négligé le rôle du concept dans l’instauration du sémantisme d’un terme. Alexandru (2002). Paris. 43-45. Terminologies Nouvelles No 21. Paris. Icoane româneşti.globalisation > ». « Mouvance terminologique. dont nous désirons nous occuper dans cette étude. Tomes I-IV. Presses universitaires de Grenoble. Les orientations théoriques de la dernière décennie. Sursele exemplelor Efremov. Chroniques des atomes et des galaxies. accordent peu d’attention au terme en tant qu’élément constitutif d’une nomenclature et le conçoivent notamment en tant qu’instrument ayant un rôle décisif dans la communication spécialisée et non seulement. Olivia (2000). 39-42. Grenoble. 1975.Terminologies Nouvelles No 21. Mont-Saint-Aignan. Temmerman. Bucureşti. Dictionnaires Le Robert – Sejer. l’espace d’une courte diachronie. dimension culturelle. Seuil. on met en lumière quelques-unes de ses nouvelles dimensions.) (2005). ignorées antérieurement par les terminologues. Mots clés : terminologie générale. Meridiane. Reboul. în Danielle Candel et François Gaudin (sous la direction de). En conséquence. terme . Dictionnaires Le Robert. Aspects diachroniques du vocabulaire. Mars 2009. Y compris la dimension culturelle des termes. Roulon-Doko. No 1102. ayant la fonction de désigner et d’identifier. 157-183. Rita (2000). Juillet 2009. Hors Série. Paulette (2000). 246. dans les dictionnaires et dans la presse : le cas de < mondialisation . 2009. Toledano. fondement conceptuel du verbe». Editura Academiei Române. Rey. Hubert (2007). Bucureşti. Paris. Dixel 2010. «Le geste technique.

Développée depuis très longtemps dans l’espace roumain. grecque ou slavonne (pour la plupart). français-roumain. grecs. qui n’ont pas eu le temps (dans la diachronie) de se lexicaliser en français. reflétées notamment au niveau terminologique. un vocabulaire très bien individualisé. les enquêtes lexicales menées dans des milieux authentiques (monastères ou paroisses. nous nous sommes heurtée à un problème assez délicat concernant les concordances et les non-concordances culturelles (exprimées du point de vue confessionnel) qui existent entre les deux langues. Cuza”de Iaşi QUELQUES TERMES ORTHODOXES EN ROUMAIN ET LEURS « POSSIBLES » EQUIVALENTS FRANÇAIS En travaillant à la rédaction d’un dictionnaire bilingue roumain-français. la langue française n’a pas connu une longue tradition d’expression des contenus confessionnels de l’orthodoxie. Ils devraient aussi compléter ce corpus de sources avec leurs propres investigations (enquêtes lexicales de terrain) valorisées sous la forme des fiches lexicales. se rapportant à des aspects de la vie « habituelle » des fidèles orthodoxes. de termes religieux orthodoxes. auprès de sujets très initiés dans la pratique de l’orthodoxie (des moines et des moniales orthodoxes. documents vidéo. dogmatique ou ecclésiologiques. le mariage). des prêtres ou des évêques. Comme nous le disions ailleurs. Des termes comme naş de cununie. écrites. dezlegare la peşte. I. C’est ce que 46 . Il est vrai que les instruments « classiques » de travail font défaut dans ce domaine.Felicia DUMAS. nous comprenons non seulement les composantes liturgique. la raison principale de cette situation est d’ordre confessionnel. pour des termes trop précis et trop connotés du point de vue de leur spécificité confessionnelle culturelle roumaine. comme le jeûne. les moments importants de leur vie civile (le baptême. des blogs ou autres types de ressources électroniques dignes de confiance du point de vue de l’authenticité confessionnelle et linguistique des faits de langue et de vocabulaire enregistrés. mais il y a une variété de sources religieuses considérables rédigés en français. Par contenus confessionnels. ressources électroniques. des sites orthodoxes. qu’est ce que le traducteur des textes de spiritualité orthodoxe ou bien l’auteur d’un dictionnaire bilingue de termes religieux orthodoxes devraient-ils faire ? Chercher dans un maximum de sources religieuses possibles (de différentes natures. théologique. ainsi que certains fidèles) sont indispensables et essentielles. ou bien la raison culturelle-traditionnelle d’exister. serbes. comme nous l’avons déjà précisé. Université ”Al. ou encore les rituels de la mort. comme la langue roumaine. D’autre part. de călugărie. composé de mots d’origine latine. Il s’agit de termes qui relèvent d’un contenu « très pratique » de l’orthodoxie. etc. en France). l’orthodoxie est sous-tendue et caractérisée par toute une culture religieuse. [1]. roumains. bolniţă ou bogdaproste –qui sont très usuels pour les locuteurs roumains en général et les orthodoxes pratiquants en particulier connaissent en français des formes de lexicalisation différentes ou n’ont pas du tout d’équivalent .) toutes les possibilités terminologiques d’équivalence. Implantée en France au début du siècle dernier. Dans des situations pareilles. l’orthodoxie s’est développée une terminologie propre à l’individualiser confessionnellement du point de vue lexical. par un style ecclésiastique. harţi. grâce notamment aux émigrés russes. de leur vie religieuse (profession monastique). mais aussi toute une série d’aspects pratiques qui relèvent de la vie quotidienne des fidèles.

le mot paranymphe ne semble pas avoir été repris par l’ensemble des utilisateurs de la terminologie orthodoxe en français . c’est lui qui a fixé.). Son parrain était le moine du Grand habit Proclus Popa. Pour un catholique. et nous parlons ici des jeunes couples qui en France sont très rarement orthodoxes. le mariage dans le monde latin étant assimilié à un contrat.). ont été traduits en français du grec par le père Denis Guillaume. GEA. vous avez revêtu le Christ. Par conséquent. persoană de sexul masculin care ţine în braţe copilul la botez: parrain (m.). [4]. [3]. (office abrégé du saint Baptême). pour un orthodoxe. l’un de nos sujets d’enquêtes privilégiés. Les offices proprement-dits du mariage et. || sin. ca monah: parrain (m. || ~ de cununie. c’est parrain. les nouveaux (ou nouvelles) tonsuré(es : parrain. respectivement. de la profession monastique. il propose les termes d’Ancien et d’Ancienne. surtout le premier : naş de cununie. d’origine française et vivants en France). Le paranymphe échange les anneaux de fiançailles et les couronnes de mariage. SNS. Les mots roumains ont l’air très banal. || ~ de călugărie. il tient les couronnes au-dessus de leur tête (office du couronnement). évêque orthodoxe Français. en fait référence dans la réponse proposée à notre question. Ces différences culturelles sont responsables des difficultés concernant les équivalences des termes mentionnés. Ensuite. D’ailleurs. [5]. où l’institution du mariage a connu une évolution en baisse dans le monde occidental en général et français en particulier. un ascète plein d’amour et d’humilité. CED. GEA.nous avons fait afin de trouver les équivalences dans le cas des termes mentionnés et que nous aimerions discuter par la suite. Si le mariage est beaucoup moins fréquent en France qu’en Roumanie. si c’est nécessaire. Părintele spiritual al copilului. définis toutefois dans d’autres contextes spirituels de la vie des fidèles : le mariage et la profession monastique. les termes employés dans ce type très précis de contexte. „Nas de cununie”. c’est témoin. dans le département de Neamts. care urmează a fi binecuvântat de preot şi unit prin taina cununiei: parrain (m. [6]. nos enquêtes menées auprès de sujets bilingues (franco-roumains. Si pour désigner le parrain ou la marraine qui présentent l’enfant au baptême. le prêtre fait trois fois le tour du baptistère. paranymphe(s) (m.[2]. Părintele spiritual al tânărului cuplu. et l’on chante : Vous tous qui dans le Christ avez été baptisés. Même si nous avons montré ailleurs que le nombre de professions monastiques orthodoxes a connu un grand essor en France les vingt dernières années surtout. c’est le mot témoin qui est employé. Si pour la profession monastique. Dans ce cas. et lorsqu’ils le font.). originaire de Piatra-Soïmului. Voici ce que nous proposons toutefois comme correspondances systématisées en entrées lexicographiques : naş m. Părintele spiritual al celui care urmează a fi tuns în monahism. respectivement. en principe ils ne le font pas à l’église aussi . Les jeunes couples se marient rarement. des questions se posent pour équivaloir en français le même type de parents spirituels. Sa tonsure monastique fut approuvée par la Métropole de Moldavie et elle eut lieu le 2 août 1937. parmi les premiers. le prêtre les prend tous deux par la main et leur fait faire trois fois le tour de la table. PC. pour le parrain du mariage. sans aucune connotation religieuse. les équivalences avec naş et naşă sont très claires entre les deux langues (le roumain et le français). Le paranymphe les suit. traducteur infatigable de l’ensemble des offices et des hymnes de l’orthodoxie. Il n’est nullement le cas en français. 47 . même pour un usager pas vraiment initié dans la pratique de l’orthodoxie. Alléluia. le choix de mener une vie monastique est encore plus rare. ||~ de botez. et de grande autorité ecclésiastique (évêques et prêtres) nous ont livré le terme qui correspondrait « normalement » à la relation spirituelle instaurée entre le parrain et les nouveaux-mariés. [7]. tenu par le parrain (ou la marraine) si c’est un enfant. Avec le baptisé.

devenind mama spirituală a acestuia : marraine (f. Denumire populară a zilelor de miercuri şi vineri în care postul este susupendat.pl. FJMD. l’huile et le vin sont autorisés aux fêtes suivantes. n. à cause de ses connotations culturelles spécifiques à l’espace orthodoxe traditionnel roumain et à une période historique où les monastères avaient autour d’eux de pareils infirmeries. employé exclusivement au pluriel pour désigner une période normalement destinée au jeûne pendant laquelle cette pratique d’abstinence alimentaire est supprimée. désire recevoir la tonsure. ||~ de călugărie. Vendredi 31 décembre. Persoană de sexul feminin care ţine în braţe copilul la botez. însemnate în calendar: le poisson est autorisé (permis). Quand les soeurs commencent les Heures. afin de proposer un équivalent à 48 . toute abstinence est supprimée. en langue française. Maică ce serveşte drept călăuză duhovnicească unei tinere care urmează să fie călugărită : Ancienne (f. [12].). Entrée de la Mère de Dieu au temple . sans jeûne. ces syntagmes sont plutôt surprenants du point de vue de leur lexicalisation explicite en français pour l’usager roumain de ce type de terminologie. Dans le même domaine réferentiel de la pratique du jeûne. n. tout d’abord. Tous les jours de la semaine de la Tyrophagie. dispense de poisson (loc. nous avons le syntagme nominal dezlegare la peşte. La structure de l’entrée lexicographique consacrée à ce substantif va dans le même sens d’une initiation totale -lexicale et confessionnelle à la fois(que nous jugeons obligatoire pour un dictionnaire de ce type d’équivalences): définition lexico-sémantique en roumain. [14]. prédicative (nous précisons le fait que les syntagmes considérés comme synonymes sont mentionnés par ordre décroissant de leur fréquence d’emploi au niveau de la terminologie orthodoxe. pas de jeûne. [15]. Par conséquent. L’équivalent français du mot roumain harţi a été aussi assez difficile à établir (et. [10]. quand elles tombent un mercredi ou un vendredi: 7 janvier (Saint Précurseur). 25 mars (Annonciation). de même pour l’huile. [8]. Pendant la semaine qui suit le dimanche du pharisien et du publicain. lexicalisé en français soit de la même façon (par un syntagme nominal). [13]. un terme roumain d’origine slavonne comme bolniţă est très difficilement traduisible en français. pas de jeûne (loc. CEO.. à identifier). n.naşă f. permisiune din partea Bisericii de a nu ţine post în zilele respective: sans jeûne (loc. CMSA. abstinence de viande seulement. OIOI.. FSJC.). tel que nous avons pu le constater de l’ensemble des sources compulsées): dezlegare la peşte. || sin.. ésuivalence en français et contexte d’emploi représentatif pour celle-ci en langue française: harţi m. il a comme correspondants soit des syntagmes nominaux.). bénédiction-poisson (f.). soit une construction syntaxique entière (assez complexe). celle qui ayant passé déjà un certain temps dans la probation monastique et l’obéissance à son Ancienne. Mentionnés par les différents calendriers liturgiques en usage dans les paroisses et les monastères (orthodoxes) francophones. [11]. est amenée par l’ecclésiarque et son Ancienne (office du petit habit pour la réception du mandyas). La dispense de poisson signifie qu’il est permis de manger du poisson. GEA. Le poisson.). toute abstinence est supprimée. Dans un tout autre domaine.||sin. Lundi 21 novembre. Vendredi 31 décembre. bénédiction-poisson. Permisiunea de a consuma peşte în anumite zile din posturi. [9]. CMSA. CED.). || sin. Il s’agit d’un substantif d’origine grecque moderne en roumain. Sa marraine habite en France et c’est une fille spirituelle du père Placide. || sin. soit sous la forme d’une construction complexe.

Felicia. de ce que nous appelons la terminologie religieuse orthodoxe individualisée en français. cette interjection veut dire „Que Dieu pardonne les (tes) péchés”. pour le repos de son âme. comme il n’y a pas la coutume d’offrir à manger à des vivants en mémoire des défunts et de donner l’aumône pour le repos de leurs âmes comme dans notre culture traditionnellement orthodoxe. dont la signification en français est la même. ayant abouti au „banal” infirmerie. il est tout aussi „banal” au niveau de ce type d’emploi que son correspondant roumain lors de la période de gloire de son emploi (Moyen Âge. en se prévalant de son rôle d’instance normatrice d’initiation terminologique du destinataire roumain de son outil lexicographique: Bogdaproste interj. il ne peut pas y avoir de terme correspondant. car les pratiques rituelles en matière de pannychides pour les morts sont beaucoup moins développées en France. Felicia. [17]. ces différences sont reflétées de façon très évidente au niveau lexical. Grand Euchologe et Arkhiératikon. nu există în limba franceză niciun echivalent. « Le moine orthodoxe en France à l’époque contemporaine ». l’auteure du dictionnaire que nous sommes se doit néanmoins de proposer une forme d’approximation lexicale. C’est. En français contemporain. Etymologiquement. peut-être. L’orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. Le Père Cléopas. [3]Dumas. mentionnées plus haut. [4]. [16]. XVIIe et XVIIIe siècle). „Dieu soit loué”. 49 .). me semble-t-il.ce terme. à l'infirmerie du monastère. Am putea aproxima printr-o formulă de mulţumire care să conţină numele lui Dumnezeu. Son contexte d’emploi immédiat en roumain est celui de remercier quelqu’un pour le don (en principe alimentaires) reçu de celui-ci pour la mémoire d’un défunt. Tout comme les autres. bolniţă f. Spital amenajat pe lângă o mănăstire: infirmerie (du monastère) (f. în primul rând datorită nedezvoltării practicilor ritualice ale datului de pomană pentru sufletele celor adormiţi. l’exemple le plus flagrant de non-concordances confessionnelles engendrées par le contexte geographique et culturel différents où l’orthodoxie s’est développée et a développé son revêtement lexical spécifique. à l'heure où l'on dit les matines. [5]. CED. Nos enqûetes lexicales corrroborées à la compulsation de la quasi-totalité des sources propres aux pannychides et aux funérailles nous ont amenée à la même conclusion: il n’y a pas en langue française d’équivalent pour ce terme. (Saint Siloaune de l’Athos). OW. Peut-être. NOTES [1] Dumas. par le père Denis Guillaume. ca spre exemplu: Dieu soit loué! Bogdaproste n’a pas d’équivalent. Un autre terme roumain d’origine slavonne qui nous a posé peut-être le plus de problèmes quant à son équivalent français est bogdaproste. Tout en précisant la signification du mot et le fait qu’il ne connaît pas d’équivalent en français. Il meurt le matin du 11 septembre 1938 (24 septembre. Cuvânt cu care se mulţumeşte pentru ceva primit de pomană şi care înseamnă „Dumnezeu să(ţi) ierte păcatele”. nous avons consulté surtout des sources religieuses (écrites ou électroniques) portant sur les réalités de la vie monastique. [2] Grand euchologe et arkhiératikon. selon le calendrier julien en usage sur l'Athos).

dr. REZUMAT TERMENI CREŞTIN-ORTODOCŞI ROMÂNESTI ŞI ”POSIBILELE“ LOR ECHIVALENŢE ÎN LIMBA FRANCEZĂ La nivelul terminologiei ortodoxe din limba franceză. père (2003). tome 2. L’orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. specific cultural. Orthodoxie. Grand Euchologe et Arkhiératikon. Branişte. Le Père Cléopas. Corpus d’enquêtes Dumas. Le Tourneau. Felicia (2009).com. Bulletin hebdomadaire d’information de la Métropole orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. prof. Par le Père Denis Guillaume. Calendrier liturgique. [13]. Iaşi: Casa editorială Demiurg. Teresa (1998). Dumas. Païssios. in Annales de Philosophie et des Sciences Humaines. Dumas. precum şi la rolul complex al autorului unui asemenea dicţionar bilingv. Corpus d’enquêtes Dumas. sau nu au deloc echivalent. Paris : Fayard. în această situaţie. traduit du roumain par le hiéromoine Marc. ortodoxie. în aceste cazuri. cuvinte specifice culturii tradiţionale ortodoxe româneşti îşi găsesc cu greu echivalenţe lexicale. limba franceză. de călugărie. Corpus d’enquêtes Dumas. protestantisme. [17]. avec une Introduction de Mgr Marc. Rome : Diaconie apostolique. [14].. Calendrier liturgique (2008). I. Fleurs du jardin de la Mère de Dieu. Calendrier orthodoxe électronique : calendrier. colloque national et international. dezlegare la peşte. pr. harţi. Liban : Presses de l’Université Saint-Esprit de Kaslik. lexicalizare. « Le moine orthodoxe en France à l’époque contemporaine ». [10]. Branişte. Grand euchologe et arkhiératikon (1992). [7]. bolniţă sau bogdaproste cunosc în limba franceză lexicalizări diferite de cea română. (2001). [12]. Le Spoutnik. OrthodoxWiki. Lausanne : l’Age d’Homme. [8]. Ce ar trebui să facă. Fleurs du Jardin de la Mère ed Dieu. [15]. Monastère Saint-Antoine-le-Grand. 24. Naş de cununie. Rezultatele anchetelor lexicale de teren se dovedesc a fi. Trois religions un seul Homme. mai mult decât preţioase -esenţiale. Edité par le Monastère Saint-Jean-le-Théologien. Calendrier liturgique. Felicia (2009). Théorie. [9]. Monastère Saint-Antoine-Le-Grand. introduction de Jean-Claude Larchet. Ecaterina. 235-251. méthode et applications. Monastère Saint-Antoine-le-Grand. La această problematică a concordanţei sau neconcordanţei culturale şi confesionale reflectată la nivel terminologic între cele două limbi am dori sa ne referim în articolul nostru. informations orthodoxes sur internet. orthodoxie. p. La Terminologie. Otawa: Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. prof. Dominique (2005). Feuillet Saint Jean Cassien. Rome : Diaconie apostolique. catholicisme. moine du Mont Athos (1998). Cabré. Ene. père. traducătorii de texte ortodoxe sau autorul unui dicţionar bilingv. métropolite de la Moldavie et de Bucovine. 50 . Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. Daniel. [11]. évêque vicaire de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. Cuvinte-cheie: terminologie. métochion de Simonos Petra.. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES: Balan. Editura Diecezană Caransebeş.egliseorthodoxe. préface de Mgr. de termeni religioşi ortodocşi ? Să caute într-o gamă extrem de variată şi într-un număr cvasi-exhaustiv de surse religioase toate posibilităţile terminologice de echivalare. Grand Euchologe et Arkhiératikon. vol. [16]. collection « Grands spirituels orthodoxes du XXe siècle ».[6]. Feuillet Saint Jean Cassien. nouveau Synecdimos (1997). Les mots du christianisme. Par le père Denis Guillaume.

ba. în lexicologie. în linii generale.”. spre deosebire de limba istorică. a cărui biografie românească (prea puţin cunoscută în acel moment) data. putem vorbi de notificarea. sumă acordată pentru studii şi întreţinere unui elev sau student.1. bursă1 are şi o extrem de interesantă distribuţie privind utilizarea sa. Pentru accepţiunea în care folosim sintagma limbă funcţională. dat fiind faptul că astfel de limbaje. lista abrevierilor bibliografice folosite) includea în lista de termeni o singură intrare bursă. din cauza dificultăţilor. pentru articolul consacrat neologismului bursă. în acord cu informaţia de ultimă etapă din lingvistica şi filologia română. este vorba. cu două sensuri de bază: [1] „Pensiune gratuită acordată prin concurs unui elev (într-un internat). a pătrunderii. a unui împrumut din franceză. din fran[ceză]. Philippide” Iaşi ÎMPRUMUTUL NEOLOGIC ROMÂNESC BURSĂ DIN PERSPECTIVA LIMBILOR FUNCŢIONALE 0. 269). acţiuni de societăţi comerciale. dintre care. nediferenţiată din perspectiva utilizării funcţionale a limbii. 1. sau neologismelor bursă1 şi bursă2 [b] din limba română. stipendiu…” (în continuare. pentru vânzări şi cumpărări de obligaţii de rentă de stat. această abordare se impune. un dicţionar cu profil de tezaur istoric cum este Dicţionarul limbii române al Academiei (în continuare. 0.0. trimitem la acest sens referindu-ne la ‘stipendiu’). la neologisme). respectiv aceea a analizei cuvântului respectiv din perspectiva existenţei unor limbi funcţionale diferite. mai ales în domeniul „nomenclaturilor”.3. după cum vom vedea. cu sensuri diferite.a. acceptând proiecţia [b].Stelian DUMISTRĂCEL – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi Doina HREAPCĂ – Institutul de Filologie Română „A. 51 . La reluarea redactării secţiunii identificate prin sigla DA din Dicţionarul Academiei Române (aşa-zisa „serie veche”). pentru cele ce urmează. uneori. totuşi. în care semnificatele coincid cu desemnările. În 1913. distincţie care intervine predilect în analiza limbajelor tehnice. cu extensia „instituţie care mijloceşte informaţii şi angajamente de lucru pentru lucrători: bursa muncii” (în cursul textului de faţă ne referim la acest sens prin formula „instituţie financiară”).2. cereale etc. la nivelul limbii de cultură.1. reale. de a le stabili etimologia unora (ne referim în special. dintr-o dublă perspectivă: aceea a componenţei vocabularului ca (potenţial) inventar general. p.”). de acea limbă care funcţionează în discursuri sau texte şi reflectă competenţa idiomatică efectivă a vorbitorilor unei limbi istorice (Coşeriu 2000: 250. corespund tradiţiei care se referă la cunoaşterea lucrurilor (ibidem. DA 1913. 0. se trimitea la franceză: („N[eologism]. Necesitatea luării în considerare a distincţiei invocate este exemplar ilustrată de analiza neologismului bursă [a]. trimitem la teoria coşeriană privind conceptul respectiv. demersul nostru are ca scop practic imediat propunerea unei scheme corecte. situaţie generală semnificativ reflectată şi de dicţionarele de diferite niveluri. vezi. 253). bancherii ş. Pentru etimologie. 1. de aproximativ un secol. Pentru perioada respectivă. Problema general acceptatei distincţii între lexicul comun şi lexicul specializat poate fi reproiectată din perspectiva limbilor funcţionale (sau uzurilor funcţionale ale limbii). întrucât cunoaşterea şi indicarea statutului unor cuvinte se complică. adesea. [2] „(Finanţe) Instituţie publică în care se adună agenţii de schimb.

chiar într-un dicţionar vizând un public-ţintă nespecializat. Massim. se trimite la fr. însă. Precizăm. inclusiv sintagmele şi locuţiunile reflectând aplicaţiile-extensii care au intervenit în planul referentului (bursă de valori. Ceea ce. relativ extinsă. după clasicul sens [1] ‘stipendiu’. dacă însuşi acest sens şi sintagmele „tehnice” (b. p. b.-A. a juca la b. cu sensul ‘instituţie financiară’. tratează neologismele după opţiuni şi scheme din dicţionare. instituţie unde se negociază hârtii de valoare. de exemplu. Dar. un singur articol apare şi la Ciorănescu 2001. reflectată într-o schemă lexicografică relativ simplă. bursă ‘stipendiu’ este un termen cu circulaţie generală. alocaţie bănească lunară”. nespecializat şi specializat. a juca la b. de exemplu. recent. 1. care înveleşte testiculele”.3. că este vorba tot de preluarea. 1897. dicţionar asupra căruia vom reveni în discuţia cu privire la etimologia cuvântului. de fapt.1. Candrea (CADE 1926-1931) şi August Scriban (Scriban 1939).Dintre alte dicţionare importante ale limbii române în care a fost tratat un s i n g u r articol bursă. dat fiind profilul etimologic al dicţionarului său. se observă în lucrări lexicografice care au ca model general DEX-ul (în diferite ipostaze). – bursă2. Astăzi. dar nu fără o motivaţie generală justificată. cu sensul general de ‘stipendiu’. inovaţiile de la nivelul invocat (pe care leam luat. în comunicarea nespecializată. bursa locurilor de muncă. de tipul DEX. 1. este îmbogăţirea acestei intrări cu un al doilea sens. I. explicitarea sintagmei ce urmează. 2. de la început. de exemplu. muncii. limbajul specializat al tehnicienilor domeniului. cu distorsionarea viziunii asupra încadrării cuvântului în vorbirea comună sau într-o limbă funcţională. Ca etimologie. această problemă era în discuţie. singura bursă-pungă anatomică. Astfel. a acordării alocaţiilor băneşti pentru studii. atât pentru bursă1. a juca la bursă). tranzacţii de mărfuri. în acelaşi timp. găsim un al doilea [2] „(Anatomie) formaţie anatomică în formă de sac. în timp. în special din cea franceză. care. chiar într-o lege din 1876. Bursele se dau prin minister prin concurs conform unui anume regulament” (după Discursuri parlamentare. în DEXI 2007. problemă de principiu asupra căreia nu este cazul să insistăm. aceeaşi diferenţiere în ceea ce priveşte contractul de comunicare cu cititorul şi.2. DEI 1999. perturbă schema lexicografică prezentată cu privire la termenul bursă1. la Maiorescu apare şi adjectivul corespunzător: „elevi bursieri”. în general. Dar această viziune lexicografică. 2. la nivelul unei limbi funcţionale. ale limbii franceze (însăşi marea majoritate a acestor împrumuturi fiind de origine franceză).) se situează. redactat de August Treboniu Laurian şi Ion C. bursa muncii. ‘a risca’) cunosc o apreciabilă extensie în vorbirea comună. vezi. cu două intrări bursă. în ceea ce priveşte considerarea a două categorii de public (vorbitor şi cititor). bursa neagră. cât şi pentru bursă2. 2. pentru bursă1. plină cu un lichid vâscos. 468). de exemplu. pentru care ordinea sensurilor cuvântului bursă este însă următoarea: „1. de valori. reflectând cunoaşterea şi utilizarea acestui termen la nivelul uzului curent. a situaţiei din opere de profil din culturi vest-europene. trimitem la MDA 2001. criticată de Titu Maiorescu într-un discurs parlamentar citat în DA 1913: „Elevii sărmani şi silitori vor fi ajutaţi prin burse. care ne întâmpină în unele dicţionare din ultimul timp ale limbii române. neagră ‘comerţ ilicit’. în ceea ce priveşte primul dicţionar academic al limbii române. însoţit de sintagme de tipul celor citate mai sus. a doua cu sensul ‘instituţie financiară’. găsim două cuvinte bursă (trimitem la DEX 2009): – bursă1. le menţionăm pe cele ale lui I. aceasta nefiind. bursă seroasă: „membrană din ţesut conjunctiv care delimitează o cavitate închisă şi al cărei rol este facilitarea mişcărilor 52 . vom reveni. în linii generale. vezi. de aproximativ 50 – 60 de ani. bourse. este şi aceea a dicţionarelor de nivel academic. ca exemplu concludent. prima cu sensul ‘stipendiu’. dată fiind instituirea şi funcţionarea. din diferite epoci. cumva selectivă. tot din limba/limbile din care am împrumutat iniţial cuvântul) în planul metaforei (b.

moştenit din latină. această noutate semantică are la bază un element din schema lexicografică generală a cuvântului franţuzesc bourse. a unui sens specializat (‘membrană din ţesut conjunctiv…’) pentru un neologism cum este bursă reprezintă numai un compromis parţial. 2. În afara lucrărilor din bibliografia DLR. în mod sigur. Neîndoielnic. trebuie să avem în vedere.) formaţie anatomică în formă de sac. ca redactori. Dacă ar fi să analizăm situaţia cuvântului bursă exclusiv pe terenul limbii române. mai jos. lexicului comun. Vom vedea. reţinem câteva sintagme din respectiva limbă funcţională de pe internet. au.3. cu o terminologie la fel de bogată. o semnificaţie strict specializată dintr-un limbaj funcţional. într-un dicţionar general. din perspectiva colaborării la acest dicţionar. rămasă după căderea fructelor. atragem atenţia şi asupra sinonimului la care se trimite: pungă (LTR 1958: s. reprezentând.organelor la care este anexată”. de exemplu. ori TLF. dar motivul preluării îl constituie. a unei ramuri roditoare la măr şi la păr. pline cu lichid. olecraniană. fără să apelăm la lucrări de profil medical tipărite.2. bursită. a unei succesiuni [1] ‘stipendiu’ → [2] ‘pungă (anatomică. în DEXI 2007 şi în NDU 2008. O explicaţie şi o trimitere asemănătoare găsim şi în NDU 2008. precizăm că prezenţa sensului în discuţie de la bursă1 din DEXI 2007 se explică măcar şi prin contribuţia. aspect asupra căruia ne vom opri în cele ce urmează. în franceză. aşadar. o sintagmă comparabilă (probabil calc după germană) găsim în Diaconovici 1898: „bursă mucoasă – în anatomie. o viziune măcar parţial enciclopedică (dar coerentă) ar fi presupus. Dar. îngroşată. prezenţa. tot pentru sensul [2] al termenului bursă1: „(med. de exemplu. al căror părete subţire e format dintr-o structură fibrinoasă…” (vezi. trebuie să observăm. de exemplu. Cu titlu de adaos de informaţie. ce protejează capetele articulare ale oaselor (vezi însă. singurul sens cu care era înregistrat un termen bursă într-o ediţie mai veche a Lexiconului tehnic român. plină cu un anumit lichid)’. localizată în regiunea articulaţiilor. cu explicaţii conjuncturale diverse. şi că diferite sensuri ce se referă la elemente de 53 . mai jos. bourse.). cum ar fi. Dincolo de simpla traducere din franceză. limita maximă ar putea s-o constituie preluarea integrală a lanţului semantic de la cuvântul bourse (eventual bourse1) din lucrări lexicografice franţuzeşti de tip tezaur. o terminologie medicală internaţională: denumiri cum sunt cele enumerate mai sus. Medicii utilizează şi un derivat de la bursă. corespondente şi în limba engleză sau italiană. includerea. pătrunderea şi utilizarea sensului în discuţie în limbajul tehnic al lucrărilor de medicină din România. însă. că. din terminologia pomiculturii. care poartă urmele acestora şi e plină cu substanţe amidonoase. 2. şi discuţia despre bursa scrotală). o problemă de logică simplă care intervine este aceea ce poate fi formulată ca întrebare de bun simţ: ce legătură poate fi invocată pentru existenţa. „partea superioară. în articolul respectiv. trohanteriană. aşa cum anticipam. privitoare la alt domeniu. conţinând un lichid vâscos: bursă seroasă”. care cuprinde o pluralitate de sintagme. nume dat pungilor de diferită mărime. numind tot atâtea formaţii anatomice sub forma unor pungi din ţesut conjunctiv.v. şi a sensului. cum ar fi Larousse. numind maladii ale formaţiilor respective. pornind de la latină. este un cuvânt ce aparţine limbii istorice. răspunsul poate fi găsit în informaţii cuprinse în articolele consacrate termenului bourse în diferite dicţionare ale limbii franceze care au servit lexicografilor români ca modele pentru redactarea neologismelor împrumutate din limba respectivă. bursă subacromială. din limba română. aceeaşi sintagmă în LM 1873). a unor practicanţi din domeniul medicinii. Ca simplă proiecţie strict tehnică în ceea ce priveşte „încărcarea” articolului cu sensuri specializate. cari îi fac ţesuturile fărâmicioase. prepatelară sau infrapatelară. Sin[onim] Pungă”. dar nu intrăm în această discuţie. Ca de obicei.

într-un lanţ din care unele verigi lipsesc în articolele din dicţionarele limbii române care prezintă adoptarea împrumutului respectiv din franceză. ‘pungă (de piele)’. Acest tip de dicţionar este Larousse 1928. din perspectiva istoriei limbii. pentru a denumi tot felul de ‘umflături’ din mediul animal şi vegetal. a cuvântului pentru a numi ‘banii cuprinşi într-o pungă’. în principiu. limitată de o membrană conjunctivă. datele pe care le prezentăm sunt plasate.1. Cele două direcţii anunţate sunt următoarele: – o primă direcţie (dar nu numaidecât cronologică) reflectă folosirea. ‘bani adunaţi cu anumite destinaţii. mai apoi. ori marcând domenii ale ştiinţelor şi activităţilor social-economice: „Medicină”. sensul citat din LTR 1958). din vestimentaţie. Prima viziune este aceea a mai vechilor dicţionare tezaur.civilizaţie (de tipul ‘stipendiu’. din pescuit: ‘nume generic pentru plase închise’. ‘săculeţ sau buzunar pe care şi-l formează omizile diferitelor lepidoptere’. folosită la vânătoarea de iepuri’. În această clasă cel mai important loc 54 . în articolul respectiv urmărindu-se o bogată filiaţie semantică. în linii generale. folosirea cuvântului în sintagma bourse séreuse ‘cavitate virtuală. din zoologie. din vânătoare. după părerea noastră. printre care. în funcţie de sensul etimonului şi de evoluţia semantică.1. cea a „naturaliilor” [α]. iar alta a culturii materiale [β]. prin paranteze de circulaţie care indică diferite aspecte ale variaţiei diastratice. în DEXI 2007 şi NDU 2008). evoluţia desfăşurându-se. 3. în linii mari. 3. de exemplu.1. prin analogie. şi în care utilizarea cuvântului din optica a ceea ce numim «limbi» sau «limbaje funcţionale» este marcată. părul bărbaţilor’ etc. ‘umflătură a crengii pomilor fructiferi din care se ivesc florile şi fructele’ (vezi mai sus. vezi. şi în dicţionare ale limbii franceze de diferite profiluri. ‘săculeţ din stofă în care se strângea. bursă seroasă. Cuvântul bourse a fost (şi este) utilizat pentru a numi obiecte sau instalaţii care. Tot în această direcţie se plasează. notăm că. ce are rolul de a facilita mişcarea organelor cărora le este anexată’ (pentru această sintagmă. sensul/sensurile ce ţin de conceptul de ‘instituţie financiară’. „Botanică”. din pomicultură. una ce ţine seama de criterii de antropologie culturală. au forma unui sac sau a unei pungi. ‘peliculă ce înveleşte o ciupercă proaspăt eclozată’ etc. respectiv specializări semantice. mai sus. – o a doua direcţie poate fi urmărită din dublă perspectivă. dar şi în cel din Larousse 1993. În perspectiva „naturaliilor” se plasează sensuri care indică utilizarea cuvântului. în care cuvântul este tratat monografic. dar mai ales din diferite epoci. pentru diferite sensuri. dintre care. una a „naturaliilor” [α]. fie ca două intrări. Ca o primă observaţie de cadru general. cu o singură intrare bourse. aici se încadrează şi sensul ‘stipendiu’ la care ne-am referit anterior. ce porneşte de la faptul că bourse înseamnă. printre acestea. ne interesează cele de tipul „Livresc”. de exemplu. de exemplu. pentru discuţia de aici. prin extensie. termenul în discuţie este tratat fie ca o singură intrare. pe două direcţii principale. din domeniul botanicii. aşadar a obiectelor/instalaţiilor produse de mâna omului. 3. ‘instituţie financiară’) sunt rezultatul unor extensii.1. Ne ocupăm mai întâi de categoria [β]. în articolul analizat din Larousse 1928. Dar cea mai importantă zonă terminologică specializată pentru acest grup semantic o reprezintă denominaţia corpului omenesc. respectiv cheltuiţi pentru un anumit scop’. din această categorie cităm. apoi. în acest caz considerându-se că există două cuvinte franţuzeşti bourse. ne aparţine. relativ aleatoriu. ‘plasă în formă de buzunar. la ceafă. Menţionăm că sistematizarea care urmează. asupra celei mai importante. pentru a putea insista.2. 3. „Finanţe” etc. iniţial.

prioritar pentru ‘scrot’ şi apoi pentru alte formaţii anatomice. sub forma de plural. Cealaltă viziune în lexicografia franceză este aceea în care este luat în consideraţie principiul funcţionării cuvântului la diferite niveluri culturale (mai ales când există dubii cu privire la etimologie. au. în limba română traista-ciobanului şi punga-popii (cf. Un dicţionar-reper pentru această tratare. cât şi pentru ţinuta lingvistică în ceea ce priveşte problema etimologiei. important însă mai ales pentru ilustrarea exemplară a limbii funcţionale a finanţelor. poate din latină încă. în franceză. sau pescuit. divisé en deux moitiés par un raphé médian”). urmat de expresii figurate având la bază suportul lexical respectiv. Pe terenul limbilor funcţionale intrăm prin cel de al doilea sens. DLR 1984: s.). dintre care unele cu un grad de accesibilitate mai mare.2. care conduce la despărţirea informaţiei cu privire la un anumit termen în două intrări deosebite. anume la grecescul bursa. din gr. semnificaţia ‘Hodensack’ (= scrot. dar şi al utilizării). reţinem însă observaţia că diferiţi descendenţi romanici. în continuare. aici. În ceea ce priveşte sensurile lat.îl ocupă folosirea termenului bourse pentru ceea ce în Larousse 1928 este considerat drept „nume vulgar pentru scrotum”. recurgem la grafica folosită până acum. aşa cum se prezintă lucrurile şi în Larousse 1928. acestea sunt. BOURSE”. 1432). formant en avant du périnée et au-dessous de la verge un sac allongé veticalement. cu numerotarea intrărilor prin cifre-exponent. în loc de „1. „bursa testiculară” (în Larousse 1993. Am amintit mai sus că. este Robert 1953. byrsa. ‘banii propriu-zişi’ şi.. fr. Din punct de vedere tehnic. din raţiuni etimologice la care ne vom referi în cele ce urmează. bourse este moştenit din latină. bourses. este vorba de reflectarea unor domenii ale cunoştinţelor şi activităţilor omului. ingenioasă: primul sens este cel care derivă de la etimonul latinesc. în cea de a doua plasându-se uzurile din 55 . precizăm că. Vom trece în revistă câteva astfel de opţiuni lexicografice. dar şi de particularizări esenţiale: prin metonimie. pentru prezentarea analitică. în prima situaţie se află sensurile speciale ale termenului devenit tehnic în vânătoare. bolsa. dar şi din dicţionarul recenzat în continuare. ‘stipendiu’. Littré 1889: lat. „piele”. Aşadar. Ca obiect de pură curiozitate (în momentul de faţă al discutării temei).1. port. Un loc aparte pentru această discuţie. „geantă de piele”. în terminologia medicală. Larousse 1993. care se prezintă ca pungi sau învelişuri localizate în zona articulaţiilor oaselor. se trimite la sursa p e n t r u latină. după Wilhelm Meyer-Lübke (REW 1924: nr.1. „pungă”. adesea. it. învelişul cutanat al testiculelor) ceea ce ne permite supoziţia că. altele cu posibilităţi mai reduse din perspectiva contractului de comunicare. byrsa. 3. astfel că nu este neaşteptată preluarea denumirii respective. cel al terminologiilor populare.v. apoi. îl ocupă sintagma bursa scrotală. bourse. pentru bourse1 găsim o schemă simplă. găsim o definiţie de strictă specialitate: „enveloppes des testicules. bourse-à-berger. remarcăm o surprinzătoare corespondenţă în plan referenţial între franceză şi română în ceea ce priveşte denominaţia plantei „capsella bursa pastoris”: în franceză bourse-à-pasteur. pentru comoditatea lecturii. cele interne. BOURSE” din Robert 1953. span. ‘săculeţ destinat să cuprindă monede. βύρσα . pungă’. în ciuda faptului că. prin analogie (din punctul de vedere al formei. Importanţa deosebită pe care o acordăm acestui semantism se datorează etimologiei cuvântului. care cumulează specializări ale cuvântului.3. respectiv „2. în dicţionarul citat. 3. cf. considerată necunoscută ori nesigură). constituind o descriere a utilizării cuvântului din perspectiva evoluţiei limbii istorice.2. borsa. 3. byrsa însemna şi „Hodensack”.

Zola. Sensul (învechit) ‘pungă de piele’. Druon). În ceea ce priveşte o dinamică a lexicului specializat în spaţiile diferitelor limbi funcţionale. Cuvântul bourse2 beneficiază de un articol propriu unui dicţionar cu profil tehnic.2.2. „prin metonimie” ‘sumă de bani disponibilă’ şi ceea ce am numit mai sus ‘stipendiu’. care nu diferă prea mult. bourse d'échange. În linii generale. în care. iar. dar şi din domeniul cultului religios (bourse „double carton dans lequel on met les corporaux qui servent à la messe”). ne rezervăm o expunere asupra ansamblului respectiv prin contextualizarea din dicţionarul a cărui prezentare urmează. 56 . Sensuri care reflectă folosirea termenului pentru orice obiect care seamănă cu o pungă. în traducere: [a] loc. botanică). pentru extensii de sens. pe trei secţiuni: I. Nu ne mai oprim asupra conţinutului articolului bourse1 din Larousse 1993. finanţelor. che nel XVI sec. În rezumat. în plan figurat. respectiv. cuprinzând numeroase sintagme-formule tehnice. „bourse du plaisir”. ‘instituţie financiară’ în Zingarelli 1929 sau Mestica 1942. TLF prezintă aceeaşi schemă generală pentru BOURSE2. pentru diferite nuanţe de sens ori pentru expresii. toate aceste surse cuprind informaţii asemănătoare cu cele prezentate mai sus pentru spaţiul galoromanic (şi catolic) privind utilizarea cuvântului (cuvintelor) borsa. 3. la fel este tratat lexemul bourse şi în Larousse 1993. edificiu public unde se reunesc persoane din lumea finaţelor. notăm că pentru borsa2. 3. corespunzând celor două semnificaţii. în ceea ce priveşte informaţia. dintr-o viziune strict specializată. Cu titlul de informaţie cu caracter general. sub bourse2 sunt selectate sensuri strict specializate ale acestui cuvânt. bourse du travail) şi expresii formate de la acest cuvânt caracteristice mediului respectiv (coup de bourse. în Devoto – Oli 1971. Anticipând asupra discuţiei privind etimologia. legi şi decrete etc. în sfârşit. nediferenţiată. pentru sensurile ‘pungă’ (şi cele apropiate) şi. urmat de locuţiunile ce pornesc de la cuvântul respectiv. 3. articolul bourse2 face proba elocventă a proiectării cuvântului într-o desăvârşită limbă funcţională. III. Devoto – Oli oferă următoarea informaţie: „Dal nome della famiglia Della Borsa. cele nu mai puţin de patru sensuri referitoare la lumea comerţului. elocventă este situaţia pe care ne-o înfăţişează articolul bourse2 din TLF: statutul cuvântului poate fi urmărit în funcţie de o relativ foarte bună cunoaştere atât ca [a] nume propriu-zis de instituţie (dovadă pătrunderea în texte din limba funcţională a beletristicii .vezi trimiteri.terminologii ştiinţifice propriu-zise (anatomie. în ceea ce priveşte BOURSE1. II.3. apoi. a căror formulare o rezumăm. la numeroşi scriitori. semnalăm faptul că. Un extins paragraf enciclopedic încheie articolul analizat aici. printre care Flaubert. „bourse des chansons” etc. şi. finanţe. „bourse pour les idées” (Balzac). [c] ansamblul celor care frecventează bursa. sunt ilustrate cu citate reprezentând texte sau discursuri extrase din tratate de economie politică. fără să difere esenţial de datele din Larousse 1928 şi Larousse 1993. [b] piaţa pe care se efectuează tranzacţii asupra valorilor mobiliare sau a mărfurilor. Nu insistăm asupra definirii sensurilor din acest articol. iar. Roger Martin du Gard. acelaşi tratament i-a fost aplicat şi descendentului din italiană al lat. „bourse des valeurs littéraires” (Rolland).3. de schema generală. Proust. jouer à la bourse). propune o schemă originală. de strictă specialitate. sub [d] sunt enumerate sintagme numind specii de burse (bourse d’affrètement. dar şi [b] ca valoare simbolică. din finanţe. de regulă tot în opere literare. cf. fireşte. din Larousse 1928. aparţinând limbii funcţionale la care ne-am referit anterior. însă două articole. aşadar comun. Sensul general ‘membrană în formă de pungă’ din anatomie şi botanică. în sfârşit. în ceea ce priveşte numărul intrărilor în dicţionare.2. bursa: câte un singur articol borsa. Pe de altă parte. a Bruges (Belgio) adibi il proprio palazzo a sede degli scambi”.

dar şi legătura cu numele unei familii din oraşul Brugge. din secolul al XIII-lea. din Belgia. în oraşul Bruges. Dès lors le mot e courant et remplace le vocable traditionnel de loge…”. atestat în franceză din secolul al XVI-lea. aspecte asupra cărora ne vom opri mai jos (cf. din Belgia (preluăm grafia din flamandă).2. cuvânt moştenit din latină: nicio diferenţă faţă de Littré 1889: latinescul popular byrsa (bursa). întrucât filiaţia respectivă putea fi evidenţiată în cadrul schemei tehnice a lui bourse1). banquier à Bruges”). de fapt. conform principiului etimologic. dar se conchide că stadiul actual al documentării nu permite o soluţie definitivă („L'état actuel de la docum. la rându-i. Problema etimologiei cuvântului în limba franceză 4. incert.4). indicată în capul articolului respectiv: acest cuvânt bourse s-ar explica fie ca o extensie de la bourse1. le au în vedere sursele mai noi pe care le-am analizat până acum. 57 . Ca punct de plecare lingvistic în problema etimologiei. de bourse 1 ou de Van der Bourse. având acelaşi sens. se pare în secolul al XVI-lea. ca să nu mai vorbim de principiul etimologiei directe în cazul cuvintelor pentru care se poate invoca aşa-numita „etimologie multiplă”. ‘piele’ care. loc de întâlnire al comercianţilor din acel oraş (informaţie pentru care se trimte la Friedrich Kluge. de vreme ce se trimite la grecescul bursa!). 4. Cu titlul de ipoteză. Un punct de vedere asemănător în TLF. Reţinem îndoiala cu privire la sursa latinească a cuvântului din flamandă. antrenând în discuţie însăşi raţiunea celei de a doua intrări bourse în toate dicţionarele trecute în revistă. care.3. important pentru economia redactării unui dicţionar. fie de la numele personajului deja evocat într-o scurtă naraţiune. mai mult sau mai puţin explicit. ne permet pas de trancher”). care sunt raporturile dintre numele respectiv şi substantivul latinesc bursa. Întrucât am consemnat deja etimologia dată în Larousse 1928. chiar nesiguranţa etimologică constituie o raţiune suficientă. cât şi în Flandra (Belgia). şi 3. nici nu trebuia separat un alt cuvânt. Des origines à 1900. fie de la numele propriu Van der Burse. în corpul articolului este citat punctul de vedere al unui mare specialist. casa. -é. bourse2. 4. legenda leagă numele instituţiei respective de faptul că. Lucrurile se complică în ceea ce priveşte etimologia cuvântului bursă2. apoi. în Robert 1953: după ce.”). în paragraful din articol rezervat preocupării respective se declară că etimologia cuvântului. ornată cu trei pungi. sugerată de o destul de bogată documentaţie secundară (asupra căreia nu considerăm necesar să ne oprim). pentru care BOURSE2 ar putea să se explice fie ca o extensie de sens de la BOURSE1 (cu observaţia din paranteza precedentă!).0. Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache). în oraşul Brugge. observăm că interesează care este semnificaţia numelui negustorului flamand şi. reprezintă un împrumut din grecescul βύρσα. atât în Italia. pornind de la locul unde se găsea. În lexicografia franceză nu există puncte de vedere diferite privind etimologia intrării bourse1. Oricum. prezenta următoarele fapte: „Bourse apparait en flamand. din perspectiva limbii franceze istorice (şi chiar a latinei.4.2. Deşi „bursele de valori” sunt cunoscute. a familiei van Der Burse. sans qu’on sache au juste s’il vient de bursa ou du nom d’une famille brugeoise dont la maison servait de rendez-vous aux marchands. Aceeaşi raţiune pentru prezenţa unei intrări aparte. trebuie să cităm exemplaritatea tratării acestui aspect. în Larousse 1993: incertitudinea etimologică aparentă (dar poate şi de fond).1. moştenit din latină (şi atunci. într-un volum din Histoire de la langue française. o rigoare profesională/lexicografică pentru instituirea unei intrări noi în lista de cuvinte dintr-un dicţionar. este nesigură („Etymol. bancher de la Bruges („p. 4. Ferdinand Brunot. acum ne interesează problema etimologiei cuvântului (cuvintelor) bourse din perspectiva limbilor funcţionale pe care.

Din consideraţie pentru valenţele dialogului exegetic peste timp. dar. (respectăm grafia autorului): „Primu oraş care a avut o bursă a fost Bruges (Belgia). bursa. încă în 1873. cuvântul. la un etimon latin. curea. care îşi invita confraţii la el pentru a încheia afaceri. Duden 1969: s. în sensul că însuşi negustorul va fi primit ca nume de familie numele casei (porecla acesteia). vol. odată acceptat ca sinonim al lui pungă. A. bourse 1) marsupium. ceea ce face posibilă acceptarea unui singur cuvânt bourse în dicţionarele limbii franceze (şi. pe acelaşi plan. însă. ca bază pentru botezul instituţiei financiare şi pentru tot ceea ce ţine de aceasta. înrudite cu fr. pentru aceşti savanţi. se pune problema dacă numele stăpânului casei respective. printre care şi olandezul beurs.f. Laurian şi I. conform sistemului mai general de a identifica o persoană pornind de la un nume de loc (cel puţin aşa erau iniţial supranumiţi nobilii: prepoziţia von. transcris în diferite texte Van de Borse. pusese la intrare o pungă (lat. Deutsches Wörterbuch. borsa. în germană. βύρσα (cf. mlat. cu sensurile menţionate. Ca semn de recunoaştere a casei. Cel puţin din perspectiva limbii germane. Börse are doar sensurile ‘pungă pentru bani’ şi ‘instituţie financiară’.). (byrsa = βύρσα = piele. şi aceeaşi este semnificaţia prepoziţiilor de la. neologismul (românesc) bursă avea şi sensul primar de ‘pungă’. unde un negustor invita lumea la casa lui ca să încheie afaceri. cu semnificaţia „din”. după Jakob şi Wilhelm Grimm. bani câţi încap într-o bursă. Şi. D. oarecum. 5. borsa. b) sumă 58 . de aci. tradiţional. devenită însemn nobiliar. dimpotrivă. rezumăm schema articolului respectiv din LM 1873. lucrurile sunt relativ simple. preceda numele unui domeniu feudal. trecem peste considerarea. întrucât. de către Friedrich Kluge. 2. trebuie să pornim tot de la cuvântul latinesc bursa.v. în limba funcţională a medicilor de la noi. borsa. din nume nobiliare franceze). de aici. raportate (fără invocarea latinei) la gr..archive. ci şi prezenţa. sau. II (1860).1. 5. dar. are la bază latinescul popular bursa. dacă Van der Borse (sau Van der Beurse) ar fi un supranume.4.. în Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache. O schemă convenabilă pentru filiaţia pe care vrem s-o propunem ofereau. Din motive de cursivitate a tratării.). ca filieră a împrumutului. 4. bourse) 1. Van der Borse sau Van der Beurse. o sursă pe măsura istoriei lucrurilor: termenul ca atare a fost împrumutat chiar din neerlandeză (limbă ce se vorbeşte şi în Flandra). bursa) sculptată pe o peatră”. care l-a preluat din latină! (cf.org/bookreader/print. sunt avute în vedere limbile franceză şi italiană: „BÖRSE. s-ar fi extins asupra casei sale şi. prin metaforă. a unui singur cuvânt bursă în dicţionarele limbii române). bourse şi cu it. a cuvântului bursă cu sensul mai sus marcat prin [2]. ital. http://www. în fond. dacă nu este vorba de un supranume al acestuia.v. că autorii aplicau deja principiul etimologiei multiple. din germană.pe frontispiciul casei unui negustor. Massim.php?id=etymologischesw0. franz.C. Sensurile şi etimologia cuvântului bursă în limba română Am lăsat pentru această secţiune dezlegarea unei părţi din misterul neobişnuitei şi (aparent) iraţionalei filiaţii [1] ‘stipendiu’ → [2] ‘pungă anatomică (plină cu un anumit lichid)’ din DEXI 2007 şi din NDU 2008. erau gravate trei pungi de bani. subliniind faptul.T. Iată prezentarea acestui aspect la Scriban 1939: s. termenul respectiv este utilizat în cuprinsul definiţiilor): „*BURSĂ s. atunci. 2) forum mercatorum” (Grimm. logic.) În dicţionare mai noi se indică. f. it. a perspectivei indo-europene de analiză a unor cuvinte din idiomuri germanice. asupra instituţiei de care ne ocupăm. nu numai alinierea lexicografilor români la sursele tradiţionale în ceea ce priveşte împrumutul neologic. a) conţinutul unei burse. săcuţ de piele şi apoi de orice materie în care se pun bani. pe care o explică. atunci. geldbeutel. în primul dicţionar academic al limbii române. apoi. Wb. demn de interes. pungă. Iată (în transcriere literarizată) articolul bursă din LM (semnalăm că. ambele fiind raportabile. Aşadar. franc.

în afara unor citate doveditoare.3. CCB. doar ca o intuiţie se dovedeşte o realitate. autorii sunt justificaţi. căruia îi datorăm o atentă analiză.247.255.18. dar esenţial pentru o corectă prezentare a filiaţiei sensurilor.2. manuscrise etc. reproducem. burză AR 1834. e) în comerţ: α) uniune a negustorilor mari dintr-o cetate însemnată prin comerţul său. c) sumă de bani determinată. „în comerţ”). consacrat împrumutului neologic din limba română dintre 1760 şi 1860. burză (locul unde să adun neguţitorii) AR 1829. Ţinând seama de acest fapt. 5.147. ci doar o proiecţie.. după cum a constatat Mircea Seche. ca şi în cazul bourse ‘somme d'argent disponible. una raţională. mărturisit iniţial. 5. ultima jumătate a secolului al XIX-lea.) borsă GIC. bursă.31. în sensul că au „umplut” goluri semantice „pentru obţinerea unui lanţ perfect” (Seche 1966: 167). borsă GC VII. în redactarea unor articole. pe lângă realităţi din limba literară a epocii.. AR 1831. dar nu numai aceasta. kisè «bourse et somme de 500 piastre» (ngr. mai vârtos pe lângă cele mari. dacă unele poziţii din schema articolului din LM par a fi ori chiar sunt simple previziuni. însă corect intuită. Trebuie să atragem atenţia asupra organizării informaţiei în LM. bursele testiculelor = boaşele. până în secolul al XIX-lea. AR 1839.de bani ce membrii unei societăţi pun în comun pentru spezele societăţii. foi volante. CDCE. bursă CR 1830. plin de un fluid uleios care face lunecoase suprafeţele pe care se mişcă tendoanele.182. conform unor izvoare literare din anii 1832 şi 1862. care se bazează pe fişarea unui număr de-a dreptul impresionant de surse din epocă: tipărituri.127. capsulă etc. autorii primului dicţionar academic al limbii române. AR 1837. Cel mai important aspect l-ar reprezenta faptul că. că. Comerc. cf. Ursu şi Despina Ursu. de unde preluăm două citate concludente pentru discuţia de faţă: „O sumă mare dă bani. în cazul termenului bursă ceea ce ar fi putut fi apreciat. 3. adesea. reproduce pe turc. cu care acesta să-şi facă studiile.nr. 59 . capitală. de reprezentare a unui conţinut prin conţinător. deşi informaţia se poate să le fi lipsit: ne referim la utilizarea cuvântului bursă cu sensul de ‘pungă’. TR 1854. Dat fiind scopul nostru.A. stipendiu. vor fi lămurite siglele utilizate de cei autori): „BURSĂ s.v. critică. atât dintr-o perspectivă istorică asupra limbii.120. a modului cum avea să evolueze neologismul bursă în limba română. 1. până la un moment dat.18. şi DLR 1984: s. d) în ştiinţe se aplică la diverse lucruri ce au o certă analogie cu bursa în înţelesul de sub 1: folicul. a ceea ce avea să însemne. πουγγί. cât şi din punctul de vedere al indicaţiilor precise în ceea ce priveşte diverse limbi funcţionale („în ştiinţe”. cu privire la istoria neologismului bursă în limba română. acela de a contribui şi la conturarea schemei articolului bursă în volumul consacrat literei B din seria nouă a Dicţionarului limbii române al Academiei. (Fin. sumă fixă de 500 lei vechi. dacă este adevărat că.2.17. pentru comentarii. descrierea nu pare a fi una a situaţiei reale a circulaţiei cuvântului respectiv în limba română. şi în special sumă de bani ce guvernul sau şi altcineva dă unui copil sau june ca ajutor. Pentru o modificare (de fapt) metonimică identică. cel puţin într-un caz. ne este furnizată de un valoros studiu monografic apărut recent. ressources en argent’. în cele ce urmează. id. RB. bursă (scaunul bancului) AR 1830. Şăineanu 1900: CVII explică acest sens drept calc după turcă. dar şi recuperatoare a operei respective.241. pe la 1840 cuvîntul era frecvent. reprezentând cărţi (traduceri şi texte originale). semnat de N.89.)”. cât ajunge pentru acoperirea spezelor cuiva.202. de taleri sau de lei vechi.16. pungă. eventual după neogreacă: „pungă. burză (bancă) AR 1835. bursă mucoasă = săcuţ membranos aşezat pe lângă articulaţiuni. piste patru sute dă pungi” şi „dobândă… şapte taleri şi jumătate la pungă”.19.221v. IL 1840.131. cu simpla obiecţie.110. articolul consacrat neologismului bursă din Ursu – Ursu 2006: 139 (precizând faptul că. „săculeţul” ce cuprindea exact 500 de galbeni. au… completat lanţul semantic al unor împrumuturi recente. Informaţia la care ne-am referit anterior. semnalăm şi situaţia substantivului românesc pungă. numind. ziare şi reviste. dincolo de orice critică. β) locul unde se strâng membrii acestei uniuni pentru daraverile lor”.

sac mic pentru bani”) bursă (pungă) SIC. Bucureşti. de remarcat că în ambele texte apare varianta bursă. Întâiele cunoştinţe de litere şi idei pentru tinerimea şcoalelor începătoare. 1862 (PD). Braşov 1840 (FMIL).. stipendist” (p. fără a se indica vreo legătură între cele două substantive. 1830 (CR). a lui Dimitrie Marin. 1842 (RIP). berză. 1832 (sigla SIC). 1840 (IL: burză).140 (Cf.39.. Eliad. RIP I. începând cu Dinicu Golescu. ca urmare a t r a d u c e r i i a diferite texte. a lui Iordache Golescu (GC. 60 . Popescu. 1854 (TR). cu atestări între 1829 – 1840 (sigla AR). 1838 (RB). într-o traducere din limba germană. această zonă a comunicării publice este ilustrată de periodice ce se adresau unui public mai larg. şi redactorilor DA 1913 şi autorilor dicţionarelor ce au urmat. sensul 2). trei volume.m. de I[on Eliade] R[ădulescu]. indirect. culturală şi literară”. atenţie: în acest dicţionar. în texte româneşti. fr. apare „bursă. pungă. în Disionăraş românesc de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles. 2. ziar”.167. „România. în două traduceri din această limbă aparţinându-i lui Ion Heliade Rădulescu: Regulile sau gramatica poeziii. foaie pentru îndeletnicirea moldoromânilor”. bursă. dar şi în „Icoana lumei. care se ţine cu cheltuiala statului într-o scoală. cea care s-a impus ca formă literară. Icoana pămîntului sau carte de geografie. la Teodor Stamati. Don Chishot de la Mancha. Prin urmare. Bucureşti. gazetă politică. Bucureşti..65. până la 1860. Iaşi. domeniu pentru care trebuie să luăm în consideraţie preluarea termenului cu semnificaţia respectivă din franceză. Börse)”. cca 1832). pe baza unei documentaţii extreme de bogate şi de riguroase. lipseşte bursă ‘stipendiu’). după cum urmează: – texte aparţinând stilului ştiinţifico-tehnic propriu-zis: bursă. 1840 (CDCE). 1851 (StDR). ceea ce va permite o structură logică privind încadrarea sensurilor de tip ‘umflătură (anatomică)’. Sibiu.57. VII din Condica limbii rumâneşti (cca 1832) a lui Iordache Golescu (GC). bersă FMIL 1840. în 1836 (SR). cultivat: „Albina românească. Bucureşti.f. „Curierul rumânesc. 6. berză SR. Bucureşti. Marmontel şi alţii făcute de I. o publicaţie ce avea ca preocupare popularizarea noutăţilor din ştiinţă şi din tehnică (trimiteri la aceste periodice urmează). administrativă. 141. termenul „bursier s. pe când sensul ‘instituţie financiară’ a cunoscut o utilizare apreciabilă. Condica limbii rumâneşti. şi acela al lui E. cuvântul ilustrează mai multe limbi funcţionale. în principiu. PD. manuscris. în manualul publicat de Ioan Rus. în Condica de comerciu cu anexele ei. şi Cervantes. limbajului juridicoadministrativ (de vreme ce publicaţiile în care este folosit cuvântul reproduc şi comentează anunţuri ale administraţiei). folosind texte accesibile. bursă GC VII. 1840 (sigla CCB). traducere din limba franceză după Florian. şi de cele din două dicţionare la care se trimite. este vorba de atestarea din manualul lui Gh. Iaşi. Bucureşti. sensul originar ‘pungă’. Tot aici încadrăm apariţia cuvântului în dicţionare: bursă şi bersă. din anul 1826 (Însemnare a călătoriei mele).31.343. germ. bersă.1. Săulescu. Excurs. 1831 (GPE). a fost descoperit. bursă nu a fost folosit cu sensul ‘stipendiu’. bourse. sac mic”. 6. dar urmează. cuprinzând şi termeni şcienţifici şi literari. „Foaie pentru minte. bursă (zărăfii) GPE. Iaşi.1. bersă StDR. gazetă de informaţie socială şi culturală”. gazetă politico-literală”. s. – texte aparţinând stilului beletristic. traduceri din Boileau. Blaj. („pungă. Aşadar. Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc. Protopopescu şi V. O constatare generală de istoria limbii interesantă este aceea că. orice articol consacrat neologismului bursă din dicţionarele limbii române poate şi trebuie să înceapă cu sensul ‘pungă’.51. Nou dicţionar portativ de toate zicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă. – texte sau discursuri aparţinând limbajului publicistic şi.221v. la p. Mai mult. inimă şi literatură”. publicată la Braşov. în vol. Iaşi. pe care îl are fr. bourse (vezi mai sus. cf şi bursă şi borsă. scolar. 140. „Telegraful român.

6.2. Statutul de împrumut recent al cuvântului, aparţinând anumitor limbi funcţionale, (poate) inaccesibile cititorilor, îi determină pe redactori (eventual pe autorii textelor, originale sau traduceri) la o reacţie corectă din perspectiva „contractului de lectură”, care se concretizează în demersul dea oferi g l o s e , reprezentând: a) descrierea referentului: „locul unde să adun neguţitorii” („Albina românească”, 1829); b) sinonime (parţiale): „bancă” (ibidem, 1835), respectiv „scaunul bancului” („Albina românească”, 1830; în ceea ce priveşte folosirea termenului scaun, vezi semnificaţia acestuia de ‘reşedinţă; sediu al unei autorităţi, al unei instituţii”, iar pentru forma de singular masculin a celui de al doilea substantiv pe baza unei traduceri din germană, cf., de exemplu, forma de genul neutru Bankhaus; vezi, de asemenea, în legătură cu aceeaşi problemă, forma substantivului în titlul unei traduceri din germană a lui Dimitrie Marin, Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc, apărută la Braşov, în 1836; c) o echivalare: „zărăfie”, în traducerea lui Heliade Rădulescu din mai mulţi scriitori francezi intitulată Regulile sau gramatica poeziii (text deja menţionat). 6.3. În sfârşit, câteva observaţii privitoare la etimologia multiplă a împrumutului. 6.3.1. Sursa germană pentru bursă ‘instituţie financiară’ este marcată de variantele cu -z-, eventual cu -e- ale cuvântului; vezi şi sugestii formale datorită izvorelor traducerilor sau spaţiului cultural; pentru z (burză: „Telegraful român”, Sibiu, 1854); pentru e şi z (berză: Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc, care este o traducere din limba germană (amintită mai sus); pentru e (bersă: „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, Braşov, 1840; Ioan Rus, Icoana pământului sau carte de geografie, Blaj, 1842; trei volume). 6.3.2. Pe lângă fr. bourse şi germ. Börse, la care trimit Ursu – Ursu 2006, ca etimon trebuie invocat şi it. borsa; un reflex direct borsa în limba română poate fi admis însă doar pe baza prezenţei acestei forme în Condica limbii rumâneşti, a lui Iordache Golescu (în textul de mai sus, sigla GC). Forma identică, pentru care trimiterea este la Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele… (sub sigla GIC; autorii monografiei au folosit ediţia princeps, tipărită la Buda, în 1826), reprezintă, de fapt, preluarea directă a unui aparent nume propriu italian (Borsa), de către autorul memoriilor; termenul apare, alături de Locanta, ca nume ale unor aşezăminte din oraşul Trieste; cităm fraza respectivă, interesantă şi pentru explicaţiile date de autor: „Neguţătorii au doao mari zidiri de case ce le numesc Locanta şi Borsa, unde de doao ori pe zi, înnaintea prânzului şi după prânz, să strâng nu numai toţi neguţătorii, ci şi câţi au treabă cu dumnealor, căci ori care, ori cu cine, ori ce treabă are, aciia să întâlnesc… Iar la zidirea ce o numesc Locanta, care are şi o podoabă de palat împărătesc, fac deosebite adunări, în chip de baluri sau clupuri…” (Golescu 1910: 78). 6.3.3. Oricum, în dicţionarele limbii române, în afară de sursa franceză a împrumutului, mai importantă pentru preluarea semnificaţiilor decât pentru forma cuvântului, pentru etimologia multiplă a neologismului trebuie invocat şi latinescul (savant) bursa, după cum, pentru variantele din texte aparţinând secolului al XIX-lea, trimiterea la germană şi italiană se impune de asemenea. 7. În loc de concluzii 7.1. Date fiind informaţiile prezentate în analiza de faţă, ne luăm libertatea de a aduce în discuţie ipoteza de lucru că în dicţionarele limbii române ar putea fi înregistrat un singur cuvânt bursă, în primul rând pentru că acest termen nu are la noi, cum se prezintă lucrurile în franceză de exemplu, o istorie p r o p r i e, conturată, ca evoluţie semantică, în cadrul unor limbaje funcţionale (traducerile în care apare, la început, reflectând istoria cuvântului în franceză şi în germană; cf. 6.1). De acest aspect trebuie să ţinem seama cu atât mai mult cu cât, în dicţionarele limbii franceze chiar, despărţirea în două intrări a materialului, de la un
61

moment dat, se explică, tehnic, mai mult sau mai puţin justificat, din raţiuni (sau dubii) etimologice, dar că, pentru cele două intrări bourse din dicţionarele contemporane ale limbii franceze, poate fi admisă o etimologie în fond comună: lat. bursa moştenit, şi, apoi, pătrundrea aceluiaşi cuvânt din flamandă (cf. 4.2), pornind de la supranumele personajului posibil întemeietor al bursei din Brugge (etimologie admisă şi pentru germ. Börse; cf. 4.4). Prin comparaţie, informaţiile din dicţionarele româneşti reflectă, de fapt, pătrunderea în limba română, în etape diferite, preponderent din franceză, a unui cuvânt polisemantic (în toate dicţionarele noastre, de regulă, pentru etimologia cuvintelor bursă1 şi bursă2 se trimte la fr. bourse). 7.2. În schema lexicografică a unui singur cuvânt bursă în limba română indicarea raporturilor dintre sensurile principale nu depăşeşte dificultăţile, strict tehnice, impuse de logica lucrurilor, atunci când avem în vedere situaţii limită, cum ar fi redactarea unui vechi cuvânt polisemantic românesc moştenit din latină, dar care a căpătat sensuri noi şi datorită unor calcuri. Ne putem referi, de exemplu, la schema cuvântului cap din DA 1940, a cărui structură cuprinde nu mai puţin de şapte grupări p a r a l e l e de sensuri, numerotate de la I la VII, ultima marcată în dicţionar prin paranteza „(Neologic)” şi în care au fost inserate două sensuri marcate cu cifre arabe: 1, din geografie, substantivul fiind, de regulă, urmat de un nume propriu: „colţ al uscatului care intră în mare; promontoriu” (vezi, de exemplu, Capul Bunei Speranţe), şi 2, din alchimie, în sintagma cap-mort, traducerea lat. caput mortuum ‘rămăşiţele din alambic’, cu trimitere la Cantemir („Agiunsem la cuvântul himicilor, adecă la capul mort”). Mai mult, în paragraful etimologic al acestui articol, date fiind diferite sensuri secundare subsumate unora dintre cele notate cu I – V, prezente în construcţii reprezentând calcuri din limba franceză, autorii DA 1940 consideră neologismul şef drept un d u b l e t al lui cap! Într-adevăr, ca efect al faptului că atât rom. cap, cât şi fr. chef sunt descendenţi ai lat. caput (pentru franceză, cf. invocarea unui intermediar din latina populară *capum, -i; TLF), cele mai multe sensuri ale ambelor cuvinte se găsesc în latină, astfel că, în traduceri şi în texte aparţinând limbajului juridico-administrativ din limba franceză începând cu secolul al XVIII-lea, fr. chef a fost echivalat prin cap. Din această perspectivă strict tehnică, dar acceptând şi evidenţa că noi am împrumutat un cuvânt bursă a cărui semantică se regăseşte preponderent în franceză, limbă pentru care raţiunea etimologică a existenţei a două intrări lexicografice nu este fundamentată, sensurile cuprinse astăzi în schemele cuvintelor bursă1 şi bursă2 din dicţionarele limbii române pot fi organizate, în serii paralele, într-un singur articol bursă, după sugestia pe care o găsim deja în LM 1873 (cf. 5.1). 7.3. În sfârşit, pentru a sesiza ceea ce face diferenţa între sensuri de bază ale unuia şi aceluiaşi cuvânt şi cuvinte deosebite, printr-o proiecţie înrudită cu reducerea la absurd, ne referim la posibilitatea de a include într-un articol… atotcuprinzător (!) bursă şi informaţiile cu privire la noţiunea de birjă, adăugând, în primul rând, pentru etimologia cuvântului bursă din limba română şi rusescul биржа, trimitere căreia, în secţiunea privitoare la sensul ‘instituţie financiară’, i-ar corespunde consemnarea folosirii variantei birjă în câteva sintagme, înregistrate în câteva dicţionare, dar care evocă doar indirect instituţia financiară respectivă. Este vorba de droşcă de birjă, la Anton Pann (Povestea vorbii, 1852, după DA 1913), trăsură de birjă, considerată de Scriban 1939 ca utilizată în Moldova, sanie de birjă, la Alecsandri (după Ciorănescu 2001), numind ‘trăsura de piaţă’ (primele două), respectiv, pentru timpul iernii, sania având aceeaşi întrebuinţare, iar legătura cu bursa este dată de faptul că staţia unde aşteptau vehiculele respective se afla în piaţa instituţiei ce poartă numele în discuţie. Pornim de la informaţii furnizate în DA 1913.
62

În acest dicţionar, ca prim sens (arhaic) al cuvântului birjă este înregistrat acela de „piaţa unde aşteaptă trăsurile”, sens ilustrat cu un citat din Pann („Droşca de birjă vine”; vezi şi mai sus), precedat de trimiteri la G.A. Polizu (Vocabular româno-german, Braşov, 1857) şi la Ion Costinescu (Vocabular româno-frances, Bucureşti, 1870). Am putea observa, însă, faptul că interpretarea drept „piaţă” a explicaţiei dată celui de al doilea sens al cuvântului de către Costinescu este numai aproximativă; iată textul din acest dicţionar: „trăsură de preumblat, de călătorit cu plată; localul unde, într-o capitală, stau birjele” – aşadar trimiterea este la un anumit loc, iar acela era, la început, piaţa Bursei, după cum aflăm chiar din paragraful etimologic din DA 1913 al cuvântului birjă: „Din rus. (izvozčičǐja) birža = piaţă unde stau trăsurile (propriu b u r s ă, piaţa bursei…”). În continuare, se face analogia cu termenul fiacre, din limba franceză, însemnând ‘trăsură de piaţă; cupeu’, „după biserica Saint-Fiacre din Paris, înaintea căreia stăteau trăsurile de piaţă” (explicaţii preluate integral, apoi, de Scriban 1939; cf. însă şi CADE 1926-1931, s.v., unde se consemnează faptul că rusescul birža ‘bursă’ a fost preluat în română cu sensul ‘trăsură de piaţă’ „după piaţa Bursei, unde staţionau birjile”. Etimonul rusesc al cuvântului fusese anterior indicat în Raoul de Pontbriant, Dicţiunarul româno-francesu, de…, Bucureşti, Götingen, Paris şi Leipzig, 1862: „birja (биржа, rus.) fiacre, voiture de place”, iar pentru sensul cuvântului respectiv din limba rusă trimitem la Bolocan et alii 1985, s.v., dicţionar în care, pentru биржа, sunt înregistrate următoarele sensuri: 1. ‘bursă’ (instituţia financiară) şi 2. (învechit) ‘staţie de trăsuri’. În sfârşit, pentru a încheia justificarea legăturii indirecte între cuvintele româneşti bursă şi birjă ‘instituţie financiară’, amintim că rusescul биржа este un împrumut din germanul Börse (Vasmer 1964: s.v.; lingvistul german nu exclude, totuşi, sursa „olandeză” – beurs, amintind ipoteza legăturii acestui cuvânt cu numele familiei de negustori Van der Burse, dar consideră puţin probabilă explicarea cuvântului rusesc prin polonezul birża). Vechea legătură semantică între bursă şi birjă este reactualizată recent, lexicografic, pe baza vorbirii locuitorilor din Republica Moldova; în DEI 1999: s.v. birjă, după sensul „trăsură de piaţă”, este înregistrat un al doilea sens, „piaţă”, în legătură cu care trebuia precizat că se referă la piaţa-concept economic, ca ‘spaţiu de cunoaştere a cererii şi a ofertei într-un domeniu’ de vreme ce este urmat de sintagma birja muncii, definită drept „instituţie de stat specializată în evidenţa şi în angajarea forţelor de muncă disponibilizate în urma reducerilor, a concedierilor etc.”. Or, această sintagmă este un semicalc după rusescul биржа труда (iată o descriere a preocupărilor acestei organizaţii, de pe internet, de pe site-ul Биржа Труда и Халтуры: „Описание: Работа, поиск работы, вакансии, резюме, подработка на сайте Биржа Труда и Халтуры”). Introducerea în DEI 1999 a acestei sintagme, cu sensul citat, se explică prin participarea unor lingvişti din Republica Moldova la redactarea dicţionarului în discuţie şi, de altfel, cei care o întrebuinţează sunt cetăţeni ai ţării respective; cităm câteva texte de pe internet: „Spuneţi-mi vă rog dacă te înregistrezi la birja muncii cîţi bani primeşti pe lună dacă nu ai de lucru?”; „nici cei de la birja muncii nu au idee ce reprezintă acestea?”; sau: „şi găseşti acolo [în Londra] la sigur [de lucru], … era un fel de ‘birja muncii’, nu departe de Bromley-by-bow tube station”. O altă formulare: „Birja forţei de muncă” (vezi şi site-urile birja.muncii md; causeni md birja muncii). Încercând o explicaţie în ceea ce priveşte folosirea cuvântului rusesc pentru a numi ‘instituţia financiară’ trebuie să ţinem seama de faptul că, în Bucureşti în special, vizitiii trăsurilor de piaţă, care staţionau în piaţa bursei, erau de origine rusă şi purtau, de altfel, numele de muscali. Aceştia au fost agenţii introducerii în limba română a termenului birjă
63

pentru bursă, specializat, apoi, şi cu alte sensuri. Prezentăm câteva consemnări din dicţionare, s.v. muscal, explicat prin rus. москаль, pol. moscal (sensul al doilea): „birjar (la origine erau cei mai mulţi ruşi)” (CADE 1926-1931: s.v.); „Munt[enia], fam[iliar] birjar” (Scriban 1939). Aceleaşi precizări în DLR 1965-1968, în care apar şi alte sensuri ale cuvântului: „(Munt., ieşit din uz) Birjar (de origine rusă)”, cu citate din Gh. Brăescu şi Ionel Teodoreanu, şi, apoi: „Prin extensie Birjă” (cu numeroase atestări), respectiv „(Argotic) Monedă de douăzeci de lei (reprezentând altădată tariful unei curse cu trăsura)”. 7.4. Evident, prin comparaţie cu legăturile fireşti între bursă ‘pungă’ (cu toate ce ţin de acest concept) şi ‘instituţie financiară’, finalitatea semantică ‘trăsură’ a lui birjă, dar mai ales etimologia directă (rusescul биржа) elimină posibilitatea încorporării lui birjă într-un articol unic bursă în dicţionarele limbii române, căci nu etimologia enciclopedică, ci aceea directă este hotărâtoare pentru acordarea unui statut lexicografic. Dar, în acelaşi timp, dicţionarele limbii române trebuie să înregistreze ca variantă pentru bursă ‘instituţie financiară” forma birjă, indicând sursa rusească a împrumutului din acest limbaj tehnic funcţional. BIBLIOGRAFIE
Bolocan, Gh., Voronţova, Tatiana, Şodolescu-Silvestru, Elena (1985), Dicţionar rus – român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Candrea, I.-Aurel, (1926-1931) Dicţionarul limbii române din trecut şi astăzi, în I.-Aurel Candrea, Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat, „Cartea Românească”, Bucureşti. Ciorănescu, Alexandru (2001), Dicţionarul etimologic al limbii române, ediţie îngrijită şi traducere din limba spaniolă, de Tudora Şandru Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin, Editura SAECULUM I.O., Bucureşti. DA 1913 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române; I/I, Literele A-B, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, Bucureşti. DA 1940 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române, I/II, Litera C, Tipografia ziarului «Universul», Bucureşti. DEI 1999 = Dicţionar enciclopedic ilustrat, Cartier, Chişinău. Devoto, Giacomo, Oli, Gian Carlo (1971), Dizionario della lingua italiana, Le Monier, Firenze. DEX 2009 = Dicţionar explicativ al limbii române, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti. DEXI 2007 = Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române, Editurile „Arc” şi „Gunivas”, Chişinău. Diaconovici = Diaconovich, Corneliu (1898),Enciclopedia română, vol. I, Editura şi tiparul lui W. Kraft în Sibiu. DLR 1965-1968 = [Academia Română], Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul VI, Litera M, Editura Academiei Române, Bucureşti. DLR 1984 = [Academia Română], Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul VIII, partea a 5-a, Litera P (presin – puzzolană), Editura Academiei Române, Bucureşti. DLR 2006 = [Academia Română] Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul I, partea a 4-a, Litera D (deja – deţinere), Editura Academiei Române, Bucureşti. Duden 1969 = Der Große Duden. Wörterbuch und Leitfaden der deutschen Rechtschreibung, VEB Bibliographisches Institut, Leipzig. Golescu, Constantin (Dinicu) (1910), Însemnare a călătoriei mele. Făcută în anul 1824, 1825, 1826. Tipărită din nou şi însoţită de o introducere de Nerva Hodoş, Bibliotecar-Ajutor al Academiei Române, Tipografia „Cooperativa”, Bucureşti. Grimm, Jakob, Grimm, Wilhelm, Deutsches Wörterbuch, după http://germazope.unitrier.de/Projects/WBB/. Larousse 1928 = Larousse du XXe siècle en six volumes, publié sous la direction de Paul Augé, t. I, Librairie Larousse, Paris. Larousse 1993 = Grand Larousse en 10 volumes, tome 2: Balkars / chondrichtyen, Édition Larousse, Paris. Littré 1889 = Dictionnaire de la langue française…, par É. Littré, Librairie Hachette et Cie, Paris. 64

LM 1873 = A.T. Laurian şi I.C. Massim, Dicţionariul limbei romane. După însărcinarea dată de Societatea Academica Romană. Elaborată ca proiect, Noua Tipografie a Laboratorilor Romani, Tomu I (A – H), Bucureşti. LTR 1958 = Lexiconul tehnic român. Elaborare nouă…, vol. III, Bl – Cau, Editura Tehnică, Bucureşti. MDA 2001 = Micul dicţionar academic, vol. I, Literele A – C, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti. Mestica 1942 = Mestica, Enrico Dizionario della lingua italiana, Nona ristampa, Editrice Libraria Italiana, Torino. NDU 2008 = Noul dicţionar universal al limbii române, ediţia a treia, Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău. REW 1924 = Romanisches etymologisches Wörterbuch, von W. Meyer-Lübke, Carl Winter’s Universitätsbuchhandlung, Heidelberg. Robert 1953 = Paul Robert, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, par…, Presses Universitaires de France, vol. I, Casablanca – Paris. Scriban 1939 = August Scriban, Dicţionaru limbii romîneşti, Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”, Iaşi. Seche, Mircea (1966),Schiţă de istorie a lexicografiei române, vol. I, De la origini până la 1880, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Şăineanu, Lazăr (1900), Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române, de…., vol. I, Introducerea, Editura Librăriei Socecŭ & Comp., Bucureşti. TLFi = Le Trésor de la langue française informatisé (http://atilf.atilf.fr/tlf.htm). Ursu, N.A., Ursu, Despina (2006), Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760 – 1860), vol. II, Repertoriu de cuvinte şi forme, Editura Cronica, Iaşi. Vasmer 1964 = Макс Фасмер, Этимологический словарь русского языка, перевод с немецкого и дополнения О.Н. Трубачева, под редакцией и с предисловием проф. Б.А. Ларина, т. I (А-Д), Издательство «Прогресс» Moscova. Zingarelli 1929 = Niccola Zingarelli, Vocabolario della lingua italiana, compilato da…, Nuova edizione (IV) interamente rivedduta, Bieti & Reggiani Editori, Bologna.

RÉSUMÉ
L'EMPRUNT NEOLOGIQUE ROUMAIN BURSA DANS LA PERSPECTIVE DES LANGUES FONCTIONNELLES On propose, dans l’analyse lexicographique des mots polysémantiques, de considérer leur présence dans les « langues fonctionnelles » (E. Coseriu), rapportée aux concepts de « lexique commun », « lexique spécialisé ». L’application consiste en l’examen des raisons étymologiques et sémantiques pour lesquelles il existe, dans les dictionnaires roumains nouveaux, deux entrées pour bursă, parallèlement au traitement lexicographique réservé par les dictionnaires plus récents de langue française et italienne, aux mots bourse et respectivement borsa. La motivation de la présence d’un seul mot,, dans les dictionnaires roumains, est représentée par l’existence de l’étymon français unique bourse pour le mot roumain ayant les sens de base subside et institution financière, à partir du sens originaire du français, aumônière, hérité du latin. L’élément nouveau est de faire la liaison entre bursă et birjă, « institution financière », la deuxième forme empruntée du russe (биржа), mais qui, à la longue a acquis le sens spécial de « coche » parce que, initialement, ces véhicules stationnaient dans la Place de la Bourse, à Bucarest. Mots-clés : mots polysémantiques, étymon, dictionnaires, lexique commun , lexique spécialisé.

65

Cristinel MUNTEANU Universitatea „Constantin Brâncoveanu” Piteşti

PROBLEMA TERMINOLOGIEI ÎN CONCEPŢIA LINGVISTICĂ A LUI EUGENIU COŞERIU
0. Pentru cei care au avut curiozitatea de a urmări impresionanta listă de lucrări publicate [1] a lui Eugeniu Coşeriu (subliniem publicate, întrucât savantul a lăsat în manuscris Arhivei de la Tübingen alte peste 1000 [o mie] de lucrări, în diverse faze de elaborare sau de redactare), devine evident că lingvistul de origine română s-a ocupat cam de toate domeniile ce ţin de ştiinţa limbajului. Din acest punct de vedere, aspiraţia lui R. Jakobson (Linguista sum: linguistici nihil a me alienum puto – parafrazându-l pe Terentius) i se potrivea mai bine lui E. Coşeriu: (aproape) nimic din ceea ce ţine de limbaj sau de lingvistică nu i-a fost străin. 0.1. Aşa se explică faptul că nici chestiunea terminologiei nu i-a scăpat. A tratat-o în mai multe locuri, spaţiul dedicat problemei întinzându-se de la dimensiunea unor note de subsol sau a unor paragrafe (în anumite studii), până la câteva pagini (în Introducción al estudio estructural del léxico [2], în Coseriu 1977: 96-100) sau chiar un articol întreg (Palabras, cosas y términos – 1987). 0.2. La rigoare, trebuie spus că E. Coşeriu se referă la terminologie cel puţin din două motive: 1) pentru a înlătura confuziile cu privire la esenţa limbajului şi 2) pentru a delimita obiectul specific al lingvisticii structurale şi, cu precădere, al semanticii structurale (sau al lexematicii, cum o numeşte el). 0.3. Vom încerca, în cele ce urmează, să prezentăm concepţia lui Eugeniu Coşeriu despre terminologie în general [3], căutând în acelaşi timp să redăm atât exemplele prin care savantul ilustrează ori justifică distincţiile pe care le face, cât şi răspunsurile pe care le dă acelor lingvişti acuzaţi de a nu fi înţeles întotdeauna corect ideile sale. Pe cât posibil, vom plasa respectivele distincţii în contextul lingvisticii sale integrale din dorinţa de a pune în lumină şi remarcabila coerenţă a teoriei de care vorbim. Cuvântul distincţie va apărea frecvent în expunerea noastră, întrucât – după cum repeta neobosit Coşeriu – ştiinţa [4] are nevoie de distincţii: „a cunoaşte înseamnă a distinge” (Benedetto Croce), sau, după cum postula un cărturar medieval (contemporan cu Abelard), Gilbert de la Porrée, „ori de câte ori întâlnim o dificultate raţională, trebuie să facem o distincţie”. Mai mult decât atât, genialul teoretician atrăgea atenţia că a distinge nu înseamnă „a separa”: obiectele se separă, iar noţiunile se disting. Ziua şi noaptea nu se pot separa, deoarece alcătuiesc un continuum, dar pot fi distinse / deosebite. 1. Mai întâi, câteva consideraţii din perspectiva filozofiei limbajului (mai ales) şi a teoriei limbajului, cu scopul de a încadra limbajul tehnico-ştiinţific: 1.1. Limbajul este, în esenţa sa, fără alte determinări ulterioare, logos semantikós (în termenii lui Aristotel), adică expresie cu semnificat (Coşeriu 1968: 46). În această ipostază, el nu cunoaşte distincţia dintre adevăr şi falsitate sau dintre existenţă şi non-existenţă. Aceste distincţii apar abia în uzul ştiinţific al limbajului (logos apophantikós), care se deosebeşte de uzul poetic (logos poietikós) şi de uzul practic (logos pragmatikós) ale limbajului în general (Coşeriu 1987b: 18). Aşadar, limbajul tehnico-ştiinţific reprezintă doar una dintre posibilităţile limbajului.

66

sensul poate fi cu totul altul dacă enunţul respectiv face parte dintr-un silogism. subordonat semnificaţiei: este faptul de a raporta un lucru constatat la o semnificaţie deja dată” (Coşeriu 1999: 12). reprezentând o modalitate (virtuală) a fiinţării. 67 . prin această reţea de posibilităţi de denotare. Coşeriu deosebeşte mai multe tipuri: 1) semnificatul lexical. cf. aplicăm limba faptelor din experienţa concretă. amintim că E. verb. un singur semnificat. «negativ». cf.2. Limbajul nu este o nomenclatură pentru clase de „lucruri” recunoscute dinainte.3. cum ar fi: «singular». care se produce în mod automat când am învăţat limba. adică semnificatul comun cuvintelor dintr-o serie precum: negru. şi sensul poate să coincidă cu semnificatul. «activ». n. de fiecare dată. 5) semnificatul ontic – valoarea existenţială atribuită stării de lucruri desemnate într-un enunţ. (Coseriu 1973: 136-137. După cum semnificatul poate să coincidă cu desemnarea uneori. adjectiv şi adverb – cu subdiviziunile lor posibile. bogăţie. orice terminologie se constituie invers faţă de limbajul originar non-terminologic. Este vorba. Adică ceea ce se întâmplă este exact contrariul de fiecare dată. blancamente). recunoaştem că ceva corespunde unui mod de a fi pentru care avem un nume în limba noastră sau în limba pe care o vorbim.] lucrurile şi stările de lucruri prin semnificatele pe care ni le oferă limba. considerat drept conţinutul semantic propriu şi exclusiv al textului. aşadar. înnegri (în spaniolă. dintr-un poem sau dintrun discurs al vieţii de zi cu zi (Coseriu 1973: 136. blanquear. analizabil de către gramatica limbii. 2000: 245-248]. diacriticon tes ousias – Platon). şi Coşeriu 2000: 245-248). dar în acest caz sensul textului va fi pur „comunicativ”.M. În privinţa conţinutului lingvistic.1. 1. Un enunţ precum Socrate este muritor are. 1. Asupra modului în care reuşim să structurăm şi să gândim lumea cu ajutorul semnificaţiilor / semnificatelor. Înseamnă că. îmbogăţi. Cu referire la semnificat (inclusiv cel gramatical). noi spunem că denotăm [= desemnăm. 3) semnificatul instrumental. «imperativ» etc. trebuie precizat că acesta este determinat de semnificat şi de desemnare.1. analizăm starea de lucruri şi raportăm această stare de lucruri la un semnificat. care corespunde acelui CE al aprehensiunii lumii extralingvistice. ci un fapt secundar. «plural».2. blancura. de pildă: «afirmativ». adică semnificatul morfemelor (fie acestea cuvinte sau nu). C. În schimb. şi Coşeriu 1994: 66-70). Semnificaţia „delimitează substanţa” (cf. adică semnificatul diferit al cuvintelor dintr-o serie precum bogat. din punct de vedere idiomatic.. se poate exemplifica cu o serie – legată de culoarea albă – în care apare şi adverbul: blanco.2.n. În schimb. mergând de la desemnare la semnificaţie şi numind în mod efectiv clase recunoscute dinainte ca atare (ibid. la un conţinut de limbă. Coşeriu s-a pronunţat în mai multe rânduri. 4) semnificatul structural (sau sintactic. semnificaţie (sau semnificat – conţinutul de limbă dat exclusiv de şi prin aceasta) şi sens (conţinutul unui act lingvistic. spre deosebire de română. «pasiv» etc.” (Coşeriu 1994: 85-86).: 13. trebuie făcută distincţia capitală între desemnare (sau denotare – referinţa la realitatea extralingvistică). informativ şi nu artistic. Reproducem şi aici un citat relevant: „Din punctul de vedere al teoriei limbajului şi a vorbirii. în realitate. id. Deci. 2) semnificatul categorial. al unui discurs / text) [Coşeriu 1967: 151. 1968: 46). cf. «interogativ». şi id. În ceea ce priveşte sensul. deşi printr-o operaţie rapidă. negreaţă. de categoriile verbale – substantiv. în sens strict) – semnificatul propriu combinărilor de unităţi lexematice sau categorematice cu morfeme în cadrul propoziţiilor. 1. dar merge dincolo de ele.2. Desemnarea „nu este faptul primar al limbajului.2. ce corespunde acelui CUM al aprehensiunii lumii extralingvistice.

ştiinţa a demonstrat că avem de-a face cu un mamifer (Coşeriu 2004: 56). dar în practică operaţia se dovedeşte destul de anevoioasă. rezistenţa etc. dar depăşeşte limbajul. 4) tehnică liberă şi „discurs repetat”. Coşeriu propune distincţia între «zona» lingvistică şi «mediul» obiectiv: „«Zona» este spaţiul în care se cunoaşte şi se foloseşte un cuvânt ca semn lingvistic. 2. În acest sens.1. Geckeler 1981: 47-55]. obiectul semanticii structurale. 2. şi la o mai bună înţelegere a raportului dintre ştiinţă şi limbaj. În acelaşi timp. şi nu în limba franceză. or. Este necesar să se distingă între: 1) cunoaşterea limbii şi cunoaşterea „lucrurilor”. de aceea vom insista asupra ei. prin intermediul limbii. Limbajul este condiţie necesară pentru ştiinţă. trebuie să încercăm în permanenţă să facem o separare între ceea ce ţine de cunoaşterea „lucrurilor” ca atare şi a opiniilor (adevărate sau false) despre lucruri şi ceea ce ţine de limbaj. se cuvine să ne ferim de a reduce structurarea lingvistică la structurarea «obiectivă» a realului căutând în limbaj trăsături şi limite specifice obiectelor (Coseriu 1966: 95-96).1.” (Coseriu 1966: 100) [8]. Fisch). 68 . ajungând la lucrurile înseşi (Coşeriu 1988: 69-70. Walfisch. întrucât «zona» şi «mediul» lor nu se suprapun în întregime. Bally dădea exemplul cuvântului boeuf care ar evoca „în limba franceză” idei precum forţa. 1967: 142) [5]. Un alt aspect ar fi cel reprezentat de pretinsele asocieri între cuvinte. 2. semnificatul coincide cu desemnarea (Coseriu 1966: 96).1. pe baza unor criterii obiective. material sau imaterial) ca element al unui domeniu al experienţei sau al culturii. implicit. Şi se poate constata că ceea ce delimitează limbajul nu corespunde câteodată unei clase în ştiinţă. în cazul lor. denumirea balenei în germană. Cuvinte precum iglu. despre care vom discuta in extenso mai jos.2.1. există şi alte aspecte legate de cunoaşterea lucrurilor care pot contribui. id. 3) sincronie şi diacronie.1. aceste idei – după cum arată Coşeriu – nu sunt evocate de cuvântul în sine. ci de boul însuşi. germ. întrucât revizuieşte. printre altele. De pildă. Pentru ştiinţă şi tehnică. 5) „arhitectura” şi „structura” limbii (sau limba istorică şi limba funcţională) [Coşeriu 2000: 250. ci în comunitatea franceză (Coseriu 1966: 101 şi Coşeriu 2000: 250-252). trebuie parcurs un drum lung. delimitările făcute de limbaj. 2. ne arată că fiinţa în cauză a fost încadrată iniţial. Prima distincţie dintre cele de mai sus (cunoaşterea limbii şi cunoaşterea „lucrurilor”) prezintă o deosebită importanţă pentru circumscrierea terminologiilor. de fapt. avem nevoie de o serie de distincţii. avem de-a face cu asocieri între lucruri şi asocieri datorate ideilor şi opiniilor despre lucruri. în clasa peştilor (cf. trebuie făcută o deosebire între cunoaşterea cuvintelor şi cunoaşterea lucrurilor. bazată numai pe diferenţe. În cadrul a ceea ce ar putea fi catalogat drept «semnificaţie». În realitate. samovar nu se definesc adecvat decât în relaţie cu «mediile» aferente. când. Ch. Pentru a delimita obiectul specific al lingvisticii structurale (adică locul în care pot fi identificate structurile ca atare [6]) şi. Limbajele tehnico-ştiinţifice corespund tradiţiei care se referă la cunoaşterea lucrurilor înseşi. De exemplu. «mediul» este spaţiul în care se cunoaşte un obiect (natural sau altfel. căci aceasta din urmă se face prin limbaj. În afară de chestiunea propriu-zisă a terminologiilor. Până să ajungem la acea langue a lui Saussure (adică limba funcţională a lui Coşeriu). datorită apropierii dintre funcţia lexicală şi realitatea desemnată prin lexeme. Coşeriu consideră că în teorie această distincţie pare uşor de făcut.3. samurai. vezi şi Coseriu. Anumite cuvinte pot avea rezonanţe stilistice. ca animal (sau ca imagine a sa). cuvintele sunt pur şi simplu «substitute» ale „lucrurilor”. 2) limbaj primar şi metalimbaj. în domeniul lexicologiei [7].

În schimb. ci în funcţie de o anumită relaţie a omului cu el. şi id. care se referă la realitatea însăşi a lucrurilor.: 105).3. Deosebirea se vădeşte mai ales în aceea că opoziţiile terminologice sunt «exclusive». acest lucru nu este necesar. De exemplu.4. Ca atare. dificultatea de a stabili graniţe între fenomenele obiective nu reprezintă o dificultate care să afecteze distincţia dintre conceptele corespondente. 1967: 141-142). limbajul este „arbitrar” şi. atâta timp cât termenul «negativ» (sau 69 . pe câtă vreme opoziţiile lingvistice sunt frecvent «inclusive». agreabil / dezagreabil. adică prin trăsături care aparţin obiectelor reale. Strassenhändler este interpretat în mod normal drept „vânzător ambulant”. la fel ca leul şi tigrul. vreo trăsătură „naturală” a animalului.: 104-105) [9].” (Coseriu 1966: 102). adică în planul aprehensiunii umane (Coseriu 1987a: 182.3. chiar dacă distincţiile sale se întâmplă să coincidă cu delimitările obiective. structurările lingvistice sunt delimitări operate în intuirea realităţii. faptul că nu există limite clare între tinereţe. util / inutil.2.2. cum este cazul matematicii (Coşeriu 1966: 96-97). câinele. la fiecare nivel al clasificării. fiindcă limbajul clasifică realitatea în funcţie de interesele şi atitudinile umane. în acord cu principiul logic al contradicţiei (care impune ca. chiar şi atunci când vorbim de o realitate abstractă sau imaginară. orice termen să fie diferit de toţi ceilalţi). Delimitările tehnico-ştiinţifice sunt delimitări operate în realitatea obiectivă. dintre fenomenele realităţii. reprezintă un «carnivor». pe câtă vreme terminologiile nu se structurează decât parţial (sunt simple «nomenclaturi» enumerative ce corespund delimitărilor din obiecte). şi nu prin criterii «reale» şi prin limitele precise sau imprecise. Nimic mai fals. fiind definite / definibile prin criterii obiective. În cadrul ştiinţelor. de aceea delimitările terminologice sunt foarte precise. neluând în seamă. germ. maturitate şi bătrâneţe sau faptul că ceea ce este «cald» pentru individul A este «rece» pentru individul B) ori imprecizia structurilor „realităţii” ar implica o subiectivitate şi o imprecizie a structurărilor lingvistice. şi nu drept „vânzător de drumuri / străzi”. În schimb. 2. pentru că nu se cunosc persoane ce „vând sau cumpără drumuri”. Cuvintele obişnuite se structurează idiomatic. Modul de structurare al acestora este diferit. prin opoziţiile de semnificat cu care funcţionează în limbă. Pentru ştiinţă. bunăoară. în măsura în care totuşi o fac. există şi alte situaţii în care cunoaşterea lucrurilor şi a ideilor / opiniilor despre ele intervine în funcţionarea lexicului. se consideră în mod eronat că subiectivitatea în aprecierea lucrurilor (de pildă. faptul că nu există limite precise între zi şi noapte (de vreme ce alcătuiesc un continuum) nu înseamnă că noţiunile «zi» şi «noapte» ar fi imprecise – din contră.1. merită menţionată şi maniera în care acest tip de cunoaştere contribuie la interpretarea cuvintelor compuse şi a derivatelor a căror funcţie de desemnare ar putea fi ambiguă (din punctul de vedere al sistemului) ducând la o fixare a semnificatului în planul normei din limbă. 2. cf. distincţiile sunt „motivate” din punct de vedere obiectiv. întrucât „valorile lingvistice sunt valori conceptuale care se definesc prin opoziţiile şi funcţionarea lor. (ibid. Între lexicul obişnuit (comun sau „primar”) şi lexicul terminologic (specializat sau „secundar”) există deosebiri fundamentale. structurarea lor se face în acord cu exigenţele ştiinţelor şi tehnicilor de care aparţin. deşi sistemul limbii germane ar permite o astfel de interpretare (ibid. periculos / nepericulos etc. Cât priveşte relaţia dintre structurările lingvistice şi structurările realităţii obiective. Astfel. Prin urmare (şi observaţia este valabilă şi pentru ştiinţă). clasificările lingvistice se bazează în acest caz pe criterii precum mare / mic (în raport cu omul). Evident. drept criteriu.1. De pildă. însă majoritatea limbilor îl „clasifică” într-un alt mod. 2.

«traducerea» presupune. pentru că.” (ibid. şi altele care sunt. De aceea. «substituirea semnificanţilor». în cadrul ei. „Dar important este să se recunoască faptul că în ceea ce se numeşte «lexicul» unei limbi există ample secţiuni «designative». Literatura. terminologie filozofică generală şi. Aceasta din urmă. Respectivele semnificate aparţin anumitor universuri de discurs şi se definesc în raport cu aceste universuri de discurs (Coseriu 1966: 97-98). în acest caz. posibilităţile limbii greceşti sau ale limbii germane. De exemplu. Majoritatea terminologiilor aparţin limbilor mai degrabă prin semnificant. Se afirmă uneori că Aristotel. Astfel. matematica. masculinul poate include femininul (logodnic + logodnică = logodnici). ar fi interesant să se determine modul în care filozofia utilizează astfel de structuri. dar. Coşeriu înţelege „sistemul universal de semnificaţii căruia îi aparţine un discurs (sau un enunţ) şi care îi determină validitatea şi sensul. însă aparţin tot unei forme de ştiinţă (Coşeriu 2000: 253-254). aşa este. din punctul de vedere al semnificatelor specifice. este destul de dificil de separat terminologicul de lingvisticul propriu-zis (ibid. 1964: 46-50). desigur. deşi. numai că distincţiile în cauză nu sunt distincţii semantice ale limbilor amintite. Dacă se ia.4. în gramatică (văzută ca ştiinţă). structurate. «masculinul» şi «femininul» sunt termeni exclusivi. există posibilitatea ca două clase să interfereze ducând la apariţia unei a treia clase (ca „produs”: «dreptunghi» x «romb» = «pătrat») [Coseriu 1966: 97].. Terminologiile interesează mai ales din perspectiva constituirii semnificanţilor lor (căci. ca «teme» sau «lumi de referinţă» ale vorbirii. Prin univers de discurs. poate observa ulterior în ce măsură structurile semantice deja date în limbi sunt / au fost utilizate de ştiinţă şi tehnică (Coseriu 1966: 100). mitologia. lingvistic. De asemenea. 2. în acelaşi timp. 2. iar reciproca este şi ea valabilă (ibid. totodată. în limbajul obişnuit. semnificatele termenilor ştiinţifici sunt «interidiomatice» (cel puţin virtual).«nemarcat») al unei opoziţii poate încorpora termenul «pozitiv» (sau «marcat»). 2. ele putând fi definite doar în relaţie cu uzul propriu celor trei filozofi: „ceea ce se numeşte «limbajul lui Heidegger» este. în parte. din punct de vedere lexicologic. pentru distincţiile lor filozofice. zi îl poate include pe noapte (adică zi = zi + noapte).: 99). şi nu «transpunerea semnificatelor unei limbi către semnificatele alteia». în parte. în parte. universul empiric. În general. însă nu din punctul de vedere al limbajului: că există un lexic structurat. 2. contribuţii ale lingvisticii la etnografie şi la istoria culturii nelingvistice) [Coseriu 1966: 97. limbă germană. pur şi simplu. Aşadar. terminologie specific heideggeriană. Clasificările populare (de pildă. De regulă. şi un lexic «nomenclator» şi terminologic.: 98). 100]. pe câtă vreme. studiile asupra terminologiei sunt. şi id. cuvintele zi şi noapte pot funcţiona ca fiind contrarii. decât prin semnificat. în ştiinţă este de neconceput ca un termen să fie contrariul celuilalt şi. totuşi. Hegel sau Heidegger au ştiut să întrebuinţeze din plin. să-l înglobeze. 70 . id. şi nu în măsura în care se cunosc limbile. 1987a: 181). constituie «universuri de discurs»” (Coşeriu 1955: 324) [10].6. Terminologia nu face obiectul semanticii structurale (Coseriu 1990: 253.” (Coseriu 1966: 99). Iar în cazul terminologiilor / nomenclaturilor populare. semnificatele termenilor se cunosc în măsura în care se cunosc ştiinţele şi tehnicile cărora le corespund. din zoologia / botanica populară) pot să nu coincidă cu clasificările ştiinţifice. ele fac obiectul lingvisticii numite «externe» – în acest sens. la rigoare.7.5. Un termen ştiinţific poate deveni cuvânt obişnuit. cf. unde singura «structurare» posibilă este enumerarea. Fără îndoială. aceştia se „traduc” uşor în comunităţile care posedă acelaşi grad de dezvoltare a ştiinţelor şi tehnicilor. ştiinţele.

7. Coşeriu.6. de altfel. a se examina cazul unor termeni cum ar fi constituţie. ceea ce înseamnă că graniţele dintre limbajul tehnic şi cel obişnuit nu sunt nicidecum atât de insurmontabile pe cât pretinde teoria. Niederehe a presupus că E. între distincţia conceptelor şi separarea obiectelor. din lingvistică.2. Şi.J. cuvinte romanice din punct de vedere material. adică terminologia referitoare la noţiunile şi instituţiile politice (de pildă. Coşeriu se opreşte la două argumente (false. În acord cu principiul [non]contradicţiei. liberalism etc. 3. în parte. constituţie. în parte – şi întâi de toate – . partid.-2. ba chiar din limbaj (Coseriu 1987a: 175). lăsând la o parte interpretarea greşită pe care Niederehe a dat-o concepţiei sale. termeni precum democraţie. se constată că această terminologie nu prezintă nimic specific lingvistic vorbind: „Problemele sale. altminteri. de pildă. neîncercând să privească problema din interiorul teoriei coşeriene (cum reclamă o exigenţă a cercetării pe care Coşeriu o subsuma principiului deontologic al antidogmatismului). în realitate.” (ibid. 3. eventual.J. Ca şi în cazul altor studii de semantică semnate de Coşeriu [11]. parlament. neînţelegerile izvorăsc şi din aceea că respectivii lingvişti au judecat faptele de pe poziţii teoretice diferite. de vreme ce multe cuvinte trec dintr-o categorie în alta. delimitările trebuie făcute în mod riguros. Coşeriu răspunde obiecţiilor (nefondate) ale unor tineri lingvişti germani. inclusiv atunci când valori uzuale şi valori terminologice sunt exprimate prin aceiaşi semnificanţi (cum este.: 176-178). excluzând din sfera semanticii structurale terminologiile tehnico-ştiinţifice. Or. Rezumăm discuţia aici pentru că cele precizate în respectivul articol întăresc şi. Niederehe susţine că nu există „separare absolută” între cele două tipuri de cuvinte (cele obişnuite şi termenii). adică.1. cazul cuvintelor / termenilor forţă şi rază). reciproca fiind şi ea valabilă. supra 2. le-a exclus în acelaşi timp şi din toată semantica.). Din contră (cf. dar al căror conţinut ideologic – care determină folosirea lor în terminologia politică – provine în mare parte din Anglia. 3. spre deosebire de opoziţiile idiomatice. guvern. socialism. care au dovedit că au dificultăţi în ceea ce priveşte distincţia („în sine atât de clară şi de evidentă”) dintre lexicul „obişnuit” şi terminologiile tehnico-ştiinţifice. tocmai acest lucru „semnifică [faptul] că între cele două tipuri există în orice moment limite reale şi foarte precise. În articolul Palabras. stat. De aceea.4. 3. Coşeriu demonstrase că. H. Al doilea argument fals al lui Niederehe reprezintă o eroare tipică în semantică şi se reduce la confuzia dintre lucrurile desemnate şi semnificate. probleme de semantică lingvistică şi. Făcând confuzie între limitele din cadrul fiinţării (el ser) şi limitele din cadrul devenirii (el devenir) sau. probleme de istorie a lucrurilor şi a ideilor. supra 2. cosas y términos. ca în cazul oricărei alte terminologii. Bossong (1979). clarifică cele expuse mai sus. sunt probleme de lingvistică istorică şi de istorie pur şi simplu. E. regim. nu ar avea niciun sens să se spună (şi nici nu s-ar putea dovedi) că un cuvânt «trece» de la un tip la altul. H.: 176).spre exemplificare. liberalism. revoluţie. lesne se poate vedea că trimiterile lui Niederehe la versiunea germană a studiului Introducción al estudio estructural del léxico sunt trunchiate şi că. Criticile pe care cei doi cercetători i leau adus lui Coşeriu în anii ’70 reies îndeosebi din faptul aceştia au interpretat grăbit şi neatent unele paragrafe coşeriene (dintre cele la care am făcut deja referire) în care savantul stabilea obiectul şi sensul semanticii structurale / lexematicii.1. cazul lexicului „politic”. Coşeriu a susţinut cu totul altceva (cf. fiindcă provin din confuzii conceptuale [12]) cu ajutorul cărora respectivul lingvist a încercat să se opună deosebirii dintre terminologie şi lexic obişnuit (ibid. admite că un termen tehnic se poate converti în cuvânt obişnuit. În orice caz. opoziţiile 71 . „Teoria” coşeriană nu pretinde aşa ceva. Niederehe (1974) şi G.1. mai exact. parlament.” (Coşeriu 1987b: 19).).. politică etc.).1.

După el. chiar în formula ce semnalează acest aspect. că ele derivă dintr-o serie de „equivocaciones y falacias”. ca atare. ori că termenul bază ar semnifica şi „acid” (cum se întâmplă cu zi. au identificat substanţe ce sunt simultan şi acizi şi baze şi trage concluzia că lucrurile „nesocotesc” principiul (logic) al contradicţiei. «noapte» şi «crepuscul» s-ar defini arbitrar şi exact. care n-ar trebui să intervină „ilicit” în construirea limbajului ştiinţific (indicând cum ar trebui să se constituie). următoarele: «crepusculul civil» ţine din momentul asfinţitului până când soarele atinge punctul de 6. «acizi» şi «baze» în acelaşi timp. exemplul este asemănător celui dat de Coşeriu anterior cu privire la clasa ce rezultă. Ei bine. apoi «crepusculul nautic» durează din acest moment până când soarele ajunge la 12o şi. dar cu limite imprecise şi neclare” (ibid.1.terminologice sunt „exclusive” (cf. nemărginindu-se doar la un studiu de filozofie a limbajului (Coşeriu 1967 – unde problema este tratată succint). având „un nucleu clar şi distinct. acid semnifică „acid”. ci doar că substanţele în cauză sunt. ci prin tradiţia utilizării lingvistice (rămânând. postulând că în ştiinţă este de neconceput ca un termen să fie contrariul altuia şi.3. exemplul dat de Bossong este referitor la «zi».). crede că deosebirea ar trebui să se facă pe alt fundament şi cu alte criterii.. autorul menţionat înţelege din aceasta că o anumită substanţă ar trebui să fie ori «acid». în limbajul ştiinţific noţiunile de «zi». „se mulţumeşte” cu concepte mai mult sau mai puţin vagi. să-l înglobeze pe acela. nu de cuvinte. «crepusculul astronomic» ţine de la acest ultim moment până când soarele ajunge la 18o sub linia ideală a orizontului. Deci. şi nicidecum ambele în acelaşi timp şi observă că specialiştii în chimie. Cu scopul de a clarifica sensul delimitărilor terminologice. cum este cazul matematicii (sau al matematicilor – v. pe care le semnalează şi le elimină una câte una (ibid. implicite). iar bază semnifică „bază”. este vorba 72 . ignorând „obiecţiile filologice”.2.: 180-185). nu se pune problema că termenul acid ar semnifica şi „bază”. ori «bază».2. Exemplul furnizat de Bossong nu prezintă nicio dificultate pentru semantica lingvistică (şi s-ar fi convins şi el de aceasta consultând Introducción…). Bossong. 3. şi nu de semantică. În faţa acestor afirmaţii categorice. supra 2. Astfel. încă de la începutul discuţiei. dar adecvată de a constata cum se prezintă acesta. opunându-se tezei lui Coşeriu conform căreia în terminologii semnificaţia coincide cu desemnarea (cf. în exemplul dat de Bossong. pur şi simplu. Coşeriu precizase deja că obiectele „reale” la care acestea se referă pot aparţine unei realităţi abstracte sau imaginare. nu de semnificate”).). ca «produs». stabilindu-se. Celălalt critic. deşi nu respinge distincţia dintre lexicul obişnuit şi lexicul terminologic. În rest. în care delimitările nu se stabilesc prin definiţie. în fine. 3. deosebirea dintre limbajul obişnuit şi terminologia ştiinţifică rezidă în modul în care se fac delimitările. totodată. spre deosebire de limbajul obişnuit în care limitele dintre cele trei noţiuni ar fi imprecise. «noapte» şi «crepuscul». La acestea. pe câtă vreme limbajul uzual. În limbajul ştiinţific conceptele se definesc – afirmă Bossong – arbitrar şi explicit (şi de aceea sunt precise şi neechivoce). ce poate semnifica „zi” + „noapte”). ci să-şi asume sarcina modestă.2. probabil că multe dintre erorile şi confuziile sale ar fi putut fi prevenite. G. Coşeriu răspunde că aici avem de-a face cu fapte ale chimiei şi nu ale semanticii ori ale logicii (fiind vorba „de lucruri.3. încercând să-l lumineze prin referire la ceea ce are obiectiv. Bossong trece cu „obrăznicie” („alegre petulancia juvenil”) la criticarea lingvisticii.: 179). bunăoară. Încântat de exemplul oferit. În schimb.. Coşeriu avertizează. de substanţe.). (Coseriu 1966). Dacă Bossung ar fi citit (ca Niederehe) şi Introducción. din intersecţia altor clase (fiecare cu proprietăţile sale exclusive): dreptunghiurile care sunt concomitent şi romburi constituie clasa «pătratelor» – şi acesta este un fapt de geometrie. supra 2. Întâmplător.5o sub linia orizontului. supra 1. or.

dacă ar fi un criteriu valid. totuşi. expression. şi «delimitare intuitivă». 4. De pildă.-1. În consecinţă. sentence. de obicei. 3. supra 1. lingvistul „nu trebuie să confunde dificultăţile pe care el. în timp ce termenul parole din lingvistica saussuriană este definit de lingvistica respectivă printr-o delimitare operată în lucrurile înseşi şi renunţând la opoziţiile în care acest cuvânt funcţionează în franceză. o condiţie necesară.2. Criteriul definiţiei nu este nici valid şi nici aplicabil pentru delimitarea terminologiei ştiinţifice: în ştiinţe există mulţi termeni nedefiniţi (deşi sunt definibili cu criterii obiective). De aceea.2.5. Mai ales că se fac unele confuzii în continuare sau se prezintă drept descoperiri recente ceea ce de mult s-a descoperit. în acest caz.2.: 184).) unde. un interes sporit pentru cercetarea terminologiilor şi/sau a limbajelor specializate. Coşeriu face iarăşi precizările de rigoare. cele care sunt definite sunt clasele de obiecte cărora li se aplică semnificanţi determinaţi.3. Aşa-zisele limite «neclare» (sau «tulburi» . discours. dar insuficientă. le poate avea încercând să delimiteze un semnificat ca fapt obiectiv. Mai mult decât atât. În contextul în care în lingvistica românească – dar şi în cea mondială – se constată. propos. ni se pare benefic (şi chiar o obligaţie) să prezentăm / să reamintim ideile lui Eugeniu Coşeriu pe această temă. în planul metalingvistic. atunci el nu s-ar putea aplica „sincronic”. se ştie (şi nu necesită demonstraţie) că uzul lingvistic nu defineşte semnificatele cuvintelor obişnuite. borrosos) despre care vorbeşte Bossong nu sunt limite între semnificatele «zi» şi «noapte» (perfect clare şi delimitabile ca atare). Coşeriu reaminteşte că „termenii se definesc în relaţie cu «lucrurile» desemnate. Dacă semnificatele ar fi „neclare”.în sp. ar însemna că vorbitorii nu ştiu ce vor să zică prin intermediul cuvintelor pe care le folosesc. referitor la semnificatul pe care îl cunosc intuitiv vorbitorii (şi pe care îl cunoaşte şi el însuşi ca vorbitor).1. în ultimul timp.: 181). Exemplul lui Bossong este doar un exemplu de cum se definesc termenii (atunci când se definesc). 3. devise. ci între zi şi noapte ca lucruri reale. în timp ce semnificatele de limbă sunt definite de semantica structurală prin opoziţiile în care funcţionează în limba corespondentă” (ibid. langage etc.). 3.2.2. pentru că şi în limbajul obişnuit există delimitări tot atât de exacte din punct de vedere obiectiv ca şi cele ale terminologiilor tehnico-ştiinţifice (vezi numele părţilor corpului omenesc sau ale unor specii de animale pe care ştiinţele la adoptă tacit şi le întrebuinţează ca termeni fără să le mai definească). Procedeul constă într-un fel de convenţie (cel puţin implicită) de tipul: „Vom numi lucrul astfel delimitat cu termenul x”. 3. Precizia valorilor terminologice este..3. întrucât „pentru a atribui o noţiune terminologiei ştiinţifice.4. În răspunsul său. Altminteri. terminologică. boniment. după cum pretinde lingvistul vizat.de nişte delimitări făcute de astronomie.” (ibid. primară din punct de vedere lingvistic – ceea ce vădeşte o confuzie de planuri: între cel al lucrurilor desemnate şi cel al semnificatelor. că ideea creării terminologiei prin definiţie şi convenţie provine din faptul că. nemaivorbind de faptul că există numeroşi termeni în afara ştiinţei în sens strict (în mediul relaţiilor economice. aceştia nu se definesc sau se definesc parţial şi ocazional. semnificatul lui parole din franceză este definit de semantica structurală a francezei prin raportare la cuvinte precum: mot. Subliniem. dar nu este cazul să le reluăm aici (cf. ar trebui ştiut când şi cum (măcar cum) a fost definită”. nemaivorbind de faptul că 73 . şi nu noţiunile deja date ca semnificate în limbaj. şi nu de cum se înţeleg termenii sau noţiunea însăşi de «termen» (cum crede el). în schimb. adică tocmai de o disciplină matematică (cele trei tipuri de «crepuscul» amintite fiind obiecte matematice). Eroarea fundamentală a lui Bossong (de care se leagă şi celelalte) decurge din interpretarea pe care o dă noţiunilor de «delimitare obiectivă». în tehnicile industriale etc.

coseriu. Există o gândire prelingvistică pentru care nu e nevoie de cuvânt. [2] Versiunea originară. unde «faptele» create nu sunt determinate de cauze. cf. Obiectele culturale. Introducând în discuţie şi distincţia lui Kant (intuită. 115-119. finalitatea Iliadei este Iliada însăşi” (Coşeriu 2000: 50-51). ajung să coincidă cu ceea ce numim noţiuni sau concepte. La întrebarea privitoare la esenţa unei clase (adică la esenţa lucrurilor ce corespund unei noţiuni). vezi articolul nostru. O gravă eroare a pozitiviştilor (ce persistă. la quid-ul quid-ului” (Coşeriu 1994: 8). ştiinţele naturale. plecând de la întrebările pe care acestea le pun cu privire la esenţa (sau acel quid) a(l) lucrurilor şi a(l) fiinţelor. reprezintă o «lege naturală» sau o lege de necesitate empirică. publicată în 1966. situată la un alt nivel. ale activităţii spiritului. nr. astfel. adică adecvarea la obiectul corespunzător. Este vorba despre filozofie sau ştiinţa universalului. ale activităţii creatoare înseşi” (Coşeriu 1994: 8. şi care conduce şi la raţiuni practice. şi de Vico) dintre „necesitate” şi „libertate”. şi apoi există o gândire post-lingvistică. care iau o anumită substanţă pentru a fi concretizate în lume. [4] Fructificând reflecţiile unor filozofi (precum Aristotel. Perspectiva lui Eugeniu Coşeriu. datează din 1964. răspunde întotdeauna (justificat şi complet) istoria. coincid cu finalitatea lor. [5] În acest sens. p. 3. naturale şi culturale]: „1. asemenea limbajului. redactată în franceză. arta. De pildă. în acord cu realitatea limbajului în ansamblul său. Coşeriu precizează foarte limpede: „Obiectele naturale aparţin lumii «necesităţii» care e guvernată de «cauze» ce produc anumite «efecte» şi unde. forme în conştiinţă (au existenţă internă). căci ea este ştiinţa individualului. şi astăzi) a fost aceea de a identifica obiectele culturii cu cele ale naturii. NOTE [1] Aflată la îndemâna oricui. astfel de forme sunt limbajul. religia şi alte produse ale activităţii culturale. ştiinţele matematice. 2. sau gândirea raţională. filozofia limbajului încearcă să delimiteze limbajul faţă de alte tipuri de obiecte care prezintă anumite trăsături comune cu cele ale acestuia. substanţa fiind aceea care ia o formă. într-o atare situaţie. există şi o altă ştiinţă. în anumite condiţii. anterior. este interesantă clasificarea gândirii pe care o face Coşeriu prin raportare la limbaj: „Gândirea se găseşte înainte. o gândire care se prezintă prin reprezentări. constatarea a ceea ce se întâmplă în mod regulat. Structure lexicale et enseignement du vocabulaire. la întrebarea referitoare la esenţa individului. ca o anumită materie cristalizată într-un anumit fel. ca să poată deveni intersubiective. Dewey). aparţin lumii specific umane a libertăţii – activităţilor şi creaţiilor libere ale omului – . în primul rând. Coşeriu face o clasificare a ştiinţelor. anul XX. prin urmare.: 9). Or. întrucât condiţia de bază a activităţii ştiinţifice este tocmai «obiectivitatea». care nu este posibilă fără limbaj” (ibid.de. care poate întrebuinţa şi întrebuinţează limbajul ca instrument. 2010. cum ar fi: „arta. aplicând metode specifice ştiinţelor naturii celor ale culturii. pe alocuri. 2) clasificase obiectele în matematice. în acelaşi timp şi după limbaj. în acest stadiu. răspunsurile sunt oferite de ştiinţele generalului. adică în mod ireal. II. [3] Pentru o expunere sumară a concepţiei coşeriene privind acest subiect. activitatea practică. Teze despre problema terminologiei. Mergând în profunzime. cu obiecte care ni se prezintă mai întâi ca o substanţă determinată. o gândire în care ne întoarcem la 74 . fără cuvinte. care se ocupă cu obiectele exterioare omului şi cu omul (considerat ca obiect exterior). care se prezintă ca expresivitate. care ne conduce la primele principii ale fiecărui mod de a fi. ci se produc în vederea unei finalităţi şi. vezi www. E. în schimb. Chişinău. în „Limba română”. Vico şi J. […] Există apoi gândirea lingvistică.cercetarea aspectelor particulare ale limbajului ar trebui să se facă pornind de la o teorie coerentă şi unitară. Aristotel (în Physica. şi Coşeriu 2000: 49-50). Astfel. ştiinţe[le] culturii sau ştiinţe[le] umaniste. care se ocupă cu obiectele şi relaţiile pur formale. abordările nu mai pot avea un caracter ştiinţific. în funcţie de obiectul pe care îl cercetează [pornind de la configurarea raportului dintre formă (morphé) şi materie / substanţă (hýle). care sunt de trei tipuri. G. la rubrica Publikationen. această gândire prin semnificaţii care sunt universale şi care. 1-2. „o ştiinţă care îşi pune întrebări cu privire la esenţa esenţei. ca realizări obţinute – dacă nu este vorba de «instrumente» care au şi o finalitate exterioară – . care se ocupă cu obiectele create liber de om şi care sunt.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Coşeriu. Coşeriu. rezultă patru puncte de vedere şi. [10] E. Traducerea unor paragrafe din versiunile spaniole ne aparţine. Para una semántica dicrónica estructural. precum şi cele «ideologice» sunt aplicaţii lexicografice ale acestei discipline. plecând de la cele două planuri ale limbii (al expresiei şi al conţinutului) şi relaţiile lor reciproce (v. potrivit căruia mai degrabă reiese adevărul din eroare. Coseriu. Dicţionarele de «imagini». Coşeriu. se pot menţiona dicţionarele de sinonime şi cele de antonime. într-o tratare amplă. Astfel. în consecinţă. ne simţim obligaţi să redăm măcar o caracterizare a celui privind ştiinţa: la rigoare. cu o serie de precizări. Spaţiul nu ne permite să facem aici o prezentare a acestora. o serie de erori de interpretare ale unor lingvişti cu privire la semantica sa structurală. p. în Coseriu 1977: 87-142. c) universul fanteziei (şi. ce pot fi studiate atât sincronic. Dicţionarele de rime şi dicţionarele inverse sunt aplicaţii lexicografice ale acestei discipline. Eugenio (1966). b) universul ştiinţei (şi al tehnicii ştiinţific fundamentate). Coşeriu precizează aici: „În acest sens. 287-329. cu unele corecţii. aici se plasează lexematica. adică lăsând lucrurile să apară în lumina lor. în acord cu cele patru moduri fundamentale ale cunoaşterii umane: „a) universul experienţei comune. ce se supune unui criteriu ideal unic: acela de „a spune lucrurile aşa cum sunt” (Platon). Eugenio (1964). o clasificare a lui L. în cele din urmă. patru moduri de a pune problemele şi. [11] Vezi. cât şi diacronic. [7] În ceea ce priveşte disciplinele lexicologice. asupra conceptului de «univers de discurs» (vezi Coseriu 2003: 72-79). Dar această subiectivitate lingvistic «obiectivă» nu trebuie confundată cu aprecierea subiectivă (individuală sau tradiţională) «nelexematizată» (sau «negramaticalizată»). Determinare şi cadru.: 74). şi d) universul credinţei. Eugeniu (1955). şi al artei). La nivel structural sistematic. Coşeriu să mai menţioneze numele celor vizaţi. Introducción al estudio estructural del léxico. după mai bine de patruzeci de ani. «subiectivitatea» este componentă a limbajului şi este un fapt obiectiv din punct de vedere lingvistic. Şi o precizare importantă: onomasiologia are în vedere semnificanţii ce corespund unui anumit semnificat. 3) semasiologia (identificată adesea cu «semantica») – ce se ocupă de relaţia dintre cele două planuri pornind de la expresie (c). [12] E. [6] Structura este definită de E. vezi Coşeriu 1955: 314-329. Weisgerber. ştiinţa constituie un singur univers de discurs (chiar dacă diferenţiat intern în funcţie de diferitele ştiinţe). în acest sens. Coseriu. în Coşeriu. adică relaţiile între semnificatele lexicale (b). Totuşi.” (Coseriu 1966: 105). în Coseriu 1977: 11-86. deosebind. încredinţat că o confuzie este mai gravă decât o eroare. indiferent de subiectul empiric care le observă sau le interpretează. Coşeriu drept „forma relaţiilor interne”. bunăoară. decât din confuzie (Citius emergit veritas ex errore quam ex confusione. 4) onomasiologia – ce ia în consideraţie relaţia dintre cele două planuri pornind de la conţinut (d). Teoria limbajului şi lingvistica generală. în Coşeriu 2009: 135-160. articolul Defensa de la lexemática (Coseriu 1995) în care sunt trecute în revistă. deci. Coşeriu revine. [9] À propos de subiectivitate. 2) o lexicologie a conţinutului – ce ia în consideraţie planul conţinutului. 75 .” (ibid. întrucât este vorba întotdeauna de organizarea lingvistică a experienţei şi nu a lucrului ca atare (vezi Coseriu 1964: 46-50). Două probleme ale unei lingvistici a vorbirii. Coşeriu acceptă. aminteşte în unele lucrări un principiu al lui Francis Bacon. şi nu unui «lucru» (cum se spune frecvent). Eugeniu (1967).lucrurile deja delimitate prin limbaj şi le analizăm ca atare şi creăm atunci un limbaj tehnic. tot atâtea discipline lexicologice: 1) o lexicologie a expresiei – preocupată de planul expresiei ca atare. Limbajul şi înţelegerea existenţială a omului actual. adică de relaţiile dintre semnificanţi (a). întrucât corespunde unui mod unic de a cunoaşte. în Novum Organum). prin urmare. Ca aplicaţii lexicografice. schema de mai jos). Bucureşti: Editura Enciclopedică. doar patru universuri de discurs. fără ca E. Eugeniu (2004).” (Coşeriu 2004: 104). [8] Pentru precizări suplimentare privind teoria şi tipologia cadrelor.

Geckeler. în Coşeriu 2009: 53-72. Eugeniu (2009). Eugenio (1973). Semántica estructural y semántica cognitiva. quelques fois. linguistique intégrale. Eugenio (1990). Coşeriu. p. Eugeniu (1996). p. 128-147. Coseriu. Madrid: Editorial Gredos. p. Universidad de La Laguna. p. Defensa de la lexemática. Prelegeri şi seminarii la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. MOTS. Semántica y gramática. în “Jornadas de Filología” [Homenaje al Prof.Coşeriu. Iaşi. Coşeriu. On présente aussi ses réponses pour les linguistes qui. t. Eugeniu (1999). Barcelona. universales. Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Române. Coseriu. teorie a limbii şi lingvistică generală. Coseriu. 113-124. Ces distinctions seront placées dans le contexte de sa linguistique intégrale à l’ intention de révéler la remarquable cohérence de sa théorie. 1992-1993. hrsg. Santa Cruz de Tenerife. Eugenio. Coşeriu. Lo acertado y lo erróneo en las discusiones acerca de la semántica estructural en España. p. Coseriu Eugenio (1987a). Identitatea limbii şi literaturii române în perspectiva globalizării (editat de Ofelia Ichim & Florin-Teodor Olariu). Tübingen. XXXIII. Coşeriu. Limbajul între physei şi thesei. Chişinău: Editura Arc. Coseriu. în vol. Tübingen: Gunter Narr Verlag. Lingvistică. Eugeniu (1988). Prelegeri şi conferinţe (1992-1993). Lingvistica integrală (interviu cu Eugeniu Coşeriu realizat de Nicolae Saramandu). Eugenio (1987). 2002. Eugeniu (2000). Coşeriu. Eugenio (1955). Le but de cet article est de présenter la conception de Eugeniu Coseriu sur la terminologie en général et aussi d’ essayer d’ offrir des exemples que le chercheur peut utiliser pour illustrer ou justifier les dintinctions qu’ il saisit. ont détourné le sens de ses idées. semántica. Seria A. în Coseriu. 239-282. Thematische Festschrift aus Anlaß des 60. 61-83. sémantique structurale/lexématique. Horst (1981). 1987. Palabras. cosas y términos. Lenguaje y discurso. LE SUJET DE LA TERMINOLOGIE DANS LA CONCEPTION LINGUISTIQUE DE EUGENIO COSERIU 76 . Coşeriu. Loureda Lamas. supliment al publicaţiei „Anuar de lingvistică şi istorie literară”. Eugen (1994). sciences. Coşeriu. Studii de filozofie a limbajului. La plegaria como texto [2000/2003]. Coseriu. Óscar (2006). Omul şi limbajul său. Limbaj şi politică. revisada). Eugenio Coseriu s’ intéresse à la terminologie pour au moins deux raisons: 1) pour éliminerles confusions par rapport à l’essence de la langue et 2) pour établir le sujet spécifique de la linguistique structurale. Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”.CLÉS : Coseriu. RÉZUMÉ Dans la linguistique roumaine –ainsi que partout dans le monde – la recherche dans le domaine de la terminologie et/ou les langages spécialisés a suscité l’ intérêt des chercheurs. Eugenio (2003). Orationis fundamenta. Omul şi limbajul său. în Coşeriu 2009: 36-52. Sibiu: Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. Hoinkes. Lecţii de lingvistică generală. surtout celle de la sémantique structurale (la lexématique). Pamplona: EUNSA. Coşeriu. 175-185. Trends in Structural Semantics. Eugeniu (1987b). în Panorama der lexikalischen Semantik. Geburtstags von Horst Geckeler. Eugenio (1977). Estudios de lingüística funcional (segunda edición. 17-40. von U. în Coşeriu 2009: 9-13. Eugenio. L’ étude des aspects particuliers d‘une langue devraient avoir à la base une théorie cohérente et unitaire en accord avec la réalité de la langue en général. Francisco Marsá]. Coseriu. p. Eugeniu (1968). Madrid: Editorial Gredos. C’ est une nécessité et notre devoir en même temps de reprendre les idées de Eugenio Coseriu parce qu’ on a la tendence de créer des confusions à ce sujet et parce que ce qu’ on a déjà découvert est presenté comme le résultat des recherches récentes. Gramática. în Eugenio Coseriu. terminologie. I. Principios de semántica estructural. „Estudios lingüísticos”. Zece teze despre esenţa limbajului şi a semnificaţiei. Iaşi: Editura Trinitas. în In memoriam Inmaculada Corrales. Eugenio (2004).

Dacă definiţiile ştiinţifice (terminografice) sunt specifice dicţionarelor specializate şi numai izolat dicţionarelor generale. v. terminologia actuală adoptă şi o abordare condiţionată de importanţa „democratizării cunoaşterii” sau a „laicizării ştiinţelor” în societăţile actuale. Din altă perspectivă. Se ajunge astfel la un alt aspect al importanţei definiţiilor termenilor numit definiţii alternative (v. definiţiile preştiinţifice sau uzuale ar trebui să fie formula preferenţială în dicţionarele generale. Prin definiţii alternative se admite că un termen poate avea mai multe definiţii.Bidu-Vrănceanu 2007: 57). Utilizarea unor termeni specializaţi de către profani impune definiţii mai accesibile. necesar pentru impunerea unor termeni şi susţin această idee cu soluţii diferite. unde se indică precis necesitatea relaţiei dintre definiţie şi un anumit domeniu pentru a asigura monoconceptualitatea. Primul (1) dintre ele este reprezentat de difuzarea termenilor prin dicţionare generale în care definiţia să prezinte diferenţe faţă de cea din dicţionarele specializate. codurile ştiinţifice. Se delimitează terminologia „externă” (v. Definiţiile alternative înseamnă. A. definiţii oferite de dicţionarele generale.Bidu-Vrănceanu 2007: 20-23).Bidu-Vrănceanu 2007: 23-31) care interpretează dinamic sensul terminologic extins dincolo de domeniul strict al specialiştilor. definiţia este unul dintre elementele determinante în triunghiul terminologic (v.Bidu-Vrănceanu 2007: 31-34).BiduVrănceanu 2000: 19. Pentru anumiţi termeni specializaţi. monoreferenţialitatea şi monosemantismul termenului. fie şi parţial. Se condiţionează astfel o interpretare dinamică a sensului specializat în funcţie de tipul de text (sau de 77 . O definiţie de acest fel presupune un grad superior de specializare. cu grade de specializare diferite şi cu decodări dependente de utilizatorul termenului. A.Elena MUSEANU Universitatea Româno – Americană.E. indicat de necesitatea includerii şi raportării la alţi termeni specializaţi. (v. acceptarea unor definiţii ştiinţifice alături de altele preştiinţifice sau uzuale. 2007: 62-71). În analiza de faţă interesează definiţiile alternative aşa cum apar în dicţionarele generale (fără compararea explicită a definiţiilor lexicografice cu cele terminografice. simultan în dicţionarele generale şi uneori în textele adresate unui public mai larg interesat de probleme economice. A. de interes pentru utilizarea termenilor dincolo de un domeniu strict specializat. A. aceste definiţii sunt înregistrate paralel. Relaţia dintre diferitele tipuri de definiţii este condiţionată de mai multe aspecte. Numeroşi specialişti consideră că rolul definiţiilor în terminologie este un factor important. 72. A. Atunci când definiţia lexicografică se suprapune celei terminografice se poate aprecia că este o definiţie ştiinţifică. v. Din perspectiva terminologiei în sens strict (sau a terminologiei „interne”. gradul de specializare ştiinţifică este proporţional mai mare după cum numărul termenilor specializaţi la care se face apel în definiţie este mai mare. Definiţiile de acest tip nu sunt de preferat în dicţionarele generale când codul terminologic este închis şi se apelează la acest tip numai atunci când termenii nu pot fi definiţi în alt fel. Bucureşti DEFINIŢII ALTERNATIVE ALE TERMENILOR ECONOMICI 0. Al doilea aspect (2) de care trebuie ţinut seama în definirea termenilor este la fel de important şi se referă la actualizarea termenilor specializaţi în texte.Museanu 2009:93-98) ca posibilitate de interpretare a termenilor economici prezenţi în alte tipuri de comunicare decât cea strict specializată. capabile să deschidă . deci.

fiind necesară respectarea „nodului dur” sau a mediei semantice fără de care nu se poate face identificarea termenului respectiv. În toate aceste cazuri.Bejoint-Ph. TAXĂ. F. 2000: 19.BiduVrănceanu 2007: 40).BiduVrănceanu 1989: 417.Thoiron. au caracter mixt (combinând părţi ştiinţifice cu informaţii preştiinţifice sau dând alternativ două definiţii) şi 3. 1993: 47-63. cât şi a dicţionarelor. DUMPING. mai dificilă. Vom aprecia caracterul ştiinţific în funcţie de cele două criterii propuse anterior: a) coincidenţa dintre definiţiile lexicografice şi cele terminografice. 2007: 104-105). Din această ultimă perspectivă. de multe ori. În felul acesta problema definiţiilor alternative trebuie corelată cu relaţia dicţionar / texte şi contexte sau cu definirea paradigmatică şi sintagmatică a unui termen. CREDIT. Extinderea nivelului de utilizare a termenilor economici dincolo de domeniul strict al specialistului este evidentă în româna actuală. după cum sunt: 1.Bidu-Vrănceanu 1993: 58-59. condiţie pe care o îndeplineşte parţial terminologia economică prin termeni de interes larg precum BUGET.Bidu-Vrănceanu 2007: 64). sunt numai uzuale. 78 .a. ştiinţifice (reproduc definiţiile terminografice). I. şi b) (oarecum implicit) numărul termenilor specializaţi din definiţia lexicografică. determinând un interes larg şi o frecvenţă mare a unor termeni în diverse tipuri de comunicare. de exemplu. definiţia lexicografică coincide cu cea terminografică. Adoptarea conceptului de definiţii alternative obligă însă la respectarea principiului că definiţia unui termen specializat are un prag dincolo de care nu se poate coborî (în toate tipurile de definiţii). AFACERE ş. Astfel. Necesitatea unei definiţii lexicografice decodabile va fi susţinută de atestările din presa cu specializare medie sau de largă circulaţie şi de rolul mijloacelor lingvistice în facilitarea interpretării riguroase. 2007: 63) şi prezintă interes teoretic şi aplicativ variabil în funcţie de fiecare terminologie în parte. DEFICIT. definiţii numite preştiinţifice . la 1 pentru TAXĂ sau 3 pentru DUMPING). care se adresează unui public larg şi eterogen ar trebui să prefere definiţii decodabile cel puţin parţial. Definiţiile alternative ating un aspect important pentru terminologiile actuale a căror interpretare este mai complexă şi pentru care delimitarea dintre termen şi cuvânt este. Un alt aspect (3) de interes în definirea termenilor priveşte posibilităţile de decodare a lor riguroasă în funcţie de calitatea de specialist sau de profan a utilizatorului. pentru care se impune o utilizare adecvată. A.Gaudin. relaţie bazată atât pe analiza textelor. Mai mulţi termeni economici au aceeaşi definiţie în dicţionarele generale şi în cele specializate: REDEVENŢĂ. (număr variabil de la zero pentru REDEVENŢĂ. Toate aceste aspecte au fost identificate prin analiza terminologiilor româneşti (v. dar semnalate izolat şi pentru alte limbi (H. 72.discurs) în care apare termenul şi de contextele lingvistice caracteristice. A. 1. 2. Este cazul terminologiilor cu difuzare largă. (v. raportarea la aceştia blocând decodarea sau determinând o interpretare superficială a sensului specializat. În cele ce urmează vom analiza câteva exemple ilustrative pentru fiecare situaţie. 2004: 255. aspecte precizate treptat în descrierea terminologiilor româneşti (v. DEXI) se pot caracteriza în mai multe feluri. Analiza termenilor din această perspectivă determină o interpretare dinamică a definiţiilor lor într-o relaţie de „du-te vino” între terminologizare şi lexicalizare (v. S-a constatat că definiţiile termenilor economici în dicţionarele generale (DEX. A. dicţionarele generale.Meyer-K. A.Mackintosh). iar caracterul specializat al definiţiilor acestor termeni depinde şi de numărul de termeni economici utilizaţi în definiţie. O definiţie uzuală care neglijează această condiţie nu este convenabilă. Toate aceste aspecte de interes actual în cercetarea terminologică pot fi ilustrate convingător de analiza definiţiilor termenilor economici.

În definiţia din DEX a termenului DUMPING apar trei termeni economici care implică relaţii interconceptuale şi cresc gradul de specializare al definiţiei (care rămâne totuşi parţial decodabilă): ”vânzare a mărfurilor pe piaţa externă ”+ „cu scopul de a înlătura concurenţa şi a acapara piaţa”. dar este.) (sau de o instituţie publică) + „pentru servicii efectuate de instituţii publice”. deoarece contextele în care apare combină termeni specializaţi şi cuvinte ale limbii comune. unele date în termeni economici (subl.. Actualizările termenului TITLU (TITLURI) în presa economică cu specializare medie sau inferioară reflectă o definiţie preştiinţifică. 2007/ 131. folosit pentru a justifica taxele ANTI-DUMPING pe baza unui raţionament antimonopolist” (Capital 2007/239).n.. obiectul lor şi formele de profit. Toate aceste sintagme au statut de hiponime economice. În ambele definiţii exemplificate.REDEVENŢĂ este definit ca „sumă de bani” + „de dat” + „de către o persoană fizică sau juridică” + „ altei persoane fizice sau juridice” + ”plătită la date scadente” + ”rezultat al unui contract”. generatoare . cotaţia medie a acţiunilor EPT a crescut ”. 79 . decodarea nu este blocată de prezenţa termenilor specializaţi. TITLU la purtător. iar definiţiile lor sunt ştiinţifice pentru că se raportează la alţi termeni specializaţi din domeniu privind hiperonimul). componenta privind o formă de „câştig”: „Cel mai mare câştig lunar a fost adus vineri de TITLURILE producătorului de motoare. interpretare complicată şi de existenţa unor sinonimii cum ar fi cea dintre TITLURILE de stat şi BONURI de TEZAUR sau TITLURI de CREANŢĂ şi OBLIGAŢIUNI. Sensul specializat este condiţionat de apartenenţa la sintagme fixe şi este definit similar în dicţionarele generale. clasarea se face printr-un element mediu: sumă de bani. În definiţia termenului TAXĂ apare un singur termen specializat (subliniat de noi): „sumă de bani” + ”de dat” + ”de către o persoană fizică sau juridică” + ”percepută de bugetul statului (subl. Specializarea superioară a termenului DUMPING este reflectată şi de actualizările din presa economică de circulaţie largă: apar distincţii hiponimice: DUMPING de lungă durată / DUMPING pe termen scurt sau chiar contexte cu determinări complexe şi complicate: „DUMPING neloial. E drept. Bursa.). Metalimbajul este accesibil şi la nivelul detaliilor descriptive diferenţiatoare. electrice . TITLU de rentă. Pentru termenul ACREDITIV. în acelaşi timp. altele în cuvinte uzuale: „(suma de bani) special rezervată de un cumpărător (subl. şi în cele economice: TITLU de proprietate. DEX-ul dă o definiţie care poate fi considerată ştiinţifică. TITLU de stat.. Interpretarea precisă şi plasarea riguroasă într-o ierarhie conceptuală a acestei paradigme este greu de făcut de către nespecialist chiar pe baza definiţiilor ştiinţifice din dicţionarele generale. TITLU este un termen economic şi un cuvânt al limbii comune (unde are mai multe sensuri. accesibilă. detalii specializate care precizează tipul tranzacţiilor financiare. la fel de frecvente). Caracterul specializat al definiţiei este indicat de numărul crescut de termeni economici la care se face raportarea şi care determină o codificare superioară şi o decodare parţială pentru profanii interesaţi de acest termen dacă încearcă să-l explice cu ajutorul definiţiilor din dicţionarele generale.n. de asemenea.. intervin.) din contul său sau la o bancă ce deserveşte un furnizor în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor în condiţiile stabilite înainte prin contract”. TITLU de valoare. sintagmă care respectă ierarhia conceptuală din ştiinţele economice.n. Respectarea celor două criterii propuse pentru calificarea ca ştiinţifică a definiţiei (coincidenţa dintre definiţia lexicografică şi cea terminografică şi numărul mare al termenilor specializaţi din definiţie la care nu se poate renunţa) se verifică în cazul sintagmelor specializate în care intră TITLU ca termen economic.

funcţional – concretă are valoare distinctivă pentru ne-specialist: „scăderea puterii de cumpărare a banilor” (INFLAŢIE) şi. 2007/ 87. Este cazul termenilor INFLAŢIE / DEFLAŢIE care au o clasare foarte generală. Cele mai lichide TITLURI intră primele în vizorul administratorilor de fonduri”. certificate de depozit şi TITLURI de STAT pe termen scurt”. mai mult sau mai puţin independente de definiţiile termenilor respectivi din dicţionarele generale. 2. Rezultă deci că. cu o definiţie economică preştiinţifică.Ultima parte a definiţiei. Alte exemple date.n. Prin cele două părţi diferite ale definiţiilor acestor termeni din dicţionarele generale rezultă o definiţie mixtă. Aşa se explică definiţia alternativă existentă atât în DEX. Detaliile privind procedeele. 65% în obligaţiuni. cu unele relaţii interconceptuale uşor decodabile (dar fără marcă şi delimitări clare): „cantitate de bunuri (subl. alternativă faţă de partea cu detalii ştiinţifice. chiar dacă sensul specializat este înregistrat independent (sensul 5) şi cu marca diastratică actualizată (econ. Definiţia lexicografică are astfel o parte preştiinţifică. Contextele bazate pe corelaţii interconceptuale ale domeniului exprimate explicit pot fi considerate definiţii ştiinţifice. DEX-ul combină la sensul 3 sensul uzual definit prin sinonimia cu căutare. actualizările în texte presupun diferite grade de specializare şi reprezintă o altă formă de definiţii alternative. 2007/ 21. definiţia unui termen economic din dicţionarele specializate coincide numai parţial cu definiţia lexicografică. care presupun mai multe nivele de decodare. „Pensiile private vor scumpi acţiunile. apropiată de o definiţie ştiinţifică: „Politica de investiţii: portofoliul ţintă este de 25% în acţiuni şi FONDURI MUTUALE. 10% în depozite bancare. Atestările din textele din presa economică de largă circulaţie actualizează aceste definiţii alternative: 80 . cerinţă. respectiv. implicit alternativă. care este. Un exemplu de definiţie alternativă în diverse dicţionare generale este CERERE. fapt ce permite investitorilor să cumpere sau să vândă oricând TITLUL respectiv”. continuată cu definiţia preştiinţifică ( prezentă şi în DEX) . specializate. Business Standard. în care intervin combinaţii cu elemente accesibile alături de corelaţiile specializate au caracteristicile definiţiilor preştiinţifice. Sensurile din lexicul comun ale lui CERERE sunt dominante şi în DEXI. „reducerea volumului producţiei şi circulaţiei mărfurilor”. Capital. cât şi în DEXI. Definiţia este alternativă deoarece începe cu o definiţie uzuală prin sinonimia cu căutare. procesele economice antrenate de cele două fenomene aparţin unei definiţii ştiinţifice. ceea ce determină o definiţie ştiinţifică: „Un TITLU este lichid când cu el se realizează numeroase tranzacţii. Faptul că provine din limba comună face ca în majoritatea dicţionarelor să domine sensurile uzuale din limba comună din care a rezultat (prin specializare) sensul economic. nerelevantă: „fenomen” urmată de detalii economice numai aparent accesibile: „emiterea unei mase băneşti”.În alte contexte se reflectă parţial relaţiile interconceptuale din domeniu prin prezenţa unui număr mai mare de termeni economici. În acest caz.de piaţă).) şi de servicii necesare pentru a acoperi consumul”. Raportarea termenului TITLU la alţi termeni economici care aparţin paradigmei „instrumentelor financiare” este o formă contextuală de definire. Bursa. Capital. cerinţă (ca şi în DEX). O serie de definiţii mixte din DEX dau numeroase detalii specializate. „TITLURILE Lafarge Agragate Betoane se tranzacţionează la categoria de bază a pieţei Rasdaq”.. în acelaşi timp cuvânt al limbii comune şi termen specializat. 2007/ 23. 2007/ 137. „creşterea puterii de cumpărare a banilor” (DEFLAŢIE). diferenţiindu-se partea finală de interes general formulată accesibil în ultimul tip de definiţie.

„LICHIDITATEA s-a dublat. LICHIDITATEA tranzacţiilor s-a situat pe un trend ascendent”.5 cu marca (fin) în DEXI) sunt foarte frecvenţi în presa de largă circulaţie. LICHIDITATE intermediară. care clasează termenul LICHIDITATE prin alt termen economic . LICHIDITATE se remarcă printr-un statut terminologic precis.2007/88. Creşterea LICHIDITĂŢII prin schimbarea mecanismului de formare al preţului s-a făcut vizibilă”.”. „LICHIDITATEA de azi arată că au intrat şi străinii”. Săptămâna Financiară 2007/ 9 iulie. Business Standard 2007/ 3 octombrie. LICHIDITATE monetară. După cum se constată şi din exemplul anterior. ceea ce arată importanţa şi chiar necesitatea definiţiilor alternative pentru actualizarea adecvată a termenului: „Iniţial. Aceste diferenţe şi specificările concrete în termeni uzuali pentru ceea ce înseamnă persoană juridică fac ca această definiţie lexicografică să fie mixtă. 81 . după cum nu rezultă specializarea maximă pe care o are o are termenul LICHIDITATE în sintagme fixe economice: LICHIDITATE imediată.”. de la interpretări şi definiţii uzuale până la altele cu specilizare gradual diferită. actualizând definiţii cu grade de specializare diferite. LICHIDITATE internaţională. „Biofarm se plasează pe locul doi în topul LICHIDITĂŢII”. Interpretarea în aceste contexte se poate baza parţial pe definiţia lexicografică mixtă. parţial preştiinţifică. LICHIDITATE financiară.ACTIVE şi îl diferenţiază în funcţie de costurile şi durata TRANZACŢIEI. Capital 2007/ 29.. exemple în care apare sensul specializat. Capital 2007/ 23. În unele contexte rezultă şi trăsătura relevantă în definiţia terminografică privind „gradul de lichiditate” şi relaţiile interconceptuale complexe.„întreprindere. Bursa 2007/ 115. Buisness St. dar şi de durata şi costurile tranzacţiei nu rezultă din definiţia lexicografică. patron sau altă unitate economică”. Definiţia lexicografică se deosebeşte de definiţia terminografică. obligând pe cel care consultă dicţionarul la o lectură a mai multor articole (sau la o lectură circulară). Bursa 2007/ 131. pentru care se impune raportarea la o definiţie ştiinţifică. Diferenţele specifice importante privind „gradul de lichiditate”. în funcţie de convertibilitatea activelor în bani. Termenul LICHIDITATE şi adjectivul corespunzător lui – LICHID (s. la BVB se vor tranzacţiona contracte futures pe indicele BET (care reflectă evoluţia cotaţiilor celor mai LICHIDE zece titluri listate la Bancă)”. prezentă limitat în dicţionarele generale: „LICHIDITATEA companiilor are în continuare de suferit de pe urma întârzierii rambursărilor datorate de stat pentru reţetele compensate”. Definiţia lexicografică conţine elemente accesibile: ”mijloc de plată” + „cu caracter imediat” + „aparţinând unei persoane juridice”.„CEREREA de servicii de administrare a investiţiilor este tot mai mare”. termenul LICHIDITATE apare în context cu alţi termeni economici care îi precizează sensul specializat. Se înregistrează atestări ale termenilor LICHIDITATE fără precizări economice stricte: „Nici LICHIDITATEA nu a mai fost la fel de ridicată precum în restul săptămânii”. unele definiţii mixte nu mai dau explicaţii în ce priveşte termenii economici care apar în metalimbaj. De cele mai multe ori însă. alături de contexte cu sens concret. id. ibid. id.. „Am avut parte de fluctuaţii destul de ample şi de schimbări frecvente de direcţie pentru majoritatea acţiunilor LICHIDE care se află în atenţia investitorilor. ultima caracteristică fiind specificată concret în paranteză . limitat: ”CERERILE se pot depune până la data. ”termenul pentru CERERILE prin Sapard este. Deşi extins în limba comună cu un sens generalizat.

Sensul specializat economic este plasat sub II şi are marcă diastratică. asociată cu o reducere temporară a preţurilor”.a. de reflectarea evoluţiei în dicţionarele generale apărute în momente diferite (DEX-ediţia a 2-a-1997. categorie economică a producţiei de mărfuri (subl. din altă perspectivă . „PREŢURILE vor avea tendinţa să crească pe măsură ce vor creşte unele costuri”. DEXI-2007 ). 3. Definiţia uzuală este preferată şi pentru sintagmele fixe specializate economic: preţ cu amănuntul. Problema definiţiilor uzuale ale termenilor economici în dicţionarele generale depinde de mai mulţi factori: provenienţa termenilor (prin specializare din limba comună sau cu caracter specializat de la început). definiţii uzuale: preţ de penetraţie „fixarea unui preţ de vânzare scăzut cu scopul vânzării unei cantităţi mari de produse” şi preţ promoţional „tehnică de promovare a vânzărilor. Acest tip de exemple arată. 2007/29. de asemenea. dar fără marcă diastratică şi cu o definiţie uzuală (cu termeni care circulă în comunicarea obişnuită): ”sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru a achizţiona un produs sau pentru un serviciu”. Definiţiile diferă însă în cele două dicţionare: DEX-ul dă o definiţie uzuală. dimpotrivă de precizare ştiinţifică. respectiv se explică sintagma indicele BET. importanţa raportării la elemente specializate (chiar dacă definiţiile lexicografice nu sunt ştiinţifice). Trebuie remarcat că se înregistrează sintagme specializate de dată recentă (aparţinând marketingului economic) pentru care se dau. specializând parţial definiţia: „expresie bănească a valorii unei mărfi. precum AFACERE. CERERE. circulaţia mai largă.Numărul mare de termeni specializaţi necesari pentru definirea contextuală dă varianta superioară a definiţiei ştiinţifice. preţ de producţie. Această evoluţie în direcţia specializării este ilustrativă pentru termeni economici care au provenit din lexicul comun. PREŢ. accesibilă dar imprecisă . Din acest ultim punct de vedere se poate constata faptul că DEXI reflectă mult mai riguros specializarea economică. În funcţie de destinatarul sau obiectivul textelor intervin mijloace lingvistice (contextuale) de accesibilizare a sensului specializat sau. sumă de bani care se cere pentru o marfă sau pentru un serviciu”. Definiţia uzuală a sensului economic al lui PREŢ este convenabilă pentru interpretarea unor actualizări din presa economică de largă circulaţie: „ PREŢUL iniţial al autostrăzii este bazat pe studiile de prefezabilitate şi de fezabilitate”. 2007/ 21. DEXI înregistrează sensul 1.) în care îşi găseşte expresia totalitatea actelor de vânzare/ cumpărare şi a relaţiilor care se stabilesc în cadrul acestora”. introduse alternativ şi paralel cu desemnarea terminologică strictă. Capital.n. 2007/20. tratament comun în DEX şi DEXI.) la un PREŢ maxim de 120 euro acţiune”. Polisemantismul termenului PIAŢĂ este dominat de sensurile din lexicul comun grupate sub I.n. PIAŢĂ ş. păstrând o definiţie uzuală pentru sintagmele specializate (preţ cu amănuntul). Se remarcă în actualizarea acestui termen că sensul specializat este precizat prin alte determinări contextuale: „Reiffeisen va vinde acţiuni (subl. nu în ultimul rând. Capital. economic cu marcă diastratică. Termenul PREŢ este înregistrat în DEX cu primul sens economic. iar DEXI evoluează în direcţia unei definiţii ştiinţifice: „sferă a circulaţiei mărfurilor. de interes general a termenului şi. Sintagmele specializate au în DEXI mai ales definiţii uzuale (situaţie mai puţin 82 . prin utilizarea limitată a definiţiilor uzuale şi prin înregistrarea unor sintagme specializate recente. Este interesant aici şi faptul că prin LICHID se efectuează o parafrază specifică mijloacelor de vulgarizare a termenilor specializaţi. Buisness Standrad. prin marcarea diastratică.

definiţia uzuală succede celei ştiinţifice pentru a asigura accesibilitatea definiţiei lexicografice. p. Analiza mijloacelor textuale de definire contribuie la lărgirea conceptului de definiţii alternative şi arată utilitatea lui. Importanţa relaţiei dintre dicţionare şi texte permite observaţia privind posibilitatea extinderii conceptului de definiţii alternative dincolo de dicţionare. A. iar interpretarea corectă a definiţiilor (v. p. mai ales la nivelul actualizării în texte a acestor termeni. o necesitate. în unele cazuri (de exemplu la DUMPING). Mulţi termeni economici prezintă un interes larg. raportul dintre definiţiile uzuale şi cele ştiinţifice este invers (mai ales în cazul unor exemple din categoriile 2 şi 3 din analiza e faţă). Definiţiile uzuale ale termenilor economici nu reprezintă un avantaj pentru o decodare sau interpretare corectă.obişnuită în ce priveşte definirea sintagmelor specializate în dicţionarele generale): piaţa valutară („ansamblul operaţiilor de vânzare-cumpărare de valută”.u. Săptămâna Financiară. Bidu-Vrănceanu. Există terminologie politică?”. cu consecinţe asupra actualizării lor în texte de specializare medie arată importanţa anumitor tipuri de definiţii alternative pentru deschiderea codurilor ştiinţifice. Rezultă de asemenea că în definiţiile termenilor economici prezenţa elementelor specializate (în pondere diferită) este absolut necesară. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române. Exemplele analizate permit observaţia că definiţiile uzuale au o poziţie limitată în dicţionarele generale. Dacă în alte terminologii (de exemplu cea chimică). specializarea fiind marcată în diverse feluri. Angela coord. În ambele cazuri însă existenţa definiţiilor alternative în dicţionarele generale reprezintă un avantaj şi. Gabriela Pană Dindelegan. Presses Universitaires de Lyon. 2005.u. Ca o particularitate a termenilor economici se poate constata că. Angela (1989) – „Aspecte ale funcţiei reflexive a limbii în terminologiile tehnicoştiinţifice”. în cazul termenilor economici. lexic specializat. Angela (2004) – „Tradiţie şi inovaţie în lexicul politic. Editura Universităţii din Bucureşti. în vol.19 septembrie.255 ş. prezenţa unor definiţii alternative (cu elemente ştiinţifice) fiind o condiţie a unei utilizări corecte. 4. nr. extins însă la contexte mult mai variate: „PIAŢĂ de profil.5. BIBLIOGRAFIE: Béjoint. în Studii şi cercetări lingvisticce. Pe de altă parte însă. Bidu-Vrănceanu. (2000) – Lexic comun. Numeroase texte din mass media (scrisă şi orală) care îşi propun o explicare a termenilor economici de interes larg apelează la definiţii preştiinţifice sau uzuale alături de cele ştiinţifice (parafraza definiţională fiind un procedeu important în vulgarizarea ştiinţifică – VS. Concluzii Analiza definirii termenilor economici la nivelul dicţionarelor generale. Bidu-Vrănceanu. Capital. se constată. Angela (1993) – Lectura dicţionarelor. „maturizarea PIEŢEI creditului de consum”.417 ş. Editura Metropol. în acelaşi tip de texte tendinţa de a face precizări contextuale care să circumscrie sensul specializat.. A. Lyon. 83 . uneori. piaţa de capital („ansamblul operaţiilor de atragere şi de plasare a banilor”). PIAŢA chiriilor”. dincolo de domeniul specialiştilor. Henri şi Thoiron. v. coord. Bucureşti. ceea ce face neconvenabile definiţiile uzuale ale unor termeni specializaţi în dicţionarele generale. Editura Universităţii din Bucureşti. Philippe (2000) – Le sens en terminologie. Bidu-Vrănceanu. Actualizările din presa economică de largă circulaţie se remarcă prin preferinţa utilizării sintagmatice a termenului PIAŢĂ.Bidu-Vrănceanu 2007: 92-98) contribuie la o utilizare adecvată în orice tip de comunicare.2005/33.Bidu-Vrănceanu 2007: 162176). relaţiile interconceptuale specializate nu pot fi evitate.

Bidu-Vrănceanu. De la dicţionare la texte. Italia. 2001-2003.Dicţionar de Economie Modernă. Ion Coteanu şi Lucreţia Mareş.Econ. săptămânal. Angela (2007) – Lexicul specializat în mişcare.mèthode et applications.u. D Ec – Dicţionar de economie. Bucureşti. Thoiron 2000.Ec. Institutul de lingvistică “I. săptămânal. Editura Economică. vol. redactori responsabili acad. MDA – Micul dicţionar academic.Théorie . 1999. Editura Litera Internaţional. Bucureşti.Maria Teresa (1998) – La terminologie. 1999. Iordan – Al. 2007. coord. p. DICŢIONARE DEX 2 – Dicţionar explicativ al limbii române. Editura Codeces. Bucureşti. Editura Universităţii din Bucureşti. Editura Arc & Gunivas. – Vocabular economic şi financiar cu indice de termeni în patru limbi. Bucureşti Ziarul Financiar. 1997. 2007. Editura Humanitas. Bruxelles. Italia. Gaudin. De Boeck et Larcier. Editura Univers Enciclopedic. 1994. Meyer.Ec.198 ş. Béjoint şi Ph. Bucureşti. Marius Sala şi Ion Dănăilă. săptămânal. Ingrid et Mackintosh. 84 . în H. D. Edition Duculot. RÉSUMÉ DÉFINITIONS ALTERNATIVES DES TERMES ÉCONOMIQUES L’analyse des définitions des termes économiques figurant dans les dictionnaires généraux a des conséquences sur la présence des mêmes termes dans les textes spécialisés. SURSE Adevărul economic. 2001. Bucureşti. termes spécialisés. Bucureşti. – Dicţionar de economie. Mots-clés: définitions alternatives. Niţă Dobrotă. coord. DEXI – Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române.Francois (2003) – Socioterminologi. 2-ème édition. săptămânal. Business Standard. Capital. Cabré. Academia Română. Cela atteste l’importance de certains types de définitions alternatives dans l’ouverture des codes scientifiques. Săptămâna Financiară. D. Bursa. Beaucoup de termes économiques cherchent à être diffusés dans le domaine des spécislistes et l’interprétation correcte de leurs définitions contribue à leur usage approprié dans n’importe quel type de communication. Bucureşti. săptămânal. Bucureşti.M. NDU – Noul dicţionar universal al limbii române.Une approche sociolinguistique de la terminologie. Rosetti”. . Kristen (2000) – “L’étirement du sens terminologique. Bucureşti. cotidian. terminologie économique. Editura Niculescu. coord. aperçu du phénomène de la déterminologisation”. Voc.Presses de l’ Universite d’Otawa et Armand Colin. Bucureşti. ediţia a 2-a. I-IV. Editura Univers Enciclopedic. Eugenia Dima.

b. familia nucleară. în care s-ar fi reunit prin intermediul unei descendenţe presupuse sau fictive. Dacă primele trei ofereau moştenirea prestigiului social (ne gândim aici la cele două ordine din cadrul societăţii romane ordinul senatorial şi ordinul ecvestru) căsătoria putea schimba condiţia socială a unei persoane. O dată cu Ulpian. Se întâlnesc mai multe structuri de rudenie dintre care cele mai importante erau: gens. la început. Ea avea o mare importanţă în ceea ce priveşte participarea la viaţa publică. Reprezenta o afiliere a familiilor în gentes diferite cu frontiere sociale bine delimitate. familia extinsă. unde cea mai importantă era patria potestas. Faptul că unele ginţi şi familii au pierdut din importanţă. centrată în jurul unei singure persoane şi care includea membrii atât pe linie paternă cât şi pe linie maternă. mai ales din punctul de vedere al apartenenţei sociale. familia desemna mai ales natura juridică a moştenirii. prin urmare era cea mai importantă legătură de rudenie. Familia era pentru romani un stat în miniatură. importanţă demonstrată şi prin bogatul repertoriu lingvistic latin despre rudenie. [3] Multe studii despre familia romană se bazează pe relaţii juridice. formată prin recăsătorie şi familia cognată. atât ai soţului cât şi ai soţiei. compartamentele şi rolurile de gen. Familia desemna şi afaceri pentru că industria romană s-a bazat pe un număr impresionant de scalvi specialişi în domenii diferite. atunci când deveneau liberţi sclavii luau numele-gentiliciulstăpânului-s. La romani familia desemna sclavii unui cuplu căsătorit. c. deşi romanii nu-l foloseau. tribus şi familia. Ea era aşa zisa rudenie civilă şi ea era singura care producea efecte juridice. a fost considerat favorabil apariţiei a două noi tipuri de familie. tribus şi familia erau cele mai importante componente ale rudeniei romane la care se alăturau căsătoria şi adopţia. familia complexă. [2] Termenul latin de familia a fost preluat de mai toate culturile europene. iar adopţia aducea cu sine privilegiile familiei adoptive. cu referire la gens.Mădălina STRECHIE. Mai mult. [5] O 85 . familiile suverane din Roma arhaică. până la Ulpian. Aceşti sclavi erau trataţi asemeni unei comunităţi. cetatea. [1] Rudenia era foarte importantă în cadrul societăţii romane.n. Gentilitatea era tot o formă de rudenie civilă care cuprindea membrii uniţi tot pe linie masculină. [4] Grup de descendenţă a fost folosit. etnia-gens şi natio. Şi astăzi în cadrul familiei se defineşte relaţia dintre un individ şi un grup. Dreptul roman oferea pentru rudenia din cadrul societăţii romane trei posibilităţi: a. cu înţelesul pe care îl avem astăzi. Cicero deosebea mai multe grade de rudenie în cadrul societăţii romane: cuplul. Rudenia la Roma era agnatică. fiind în acelaşi timp şi o componentă importantă a cetăţeniei romane. sau cognatică. chiar titlul imperial cum a fost cazul unor împăraţi romani (de exemplu Traian). Universitatea din Craiova TERMENI DIN REPERTORIUL LINGVISTIC AL RUDENIEI LA ROMANI La romani rudenia era foarte importantă. Tot în cadrul familiei se formau percepţia vârstelor. Gens. Cognaţiunea era rudenia de sânge dintre cei care aveau un strămoş comun indiferent de linie. Agnaţiunea adică rudenia pe linie masculină care îi cuprindea pe toţi cei care intrau sub incidenţa lui pater familias şi a puterii lui. Patria potestas era cea care asigura moştenitorilor de sex masculin apartenenţa la familia care putea conduce.

. a-şi lua femeie în căsătorie etc. 2. adopţie.m. 245. G. p. p. (Crăcea.) Coniugalis. 2. Avitus.101. 1993. G.. Într-un trib nu existau instituţii permanente. G. adj. Coniugium. s. -ae. 2. Consaquineus adj. G. corespunzător.f. s.131. v. altoire. Consaquineus. al bunicii. E.m. G. 57.) Emanicipio.1993. 238. -i.. 1993. admiţând formele ierarhiei sociale. soţ.t. ci si unul politic.) Adnepos. s.. dreptul de a se căsători.) 86 .143. p. (Crăcea.. -atis. 1993. G. -us. Adoptio. părtaş. s. p. (Guţu. -ae. 1. înrudire. E. fig. Descendenţa aceasta producea şi o valoare juridică. 1993. 3. legături de rudenie. 1. soţ. despărţire.. Adoptivus. p.a elibera un fiu de sub puterea părintească. copil născut după ce tatăl şi-a stabilit moştenitorii naturali sau prin adopţie. cel care adoptă. -i. a adopta. s. Coniux. Consors.. rudă din partea tatălui. 2. -onis.(Guţu. p. de căsătorie. -rtis. E. frate …. adj. al bunicului.f 1. (Crăcea. s. naştere după moartea tatălui sau după încheierea testamentului. p. Cognatus. 1993. Cu alte cuvinte descendenţa nu va mai avea doar un caracter juridic. -um adj.107. căsătorie. p. 2007. 3. p. s. -a. -ii. frate. văr (după mamă). ae. divorţ. -onis. Agnatus. 2. s. Tribul era pentru romani cea mai importantă rudenie în cadrul ierarhiei sociale. Adopto.) Conubium. a uni.m. a alege. 1.f. s. strănepot. Adoptator. 2. a da în puterea altuia. tată adoptiv. -onis. conjugal. din acelaşi sânge. G.) Avia.n. înrudire din partea tatălui. 57.1. 1 a promite. cel care este adoptat.155.. -oris. Descendenţa patrilineară era condiţia dobândirii unui anumit statut şi prin urmare modalitatea de afiliere la un grup. -sponsum. bunică.m. unire. 2007. -are vb. rudă.. căsătorie. G. vară (după mamă).(Guţu. . Consaquinea. a lega. G. (Guţu. 1993.) Ius conubium era un drept fundamental al cetăţenilor romani. [6] La romani descendenţa era definitorie pentru politică. rude. -onis. -us. -iugis.. Acesta era compatibil cu forma oligarhică de conducere.1993. măritarea unei femei cu un bărbat din afară (din altă clasă socială. -iunctum. 83. v. 2007. s. a promite în căsătorie o fată….f. fiind determinantă în ceea ce privea o sumă întreagă de drepturi şi îndatoriri asociate unei poziţii sociale (ea regla comportamentele interpersonale din interiorul grupului). 2.n. 1993.. soţie.f. s. 245. s. I. 1993. Numai cei din familiile aristocrate puteau exercita funcţii politice. 1. -spondi. Agnatio.linie de înrudire patrilineară sau un clan se compunea din descendenţii în linie agnatică dintr-un strămoş eponim. 1993. s. asemănător.f. soţie.i. s. a ceda.f. Despondeo.(Guţu. înrudire (de sânge). -iunxi.(Guţu. 3.(Guţu. p. Consobrina.f şi s. s. înrudit. localitate). p. rudenie (de sânge).n. -ii. s. Adoptaticius. înrudit..) Enuptio. 1.). G. Avunculus (epigrafic) pentru bunic..G. -ii. p. 99.m fiu adoptiv. s. 2. (Guţu. p. rudă. a rezerva. adj.(Guţu. (Guţu.f. adj. vt.. dar existau puteri create ad-hoc la nivelurile superioare de fuziune. 39. soră. s.) Abnepos. -ii. acest drept fiind una dintre componentele cetăţeniei romane. ea va domina politicul.. Consaquinitas. -ere.) Consobrinus.).) Divortium. strănepot. (epigrafic). (Guţu. -ere. Ordinul senatorial coordona de iure politica legislativă a Romei antice.m. 153. care coincideau de cele mai multe ori cu segmentarea genealogică. Coniungo. (epigrafic). p.). Cognatio. [7] Terminologie pentru rudenia romană Annexus.m.

rudă.f. I a se căsători.) Pater. NOTE: [1] Sâmbrian. -eris. -i. -is. măicuţă.f. T.f mătuşă după mamă. neam.. unii dintre aceştia găsindu-se şi în repertoriul juridic actual. Iaşi. ginere. 459. Prin labirintul culturilor. 1. s. -us.m. s.. -ae s. 1993. Maritalis adj. p. [4] Goody.. strămoşi…(Guţu.m. p. 253.m. Maternus.) Vidua. -eri. trib.f. 1993. 446. -atis.3 al neamului.m. Radu Răutu. Gentilitas. p. mamă. familie.). G. s. fiu. (Guţu. 295-296. -ae. s. G. 74. pp. s. de familie. Maritus.. (Guţu. 393..) Soror. sf. soţ.f. Familiaris. strănepot..179. -arum s. 1993. 1. socru. Editura Polirom. 1993.) Marita. s. 394..m. Natio. -i s. pl. -ae s.m. 3. nata-.m. 74. s.. Traducere de Silvana Doboş. 1.G. fel.) Hereditas. s.n. 3 frăţesc. s. Matercula. soţie. 2 al neamului. fiică. compatriot.) Frater. s. -oris. p. (Guţu.f.. copilaş. de neam. G. 1999. -onis. (Guţu. 1993. tată. Iaşi. soră.. p.f..) Uxor. G. natus. Dicţionar de etnologie şi antropologie. căsătorie.. p. 398.197. noră...m.m. avere. Iaşi. v. 32. nuptum. (Guţu. ai casei.m. împărţire administrativ geografică a cetăţenilor romani….) .. Matertera. -otis. 2. nuntă. p. 1993. p. 1993. -atis. văduvă. 4 casă familială… (Guţu. 2. 2.) Sponsalia. Unigena.. -atis. propriu familiei.n. -ae adj. p.f. p. G. (Guţu. Se observă o varietate destul de bogată.. de casă. 439. -i. Genticus adj.i a se mărita.) Pronepos. ucigaş de mamă. Sororius adj 3 de soră. Gentilis.. fondatoare ale poporului roman: Ramnes. G.. Nuptiae. tată. [5] ***Coordonatori Bonté. 329. [2] Şerbănescu. (Guţu. părinţi. termeni selectaţi de noi în ordine alfabetică. 1. naţional. fiu Guţu. -ris. înrudire. Heres.cit. M. -ae. G.175. 291. 2007. G. -tis s. (Guţu. văr. din aceiaşi părinţi. a mărita. (Guţu. G. -ae.) Tribus.) Filia. p. Drept privat roman. 1993. 1993. Fraternitas. p.Familia. 2003. moştenitor şi moştenitoare. Mater. 2 conjugal.184. (Guţu. -ae. T. s.f ucigaş al fratelui. -edis. Genus. speţă.. ai familiei.. adj. Marito. p.f. -tris. s. s. mod. Editura Polirom. -us s. Matrimonium.f. 1993. p. s.G. p. logodnă. al fratelui. Genitor. Nurus. Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. după mamă. Filius. familie.) Gener. O încercare de antropologie istorică. bunuri familiale. -oris. adj.f.m. fiică. scalvii unei case…. 1. 1993. 3 matern. p.. neam. op. 1993. binecunoscut. G. soţie. p. Iniţial au existat trei triburi. 2. şi f. Andra. Familia europeană. v..f. m. Tities şi Luceres.190.t. frăţie. frate. Gentilicius adj. s. Fratricida. Filiolus. J. Gentilis adj.n. 449. (Guţu. Craiova. -i. s. 2. Matricida. 1.. 1993. ae. 1993. de frate. s.f. p. II. -ere. s. s. nume de familie. -oris. (Guţu. 271-273. -ii s. femeie măritată. 1. -eris.G. intim. -ae s.m. (Guţu. a se căsători.f. p. Fraternus adj. [6] Ibidem 87 . căsătorie. s. -ium s.. G.f neam. s. G. (Guţu.) Socer. s.. şi s. 14. Izard.1993. categorie.f. Gens. P. 1993. rubedenie. p.f.m. 265-267) Nubo.. 1993. [3] Sâmbrian. -eri.) Aceştia sunt principalii termeni din repertoriul lingvistic al rudeniei romane. G. 1. 2. s..f. traducere Smaranda Vultur. 1993. 2. Editura Polirom. moştenire. s. 3 de familie. nupsi. pp. G. -ae s. Reprografia Universităţii din Craiova. familie sau totalitatea membrilor dintr-o casă sau dintr-o gintă.

Iaşi: Editura Polirom. P. 1997.[7] ***Coordonator Boudon. Cherkaoui. J.CLÉS: Romains. Radu Răutu. Şerbănescu. Guţu... R. Friedberg. Valade. Valade. Autori Baechler. Cussin. (1993). J.. F. Iaşi: Editura Polirom. Dicţionar de etnologie şi antropologie. tribu. M. M. gens. relations de famille. Cherkaoui. Dana.. Bucureşti. les degrés de relation étaient établis par la famille. O încercare de antropologie istorică. Baoudon.. Bucureşti: Editura Humanitas. Drept privat roman.. 88 . Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Dicţionar latin-român. Pierre. Traducere din limba franceză de Delia Vasiliu şi Anca Ene.. RÉSUMÉ TERMES DU RÉPERTOIRE LINGUISTIQUE DE LA PARENTÉ CHEZ LES ROMAINS Les relations de famille étaient très importantes pour les romains du point de vue social. BIBLIOGRAFIE: ***Coordonator Boudon. Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. (2003).... F.. F. Craiova: Editura Universitaria. Sâmbrian.. MOTS. Friedberg. M. Chaezel. de propriété et de droit. Birnaum. Prin labirintul culturilor.. Izard. Elena. B.. pp. Andra. famille.. Birnaum. Crăcea. Le répertoire linguistique des relations de famille est très riche et divers et est souvent utilisé dans le langage juridique de nos jours. Chaezel. Traducere din limba franceză de Delia Vasiliu şi Anca Ene. Balle. Editura Humanitas. R. B. Ces relations établissaient des différenciations de priorité . Ediţie revăzută şi completată.. ***Coordonatori Bonté. Le marriage et l’ adoption étaient des relations de famille également importantes. R. 89-96. Jack. Tratat de Sociologie.. Généralement. P.. Lexicologia limbii latine. Constanţa: Editura Steaua Nordului. (2007). Balle. la race et les tribus. (2007). Iaşi: Editura Polirom. M. E. F. Gheorghe. Boudon. (2008). Raymond. E. (1993). traducere Smaranda Vultur. Craiova: Reprografia Universităţii din Craiova. Dicţionar latin-român. Teodor.. (1997). Goody. Dinu. român-latin. Michel (1999). Familia europeană. Tratat de Sociologie. Cussin. Autori Baechler. Traducere de Silvana Doboş..

BiduVrănceanu 1999 şi 2000). De aceea apelăm la un mijloc care facilitează investigaţia: mărcile diastratice ca indicator de domeniu utilizate în dicţionarele generale ale unei limbi. Timotin în 2000: 84 sau F. DN şi DE sunt numeroase. Aceasta ar presupune alcătuirea unui arbore sau tezaur al cunoaşterii în gen Răduleţ-Timotin (cf. pe de o parte. Fiecare domeniu utilizează un sublimbaj care este o variantă particulară a limbajului general. Losee 1995) o disciplină sau un domeniu este un sector al ştiinţei sau tehnicii care se ocupă de o anumită problematică. A. în sens larg. Pentru alţi specialişti (R. Se poate studia evoluţia terminologiilor sub două aspecte definitorii: apariţia şi multiplicarea subdomeniilor şi dezvoltarea conceptual-lingvistică a inventarului de termeni. cu o întrebuinţare specifică a gramaticii şi a vocabularului acesteia. În studiul de faţă încercam să oferim o imagine a terminologiei matematice drept componentă a culturii române la graniţa dintre două milenii. 1. În sens restrâns. pe de altă parte. Studiul lingvistic terminologic are de aceea o importanţă îndoită: este important în sine. cu variante multiple.unei practici sociale determinate. Definim subdomeniul drept domeniu (mic) subordonat unui alt domeniu (mare). Domeniile se plasează în tipologia mărcilor diastrtice sub factorul stil funcţional al limbii şi în cadrul acestuia sub marca „(ştiinţific)” (Bidu-Vrănceanu 1997: 29). Matematica este ştiinţa în care nimic din ce s-a spus nu este negat. Tănăsescu în 2000: 81). Pe de o parte. „sferă specializată a experienţei umane” (VST). o disciplină sau o ştiinţă din câmpul cunoaşterii umane. şi este important prin faptul că reprezintă o imagine a ştiinţelor ale căror terminologii sunt studiate. în particular. Gradul de modernizare şi de specializare a terminologiilor cunoaşte valori diferite de la o etapă la alta şi de la un domeniu la altul. 89 . pentru a evita incluziunile dintre domenii (înlocuim mărcile subdomeniilor cu mărcile domeniilor corespunzătoare). Studierea domeniului în sens restrâns este în strânsă legătură cu delimitarea domeniilor cunoaşterii în sens larg. VB. pe de alta parte. am considerat drept indicator de domeniu. Simplificând datele analizei. Al.sau unei sfere de activitate. A. se urmăreşte modul în care conceptele matematice sunt redate de materialul lingvistic. Domeniu şi subdomeniu în secolul al XX-lea. evoluează de-a lungul timpului reflectându-se reciproc. pentru cunoaşterea limbii.1999). dar la care întotdeauna există posibilitatea de a adăunga ceva. însă după o re-lectură a acesteia (v. nu există nici o demarcaţie absolută între limba generală şi specială.(v. determinate de combinaţii între ele sau cu precizări ca în sintagma. Mărcile din dicţionarele româneşti recente DEX. Mărci diastratice Domeniul este. marca diastratică. terminologii. într-o ordine crescătoare ca întindere. domeniul este vocabularul asociat unei anumite discipline. Rastier 1995 consideră domeniul un tip de clasă lexicală situată.Alice TOMA Universitatea din Bucureşti TERMINOLOGIA CA VECTOR AL CULTURII MATEMATICE LA GRANIŢA DINTRE MILENII Ştiinţe şi limbaje de specialitate. T. ceea ce depăşeşte intenţia studiului nostru.Bidu-Vrănceanu 1997. paralelismele mărcilor (echivalăm mărcile sinonime sub acelaşi domeniu) sau absenţele unora (recuperate din lectura definiţiei lexicografice). limitele dintre domenii nu sunt stricte. Mai exact. F. despre cuvinte.

= informatică. disciplinele studiate în facultate ne dau informaţii despre organizarea şi reorganizarea domeniilor independente şi a sub-subdomeniilor. dar şi matematicile aplicate.. pragmatică etc.)” sunt utilizate arbitrar în DEX şi relaţia de incluziune dintre ele poate fi stabilită numai de un specialist. Tehnici web. mărcile diastratice „(gram. Matematicile aplicate apar la nivelul licenţei (de exemplu. Inele şi categorii de module. Informatica este o specializare independentă în facultate (Facultatea de matematică. DEXI 2007 adaugă topogr. inclusiv cele din ştiinţele matematice. Problema subdomeniilor este complexă. De asemenea. Rămânând strict la matematică. Tehnici de simulare. geom. Chivu). Dezvoltarea aplicaţiilor web. În afară de faptul că de multe ori sensurile termenilor nu sunt însoţite de o marcă diastratică adiacentă acestuia. dicţionarele generale din diferite perioade. Absenţa totală a mărcii de domeniu este una dintre problemele dicţionarelor. apl. cu naşterea unor domenii noi. Acestor mărci. matematicile aplicate nu pot fi considerate deocamdată un domeniu strict distinct şi precis delimitat.)”. De exemplu. în marea familie a cunoaşterii ştiinţifice relaţia domeniu – subdomeniu poate apărea uneori arbitrară. Se nasc astfel intersecţii. Calculabilitate şi complexitate. nu este corelată cu o arborescenţă adecvată a domeniilor şi nu este unitar utilizată. = topografie. Topologie. „(lingv. se verifică ce fel de matematică poate fi aplicată. ci se opune proliferării subdomeniilor matematicii. Această specializare combină în pregătirea studenţilor discipline strict informatice şi discipline matematice (Informatică an I: Algoritmi şi structuri de date. = geometrie şi inform. se desprind din sau au ca fundament important matematica.)” sau „(fon.)” „(lingv)”. Pornind de la realităţi fizice de obicei. Arhitectura sistemelor de calcul. atât informatica. incluziuni sau suprapuneri de domenii şi subdomenii ştiinţifice pe care le reflectă analiza mărcilor diastratice. Geometrie Riemanniană. De exemplu. Universitatea din Bucureşti). Astfel. ceea ce nu corespunde realităţii.)” „(lingv.. devenită domeniu independent. luând ca principal criteriu disciplinele de învăţământ. manualele şcolare şi traducerile (cf. Aceeaşi incoerenţă a arborescenţei domeniilor poate fi semnalată şi pentru următoarele serii de mărci diastratice din alte domenii. Gh. chiar cele din a doua jumătate a secolului al XX-lea. nu reflectă la nivelul mărcilor diastratice bogăţia subdomeniilor matematice.)” şi „(fon. Astfel. în condiţiile unei dezvoltării ştiinţifice permanente. Algebră. în situaţia că luăm în considerare relaţia informaticii cu matematica. Sunt subdomenii ale lingvisticii care rămân nemarcate diastratic: lexicologie. an II: Mecanică 90 .spec. = matematică. Programare procedurală. în cazul în care marca apare. Programare declarativă. Diversitatea subdomeniilor matematice actuale poate fi dedusă din consultarea disciplinelor predate în specializări şi studii superioare în matematică. În timp ce informatica a devenit domeniu bine conturat şi independent de matematică. şi această disciplină fiind situată la limita dintre subdomeniu al matematicii şi domeniu independent. Informatică an II: Tehnici avansate de programare. Mate. Sisteme de operare.(ializat) etc. Logică matematică şi computaţională. Informatică III: Ecuaţii diferenţiale şi cu derivate parţiale. DEX 1998 are mat. încă de la nivelul anului I. Curbe algebrice). informaţii utile pentru textele matematice din secolele precedente. Probabilităţi.: „(gram. lexicografie. numărul mărcilor este în scădere faţă de secolul al XIX-lea. Geometrie computaţională. Dimpotrivă. desprinse din alte domenii sau rezultat al interdisciplinaritaţii. SGBD. Cu alte cuvinte singurul subdomeniu matematic propriu-zis ce are marcă diastratică în dicţionarele recente este geometria. Domeniile şi subdomeniile pot fi ierarhizate după diverse criterii.

(Laurian şi Massimu 1871. functio. definiţia este o „operaţie logico-semantică prin care se stabileşte identitatea de designatum între un nume comun şi o expresie nominală generală” (Popa 1972: 69). Teoria numerelor.. o mulţime F. numită domeniu de definiţie. Ecuaţii cu derivate parţiale. Combinatorică în algebre comutative). Definirea reprezintă punerea în „ecuaţie” a semnelor şi a lucrurilor prin intermediul conceptului (dat fiind că nu se defineşte. Analiză matematică.generală. Inele şi categorii de module. Creşterea ponderii epistemologicului 91 . Analiză reală. Mecanica mediilor continue. Ca proces. dar mai ales sub-subdomenii ale algebrei (Master Algebră an I: Geometrie Riemanniană. Master Algebră II: Didactica specialităţii. Matematică an II: Algebră. definiţia FUNCŢIEI). cum ar fi algebra sau geometria. 2. Încă de la acest nivel de specializare remarcăm prezenţa unor sub-subdomenii cum ar fi Analiza funcţională. Cultivarea termenilor matematici la început de secolul al XXI-lea 2. Sub-subdomeniile sunt evidente în cazul subdomeniilor clasice. Algebre Hopf. functio. analiza – constituie discipline de bază în pregătirea studenţilor la nivelul licenţei (Matematică an I: Algebră. Geometrie diferenţială. pe de altă parte. Vom avea în vedere cei doi poli ai actului definirii. actione de fungere.1876). de exemplu PLANUL. iar ca produs. geometria. f. „frază fundamentală din care se naşte toată lingvistica” (Rey-Debove 1979: 181). Probabilităţi. definiendum şi definiens.1. servitiu. functione privata. fapt consemnat de DMG: „funcţie (lat. functionea unei machine de vapore. definiţia este o „propoziţie necesarmente adevărată al cărei subiect – definiendum şi al cărei predicat – definiens descriu aceeaşi clasă de obiecte” (Popa 1972: 18). Programare procedurală. Apare folosit în denumirile subsubdomeniilor algebrei pluralul algebre. Teoria numerelor. şi metalimbajul ca material al definirii. se remarcă prin continuitatea în păstrarea unei anumite distanţe faţă de sensul strict specializat. nivelul didactic prezentând aspectul minim. „îndeplinire. Definirea FUNCŢIEI în DEX (1998: 357) „6. Analiză. algebra este specializare la nivelul masterului unde se studiază atât alte subdomenii ale matematicii. Geometrie diferenţială. triplet format dintr-o mulţime E. Actuariat şi Biostatistică. Optimizare liniară). s. Metode analitice în teoria numerelor. Matematică III: Analiza funcţională. Geometrie. În secolul al XIX-lea sensul matematic apare uneori doar pentru un termen sintagmatic care foloseşte cuvântul-intrare de dicţionar. officiu: functione publica. Topologie. Algebră. Probabilităţi) şi se conturează mai bine la nivelul masteratului unde o specializare este Matematici aplicate in Finanţe. funcţie nu este definit ca termen matematic independent: FUNCTIONE. Curbe algebrice. Geometrie. x este y. realizare”). una functione trigonometrica. Definiţia termenului matematic are o anumită structură. Teoria măsurii. pe de o parte. (Mat. Subdomeniile clasice ale matematicii – algebra.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente” pierde din vedere un aspect esenţial al funcţiei de a fi un triplet. ci conceptul de „plan”) apărând sub forma unei predicaţii de identitate. Discursul matematic are grade diferite de formalizare. Încercarea unei accesibilizări sporite prin reformulări substanţiale (de exemplu. essercitiu. Ecuaţii diferenţiale. Luăm termenul FUNCŢIE pentru o analiză mai detaliată. Teoria Algebria a Numerelor. De exemplu. Analiză. în dicţionare de tipul DEX ) conduce la pierderea echivalenţei acestui mod de definire cu definiţia matematica (v. Tradiţie Definirea termenilor matematici în dicţionare. Logică. numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondentă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F“ (DMG : 119). Ecuaţii diferenţiale şi integrale. De exemplu.

în orice caz neformalizat şi care este limba naturală. asistă la crearea unei relaţii matematice de pură abstracţie. echivalarea dintre definiendum (ceea ce este definit) şi definiens (ceea ce defineşte) este anunţată prin „se numeşte”. definiţia cuprinde explicaţii descriptive necesare. obţinându-se echivalări de tip special pentru definiendum identificate prin „se citeşte”şi – sau „se notează”. Componenta metalingvistică este inerentă funcţionării limbajului şi constituirii cunoaşterii (omologarea raportului semn-referent. prin tehnica sa discursivă. universal şi reprezintă modalitatea principală de exprimare matematică devenită manifestă din momentul interiorizării conceptelor matematice. Martin 1992: 69). Deşi termenii matematici pot fi descrişi cu elemente proprii definiţiilor naturale. El comite un act de limbaj performativ admis de toţi cei asemenea lui. apriorice. Este absolut necesar să distingem între: a) metalimbaj ca limbă artificială compusă dintrun stoc de termeni. Ordinea nu este euristică. raţionamentul de înţelegere a definiţiei este deductiv. Structura definiţiei este marcată de un metalimbaj (în sensul a) caracteristic: eticheta ”definiţie” marchează începutul definiţiei. Aspectul didactic al Mg IX face posibilă uneori inserarea definiţiei în urma unui proces intuitivinductiv în care situaţii imediate sunt treptat abstractizate şi aduse la nivelul de exactitate impus de domeniul matematic (SISTEM DE COORDONATE.în reflecţia actuală (deplasarea interesului din planul existenţei spre cel al cunoaşterii) implică o creştere proporţională a operaţiilor metalingvistice. Tot aşa cum dimensiunea de comunicare cu lectorul este redusă la minimum. Teoreme. Deseori asupra definiens-ului se produc operaţii de multiplicare. acesta exercită puterea sa de recreare. De cele mai multe ori însă. prin discurs. prezentată în forma general-abstractă. Carenţa afazică a « capacităţii de muncă » este de fapt o pierdere a metalimbajului” (Jakobson în Rovenţa. decizia sa are forţă de lege […]. „se va numi”.Frumuşani 1995: 113). În discursul matematic definiţia se include precis având caracter normativ. „Când matematicianul zice: să numim cutare entitate în cutare fel. ci logică. „vom numi” . care au introdus această distincţie sub influenţa lui Hilbert şi a corelaţiei matematică – metamatematică) şi b) metalimbaj într-un sens mai puţin riguros. tradusă în armătura constituită din Definiţii. precizare a limbajelor. un tip de identificare specific geometriei este realizat prin figura geometrică la care se face referire exactă. În ce priveşte definiţia lexicografică nu ne va interesa structura integrală pe care i-o descrie lexicograful . LOC GEOMETRIC. Această realitate matematică există a priori în mintea matematicianului dar. prescriptive. ca modalităţi de glosă. Remarce alăturate discursului logic comentează rar o definiţie care tocmai a fost dată. axiome şi reguli (este vorba de metalimbaj în sensul lui Tarski şi Carnap. adecvarea între propoziţii şi fenomene): „Apelul la metalimbaj este o necesitate atât pentru achiziţia limbajului cât şi pentru funcţionarea sa normală. enunţiatorul se şterge în faţa discursului. riguros fixată. ci numai anumite elemente care sunt corelate cu definiţia din discursul ştiinţific sau cu definiţia din dicţionarul de specialitate. de exemplu). Metalimbajul diferenţial în matematică se constituie din două tipuri principale de material lingvistic „limbajul simbolic” şi „limbajul natural” ca intermediar pentru a explica simbolul ce prezintă caracter formal. stipulatorii. cel mai adesea definiţiile sunt convenţionale. Pe măsură ce lectorul primeşte textul. explicitare. Cu această a doua accepţie a termenului vom opera în cele ce urmează. Sub modul axiomatic textul „ia matematica de la început” într-o ordine logică. În timpul întregului 92 . chiar ale definiţiilor stereotipe (R. Termenii matematici analizaţi primesc în Mg IX definiţii care se integrează în discursul logic de unde sunt excluse alte tipuri de discurs. Axiome.

). CONGRUENT.) ş. c) înregistrarea termenului. despre obiecte sau părţi ale lor. între definiţiile din DEX şi definiţiile din dicţionarele de specialitate: DGM şi DMED. PERMUTARE etc. ISOSCEL etc. ultimul (de exemplu. p. (Y. corect şi într-un subansamblu mai amplu. DREPTUNGHIC. Dacă ECHILATERAL. DREPTUNGHI. ORTOGONAL). ca grad de formalizare. De exemplu. Utilizarea mărcilor diastratice în DEX este neunitară.d. reprezentând un domeniu matematic: „(Geom. PERPENDICULAR). (pentru termeni ca DREPTUNGHI. despre două puncte aparţinând aceleiaşi figuri geometrice sau la două figuri diferite. b) subansambluri mai ample. VÂRF) sau prezenţa mărcii diastratice indicatoare ale domeniului (de exemplu: CONGRUENT. SINUS. al matematicii integrale: „(Mat. Analiza metalimbajului din DEX comparativ cu dicţionarele de specialitate (DMG şi DMED) aduce rezultate interesante. DREAPTĂ. Spre deosebire de acestea. ext. dacă orice orice termen matematic poate fi înregistrat sub „Matematică” – ca semn diastratic (PLAN. LATURĂ. Gentilhomme 1995: 93).său discurs. LATURĂ. SEMIPLAN. În acest ultim caz întâlnim diferenţe realizate prin utilizarea mărcilor diastratice: absenţa acestora (UNGHI. OMOLOG. restrângând la „Geometrie” nu putem reţine decât o parte (PLAN etc. Urmărind termenii matematici în DEX putem distinge trei atitudini diferite faţă de înregistrarea sensului matematic al acestora: a) absenţa înregistrării termenului având numai sens specializat (de exemplu IZOMETRIE). ”(Despre figuri geometrice)”. numai intervenţia specialistului putând distinge subincluderile valide. mărcile diastratice se referă la ansambluri foarte restrânse „(Despre două elemente aparţinând unor figuri geometrice în care există o corespondenţă determinată)” (pentru termenul OMOLOG). inclusiv a sensului matematic. pur şi simplu prin faptul că el a proferat (sau a subînţeles) anumite cuvinte ca numitori”. sens principal.. situându-se. Alegerea îndreptăţită potrivit criteriului frecvenţei faţă de unii termeni (ECHILATERAL. Definiţiile din manualul Mg IX. ext. PERIMETRU). conform grilei de înregistrare a sensurilor în dicţionar) (de exemplu. ISOSCEL). însă relaţia inversă nu poate fi întotdeauna verificată. despre două figuri geometrice)” (pentru SIMETRIC). b) absenţa precizării sensului matematic (de exemplu EXTERIOR. despre poziţia lor etc. MIJLOC).m.) (în ultimele două cazuri sensul matematic fiind considerat drept sens secundar). „(Despre drepte şi planuri” p. SUPLIMENT. COSINUS..a. DREPTUNGHIC. etc. MEDIATOR) sau între celelalte sensuri (FUNCŢIE.)” (pentru termenul PLAN) sau c) la domeniul general.) (pentru PERPENDICULAR). adresându-se unui nivel mediu de specializare. Arbitrară este în DEX inserarea sau nu a termenilor strict specializaţi. În corpusul de termeni analizat. lipsa continuităţii se face remarcată prin absenţa unui principiu constant de distribuire a termenilor într-un anumit subansamblu matematic. în care se combină limbajul 93 . În cazul cuvintelor polisemantice înregistrate în DEX se impune observarea poziţiei ocupate de sensul matematic. expresia introdusă va avea sensul astfel decretat. sunt înregistraţi IZOMETRIE nu este înregistrat. sunt adecvate acestuia. dar subiectivă prin raportare la alţii (SEMIPLAN). Datorită incluziunilor succesive dintre mărcile diastratice (de exemplu: „despre figuri geometrice” „Geometrie” „Matematică”) sensul unor termeni încadraţi sub indiciul unui subansamblu mai restrâns ar putea fi supraîncadrat. Uneori este „simţită” incluziunea dintre mărcile diastratice utilizate şi atunci apar suprapuneri ale acestora de tipul: „(Mat. Se constată că sensul matematic poate fi primul (deci. VÂRF.)” (pentru PERIMETRU).

GRUPURI în sintagma grup de sunete dă naştere unui termen lingvistic (desemnând global realităţi ca „diftongi” sau „triftongi”). ~ constantă. ~ bijectivă. ~convexă. ~ trigonometrice. iar în sintagma grup abelian desemnează o realitate matematică. De exemplu. Se constată distincţii în ceea ce priveşte intrările şi subintrările între două dicţionare de specialitate. ~ reală de m variabile reale. Termenul FUNCŢIE este inclus în următoarele sintagme matematice: FUNCŢIA beta. ~ monotonă. ~ omogenă. ~ circulare inverse. ~ elementară. ~ identică. ~ lui Euler. ~ surjectivă.simbolic „traducând” definiţiile termenilor matematici în limba naturală. 8). ~ signum. ~ parte întreagă. realizare”].) interesate de conceptul abordat (DMG şi DMED). ~ reciprocă. o mulţime F. (Mat. ~impară. numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondenţă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F” (DMG: 119). iar FUNCŢIE BIJECTIVĂ şi FUNCŢIE INJECTIVĂ sunt subintrări).~de selecţie. ~ densitate de probabilitate.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente” (DEX: 357) pierde din vedere aspectul esenţial al funcţiei de a fi un triplet (ceea ce DMG semnalează clar: „funcţie [lat. 94 . ~de variabilă complexă. unele informaţii istorice privind contribuţia unor matematicieni la constituirea noţiunii respective (DMG) şi informaţii traversând diverse arii matematice (geometrie euclidiană. DEX-ul renunţă total la limbajul codificat . numit domeniu de definiţie. ~ lui Hamilton. pierderile apar inevitabil. termenul bază este un obiect (concret sau abstract). geometrie diferenţială etc. ~ monogenă. ~ inversă. binevenită prin fondul noţional intuitiv pe care îl activează prin traducerea sensului originar. DMG este conceput ca un ansamblu alcătuit numai din intrări. ~ de gradul întâi. ~concavă. definirea FUNCŢIEI). Termenul-pivot cu cea mai mare productivitate de sintagme (aproape dublu faţă de următorul clasat) este FUNCŢIE. ~ polinomială. ~ armonică. ~ exponenţială. ~ lui Lagrange. ~ radical. ~ gama. dar precizat în DMG: „Dacă E este o submulţime a lui Rn funcţia se numeşte de n variabile”. Definirea sensului matematic în DEX „6. ~ raţională întreaga. ~ crescătoare. deşi aflate uneori în raport de incluziune (de exemplu: FUNCŢIE FUNCŢIE ANALITICĂ FUNCŢIE BIJECTIVĂ FUNCŢIE INJECTIVĂ etc. ~ biunivocă. ~ simetrică. FUNCŢII circulare directe. Încercăm să distingem particularităţile semantice ale termenului-pivot care permit constituirea unui număr mai mare de sintagme pornind de la acesta. ~ caracteristică. definiţia din DEX reţine un aspect secund al FUNCŢIEI şi anume că aceasta poate avea una sau mai multe variabile. ~ continuă. un grup a cărui lege de compoziţie este comutativă. triplet format dintr-o mulţime E. ~ de două variabile reale. ~ pară. în timp ce DMED are articole formate din intrări şi subintrări – acolo unde situaţia o reclamă (de exemplu: FUNCŢIE este singurul cuvânt – vedetă (intrare). ~ crescătoare. ~ de distribuţie. ~ speciale.„natural” de specialitate şi limbajul „artificial” de specialitate. ~ raţională. ~ hiperbolice. ~ de forţă.~de repartiţie. functio „îndeplinire. ~ de probabilitate. ~ omografică. ~ uniform continuă. Cap. Unii termeni matematici sunt productivi sintagmatic. În schimb. funcţie analitică. ~ de gradul doi. ~ injectivă. fiecare constituie cuvânt-vedetă). Sunt prezente în plus etimologia termenilor (în DMG). Unei productivităţi sintagmatice intradomeniale bogate i se asociază o productivitate sintagmatică extradomenială bogată. ~ putere. uneori permiţându-se într-o lectură de nespecialist apariţia inexactităţilor (de exemplu. În dicţionarele de specialitate (DMG şi DMED) structura definiţiei este asemănătoare celei din manual MgIX (pentru analiza discursivă a definiţiei v. ~ logaritmică. fapt neprecizat în manualele de liceu. ~ compusă. De cele mai multe ori.

Se observă că sensul din definiţia lexicografică (DEX: „6. ( Mat.). Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente.”; DMG : „triplet format dintr-o mulţime E, numită domeniu de definiţie, o mulţime F, numită mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniu) şi o corespondenţă care asociază fiecărui element din E un element şi numai unul din F […].”) se păstrează în fiecare dintre contextele fixe. Din punctul de vedere al subcategoriilor semantice stabilite anterior, FUNCŢIE se încadrează între obiectele abstracte. Termenul FUNCŢIE este suportul unei largi microinterdisciplinarităţi: (adm.) funcţie publică, funcţie publică teritorială ; (fiziol.) funcţie de nutriţie, funcţie de reproducere, funcţii digestive ; (chim.) funcţie acide, (lingv.) funcţie denotativă ; (gram.) funcţie sintactică ; (log.) funcţie propoziţională ; (ec.) funcţie de producţie, funcţie comercială). Urmărind transferul sintagmelor constatăm că nici o sintagmă matematică nu apare într-un alt domeniu într-o preluare identică. De exemplu, FUNCŢIE, termen cu productivitatea sintagmatică maximă în matematică nu oferă celorlalte domenii nici unul din contextele fixate în matematică. Mai mult decât atât în două dintre cele trei domenii de interdisciplinaritate apare independent (fiziologie şi logică), numai în gramatică apărând ca sintagmă fixă funcţie sintactică. 2.2. Inovaţie. Definirea şi metalimbajul matematic Modernizarea limbajului matematic se produce cu precădere la nivelul metalimbajului, al definirii. Deşi matematica este un domeniu concentric, în matematică termenii trecând în metalimbaj, ceea ce nu se întâmplă, în general, în dicţionarele din secolul al XIX-lea; numai spre sfârşitul acestui secol metalimbajul e din ce în ce mai bogat în termeni matematici. Tendinţa aceasta aminteşte că matematica e, din acest punct de vedere, un "limbaj închis". Iată spre exemplificare câteva definiţii din prima parte a secolului, pentru termenii ALGEBRĂ, ECUAŢIE, POLIEDRU, DIAGONALĂ: algebră, parte de matematică ce ne învaţă a calcula cu litere (Stamati 1851); équation (fr.) - t. d'algèbre - ecuaţie, potrivire între două sau mai multe câtimi algebrice (Poenar 1840) (nu apare egalitate, încă nu era împrumutat); ecuaţie, ecuaciune - expresie, formulă ce rosteşte între potrivirea preţului, valorei între două cătimi deosebite (Stamati 1851); poliedru - trupu mărginitu de mai multe feţe drepte (Stamati 1851); diagonalu, curmezişu de la un unghi la altul (Stamati 1851). Metalimbajul ocoleşte termenii de specialitate, fără a fi însă posibilă excluderea totală a acestora: A CALCULA, FORMULĂ,FEŢE DREPTE, UNGHI. Relativa îndepărtare de termenii specializaţi în metalimbaj se poate realiza cu mai mare uşurinţă în cazul termenilor metamatematici şi, întro oarecare măsură, în cazul termenilor matematici propriu-zişi cu nivel mai mic de abstractizare. Termeni matematici simpli – pivot al termenilor matematici sintagmatici. Libertatea contextuală e în general o sursă de sensuri noi. Termenii matematici utilizaţi atât independent de context cât şi în sintagme (libere) sunt cei mai numeroşi, depăşind atât numărul termenilor-sintagmă, cât şi numărul termenilor matematici independenţi: ACCELERAŢIE, ACCES, BAZĂ, CALCUL, CORP, CUADRATURĂ, CURBĂ, DEMONSTRAŢIE, DEPLASARE, DISTANŢĂ, ECUAŢIE, ELICE, ELIPSĂ, ENERGIE, ENTROPIE, EVENIMENT, EXPRESIE, FACTOR, FASCICUL, FORŢĂ, FRECVENŢĂ, FUNCŢIE, GRAD, GRUP, IPOTEZĂ, LEMĂ, LINIE, LUNULĂ, MATRICE, MEMORIE, METODĂ, PLAN, POL, POLARĂ, POLIGON, PRINCIPIU, PRISMĂ, PROBĂ, PUNCT, RADICAL, RANDAMENT, SFERĂ, SPAŢIU, STABILITATE, SUBSTITUŢIE, TRANSFORMARE, TRIUNGHI, VARIABILĂ, VECINĂTATE, VECTOR, VITEZĂ, ZONĂ. De exemplu, ECUAŢIE având sensul „relaţie matematică între mai multe mărimi
95

cunoscute şi necunoscute, valabilă numai pentru anumite valori ale mărimilor necunoscute” (DEX) apare ca termen-pivot (cap de grup sintactic) în sintagme bidimensionale (formate din două cuvinte): ECUAŢIA căldurii, ECUAŢIA coardei, ECUAŢIE algebrică, ECUAŢIE diferenţială, ECUAŢIE diofantică, ECUAŢIE exponenţială, ECUAŢIE funcţională, ECUAŢIE integrală, ECUAŢIE iraţională, ECUAŢIE logaritmică, ECUAŢIE transcendentă, ECUAŢIE trigonometrică, ECUAŢII echivalente. Comportamentul morfologic al termenului pivot se modifică în funcţie de tipul determinantului. Un determinant substantival genitival impune obligativitatea articulării capului de grup sintactic. Termenul – pivot ECUAŢIE este întâlnit şi în sintagme multidimensionale (alcătuite din mai mult de două cuvinte): ECUAŢIA fundamentală a dinamicii, ECUAŢIA lui Kepler, ECUAŢIA lui Laplace, ECUAŢIA unei curbe, ECUAŢIA unei suprafeţe, ECUAŢII cu derivate parţiale. Sensul termenului pivot se menţine în fiecare dintre sintagme. Cuvintele determinante nu vin decât să precizeze restricţii asupra componentelor ecuaţiilor şi să claseze ecuaţiile în diferite tipuri cu particularităţi bine determinate. 3. Mobilitate conceptual-semantică în matematică? La începutul secolului al XX-lea reapare posibila confuzie dintre cerc-linie şi cerc-suprafaţă. Al. Resmeriţă rezervă liniei denumirea de ‚circonferinţă’: „cerc s. n. (lat. circulus). Geom. 1) Suprafaţă plană rotundă, adică mărginită de o circonferinţă [sic!]; 2) legătura ce ţine doagele dela un vas; 3) fig. Adunare de persoane, ţn anume scop; 4) localul unde se adună aceste persoane; 5) întindere anumită, cuprins; 6) cerc viţios. raţionament defectuos ce nu duce la o concluzie.” (Al. Resmeriţă 1924). A. Scriban remarcă posibila sinonimie pe care o permite expresia CERC, între conceptele cerc-linie şi cerc-suprafaţă, fără a clarifica preferinţa pentru unul sau altul dintre concepte: „1) cerc n., pl. urǐ (lat. cǐcus, it. sp. pg. cerco. V. ţarc). Suprafaţă plană limitată de o circumferenţă. Circumferenţa însăşi: a descrie un cerc. Circumferenţă, cingătoare de lemn orǐ de fer cu care se leagă doagele butoǐuluǐ. Fig. Reuniune, adunare: cerc numeros. Întindere, limite: cercu ştiinţeǐ omeneştǐ. Cerc viţios, raţionament viţios care ar trebuǐ maǐ întâǐ să probeze ceǐa ce serveşte a proba, cum ar fi: opiu adoarme fiind-că are proprietatea somniferă. În cerc, circular, în formă de cerc. Cerc de butuc, cerc care leagă doǔă catarguri, doǔă grinzi.” (A. Scriban 1939). Situaţia se schimbă parţial în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Iată o prezentare comparativă a definiţiilor din dicţionare şi manual a conceptului de „cerc” în care se observă modalitatea de operare a selecţiei în materialul limbajului pentru exprimarea definiţiei potrivit scopului vizat şi publicului căruia se adresează textul respectiv. a) DEX (înregistrăm numai sensul „matematic”): CERC, cercuri, s. n. i. 1. Figura geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţa limitată de această figură. Cerc polar […]. III. Disc gradat, întrebuinţat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busolă. […] Am folosit ghilimelele pentru „matematic” deoarece sensul nu mai poate fi considerat astfel din momentul sinonimiei cu disc (v. 5.2.2.2 LM = LC). b) Manual: „Definiţie. Fie r R, r > 0 şi O un punct din plan. Se numeşte cerc de centru O şi rază r locul geometric al punctelor M din plan pentru care OM = r. Se notează C(O,r)= {M/OM=r}. (fig. III.1.)
96

O x

M

Fig. XVI Cerc (fig. III.1.) Elementele din limba naturală se combină cu elemente codificat-simbolice, opacizarea conţinutului în faţa neiniţiatului făcându-şi simţită prezenţa. c) DMG: Cerc [lat. Circus „cerc”], curba plană, loc geometric al punctelor situate la aceeaşi distanţă r (numită raza cercului)de un punct fix O (centrul cercului). Faţă de un reper cartezian ortogonal, cercul cu centru C (a,b) şi raza r are ecuaţia: x2 + y2 – 2ax – 2by + (a2 + b2 – r2) = 0; Ecuaţia generală a unui cerc este: A (x2 +y2) + Bx + Cy + D = 0 Ecuaţiile parametrice ale cercului sunt: x = a + r cos t Y = b + r sin t, în care t este unghiul făcut de raza vectoare a unui punct al cercului cu semiaxa pozitivă a absciselor (fig. 19). În coordonate polare cu polul în centru ecuaţia cercului are forma: q = a. Lungimea cercului este: L = 2 r, Iar aria domeniului mărginit de cerc se determină prin formula: A= r2 Definiţia cercului a fost formulată iniţial de către Euclid (sec. III î.e.n.). Se mai numeşte circumferinţă. (VB) Este înregistrată o sinonimie (cerc = circumferinţă), situaţie destul de rară în matematică. Opacizarea mesajului se accentuează pe măsură ce se adaugă informaţii noi codificate. DMG cuprinde şi alte intrări referitoare la cerc: CERC CIRCUMSCRIS UNUI POLIGON, CERC DE CURBURĂ, CERC DIRECTOR, CERC EXÎNSCRIS UNUI TRIUNGHI, CERC ÎNSCRIS UNUI POLIGON, CERC MARE AL UNEI SFERE, CERC MIC AL UNEI SFERE, CERC ORTOTOMIC, CERCURI ORTOGONALE, CERC OSCULATOR, CERC PRINCIPAL, CERC TRIGONOMETRIC, CERCUL CELOR NOUĂ PUNCTE (CERCUL LUI EULER), CERCUL LUI APOLLONIUS, CERCUL LUI MONGE (CERCUL ORTOPTIC), CERCURI CONCENTRICE, CERCURI ADJUNCTE ALE UNUI TRIUNGHI, CERCURILE LUI CARNOT, CERCURILE LUI CHARLES, CERCURILE LUI MALFATTI, CERCURI SECANTE. d) DMED CERC. Este locul geometric al tuturor punctelor din plan care au aceeaşi distanţă r faţă de un punct fix M (fig. 22). M este centrul cercului şi r raza cercului.

97

M x

A M

Fig. XVII Notaţii în cerc (fig. 22) Orice segment care uneşte centrul M cu un punct al cercului este rază. Segmentele care unesc două puncte pe cerc şi conţin şi centrul sunt diametre. Pentru lungimile acestor segmente folosim tot denumirea diametru d = 2r, dacă considerăm diametrul şi raza ca lungimi. De aici, uneori, raza este denumită semidiametru. Cercul delimitează suprafaţa cercului;ea este mulţimea tuturor punctelor P, a căror distanţă de la centrul M este maximum r, deci pentru care MP r. Suprafaţa cercului, care este uneori denumită pe scurt cerc, se află în stânga, dacă parcurge linia cercului în sens contrar acelor de ceasornic (pozitiv din punct de vedere matematic). Un punct P se află în interiorul I al cercului numai atunci când, MP < r, Se află în afara A a cercului când, MP > r, Se află pe cerc când MP = r.” (DMED). Definiţia este mai permisivă acceptând echivalenta între cerc şi suprafaţa cercului numită tot cerc. Articolul se continuă cu subintrările: CERC ŞI DREAPTĂ, UNGHI LA CENTRU, CERC ŞI TRIUNGHI, CERC ŞI PATRULATER, CERC ŞI POLIGON, CERC ŞI CERC, SEGMENT DE CERC, SECTOR DE CERC, ECUAŢIA CERCULUI ŞI CONDITIA DE TANGENTĂ, şi este urmat de intrările CERC CIRCUMSCRIS, CERC EXÎNSCRIS, CERC ÎNSCRIS, CERC MARE (MIC) AL SFEREI, CERCUL LUI EULEDR, CERCUL LUI THALES. Dacă DEX- ul elimină utilizarea limbajului artificial de specialitate şi pierde seme importante ale conceptului de CERC, DMG şi DMED combină codul lingvistic şi nonlingvistic şi asigură transmiterea corectă a conceptului respectiv, iar discursul realizează accesibilizarea prin gradarea şi explicitarea fiecărui sem substanţial cumulat în sensul final. Definiţia este parte integrantă a textului matematic în care discursul logic este lipsit de intersecţia cu alt tip de discurs. Raţionamentul matematic aprioric preexistent în mintea matematicianului se recreează prin înlănţuirea Definiţie-Axiomă-Teoreme. Emiţătorul şi receptorul mesajului se estompează în faţa discursului de specialitate clar formulat. Remarci alăturate discursului completează rar o definiţie care tocmai a fost dată. Alegerea definiendum-ului este arbitrară, matematicianul proferând un anumit termen sau altul. Definiţia este performantă.. Astfel sunt create obiecte matematice care, la rândul lor, îmbogăţite cu proprietăţi realizabile în acest univers formal matematic permit continuarea raţionamentului. În cazul definiţiilor relaţionale răspunsul este de tipul ”definitul este in relaţie cu un anumit lucru”. Sunt cuprinse aici definiţiile tuturor termenilor matematici sintagmă, obţinuţi prin atribuirea unor proprietăţi noi unor concepte deja existente. De exemplu, conceptul de CERC dă naştere prin adăugarea unor proprietăţi restrictive termenilor-sintagmă: CERC TRIGONOMETRIC; CERCURI SECANTE; CERCURI TANGENTE; CERCURI CONCENTRICE : „Cercul C de rază 1, împreună cu reperul O, A; B; fixat şi cu sensurilor pozitiv şi negativ stabilite, poartă denumirea de cerc trigonometric” (MgIX: 89).

98

4. Concluzii Terminologia matematică în secolul al XIX-lea evoluează de la predilecţia pentru calc la predilecţia pentru împrumut. Metalimbajul textelor este radical diferit de metalimbajul dicţionarelor, semn al faptului că ştiinţa, în general, rămâne deocamdată departe de mase sau cel puţin lexicograful nu resimte necesar să introducă în dicţionar definiţii matematice de un nivel ştiinţific prea ridicat, cum se întâmplă în cazul altor ştiinţe. Se vede încă din secolul al XIX-lea că matematica nu este domeniu de cultură – ceea ce remarcă Solomon Marcus pentru secolul al XX-lea. Mai mult, puţini dintre termenii matematici sunt înregistraţi de dicţionare. În secolul al XX-lea se păstrează, la nivelul dicţionarelor, chiar dacă pe un alt nivel, inconsecvenţa în înregistrarea mărcilor de domeniu şi de subdomeniu. Putem vorbi în acest caz de tradiţia subdomeniilor matematice reflectate lexicografic. În schimb, metalimbajul este modernizat. Vorbim, în acest caz, de inovaţie în definirea conceptelor matematice în dicţionare. Subdomeniile clasice ale matematicii (algebra, aritmetica, geometria) sunt bine reprezentate în secolul al XIX-lea atât prin mărci diastratice în dicţionare – în special în cele bilingve – cât şi prin discipline de învăţământ şi materiale utilizate de acestea, traduceri sau opere originale. În secolul al XX-lea, dicţionarele sunt mai puţin interesate de înregistrarea mărcilor diastratice marcând subdomeniile. Dacă luăm ca reper disciplinele de învăţământ ca argumente ale dezvoltării subdomeniilor matematice, observăm o dublă tendinţă în matematică: pe de o parte, dezvoltarea unor sub-subdomenii ale subdomeniilor clasice (algebră, geometrie, analiză) şi, pe de altă parte, desprinderea şi dezvoltarea unor domenii distincte ce au matematica drept componentă fundamentală (informatică, matematici aplicate). Dependenţa acestor discipline de matematică are grade mai mici (informatica) sau mai mari (matematici aplicate) şi pare că evoluţia lor este spre creşterea independenţei şi a specializării interne. Proliferarea sub-subdomeniilor matematice este vizibilă în trecerea de la un nivel de învăţământ la altul. Astfel nivelele gimnazial şi liceal perpetuează subdomeniile clasice ale matematicii, iar nivelul universitar face posibilă apariţia sub-subdomeniilor, în special în trecerea de la licenţă la master, dar nu numai. Dacă încercăm plasarea cronologică a subdomeniilor matematice, remarcăm că există subdomeniile clasice, apărute înainte de secolul al XIX-lea, trigonometria, apărută în secolul al XIX-lea şi proliferarea sub-subdomeniilor în secolul al XX-lea, ca şi apariţia domeniilor rezultate din interdisciplinaritate (de exemplu, matematici aplicate). Dacă trigonometria intră în română prin intermediul traducerii, în secolul al XX-lea, putem vorbii de naşterea unor sub-subdomenii ale matematicii sau cel puţin de apariţia unor rezultate matematice importante direct pe tărâm românesc graţie unor oameni de ştiinţă, matematicieni ca Gheorghe Vrânceanu. Termenii subdomeniilor bine reprezentate în secolul al XX-lea (aritmetica, geometria, trigonometria) se remarcă, în general, printr-un grad ridicat de modernizare, ceea ce are drept consecinţă păstrarea continuităţii şi a tradiţiei în secolul al XX-lea. Modernizarea terminologiei matematice variază însă de la un subdomeniu la altul. Astfel, în timp ce în algebră, cu excepţia denumirilor operaţiilor de bază, termenii matematici sunt deja modernizaţi şi se păstrează în secolul al XX-lea (CALCUL ALGEBRIC, SISTEM DE TREI ECUAŢII CU TREI NECUNOSCUTE, LOGARITMI, INECUAŢII, ECUAŢII DE GRADUL ÎNTEIU CU O SINGURĂ NECUNOSCUTĂ), în trigonometrie există multe calcuri perifrastice care vor fi înlocuite de împrumuturi (DEZLEGAREA TRIUNGHIULUI –
99

REZOLVAREA TRIUNGHIULUI, RAZE ÎNDOIOASE – RAZE CURBE, CONSTRUCŢIA TABLELOR – CONSTRUCŢIA TABELELOR). Discontinuitatea termenilor algebrici în trecerea de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea se face simţită la nivel morfologic, unde pluralul sau singularul este marcat diferit de la un secol la altul (ecuaţiuni – ecuaţii, fracţiuni – fracţii, progresiuni – progresii, sistemă – sistem). De altfel, variabilitatea morfologică cu referire la alternanţe între formele de plural este o problemă prezentă încă în limba actuală. Continuitatea între secolele XIX-XX se manifestă uneori la nivelul metalimbajului utilizat de dicţionarele generale în definirea termenilor matematici. Este în acest sens surprinzătoare perpetuarea definiţiei incomplete a FUNCŢIEI de la un dicţionar la altul, de al un secol la altul, deşi în lexicografia francofonă – de unde se inspiră adesea lexicografia românească – acest lucru nu se întâmplă. Însă, în general, metalimbajul matematic evoluează substanţial de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea. Exemplul definiţiei pentru ECUAŢIE este evident. Diferenţa dintre definiţiile ECUAŢIEI în cele două secole pune în evidenţă evoluţia înţelegerii acestui concept; cu toate că esenţa sensului se păstrează, forma, expresia definirii conceptului este radical rafinată. Inovaţia în terminologia matematică nu este atât calitativă (puţine schimbări se mai produc în terminologia deja fixată, cel puţin în domenii avansate ca algebra), cât cantitativă. Acumularea de noi termeni se realizează mai ales prin crearea de noi termeni sintagmatici pornind de la termeni de bază deja existenţi. Este evident în acest sens caracterul prolific al unor termeni ca FUNCŢIE sau ECUAŢIE. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
Bidu-Vrănceanu, Angela (1997): Mărcile stilistice (diastratice) în DEX şi importanţa lor normativdidactică, în Limbă şi literatură, vol. 1, 19-23. Bidu-Vrănceanu, Angela (1999): Mărcile stilistice (diastratice) ale lexicului specializat în DEX2, în Limba română, XLVIII, 1-2, Editura Academiei Române, Bucureşti. Bidu-Vrănceanu, Angela coord. (2000)- Lexic comun, lexic specializat, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti. Bidu-Vrănceanu, Angela coord. (2001)- Lexic ştiinţific interdisciplinar,Editura Univesităţii din Bucureşti, Bucureşti.. Căplescu, Dina (1962) Omagiu Iordan "Din istoria terminologiei geografice în limba română, p 871-876. Chivu, Gh. (1980), “Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti. III - Stilul textelor matematice”, Limba Română, p.141-147. Gentilhomme, Yves (1995): Contribution à une reflection sur les locutions mathématiques ; în Cahiers de lexicologie, 66, 5-37. Ionescu, Ion "Prima aritmetică tipărită în limba română în Gazeta matematică XLI 1935", 20-24. Losee, Robert M. (1995): The Development and Migration of Concepts from Donor to Borrower Disciplines: Sublanguage Term Use in Hard & Soft Sciences, în proceeding of the Fifth International Conference on Scientometrics and Informetrics, Chicago, June 1995, 265-274. Martin A. (1992) : Théorie de la diffusion des innovations et implantation terminologique, Terminologies nouvelles, 7, 34-4 1. Popa , Cornel (1972): Teoria definiţiei , Editura Stiinţifică , Bucureşti. Rastier, François (1995) : Le terme : entre ontologie et linguistique, în Banque des mots, 7, 35-65. Rey-Debove, Josette (1978): Le metalangage. Étude linguistique du discours sur le langage, Paris, Le Robert. Rovenţa-Frumuşani, Daniela (1995) : Semiotica discursului ştiinţific, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Timotin, Tănăsescu in *** (2000): Terminometro. La terminologie en Roumanie et en République de Moldava, Hors série No. 4, Union Latine. Toma, Alice, (2006, 2008): Lingvistică şi matematică, Bucureşti, Editura Universităţii Bducureşti. 100

Mircea (coord. J. A. Tipografia Kolegiului Sf. VFR (1840-1841) = Poenar. Desdouits. Florin.) (1974): Dicţionar de matematici generale. Ion. Strat'a Academiei.. Manual pentru clasa a IX-a. A. 277 + 7. Studiu linvistic şi de istorie culturală. Luiza. Seche. Mancaş. Bucureşti. Sava. Bucureşti. Maneca. Bucureşti. (culeasă de) (1850) Elemente de trigonometrie drept-liniată şi sferică. P. Imprimeria Nationale a lui Stephan Rassidescu. Bucureşti. şt. Convorbiri asupra geometriei. Ediţia a II-a. Partea I. Bucureşti.1876) Dictionariulu limbei romane. Sava. Ursu. Tipografia Colegiului Sf. Arc & Gunivas. Petre (1837) Elemente de geometrie după legendre. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Buccuresci. Jassi. Aritmetică. coprindendu şi termeni şcientifici şi litterari. 172. Tipografia lui Toma Teodorescu. (1969) Formarea terminologiilor ştiinţifice româneşti. Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare. Constant (1986): Dicţionar de neologisme. a III-a revăzută şi adăugită. DŞL = Bidu Vrănceanu. Rado. G. (translit. Nova Tipographia a Laboratoriloru Romani 19. Editura Ştiinţifică. Craiova. G. Mariana . Editura Academiei Republicii Socialiste România. Massimu. Tipografia Colegiului Sf. 53. (1871. Bucuresti. N. Editura Danubius. Bucuresci.unibuc. P. ns) http://fmi. Călăraşu. Ediţia a III-a. DEXI = Dima. M. pp 270. (1862) Nou dictionaru portativu de toate dicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă. Pană-Dindelegan. Liliana. Editura Ştiinţifică. Bobancu. I. LaMa(1876) = Laurianu. Stan.) (1850) Elemente de aritmetcă raţională. pp. Geometrie şi trigonometrie.). Dicţionaru limbiǐ româneştǐ. Slugerul (trad. Bucureşti. Poenaru. pp. Caius (coord. Editura Didactică şi Pedagogică. Tipografia Albinei. Iaşi. Scriban (1939) = Scriban. DEX = Coteanu. Vasile (elab. (Pop. Sava. Editura Cronica. pp. Ionescu-Ruxăndoiu. Editura Enciclopedică Română. A. pp 336 + 14 + 12. Marina (1997): Dicţionar general de ştiinţe ale limbii. Iaşi. Florica (1989): Matematică. Slugerul trad. C. Culianu. pp. PP (1862) = Protopopescu. Bucureşti. Dicţionarul etimologico-semantic al limbei române. L. DMG = Iacob. Cristina. Angela. Tipografia Colegiului Naţional. p. 1986. Tipografia lui Eliad. Editura Univers Enciclopedic.ro/ro/orar_studenti/ 101 . Bucureşti.. DMED = (1995) Dicţionar de matematică. Institutul de Editură „Ramuri”. Camelia. G. Despina Ursu. Moş Pătru sau învăţătorul de sat (1839) Geometrie practică. Marta . Bucureşti.) (1852) Elemente de geometrie. N. Surse Asachi.. Resmeriţă (1924) = Resmeriţă. Bucureşti. Mihaela. (translit. Bucureşti. Sava. (1890) Cursu elementaru de algebra. Seche. vol. N. Iaşi. Ed. Gabriela. şi colab. (1862) Dictionar Rumăn. P. Costinescu (1870) = Costinescu. Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române.) (1998): Dicţionarul explicativ al limbii române. Bucuresci. 208. Bucureşti. S. DE = (1986) Mic dicţionar enciclopedic. Eugenia (coord. Ion (1870) Vocabularu romano-francesu. DGSL. Vornicescu. Bucureşti. (2007). Aǔgust (1939). Alexandru (1924). vol. 1840-1841 Vocabular francezo-romănesc. ns) D. Aga (1836) Elemente de matematică. Popescu. V. MgIX = Coţa. M. Augustin .Ursu. I. pp 96 + 96. Pop. Chişinău. Tipografia Naţională. 172 + 7 (figuri). Răduţiu. G. DN = Marcu.). (2004). Rădulescu. T. A. Dicţionare Antonescu (1862) = Antonescu. Tipografia Colegiului Sf. Bucureşti.

Il s’avère que les marques ne reflètent pas le progrès des mathématiques qui développent plusieurs sous domaines au XXe siècle – certains d’entre eux devenues sciences indépendantes – par une multiplication corespondente des marques. Mots-clé: culture mathématique. domine. terme mathématique. au carrefour des deux milénaires est situé entre tradition et modernisation. entre le conservationisme et l’inovation au niveau des mots qui ont un double rôle. 102 . terminologie. e c u a ţ i e = ‘équation’). c e r c = ‘cercle’). définition. marques diastratique.RESUMÉ LA TERMINOLOGIE ET LA CULTURE MATHEMATIQUE A LA FIN DU XXE SIECLE Pour présenter un aspect de l’impact culturel des mathématiques j’étudie l’inventaire et les caractéristiques de leurs principaux termes. leurs usage textuel et leur présence dans les dictionnaires généraux. respectivement au niveau du métalangage de leur définition (cf. dictionnaires. f u n c ţ i e = ‘fonction’). de communication en langue commune et de communication en langage spécilisé (cf. Ce qui reste constant au fil des années est la modalité de construction des concepts mathématiques (cf. Le passage d’un siècle à l’autre. En outre. les marques diastratiques donnent aussi des informations en ce sens. méta langage.

to fill the sack (‘a umple sacul’). tinzând să intre în categoria îmbinărilor stabile (structura îmbinărilor libere este similară cu cea a îmbinărilor stabile. O PERSPECTIVĂ CONTRASTIVĂ 1. a lua în balon. a semăna zâzanie. cel mai important reprezentant al contextualismului. Îmbinările libere iau naştere în procesul comunicării. to fill the sink (‘a umple chiuveta’). au un caracter temporar. Cu timpul. to fill the bill (‘a fi potrivit pentru ceva’). strâns unite. aşadar. Îmbinările lungi transmit judecăţi de valoare. Constanţa Avădanei (2000:9) arată că există şi situaţii când caracterul de îmbinare liberă sau stabilă este conferit de context. Este. La început toate aceste îmbinări de cuvinte au fost libere.) aparţin vorbirii.Ana-Maria TRANTESCU Universitatea din Craiova PROBLEME TERMINOLOGICE ÎN DEFINIREA UNITĂŢILOR FRAZEOLOGICE ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ. to cut a tree (‘a tăia un copac’) etc. sunt impuse de uzaj. Aceste îmbinări (a trage un pumn. vorbirea umană constând în sintagme (Iordan. iar componentele lor pot intra oricând în alte combinaţii: a trage un fir. to bite the apple (‘a muşca mărul’). a duce cu trăsura. pătrunzând în circuitul limbii comune. to bite the pear (‘a muşca para’). În opoziţie cu acestea. au o singură funcţie gramaticală sau transmit o informaţie gramaticală. to lose one’s head (‘a-şi pierde capul’) au caracter permanent în limbă. Fenomenul. acesta putând determina în cazul îmbinărilor scurte. 1975:209). a semăna porumb. Secvenţe ca: a trage un perdaf. în care fiecare element îşi păstrează autonomia semantică”. to bite the dust (‘a muşca ţărâna’). to cut the ice (‘a tăia gheaţa’). Există două tipuri majore de îmbinări de cuvinte: îmbinările libere de cuvinte şi îmbinările stabile de cuvinte. anumite îmbinări libere capătă stabilitate. Aceştia se referă la unităţile frazeologice caracterizate printr-o afinitate evidentă între componente. unele putând echivala cu o parte de vorbire şi pot avea echivalent un cuvânt simplu a turna beton = a betona). a duce cu maşina. 2. a i se urca la cap. De exemplu. fiind impus de lingvistul englez John Rupert Firth. lingvistica franceză introduce termenii de serie frazeologică sau grupare uzuală. îmbinările stabile de cuvinte sunt asocieri de cuvinte care şi-au pierdut complet sau aproape complet independenţa semantică şi gramaticală şi care. adevărate inovaţii lingvistice – iniţial produse individuale spontane – cele care au satisfăcut unele necesităţi de expresie şi s-au conformat sistemului limbii s-au generalizat. vorba de secvenţe de cuvinte relativ stabile care formează sintagme mai mult sau mai puţin fixate şi care sunt supuse unor restricţii ce nu pot 103 . alcătuiesc grupuri lexicale cu sens nou. Introducere În procesul comunicării. Florica Dimitrescu (1958:30) defineşte îmbinările libere ca “asocieri de două sau mai multe cuvinte. sensul unitar sau neunitar al îmbinării. a semăna grâu. fiind simţite de vorbitori ca unităţi distincte. care denumesc – cele scurte – o singură noţiune. Colocaţiile Termenul colocaţie (collocation) a intrat în circulaţie în anii 50 ai secolului trecut. Dintre aceste îmbinări. însă. vorbitorii recurg la îmbinări de cuvinte. idiomurilor lexemice (pentru engleză). al perifrazelor (pentru română). a fost observat şi tratat cu mult înainte de lingvistica tradiţională. to cut a feather (‘a tăia firul în patru’).

legătura dintre cele două părţi (baza şi colocatorul) este mai slabă. ca reprezentantă a unei limbi neromanice. baza colocaţiei este un substantiv abstract schimbat prin derivaţie sinonimică. centru) şi un colocator (modificator semantic. O colocaţie poate continua să trăiască. restricţiile lexicale caracteristice colocaţiilor sunt în general abolite. Astfel. poate deveni secundar după lexicalizarea ei. fie aparţin limbii curente la nivel interromanic. şi invers. ca de exemplu în cazul holtei înrăit (Iliescu. nemaipomenită. Un alt criteriu după care pot fi caracterizate colocaţiile este numărul lexemelor care se pot combina cu baza. E vorba de adjective şi de verbe folosite deja în latină cu sens figurat. Ele aparţin lumii globalizate. Posibilitatea schimbării colocatorului este considerată un criteriu pentru delimitarea colocaţiilor faţă de alte grupuri de cuvinte. spre deosebire de colocator care îşi află valoarea semantică doar în contextul colocaţional. Colocatul este elementul de bază autonom semantic care rămâne neschimbat. coeziunea frică îngrozitoare. ca cel al expresiilor idiomatice. Ele se găsesc. Explicaţia existenţei colocaţiilor convergente interromanice şi intereuropene nu e greu de găsit. Cercetării îi este adăugată şi germana. Într-adevăr. De cele mai multe ori. nebună. e mai slabă decât în a fi îndrăgostit lulea. Cu alte cuvinte. Uneori originea lor se găseşte chiar în latină. deviaţia sinonimică slăbeşte gradul de coeziune al colocaţiei. moderne. 104 . Un criteriu la care s-a renunţat este frecvenţa. Bogata bibliografie cu privire la tema colocaţiilor s-a ocupat până acum în special de probleme teoretice. 2006). (Iliescu. Un criteriu important de definire este faptul că sensul colocaţiilor nu este global. şi nu din sistemul limbii. 2006). 2001:819). Cu cât numărul lor este mai mare.fi găsite prin studiul gramaticii de către o persoană care nu vorbeşte limba respectivă ca limbă maternă. De aceea colocaţiile ocupă un loc extrem de important în însuşirea unei limbi străine. Cele mai multe colocaţii divergente sunt vechi şi lexicalizate de multă vreme. La nivelul sistemului. 2001:819). Colocaţiile se găsesc pe un continuum care se întinde de la îmbinări de cuvinte uzuale (co-ocurenţe) până la expresii idiomatice (Iliescu. chiar dacă frecvenţa ei scade considerabil. deci unde această legătură pare arbitrară. sau chiar intereuropene. cum ar fi delimitarea secvenţelor sintactice libere de cele legate (expresiile idiomatice şi proverbele) şi de criteriile care permit o asemenea delimitare. pronunţarea unui termen ne face să aşteptăm în continuare apariţia unui termen anume. Colocaţiile convergente sunt de două categorii. ci rămâne componenţial (Lengert. Colocaţiile tipice sunt cele în care legătura dintre sensul bazei şi al colocatorului nu mai este vizibilă. aruncă o privire orientativă asupra colocaţiilor unor limbi romanice (franceza. Colocaţiile fac parte din norma limbii. acest factor important pentru constituirea colocaţiilor. altele fac parte din limbajul curent. Iliescu în “Kollokationen in den romanischen Sprachen” (2006). italiana. fie într-un registru înalt sau specializat. M. 2006) Colocaţiile sunt formate din două componente: o bază (colocat. e foarte potrivită expresia folosită de Firth: “mutual expectancy” (Lengert. dependent. Cu alte cuvinte. spaniola şi în special româna) pentru a vedea în linii mari ce asemănări şi deosebiri caracterizează aceste limbi din punctul de vedere al colocaţiilor. Spre deosebire de aceste preocupări. sau până peste urechi. Deoarece e foarte greu de definit ce se înţelege prin îmbinări de cuvinte uzuale. familiar şi expresiv. în sensul coşerian. al bazei). Autoarea clasifică colocaţiile romanice în divergente şi convergente.

eufemisme (a pleca dintre noi . expresie. expresie perifrastică. 1979. în limbajul natural. pentru a le denumi. nici în inovaţii paralele cu caracter abstract.the road to hell is paved with good intentions). formulă. care conţin sau nu un indice de predicaţie. funcţia sintactică şi/sau expresivă. Gradul lor de coeziune e relativ slab datorită derivaţiilor sinonimice posibile. singurul izvor posibil este numai cultura comună a popoarelor europene. Sunt incluse o mare diversitate de tipuri: cuvinte compuse (mamămare .). frazeologie etc. perifrază). au recurs la o pluralitate de termeni. 2000:6) Îmbinările stabile de cuvinte au fost studiate şi clasificate de specialişti români. izolare. Colocaţiile divergente. Probleme terminologice Îmbinările stabile de cuvinte sunt grupuri stabile de două sau mai multe cuvinte care transmit o singură informaţie semantică. Endymion). se datoresc unui izvor literar-cultural-biblic comun. sensul unitar. Morfologia. iar o serie de termeni sunt întrebuinţaţi atât în română cât şi în engleză (compus. Se observă o confuzie terminologică în definirea şi delimitarea acestor termeni. cultură care se sprijină pe opere literare cunoscute şi în mare parte pe textul Bibliei latine şi pe traducerea lor în limbile europene (Iliescu. gramaticală şi/sau stilistică. În Europa Unită şi în lumea aflată într-un continuu proces de globalizare. proverbe (cine se scoală de dimineaţă departe ajunge . citate celebre (Un lucru frumos este o veşnică încântare .Mai greu de explicat sunt colocaţiile convergente care aparţin unui registru mai înalt. scurte sau perifraze (termen preluat de la Corneliu Dimitriu. idiom.to wash one's hands of). topica principial fixă. sau cu precădere în limba română (locuţiune).A thing of beauty is a joy for ever . 105 .developing country).to pass away). unitate frazeologică. Deoarece originea lor nu poate fi găsită în limba moştenită (colocaţia e prezentă şi în germană). Se observă că în ambele limbi. (Avădanei. idiom proverbial. colocaţiile vor arăta o tendinţă tot mai accentuată spre convergenţă. Din pluralitatea de termeni utilizaţi în bibliografia românească şi cea de limbă engleză pentru a denumi conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte. englezi şi americani care. 3. phrasal verb). Constanţa Avădanei subcategorizează îmbinările stabile de cuvinte în îmbinări de dimensiuni reduse (a-şi da aere). clişeu. 2006). continuând de multe ori sensuri figurate şi figuri de stil. expresie/locuţiune proverbială. cât şi limbajul tehnic. tournure. special.grand mother). Gramatica limbii române explicată. lungi (bate fierul cât e cald . zicală. Colocaţiile convergente.strike while the iron is hot) care conţin obligatoriu unul sau mai mulţi indici de predicaţie. idiom lexemic.to came to one's senses). sursa lor fiind atât limba vorbită. idiom frazeologic. în sens larg. 23). expresii (a se spăla pe mâini de ceva . sintagmă. Gradul lor de coeziune e ridicat. nu toţi termenii utilizaţi vizează aceleaşi particularităţi ale îmbinărilor stabile de cuvinte.the early bird catches the worm). în special cele care aparţin unui stil ridicat. clişee (ţară în curs de dezvoltare . p. Ele sunt creaţii ale fiecărei limbi în parte. şi îmbinări de dimensiuni mari. consideră autoarea. expresie idiomatică. Pe continuumul dintre co-ocurenţe şi expresii idiomatice ele se apropie de ocurenţe. Aceste îmbinări prezintă o serie de caracteristici comune care vizează: structura formală. locuţiuni (a-şi veni în simţiri . uzuală. se apropie de expresiile idiomatice.John Keats. Particularităţile semantice şi formale le fac să contrasteze cu îmbinările libere şi permit să fie identificate de vorbitori. Limba conţine un remarcabil izvor de îmbinări stabile de cuvinte reproduse întocmai de utilizatori. zicale (drumul spre iad este pavat cu intenţii bune . proverb. aforisme etc. se observă că unii termeni sunt utilizaţi numai în română (idiotism. alţii numai în limba engleză (phrase.

Pentru Th. majoritatea conţinând un verb. Prin expresie idiomatică. Iordan şi Vl.majoritatea specifice limbii române. Prezentăm în cele ce urmează aceşti termeni cu accepţiile conferite de autorii studiilor lingvistice dedicate secvenţelor stabile de cuvinte. Şăineanu întrebuinţează denumirea locuţiune pentru îmbinări expresive de cuvinte. care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire”. sintagmă etc. Accepţia conferită de Al. ca structură externă. unde nu-i cap. Hristea (1984) expresiile idiomatice sunt îmbinări constante de cuvinte simţite ca “distincte”. Al. formulă. prezentare ce se bazează pe studiul Constanţei Avădanei intitulat Construcţii idiomatice în limbile română şi engleză (2000). Al. În paralel cu locuţiunea sunt folosiţi termenii expresie idiomatică şi idiotism. Alternativ sunt utilizate denumirile locuţiune şi expresie. două cuvinte (cal de poştă). 1958) defineşte locuţiunea drept “ansamblu de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat. I. având caracter specific “idiotisme populare” (piatră-seacă) sau “idiotisme dialectale”. S. L. Cum am mai amintit. foarte expresive. Termenul idiotism este considerat sinonim cu izolare. Iordan întrebuinţează alternativ locuţiune. P. L. Philippide termenului idiotism în Principii de istoria limbii (1984). Şăineanu utilizează denumirea expresie idiomatică pentru locuţiune şi idiotism. dar şi împrumutate. Lazăr Şăineanu (1887. caracterizate prin componenţă diversă: o propoziţie (până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii). izolare. la propoziţii şi fraze (bate şaua să priceapă iapa). Florica Dimitrescu (Locuţiunile verbale în limba română.trei cuvinte (de-a fir a păr).. particulare limbii române (de factură populară) atunci când vorbeşte despre locuţiuni sau expresii idiomatice. În Limba română contemporană (1978:336). Iordan (1975:20) defineşte idiotismul ca “formulă fixă” frecvent şi îndelung utilizată. sunt numite şi locuţiuni sau expresii idiomatice. locuţiuni”. pentru a se referi la formaţiuni sintactice care au luat naştere prin izolare (1975: 280). sub raport semantic (a da sfară în ţară). care “din punct de vedere gramatical sunt. Înţelesul lor nu se lasă descifrat din “analiza cuvintelor componente”: a-şi aprinde paie în cap. cât vezi cu ochii). S.Considerăm necesară o prezentare a principalilor termeni de metalimbaj aparţinând frazeologiei. Dumistrăcel (1980) îl utilizează ca sinonim (învechit) cu izolare şi expresie idiomatică (a lua la vale). ce-i frumos. a ajunge cuţitul la os). L. Smith (1925) utilizează termenul locuţiune ca sinonim cu idiom pentru a face referiri la grupurile stabile de cuvinte proprii unei limbi (to put on airs . fiind astfel dificil de analizat în părţi componente. expresie. Andriescu înţelege “toate construcţiile particulare limbii noastre” care au sens unitar. Dumistrăcel defineşte expresiile idiomatice drept “grupuri solidare de cuvinte”. Puşcariu în Limba română (1940) numeşte locuţiuni grupurile fixe de cuvinte . având sens figurat şi care. Iordan şi Robu (1978) vorbesc de “îmbinări frazeologice stabile” cu formă fixă şi sens nededus din sensurile componentelor. Aceste realităţi lingvistice.a-şi da aere). poartă ponos. proprii unei limbi. Robu subliniază sinonimia dintre locuţiune şi expresie (a băga în boale. este aceea de grup stabil de cuvinte constituit din mai multe elemente lingvistice: îmbinări bimembre sau îmbinări conţinând unul sau doi indici de predicaţie (a-şi găsi Bacăul. cu un înţeles unitar determinat. cele mai multe. 1900) înţelege prin idiotism îmbinările fixe de cuvinte constituite din două sau mai multe cuvinte (doar nu dau tătarii. vai de picioare). S. Locuţiune este frecvent substituit cu expresie cu care este considerat sinonim. I. proprii limbii române (cât te-ai freca la ochi). dar şi structurile monolexicale (poartă ‘împărăţie’). unele întâlnite şi la alte popoare (a făgădui marea cu sarea) variind în mărime de la două . I. Andriescu (1977) are în vedere construcţiile sintactice stabile. prin urmare cu sensul de îmbinare constantă de termeni “ilustrativă” pentru limba română (a se face luntre şi punte). 106 . o frază (râde vârşa de baltă şi-i putrezeşte coada. cu aspect formal şi sens ce nu pot fi modificate (talger cu două feţe).

generator de efecte stilistice (a-şi pune pofta-n cui). expression/phrase. care altfel nu se deosebeşte de locuţiune. L. Th. Deşi prin utilizarea abuzivă unele clişee şi-au pierdut forţa expresivă. îmbinare etc.nu se deosebesc de locuţiuni şi expresii (a bate apa-n piuă. Weinreich (1969) foloseşte termenul “expresii complexe” constituite din cel puţin două elemente. care exprimă o singură noţiune (heat and soul – ‘cu trup şi suflet’). construcţie gramaticală. P. nu şi gramatical. expresii idiomatice. expresie idiomatică. Termenul este considerat sinonim cu idiom. pentru a se referi la ansambluri lexicale caracterizate prin formă fixă şi sens unitar. remarcând că acestea se supun fenomenului de etimologie populară. to get to the bottom of – ‘a-i da de capăt’). Idiomul este astfel definit în Dicţionarul Oxford (1989): “o formă de expresie. de dimensiuni variabile. Smith (1925) foloseşte expression (expresie) cu accepţia de grup constant de cuvinte. cu înţeles independent de suma componentelor (to come into being – ‘a lua fiinţă’). multe au valori subiective mari. Cowie şi Mackin (ODCIE I) utilizează termenul expresie pentru ansambluri lexical sudate. La fel. care realizează funcţii expresive şi de comunicare diverse. caracterizate prin variabilitate. considerând că idiomurile larg cunoscute devin clişee. P. Autorul include idiomul în clişeu. care au “înţeles idiomatic” diferit de cel literal. expresivitate şi “noutatea ansamblului” (prinde orbul. denumirea expresie idiomatică pentru a desemna grupuri stabile de cuvinte. Meyer (1975) foloseşte expresie verbală pentru a denumi o îmbinare constituită din verb şi particulă adverbială sau prepoziţie (to shoot up – ‘a teroriza’). proverbele au dimensiunile unor propoziţii sau fraze a căror formă nu suportă modificări: cine se amestecă în tărâţe îl mănâncă porcii. Cowie şi Mackin (ODCIE. Autorii români şi de limbă engleză desemnează prin proverb combinaţii de cuvinte specifice unei limbi sau unui grup de limbi. care au sens indivizibil (to lose one’s head . locuţiune. găina bătrână face zama bună. I:XXVIII) utilizează alături de idiom. sic transit gloria mundi. formulă. diferit de sensul individual al formativelor (to take the bull by the horns ‘a apuca taurul de coarne’). Dimitrescu (1958) afirmă că expresiile sunt grupuri de cuvinte care formează “lexical un tot”. revenons à nos moutons. Termenul este considerat sinonim cu idiom şi expresie idiomatică. specifică unei limbi. expresie. scoate-i ochii. a spăla putina). cu sens unitar. o particularitate a frazeologiei consacrată de uzul unei limbi şi având adesea altă semnificaţie decât cea gramaticală şi logică”.cine râde la urmă. L. Dumistrăcel (1980:125) discută sintagmele (sinonime cu expresiile idiomatice) în opoziţie cu termenii sintetici. ca şi prin idiom. râde mai bine. expression/phrase. McGee-Wood (1986) utilizează expresie idiomatică ca sinonim cu idiom pentru a se referi la expresiile stabile care au sens suplimentar. îmbinările lexicale cu dimensiuni diverse şi sens nou. expresii. Dimensiunile clişeelor sunt variate: blue blood (sânge albastru). Fl. Sinonime cu expresie sunt locuţiune şi expresie idiomatică. cu structură formală diversă şi sens unitar (to bring up – ‘a educa’. aparţinând întregului grup (like a breeze – ‘uşor’). alternativ cu formulă. clişeele idiomuri arhicunoscute. Multe dintre îmbinările fixe de dimensiuni mari numite izolări. îmbinări stabile de dimensiuni variate. Makkai desemnează prin expresie. motiv pentru care autorii şi utilizează aceşti termeni ca înlocuitori pentru proverb. idiotisme. un grup lexical constant. phrase. he laughs best who laughs last . în studiile de specialitate apar pentru proverb termeni ca zicală sau zicătoare. Uneori.a-şi pierde capul).). Ca sinonime sunt folosite idiom. Clişeul ca expresie stereotipă. idiotism. Longman 107 . Din punct de vedere al structurii formale. formule sunt de fapt proverbe. Hristea (1984) înţelege prin expresie. S. Smith desemnează prin expresie idiomatică grupurile lexicale fixe. Iorgu Iordan (1975:18) utilizează denumirea sintagmă cu sensul de “grup sau combinaţie de cuvinte”. Smith (1925) consideră şi el. armed to the teeth (înarmat până-n dinţi.

cu înţeles independent de înţelesurile componentelor (to speak like a book . tipic anglo-saxon. I) definesc îmbinarea numită phrasal verb ca o expresie/idiom constituită din verb cu prepoziţie sau particulă adverbială.a vorbi ca din carte). 1972. Acest tip de idiom. de la idiomuri “monolexicale” la îmbinări de dimensiunea unei propoziţii sau fraze (too many cooks spoil the broth . Cowie şi Mackin (ODCIE. P. se referă la grupurile de cuvinte simţite ca distincte şi care reprezintă o unitate la nivel semantic (uneori şi gramatical): white elephant (‘cadou nedorit’). formulă alternativ cu idiom. În Problems in the Analysis of Idioms (1969). Fraser (1970) plasează idiomurile . sau verb cu prepoziţie şi particulă (to put up with ‘a tolera’). 108 . Considerând unitatea frazeologică inclusă în idiom. Alături de idiom sunt întrebuinţate denumirile expresie şi expresie idiomatică. locuţiune. Meyer. 1986) este utilizat în majoritatea studiilor citate în paralel cu expression. expresie idiomatică. Phrase (Makkai. care pot fi identificate cu părţi de vorbire (hammer and tongs (adverb) ‘aprig’). cu grad mare de coeziune. ca sinonim cu idiom. Healey (1968) consideră idiomurile îmbinări constante de termeni. impusă de uzaj. alternativ. Autorul foloseşte şi termenul idiom lexemic pentru a trimite la îmbinările lexicale fixe de dimensiuni scurte. proverbe etc. proverbe.ansambluri stabile de cuvinte . I. Mc Gee Wood. Smith (1925) consideră idiom orice îmbinare fixă. Makkai consideră idiomul sinonim cu expresia. phrase.Casa Albă. Aceeaşi semnificaţie conferă idiomului şi Cowie şi Mackin: grupuri invariabile de cuvinte cu structură formală diversă şi sens special (ODCIE II:XII) (to trip the light fantastic ‘a dansa’).Idioms Dictionary (1998) dă termenului următoarea definiţie: “o secvenţă de cuvinte care are un sens diferit de sensul cuvintelor componente luate separate”. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English.îi dai un deget şi-ţi ia mâna toată. Autorul specifică că idiomul are sensul francezului idiotism. L. precum şi denumirea de idiom proverbial pentru a se referi la zicale. expresie idiomatică de dimensiuni mici. vol. take up = continue. şi termenul expresie. to be or not to be). cu formă fixă şi “sens necompoziţional”. dar năravul ba. autorul foloseşte. (to carry coals to Newcastle .de la un cuvânt (broke – ‘lefter’) la o frază (don’t count your chickens before they’re hatched). citate celebre etc. to take off (‘a decola’).pe diferite trepte de coeziune (to stew in one's own juice ‘a fierbe în suc propriu’). În paralel. 1975. expresie idiomatică. phrase. deşi utilizează termeni ca expresie. al cărei sens nu este “funcţie compoziţională” a sensurilor constituenţilor (to put the cat among the canaries). Give him an inch and he'll take an el .copilul cu prea multe moaşe moare nemoşit). precizează că pot fi numite idiomuri doar îmbinările constante ‘necompoziţionale’ ca sens şi ‘neproductive’ ca formă. Wood. phrase şi expresia idiomatică.) au rol în comunicare şi sunt numite idiomuri funcţionale (can the leopard change his spots? .a vinde castraveţi la grădinar. Şi Fraser întrebuinţează termenul idiom ca sinonim cu expresie. Pentru Smith. White House . Makkai (1972) întrebuinţează termenul idiom pentru grupuri lexicale cu sens diferit de înţelesul literal al constituenţilor şi dimensiuni variabile . Grupurile sunt expresive şi au formă fixă. Idiomurile de dimensiuni mari (zicale. autorul utilizează termenul expresie. Pentru Hockett (1958) idiomurile sunt “forme gramaticale” cu structuri formale extrem de diverse. to bring up ‘a educa’. Sweet (1982) numeşte idiom un grup de cuvinte al cărui sens nu poate fi dedus din sensurile cuvintelor care-l compun (to kick the bucket ‘a muri’). Katz şi Postal (1963) definesc idiomul ca îmbinare de cuvinte familiară.Lupul îşi schimbă părul. are un sens propriu şi un echivalent sintetic to step up = increase. idiomul e sinonim cu expresie. Weinreich defineşte idiomul ca grup lexical stabil (minimum două cuvinte) al cărui sens este conferit de valorile semantice şi structura sintactică a componentelor (red herring ‘tertip’).

Th. unităţile frazeologice pot avea valoare substantivală (copil din flori. specifice şi calchiate. având sens unitar şi referent unic. ţap ispăşitor). lună de miere. în doi peri – ‘neclar. Acelaşi sens îl are termenul frazeologie şi la Cowie şi Mackin (ODCIE. ceea ce explică şi uzul acestor îmbinări în contexte dotate cu intenţie/funcţie stilistică (pur afective sau diferenţiate funcţional)”. locuţiuni. tobă de carte – ‘învăţat. Lengert (2001) arată că problema de bază în definirea unităţilor frazeologice constă în delimitarea lor de cuvintele compuse şi de alte îmbinări sintactice libere. întrucâtva apropiată de catacreză. proverbe etc. Adam Makkai (1972) numeşte tournures sau idiomuri frazeologice îmbinările expresive de dimensiuni mari (minimum trei cuvinte). vechime şi frecvenţă mare (a se face luntre şi punte). locuţiune. constituite din minimum două cuvinte. indiferent de dimensiuni”.compartiment aflat la interferenţa dintre vocabular şi sintaxă. Prin unitate frazeologică. adjectivală (într-o ureche – ‘ţicnit’. Sunt incluse aici şi idiomurile culturale. 2001:802). familiile frazeologice. Hristea (1984) defineşte “îmbinările constante de cuvinte”.Sensul îmbinării nu este sugerat de sensurile cuvintelor componente. echivoc’. care nu-şi găsesc uşor corespondent într-o parte de vorbire (to be caught between the devil and the deep blue sea . Ansamblul unităţilor frazeologice dintr-o limbă dată. Puşcariu (1940) desemnează prin frazeologie ansambluri lexicale cu caracter constant şi sens unitar (expresii. 109 . Bidu-Vrânceanu et al. Aceste grupuri se caracterizează prin formă fixă şi sens unitar. Pentru Makkai (1972). savant’) sau verbală (a-şi lumea-n cap – ‘a pleca’.. Importantă este însă folosirea termenului pentru denumirea acelei (sub)-discipline lingvistice al cărui obiect îl constituie analiza diferitelor aspecte ale unităţilor frazeologice (Lengert. al căror sens poate fi descifrat numai dacă se unesc istoria şi civilizaţia poporului respectiv. shoot out ‘a înmuguri’). Th. Hristea (1984) defineşte frazeologia ca “ansamblul sau totalitatea unităţilor frazeologice dintr-o limbă dată” . Weinreich (1969) utilizează acest termen pentru “orice expresie în care cel puţin un component este polisemic şi în care selectarea unui subsens este determinată de contextul verbal”. autorul considerând unitatea frazeologică inclusă în idiom. rolul unităţilor frazeologice în modernizarea limbii literare).). idiom. Dicţionarul de ştiinţe ale limbii (A. I): “totalitatea îmbinărilor fixe dintr-o limbă dată. uzul în comunicarea curentă ori în stilurile/limbajele specializate. Denumirea este sinonimă cu expresie.a fi între ciocan şi nicovală). cu care are de obicei în comun un oarecare grad de expresivitate. Meyer insistă asupra contribuţiei semantice a celui de-al doilea element la producerea unui concept verbal nou (shoot up ‘a teroriza’. Disciplină lingvistică în curs de constituire care se ocupă cu studiul unităţilor frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi (apariţia şi originea acestora. locuţiuni proverbiale etc. a-şi face un deserviciu’). Spre deosebire de alăturarea liberă de cuvinte. citate. frazeologia cuprinde totalitatea idiomurilor dintr-o limbă. expresii. unitatea frazeologică este receptată de vorbitor drept o entitate existentă ca atare în limbă. a-şi tăia funia de sub picioare – ‘a-şi reduce şansele. Dimitrescu consideră frazeologia un ansamblu de locuţiuni. 2001) dă ambele accepţii ale termenului: 1. Fl. cu înţeles unitar. Dicţionarul de ştiinţe ale limbii (2001) defineşte astfel unitatea frazeologică: “combinaţie stabilă de două sau mai multe cuvinte. 2.

phrasal verb. adică sensul nou. numite şi funcţionale sau proverbiale îndeplinesc funcţii de comunicare diverse. like a breeze . Spre deosebire de acestea. idiomurile lungi nu au sens unitar. perifrază. un dialect. că termenul expresie idiomatică/ idiomatic phrase/ expression denumeşte în opinia tuturor specialiştilor. expresie (expression) este sinonim cu idiom şi phrase. to lose one’s head ‘a-şi pierde capul’. Se observă. În engleză. Ei consideră expresiile sinonime cu locuţiunile. Ordinea elementelor alcătuitoare este invariabilă. grai etc. idiom lexemic/ funcţional/ proverbial/ frazeologic. idiom. formulă. fără a preciza dacă aceasta reprezintă o limbă. Se înregistrează şi opinii conform cărora idiomurile scurte pot avea un echivalent sintetic şi pot corespunde unei părţi de vorbire (to kick the bucket are valoare de verb). trei sau chiar patru dintre aceşti termeni pentru a desemna aceeaşi realitate lingvistică. expresie perifrastică sau idiomatică sunt în bibliografia românească consideraţi. aceleaşi accepţii. Nu se poate modifica formal idiomul fără a se pierde sensul idiomatic. izolare. se impun câteva concluzii privind accepţia şi eventual corespondenţa acestor termeni în studiile de specialitate româneşti şi de limbă engleză. izolări şi. suplimentar al grupului. în general. care au corespondent o parte de vorbire: a-i fi teamă . subdialect. cu expresiile şi locuţiunile. români şi de limbă engleză. zicală. idiomurile lungi. Sunt autori care fac referiri directe la gradul de coeziune dintre componentele expresiilor şi comportamentul lor gramatical. specifice limbii engleze. care nu reprezintă suma sensurilor termenilor componenţi. Astfel. astfel. expresie idiomatică. to rise sb's spirits ‘a ridica moralul cuiva’. unitate frazeologică. formulă. nu puţine fiind cazurile când un specialist utilizează doi. asemenea termenului expression pe care. Structura formală a idiomului variază de la două cuvinte (White House – ‘Casa Albă’) la o propoziţie sau frază (give him an inch and he'll take an ell). compus. parţial. pentru a defini conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte se utilizează. Având. locuţiune. În bibliografia românească termenul idiom are altă accepţie: “termen generic folosit pentru a desemna orice tip de varietate lingvistică. specificându-se şi faptul că multe expresii idiomatice au în componenţa lor un verb (a da sfară în ţară). izolare.verb. expresie/locuţiune proverbială. de multe ori. de multe ori. clişeu. locuţiune. expresie idiomatică. în literatura de specialitate. Din analiza întreprinsă rezultă că în privinţa terminologiei nu există un punct de vedere care să fie acceptat de majoritatea specialiştilor. Toate idiomurile au formă fixă şi funcţie subiectivă. Mulţi dintre termenii folosiţi în literatura română de specialitate pentru conceptul de îmbinare stabilă de cuvinte sunt întrebuinţaţi şi în lingvistica de limbă engleză (britanică şi 110 . idiotism. 2001) Phrase denumeşte grupuri constante de cuvinte. în literatura de specialitate se înregistrează: phrase (pentru idiomurile scurte).” (Dicţionarul de ştiinţe ale limbii. proverb. următoarele denumiri: idiotism. termenii se folosesc ca sinonime la autori diferiţi sau chiar la acelaşi autor. Topica expresiilor este invariabilă. Termenul expresie este considerat de mulţi specialişti sinonim cu locuţiune. îmbinări fixe de cuvinte care prezintă caracteristici similare sau identice cu îmbinările de cuvinte numite idiotisme. proverbial/functional idiom. sintagmă. termenii expresie. idiomatic expression. frazeologie. Există şi opinia că idiomul poate fi exprimat şi printr-un cuvânt noţional (broke ‘lefter’). Unii specialişti apreciază că din punctul de vedere al structurii formale.După această expunere a principalilor termeni din metalimbajul frazeologiei. tournure. sintagmă. Termenul idiom desemnează ansambluri fixe de cuvinte. tournure. După cum se observă. expresiile idiomatice nu se deosebesc prin nimic de locuţiuni. phrase. Ca sinonime. Expression şi idiom se întâlnesc în paralel. expresie. sinonimi. expression.adverb. îl substituie.

idiomurile sunt expresii convenţionale care iniţial au fost expresii ad-hoc (spontane). Primul criteriu este foarte clar. dar nu este complet flexibil (nu putem spune The bucket was kicked deoarece idiomul ar suna ciudat la forma pasivă). ceea ce înseamnă că elementele lor sunt polisemantice şi de aceea pot fi greşit interpretate . Cacciari şi Tabosi. În cartea Idiomatics and Phraseology of Czech. expresie idiomatică şi construcţie idiomatică în engleză. un mare număr de restricţii de transformare . sensul unui idiom nu poate fi dedus din părţile sale componente. fără ca idiomul să-şi piardă sensul). capul simbolizând inteligenţa. idiomul este o îmbinare de cel puţin două cuvinte. înţeles unitar – cu excepţia idiomurilor de tipul frazei – şi funcţie subiectivă) s-a impus. convenţionalitate . Adam Makkai consideră următoarele criterii hotărâtoare pentru caracterizarea idiomurilor: 1. acesta se referă la faptul că multe expresii literare au fost folosite de atâtea ori în anumite situaţii încât au devenit convenţionale. Autorul dă următoarea definiţie pentru idiom : “o unitate frazeologică care implică cel puţin doi constituenţi polisemantici. idiomul to kick the bucket ‘a muri’ poate suferi anumite transformări (John kicked the bucket – unde verbul este pus la trecut. au ajuns la concluzia că idiomurile sunt mai întâi înţelese literal. 4. deoarece este unanim acceptat că pentru a fi idiomatică. Al doilea criteriu este discutabil. 3. până la găsirea cuvântului cheie şi că această înţelegere este facilitată de context (1988:678-9). 5. expresie. 2. Câteva repere din bibliografia de limbă engleză În Idiom Structure in English (1972 :122). 2. idiomatice şi într-un anumit grad “îngheţate” din punct de vedere sintactic. pe baza mai multor experimente. specifice limbii engleze. în cadrul căreia există o selecţie contextuală reciprocă a subsensurilor” . arătând că frazemul e mai transparent decât idiomul. Criteriile de bază stabilite de Éermák pentru definirea idiomurilor sunt: 1. 4. capacitatea combinatorie a idiomurilor nu este identică cu cea a altor forme lingvistice. deoarece oamenii conceptualizează capul ca “sediu” al inteligenţei şi raţiunii. în ultima perioadă. Din punct de vedere formal. sunt cei mai potriviţi. Adesea este imposibil să deducem sensul unei expresii în afara contextului său imediat. Al treilea criteriu ridică problema contextului în interpretarea şi înţelegerea idiomurilor. acestea fiind golite de sensurile lor obişnuite . înţelepciunea. idiom lexemic. ei pot interpreta parţial idiomul înţelegând sensul unuia dintre elementale sale. Există deci numeroase idiomuri al căror sens poate fi parţial dedus din sensul părţilor componente. termenul idiom (desemnând combinaţiile constante de cuvinte. 4. caracterizate prin diversitatea structurii interne. De exemplu. În limba engleză. o unitate lexicală trebuie să fie formată din cel puţin două lexeme. idiomurile au un potenţial ridicat de “dezinformare”. deoarece unele idiomuri sunt mai transparente decât altele. iar din punct de vedere semantic autorul consideră că sensul 111 . De exemplu. 1982. construcţie idiomatică şi perifrază în limba română şi idiom. expresia to have a good head on one’s shoulders e considerată idiomatică datorită sensului figurat. expresie idiomatică. În ceea ce priveşte ultimul criteriu. Éermák distinge între phraseme şi idiom. F. fixare sintagmatică . Considerăm că pentru îmbinările scurte termenii: expresie. Totuşi. fixare paradigmatică . Weinreich (1969:226) stabileşte trăsăturile specifice ale expresiilor idiomatice şi acceptă ca idiomuri doar expresiile constituite din mai multe cuvinte care au corespondenţi literali. 3.americană). idiomurile sunt combinaţii unice de cuvinte. Criterii formale şi funcţionale în definirea idiomurilor.

neglijându-se faptul că idiomurile sunt prezenţe permanente în limbajul nostru cotidian.R. Morfologia.total al unui idiom nu poate fi dedus din sensul părţilor sale componente.) (1993). Alexandru (1977). Florica (1958). un criteriu mai clar de definire : sensul colocaţiilor nu este global. semi-idioms (to drop names) şi literal-idioms (on foot). Denumirile conferite acestor grupuri stabile de cuvinte sunt numeroase. Cristina. Autorii dicţionarului susţin şi ei opinia comună. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Andriescu. numărul lor impresionant. Iaşi: Editura Junimea Dumistrăcel. includ în rândul idiomurilor verbe cu particulă adverbială (phrasal verbs). în opinia autoarei. fie de către autori diferiţi. în principal. Patrizia (1988). Cristina. Dimitriu. 27. Tabossi. pp. Constructii idiomatice în limbile româna si engleză. Idiomatics and Phraseology of Czech. iar pe de altă parte de inexistenţa unor criterii ferme de incluziune într-o categorie sau alta. Locuţiunile verbale în limba română. (1982). s-a ajuns adesea la utilizarea arbitrară a uneia sau alteia dintre denumiri pentru una şi aceeaşi realitate lingvistică sau pentru realităţi lingvistice diferite. În volumul I (1975) al dicţionarului lor. fie de către acelaşi autor. ca cel al expresiilor idiomatice. a relevat lipsa unei unităţi de vederi în această privinţă şi dificultatea segmentării continuumului terminologic. Pornind de la această definiţie şi de la funcţiile limbii descrise de Halliday. (1975. dar şi alte secvenţe lexico-gramaticale convenţionale mai pregnante în fragmente mai lungi de text. to look after. totuşi. în absenţa unei terminologii adecvate şi unitare. conform căreia sensul figurat al unui idiom nu poate fi dedus din sensul elementelor alcătuitoare. Definiţia colocaţiei nu este nici ea precisă : secvenţe de cuvinte relativ stabile care formează sintagme mai mult sau mai puţin fixate. Idioms : Processing. Cuvinte. Cowie et al. Astfel.P. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Prague: Univerzita Karlova. to look up to. Am putea adăuga. 1983) şi Fernando (1996) şi-au focalizat cercetările pe funcţia idiomurilor în discurs şi pe implicaţiile acesteia. Cacciari. Autoarea arată că în trecut analizele construcţiilor idiomatice sau centrat. Cacciari. Èermák. Cowie et al. De aceeaşi părere este şi Nunberg (1994 :495). Frazeologisme sunt. Stelian (1980). Bucureşti: Editura Academiei R. Corneliu (1979). 668-683. C. Tabossi. Iaşi: Junimea. în Journal of Memory and Language. New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates Publishers Dimitrescu. Structure and Interpretation. ci rămâne compoziţional. Colocaţiile se găsesc pe un continuum care se întinde de la îmbinări de cuvinte uzuale (co-ocurenţe) până la expresii idiomatice. Metafore. 5. Fernando împarte idiomurile în trei clase : pure idioms (to spill the beans) . iar fenomenul de suprapunere a termenilor poate fi justificat pe de o parte de bogăţia şi marea varietate a materialului faptic. Iasi: Editura Universitatii ‘Alexandru Ioan Cuza”. “The Comprehension of Idioms”. pe formă. F. nu doar idiomurile şi colocaţiile. Stil şi limbaj. Expresii. Gramatica limbii române explicată. Concluzii Trecerea în revistă a termenilor propuşi în literatura de specialitate (românească şi englezească) pentru a desemna ceea ce am numit în mod convenţional îmbinare stabilă de cuvinte. (2000). Avadanei. Funcţia pe care idiomurile o au în comunicare a fost evidenţiată de Chitra Fernando în Idioms and Idiomaticity (1996). pe aspectul lor lexico-gramatical. Vol. verbe cu prepoziţie şi verbe cu particulă şi prepoziţie : to step up. 112 . Patrizia (eds.

Gibbs. Weinrich. Limba română contemporană. P. I. New York. Cowie. Vol. Ulrich (1980). “Why Idioms Mean What They Do”. Bucureşti: Albatros. Oxford: OUP.S. 113 . vol. Longman Dictionary (2001). A. Theodor (1984). P. pp. Philadelphia: University of Philadelphia Press. A Course in Modern Linguistics. A. Journal of the Linguistic Society of America. Bruce (1970). Labov and B. RÉZUMÉ PROBLÈMES DE TERMINOLOGIE DANS LA DÉFINITION DES UNITÉS PHRASÉOLOGIQUES EN ROUMAIN ET EN ANGLAIS. P. The Two-Word Verb.Fernando. Sinteze de limba română. Lengert. (1972). pp. Weinreich. Nayak. Bucureşti: Editura Academiei. Gabriela (2001). Cowie. vol. (1975). 491-538. 847-853. “Phraseologie“ în Günter. Journal of Experimental Psychology. G. Idiom Structure in English. R. On Semantics. Iliescu. Lucia (1981). Les termes peuvent être confondus et les linguistes peuvent utiliser plus d’ un terme pour désigner la même réalité linguistique. Dicţionare Bidu-Vrănceanu. Vladimir (1978). Liliana. Fraser. II. Charles (1958). Metzeltin. “English Idioms” în KIVUNG. 22-24. Oxford: OUP. Limba română. 1. Iordan. Bucureşti: Nemira. în U. Iordan. Michal. 70 (3). N. “Idioms” în Language. Le terme phraséologie a deux sens: (1) une branche de la linguistique qui étudie les unités phraséologiques d’ une langue et (2) l’ inventaire des unités phraséologiques d’ une certaine langue. (eds. Iorgu (1975). Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti.. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. (1994). Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică. Alan (1968). L’absence d’un point de vue commun est évident. 93-95. et al. Healey. Tübingen: Niemeyer. vol. Wald. Ruxăndoiu. Bucureşti. Puşcariu. A.. L’ article est centré sur la définition et la correspondance des termes dans les études roumaines et anglaises. Nunberg. Hristea. Schmitt. pp. 208-264. Oxford: OUP. UNE PERSPECTIVE CONTRASTIVE Cet article analyse les difficultés terminologiques du champ phraséologique. Joachim (2001). I. et al. C’ est un champ qui génère des controverses à cause de la complexité de son propre métalangage. P. Cowie. continuum terminologique. MOTS-CLÉS : phraséologie. Mihaela. W. Makkai. A Dictionary of the Verb – Preposition Phrases on American English. unité phraséologique. vol.). pp. W. Stilistica limbii române. pp. Iorgu. nr.120. Weinrich (eds. “Problems in the Analysis of Idioms”. Pană Dindelegan. Cristina. 2. Phrase. USA.) Lexicon der Romanistichen Linguistick. “Idioms within a Transformational Grammar” in Foundations of Language. The Hague: Mouton. Mancaş. Sentence Idioms. expression idiomatique. (1983). pp. Angela. (1975). Lingvistica modernă în texte. Oxford Dictionary of English Idioms. London: Longman Meyer. (1991). Geoffrey et. Paris: Mouton. 71-108 Hockett. A. Idioms and Idiomaticity.. Robu. Maria. Christian. Clause.. Sextil (1940). Chitra (1996). VI. Holtus. Călăraşu. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. al. A. Oxford: Oxford University Press. I. (1994). idiome.

114 .

SEMANTICĂ SÉMANTIQUE SEMANTICS 115 .

116 .

prelungit/). /durata/. a pufni. Bucureşti FENOMENE SONORE SPECIFICE OMULUI ÎN ANALIZA CONTRASTIVĂ Lucrarea de faţă priveşte în special semantica lexicală structurală cu orientare spre semantica lexicală contrastivă. /slabe/. şi /caracteristicile sunetului/ sau /fenomen sonor de o anumită calitate/. în timp ce. Rosetti’’. Opoziţia fundamentală de la care plecăm în acest demers este aceea dintre conceptele sunet şi zgomot. 2). Semele întregii serii sunt /ansamblu de sunete/.Liliana AGACHE Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. a molfăi. cum ar fi: /intesitatea/ (care se poate manifesta scalar. /neomogen/ (Bidu-Vrânceanu. fie cu semele /omogen/. /curat/. cu semul comun /fenomen sonor/. care subordonează valori foarte variate. nr. Aplicarea se va face pe baza unui număr limitat de termeni: a clefăi. analiza contrastivă va demonstra că româna şi franceza prezintă mai multe deosebiri decât asemănări. sunet se defineşte prin semele /omogen/.scurt/ /+. privite în ansamblu. situaţie susţinută în primul rând de diferenţele contextuale şi de situaţia lor la nivel semantic. /calitatea sunetului/. /neomogen/. 1980. semele care exprimă maniera în care se produce zgomotul şi pe cele care menţionează gradul de producere a sunetului. aproape inexistente. într-o analiză comparativă în română şi franceză. Opoziţia se poate exprima în metalimbaj. /confuz/. nr. caracterizate prin seme diferite. /omogen/. /scopul emiterii sunetului/. Inventarul câmpului studiat se bazează pe alegerea proprietăţii comune termenilor selectaţi. interpretare care duce la realizări lingvistice diferite. aducând în discuţie termeni desemnând zgomote emise de om. Din punct de vedere sintagmatic. a pleoscăi (a plescăi). cărora li se subordonează /intensitatea/. căreia i se adaugă noi trăsături. /autoproduse de om/. raportat la regimul mono. /sentimentul care însoţeşte sunetul/. a hârâi. de la /slab/ până la /foarte tare). 117 . /+ . /intensitate scăzută/. Din perspectivă paradigmatică. Printr-o manieră comparativă aplicativă. /tipul de acţiune/. /curat/ (opunându-se lui zgomot). /nearticulat/. analiza la nivelul semelor indică diferenţe nesemnificative. respectiv intensitatea. manifestat prin una dintre valorile sale: /curat/. Ea trebuie specificată prin utilizarea semelor: /curat/. /omogen/ (Bidu-Vrânceanu. /nearticulate/. definitorii pentru zgomot. a râgâi. /articulat/. semele comune din paradigma fenomenelor sonore caracteristice omului. a pufăi (a pâcâi. a scrâşni. trăsăturile semantice comune sau distinctive. decompozabile. vom avea în vedere semele de categorizare gramaticală (discutăm doar despre verbe). după cum se combină. în metalimbaj. Definiţia componenţială conţine pe lângă semele enumerate.cotrolabil/. Pentru marcarea informaţiilor privitoare la acţiuni ce exprimă fenomene sonore. a gâfâi). /ansamblu de sunete/. /scurte/. la nivelul limbii. urmărim felul în care limba română şi limba franceză se apropie şi se diferenţiază în contextul restrâns al fenomenelor sonore specifice omului. fie cu /non-omogen/. distincte pentru sunet şi /confuz/. cum ar fi: /modul de producere a sunetului/. /confuz/. Prin urmare. sunet este utilizat cu valoarea generală de /fenomen sonor/. /durata/ (/+. 1980.sau polisemantic. /autoprodus de om/. a clănţăni. 2). care impun diferenţe de sens.

ci avem în vedere şi analiza sintagmatică.Termenii câmpului care exprimă fenomene sonore desemnează realităţi perceptive. 1984. cuvinte care exprimă concepte ce presupun între ele raporturi de coincidenţă forţată. p. în anumite contexte chiar renifler. dar redarea realităţii sonore. Preluând modelul analizei semantice şi scopul ei în sine. molfăi. pentru a indica semele menționate mai sus. aflându-se într-o relaţie de sinonimie totală. a molfăi. /produs din limbă/. grincer. alăturarea determinantului degustător fiind facultativ şi exclusiv pentru a amplifica 118 . mâcher are nevoie de un determinant în plus. pentru stabilirea taxinomiilor semice ai căror membri sunt bazaţi pe contrast ori pe opoziţie semantică. Am urmărit îndeaproape diferite principii teoretice privitoare la analiza a două sisteme lexicale din două limbi diferite şi am sesizat că. care nu reclamă calificative sau determinanţi care să le nuanţeze acţiunea pe care o exprimă. se observă o diferenţiere în ce priveşte optarea preferenţială pentru un anumit termen din seria sinonimică existentă. prezente în analiza termenilor din ambele limbi: /a mesteca într-un fel dezgustător/. pouffer. împrumutând unele de la altele diferite semnificaţii a hârâi. menţionându-le pe cele caracteristice doar acestei serii. plescăi formează o serie sinonimică totală. Analiza contrastivă se bazează pe un spaţiu contextual comun. haleter. /+ . autonomia lor este relativă. termenii clefăi. a clănţăni (de frig. /nearticulat/. a plescăi. souffler. a gâfâi. foarte relevantă şi importantă în relaţia dintre cele două limbi. mozoli. 210). de tipul a clefăi. clapper. Pentru a putea fi tradus respectând încărcătura semantică. /slab/. respectiv. /neomogene/. dégoûtamment. mozoli. /intensitate scăzută/. Nu ne limităm la analiza paradigmatică. se face referenţial. respectiv avec bruit. aplicând-o pe cea contrastivă. în relaţie cu franceza. de exemplu. în timp ce verbul mâcher (= a mesteca alimente) nu conține aceste seme. scopul fiind stabilirea identităţilor şi în special a opoziţiilor de conţinut între unităţile lexicale. aşa cum este percepută de urechea umană. a pufăi. Textul de plecare este de acelaşi tip. de teamă). am ales ca analiza componenţială să o preceadă pe cea combinatorie. reprezentând structuri lexicale încorporate în care accentul semantic este purtat de determinanţi a râgâi (dezgustător). ci reclamă un determinant. dégoûtamment Pentru a clefăi nu este necesară prezenţa unui determinant pentru a marca semele /ansamblu de sunete/. /scurt/. Referitor la clefăi şi varianta sa franţuzească mâcher. clapper./. respectiv clapper. pentru situaţia particulară aflată în discuţie. respectiv ahaner. uşor flexibil. a scrâşni (de emoţie. diferenţele care provin modificându-se în funcţie de situaţia de comunicare. nemarcate sub aspectul intensităţii. am extins analiza. Deşi în limba română. de scopul căutat ori de numărul de determinanţi ce pot însoţi acţiunea (care poate fi diferită de la o limbă la alta). Cât priveşte pe molfăi. cuvinte ce exprimă concepte ce au între ele diferite raporturi.cotrolabil / deranjant. iar alegerea unui termen întrun context dat este condiţionată de respectarea anumitor convenţii semantice fără de care comunicarea n-ar avea loc. Seria de termeni analizată desemnează sunete nearticulate. /autoprodus de om/. /care provoacă dezgustul/. se poate spune că termenii se află într-o relaţie de egalitate sau de opoziţie zero. respectiv éructer. de frică). respectiv mâchonner./ a plesni cu limba/. nu se poate spune că termenii se află într-o relaţie de egalitate sau de opoziţie zero (Bidu-Vrânceanu. a hâcâi. Astfel. morfoli. /nespecifice/. morfoli. putem vorbi despre cuvinte care exprimă acelaşi concept. Clefăie Il mâche avec bruit. alături de semele enunţate mai sus. Lexemele sunt recurente. respectiv mâchonner şi plescăi.

linia sinonimică este extrem de săracă. 1984. Pufăie. Pocneşte din degete Il claque les doigts Semele /reacţie psihică/. Il Se poate vorbi despre o relaţie de echipolenţă (Bidu-Vrânceanu. de teamă Il grince/crisse/craque de peur. /produs din dinţi/sunt specifice termenului scrâşni. /produs din dinţi/. În cazul termenului clănţăni.cotrolabil/. respectiv Il halete. dacă poate fi controlat şi cum este produs. de frică În limba română. Semele /reacţie fiziologică/. când exprimă un sentiment specific omului (frica sau frigul). respectiv. /slabe/. cu specificul /reacţie fiziologică/. /noncontrolabilă/. respectiv grincer. împrumutând unele de la altele diferite semnificaţii. respectiv Il ahane . prezenţa determinanţilor nefiind obligatorie. de froid Termenul românesc s-a specializat. claquer diferenţele se înregistrează doar în ce priveşte tipul de reacţie. atât în plan sintagmatic. /noncontrolabilă/. crisser. Seria sinonimică este şi în română şi în franceză săracă. (morfoleşte. în timp ce corespondentul franţuzesc poate primi diferiţi determinanţi: Il craque les dent. /+ . seria în subserii. Plescăie dezgustător Il clappe dégoûtamment Il mâchonne dégoûtamment Semele carecteristice sunt următoarei serii sunt:/ansamblu de sunete/. clănţăni se asociază doar cu semul /din dinţi/. /din măsele/. /scurte/. fenomen valabil în ambele limbi : Hârâie. relaţie care nu ramifică însă. /Intensitatea/ şi /durata/ nu sunt bine determinate în toate situaţiile. diferenţele dintre cele două limbi sunt aproape inexistente. fiind cele caracteristice. Scrâşneşte de emoţie. În concluzie. /intensitate scăzută/. aproape inexistentă. souffle. de froid Clănţăne de frig. Il claque. Gâfâie. Râgâie dezgustător Il éructe dégoûtamment La nivel semantic.efectul semantic. (cliquete) de peur. având la bază analiza contrastivă. în ambele limbi. craquer. Hâcâi respectiv Il halete. trecând prin conceptele şi metodele expuse în egală măsură de diferiţi cercetători români: Angela 119 . fiind caracterizat cu semul /din dinţi/. /autoproduse de om/. /nearticulate/. după cum se înregistrează chiar şi craquement pulmonaire Printre termenii seriei descrise iniţial există şi cuvinte care exprimă concepte ce presupun între ele raporturi de coincidenţă forţată. cât şi paradigmatic. termenii fiind aproape specializaţi pentru a semnifica mestecarea într-un fel dezgustător. în timp ce în limba franceză claquer se poate asocia şi cu semul /din degete/. ceea ce în română s-ar traduce cu a pocni (din degete). /produs din stomac/. făcută la nivelul semanticii în general. mozoleşte) dezgustător. 212) între termenii acestei serii. Molfăie. respectiv clapper. putându-se înlocui unele pe altele în diferite contexte./ les genoux/ d’une articulation/des doigts. Lucrarea de faţă a împrumutat metode de lucru şi idei din lingvistica aplicată şi teoria traducerii. p. /noncontrolabilă/.

2. Angela (1986). 120 . Nicoleta (2008). Coşeriu. Humanitas Educaţional. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Dicţionar esenţial de sinonime. Bidu-Vrănceanu. Bucureşti: Ed. BIBLIOGRAFIE Agache. Bally. Angela (1972). Synonymes & Contraires. Academiei. linguistique appliquée. paradigmatique. Paris: Paris cedex 06. Liliana. Bucureşti: Ed. Univers Enciclopedic Gold. Structura vocabularului limbii române contemporane. on met en évidence les traits communs ou spécifiques pour le roumain et le français. Dicţionarul limbii române (1965). Bucureşti: Ed. Petuhov. Mounin. Bidu-Vrănceanu. Dicţionarul Academiei (1913). Ion. Bidu-Vrănceanu. Jost Trier. Coteanu. cu privire la semantica structurală şi lingvistica aplicată. RÉSUMÉ: PHÉNOMÈNES SONORES SPÉCIFIQUES À L' HOMME L’analyse contrastive roumain-français suppose une analyse détaillée pour decouvrir les unités minimales de la signification dans les deux langues et une analyse combinatoire pour former des unités significatives supérieures. Bucureşti: Ed. Ainsi. Bucureşti: Ed. Angela. Forăscu. plecând de la Ferdinand de Saussure. Coteanu. Greimas. Academiei. phénomène sonore . Corint. Teodora Cristea. Dicţionarul explicativ al limbii române (2009). Modele de structurare semantică. Bucureşti : Ed. Mots-clés: sémantique. Paris: Paris cedex 06. Analiza termenilor care indică fenomene sonore în SCL. Arcaini. Forăscu. Timişoara: Facla. cât şi străini. Limba română contemporană. I. Academiei. Ch. Le Petit Larousse illustré (1996). XXXI.Bidu-Vrănceanu. Bucureşti: Ed. Mariana Tuţescu. dans la communication . Bidu-Vrănceanu. Angela. Narcisa (1984). E. cu aplicaţii în limba română. syntagmatique. Narcisa Forăscu. Narcisa (2005).

este norma literară. Aşadar. adică literar” (Hristea. referindu-se. uneori mecanic. analogia. dincolo de orientarea generală pe care „simţul sistemului”. vorbitorul acţionează întotdeauna sub presiunea normei. hiperzel etc. hiperliterarizări. Or. încercând să stabileacă punctele comune şi să elimine diferenţele dintre norma sa şi norma în care încearcă să pătrundă [7]. acesta este. pronunţări hipercorecte. la aceleaşi categorii de fapte lingvistice. ca formă de presiune extrasistemică. În legătură cu condiţiile de manifestare a hipercorectitudinii este important de remarcat că. de a nu greşi sau a nu se exprima suficient de corect ori de „elegant” într-o situaţie de comunicare determinată. hipercorectitudine fiind doar unul dintre termenii utilizaţi de-a lungul timpului. Hipercorectitudinea – consideraţii generale [1] Hipercorectitudinea a fost definită adesea ca un tip de abatere lingvistică sui generis ce constă în aplicarea mecanică a unei analogii [2] sau a unei reguli lingvistice valabile în alte situaţii. în sensul în care vorbitorii conştientizează existenţa normei şi a caracterului ei social [5]. de regulă. a unei „norme-model” spre care tinde. dar având o arie de acoperire mai mult sau mai puţin restrânsă (întrucât se referă doar la anumite aspecte. raţionamentul prin analogie (în baza unor 121 . ca reacţie la teama. autorul optând hotărât în favoarea termenului de hipercorectitudine: „Dintre toate denumirile care se folosesc (şi care s-ar mai putea propune). regresiuni şi false regresiuni. până la un punct. În legătură cu denumirea fenomenului de care ne ocupăm. de regulă. indiferent ce forme ar îmbrăca şi indiferent ce termen am adopta pentru a le numi. în esenţă. acţionând în mod conştient în încercarea de a accede la o normă-ţintă. Aplicând. o hipertrofiere a simţului său lingvistic. i-o oferă. putem vorbi nu numai de un simţ al limbii înţelese ca sistem. p. ci şi de un simţ al normei. Probleme. preocupării conştiente a vorbitorilor de a se conforma normelor limbii literare [3]. particulare. [4]. termenul de « hipercorectitudine » ni se pare cel mai potrivit. hipercorectitudinea se datorează. trebuie spus din capul locului că bibliografia problemei înregistrează o terminologie destul de bogată. dar nu în mod necesar. Faptul că nu stăpâneşte în totalitate această normă îl determină să recurgă la raţionamente de ordin analogic. al mai multor „norme”) manifestă o preocupare permanentă faţă de propria-i exprimare. în general. În ceea ce priveşte mecanismul care stă la baza tuturor fenomenelor de hipercorectitudine. mai strict codificată şi al cărei prestigiu „instituţionalizat” îi conferă o forţă coercitivă mult mai mare [6]. întrucât el poate acoperi orice greşeli datorate preocupărilor conştiente ale subiectelor vorbitoare de a scrie şi de a vorbi corect. mai mult sau mai puţin justificată. ale fenomenului). paralel cu care circulă (sau au circulat) în literatura de specialitate şi termeni ca hiperurbanism. care. ca ansamblu de posibilităţi. Ca şi în cazul extinderii analogice. fără nicio îndoială. respectiv o supralicitare a competenţei sale idiomatice. fiind.Ionel APOSTOLATU Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi CONSIDERAŢII PRIVIND HIPERCORECTITUDINEA LEXICALĂ 1. 277-278). Puternic marcată de factorii psiho-sociali ai comunicării. dacă una din cauzele care duc la crearea de forme hipercorecte este tocmai „teama de a nu greşi”. aceasta dovedeşte că vorbitorul (posesor. şi aici avem a face cu intervenţia factorului psihic. hiperdialect(al)ism. O critică argumentată a acestor termeni a fost făcută de Theodor Hristea. forme hipercorecte.

de altfel. „împotriva camerei”. antidrog „care este împotriva drogurilor”. mai puţin asupra celor gramaticale şi foarte puţin (sau chiar deloc) asupra faptelor lexicale ce pot fi puse pe seama acestui fenomen [8].modele furnizate de memorie). [9]. a prefixului neologic anti-. Substantivul anticameră „cameră de aşteptare la intrarea într-un birou. unitatea-suport a hipercorectitudinilor fonetice. antepune „a pune înainte”.ro). mai ales. anti-. „opus”). pe care vorbitorii sunt obişnuiţi să-l găsească în formaţii (substantivale sau adjectivale) în care aportul său semantic implică ideea de opoziţie („împotriva”. la prima vedere. modelarea analogică în cazul hipercorectitudinii vizează. antebelic „de dinaintea unui război”. antiotoman „împotriva otomanilor” etc. măcar dacă ne gândim că. atunci. Stancu duce Steaua în antecamera Europa League (www. Ca urmare. în orice tip de hipercorectitudine vorbitorul tinde spre realizarea unor norme lingvistice prin adecvarea la un anumit model. mai exact un derivat cu prefix. antialergic „contra stărilor alergice”.ro). Hipercorectitudinea lexicală De regulă.bzi. antiderapant „contra derapării şi patinării autovehiculelor. De aceea. „contra”. împotriva alunecării schiurilor lateral sau înapoi”. ci cu paronimul său. „în faţă”. structura fonetică sau / şi gramaticală a cuvântului. anticamera (cf. gramaticale (mai ales morfologice) şi grafice este chiar cuvântul. precum în exemple de tipul: antialcoolic „care este împotriva abuzului de alcool”. antifraudă „împotriva fraudei”. de vreme ce anticamera este o „cameră de aşteptare”. antichambre). al cărui aport semantic este ideea de anterioritate („înainte”. într-un cabinet” reprezintă. dar care corespund unor „intuiţii” ale sale asupra aspectului general al acesteia. Un exemplu în acest sens este forma (neliterară!) antecameră. Pe de altă parte însă. antevorbitor „persoană care a vorbit. interpretarea greşită a normelor de formare a cuvintelor (în special ale derivării şi compunerii). Majoritatea vorbitorilor (nespecialişti) văd însă în acest cuvânt o creaţie românească. cei care s-au ocupat de definirea şi descrierea fenomenului hipercorectitudinii sau oprit mai mult asupra aspectelor fonetice (eventual cu reflexe în planul scrierii). cabinet etc.allinfo. şi asta deoarece forma sa internă este suficient de transparentă.se află în relaţie de paronimie). vorbitorii au asociat – până la un punct. în majoritatea cazurilor. în loc de anticameră. Or. „logic” ar fi ca acest cuvânt să se fi format nu cu prefixul anti-. Aici intervine şi o asociere de tipul etimologiei populare. ca în exemplele: antedată „dată anterioară celei considerate ca prezentă sau anterioară unei date reale”. corect – înţelesul acestui substantiv cu semnificaţia unui alt prefix neologic (cu care. „anterior”).revistanet. substantivul anticameră nu înseamnă. curioasă. Ignorarea nivelului lexical ca posibil teren de manifestare a hipercorectitudinii pare. şi fr. Bulgaria va cere în noiembrie să intre în antecamera euro (www. Or. respectiv cu prefixul ante-. respectiv o încăpere amplasată „înaintea” unui birou. în limba română.ro) [10]. şi o corelare a sensului derivatului cu semnificaţia elementelor sale structurale (baza de derivare + derivativ): În antecamera unui cabinet ginecologic aşteptau mai multe paciente (www. înaintea altor persoane”. antidogmatic „care respinge dogmatismul”. antedeviz „evaluare scrisă prealabilă a costului unei construcţii proiectate”. ante-. încât să permită o analiză morfematică de tipul cameră + pref. şi anume condiţia existenţei relaţiei semantice dintre baza de derivare şi afix. în niciun caz. în acelaşi timp) antecameră. În schimb. situaţiile de hipercorectitudine propriu-zis lexicală sunt destul de rare şi au în vedere. de cele mai multe ori. totodată. prefixul anti. fiind convinşi că respectă una dintre condiţiile de „bună formare” a unui cuvânt prin mijloace interne. un calc parţial de structură morfematică. „aspirantul” ajunge la rezultate neconforme cu realităţile din acea normă. după it. 2. în structura sa. ceea ce permite. 122 . numeroşi vorbitori rostesc (şi scriu. Ceea ce contrariază însă în acest „pseudoderivat” este chiar prezenţa. Astfel. într-o adunare publică.

I. innotatu. s. posttraumatic etc. II. p. innecatoriu. Conform unei reguli ce respectă principiul fonetic de la baza ortografiei limbii române. Prefixele. ennotat. deci înnota. prin sens. Aceeaşi notaţie etimologică întâlnim şi în dicţionarele de mai târziu: în dicţionarul lui Ioan Bobb (tom. II. innotare. de pildă. 208. cele două verbe. innecatiosu. innecare. Iniţial. înneca. ca „normă lexicală”. formele cu dublu n fiind notate eventual doar ca variante (uneori chiar în paranteză). există. innecume. 1870): innec. în dicţionarul etimologic al lui Candrea şi Densusianu (1907-1914): înneca. împreună cu familia lor lexicală. *notāre [12]. clas. cameră de precombustie” (cf. innecătură. Aşa procedează. 307-308). *notāre. p. îneca.v. p. în derivatele cu prefixe de la baze care încep cu aceeaşi consoană în care se termină prefixul se scrie cu literă dublă (= consoane duble. având însă un sens cu totul diferit de paronimul său anticameră. innotatoare (Bobb. (http://facultate.”.. innecu. interregn. 550). Pe de altă parte. innotatoriu. care continuă direct lat. înnota. transsiberian. interregional. transsexual. mai curând.. înnopta. I. aşa cum am precizat deja. p. analogia cu cele câteva zeci de derivate cu acest prefix analizabile în limba română (cf. ennekumė. înnecăciune.. ennotish „înotând” (cf. transsaharian. innecăciune. ILR. apariţia formei antecameră cu sensul „anticameră” este rezultatul unei atitudini hipercorecte. „a înota în. innotu (Laurian – Massim. Prin urmare. CDDE. innecare. innotare. p. În această categorie se găsesc derivate ca: înnoda. 307). înnota. 226). 1822): innec. are. în dicţionarul etimologic al lui Alexandru Cihac (vol. s. a sugruma”. XLIX-L). şi încadrarea. innotătură (Cihac. sensul termenului contribuind decisiv la remodelarea formei. în limba română. a sufoca”) şi atestată în textele din secolul al XVI-lea (cf. în loc de natare „a înota” (cf. Primul dintre ele continuă lat. înnecăciosînnecătură. şi substantivul antecameră. cât şi îneca (împreună cu derivatele lor).regielive. apar notate cu un singur n. innot. innotare. şi anume „compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul şi începe arderea. DOOM 2. ~ 1650): ennek. apar notate cu dublu n încă în primul dicţionar al limbii române (Dictionarium valachico-latinum. de altfel. II. posttotalitar. a omorî. şi prin etimologie populară. innotu (p. innecatu. înnotătură. 47-50). Densusianu. p. Dicţionar. enneketurė. este creat pe teren românesc prin derivare cu prefixul în. Sextil 123 .de la vechea bază neca „a sufoca. ceea ce înseamnă că aici avem a face fie cu un calc total [11]. ennot. FCLR.. innotător. posttonic. tot cu o formă hipercorectă.”). innecăcios. 548. innotatoriu. 1876): innecare.Atragem atenţia că. în textele vechi este atestată şi forma nuta. antichambre). cf. a omorî fără vărsare de sânge. nĕcāre „a ucide. în primul dicţionar academic al limbii române (vol. anticamera (eventual şi cu fr. innecat. acceptată însă de limba literară.v. a acestuia în categoria cuvintelor formate cu prefixul neologic ante-. Menţionăm că verbele înota şi îneca. I. înota). innecu. interrasial. innotare (lat. din următoarele considerente: aprinderea amestecului gaz-aer în antecameră se realizează cu injecţia pilot. atât înota. antecameră. La aceasta a contribuit. care se pronunţă amândouă. innot. fie. 214). Dictionnaire. desigur. innatare „a pătrunde înot în. sunt înregistrate şi în primele noastre dicţionare. ceea ce presupune o bază lat. în Lexiconul budan (1825): innecàciosu. termenul este înregistrat şi în DOOM 2): Firma Wartisila Diesel propune utilizarea unei camere de ardere cu antecameră. înnegri. p. ca termen tehnic. a strangula. modificarea formei anticameră în antecameră se explică. Ciorănescu. moştenită din latină (lat. DVL. 74-75). înnotiş (CDDE. De altfel. s. pop. constând într-o falsă interpretare a structurii morfematice a substantivului anticameră..v. innotàtoriu. DER. MDN.. innotat. erau scrise cu literă dublă. DLR. innecător. O situaţie aparte prezintă verbele româneşti (şi derivatele lor) înota şi îneca. innecat. aşa cum. ca şi derivatele lor.ro). 127-128). Interesant este însă faptul că şi acest termen se află în relaţie etimologică cu it. înnecător. innotare. Deja în dicţionarele de la începutul secolului XX. Cel de-al doilea verb. p.

805. în ortografia actuală a limbii române. un fapt de hipercorectitudine lexicală. s. analizat ca în + *napoi) [16].realitatea. au caracter popular şi regional. înecătură. Gândeşte-te bine înnainte să votezi. Gândeşte-te bine înnainte să fumezi. al cărui rezultat normal. înadins etc. înnopta < în. nalt). *nalt.Puşcariu în dicţionarul său etimologic din 1905: înec (înnec). apare în textele din secolele XVI-XVII numai în compuse ca deinte.188). ab ante.v. 1903): înec. din alt. în formula: prefixul în. în aceeaşi categorie cu compusele înainte. adverb folosit ca adjectiv (in altum. înecăciune. Sinteze. megl. înainte) [14]. FCLRV. înalt). astăzi. psihiatru orice (raspunsuri.. în.complexdolcevita. p. probabil prin analogie cu alternanța vocalică î / i din cuvânt-cuvinte.showbiz-celebrity. mai deinte. în dicţionarul său român-german (vol. demainte (cf. înota (Tiktin. De o astfel de interpretare era susceptibil şi antonimul său. au dispărut din limbă. înot (înnot) (Puşcariu. verbele respective încep să fie scrise înota şi îneca.) [15]. năpoi.net). de pildă.+ *nalt). 8 iulie a. înnapoi sau înnalt. ele existând şi în dialectele din sudul Dunării (cf. păstrat şi în ar. nainti. ar.. Îndepărtaţi parasolarul de pe parbriz înnainte de a porni motorul (forum. cât „din raţiuni de fonetică sintactică. în loc de înalt” (Ciorănescu. DRG. 260-261). înot. Alexandra Dinu vrea înnapoi în România.. înalt). mainte (< mai ainte). În aceeaşi categorie (fiind la fel de nerecomandabile) intră şi variantele grafice înnainte. în aşa-numita “baltă a morţii” (www. în condiţiile în care nu mai poate fi identificat cuvântul primitiv începător cu această consoană la care s-a adăugat prefixul în-. Variantele nainte. pe baza unor expresii ca în altul (cerului). p. napoi. în primul rând.. Ciorănescu. ar. Apa curată. p. 124 . Vechile verbe nota (nuta) şi neca. înţelese ca în nalt.. Prin urmare. printr-o falsă analiză a structurii lor morfematice (în.+ *nainte. împreună. DER. consideră. in alto. Îşi ia casă în Bucureşti. Tiktin. că prezența lui în. *napoi. ar. O situaţie oarecum similară avem în cazul adverbul înainte. II. plasându-se.+ noapte).com).com). sau H. miercuri. DER. (î)nainte. (www. Odată cu pierderea sentimentului legăturii dintre aceste derivate şi bazele lor. astfel. derivatele înota şi îneca se scriu cu un singur n. Lat. (blogs. rezultate. din nalt. moştenite din latină.+ *nainte. înalt (cf. megl.+ un cuvânt românesc care începe cu consoana n (cf. Gândeşte-te bine înnainte să semnezi. 72.cam 30 de metri apa abia trece uşor peste genunchi (amfostacolo. înecăcios. din încadrarea analogică în categoria derivatelor cu prefixul în-. Scrierea cu un singur n este justificată de lipsa de transparenţă a vechilor grafii înnota şi înneca. Ainte. [a]naltu. p. Gândeşte-te bine înnainte să prizezi.ziarulorizont. s. la rândul lor. înapoi. s. peştii înnotau lângă picioarele noastre . mormânt-morminte (cf. năpoi.din înalt s-ar explica nu atât prin lat.. cu toată justificarea etimologică iniţială: Un tânăr de 17 ani s-a înnecat ieri. Alexandru Ciorănescu. înneca reprezintă..rol. împrejur. DA. normală (cf. a trecut la ainte. megl. Apariţia lor implică. înnegri < în. astfel încât derivatele lor înota şi îneca nu mai pot fi analizate. (www.ro). Compunerea cu în este.myspace). deci.+ negru. mainainte. năinte.ro).sighisoaraonline. paralel cu ieşirea din uz a acestor baze. 824) [13]. CDDE. Hristea. *aînte. curente în limbajul oral (dar şi în textele vechi). 75).ro). EW. astăzi.c. în. sub această formă.ro). pentru forma nalt.+ *napoi. Tânărul despre care se presupunea că s-ar fi înnecat în Târnavă este bine sănătos (www. o falsă analiză de tipul în.v. cf. înapoi (< în + *apoi. ceea ce ar explica şi preferinţa pop. nalt. Pentru cei interesaţi de cursurile pentru înnot vă rugăm sunaţi la urmatorul număr ..v. Dacă aş putea să dau timpul înnapoi aş cere ajutor de la psiholog. iar practicarea vechilor grafii înnota. Interpretarea lui înainte ca în nainte a făcut posibilă apariţia variantei nainte.

şi asta deoarece „vorbitorii sunt mai atenţi la vocabularul pe care îl folosesc ei înşişi şi partenerii lor decât la aspectul fonetic şi cel gramatical al materialului utilizat în conversaţiile curente” (Iordan. izvorâte din teama de a nu greşi (adică de a nu se conforma normelor limbii literare)” (Hristea. nu se pune problema unei exprimări „corecte”. cumulat cu „teama de a nu greşi” [22]. intervine nu numai teama de a nu greşi (deci preocuparea pentru normele de corectitudine). ci şi o anumită grijă.). pepeni grozavi de buni etc. impresia. hiperurbanisme (cu atât mai mult. utilizarea termenului de hiperurbanism prezintă atât un avantaj. Hiperurbanisme. vorbitorii reacţionează mai mult faţă de o exprimare „rurală” sau „ţărănească” [20]. populare sau dialectale (de pildă. 1981). Termenul de hiperurbanism este frecvent întrebuinţat în literatura de specialitate (mai ales în filologia clasică şi în romanistică) [19]. Iordan e de părere că faptele din domeniul vocabularului ce sunt produsul în întregime al dorinţei oamenilor de a se exprima cult sau „elevat” (acest din urmă termen fiind el însuşi un asemenea produs) ar trebui numite.32 cu mâna întinsă. cât şi un neajuns. reacţia faţă de palatalizarea labialelor. evident. În realitate. În plus. Eu am 1. 311). de aici. distins. ci şi prin prisma opoziţiei (extralingvistice) rustic / urban („aşa zic ţăranii” vs „aşa zic cei de la oraş”). cu efortul de a satisface normele limbii literare. şi. care îl utilizează cu referire nu doar la fapte fonetice.71 şi 2. în cazul lor. ci şi gramaticale şi lexicale [23]) şi să trecem în 125 . elegant. acesta se referă la pericolul de a confunda „vorbirea orăşenească” cu limba literară. care să acopere toate cazurile de hipercorectitudine lingvistică (aşa cum procedează. deci şi cei înnalţi "suferă" de detenţă (www. judecând anumite fapte de limbă nu doar prin grila impusă de norma literară (cei mai mulţi ştiu doar „cum se spune”. pentru chibrit şi heruvimi) [21]. ci pur şi simplu cu greşeli de limbă sau de scriere. în exemple ca pibrit sau feruvimi. nu şi „cum trebuie să se spună). p. ci. aşa cum notează Theodor Hristea. dacă în cazul unor fonetisme s-ar putea vorbi de o reacţie a vorbitorilor faţă de anumite fenomene lingvistice pe care le atribuie normei „rustice”. „de cele mai multe ori nu avem de-a face cu o « urbanizare » în sensul propriu al cuvântului. ci doar „adecvate” la un anumit tip de discurs) [18]. Probleme. El nu sare nici măcar 40 cm eu sar +70. mai adecvat. falsă. autorul consideră că un astfel de interes se manifestă mai ales în ceea ce priveşte selecţia materialului lexical.ziua. în cazul hipercorectitudinii. Hiperurbanismele lexicale Un punct de vedere interesant în legătură cu hipercorectitudinea lexicală găsim exprimat la Iorgu Iordan. Atrăgând atenţia că. cu cât. p. dar şi între straturile socio-culturale ale comunităţii lingvistice. sau chiar substituindu-l pe acesta. ba chiar dorinţă de a vorbi frumos. ceea ce lasă impresia că ambii termeni acoperă acelaşi concept.Dacă eşti înnalt şi ai mâini scurte nu prea te ajută. să-i oferim o accepţie mai largă. Avantajul constă în referirea explicită pe care o face la determinările sociolingvistice ale fenomenului hipercorectitudinii. în cazul hipercorectitudinii. Bucureşti. de cele mai multe ori paralel cu termenul de hipercorectitudine. la faptul că vorbitorii conştientizează existenţa unor diferenţe lingvistice în spaţiul geografic. Cum deosebirile de ordin lexical sunt mai sensibile pentru vorbitori când între ei există diferenţieri diastratice (în special după originea rurală – sau doar presupusă astfel – şi cea urbană). Iorgu Iordan.net) [17]. Pentru a putea păstra termenul de hiperurbanism trebuie. 3.numaibaschet. unde nu avem a face cu o distanţare faţă de „exprimarea ne-orăşenească”. că. chiar dacă legea UE îl proteja întrun fel (www. de pildă.ro) L-a salvat solidaritatea ziariştilor şi insistenţele la cel mai înnalt nivel.28 cu mâna întinsă. Cât priveşte „dezavantajul”. deci. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. în articolul Hiperurbanisme lexicale (publicat în volumul colectiv Semantică şi semiotică. un coleg de echipă are 1. În realitate. 281).83 şi 2. e mai greu de invocat o astfel de reacţie în cazul unor fenomene morfologice sau sintactice (ca de pildă în situaţiile de pseudoadjectivizări: noi-născuţi.

ro) Creşa. partea finală a predicii la înmormântare are nişte inovaţii. unde nevasta.info). Hristea. pe de altă parte. Potrivit generalului. pacienta a suportat o intervenţie de îndepărtare a ovarelor (www.romanialibera.ro). Dânsa a declarat că va face tot posibilul pentru a ajunge la o concluzie în ceea ce priveşte runda de dezvoltare de la Doha (www. este preferat de unii vorbitori dintr-un fals sentiment cultist. În prezent se creează o bază de date electronică. Ivan Ivanovici. au adoptat metoda.ro).eu). Cât de dificilă este trecerea în clasa a V-a? (www.monitorulexpres. În unele părţi.md). motivaţia şi funcţia unui cuvânt în raport cu specificul unui anumit stil sau registru de limbă (cf. prin care se dialoghează cu mortul. iar. vorbeşte la persoana I singular. întemeiată pe opoziţia urban / rural (cf. care era suficient de beat încât să nu-i pese cu cine dracu' dansează (nebuloasa. îndrumări sau îşi cere iertare (www. uneori. p. descoperite în Turcia (www.reno. Dintre faptele enumerate de Iordan. ce reflectă atitudinea cultistă a vorbitorilor reţinem [25]: • utilizarea excesivă a adverbului (şi adjectivului) suficient.ro). Atât animalele decedate. Probleme.gandul. cât şi probele identificate la faţa locului au fost ridicate de către reprezentanţii D.informatia. • preferinţa pentru adjectivul dificil.presamil. până la un punct. dupa o serie de scrisori anonime si de atacuri.europarl.com). Dansul e politician. duce la încălcarea „normei socio-culturale” ce reglementează (faţă de norma lingvistică propriu-zisă). diversificând procedeul: preotul se transpune în locul decedatului. cu problema excesului de neologisme.com). reiese că esenţa fenomenului pe care acesta îl numeşte hiperurbanism lexical se confundă.info). pentru destul sau de ajuns. care nu erau decat niste barfe la adresa sa. Nevoia de diferenţiere diastratică are ca efect „hiperurbanizarea lexicală”. 279-280).calificativ. împărţită între spital şi tarabă. nu discut (www. p. în loc de greu (în condiţii foarte asemănătoare cu suficient): O familie cu situaţie dificilă va cere sprijin financiar (www. La un moment dat venise unul lângă ele. A avut noroc cu Târgul Ţăranului de la Piaţa Amzei. Astfel. chiar în legătură cu banale activităţi cotidiene.. Catherine Ashton a pus accentul pe importanta unui comerţ „liber şi just". pierderile suportate de Forţele Armate se ridică la 9 milioane oameni. simţit ca „mai politicos” decât el.ro). mâncatul etc. în plan lexical. a deceda / decedat pentru a muri / mort: • În cadrul audierii de la Strasbourg pentru postul de Comisar pentru comerţ.ro). unii preoţi. în vederea efectuării analizelor (2008.mami. 126 . o alegere dificilă? (www. Dar un adevarat politician este domnul Nastase.S. • Rămăşiţele unui cuplu decedat în epoca războiului troian.ru).cugetliber. Stoichiţoiu-Ichim.ro). pronumele personal dânsul. Din exemplele oferite de Iordan.. Predecesorul meu.facebook. Vocabularul.: Bebeluşul tău mănâncă suficient? (www. care.ro). ca dormitul.plan secund semnificaţia iniţială. Problemele la ferma din Cenei a Smithfield au apărut în urmă cu mai bine de două săptămâni când peste 7000 de porci au decedat în numai câteva zile (www.ruvr. dar şi din dorinţa de a fi politicoşi [26]: • a suporta pentru a suferi: . nu a rezistat si a suportat un atac de cord (www.ziarullumina.ro).nou-nascuti. iar pierderile totale suportate în anii de război sunt estimate de 26 milioane 600 de mii de oameni (http://romanian. etimologică. care accentuează despărţirea decedatului de familia sa şi de cei prezenţi. 85). Codul rutier a suportat din nou modificări! (www. a reuşit să vândă suficientă brânză cât să ţină stâna pe picioare (slowfoodromania. cu problema adecvării cuvântului la specificul stilistic al discursului / textului [24]. impresionaţi de popularitatea bocetelor.zdg. pe de o parte. Aceste schimbari sunt determinate de modificarile pe care organismul militar le suportase sub controlul consilierilor sovietici (www.ro).blogspot.V. îndeosebi în Ardeal.europa. şi dă familiei sfaturi.

• a solicita pentru a cere: Cei 24 de inspectori au solicitat să revină la catedră, renunţând de bunăvoie la funcţii (www.evenimentul.ro). Am informat direcţia şcolii şi profesorii despre acţiunile pe care vrem să le întreprindem şi le-am solicitat sfatul şi ajutorul (www.youngreporters.org). Referitor la solicitarea ţăranilor privind demisia sa, Victor Dumitru a precizat că "fiecare persoană solicită ceea ce vrea" (www.infoportal.ro). De cîteva zile, în Piaţa Centrală, lîngă un chioşc de vânzare a ziarelor, stă maica Maria Istrate, de la Mănăstirea Moisa, comuna Boroaia (judeţul Suceava), şi solicită mila trecătorilor (www.evenimentul.ro).

a realiza pentru a înţelege, a-şi da seama, a deveni conştient (de ceva):

Economistul-sef al FMI: Europa nu realizeaza încă amploarea crizei (ro.newspeg.com). Am realizat că am prieteni adevăraţi (ioana-magazin.blogspot.com). Dacă bătrânii realizau că sunt înşelaţi şi încercau să opună rezistenţă erau, în cel mai bun caz, ţinuţi cu forţa pe un scaun (www.evz.ro).

Desigur, s-ar mai putea da multe alte exemple de „hiperurbanisme lexicale”, respectiv de situaţii în care anumite cuvinte (de regulă, neologisme) sunt preferate în locul altora, simţite ca banale sau mai puţin elegante, deci inadecvate într-un context determinat, în care preocuparea pentru exprimarea îngrijită, cultivată este predominantă. Iată numai câteva astfel de exemple: • a debuta pentru a începe:
Dedicată iubitei, “muzei” şi “luminii călăuzitoare”, piesa debutează cu un rock progresiv şi se termină cu o atmosferă de şansonetă (bucuresti.24fun.ro) Etapa debutează la Buzău. Gloria Buzău şi Ceahlăul Piatra-Neamţ se confruntă astăzi, de la ora 13.00, în uvertura (sic!) etapei cu numărul 19 (www.ziare.com).

a demara pentru a începe:
Angajaţii de la Spaţii Verzi au demarat curaţenia de toamnă (ziaregratis.ro). Asociaţia Română de Minifotbal şi Lider Sport, începând cu data de 20 august 2009, au demarat înscrierile pentru Campionatul Municipal de Minifotbal pentru Amatori - Liga Bergenbier (www.lidersport.ro/).

a se derula pentru a se desfăşura, a se petrece, a avea loc:
În perioada 8-14 decembrie 2008 se derulează a patra a ediţie a Săptămânii de Creaţionism (mersulvremurilor.ro). Andra a filmat un nou videoclip: "Rămâi cu mine" - Filmările s-au derulat în două locaţii de platou şi o locaţie de exterior mai specială: o biserică... (news.softpedia.com).


a (-şi) adjudeca pentru a câştiga
Cristina Hirici şi-a adjudecat primul set destul de uşor câştigându-l cu scorul de 11-5 (sport.muscel.ro). Vladimir Putin îşi adjudecase al doilea mandat cu o majoritate zdrobitoare (bbc.co.uk). Am servit caşcaval pane cu cartofi prăjiţi, respectiv aripioare picante cu cartofi gratinaţi la cuptor (arashi.blosone.ro). Cât timp comisia s-a retras, consilierii rămaşi în sală au primit colindul celor de la Corul Filarmonicii, alături de care au servit şi un pahar de şampanie (www.ziaruldemures.ro). Predealul este locaţia ideală unde vă invităm să vă instalaţi tabăra atunci când doriţi să mergeţi la schi sau în drumeţii montane (http://vila-select.ro). În curând aici veţi găsi locaţiile disponibile pentru reclama dumneavoastră (www.promptid.ro).

a servi pentru a mânca / a bea:

locaţie pentru loc, amplasament, poziţie, situare:

3. Concluzii Descrisă, de cele mai multe ori, doar ca un tip de abatere lingvistică, hipercorectitudinea rămâne unul dintre cele mai interesante fenomene, care pune în evidenţă o serie de realităţi ale funcţionării limbajului, cum ar fi libertatea vorbitorului, care poate opta între mai multe posibilităţi de realizare a unui fapt de limbă, importanţa analogiei în actul lingvistic,
127

intervenţia factorului conştient în gestionarea materialului lingvistic, importanţa determinărilor psiho-sociale în procesul de inovare – adoptare a unui model lingvisic etc. „[...] hipercorectitudinea este un fenomen creator de limbă. Deşi multe dintre formele care apar astfel sunt respinse de norma literară, acest fenomen reprezintă una dintre sursele importante prin care limba obţine rezultate asupra cărora vorbitorii îşi exprimă opţiunile. Hipercorectitudinea este una dintre formele esenţiale prin care limba se află în mişcare evolutivă. Ea este un indice care dă seama de caracterul social al limbii. Importanţa ei nu stă atât în faptul că ar furniza limbii forme viabile, cât în aceea că este o formă prin care evoluţia ei se exercită” (Gafton, Hipercorectitudinea, p. 9). NOTE
[1] Pentru definirea conceptului şi tipologie, vezi Hristea, Hipercorectitudinea, p. 171-180 şi, de asemenea, Idem, Probleme, p. 277-315; pentru cauzele fenomenului şi condiţiile în care se produce, ca şi pentru bibliografia problemei, vezi, mai ales, Gafton, Hipercorectitudinea. [2] Adesea, fenomenul hipercorectitudinii a fost tratat chiar ca un tip de analogie nesistematică. [3] Deşi prefixul hiper- înseamnă, în general, „foarte”, „excesiv de”, hipercorectitudinea nu este o corectitudine dusă la extrem, ci o abatere. [4] Cf. şi fr. hyperurbanisme, hyperdialectisme, hypercorrection ; germ. Hyperkorrektur, Hyperkorrektheit, Hyperkorrekte Sprachformen, Überentäusserung ; engl. hypercorrection, hyperurbanism, hyperforeignism, overcompensation etc. [5] Alexandru Gafton face observaţia că „perspectiva sociolingvistică, una dominantă, este, sub o formă sau alta, omniprezentă în toate situaţiile de hipercorectitudine, la orice nivel ar apărea fenomenul a cărui esenţă o constituie” (Gafton, Hipercorectitudinea, p. 59). Lingvistul ieşean atrage atenţia asupra faptului că vorbitorul nu este un participant pasiv la actul comunicării. El nu doar are capacitatea de percepţie, analiză şi producere a sunetelor, ci poate sesiza diferenţele la contactul cu o altă normă şi îşi poate orienta discursul către şi în funcţie de receptor, atunci când, în urma comparării celor două norme, se pot semnala diferenţe semnificative, care se cer estompate sau reduse. [6] Aşa cum remarca Iorgu Iordan, corolarul acestei „temeri” legate de posibilitatea de a greşi este „voinţa de mai bine”, care se poate manifesta în mai multe direcţii: „Deseori, sunt sigur că teama este aproape inexistentă, ceea ce însemnează că rămâne numai dorinţa de a vorbi corect, ba chiar frumos, elegant şi distins” (Iordan, Hiperurbanisme, p. 310). [7] „După observarea destul de atentă a normei către care tinde, vorbitorul începe să construiască raţionamente bazate pe analogii pentru toate situaţiile (contextele) cu care se confruntă” (Ibid., p. 31). [8] Theodor Hristea, de pildă, are în vedere, ca principale aspecte ale hipercorectitudinii, doar hipercorectitudinea grafică, fonetică, morfologică şi sintactică (Hristea, Probleme, p. 292). Nici în DŞL (s.v.) nu găsim oferite exemple decât pentru hipercorectitudinile de natură fonetică şi gramaticală, iar în ELR (s.v.), deşi se specifică faptul că hipercorectitudinea se manifestă şi în domeniul formării cuvintelor, exemplele oferite sunt puţine şi nu lipsite de ambiguităţi, aflându-se mai degrabă în sfera hipercorectitudinilor fonetice. [9] Prin abstractizare şi generalizare, termenul anticameră a ajuns astăzi să însemne, între altele, şi locul unde te pregăteşti înainte, în vederea pătrunderii într-o anumită zonă de interes. [10] Exemplele pe care le oferim în lucrare, culese, în majoritatea lor, de pe internet, păstrează particularităţile (orto)grafice originale. [11] Ceea ce ar însemna că aici (spre deosebire de anticameră) prefixul anti- a fost „tradus” prin ante-. [12] CDDE avansează ipoteza unui *nautare, derivat din nauta „navigator, corăbier” (cf. şi Densusianu, ILR, II, p. 316). [13] Interesant este că, atât la Puşcariu, dar mai ales la Tiktin, apar notate cu un singur n ca normă şi alte cuvinte derivate cu prefixul în- şi care şi astăzi sunt scrise cu literă dublă: înădi, înebuni, înegri, înegura, înoda, înoi, înopta, înora ş.a. [14] DA consideră că ainte este un rezultat normal din punct de vedere fonetic; CDDE explică trecerea lui î la i (*aînte > ainte) prin poziţia atonă pe care o avea uneori în frază (cf. it. avanti, prov. avan, fr. avant, cat. abantes). [15] După DA, este însă vorba de o contaminare a lui ainte cu îninte < in ante. 128

[16] Desigur, fonetismele fără î iniţial pot rezulta şi din căderea accidentală a acestui sunet, în vorbirea neglijentă, în tempo rapid sau în fonetică sintactică: „Foaie verde bob şi linte / Să jucăm sârbanainte” (Folclor); „De la lume adunate şi-napoi la lume date” (Folclor); „Potop e-napoi şi nainte” (Bacovia); „Fii cuminte ca-nainte, nu fi prost precum ai fost” (Folclor); „Are gâtul foarte-nalt / Şi picioarele cam lungi / Dacă vrei să-i dai o floare / E cam greu la ea s-ajungi” (Folclor). [17] Grafiile analogice înnainte, înnapoi, înnalt se întâlnesc şi în textele literare, începând cu secolul al XVI-lea. În Liturghierul lui Coresi (1570), de exemplu, apare forma înnainte: „[D]e ceaste puse înnainte şi sfinţite ci/nstitele darure, Domnului să ne rugă/m (fragment reprodus după ediţia Liturghierul lui Coresi, text stabilit, studiu introductiv şi indice de Al. Mareş, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1969, p. 144). Chiar şi mai târziu, în secolului XX, putem întâlni astfel de grafii. Nicolae Iorga, de pildă, scrie în mod consecvent înnainte, înnapoi, înnalt, înnălţa, înnălţime (vezi Nicolae Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a vietii religioase a Românilor, 1908). [18] Cf. Toma, LRC, p. 138: „Căutarea cu orice preţ a unor termeni « culţi », « radicali » şi evitarea cuvintelor obişnuite, considerate « banale », inclusiv în contexte care nu solicită aceste exigenţe, este denumită cultism şi reprezintă o deficienţă de exprimare”. [19] În lingvistica românească, termenul a fost impus în special prin studiile lui Iorgu Iordan şi Sextil Puşcariu În lingvistica românească, termenul a fost impus în special prin studiile lui Iorgu Iordan şi Sextil Puşcariu. [20] Cf. Sextil Puşcariu, Privire, p. 178, care vede în hiperurbanisme „cazuri de exces de zel în prefacerea rostirii ţărăneşti în rostire orăşenească”. Cu aceeaşi accepţie întâlnim termenul şi la Vendryes, Le langage, p. 59: „On appelle hyperurbanisme l'excès auquel entraîne le souci de la correction, quand on se pique de beau langage. Un paysan d'Italie, voulant parler le latin de Rome et sachant qu'à un o long de son dialecte correspondait souvent la diphtongue au dans le langage de la capitale, disait plaustrum pour plostrum, cauda pour coda, plaudere pour plodere; c'est un hyperurbanisme”. [21] Particularităţile fonetice sunt, de altfel, cele mai „stridente” fenomene care determină opoziţia dintre dialecte, sau dintre acestea şi limba literară. Totodată, anumite trăsături fonetice fac să se vorbească, de pildă, despre un „accent” moldovean, bănăţean etc. [22] „Este indiscutabil că, în conştiinţa celor mai mulţi vorbitori, e vie nu opoziţia dintre vorbirea orăşenească şi cea rurală, ci dintre ceea ce numim « literar » şi « neliterar ». De aceea şi eforturile conştiente ale subiectelor vorbitoare sunt îndreptate în direcţia conformării faţă de limba literară şi nu faţă de vorbirea din mediul citadin” (Hristea, Probleme, p. 281). [23] „În mod obişnuit, dacă nu cumva chiar exclusiv, se foloseşte termenul hiperurbanism, înlocuit în vremea din urmă tot mai frecvent prin hipercorectitudine, când e vorba de fenomene fonetice sau, mult mai rar, gramaticale. Eu cred că el poate fi întrebuinţat şi în legătură cu unele fapte lexicale” (Iordan, Hiperurbanisme, p. 310). [24] Fiind de domeniul lexicologiei normative, „adecvarea cuvântului la specificul stilistic al textului este o exigenţă de rafinament a selecţiei lexicale [...]. Diferenţierea (sau marcarea) stilistică se produce pe mai multe axe: niveluri sau registre stilistice, stiluri funcţionale, domenii profesionale, axa temporală, răspândirea teritorială, raportarea la normele literare, frecvenţa utilizării cuvântului, atitudinea afectivă” (Toma, LRC, p. 139). [25] Exemplele au fost selectate de noi şi provin, în general, din resurse online. [26] De aici şi interpretarea, falsă, a acestui pronume ca fiind „de politeţe”. În realitate, dânsul este pronume personal şi poate fi folosit atât în legătură cu persoane, cât şi cu alte categorii de „animate”, şi chiar cu lucruri. De altfel, în Moldova pronumele dânsul e folosit în mod curent cu referire la animate non-umane sau inanimate („dânsa” poate fi, de pildă, vaca pe care o mulge ţăranul, dar şi funia cu care o leagă).

Coteanu, Ion, Wald, Lucia (redactori responsabili), (1981), Semantică şi semiotică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. ***(1978), Formarea cuvintelor în limba română, (FCLR. Prefixele),., vol. II Prefixele, Editura Academiei, Bucureşti. ***(2007), Formarea cuvintelor în limba română din secolele al XVI-lea – al XVIII-lea, (CLRV), , coordonator Magdalena Popescu-Marin, Editura Academiei Române, Bucureşti,. Gafton, Alexandru, (2000), Hipercorectitudinea. Abordare fonetico-fonologică din perspectivă diacronică şi cu aplicare la palatalizarea labialelor şi la velarizare, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,. Hristea, Theodor (1962), Conceptul de hipercorectitudine, în LR, XI, nr.2. 129

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Hristea, Theodor (1968), Probleme de etimologie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,. Hristea, Theodor, (coord.) (1984), Sinteze de limba română, ediţia a treia, revăzută şi din nou îmbogăţită, Editura Albatros, Bucureşti. Iordan, Iorgu, Hiperurbanisme lexicale, în Coteanu – Wald (1981), Semantică, p. 310-314. Puşcariu, Sextil (1976), Limba română, vol. I Privire generală, Editura Minerva, Bucureşti. Stoichiţoiu-Ichim, Adriana (2001), Vocabularul limbii române actuale. Dinamică. Influenţe. Creativitate, Editura ALL Educational, Bucureşti. Toma, Ion (2001), Limba română contemporană. Privire generală, Editura Niculescu, Bucureşti. Vendryes, J,. (1921), Le langage. Introduction linguistique a l`histoire, La Renaissance du Livre, Paris. Dicţionare. Surse CDDE = I.-A. Candrea, Ov. Densusianu (2003), Dicţionarul etimologic al limbii române. 1. Elemente latine A – Putea, Editura Paralela 45, Bucureşti. Ciorănescu, DER = Alexandru Ciorănescu (2001), Dicţionarul etimologic al limbii române, Editura Saeculum I.O., Bucureşti. Densusianu, ILR = Ovid Densusianu (1961), Istoria limbii române, editată de J. Byck, vol. I, II, Bucureşti. DA = ***(1913-1949), Dicţionarul limbii române, publicat de Academia Română, A – De şi F – Lojniţă, Bucureşti. DOOM 2 = ***(2005), Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,. DŞL = Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan (2001), Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira, Bucureşti. DVL = ***(2008), Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, studiu introductiv, ediţie, indici şi glosar de Gh. Chivu, Editura Academiei Române, Bucureşti. Bobb, Dicţionar = (1822-1823), Dictionariu rumanesc, lateinesc si unguresc, dein orenduiala excellentii sale preosfintitului Ioan Bobb, vladeicul Fagarasului asediat si cu venitu cassi clerului typarit in doao tomuri, tom I A-L, tom II M-Z, in Clus, (versiune ebook, disponibilă la www.archive.org). Laurian– Massim, DLR = (1876) Dicţionariul limbei române, după însărcinarea dată de Societatea Academică Română, elaborat ca proiect de A.T. Laurian şi I.C. Massim, Bucureşti, tom. I, 1871, tom. II (colaboratori Iosif Hodoş şi G. Bariţiu). Lexiconul budan = (1825), Lesicon romànescu-làtinescu-ungurescu-nemţescu, Buda, (versiune ebook, disponibilă la www.archive.org). MDN = Florin Marcu (2000), Marele dicţionar de neologisme, Editura Saeculum I.O., Bucureşti. Puşcariu, EW = Sextil Puşcariu (1905), Etymologisches Wörtebuch der rumänischen Sprache. Lateinisches Element, Carl Winter's Universitätsbuchhandlung, Haidelberg,. Tiktin, DRG = H. Tiktin (1998), Dicţionar român-german, 4 vol., ediţie anastatică coordonată de Paul Miron, Editura Paideia, Bucureşti,.

CONSIDÉRATIONS SUR L' HYPERCORRECTITUDE (angl.) LEXICALE Le but de cet article est de traiter la hipercorrectitude (angl.) lexicale, un type de correctitude qui est moins étudié dans la littérature de spécialité. Ses effets se produisent dans le domaine de la formation des mots. Un aspect intéressant de la hipercorrectitude (angl.) lexicale est représenté par ce qu' on appelle le hiperurbanisme lexical qui, en général, désigne le cultisme de certains locuteurs, manifestée par un certain excès de néologismes ,souvent inappropriée dans la situation de communication et motivée par la préoccupation de s' exprimer d' une manière soignée et élevée. Mots clés : correction lexicale, hiperurbanisme lexical, cultisme’.

RÉSUMÉ

130

Ana-Maria BOTNARU, Universitatea „Spiru Haret“, Bucureşti

POVEŞTI DESPRE CUVINTE: LUNCĂ
Cuvântul „luncă“ vine din limba slavă, unde lonka însemna „mlaştină“. Trebuie să fi pătruns foarte devreme în limba română, pe vremea când în slava veche exista fenomenul nazalizării, dispărut ulterior şi care nu s-a conservat în niciuna din limbile slave vecine, menţinându-se în schimb în dialectele sud-dunărene (mai precis, în meglenoromână). Dicţionarele consultate de noi [1] înregistrează, cu variaţii nesemnificative, definiţia următoare: „pădurice formată din sălcii, răchită, anini, plopi etc. pe malurile unei ape curgătoare; zăvoi“. Tranziţia sensului se explică astfel: „mlaştină“ > „mlaştină împădurită“ > „pădure“. Termenul are o familie lexicală restrânsă (ca, de altfel, majoritatea termenilor de origine slavă din sfera semantică a pădurii): colectivul luncet, diminutivele lunculiţă, luncuţă, adjectivul luncos. Vom analiza, în cele ce urmează, harta 410 din ALRR - Muntenia şi Dobrogea [2] (întrebarea [1298]: „Cum îi spuneţi la locul neted (cu copaci) de-a lungul unei ape?“). Răspunsul „luncă, lunci“ este înregistrat în majoritatea punctelor de anchetă. Atunci când subiecţii dau un alt răspuns, acesta include - explicit sau implicit a) localizarea în apropierea unei ape:
„loc pă malu gârli“ [°760], „prând dă gârlă“ [°702], „prundu gârli“ [°714], „mal dă luncă“ [°706], „malu păduri“ [°707], „malu api“ [°719, °720], „plantaţie pă şânalu api“ [°784], „(în) prund“ [°696, °708], „vărsătură (dă apă), vărsături“ [°769, °775, izolat, în vestul Munteniei], „un grind“ [°851]

sau referirea directă şi exclusivă la o întindere de apă: „baltă, bălţi“ [°873], „loc di baltă“ [°873] b) referiri la natura terenului:
„vale, văi“ [°723, °764, °817], „loc neted“ [°718, °830], „loc drept“ [°876], „loc întins“ [°884], „aşăzare joasă“ [°775] „(un) loc şes“ [°717, °768, °785, °825, °827]

c) menţionarea unei forme (joase) de relief:
„şes, (şesuri)“ [°705, °766, °767, °871, °872], „câmpie“ [°708, °774].

Remarcăm că pădurea este doar accidental menţionată în răspunsurile date de subiecţii anchetaţi. Sensul principal al termenului „luncă“ este „şes“, cel de „pădure“ fiind secundar. Uneori, subiecţii indică un cuvânt din câmpul lexico-semantic „pădure“, dar pe care dicţionarele îl înregistrează cu un alt sens, fără nicio legătură cu definiţia lexicografică a termenului „luncă“: „dumbravă“ [°729, °734], „crâng“ [°711], „poiană“ [°692, °694, °761], „liz(i)eră (dă copaci)“ [°716, °703, °874]. Accidental, răspunsurile din ancheta dialectală nu au nicio legătură cu câmpul lexico-semantic „pădure“: „grădină“ [°761], „livadă“ [°771], „izlaz, izlazuri“ [°806].
131

Acest fapt se explică probabil astfel: subiecţii trăiesc într-o zonă unde relieful şi peisajul nu sunt dominate de lunci; neexistând „realitatea“ respectivă, nu există nici cuvântul care să o exprime – atunci, subiecţii încearcă să aproximeze, apelând la cuvinte care le sunt familiare, chiar dacă sensul acestora este, uneori, foarte departe de conţinutul întrebării puse de anchetator. Cazul cel mai interesant este şi cel mai rar întâlnit: atunci când vorbitorii răspund folosind un sinonim al cuvântului „luncă“: „zăvoi“ [°698, °750] – şi acesta, tot de origine slavă. Pe harta 410 figurează şi trei „exclusivităţi“ dobrogene, pe care le menţionăm pentru „culoarea“ lor – locală şi „exotică“ deopotrivă: a) „ceair, ceairi“ [°882], „ceair, ceairuri“ [°883], „ceir, ceire“ [°879] (1. teren, de regulă împrejmuit, din apropierea unei ape, folosit pentru păşunat; 2. teren necultivat din apropierea unei ape) din tc. çair b) „reniş, renişuri“ [°893], cu varianta „râniş, rânişuri“ [°878] (strat de nisip sau de pietriş pe fundul apelor curgătoare), renie (ucr. dial. rjien) + suf. -iş c) „derea, derele“ [°899] din tc. dere. „Luncă“ a pătruns masiv în toponimia românească, rezultând un număr impresionant de derivate şi compuse (nu toate având însă sensul de „pădure“): Lunca [3] (Ab [4], Ag, Bn, Bt, Bz, Db, Gl, Hd, Iş, If, Mş, Nţ, Ot, Sv, Tl, Tr, Vs, Vl), Lunca Ampoiţei (Ab), Lunca Apei (Sm), Lunca Banului (Mh, Vs), Lunca Bicazului (Nţ), Lunca Bisericii (Ab, Nţ), Lunca Bonţului (Cj), Lunca Borlesei (Bn), Lunca Brad (Hd), Lunca Bradului (Mş), Lunca Câlnicului (Bv), Lunca Calului (Vl), Lunca Cernii de Jos / Sus (Hd), Lunca Cetăţuii (Iş), Lunca Cireşului (Vl), Lunca Ciurei (Iş), Lunca Corbului (Ag), Lunca Dochiei (Bc), Lunca Florii (Cs), Lunca Frumoasă (Bz), Lunca Gantei (Bz), Lunca Găinarilor (Nţ), Lunca Goieşti (Ab), Lunca Grajduri (Iş), Lunca Jariştei (Bz), Lunca Jiu (Hd), Lunca Jiului (Dj), Lunca Largă (Ab), Lunca Leşului (Bn), Lunca lui Buda (Vl), Lunca Mare (Bz, Gj, Ph), Lunca Mărcuşului (Cv), Lunca Merilor (Ab), Lunca Moldovei (Nţ), Lunca Murei (Bz), Lunca Mureşului (Ab, Mş), Lunca Nouă (Vs), Lunca Ozunului (Cv), Lunca Petrişorului (Bz), Lunca Prahovei (Ph), Lunca Prutului (Iş), Lunca Puţului (Bz), Lunca Rateş (Iş), Lunca Sasului (Bz), Lunca Sătească (Bn), Lunca Strâmbului (Nţ), Lunca Târnavei (Ab), Lunca Veche (Vs), Lunca Vişagului (Cj), Lunca Vâscului (Bz), Lunca Zaicii (Cs), Lunca de Jos / de Sus (Ab, Hg), Lunca la Tisa (Mm), Meteş Lunca (Ab), Stăneşti-Lunca (Vl), Şugag-Lunca (Ab), Cornu Luncii (Sv), Dosu Luncii (Ab), Gura Luncii (Hd), Luncşoara (Ag, Ar, Bh, Hd, Mh), Luncuşoara (Sv), Luncşoru (Dj), Luncile (Bz, Sv, Vr), Luncani (Bc, Hd, Hg, Tm), Luncani-Margina (Bc), Luncanii de Jos / de Sus (Tm), Valea Luncii (Cj), Pătrimea din Luncă (If), Remetea Luncă (Tm), Luncasprie (Bh), Agrieş-Luncă (Bn). Termenul are extensiuni variate şi în hidronimie [5] : Lunca (8), Lunca Berzei, Lunca Mare, Lunca Meteşului, Lunca Negrii, Luncşoara, Luncilor (2), Luncoiu. Ca şi codrul, crângul sau dumbrava, lunca este un topos al imaginarului şi limbajului poetic eminescian:
„Şi dacă luna bate-n lunci Şi tremură pe lacuri Tot o să-mi pară că de-atunci Sunt veacuri.“ [6] 132

en premier lieu pour son ancienneté et ensuite par ses ”extensions” dans le vocabulaire roumain. Important. Muntenia şi Dobrogea (2001) (autori: Teofil TEAHA. (NDU). Bucureşti : Editura Politică. „Bucăţi de noapte“). Cifra notată între paranteze rotunde reprezintă numărul de cursuri de apă din România care poartă numele respectiv. Nicolae SARAMANDU. vol. Dicţionarul enciclopedic ilustrat Cartea Românească. Valeriu RUSU. Mots-clés : prairie. tout en les illustrant par des exemples pris dans la création de Mihai Eminescu et d’autres écrivains roumains. „În margini“. linguistique et extralinguistique. Dicţionarul explicativ al limbii române (1996). Mihail Sadoveanu („Aventuri în Lunca Dunării“). Gheorghe (1931). [5] Hidronimele citate în acest articol sunt preluate din: Bolocan. „Călugărenii“. Ioan-Aurel. George Bacovia („Scântei galbene“. Mircea Cărtărescu („Levantul“). Dicţionar invers al numelor de ape din România. Bucureşti : Cartea Românească. CADE (v. Nous nous rapporterons à l’étymologie du mot. bibliografia). III. Tudor (1968). [7] PL. Ion IONICĂ. spaţiu reprezentativ pentru frumuseţea sălbatică a naturii. Dicţionar invers al numelor de localităţi din România.„În ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă şi luncă. de l’un des termes les plus intéressants faisant partie de la sphère sémantique de la forêt : le mot “ luncă ” (“prairie”). „Vântul“. Candrea. „Lunca de la Poduri“ (1909). apud Vianu. Bolocan. Dicţionar invers al numelor de ape din România. Bucureşti: Univers Enciclopedic. Introducere în istoria limbii române. les hydronymes et les anthroponymes ‘dérivés de’ ou ‘composés avec’ le mot “luncă”. 5 / 30. Şi maeştrii picturii româneşti s-au exersat asupra acestei teme – amintim aici celebrul tablou al lui Ştefan Luchian. Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu. Gheorghe (2002). NOTE ALRR: Atlasul lingvistic român pe regiuni:. Bucureşti : Editura Academiei Române. Bucureşti-Chişinău: Litera Internaţional. Bucureşti : Editura Academiei RSR. sa répartition territoriale. mais aussi sa famille lexicale. NDU. ses synonymes. Craiova : Universitaria şi Judeţele României Socialiste (1972). Craiova : Universitaria. Magdalena VULPE). Gheorghe (2006). Bogdan MARINESCU. „Concertul din luncă“).“ [7] Lunca. lac şi ţărmuri. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE RÉSUMÉ HISTOIRES DES MOTS : LUNCĂ Dans cet article. 188 / 9. este prezentă în operele multor scriitori români: Vasile Alecsandri („Lunca din Mirceşti“. [4] Abrevierile notate între paranteze reprezintă numele judeţelor din România. Brâncuş. Bucureşti : Editura Academiei RSR. [6] Opere I. „În miezul verii“). Dimitrie Bolintineanu („Dochia“. Bucureşti : Editura Academiei Române – harta 410. Nous mettrons également en évidence les valences poétiques de ce terme. Mihai CONŢIU. (DEX). [3] Toponimele citate în acest articol sunt preluate din următoarele surse: Bolocan. Gheorghe (2006). Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu. anthroponyme 133 . Paul LĂZĂRESCU. Nous passerons en revue les toponymes. (CADE). [2] ALRR: Atlasul lingvistic român pe regiuni:. III. nous poursuivons de tracer l’esquisse monographique. Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. son sens lexicographique de même que les sens attribués par les sujets des enquêtes dialectales. apud Vianu. Craiova: Universitaria. Adamescu. Grigore (2004). Craiova : Universitaria. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. „Mărioara“). George Coşbuc („Crăiasa zânelor“. Gheorghe (2002). sens. Muntenia şi Dobrogea (2001) vol. Noul dicţionar universal al limbii române (2009). étymologie. toponymes. [1] DEX. Tudor (1968). Bolocan.

the question of correlations of the separate meanings of the constituent parts and the actual meaning of the compound. if taken as a free form. The semantic unit of the compounds seaman. aircraft. new notion were created. bedroom. dining-room. Republica Moldova THE DEGREE OF SEMANTIC INDEPENDENCE OF ELEMENTS IN IDIOMATIC AND NON-IDIOMATIC COMPOUNDS It is possible to say that all languages are investigated daily because they change every time. in which new words are produced by combining two or more stems. Olga PASCARI Universitatea Liberă Internaţională. the other two are conversion and affixation. Thus. spaceman.Zinaida CAMENEV. When the meaning is not only related to the meaning of the parts but can be inferred from it. is based on the fact as the conquest of the sea. reading-room. The first component in these words. Word composition is one of the most productive ways of word-formation. differentiating them from seagoing craft. and airship are ready understood even when heard for the first time. that is. the compound is said to be transparent or non-idiomatic. The article is fully devoted to the degree of semantic independence of elements. and so they need not be listed in dictionaries. The focus of great interest is the semantic aspect of compound words. This type of word-building. still represent one of the most typical and specific features of English word-structure (Арнольд. sleeping-car. aircraft. denotes an action or state of whatever or whoever is characterised by the word. a sleeping-car is 134 . The non-idiomatic compounds can easily transformed into free phrases: air mail . air and outer space advanced. dancing-hall. (1) Classroom.“flying at night”. is one of the three most productive types in Modern English. in the last four words we can distinctly detect a slight shift of meaning. When aviation came into being the same formula with the same kind of motivation was used to coin the compound airman. Compounds. p. notion possessing enough relevant distinctive feature to ensure their separate existence. Yet. evening-gown.108). build on the model of airman. to put it in easier terms: can the meaning of a compound word be regarded as the sum of its constituent meanings? To try and answer this question. Such compounds are like regularly derived words in that their meaning is readily understood. let us consider the following groups of examples. though certainly fewer in quantity than derived or root words. Here the meaning of the constituents add up in creating the meaning of the whole and the referent either directly or figuratively. The logical integrity of the new combination is supported by solid spelling and by the unity of stress. spacecraft and spaceship. spacecraft. means of word composition. and the syntactic structure. working-man. Non-idiomatic Compounds There are non-idiomatic compounds with a perfectly clear motivation. Yet. 1986. Or.“mail conveyed by air” or night flight . The word differentiated in this way a sailor from the rest of making. and also aircraft to name the machines designed for air-travel. airman. when the combination seaman was first used it was not difficult to understand that it meant “a man professionally connected with the sea”. Compounds are described from different points of view and are classified according to different principles: parts of speech they represent. Spaceman . Chişinău. and spaceship. airship. This group seems to represent compounds whose meanings can really be described as the sum of their constituent meanings. degree of semantic independence of elements.

was used in the 16th century meaning “payment exacted by freebooting chiefs in return for immunity from plunder”. p. of the word becoming more restricted in sense. lady-killer. Idiomatic Compounds On the other hand. Knowing the meanings of the constituents a student of English can get a fairly clear idea of what the whole word means even if he comes across it for the first time. It is clear that in all these compounds the meaning of the whole word cannot be defined as the sum of the constituent meanings. and yet wheel chairs are for invalids and push-chairs for infants. is a person. Yet. dancing pairs) (Quirk. This motivation is now forgotten and the compound is idiomatic. the expression in his opinion is suggestive of solidifying and shrinking of the denotation . whereas bluebottle may denote both a flower and an insect but never a bottle.not a car that sleeps (cf.34). football. blackbird. 1974. and yet the speech community quite calmly accepts such seemingly illogical word groups as a white blackbird.Leech calls this not idiomatic but petrified meaning. football is not a ball but a game. They look interchangeable since all push-chair have wheels and almost all wheel-chairs are pushed . on the contrary. mother-of-pearl ("irridescent substance forming the inner layer of certain shells"). a sleeping child). but an insect. "a passenger who stands in a crowded 135 . tallboy is not a boy but a piece of furniture. good-for-nothing. bluestocking. Similar enigmas are encoded in such words as man-of-war ("warship"). The word blackmail has nothing to do with “mail ‘post”. pink bluebells or an entirely confusing statement like: Blackberries are red when they are green. Its second element. The process of changing the meaning in such words has gone so far that the meaning of one or both constituents is no longer in the least associated with the current meaning of the corresponding free form. His examples are: a trouser-suit which is not just a “suit with trousers” but “suit with trousers for women”. chatterbox. lazybones. Its colour is not necessary black. The key to meaning seems to have been irretrievably lost: ladybird is not a bird. and a lady-killer kills no one but is merely a man who fascinates women. mow obsolete except in Scottish . the meanings of the constituents of the compounds of this second group are still transparent: you can see through them the meaning of the whole complex. In these compounds one of the components (or both) has changed its meaning: a blackboard is neither a board nor necessarily black. He also compared wheel-chair and push-chair. 1997. butter-fingers ("clumsy person. nor is a dancing-hall actually dancing (cf. G. straphanger (1. “chair which has wheels and chair which one pushes”. merry-go-round ("carousel"). despite a certain readjustment in the semantic structure of the word. whodunit ("detective story"). it is clear that a blackbird is some kind of bird and that a good-for-nothing is not meant as a compliment (Арнольд. a chatterbox is not a box but a person. The shift of meaning becomes much more pronounced in the second group of examples. A compound may lose its motivation and become idiomatic because one of its elements is at present not used in the language in the same meaning. one who is apt to drop things"). Thus a blackboard may be not a board at all but a piece of linoleum or some other suitable material. pick pocket.96). horse-marine ("a person who is unsuitable for his job or position"). (2) Blackboard. wall-flower ("a girl who is not invited to dance at a party"). These compounds are called idiomatic. p. At least. p. a compound may be very different in meaning from the corresponding free phrase. 1986. We shall call idiomatic such compound the meaning of which is not a sum of the meaning of the determinant and the determinantum (Leech.112). (3) In the third group of compounds the process of deducing the meaning of the whole from those of the constituents is impossible.

Doctor: Oh. Семантическая структура слова в современном английском языке и методика ее исследования. Semantics. BIBLIOGRAPHY Арнольд И. nous pouvons dire que leur signification peut être déduite à partir des parties constitutives. constitutive element. while the woman patient means to compliment the doctor on his being a handsome and irresistible man. LE DEGRE D'INDEPENDANCE SEMANTIQUE DES ELEMENTS DANS LES COMPOSES IDIOMATIQUES ET NON-IDIOMATIQUES La composition est l'un des trois moyens les plus productifs de la formation des mots en anglais contemporain. as a sum of the direct meanings of its constituents.45). I make no distinction between the sexes. soit les modes de composition. meaning. il est facile de comprendre ce que signifie “classroom” ou “ bedroom mean”. (1997). G. ou bien le degré d'indépendance sémantique des éléments. London: Penguin Book. As for the idiomatic compounds their meanings do not correspond to the separate meanings of their constituent parts. Les composés sont décrits à partir de différents points de vue et sont classés à leur tour selon des principes différents : soit prenant en compte les parties du discours qu'ils représentent. Par exemple. p. ou. A Comprehensive Grammar of the English Language. the kind of book one is likely to read when travelling in buses or trains"). étant donné que le sens global ne représente plus la somme des sens constitutifs. The compounds whose meanings do not correspond to the separate meanings of their constituent parts (2nd and 3rd groups listed above) are called idiomatic compounds. (1983). doctor. Essex: Longman. no. Par exemple. English Word Formation. Bauer. In conclusion we would like to say that the degree of semantic independence of elements is of great importance. RÉSUMÉ 136 . he takes or pretends to take the word lady-killer literally. En ce qui concerne les composés non idiomatiques. Leech. The suggested subdivision into three groups is based on the degree of semantic cohesion of the constituent parts. il est pratiquement impossible de reconstruire la signification à partir leurs parties constitutives. Par contre. Cambridge: Cambridge University Press. enfin. dans les composés idiomatiques. in contrast to the first group known as non-idiomatic compounds. (1986). “ horse-marine” est loin d'être un cheval marin. In this joke. Moscow: Visshaia shcola. 1983. R. The following joke rather vividly shows what happens if an idiomatic compound is misunderstood as non-idiomatic. the third group representing the extreme case of cohesion where the constituent meanings blend to produce an entirely new meaning (Bauer. Patient: They tell me. 2. no! I assure you. my dear madam. В. If we examine the non-idiomatic compounds they seem to represent compounds whose senses can really be described as the sum of their constituent meanings. (1974). compound word. "a book of light genre. and degree semantic independency. L'article est entièrement consacré au du degré d'indépendance sémantique des éléments constitutifs à la fois dans les composés idiomatiques comme dans les composés non idiomatiques. leur structure syntaxique. mais une personne inapte pour le poste qu'elle occupe Mots-clés : Idiomatic.bus or underground train and holds onto a strap or other support suspended from above". you are a perfect lady-killer. trash. Quirk. L. et al. They are based on the degree of semantic cohesion of the constituent parts.

signification” and “designation” coincide in this case whereas in the domain of the “natural” language they must necessarily be separated. in technical usage the words area really the representatives of the “objects”. These conceptual correspondences or mappings usually follow a subconscious pattern of comparing items from different domains which share some minor but obvious characteristics. similarly. namely the objects of the discipline in question. but also as a mode of thought and a valuable. According to the empiricist view. Empiricist philosophers suggested that metaphorical use of language might lead to imprecision and ambiguity. even indispensable vehicle for conceptualizing and conveying new knowledge. G. He claims that “since. Coseriu believes that technical vocabulary is simply a nomenclature and as such not structured on the basis of language.” (Coşeriu. regard the lexis of science as being strictly monosemous. The meanings of terms constantly change as the amount of knowledge about them increases. Quite to the contrary. but rather on the basis of extralinguistic reality. By this I mean the task of introducing terminology and modifying usage of existing terminology. This view is based on empiricist belief that the scientific concepts are acquired through accurate sense perceptions in such a way that they correspond to strictly defined entities in the world. many great thinkers have banned metaphor from scientific use. Similarly. Application of analogy and metaphor was therefore considered to blur the accuracy of knowledge representation. discovering ever deeper levels of cognition. however. 1996:447) New concepts issuing from our experience are structured in the first place on the basis of their interaction with other concepts. the possibility for understanding novel extensions in terms of the conventional correspondences Over the centuries. They are considered to be the main mechanism through which we comprehend abstract concepts and perform abstract reasoning. 1981:48) Accommodation of scientific language to the development of science is a continuous process. This. but as a mode of thought defined by a systematic mapping from a source to a target domain and characterized by: systematicity in the linguistic correspondences. metaphor is today accepted not only as a figure of speech. Analogy and metaphor are therefore frequently described as “central to scientific thought” (Gentner and Jeziorski. scientific language was believed to deal only with strictly defined categories. Galaţi METAPHOR TRANSLATION IN ELECTRONICS TERMINOLOGY Introduction In the process of establishing links between the world and the language of science. Lakoff sees metaphor not as a figure of speech. the use of metaphor to govern reasoning and behavior based on that reasoning. metaphor might distort the scientific thought by conveying wrong ideas and lead to imprecision and vagueness due to its conceptual open-endedness. metaphors play a very important role.” (Boyd.Oana Magdalena CENAC Universitatea “Dunărea de Jos”. 1996:483) 137 . scientific theories are constantly being replaced by more revealing and more accurate theories. Boyd claims: “The use of metaphor is one of many devices available to the scientific community to accomplish the task of accommodation of language to the casual structure of the world. thus misleading and distorting the judgment. Structural linguists. Consequently.

defining them as “isolated one-shot mappings from a single conventionalized mental image” (Lakoff.e. In this process some kinds of experience are structured preconceptually. if it rubbed with a cloth. Our examples from the electronics lexis have shown that other metaphors are frequently structured around the basic metaphorical expressions. again using metaphors. Some authors express doubts whether such expressions might be nothing more than the cases of catachresis.Lakoff develops the “experimentalist” account of knowledge. 1993:29) Take for example the word electricity. we shall see that today it has several meanings. We structure our reality by our conceptual schemes. Thus. we understand experience via metaphor. 1964:53). using expressions to fill in the gaps in the lexicon (cf. but they did not last long and were soon replaced by internationalisms such as electromagnet. circuit electric luminos). Here is another metaphor among the basic lexemes of electronics science. These metaphors are predominantly based on correspondences in our experience. These terms were used for some time in Romanian electronics terminology. Lighting is a word created by metaphorical extension. metaphors conceptualize new knowledge. This phenomenon remained a curiosity for twenty two centuries. By mapping properties from sources to target domain. Six hundred years BC a Greek philosopher noted that the amber (“electron” in Greek) attracts light particles. thus influencing our thought process. they have another function: they also reveal aspects of reality as yet unseen.”current drain” the amount of current a circuit draws from a power supply. Lakoff speaks of “image metaphors”. condenser (Rom. comutator de iluminare). a “point from witch the current flows. according to Anderson’s definition “involve the application of a word or expression that properly belongs to one context to express meaning in a different context because of some real or implied similarity in the referents involved” (Anderson. If we continue observing the lexeme electricity. i. when scientists started studying the forces acting between certain materials. “ripple current” presence of an alternating current 138 . However. câmp electric. since electric current basically involves the motion or flow of electric charges. due to the fact that a century earlier Benjamin Franklin noted that lighting was a form of electricity. condensator etc. but in the seventeenth century. claiming that knowledge. We shall compare the metaphorical models of English and Romanian electronics terminology in order to point out the mechanism of structuring the metaphorical models across languages. condensator) was initially called “lighting collector” (Rom. In our example of electric current we shall further have current source. magnet de aprindere) and electric field was “lighting circuit” (rom. is relative to understanding. thus creating a set of correspondences between source and target domains. Such metaphorical expressions. in domains lacking such preconceptual structure. one of which is synonymous with the lexeme “electric current” or shorter “current”. In some cases they are also based on image similarity. concepts of positive and negative electricity were introduced. Thus. like truth. created in analogy to the current of water or current of air on the basis of common characteristics of motion. A variety of metaphor types are encountered in the language of electronics. Black 1996:25). Metaphorical expression in the electronics lexis The analysis of the electronics leis will show that a great number of electronics terms are of metaphorical origin. A century later. “electromagnet” was “lightning magnet” (rom. However. the phenomenon got its name after amber.

we speak of little and big (magnitude) of current. Contrastive analysis of metaphorical models in English and Romanian a. sharp. in a number of examples the given metaphorical model was found to be more consistently applied in English than in Romanian. in which the characteristics of human beings are attributed to electric charges. “leakage current”. however. Current in the reverse-biased region is usually much lower. closer examination will reveal that a particular metaphorical model rarely overlaps in all its parts. In English. e. Divergent metaphorical models in the two languages Contrastive analysis of metaphorical models in English and Romanian electronics lexis have parallel structures in the two languages. like a current of a river: In the forward.“a group of electrons having a common energy level that forms part of the outer structure of an atom” In the first example the metaphor is created on the basis of similarity between grass and “closely spaced. spiră Node – nod al unei reţele shell – înveliş electronic Fiber – fibră grass – ondulaţii ale bazei de timp datorită zgomotului electric If we look at definitions of the given lexemes in electronics dictionaries. One or more features of the source concept are integrated to produce a new concept and its expression. Grass -“ the pattern produced by random noise on an A-scope. constantly moving pulses”. in which the groups of electrons associated to the nucleus are logically described as shells. In a second example. for example.pod Bundle – fascicul stack . the above described metaphorical model of current and the lexemes grouped around it. the mediator between the source and the target concepts is the metaphorical model of atom. as seen in the following examples: 139 . for example. Similar differences can be found in another metaphorical model. Thus. we shall see that their conceptual and semantic productivity is based on analogy. Parallel mappings If metaphorical models in English electronics lexis are compared to the Romanian ones. curent al zgomotului de fond.bias region. the unwanted stray current that flows across the surface on an insulator or an insulating material. If we take. however. sharp. a number of equal mappings will be found in the two languages. current rises rapidly…. and is quite high.prag Branch – ramificaţie bridge . the current flow may be high and low. However. Parallel metaphorical expressions can be found in all branches of the electronics lexis in the two languages: Field – câmp wave – val Avalanche – avalanşă threshold.g. In Romanian translation. constantly moving pulses on the base line” Shell .component in a direct/current signal. we shall prove that most of them have parallel metaphors in the two languages: Current flow . it appears as closely spaced.curent de scurgere Current source – curent electric emiţător Current drain – curent de descărcare/debit Leakage current – curent de scurgere Ripple current – curent de ondulaţie. etc.stog Head – cap loop – buclă. b.

5. Electrons detach themselves and wander at random within the crystal lattice. defined as “a thin bar located in a narrow gap and made to vibrate electrically. clipire If we analyze the conceptual structure of the given lexemes.foiţă beat – licărire. electron does not wander at random. In the Romanian translation. but it “moves chaotically”. If we accept the view that the semantics of a word may be defined as a combination of different types of meaning. however.1. but “leaves” the surface of the conductor. Electrons acquire sufficient energy to break the bonds and jump into the conduction band. 140 . The given examples illustrate the case when one language uses the metaphor where another language uses it less consistently. Lexemes reed and foiţă (little leaf or thin leaf). Thus. 4. Analysis of the electronics lexis has revealed a great number of expressions of metaphorical origin. are structured on the basis of the fact that something is THIN and VIBRATE. magnetically or mechanically by forcing air through the gap”. in Romanian. or does not use it at all. we can embrace the idea of vital function metaphors in scientific thought as a basic mechanism which helps us to understand abstract concepts by means of concrete concepts. The feature of being WIDENED at one end is the basis of parallel metaphorical lexemes horn and pâlnie: “a radiating device that is essentially a cylindrical or rectangular pipe whose surface flares from a narrow entry to a wide exit”. belonging to different metaphor types. metaphors in the two languages usually point at the same or at similar features of the conceptual category. the possibility is that will meet a hole. concepts and terms that will serve as vehicles of thought and will both enable communication of existing knowledge and encourage further research and discoveries. 3. Electrons reach sufficient speed to escape from surface of the conductor. Both languages use metaphors to describe a conceptual category. it does not escape. The number of electrons released depends on frequency. according to patterns of their conceptual and semantic features. a great part of the metaphorical component is lost. using a different metaphor. the broken bond is re-established 2. we shall discover that. In a number of cases we shall find another type of divergence in a metaphorical structure of the two languages. 6. Conclusion Once we have rejected the empiricist conception of linguistic precision and accepted the dependence of scientific knowledge on our interaction with the world. metaphors help us to structure categories. we could say of the above pairs of metaphorically created English and Romanian lexemes that they have the same conceptual. In the process of structuring our experience. They are used to denote “a figure such as circle or ellipse enclosing an area of intensified response”. each language. Lexemes lobe and petală (“petal”) are created with reference to the feature of a PARTICULAR SHAPE. since they are structured by different metaphors. Thus we have examples of lexemes in electronics lexis of the two languages: horn – pâlnie pin – ac cu gămălie lobe – petală reed . but different associative meanings. When an electron moves randomly about in the crystal. When an electron meets a hole. although different.

London. E. in a number of cases the metaphorical model was found to be more consistently applied in English than in Romanian. in A. adjective and verb phrases (see section 3b). one by one.C. R. 202-251. Whatever the answer. Starting from Newmark’s strategies of rendering a text from a source language into a target language. The examples of metaphorical patterns used in the electronics lexis have shown that in the process of creating metaphorical mappings.27-36. Dordrecht. G. 4. a closer examination reveals that there is rarely a consistent overlapping of all elements of a metaphorical model in both languages. Black. However. The analysis has shown that most metaphorical models have parallel mappings in the two languages. the doors of cognition. Ortony (ed. p. we could also demonstrate the use of the metaphors at different levels: noun phrases (see section 2 and 3a). Kluwer Academic Publisher.53-73. Boyd. 105. 3.481-532. a translator should reproduce the same image in the target language. H. p. (1964) – “Metaphor and Theory Charge: What is “metaphor” a metaphor for?” in A. Cambridge University Press. in the case of parallel mappings existing between the two languages. M. and Geckeler.The comparison of English and Romanian metaphorical models has revealed patterns of similarities and differences between the two languages on this level. p. Cambridge University Press. 2. D. Newmark. It is worth mentioning that in the examples employed for different purposes. C. 1985. Cambridge University Press. Ortony (ed) Metaphor and Thought. Tübingen. 8. Ortony (ed. Gunter Narr Verlag. Another interesting situation is that in which characteristics of human beings are applied to the electric charges.533-542. M. (see section a). and Rene Derven. (1999) – “The Contemporany Theory of Metaphor”. REFERENCES: 1.19-41. Metaphor and Thought. (1985) – “The Translation of Metaphor”. (1996) – “The Shift from Metaphor to Analogy in Western Science”. (1993) – “The Syntax of Metaphorical Semantic Roles” in J. to replace the image in the source language with a standard target language which does not clash with the electronics terminology of the target language (see section b).) Metaphor and Thought. In another type of divergence the two languages use different metaphors to conceptualize the same experience. 6. it is obvious that language provides a key which helps us unlock.). The comparison of these metaphors reveals some traits of the fundamental conceptual mechanism of metaphorical mappings in the scientific lexis. (1981) – Trends in Structural Semantics. Cambridge University Press. (see section b). there is a rich interaction between the language and the world.e. This interaction could be adequately expressed by the question put by Kuhn: “Does it obviously make better sense to speak of accommodating language to the world than of accommodating language to the world than of accommodating the world to languages? Or is the way of talking which creates the distinction itself illusory? Is what we refer to as “the world” perhaps a product of a mutual accommodation between experience and language?” (Kuhn 1996: 541-542). A closer examination of the six sentences highlighted the use of another strategy of translation i. Gentner. in A. Anderson. Coşeriu. (1996) – “More About Metaphor” in A. p. (1964) – The Psychology of the Metaphor. W. in Papprotte. The Ubiquity of Metaphor. we may argue that. Journal of Genetic Psychology. p. P. 141 . 5. and Jeziorski. Benjamins. 7. G. Lakoff. Amsterdam. Pustejovski (ed. p. Boston. Thus. Lakoff.) Semantics and the Lexicon. Ortony (ed.) Metaphor and Thought.

ne propunem să comparăm modelel metaforice din cadrul termonologiei electronice româneşti şi engleze pentru a puncta mecanismul de structurare a acestora.S. 533-542. REZUMAT În procesul de stabilire a legăturii dintre lume şi limbajul ştiinţei.) Metaphor and Thought. metaforă. model metaforic TRADUCEREA METAFOREI ÎN TERMINOLOGIA ELECTRONICĂ 142 . in A. Ortony (ed. (1996) – “Metaphor in Science”. Cambridge University Press. T. p. Acestea sunt considerate a fi principalul mecanism prin care înţelegem şi elaborăm concepte abstracte.9. Kuhn. Cuvinte cheie: terminologia electronică. În lucrarea de faţă. Un tip aparte de metafore sunt reperabile în domeniul terminologiei electronice. metaforele joacă un rol foarte important.

the Police Act of 1919. A sample dictionary corpus on 19th and 20th century police terms is the starting point of several significant semantic fields reflecting the key concepts: ranks. Specialised lexis and its development are closely connected to the evolution of the users’ community. punishments. here we study police terminology. pre-war strike waves. names of police officers. as well as innovation. not police discourse. However. some more direct than others: class and gender perceptions of police. cultural and even political phenomena. Unlike the field of legal sciences. the making of Home Office. Historical sociolinguistics shows the relation between language and society reflected in its historical dimension. Individual histories of words relate to a larger development in history.are characterized by a search for stability. arbitrariness and corruption in police. As any specialised vocabulary. refine and fix the English language. the law enforcement vocabulary is made on the one hand of frequently used common words included and specifically marked in general dictionaries 143 . Studying these items point to the intention of partially leaving the strictly linguistic area and approaching associated social. equipment. the relation and its overlapping with non-specialized language address a functional evaluation of the language. reformations. order and the value of regulation. as “language is the living history of the human soul. the invention of the motor car and telegraphic communication. crimes and offences.the 19th and 20th centuries . defining law enforcement in its key moments as a self-governing institution. Thus. Bucureşti ON THE ENGLISH LAW ENFORCEMENT VOCABULARY – ACKNOWLEDGEMENT AND ARGUMENTATION – This paper envisages the emergence and development of the English law enforcement vocabulary from the perspective of historical sociolinguistics. The names of police officers are considered both diachronically (19th century versus 20th century) and synchronically (the level of formality). The emergence of law enforcement as a self-governing social entity. Specific terminology. texts are not its main object. or police technolect. These features can be clearly seen in the efforts to standardize.[2] All developments have linguistic consequences. The two key timeframes . Only by combining the case histories of these words with those of similar background or meaning and the social determinants of the language can we trace the complex changes within this specialized language. connected to and influenced by other systems further on advocates for a closely cut specialized vocabulary. traditions. the emergence of professional criminals. here limited to the relation between activity and vocabulary. ideology and reforms attribute a restricted meaning to some elements within the law enforcement vocabulary. There is a clear sociolinguistic connection between the social status or function of a speech-community and the register or the tone of the verbal legacy left by it. which attach specific value to the lexemes under question regardless of the field they feature. the old and the new police.Ileana CHERSAN Academia de Poliţie.”[1] The law enforcement in the UK has developed a specialised terminology starting with the first attempts to regulate police work and duties in the 14th century. the well built institutional framework. duties and powers. we target a corpus of semanticallyrelated words and envisage their socially-determined lexical evolution.

in the root vocabulary or as part of other specialised vocabularies. changes of meaning (generalisation. modus operandi. WordNet (hierarchical relations between words). inside job. changes of register (meter lady). handcuffs). British police history. specialisation (constable). social sciences – challenging each other’s relevance and primacy of use (ranks. They are equipped with their definitions of various meanings from dictionaries. Besides linguistic sources we also use materials describing the institution of law enforcement. adjectives. which provide a useful tool to investigate semantic relations: Oxford English Dictionary. which can be later on linked to the structure of society itself. crime. The table below is but an empirical example. British National Corpus. DOB Slang filth nick dirtbag deuce Latin modus operandi corpus delicti post mortem Clippings photo-fit E-fit rap sheet cybercrime sarge The advantage of grouping words in semantic fields is that they reveal a heavy load of semantic changes. frequency and specialised meanings are basically the law enforcement vocabulary. The scope of the field shows the variation in size of both categories. considering. thesaurus and corpora. seize assets. Longman – Lexicon of Contemporary English (Section Courts of Law and Legal Work). etc. characterised by univocity and monoreference (E-fit. research can be both paradigmatic and syntagmatic. the trademark of law enforcement vocabulary. verb-noun) determined as a part of law enforcement vocabulary (convicted criminal. speedcuffs). referent or hyponym. constable). police tactics. The Oxford Dictionary of Law. Perp. determined by shared context. legal.and selected according to frequency (police. euphemism). interesting variations even if not entirely predictable. compounding (shoplifting. Encyclopædia Britannica. chief inspector). criminal record). Oxford Thesaurus. encyclopedias. linguistic and social. a third part lists technical. a linguistic feature. amelioration. When building lexical fields we start from the centre to the outer limits. drug dealing.[3] Jargon Specialisation mule mole stab vest law enforcement Technical words identity kit bulletproof ballistics alias Acronyms and abbreviations GSR TOD Vic. (Police Officers and Forces under the heading: Society). 144 . organised in hyponyms (manuals. blood sample. removal of obsolete words from the vocabulary. the English police vocabulary development is reflected in lexical changes: invention of new terms by naming new referents (CS spray. verbs and collocations (adjective-noun. illegal immigrants.) and even images (associating the mental lexicon with a picture thesaurus for terms difficult to describe). from prototype to periphery: the same word may appear in different fields and feature under various dictionary entries. along descriptive nouns. The corpus analysed comprises sets of lexical items sharing a stem. uniforms. law). they may have other uses. perjoration (copper). mount an operation. The core terms. hit-and-run. Some of the semantic features may not be the ones we selected when setting the corpus. on the other hand there is a set of words which partially overlap another specialised lexis – military. punishment). mug shot. borrowings (sergeant. mostly based on one specialized material. Thus. strictly specialised units. Thus. These two sets of resources are simultaneously checked against each other.

officer. arrest and detain protect life and property detect and apprehend criminals prevent crime formal informal weaponry vehicles Law enforcement LAW ENFORCEMENT duties and powers police officers equipment constable. hit-and-run are only a few examples. constable. CS spray panda car. van. helicopter. borrowed from the predecessors of police . we can only categorize them according to various criteria. branch of police. invented. shoplifting. assault. baton. shoplifting punishment serious Death penalty. law . employing a metonymy which indicates the address where they camped. truncheon. carriage uniform and body helmet. administration. conditional discharge. From such a document[4] for example we find that one of the first names attached to police officers in the UK at the end of the 18th century was Bow Street Runners. 145 . duty belt.mainly Norman French: sergeant.army. ranks high-rank inspector. search. pilferage. Another frequent technique of obtaining new words is compounding: detective chief inspector. probation One type of lexical change is the appearance of new words.and other languages . Bobbies). pickpocket. radio protection structure constabularies territorial and special building divisions Metropolitan Police Service against the person homicide: murder. life imprisonment light community work. fine. sergeant stop. meter lady taser. due to the large extent of their possible linguistic analysis. forgery. detective. pilferage. commander. the long arm of the law) or metonymy (Peelers. means of transport. The next step was building semantic fields (institution components) and distributing the other terms in the selected fields according to hyponymy. policeman flatfoot. which once meant commander of an army). arson. bobby. bicycle. bullet-proof vest. old Bill. motorcycle. The change of the meaning in time is a process connected with the inset of new social needs. cyber crime. The first step of making the corpus was listing all police terms and selecting central terms according to frequency and relevance. GBH offences against property Fraud. The removal of obsolete words from usage is another type of lexical change: rattle. manslaughter crimes and battery. via perjoration (constable. whistle. institutions. Starting from a set of words selected from Oxford English Dictionary and WordNet by the shared seme public official who enforces the law. Black Maria. copper. Thus. larceny. metaphor (Head of Police. rattle. horse. This information has a historical and linguistic relevance and is only a piece of the intricate puzzle of specialised meanings. torch. the words reflect institutional components: ranks. insignia. restraints. uniform and equipment. burglary. crimes. superintendent. rape. commissioner low-rank constable. synonymy and meronymy.Another source is the documentation following the making and development of law enforcement as a governmental agency and social pole.

and units reflecting socio-cultural attitudes in the community (street and criminal slang.e. acknowledged by the institution. It is derived from Robert Peel (Bobby being the usual nickname for Robert) the founder of the Metropolitan Police. Nickers relates to an officer "nicking" suspects i. origin. nowadays referring to the local community police officer. inspiring the television series The Bill. register. Sweeney is a Cockney rhyming slang for the Flying Squad.[5] Police names can be categorized according to age. their level of formality or a combination of these. The synonym fields in 146 . thus causing flat feet. arresting them. according to the Metropolitan Police themselves. for example. We can clearly identify and distinguish levels of formality: specialised terms. Old Bill is a term in use in London among other areas. it has largely disappeared in Britain. invented as the police were always too "busy" to help. The origin of this nickname is obscure. mono and poly semantism and their development. is not widely used in Britain now. though it can occur with a mixture of affection and slight irony in the phrase "village bobby". Cop or Copper refers to "one who captures or snatches". detective films and stories). the language of the media.e. but is sometimes used in Northern Ireland.[6] generic Slang archaism positive bobby + + +/+ constable + + officer + + gumshoe + grass + copper + + dogberry + + - Some meanings show close resemblance or even potentially identical component sets. and taking them to "the nick" (i. frequency. Bobby. inspiring the television series The Sweeney. from Sweeney Todd. Bizzies is a Common Liverpool slang term for the police.bobby bluebottle bogey border warren Bow Street Runner Body-guard beadle bull busy constable cop copper care-taker detective dogberry dick flat foot / splayfoot flattie flat-footed flat feet fuzz gendarme guard grass / grasshopper gumshoe hawkshaw jemadar jack keeper knocker-up knickers lollipop lady mug mug john meter maid / lady nark / narc patrolman peace officer peeler peon pig pointsman police officer policeman police policewoman / matron police lieutenant Paddy Portreeve Posse comitatus plainclothesman officer old Bill rozzer runner shamus slop sentry sowar shoofly speed cop sheriff splay foot splay-foot trap tail thief taker trooper the Sweeney the force the rank warder warden watchman What distinguishes them is either their emergence and persistence in time. Peeler also comes from Robert Peel. a cell in either a prison or police station). Flatfoot refers to the large amount of walking that a police officer would do. although pluses and minuses do not necessarily mean the same thing. compounding. there are at least 13 different explanations. etymology.

Police Training Manual. Police Training Manual. the semantic field of police officer may be represented in a diagram. p. displaying register on a formal/informal axis and history on an archaism/neologism axis. (1953). C.. a better understanding of the relations between them and more importantly. Auden. 1953. hopefully. A Political and Social History. McGraw-Hill International. Owen. The English Police. The English Police.com [6] Nida. O. Oxford Dictionary of Law Enforcement. J. A Social History of the English Vocabulary. W. London: SteinerBooks Bidu-Vranceanu. 235-244 [4] Emsley. Basil Blackwell. Brian (1992). Clive (1996). p. p. 7th edition. It proves the existence of an English police vocabulary and the fact it reflects the social reality of this field.this linguistic sector tend to divide into registers. 1975 REFERENCES Barfield. Longman.. London: Longman English. 7th edition. The police vocabulary is organised according to the taxonomy of the police as an institution and has developed alongside the institution itself. History in English Words. Subsequently. NOTES [1] Barfield. G. Steiner Books. Componential Analysis of Meaning. Jack and English.25 [5] Oxford Reference Online http://oed. London. Graham and Williams. London.26 [2] Hughes. A Political and Social History. London. London. Bucureşti: Universitatea din Bucureşti Emsley. A future research can involve a thorough classification of the sets of words according to various criteria.H.. Angela (2002) Lexic comun. 1996 p. E. Mouton.. History in English Word. displaying diachronic changes similar to the social mutations within the field it describes. literary academic technical constable constable detective marshal tracer chief bobby patrol man peeler turnkey meter lady gaoler flatfoot trooper copper screw fuzz cop pig filth slang colloquiallism archaism neologism This study is the first step which offers positive and argumented answers to questions related to the emergence and development of a specialised vocabulary. The diachronic and synchronic perspectives on the terminological fields will ultimately stand as evidence of the development of the English law enforcement vocabulary throughout centuries. Oxford: Oxford University Press 147 . a cross-linguistic reference and comparison and. which also reflects the historical development of the language. London: McGraw-Hill International Gooch. Words in Time. of the changes in the relations between them. 1988. lexic specializat....5 [3] English. Paris. Michael (2007).

princeton. Mots-clés : lexique de la Police. Paris: Mouton Trudgill. An Introduction to Language and Society. tels le vocabulaire médical. en même temps. Le point de départ de cette recherche se trouve dans l’établissement d’un corpus de dictionnaire de type thésaurus. menée sous l’angle de la sémantique lexicale et de la sociolinguistique historique. (“ranks”. “handcuffs”. Eugene (1975). “law”) et sur certains élements strictement spécialisés (“E-fit”.com WordNet Reference Online. Le classement de ce type de vocabulaire avec ceux qui y sont déjà consacrés. termes qui se superposent partiellement sur un autre lexique. London: Basil Blackwell Kramsch. London: Penguin Books Ltd. versatiles et soumis à l’évolution sémantique. Geoffrey (1988).Hughes. “punishment”). Le lexique spécialisé du domaine de la Police est constitué de mots qui connaissent une large circulation en langue commune. Componential Analysis of Meaning. celui juridique ou encore celui économique – suppose une approche interdisciplinaire de l’anglais. London: Oxford University Press Nida. “crime”. Sociolinguistics.edu/ RÉSUMÉ LE VOCABULAIRE DE LA POLICE EN ANGLAIS : IDENTIFICATION ET ARGUMENTATION La constitution et l’évolution du vocabulaire de la Police dans le Royaume-Uni de la Grande Bretagne représente une direction de recherche insuffisamment exploitée. Oxford Reference Online (Oxford English Dictionary. “uniform”. Cette étude arrive à mettre en évidence l’existence d’un vocabulaire de police en anglais contemporain structuré selon le modèle de l’institution qu’il décrit. Oxford Dictionary of Law) http://oed. Words in Time. Claire (2008). Peter (1995). Ce corpus comprend des groupements de mots apparentés sémantiquement et qui forment des champs ou des schémas unitaires mais. évolution sémantique. spécialisé. 148 . inclus et marqués du point de vue diastratique dans les dictionnaires de langue générale et mis en évidence par leur degré de fréquence (“police”. A Social History of the English Vocabulary. interdisciplinarité. Language and Culture. http://wordnet. cette fois-ci. “GSR”).

2007(a): 135-136). dar care. a sensului specializat. Hiponimia este „relaţia lexicală care corespunde incluziunii unei clase în alta” (Cruse 1986: 88). ECOMARKETING / MARKETING 149 . • excepţie: Îi plac fructele cu excepţia bananelor. sunt metodele de analiză specifice terminologiei „externe” (socioterminologiei) (Bidu-Vrănceanu 2010: 15-19). precum şi la o descriere mai eficientă. Aşadar. Este vorba de incluziunea hiponimului (termenul subordonat) în hiperonim (termenul supraordonat) (Depecker 2002: 134). • comparaţie: Nu sunt flori mai frumoase decât trandafirii. organizate riguros pe baza supraordonării” (Săpoiu 2010: 258). întrucât. Această incluziune poate fi extensională (se bazează pe referinţă: referenţii desemnaţi prin hiponim sunt incluşi în clasa referenţilor desemnaţi prin hiperonim) sau intensională (are în vedere sensul şi este pusă în evidenţă prin analiza semică: hiponimul are mai multe seme decât hiperonimul) (Bidu-Vrănceanu 2007(a): 131-132). dar nu şi invers (exemplu preluat din Bidu Vrănceanu 2007: 133). în LMk ele pot fi atât termeni simpli. „în limbajele ştiinţifice există serii bazate pe raporturi de incluziune. • particularizare: Citeşte cărţi toată ziua – cu precădere romane. întrucât referinţa multor termeni interdisciplinari şi/sau comuni cu LC este restrânsă prin diverse mecanisme definiţionale. aşa cum s-a demonstrat. vezi Bidu-Vrănceanu. Cu alte cuvinte.Roxana CIOLĂNEANU Academia de Studii Economice din Bucureşti HIPONIMIA CA MODALITATE DE ORGANIZARE ŞI DESCRIERE DEFINIŢIONALĂ ÎN LIMBAJUL DE MARKETING În această lucrare ne propunem să urmărim în ce măsură o relaţie semantică de tip paradigmatic. pisoi = pisică tânără). 2) Unităţi lexicale aflate în raport de hiponimie apar adesea în structuri precum: • coordonare: câinii şi alte animale. În LMk relaţiile de hiponimie sunt mai bine puse în evidenţă prin analiza semică a definiţiilor terminologice. CIBERMARKETING / E-MARKETING / INTERNET MARKETING / MARKETING ELECTRONIC. Aşa cum s-a arătat în diverse ocazii (Bidu-Vrănceanu 2007: 103-155. alături de cea sintagmatică. de unde reiese şi specifcul lor de marketing (vezi şi Ciolăneanu 2010: 165 . propoziţia Aceasta este o lalea implică Aceasta este o floare. se aplică următorul test: X va fi considerat hiponim al lui Y dacă propoziţia A este f(X) implică dar nu este implicată de A este f(Y) (Cruse 1986: 88). în speţă hiponimia. Bidu-Vrănceanu 2010: 16). sunt utile: 1) Un hiponim este adesea echivalent cu o parafrază în care un hiperonim este modificat sintagmatic (ex. în unele cazuri. studiul hiponimiei în limbajul de marketing (LMk) ar putea conduce la rezultate intersante. poate contribui la o mai bună organizare a unui limbaj de specialitate. În ceea ce priveşte modalitatea de exprimare a hiperonimelor şi hiponimelor (pentru detalii. Un exemplu evident de hiponimie în LMk îl constituie relaţiile pe care termenul MARKETING (hiperonim) le stabileşte cu hiponimele sale: AGROMARKETING / MARKETING AGRICOL. Pe lângă acest test. analiza paradigmatică. cât şi compuşi sau sintagmatici. există şi alte teste diagnostice (Cruse 1986: 91) care însă nu sunt suficient de generale.172). în anumite situaţii. Pentru a verifica implicaţia unilaterală care stă la baza relaţiei de hiponimie.

atunci A este mai lung decât C). MARCĂ DE FABRICĂ. EUROMARKETING / MARKETING EUROPEAN. Parţial însă. Luând în considerare condiţiile şi proprietăţile menţionate mai sus. MICROMARKETING. formează o ierarhie de tip hiponimic dacă şi numai dacă are următoarele proprietăţi: 1) Există un singur element care se află în relaţia R cu toate celelalte elemente ale setului. care trebuie să fie asimetrică (dacă A implică B atunci B nu implică A). trebuie remarcat faptul că aceste hiponime nu pot fi reunite într-o ierarhie comună. 2) Elementele unei ierarhii trebuie să fie aranjate în aşa fel încât să formeze un lanţ continuu. TELEMARKETING: „telefon”. catenară (posibilitatea de a forma lanţuri infinite de elemente). care permite parţial şi o organizare arborescentă de tip ierarhic o constituie cea formată de la hiperonimul PUBLICITATE. MARKETING PRIN TELEFON / TELEMARKETING. Astfel. catenară. cu specificarea că „relaţia de hiponimie este blocată în jos prin perifraze (prea) dezvoltate” (Bidu-Vrănceanu 2007: 135) şi tranzitivă (dacă A este mai lung decât B şi B este mai lung decât C. în care ramurile nu converg. Acesta subordonează nu mai puţin de 24 de sintagme care desemnează 19 concepte. întrucât semele care le diferenţiază nu le pot situa la acelaşi nivel ierarhic (pentru a le putea numi co-hiponime).117): . ştiut fiind faptul că exprimarea hiponimelor prin sintagme dezvoltate de la termenul-hiperonim este un procedeu cu largă utilizare în lexicul specializat (BiduVrănceanu 2007: 135-136): MARCĂ DE DISTRIBUITOR. De asemenea. se pot organiza după cum urmează: 1) MARKETING MACROMARKETING MICROMARKETING EUROMARKETING Cele trei hiponime sunt tipuri de marketing diferenţiate prin nivelul la care acţionează: MACROMARKETING – „la nivelul întregii economii naţionale”. Se observă ezitările între exprimarea compusă şi cea sintagmatică la nivelul hiponimelor.să stabilească o relaţie de diferenţiere pe orizontală. ierarhia hiponimică PUBLICITATE poate fi reprezentată după cum urmează: 150 . nici nu le pot aşeza în diverse relaţii de subordonare. un set de elemente legate printr-o relaţie R asimetrică. MACROMARKETING. MICROMARKETING – „la nivelul unei organizaţii”. MARCĂ DE FBRICANT.să se bazeze pe o relaţie structurală de dominanţă (relaţie pe verticală). lucru care poate fi catalogat drept o caracteristică a teminologiilor în formare. . O serie interesantă şi extrem de bogată. În organizarea ierarhică a acestor termeni am respectat următoarele condiţii care stau la baza unei ierarhii corect construite (Cruse 1986: 113 .ECOLOGIC / MARKETING VERDE. EUROMARKETING: „la nivelul Uniunii Europene”. Un alt exemplu îl constituie relaţia de hiponimie dintre termenul MARCĂ şi dezvoltările sale sintagmatice. 2) MARKETING CIBERMARKETING TELEMARKETING În acest caz semul care le situează la acelaşi nivel este „mijlocul prin care se realizează marketingul”: CIBERMARKETING: „internet”.

Aşadar. baloane cu inscripţii. „pe internet”. „panglici colorate. referinţa hiperonimului de la nivelul 1 (cf. Toate trei se subordonează PUBLICITĂŢII EXTERIOARE care. PUBLICITATE DINAMICĂ / PUBLICITAE MOBILĂ de care se diferenţiază prin suportul pe care îl utilizează: „panouri de reclamă/de afişaj. de care se diferenţiază prin locul unde se desfăşoară: „în exterior” vs.” (pentru PUBLICITATE AERIANĂ) şi „panouri fixe si mobile instalate pe diferite mijloace de transport” (pentru PUBLICITATE DINAMICĂ/MOBILĂ). restrângând. pâna la baza arborelui. În funcţie de prezenţa sau absenţa unor mijloace de prezentare a PUBLICITĂŢII. Aceasta din urmă se diferenţiază de co-hiponimul său. nivel cu nivel. este co-hiponim cu PUBLICITATE INTERACTIVĂ. Ele au ca hiperonim termenul cel mai cuprinzător al ierarhiei: PUBLICITATE. fiecare element al unei ierarhii apare la un anumit nivel. etapă cu etapă. Cruse 1986 : 117. la rândul ei. se conturează două tipuri: PUBLICITATE DIRECTĂ şi PUBLICITATE MASS-MEDIA. avioane. Prin relaţia de dominanţă. se transmit în jos. pe orizontală. elicoptere. ambele se subordonează PUBLICITĂŢII MASS-MEDIA. PUBLICITATE INSTITUŢIONALĂ prin scopul fiecăreia: „creşterea volumului vânzărilor” vs. sensul diverselor hiponime. dar nu orice tip de PUBLICITATE este PUBLICITATE COMERCIALĂ). focuri de artificii etc.Conform structurii ierarhice de mai sus. Pentru a afla nivelul. zeppeline (suspendate). contribuie la o descriere eficientă a sensului termenilor prin comparaţie şi delimitare de co-hiponimele lor. staţii de autobuz etc. care au ca hiperonim PUBLICITATEA COMERCIALĂ.” vs. PUBLICITATE STRADALĂ este co-hiponim cu PUBLICITATE AERIANĂ. catenară (PUBLICITATE – PUBLICITATE COMERCIALĂ – PUBLICITATE MEDIA – PUBLICITATE EXTERIOARĂ – PUBLICITATE STRADALĂ este un exemplu de lanţ format în această ierarhie) şi tranzitivă (dacă PUBLICITATE MASS-MEDIA este un tip de PUBLICITATE COMERCIALĂ şi PUBLICITATE EXTERIOARĂ este un tip de 151 . la nivel extensional. „creşterea valorii sociale a instituţiei”. pe verticală. Relaţia este asimetrică (PUBLICITATE COMERCIALĂ este un tip de PUBLICITATE. parapante în culori. componente de sens care alcătuiesc. observăm cum relaţiile de diferenţiere. se numără de la primul element în jos).

nu este definit în dicţionarele de specialitate consultate: „De asemenea. 21 ianuarie 1999). „cu caracter impersonal” PUBLICITATE] „pentru creşterea volumului vânzărilor” PUBLICITATE COMERCIALĂ] „pe suport media” PUBLICITATE MEDIA] „exterior” PUBLICITATE EXTERIOARĂ] „aflat pe stradă”]. a orienta. a interesa clientela privind un anumit raion. pe baza testelor diagnostice descrise mai sus. de asemenea. Meritul indiscutabil al definiţiei constă însă în caracterul succint al acesteia. De exemplu. care pot fi subsumate testului coordonării. dar care sunt omişi de dicţionarele de specialitate. Nu întotdeauna reprezentările de tip hiponimic se dovedesc a fi mai eficiente din punctul de vedere al explicării sensului termenilor cuprinşi decât definţiile terminologice. DMO 2008). de exemplu. vom observa că sensul sintagmei discutate se construieşte mai precis din configurarea hiponimică decât este el surprins şi descris de definiţia terminologică. „aflat pe stradă”. un anumit produs sau o anumită ofertă” (cf. urmărind cum referinţa descrisă se restrânge pe măsură ce se coboră spre nivelul inferior: PUBLICITATE STRADALĂ = [„activitate promoţională”. cât şi în modalitatea de organizare a lor cu scopul de a facilita 152 . care. St. Definiţia terminologică are două deficienţe majore: pe de o parte. pe de altă parte. Cu alte cuvinte. „transmite mesaje promoţionale”. dar care apare în presă într-un context diagnostic de coordonare ca „activitate de publicitate”: „promoţii şi alte activităţi de publicitate” (Bus. cum se poate descrie sensul sintagmei PUBLICITATE STRADALĂ. „cu caracter impersonal” PUBLICITATE] „pentru creşterea volumului vânzărilor” PUBLICITATE COMERCIALĂ] „fără suport media” PUBLICITATE DIRECTĂ] „pe suprafeţele de vânzare”]. „exterior”. termenul PROMOŢIE. care serveşte scopului mai general. „pentru a atrage.PUBLICITATE MASS-MEDIA. CTM). atunci PUBLICITATE EXTERIOARĂ este un tip de PUBLICITATE COMERCIALĂ). Iată. Comparând această descriere cu definiţia. raport confirmat de textele din presa de specialitate: „panotajul (publicitatea stradală)” (C. „pubicitate sub formă de panouri de reclamă/de afişaj” nu cuprinde şi trăsătura „stradal”. sunt şi situaţii în care hiponimele se pot identifica în text. hiponimia poate juca un rol important atât în înţelegerea sensului termenilor de specialitate. a interesa clientela privind un anumit raion. un anumit produs sau o anumită ofertă”. presupune că lectorul este familiar cu conceptul desemnat prin termenul PANOTAJ. aflată la baza ierarhiei (nivelul 5). Comparând această descriere cu caracter definiţional cu definiţia din dicţionarul specializat. Un asemenea context este util în înţelegerea termenului sintagmatic MOBILIER STRADAL. de exemplu. observăm că scopul imediat al acestui tip de publicitate. pentru PUBLICITATE LA LOCUL DE VÂNZARE (PLV) definiţia este mai lămuritoare decât descrierea: [„activitate promoţională”. Pe lângă relaţiile de hiponimie realizate pe baza criteriilor de organizare a unei ierarhii hiponimice menţionate în prima parte a acestei lucrări. În concluzie. a orienta. care nu apare în dicţionarele de specialitate. Iată. care nu este atât de transparent pe cât pare. dar nu este vizibil şi în descrierea din ierarhia hiponimică: „ansamblul tehnicilor de semnalizare cu caracter publicitar care se folosesc în magazine şi pe suprafeţele de vânzare pentru a atrage. „pentru creşterea volumului vânzărilor”. se observă (chiar şi cu ochiul liber) că a crescut calitatea mobilierului stradal. Există şi contexte mai largi. „panotaj – pubicitate sub formă de panouri de reclamă/de afişaj” (cf. semele „pe suport media”. Aceste teste ajută în special la definirea unor termeni des utilizaţi în presă. este prezent în definiţia terminologică. „transmite mesaje promoţionale”. care se desprind din ierarhia hiponimică de mai sus descriu mult mai exact sensul sintagmei PUBLICITATE STRADALĂ în comparaţie cu definiţia din dicţionarul specializat menţionat anterior. 20 mai 2008). precum şi în introducerea raportului de sinonimie dintre PUBLICITATE STRADALĂ şi PANOTAJ. 18 iulie 2006)”. Sintagma de “Cenuşăreasă a publicităţii” nu mai este valabilă pentru panotajul românesc” (C. descrierea dată.

coord. De cette manière. Loïc (2002). în plan extensional. Entre signe et concept. Dans les exemples que nous présentons. notre travail poursuit la démarche d’autres études terminologiques où l’analyse paradigmatique. DEM – Marketing. Camelia (2010). (1986). Mots-clés : sens spécialisé. Roxana (2010). Nicolae Al. ceea ce coincide. Petre Mâlcomete. implicit. sensul termenilor se precizează şi prin relaţiile pe orizontală. cas de figure où le sens d’un hyponyme se construit à partir des sens hérités de son hyperonyme .) (2010). Dicţionar explicativ. Cambridge: Cambridge University Press. Dicţionare CTM – Marketing. 2004. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. asupra specificului acestei termiologii. Lexical Semantics. Cruse.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionar Reviste şi ziare economice Business Standard (Bus. Crestomaţie de termeni şi concepte. Bucureşti. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti.managusamv. RÉSUMÉ 153 . Pop. Angela (2007). Frone.) . D. de contrast. Circumscrierea sensului pe baza ierarhiilor hiponimice de tip arborescent se realizează.această înţelegere. Bucureşti. Angela Bidu-Vrănceanu). Ciolăneanu. par des relations de contraste. à côté de celle syntagmatique. ce qui conduit à l’accumulation des traits sémantiques à la base. Ana-Lucia Ristea.cotidian Capital (C) – săptămânal L'HYPONYMIE: MOYEN D'ORGANISATION ET DE DESCRIPTION DÉFINITIONNELLE DANS LE LANGAGE DU MARKETING Cette étude se propose d’établir dans quelle mesure l’hyponymie peut contribuer à une meilleure organisation et/ou description de la langue spécialisée dans certains cas. Paris: Presses Sorbonne Nouvelle. hyponyme. Eléments de terminologie générale. Depecker. Bidu-Vrănceanu. Toate acestea conduc la o mai bună organizare şi sistematizare a LMk. DMO 2 – Dicţionar de marketing. Editura Economică. Angela (coord. Hiperonimia ca modalitate de definire lexicografică a termenilor mediacali. hyperonyme . cu restrângerea referinţei. http://www. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. par des relations d’inclusion. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. pe de altă parte. Florin D. Terminologie şi terminologii. 2003. description terminologique. prin relaţiile stabilite pe verticală cu hiperonimul lor. Săpoiu. cu consecinţe importante asupra statutului de terminologie de sine stătătoare a marketingului şi. Lexicul specializat în mişcare de la dicţionare la texte. nous essayons de démontrer comment on peut représenter le sens spécialisé à l’aide d’un arbre hiérarchique : sur la verticale. care opun sensul unui termen studiat sensurilor termenilor cu care se află în relaţie de co-hiponimie. s’avère l’une des méthodes les plus importantes utilisées dans la description terminologique sous son aspect linguistique. în Terminologie şi terminologii (coord. pe de o parte. Constantin Florescu. Editura Expert. A.St. sur l’horizontale. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. în Terminologie şi terminologii (coord. relaţii de incluziune şi. Angela Bidu-Vrănceanu). ce qui fixe la différence entre les traits sémantiques des cohyponymes. de acumulare a trăsăturilor de sens pe măsură ce se coboară spre baza arborelui. în consecinţă. Terminlogia marketingului economic.

Leech et al. but concludes that this is not the case because. and a similar decline has taken place in the mid-frequency modals may and must. quasi-modals Mair and Leech (2006) point out that although many changes involve a competing construction or constructions. and observes that the decrease in modal usage is apparent in 13 out of 15 categories ranging from a decline of 31. in J (Learned) of 2. except can and could which show an increase of 2. Finally..Valentina CIUMACENCO. Miscellaneous). in BrE. Chişinău. since they constitute the only coherent class of expressions which can be identified with the help of distinctive morpho-syntactic characteristics. and most semi-modals are much less frequent than the core modals (for example. could and might have not significantly changed. there is a small and non-significant increase. 1985:121-128. Perkins 1983: 65. will is about ten times more frequent than be going to). Republica Moldova THE SEMANTIC AND SYNTACTIC DEVELOPMENT OF THE QUASI-MODAL HAVE TO IN ENGLISH Quasi-modal frequency in Present-day English Bolinger (1980:297) once actually observed that “the moment a verb is given an infinitive complement. 1985: 137) in the history of English.4%. some 154 .4%. One of the observed changes in the modal system of PDE is a decrease in frequency of the core modals (see Krug 2000. there is not necessarily a correlation between the form(s) losing ground and those gaining.gradually usurping the functions of the core modals. (have) got to and be going to in FLOB). i. and (in BrE) need have decreased drastically. Furthermore. The results presented by Leech et al. by no means makes up for the shortfall in must.[1] In the remaining two categories.e.” The semantics of modals Modality has been traditionally defined as the grammaticalization of the speaker’s opinions and attitudes (Palmer 1979/1990:1-2. can. Vihla 1999:17-19). religion) to a decline of 0.. ought to. Quirk et al. however. On discovering a decrease in the frequency of the core modals in the Brown family of corpora. Leech (2003) investigates modal usage in the Brown quartet of corpora. Universitatea Liberă Internaţională. (had) better. some semi-modals are actually declining (for example. Gotti et al. Leech‘s results also show that the infrequent modals shall. respectively. the NICE properties (see Palmer 1974/1988:16-25. Leech 2003. and also by Smith (2003: 249) who states that “the rise of [have to] . while would and should have decreased less drastically. Smith 2003.5% (H. 1987: 128). Leech 1987: 73). 2002:25). “semi-modals” (Palmer 1979: 17-18. or “semi-auxiliaries” (Quirk et al. be to. although semi-modal usage is increasing overall. These results are supported by Krug (2000). Core modals vs.4% and L (Mystery Fiction) of 8. the British and American corpora show a decrease over time (from 1961 to 1991) in the case of every modal (individual modals differ in frequency). that verb starts down the road of auxiliariness. Discussion on English modality has concentrated on the modal verbs. There is. will. forthcoming).2% and 2.2% (D.” This process can be clearly seen in the development of so-called “quasi-modals” (Coates 1983: 52. (forthcoming) also confirm that the modals which show the steepest decline are the less common modals. Leech (2003: 229) suggests that perhaps the semimodals are .

Palmer 1986: 16-17). 155 . the central modals usually allow the change from the active voice to the passive without any change of meaning. except must. i.gradience. which fulfill some of the criteria. replaced the central modals. Mair and Leech 2006. Third. which semantically resemble the central modals but hardly share any of their formal features. First. Smith 2003. there are no semantic restrictions between the subject and the modal verb. need. Leech et al. This cline is not only formal but also semantic. 2003. semi-modals have become better established in this domain and have to a great extent. Researches increasingly believe that many of the semi-modals are showing signs of more modal behavior. four central modals – must.e. This might be due to the strong directive force this modal has when used in face-to-face interaction. Leech 2003. As regards root and epistemic meanings. First. i. These changes my have contributed to the increasing use of the semi-modals of this group as well. This category is less common overall than the other modal categories (Biber at al. Smith 2003). The modals of obligation and necessity contain. according to most sources. Studies on current change suggest that the modals are decreasing in frequency. Linguists agree that the most striking semantic properties of the central modals are their subjectivity. Second. the speaker is involved. and only the central modals share all the formal features. have to. The semantic independence of the subject is reflected in three ways (Quirk et al. Have to is the most common of the semi-modals. it could reflect a general tendency to avoid the face threatening force of expression with an obligation meaning. for example. The domain of obligation and necessity The class of English modal verbs have undergone a number of important changes in the history of English. This behavior is still poorly investigated (Facchinetti et al. i. and. 1999:494-495). and continue to change in Present-Day English. if the other conditions for the passive are fulfilled. The subject of this paper. becoming monosemous. Second. are used to mark root rather than epistemic senses most of the time (Biber et al. is one of these emerging modals.e. the construction with epistemic there is possible. (have) got to. and modal idioms. 1985: 126-127). and are facing possible competition from rival semi-modals which are increasing in frequency (see Krug 2000. i. whereas in academic prose it is more common marking root obligation. and as the American society has changed to a more equal one. Especially the central modals have a lower frequency than the central modals of their categories. Perkins 1983:60-61. in certain contexts some of them fail the activepassive test. So there is cline between the central modals and the other verbal expressions of modality. all the central modals and semi-modals of this category. grammaticalization. however. According to Myhill (1995) must is associated with unequal power. some variation between different central modals. and it has been suggested that the use of must has been decreasing because of its strong perspective obligation meaning. must usually expresses epistemic necessity in conversation. should and ought – as well as six semi-modals – have to. Hardly any main verbs pass all the three tests. Two reasons are suggested for this.e. (be) supposed to and ought to. The long-term decline of obligation must has even been connected to a change in the general world view. There is. 1999:489-495. Krug 2000:4). (had) better. multi-word verbs. forthcoming).e. obligation must has decreased in frequency. Semi-modals include marginal modals. need to. and their lack of subject selection (cf. The same kind of process of democratization has also been suggested for British English by Leech (2003) and Smith (2003).

that the usage was fairly rare in Middle English and that it became firmly established in Modern English. Visser (1969: 1478) describes its semantics and its historical development: In this type [ s. compulsion. He then goes on to argue as follows: But since the verb to have came to function as an auxiliary.The evolution of HAVE TO In continuation. hath not much to lose ] and B [sc. Brinton (1990) offers a detailed grammaticalization study. I will follow the life of have+to – infinitive from its birth on the Old English period (its actual birth may well have been pre-Old English) to its puberty in the ‘modal’ sense in the early Modern English period. Deontic have to entered English around a millennium before deontic have got to. This is certainly one of the reasons why only the former has received a considerable amount of attention in the linguistic literature. Table 1. it will be found that there no examples before about 1200 …. van der Gaaf (1931:180-188) seems to have been the first to describe the rise of deontic have to as a transition through several stages. it tended to have its place immediately before the infinitive just as the other auxiliaries. or ‘auxiliary of prediction’ expressing nothing but duty. Parts of Fischer’s analysis 1994:139-145) do not depart as radically from either the traditional view of Brinton’s account as Fischer’s phrasing sometimes seems to indicate. In an unpublished paper. so that the word order gradually became have –infinitive-object. Possession alongside obligation such as in He has a large family to keep] was very slow. have to. obligation. The development of deontic have to (adapted from Heine 1993:41f) Stage I I have a letter [Possession schema] II I have a letter to mail [Purpose Schema: Possession Schema +purpose/goal adjunct] III I have a letter to write [the possessive meaning of have has been bleached out] IV I have to write a letter [have to now functions as a unit lexeme expressing the modal notion of obligation] V I have to write [the object complement can now be deleted] 156 . I have to write a letter] the verb have is void of any idea of possession.c. Arguing for auxiliary status of have to. with a stronger possession reading such as He that hath little to spende. To have is therefore here … merely a function word. I would like to take a look at just one of the semi modals. and the object in it is no longer an object to have but to the infinitive. She substantially refines but in essence confirms the traditional account. etc. necessity.e. Five steps in the evolution of deontic have to are proposed by Heine (1993). The development of this construction from the older constructions A [sc. including discussion of numerous examples from the Helsinki Corpus and from previous research. i. and it is not possible to ascertain when exactly the idiom appeared for the first time on paper. Both accounts share with the traditional analysis the perhaps most important conclusion that the critical period in the grammaticalization of have to is Early Modern English. If this word order is used as a criterion. As for the long term history of have to.

with must the speaker is normally expressing his or her authority.[3] That is. Coates 1983: 57. Coates 1983: 57. primarily the similarity of have to with modal must. have to may be used when the speaker disapproves of the obligation expressed (Palmer 1987: 129) or. the deontic and epistemic meanings can blur in a sentence such as Every clause has to contain a finite verb. Fanny? In these cases. not the speaker. impose the constraint. Coates proposes the unified meaning of ‘it is necessary for’ for both readings of have to (1983: 55. have to can express both deontic and epistemic necessity. As Leech notes (1987: 80). however. c) (partial) auxiliation of have. (1985: 145) note that this usage is now well established in British English: 2. That is. This has to be the biggest ant-hill ever seen. didn’t we. but the morphosyntactic differences between the two forms are recognized by the classification of have to as semimodal. The changes involved in the development of the have to periphrasis can be summarized as follows: a) bleaching of the possessive semantics of have. a. Here the speaker concludes that something is necessarily the case. b. to be obliged. either the authority of another or the constraint of circumstances. The deontic meaning is one of duty or obligation: “to be under obligation. it is generally agreed that the stages above square with the chronological order of attested construction types.[4] For this reason. for purposes of politeness. or a feature of the speech of young people (Coates 1983: 57). 83). 57). an “Americanism” (Perkins 1983: 61. have to has a future sense. to be necessitated to do something”: 1. and e) extension of the construction to include intransitive infinitives. a. Leech 1987: 79. can continue deontically with “because she promised to help with the preparations” or epistemically with “because she set out an hour earlier” (Bybee—Pagliuca 1985: 73-74). [2] There appears to be almost universal agreement about the semantic contrast between have to and must in their obligative reading: must is generally subjective. It had to be the same boulder that he and Betty had sat upon so often. 1987: 128. With have to the deontic source is always external to the speaker. Sentences with have to can also be ambiguous between the two readings: the sentence Ingrid has to arrive before we do.While the exact timing of each individual stage has been a matter of considerable dispute (see Brinton 1990 or Fischer 1994). Have to constructions in Modern English have to (+ object) Most discussions of the modal auxiliaries in Modern English include have to on semantic grounds. external circumstances. the occurrence of a finite verb may be dictated by the rules of language (deontically) or it may be necessarily the case (epistemically). The epistemic meaning of logical necessity for have to is generally considered “rare” (Palmer 1979: 46. while have to is always objective. Bybee and Pagliuca 1985: 67). from object of have to object of the infinitive. Like must. when the speaker wants to 157 . b. We had to learn everything for ourselves. d) change in the function of the nominal object. My other sister and I have to do all her work. the OED suggests that it is a “kind of Future of obligation or duty”. but Quirk et al. like many of the modals. b) fixing of the word order with end position of the object. the deontic source is the speaker. Finally.

Palmer 1979: 94-95. whether we agree with ‘em or not. obligation. b. either past deontic or past epistemic: 5. compels the children. Ursula was happy to have somebody to look after. 57. b. While some semantic similarity is recognized. We mustn’t talk politics on this pleasant evening. With object and dative inf. expressing what is to be done by the subject”. a. echoed by Visser 1969: 1478. while in (3b). have to has a past tense form with the past time meaning ‘it was necessary for’ (Coates 1983: 56-57. My children have to eat an apple after their meals. is rarely discussed in synchronic grammars of English. In (3a) the speaker seems to be compelling the children to eat an apple. followed by Visser 1969: 1474-1482) establishes three semantic subclasses of the construction: one expressing pure possession (6a). We have to obey orders. a. My children must eat an apple after their meals. but with have to. Leech 1987: 96. and they are usually considered to be quite separate constructions syntactically. c. They don’t have to work for a living. The have + object + to V construction. Palmer 1987: 129). using his criteria. 1987: 130): 4. the distinction in meaning between the two constructions remains unclear. Perkins 1983: 62. I have some questions to ask you. duty. must is the “normal” and stronger form in the epistemic cases (Leech 1987:83). While it is beyond the scope of this paper to determine the syntactic status of have to. while on the other. though it is believed to be diachronically related to the have to V (+ object) construction. because I want you to know the truth. b. 172-173). Huddleston’s (1980) study shows that even the modals do not function as a coherent group syntactically. too. On one hand. 158 . some outside authority. a. The morphosyntactic status of have to is considerably less clear than that of must . preponderantly or exclusively. see also Harris 1986: 355) suggests that in Modern English. Van der Gaaf (1931: 180-183. a. Compare the following examples from Haegeman (1980: 3): 3. Perkins 1983: 61. unlike must. Perkins suggests (1983: 61) that have to is used when the statement is based on empirical evidence over which the speaker has no control. Coates 1983: 55. Finally. obligation. van der Gaaf (1931: 184. exhibiting auxiliary and modal features to a lesser or greater extent. Coates (1983: 54) asserts that it has none of the seven defining criteria of modal auxiliaries. or necessity in addition to possession (6b). cf. Still. not negates the predication. not negates the modality (Antinucci—Parisi 1971: 35. Through the years she sensed that something like this had to happen some day. Visser (1969: 1482) observes that “nowadays obligation without possession is also expressed in constructions that have the object between have and the infinitive” (6d): 6. most would agree that have to is at least partially grammaticalized in Modern English. b. there appears to be a continuum of verbal forms from full verb to auxiliary. Fleischman 1982: 59. have to is “to all intents and purposes an auxiliary”. or necessity.[5] The two forms also behave differently under negation: with must. I felt I had to see you. Leech 1987: 79. or an internal drive.represent “his wish as objective necessity” (Curme 1931: 395. one expressing duty. and one expressing. The OED gives the following definition for have + object + to V: “to possess as a duty or thing to be done. While van der Gaaf (1931: 186) asserts that the pure meaning of obligation correlates exclusively with the order have to V (+ object) (6c). rather than two clearly defined classes. Have to may contrast with must in the logical necessity reading.

When the nominal object follows the infinitive. because in Early Modern English the original construction seems to have split into two separate constructions. The development of the have to construction is a particularly rich example of this process. and the infinitive also differs in this construction. Palmer (1979: 46-47) argues that the former preferably receives an epistemic reading (‘I believe you are mad to do that’). while the latter preferably receives a dynamic (deontic) reading (‘It is necessary for you to be mad in order to do that’). he has yet to learn how to laugh at himself = ‘he has not yet learned to laugh at himself’. [2] Jespersen (1940: 206) argues that have to with yet (or still) has a pure future meaning.”—”Maud has her rooms to do. 159 . again from 1961 and 1991-2. In contrast. respectively. exists besides these grammaticalized forms in its original full verb state. Kruisinga 1931: 379. and the infinitive is taken as an adjectival or adverbial adjunct to the object. it is considered the object of have. Quirk et al. but Kirchner (1952: 384-86) contests this. However. not of have. the speaker disclaims any commitment as to the imposition of obligation (cf. And the source for both of these constructions. Coates (1983: 55). that is. 106) prefers the classification “dynamic” to “deontic” modality for this usage.” In many cases the meaning of ‘possess’ in have is more or less weakened (cf. Conclusion The development of quasi-modals in English is part of an ongoing process of grammaticalization in which full verb constructions are developing into verbal periphrases. [3] See. one would expect to find verbal periphrases in various stages of development. [4] Because authority lies outside the speaker and the statement is not performative. Jespersen 1940: 226). then. and two matching corpora of British English. [5] Contrasting the sentences You must be mad to do that and You have (got) to be mad to do that. suggesting that it is a substitute for the negative: thus. Antinucci—Parisi (1971: 35). respectively. Coates 1983: 56). Of the two constructions with modal meaning. for example. Palmer (1979: 58. while have + object + infinitive is only partially grammaticalized. and Leech (1987: 79. as governing the preceding object.”—”Well Elsa. it is seen as the object of the infinitive. The syntactic relationship of have. 82-83). and the syntactic analysis of the construction is almost identical to that given to the have to V (+ object) construction. The nominal object is thus seen as the object of the infinitive. and the infinitival phrase is considered the object of have. the object. with the progressive of have to (e. Visser (1969: 1478). have to (+ object) is now almost fully grammaticalized. At any synchronic state of the language. 106-107. Palmer (1979: 9293. 93. These corpora each contain a million words in fifteen written text types. Kruisinga (1931: 380).”—Elsa has her dinner to get.d. Haegemann (1980) argues that while with have to in the simple tense the speaker denotes an outside authority. Jespersen (1940: 226-227) later treats the infinitive in the have + object + to V construction as “retroactive”. the possessive have + object + infinitive construction. NOTES [1] The term ‘Brown quartet‘ refers to four comparable corpora: the Brown Corpus and Frown (Freiburg-Brown) Corpus from 1961 and 1991-2. which have traveled different distances down the road towards verbal periphrasis. when the nominal object is placed between have and the infinitive. (1985: 225). Such a clear contrast does not exist for me. My children are having to eat an apple after their meals). 1987: 128-129). “I suppose Maud could go.g. Curme (1931: 395). LOB (Lancaster-Oslo/Bergen) and FLOB (Freiburg-Lancaster-Oslo/Bergen).

Michael (1983). 292-299. M. Dury.REFERENCES Biber. Linguistic Insights. F. Svartvik (1985). Languages and Computers: Studies in Practical Linguistics. Gotti. Dossena. Mots-clés : verbe notionnel. E. &Lima. 65-78. Emerging English modals: A corpus-based study of grammaticalization.. auxquelles on avait accordé. Leech. Geoffrey. grammaticalisation. Coates. Groningen: P. Johansson. Geoffrey (1987). Pagliuca (1985). Greenbaum. The differentiation of statives and perfects in Early Modern English: The development of the conclusive perfect. Helsinki.) (Longman linguistics library. Brinton. Modality and the English modals... Vihla.). Dans le contexte du développement des périphrases verbales en général. Jespersen. Rodney (1980). verbe quasi-modal. 3rd] edition. Paper presented at the 6th International Conference on English Historical Linguistics. 4. Laurel (1990). (1931). Beon and habban connected with an inflected infinitive. in: Jacek Fisiak (ed. RÉSUMÉ La grammaticalisation des auxiliaires modaux de la langue anglaise a été minutieusement étudiée tandis que l’évolution des quasi-modaux a été presque omise. & Finegan. Conrad. (1999). le présent article étudie l’apparition du quasi-modal have to suite à l’évolution de have + to-infinitive dès sa naissance en ancien anglais (sa véritable apparition pourrait être antérieure à l’ancien anglais) jusqu'à sa puberté au sens « modal » de la première période de la langue anglaise moderne. Harlow:Longman. malgré leur similitude fonctionnelle. ces constructions ont atteint des étapes différentes de grammaticalisation dans l’anglais moderne. Part II English accidence and syntax 1.R (1987). dans le passé. Dwight (1980). Perkins.. Facchinetti. Bern:Peter Lang. Leech. Manfred (2000). Variation in Central Modals: A Repertoire of Forms and Types of Usage in Middle English and Early Modern English. Amsterdam:Rodopi Visser.) London and New York: Longman. 28. Wanna and the gradience of auxiliaries. 23. The semantics of the modal auxiliaries. Brill. Modal expressions in English. Part V: Syntax. F..Cross-linguistic comparison and the development of grammatical meaning. (Longman linguistics library. D. Journal of English linguistics 14: 1-5. Otto (1940). Jennifer (1983). LE VERBE QUASI-MODAL HAVE TO EN ANGLAIS: VALEURS SEMANTIQUES ET SYNTAXIQUES 160 . En suivant une récapitulation des traits sémantiques et du statut syntactique pour les deux constructions de l’anglais moderne. A comprehensive grammar of the English language. Bybee. Palmer. notre étude propose le développement de ces deux constructions à partir d’une source unique. Kruisinga. Liliane (1980). in: Sidney Greenbaum—Geoffrey Leech— Jan Svartik (eds. Meaning and the English verb. A handbook of present-day English. R. Bolinger. An historical syntax of the English language III. Huddleston. Criteria for auxiliaries and modals. seulement la deuxième structure a été considérée périphrase verbale. 59-83.). F. Palmer. Joan and William.) London and New York: Longman. en soi. Randolph.e.Th. Have to and progressive aspect. van der Gaaf. 5th ed. Noordhoff. Croom Helm: London. The Longman Grammar of Spoken and Written English. La structure –source est restée. Krug. Quirk. English studies 13: 176188. E.J. Leiden: E. The English verb. Haegeman. London and New York :Longman. (1969).). M. Berlin/New York: Mouton de Gruyter. (2002). non-grammaticalisée. London: Frances Pinter. in: Gunter Brettschneider Christian Lehmann (eds. W. Fourth volume. G. S.. (2nd [i. S. London and New York: Longman. périphrase verbale.. Une compréhension complète de l’origine et du développement de have to dépend de la détermination de la relation synchronique et diachronique des deux structures telles I have a letter to write et I have to write a letter. A modern English grammar on historical principles. (1999). Medical Writing: Modality in Focus. Sidney. le verbe notionnel have+complément+structure infinitivale à sens possessif . (1931). Jan.. R. London: George Allen & Unwin. M. des traitements très différents. M. Mais.R (1979). Leech.

Una dintre cele mai evidente consecinţe ale reorientării către o variantă „soft” în prezentarea ştirilor în presa scrisă şi în cea audio-vizuală este şi tratamentul în cheie melodramatică a evenimentelor selectate. Alături de viaţa publică şi privată a vedetelor. anume „ştirile se reduc la emoţii”: Estetica melodramei. prin definiţie. ceea ce. 10). uragan. cercetătorii fenomenelor media din spaţiul românesc înregistrând fie consecinţele directe asupra modului de selectare şi prelucrare a elementelor informaţionale în cazul ştirilor[1]. cataclism. prin regândirea politicii editoriale în sensul unei diversificări tematice şi a unei mai mari flexibilităţi a discursului jurnalistic. 161 . evenimentele sociale. prezintă lumea ca şi cum ar fi guvernată de forţe şi valori morale şi emoţionale. devansând cu mult alte zone ale realităţii. genocid. generici. domeniu predilect al presei mondene şi de scandal. în toate mijloacele de comunicare. flagel. cutremur / seism. etern. Între aceştia. un loc important îl deţin termenii care fac parte din câmpul lexical[5] „nenorociri majore”. de necontrolat. cu o frecvenţă semnificativă în discursul jurnalistic de relatare. ceea ce presupune adoptarea unor strategii persuasive cu impact maxim asupra publicului cititor. al aprehensiunilor care îi animă pe oameni. s-a tradus. poate fi tratat în presă dintr-o perspectivă melodramatică: planul iniţiat de ţările-locomotivă ale Uniunii Europene de susţinere a monedei comunitare. o tendinţă tot mai accentuată de ştergere a diferenţelor dintre „presa serioasă” şi „presa populară”. evenimentele sportive. 05. Între exigenţa relatării cât mai adecvate la realitate – ceea ce ar împlini satisfăcător dezideratul exprimării adevărului – şi tentaţia senzaţionalismului se creează o tensiune. Tendinţa de „relaxare” a discursului jurnalistic nu a trecut neobservată. EvZ. reclamă sistematic tabloidizarea[3]. inclusiv în presa populară. la unele ziare (Evenimentul Zilei. Persuasiunea pe care o implică orientarea spre registrul melodramatic nu se poate realiza fără a pune în mişcare resortul pasiunilor. care. 11. Planul „şoc şi groază” ridică moralul euro. faţă de care avalanşă. euro. calamitate. fără a se face recurs la principiul întemeietor al presei de tip popular. expresie a unei aşa-zise noi limbi de lemn[2]. economice. viitură sunt termeni hiponimici[6]. specifici. în special cele din lumea fotbalului. totuşi nu mai puţin primejdioasă pentru că ecranează comunicarea eficientă. diferită de cea articulată în anii totalitarismului. a fost numit de jurnalişti „şoc şi groază” (cf.Gabriela DUDA Universitatea Petrol–Gaze din Ploieşti SEMANTICA DEZASTRULUI Presa scrisă şi audio-vizuală cunoaşte. se remarcă prin sobrietate şi eficienţă comunicaţională. al sentimentelor puternice. dezastru. cu alte cuvinte. de interes pentru opinia publică: politica. tsunami. urgie sunt termeni hiperonimici. În structura ierarhizată a acestui câmp. fie modificări importante la nivelul discursului jurnalistic. ocultat de o clişeizare compactă. vizibilă în selecţia termenilor de caracterizare a realităţilor comentate. iar persoanele şi evenimentele deopotrivă tind să fie descrise ca reprezentări sau exemple ale unui univers mitic. care susţine tot ceea ce se întâmplă[4]. în ultimii ani. iar la televiziunile private prin tabloidizarea emisiunilor de ştiri. Chiar şi un domeniu ca cel economic. catastrofă. România liberă). în România cel puţin.

Indiferent de tipul de discurs – presă scrisă sau audio-vizuală –. În al treilea rând. genocid este definit prin semul „provocat de cauze umane”. el nu contrazice/anulează neapărat realitatea prin cuviinte.294). distingem două posibilităţi de întrebuinţare a acestor termeni: a) cu sens denotativ. Aş fi reticentă în a caracteriza asemenea uzaje drept manifestări ale unei „noi limbi de lemn” (jurnalistică. favorizând clişeizarea. de data aceasta). pentru că acest concept. În consecinţă. tsunami. – subclasa cutremur / seism. în acest caz. mult mai târziu. b) cu sensuri contotative. în timp ce subclasa avalanşă. În al patrulea rând. tsnuami. tratamentul termenilor din câmpul lexical „nenorociri majore” este diferenţiat şi complex. Françoise Thom. Petru alte precizări sunt necesare.În afară de semul comun „cu consecinţe distrugătoare foarte grave”. prin semul „intensitate maximă”. celelalte hiponime ale câmpului lexical „nenorociri majore” au ca sem diferenţiator „cu consecinţe distrugătoare asupra oamenilor şi a mediului natural / construit”. uragan. flagel. anumite valori metaforizante sau hiperbolizante s-au fixat ca formule de caracterizare pentru anumite domenii. Problema este aceea că jurnalistul foloseşte întotdeauna aceleaşi cuvinte pentru a caracteriza aceleaşi realităţi. dezastru intră în seria de sinonime formată din termenii generici calamitate. dar nu orice formă de clişeizare poate fi echivalată cu o limbă de lemn. 162 . termenii hiponimici se grupează în subclase. doar întrebuinţările cu sens metaforic sau hiperbolizant. în cazul unor termeni. Întrebuinţarea ca hiperbole a acestor substantive presupune şi considerarea lor ca metafore[8] şi. presupune existenţa unui proiect ideologic ocultat de cuvinte: realitatea descrisă prin cuvinte nu are. – termenii avalanşă şi genocid se caracterizează prin semul „cu consecinţe distrugătoare asupra oamenilor”. Un termen poate fi inclus simultan în mai mult subclase. avem de-a face cu metafore hiperbolizante[9]. Dacă un jurnalist foloseşte formularea „viitura le-a luat oamenilor toată agoniseala de-o viaţă”. termenul hiponim tornadă este folosit foarte rar cu sens figurat şi. care aparţin limbajului popular. care intră aproape obligatoriu în constituiţia discursului tabloidizant. În primul rând. care uneşte toţi aceşti termeni într-un câmp lexical. catastrofă. din punct de vedere lexical. ceea ce înseamnă că termenii acoperă exact realităţile desemnate. uragan este caracterizată prin semul „intensitate variabilă”. În al doilea rând. urgie etc. Termeni generici Dezastru Termenul dezastru primeşte în DEX definiţia „nenorocire mare”. orice limbă de lemn presupune inevitabil clişeizarea compactă. în funcţie de anumite seme variabile / specifice[7]. reprezintă elemente de caracterizare a melodramei jurnalistice. nicio legătură cu planul referenţial la care cuvintele pretind că se raportează. ca sinonim este indicat termenul catastrofă (p. genocid. viitură este caracterizată prin semul „provocat de cauze naturale”. 235). în funcţie de semul variabil luat în consideraţie: – subclasa seism. termenii acestui câmp lexical manifestă o disponibilitate variabilă faţă de întrebuinţarea cu sens figurat. de fapt. atunci cînd are loc un transfer de nume de la domeniul „nenorociri majore” la alt domeniu al realităţii (umane sau obiecutale). cel puţin în accepţia pe care l-au dat Orwell şi. viitură. nu toţi termenii din câmpul lexical „nenorociri majore” sunt reprezentativi pentru limbajul jurnalistic: de exemplu. Foarte frecventă este şi întrebuinţarea substantivelor din seria „dezastru” ca metafore propriu-zise. În DSLR. termenii generici prăpăd şi grozăvie. (p. sunt susceptibili de un uzaj hiperbolizant sau metaforic mai ales termenii specifici. eventual metaforele hiperbolizante. de aceea prezintă un interes limitat în această discuţie.

a termenului dezastru este dificilă. În cazul jurnaliştilor. 24. 10). În primul articol.04. în pragul unui dezastru ecologic (www. atunci se poate vorbi de un posibil tratament hiperbolizant al termenului. termenul „dezastru” apare fie nedeterminat (în special în discursul jurnalistic sportiv) – „FC Timişoara – CFR Cluj 0-3! Dezastru pe teren. 2010).Neacreditarea spitalului judeţean [din Botoşani] (www. fie determinat de un adjectiv relaţional sau de indicarea domeniului de aplicaţie a caracterizării: – Dezastru muzical: Loredana cântă cu Salam (www.10). 6. .com.. galeria dezlănţuită!” (www. dezastru apare în titlu. ca hiperbolă. o platformă petrolieră a explodat (www. manipulatoriu). 11. Există contexte în care distincţia dintre întrebuinţarea cu sens denotativ şi cea cu sens conotativ.09).] electoral” (EvZ. 23. 18. 2010). 5.. .ro. 10).net. 04. 04.05. 09). de un adjectiv relaţional[10]. – „Mihai Stoichiţă se teme de încă un dezastru cu Astra.bacauexpres. după meciul pierdut la Alba Iulia. – Marea Britanie. jurnalistul doar preia termenul.agenda. FCM BACĂU !!! (FCM Bacău – FC Snagov 2 la 4) (www.” (www. ca figură de gândire. De fapt.08.04. 26.jurnalulbtd. ar fi un dezastru pentru judeţ Dificultatea de a decide asupra întrebuinţării cu valoare hiperbolizantă a termenului constă în aceea că în definirea hiperbolei.UMILINŢĂ. 07. de cele mai multe ori.ro.ro. termenul este determinat.ziare. intră şi componenta deciziei subiective de comunicare a vorbitorului[11]. 06. 3. – DEZASTRU PISCICOL PE LACUL LATEŞ (www. – Dispar albinele: Duc pesticidele la un dezastru biologic?(www. . 10). În al doilea articol. 27.Dezastru pentru PNL în Maramureş (www. 05. – „Presa germană de ieri a calificat la unison. amplificând peste măsură în mod conştient gravitatea situaţiilor descrise.a) Situaţiile în care termenul dezastru este folosit în presă cu sens propriu sunt foarte numeroase. care au în constituţia lor semantică semul „intensitate maximă”: – Sindicaliştii acuză dezastrul din Sănătate (CR.ziaruldeiasi. 07).prosport.muzicabuna. În ambele exemple. atunci avem de-a face cu întrebuinţarea cuvântului cu sens denotativ. dacă aceştia supralicitează cu scop persuasiv (eventual. în această situaţie. 13. calificarea situaţiei din sistemul românesc de sănătate ca „dezastru” o face Dumitru Costin.10). s-ar putea deduce că utilizarea susbtantivului dezastru le aparţine jurnaliştilor. – Dezastru aviatic in Brazilia (www.monitorulneamt. DEZASTRU.ro. violenţe în tribune. Dacă însă jurnaliştii nu supralicitează. 05. iar termenul are o funcţie pur descriptivă. b) În cazul întrebuinţării ca metaforă hiperbolizantă. caracterizarea ca 163 .10).ro. iar calificarea prin termenul dezastru implică specificarea „situaţie cu consecinţe extrem de grave”.opiniicetatenesti. 10).ro.ro. 04. ţinând seama de funcţia persuasivă a titlului. 19. RUŞINE.realitatea.. înfrângerea suferită de coaliţia condusă de Angela Merkel drept un «dezastru» [. 13. aceasta este o dificultate care poate apărea în cazul tuturor termenilor generici. care indică domeniul de activitate cu posibile accidente de mari proporţii: – Dezastru ecologic în SUA. 05.ro. 09). preşedintele BNS.ecomagazin.

Întrebuinţat cu sens denotativ. atunci când se aplică persoanelor („Eşti un dezastru!”). hiperbolizant.spot. [. 29..ro. avem mai curând utilizarea cu sens denotativ decât cea cu sens figurat.07.Mai mulţi fermieri din judeţul Vaslui. există în articol suficiente elemente cu caracter descriptiv (referitoare la consecinţele foarte grave ale neacreditării spitalului). 10). cât şi cu sens conotativ.Calamitate! (www.. b) Ca metaforă hiperbolizantă.11. a) Spre deosebire de alţi termeni generici din câmpul lexical „nenorociri majore”. stare. Un comportament conotativ similar cu termenul dezastru îl are substantivul calamitate. 164 . cataclism.. dezastru.ro.126).Guvernul: Calamitate în agricultură în 34 judeţe şi despăgubiri de 500 mil. şi în acest caz.06. limbajul jurnalistic preia un uzaj frecvent în limbajulcomun familiar: Green [antrenor] e o calamitate! (www.Triumful banului în vreme de calamitate (www.„dezastru” a neacreditării spitalului judeţean din Botoşani este pusă pe seama directorului de la Direcţia de Sănătate Publică a judeţului. textul intitulat nu face decât să expliciteze folosirea unor asemenea termeni generici şi. prag.ro..09). 08).09).08). 01.ro. În raport cu titlul care conţine termeni ca dezastru. calamitate apare foarte frecvent. 21.. apare cu frecvenţă foarte mare în titlu.05.10). . jurnalistul mizează pe impactul emoţional şi.eu. calamitate. Termenul dezastru cunoaşte în limbajul familiar o întrebuinţare specifică. să-l motiveze pe cititor să parcurgă articolul.itbox. maxim pe care un asemenea termen îl are asupra cititorului.agenda.10) Este semnificativă frecvenţa cu care termenul calamitate este invocat în limbajul jurnalistic ca descriptor pentru un domeniu economic ca agricultura.10). .gds. 26. . variaţiilor climatice dezastruase.Suntem tot mai aproape de starea de calamitate în agricultură (www. ca metaforă. ca de altfel şi ceilalţi termeni generici. catastrofă etc. De aceea. care să îndreptăţească recursul la specificarea amintită. cu sens denotativ.stiri. dezastru care loveşte o comunitate” (p. pericol.09). deoarece nu a fost declarată stare de calamitate în acestă parte a ţării [. cu toate acestea. în consecinţă.mediafax. zonă: . .09).30. termenul „calamitate” (ca şi dezastru) apare predilect în jurnalismul sportiv: În Africa de Sud e dezastru.07.ro.10). 14.obiectiv.fonduri-finantari. .] (www. 3. . ca determinant pentru substantivele asigurare.susa de ştiri. 3.lei (www. dar declaraţia medicului nu este reprodusă în cuprinsul articolului.ştirileprotv. dacă realităţile obiectuale sunt caracterizate ca „dezastre”: – Drumuri Sapard – un adevărat dezastru (www. atunci când este utilizat metaforic pentru a caracteriza persoana. a termenului dezastru. în asemenea cazuri. 26. O calamitate! (www.ro.Agricultura ”de calamitate”– cea mai rodnică îndeletnicire a băieţilor deştepţi (F.ro. 03. 10.ro. .money.08.Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul”: Capitala – un dezastru urbanistic (www. într-un fel. persuasiv. supus. Calamitate Termenul este definit în DEX ca „nenorocir.ro. 12. 16 06.Stare de calamitate în Timiş? (www.06.] au dat în judecată Guvernul şi Ministerul Agriculturii. o extensie a acestui tip de transfer semantic are loc în limbajul jurnalistic.06. prin natura activităţilor desfăşurate.

. 29. 2010).ro. un primar catastrofă pentru Năvodari (www. 2010). b) În special jurnalismul sportiv sau presa mondenă uzează şi abuzează de termenul catastrofă ca metaforă hiperbolizantă: – „[. Întrebuinţarea termenului catastrofă cu sens propriu. 10). „X.ro. 19.Catastrofă În DEX termenul este definit ca „eveniment tragic de mari proporţii.replicaonline. 18. ca sinonime sunt indicaţi termenii: dezastru. 2010). [. 08). „X. – „Mihai Stoichiţă: «Pare catastrofă. dar nu trebuie să ne pierdem dinainte încrederea în forţele noastre. ne paşte catastrofa financiară!(www..napocanews. 09) Ca şi termenii calamitate şi dezastru. 14. cu urmări dezastruase”. – Catastrofă feroviară cu un transport Dacia (www.catholica.newsiasi. 09). Semul comun „cu consecinţe foarte grave” se păstrează dacă termenii sunt întrebuinţaţi ca metafore pentru nume de obiecte: 165 . 14.ro. un număr limitat de adjective care pot fi ataşate termenului catastrofă: aviatic.indexstiri. Mai important este să observăm că sintagmele compuse din substantivul catastrofă + adjectiv relaţional indică întotdeauna întrebuinţarea cu sens denotativ.. a spus Malouda. dar numai „catastrofa de X”. demografic.ro. 04. niciodată *„dezastrul/calamitatea de X”. termenul catastrofă este valorificat în discursul jurnalistic cu întrebuinţarea metaforică din limbajul familiar. 09). Uzajul în registru familiar al limbii române înregistrează formulările „X. 8-9. decretat „catastrofă feroviară” (www.acasatv. 21.apropo. trec din clasa termenilor nonevaluativi/de clasificare în cea a termenilor evaluativi axiologici şi nu mai pun în valoare decât conotaţia depreciativă/meliorativă.ro. 06. 8. ce/o calamitate!”.] va fi o catastrofă dacă nu vom învinge România. 06. o/ce catastrofă!”. nume de profesii etc. 2. Există.2010) – „Debutul lui Kylie Minogue la Bollywood – o catastrofă.144) a) Cu sens denotativ. cu sens negativ. calamitate şi catastrofă îşi pierd ca metafore cu aplicaţie la clasa substantivelor nume de persoane semul comun 'cu consecinţe foarte grave' şi acutalizează conotaţia „de calitate foarte proastă”: – La un pas să lase oraşul fără căldură şi apă caldă. asupra unor cuvinte ce denumesc realităţi obiectuale sau persoane („X e o catastrofă!”).09). 05..ro. Utilizat cu sens metaforic.].presaonline. dă undă verde verificării la domiciliu a persoanelor aflate în concediu medical (www.01. prin schimbarea clasei contextuale. un/ce dezastru!”. pentru L’Equipe” (www.04. a substantivului: – Impactul groaznic de La Scînteia. spun criticii de film” (www. fără o altă determinare adjectivală este mult mai puţin uzitată: – Tăierea pădurilor din România a atins nivelul de catastrofă şi în ariile protejate (www.ro. 01. Nicolae Matei.ro. 10. feroviar. substantivul catastrofă se deosebeşte de substantivele dezastru şi calamitate în ceea ce priveşte comportamentul sintactic. nenorocire. ca şi în cazul termenului dezastru.) care. – Dupa criza economică.info-sport. Cseke Attila. termenii dezastru. umanitar etc.euroactiv. 19. Ca şi în cazul altor termeni (nume de animale. dar nu e»” (www. care presupune transferul acestui termen axiologic. 08. – Inventatorul pilulei deplânge „catastrofa” demografică (www. (p.ro. 09. termenul catastrofă apare întotdeauna în limbajul jurnalistic însoţit de un adjectiv relaţional sau de specificarea domeniului de aplicaţie. –„Catastrofa de la Sănătate”. calamitate şi tragedie.

eu. totuşi cu consecinţe sociale semnificative pentru o comunitate: – Cornelius Nicholson a prezentat „Drogurile. 09) – Zgomotul. 15. 166 . cât şi cea audio-vizuală. dezastru (DEX. în acest caz. – Drumuri Sapard – un adevărat dezastru (www. 383). – Pedofilia – un flagel greu de combătut (www.ziare. – Urgie la asociaţii [de locatari] (www. 12. p. evidentă: (a) – Urgie de la lumânări – un mort şi apartamente făcute scrum (www. (b) În retorica emfatică practicată în media. 25. – Dosar – Traficul de persoane: UE lupta cu un flagel ce aduce profituri uriaşe (www. 2010) – Poluarea sonoră. 03. local.euractiv. 08). 03. un flagel planetar (RL. 08) – Politizarea. – Coruptia.ro.ro. 2010). intenţia jurnalistului de a supralicita efectul dramatic este. specificat (pop. un adevărat flagel pentru constănţeni (www. de vreme ce termenul este folosit aproape automat atunci când discursul jurnalistic atacă teme de interes planetar – alcoolismul. 2010). 22.monitorulneamt. aparţinând lexicului popular. prăpăd” (p. Flagel Termenul flagel intră în câmpul lexical „nenorociri majore” cu sensul figurat de calamitate. 10.ro.roportal.informatia. 07) Urgie În DEX termenul urgie. Este neobişnuit însă ca acest termen. 12. 23. 01.de. atât scrisă. flagel al lumii moderne(www. 6. 04. 07. 12. 9. poluarea (de orice fel).ro.– Tunelul CFR. obezitatea. – Pornografia infantila – Flagelul societăţii moderne (www. 10). 4.com 30. 04. atingând pragul clişeizării. acest flagel al lumii moderne” (www.. 08. 01). 03. 08.ro.dw-world.mediafax. metafora „flagelului” este una dintre cele mai comune. 20.ziaruldeiasi. epidemie. terorismul – sau limitat.ziuaveche. 19.ro.ro. traficul de persoane. să apară în contexte referitoare la viaţa economică sau cea politică: Urgie pe bursă: 60 de brokeri concediaţi in zece zile (www.fonduri-finantari. 2010) – Febra aftoasă – noul flagel al începutului de mileniu (www.telgrafonline. 2010). valorifică mai rar prima accepţie.gds. traficul / consumul de droguri. prostituţia infantilă.ghimpele.02) – Violenţa asupra copilului.ro. cu referire de obicei la viaţa cotidiană. ziaruldeiasi. 09).) este definit mai general ca (a) „nenorocire care se abate asupra a ceva sau cuiva” şi într-o accepţie mai restrânsă ca (b) „dezlănţuire violentă de forţe ale naturii. – Medvedev: Alcolismul în ţara noastră este un flagel naţional (www. 05. Presa. 02. 01) – Mafia pieţelor – un flagel greu de stârpit (A. un flagel devastator (CR. prin specializare semantică flagel devine sinonim cu boală. 12.ro.02.ro. molimă. 04. 14.ro). 1139). 08). o catastrofă ce pândeşte sub oraş (http//: constanta. un flagel al societăţii româneşti (http//:2005. 10. 8. 07). 8.

4news. năvală (de. 06. pompierii şi SMURD sunt pe baricade. verticală. panoplie. 10)..). 2010). – Urgie in Argeş (Judeţ paralizat de viscol). ciao. 12.ro. 24..iasiplus. cât şi din clasa termenilor care desemnează persoane: – Avalanşă de voluntari la plantat copaci (www. este preferat de jurnalişti în titrarea unor articole sau ştiri de comentariu despre dereglările climei sau despre fenomenele meteorologice severe (În plină urgie. al oraşului în care se întâlnesc asemenea fenomene). 01. Rodica Zafiu vedea în utilizarea termenului avalanşă în limbajul publicistic un reflex al limbajului totalitar de dinainte de 1989.ro. Cutremur În DEX termenul cutremur este definit ca „Mişcare puternică şi bruscă. la Spitalul Judeţean de Urgenţe (www.ro.time.apropo. al judeţului.glasulmaramuresului.ziare. 24. mănunchi sau noian.02.ro. în măsura în care.agerpres. termenul avalanşă este întâlnit în relatările referitoare la accidente montane: – Schiorul surprins de avalanşă la Bâlea Cascadă a fost găsit mort (www.ro. de erupţii 167 . Se poate detecta chiar un titlu-clişeu. Berceanu demite directorii de la „Drumuri”. 04. în consecinţă simţit ca având un plus de expresivitate. www.videonews.(b) Termenul urgie.com.07) B) Termeni specifici Avalanşă În DEX termenul avalanşă este definit ca „masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte şi se rostogoleşte la vale (ducând cu sine şi pietrele. În text se precizează: „A început avalanşa de clipuri electorale ale candidaţilor la preşedinţie” (www. 2010). 2010).antena1. Antonescu şi bunul simţ. 09).edu. dupa Sf.ro. cu care sunt titrate numeroase articole/ştiri de sezon: – Urgie în Maramureş (www. 12 02. – Avalanşă de oameni ai străzii în spitale (www.ro.)” (DEX.ro. 12. evantai. provocată de dislocări subterane.9am. mai concret. (b) Întrebuinţat cu sens figurat. 11. 20.ro. Oprescu şi sărăcia. 76): (a) Cu acest sens denotativ. 10). termenul avalanşă este definit „cantitate mare (de. – Risc de avalanşă în Făgăraş şi Bucegi (www. 11. alături de termeni ca paletă. orizontală sau de torsiune a scoarţei pământului. 27. – Avalanşă de note mari la tezele unice (www. (www. 2. cancan. cu toate acestea. 04.2010). – Urgie pe şosele: între Bucureşti şi Braşov nu s-a circulat noaptea. 7. Gheorghe (F.. 02. iar jandarmii. în care termenul urgie este urmat de o determinare locală (numele regiunii. 2010). 24. avalanşă se subsumează clişeelor cantităţii[13]. 10). – Vaslui: Avalanşă de bolnavi. – Urgie în Dolj şi în Olt! Zeci de maşini au rămas înzăpezite (http:// craiova.. http:// observator. 09). frecvenţa uzajului său cu sens metaforic compensând domeniul foarte limitat de aplicaţie a termenului cu sensul său denotativ. 16. nu putem face abstracţie de întrebuinţarea curentă a termenului cu sens figurat în limbajul comun (cf. 20. 02. 21. copacii etc.ecomagazin. constelaţie. la Spitalul Clinic de Urgenţe din Iaşi. – Urgie pe şoselele din Bănie (www.1. 09).ro. 3. cu subtitlul: Salvamontiştii avertizează asupra pericolului de avalanşă în munţii Bucegi şi Făgăraş. 76) şi primeşte obligatoriu determinări. 07) – Un articol intitulat Avalanşă electorală: Vadim şi mafia.portal. „avalanşă de reproşuri”). întâlniţi în cale). 12. Determinările sunt selectate atât din clasa termenilor care desemenază obiecte / abstracţiuni – Avalanşă de internări. 2010). p. 03. lavină” (p.ro.ro. Varietatea acestor determinări face ca termenul avalanşă să apară în contexte dintre cele mai variate.03.

07. cutremur politic (RL.telegrafonline. – „Cutremurul provocat la Constanţa de gruparea S.] (www. termenul cutremur pare a fi specializat în jurnalismul politic şi cel economic pentru a desemna evenimente / fenomene cu efecte perturbatoare importante şi consecinţe explozive.ro. 15. 10). p. limbajul jurnalistic nu pare însă a valorifica niciunul dintre sensurile figurate indicate de DEX pentru termenul cutremur: – „Vestea demiterii preşedintelui PSD din Galaţi a reprezentat «un cutremur [eventual. (a) Cu sensul denotativ. Genocid Faţă de alţi termeni cu sens superlativ. 07. care etichetează o varietate foarte largă de evenimente din viaţa politică internă sau internaţională..hotnews. 04.euractiv. – „Pornit de pe Wall Street. 19. resimţit la Bucureşti (www. 08). ext. termenul genocid se referă la existenţa unor cauze umane care provoacă dezastrul. 2010). cutremurare. genocid este plasat adesea în titlu. 03). 14.net. nu a fost resimţit la Bucureşti de către conducerea partidului” (CR. După cum indică exemplele care urmează.. – Cutremur pe scena politica vrânceană! [. 03). ce presupun schimbări bruşte şi semnificative de situaţie. – Cutremur politic în Germania.]”(www. sensuri fig. 10. 07). 09. cu efect persuasiv garantat. de pildă. naţional. D.. ziare. de gradul 7] pentru administraţia gălăţeană»” (RL. groază. acest veritabil cutremur bancar a traversat Europa [. 08. Anumite sintagme în care substantivul cutremur intră cu sens metaforic s-au clişeizat ca. cu consecinţe importante în ceea ce priveşte modificarea raportului de forţe. ro. 10). 418) – fixează ca element diferenţiator de descriere semantică a termenului „număr foarte mare de victime”. nu este lipsită de semnificaţie plasarea unei asemenea sintagme în titlu. (b) În retorica publicistică.” (p. 254). ceea ce trădează intenţia neîndoielnică a jurnaliştilor de manipulare a cititorilor. 7. 04.vranceamedia. – Pace sub măslini? Cutremur politic în Ţara Sfântă (www.ro. 10. care desemnează nenorociri provocate de cauze naturale.rfi. „cutremur politic”. cutremur desemnează evenimente seismice de intensitate variabilă: Puternic cutremur in largul insulei indoneziene Java (www. 24. fior. 05).money. 06. 2. teamă. 21. – Cutremur politic de 7 grade! (www. 26. pentru că jurnalistul vrea să impună de la început gradul înalt de intensitate emoţională a discursului său: 168 . 08). frică.ro. atunci când discursul jurnalistic are ca obiect realităţi sociale sau categorii umane vizate de măsuri (considerate) defavorabile.: „înfiorare. 10. zaraf. sensul figurat al termenului genocid se materializează ca hiperbolă.ro. Definiţia din DEX – „Crimă comisă cu intenţia de a distruge un grup uman. – Cutremur politic în Ungaria? (www. – Cutremur în lumea interlopă ieşeană (RL.forum. etnic etc. panică” (p. pentru a spori caracterul incitativ[14] al intitulării: – Cutremur politic după dezbaterea televizată din Marea Britanie (www.vulcanice: seism”.. 07). – Demisia lui Remeş. 05. 09). 08. 06).ro. ca şi cutremur. 28. (b) Întrebuinţat cu sens figurat.realitatea.

12. www. ProTV.]” (www. 2010). alţii se rezumă la calificativul neutru puternic pentru a caracteriza cutremure cu magnitudine mult mai mare.astv.1 grade pe scara Richter a zguduit miercuri regiunea Maule din Chile [. 6.com/stiri). eventual a numărului de victime (obiect direct).money. verbul cu sens superlativ „a zgudui”.. mare.ro. 03. 2. 05. care indică un proces instantaneu.10). 29.ro. pare a fi preferat de televiziunile private (Realitatea TV. dornic de formulări cât mai puţin uz(it)ate. 08. Intenţia manipulatorie a unui discurs ce supralicitează dramatismul.iasi. devastator.infomm.ziaruldeiasi. 0. punând în mişcare afectele negative ale cititorilor. 5. distrugător. – Genocid organizat de Poliţie şi Drumurile Naţionale (www. 09 ).videonews..3 grade pe scara Richter (Seism devastator:4. [. cu referire la alte fiinţe decât oamenii: GENOCID PE LĂPUŞEL: Peştii din râul Lăpuşel au fost ucişi de apele reziduale deversate de SC Vital SA. „a avea loc” şi „a zgudui”.blog. 05. 09). acest simplu fapt vorbeşte nu numai despre percepţia subiectivă pe care o are jurnalistul asupra evenimentelor de acest gen.. Antena 1 etc.. 2010). – Genocid în administraţia publică: lista cu demişii şi noii şefi după vinerea neagră a PSD (www. dar şi despre maniera în care aceştia înţeleg să le transmită cititorilor. (www.] (www.ro. (G. (a) Când este întrebuinţat cu sensul propriu.09. 05.” sau este însoţit de adjective ca puternic. Uneori. – Vosganian îl acuză pe Băsescu de „genocid moral”.ro. este şi mai bine pusă în valoare. atunci când substantivul „genocid” apare determinat de un adjectiv relaţional.. Seism Termenul seism este definit în DEX ca „cutremur de pământ” (p.ziaruldeiasi. Dacă verbul „a se produce” şi locuţiunea verbală „a avea loc” indicând un proces cu durată nedeterminată deţin cea mai mare frecvenţă în discursul jurnalistic practicat în marile cotidiane. 06). 11. odată cu informaţia.– Badea afirmă că aşa-zisa reformă a guvernului Boc este de fapt un genocid.] (L. a zonei în care s-a produs (circumstanţial).. 09). care indică domeniul sensibil pentru opinia publică: – Sindicatele acuză autorităţile de genocid alimentar (www.ro. 970).. discursul jurnalistic desemnează acţiunea „seismului” prin verbele de acţiune „a se produce”. 07).. Dacă însă unii jurnalişti califică drept „sesim devastator” un cutremur de 6. 05. Guvernul loveşte în întreprinzători cu un nou Cod Fiscal haotic şi represiv”) (SF. – Genocid Fiscal (text: „În goana disperată după venituri la bugetul de stat. – Genocid social („PSD a sărit la gâtul guvernanţilor acuzându-i de genocid social[. o stare emoţională intensă. violent. 169 . 7. 09).600 morti. 9. substantivul seism (ca şi sinonimul său cutremur) primeşte determinarea „cu magnitudinea de.) şi de ziarele tabloide: Sintagma „seismul/cutremurul a zguduit” devine un nucleu lexico-sintactic stabil al articolelor/ştirilor de presă referitoare la acest subiect (varianta cu diateză pasivă este de asemenea frecventă): – Un cutremur cu magnitudinea 6. sinonimia dintre cei doi termeni este corectată de specificarea 'limbaj ştiinţific' prin care seism se deosebeşte faţă de termenul din limba comună cutremur. Întrebuinţarea cu sens propriu a termenului seism presupune un cadru frastic limitat: în afară de menţionarea magnitudinii (determinant).ro. 04. termenul genocid apare întrebuinţat ca hiperbolă nu foarte fericită. 12.

4 grade a zguduit nordul Indoneziei (www.ziarulring. „Libertatea”) – Japonia. evenimente explozive din lumea financiară sau politică: – Seism financiar la Humanitas (www. ca şi în cazul altor termeni din aceeaşi serie. 10) Tsunami Cutremurul produs în largul coastelor indoneziene (2004) a fost urmat de un tsunami („valuri uriaşe produse în urma unui seism”).. iar termenul a intrat în retorica jurnaliştilor de pretutindeni[15].huon. a zguduit duminică nordul Japoniei[.ro. 12..2010). la câţiva ani după evenimentele de la Banda Aceh. 08). seism este întrebuinţat ca metaforă hiperbolizantă de preferinţă pentru a caracteriza stări. 03. 08.antena1. jurnaliştii pot atrage atenţia asupra uzajului metaforic al termenului tsnuami. 1138).ro. (www. cu sens generalizat.ro. (www. 09). zguduită de un seism de 6.ro. Uneori după cum se întâmplă şi în alte situaţii de acest fel. notează presa helvetă la unison. Viaţa e grea după „tsunami“ (www.]” (http//: stirileprotv. 09). 09. cf. 24.observatordebacau. cu efect distrugătoare la mii de kilometri. (b) În presa românească. –„Elveţia trăieşte un seism politic”. – Un seism de 6. 10. referirea la acel tsunami se făcea încă în termeni de catastrofal (www. „Libertatea”). 03.hotnews. 24.ro. marcându-l prin ghilimele şi renunţând la determinări suplimentare: – FARUL CONSTANŢA – FC BOTOŞANI DUPĂ DEZASTRUL CU SĂGEATA MARINARII PAR RESEMNAŢI.ro.ro. 27.ro. 06. după un seism devastator care a zguduit duminică noapte orăşelul Aquila [. 20.ro. – Riscul contestării alegerilor: „tsunami economic” (RL.cadranpolitic..]” (wwww. – O îngrijorare europeană: tsunami alimentar (www.observaotr. 08). însoţit adesea de ploi torenţiale” (p.com. 04.realitatea. info-stiri.ro. uragan înseamnă „vânt puternic cu acţiune distrugătoare. – Criza financiară nu s-a incheiat. estimează analiştii Erste Bank (www. cf. 9. 27.. – Locuinţele de lux rezistă eroic în faţa tsunami-ului imobiliar (www. 10). Ţinând seama de această definiţie. 13. – „Tsunami” în lumea traficanţilor de droguri (www.ro. teoria evoluţiei încă face valuri (www. în fond pleonastică. 1. – Insulele Solomon au fost zguduite de un seism de 6. 06. care forţează descrierea şi supralicitează efectul emoţional: 170 . 30. – „Dezastru în centrul Italiei.9 grade (www. 10) sau devastator (www.9 grade pe scara Richter. 09.04. „uragan devastator”.ro.ziarulstiintelor. Uragan Termenul uragan este definit în DEX ca „ciclon tropical”. 10). interesează mai ales uzajul metaforic al termenului. Catastrofa naturală a avut un impact emoţional uriaş asupra a milioane de oameni. 21. 29. produs la mică adâncime.ro. 27. www.net. 06. 09). 03. efectele seismului financiar din SUA urmând să fie resimţite şi în viitor. 04.newschannel. 08.03.indexstiri. 10). (b) Ca şi termenul cutremur. 06.dailybusiness.liga-2. 10. 09). 08). 07. 30.– „Un seism puternic. 10). – Seism de 9 grade in PNL: Berca la PDL (www. 26. 21. 03. este semnificativă pentru construcţia discursului jurnalistic de tip tabloidizant sintagma. 10). tsunami (echivalat cu „dezastru cu impact major”) primeşte de obicei ca determinant un adjectiv relaţional care indică domeniul de referinţă al discursului: – Tsunami cultural – după 150 de ani.9am.ro. 12. 25. 12.europafm.ziare. 10.ro.

23. dinamice. 12. – Dinamo . 06.02. viitură este întrebuinţat cu sens propriu în contexte mai mult sau mai puţin „standardizate”. 08). cf.ro.2010).9am.Real Madrid 2-0 (www. pe de lată parte. este evidentă. 08).stirileprotv. a lovi – sau de mişcare – a pătrunde. 12.ro. 06.” (p. – La doi ani de la trecerea devastatorului uragan Katrina. se traduce şi prin caracterul verbelor.07). fie este legat de formulări verbale cu sens superlativ: – Haos în Dâmboviţa. ProTV. 11. de formatul discursului melodramatic.2009). 27. 12. Uragan pare a fi şi o formulă verificată de caracterizare metaforică a unor sportivi (mai ales fotbalişti): – Uraganul Dică [mijlocaşul la CFR. de fapt. sport365. Termenul primeşte fie determinanţi adjectivali cu sens superlativ (Viituri năprasnice au făcut pagube importante în mai multe judeţe.fotbal-romania.01. tranzitive – a speria. cf.]” (www.com.ro.Uragan vişiniu (www. (b) Caracterul intempestiv al fenomenului natural.ro. cf. Viitura a făcut prăpăd. 31. 14. Sintagma „devastatorul uragan” este recurentă şi în discursul milenarist din presa laică şi religioasă care vorbeşte despre sfârşitul lumii (anunţat sau nu de calendarul maiaş pentru 2012).realitatea. căruia omul nu-i poate opune rezistenţă. – Uraganul Serena [Williams] (www.ro. tabloidizant. de încălzirea globală şi efectele ei dezastruoase. Afirmaţia „În satul Dealu Frumos. – Viitura a făcut ravagii la Suceava (www. de exigenţa raportării la realităţi precis circumscrise. www. Cluj] (http//: cfrmania. 11. pe de o parte. Realitatea TV. în avarierea a două maşini.ro. 07).05. – Uragan devastator este titrată ştirea despre uraganul care a lovit El Salvador (www.. (www. – Uraganul Uhrin [fost antrenor la FC Timişoara] (http//: cfrmania. (http:// vodpod. preluat din „Evenimentul Zilei”). 08. 1162).ro.protv.ro. 28. 14. 11. ProTV). o viitură a făcut prăpăd în câteva minute” este urmată de precizarea că „prăpădul” a constat. – Devastatorul uragan Ida se îndreaptă spre SUA (www. 05. a lua pe sus.ro. 12. 98).09. de schimbările dramatice ale climei planetare. dar semnificativ este faptul 171 . 10. 31. metafora uragan desemnează mai ales în presa de provincie evenimente locale. 09). 10. 08.campiaonline.ziaruldeiasi. –Viitura a făcut ravagii la Câmpia Turzii (www. 22. impuse. Viitură În DEX termenul viitură primeşte următoarea definiţie: „Creşterea bruscă a nivelului apei dintr-un râu (care poate duce la revărsarea lui).ro.. oraşul New Orleans încă se luptă să revină la normal (www. 06.10).9am. substantivul uragan este preferat de discursul jurnalismului sportiv. 10). 25. 29.2009). Ocazional. 9. a căror importanţă jurnalistul o supralicitează pentru a conferi o greutate mai mare informaţiilor furnizate de articolul său: Uragan la „Concordia” (www.0 -2 . prin excelenţă marcat de tratarea tabloidizantă a informaţiei[16]: – Vine ca un uragan tăvălugul catalan / Barcelona . Uneori intenţia de exagerare voită.net. 09. 10).ro 21. 20).primatv.Rapid . am putea spune de întrebuinţare hiperbolizantă a unor asemenea expresii.gsp. cu care termenul este asociat.gsp.– „La circa trei săptămâni după devastatorul ciclon Katrina [.rol. 09).md/stiri. 27.ro.allpress. 05.sport.ro. (b) Ca metaforă. – Uragan devastator pe insula Haiti din Caraibe (http:// m.roportal. atunci când contextul verbal imediat o contrazice. (a) Ca şi alţi termeni specifici din câmpul lexical „nenorociri majore”.

30. un element de validare a discursului public. de regulă. Este o caracteristică a limbajului jurnalistic de pretutindeni să trateze anumite realităţi în termenii altei realităţi. determinantul (adjectival sau substantival) indică domeniul de referinţă al discursului: – Vânătoare şi pescuit: viitura concesionării [articol legat de concesionarea lacurilor de pe râul Colentina] (www. este de aşteptat ca termenul „viitură” să „explodeze” în comentariile jurnaliştilor pe cele mai diverse teme. S-a putut constata de asemenea recurenţa unor structuri sintagmatice în care apar termenii acestui câmp lexical: „cutremur politic”. 09). 29. tabloidă – se întemeiază pe plasarea în titluri a termenilor. 05). De aceea nu puţine sunt contextele în care termenul viitură este întrebuinţat ca personificare: – Viitura a fentat autorităţile în Ialomiţa (CN. 08.că cele mai multe contexte în care apare substantivul viitură cu sens propriu sunt construite cu aceste verbe la diateza pasivă. 8.monitorulneamt. O întreagă strategie a persuasiunii şi a „acroşării” cititorilor – nu numai în presa de scandal. – Viitura concedierilor mătură portul Constanţa (www. –Viitura a avut „dreptate“ [despre asigurările de bunuri în caz de calamitate naturală] (www. 09. Faptul că majoritatea exemplelor selectate sunt titluri nu este întâmplător. Concluzii Examinarea unor contexte variate din presa scrisă şi audio-vizuală a pus în evidenţă un comportament unitar al termenilor din câmpul lexical „nenorociri majore”. 02. psihologii nu contenesc să atragă atenţia asupra pericolului 172 . sociologii. p.] Mariana Cernicova constată în România postdecembristă existenţa unui limbaj clişeizat care tinde să devină. 06. dată fiind „natura problematică a evenimentelor”. 09. ) [2.ro. – Viitura electorală: 362. 30. „viitura a făcut ravagii/prăpăd” etc.cuget. mai ales dacă domeniul din care se alege termenul metaforizant este de interes general. de obicei. 158 şi urm. Bucureşti. Asemenea uzaje recurente (la care se pot adăuga metafore ca flagel) se clişeizează şi devin indici stilistici de caracterizare a unui anumit stil jurnalistic (senzaţionalist. 06).)[17]. Termenul calamitate apare automat în discursul presei scrise/audio-vizuale cu referire la efectele modificărilor climatice bruşte asupra agriculturii. 08). din câmpul lexical „nenorociri majore”. –Viitura îşi arată colţii ! (www. după cum urgie este termenul preferat de jurnaliştii televiziunilor private şi al tabloidelor în redactarea ştirilor referitoare la intemperiile hibernale.000 de candidaţi la alegerile locale (RL. seria dezastru. fie specifici. – Viitura scumpirilor (RL. fie cu sens conotativ (hiperbolizant sau metaforic). ca descriptori pentru anumite domenii ale realităţii anumiţi termeni fie generici. Tritonic. ceea ce sugerează animizarea fenomenului natural. tabloidizant etc. care „nu se nasc toate egale” (Tirania actialităţii. Discursul jurnalistic fixează. catastrofă este folosită cu referire la persoane (mai ales în limbajul sportiv sau în cel politic al presei de opoziţie). 4.] Alina Bârgăoanu consideră selectivitatea drept problema centrală a mass media. În perioadele de perturbări meteorologice accentuate. fie generici.infodeltadunarii. calamitate. NOTE [1.universulpadurii. „cutremurul / seismul a zguduit”.ro.ro. pentru marea masă a consumatorilor de presă.2008). 05. de inundaţii masive. fie specifici.ro. 2006. în timp ce lingviştii. O introducere în istoria şi teoria ştirilor. 29. 08). fie cu sens denotativ.08.05).liber. 02.

DŞL. „îngrozitoarea catastrofă”. Bucureşti. 24). acest tip de discurs jurnalistic sportiv este foarte asemănător în presa scrisă şi în cea de scandal (Tipologii ale jurnalismului sportiv. 22-25. 53). Bidu-Vrânceanu. p. Acestea din urmă. 121-122). discursul marcat de retorica tradiţională şi comentariul reflexiv. în mod normal.] J. Mihaela Mancaş.] v. exprimate prin substantive. Nemira. intrând în subclase diferite.] Gh. ed. Jurnalismul şi cultura populară. Polirom. Câmpuri lexicale. la ora actuală. despre tipologia semelor. Unul dintre domeniile predilecte în care se manifestă ceea ce M. Termenii din câmpul lexical „nenorociri majore” sunt atât în varianta întrebuinţării denotative. termenul de „metaforă hiperbolizantă” rezumă acest comportament complex al cuvintelor.).. cât şi în cea a întrebuinţării contotative elemente predilecte în construcia titlurilor incitative. termeni generici. cit. deoarece răspunde definiţiei date de Angela Bidu-Vrânceanu – „Câmpurile lexicale (lexico-semntice) sunt fragmente (subansambluri. toţi termenii sunt substantive) şi mai multe seme generice (în cazul de faţă semul „cu consecinţe distrugătoare foarte grave”). Dragomirescu admite că. p. Bucureşti. Bucureşti. în Peter Dalghren.] Trecând în revistă figurile constitutive pentru retorica discursului media (Retorica publicistică: de la paratext la text.] David Rowe deosebeşte patru tipuri de discurs în jurnalismul sportiv: ştirile hard. 52-55.. de admiraţie sau dispreţ. hiperbolele sunt potenţiale metafore. Maria Cvasnâi-Cătănescu nu ia în calcul nici hiperbola. p. p. 2006. [3. 253). Dragomirescu defineşte hiperbola ca „figură de insistenţă care constă în exagerarea expresiei. Iaşi. [6. Cvasnâi-Cătănescu numesşte „metaforă disforică (op. Gripsrud. în Ilie Rad (coord. „după o noapte de coşmar”) interesează direct cercetarea de faţă (Noulimba de tranziţie. 44-56). Probleme teoretice şi aplicaţii practice. Editura Universităţii din Bucureşti. [14]. de nevoia irezistibilă de a ridiculiza obiectul” (Mica enciclopedie. Michel Voirol): informative şi incitative.] Este ceea ce M.78). p. Bucureşti. în constituirea figurii: „Hiperbola este generată. în vorbirea dominată de impulsul unui sentiment puternic. Editura Universităţii din Bucureşti. care se intersectează. În ciuda faptului că formatul „ştirilor hard” presupune consemnarea obiectivă a informaţiilor.] Rodica Zafiu.cit. 78). Limba de lemn în presă. Rowe constată că. 111-119). mulţimi) din ansamblul lexical al unei limbi. 173 .. 2004. Limbaj şi politică.. în care „depăşirea limitelor” proprie hiperbolei se combină cu transferul de sens caracteristic metaforei (Mică enciclopedie a figurilor de stil. 98.. ştirile soft... nu cunosc categoria comparaţiei şi. iar. în consecinţă.pe care un asemenea limbaj îl reprezintă pentru sănătatea comunicării între diferitele compartimente ale societăţii. [10.). Estetica şi politica melodramei. 57-58) – şi criteriilor de delimitare a unui câmp. [7. 2008. Cernicova numeşte „noulimba de lemn” este presa televizuală.] Gh. de indignare şi revoltă. şi a unor hiponime. 2007. [4. morfosintactic. Editura ştiinţifică şi enciclopedică. [13. p. Colin Sparks (coord. Tritonic.. în primul rând.cit. [5. p. 2009. care grupează denumiri având primele seme comune în definiţia sensului” (Câmpuri lexicale din limba română. la persoana a III-a. în Câmpuri lexicale. nu apar în poziţia de nume predicativ” (Angela Bidu-Vrânceanu.] Considerăm că seria de termeni „nenorociri majore” reprezintă un câmp lexico-semantic.] Câmpul lexical „nenorociri majore” este un câmp organizat ierarhic. 2004 (1992). ed. Gabriela Pană Dindelegan. fie micşorând imaginea obiectului (de obicei concret) peste limitele sale fireşti” subliniind importanţa factorului psihologic. Sorin Preda distinge două categorii de titluri (cf. A. p. 2001.. [9. au o frecvenţă sporită în presa de senzaţie (sau de tip tabloid) (Tehnici de redactare în presa scrisă. ed. Iaşi. subiectiv. p. p. responsabilă de o serie de formulări sterotipate. Iaşi. fie mărind. Jurnalismul şi cultura populară. Bidu-Vrânceanu.. [12. p. p. Editura Universităţii din Bucureşti. Polirom. Liliana Ionescu-Ruxăndoiu. pe care le numeşte şi titluri-formulă. Polirom. [11.cit. p. deşi acestea deţin o frecvenţă semnificativă în ştirile de tip tabloid sau în jurnalismul sportiv.).. Bucureşti. legate de existenţa unor seme comune: unul lexico-gramatical (în cazul de faţă. A. nici metafora hiperbolizantă. Pentru o discuţie asupra relaţiei de hiponimie v . 2006. [8. între care cele din „categoria Cătălin Radu Tănase” („a fost bătut cu sălbăticie”..] Sunt relaţionale acele adjective care „exprimă o relaţie între două substantive. în Peter Dahlgren şi Colin Sparks (coord. Cristina Călăraşu. putem vorbi de existenţa unor hiperonime. 1975. 100. „calvarul de neînchipuit”.

iasiplus.euractiv.. discuţia despre apetenţa discursului televizual pentru latura senzaţională a evenimentelor în John Langer. www.).ro.realitatea. www. [16.ecomagazin.napocanews.daciccool.] V. în Peter Dahlgren şi Colin Sparks (coord.liga-2.observatodebacau. p. Bucureşti. www.liber.apropo.] metafore ocazionale.sport365.postamedicala. Bucureşti. www. www.ro..ro. www. www.ro. Polirom. p...md/stiri.ro.gds. http://2005.” (op. www.ecomagazin.ro.ro. www. www.epitesti. particulare. www. www.ro. Dicţionar de ştiinţe ale limbii.ro. www.ro.sport. www.ro. 174 .cronicaromana. Univers Enciclopedic.ro. www. www.edu. Jurnalismul şi cultura populară. www. 124-139.time.ro. sunt metafore efemere.ro.ro.protv. 113).altermedia. 52). www.ro.ro. www.ro. www.ro.monitorulneamt.ro.rol.aradon. Editura Academiei Republicii Socialiste România.ro. www.as-tv.[15. 1982 DŞL – Angela Bidu-Vrânceanu. Cristina călăraşu. dependente de circumstanţe concrete.ghimpele. www.ro. www. [. www.ro.ro. Rowe apreciază că limbajul melodramatic (propriu tabloidelor) a devenit „endemic” în cazul jurnalismului sportiv. www..inform.acasatv. Ro. www. www. www.ro.dailybusiness.eu.jurnaluldevrancea.ro/liga-1.constiinte.antena1. www. www.cancan.observator.rfi.ro. www. Iaşi.ro.fonduri-finantari. www. www.gorjnews. www.ro. ro.cadranpolitic.ro.ro. www.ciao. Mihaela Mancaş. www.ro.info.ro. chiar în ştirile hard. Bucureşti. Nemira. ci acestea sunt descrise ca fiind dramatice (op.gandul. www. Ştiri groaznice la televizor.bacauexpres.com . www. www.newschannel.ro.net. www. htttp://m.glasulmaramuresului. www. www.ro.portal.ro.hotnews.iasi.de.ro. 2001 A – „Adevărul” C – „Capital” CN – „Curierul Naţional” CR – „Cronica Română” EvZ – „Evenimentul Zilei” F – „Financiarul” G – „Gândul” L – „Libertatea” RL – „România liberă” SF – „Săptămâna Financiară” Z – „Ziua” SURSE ELECTRONICE UTILIZATE http://cfrmania.ro. www.info-sport.ro. p.jurnalulbtd. www.informatia. a căror forţă şi perioadă de circulaţie coincide cu durata evenimentelor care le-a generat.com/stiri. Dicţionarul de sinonime al limbii române.allpress. www. www.ro.romania.agenda. www.bucuresteni. cit. www.ro. Gabriela Pană Dinelegan.ro.huon.] În general. http://stiri.ro.] M. www.. www.ro.rot www.gsp. www.dwworld. Cvasnâi-Cătănescu înregistrează drept caracteristică a figurării textului jurnalistic „Tendinţa de a inventa şi de a impune [.mediafax.ro. www.ro.avocatnet. http://craiova.money. www. www.4news.info/news.ideideafaceri.gazetadebistrita.ro. Liliana Ionescu-Ruxăndoiu.ro.zoot.primatv. www.ro.opiniicetatenesti.ro.ro. www. www.agerpres.prosport.ro. www.ro. www. 2004. în acest caz.info-stiri.campionline.indexstiri.ro. http://constanta..replicaonline.ro. cit.presaonline. www. www.ro.cuget.newsiasi. http://vodpod. www.infodeltadunarii. [17.ro. SIGLE DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române. www.] D.fotbal-romania.ro. 1996 DSLR – Luiza Seche. Miecea Seche. ro. jurnalistul nu se plasează în centrul evenimentelor.ro.sport.

în Ilie RAD (coord. Colin Sparks (coord. Tritonic. Editura Universităţii din Bucureşti. métaphore) et aussi les clichés caractéristiques au langage journalistique qui contient ces termes. Bucureşti Cernicova. clichéisation.ziuadevest. www. Influenţe. www. Editura Universităţii din Bucureşti. inondation . (2008): Câmpuri lexicale din limba română.désastre. p.ro. O introducere în istoria şi teoria ştirilor.ro BIBLIOGRAFIE Bârgăoanu. 1992): Estetica şi politica melodramei. cataclysme. ravages. Bucureşti Gripsrud. Adriana. www.www. www.).videonews.ro. calamité.stirileprotv. www.). Iaşi. Polirom.ziuaveche.ziaruldeiasi. 9am. Jostein. Creativitate. www.stiri. Editurs Universităţii din Bucureşti.avalanche. www.ro. www.wall-street.ro.ziarulstiintelor. 250-262 Cvasnâi-Cătănescu. 1992): Tipologii ale jurnalismului sportiv. 95-106 Langer.universulpadurii. p. (2004.ro. Alina. zoot. Bucureşti RÉSUMÉ LA SEMANTIQUE DU DESASTRE Notre étude vise à analyser le comportement sémantique des termes du champ lexical des « malheurs majeurs » du discours journalistique.ro. (2007): Limbaj şi politică.ro. ouragan. Colin Sparks (coord. dévastation – que pour les termes spécifiques . génocide. zaraf. Mariana.ziare. Ro.ziardambovita. (2006): Tirania actialităţii. www. Rodica. Sorin. (2004.net www. Jurnalismul şi cultura populară. p. Bucureşti Bidu-Vranceanu.ro.telegrafonline. Jurnalismul şi cultura populară.). Jurnalismul şi cultura populară. métaphore hyperbolisante. Polirom. Iaşi Rowe.ro. 1992): Ştiri groaznice la televizor. www. (2006): Tehnici de redactare în presa scrisă. Angela. www.ro. Iaşi. Bucureşti. Tritonic. (2006): Retorica publicistică: de la paratext la text.com. All.stiri. p. Mots-clés: tabloïdisation. Colin Sparks (coord. în Peter Dahlgren.ro. www. 175 .itbox. (2004. (2009): Noulimba de tranziţie.ro.on examine les utilisations des sens dénotatifs et connotatifs (hyperbole. Tant pour les termes généraux .vranceamedia. ziare.virtualarad.ro. Dinamică. Polirom. David. www. Polirom. www. în Peter Dahlgren. Bucureşti Zafiu. John. în Peter Dahlgren. 107-123 Stoichiţoiu-Ichim. Iaşi.). tsunami. Limba de lemn în presă. (2001): Vocabularul limbii române actuale. Maria. tremblement de terre/séisme. catastrophe. Probleme teoretice şi aplicaţii practice. www. 124-139 Preda.

Les définitions de la cause couvrent un espace de signification flexible et nuancé. rechercher les causes d’un accident. je me propose de revenir sur mes pas. a lieu” (DA8) . L’idée de cause agissante. mais.1°. 176 1. etc. I. l’idée de cause est associée à celle d’origine ou de principe : “Principe. celui de ‘cause’ et celui de ‘procès’ : I. Les approches que j’ai favorisées dans ces travaux se sont situées au niveau de la sémantique énonciative et interprétative. . que la cause est à l’origine des événements. “ Ce qui fait qu'une chose est. agit au dehors” (DA9) . ‘universelle’. Je me suis moins interrogée sur la présence “physique” de la cause dans les discours. la cause ‘finale’ définit “ce qui a pour origine la fin recherchée” (TLFI). la cause ne cesse de me hanter depuis les débuts de mes tentatives en matière de recherche scientifique. ou d’associer le mot cause à une série d’adjectifs tels que ‘première’. je dois dire que le travail de trouver un dénominateur commun à toutes les définitions de dictionnaire que j’ai trouvées m’a coûté un investissement énorme quant au temps et aux efforts dépensés. dans un livre [1]. Dans la chaîne causale. qui demande à être évalué non seulement du point de vue de la complétude. le fait qu’elle est censée agir ”au dehors” établit ce rapport incontournable de cause à effet (Il n’est pas d’effet sans cause) et met en évidence l’existence des chaînes causales (cause première – cause seconde – cause finale). plus tard. variables d’un auteur à l’autre. suivies d’autant de réponses pour le mieux incomplètes. le lexème ‘cause’ se laisse interpréter suivant ses deux sens principaux. 1. en même temps. d’une version à l’autre du même dictionnaire. je me suis adonnée à ce travail séduisant et complexe. au-delà de toutes ces différences que l’on pourrait saisir à travers les documents consultés. qui se trouve au carrefour de tous les savoirs et se plie à toutes les investigations. puisqu’aujourd’hui nous rendons hommage à la terminologie et aux lexiques en général. Mais. la cause. autrement dit de la lexicalisation de l’idée de cause. Des questions incitantes.Virginia LUCATELLI Université « Dunărea de Jos » de Galaţi LE VOCABULAIRE DE LA CAUSE (Re)cherchons la cause 1. ce qui explique l’emploi du terme au pluriel : “ Faut-il rappeler le massacre des maréchaux.2 La cause et ses définitions.2°. se distingue de la condition. “ce sans quoi la cause ne peut agir” (DA9) [4]. complexe et tortueux. ont guidées mes démarches qui se sont matérialisées dans une thèse de doctorat et. mais aussi des options d’interprétation. autrement dit elle se constitue en un “ensemble des conditions nécessaires et suffisantes qui expliquent un fait complexe” (AD9) : Découvrir. “ce par quoi une chose existe”. “ Ce qui fait qu'une chose existe. “Ce qui fait que des choses ou des êtres sont” (TLFI). agit. parsemé de pièges et d’illusions. Dire qu’une cause est ‘agissante’. de reprendre ce sujet et de le remettre en cause. on affirme. Platon et Aristote. Dans le premier sens.1. ‘suprême’. ce qui fait qu'une chose est” (DA4) . Dès le début. J’ai tâché de m’approprier un corpus de dictionnaires aussi complet que possible et un corpus de textes représentatif [3]. ‘souveraine’. Ceci permet de dire que Dieu est la cause des causes (DA8). de la pragmatique et de l’argumentation. est ce qu'elle est. On admet qu’il peut y avoir plusieurs causes menant au même effet. Dans la pensée des philosophes grecs. J’ai frôlé la question dans Le Discours de la cause [2]. Argument Sujet plein de promesses. Pendant plus de sept ans.

accidentelle(s). le 15 août 1944. apparente. Pour résumer. etc. c) ce pourquoi on fait quelque chose. etc. sommaire. mineure. fortuite. directe. juste (injuste). bénéficiale. 1. ce pour quoi on plaide. en effet. Ensemble de faits. ce qui eût été logique ". occulte. imperdable. Ce dernier sens s’est spécialisé en droit. Ce qui motive quelque chose : “Il n’a point fait cela sans cause” (DA4). Affaire qui se plaide (judiciaire). morfibique (vieilli). L'ensemble des documents consultés offre la possibilité d'établir. a lieu. éloignée. essentielle. par exemple. la cause publique. pénale. 18 novembre 1991). seconde(s). b) dans la constitution du groupe verbal. 177 . premier secrétaire. Procès : “Se dit d’un procès qui se plaide. majeure. cause licite. fictive. l’analyse se place au niveau du lexique-grammaire. formelle. dira le maréchal Bagramian. extérieure(s).généraux. appliquer des réformes” (LM. publique. souveraine. 16 janvier 1993) . qu'il était absurde de parler de provocateurs et d'agents impérialistes. efficace. une des causes principales des revers subis pendant la première phase de la guerre” (LM. servir une cause. c) dans la constitution de certaines locutions adverbiales d) dans la constitution de locutions prépositionnelles . innocente. continentes. étrangère. suffisante. douteuse. fébriles. commune. finale. provisoire. d'une obligation.2. civile. spécifique. qui se juge à l’Audience” (DA4) : gagner. Principe qui produit ou concourt à produire un effet.e. un procès). combattre pour une cause (NDA). une cause peut signifier un intérêt “ ensemble des valeurs. intérieure(s). Il fallait chercher la cause profonde du mal et. explique Paul Dreyfus” (LM. proverbes (structures verbales ou averbales). Par extension. embrouillée. grasse. CAUSE(S): accessoires. interne. apparente. pour devenir “ but en vue duquel une personne s'oblige envers une autre” (PR). bonne (bonne cause). des intérêts propres à une personne. (f) dans des expressions. où ‘cause’ est le nom centre. les occurrences de l'unité lexicale "cause".1. 1.3.1. e) dans la constitution de locutions conjonctives . reconnut. Le contexte CAUSE + Adj. la cause est “ce qui rend compte des conditions de l’existence ou de la nature d’une chose”. occasionnelle. au moins en partie. universelle. fausse. commises. le fait d'un être : “ Devant le comité central du parti. pie. vraie (la vraie cause). à un groupe .3 Cause en contextes Avec l’étude des contextes. chimique. prochaine. etc. la cause est. 21 octobre 1976) . on se bat” (DA9) : la cause du prochain. dans les acceptions I. criminelle. Edouard Ochab. II. affaire : “Ensemble de faits juridiquement qualifiés qui constituent le fondement du droit réclamé ou de l'exception opposée dans une demande en justice” (DA9). de rection directe ou indirecte (verbes et expressions verbales qui "appellent" le mot cause). dictons. b) principe d'où une chose tire son être. intrinsèque (extrinsèque). pour y remédier. imaginaire. déterminante. principale. première. extrême. a) événement antécédent. et non au moment du débarquement de Provence.. amiraux ? Ce fut. accompagné d'adjectifs épithètes ou déterminé par un groupe prépositionnel. pétitoire. interloquée. ce qui fait qu'une chose est. appointée. et I. mauvaise (mauvaise cause). primordiale. permettant de la caractériser comme efficace. physique. prédisposante. action qui produit un effet. Ce qui produit quelque chose : “ L'une des causes principales du drame du Vercors fut sans nul doute la mobilisation hâtive de tous les résistants qui gagnèrent le massif dès le débarquement de Normandie. incidente. etc. efficiente. licite (illicite). matérielle. perdre une cause (i. involontaire. Dans ce même sens. réelle (irréelle). possessoire. en position de GN2. immédiate. morale (immorale). désespérée. célèbre(s). directe. instrumentale. cause d'une convention. on agit. notamment dans les contextes suivants : a) dans la constitution du groupe nominal. légitime (illégitime). belle (belle cause).

DA4. Causes et moyens d'opposition à des criées (LM. DA4. /Art. sélectionnent plusieurs traits. Indéf. vieillie aujourd’hui. d'opposition. l'opposition Art. trouver la cause”. DA9. DA9. il y a aussi des contextes élargis. 2. GRDLF. morfibique. tels que “découvrir. affaire. ou bien servir. 3. en bon ordre décroissant après le nom (déterminé + déterminant). Dans certains cas. Par exemple. de la vertu. (Re)chercher la/les cause(s). trahir. 3-4 décembre 1961). etc.Prép. 3. cause d'intervention. cause d'apparat. ‘pour cause que’ : “ Si les principes sur lesquels repose la théorie du " bond en avant " tiennent. renvoient a II.3. combattre pour la cause /vs/ combattre pour une cause.2 – ‘intérêt’). etc. essentiellement à cause des excès qu'elle a engendrés” (LM. de la religion. Le contexte Verbe + Prép. Pourquoi ? A notre avis. D' autre part. perdre une cause. Favoriser la (bonne) cause. qui dura environ une heure et demie. OBSERVATIONS 1. Je vous cède le pas à cause que vous êtes mon aîné” (DA8). de l'humanité. Indiquer la/les cause(s). tout au moins dans l'optique communiste de la Chine. ‘bénéficiale’ avec la spécification "droit canonique"(DN). des adjectifs comme principale. La cause de Dieu (cf. Ces contextes verbaux restreignent généralement la sphère sémantique du mot cause vers la zone II (cf. au domaine médical. (cf. 20 janvier 1992). Nous n'avons cite que les combinatoires trouvées dans les corpus consultés ou enregistrées communément par les dictionnaires. l'élargissent.3. juridique" . 1.3. cause d’appel. GRDLF. Da8. indiquer. ‘civile’. Reconnaitre la/les cause(s). alors que certains autres. remonter à la cause .2. Le groupe prépositionnel est forme de préposition suivie de nom à prédéterminant zéro : cause de dégâts. + N) : la cause de : la cause de l'Eglise. etc. etc. Le groupe prépositionnel est forme de préposition et groupe nominal (Pd.2.3. 1. ‘pour cause de’. PNR2009. cause d'audience. Causes et moyens d'abus. Établir la/les cause(s). réelle. PLM2010). et la locution conjonctive. PLM2010). 1. etc. son application n'a pas donné les résultats escomptés. du prochain. II est de l’ordre de l’évidence que certains adjectifs sont censés restreindre la sphère sémantique du terme. Trahir la cause. “ Il fut mis en jugement à cause qu'il conspirait contre l'État. correspond à une opposition de sens : ignorer la cause /vs/ ignorer une cause . Il est accompagné du prédéterminant article défini ou indéfini. 1. au contraire. Le contexte Verbe + CAUSE (GN2) Découvrir la/les cause(s). Venger la cause. de rection directe ou indirecte. du peuple. etc. descendre des causes aux effets. était prévue d'abord pour le 9 décembre 1941. rechercher. 1. + CAUSE Accéder à une cause . des pauvres. Dans ces constructions verbales. supra. Trouver la/les cause(s). supra. l’adjectif est placé. Servir la cause. 2. Le contexte CAUSE + G. puis avait été repoussée pour cause d'entrée en guerre imminente des Etats-Unis” (LM. ‘imperdable’. Du pont de vue de la position. DA8. Toutefois. Soutenir la (une) cause. venger la cause. 1. PNR2009. le mot cause occupe la position objet. aller. etc. de la royauté. à quelques exceptions près.5. Déf.) : gagner une cause. “Cette rencontre de secrétaires d'Etat. etc. cause de désastres. fébriles. Locutions prépositionnelles et conjonctives Le mot ‘cause’ se retrouve dans certains mots-outils comme les locutions prépositionnelles : ‘à cause de’. etc. les adjectifs ‘criminelle’. vraie. cause en fait de legs.4.OBSERVATIONS: 1. Cette liste n'est certainement pas complète. avec la spécification "droit. ((LM. 1. la cause de l'Etat.2. ‘pénale’. ‘pétoire’.). 178 .3.

“ Ce qui est profondément en cause.. Il est à signaler qu’il y a beaucoup plus de proverbes avec le verbe ‘causer’ qu’avec le terme ‘cause’. 179 . Sun Yat-sen. en obtenant gain de cause. “ Le 26 janvier 1923. II n'y a pas d'effet sans cause.. Agir (être) en connaissance de cause. Des milliers de gens.. prenant parfois le titre d'historiens. 7 juin 1984). On dit aussi ”La cause est en état” pour ”la cause est prête à être plaidée” et “La cause est entendue” pour “La cause est prête à être jugée” (AD8). OBSERVATION : Les expressions verbales qui se placent sous 1. A petite cause grands effets. Être en cause (= “être partie au procès). la compagnie lance une offensive générale sur tous les fronts où combattent les soldats américains” (L. Perdre sa cause. “Promue au rang de produit de première nécessité au même titre que la nourriture et les munitions. En désespoir de cause. 30 juin 1960). etc. Affranchie pour les besoins de la cause des contraintes du rationnement. Embrasser (épouser) une cause. “Obtenir gain de cause dans une dispute quelconque”). sont. pour la plupart. appeler en cause (= “rendre quelqu'un partie au procès”). a. en tout état de cause. etc. Obtenir gain de cause. etc. Les " neutralistes " prirent fait et cause pour Lumumba. Être cause de (“Si je n'ai pas fait tout ce que je devais. Faire cause commune avec quelqu'un. Parler avec (en) connaissance de cause.3.” (LM. conclut un accord avec le représentant du Komintern. Avoir (donner) cause gagnée. Prendre (le) fait et cause (pour quelqu'un). aient mis en cause la véracité des témoignages sur la politique hitlérienne d'extermination” (LM. Nul ne doit être témoin en sa cause. elles passent aussi en langue commune (par exemple.3. c'est l'existence de toute une administration parallèle dont les mesures ont emprunté au commerce ses défauts sans acquérir toutes ses qualités” (LM. le traînèrent dans la boue” (LM.1. dont les plus sincères avouaient qu'ils n'avaient pas lu-et pour cause!-une œuvre aussi méprisable. il s'oblige à donner des gages permanents de bonne volonté à l'occupant. “ L'Afrique. 1er juin 1960). Par la suite. 8 avril 1975). Joffé” (LM. pour les besoins de la cause.2.5. 9 juin 1993). la boisson va faire partie intégrante de la vie quotidienne du GI. Avoir (donner) gain de cause.M. et pour cause (= "pour de bonnes raisons") [5]. Être chargé d'une cause. Être hors de cause. il est arrivé à maintes reprises que des publicistes. en droit et discours juridique (voir supra. remettre) en cause. les " modérés " rejoignant pour l'essentiel les positions occidentales” (LM. Gagner (à) sa cause. Défendre la cause. Appeler (mettre. Bien est malheureux qui est cause de son malheur. En voici quelques exemples : “Depuis la fin de la seconde guerre mondiale. Dans une tentative de classification de ce type de structures. se divisa en deux camps. de même. Entreprendre une cause. Mettre. 9 octobre 1946). tournées vers des sens spécialisés. Proverbes : Avocat à toit et sans cause. Locutions adverbiales : À ces causes (= “en considération de ce qui vient d’être exposé” (TLFI). en désespoir de cause. 1. 21 février 1979). : “Pasternak fut exclu de l'Union des écrivains et jeté aux analphabètes. La combinatoire figée Le mot cause entre dans plusieurs constructions figées. s'est tourné vers Moscou pour obtenir le soutien que les Occidentaux lui refusaient. c'est vous qui en êtes cause” DA8). II). qui. Tel a bonne cause qui est condamné. “ Mais. Personne n'est bon juge de sa propre cause. Mettre une cause au rôle (= “juger un procès”).6. seront données plus bas les séquences le plus souvent rencontrées dans le corpus : Expressions verbales : Abandonner une cause.

La raison implique l’idée de jugement (PR). Ainsi. : “ Ceux qui sont persécutés " en raison de leur action en faveur de la liberté " se verront même accorder un " asile constitutionnel ". je me contenterai de signaler les cas les plus saillants de lexicalisation de la cause. ‘source’. nous avons trouvé une longue série d’autres verbes aux significations plus ou moins proches : allumer. déterminer. germe. ‘moteur’. c'est l'impulsion qui pousse à agir. 11 février 2002) . occasion. rappellent des rapports de type causal. c'est ce qui précède dans le temps et conditionne plus ou moins nécessairement. avoir pour effet. elle est proprement efficace. directement liés à l’idée de cause. entraîner.1 Les noms de la cause Plusieurs classes sémantiques. La cause. 2. déchaîner. être à l'origine de. ‘principe’. il y en a bien d’autres qui. genèse. donner lieu à. des raisons profondes et justifiées . c'est ce qui justifie en éclairant. engendrer. OBSERVATIONS : 1. en tout point équivalent (droits. de tracer la trame aussi complexe que subtile. Comme le reconnaissent honnêtement dans leur postface l'éditeur François Gèse et la journaliste Salima Mellah. autrement dit les mobiles de l'implication des forces armées dans les massacres. ‘considération’. la raison appartient à l'ordre de la pensée proprement-dite. tandis que la ’motivation’ implique des raisons psychologiques . Les mots de la cause L’idée de cause se retrouve dans plusieurs classes de mots. le journaliste le plus intime avec le premier ministre : « Sharon ne le dira pas publiquement. b) noms à valeur plus précise : facteur. « les causes ». et ce serait une gageure d’essayer. sont à prendre en compte : a) noms à valeur générale : considération. À part ces mots.2. e) causes de développement et de transformation (emplois métaphoriques): ferment. ‘sujet’. La cause fait naître. mais le vrai motif de cette rencontre est qu'Israël est. le mobile est d'ordre sentimental et le motif d'ordre rationnel : “La faiblesse principale de l'ouvrage tient. ‘explication’ et bien d’autres encore tout en évoquant l’idée de cause gardent quand même leur signification propre. 2. le moteur étant celui qui donne le mouvement initial. 180 . 16 septembre 1997). Le mobile.. ‘motivation(s)’ sélectionnent le trait "qui détermine a l'action". motivation(s) . ‘occasion’ (cause fortuite) et ‘prétexte’ (fausse raison). raison. dans l’espace contraignant d’un article. quand le motif invoqué est "le dévouement à la nation" (DPH). principe et les emplois métaphoriques : racine source. déclencher. au mobile du crime. le pourquoi. En ce qui suit. qui sont des causes réelles. sujet. origine. de près ou de loin. affaire. lui aussi. sont attachés à la matière de la cause. cause juridique : procès. conférer. cas. des motifs que l'on invoque pour expliquer ou justifier publiquement son action.2 Les verbes de la cause [6] À part le verbe ‘causer’ (“Être à l'origine de. d) cause qui incite à l' action : intention. objet. avoir pour effet quelque chose” – TLFI). ‘genèse’. ‘origine’. Par exemple. lui. du vocabulaire de la cause. la cause donnée comme première . exprimant. restent mystérieuses” (LM.) au statut classique” (LM. prétexte. explication. mobile. On distingue les mobiles.Enfin. etc. moteur.. ceux que j’ai pu déceler au fil de mes recherches de corpus. si l'on peut dire. ‘objet’. motif. aides. donner. la "recherche du pouvoir" peut être le mobile de l'action politique. apporter. c) point de départ de la cause : fondement. créer. “ Commentaire de Shimon Shiffer. dossier (par métonymie) Ensemble d'intérêts : parti. ‘racine’ mettent en évidence la cause éloignée. amener. semence . La raison. D'une façon générale. attirer. ‘intention’. épuisé” (LM. 24 octobre 2000). ayant trait à la cause. 2. par rapport à la cause. ‘fondement’.

justifier.exciter. pour la plupart. Créons. : “Stoppée par l'armée française dans sa progression vers le sud. créateur. pour raison de (cause justifiante). ce qui lui avait valu (=“apporter. la signification causale de ces verbes est à distinguer de la signification transitive. entraîner. force ergative non animée. etc. en 181 . cerveau. “Il faut allumer (=“créer. expliquer. dénoncé son zèle et surtout sa propension à la violence irraisonnée. restent très minoritaires” (LM. produire. " deux. fondateur. d’autres sont issus de processus de métaphorisation et de glissement de sens : allumer. générer. exciter. mais aussi des locutions verbales. la plus grande ville dans la « boucle du cacao” (LM. plusieurs Vietnam sur la surface du globe "” (LM. susciter. OBSERVATIONS : 1.1. Le sémantisme des verbes rappelant la cause ne peut se préciser entièrement en dehors du contexte et sans prendre en compte la nature des agents. inspirer. déclencher”) un peu partout de nouveaux foyers de guerre. être à l’origine de”) 3 000 morts. provoquer. lance-t-il. initiateur. provoquer et les expressions verbales : avoir pour effet. valoir. Un verbe comme ‘faire’. Jackson. 2. produire. quels qu'en soient les instigateurs. être à l’origine”) le surnom de " boucher de Lyon "” (LM. trois. favoriser. 24 octobre 2002). en considération de. “ Mais ce fut Truman qui donna une âme à ce projet en nommant procureur général des Etats-Unis Robert H. égérie . former. Enfin. “faire peur à qqn”. peut sélecter le trait [être cause de] dans des contextes comme : “faire mal à qqn”. 2. soulever. : “Mais des témoins aussi. 2. 29 avril 1994). âme. à la lumière de. force ergative. muse. peut être appelée ‘agent de la cause’. formellement parlant. 4. faire. Locutions prépositionnelles : grâce à (cause invoquée + idée de moyen). 3-15 janvier 1966). La liste ci-dessus présente. 5. ressemble plus à un aveu de faiblesse qu'à une stratégie de rechange. est agent de la cause. et de la signification causative. 3. inspirateur. du fait de. dans les deux cas – personne qui est à l’origine de…) : “ Le terrorisme urbain de ces derniers jours. ils sont issus de processus complexes. Au niveau du corpus ont été identifié plusieurs agents de la cause : auteur. ‘le vent’. etc. dans une égale constance. provocateur. inventeur. 27 septembre 1991). Dans une phrase comme : Le vent a renversé le toit de la maison. Comme dans le cas des verbes de la cause. fomenter. essentiellement parmi les personnes âgées ou fragiles. des verbes proprement dits. par exemple “l’auteur du livre” /vs/ “l’auteur du crime”. etc. suivant plusieurs mois de sécheresse. à travers un processus de métaphorisation et de mutations sémantiques (voir.3 Les agents de la cause On peut considérer que l’entité qui est à l’origine du déclenchement d’une cause vers son effet. noire ou blanche. en raison de. en particulier. des rescapés avaient. ont suffi pour provoquer (= “causer. etc. procurer. promoteur. valoir. 1er octobre 1971). à la torture systématiquement infligée.4 Les mots-outils 2. inspirer. être à l’origine de : “Pour preuve. Une dizaine de jours caniculaires.4. Certains de ces verbes contiennent des sèmes de nature causale dans leur forme infinitive : causer. juge à la Cour suprême” (LM. sur une grande partie du pays. instigateur. engorgeant les urgences des hôpitaux et saturant les funérariums” (LM. occasionner. D’autres acquièrent ces traits en contexte : apporter. procurer. engendrer. concepteur. être humain ou non animé. 17-18 août 2003). la succession des dégâts du 2 au 13 août lorsque la température atteignait 40 ºC. responsable. En même temps. Les partisans d'une sécession. elle a manqué de déclencher (=“provoquer”) une guerre civile en lançant l'offensive sur Daloa. artisan. de sémantisme très peu précisé à l’infinitif. père. motiver. déclencher. en général.

. 24 mars 1983) . qu'on ne lui signifie pas de nouvelles exigences "” (LM. 22 mars 2003) .faveur de. “ Sous prétexte d'urbanisme.2. des antisémites du cru obtiennent des Allemands la destruction du vaste cimetière juif. d'autant que. guerre oblige. “Cependant. Car les tentatives de rassemblement des familles de la droite en une seule organisation n'ont pas manqué sous la Ve République” (LM. car. soit que . dès l'instant où.comme le pays . dès lors que. qu'elle serait totalement « décalée » par rapport aux commentaires que Tony Blair s'attire après cinq mois de crise irakienne” (LM. 29 janvier 1983). surtout que et les corrélatifs : tant / tellement (cause + idée d'intensité ou progression) . soit que . vu que (cause qui rappelle un fait constaté) . culturelle. il les redoutait. selon que. " eu égard à cette opposition du clergé. soit que. “ Laval se tient au courant très précisément des réactions de l'opinion publique. point) que. Conjonctions et locutions conjonctives : parce que. à force de. l'intermittence est au moins une bouée qui permet de survivre avec un projet échappant au morne travail répétitif” (LM. cette petite histoire authentique ne ferait sourire personne dans les couloirs de Westminster. puisque. tout reste à faire. en effet. En fait. comme (à valeur générale. si … c’est que (hypothèse suivie de cause). où vingt générations ont déposé leurs morts” (LM. ces moyens se combinent le plus souvent à l'intérieur d'un type de discours à fortes valences argumentativo-justificatives ou explicatives. à défaut de. très riche et très hétérogène. sous (le) prétexte que (cause alternative ou fictive) : “ Sous le prétexte qu'il s'était borné à occuper des territoires allemands. 3. à mesure que (dans la mesure où). (cause alternative) . en réalité. considérant que. Le sens causal 182 . grâce à la hausse du prix du baril” (LM. du moment que. étant donné. sous prétexte de (cause fictive) : “ La veille. ou que . Pas seulement parce que le Parlement . parce que la situation internationale. 17 juillet 2003). et tant que ce parti ne représente pas une force politique. eu égard à. Mais surtout parce qu'elle tomberait à plat. “Le spectacle culturel est censé apporter aura. suffisante certainement pas : la même crise d'un système capitaliste analogue " produit " en 1932-1933 Roosevelt et le New Deal. non (pas. par suite de (cause + conséquence qui en découle). sans aucun doute. à présent que. en considération de ce que. lorsque. reconnaissance. attendu. faute de. Bien qu'on puisse les décrire et les analyser séparément.vit des jours graves. on annonçait que la balance commerciale du pays avait enregistré un excédent de plus de 10 milliards de dollars sur l'ensemble de l'année 2000. contre 3 milliards l'année précédente.. Il demande aux Allemands. vu (cause qui rappelle un fait constaté).. par manque de (cause + idée de quantité). non parce que... comme on a essayé de le montrer. des Etats-Unis n'est pas la même que celle de l'Allemagne” (LM. tant que cette idée n'est pas devenue un parti. destinées à introduire une séquence causale ou motivationnelle) : “ La crise comme cause ? Nécessaire. étant donné que. 26 septembre 1988) . gloire. 16 décembre 2000). Français et Britannique ne réagirent qu'avec des mots” (LM. et ce quelques mois après les épouvantables massacres religieux qui firent des centaines de milliers de morts” (LM. attendu que. 25 août 1992). alors que + opposition (cause justifiante + idée de temps) : “ Gandhi mourra assassiné par un fanatique hindou qui l'accusait de trop céder aux musulmans alors qu'il s'était opposé à la partition-voulue par beaucoup d'Anglais-et à Jinnah.4. Conclusions L'ensemble lexico-grammatical des procédés visant l'expression de la cause est. faute que (cause réfutée) : “Aujourd'hui. sous couvert de. ce n'est pas parce que. d'autant plus (moins. Comment y résister ? Et puisque la société de pleinemploi est morte et que le chômage ou le semi-chômage devient la règle. suivant que.. fortune. 6 avril 1992). maintenant que. institutionnelle. à la suite de. à preuve que. mieux) que. quand. 20 septembre 2002) . du fait que. 2. sous couleur de.

Dictionnaire de la langue française (1949). 10-15. Société du Nouveau Littré. Paris : Le Livre de Poche. Tristan Hordé. Buzău. par A. Beaujean. par Paul Foulquié. Paris : . URL : http://www. subjectivisé. chez Garnier frères . par Paul Robert. [6] De manière générale. éd. Le discours de la cause.htm . Le Petit Robert. textes. Dictionnaires Le Robert. Le monde.fr/academie9. [2] Idem. Paris : Presses Universitaires de France. (1860). Veja. Le Robert : Sejer. http://atilf. par Jacqueline Picoche. coll.fr/academie4. base de données multimédia. Quand il est non animé. le trait intentionnel disparaît. par Emile Genouvrier. Dictionnaire historique de la langue française (1993). par O. Il ne reste qu'à découvrir les règles selon lesquelles il fonctionne.-M Schaeffer. Claude Désirat. Nouveau Dictionnaire des synonymes (1977). RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES Dictionnaire National ou Dictionnaire Universel de la Langue Française.atilf. Librairie Générale Française. URL : http://atilf. Bescherelle aîné. Paris. "Les usuels du Robert". NOTES [1] Virginia Veja. ou X cause Y à Z. Dictionnaire de la langue philosophique (1962).se forme à l'intersection des emplois lexicaux et grammaticaux. Lorsque l'Agent-cause est humain. Paris : Larousse. sur CDROM. sous la direction de Alain Rey. Nouveau dictionnaire encyclopédique des sciences du langage (1995). à Paris.htm .Editeurs.fr/cgibin/cherches. ces verbes peuvent se représenter par les schémas : X cause Y. [4] Idem. Dubois et coll. par Julie Didier. Le Nouveau Petit Robert de la langue française. Editions électroniques : Dictionnaire de l’Académie française. pp. [5] Emploi familier. coll. Paris : Larousse. 4ème. Buzău : Alpha. 2000. Paris : Éditions du Seuil. L’histoire au quotidien. [3] J’ai employé la base de données L’histoire au quotidien. 23-24. sous la direction de Georges Niobey. http://atilf. Nouveau Dictionnaire Analogique. Dictionnaire des synonymes. 183 .cgi Le Petit Larousse Multimédia. Paris : Editions universitaires. se manifestant dans bien des cas d'une manière implicite. des idées par les mots (1980). Dictionnaire de la philosophie (1964). édition 2009 sur CD-ROM. Paris : Larousse. Laboratoires CRISCO. pp.fr/academie. Dictionnaire de rhétorique (1992). par Georges Molinié.atilf. Virginia (2000). par J.htm.atilf. Ducrot & J. Editura Alpha. Ce sont des verbes directionnels qui favorisent la cause en position de sujet et la conséquence (l'effet) en position d'objet. il manifeste les traits [+volontaire]. Paris : Le Robert. X = Agent-cause. Paris : Larousse. 2010 sur CD-ROM. 9ème éditions. par M.0. Le Grand Robert de la langue française (2005). Dictionnaire Etymologique du français (1983). Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française (1968). Le discours de la cause.crisco. 8ème. Version 2. collections 1939-2004. Répertoire des mots par les idées. sons et images recueillis dans le journal Le Monde. humain ou non animé. 1939-2004.unicaen. Paris : Hachette. Dictionnaire du Français Contemporain (1971).

8ème édition. Cuvinte-cheie : cauză. 9ème édition. TLFI = Trésor de la langue française informatisé.Trésor de la langue française informatisé. PNR2009 = Le Nouveau Petit Robert de la langue française. REZUMAT VOCABULARUL CAUZEI Lucrarea de faţă. GRDLF = Le Grand Robert de la langue française (2005).atilf.htm Abreviations employees dans le texte : DA4 = Dictionnaire de l’Académie française. LM = Le Monde PR = Le Petit Robert. URL: http://atilf. fructul unei cercetări de corpus. lexicalizare. NDA = Nouveau Dictionnaire Analogique. să inventarieze şi să discute termenul ‘cauză’ precum şi multiplele lexicalizări ale ideii de cauză în limba franceză contemporană. des idées par les mots (1980).fr/tlf. sens cauzal. 4ème édition. DA9 = Dictionnaire de l’Académie française. îşi propune să identifice. construcţie cauzală. DA8 = Dictionnaire de l’Académie française. éd. cauzalitate. Répertoire des mots par les idées. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française (1968). édition 2009 sur CD-ROM. 184 . 2010 sur CD-ROM. PLM2010 = Le Petit Larousse Multimédia.

un goût différent. représente. nous y trouvons aussi le charme du texte qui vise la persuasion par le divertissement. un début d’une histoire dans laquelle le rouge est aussi le symbole de l’amour. Pouvons nous dire que c’est le commencement d’une nouvelle vie en deux. La Toute Rouge de Rosières. Nous y trouvons tout ce que le producteur veut introduire dans la présentation d’un nouveau produit. Prenons l’énoncé : « La Toute Rouge de Rosières » Bien qu’introduite par une expression référentielle définie unique par la présence de l’article défini. L’image d’un couple en vêtements qui représentent la cérémonie du mariage. dont le signifié est le mariage nous donne la signification du rouge comme référent : c ‘est l’amour qui unit le couple qui est en train de commencer une vie nouvelle. Le centre de la réclame est la couleur. la métonymie du producteur pour le produit. entité abstraite d’ailleurs. « La Toute Rouge est signée Rosières ». nous éclaire. Si les fonctions de la publicité sont d’informer et de persuader. nous y pouvons ajouter une troisième : celle de divertir. introduite par une expression référentielle définie. c’est la prédication qui nous aide à refaire les énoncés de manière à ce qu’ils nous montrent exactement ce que la couleur. La publicité est innovatrice. c’est-à-dire que dans le processus de la référentialité. C’est par la prédication que nous arrivons à trouver l’universel de couleur. les yeux de la mariée. un nouveau produit avec un goût nouveau : « Un goût de bleu dans un fromage blanc ». Les yeux du marié sont dirigés vers le lit. nous éclaire que l’universel de couleur représente un nouveau produit à goût doux. mais c’est aussi par une reconstruction prédicative que nous pouvons arriver au vrai référent. Universitatea „Spiru Haret” Bucuresti LA MÉTONYMIE DES COULEURS DANS LE DISCOURS PUBLICITAIRE La métonymie des couleurs est une métonymie de l’abstrait/concret. nouvelle. ». L’énoncé devient d’autant plus persuasif dans la manière qu’il est présenté aux lecteurs. Prenons un autre énoncé : « La Société Samos est heureuse d’annoncer le mariage de Samos 99 double crème avec le bleu. S’agit-il vraiment de l’universel de couleur dans cette 185 . entre un lit tout nouveau et une cuisinière rouge.Sanda MARCOCI. des sentiments qui ont leur source dans le coeur dont le symbole est aussi le rouge ? Le signifiant de l’énoncé. un fromage tendre.678 F ». vers la cuisinière rouge. un énoncé assez énigmatique puisque nous ne savons pas quel est le premier achat tellement important dans un mariage. Il y a des mariages heureux. nous faisons appel à la prédication et refaisons l’énoncé de la manière suivante : « La cuisinière produite par ‘Rosières’ est rouge » Nous y retrouvons une deuxième métonymie intégrée dans la première. Ce produit qui est rouge apparaît ensuite dans une accroche plus complète : « Le deuxième achat le plus important quand on se marie. Elle peut créer des histoires.

un fromage noble. « nécessairement polysémique » [2] comme les autres lexèmes. C’est par son sens connoté qu’on prend « le bleu ». À partir de la contiguïté : « sang bleu » = « sang noble » fromage bleu = fromage noble c’est par l’ennoblissement du goût que ce fromage est spécial. le partitif remplaçant l’ellipse qui apparaît dans la métonymie et.Mozart tendresse . qui constituent des abstractions. le plaisir du sens qui est le goût. que c’est « de la tendresse dans le bleu » . c’est par la ressemblance. en choisissant l’association au ciel bleu. comme nous reconstruisons le syntagme et arrivons à : « une pièce musicale de Mozart » « un concert de Bach ». que « c’est de la tendresse dans le nouvel fromage ». non pas à partir du concept de couleur. Mais comment savons nous que la couleur opère métonymiquement et non pas métaphoriquement sur le goût ? Si nous prenons l’exemple célèbre du Groupe µ : « Dehors nuit zoulou ». « un fromage tendre. Le sens figuré des couleurs. Le passage du « bleu » au « noble » aura lieu à l’intérieur d’un même ensemble sémique référentiel-contextuel par la connotation de la couleur. Nous allons par extension à la relation d’une cause pour un effet et pouvons inclure « bleu » et « noble » dans le même ensemble sémique pour assurer l’isotopie contextuelle. que « c’est du bleu dans le nouvel fromage ». peut être 186 . Ils n’ont donc pas une nature polysémique. du sémème qu’ils produisent. celle des symboles. Ils ne peuvent donc pas être décomposés en sèmes pour nous rendre compte de l’effet de sens.couleurs. la similitude des traits distinctifs de la couleur bleue que nous transportons la signification du bleu à la signification du goût en vertu de la comparaison sous-entendue « le goût est comme le bleu ». le sens propre. Nous irons ensuite dans le monde extérieur pour établir le rapport référentiel avec le produit nouveau « Samos 99 Royal ».Le décodeur du nouveau « réel » trouvera la nouvelle objectivité se plaçant dans une autre réalité. mais à partir du symbolisme de la couleur. « du Bach ». et disons « le goût bleu ».réclame ou d’une nouvelle symbolistique de la couleur : délicatesse alimentaire. Si le bleu est la couleur du ciel sans nuages.goût bleu . L’isotopie du contexte est beaucoup développée à ce nouveau niveau. Mais la métonymie fonctionne dans le « goût de bleu ». et dirons d’après la contiguïté musique . Les mots de couleurs sont « sémantiquement primitifs » [1]. un goût différent ». Le signifié du signifiant « bleu » est enrichi par un déplacement qui détaille le signe au niveau du symbolisme. que c’est « du bleu dans la tendresse » ou inversement. Le continuum de la couleur bleue et le continuum des goûts tendres se réduisent au comptable du produit à un goût nouveau. Mais il s’agit « d’un goût de bleu » et nous disons que « c’est du bleu dans le goût de ce fromage » comme nous disons « du Mozart ». par extension nous allons dire que c’est : « la tendresse de la couleur bleue ». L’actualisation formelle goût – fromage bleu – noble de la contiguïté au niveau symbolique assurera la cohérence contextuelle : « un goût bleu d’un fromage noble ». c’est par le sens de « noblesse » que la couleur opère.

mais un goût auquel on associe par contiguïté. étant donné qu’elle presque annule la difficulté de délimitation des parties minimales : du Philips plus du Philips c’est encore du Philips (comme de l’eau plus de l’eau c’est encore de l’eau) alors que la somme de deux appareils Philips n’est plus un Philips. ce Philips » pour référer à un objet comptable. ne change d’aucune façon notre conception des couleurs. dans notre cas le fromage. Philips. qu’un objet de la marque Philips est du Philips comme une partie d’eau est encore de l’eau. Si l’analyse du référent démontre que toujours un fromage est un fromage.établi dans le discours par la connotation. mais deux appareils de cette marque. Ce type d’approche. distingue les termes comptables des termes massifs. Le goût du fromage est un deuxième référent. Nous dirons. nous ne pouvons pas. des noms (massifs ou comptables) avec les déterminants. L’antithèse « un goût de bleu dans un fromage blanc ». plus retenue. en modifiant l’adjectif de couleur. nous disons que le trait « massif » les rapproche : Philips = la masse incomptable des objets de cette marque. Dès lors on fait une analyse du référent. Un goût commun se rencontre avec le sens connoté par « le bleu » et nous obtenons un changement de sens. La distinction massif/comptable ou continu/discontinu est. c’est le métalogisme qui est évident. Nous entrons dans le domaine des transferts analogiques de dénomination. les qualités du bleu. nous allons analyser le référent pour voir si notre fromage est un fromage au sens courant du mot. à ce qu’on sache. pas assimilation. fondé sur la combinaison. développé par Georges Kleiber. Si nous entrons dans le paradoxe « Ce fromage n’est pas un fromage ». Mais le deuxième terme de l’opposition massif/comptable devient incompatible dans le rapprochement : un Philips/un rouge. ce sont deux propriétés qui distinguent les termes massifs des termes comptables. puisque c’est le noir qui s’oppose au blanc. Le problème se pose pourtant d’une manière différente lorsqu’on envisage les caractérisations logiques de l’opposition en termes de référence homogène/référence hétérogène. l’apanage des substantifs. bien qu’il ne s’agisse pas d’une vraie antithèse. Ce serait donc l’enrichissement conceptuel qui fait du « bleu » par rapport au « goût » un métasémème métonymique du sens. Une première propriété établit « que toute entité dénotée par un terme massif reste une entité de même nature. Ces distinctions ne devraient pas concerner la couleur comme adjectif ou la couleur comme concept d’abstraction. dire « un. et rouge = la masse incomptable des objets de cette couleur. De la couleur « sémantiquement primitive » aux qualités qu’elle apporte au goût. La question se pose sur la possibilité de retrouver dans les adjectifs de couleur l’opposition référentielle entre ce qui se compte et ce qui ne se compte pas. En disant « Philips » (le nom de cette marque) et « rouge » (l’adjectif). qui n’est pas dans l’état connu par nous. le. Si nous analysons le concept de fromage nous trouvons que l’expérience nous renvoie au référent commun. et la notion de nombre. semblent incompatibles dans leur application avec les adjectifs de couleur. Si nous pouvons bien modifier le nom de marque et dire « un. alors qu’une partie d’une entité dénotée par un terme comptable devient une entité de nature différentte » [3]. Une seconde propriété. Le critère syntaxique. nous arrivons au-delà du langage. en situation distributionnelle. 187 . sauf pour le cas où on veut marquer ses qualités exceptionnelles. Mais en empruntant la terminologie homogène /hétérogène. le. on arrive par les analogies qu’on trouve dans la couleur bleue. capitale pour séparer les termes comptables des termes massifs. tandis qu’une partie d’un appareil concret (bien que de marque Philips) n’est plus un appareil intact. ce rouge » et référer à un objet comptable.

Envisagée de cette manière l’opposition massif/comptable peut dépasser la catégorie du substantif vers celle de l’adjectif. On peur dire sans réserves que l’équivalent sémantique de la distinction massif / comptable porte sur les concepts et concerne donc non seulement les substantifs mais aussi les adjectifs. Prenons l’adjectif « noir » des énoncés suivants:
« Le noir chic » (Collection Légendaire de Levi’s) « Le beau jeu des dames noires : Le noir junior, le drama-noir, le noir de jour, le noir du soir », « Du noir-noir pour le soir Du noir allumé d’un ton vif » (vêtements),

pour illustrer le type de concept dont les référents possèdent la vertu de divisibilité homogène. Le concept de noir est divisé en variétés sans que les parties cessent d’appartenir à ce concept. Si nous envisageons le problème à partir de Kleiber, nous pouvons prendre l’adjectif « noir » et l’ajouter aux termes massifs nominaux pour exemplifier les expressions à référence cumulative. « Vêtements » et « noir » ont la même propriété sémantique de référer cumulativement. À partir de nos exemples le concept de couleur, « noir » est réduit à des syntagmes nominaux de type métonymique par des marqueurs modifiants (articles définis, partitifs). Nous y reconnaissons la modification générique : le noir chic, le noir junior, le noir de jour, le noir du soir, et la modification discrète : du noir-noir, du noir allumé. Un test cumulatif, à partir de la référence cumulative, nous conduira à la séparation de certains adjectifs conceptuels dans la distinction massif/comptable. Si la couleur est un adjectif massif c’est qu’il est à la fois cumulatif et distributif. Il répond à la fois au test cumulatif qu’à celui de divisibilité. Le test cumulatif donne la couleur comme un massif (toujours la somme des parties noires sera elle-même noire) et le test de divisibilité homogène donnera la couleur aussi un massif (une partie prélevée sur une entité noire sera elle-même noire). Employée pour charmer et séduire, cette tournure figurale métonymique est destinée à faire passer le message de façon éloquente et persuasive. L’effet sur les récepteurs concerne la réception du discours et son interprétation, et la cooperation du destinataire quant à cette réception est obligatoire pour le bon accueil du message. NOTES
[1] Le Groupe µ, Rhetorique generale, Larousse, Paris, 1970, p.94 [2] ibidem [3] Kleiber, G., Nominales. Essais de sémantique référentielle, A.Colin, Paris, 1994, p.30

RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES
Adam, Jean-Michel,Bonhomme,Marc (1997)., L’argumentation publicitaire.Rhétorique de l’éloge et de la persuasion, Paris, Nathan Buffon,Bertrand (2002) : La Parole persuasive, Paris, PUF Bonhomme, Marc (1998) : Les figures clés du discours, Paris, Seuil Cristea, Teodora,(2001) : Structures signifiantes et relations sémantiques, Bucuresti,Ed.FRM Ducrot, Oswald, (1980) : Les mots du discours, Paris, Minuit Dériber, M., (1969) : La couleur dans la publicité et la vente, Paris, Dunod Eco, Umberto, (1972) : La Structure absente, Paris, Mercure de France Greimas, Algirdas-Julien, (1983) : Du Sens II, Paris, Seuil Genette, Gérard., (1970) : La rhétorique restreinte, Communications no.16, Paris, Seuil Kleiber, Georges, (1981) : Problèmes de référence :descriptions définies et noms propres, Paris, Klincksieck 188

Kleiber, Georges, (1994) : Nominales. Essais de sémantique référentielle, Paris,A.Colin Linsky, Leonard, (1967) : Le problème de la référence, Paris, Seuil LE Guern, Michel, (1973) : Sémantique de la métaphore et de la métonymie, Paris,Larousse LE Groupe µ, (1970) : Rhétorique générale, Paris, Larousse Rastier, François, (1987) : Sémantique interprétative, Paris, PUF Rastier, François, (1994) : Tropes et sémantique linguistique, Langue française no.101, Paris, Larousse Todorov, Tzvetan, (1977) : Théories du symbole, Paris, Seuil

REZUMAT
Discursul publicitar modern are o lunga traditie, începand cu antichitatea. Retorica clasică îşi dovedeşte perenitatea iî discursul publicitar ca o metodăde a raăspunde nevoilor şi dorinţelor membrilor societatii de comsum. Discursul publicitar modern are propria sa argumeaţie, reprezintă un anumit tip de discurs, cel epideictic, are elocinţă, foloseşte din abundenţă figuri retorice. Acestea comunică un anumit fel de gândire. Metonimia apaţine sistemului tropic care modifică sensul cuvintelor. Metonimia culorilor în discursul publicitar poate fi analizată sub aspectul enigmatic care intareste funcţiile publicitare: informaţia, persuasiunea şi amuzamentul. Metonimia funcţionează începând cu simbolismul culorilor, transformând textul într-unul fascinant, care vrea să convingă prin aspectele sale amuzante. De aceea poate deveni obiectul unei complexe analize lingvistice. Cuvinte cheie: eulogie, convingere, simbolistică, fascinaţie, amuzament.

METONIMIA CULORILOR ÎN DISCURSUL PUBLICITAR

189

Mariana NEAGU Universitatea “Dunarea de Jos”, Galati

‘WHAT’S IN A NAME?’ SENSES OF THE TERM ‘CONSTRUCTION’ IN LINGUISTIC STUDIES
Introduction. The term ‘construction’ is neither completely new nor particularly problematic. However, having been used for describing disparate phenomena, there is no commonly accepted definition of the term in linguistic literature. The purpose of the paper is to present the different meanings attributed to the term ‘construction’ by the most representative linguists. 1. Views of constructions before construction grammars. In traditional descriptive grammar the term (grammatical) construction was and is still not always used as a strictly defined term. Starting out from different aspects selected as definitional criteria, descriptive grammarians make various classifications of constructions. Quirk et al (1985) take into account the criterion of the verb class of the clause’s predicate and distinguish intransitive, monotransitive, ditransitive, complex transitive and copular constructions. Another classification is made starting from the general meanings that clauses express in multiple sentences: additive, adversative, alternative, causal, conditional, concessive, consecutive, final. A third criterion used in the classification of constructions by descriptive grammarians is information structure, in particular the assignment of topic and focus in a clause. Thus, constructions can be: cleft and pseudo-cleft, active and passive, existential, etc. Quirk et al. (1985: 1377-1414) call such units “sentences” and/or ‘constructions’. The term ‘construction’ is used by Givon (2001) in the sense of “clause type”. In addition to the types of constructions mentioned above, English also exhibits a number of individual constructions such as the cognate-object construction, the marked-object construction and others. In a broader sense, the term ‘construction’ refers to any linguistic unit larger than a word that is, clauses, sentences and phrases alike, such as infinitive, participial and gerund constructions or nominal and appositional constructions. What is essential for any combination of words to be a construction is that they must represent an integral whole. This is obvious for sentential and clausal constructions but less so for smaller units, i.e. phrasal patterns, or combination of words that form a constituent. For language users constructions are arrangements of words that are functional, that is meaningful in the widest sense of the word. Schonefeld (2006: 5) argues that constructions are loosely understood as “(primarily clausal) grammatical patterns, as particular formal configurations of words with certain functions associated with them”. The following pages, devoted to the notion of construction viewed from more theoretical perspectives, will indicate that the notion of construction is theory-dependent and covers linguistic phenomena that are not necessarily the same. In American structuralism, (Bloomfield 1984 [1933], Harris 1946, Wells 1947) the term ‘construction’ is associated with the notions of “constituent’ and ‘constituent structure’. More precisely, any recurrent (functional) group of constituents is conceived of as a construction. A constituent is defined as any linguistic unit or construction that enters into some larger construction. In the American structuralist school the notion of ‘construction’ is not restricted to the level of clause but sometimes subsumes any smaller expression
190

provided that it is still a complex form. This leads to a further subdivision into morphological and syntactic constructions, with the former extending the notion of construction to morpheme combinations (e.g. duke and -ess combine in the form duchess) and the latter – consisting of free morphemes – including compound words, phrases and clauses/sentences.(e.g. poor John and ran away combine in the form Poor John ran away). American structuralism cannot, however, account for cases of complex ambiguous constructions such as They are [visiting scholars] vs They are visinting [scholars]. In Generative Grammar (Radford 1988) the term ‘construction’ relates to the constituent phrases of a sentence and its rewrite rules. These rules are applicable to lexical and functional categories alike and license all of a language’s potential constituents. The re-write rules or phrase structure rules together with transformations (e.g. move α) can also be assumed to generate all the constructions (syntactic configurations) occurring in a language. The notion of construction in its sense of clause or phrase that serves a specific function is absent from generative models of language. In the Minimalist Program grammatical features carried by words suggest which word can merge with which word(s). These features are (1) head features which describe intrinsic grammatical properties such as tense for verbs (2) complement features (which describe the grammatical complements they take and (3) specific features (which describe the kinds of specifier/subject they can have. In this model there is no need for constructions (Schönefeld 2009:11). In the Minimalist program syntax reduces to a simple description of how constituents drawn from the lexicon can be combined and how movement is possible (Marantz, 1995: 380). In all versions of generative grammar the term ‘construction’ is used non-technically and refers to particular clause/sentence types, such as the passive construction, the depictive or the resultative construction. In its more technical sense, i.e. a form associated with a particular function, the term is no longer needed, since any specific expression which does not follow from the principles of universal Grammar is relegated to the lexicon or to the periphery of a language’s grammar. However, in his 2000 publication, Chomsky acknowledges that grammatical constructions are useful in descriptions of a language even if they have no theoretical standing (Chomsky, 2000: 8) In corpus linguistics the notion of construction covers not only clausal and phrasal patterns but also lexical templates such as proverbs and verbal formulae, idioms and various types of collocations. Strings of words or lexical bundles such as and the, of the, a new do not meet the requirements for being constructions, that is (1) they are not self-contained units or constituents of larger constructs and (2) they do not exhibit the feature of being functionally related. 2. Constructions in cognitive linguistic studies Construction grammar is an alternative approach to the analysis of syntactic structures, alongside Generative Grammar. It emerged from the necessity to explain idioms; the study of idioms led to the rethinking of the syntactic representation proposed in the generative framework since the semantic and syntactic unpredictability of idiomatic constructions represents a problem for the generative theoretical framework. Construction grammar has grown largely out of the work on frame semantics (Fillmore 1985) and an experientially based approach to language (Lakoff, 1987). It was Fillmore and Kay (1988) who first coined the term Construction Grammar. Their early work on idioms and idiomatic phrasal patterns such as let alone, even, and What’s X doing Y? laid the foundations for many of the variations of Construction Grammar that have since developed. The term ‘Construction Grammar’ is used to refer to related cognitive approaches to grammar which share certain guiding principles. One of its basic tenets is that no clear
191

boundary can be drawn between grammar and the lexicon, i.e. syntax and semantics. Another major assumption is that the meaning of a particular construct is the result of the integration of the meanings of lexical items into the meaning of the construction (s). 3.In construction grammars the notion of construction is of central importance; these theories of language regard constructions as the basic units of grammar. Construction grammarians define ‘construction’ in Saussurean terms, seeing it as a symbolic configuration, a complex sign, a pairing of form and meaning. Though his approach can be situated in the generative tradition, Fillmore puts the old notion of construction back to centre stage, making obvious that the elimination of the notion of construction in its sense of structures with particular use and meaning deprives a linguistic model of the possibility to account for important language data. Fillmore emphasizes that constructions are not merely a formal pattern, but formal patterns having particular meanings and uses associated with them. He distinguishes between substantive and formal idioms, that is, lexically filled idioms with all the elements fixed, on the one hand, and lexically open ones with some elements fixed and others free to choose in accordance with a language’s structural principles on the other. The Construction Grammar strand of Fillmore et al. invokes the non-predictability criterion as a condition sine qua non for recognizing a linguistic unit as a construction. Actually, this is the standard position concerning the specific conditions under which the construction status can be granted for a particular meaning-function correspondence:
“Any linguistic pattern is recognized as a construction as long as some aspect of its form or function is not strictly predictable from its component parts or from other constructions recognized to exist”. (Goldberg, 2003: 219)

In Langacker’s understanding, constructions subsume both complex items and syntactic structures. His view relates to Bloomfield’s who used the term ‘construction’ to also refer to morpheme combination, i.e. complex words, and who spoke of the meaningfulness of syntactic constructions. Langacker views construction as a symbolic complex expression of a language, as a combination of symbolic structures. This means that fully and partially lexically specified idioms as well as complex lexical items and also the more schematic (abstract) syntactic patterns or phrase structure rules can be covered by the term ‘construction’. In Cognitive Grammar phrase structure rule figures as constructional schemas. A constructional schema is ‘a template representing in schematic terms the common relationship among component and composite composite structures observable across the set of specific expressions that support its extraction (Langacker, 1993: 3), Constructional schemas function as nodes linked by categorizing relationships of elaboration and extension. Langacker (1987) maintains that constructions are partially compositional in the sense that the component parts give clues to the meaning of complex structure. Besides these, all kinds of peculiar expressions such as formal and substantive idioms (in Fillmore’s sense) as well as complex lexical items, such as derivations and compounds (the meanings of which may be quite opaque) fall under the notion of construction. Croft (2001) proposed a variety of grammar called Radical Construction Grammar. He believes that constructions are the basic units of syntactic representation. His inventory of constructions includes everything from simple words to fully schematic and regular patterns.
192

Goldberg (1995) reintroduces and re-establishes constructions as a theoretical concept in linguistic theorizing, trying to explain the semantics of English clause patterns. Her understanding and definition of the term ‘construction’ is close to Fillmore’s. The criterion of unpredictability is also defining for a construction, in the sense that at least one of the properties of a construction must not be predictable from its constituent parts and its formal make-up. As a consequence, the unpredictable form-meaning associations need to be stored or listed to be available to the speaker. Goldberg’s (2006) later definition of construction differs from Langacker’s in that it also subsumes simple units (morphemes and simple words). Another difference is Goldberg’s criterion of “a stored unit, in the sense of mastered routine. Langacker uses the term ‘construction’ for any composite symbolic structure, no matter whether it is a stored unit or a novel expression. In Goldberg’s (2003) view constructions are units learnable on the basis of input and general cognitive mechanisms and are expected to vary cross-linguistically:
“Crucially, all linguists recognize that a wide range of semi-idiosyncratic constructions exist in every language, constructions that cannot be accounted for by general universal or innate principles or constraints”. (Goldberg, 2003: 222)

She further states that two constructions in different languages can be identified as instances of the same type of construction if and only if they serve a closely related function and form. For example, two constructions might be of the passive type in that they share certain functional and formal characteristics even if they are not identical. Another important idea discussed in Goldberg (1995) relates to the notion of ‘fusion’, used “to capture the simultaneous semantic constraints on the participant roles associated with the verb and the argument roles of the construction”. Goldberg’s Construction Grammar assumes that fusion or lexical constructional integration is facilitated by the Semantic Coherence Principle and the Correspondence Principle. The Semantic Coherence Principle states that participant roles are matched with argument roles with which they overlap, such that one can be construed as an instance of another. For example, general categorization principles enable us to determine that the THIEF participant role of the verb steal overlaps sufficiently with the argument role AGENT, because both share semantic properties such as ANIMACY, INTENTION, CAUSATION and so on. The Correspondence Principle states that profiled argument roles are obligatory matched with profiled participant roles. If the verb has three profiled participant roles, then one of them may be fused with a nonprofiled argument role of a construction. Final remark. In this paper we have presented an overview of the main approaches to the notion of ‘construction’ in the last twenty years. The decisive factor that unites all the senses discussed above is the idea that constructions are symbolic units, that is, units that link a particular form to a particular meaning, with meaning understood in its widest sense as the representation of a particular semantic and/or discourse function. The term ‘construction’ as used in Construction Grammar constitutes a broadening of the traditional notion. According to Construction Grammar, syntactic phenomena can never be described adequately without reference to semantics and pragmatics.

193

1947. Fire. 2001. New Horizons in the Study of Language and Mind. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins. 1946. 1995. Foundations of Cognitive Grammar. 1988. A comprehensive Grammar of the English Language. “Constructions: a new theoretical approach to language”. Constructions at Work. Talmy. Goldberg. Syntax. Langacker. 2006. Ronald W.[1933] Language. Radford. In Trends in Cognitive Science 7(5): 219-224. Language 23: 81-117. Goldberg. 2006. Transformational Grammar. le principe de la cohérence sémantique. dans le structuralisme americain. RÉSUMÉ Le but de cet article est de présenter les sens dans lesquels le terme ‘construction’ a été utilisé dans la grammaire descriptive. Noam 2000. Stanford. Foundations of Cognitive Grammar. SV1-1. 1988. Special Volume 1: Constructions All Over:Case Studies and Theoretical Implications. 1987. eds. Randolph. London: Longman. ‘WHAT’S IN A NAME?’ UNE APPROCHE LINGUISTIQUE DU SENS DU MOT CONSTRUCTION 194 . Adele. The Mechanisms of ‘CG’. Theoretical Prerequisites. Chicago: University of Chicag0 Press. fusion. Volume 2. 1985. Charles J. Leonard . George . Geoffrey Leech & Jan Svartvik. Doris. 1984. Zellig . Proceedings of the Fourteenth Annual Meeting of the BerkeleyLinguistics Society. grammaires des constructions. Women. Oxford: Oxford University Press. CA: Stanford University Press. Chomsky. 2003. Berkeley: Berkeley Linguistics Society. From morpheme to utterance. CA: Stanford University Press. Goldberg. Immediate constituents. Andrew. Radical Construction Grammar. Volume 1. Annie Jaisser &Helen Singmaster. Langacker. Cambridge: Cambridge University Press. 1991. Chicago: Chicago University Press. constructions de la structure argumentale. Shelley. An Introduction. Constructions. Oxford: Oxford University Press. Cambridge: Cambridge University Press. Harris.1987. Wells. Lakoff. Volumes 1-2.35-55. Rulon S. Croft. Sidney Greenbaum. Ronald W. Chicago: University of Chicago Press. In Axmaker. Descriptive Application. A Construction Grammar Approach to Argument Structure. 2001. Stanford. and Dangerous Things. Adele. Fillmore. Givon. dans la linguistique cognitive. traditionelle. William. Mots clés: construction. Adele. Schönelfeld. etc. Language 22: 161-183.REFERENCES Bloomfield. Quirk. dans la grammaire générative.

PHRASEOLOGY ÉTYMOLOGIE. FRAZEOLOGIE ETYMOLOGY. PHRASÉOLOGIE 195 . FORMAREA CUVINTELOR.ETIMOLOGIE. WORD BUILDING. FORMATION DES MOTS.

196 .

dass sie sich oftmals. Jede Produktveränderung zieht neue Übersetzungen nach sich. das Phänomen der Komposition definitorisch abzugrenzen. Unter den Fachtermini erweisen sich Komposita als besonders produktives Wortbildungsmittel. Der Lexikonbestand. In bedeutendes Wortbildungsverfahren innerhalb der fachsprachlichen Wortbildung ist das der Komposition. Universitatea Dunărea de Jos. Italienisch . Im Vergleich zu Einworttermini streben sie nach mehr Eindeutigkeit. Im Folgenden sollen ausgewählte Bildungsmöglichkeiten rumänischer Fachtermini betrachtet werden. Gegenstand des vorliegenden Artikels ist die Betrachtung von Kompositabildungen im Rumänischen in Bezug auf den Transferprozess bei der Übersetzung vom Deutschen ins Rumänisch. insbesondere die zweisprachigen Technikwörterbücher. Galaţi ÜBERSETZUNG DEUTSCHER NOMINALKOMPOSITA AUS DER FACHSPRACHE DER TECHNIK Mit der Internationalisierung der Wissenschaften und Märkte entsteht ein erheblicher Bedarf an Fachübersetzungen. Zu Beginn der Untersuchungen ist es zunächst notwendig. weshalb die Ermittlung des entsprechenden Äquivalents in der Zielsprache nicht immer unproblematisch verläuft. Die Fachsprachen bedienen sich aus diesem Grund sehr häufig der Kompositabildung. Technische Übersetzungen in die Fremdsprache machen in der Exportnation Deutschland einen großen Teil des Übersetzungsvolumens auf dem freien Übersetzungsmarkt aus. Terminologische Lexika besonders für entlegene Sprachen sind oft nicht erhältlich. die dem Übersetzer bei der Übertragung ins Rumänische zur Verfügung stehen. so versteht man darunter ein Gefüge. Spanisch. wirtschaftliche wie auch sozial-politische Faktoren. im Grundwort den Grundbegriff und im Bestimmungswort die Merkmalseingrenzung darzustellen. neue Phänomene und Sachverhalte zu benennen. Ein Kompositum besitzt die Fähigkeit. Die Bildung neuer Komposita im Rumänischen hat vor allem in den letzten Jahren wachsende Produktivität verzeichnen können.prekär. In vielen Fällen muß sich der Übersetzer allgemeine Fachlexika oder firmenbezogene Terminologielisten beschaffen. Durch Komposition werden zwei oder mehr selbstständige Wörter oder Wortstämme zu einer neuen Einheit verbunden. Die Komposition ist im Rumänischen recht vielschichtig und umfasst mehrere Verfahren. Die Besonderheit von Komposita liegt darin. Komposita bezeichnen Begriffe und Sachverhalte. in Deutschland ansässige Fachübersetzer mit der Muttersprache Rumänisch gibt.im Vergleich zu anderen Sprachen wie Englisch. die sonst durch längere syntaktische Fügungen wiedergegeben werden müssten. selbst erklären. dessen Komponenten auch als freie Morpheme vorkommen können. Die Übersetzung von technischen Fachtexten bildet auch im Sprachenpaar Deutsch-Rumänisch einen Schwerpunkt der übersetzerischen Tätigkeit. Betrachtet man ein Kompositum aus morphologischer Sicht.Mihaela CÎRNU. Französisch. unter äußerst geringem Gebrauch verbaler Mittel. 197 . Dazu beigetragen haben insbesondere technologische. Für jedes neue Produkt müssen mehrseitige Schriften für Produkitnformation. da sie sich in besonderem Maße dazu eignen. Verkauf Werbung Wartung angefertigt und je Verkaufsland übersetzt werden. zumal auch sehr wenige. ist im Rumänischen .

B. Spanische und Italienische) durch eine progressive Determinationsabfolge gekennzeichnet. Während die Bildung und Zuordnung von Komposita im Deutschen unkompliziert ist. morphologisch. syntaktisch und semantisch von der Wortgruppe unterscheiden. rom. Schaufellader. Möglichkeiten der Übersetzung deutscher Nominalkomposita ins Rumänische a) Übersetzung durch N + de + N-Kompositum Präpositionale Komposita dienen in der rumänischen Fachsprache der Technik der Präzisierung von Funktionsweisen und Verwendungszwecken. Diese Konstituentenstruktur steht in Konkurrenz zur regressiven Struktur germanischer Sprachen.In Bezug auf die Stellung von Determinans und Determinatum bzw. sind diese Kriterien im Rumänischen meist nicht zuverlässig. Dies überrascht umso mehr. ist demzufolge deren Inhalt und nicht deren Form. Determinatum und Determinans ist das Rumänische (wie auch das Französische. Das Kriterium. Auf diese Weise trägt der Artikel zur Monosemierung bei. Bei diesen Komposita regiert lediglich die Subordination. încărcător cu cupă) gekennzeichnet sind. Für den Übersetzungsvorgang ist die im Rumänischen bestehende Formenvielfalt von Komposita bei einer Übertragung aus dem Deutschen von großem Interesse. Das Hinzufügen eines weiteren Elements zwischen die Konstituenten eines Kompositums oder die Veränderung ihrer Reihenfolge ist nicht möglich. Es handelt sich bei diesem Typ der syntagmatischen Komposition um einen sehr produktiven Wortbildungstyp. Herstellungsprozess – proces de producţie Zugstange – bară de remoracre b) Übersetzung durch N + Artikel + N-Kompositum (Genitiv) Präpositional gebildete Nominalkomposita können auch mit innerem Artikel auftreten. wenn eine fachsprachliche Bildung noch keine Aufnahme in ein Wörterbuch gefunden hat. können sie die Kategorie eines Kompositums annehmen. Ein Kompositum kann demnach nur als Ganzes verändert und auch nur in seiner Gesamtheit determiniert werden. Definitorisches Merkmal von Komposita ist. Dieses Kriterium kann insbesondere dann hilfreich sein. Als weiteres Kriterium für das Vorliegen eines Kompositums kann die Häufigkeit seiner Verwendung angesehen werden. die in der im Rumänischen üblichen Konstituentensequenz Determinatum-Determinans auftritt. die durch die Abfolge Determinans-Determinatum (dt. anhand dessen die untersuchten sprachlichen Einheiten im Folgenden als Komposita bezeichnet werden. Steht der Binnenartikel. Stehen einzelne Konstituenten häufig zusammen. dt.h. d. wenn man 198 . wird auf etwas bereits Bekanntes (aus dem Hintergrundwissen des Rezipienten oder aus einem Vortext) Bezug genommen. Arbeitsorganisation – organizare a muncii Gesundheitsschutz – aparare a sănătăţii Feldpol – pol al câmpului c) Übersetzung durch N + la/în/prin/cu + N-Kompositum Neben den überaus produktiven Komposita mit der Präposition de nehmen Bildungen mit la ebenso einen beachtlichen Rang ein. durch die Abfolge Determinatum-Determinans (z. rom. hârtie de filtru. der von den ihn konstituierenden Komponenten „synthetisch" und nicht bloß „additiv” zu deuten ist. Filterpapier). dass sie anders als freie Phrasen einen einheitlichen Begriff versprachlichen. da sich diese phonologisch. In Bezug auf die Syntax von Komposita ist die Reihenfolge der einzelnen Konstituenten genau festgelegt.

und zwar der direktionalen Angabe: Fernkommunikation – comunicare la distanţă Fernunterricht – învăţământ la distanţă Des Weiteren tritt die Präposition la auf.sudare prin puncte Schmelzschweißen – sudare prin topire Die Präposition cu steht dann. bei dem das Determinatum dem Determinans vorausgeht. das eine große Zahl deutschsprachiger Fachtermini auf der Grundlage von germanischen Wortbildungsmustern aufgebaut ist. In den Fachsprachen sind vor allem die von Substantiven abgeleiteten Relationsadjektive typische Erscheinungsformen.berücksichtigt. seine Zusammensetzung wiedergeben. mit dem ein bestimmter Zweck erreicht wird. wenn ein Ziel oder ein Zweck bezeichnet werden soll. In der Mehrzahl der Fälle steht sie mit dem internen Artikel zusammen. dass es sich dabei um eine semantisch spezifizierte Präposition handelt. während die im Portugiesischen verwendeten Fachtermini vom lateinischen Wortstamm abgeleitet sind. Seriendruck – tipărire în serie Sternverbindung – legătură în stea Die Präposition prin bezeichnet ein Mittel. Als möglichen Grund für die zunehmende Produktivität der Bildungen mit la kann die Tatsache angesehen werden. Das Fremdwort pneumatic. pag. Rohrkolben – piston tubular Kugelscheibe – şaibă sferică e) Übersetzung durch Verkürzung der Komponentenstruktur Die Verkürzung der Komponentenstruktur in den untenstehenden Beispielen ist dadurch zu erklären. In der deutschen Fachsprache wird jedoch der Ausdruck Pressluft verwendet. dass es sich dabei um einen „Hammer” handelt. Im Gegensatz zu den qualifizierenden Adjektiven lassen sie sich in semantischer Hinsicht nicht einer Gruppe zuordnen. das zu der Gruppe der wissenschaftlich-technischen Kategorisierungsadjektive gehört. Die Präposition wird häufig zur Bezeichnung der Funktionsweise technischer Geräte verwendet. Punktschweißen . das konzeptuell nicht zwangsläufig mit dem Determinatum verbunden wird. Speicherzugang – acces la memorie Netzwerkverbindung – legătură la reţea Huppmann (1993. Das Adjektiv übernimmt dabei die Funktion des Determinans. eine Funktionsweise. Geräuschempfindlichkeit – sensibilitate la zgomot In der Fachsprache der Technik zeichnet sich die Verwendung der Präposition în insbesondere bei Bildungen ab. ein Adjektiv. der mit Hilfe von „komprimierter Luft” betrieben wird. das Material eines Elements bzw. wenn es sich bei dem Determinans um ein Zubehör handelt.135) verweist auf eine weitere Funktion der Präposition la innerhalb der Fachsprachen. Dabei handelt es sich um die Rückkehr zu ihrer ursprünglichen Funktion. des „sich Verbindens mit x” determiniert. Ringschraube – şurub cu inel Druckluftpistole – pistol cu aer comprimat d) Übersetzung durch N+A Bei Komposita des Typs N+A liegt das für die romanischen Sprachen typische Determinationsverhältnis vor. impliziert in Verbindung mit dem Terminus ciocan. dass die Präposition la in der technischen Fachsprache den Vorgang des „Zugreifens auf x” bzw. die die Art einer Anordnung. 199 .

Das rumänische Kompositum ist deshalb stärker determiniert. sondern als abstrakte Simplizia. die Übersetzung des deutschen Kompositums Qualitätsprodukt mit produs de calitate für einen rumänischen Rezipienten nicht so deutlich wie im Deutschen implizieren. Diese Bildungen sind im Gegensatz zu den oben genannten Simplizia konkreter und haben einen starken Bezug zum Reellen. In diesen Fällen kann die im Rumänischen typische Bildungsform mit de nicht verwendet werden. echipament al staţiei de alimentare cu carburanţi). wird jedoch in den gegenwärtigen Fachsprachen nicht immer bevorzugt. da diese das Verhältnis zwischen Determinans und Determinatum weitgehend exakt determiniert. in der Zielsprache einen höheren Determiniertheitsgrad zum Ausdruck zu bringen. Die Anwendung des höherern Determiniertheitsgrades im Rumänischen ist eindeutiger (produs de înaltă calitate). bei Tankstellenausrüstung (rom. Presslufthammer –ciocan pneumatic Baukastensystem – sistem modular f) Übersetzung durch Erweiterung der Komponentenstruktur In einigen Fällen zeigt sich. Bei der Übersetzung der deutschen Fachtermini Schleifmaschine. Die Änderung des Determiniertheitsgrades lässt sich auch am folgenden Kompositum nachweisen: Präzisionswerkzeuge – unelte de înaltă precizie Leistungselektronik – electronică de putere Die Komponente Leistung im deutschen Kompositum Leistungselektronik sagt nichts Konkretes über die tatsächliche Funktion dieser Art von Elektronik aus.B. 200 . polizor (şlefuitor). dass die Komponentenstruktur des deutschen Kompositums im Vergleich zur portugiesischen länger ist. Im Rumänischen werden diese Termini nicht als Komposita realisiert. Einsatzring (adaptor). Eloxalschicht – acoperire electrochimică prin eloxare g) Auflösung des Kompositums in der ZS Im deutschen Fachwortschatz der Technik finden sich zahlreiche Komponenten. Probleme bei der Übersetzung der deutschen Komposita ins Rumänische treten vor allem dann auf. Bei dieser Elekronik handelt es sich um Geräte. Zustände oder Prozesse bezeichnende Komposita. Punktstrahllampe (proiector). schwache Signale in hohem Maße zu verstärken (zu potenzieren). Es findet sich daher oftmals das Kompositum produs de calitate. kommt es ebenfalls zu einer Aufhebung des Kompositums im Transferprozess: vgl. amestecător (mixer). In diesen Fällen sind die rumänischen Äquivalente des deutschen Kompositums von Verben abgeleitete Substantive. So würde bspw. sondern auch im Englischen als building block realisiert. Rauchfang (horn). h) Änderung des Determiniertheitsgrades Bei einigen deutschen Komposita kann es beim Transferprozess erforderlich sein. wie z. dass es sich dabei um ein hochwertiges Produkt handelt.Die metaphorische Bezeichnung Baukasten wird nicht nur im Deutschen. bei denen das Suffix -tor den konkreten Bezug zu dem zugrundeliegenden Vorgang herstellt. Beispiele dafür sind Termini wie Baumuster (prototip). Mischmaschine etc. Im Rumänischen wird die Metapher aufgelöst. wenn die Beziehung zwischen Determinatum und Determinans nicht exakt bestimmbar ist. deren Bedeutung sich oftmals nur aus dem Textzusammenhang erschließen lässt. an ihre Stelle tritt das abstrakte Relationsadjektiv modular. Probestab (epruvetă). die dazu dienen.

pour la fréquence desquels l’allemand est reconnu. RÉSUMÉ LA TRADUCTION DES NOMS COMPOSÉS ALLEMANDS DU LANGAGE TECHNIQUE DE SPÉCIALITÉ Dans l’activité de traduction de l’allemand en roumain (ou bien dans une autre langue) une difficulté apparaît lors des termes composés. Irmingard (1993): Synthematisierte Nominalsyntagmen im Französischen und im Spanischen: Eine kontrastive Studie zur Zeitungssprache und zur technischen Fachsprache. BIBLIOGRAPHIE: Huppmann. Vorgänge und Sachverhalte bezeichnen. Il ne s’agit ici que de quelques observations préliminaires. 201 . Diese Problematik setzt dann auch die kontrastiv linguistische Betrachtungsweise in den Kontext textlinguistischer Überlegungen. Die Beziehungen zwischen den Komponenten werden im Portugiesischen wesentlich exakter beschrieben.Il existe plusieurs modèles de traduction en roumain.Ein weiteres Problem stellt die Übersetzung von Komposita dar.. Kreuder. Hans-Dieter (2003): Metasprachliche Lexikographie: Untersuchungen zur Kodifizierung der linguistischen Terminologie. que nous avons identifiés à partir du langage technique. ordre des mots. Max Niemeyer Verlag. termes de spécialité. Mots-clés : termes composés. Um eine Übersetzung realisieren zu können. München. Während die Komponenten im Deutschen einfach aneinandergereiht werden. Tübingen . technique . deren Komponenten abstrakte Zustände. erfolgt im Rumänischen eine explizitere Wiedergabe der Bestandteile. benötigt der Übersetzer erstens technisches Fachwissen und zweitens linguistisches Wissen über die Bildungskonventionen im Rumänischen. l’étude pourra être étendue en vue de l’approfondissement des aspects en question. langage.

-ioară „cam alb”. reg. -icea „cam alb”. -ă „albişor” etc. roşu). este moştenit din latină (albus. albicì „a albi uşor. alb1. albuşcă. în ordine alfabetică. corespondenţele dintre ele.+ alb + -i)[5] care au devenit baze pentru substantive şi adjective ca: albeală1 „albire” (← albi + -eală). -oasă „care bate spre alb”. de la derivatele sale. alboi. albicios. albicel. -toare) etc. albeală2 „culoare 202 . Ca şi alte culori fundamentale (galben. adj.. albuiet (reg.) „albicios”.) şi a cuvintelor împrumutate care denumesc. -toare „care înălbeşte” (← înălbi + -tor. curăţare”. albinì .. albui. albei. Angela Bidu-Vrănceanu. albire (← albi + -re). albin. Unele dintre derivatele adjectivale de mai sus au. albineală „convalescenţă” (← albini + -eală). -um).) „luminare de ziuă” (← albina + -re). Analiza structurală. -uie „albicios”. -oară „albior”. a apărea alb. albuţ.1. (reg. (despre un bolnav) a merge spre însănătoşire” (← albin)[3]. „albicios”. înălbitor1. var. a se dezvolta. n. albui” (← albin +-iu). pr. a numelor de culori din limba română contemporană a constituit una dintre preocupările ştiinţifice importante ale d-nei prof. La acestea se adaugă derivatele substantivale feminine directe (din alb) sau indirecte (din substantive derivate din alb): albatariţă (med. -eaţă „palid. -a. înălbi „a (se) albi” (← în. paradigmatică şi sintagmatică. sclipici etc[4]. albinire „însănătoşire.n. respectiv adjective: albineţ. -eaţă (reg.). într-un studiu amănunţit. albitorie „locul unde se produce culoarea albă. albel.) „a se lumina de ziuă” (← alb. sufixului). despre porci) „alb-bălan”. 2. albitură1 „albire” (← albi + -tură sau ← albit + -ură). din perspectiva dinamicii lexicale. înălbeală „înălbire.) « albicios ». originar sau derivat.) un domeniu susceptibil de (extrem de) multe primeniri »[2]. -âie (reg. -ea « cam alb ». Universitatea din Bucureşti CONSIDERAŢII ETIMOLOGICE LA NUMELE DE CULORI. ALB ŞI NEGRU 1. direct de la alb sau indirect.a da la iveală. a sclipi” (← alb + -icì. cf. albinare (reg. f. analogie cu calici.) „albicios”. menţionăm.2. 2. De asemenea. În cele ce urmează. derivate care menţin categoria lexico-gramaticală a bazei derivative. la rândul lor. albea cu substit. component a numeroase unităţi frazeologice şi cu o putere metaforică demnă de semnalat. -ie (rar) „albicios.. albeţ. negru. creştere” (← albini + -re). mojici. -eie « blond ». locul unde se albesc produsele” (← albitor + -ie). a creşte.) „remediu împotriva cataractei” (probabil disimilat din albaţariţă ← albaţă. -toare „care albeşte” (← albi + -tor. înălbire „schimbare în alb. albică “albea” (< albă sau din albel. -ă. cu diferite grade de complexitate. terminologia cromatică actuală a fost repusă în discuţie. pe baza unei bogate bibliografii. toare).Cristian MOROIANU. albinà (reg. -oaie (despre câini) „alb ca neaua”. -eaţă (reg. 2. aceleaşi culori. în primul rând adjectivele : albâu. Trei decenii mai târziu. albior. care constată că « spaţiul semantic cromatic este (încă. Dintre derivatele directe. bălan” (← albin + -eţ). albişor1. albitor. -ie (rar) „albicios”.) „albăstrui” (← albui + -et) etc. -ă (reg. curăţare” (← înălbi + -eală). „albişoară”. drăgălici. albiniu. voi urmări situaţia culorilor alb şi negru (originea şi evoluţia lor internă. fiind un cuvânt cu o familie lexicală bogată şi expresivă. albuleţ. familiile etimologice etc. albiu. s-au format verbele albì „a deveni sau a face să devină alb”. formală şi semantică. pentru albeaţă + -ariţă)[6]. dare la iveală.). existenţa unor paradigme lexico-semantice bine definite şi posibilităţile combinatorii ale numelor de culori. de către Florica Dimitrescu. albini). Studiile sale[1] au pus în lumină.

) „behliţă”. alb. 2. white tea). blanc de titane). . albiţă (bot. albìe1 „albiciune” (← alb + -ie). The Big White). peşti etc. „alburn”. s. folosit ca pigment alb în vopsitorie”.albă” (← alb + -eală). nopţi albe (după engl. it. vb. impropriu) cataractă. albele (în mit. s. albit2.) „peştele Cyprinus alburnus. alb de balenă „substanţă groasă de culoare albă. cusut cu aţă albă (după fr. în plus faţă de cele citate de Florica Dimitrescu[9]: alb de plumb „carbonat bazic de plumb. s.m. (reg. albiliţă (entom. albină..n. White Lion). s. sau ← înălbi + -tor) etc. puncte albe 203 . 2. mică plantă erbacee. reg. albă s.3. reacţionar” (← alb1 după fr.. oaie sau vită albă. albini). albioară. Iată câteva exemple.f.zorii zilei”. specie de iepuri”. noapte albă. vite albe „vacile dătătoare de lapte” etc.f. white elephant. (înv.m. elephant blanc).4. săptămâna albă „a opta săptămână înainte de Paşti”. „ban de argint” (← /ban/ albişor1 adj. s.f. albiciune „albeală2” (← alb + -iciune). albişoară2. balenă albă (după fr. ~ de ou” (← alb + -uş). albit1. albinit1.) „cuişoară” (← alb + -uşor) etc. -ă intră în componenţa multor unităţi frazeologice. fr. albuşor. (bot. armes blanches).m. (la pl.) „lucruri albe (legume.n. pantera albă (după engl. cale albă „drumul pe care îl face mireasa la casa mirelui îndată după nuntă”. vb.m. cu aspect de ceară. (din supinul vb.) „pir-gros. leul alb (după engl. halate albe „medicii”. (din supinul aceluiaşi vb. albineţ. baleine blanche). globule/s/ blanc/s/). albitură. s. (← înălbitor1 adj. oro bianco). „bărbat care face parte din rasa albă” (după fr.) leucom. albe. arme albe (după fr. White Nights. alb de zinc „oxid de zinc.). numit şi albişor. art. În sfârşit. alb3. s. albitură2 (mai ales la pl. White Pages.) „sclerotică. white gold. notte bianche). ale cărei flori devin.f. s. (reg. celule albe. (reg.) „fluture-de-varză” (← alb + -iliţă) albime „albiciune” (← alb + -ime).n.m. la un moment dat. bucate” (cf.) „specie de peşte nedefinită mai îndeaproape” (← albuş + -ău). făină de grâu. albei. (din part.. lumea albă „lumea pământească” (în opoziţie cu lumea neagră „lumea de dincolo”). alba s. taches blanches). unele vechi şi populare[8]: albul ochiului „sclerotică” (cf.) cuişoară” (← albişoară1. le Blanc. cf. „conservator. (pop.. ceai alb (după fr.) „varietate de grâu din Banat. s. adică alimentele procesate”. (reg.. folosit în vopsitorie”. s. şi fr. ca adjectiv şi ca substantiv. alb4 s. direct din alb sau din unele derivate de mai sus sunt de amintit cuvintele obţinute prin conversiune: alb2 s. altele neologice. însemnând vot favorabil” (după fr. pain blanc). înălbit1. blanc de baleine). „peşte zvelt de culoare albă-argintie…. White House). albişor2 s... înălbit1. it. s. „culoarea albă”. adj. reg. calchiate mai ales după model francez. rufe. (bot. engl. (bot.n.f. albini). aur alb (după engl. „(pop. pâine albă „grâne. până în pânzele albe. s.n. thé blanc. cf...) sclerotică. albuş s. Casa Albă (după engl. piesă albă la jocul de şah”. iht. olimpiada albă. bilă albă „bilă de culoare albă pusă în urnă. albeţe (rar) „culoare albă” (← alb + -eţe). viande blanche).n. brânză şi ouă”. (neol. albeţ. (bot. subst. şi fr. punga-babei” (← alb + -eaţă)[7].m. varietate de viţă de vie cu struguri albi….) făină albă. (med. les Blancs). În ambele ipostaze morfologice.) sclerotică. adj. blanc).) femeie albă.) „zânele bune”. s. Pages Blanches). plumb alb „cositor”. cu bob mare şi spic mustăcios”. reg. blanc d’oeil). pete albe „vitiligo” (după engl. globule albe (după fr. bille blanche). (reg. (din part. fr. white panther). dar şi englez sau german. albe” (← alb + -iţă).) „alburn” (← alb şi -ete). albul zilei. înălbitor2. albinit2.). în expr. pop. fr. de asemenea prin conversiune). cousu de fil blanc). -ă. s.) cerenţel. reg. sau ← alb + -işor).m. -ă adj.n. carne albă „carne de pasăre şi de viţel” (cf.f. art. -ă adj. frupt alb „ceea ce se mănâncă în săptămâna albă: lapte. Pagini Albe „cartea de telefoane” (după engl. albeaţă „albeală2.. „vită cu părul alb” (← /vită/ albină). fr.. white spots. fem. (îoc negritură) totalitatea strugurilor albi dintr-o vie” (← alb + -itură). alb de titan (după fr. pl. ca şi cele masculine sau neutre: albete. albuşău. (iht. şi fr. ceară de balenă” (după fr. Marele Alb1 „specie de porci. dietă albă „dietă pe bază de alimente albe. nuits blanches.) lenjerie albă. (med. sau ← albă + -işoară). elefant alb (după engl.. Marele Alb2 „specie de rechin care trăieşte în marele recif australian” (după engl. pir”. albi).) varietate de prune alb-gălbui. reg.

dar şi din latină. -ie. „albel”. -ie. белогвардеец). 3. albinos. cântată în zori.) „alboradă” (din sp. -ă „alb. clar.n. este de amintit adjectivul poetic popular sau de inspiraţie populară dalb. „boieri sau târgoveţi îmbrăcaţi în haine albastre”. lat. derivarea a avut loc la nivelul limbii latine. albuminemie. „calitatea de a fi albastru. s. s.f. s. albăstriu. -ă se poate completa cu împrumuturile. O situaţie particulară cunoaşte albumiţă s. белополяк) etc. -ă adj. cf. decolorare a frunzelor…” (din fr. -oasă. s. albinos). albescens. albinoidism. albineţ”. poudre blanche). -um).. „prezenţă a albuminei în plasma sanguină” 204 . scrobeală albastră. s. „albăstrea”.f.f. [13] „veche formă de poezie provensală” (din prov. În unele cazuri. engl.f. albumen. firicică. albaster „albicios”)[11]. cu sufixul –iţă. part. cazac alb (după rus.[10] 2. albadă” (din sp. împreună cu derivatele româneşti alburi vb. dalbeş”. dim. albăstri vb. album. în care se depozitează substanţele nutritive de rezervă şi care serveşte embrionului ca hrană în timpul germinaţiei” (din fr.f. белоэмигрант). adj..” (din fr. Din albumiţă derivă. care alcătuiesc. (din fr. albadă.) „specie de fluture alb”. sucre blanc. albor < lat.. albescenţă. albugo). albus). exalba „mărgea”)[12]. s. dalbineţ. neutru substantivizat din adj. albăstrituri. s. albugo. Amintim aici exemple ca albă1. dintr-un neatestat albume.n. nalbar (reg. der. pl. prin substituţie sufixală.n. „floare albastră”. -um).f. după rusă. pată albă formată pe unghie din cauza unor bule de aer situate între celule” (din fr. pl. gingaş.f. albus). (reg. „floare de colţ. albăstreală2 s. alba. albăstrui. -ioară adj. mărci poştale etc. albinisme < fr.f. vezi cuvinte ca albastru. s. albăstrit2. „floare de colţ”. sport alb „care se practică iarna”.n. derivat. albumen. s. dălbic. vers alb (după fr. -a. albăstreală1 s. un triplet etimolgic. „albăstrea”. lui albino. de culoare albă. albumen „albuş” < lat.f. alboradă.f. dalbeş. tunique/ albuginée. (livr. albă2. -eaţă adj. care înveleşte ovarul şi testicolele” (din fr. plin de farmec”. s. albăstrică s. Adăugăm. s.n. spaniolă şi italiană. -a. graţios. „albăstrire”. albumen. reg. cu o bogată familie internă (albăstrân adj. albuginee. s. sinonimul albumeală s. white sugar) etc.) „blond. albus). < lat. albata < albare < albus. albugo < lat.f. graţios. alboare s. împreună cu alb. exalbidus). albada < lat.) lei româneşti”.. prez. albinoidisme). din lat. flocoşele. der. „ţesut vegetal din seminţele unor plante. dalboşel.. „substanţă organică din grupul proteinelor. “papier blanc” (din magh. eventual salbă s. albăstrit1.f. pl. „palid. ilustrate. -ă. albugo. ca o pată albă. -e. (în poezia pop. alba)[14] album. vers blanc).. moştenit. albescence < albescent < lat. „opacifiere inflamatorie a corneei. -ie adj. (< lat.n. „caiet în care se păstrează fotografii. albistrele. albescere < albus). „ţesătură conjunctivă densă. cu derivatele dalbel.f. Dintre compusele interne. „dalbel.f. strălucitor. s. „lucire albă” (< lat. astăzi termeni sau sintagme „istorice”: albgardist (după rus. neprihănit”. albus. albumine < lat. care intră în compoziţia albuşului de ou.îmbrăcat orăşeneşte”. „insuficienţă congenitală de pigmentaţie…. alba „zori”). albumină. -ă adj. însă zero la zero”..f. albinos. lat. atrăgător. în primul rând din franceză. adj.. dălbior. -oară adj.). sarbăd. moştenit. albor < lat.n. albăstrime s. câteva calcuri. albumen). albăstrior. albăstrel. imaculat. limpede.) „cireaşă albă” etc. белоказаки). emigrant alb (după rus. pudră albă sau praf alb (după fr. „formă incompletă de albinism” (din fr. tras la faţă” (< lat. id. albus). album < lat. albăstriţă s. zahăr alb (după fr. -ă adj. alborada < sp. remiză albă „scor egal. -ea adj. populară.f. veştejit. /humeur. alba. albinism. alborem).[15] (livr. „Trei-fraţi-pătaţi” etc. Familia etimologică a lui alb.. polonez alb (după rus..f. adj.) „gingaş. „a răspândi o lumină albicioasă” şi alburiu. s. la rândul lui. (arg. s.. „compoziţie muzicală iberică.„forme de acnee care astupă porii” (prin atracţie cu puncte negre). .f. probabil şi dalbazană s..f.) „culoare albă strălucitoare” (din engl. din albugine < lat.n. (despre zori) luminos. steluţă”. albinos / prin substituţia finalei/ < span. lat. din albo < lat. s. (< lat. a sângelui şi a altor lichide organice” (din fr. albăstrea s. mai mult sau mai puţin analizabile la nivelul limbii române. -ea adj. al vb.5.f. dim. -ă adj. albăstrire. s. s. -ă.f. (reg. 4.

verdeaţă. s. fildeş. adj. -ie adj.f. pl.) candid. albeaţă.. „de culoarea ivoriului” (din ivóriu. tuciuriu. albişor2 s. albumoză. alburno. ale acestora. la nivel literar. albior. albeală face parte din aceeaşi serie cu albăstreală. „o mie de lei”. blanc „spaţiu alb care desparte două cuvinte tipărite” (din fr. alb. sângeriu.[16] La fel.) dentină” şi pe cale orală. „partea de proteine din serul sanguin care nu se coagulează prin încălzire” (din fr. bianco) şi a s. vineţiu etc.f. it. albiciune. gălbui. şi f. verziu. s. acoperă acelaşi sens din botanică (Alyssum repens.f. albeţ(i). cafeniu. maroniu.m. s. siniliu.f. fr. argintiu. sfecliu.n. Presiunea analogică a derivatelor nume de culori cu sufixul –iu a dat naştere la două creaţii interne sinonimice: fildeşiu.m. „alb-mat. cu acelaşi sens. pământiu. verzitură. „(proteină) de felul albuminei” (din fr. gălbeneală. galben.n. verzi. stacojiu. -ie adj. albuminurie). măsliniu. s. negrui. cu schimbare de accent şi de clasă morfologică.. cârmâziu. „dolari”. azuriu. (din fr.n.f. albuminurie. „substanţă osoasă densă. albin. liliachiu. porfiriu. „de culoare albă (ca fildeşul)”.. -a).f.n. albea şi albică. albui este creat prin analogie cu albăstrui. éburné. prin analogie cu fildeşiu şi cu întreaga serie a 205 . s. „aur”. pl. albişor. pur” (din fr. s.f. plumburiu. s. cenuşiu. cireşiu. la fel.) „moneda de o sută de lei”. gălbiu. purpuriu. verzioară. la fel. albicios. este de remarcat o interesantă relaţie de sinonimie între termenii derivaţi de la alb. albuleţ denumesc aceeaşi nuanţă de culoare. -ă. „dolari”. albuminémie < albumine).n. bianco „în alb. micşuniu. s. la acelaşi nivel sau la niveluri de limbă diferite: albiu. În ceea ce priveşte derivarea internă.. şofrăniu. necompletat”[18] (din it. albicel. albuminurique). albeală. albel. sidefiu. albitură2 şi albişoară denumesc. adj. s. -ee „de culoarea sau consistenţa fildeşului. negriu. diminutivale sau abstracte. ruginiu. căpşuniu. germ. (fig. blanche. s. De asemenea. s. lăptiu. „prezenţă a albuminei în urină” (din fr. bianco.m. sub forma ivóriu. caisiu. subst. albeţ.[17] 7. cărămiziu. blanc. sufixală). s. (mai ales la pl. s. albuminometru.. prin substit.n.m. gălbeniu. „ban de argint” intră în seria numelor de monede substantivizate. albişoară şi albuşcă denumesc aceeaşi varietate de peşte. invar.f. albumose < albumine. căcăniu. albumozurie. verzui etc. albiu. ivoire „fildeş” (< lat. albuleţ” (din it. Fr. cât mai ales în argou: albastră. de culoare albă. *eboreum) a pătruns. nisipiu. roziu. lat. albeaţă. roşeaţă. este de amintit şi adj. este originea indirectă a adj. vioriu. în română. „nume dat mai multor monede străine de aur care au circulat şi în Ţările Române”. sidefiu. moviu. „bancnota de o mie de lei”. -ă. substantivele albete. auriu. din alte nume de culori sau derivate. Blank „alb” (cf.f. albitură2.. albiu intră în seria corespondentelor adjectivale din categoria culorilor: albăstriu. alburn. s. 5. Culoarea albă mai cunoaşte în română şi alte denumiri. negriciu. „cuişoară”). fistichiu. albuminomètre). albuş. albăstrioară. albiniu. s. albuminoïde < albumine). căpriu. substantivele albăstrea şi albăstriţă denumesc aceeaşi floare. albuminoid. albuminuric. ciocolatiu. castaniu. negreală. Ca termen livresc. s. alburnum) etc. albui. „totalitatea straturilor tinere situate între scoarţa şi inima trunchiului unui copac. Astfel. verzuriu. rubiniu. de culoarea fildeşului” (din fildeş + -iu) şi ivoríu. albumosurie). blanc). lat. „dolar”.(din fr. invar.m. morcoviu. vişiniu. ambele la plural. trandafiriu. ivoriu. „lei”. s. albime.n. pot fi observate o unitate şi o simetrie remarcabile a creaţiilor sufixale. s. pe cale scrisă. „derivat necoagulabil al albuminei” (din fr. alburn. probabil prin confuzie paronimică. eburneu. albeţ şi albuleţ sunt nume populare sau regionale pentru ceea ce se numeşte.f. roşeală. prin care trec apa şi sărurile minerale. vineţeală etc. portocaliu. albăstreală.f. s. albişor şi albuşor. albuminone. eburneus)[19]. adj. albotin. verzişor(i). „(suferind) de albuminurie” (din fr. s. Astfel. la fel. (anat. atât în limba literară. păcuriu.m. Din punct de vedere semantic. s. chihlimbariu. albumiţă şi albumeală sunt denumiri pentru „floarea-de-colţ” etc. prin elipsă. s. „lenjeria albă”. sub forma ivoar. naramziu. piersiciu. 6. „cinci sute de lei”. „dolari” etc. albul ochiului denumesc membrana exterioară de culoare albă a ochiului. „prezenţă a albumozei în urină” (din fr. albuminones).. roşiu.

fenomenelor de analogie şi de paronimie: negricios şi negriciu. Astfel. s.. albului i se opune negrul. „negrişor” (← negru + -ior) are ca pandant pe albior.1. bălăiel. s..f. (reg. negrior. (rar) bălan. Un paralelism similar.. f. negricios. alb. „negricios”. semantic. adj. -ă.. adj. animale) bălan. s. s. obţinut prin substituţie de sufixe (← negric[ios] + -iu) îi corespunde albiniu. -ă. cel puţin din punct de vedere formal..m.. -oaie..f. pupilă” (← negru + -uş) se opune lui albuş „albul ochiului”.. s.. de peşti. s. „de culoare neagră” (← negru + -eţ) are drept corespondent antonimic pe albeţ. adj. datorate.f. negricios” (← negru + -iu) se opune lui albiu. în bună măsură. „(persoană) cu faţa albă şi părul blond. bălăică.f..) „oaie sau capră bălană”. reg. -toare. bălăiel şi bălăior. negruşor. reg. vacă sau iapă albă..) „cernuşcă.f. vb. s. -ă adj. negruşcă” (← negru + -uţ) corespunde lui albuţ etc..) neghină. s. formal şi.. adj. -eaţă. construită.) diminuare sau pierdere a vederii…. -ă este. sensul „cerneală”. ca şi în cazul lui alb. s. s. s. din sensurile derivatelor menţionate.. negreaţă. lui negrime. negreală. adj. oaie sau iapă albă. s. negritor. o corespondenţă cu cele ale membrilor familiei lexicale a lui alb: culoarea feţei şi a părului. (med.. Adj. bălai. -ie. -ioasă. -ie adj. De asemenea. negruţă. negriu. în egală măsură.) varietate de struguri. (reg.. id.f.f.f. bălăior. nigeluţă. vacă sau iapă albă. „negrişor. de struguri etc. bălan. rufă murdară de dat la spălat. verbului negrì „a face să devină sau deveni negru.f..f. şi înălbire. -oară. a intrat bălaia în sat) s-a luminat de ziuă.f. s. (reg.m. s. -ă. băluţ. (pop.. (bot.. înnegritură. -ă. (← negru + -işor) pe albişor.. la nivel popular sau regional. „foarte negru” (← negru + -oi) se opune lui alboi.f. negrilică” (← neagră + -uşcă) corespunde. şi înălbitor.f. „negreală” (← negru + -ime) îi corespunde albime..m.f. Din această trecere în revistă a derivatelor construite. (reg. s. Se poate observa.adjectivelor în –iu). s. -ă.f... adj. adj. „de culoare neagră. „(despre animale..) vacă bălaie”. „culoarea neagră” (← negru + -iciune) îi corespunde albiciune. 8. (← negrì + -tor) pe albitor.f. aproape în totalitate. negrişor. s. -a). -ia. „culoare neagră. (reg. „negriu” (← negru + -ui) se opune lui albui. s. „(despre oameni) blond la păr şi albicios la faţă. negriu şi negrui.f. (fig. s. adj. iht. pe baza opoziţiei cu acesta. cu negru) care are corpul sau numai botul alb. s.f. între diversele paronime: bălai şi bălan.. s. (reg. (iht. (bot. reg.) struguri negri” (← negru + -itură sau din negrì + -tură) pe albitură. adj. s.. s. s. înnegrire. adj. negreţ. s.. чрънило[21] i se opune lui albeală2 şi lui înălbeală. s. etc.) rufe murdare. adj. -oasă.) „bălan. negruţ.) ocheană”.n..f. se realizează între derivatele parasintetice de la negru şi alb: înnegri.. adj. (reg. nigritia) se opune lui albeaţă. vacă. negroi. adj. -ă. s.) ocheană”. moştenit din latină (< nigrum. -ie. fiind întrebuinţat şi ca substantiv (la toate genurile). -ioară. (iht.f. animal cu corpul sau cu botul alb”.. „bălan. machiaj negru pentru ochi.) ocheană”. în opoz..m. În mod tradiţional. adj.) a denigra” (← negru + -i) i se opune semantic verbul albì. -ă adj. adj. negritură. s.. id. fig. adj. lui negriciu. lui negriciune. -eaţă. s. (rar) „negrişor” (← negru + -uşor) corespunde lui albuşor.n. cu botul sau blana albă” etc.m. „vopsire în negru. „negreală. lui albuşcă.) întuneric” (← negru + -eaţă sau < lat. (nume de) animal domestic de culoare albă.n. băluşă şi băluţă etc.. negru. -uie. neagră se poate vedea... -oară. negrui. (← înnegri + -tură sau din înnegrit + -ură) şi înălbitură. 206 . care bate spre negru” (← negru + -icios) îi corespunde albicios. de dat la spălat. Ca şi adj. s. 8. -toare. adj. băluică.f. s.n. are o familie lexicală bogată. cam negru. înnegritor. şi înălbi. lui negricios. s. adj. „(despre păsări. negruş. înnegrit. negrişor şi negruşor etc.f. vită de culoare albă”. de asemenea. (rar) zăpadă”. bălaieş. -toare. s.f. -ă.) „care bate spre negru. adj.f. (în expr. al doilea din supin) şi înălbit. este de remarcat aceeaşi „sinonimie”. -toare. existenţa multor sinonime. (înv. numele de animale domestice. adj. cerneală” (← negru + -eală. după sl. -oară. înnegreală. de la adj. Chiar dacă nu reprezintă exact culoarea albă. negruşcă. -oară. adj. mai cităm aici[20] băl. (primul din participiu. adj. direct sau indirect. „negrişor. băluşă. adj. şi înălbeală. negru. lumina zilei. reg. vb.

neagră se foloseşte. adj. stabilind o relaţie analogică cu albul ochiului „membrana exterioară de culoare albă a ochiului”. -toris. -a.m. café noir. (din participiu).f. sinonim al lui denigrant. ponegrit2. adj. s. negro < lat.. s. thé noir. Un verb interesant. (rar) „persoană care aparţine rasei negre” (cf. ca adjectiv şi ca substantiv neutru. cutie neagră (după fr. machiaj pentru ochi” (după fr. s. black beer). -toare. continent noir.f.n. ă. pe lângă valoarea abstractă specifică tuturor culorilor.. chocolat noir..m.. engl. în numele ei.. négritude.. pl. -ă.m.. s. 8.m. ponegritor” (din lat. s. persoană negricioasă” (← neagră + -aie). black coffee). negritor. iar s.. denigrator. ponegritor.n. niger. (← neagră + -oaică) şi cu negruşcă.. este ponegri „(înv. bere neagră (după germ. sinonim cu negroaică.) „specie de guvizi de culoare neagră. négrophil) desemnează „o persoană care simpatizează cu negrii” şi care militează împotriva considerării lor ca negrotei. (din supin). s. lat. -ă. anumite lucrări”. black/dark continent). s.. adj. black chocolate). adj. negritude).. art. s. engl. ca şi împrumuturile denigrator.. s. corespondent antonimic al lui albì. care. s. în sintagma negrul ochiului. „(persoană) care denigrează. a pune într-o lumină defavorabilă pe cineva. rus.. black box).f. (înv. a murdări reputaţia cuiva”.f.f. s. niger). engl. reg. în opoziţie cu albele. ceai negru (după fr. black money).m. s. s. negru înseamnă şi „persoană folosită de cineva pentru a face. adj. 207 . şi f. s. în expresia: nici cât negru sub unghie „aproape deloc.) (← neagră + -ilică). Adjectivul negru s-a transformat. negru. şi f. se mettre du noir aux yeux: „a-şi da cu negru la ochi”). nègre (din span. -ă. dénigrer. -ă. boîte noire. (din fr. (← ponegri + -re). dénigrant)[22]. citat mai sus. (reg. de asemenea conotat negativ. nègre. s.f. este negresă „femeie de rasă neagră”[24] împrumutat din fr. adjectivul este transformat în substantiv neutru. derivat din adj.m. are şi sensul concret de „rimel. black tea). engl. negratic. iar ca s. cărora le adăugăm ponegru. (← ponegri + -tor. „foarte negru. adj. negros. dintre care menţionăm. adj. folosită în opoziţie cu café au lait. -ă. engl. black caviar).) a înnegri. după fr. s. engl. -toare.) „oi de culoarea neagră” (← neagră + -işă). adj. (din fr. (reg. etimonul latin fiind. Alături de denigra. şi f. pl. (un) Noir. foarte puţin”. nu are nimic din conotaţia rasială a etimonului francez. (înv. înseamnă. engl. „(persoană) care aparţine rasei negre” (din fr. -um „negru”. Schwarzbier. denigratore). denumind „o persoană de rasă neagră”[23] Acesta din urmă are acelaşi sens cu negritean. în ordine alfabetică[25] bani negri „bani obţinuţi în mod ilicit” (după engl. cafea neagră (după fr. reg. s. înger negru (după engl. cioban care are oi negre..f. temeri negre (după fr. (ornit.m. în vreme ce negrofil. şi f. regional. orăşean îmbrăcat în haine negre” (← negru + -ar). -ă. despre oameni) „negricios” (← negru + -atic).. continentul negru „Africa” (după fr. (← denigra + -re) şi denigrat1.f. (reg. negrar.f. adj. ponegrit1.) „specie de ciocănitoare” (← neagră + -aică).m. s.m. care desemnează „rufele spălate şi albe de curate”. s. (din participiu). prin calc lexico-semantic.) „dans popular” (← negru + -eanca). s. s.) epitet dat unei femei rele” (din po-1 + negru) etc. sunt de remarcat formaţiile interne denigrare. s. vb. negraie. în s. négroïde). depreciativ nigger şi al francezului. După modelul corespondentelor din principalele limbi moderne de circulaţie internaţională. şi f. presimţiri. Femininul actual curent al lui negru. împrumutat din fr. ciocolată neagră (după fr. 8. negrişe.Acestora li se alătură derivate ca negraică. idei. denigrat2. idées noires).) „negricios” (← negru + os) etc. s.f. (bot.) „întunecat. la rândul lui. negru înseamnă şi „murdărie”. негритянка) şi cu negroid. -toare). Popular. şi cu albiturile.n. peste noire).2.f.n. icre negre (după engl. it.. Tot ca s. corespondentul românesc al engl.n. denigrare /famam/ „a păta. -ă. (reg. a denigra” (din po-1 + negru + -i).f. Substantivul abstract livresc este negritudine „însuşire a rasei negre” (din fr. în numeroase unităţi frazeologice. negrilică.. „pupilă”. (reg. După fr. negreanca.f.3. gânduri. în limba română. ciuma neagră (după fr. négresse. reg. cu „derivatele” ponegrire. adj. Verbului a ponegri îi corespunde sinonimul său neologic denigra. „rufe murdare de dat la spălat”.

alb ca spuma laptelui. însă. jours noirs) etc. /a scrie/ negru pe alb (după fr. plata/munca la alb este astfel denumită pentru că există plată/muncă/slujbă/serviciu la negru. că la început au fost bani albi („de argint”. negru ca dracul. alb ca marmura. humeur noire). care o precede. de regulă.n. alb ca zăpada etc. pâine neagră (în opoziţie cu pâine albă). fr.4. tuse neagră „tuse convulsivă”. (a fi) negru în cerul gurii. black sheep). lui a vedea lucrurile în negru. apoi bani negri „obţinuţi pe căi ilegale”.. portret negru (după fr. rezultă câteva observaţii. de culoare neagră” (din tc. oaia albă a familiei îşi datorează existenţa oii negre a familiei etc. a vedea negru înaintea ochilor. a vedea totul în negru (cf. /écrire/ noir sur blanc. am preluat adj. iarbă-neagră „tătăneasă”. black widow). Din acelaşi etimon grecesc. limbă neagră (reg. ébène. obţinută din arbori exotici. În primul rând. negru la suflet. rasă neagră (după fr. /a face un/ tablou negru /al situaţiei/ (după fr. /a fi/ oaie neagră /pentru cineva/ (după fr. prin atracţie antonimică. sol noir). livresc ebenin. /travail. lunettes noires). black race). negru ca abanosul etc. bilă neagră (prin opoziţie cu bilă albă). care permite sau. ochelari negri „ochelari de soare” (după fr. abanoz (< ar. De altfel. Din prezentarea comparativă a numelor celor două culori fundamentale şi opuse. fr. Magia albă este pandantul magiei negre. fr. negru ca noaptea. faire un tableau bien noir de la situation). pământ negru. voir tout en noir). văduva neagră (după engl. chinoroz” (după fr. cele două cuvinte alcătuind un dublet etimologic. post negru. alb şi negru se presupun reciproc. plague noire). race noire. în special din abanos”. maree neagră „strat de petrol care poluează apa mărilor” (după fr. vânt negru (reg.) „cancer”. „varietate de lemn tare. marée noire).) „limbă încărcată”. alb ca varul. roman negru (după fr. travailler/ au noir). vin negru (în opoziţie cu vinul alb) etc. ebenino. facilitează crearea de serii sinonimice între 208 . pantera neagră (după engl. plaga neagră (după engl. negru ca cioara. mai ales dacă este vorba despre acelaşi nivel de limbă: se poate presupune. 8. Certă este. puncte negre (după fr. de fiecare dată./. abanus < gr. alb ca lebăda. apoi „valoroşi”. Este dificil de stabilit. points noirs). c’est écrit noir sur blanc). începând de miercuri”. care dintre reflexele lexicale ale lui alb şi negru stă la baza relaţiei dintre ele. alb ca hârtia. negru de fum „pulbere neagră. fapt care se reflectă. noir animal). /être/ la bête noire /pour qqn. negru ca pana corbului. strugurii negri şi vinul negru (= roşu) intră în opoziţie cu strugurii albi şi cu vinul alb. piesele albe (= albele) de la şah sau de la table stau pe aceeaşi tablă cu negrele etc. alb ca crinul. /muncă. decorativ. 8. negru ca smoala. ’έβενος) este principalul termen de comparaţie pentru culoarea neagră. ebenus şi al fr. engl. negru-animal „cărbune extras din substanţe organice” (după fr. alb ca sarea. roman noir). mai degrabă. tot astfel se spune negru ca tăciunele. rasa albă nu se justifică decât în opoziţie cu rasa neagră. negru păcat. germ. săptămâna negrilor „săptămâna care urmează după aceea a Paştilor. mai sunt de menţionat: agendă neagră. portrait noir). schwarz auf weiss). în relaţiile semantice dintre membrii familiilor lexicale.) „vânt care aduce uscăciune”. Aşa cum se spune alb ca laptele. Dintre expresiile şi locuţiunile care conţin termenul negru. umor negru (după fr. analogic. a vedea lucrurile în alb urmează. cartea neagră. (a face) albul negru. negru ca păcura.dark angel). în relaţie antonimică. the black plague. zile negre (după fr. serie neagră (după fr. eventual din it. 9. relaţia de paronimie dintre componentele fiecărei familii. noapte neagră. spre exemplu. a fost împrumutat în română eben s. engl. pată neagră. vechi sau noi. alb ca brânza. negru ca piperul. „legali”). inimă neagră.5. negru pe alb (cf. Din fr. a munci/ la negru (după fr. abanosul „arbore exotic cu lemnul dur şi scump. săptămâna mironosiţelor”. prin intermediul lat. série noire). -ă „negru ca abanosul”. ébénin. alb ca zahărul. săptămâna neagră „săptămână dinaintea Paştilor. sol negru „cernoziom” (după fr. bubăneagră (reg. viaţă neagră. black panther). noir de fumée).

încă de la sfârşitul sec. nr. pentru prima dată în DCR. magie albă vs. dată de opacifierea progresivă a cristalinului. al XVIII-lea. munca la gri. în RRL. a vedea lucrurile în alb vs.. fiecare. Coord. în diverse relaţii semantice. înregistrate. de multe ori. oaia albă vs. Editura Fundaţiei România de Mâine. ediţia a II-a. sos alb (după fr. alabastre. p. 151-152. zahăr brun etc.v. negru şi alb au cele mai multe ocurenţe în domeniile cele mai variate (alimentaţie. magie blanche. magie neagră. scor alb. [2] Vezi Florica Dimitrescu. semestre bianco). economie. [11] Din lat. crearea de antonime între corespondentele din cadrul celor două familii. a ponegri. 209 . ele corespund unor realităţi cromatice percepute.). lume albă vs.. politică. direct de la alb (vezi CADE. 21-23. 180. s. 1. Bucureşti. Numele de culori. Editura Academiei. [10] Vezi http://ro. magie albă (după fr. 2004. pantera albă şi pantera neagră etc. analogic. ciocolată albă şi ciocolată neagră. a albi vs.n. În multe situaţii. În sfârşit. s. mariage blanche). înălbi este explicat de la în. voturi nule. un dublet etimologic. moarte cenuşie.v. Analiza structurală a vocabularului limbii române contemporane. legal. munca la negru vs.v. [7] Interesantă este relaţia „sinonimică” dintre albeaţă şi cataractă. ceai negru.f. 1976. obiect din alabastru”. p. [8] Vezi Gr. buletin alb (după fr. cataracte. în opoziţie (blugi albi şi blugi negri. s. bulletin blanc). bani negri. moarte violetă). a plăti la alb. Cele două cuvinte (albastru şi alabastru) formează. de tipul ceai alb vs.v. cataracta). vot alb (după fr. 2002. (a fi scris) negru pe alb. la p.şi albi. Din cromatica actuală.). Brâncuş. tradiţional. dintre toate culorile. antonimice sau nu. piaţă gri. social. alabastru (min. moarte neagră. Gabriela Pană Dindelegan. în consecinţă. [5] În DEX şi în MDA. economie neagră vs.wikipedia. voturi albe vs. oaia neagră. scor alb vs. Florica Dimitrescu. semestru alb (după it. iar. dau naştere unor unităţi frazeologice corelative. a vedea lucrurile în negru. 1973. Editura Universităţii din Bucureşti. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. 147-184. în studiul citat. [3] Vezi DA. [6] Vezi DA. vote blanc) etc. cămăşile negre vs. lume neagră. autorul stabileşte interesante corespondenţe cu albaneza.v. prin simbolistica lor. sezon alb. cu alte cuvinte şi unităţi frazeologice: arme albe vs. implicit. vestimentaţie. lat. scor cu puncte. fiind componente a numeroase unităţi frazeologice. [4] Exemplele analogice sunt date după DI.). moarte albă vs. arme de foc. Recherche de méthode en sémantique structurale. la negru vs. piaţă neagră vs. sauce blanche). şi moarte albastră. s. col blanc). căsătorie albă (după fr. zile negre etc. blugi albi. Unitate de limbă şi cultură românească. în egală măsură. cămăşile brune şi cămăşile roşii. s. în unele cazuri. citat. Despre culori şi nu numai. guler alb (după fr. Istoria cuvintelor. biologie. 164-174 : alba-neagra. zile albe vs. care devine alb sau negru şi care antrenează orbirea totală sau parţială” (din fr. sport etc. neutru alabastrum (de unde fr. s. Systématique des noms de couleurs.derivatele din aceeaşi categorie şi. NOTE [1] Vezi L’expression de l’appréciation chromatique dans le style scientifique du roumain littéraire. s. albul şi negrul părăsesc opoziţia dată de tradiţie şi intră. (a da un) cec în alb vs. zahăr alb vs. „afecţiune oculară. Bucureşti. cele mai multe. p. Bucureşti. moarte albă (vezi. cu schimbare de sufix (vezi MDA. în vol. cec în alb. Derivatul a mai fost explicat.) sau din albinà. Demn de remarcat este faptul că albul şi negrul se opun realmente mai ales atunci când sunt folosite în sens figurat (bani albi vs. economie gri. s. cel mai adesea senilă.). ceea ce nu este corect.) „varietate de ghips cu aspect de marmură albă…. în opoziţie cu magie neagră). lista neagră vs. lista gri. Aşa cum a constatat. [9] Vezi art. moarte neagră etc. albâtre) am împrumutat.v. cafea neagră şi cafea cu lapte.org/wiki/Alb-. 1976. Pentru cele mai multe dintre expresiile citate. Bucureşti.

magie neagră (după fr. unde a fost cazul. acesta poate fi explicat. cu citate mai ales din limba actuală. partea a II-a (C). denigratoare. Analiza structurală…. Bucureşti. tablă neagră. partea a III-a. ca în toate cazurile similare. [22] Ultimele două împrumuturi au caracter în întregime analizabil. s.v. arab” (din bg. s. comédie noire. ediţia a II-a. s. Editura Fundaţiei România de Mâine.. p. 2006. pe de altă parte prin substituirea finalei masculine –tor cu femininul –toare. [14] Vezi EWUER. 1937. ed.: albeţ adj. p. Grigore. Unitate de limbă şi cultură românească. Dicţionarul explicativ al limbii române. 2. Brâncuş. [25] Completăm. partea I (A –B). completând. uniforme negre etc. morte noire. Cihac. 170. 154. Francfort s/M. cămăşile negre (după fr.v. sb. albineţ adj. Tomul I. ceinture noire). BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu. albi vb. cit. la un moment dat. (1976). Imprimeria Naţională. Bucureşti. vezi magie albă). Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri lingvistice din sec.m. vezi Angela Bidu-Vrănceanu. s. -toare. *** (1996).f. economie neagră (probabil analogic..v. camicie nere).[12] Unora dintre derivatele interne ale lui alb li s-au indicat inclusiv etimoane latineşti neatestate. (CADE).v. al XIX-lea). арапь. trimiterile de ordin etimologic: blugi negri (după engl. pe de o parte prin conversiune de la adjectivul feminin omonim. cu exemplele citate mai sus. marché noir. (< lat. partea a II-a. (1870). ext. [16] Despre definirea ostensivă a termenilor cromatici româneşti. ultimul în limbajul argotic. (< lat. 1913. comedie neagră (după fr. lista unităţilor frazeologice alcătuită de Florica Dimitrescu. gaură neagră sau gol negru (după engl. s. p. oameni în negru (după engl. [19] Ibidem. cit. *** (1995). (re)crearea lor pe teren românesc de la vb. respectiv – ant. Mircea Seche. moarte neagră (după fr. Coordonatori: Ion Coteanu. Cât priveşte s. *albivus) etc.A. Angela. 1. 1940. magie noire.) om cu pielea şi părul de culoare neagră. ediţia a II-a. [17] Vezi. *albinicius). (< lat. cu sufixele –tor. I . black comedy). de …. persoane negre (analogic). 56-58. 210 .. Bucureşti. ’αράπης).). rus. Editura “Cartea Românească”. (2004) Istoria cuvintelor. 3 (J – Lojniţă). liste noire. Bucureşti. black death). Bucureşti. harap. Bucureşti. listă neagră (după fr. black jeans). it. (pr. men in black). denigra. Analiza structurală a vocabularului limbii române contemporane. vsl. Librăriile Socec. fasc. *** Dicţionarul limbii române (Seria veche). centură neagră (după fr. Luiza Seche. engl. black hole). în art. engl. piaţă neagră (după fr. Dictionnaire historique de la langue française. Éléments latins comparés avec les autres langues romanes. A. Bucureşti.. s. ceea ce poate presupune. Tomul I. 1992). (Prima ediţie. Tomul II. [24] Negresă mai are şi sensurile de „prăjitură preparată cu multă cacao” şi „butelie de aragaz”. engl. ngr. Bucureşti. [23] Vezi şi sinonimul vechi arap. [15] Vezi DEX. ţap negru (argotic). 1949. Paris. albiu adj. (CDED I) . Numele de culori. Sous la direction de Alain Rey. partea I (F – I). [18] Vezi MDN. -ă. [13] Vezi MDN. fasc. black list). arapinъ. carne neagră (după fr. *albeolus). chemises noires. 1948 (DA). 1 (D –de). Dictionnaire d'étymologie daco-roumain. Bucureşti. p. Ediţia a II-a.v. vezi CDED I. I. oaie neagră (după engl. “Universul”. [20] Am citat numai acele sensuri care au corespondente cu alb. piaţă neagră. *albicius). mai ales de către Cihac. (< lat. [21] Vezi Maria Stanciu-Istrate. арап. Candrea. umoare neagră. firmă neagră (de asemenea analogic). engl. “persoană care face parte dintr-o populaţie africană negroidă. s. 1940. Tipografia ziarului “Universul”.v. vol. Editura Univers Enciclopedic. (1931) Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi (partea I la Dicţionarul enciclopedic ilustrat “Cartea Românească”). Tomul II. arap.II. albior adj. Tomul I. (< lat. 166. a lucra la negru etc. Le Robert. black sheep). Editura Academiei Române. art. vezi bani negri. 1934. Florica Dimitrescu. cit. *albire). (DEX). ogor negru (argotic). black market). viande noire)..

(MDN). Bucureşti. Editura Albatros. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri lingvistice din sec.cnrtl. aux mêmes couleurs. . ainsi que celles entre les membres des deux familles (antonymie). al XIX-lea). ayant des familles très riches. *** (2001-2003) Micul dicţionar academic. d’autre part. Coord. (1997). în vol. ALB SI NEGRU BLANC ET NOIR. (DI). hommage au professeur ABV de l’Université de Bucarest. Dimitrescu.fr RÉSUMÉ CONSIDERATIONS ETYMOLOGIQUES CONCERNANT LES NOMS DE COULEURS. formelle et sémantique. Mouton and Co. (MDA). Institutul de Lingvistică. Alb et negru sont des mots hérités. vestimentaire. d’une part. p. leurs correspondances. Dimitrescu. familles lexicaux et phraséologiques. Dicţionar de cuvinte recente.originaires ou dérivés. formées. 1982). Marius Sala şi Ion Dănăilă. 147-184. Bucureşti.*** (1957). 4 vol. Editura Saeculum. . se propose d’analyser le statut des mots qui désignent les « couleurs » blanc et noir. sport etc. London – THE HAGUE – Paris. 211 . Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. Etymologisch – historisches Wörterbuch der ungarischen Elemente im Rumänischen. Editura Academiei Române. Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”. Bucureşti. (2000). doublets étymologiques. (2002). Editura Univers Enciclopedic. Bucureşti. Florica. (EWUER). Marele dicţionar de neologisme. Bucureşti. On remarque en particulier les relations sémantiques à l’intérieur de chaque famille (paronymie et synonymie). alb et negru (leur origine et leur évolution interne. les doublets étymologiques etc.). (2006). Florin. entre tous les noms de couleurs le plus grand nombre d’occurrences dans les domaines les plus variés (alimentation. Maria. Editura Academiei. et néologiques. Mots-clés : mots hérités. redactori responsabili: Acad. (Prima ediţie: Bucureşti. Stanciu-Istrate. Ediţia a II-a. Lajos. ayant. Marcu.. www. (1967). social. Editura Logos. (DCR). Editura Universităţii din Bucureşti. politique. Bucureşti. de composants lexicaux et phraséologiques anciens et populaires. Despre culori şi nu numai. Florica. Cet article. Dicţionarul invers al limbii române. Gabriela Pană Dindelegan.) ainsi que celui des mots hérités ou empruntés qui se circonscrivent. biologie. Tamás. économie. Din cromatica actuală.

A. Haussemann et d’autres. d’un sens qu’il y « rencontre ». en plus.Bally et V. Dans la majorités des recherches consacrées à la phraséologie. par rapport aux autres unités du paradigme envisageable en ce point de la chaîne. R. de préférence littéraires mais aussi journalistiques. Parmi celles-ci nous allons distinguer les collocations. Parmi les formes de réalisation du métalangage concernant la reflexion sur les moyens d’expression de la pensée. en contexte. réflexivement. Ces études tenant compte aussi bien de l’apport des fondateurs et des pionniers de la phraséologie tels que Ch. Les marqueurs typographiques de l’autonymie sont virgule. ce que je veux dire) 212 . les unités phraséologiques ont fait l’objet de plusieurs études qui portaient sur leurs propriétés structurales et sémantiques. afin d’établir les modèles de modifications permettant l’élaboration d’une typologie comprenant toute leur variabilité. ont eu comme résultats la détermination de quelques classes plus ou moins homogènes des unités phraséologiques. l’énonciateur témoigne de la potencialité non pas « en langue » mais bien dans ses mots hic et nunc. nous allons cité premièrement la modalisation autonymique définie par J. les degrés de figement de ces lexies complexes et les traits définitoires permettant d’établir leur place sur le continuum libre-figé. les lexies complexes sont examinées du point de vue statistique. L’étude actuelle porte sur le fonctionnement des unités phraséologiques en contexte où elles subissent l’influence des divers procédés méta-énonciatifs allant de l’automynie réalisée par des signes typographiques aux types de modalisation autonymique. Chişinău.Mejri. mais aussi font preuve de diverses modifications qui portent ou pas atteinte à leurs signifiants phraséologiques.Rastier. Notre projet se fonde sur l’observation de différents cas de comportement des lexies complexes dans les textes.Ina PAPCOVA Universitatea Liberă Internaţională.Gross. S. parenthèses. les locutions.Mel’čuc.Authier-Revuz comme « La figure par laquelle un énonciateur. 1994 :92). double le dire d’une unité d’une explicitation univosante du sens de cette unité dans son dire.V. Le fonctionnement des expressions idiomatiques dans le texte peut être accompagné de méta-énonciation de type différent.Tutin. les expressions idiomatiques et les énoncés liés. G. cependant les chercheurs (F. omonymie. italiques. constitue en soi une rupture du « qui va de soi » de UN des mots et de leur sens dans le dire.(Authier-Revuz. À « prendre la peine » ainsi de spécifier le sens d’un élément X. fixer le sens qu’elle y reçoit par rapport aux autres sens (polysémie) voire aux autres mots (paronymie. Choisir en un point une unité X. R. P. Outre les signes typographiques. et dont il faut effectivement protéger son dire ». il y a d’autres moyens dans le discours que J.Fiala) se penchent de plus en plus sur l’aspect dynamique observant leur fonctionnement dans le discours oral et écrit où ces unités se présentent non seulement sous leur forme institutionnalisée et décrite dans les dictionnaires. Authier-Revuz (1995a) classe comme les non-coïncidences du dire: 1) les non-coïncidences dans l’interlocution (quand il y a une variation entre les partenaires de l’énonciation.Galisson.) susceptibles de jouer en ce fragment X du dire. Republica Moldova MODÉLISATION STRUCTURALE ET SÉMANTIQUE DES UNITÉS PHRASÉOLOGIQUES EN CONTEXTE Pendant les dernières décennies. ex. guillemets. Vinogradov que des recherches des linguistes contemporains comme I. deux points. tiret. ici ne suffit pas : il faut.

Dans cette séquence. Cependant. peut se traduire par le verbe pronominal « se promener». mais aussi appeler. l’entretien. dans la majorité des cas. « les faits de figement se trouvent renvoyés au déjà-dit – et souvent dit – dans d’autres discours. ex. La grande allée des platanes. puisqu’en principe nous sommes tous d’accord. La représentation méta-énonciative du syntagme figé fait son brochet joue ici le rôle de l’explicitation du caractère consacré. les italiques : Ex. désigner employées aux différents temps. le locuteur apporte un supplément d'information métalinguistique sur les habitudes de la communauté dont il parle. De cette façon. le « subit »(Authier Revuz. nommer. bifurque devant le manoir et descend jusqu’à la 213 . 2) d’une communauté socio-professionnelle qui est mentionnée . ex. Parmi les types de modalisation autonymique. le reçoit. idiomatique. ex. non compositionnel. on emploi un nom propre . en effet. comme dit X) 3 ) les non-coïncidences entre les mots et les choses (quand les mots employés ne corréspondent pas exactement à la réalité. 1979 : 410) (Les italiques appartiennent à l’auteur) Dans l’exemple cité.2) les non-coïncidences du discours à lui-même (quand un autre discours est introduit par l’énonciateur. à la première ou à la troisième personne. impose le parcours interprétatif qui actualise le sens locutionnel. La glose faisant référence au parler spécifique d’une communauté peut être plus longue. 3) d’une communauté nationale ou locale citée. ayant caractère d’une explicitation où sont utilisés les séquences glossatrices séparées du mot ou du syntagme glosé par par une expression à caractère métalinguistique contenant les marqueurs utilisés moins souvent que les verbes cités ci-dessus. littéralement). Une des possibilités de la réalisation de la modalisation est l’emploi d’une subordonnée circonstantielle comparative. Dans le fragment cité ci-dessus on constate l’emploi de trois éléments autonymiques : deux éléments typographiques – parenthèses et italiques et une forme explicite de noncoïncidence du discours à lui-même. une fois la prière du soir expédiée. Ex. mes contractants se réveillent et. notre père se dérida et consentit même à faire le pont. le mot ou le syntagme glosé est mis en évidence par les signes typographiques comme par exemple. l’insouciance naturelle des enfants repris le dessus. à tous sens du mot. convenu de cet élément et. C’est une forme explicite métalinguistique composée de comme + verbe „dicendi” + SN sujet qui fait référence au parler spécifique : 1) d’une personne précise et. le plus souvent c’est le verbe dire. (Bazin. dans ce cas. on citera premièrement ceux où on utilise un verbe „dicendi” . par conséquent. Cette expression. chacun à la dimension de sa gueule (comme dit une expression locale) fait son brochet. ce qu’il faut appeler X) 4) les non-coïncidences des mots à eux-mêmes (quand l’énonciateur est présenté au fait que le sens des mots est équivoque. propre au jargon familial.1995b : 19). avec une nuance de va-etvient. cliché. Il devrait être court. De plus. c’est-à-dire comme faits relevant du dialogisme et de l’interdiscursivité : le X figé est saisi comme stéréotype. le fragment glossateur pris entre parenthèses (comme dit une expression locale) précède dans la chaîne parlée le fragment glosé fait son brochet et représente un commentaire métalinguistique amené à marquer dans le discours de l’énonciateur (auteur) la présence du « déjà dit » des autres discours propres dans ce cas à une communauté locale. dans sa dimension de préfabriqué relativement au discours en train de se faire qui l’emprunte. Mais dès que le notaire s’engage dans le détail.

imposé par le contexte – ciboire c’est-à-dire « vase sacré en forme de coupe où l’on conserve les hosties consacrées pour la communion » fait allusion aux pratiques religieuses dominantes dans le système de l’éducation de la famille en question et s’avère mieux approprié au contexte. de salade de haricots et de pommes de terre en robe de chambre (je proteste au passage. de presser le citron.je proteste au passage et contient le marqueur à la forme impersonnelle – on devrait dire. nous pouvons proposer les exemples suivants : Ex. 1979 : 340).rivière.compositionnelle et non-compositionnelle. Ex. Ex. aux portes du village. les tournures méta-énonciatives servent à fixer le sens d’une unité phraséologique dans le discours. 1979: 68. (Bazin. dit mûr. à son tour. Comme signes typographiques de la glose on évoque les tirets. 1979 : 85) Ex. où l’on compte ses fruits. c’est-à-dire d’exploiter quiconque. fort éloigné du palace de sa Maison mère. A midi.X. dont une des modalités est « la paraphrase par une expression complexe(substituable ou non syntaxiquement à X) situé au strict plan du mot ou à celui du référent ». présente un défaut pouvant être corrigé par la substitution d’un élément qui permettrait la meillleure coïncidence entre les mots et les choses en citant la façon de dire d’une tierce personne(Fredie) évoquée par l’énonciateur. au sens p. 1979: 220). Dans le premier exemple le commentaire méta-énonciatif est fait sur le mode de dire standard qui. « habituel » d’un élément du discours répété. c’est-à-dire sont susceptibles de deux lectures .Authiez -Revuz est . de correction d’une forme envisagée par l’énonciateur comme incorrecte. on devrait dire : pomme de terre en robe des champs). L’énoncé métalinguistique pris entre les parenthèses traduit l’attitude de l’énonciateur face à son propre dire . Vu le fait que les syntagme figés sont les unités de seconde nomination. L’éducation en vase clos – en ciboire. Il s’agit pour lui d’employer. Cette dislocation permet. La substitution du composant de l’expression figée – vase clos par le paronyme exigé. nous pouvons constaté dans ce cas-ci une dislocation du syntagme figée par le verbe « dire » qui joue le rôle du commentaire métaénonciatif faisant référence au caractère « commun ». L’explicitation faite par l’auteur pour préciser le sens qu’il attribue au verbe « employer » dans ce contexte. Voici « l’inspecteur général » qui vous reçoit dans un bureau du Neuvième. Voilà l’âge. dans ce cas la substitution d’un élément est dictée par la relation entre le segment glosé et celui glossateur qui est une relation de préférence. en contexte donné. Le moyen très fréquemment employé pour fixer le sens selon J. qu’elle traverse sur un pont solennel. Les italiques appartenant à l’auteur) Un autre type de représentation méta-énonciative d’un syntagme figé comme préfabriqué est représenté par un commentaire qui porte sur un élément de l’unité phraséologique. non seulement fixe 214 . Mme Rezeau nous a pourvu d’oeufs durs. En ce qui concerne le troisième exemple. nous déjeunions sur l’herbe. Quant au deuxième exemple. (Bazin. l’indexation du mot « fruits » sur l’isotopie développement humain et son interprétation en tant que « réalisations ». Parmi les cas que nous avons relevés du corpus examiné.(Bazin. (Bazin. (Bazin. contient le syntagme libre « exploiter quiconque » qui. dira Frédie – ne permettait aucune fréquentation dangereuse. 1979 : 93).

car. d’équivalent non phraséologique et. au troisième jour : portée au sens propre.. et se fit savonner la tête(au figuré. en même temps. L’analyse de cet exemple montre que dans le chemin dominant d’interprétation du sens idiomatique par le contexte. qui est employé dans une construction causative doit être interprété au sens idiomatique ce qu’implique la présence du mot « répression » servant d’interprétant et le commentaire « au figuré ». selon l’expression de J. comme le prouve cet exemple. donne la préférence à l’interprétation noncompositionnelle. La glose qui a comme objet de commentaire un élément de la structure préfabriquée et figée porter en terre fait surgir le sens littéral soutenu par les éléments du contexte immédiat « à bras. par l’intermédiaire de la glose. Cette mauvaise pente eût nous conduits jusqu’où? Par bonheur. 1979 : 60).soit 2) comme aussi au sens p.Authier. d’un côté. est le recours aux procédés méta-énonciatifs. elle aussi.Revuz mentionne que « relativement au sens q – locutionnel. à un des sens existant (le sens choisi étant mis en évidence par la glose): a) au sens idiomatique (locutionnel) et pas au sens littéral (compositionnel) dans un contexte qui laisse la place à l’équivoque : X au sens q. l’aïeule. est lui même explicité par les éléments préposés. n’étant pas ici refusé en soi par la glose d’affirmation du sens p. mais récusé comme sens unique. selon les contextes. conduisent à l’existence du second sens qui se superpose au premier en défigeant l’expression donnée. L’autre type de commentaire méta-énonciatif propre aux unités phraséologiques consiste en ce que l’énonciateur en mettant l’accent sur la spécificité du double sens de l’unité phraséologique. la répression continuait. la chose ne lui est jamais arrivée » entraîne l’interprétation compositionnelle du syntagme avec l’apparition du second parcours interpétatif où les éléments de la structure acquièrent leur liberté et. le sens q – locutionnel. et de façon non discrète. Les unités phraséologiques de ce type. 1979 : 472).soit 1) comme seulement au sens p et donc pas au sens q. précise par l’intermédiaire de la glose que l’expression doit être comprise soit : 1. . de définition pour le syntagme figé presser le citron qui. évident. par quatre fermiers » qui concurrence en contexte plus large le sens idiomatique de l’expression -« enterrer » ou plutôt le compète en précisant la façon dont « l’aïeule fut enterrée ». la glose au sens p – compositionnel n’est pas univoque. mais sert. (Bazin. C’est interprétativement. joue le rôle d’explicitant glossateur pour le verbe employer en tant que synonyme idiomatique et. ont souvent un homonyme libre et ce sont le contexte et la situation qui permettent leur désambiguïsation dont l’un des moyens. au propre. à bras. ce qui est rejeté dans ce contexte par l’énonciateur qui. par quatre fermiers. au propre. d’autre côté. Fine comparut. en plus du sens q.le sens de l’élément X(employer). C’est le cas de l’exemple où le syntagme savonner la tête à qqn. tandis que la suite de la glose « car. la chose ne lui est jamais arrivée). b) au sens littéral(compositionnel) : X au sens p: Ex. AuthierRevuz. Elle fut portée en terre. et pas au sens p : Ex. c’est-à-dire les idiomes. qu’on comprendra au sens p : . (Bazin. 215 . . ainsi « déverrouillés » selon le terme de J.. Tout beau ! Il ne s’agissait point d’admirer Folcoche. de sa plurivocité. donc. le commentaire méta-énonciatif fait par l’énonciateur méne à découvrir et à « réveiller le sens littéral en sommeil ». A cet égard J.Durandeaux.

27. nous pouvons proposer comme illustration l’exemple suivant où les mots et les expressions qui sont marqués par les italiques traduisent le cas de non-coïncidence des mots à eux-mêmes : Ex. alors qu’en argot l’avoir sec – « résister. Les italiques du mot « autorisés » signalent que ce terme ne doit pas être interprété dans son sens usuel.] L’étonnement des fermiers. Ainsi les deux sens s’actualisent dans ce fragment étant les deux adéquats au contexte : le sens de « résister » est soutenu par les éléments tels que « une larme. dans les deux sens : a) au sens littéral et au sens idiomatique. Ceux qui la suivent ne lui offrent rien de mieux : nulle chaleur. Le même procédé de noncoïncidence est observé dans le cas de l’emploi de l’expression allées et venues ayant d’après 216 ...« tenu en lisière » si l’on veut pour faire de la place à l’autre sens p.356 . Hier à Melbourne il (Lendl) a eu chaud. » (Authier. revenant de l’école.. Puis aussitôt : Elle l’a sec. pour nous battre si froid.Authier-Revuz) b) dans les deux sens idiomatiques propres aux différents registres de la langue : Ex.Revuz . 1979 : 41) (Les italiques appartenant à l’auteur).. à présent! (Bazin. n’en croyait pas ses yeux. (p. alors que le sens « éprouver une vive contrariété » s’appuie sur les phrases suivantes du contexte – Ceux qui l’ont précédée ne l’aimaient guère et c’est le vide maintenant au-dessus d’elle qui devient la plus proche cliente pour l’acte de décès. [. quand même. Ceux qui la suivent ne lui offrent rien de mieux : nulle chaleur. nulle consolation.Au lieu de gaspiller vos forces en jeux stupides. très chaud(au sens propre comme au sens figuré) Radio emon 1. Babouchka l’a sec. Frédie et Brasse-Bouillon gratteront. Ceux qui l’ont précédée ne l’aimaient guère et c’est le vide maintenant au-dessus d’elle qui devient la plus proche cliente pour l’acte de décès.1. -Voilà-ti pas que ces messieurs grattent leurs allées et venues. En ce qui concerne les énoncés autonymiques signalés seulement par les signes typographiques. de La Vergeraie. Babouchka. surnommée ainsi de la veille. 1995b : 24) Dans notre exemple c’est le deuxième type où le sens locutionnel grâce à la glose. D’après le dictionnaire Le Petit Robert l’avoir sec . en effet. une autre signification pour ce mot dans le contexte donné. Italiques de l’auteur). 2. Pas une larme.89 ( exemple emprunté à J. un agacement ». parce que selon Aubin elle devait habiter une Sibérie. Nous ne fûmes pas autorisés à lui faire nos adieux. qui cette fois se complètent. fait de la place a celui compositionnel qui ajoute des informations en plus. la grand-mêre. . Je le fais taire. nulle consolation. Mais le lendemain de son départ nous étions autorisés à gratter les allées du parc. attesté dans les dictionnaires « permettre » qui s’actualise pendant son premier emploi dans cette situation de communicaton et obligent ainsi le lecteur à chercher une autre interprétation. Babouchka. Cropette ratissera. leurs sourire nous étaient insupportables. tenir bon ». mais une tristesse de pierre qui lui enfonce la tête entre les épaules. Madeleine. Dans les deux sens : l’argot et le français. celle de « obligés » ou « forcés » exigé par le discours direct qui suit.« éprouver une vive contrariété. vous vous amuserez désormais d’une manière utile. tristesse de pierre ». Ex. une déception. mais il a raison. Mlle Lion dut s’en aller comme une voleuse.

de verdure dans un jardin. à notre avis. dans un parc » à l’élément « allées » dicté par le contexte et surtout par le syntagme « gratter les allées du parc » et traduisent. on constate ici. ce qui porte attente à la structure de l’unité phraséologique qui est fixe et figée syntaxiquement. aussi bien que celui plus large ne permet pas l’interpéter dans son sens habituel ce que signalent également les chevrons. (Bazin. le défunt. Donc. Il est nécessaire de recourir aux éléments du contexte qui précèdent le fragment (l’Oncle. il y a un refigement et une remotivation des éléments restés.. de la vénération dont la famille entourait sa « brosse à reluire » et je ne vais certainement pas changer de camp. d’un côté. c’est lui le grand homme.R. mais qu’il s’agit.]. Adieu Bb. c’est René Rezeau. vendange est faite! (Bazin. démarches ». par conséquent. De cette façon. né trop tard pour s’engager dans les zouaves pontificaux. et d’autre côté.P[. Je me suis gaussé. le processus de défigement de l’expression provoqué par l’omission d’un élément. 1979 : 183) D’après Le Petit Robert manier la brosse à reluire. C’est lui « la brosse à reluire de la famille ».. mort trop tôt pour connaître les saints triomphes du M. (Italiques de l’auteur) Un autre signe typographique souvent utilisé pour l’autonymie sont les guillemets en forme de chevrons qui eux-aussi signalent au lecteur que l’expression mise ainsi en évidence n’a pas le sens habituel dans le contexte en question : Ex. Les marqueurs typographiques attirent l’attention du lecteur sur ce groupe de mots en signalant qu’il ne doit pas être interpété au sens connu. l’humour du locuteur qui utilise l’expression à des fins ironiques dans cette situation.(Bazin. De plus. Le premier constat qu’on peut faire en observant le fonctionnement de ce syntagme en contexte est que l’expression se présente en forme elliptique où l’élément verbal est omis. par l’acquisition d’une nouvelle signification sous l’influence des conditions d’accueil en contexte : Ex. dans ce contexte. La réponse jaillit du fond de ce gosier où tressaille le grain de raisin de la luette. l’académicien) pour comprendre que sa « brosse à reluire » ici est cet homme défunt à l’égard duquel la famille avait cette attitude servilement flatteuse et montrait de la vénération. celui de « chemin bordé d’arbres. je préfère ne plus être ni l’un ni l’autre. le contexte immédiat. l’oncle. d’un jeu de mots qui défige l’expression en question attribuant un autre sens. Mais si les respectueux passent du côté des rieurs. sa « brosse à reluire » veut dire « sa fierté ». naguère. cela va de soi. un mort) et aux éléments du texte qui suivent (« vieux crabe ». c’est pour cette raison que la famille avait par rapport à lui ce comportement respectueux. 1979 : 305). son orgueil ». Ex. Le fait que l’expression n’a gardé que la partie nominale qui est prise par l’énonciateur entre les guillemets exige de la part du lecteur une attention particulière et un effort supplémentaire pour aboutir à une compréhension /interpétation de cette unité en contexte. « le sujet de l’attitude servilement flatteuse » car René Rezeau n’était pas n’importe qui. 1979 : 23) 217 . de marcher dans différentes directions (inverses ou non). mais un académicien et.le DEL le sens « fait d’aller. « la personne qui fait sa gloire. passer la brosse signifie « être servilement flatteur ». avec un grand O pour le différencier des nombreux autres. Il est plus facile de se moquer d’un vivant que d’un mort.

103. La famille Rezeau. et dans des proportions qu’il est impossible de délimiter» (Saussure. Dans une foule de cas. cu precadere cazurile in care ele devin obiectul activitatii metalingvistice a autorului. expressii. qui dépend de la liberté individuelle.2. meta-lingvistic activity. ( 1995a). 91-102. Bazin.. il est impossible de classer une combinaison d’unités. n. J. ca ghilimelele sau caracterele italice. 1996 : 172-173).. In prezent.fr Authier-Revuz.. meaning. décembre 1995. outre l’usage collectif dans la formation de ces phénomènes. A et Chartreau. la créativité et la liberté individuelle des usagers : « Ces tours ne peuvent pas être improvisés. (1995b). Éditions Payot. J. phraseologie. La Locution en discours.17-19. Key words: autonymy. Mais il faut reconnaître que dans le domaine du syntagme il n’y a pas de limite tranchée entre le fait de langue.persee. disponible sur http://www. In acest text exista exemple in care comentariul meta-propozitiei nu numai ca traduce o anumita atitudine. continuent à influencer leur fonctionnement dans le discours conditionnant leur comportement dynamique qui se traduit par la possibilité du fonctionnement des expressions et locutions aussi bien sous leur forme canonique que sous plusieurs variantes plus ou moins modifiées ou défigées. pp. L’énonciateur glosateur de ses mots : explicitation et interprétation.En conclusion. parce que l’un et l’autre facteurs ont concouru à la produire. in Langue française. Paris. Ces deux facteurs qui ont contribué à la génèse de ces unités. n. dand frazeologiei un anumit inteles. Paris : Le Robert. si on examine le comportement des unités phraséologiques dans le discours. In Cahier du Français Contemporain. Acest studiu cuprinde tehnici metalingvistice utilizate de autor-glosator incepand cu unele tipuri de autonimie realizate cu ajutorul unor expresii metapropozitii si incheind cu autonimia realizata prin folosirea unor semne specifice. leur complexité sémantique et structurelle et le fait que ces expressions appartiennent à la fois à la langue et à la parole ce que souligne dans ces recherches le célèbre linguiste suisse qui reconnaît. on observe qu’il se caractérise par un grand dynamisme qui donne naissance à plusieurs modèles parmi lesquels ceux obtenus par les différents procédés autonymiques qui modifient avant tout le côté sémantique et parfois la structure de ces unités mettant en relief leur plurivocité.1. pp. Hervé (1979). Sophie (1993). modification. Le lexique construire l’interprétation. tot mai multi lingvisti subliniaza importanta aspectului lor dinamic urmarindu-se actualizarea structurilor frazeologice in vorbire. (1994). dar sunt de asemenea relevate si modificarile care apar la nivelul limbii si vorbirii prin vocea multipla a fenomenului de frazeologie. Ces mots qui ne vont pas de soi Boucles réfléxives et non-coïncedences du dire. Saussure. Larousse. marque de l’usage collectif et le fait de parole. Paris REZUMAT CREAREA DE MODELE STRUCURALE SI SEMANTICE ALE UNITATILOR FRAZEOLOGICE IN CONTEXT In ultimele decenii unitatile lexicale au fost descrise statistic asa cum apar in sursele lexicografice. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Authier-Revuz. Ferdinand de (1996) Cours de linguistique Générale. J. Dictionnaire des Expressions et Locutions. Vol. idiomuri) in texte literare. Moscou : Éditions du Progrès. 218 . ils sont fournis par la tradition. Rey. Prezentul studiu este o analiza a functiei diferitelor tipuri de unitati frazeologice (colocatii. Authier-Revuz. Méta-énonciation et (dé)figement : le prefabriqué et l’imprévu du fire.

I. Da die Komposition ein beliebtes Wortbildungsmittel der deutschen (Fach)sprecher ist und die Struktur des Rumänischen solche Bildungen nur begrenzt zulässt. Im Deutschen trägt die Zusammensetzung wesentlich zur Bildung von Termini. wo sich ein deutsches Fach-Kompositum durch ein einziges Wort übersetzen lässt. 2 Exemplarische Darstellungen 2. bedeutet u. Problematisch wird es aber. manche haben lediglich eine firmeninterne Zirkulation oder werden nur von bestimmten anderen kleinen Fach-Gesellschaften verwendet. Es handelt sich dabei meistens um etablierte Fachwörter. Iaşi VALENZ UND LOGISCHE WORTZUSAMMENHÄNGE IN KOMPOSITA 1 Präambel Der nominale Stil von Fachtexten stellt die Übersetzer vor einem oft schwer lösbarem Problem: die Übermittlung der durch zusammengesetzte Wörter benannten Termini.a. Aus terminologischer Hinsicht ist die Abgrenzung der Analyseeinheit "Wort" eine andere als in der gemeinsprachlichen Morphologie. Briefträger – factor. werden hier spezifische Schwierigkeiten im Übersetzungsprozess registriert. dass technische Texte in dieser Hinsicht wohl den ersten Platz einnehmen dürften. Wortgruppe Wir wollen zu erst den Fall betrachten.a. Solange die Komposita in deutsch-rumänischen Fachwörterbüchern registriert sind. Diese letztere arbeitet mit der "Wortform" als Abgrenzungskriterium.Cuza“. wie z. glauben aber. die neue Begriffe benennen. 219 . wort-äquivalente Größen einschließt (wie z. Flechtwerk – cleionaj usw. wenn solche Termini im Wörterbuch. Des weiteren sollen am Beispiel deutsch-rumänischer Übersetzungsprobleme einge Schwierigkeiten hervorgehoben und Vorschläge zur Behebung solcher Probleme gebracht werden. bei. Teppichboden – mochetă. die von zwei bis hin zu fünf-sechs oder auch mehr Wörter enthalten.Casia ZAHARIA Universitatea „Al. Absperrmauer – batardou. ja sogar im einsprachigen Wörterbuch nicht registriert sind. während man in die Beschreibungen und Typologien der Terminologie u. Wasserleitung – apeduct. hat der Übersetzer keine großen Hürden zu überwinden.[1] Für die rumänische Sprache ist das aus typologischen und übersetzungspraktischen Gründen besonders wichtig.1 Zusammensetzung vs. auch ein gekonnter Umgang mit der Wortbildung in den zwei Sprachen. Die verschiedenen Wissenschaften neigen unterschiedlich zur Terminusbildung.B. Solche Situationen bilden aber einen Bruchteil des nominalen Wortschatzes. Die überwältigende Mehrheit deutscher Komposita wird durch Wortgruppen wiedergegeben. das Mehrwortlexem/ die lexikalische Phrase). Die komplexe technische Terminologie in die Fremdsprache zu übersetzen (hier gehen wir von der Ausgangssprache Deutsch und der Zweitsprache Rumänisch aus).B. Nicht alle Begriffe erreichen den Stand eines Fachbegriffs. die über das Französische ins Rumänische Eingedrungen sind. Wir wollen keine Hierarchie aufstellen. Andere wiederum erlangen durch wiederholten Usus den Grad "offizieller" Fachbegriffe und -termini.

Das ist eine Realität mit der der Übersetzer täglich konfrontiert wird.2 Äquivalenzschwierigkeiten auf dem Gebiet des Fachwortschatzes Auf einen weiteren Blick wird sich herausstellen. Er wird die im deutschen Wort implizit enthaltenen Informationen in Form von Informationseinheiten hinzufügen müssen. 2. Diese Erkenntnis allein reicht aber nicht aus. Da Übersetzer meistens zwei Fremdsprachen beherrschen. wie gerade angedeutet. răcirea apei. Wortgruppen sind nur bedingt Mehrwortlexeme (wie im Falle des terminologischen Phraseologismus). Die weiter unten aufgeführten Beispiele sollen die gängigsten ÄquivalenzSchwierigkeiten auf dem Gebiet des Fachwortschatzes veranschaulichen[2]. Hier gibt es ein stilistisches Problem und das Einfühlvermögen des Übersetzers bezogen auf den Stil des gesamten Textes und die Adressatengruppe wird ausschlaggebend sein. um so mehr der Kreativität auf dem Gebiet der Zusammensetzung kaum Grenzen gesetzt werden können. ohne welches keine niveauvolle Übersetzung zu Stande gebracht werden kann. Diese Situation entspringt der Tatsache. Es wäre auch unmöglich. Bekanntlicherweise können Präpositionen je nach Verwendungszusammenhang unterschiedliche Bedeutungen haben. indem er. Im Falle des Kompositums Fliesenfußboden wird zwischen pardoseală dalată und pardoseală cu dale zu wählen sein. Wie oben schon erwähnt. Dazu muss er das deutsche Kompositum zerlegen. dass Wörterbücher (auch online-Wörterbücher) dem Stand der Technik hinterherlaufen. Das Beispielwort Wasserkühlung lässt gleich drei rumänische Äquivalente zu: răcire cu apă. Dem zufolge wird man in der Übersetzung zwischen eliminarea deşeurilor und îndepărtarea deşeurilor unterscheiden müssen. Sonst werden Wortgruppen nicht als ein Terminus. bedeutet das ein gutes Sprach. solange die Wahl der Wortgruppen-Komponente und womöglich noch die Auswahl einer von mehreren Äquivalenten vom Sprach. während im Deutschen nur ein Fachbegriff mit nur einem Wort vorhanden ist.und Fachwissen. gehen sie den Umweg über andere Wörterbücher. Kühlung durch Wasser oder Kühlung des Wassers die dem Original getreue Entsprechung zu wählen.und Fachwissen des Übersetzers abhängen. 220 . Es wird sich herausstellen. răcire prin apă. Ein erster Aspekt betrifft die in den rumänischen Wortgruppen enthaltenen Präpositionen. dass die rumänische Äquivalenz in Fachtexten eines Fachgebiets variieren kann. um beim Übersetzen auf die adäquate rumänische Präposition zu greifen. die der Übersetzer zu bewältigen hat. Es müssen zusätzliche Beziehungen zwischen den Informationseinheiten herausgearbeitet werden: der Übersetzer wird die logischen Zusammenhänge feststellen müssen. alle Komposita in ein Wörterbuch aufzunehmen. um die logischen Beziehungen zwischen den einzelnen Morphemen deutlich zu machen. der leider auch nicht immer nähere Erklärungen mit sich bringt. Ein weiteres Beispiel: Abfallbeseitigung besagt sowohl das Wegschaffen wie auch das Beseitigen im Sinne von Eliminieren von Abfall. das deutsche Kompositum zerlegt und die Beziehungen zwischen den einzelnen Morphemen hervorhebt. um zwischen den Situationen Kühlung mittels Wasser. Diese Tatsache bringt erhebliche Schwierigkeiten mit sich. Dieser Weg stellt sich manchmal als Gratweg dar. dass die im deutschen Wort enthaltenen logischen Wort-Zusammenhänge an Hand des Kontextes nicht immer sicher zu erkennen sind. einen Weg. als eine lexikalische Einheit von den rumänischen Fachleuten gehandhabt. Die hohe Produktivität der Zusammensetzungen animiert den Übersetzer selbst rumänische Wortgruppen zu bilden. Der Übersetzer bildet also eine brauchbare äquivalente Wortgruppe.

Dazu solle man auch die Parallelsituation nennen. Das Resultat diese Prozedur leidet unter einer gewissen Schwerfälligkeit. um solche Situationen unproblematisch zu lösen. ob sich vielleicht eine Formulierungen wie educaţie în materie de mediu înconjurător. denn außer den Bemühungen von Linguisten und Übersetzern (die die logischen Zusammenhänge solcher Komposita bzw. ist natürlich nicht auszuschließen. Dem rumänischen Nutzer muss das explizit zur Kenntnis gebracht werden. Kasus. Einsatztrupp(e) einerseits mit der älteren Bedeutung forţă de intervenţie. Der Weg zu diesen Bedeutungserweiterungen und -verschiebungen geht. Wortgruppen analysieren) spielt auch der allgemeine Usus eine nicht zu unterschätzende Rolle in der Prägung verschiedener Neubildungen. Als Beispiel diene das vom IdS gekürte Unwort des Jahres 2003 Arzneimittelausgabenbegrenzungsgesetz. so dass die Übersetzung retragere cu titlu gratuit lauten wird. der Begriff wird aber eindeutig genannt. Eine (meist unter genauen Angabe von Mengen) Jahres-Durchsatzleistung ist nichts anderes als eine Jahresleistung bzw.B. Das heißt. dass Wortgruppen Wortketten sind. deren Überschaubarkeit gewährt werden muss. Ein letztes Beispiel: Unter Umwelterziehung ist educaţie cu privire la mediul înconjurător zu verstehen und es ist nicht sicher. Zapfenverbindung – îmbinare cu cep şi bucea. werden über die Interpretation ein oder mehrere Wörter hinzugefügt. dass im Falle der Wegrationalisierung bestimmter Bestandteile im Rumänischen diese Teile vom Übersetzer erkannt und ins Syntagma wieder eingefügt werden müssen: Wiederhohlungsrelais – releu cu acţiune repetată. Das Kompositum Rückrufaktion im Kontext der Schadensbehebung an verkauften Autos beinhaltet auch die Information der Gratuität dieser Aktion. Das letzte Augenmerk sei auf die im Deutschen oft sehr langen Komposita gerichtet. educaţie de mediu. Um den stilistisch unglücklichen doppelten Genitiv zu vermeiden (legea limitării eliberării) sollte sich 221 . So kommt es. ohne dabei an Eindeutigkeit zu büßen: Kabelfernseherbetreiber – operator de cablu. In solchen Wörtern gibt es eine Fülle von nicht explizit ausgedrückten Informationseinheiten. Der logische Wortzusammenhang sollte nicht unnötig erschwert werden. Um die Bedeutung eines durch ein "kompaktiertes" Kompositum ausgedrückten Terminus in der Fremdsprache auszudrücken. dass die rumänische Äquivalenzvariante eine um eine oder mehrere Komponenten reduzierte Form hat.Je mehr Informationseinheiten (Präpositionen. ein Jahresdurchsatz. Die Sprache ist ein lebendiger Organismus und macht Entwicklungen durch: Wörter erscheinen und geraten in Vergessenheit oder ändern ihre Bedeutungen – das ist auch für die für Komposita stehenden Wortgruppen gültig. Venturikanal – canal debitmetric Venturi etc. wie ersichtlich. Das Wort lässt sich wie folgt zerlegen: Gesetz zur Begrenzung der Ausgabe von Arzneimitteln. um dann forţe speciale und forţe de acţiune/intervenţie rapidă zu bedeuten. So muss er unbedingt wissen. Aspekt etc. Das verführt manchen Übersetzer zu Fehlinterpretationen. dass das Wort Spendenbescheinigung implizit eine Information über gewisse Vergünstigungen für den Spender enthält. Ein anderes Argument zur Reduzierung der Wortform ist die Tatsache. in der Komposita quasi redundant gebraucht/gebildet werden und sich (fast) unnötig wiederholen.) eines Kompositums nicht explizit ausgedrückt werden und je länger dieses Wort ist. Es gebraucht aber einer gewissen Erfahrung (vielleicht auch Routine). um so mehr muss der Übersetzer in das zusammengesetzte Wort hineininterpretieren. sonst würde er certificat de donaţie statt certificat de deductibilitate fiscală übersetzen. was eigentlich das Wesentliche einer Fachübersetzung ist. über den Einbezug von unterschiedlichen Informationseinheiten. Dass dabei auch Fehlinterpretationen entstehen können. So vermerken wir z. educaţie pentru mediul înconjurător durchsetzen wird.

Sprache und Literatur in der Kritik deutschsprachiger Zeitungen. ARNTZ. 2/2003. Felix: Einführung in die Terminologiearbeit. Hildesheim/Zürich/New York: Georg Olms. Schluss Es ist eine alltägliche Gegebenheit. LAUREN. 2/98. Wien: TermNet. RÉSUMÉ. valence. Nr. BIBLIOGRAPHIE ALLIGNOL. signification. Claire: "Die zusammengesetzten Wörter: Eine Schwierigkeit bei der Übersetzung technischer Fachtexte aus dem Deutschen ins Französiche". Reiner/PICHT. Heribert: Terminologie unter der Lupe. dass der Fachübersetzer ständig mit Komposita konfrontiert wird. VALENCE ET LIENS LOGIQUES DANS LES MOTS COMPOSÉS Le traducteur rencontre chaque jour le problème des mots composés. Wenn keine Zusammenarbeit mit einem Fachmann möglich ist. Heribert/MAYER. Cet article a comme point de départ la maîtrise exceptionnelle de la langue et un certain sens linguistique. 64-69. Il les comprendra en tenant compte du contexte quand il veut interpréter correctement ces locutions qui sont imposées par la valence. dass er auch über ein gutes Sprachkönnen und ein helles Sprachgespür verfügt. 2002. termes de spécialité.die rumänische Übersetzung einer der Rechtssprache typischen Formulierung (privind /cu privire la) bedienen: Legea privind/cu privire la limitarea eliberării de medicamente. wenn er valenzbedingte und logischen Verknüpfungen zwischen den Bestandteilen der Komposita wahrnimmt und korrekt interpretiert. Christer/MYKING. Johan/PICHT. NOTE [1] Die linguistische Dimension der Terminologie bringt die Trennung zwischen dem semasiologischen Ansatz (der Benennung als Ausdrucksseite) und dem onomasiologischen Ansatz (dem Begriff als Inhaltsseite). Und wir gehen natürlich auch davon aus. Mots clés : mots composés. sollte er eine eingehende Vorbereitung vornehmen. Fachdienst Germanistik. 222 . Er wird sie unter Rücksichtnahme des Kontextes verstehen. 1998. In Lebende Sprachen Nr. um sein Fachwissen zu erweitern. [2] Einige der Beispiele richten sich nach Allignol 1998.

LEXIC ŞI CULTURĂ VOCABULARY AND CULTURE LEXIQUE ET CULTURE 223 .

224 .

în ultimă instanţă. respectiv „urmele” enunţării în enunţ. acelui non-locus pe care orice bucată de literatură bună îl instituie. instituindu-se. [6] Anca Cosăceanu mai adaugă „punerea în scenă” – impactul contextului semiotic asupra interpretării actului de enunţare. o mai veche preocupare pentru ceea ce numea. [8] 225 . Anca Cosăceanu propune o serie de repere semiotice valabile pentru conceptul de enunţare. cu un gen discursiv anume).” [4] Privind lucrurile din alt punct de vedere. totodată. [1] Aplecarea sociologizantă este bine temperată în amplul studiu intitulat DISCURSUL LITERAR. “Tribul literar” [3] căruia scriitorul îi aparţine.]. la o determinare strictă printr-o spaţio-temporalitate istoriceşte databilă. Punerea în discurs presupune asumarea rolurilor actanţiale ca roluri reale. în actul de comunicare respectiv. pornindu-se în mod just de la natura specială a universului ficţional pe care orice text literar îl produce. În termenii lui Maingueneau. pe ea însăşi. situat nici înlăuntrul. [. realitate. ireductibil. de sa manière d’installer la relation verbale [. şi enunţarea enunţată. cel din urmă. grupate în trei categorii ce se constituie într-o ierarhie a procesului însuşi: instanţele enunţiative. la un moment dat. nici în afara a ceea ce în mod convenţional numim. [7] Pentru Charaudeau.] de sa manière de définir le cadre spatio-temporel de sa parole. contextul operei literare. din unghi semiotic. de fapt. Subiectul enunţării este. ENUNŢARE ŞI PERSONAJE ÎN PIESA LAILEI RIPOLL. prin care se autodefineşte sau prin refuzul căruia se autoidentifică orgolios se transferă. şi din efortul permanent de a se integra în ea.” Mai mult. din lume. întrun cadru spaţio-temporal. care refuză poziţia pe care găseşte de cuviinţă să i-o impună o lume condusă de nobilime. cât şi din paratopia nobilului care nu se simte în largul său în această lume de burghezi. perspectiva sociologică asupra operei literare şi specificul acesteia. un construct textual elaborat în funcţie de datele axei actorializare–spaţializare–temporalizare.. Ea îşi trage seva şi dintr-o retragere metodică. bref.. ca operaţie de punere în discurs. „punerea în scenă” implică o distincţie fină între un spaţiu extern şi un spaţiu intern. spaţiul extern asociază parteneri posesori ai unor identităţi (sociale) relativ stabile. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi PARATOPIE. de la care se revendică.. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE [2]. în cazul literaturii. prin instanţele sale. spiritual şi intelectual. Este vorba despre intenţia enunţiatorului de a-şi elabora o „figură” corelativă rolului (pretins ca) asumat. antrenând o „scenografie” specifică.. Dominique Maingueneau continuă. actanţială) exersată în comun de partenerii actului de comunicare. procesul de comunicare implică o situaţie cu totul aparte. printr-un proces de atribuire paratopică mai mult sau mai puţin conştient. în acord cu o paradigmă mentală comună. “Creaţia îşi trage astfel seva de pretutindeni: atât din paratopia omului de rând. definiţi astfel drept colocutori”. Într-un articol succint [5]. şi creează. printr-un compromis reciproc avantajos. “FIERE” Încercând să împace. autorul evidenţiind impactul greu de neglijat al acelui spirit al veacului specific epocii în care un scriitor se formează.Simona ANTOFI. înţeles drept „activitate intersubiectivă (relaţională. enunţarea. Observaţia aceasta este cu atât mai utilă cu cât sesizează diferenţa dintre imaginile construite şi cele reale ale protagoniştilor – „l’image que le sujet parlant construit de luimême et de sa destination à travers son discours. autonomia absolută a esteticului este la rândul ei amendată. ritualizată. Pe de altă parte.

ansamblu de strategii discursive menite a (re)constitui o lume-nelume. Acest arhi-enunţiator este “o persoană distinctă de scriitor.” “Ulpiana.. Daria şi Aurori – surori. Mamele şi bunicile lor au avut o mare contribuţie în comportamentul celor trei bătrâne. în sicriu şi în aşteptarea ceremoniei funerare. cel puţin în punctul de plecare. Subiect deosebit de fertil pentru problematica enunţării literare şi a paratopiei. biata de ea. în fine.” Conform explicaţiilor Lailei Ripoll. o alternativă privilegiată la realitate. este un “element care rezultă din relaţionarea acestora”. din pricina dublei enunţări şi a dublei situaţii de enunţare. purtător al ideologiei prioritar literare a piesei de teatru. Ambele instanţe enunţiatoare. o femeie extraordinară din Estremera del Tajo. la care se adaugă servitoarea Ulpiana. prin coerenţa ei superioară. dar şi după modelul poveştilor scrise de Marcos Leon despre Isidra. Personajele Nazaria. actul care leagă personajul de un alt personaj” [14] – repun mereu în discuţie încărcătura paratopică a textului. autorul preferă formula scenă de enunţare. actul care leagă regizorul de un public specific. ceea ce Anne Ubersfeld numeşte scriptor al textului – instanţă căreia îi asociază şi autorul – are o dublă orientare şi funcţionalitate enunţiativă: i se pot atribui didascaliile dar şi enunţurile . sau un vampir. existenţa simultană a variantei scrise a replicilor.. de la Madrid. şi un în afară mereu pe punctul de a deveni înlăuntru leagă epoca – topografia şi cronografia din care se dezvoltă enunţarea – de cronotopul intern al operei. căreia i se pot subordona aspecte etice. Aurorita şi Daria sunt gândite şi construite pentru ei. sau fraţii Hernandez şi Fernandez de Herge. şi definitiv fantasmatică. pe măsura lor. [13] şi. în cadrul căruia autoarea însăşi activează: “Mariano Llorente. “Aurori se exprimă prin cântece deoarece cultura ei este rurală şi feminină. cum o denumeşte Maingueneau. În timpul reprezentaţiilor a trecut de la a fi o persoană voinică la o găluţcă. şi a celei performate de către actori. reală. a cărei analiză revine perspectivei sociologice asupra literaturii. şi una interioară.[12] În ceea ce-l priveşte. în funcţie de actorul care a reprezentat-o. ATRA BILIS (FIERE) a fost scrisă pentru trei actori ai teatrului Micomicon. Issacharoff.“ “Nazaria şi Daria sunt ca Joan Crawford şi Bette Davis – păstrând proporţiile – […] sau bătrânele care beau ciocolată cu episcopul în tablourile lui Gutierrez Solana. are o variantă exterioară. simultaneitatea în virtual a trei situaţii de enunţare diferite . piesa Lailei Ripoll. deja mort. care nu puteau trăi unul fără celălalt…” [15] Piesa menţionată [16] construieşte un spaţiu .].” [9] Jocul subtil între un înlăuntru paratopic. Nazaria. În acest caz. în ordinea realului ficţional. Jose Luis Patiño şi Yiyo Alonso. Ele îşi dispută. trebuie să apeleze la ţintar şi la păhărelul de anason de Maimuţă [un rachiu foarte popular şi ieftin].Situaţia de enunţare.” Punctul său de vedere. produs al acesteia şi. întrucât este literar. Fizicul actorilor a influenţat decisiv descrierea personajelor. scriptorul şi personajele. un gândac.“actul care leagă autorul de un public virtual. politice.timp al conflictului de natură internă şi externă prin intermediul celor patru personaje feminine prezentate. sociale etc. [10] În cazul discursului teatral. posibil a fi aproximată prin “situaţia pe care cuvântul pretinde a o defini prin cadrul pe care ea îl arată (în sens pragmatic) chiar în momentul în care se desfăşoară. totodată. [11] De asemenea. diferit de opiniile personajelor deasupra cărora gravitează. o 226 . Personajul Ulpiana este creat aproape în totalitate după bunicile mele. [. Maingueneau adoptă conceptul de arhi-enunţiator al lui M. motiv pentru care unele aluzii la anumite trăsături fizice pot fi schimbate în funcţie de actorii sau actriţele care interpretează piesa. protejată. îşi împart sau îşi dispută dreptul de proprietate asupra replicilor. care îşi asumă responsabilitatea reţelei conflictuale a poziţiilor enunţiative. lucrurile se complică şi mai mult. de mişcarea haotică a vieţii. pe unicul bărbat din piesă.replici performate de personaje.

Dacă Nazaria se preface că este oloagă. dar încă vie. Între Nazaria şi Daria există un conflict deschis. indiferent de zonă geografică sau moment istoric. astfel. Daria este cea care a slăbit osia trăsurii surorii ei mai mari. Aurori. când este vorba despre sat. aduc o notă de tragic în această lume a maatriarhatului care şi-a pierdut motivaţia fundamentală. Iar Aurori. cu urmări grave. două coordonate se impun. luând locul uneia sau al alteia dintre celelalte femei. Daria şi Ulpiana sunt nemăritate şi toate patru sunt bătrâne. Excesul care dirijează întreg comportamentul celor patru femei. Stăpâna de la conac şi soţia privilegiată a defunctului. posibil ca urmare a intervenţiei criminale a Dariei. În mod paradoxal. În ordine paratopică. devenit modus vivendi pentru amândouă. care poate fi un sătuc obscur din Spania sau din orice altă ţară. asezonat cu răutăţi şi cu insulte. obligată să o poarte în spinare mereu şi să o ajute la cele mai mărunte nevoi. o iubire interzisă şi intenţii criminale. Pe plan interior. pentru a deveni stăpîna de la conac şi a compensa. prezenţa constantă. un posibil infanticid şi nebunie. ea hotărăşte să le otrăvească pe cele trei surori. În ceea ce o priveşte pe Ulpiana. componente care separă radical indivizii. Nazaria este stearpă. Masca nebuniei folosise. s-au născut şi trăiesc întrun colţ uitat de lume. sunt însoţite de semne ale unei religiozităţi de faţadă şi de marcatori axiologici şi de subiectivitate ce arată atât situarea ierarhică a personajelor cât şi atitudinea enunţiatorului primar faţă de ele. ura le leagă între ele şi pe toate de bărbatul mort. la protejarea iubirii dintre ea şi defunct şi foloseşte încă o dată pentru a salva viaţa tuturor. a trăit cu răposatul soţ al Nazariei o poveste de dragoste secretă. fie o dorinţă puternică de a parveni. Poate că secătuit de substanţă. Aurori se află parcă dintotdeauna în grija Ulpianei. [18] Semnificativ. a sicriului şi a bărbatului mort. în cadrul scenografiei. în sensul unei paratopii revelatoare pentru natura raporturilor dintre personaje şi pentru viziunea – deloc optimistă – a autoarei asupra lumii. totuşi.” [17] Spaţiul rural găzduieşte păcate şi aspiraţii general – umane. slujitoarea devotată de care o leagă o afecţiune aparte. ea. toate cele patru femei ascund fie o istorie veche. provocând accidentul de pe urma căruia este silită să-şi care mereu sora în spate. Bătrână şi ea. impregnat în întreaga atmosferă şi nutrind-o. Neîndoielnic. sperând în răsplata cuvenită celor smeriţi.moştenire şi o poziţie socială superioară mediei. într-o familie cu prea multe femei. întrucât se regăseşte atât în dispunerea scenografică a celor câteva elemeente de decor. învechite în ura lor comună. Daria. cât şi în vorbele şi în comportamentul celor patru femei. în funcţie de orizontul cultural căruia îi aparţin. care a avut un copil. sentimentul de ură s-ar cuveni asimilat cronotopului piesei. copilul Auroritei moare. la suprafaţă prin replicile dure pe care surorile şi le adresează. Prima o acuză pe cea de-a doua de o răutate fără limite. totuşi. o viaţă de lipsuri şi de umiline. Nazaria mimează de ceva vreme paralizia picioarelor. “toate cele trei femei aparţin mediului rural. Aurori întruchipează personajul – tip al nebunului care spune marile adevăruri sub protecţia lipsei de discernământ. Semnele derizoriului şi ale decrepitudinii abundă. mort în faţă. în speţă filonul religios şi componenta folclorică. în cazul surorii mai mici. ori de a sparge ierarhia prestabilită printr-un act de revoltă camuflată. după atâta vreme. Piesa debutează cu un ansamblu generos de indicaţii de scenografie şi regie. exploatând-o pe cea de –a doua soră. ferestrele închise semnalează grija teribilă pentru aparenţe şi pentru a păstra adânc îngropate toate frustrările şi dramele care ajung. există diferenţe culturale specifice. înainte de a răbufni într-o scenă a dezvăluirilor orchestrate cu mână sigură de către Aurori. împiedicând otrăvirea pusă la cale de Ulpiana şi eliminând-o pe 227 . martor acum inert al tuturor dramelor care s-au consumat de-a lungul timpului. iar Daria pozează în victima care-şi duce crucea cu umilinţă. inclusiv pe Aurori.

de teama ruşinii care s-ar fi abătutu asupra familiei de la conac. Iar Ulpiana moare. În ceea ce o priveşte pe Aurori. ierarhia iniţială se restabileşte şi acel status-quo de început. cum eu sunt văduva îndurerată.. ea repetă acelaşi cuvânt – caca! – până la epuizare. Independent de voinţa . dar şi de posibilitatea de a purta ideologia majoră a piesei. În compensare. surorile îşi dispută poziţia ierarhic superioară: “Nazaria: [. cele trei surori îşi reiau rolurile şi măştile iniţiale. satul şi obiceiurile rigide care reglementează raporturile interumane. Iată secvenţa în care. faţa vizibilă a lucrurilor. funcţie care îi revine arhi-enunţiatorului. şi.şi de putinţa – instanţei auctoriale. Regizându-şi cu abilitate microsceneta. în pădure. în mare secret. se reinstalează. Piesa de teatru ad-hoc are o dublă miză: eliminarea necesară a Ulpianei şi pedepsirea Dariei. respectiv sora cu aere de dictator şi victima perpetuă.] E ora. ca actori şi spectatori fără voie ai propriei – posibile – morţi. toate dispuse să-şi asume o mască şi un rol devenit aproape a doua natură. Daria. Rămasă apoi singură cu răposatul. Ulpiana crede că a presărat arsenic pe bomboanele pentru priveghi din care toate surorile mănâncă. scoate în evidenţă luciditatea aparte a Auroritei şi rafinata cosntrucţie în palimpsest a spaţio – temporalităţii piesei. ca şi suferinţa provocată de moartea copilului ei. capabil să manevreze celelalte personaje în virtutea unei intenţii auctoriale anume. Sunt văduva îndurerată protagonistă. [21] Demn de reţinut este faptul că toată bucata de teatru în teatru se construieşte în şi prin cuvinte. temporar. risipind ultima umbră de evlavie a surorilor mai mari şi ridiculizând jocul bocetului ritual. ale căror reflexe ies la suprafaţă şi pot ajunge să ia în stăpânire. neîndoielnic. adevărata natură a fiecăreia face posibilă existenţa a patru scene lăuntrice. otrăvită cu şoricioaica turnată în rachiul de anason de către Aurori. silită să-şi consume dragostea pentru cumnatul ei în tăcere.slujitoare cu propriile ei arme. adunate în jurul sicriului. nu înainte de a-şi fi 228 .. preocupate fiecare să-şi joace cu cât mai multă măiestrie rolul. pe două voci. atunci când află că moartea le paşte. prin discursurile proprii. atunci Nazaria. ambele capabile să pună în scenă şi să regizeze mici piese de teatru care pun în criză status-quo-ul. Aşa se face că. Dacă există o identitate discursivă. ci prin dialogul dintre Nazaria şi Daria. Cu grijă!” [19] Un contrapunct tragi-comic reglează tensiunea dramatică indusă nu prin prezenţa atât de apropiată a morţii. personajul Aurori se bucură de prerogativele enunţiatorului primar. îngropat de Daria. Odată pericolul real îndepărtat. în acest sens – Aurori le distribuie pe celelalte trei femei în roluri precise. respectiv un model identitar asociat unei instanţe intratextuale. pentru presupusa ucidere a copilului nou-născut al surorii mai mici. Spaima de moarte prin care trec Nazaria şi Daria. după consumarea ei. credibilitatea şi efectul. general – valabilă în datele ei majore. [20] O scenă similară. responsabil de construirea tensiunii dramatice în crescendo. toate. sufocate de ură. în care măştile cad. ca personaje ce trăiesc într-o paratopie stabilă. că de aia sunt văduva îndurerată. în afara cărora toată istoria îşi pierde consistenţa. a scriptorului – autor care crede că îşi înţelege şi îşi stăpîneşte personajele – a se vedea afirmaţiile Lailei Ripoll. injuriindu-l fără reţinere şi dându-şi în vileag adevăratele sentimente faţă de José Rosario Antuňez Valdivieso. încep eu. sau îl salvează. ierarhiile şi sistemul de valori. La primul nivel paratopic se află. La un al doilea nivel se află dubla ipostaziere a celor paru femei. nu-şi poate avea corespondentul decât în ura Auroritei. Nazaria cea plină de ură dialoghează cu spiritul mortului. până la momentul dezvăluirilor complete. Aurori şi Ulpiana se cosntituie. Iar la al treilea nivel se află Aurori şi Ulpiana. că doar de-aia sunt văduva îndurerată. aşa că încep eu. temporar ameninţat.

PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR. Dominique. Ultimul cuvânt îi revine instanţei auctoriale decise.]. ed. [. Aşezate în partea stângă. pp. 95 [4] Idem. 37-38 [9] Apud Maingueneau. 1996. în Iliescu-Gheorghiu. Iaşi.]. DISCURSUL LITERAR. p. Dunod. p. ţi-e totuna să dai ortul popii ori s-ajungi la spartul târgului.). 2007.în Maingueneau. 2007. pp. pp. să-şi revendice autoritatea: “Întuneric. asupra ipostazelor pictate în venin şi fiere ale eternului feminin. 1999.. 222 [10] Scenografia se corelează cu ideea conform căreia “situaţia în cadrul căreia opera se enunţă nu este un cadru prestabilit şi fix”. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. Unica podoabă de pe pereţi o constituie cele trei ferestre. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE p.com/2010/06/laila-ripoll-despre-atra-bilis-iubiri. Aerul începe să miroasă a mort. [. 75.” [24] NOTE [1] Maingueneau. Dominique. 6. Cheiron. Poartă fuste largi din stofă groasă. 93 [5] Cosăceanu. şal cu ciucuri. în Iliescu-Gheorghiu. nr.. LE CONTEXTE DE L'OEUVRE LITTÉRAIRE. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR. 36-37 [7] Cosăceanu. TERMENII CHEIE AI ANALIZEI TEATRULUI.vărsat propria ură asupra Nazariei şi a Dariei.. p.lecturesdugenre.fr/Lectures_du_genre_3/introduction. şi un tablou argintat reprezentând Cina cea de Taină.). 1993 [2] Maingueneau. Dominique. 87 [6] Idem p. când e să treci în lumea celor drepţi.). DISCURSUL LITERAR. Dominique. Cătălina (ed.html [3] Idem. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. Iaşi. Paris. au faţa ca de pergament. Şi Maingueneau. p. ENUNŢAREA – REPERE SEMIOTICE. Dominique. “ceea ce este spus de text presupune o scenă de vorbire determinată pe care textul trebuie să o valideze prin enunţarea sa” – în Maingueneau. 107 [18] “Camera este imensă. p.fr/Lectures_du_genre_3/litvan. Institutul European. op. Cătălina (ed. În privirea lor. Anca. 37 [13] Maingueneau. Bucureşti. care încheie istoria şi lasă să cadă cortina. Să ies mereu ca păduchele în frunte din pricina ta. 1987. 133 [20] “Nazaria: [.. în STUDII ŞI CERCETĂRI LINGVISTICE. Toată viaţa la fel. şi. Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed. Institutul European. art. tăbăcită şi crăpată de vreme. sumbră şi apăsătoare în conacul vechi din sătucul acela neînsemnat. p. cu obloanele zăvorâte. Leneşîlule. Cătălina (ed. Dominique.html http://www. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS.” . 224 [11] “Un autor se adresează unui public prin prezentarea unei piese” şi “un număr de personaje dialoghează într-un cadru enunţiativ considerat autonom de reprezentarea ca atare a piesei” . înmărmurite.html [16] Iliescu-Gheorghiu. simbolic.. Anne. La toate alea pe ultimul loc. Paris. [. tot mocăit eşti..blogspot. p. Institutul European. Roxana – Mihaela. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE. Dominique. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS. p. 129 [19] Idem. Comentarii interesante asupra acestui studiu se regăsesc la următoarele adrese: http://www.]. sunt foarte bătrâne. 75 [8] Apud Maingueneau. ROLUL ELEMENTELOR CULTURALE ÎN CONSTRUIREA UMORULUI: RESURSE FOLCLORICE ŞI RELIGIOASE ÎN TEXTUL DRAMATIC AL LAILEI RIPOLL.. ciorapi şi pantofi fără toc. p. parcă.lecturesdugenre.. cit. 186 [14] Idem. se simte valul trecerii anilor.]. Seuil. cele trei surori psalmodiază. Laila. p. Iaşi. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. 189 – 190 [15] http://iubiriotravite. V. DISCURSUL LITERAR.. cit. În depărtare se aude ropotul ploii şi lătratul câinilor. că asta ai 229 .. 2008 [17] Antochi. bluze încheiate până-n gât.cit. Dominique.Ripoll. 185 [12] Ubersfeld. Să ma simt eu mereu prost din cauza ta.. [22] Finalul piesei stă sub semnul replicii Nazariei: “Aici nu s-a întâmplat nimic” [23]. Anca. p.

Mă durea carnea pentru că era plină de spaimă. Am să joc pe groapa popii care n-a vrut s-o îngroape pe mama. c-a prins un iepure pe moşie. Cheiron Cosăceanu.ENONCIATION ET PERSONNAGES DANS LA PIECE DE LAILA RIPOLL. p. Dominique (2007). un leneş profitor. DISCURSUL LITERAR. care mai degrabă dădeau resturile la ccâini decât mie. p. chiar dacă nu plângea. qui ľaccompagne. ENUNŢAREA – REPERE SEMIOTICE. discours théâtral. Paris: Dunod Maingueneau. Mă cac pe toţi morţii voştri. la pièce de théâtre de ľEspagnolle Laila Ripoll. 141 [21] “Aurori: Nici să sugă n-a avut timp. ethiques etc. Roxana – Mihaela. şi pe carnea uscată a curvelor ăstora bătrâne.lecturesdugenre. 207 [23] Idem. 183 [22] ] “Ulpiana: José Rosario Antuňez Valdivieso! Mă auzi? Am să joc pe mormântul tău. LES TERMES CLÉS DE L’ANALYSE DU DISCOURS. şi pe al tuturor puilor de curvă din satul ăsta de căcat. Associée à ce que le chercheur nomme scène d’énonciation. politiques. PARATOPIE ŞI SCENĂ DE ENUNŢARE.. PRAGMATICĂ PENTRU DISCURSUL LITERAR.) (2008). Dominique Maingueneau met en circulation et définit le terme de paratopie. Dominique (1993). TERMENII CHEIE AI ANALIZEI TEATRULUI. care ne lăsa să murim pentru că nu aveam cu ce să-l plătim. Paris: Seuil Maingueneau.html Iliescu-Gheorghiu. LE CONTEXTE DE L’OEUVRE LITTÉRAIRE. Cătălina (ed.html http://www.fost toată viaţa. FIEL. . Anne (1999). în STUDII ŞI CERCETĂRI LINGVISTICE.lecturesdugenre. Iaşi: Institutul European RÉSUMÉ: PARATOPIE . personnage littéraire. texte dramatique. complique de plus les aspects de la paratopie et ses rapports avec le niveau textuel de ľénonciation. Dominique (1996).. şi pe al doctorului. Anca (1987). şi pe mormântul jandarmului. p. [. Aveai pământ sub unghii pentru că i-ai astupat gura. că se omorâse. p. et ľuniverse fictionel que chaque texte littéraire produit. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE.. Bucureşti: Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed. Dominique (2007). ROLUL ELEMENTELOR CULTURALE ÎN CONSTRUIREA UMORULUI: RESURSE FOLCLORICE ŞI RELIGIOASE ÎN TEXTUL DRAMATIC AL LAILEI RIPOLL.] Apoi ploua şi tu aveai pământ sub unghii.în Idem. Cheiron Maingueneau. care l-a ridicat pe fratemeu. şi domnul leneveşte şi n-o ia din loc. Mots-clé: paratopie.com/2010/06/laila-ripoll-despre-atra-bilis-iubiri. 6 http://iubiriotravite. Criminalo! Criminalo!” . I-ai astupat gura. şi pe cel al boieroaicelor de la Conac. à cause du processus multiple d’énonciation et des scènes énonciatives multiples que le texte dramatique et le discours théâtral produisent. Mă dureau poalele pentru că erau pline de sânge. scène d’énonciation. Iaşi: Institutul European Maingueneau.fr/Lectures_du_genre_3/litvan. Iaşi: Institutul European Ubersfeld.” în Idem.) (2008). Joia la orele patru dimineaşa. Cătălina (ed. TEATRU CU VOCE DE FEMEIE. şi mă cac şi pe poftele de moşneag desfrânat ale răposatului. FIEL Pour concilier le rapport du contexte extérieur de ľoeuvre littéraire et la dimension spatio-temporelle que le texte fictionnel construit par des stratégies tout particulières... în Iliescu-Gheorghiu. 213 [24] Ibidem BIBLIOGRAFIE Antochi.fr/Lectures_du_genre_3/introduction. ca să nu uiţi cum era când puneai mâna pe mine.”– în Idem. nr. la paratopie assure la médiation permanente entre un paradygme culturel et les conditionnements sociaux. Bucureşti: Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” prin Ed.html http://www. 230 . Mă durea pieptul pentru că era plin de lapte.blogspot.

Hawkins. These include commanding. directives. 231 . commissives. you take this area to the rubber plantation…” (Platoon). you gonna be okay…” (Platoon). do what he does!” (war film Platoon). Both hostility and cooperation between states are realized through communication. History has noted that some misunderstandings in wars were due to the effect of unclear speech acts (commanding. Directive speech acts may be performed using positive imperatives such as: “Don’t need this or this…you are doing okay. Katczinsky reports that almost half of the company have been lost: “There’s 80 of us left. We can find details about the types of speech acts. they are not complicated with metaphorical constructions. But certain forms of communication can forestall or resolve conflict. especially during conversations. Directive speech acts direct the interlocutor to do something. [2] The term speech act covers “actions” such as: “requesting. such as: Captain Harris (to Lt.” “Chopper’s on the way Gardner. they are used to give orders or make requests and to get the hearer do what the speaker wants the hearer to do. they are used considerably in the military context. just as lack of certain forms of communication can contribute to the outbreak of violence. Searle [3] classifies speech acts into: assertives.Elena FUIOREA Universitatea Pitesti MILITARY SPEECH ACTS AND SPEECH ACT VERBS The role of communication is recognized in international relations in theory and practice. some proposition is true. Obviously.” War films are normally characterized by the excessive use of commands. Military communication counts on good and clear communication Although the theory of Speech Acts proposed by Searle [1] is intended to be completely general. we can see the difference from their speech.” “informing” and “complaining. Assertive speech acts serve to make an assertion that. Military and civilians are significantly different. their form. In “All Quiet on the Western Front” by Erich Maria Remarque.” “commanding. in the speaker’s belief. However. the effective effects they can provide and how they are expressed by the interactants.” or “there are no enemy within 1000 metres. military speech acts are different from those in general use. which are classified as directives. The importance of speech acts in the military use has been acknowledged especially in military training. requesting). Examples might be “18 platoon is at the Bridge Farm. requesting and suggesting: “Take rations for 72 hours” and “I want you to go to 18 platoon’s location” (war film Platoon). Some are in the form of declaratives (statements): “Elias. They are likely to be more formalized and more terse than those of everyday discourse.” According to Salt. there is a bunker here. Military tend to act and behave in accordance with certain norms and values that are admitted by the reference institution. This may reduce misunderstandings in the line of order. When asked “who goes there?” the reply “friend” asserts one thing. Hawkins): “Lt. ordering. military speech acts are typically rigid and as a result. while a burst of fire asserts the other. you take your squad and I’ll take Tex and Francis from your squad.” We may also view responses to challenges as assertive speech acts. expressives and declarations.” “Bravo Six. Just stick close to Tex. hang in there.” (Platoon) The directives which are performed in declarative positive sentences are used to make the command more polite. [4] Other examples could be: Captain Harris: “Sky Six reports a fresh company of NVA moving across from Cambodia to this blue line.

” “propose” and “bid. In military use. We’ll get to you” (Platoon). Declarative speech acts declare something to be so. in a military context the success of declarative speech acts will presumably depend on the formal 232 .” An instance of the latter is “well I’ll be dipped in shit – new meat! Sorry bout that boys – ‘sin loi’ buddy…you gonna love love the Nam. okay. politeness is not much considered. the use of performative verbs is more rare than with directives. You be cool now and I’ll introduce you round to some of the “heads. shit for brains. man. Expressive speech acts express the psychological state of the speaker. Sir!” (Platoon).” “sympathy. examples like: “The password for tonight is Pomegranate” and “Your platoon is the company main effect” are often discovered and are quite common. Commissive speech acts are performed in the form of declaratives such as follows: Elias (to Chris and Gardner) “Case somethin’happens to you. I'm going to take one of you volunteers apart . A sentence such as “Yo getting there Taylor. Just as with directive speech acts. They state what the speaker feels. joy or sorrow such as: “I’m sorry for falling asleep. In undertaking commitments.” An interesting example is offered by Katczinsky in “All Quiet on the Western Front:” “Some time. don’t yell out.” is an example of speech act expressed in the declarative form either as positive or negative. Examples might be: “I am sorry to hear of 18 platoon’s casualties. In constructions containing “will” the speaker explicitly expresses his intention to perform a future action.” or “I am determined to carry on with this operation. Most command speech acts are performed directly.Commissive speech acts commit the speaker to some future action. This type is classified as commissive – promise – a positive speech act. They are used to enter into contractual agreements for future performance.” At first sight. [6] Fraser [7] terms these acts differently as “evaluatives” and states that they may include “regret. for fucking ever” (Platoon). you get separated or lost. You don’t sleep on no fuckin’ ambush. these seem to be the least interesting class of speech acts from a military perspective. They may be used to designate people or units to certain roles. to define command relationships or to assign names to things such as control measures. Fraser [5] subdivided these acts into two: those without any further preconditions such as “promise” and “swear. However.find out what makes you leave school and join the army. Indirect speech acts may lead to misunderstandings as the intentions of the speaker are not always made clear.” whereas the second is subject to a favorable response from the hearer such as “offer. British army commanders set a great deal of store on the “moral component” of combat power. Commissive speech acts can also be found in the form of a threat: Barnes to Crist: “…and that goes for you. and ensuring the psychological welfare and fighting morale of their soldiers is a key task for officers and NCOs (non-commissioned officers). Next sonofabitch I catch coppin’ z’s in the bush I’m personally gonna take an interest in seeing him suffer –I shit you not…” (Platoon). In battle. in order to avoid misunderstandings.” and can be in the forms of statements of pleasure. The point here is that the making of the utterance (if the speech act is successful) in itself accomplishes its meaning. since the most important thing is that the soldiers understand the order clearly.

A declaration of war is a speech act. [8] Commands are classic instances of illocutionary acts. [11] There are semantic relations of entailment between military English performative sentences in virtue of the meaning of their main performative verbs. the decision to mobilize military force can only be executed through the verbal activity of the political elites.authority of the speaker. They are appropriate however in situations demanding brevity. In English. In contrast to the commands (directives) in general use. People perform speech acts in both spoken and written interaction. Thus. Wars would not be wars unless certain verbal practices constituted the “institutions” of war. an “alert” is the conjunction of an assertion that some danger is imminent and of a directive suggestion to the hearer to prepare for action in order to avoid misfortune.” that are essentially hearer directed. It is well-known that the imperative is the conventional way of issuing military commands and other orders backed by some authority. For example. verbal activity that actually constitutes action. that can only be set in motion and continued by verbal activity. Commanders will only be able to nominate elements under their command as being the main effort. as in the military language. Both these instances are cases of speech acts. where the yes/no questions are commonly used to soften or make utterances polite and to ask the cooperation of addressees in doing something. the proverbial shot-across the bows (of the Russian ships) had to force the missing illocutionary force of the verbal announcement with a signal from which the opponent could infer the seriousness of American intentions. definitness and prompt action due to urgency. An “order” is always by definition an order to someone. Language and communication do play some role in conflict. [9] The extent to which emotion is conveyed depends upon the style of speech that the speaker is employing. and the hearers in a context of utterance. we can determine how the set of illocutionary forces is lexicalized in the English vocabulary. except in specific circumstances. most commands that are made are based on orders and the subordinates have to carry out those commands. [10] English has in its military lexicon a number of speech act verbs whose meanings serve to determine the possible illocutionary forces of the utterances of their sentences. Sometimes people announce their illocutionary intentions using phrases which 233 . for example. even when the speaker gives an order to himself. [12] Some performative verbs are systematically ambiguous between several illocutionary points. the speakers. The indirect communication is particular to military contexts: in the Cuban missile crisis. A very important relationship for the logic of conversation is the relation of interlocution that exists between the protagonists of the speech act. One way to account for this is to regard emotional expression as dependent upon the illocutionary force of the utterance. Some of the theoretical distinctions in the analysis of English speech act verbs derive from the fact that there is no one-to-one correspondence between actual illocutionary forces and speech act verbs. command utterances do not convey sadness or fear. We must distinguish between speech act verbs like “order” and “promise. alerts and reports. we normally avoid the imperative. Speech acts which employ bald on record strategies are usually avoided in everyday conversation. Another example is represented by the military operations. because they directly threaten the face of the addressee. Indeed what constitutes a legitimate concept of “war” can only be established in linguistic activity. and in such cases it is therefore seen as congruent in that there is an accurate fit of function and form. Other illocutionary acts include warnings. as in military commands or in emergency messages. who possess the legitimacy to issue mobilization orders. In analyzing speech act verbs. For example. in the military language.

J. Language and Communication. Cognition and Affective Computing. and B. Without bridging the gap between sentence meaning and speaker’s meaning. Rossetti. Peters (Eds. Cambridge University Press: Cambridge.). D. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language. 22-26 [4] Salt.D. As part of this content condition.”) is a warning of immediate danger. p. “To alert. M. “to give an order” is to demand the hearer to do something. being unable to express beliefs and intentions in well-formed speech acts or communicate spontaneously and effectively in real-life military situations. Logan. the mode of achievement is related to a preparatory condition to the effect that the speaker himself has the relevant instruction. An “alarm” (e. authority or power remaining to negotiate terms. J. Unlike an order. acknowledging oneself to have been defeated (this being a further propositional content condition). Affective versus Deliberative Agent Control. J. 21st-24th March.S.contain performative verbs.A. “To surrender” is to “utter” in capitulation. and B. Smith.A. Cambridge. M.” is “to warn. J. the present. to improve effective information flow between mission control centers. Rossetti. Schmidt. people referring to other things than were initially intended.S.g. In Richard. in: “Proceedings of the AISB ’01 Symposium on Emotion. The challenge is to communicate effectively and efficiently. (Eds.” 1040 [3] Searle. while “to issue a command” is just to give an order from a position of authority. D. 1983. Speech Acts of War. Thus. 39 [2] Salt. In this case. NOTES: [1] Searle.). while presupposing that one has the knowledge or information required (as an instructor) as to what needs to be done in the context of utterance. J.65 [6] Scheutz... Linguistic skills combined with pragmatic knowledge help to avoid miscommunications with coalition partners and the local target audience. or. misunderstandings can easily occur. Ingalls.D. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language. is to tell him to do something. 1969. Ingalls. so that there is an obligation of obedience to what is dictated. we often expect to be able to negotiate terms of surrender.” whose propositional content condition is that some danger or concern is imminent (“a military alert”).C. R. in some cases. The Domain of Pragmatics. Cambridge University Press. 1969. In R. “To dictate” is to command with the highest degree of strength. and R. We report on what has happened or on what is happening now. while invoking a position of authority or power over him (special mode of achievement). p. “a fire alarm. Smith. 1-10 234 . B.. We can give an order from a position of any kind of power. R.).G. Speech Acts of War. M. 2001.” 1041 [5] Fraser. The difference between “ordering” and “telling” is that the former is much stronger and this strength comes from the speaker’s being in a position of considerable power over the hearer.. p. Peters (Eds.. Longman: London. J.G. In R. Explicit performatives are common only in situations where it is important that a person’s intentions in saying something be absolutely unambiguous. “a command” requires authority or at least pretended institutionalized power. p.W. J. “To instruct” someone in the directive sense. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference. Only the highest authority can dictate someone’s conduct. “To surrender” is to declare that one ceases to contest and therefore yields totally. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference. B. “To report” is to assert to the effect that the propositional content is about either the past in relation to the time of utterance. “To capitulate” is to surrender with the added preparatory condition that we do not have enough strength.” University of York.

115 [8] Vandenbergen. Language and Communication. J. J. Speech Acts of War. R. (1966). Wright. Foundations of Illocutionary Logic. Logan. cambridge: Blackwell Publishing Ltd Salt.” University of York. Language and Communication. MOTS-CLÉS : actes de langage militaires. Schmidt.G. A. p. p.C. Dan. (Eds. (1999). Affective versus Deliberative Agent Control.W. Habermas. p. Schmidt. Dan. Smith.New York: John Benjamins Publishing Company. Ingalls. A. J.C. les actes de langage appartenant au champ militaire sont plus formalisés et plus concis que ceux qu’on utilise d’habitude. The Domain of Pragmatics. Paris: Payot. p. (2001). Cambridge: Cambridge University Press. Smith. and B.” Saussure de F. Payot: Paris. 333 [11] Saussure de F.). In Richard. London: Longman. J.W. The Domain of Pragmatics.. 1985. (1985).. 1983. Paul. Multilingual Matters Limited: Birmingham. RÉSUMÉ ACTES DE LANGAGE DANS LE DOMAINE MILITAIRE ET LEURS VERBES PERFORMATIFS La théorie des actes de langage proposée par Searle est généralement considérée complète mais elle est aussi utilisée en contexte militaire.verbes nous pouvons déterminer comment les forces illocutoires sont lexicalisées dans le vocabulaire anglais. On the Pragmatics of Communication. Miriam Taverniers. John Benjamins Publishing Company: New York. Paul. p. A M. (1969). langage militaire.D. Vanderveken. 21st-24th March. 287 [9] Chilton. Miriam Taverniers. 179-183. Blackwell Publishing Ltd: Cambridge. Foundations of Illocutionary Logic. Searle. actes de langage. Quand même. Court de linguistique générale. Loiuse Ravelli. J. Grammatical Metaphor. 235 . 166. Cambridge: Cambridge University Press.. [12] Searle. Il est possible d’utiliser la théorie des actes de langage dans l’ entraînement militaire (trouver des détails sur les types d’actes de langage. leur forme. Sue. (1998). Sue. On the Pragmatics of Communication. (2003). (1983).A. Jurgen. Vandenbergen. force illocutoire. M. A. Loiuse Ravelli. Longman: London. B.. Jurgen. M.verbes. Maeve Cooke. 1998. L’anglais contient dans son lexique un nombre d’actes de langage-verbes dont les sens servent à déterminer les possibles forces illocutoires des énoncés. Smith. B. Grammatical Metaphor. Language and Conflict. and D. “Proceedings of the 2004 Winter Simulation Conference. Scheutz. Maeve Cooke. (Eds. 1966. In Richard. In R.. D.S.[7] Fraser. B. J. Current Issues in Linguistic Theory. R. 2-3 [10] Habermas. and R. Cognition and Affective Computing. En analysant les actes de langage. Vanderveken. communication indirecte. Language and Conflict. Current Issues in Linguistic Theory. and R. Court de linguistique générale. and D. 2003.). Fraser. Birmingham: Multilingual Matters Limited. J.).. Cambridge University Press: Cambridge. Peters (Eds. 1999. R. Speech Acts: An Essay in the Philosophy of Language. Rossetti. in: “Proceedings of the AISB ’01 Symposium on Emotion. M. p. BIBLIOGRAPHY Chilton. Wright. les effets effectifs qu’ ils peuvent produire et la manière d’ expression des interactants)... Searle.

În viziunea noastră. Mai mult decât atât. Gama acestora poate fi extrem de largă. continuă să rămână imperfectă. Sarcinile lor exacte şi metodele de lucru variază în funcţie de rolul fiecărei instituţii. deci. Maşina întâmpină dificultăţi enorme în traducerea polisemilor. perfect legitim ca aceştia. care se constituie practic din termeni. Dacă traducătorul a reuşit să transmită aceste nuanţe în textul-ţintă utilizând o limbă corectă din punct de vedere gramatical şi semantic. precum şi instanţele naţionale. omonimelor. Ambiguitatea de sens. este. de la cele mai recente iniţiative de încurajare a cetăţenilor europeni să înveţe mai multe limbi străine. Calculatorul decodează. complexitatea lingvistică fiind o problemă care influenţează în mod direct sau indirect o întreagă varietate de sectoare ale politicii UE.). se manifestă un viu interes faţă de chestiunile lingvistice. dar nu şi deverbalizează. pentru a se perfecţiona şi extinde ulterior cu paşi rapizi. care nu 236 . inclusiv a textului juridic comunitar (TJC). până la introducerea unor noi limbi oficiale (LO) odată cu aderarea noilor state membre. să aibă acces la actele respective într-o limbă pe care o înţeleg. în pofida faptului că a înregistrat importante progrese în ultimul timp. Atât cercetările în domeniu.Ludmila HOMETKOVSKI Universitatea Liberă Internaţională. activitatea de traducere dintr-o limbă în alta (dintr-un limbaj specializat în altul) a devenit o practică răspândită pe glob şi este în creştere continuă. deoarece calculatorul nu este capabil să „deverbalizeze” (Seleskovitch. morfologie. Cu toate acestea. precum sunt domeniile tehnice. pentru problemele de limbă (semantică. Actualmente. ne permite să afirmăm că o bună traducere trebuie să exprime conţinutul textului-sursă. cetăţenii Uniunii au dreptul să participe la construcţia europeană şi trebuie să poată face acest lucru în propria lor limbă. traducerea automată este inaplicabilă în traducerea textului juridic. sinonimelor. Activitatea de traducere a instituţiilor UE sporeşte gradul de deschidere. un loc notoriu în domeniul traducerii îi revine traducerii efectuate cu ajutorul calculatorului. cantitatea fişelor de diferite tipuri cifrându-se uneori la milioane. Republica Moldova TRIADA CONŢINUT / FORMĂ / CALITATE ÎN TRADUCEREA TEXTULUI JURIDIC COMUNITAR Graţie colaborării internaţionale şi schimbului de experienţă. sintagme etc.) şi de traducere (frazeologie. 1975: 37) şi să înţeleagă informaţia din mesaj. Astăzi este posibilă traducerea prin sistemele de traducere automată doar în domenii foarte exacte. adică prezintă un grad înalt de tehnicitate. cât şi practica profesională (inclusiv şi a noastră). La nivelul Uniunii Europene (UE). omografelor etc. Uniunea adoptă legi care se aplică direct cetăţenilor şi societăţilor din statele membre. Rolul serviciilor lingvistice în diferitele instituţii şi organisme ale UE este de a promova şi consolida comunicarea multilingvă în Europa şi de ai ajuta pe europeni să înţeleagă politicile respective. Chişinău. să păstreze stilul acestuia şi să conţină formele de exprimare pe care le utilizează locutorii nativi ai limbii-ţintă. legitimitate şi eficienţă al Uniunii. Pentru a asigura buna sa funcţionare. Astfel. un sistem multilingv ca acel al UE trebuie să se sprijine pe lingvişti profesionişti. apare traducerea automată care se bazează pe bănci de date ce cuprind un număr enorm de fişe multilingve pentru termeni. Acest gen de activitate îşi croieşte calea prin anii ’60 ai secolului al XX-lea. stilistică etc. putem aprecia traducerea ca fiind calitativă. traducerea automată.

În opinia noastră. definiţiile. de asemenea. Dumon. cunoştinţe elementare a dreptului ca atare. Acest model ar fi o soluţie pentru traducerea textului juridic aparţinând 237 . cum ar fi transferul corect şi complet al conţinutului. David. În cazul în care echivalentul respectiv lipseşte în dicţionare. considerăm triada conţinut/formă/calitate drept o condiţie obligatorie şi indivizibilă în realizarea traducerilor juridice comunitare. 1985: 28). necesitatea creării propriilor baze de date (Vezi. fiind diferite pentru aceste sisteme (Koutsivitis. precum şi contextele de utilizare în vederea confirmării corectitudinii termenului ales. de obicei. valabile pentru traducător. din păcate. este o întreagă problemă pentru maşină. în plină măsură. equity. 1987: 97. conseil de prud’hommes. baza de date terminologice InfoTerminographe Communautaire disponibilă online gratuit pe blog-ul autoarei: lhometkovski. Chiar dacă admitem că sistemele juridice ale celor 27 de state membre ale UE sunt perfect armonizate şi că traducerea TJC nu ridică problema diferenţelor de sistem. păstrarea formei şi stilului propriu pentru textul-sursă şi. cu condiţia că sursele respective sunt credibile. 1982: 10. procedurile etc. pentru reformularea unor pasaje etc.prezintă dificultăţi insurmontabile pentru traducătorul personalizat. Atât juriştii. traducătorul poate să recurgă la folosirea unor dicţionare electronice şi a bazelor de date. huissier de justice. De aici. în engleză. deseori. existenţa opiniei destul de răspândite printre jurişti despre intraductibilitatea unor termeni (Kerby. Cercetătorii insistă asupra faptului că principalele probleme în traducerea juridică decurg din necesitatea de a transpune mesajul dintr-un sistem juridic în altul. chiar dacă acestea din urmă fac parte din acelaşi sistem juridic. 1974: 273. corectarea greşelilor de tipar etc. deoarece acesta din urmă necesită competenţe specifice pentru a efectua transferul realităţii juridice-sursă în realitatea juridicăţintă. se recurge la traducerea descriptivă (explicativă) sau se păstrează termenul în original. Bineînţeles că toate aceste operaţiuni care până nu demult prezentau o adevărată problemă (transcrierea manuală. Gémar.md). în franceză). originile istorice. Common law. calitatea traducerii în textul-ţintă. nu în ultimul rând. deoarece traducerea juridică este o cofruntare a diferitor ramuri de drept. 1988: 44. de exemplu. Šarčević. există diferenţe structurale condiţionate de decuparea diferită a realităţii juridice. între diferite sisteme juridice. riscul de interpretare greşită fiind destul de ridicat. aparţin unor organizaţii de autoritate în domeniu şi că autorii îşi asumă responsabilitatea în ceea ce priveşte conţinutul acestor produse terminografice. aceste baze sunt enorm de scumpe şi nu pot fi consultate online gratuit. în primul rând. instituţiile. traducătorul foloseşte. trust. Sistemul de traducere automată poate da doar o idee generală despre sensul unui text scris într-o limbă pe care nu o cunoaşteţi absolut deloc. Este evident că traducătorul poate să recurgă la ajutorul maşinii ca instrument de redactare şi formatare tehnică a textului.) odată cu apariţia calculatoarelor au dispărut din activitatea traducătorilor. rentabilitatea activităţii de traducere sporind considerabil. Aceste dificultăţi întâmpinate de jurişti sunt. 1991: 293. oricum în sarcina traducătorului rămân alte probleme de rezolvat.ulim. sursele terminografice specializate bilingve şi/sau plurilingve. De asemenea. Diferenţele în chestiune constituie o problemă majoră pentru actul adecvat de traducere. Cu regret. De aici. abordarea problemelor legate de traducerea textului juridic presupune. având drept rezultat prezenţa unor noţiuni şi concepte fără echivalenţe (de exemplu. 1997: 233) şi justificarea de către aceştia a împrumutului şi a calcului semantic. 1979: 44. retaparea cu ajutorul maşinelor de tipărit a variantei finale. Din acest punct de vedere. Pentru transferul corect al sensului juridic. Bergmans. Šarčević. cât şi traductologii remarcă faptul că. magistrature du parquet.

prin concepte şi categorii care sunt caracteristice universului lingvistic din întreg spaţiul comunitar.) În instituţiile europene. 2005: 48).unui singur stat. Competenţa strategică presupune stăpânirea strategiilor de comunicare. în culegerea de acte normative comunitare în limbile română. contracte de căsătorie. directive. Actele dreptului comunitar respectă cu stricteţe această regulă. discursivă şi strategică (Bell. este oportun să amintim că P.... Observaţiile lui P. Documentul tradus trebuie să corespundă formal (avem în vedere structura. De exemplu.) şi nu texte juridice private (acte notariale. Competenţa sociolingvistică presupune cunoştinţe de semiotică. cu un caracter unitar. De aceea. fapt care permite identificarea exactă a oricărei părţi din original. Traducătorii (inclusiv de texte juridice) trebuie să evite comiterea greşelilor de sens. (. Specialiştii recunosc că un traducător profesionist trebuie să dea dovadă de următoarele competenţe: competenţă gramaticală. de scopul interacţiunii etc. engleză şi franceză observăm paralelismul strict al alineatelor în toate cele trei limbi: Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale Directive 2001/84/EC of the European Parliament and of the Council of 27 September 2001 on the resale right for the benefit of the author of an original work of art 238 Directive 2001/84/CE du Parlement europeen et du Conseil du 27 septembre 2001 relative au droit de suite au profit de l’auteur d’une oeuvre d’art originale . 2. mai ales atunci când este vorba de creaţii originale ce constituie o provocare pentru limba gazdă” (Ricoeur.. Competenţa gramaticală presupune cunoaşterea regulilor de cod. în acest sens. al înălţării propriei limbi la nivelul geniului limbii străine. de vânzare-cumpărare a proprietăţilor etc. Competenţa discursivă presupune capacitatea de a combina forma şi sensul pentru a obţine texte scrise sau orale de diferite genuri. de pronunţie/scriere pe litere şi de structurare a propoziţiilor. ca o condiţie a priori a comunicării intelectuale: “Traducerea este o stare de fapt.. se traduc documente de natură legislativă. sociolingvistică. nu merită să preţuim modelul orgolios al “spolierii egiptenilor” (. care sunt complexe şi extrem de riguroase în ceea ce priveşte forma şi conţinutul. repetiţia şi respectarea cu stricteţe a structurii şi a regulilor stilistice sunt semne de bună practică. protocoale etc. de contrasens.). mai degrabă. ci. abilitatea de a percepe sensul real conferit de subiect. traductibilitatea este o stare de drept. de formare a cuvintelor. În această ordine de idei. apoi ea constă în căutarea celei mai bune adecvări cu putinţă între resursele proprii limbii-gazdă şi cele ale limbii de origine. cu scopul eficientizării comunicării. de statutul participanţilor. Ricoeur a formulat chiar un principiu al “traductibilităţii universale”. politică şi administrativă. Instrumentele electronice de traducere asistată sunt foarte utile în acest scop. Traducătorul acquis-ului comunitar are sarcina de a traduce texte legislative publice (tratate.. convenţii. şablonul) cu textul-sursă. 1. de nonsens. de vocabular. 3. 2000: 5960) . or. capacitatea de a produce şi de a inţelege enunţurile în context. 4.) Ea [traducerea] presupune mai întâi existenţa unor traducători bilingvi.. (. dreptul transnaţional necesită un transfer al conţinutului. Ricoeur au o foarte clară aplicabilitate şi în domeniul traducerii TJC.). deoarece dreptul comunitar se fondează pe valori şi principii comune pentru întreaga arie geopolitică. modelul mai modest propus de von Humboldt.

Dezbaterile în parlament au loc simultan în toate LO ale UE. în limbile bulgară (. Having regard to the Treaty establishing the European Community. vom preciza ca versiunea engleză şi cea franceză a actului dat (directivele făcând parte din legislaţia europeană care se aplică direct tuturor cetăţenilor UE) nu sunt traduceri în sensul direct al cuvântului. Faptul coredactării paralele decurge chiar din textele tratatelor: Prezentul tratat. THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL OF THE EUROPEAN UNION. în special art.. Alte documente (de exemplu. denumit Tratatul de la Lisabona. hotărârile adresate persoanelor fizice sau juridice şi corespondenţa) nu sunt traduse decât în limbile necesare.) (1) In the field of copyright. fiecare în limba lui. le droit de suite (. comunicările cu autorităţile naţionale. Folosirea tuturor LO îmbunătăţeşte transparenţa. parlamentarii. vu le traité instituant la Communauté européenne. Din contra. 95. dar prezintă rezultatul unei coredactări a actelor comunitare paralel în toate LO ale UE la momentul edictării actului. modificat. au fost elaborate modalităţi de redactare legislativă: redactarea bilingvă şi redactarea paralelă (coredactarea) (Bergeron. germana) şi nu foloseşte toate LO decât în scopul informării şi al comunicării cu publicul. 1995: 48-49). se enumeră în ordine alfabetică toate LO ale UE). enumerând limbile oficiale şi stabilind când şi în ce condiţii trebuie folosite.. Parlamentul European.) Totodată. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene consacră în legislaţia primară principiul potrivit căruia instituţiile UE trebuie să comunice cu interlocutorii lor din statele membre în limba oficială aleasă de aceştia. redactat într-un singur exemplar (drawn up in a single original/rédigé en un exemplaire unique).. 1/1958 al Consiliului. Comisia Europeană lucrează zilnic în trei limbi (engleza.. redactate mai apoi în fiecare limbă. Whereas: LE PARLEMENT EUROPEEN ET LE CONSEIL DE L’UNION EUROPEENNE.. Luându-se în considerare dificultăţile şi riscurile traducerii. având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. fixează regimul lingvistic al Comunităţii Economice Europene.) (1) Dans le domaine de droit d’auteur. va fi depus în arhivele (. principii şi reguli. versiunea română este o traducere. actele comisiei se traduc. prin urmare.) 239 . franceza. Întrucât: Considérant ce qui suit: (1) În domeniul dreptului de autor. nu era una din limbile UE şi. include membri care au nevoie de documente de lucru în propria lor limbă: în acest context. În plus. and in particular Article 95 thereof. textele redactate în aceste limbi (the texts in each of these languages/les textes établis) fiind egal autentice. multilingvismul se impune încă de la început.. Textul juridic care defineşte politica lingvistică a UE este Regulamentul nr. dreptul de suită (. articulând noţiuni.. La momentul adoptării directivei date. the resale right (.. limba română. prin urmare.PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE.. care.. et notamment son article 95. legitimitatea şi eficacitatea Uniunii şi a instituţiilor sale. spre deosebire de engleză şi franceză.

Directive 2001/84/CE du Parlement européen et du Conseil . astfel încât nu pot conţine înterpretări ambigue şi. Atunci când se traduce un act juridic comunitar într-o limbă neoficială (rusa. Traducătorul nu are această libertate. Cu toate acestea. the Treaty establishing the European Community (European şi Community – cu majuscule) şi le traité instituant la Communauté européenne (Communauté – cu majusculă.Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE (şi nicidecum Directiva Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene (sau UE) 2001/84/CE).: LE PARLEMENT EUROPEEN ET LE CONSEIL DE L’UNION EUROPEENNE . necoincidenţa ortografierii denumirilor de organisme internaţionale din perspectiva utilizării literilor iniţiale din cuvinte. dar şi de modelele de formatare ale acestuia: utilizarea caracterilor aldine în titluri. 27 September 2001. le 27 septembre 2001 – Adoptată la Bruxelles. trunchierea şi folosirea abrevierilor (sau invers desfăşurarea) fiind posibile doar în textul original al legiuitorului. redarea cu precizie a conţinutului în integralitatea sa este o regulă generală pentru toate tipurile de traduceri. în acelaşi timp. în lipsa unei echivalenţe. în consecinţă. iar européenne – cu minusculă). Elementele menţionate mai sus au o importanţă majoră în traducerea textelor comunităţii europene şi se aplică uniform în toate limbile UE.. dacă în cazul unor traduceri se poate beneficia de o anumită marjă de manevră (de exemplu. 27 septembrie 2001 – Done at Brussels. Ex. f) Actele europene. de exemplu. se semnează către toţi reprezentanţii acestora. Traducătorul este obligat să ţină cont şi de aceste aspecte în formatarea traducerii sale. La convention de Berne – Convenţia de la Berna – The Berne Convention etc. „textele redactate în aceste limbi fiind egal autentice”.(Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (2007/C 306/01). Fontaine – Preşedintele N. Prin urmare. Fontaine. din standardul aplicat de fiecare limbă în scrierea denumirilor organismelor internaţionale. mai exact. d) Toponimele şi datele calendaristice care figurează în actele europene se traduc în conformitate cu normele în vigoare: Fait à Bruxelles. observăm paralelismul grafic ce ţine nu doar de alinierea textului. ele făcând parte din document. deşi DEX-ul atestă şi forma „Preşedintă”. iar funcţiile deţinute de acestea se traduc: La présidente N. Acest fenomen nu violează paralelismul pus în discuţie şi reiese din specificul fiecărei limbi concrete. textele UE reprezintă un întreg. se impune principiul suprapunerii absolute a aceluiaşi conţinut.PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE (şi nicidecum PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UE). vom semnala unele caracteristici proprii pentru traducerea TJC în limba română: a) Denumirile organelor emitente se traduc în limba română în forma lor originală. se pot 240 . 2008: 176]. emanând simultan de la mai multe organisme. de exemplu). scrierea completă a cuvintelor cu majuscule etc. A se compara. Traducătorul nu poate omite numele sau funcţiile din act. Fontaine – The President N. rolul lui fiind să transmită voinţa legiuitorului prin prisma triadei conţinut/formă/calitate. Semnalăm că forma feminină „La présidente” se traduce în română „Preşedintele”. dar exprimat într-o altă limbă decât cele 23. de cel mai înalt responsabil. Evident. ele toate având statut de texte originale („a single original”/„un exemplaire unique”). sau Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (Comunităţii şi Europene – cu majuscule). de regulă. e) Numele proprii de persoane îşi păstrează forma originală. nu pot avea efecte diferite în statele UE. În baza fragmentului din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE citat supra. b) Totodată. c) Semnalăm. traducătorul fiind obligat să cunoască şi să respecte normele corespunzătoare ale limbilor din care şi spre care traduce.

Jean-Claude (1979). regulile privind aspectul funcţional-stilistic şi lexical-semantic al limbajului-ţintă. p. 90-110. Guţu. p. structura textului să conţină elementele inevitabile pentru tipul dat de TJC. Robert (1995). omiterea unui fragment de text din diferite motive.). Aşadar. Les grands systèmes de droit contemporains. legităţile transformărilor gramaticale şi sintactice în traducere. Delisle. dar.). REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bell.). omiteri conceptuale (de sens). 241 . Directiva Parlamentului european şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale. 35-53. David. Dreptul de autor şi drepturile conexe. ca şi textul-sursă. Gérard et Vanderlinden. Jean (1982). Cât priveşte cele şapte procedee tehnice de traducere descrise în literatura de specialitate (Vinay şi Darbelnet. In: Ingber. Bernhard (1987). La traduction juridique: un cas d’espèce. Bucureşti: Polirom. traducătorul nu are dreptul să-şi permită omiteri din text. traducerea TJC se va considera calitativă dacă traducătorul: a) va izbuti ca: conţinutul textului-sursă şi al textului-ţintă să fie acelaşi. Français juridique et science du droit. Léon et Vassart.Beck. Roger (2000). Gémar. de ordin extralingvistic. TJC este drastic în această privinţă. De aici decurge responsabilitatea traducătorului şi statutul acestuia de coredactor (nu vom confunda noţiunea dată cu cea de coautor. Într-adevăr. 45-50. omiterea unor date speciale. 176-198. In: Drept comunitar al proprietăţii intelectuale. Paris: Dalloz. b) va cunoaşte: noţiunile juridice fundamentale şi comunitare pentru orientare în textul juridic. Bergeron. vol. În acest sens. în mod special. Essais de jurilinguistique. 2007) traducerii. Patrick (eds. 2008. traducerea efectuată să aibă acelaşi rezultat şi efect juridic. L’analyse du discours comme méthode du traduction. După cum am menţionat anterior. In: Revue internationale du droit comparé. Jacques (eds. 1. Kerby. etapele (Delisle. La formulation du droit. mai degrabă.prezenta explicaţii sub formă de note în josul paginii sau de parafrazare chiar în interiorul textului). dificultatea majoră în traducerea TJC rezidă nu în probleme de ordin lingvistic. p. René (1974). Le langage du droit. fapt care elimină apariţia oricărei probleme de redare a sensului dacă traducătorul cunoaşte sistemul juridic. p. Jean-Claude. cum ar fi lipsa de cunoştinţe indispensabile pentru a înţelege (!) textul. de l’Université d’Ottawa. la rândul lor. cauzează. Le langage du droit. Bruxelles: Nemesis. Teoria şi practica traducerii. acestea au o clară aplicabilitate şi în traducerea TJC. 9-14. cum ar fi neputinţa de a traduce ca rezultat al neştiinţei. Langage du droit et traduction. Ana (2007). 24.H. 2000). UE să-şi respecte obligaţiile juridice în ceea ce priveşte comunicarea cu publicul. Dumon. 1984) şi nivelele (Guţu. Chişinău: ULIM. el doar coparticipă în calitate de mesager al realităţii juridice la procesul de internaţionalizare). terminologia juridică în limbile implicate în traducere (considerăm terminologia comunitară ca absolut traductibilă prin stabilirea echivalentelor terminologice comunitare). Bruxelles: Bruylant. Ottawa: Ed. Bucureşti: C. Frédéric (1991). care pot provoaca conflicte juridice cu repercusiuni grave pentru toată zona de aplicare a acestui act oficial. La traduction juridique et son enseignement: aspects théoriques et pratiques. nr. Munca traducătorilor permite. L’enseignement d’une terminologie juridique étrangère comme mode d’approche du droit comparé: l’exemple de l’allemand. In: Snow. Montréal: Linguatech Collection et Conseil de la langue française. p. Théorie et pratique de la traduction. 1. In: Gémar. cum ar fi referirile la alte acte etc. nr. Jean (1984). omiterile materiale (de exemplu. 277-296. T. în măsura în care traducătorul nu creează norma. In: META. p. Bergmans.

1. nr. MOTS. Despre traducere. Vinay. réalité juridique. Danica (1975). 53-201. L’article suggère quelques moyens possibles de résoudre les problèmes qu’on rencontre dans l’activité de traduction. Šarčević. Paris: ESIT. Paul (2005). Etude d’un cas: la traduction des textes législatifs des Communautées européennes et en particulier à partir du français vers le grec. Stylistique comparée du français et de l’anglais. langue et mémoire. RÉZUMÉ LA TRIADE CONTENU/FORME/QUALITÉ DANS LA TRADUCTION DES TEXTES JURIDIQUES COMMUNAUTAIRES L’ auteur de cet article analyse les conditions considérées nécessaires pour la traduction des textes juridiques.Koutsivitis. nature du texte juridique. 3-4. 242 . La traduction juridique comporte deux obstacles majeurs : le premier regarde les différences dans le système judiciaire et le deuxième signale les différences dans le système linguistique. surtout la traduction des textes appartenant au domaine de la loi communautaire. In: Revista română de Drept Comunitar. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (2007/C 306/01). Seleskovitch. Jean (2000). 2008. texte juridique. Susan (1985). Paris: Minard. Paris: Didier. Ricoeur. Thèse de dr. La traduction juridique. 127-133. nr. Vassilis (1988). Iaşi: Polirom. Translation of culture-bound terms in laws. Šarčević. The Hague/London/ Boston: Kluwer Law International.CLÉS : loi communautaire. traduction du texte juridique. Jean-Paul et Darbelnet. Le point de départ de cette recherche est l’ analyse de la nature de la loi qui influence le procès de rédiger et de traduire les textes juridiques. In: Multilingua. Langage. p. New Approach to Legal Translation. p. Susan (1997).

who was campy. In Twelfth Night. Some authors think of the name first. others change their minds several times times during the writing of the first draft. William Golding calls the hero of his book Pincher Martin Christopher. and an indication of his function as Everyman/Prometheus. 2005: 2). One of the hardest things an author has to do. someone festive and quick-witted (from the Latin festinare). apart from devising the plot. which means “Christ bearer” and this is both ironic. Albert McKisco sounds like “gasoline or butter.” Fitzgerald said. Sir Tony Belch suggests an earthly. in view of Christopher’s character. saying something significant about human existence that will help the reader better understand himself and the world he lives in.Petru IAMANDI. Francis Scott Fitzgerald enjoyed. as they make decisions about characters’ actions and reactions. Some create elaborate family trees to the fourth generation. or because it was well chosen and contributed to the novel’s effect? It has been argued that both Horace Benbow and Quentin Compson are shadows of William Faulkner himself. of course. with the Garden of Eden. in Romeo and Juliet. or Mercury messenger of the gods. and a bringer of dreams. The names of some of Shakespeare’s characters can also provide clues as to what they are like. luck and magic. a bestselling and award-winning US author of both fiction and nonfiction) says: “A memorable character name will not only define the book and shape the story. but with good reason. Galaţi ON CHARACTER NAMING For a book lover there is nothing more fascinating than the way in which authors write their stories. events. Parker has associations with land transformed into parkland. his naval nickname is also interesting in that it illustrates Christopher’s character as a stealer – he takes what belongs to others. Dick Diver. fictional world. is finding the right names for his characters. In The Two Gentlemen of Verona. and ideas to create a unique. places. Malvolio hints at “evil wishing” (from the Latin male volente). Campion. Universitatea „Dunărea de Jos”. Tess was originally called Sue but Thomas Hardy finally decided that Tess had the right ring. particularly from his friend Nathaniel (“gift of God”) (Maybury. 1965. Sir Andrew Aguecheek sounds like a sickly faced person. while Mercutio suggests a mercurial temperament. In Tess of the D’Urbervilles. a trickster renowned for eloquence. others seem to resent the necessity of naming and use the same names over and over in unrelated books. and. 243 . How they combine people. But all these authors have one thing in common: Characters have to be called something. giving his characters names that were puns. which has important symbolic associations relevant to the book: Stan is the Old English word for stone. In Tender Is the Night. As Sherrilyn Kenyon (b. but these two very different-looking and different-sounding names have two quite different effects on the reader in the contexts of Sanctuary and The Sound and the Fury. crude character. Benvolio suggests someone who is well-intentioned. but it should invoke an instant image in the reader’s mind” (Kenyon. 1979: 105). and the name suggests their character’s personality. Do we like Holden Caulfield’s name only because A Catcher in the Rye deeply affected us. Memorable characters. Some authors can’t even begin to write until their character has the exactly right name. The name of Patrick White’s hero in The Tree of Man is Stan Parker. the barbarian. who dived from high to a low place in life (Madden 1988: 112). Tommy Barban. memorable if posssible. Feste.

the female character V. 5. suggests ten major guidelines (Kenyon. for example. 2005: 3-7) that transcend genre. Adam Bede.” which. Her last name points to her father’s Polish heritage. 1999: 127). Tom Jones. Thérèse Raquin. etc. A few members of her family and friends sometimes call her Vickie. which is the first link that the reader will have to the story. continues through the eighteenth century with novels like Robinson Crusoe. that is varying the syllables between first and last names. 1. Featuring the protagonist in the title of a narrative has a long pedigree. Choosing a name in keeping with the character’s heritage and personality and/or trade.” named after the deceitful Greek sea god who could change shape. even non-varied names such a Ian Fleming’s James Bond can work effectively. Anna Karenina. 3. Jonathan Wright has a much more attractive ring to it than John Wright. 2. James Bond. the true. She refers to herself mostly as Vic. Humphrey Clinker. although in this case the charismatic secret agent usually introduces himself as “Bond. Daniel Deronda. Iago de Compostella. Cousin Bette. whose name symbolizes the ideal lover. Pistol. Jane Eyre. is sensitive about her name. Bullcalf and Feeble in King Henry Part 2. struggling hard for respectability. Rameau’s Nephew. Eponymous heroes are less common in Asian narrative traditions. and on through the nineteenth century with Emma. 4. Emma. each author has his own naming technique (there is no such thing as a definite pattern) but. Capturing the persona. known as “El Matamoro” (the Moor killer) (Gibson. Until recently. Tristram Shandy. Iago reminds one of St. Making the name harmonious. unless it is a time travel and they are from the modern era. In Othello. 2002: 125). Pamela. David Copperfield. it was virtually unheard of to find European nobility named “common” names such as Sarah. when they have acquired a certain amount of fame. Even in Shakespeare’s historical plays some characters are defined by their names. which is a formal sounding of Victoria. that is capturing the character’s personality. Madame Bovary. but. However. The Sorrows of Young Werther. Proteus. besides having its own unique harmony. In Alexandre Dumas’ The Three Musketeers. Keeping the character’s social status in mind. interestingly enough. Eponymous characters. Valentine.Shakespeare’s audience would probably recognize the significance of the names of the two gentlemen. Another sign of the way in which a character dominates attention in a story is the frequency of eponymous heroes and heroines. Molly. the author could not have found a better name for her. which fits her tough private investigator reputation. Warshawski series (1982-2009). In Sara Paretsky’s V. she is extremely selective about who should use that name with her. to the beginnings of the novel in the seventeenth century with works like Aphra Behn’s Oroonoko. Readers will be thrown off if they find a Sherri or Brandy in a tenth-century Viking novel set in Scandinavia. Old Goriot. Kenyon. Major guidelines. Doll Tearsheet. Of course. the false character is a “shapeshifter.I. Keeping the character’s name consistent with his time period. young people who try their hand at writing fiction. or the Royal Slave (1678) (Abbott. bears the name of St. Medea). Agamemnon.I. conveys the character’s trademark arrogance. innocent lover. Lady de Winter is the cold and calculating villainess. Undoubtedly. the patron saint of lovers. It goes back to the Greek tragedies (Oedipus the King. Shallow and Silence. Valentine. They 244 . feel the need to share their experience with the newcomers. but the great Japanese classic of the twelfth century is The Tale of Genji. quite a few of them. In medieval China an oft-retold oral tale was the seventhcentury Story of Mulian. for example.

Picking interesting names. 2. 2005: 146-159): 1. Or using surnames as first names. plausibility is certainly sacrificed. Devil. 3. 6. The reader should be able to pronounce everything he reads. it is easy to add an authentic note by picking a suitable name for him. that were recycled through their families. Lenghtly last names rather than short ones. Of course. readers will get confused. Character naming in science fiction and fantasy. If the author uses known-world settings. Varying the names of the characters. while admitting that the success or failure of a piece of fiction rarely depends on the names of the characters. The more exotic his characters are. 10. What is important is that the reader can assume he knows how to pronounce them. he might be the child of French immigrants who came out west to start a new life and were then murdered by the bad guy. Lawrence Block (b. etc. Demon. Anne. and uncommon names rather than common ones would do the trick. it will most likely not ring true to the readers. a British science fiction and critic) recommends that he should use slightly unusual names. he should use a nickname for him. Although duplication occurs in real life. 245 . the more exotic their names should be. 5. Avoiding confusion. 4. which are not at all romantic. all the men have traditional English noble names such as Rupert. This does not mean names have to be of the sort that every reader will pronounce identically. 9. 1997: 125). Keeping in mind the genre. An author should not get stuck on a letter or a rhythm. In her best-selling Cynster series (2001-2009). In the case of Giles de Givrey. since a substantial number of first names started out as surnames. If an author has a character that historically or culturally has to have a horrifically bad name. then the characters’ names can be as outlandish as the author can make them. Sylvester. if the story is meant to be humorous. Standard techniques for framing sets of alien names include the liberal use of apostrophes and the consistent use of unusual consonant formations. and it can throw him off-stride if he is unsure how it should sound. although it is sometimes possible for him to “run a double bluff by giving bizarre alien creatures bathetically familiar names” (Stableford. 1948.relied on the traditional names such as Elizabeth. Victoria. Avoiding the names of prominent people. she nicknamed every one of them: Scandal. One of the best examples is Stephanie Laurens. He may not say it out loud but he will certainly be hearing it in his head. etc. If he uses names that sound or look alike. If one of the characters is a Latvian or a Turk. does stress the fact that character names influence an editor’s buying or rejecting the story. Researching the ethnic names. who uses nicknames to add an additional layer to her characters. or Smathers and Smithers and Dithers and Mather. Explaining the name if it breaks the rules. authors should not people the same chapter or a crowd scene with Carl and Cal and Carol and Carolyn. Avoiding twisting the reader’s tongue. To stay historically accurate and yet give her characters names that would be evocative and sexy. Here are his own major guidelines (Block. 7. If the author is writing a Western and he has a hero named Giles de Givrey. an acclaimed American crime author). Brian Stableford (b.. 8. Avoiding the names others have made famous. Using nicknames. A good encyclopedia comes in handy. But if too many of the character names in a story are too interesting. 1938. Harry.

In contemporary romance. Abarrach (stone). When King meshes these two personalities into one and forces them to take on each other’s attributes. The constant use does not only intrigue the reader. his characters’ names may have no direct reference to Earth or civilizations. Many fantasies are directly based in ancient mythology which can be thoroughly researched. and Chelestra (water). and in the Dark Tower series it was Richard Fannin.R. Another character in the Dark Tower series shows us the differing personalities that names portray. niece to the Malorys. the result is Susannah Dean. for example. just as her name suggests. Navy SEAL Lieutenant Tom Paoletti’s name instantly brings to mind strength and dependability. which reflected the owner. which. Her alter ego. In The Stand it was Randall Flagg.F. the reader gets a sense of what they are comprised of. One of the evil magicians. street-smart killer. Odetta Holmes is a woman with a dual personality. The dwarves’ names. and formal. producing a ready-made set of exotic names. it also means having the correct use of titles as well as the names of residences. One thing that King has brought through several of his works from The Stand (1978) to The Eyes of the Dragon (1987) to the Dark Tower series is the consistent use of the same letters (R. A further advantage of this strategy is that names borrowed from mythology are already packed full of useful symbolic implication. Yet. readers do like to see traditional names of that time period. summon images of solidity and strength. for example. No hard. the reader will picture a vibrant.) as the resident evil. J. his family calls him Tony. Johanna Lindsey keeps her readers and characters rooted in the tumultuous Regency period with her Malory series (1985-2010). much like in science fiction and fantasy. Childe Roland. Most people call her Regina. When first introduced to the heroine. In The Gunslinger. status. Another character is Regina Ashton. the author can take many liberties since the names do not need to be historically accurate. one that she is unaware of. Society knows him as Lord Anthony. has a name that instantly evokes malevolence. Tolkien’s interest in Old English. Pryan (fire). Dr.One particularly useful resource for names is mythology. helped him give immense narrative authority to the hypothetical languages of Middle-Earth. The name gives the character historical complexity as well as meaning for the reader. spunky woman who is also intelligent and proud of it. Detta Walker. certainly. Character naming in horror. based on a poem. Horror. but the implication instantly frightens. It is not just a matter of utilizing names that the reader will believe were common in the early nineteenth century. is King’s ultimate goal. is a genre where one can let his mind run wild. In Suzanne Brockmann’s The Unsung Hero (2000). Limbeck and Jarre. formal and kind as well as tough and street-smart. polite. When an author creates an entirely new world. Anthony. is a tough. mean. who is a jokester and charmer. The elves.R. and fear. the first book of his epic Dark Tower series (1982-2004). invoking the image of refined beauty and 246 . Kelly Ashton. Character naming in romance. a name tied to power. it was Randall Flagg. by Robert Browning. fast rules exist for naming a romance character. Sinistrad. With historical romance. as in the case with Margaret Weis and Tracy Hickman’s Death Gate Cycle series (1990-1995). is a rather handsome rake. giving images of darkness and maliciousness. Stephen King names his lead character Roland of Gilead. have lyrical names such as Agah’ran and Rees’ahn. again. The four worlds they use are Arianus (air). Odetta is rich. One of the characters in the Malory series. While reading the names of these worlds. and the reader instantly knows that the persona Tony portrays to society is nothing like the real man. The main antagonist in the series is a magician named Xar. in The Eyes of the Dragon.

Paranormal is a genre that can take a reader from modern day Houston. and Doc Hollida . and to read that name invokes an image of a man with more strength and integrity than a normal person has. to Renaissance England in the space of a few pages. as most of his characters were not only successful military men but also wealthy and prominent in society. which give the reader an immediate sense of sensuality and sexual prowess. The mere mention of these characters’ names invokes the image of high intellect. Again. of which she is. like Delilah or Eve. One of the premiere writers of westerns. 2003) or J. What names to use is a decision an author has to make every time he sits down to write a piece of fiction. Character naming in teen fiction. 1984. Robb’s Eve Dallas (In Death series. J.E. Readers seem to expect something catchy and smart. such as Brandon and Cindy. Griffin uses names that were common in high society at the time. this one of a strong-willed and levelheaded woman. even racial baggage. Agatha Christie captured the genre with her Belgian detective. The Old West was filled with such hard names as Wyatt Earp. the rules of the specific genres accessed should be observed. Meg Cabot has also captured teens and young girls across the US with her Princess Diaries series (2000-2009) and heroine Mia Thermopolis. Hercule Poirot. and we get an additional picture of the character. and extreme cleverness. “There is power in 247 . he brings to the character a load of ethnic. 1995-2009). Griffin’s Corps series (1986-2004). Sherlock Holmes and his famous sidekick Dr.K. It was the perfect fit for the brilliant sleuth. Others like names that have great sex appeal. instantly making the reader picture an imp of a girl getting into all sorts of trouble without thought to consequences.D. The erotica genre has no rules. Texas. The first teen books that usually come to mind are the Harry Potter series (1997-2007).elegance. the trend seems to be for short average names such as Tom Clancy’s Jack Ryan (from The Hunt for Red October. In the case of W. Teens want to read about people their own age. Rowling has immortalized the name Harry — a boy who starts out average but then turns out to be special. In the case of the protagonists. With her spellbinding books. And as we read through the story we find that Regina is indeed all those things and more. Military writers are careful to assign their characters names that are also geographically and culturally correct. Character naming in war fiction. It allows the author many degrees of leniency as far as names go. the Sacketts. tenacity. however. Character naming in mysteries. it brings its own special restrictions. Hercule is a French form of Hercules. Rules of both contemporary and historical fiction apply. Character naming in erotica. one of her uncles calls her Reggie. As Nancy Kress says. strong names are the norm. perseverance. to the Teeth of the Tiger.and readers of western fiction have come to expect their characters to have names along those lines. Character naming in thrillers. Billy the Kid.B. and Slade or Tristan. Louis L’Amour defined the genre with his unforgettable pioneer family. national. Character naming in paranormal fiction. Some readers prefer the more common names. the names are specific to the World War II time period. everyday people can experience erotic adventures. The minute he chooses a name. Lindsey captures the heroine in each of the names. Conclusion. However. Watson and nemesis Moriarty are three characters created by Sir Arthur Conan Doyle. Since paranormal can encompass any and all genres. The name Amelia certainly suits the brainiac Egyptologist as no other name could. from western to horror to romance to erotica. Character naming in westerns. Another example is Elizabeth Peters and her Amelia Peabody series (1975-2006). Yet another uncle calls her Reagan. giving rise to the idea that average.

Inc. nationales. Batsford Ltd. A Manual for Fiction Writers. Porter (2002). Barry (1979). les aventures et les idées pour faire surgir un monde inouï. il n’y a pas de formule unique. parfois même raciales. Cincinnati: F+W Publications. éponyme. Sherrilyn (2005). Orson Scott (1988). Certes. After all. Kenyon. New York: Nal Penguin Inc. Madden. plein de sens pour l’existence humaine. the names of the characters are also the label the reader uses to help keep the characters straight. Card. Characters and Viewpoint. mémorables. RÉSUMÉ COMMENT L'ECRIVAIN CHOSIT-IL LE NOMS DE SES PERSONNAGES ? Pour ceux qui aiment lire. Besides their effect on the characters themselves. Techniques in Creative Writing. It’s the label that stands for everything you’ve done and everything you are” (Card. David (1988). 1988: 41).T. Cincinnati: F+W Publications. Mots clés : personnage. chaque écrivain a sa technique de baptiser les personnages. science-fiction. Kress. Stableford. littérature fantastique. A Handbook for Writers. les noms. Writers’ Workshop. les lieux. Block. “a name is part of who a person is. nom.names” (Kress. 248 . Nancy (1998). Cambridge: Cambridge University Press. Lawrence (1981). Teaching Shakespeare. London: B. Brian (1997). Rex (1999). Pour un écrivain. il n’y a rien de plus fascinant que la manière dont les écrivains conçoivent leurs histoires. That is why it is always helpful to give characters memorable – and very different – names. H. Inc. qui aide le lecteur à se comprendre mieux et à mieux comprendre le monde où il vit. REFERENCES Abbott. l’une des options les plus difficiles est le choix des noms des personnages. Maybury. combinent les personnages. Cambridge: Cambridge University Press. mais ceux qui jouissent d’un certain prestige éprouvent le besoin de partager leur expérience aux jeunes qui tentent de se forger une carrière littéraire. Cincinnati: F+W Publications. Gibson. Writing Fantasy & Science Fiction. 1998: 23). Au moment où ils choisissent un nom. Revising Fiction. New York: Arbor House. Telling Lies for Fun & Profit. The Writer’s Digest Character Naming Sourcebook. The Cambridge Introduction to Narrative. aident le lecteur à poursuivre l’action sans difficulté. s’ils sont bien choisis. 2nd edition. London: Hodder Headline Plc. surtout dans la littérature commerciale. A part leur effet sur les personnages. Dynamic Characters. celui-ci se charge de significations ethniques. Inc.

contrairement à ce qu’on pourrait spontanément penser. Toutes les marques de littérarité ne sont perceptibles qu’à réception car c’est le lecteur qui mesure le degré de littérarité et qui atteste du statut littéraire d’une œuvre. en revanche. ni à la complétude sémantico-informative dans l’énoncé. Mais Molinié souligne les limites de cette dernière classe car une étude isolée sur l’œuvre d’un auteur ne pourrait aider à mettre en évidence des traits esthétiques significatifs. La littérarité singulière s’intéresse. I. Dans le cas du français qui nous intéresse. Ainsi.Fulbert Loukou KOFFI Université de Bouaké. La stylistique vise ainsi à caractériser le discours littéraire comme tel. mais contraintes de se servir de cette langue comme moyen de communication sociale[1]. Les traits formels qu’il développe mobilisent cinq postes d’analyse au nombre desquels figure l’analyse lexicale. Cette régularité langagière est décelable à partir des habitudes de chaque pratique littéraire. Ce statut littéraire est aussi appelé stylème. et Molinié définit trois types de littérarité. entre une épopée et un poème lyrique. libéré des exigences de la langue normative. Comment donc un tel lexique. etc. un sonnet classique suscite des horizons d’attente spécifiques. écrit Georges Molinié. aux productions littéraires individuelles. Un discours est ou n’est pas littéraire. administratif. et Molinié précise qu’elle est à la recherche d’un caractérisème. même si. 249 . C’est un caractérisème de littérarité. Notre étude porte sur le lexique populaire puisé à l’œuvre poétique Les quatrains du dégoût de Zadi Zaourou. C’est par elle que s’établit la distinction entre un roman et une pièce de théâtre. celle qui permet de distinguer un discours littéraire d’un discours informatif (technique. Côte d’Ivoire ANALYSE STYLISTIQUE DU LEXIQUE POPULAIRE DANS LES QUATRAINS DU DEGOUT DE BOTTEY ZADI ZAOUROU Introduction L’approche stylistique élaborée et proposée par Molinié a pour objet d’étude le texte littéraire. Il se présente comme un cocktail plus ou moins réussi de lexies du français. peut-il concourir à la littérarité d’une œuvre poétique. Le lexique populaire pourrait lui-même se définir comme le lexique relevant d’un bas niveau de langue. c’est-à-dire du caractère de littérarité d’un texte donné. à vocation généralement élitiste ? Nous répondrons à cette question en exploitant les grilles heuristiques définies par Molinié. n’est pas d’abord le style. avec toutes les altérations lexicales qui en découlent. La littérarité générique concerne les genres littéraires. les faits de contremarquage produisent des déceptions d’attente. En rupture avec ces horizons d’attente.Généralités L’objet de la stylistique. qu’il nomme aussi stylème. Elle prend en compte les études de style consacrées à un auteur particulier. qui relève d’un niveau inférieur. écrit-il. quant à elle. La littérarité générale est. Ce caractérisème. scientifique). il pourra être perçu comme étant le fait de personnes déscolarisées ou peu instruites. le style peut difficilement s’appréhender autrement que comme objet d’étude de la stylistique. QUELQUES CONSIDERATIONS RELATIVES A LA THEORIE STYLISTIQUE DE MOLINIE 1. n’est lié ni à la nécessité syntaxique. C’est le cas d’un ordre prosaïque de mots dans un sonnet de la fin du XIXè siècle. d’emprunts lexicaux et de néologismes. L’analyse stylistique porte essentiellement sur le discours littéraire. par exemple. Le stylème est envisagé en rapport avec la notion de code qui est elle-même la constitution d’une régularité langagière.

etc. C’est le cas de l’allitération. Comment peut-on alors percevoir les faits de marquage et de contremarquage dans l’usage du lexique populaire en usage dans notre texte de référence ? A une telle question. la déception. Le marquage ressortit à une régularité langagière. L’analyse lexicale du signifiant présente en général très peu d’intérêt pour un texte écrit dans la mesure où celui-ci met rarement l’accent sur la forme sonore des lexies. nobles. cette analyse peut s’avérer intéressante en rapport avec certains procédés rhétoriques qui opèrent sur la tranche acoustique du signe. le moyen heuristique le plus efficace pour déceler les marques de l’identité et de la variation. d’enthousiasme. drôles patibulaires. en effet. détermine le genre littéraire. Celui-ci se manifeste par des déceptions d’attente par rapport à des habitudes de telle ou telle pratique littéraire. Mais le phénomène le plus intéressant pour le stylisticien est le contremarquage. Le choix des lexies relève. était considéré comme l’une des composantes fondamentales du style en rhétorique. d’ordre. Les autres. dévoués à tous les genres bas. 2. ayant le décorum pour loi. d’une syllabe. le système énonciatif. La répétition est. la caractérisation. elle se rapporte à la variation des oppositions de volume. le manque ou l’ajout. la violation. de l’assonance. le changement – la différence. notamment le choix des mots. Déjà au XIXè siècle. tas de gueux. Hugo dénonçait cette ségrégation lexicale en ces termes : Les mots bien ou mal nés. le lexique. de l’anaphore. d’un style particulier qui.Application de la théorie la théorie stylistique de Molinié à l’analyse du lexique populaire Appliquer la théorie stylistique de Molinié à l’analyse du lexique populaire. Il peut également y avoir itération d’un contenu. Et montant à Versailles aux carrosses du roi . les réseaux lexicaux et les isotopies. d’une lexie ou d’un syntagme. en effet. le système figuré et la phrase. Cette littérarité est perceptible à travers des faits de marquage et de contremarquage. Et la surabondance de caractérisèmes de littérarité donne lieu à la surcaractérisation. Les principales structurations prévisibles de la répétition peuvent se ramener ici à l’itération d’un phonème. à son tour. L’intérêt du contremarquage réside dans le fait que ce n’est pas le semblable qui est remarquable mais la rupture. c’est surtout montrer en quoi ce lexique est porteur de littérarité. L’intonation peut ainsi conférer au mot un effet de prière. Toutefois. vivaient parqués en castes Les uns.Pour mettre en pratique sa théorie. L’analyse stylistique du signifié porte sur les cinq grilles heuristiques que sont le système sémique. etc. en ce qui le concerne. les Jocastes Les Méropes. détermine le niveau de langue. quelques uns aux galères Dans l’argot . L’analyse lexicale. le système connotatif.[1] 250 . Il permet de mesurer la matérialité des relations dialectiques entre l’identité et la variation. hantant les Phèdres. exposée dans Eléments de stylistique française[1]. et qui peut faire varier sa portée de sens. Et le niveau. les relations sémantiques. La mélodie concerne l’intonation selon laquelle on prononce l’unité. Molinié répond que jusqu’au milieu du XXè siècle. de surprise. d’indignation. s’organise autour des deux composantes du signe linguistique que sont le signifiant et le signifié. Habitant les patois . L’analyse stylistique du signifiant porte sur la mélodie et la volumétrie. Quant à la volumétrie ou volume de la lexie. Mais cette conception du fait littéraire n’a guère prospéré au-delà de cette époque. Molinié définit cinq postes d’analyse : l’analyse lexicale.

En effet. notamment dans le livre I. on parle de néologisme de forme. le genre poétique a été souvent perçu comme le lieu de l’excellence dans le domaine du langage. des lexies relevant des niveaux soutenu et familier. Le contremarquage se manifeste. à une surcaractérisation. Les néologismes par paronymie Les néologismes sont des mots nouvellement introduits dans la langue.ANALYSE STYLISTIQUE DU LEXIQUE POPULAIRE DANS LES QUATRAINS DU DEGOÛT Cette analyse sera menée autour des deux faces du signe linguistique : le signifiant et le signifié. par des déceptions d’attente par rapport aux habitudes de la pratique poétique. Dans ces cas.Il ressort donc de cet extrait que la fausse querelle entre mots dits poétiques et mots non poétiques est sans intérêt majeur pour Hugo. Le poète passe ainsi de la lexie FESCI [fesi] à la lexie vessie [vesi] en jouant subtilement sur les oppositions de traits articulatoires sourd/sonore des phonèmes /f/ et /v/. On en arrive alors à un surmarquage.[2] Il exclut le plus souvent le niveau de langue populaire et accorde le primat au niveau soutenu. les deux types de néologisme coexistent. Nous l’aborderons en trois points : les néologismes par paronymie et les emprunts lexicaux de type onomatopéique. composition ou emprunt. Cet horizon d’attente lié aux caractéristiques généralement reconnues au texte poétique se trouve déçu par l’interférence d’un niveau de langue inattendu. tient sa spécificité des emprunts lexicaux aux langues ivoiriennes. l’œuvre Les Quatrains du dégoût. Dans l’œuvre de Zadi. au langage de la rue et au néologisme. A quoi il faudra ajouter le phénomène de l’alternance codique qui fait s’entremêler. Analyse du signifiant L’analyse du signifiant ne manque pas d’intérêt dans cette œuvre poétique. Nous exploiterons tous ces faits langagiers à partir des grilles heuristiques de l’analyse lexicale. DéMONcratise et Dé-mon-cratise (p. dans le livre I notamment. 1. Cette modification de la tranche acoustique s’accompagne aussi d’une modification du contenu car la lexie vessie obtenue ne désigne plus le réservoir musculo-membraneux dans lequel s’accumule l’urine mais ironiquement. une association estudiantine. 1. 177) respectivement à partir des lexies démocratie pour la 251 . Les premières œuvres[3] se signalent par un niveau de langue soutenu avec en plus un encodage symbolique très complexe qui a d’ailleurs valu à celles-ci une véritable publicité d’hermétisme[4] de la part d’un lectorat de niveau moyen. Mais les néologismes peuvent être d’emploi ou de sens lorsque des mots qui existent déjà dans la langue sont employés avec des sens nouveaux.-1. La création de néologisme se fait surtout au moyen de la paronymie. A l’inverse. II. voire des lexies nouchi (argot ivoirien). C’est en usant d’un procédé similaire qu’il obtient encore les lexies démon-cratie (p. (p. soit obtenus par déformation. Ces mots nouveaux sont soit créés. Le poète signale lui-même en note infrapaginale qu’il s’agit d’une perversion du terme idéologie. Cette déception d’attente se constate aussi dans la rupture entre les premières œuvres poétiques du poète Zadi Zaourou et la présente œuvre. on notera que le marquage est perceptible à travers la forte récurrence du lexique populaire. 92). C’est exactement selon le même procédé que le poète passe de la lexie idéologie à son paronyme idiot-logis. 98) La première lexie connaît non seulement une modification au niveau de ses phonèmes (é devient i) mais aussi une fragmentation qui fait du paronyme une lexie composée. à l’intérieur d’un même texte. lui. Dans cette œuvre poétique de Zadi Zaourou. dérivation.

Le pied-bot est.première et démocratise pour les deux autres. De façon générale. un morcellement syllabique au niveau de la racine lexicale démon déjà déformée. dues aux longueurs inégales des deux pieds. 64). Notons. affectent cette onomatopée d’une affectivité dysphorique. Dans les deux autres lexies. le dépit. pour terminer. portent essentiellement sur les onomatopées comme vi. La lexie déMONcratise opère ainsi un marquage au niveau de la syllabe MON par l’usage impertinent de la majuscule. à l’exception de plic ploc qui émane du français.Les niveaux de langue Traditionnellement. le désaveu du poète par rapport au combat de ces prétendus révolutionnaires. 198). que la perversion de la racine lexicale (de demos en démon) pourrait être la juste traduction des travers de la pratique démocratique dans certains Etats africains. Le poète passe d’une lexie à son paronyme pour révéler la réalité que suggère celui-ci dans son esprit. les niveaux de langue obéissent à une hiérarchisation en trois niveaux allant du niveau familier au niveau soutenu en passant par le niveau 252 . elle. Les emprunts lexicaux de type onomatopéique Les emprunts lexicaux. quant à elle. Bakhounine. l’usage du néologisme par paronymie repose sur la figure de l’ironie. C’est d’ailleurs ce que confirment les deux premiers vers du quatrain précédent : Son corps était la réplique de son âme Pied-bot du corps et pied-bot de l’âme (p. Cette fragmentation peut s’expliquer par une volonté de mise en relief. Voline. La démarche d’une personne ayant un pied-bot est ainsi faite de montées et descentes. 63) En somme. C’est le signe que le discours qui a cours ici emprunte en grande partie à la langue orale certaines de ses composantes. est obtenue par perversion de la racine lexicale demos (peuple). en effet.Analyse du signifié Dans notre étude. 19) L’interjection pouaaaah marque. Max Stirner. plic ploc (p. un pied difforme par rétraction de tendons et de ligaments. Le nom Otto-beau-pied est donc une ironie doublée d’une paronymie. laquelle devient alors démon. Cette interjection est proférée à la suite ou avant une série de noms évoquant des révolutionnaires ou anarchistes : Kropotkine. une emphase. empruntées aux langues ivoiriennes. L’onomatopée plic ploc renvoie aux sons émis par les plongées et émergences répétées du nommé Otto-beau-pied (p. la paronymie se double d’un procédé de mise en relief. Mais l’usage de la lexie pied-bot dans le quatrain est le signe que cette onomatopée a un fondement métaphorique. qui se présente désormais sous la forme d’une lexie composée. La lexie démon-cratie. Mais l’intérêt accordé au signifiant est loin d’occulter l’importance du signifié. pour la plupart. 19). laquelle rétraction est souvent associée à des malformations osseuses. Proudhon. 2-1. comme on peut s’en rendre compte dans ce vers : Vi ! vi ! viiivi ! Le sang qui gicle. A partir de leur contexte d’emploi. viivi (p. Guevara et Ben Laden. dans ce contexte. Et quand il ne crée pas de mots nouveaux. dans Les quatrains du dégoût. l’on peut dire que vi et viivi reproduisent la forme sonore des agitations et balancements vifs des machettes. ça les revigore : vi ! (p. toutes deux construites à partir de la lexie pied-bot. disions-nous. traduire. il en emprunte aux autres langues. l’analyse du signifié portera sur deux grands points : les niveaux de langue et les champs lexicaux dérivationnels. Ces lexies sont. 2. Mais la métaphore peut dépasser le seul cadre de la démarche physique et suggérer les disparitions et apparitions répétées d’un individu marqué par la duplicité. en évoquant la barbarie et la violence. Ces agitations féroces. 64) et l’interjection pouaaaah (p. Elle pourrait. l’on peut retenir que l’analyse du signifiant met en évidence une grande variété de faits stylistique. La lexie Dé-mon-cratie subit.

malencontreusement. le bété.[5] Cette organisation considère le niveau courant comme un niveau non marqué (ou neutre). moyenmédiocre. 14) La gravité de l’erreur relève ici de l’imprudence et même de la complaisance de l’adulte qui. quant à lui. les deux niveaux se distinguent très souvent. La dimension pragmatique du poème.courant. populaire marque une appartenance sociale et même géographique (. Il est donc le résultat d’un assemblage de lexies du français. 28). Il résulte. est donc évidente : il faut éviter la complaisance dans l’éducation des enfants. braise (p. les emprunts lexicaux et le lexique familier. celui de la conversation.) . élevée. familier. il se combine plus aisément à ces sociolectes dans une situation d’énonciation donnée.. 14). notamment le malinké. nous nous intéresserons en particulier au lexique nouchi (sociolecte ivoirien de type argotique) et au lexique familier. des langues nationales et de néologismes.[6] Le niveau populaire est donc un sociolecte. des souscatégories . Notre étude portant sur le lexique populaire. 16). né de la rencontre du français en tant que langue en vigueur dans les échanges sociaux. Elles sont le fait d’une pure création des milieux populaires ivoiriens. la lexie Erreur qui relève du lexique français et Gawa qui est une pure invention ivoirienne. familier renvoie à un type particulier de situation d’énonciation. et donc de ce titre. une sous-catégorie : le niveau populaire. 2-1-1. le poète fait allusion à une erreur fatale dans les relations adulteenfant : Dis et redis à l’enfant qu’il est beau très beau Dis-le-lui au lever du jour chaque jour Et pour sûr au coucher du jour un d’ces jours Tu le surprendras courtisant ta mère (p. sublime. libérer en zouglou (p. relâché.Le lexique de l’argot ivoirien (ou nouchi) Le nouchi est un sociolecte ivoirien des grandes agglomérations. non marqué et soutenu ou littéraire. familier.[5] Pour leur part. Cette tripartition semble regrouper. Au nombre de ces lexies. Le syntagme Erreur de Gawa combine. C’est dire que le nouchi est un mixte de néologisme et de lexies de langues naturelles (le français et les langues ivoiriennes notamment). certaines sont des néologismes de forme ou néologismes lexicaux. braiser.. éveille les sens libidinaux de l’enfant en croyant lui faire des éloges. à ses origines. Dans le quatrain qui porte ce titre. La lexie Gawa.. C’est le cas de la lexie Gawa dans le syntagme Erreur de Gawa et de zouglou dans la locution verbale libérer en zouglou. c’est ainsi que Molinié procède à une stratification plus avancée de ces niveaux de langue donnant les niveaux suivants : populaire. S’il est vrai que le niveau familier ne se confond pas au nouchi. 20). et des langues nationales. parapluie atomique (p. Les différents points qui feront l’objet de notre analyse sont : le lexique de l’argot ivoirien ou nouchi. bas-humble. Ainsi. est une création des milieux déscolarisés des grands centres urbains (Abidjan en particulier) et s’affiche comme une volonté de combler les lacunes des usagers concernés par rapport au français comme langue d’échange. qui signifie nigaud ou naïf. à l’intérieur de chaque niveau. 152). le zouglou (p. Bien que proches l’un de l’autre. l’absence d’article dans ce 253 . Par ailleurs. Le lexique de l’argot ivoirien regroupe les lexies suivantes : Erreur de Gawa (p. le baoulé. de l’effort des masses déscolarisées de s’approprier l’outil d’insertion sociale que représente le français. lui. Le niveau familier présente.. Cathérine Fromilhague et Anne Sancier-Château proposent la quadripartition suivante : populaire.

création des milieux estudiantins de Côte d’Ivoire et découlant probablement d’une déformation de la lexie anglaise school. signifie danser le zouglou[8]. certains d’entre eux auraient entendu leurs chefs militaires s’exclamer en ces termes : La partie a été sanglante ! Cette exclamation. ce nom désigne un curieux bébé vessiste. Trois lexies retiendront notre attention à ce niveau : Kokobliko (p. La lexie Bramôgô signifie. Il tente. C’est 254 . caractérisé par une croissance et une indiscipline précoces. dans le poème qui porte ce titre. Il aura réussi à défaire la poésie de son manteau élitiste pour la revêtir d’un vêtement populaire qui. pour n’être pas noble. Patissankana (p. 16). braise (p. Elle pourrait être la déformation du français partie sanglante. Au cours des deux guerres mondiales qui ont vu la participation des soldats africains. Patissankana est une interjection malinké qui marque l’étonnement. Les lexies Patissankana et Bramôgô émanent. De la même façon. 2-1-2. 118). de la langue malinké. aurait donné Patissankana. un produit de labos (p. elles.Les emprunts lexicaux L’une des caractéristiques majeures du langage populaire réside dans l’emprunt lexical. maladroitement reprise. n’est-ce pas en situation de crise qu’éclot la création artistique ? L’étude sociologique du nouchi devrait permettre de le comprendre. cette locution est l’objet d’un traitement ironique dans la mesure où le poète fait du zouglou. S’inspirant du mode de cuisson des aliments à la braise. la violence qui s’était instaurée dans ce milieu avait amené les étudiants membres de ce syndicat à éliminer par holocauste. D’ailleurs. 20) En somme. issue de la langue bété et de plusieurs autres langues du centre-ouest de la Côte d’Ivoire. les étudiants ivoiriens membres de la FESCI[9] ont créé le néologisme braiser qui signifie pour eux ôter la vie à quelqu’un en le brûlant vif. symbole de l’intelligence discrète. En effet. consistant précisément en l’introduction de nouveaux sens. genre musical reposant sur très peu de recherche au niveau de l’orchestration musicale. désigne un insecte mythique. Il s’agit des lexies braiser (p. les adversaires syndicaux qui rôdent dans les cités. La plupart des emprunts proviennent du malinké[10] mais il en existe qui sont issus d’autres langues ivoiriennes. considérée comme une élite dans le domaine intellectuel. Les autres lexies sont des néologismes sémantiques. Les lexies braiser et braise sont créées au moyen d’une métaphore. 91) et Bramôgô (p. Dans le poème où il est évoqué.syntagme est le signe d’un mode d’expression qui s’émancipe des contraintes de la langue française. La lexie Kokobliko. 35). la locution verbale libérer en zouglou est le résultat de l’association du verbe libérer relevant du français et de la lexie zouglou. ne demeure pas moins plaisante et originale. ces syntagmes révèlent des cas d’alternance codique. Mais la crise socio-économique et politique n’a-t-elle pas eu d’impact fâcheux dans les milieux intellectuel ? En outre. L’auteur indique bien en note de bas de page qu’il emprunte cette lexie au titre d’une émission humoristique de la télévision ivoirienne. 20) et Papa (p. C’est ce que confirme cet extrait : Dans les cités que gère la Vessie On braise de tout et même du prof (p. 114). 28) Quoiqu’il en soit. camarade ou pôte. la surprise.[7] Cette locution. le génie du poète aura consisté à donner un ancrage lexical au langage poétique. en ce qui la concerne. Il est peut-être étonnant de remarquer que cette locution argotique est le fait de la jeunesse estudiantine. vulgarisée par les artistes du genre musical zouglou. généralement un naïf. de reproduire l’atmosphère de cette émission dans laquelle le journaliste pose une question surprise à un passant quelconque. attendant de lui une réponse hilarante.

Ils se scindent en outre en champs lexicaux dérivationnels et en champs lexicaux notionnels. notamment les champs lexicaux dérivationnels. on notera 255 . Cette métaphore. Flic et gars désignent respectivement.un terme généralement utilisé pour désigner un ami de bande il met l’accent sur l’extrême familiarité des relations entre les interlocuteurs. amphi (p. Par ailleurs. des cas de dérivations propres. 21). Elle relève du vocabulaire enfantin. dans le langage populaire. C’est précisément ce procédé qui a cours dans Les quatrains du dégoût avec lexies prof. ça se tranche mon vieux ! (p. qui assimile le métaphorisé prof au métaphorisant pipi. l’agent de police et le jeune homme. Mais l’analyse du signifié prend aussi en compte les champs lexicaux. à partir d’une réduplication de la première syllabe du verbe familier pisser. 22) et les gars (p. Mais nous centrerons notre analyse sur les champs lexicaux dérivationnels qui sont construits à partir des dérivations propres et impropres. 2-1-3. 178).La dérivation régressive La dérivation régressive s’obtient par suppression d’un ou des affixes pour donner une base lexicale. une telle lexie proférée relève du niveau grossier. a pour effet de dévaluer l’enseignant en même temps qu’elle met en évidence la dégradation des valeurs morales dans le milieu de référence. 118). Notre corpus comporte.Les champs lexicaux dérivationnels Comme les niveaux de langue. que celui-ci est un cocktail d’argot ivoirien. 2-2-1. Ces cas s’organisent en deux points : la dérivation régressive et la dérivation progressive. puis ciné. De plus. L’adjonction de l’adjectif possessif mon à cette lexie fait passer celle-ci de la classe des adjectifs à la classe des noms. La lexie vieux est le résultat d’un dérivation impropre. 118 On notera surtout que le recours aux emprunts lexicaux a pour but et pour effet de restituer le sens intuitif des lexies avec toutes les émotions dont elles sont porteuses. criminos (p. labos. Dans ce corpus limité. elle subit une modification au niveau sémantique. Une oreille un doigt un nez.Le lexique familier Le lexique familier est mis en évidence par les lexies mon vieux (p. Elle ne désigne plus une personne âgée mais marque plutôt un ton familier. la combinaison avec des lexies du français favorise le phénomène d’alternance codique d’un intérêt capital pour le stylisticien. La dérivation régressive peut parfois évoluer jusqu’à la troncation comme lorsque la lexie vélocipède devient vélo. cinématographie devient cinéma. 28) et clandos (p. Mais dans ce contexte énonciatif relative à un dialogue entre un enseignant et son étudiant. 19) La lexie pipi se construit. en ce qui concerne le lexique populaire. Ainsi. l’on peut passer du verbe crier à son dérivé régressif cri en supprimant le suffixe er marquant l’infinitif. pipi (p. Retenons. flic (p. 23). les champs lexicaux relèvent des réseaux lexicaux. 2-2. elle. pour l’essentiel. D’ailleurs. elle est le fait d’une métaphore dévalorisante : Le Maître : Qu’est-ce qu’un prof ? L’Etudiant : Une goutte du pipi de ma vessie. 19). d’emprunts aux langues ivoiriennes et de lexies familières. C’est d’ailleurs ce qui explique le niveau très familier du poème : C’est nous les gars du pays (…) On s’en fout ! on s’en fout ! on s’en fout ! Hé ! p.

que les lexies amphi et criminos sont des dérivés régressifs respectifs de amphithéâtre et de criminologie. Ces différents procédés consistent en une altération de la forme acoustique de la lexie. Une telle altération a. Le poète a su puiser dans le limon et le purin du langage pour bâtir une œuvre originale. les champs lexicaux et le système connotatif. l’analyse stylistique du lexique populaire a mis en évidence le traitement spécifique du signifiant d’une part. c’est plutôt le suffixe logie qui s’efface pour laisser place à la racine lexicale. Ces suffixes confèrent aux lexies obtenues le sens d’utilisateurs. Mais il faut reconnaître aujourd’hui que ce sociolecte a gagné des milieux intellectuels comme l’université où il sert de moyen de communication à certains étudiants. Au niveau de la lexie criminos. 256 . On retiendra donc que l’étude des champs lexicaux dérivationnels révèle la grande liberté que le poète. Il a également su puiser une œuvre d’art au cœur du malaise. Ainsi. Les dernières syllabes s’effacent au profit des premières qui ne sont pourtant pas des bases lexicales autonomes. Cette importance accordée au signifiant est le signe d’une société qui privilégie les apparences et qui ne fonde le sens et la valeur des lexies que sur leur aspect sonore. Et l’on pourrait conclure avec Charles Baudelaire que les fleurs sont tirées du mal. que la dérivation régressive et la troncation se justifient par la loi du moindre effort car la tendance est plus à l’économie qu’à la quête de la terminologie savante. elle se construit par ajout d’un affixe à une base lexicale relevant du français. Ces cas d’apocopes traduisent à la fois le désir d’économie et celui de snobisme. D’autre part. du dégoût. et du signifié d’autre part. Les champs lexicaux et le système connotatif ont mis en évidence l’affectivité dysphorique du poète face à la barbarie qui a supplanté la quête du savoir dans les milieux estudiantins de Côte d’Ivoire. prend par rapport à la norme lexicale. 20) en s’appuyant sur la racine vessie. Les niveaux de langue. Retenons. elle résulte de la combinaison d’un néologisme comme base lexicale et d’un suffixe. Elle présente deux cas dans cette œuvre poétique. elle s’est fondée sur les néologismes par paronymie. quoique relégué au rang subalterne dans les études du langage. La lexie amphi présente un cas bien particulier dans la mesure où la base lexicale théâtre disparaît au profit du préfixe amphi. Le niveau populaire. ont révélé l’usage du niveau populaire – ordinairement jugé non littéraire – à des fins esthétiques. Conclusion Au total. à la fois. Les lexies profs.16) qui dérivent respectivement de machette et de cagoule.La dérivation progressive La dérivation progressive se construit par ajout d’un affixe à la base lexicale. preuve que le privilège n’est pas accordé à la rigueur normative. labos et clandos résultent d’une opération de troncation. 15) et vessinie (p. par exemple. machettier désigne celui qui utilise ou manie la machette (à des fins destructrices) et cagoulier celui qui se revêt la tête d’une cagoule. à ce niveau. D’une part. elle-même résultat d’une déformation du sigle FESCI. 2-2-2. peut afficher des prétentions artistiques avérées. une valeur ironique et une visée satirique. et à travers lui le locuteur nouchi. C’est par ce procédé que le poète obtient vessistes.[11] Au niveau du signifié. eux. l’analyse a eu pour objet les niveaux de langue.[12] NOTES [1] Cela était surtout vrai pour le Nouchi à son origine. C’est le cas des lexies machettier et cagoulier (p. Cet usage réussi permet de déduire que la langue poétique ne repose pas uniquement sur le niveau soutenu. Au niveau du signifiant. vessiniens ((p. les emprunts lexicaux de type onomatopéique et les cas de métaplasme.

1975. [10] Le malinké est une langue du nord de la Côte d’Ivoire. etc. Eléments de stylistique française. Césarienne ou Fer de lance (livre II). [11] Un des nombreux groupes artistiques zouglou définit. Introduction à la linguistique contemporaine. et même de Fer de lance (livre III). Paris : A. patrick. stilem. Poetul renunţă la limba rafinată şi la complex ele codificări simbolice care l-au caracterizat până acum şi propune o scriere nouă la nivel uman. La Stylistique . l’adjectif stupéfait comme étant la contraction de la phrase : Si tu peux. Il prend aussi en compte les autres aspects du langage comme la syntaxe. par exemple. Les Quatrains du dégoût. este organizată în jurul a două componente ale semnului lingvistic : semnificantul şi semnificatul. Paris : Bélin Fromilhague. 1984. [3] Il s’agit de Fer de lance (livre I). [9] Cet sigle signifie : Fédération Estudiantine et Scolaire de Côte d’Ivoire. argou ivorian şi de neologisme. Abidjan : NEI REZUMAT ANALIZĂ STILISTICĂ A VOCABULARULUI POPULAR LES QUATRAINS DU DÉGOÛT DE BOTTEY ZADI ZAOUROU Publicarea compilaţiei Les Quatrains du dégoût reprezintă îndepărtarea lui Zadi Zaourou de propria creaţie poetică. Cette langue est aussi parlée au Mali. le mot école est traduit par souclou [suclu] ou soucrou [sucru]. [8] Le zouglou est un genre musical populaire créé par les étudiants de l’université de Cocody-Abidjan et décriant au départ. Alain (1993). ironie şi metaforă. ce genre musical s’est généralisé aux jeunes artistes non étudiants qui en ont usé pour poser les problèmes de la société ivoirienne et même de l’Afrique. Colin Moeschler.[2] Nous faisons allusion à la poésie classique dont se plaignait à juste titre Victor Hugo. Approches de la réception – Sémiostylistique et sociopoétique de Le Clézio. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES Bacry. Este interesantă în special datorită modului de folosire a vocabularului. Paris : PUF Molinié. Paris : Bélin Zadi. Jacques et Auchlin. Par la suite. care se inspiră din teoria stilistică a lui Georges Molinié. Zaourou Bottey (2008). p. Cuvinte-cheie: stilistica. Antoine (2000). de împrumuturi lexicale. la sémantique. Spre deosebire de trilogia denumită ‘Fer de lance’. Les Figures de style. lexic popular. Il s’agit du principal syndicat des élèves et étudiants de Côte d’Ivoire. au Burkina Faso et en Guinée. 1985. [12] Nous faisons allusion à son célèbre recueil de poèmes Les fleurs du mal. 257 . Georges (2001). 2002 [4] C’est en ces termes que l’auteur se plaint dans un article intitulé Qu’est-ce que le Didiga ? in Annales de l’Université d’Abidjan. Paris : A. tu fais. Lettres et Sciences humaines. Fascicule 1. La Sémantique. Vincent (1998). Anne (2004). Georges (1997). Paris : PUF Molinié. Georges et Viala. [7] Dans plusieurs langues ivoiriennes. ‘nouchi’ (argou din Coasta de Fildeş). neologisme. Analiza lexicului popular. les conditions difficiles d’étude en milieu universitaire. Colin (2è édition) Molinié. Catherine et Sancier-Château. Introduction à l’analyse stylistique. şi deci a limbii populare. Vocabularul popular devine o combinaţie mai mult sau mai puţin reuşită de unităţi lexicale franceze. această scriere este o evocare puternică a vieţii reale : istoria recentă a Coastei de Fildeş. (1992). 150 [5] Idem [6] Le nouchi n’est cependant pas seulement un phénomène lexical. déformation probable de l’anglais school. Tome XIX. Paris : PUF Nyckees. Diversele creaţii lexicale se bazează în general pe paronimie.

un timbru metafizic. parte integrantă a vieţii şi ordinii sociale. a deplasat tot ce este omul spre cuvânt. coagulând şi controlând raporturile ‚orizontale’ dintre oameni. cea de acţiune asupra altor oameni. cărora li se adaugă aproximativ alte 60 de limbi regionale şi limbi ale comunităţilor de emigranţi. mult amplificat. unde culturile îşi păstrează identitatea dar. varietatea înseamnă bogăţie şi nu opoziţie.Nicoleta NEŞU Sapienza Università di Roma. creatoare de relaţii intersubiective. (…) Comunicarea e de date. Aşezată sub semnul cruciform al acestei duble orientări. pe care definiţiile uzuale i-l refuză. situat în sfera semantică a comunicării. mai general. Nu poate trece neobservată. nu este numai al limbii noastre. fondatoare ale societăţii. prin termenul cultură înţelegând ambele definiţii. Peisajul lingvistic al Uniunii Europene cuprinde 23 de limbi oficiale. Articolul 128 al Tratatului Uniunii Europene prevede dezvoltarea culturii şi limbilor statelor membre. Mutaţia ontologică ce a dus la apariţia omului. comunicarea a reprezentat întotdeauna un fapt social şi politic major. îl are şi pe acela de logos. cuminecarea e de subînţelesuri”. [1] Legat de acest aspect. între demers şi discurs. [3] Proiectul integrării europene. întâlnirea dintre spaţii culturale diverse presupun o intensificare a contactelor directe. în sensul lui originar. comunicarea nu mai poate fi înţeleasă doar ca un simplu fenomen mecanic de transmitere de informaţie. la niveluri diferite. cel puţin pentru limba română. dar angajează totodată şi aspiraţiile lor ‚verticale’. „Cuvântul acesta ‚cuminecare’. comunicarea dobândeşte o rezonanţă mai adâncă. Mihai Dinu [2] subliniază tocmai această dualitate a semnificaţiei cuvântului a comunica. a se împărtăşi întru ceva. a uni”). contribuie la naşterea unei culturi europene. sacră şi profană: „Comunicarea stă la baza organizării sociale. paralela semnificativă cu dublul statut al cuvântului. cea de totalitate a creaţiilor artistice dar şi cea antropologică. concomitent cu respectarea diversităţii lor naţionale şi accentuând. Respectarea diversităţii culturale şi lingvistice este legiferată printr-o serie de acte şi documente specifice. semnificaţii ce se regăsesc. Europa oferă astăzi un model cultural nou. de a se împărtăşi de la. Vine din latinescul communicare şi prin latina ecleziastică a căpătat în toate limbile romanice acelaşi sens. pe lângă înţelesul comun. în acelaşi timp. purtător de atâtea afirmări. concomitentă cu apariţia limbii. dualitate ce dă seama şi de ambivalenţa procesuală a fenomenului comunicării. în această ordine de idei. moştenirea culturală comună. ci trebuie să-i reatribuim semnificaţia antropologică. adică spre semnificare”. are o semnificaţie profundă. a împărtăşi. care se regăseşte în forma latină a verbului (communicare înseamnă „a face comun ceva. Omul societăţii moderne „este prins între polul cuvântului şi cel al gestului. prin diverse mijloace. la C-tin Noica în cuvântul cuminecare. evidenţiind dubla sa dimensiune. între indivizi aparţinând unor culturi şi civilizaţii diferite. a pune împreună.” Ca urmare. într-o mişcare ascensională către planurile superioare ale realităţii. sau. Există o Declaraţie Universală a 258 . de sumă a valorilor umane. din păcate. apropriat prin cuminecare. Italia PROBLEME DE TERMINOLOGIE ÎN ACTUL TRADUCERII Verbul a comunica. Verb divin. Prin natura sa. care. Comisia Europeană promovează o politică privind multilingvismul pentru a consolida unul dintre motto-urile Uniunii: „unitate în diversitate”. de semnale sau chiar de semnificaţii şi înţelesuri. fenomenul globalizării.

o supraidiomatico”. în mod radical. mientras que el contenido traducido debe ser el mismo. cu cea a Cercului lingvistic de la Praga şi a celora care le-au urmat principiile. puesto que los contenidos de las lenguas (o „idiomas”) son distintos. [5] Şi. Aceasta vine definită ca o formă particulară. „se trata de expresar un mismo contenido textual (de texto) en lenguas diferentes. uneori chiar mecanică. procesul traducerii şi problemele pe care acesta le ridică au fost recunoscute ca făcând parte din sfera mai largă a proceselor de ordin semiotic din momentul în care s-a conştientizat faptul că traducerea nu înseamnă o simplă transpunere a unui semnificat dintro limbă în alta. datele problemei. pe modelul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948. conţinutul unui text ce aparţinea unei anumite limbi era redat într-o altă limbă. în lucrările de specialitate. treptat. spune el. odată cu activitatea teoretică desfăşurată de Cercul formalist rus şi. Schimbarea radicală de perspectivă vine. există o dată în calendar care reprezintă Ziua Internaţională a Limbii Materne. o interpretare. astăzi chiar mai mult decât în trecut”. Celebra teză a lui Sapir conform căreia limba reprezintă un „ghid al realităţii sociale” şi. cultura europeană se află în faţa necesităţii urgente de a găsi o limbă vehiculară care să-i sudeze fracturile lingvistice.” [4] Dar. Actul traducerii devine. limba şi cultura sunt inseparabile . este contenido non puede ser idiomático. 259 . specială a vorbirii. sino sólo inter. fără a se ţine cont de substratul creator pe care aceasta îl presupune şi în afara căruia nu se poate vorbi despre traducere în adevăratul sens al cuvântului.nu este posibilă existenţa unei limbi (în accepţia completă a termenului) care să nu fie imersă într-un context cultural. de multe ori alarmată. ci implică trecerea dintr-o realitate socio-culturală în alta. [8] Pornind de la teoriile lui Sapire sau Benveniste în ceea ce priveşte influenţa sau rolul limbajului în diferitele tipuri de manifestări ale culturii umane. la nivelul structurilor semnificatului. [7] Astfel. în actul traducerii. Lotman afirmă că. Ahora bien.Drepturilor Lingvistice (semnată la Barcelona. până la recuperarea unei limbi adamice pierdute sau a unei limbi perfecte încă negăsite. pe la jumătatea secolului trecut. avem la îndemână ceea ce lingvistica integrală numeşte „vorbire la puterea a doua”. s-a propus crearea unui Consiliu al limbilor şi a unei Comisii mondiale a drepturilor lingvistice etc. acelaşi Eco considera că „la capătul îndelungatei sale căutări. Coşeriu subliniind faptul că. în 1999). care înfruntă drama fragmentării limbilor şi se porneşte a reflecta asupra propriului destin de civilizaţie multilingvă. că omul este condiţionat de şi prin limbaj schimbă. într-un mod cât mai apropiat posibil. Ceea ce se înţelegea prin traducere – în sens „tradiţional” era un proces de mediere în urma căruia. iar o dată cu reacţia. actul traducerii a fost considerat ca o activitate de gradul doi. Nu există. modul în care se trăieşte în diferitele societăţi reprezintă moduri distincte şi nicidecum acelaşi mod care poartă „etichete diferite”. adică traducerea. [6] În general. Toate acestea legiferează ceea ce Umberto Eco afirma: „Europa începe o dată cu naşterea limbilor sale populare. ca „un hablar por medio de otra lengua y con un contenido ya dado”. o interrelaţionare a conţinutului semantic cu cel al expresiei la nivelul celor două limbi. în funcţionarea lor istorică reală. transfer etc. la izbucnirea acestora începe cultura critică a Europei. se vorbeşte despre procese de substituţie. deci. o activitate secundară. două limbi suficient de asemănătoare ca să poate fi considerate ca reprezentând aceeaşi realitate socială. apoi.

şi anume. Faptul fusese deja remarcat de însuşi Humboldt în momentul în care afirmă că. afirmând că „atât de admirabilă este în limbă individualizarea în interiorul concordanţei universale. direct sau indirect. de reflectare a aceleiaşi realităţi prin conţinuturi-semnificaţii ale unor limbi diferite. el este incorporat într-un sistem mult mai general. în ceea ce priveşte planul conţinutului. încât se poate spune cu egală îndreptăţire şi că întreaga specie umană deţine o singură limbă. Roman Jakobson include şi problematica aspectelor lingvistice pe care actul traducerii o presupune. împreună cu care formează o totalitate complexă. traducerea interlingvistică sau traducerea propriu-zisă – care constă în interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul semnelor lingvistice aparţinând altei limbi şi. limba lor este spiritul lor. [9]. logice şi raţionale. [10] Este adevărat că filosoful german relaţionează specificitatea limbilor la câteva constante universale ale limbajului. Între celebrele sale studii de lingvistică generală. într-un fel. spune Lotman. „Limba este. 2005/2008. în timp ce literatura şi arta. consideră Jakobson. chiar dacă mesajele dintr-o limbă pot fi utilizate ca interpretări adecvate ale unor unităţi de cod dintr-o altă limbă. nu le putem gândi niciodată îndeajuns de identice!”. în sensul că identifică aceste universalii în limbile particulare. Această dificultate teoretică. printr-o organizare specifică a conţinutului lor lexical şi gramatical şi. pusă în relaţie directă cu producerea forţei spirituale a omului” [12] şi refuză. [11]. astfel. faptul că nu se poate vorbi despre o echivalenţă completă obţinută prin intermediul traducerii. Oricât am vrea. orice încercare de imaginare a unei limbi universale. limba/limbajul poate fi conceput ca un fenomen în sine şi de sine stătător – însă. ci devine un amplu proces de mediere între două sau mai multe realităţi culturale. în primul rând. de problema traducerii. limbile se deosebesc. Dar este la fel de adevărat că tot Humboldt „renunţă la proiecţia himerică a unei limbi iniţiale (perfecte) şi priveşte ca pe un dat necesar diversitatea limbilor şi a popoarelor. iar spiritul lor este limba lor. există o problemă comună celor trei tipuri identificate. precum şi la simbolismul fonetic (evocarea unor însuşiri ale obiectelor prin intermediul calităţilor intrinseci ale sunetelor) (Munteanu. tocmai pentru că fiecare element conţine în sine o serie de asocieri şi de conotaţii care nu pot fi transferate. în sfrâşit. în general. dar şi că fiecare om deţine o limbă proprie”. Din acest moment. 260 . astfel. în mod categoric.aşa cum nu este posibilă o cultură care să nu aibă în centrul său o structură proprie de tipul limbii naturale. El distinge trei tipuri distincte de traducere: traducerea endolingvistică sau reformularea – care constă în interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul altor semne lingvistice aparţinând aceleiaşi limbi. apare. În opinia sa. la nivelul raportului de desemnare (relaţia cuvintelor cu conceptele pe care le desemnează). în funcţionarea sa reală. În acest raport limbă . ele se deosebesc şi prin aspectul lor material. la caracterul universal al expresiei (identitatea aparatului fonator la toţi oamenii). traducerea nu mai reprezintă un simplu fenomen lingvistic. pe care actul traducerii trebuie să o înfrunte. El ajunge. manifestarea exterioară a spiritului popoarelor. într-un sistem cultural.cultură. abia apoi. 16). la concluzia că întreaga artă poetică este. în general. Ca o abstractizare. funcţionează ca sisteme modelizatoare secundare. traducerea intersemiotică sau transmutarea – care presupune interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul sistemelor de semne non-lingvistice. limbajul funcţionează ca sistem modelizator primar. sub o formă sau alta. Acest lucru se întâmplă. la mai toţi cei care s-au ocupat.

traducătorul trebuie să se folosească de criterii care depăşesc sfera pur lingvistică. spre exemplu. [14] Examinarea detaliată a acestora îl fac pe cercetător să afirme că traducerea este. operând un adevărat proces de decodificare şi recodificare. în acest sens. ca şi în franceză sau germană. se pot întâlni. în limba de pornire. limba sursă şi limba receptoare”. însă. perspective complementare. ca formule de salut. În limba italiană. germană şi engleză. „A traduce sensuri înseamnă a traduce semnificaţia totală a unui mesaj atât în ceea ce priveşte conţinutul lexical sau propoziţional. la întîlnire. de un lexic specializat – ceea ce face ca traducerea de tip „dicţionar” să nu fie potrivită în acest caz. [17] Interesant este modul în care. cât prin modul în care se referă la obiecte şi experienţe” şi că „pe lângă capacităţile lor lexicale de a vorbi despre întreaga complexitate a experienţei umane toate limbile posedă anumite modalitaţi care amplifică atractivitatea unui discurs” [15] sociolingvistul este de părere că traducerea este posibilă şi că ea se realizează la nivelul sensurilor. intraductibilă. de situaţia specifică de comunicare. parcurge următoarele faze: de la materialul lingvistic al textului de pornire se ajunge la textul din limba în care se traduce. [18] Autoarea subliniază că aceste dificultăţi de traducere vin din faptul că italiana nu face distincţia între formulele de salut din momentul întâlnirii şi cele din momentul despărţirii. în limba engleză. Susan Bassnett-McGuire. la cinematografie sau la pictură. la dans. franceza şi germana dispun. trecând prin procesele de analiză. o „tehnologie creatoare”. cum este. pe baza acestei scheme. De asemenea. care trebuie să aibă la bază o bună cunoaştere a naturii limbajului şi care trebuie să ţină cont de faptul că limba nu poate fi niciodată separată de contextul cultural care o produce. Este vorba despre o perspectivă filologică. transfer şi restructurare. şi expresii idiomatice sub forma unor întrebări retorice (care. în care „accentul cade pe compararea textului sursă cu cel ţintă”. este posibilă doar „transpunerea creatoare”. Nida vorbeşte despre patru perspective valabile în ceea ce priveşte studiul traducerii. abordarea sociosemiotică în care „accentul cade pe semnificaţia acelor semne care trasnmit mesajul către receptori. în termeni de „întâlnire” sau „rămas bun”. încă din anul 1969. o formulă de salut. la prima vedere. în timp ce procesului de restructurare din schema 261 . urmează apoi transferul. când trebuie tradus în franceză. [16] Ca urmare. de altfel. scoate în evidenţă dificultăţile traducerii unor termeni care. aşa cum este în celelalte limbi menţionate. Plecând de la convingerea că „limbile diferă nu atât în ceea ce priveşte realităţile pe care le indică.din punct de vedere tehnic. Cum alege. ciao reprezintă o formulă de salut strâns legată de un anumit tip de raport interpersonal care nu este dependentă. de cultura pe care ea însăşi o reflectă. în timp ce engleza. este posibilă şi „transpunerea semiotică” de la un sistem de semne la altul – de la arta limbajului la muzică. de fapt. în interiorul unei anumite limbi – de la o formă poetică la alta – sau între limbi diverse. Modelul propus de Nida. cât şi semnificaţia sa retorică”. nu par a pune niciun fel de problemă. abordarea comunicativă care „îşi concentrează în special atenţia asupra actului comunicativ original din limba sursă şi comunicarea ce îi corespunde în limba receptoare”. în anumite împrejurări”. în acest caz. traducătorul forma corectă? Aici. o abordare lingvistică care „se axează în principal pe comparaţia dintre cele două limbi. amicală. [13] Sociolingvistul şi antropologul E. Mai mult. se întâlnesc şi în italiana). autoarea reia schema propusă de Nida şi face următoarea echivalenţă: procesului de analiză îi corespunde identificarea faptului ca ciao reprezintă. aşa după cum bine se ştie. cuvântul din limba italiană ciao.

iar finalitatea acestei activităţi este reprezentată de încercarea de a reproduce. întotdeauna. de hermeneutică a sensului. situaţie ce obligă traducătorul să preia şi să urmeze procedeele şi strategiile creaţiei de sens utilizate de creatorul textului original (sublin. o problemă de lingvistică a textului. în a doua etapă. si nu una de gramatică sau de lexicologie a limbilor respective. Ca urmare.). prin 262 . aceeaşi designaţie şi acelaşi sens cu ajutorul semnificatelor dintr-o altă limbă. [19] Parcursul actului propriu-zis al traducerii se structurează. Unul dintre exemplele practice pe care Coşeriu îl utilizează pentru a susţine această idee este cel al expresiilor idiomatice (considerate de mulţi ca intraductibile. o sea. N. Formula mi dispiace din limba italiană se traduce.N. ceea ce se traduce nu sunt semnificatele limbilor. într-un creator de text/sens. procesul de alegere dintre formele de salut disponibile în limba în care se traduce. urmând ca. de fapt. „designar los mismos estados de cosas por medio de otra lengua. Rezultă următoarea schemă: LINGUA DI PARTENZA CIAO LINGUA DI ARRIVO HELLO SALUTO AMICHEVOLE MOMENTO DI INCONTRO SCELTA FRA LE FORME DI SALUTO DISPONIBILI TRANSFER În termenii linvisticii integrale. în două etape: prima constă în ”găsirea” . la de decir lo mismo – como significación de habla – por medio de sgnificados en principio diferentes”. să se identifice semnificatele din limba ţintă prin care să se „designeze” starea de lucruri descrisă în textul original şi să se construiască un sens al textului-oglindă similar celui original. ele devin complet traductibile dacă le considerăm ca microtexte-purtătoare de sens. ci sensul textelor. astfel. în opinia autoarei. Şi asta pentru că se traduce. ca text.a designatelor si apoi. cât mai fidel. Acest proces îl transformă. adică un sens.prin intermediul semnificatelor limbii textului original .propusa de Nida îi corespunde. ca structură – în schimb. în timp ce traducerea devine o problemă de lingvistică a textului. automat. a căror valoare semantică globală nu coincide. cu precizarea că este vorba despre o semasiologie şi o onomasiologie de tip textual şi nu la nivelul limbilor idiomatice. construcţia sensului textului prim – etapă numită de Coşeriu „semasiologică”. etapă pe care Coşeriu o numeşte „onomasiologică”. un text.ns. traducerea este o activitate de creare a unui text-oglindă a unui alt text. în sensul că nu este dată de suma valorii elementelor care o compun). iar problema traducătorului este. adică de stabilire a unei corespondenţe între texte aparţinând la două limbi diferite.

acele trăsături distinctive pe care o limbă le utilizează şi care nu coincid. De aceea. limba rusă.). Dumnezeu. şi iacă de ce s-au apucat. atât din punct de vedere politic. însă. chiar dacă. Ca urmare. to dislike (engl. în timp ce în limba rusă sunt obligatorii. I am sorry. engleză sau germană deoarece. un paradis terestru caracterizat printr-o umanitate unită. însă. pentru a le pedepsi trufia.). ea s-ar traduce prin Îmi displace (rom. o expresie idiomatică. existând două cuvinte distincte pentru cele două realităţi extralingvistice distincte. Pe de altă parte. spaniolă sau italiană desemnează cu acelaşi cuvânt bunică. cu cel al transpoziţiei. în cazul traducerii. va trebui să i se dea următoarele lămuriri: acţiunea este terminată sau nu. pentru că limba suedeză le numeşte în mod diferit. prin friend se înţelege o persoană de sex feminin sau masculin şi dacă subiectul este feminin sau masculin şi aceasta pentru că. Lo siento. acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. în totalitate. [22] Ca urmare. însă. există alte distincţii pe care engleza este obligată să le opereze (articolul. desagradar (span. Rezultă deci că acest proces de echivalare nu se confundă.ea nu reprezintă. I dislike it (engl.). apelând şi la categoria contextelor. ci reprezintă o simplă întrebuinţare a verbului dispiacere. spaniolă. atâta timp cât ea poate fi analizată. explicită. „Şi Domnul a zis: Iată. traducătorul va trebui să cunoască şi să ţină cont de această distincţie. atunci când nu se găseşte un termen echivalent. din moment ce verbului italian dispiacere îi corespund verbele a displăcea (rom. [21] Toate acestea se datorează faptului că limbile se diferenţiază între ele prin aşa-numitele elemente diferenţiale. atâta timp cât găsirea designaţiilor echivalente în limba în care se traduce presupune o serie de procedee care poate merge până la explicarea propriu-zisă. „nu are importanţă faptul că anumite ´semnificate´ sunt gândite sau se cunosc datorită cunoaşterii lucrurilor desemnate: ceea ce contează este dacă limba face sau nu distincţia şi dacă în fiecare caz există sau nu limite semantice date de limba înseşi”. „tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte”.Îmi pare rău. căruia i se transmite un text în limba engleză de tipul I wrote to my friend. Şi aici Coşeriu preia. se face distincţia între feminin-masculin în cazul substantivelor. după Potop. nonna. i-a izgonit pe oameni din acest loc paradisiac şi i-a condamnat la confruntarea cu pluralitatea culturilor şi a limbilor. ea nu este analizabilă. un exemplu oferit de Jakobson: unui vorbitor nativ de limbă rusă.) şi missfällen (germ. Ea devine. Desigur că. În limba de origine . în germană. Cu alte cuvinte. şi nu la acela al sensului textual. Haidem! Să Ne pogorâm şi să le 263 . Me desagrada (span. cât şi lingvistic.). „la técnica del establecimiento de correspondencias” [20]. spre deosebire de engleză. în spaniolă.). expresie idiomatică în momentul traducerii ei în limbile română. Conform Genezei. se descrie. limba engleză nu cere aceste explicitări. în timp ce trecutul verbului indică şi genul subiectului. ori le exprimă parţial şi cu instrumente diverse. bunica maternă şi cea paternă. astfel. traducerea acestui cuvânt în limba suedeză necesită această diferenţiere. definit de Coşeriu drept tehnică de stabilire a corespondenţelor. Es tut mir leid.italiană . pentru exemplificare. şi la nivelul expresiei. limba engleză poate exprima toate aceste determinări însă. în realitatea extralingvistică reprezintă două realităţi diferite. din punct de vedere teoretic. abuela. în engleză. în română. din punctul de vedere al acestor limbi. dacă limba română. o stare de perfecţiune primordială a omenirii.) şi Es missfält (germ. are verbe care exprimă o acţiune terminată (perfective) sau neterminată (imperfective).). ele nu trebuie exprimate. spre exemplu) şi pe care rusa ori nu le exprimă deloc. dacă traducerea s-ar face la nivelul limbii. ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă. în sensul că un element poate fi diferenţial într-o limbă şi în alta nu.

London. Edward Arnold. la acest punerea în act a acestuideziderat. 1970. Bucureşti. Traducerea sensurilor.. S.. La traduzione – teoria e prattica. credem noi.. Milano: Bompiani Codoban. 34 [17] Nida. J. Estudios de teoría y metodologia lingüística.. E. p. 242-244. Tipologia della cultura. despre care vorbea şi S. 2008. Ed. Ed. 2000. 274 [6] Coşeriu.. 2002. The Theory and Practice of Translation. mai ales sub aspectul pozitiv al ciocnirii în sensul de interferenţă a culturilor. p. Susan (1993). 33 [16] idem. J. “Ciocnirea civilizaţiilor”. Părerile specialiştilor sunt împărţite – nu se poate vorbi despre confusio linguarum ca despre ceva exclusiv negativ. 208 [20] idem. Brill. p. Ch... Cluj-Napoca. înseamnă primul pas spre stabilirea unui raport valid.. Madrid. 1985. p. Oxford University Press. Leiden. 2008. Haga. pp. 37 – 53 [15] idem. iar traducerea. pe modelul limbii perfecte. 1965 sau Holmes. C-tin.. 87 [12] Munteanu. R. R. The Linguist and the English Language. Saggi di linguistica generale. p. A. Şi Domnul i-a împrăştiat deacolo pe toată faţa pământului. personalità. p. linguaggio. Milano. (ed. El hombre y su lenguaje. Cultura. Einaudi. 56 – 64 [14] Nida.. Comunicarea.J. Milano. perfectă în sine. O introducere postmodernă în semiologie şi hermeneutică. E. trebuie vazută. p. 484 [18] Bassnett McGuire. Taber.C. în ciuda tuturor problemelor pe care le ridică. Iaşi.” (Geneza. E. B. 8-9 [4] Eco. Lecţii de lingvistică generală.. 68-69 [22] idem. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. 1993. diversitatea lingvistică şi cea culturală ce derivă din ea poate reprezenta un avantaj. Chişinău. Bologna. p. W. pp. Estudios de teoría y metodologia lingüística. ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora. p. Bucureşti. 6-8) Din acest moment şi până în zilele noastre. Ştiinţifică.. p. 222 – 223 [7] Pentru detalii a se vedea Catford. El hombre y su lenguaje. p. nu face decât să contribuie. J. Repere fundamentale. Rostirea filosofică românească. ClujNapoca: Dacia 264 . La traduzione. 2001. Cunoaşterea şi înţelegerea culturii în care te găseşti la un moment dat înseamnă accesul spre înţelegerea perspectivei pe care limba respectivă o propune asupra lumii. p.. pp. 21 [5] idem. Aurel (2001). 1969. 235 [21] Pentru detalii vezi Coşeriu.. XI. Ed. 16 [13] Jakobson.) The Nature of Translation. pp. 2004. pp. introducere la Humboldt. Torino. 17 [2] Dinu. 185 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE: Bassnet-McGuire. Feltrinelli. Institutul European. London. NOTE: [1] Noica. Uspenskij. Ed. 1977. Ed. 80 [11] idem. E. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. E. Semn şi interpretare. în mod pozitiv. 58 [9] Lotman. 1972. M.. Bompiani. p. 1974 [8] Sapir. Ed. E. 31 – 33 [19] Coşeriu. Iaşi. Humanitas.. Madrid. 1997. 15 – 16 [3] Codoban. 1970 sau Quirk. pp.încurcăm acolo limba. sau să conceapă o lingua universalis. 2008.42 [10] Humboldt. Bucureşti. p. dar si pp.. 184-185. “Humboldt şi humboldtianismul”. Mouton. omenirea s-a străduit să recupereze acea armonie lingvistică primordială. Dacia. Polirom.Teoria e prattica. A Linguistic Theory of Translation. Ed. Arc. E. Bompiani. 2001.. În căutarea limbii perfecte. Huntington. O introducere postmodernă în semiologie şi hermeneutică. 1977. să recupereze limba adamică. U. Semn şi interpretare. Bucureşti. Ştiinţifică. pp. E. înseamnă accesul spre ceilalti. von. Humanitas. Ed.

Bucureşti: Humanitas Nida. Iaşi: Polirom Humboldt. Eugen (2008). Eugen (1994). 5. Le phénomène de la traduction a été catégorisé de plusieurs manières. Estudios de teoría y metodologia lingüística. Brill RÉSUMÉ PROBLEMES DE TERMINOLOGIE DANS L’ACTE DE LA TRADUCTION Cet article est une analyse du procès de traduction comme un procès complet de médiation entre deux ou plusieurs cultures car ce procès n’est pas un simple transfert de mots d’ une langue dans une autre. Lecţii de lingvistică generală. Eugene (2004). Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. Madrid Coşeriu. Chişinău. Milano: Feltrinelli Lotman. libre et fidèle de George Steiner. Mihai (1997). théorie. sémiotique. Despre diversitatea structurală a limbilor şi influneţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii. Saggi di linguistica generale. 2008. Leiden: E. Coseriu. Boris (2001). culture. supliment al Anuarului de lingvistică şi istorie literară. 265 . nr. p.Coseriu. Eugenio (1977). Juri. În căutarea limbii perfecte. Taber Charles (1969). Chişinău: Ed. The Theory and Practice of Translation. Prelegeri şi conferinţe. “Humboldt şi humboldtianismul”. Introducere în lingvistică. Ştiinţifică Eco. linguistique intégraliste. 10 – 29 Coşeriu. nous pouvons aussi parler d’une adaptation ou traduction libre ou idiomatique. Notre recherche a comme point de départ la théorie sémiotique de la culture –Lotman. Tipologia della cultura. Bologna: Bompiani Munteanu. MOTS.. en même temps. introducere la Humboldt. Iaşi: E. Arc Dinu. Bucureşti: Ed. paraphrase et imitation de Dryden ou encore de la traduction littérale. „Limbaj şi politică”.et. Eugen (2000). On peut parler aussi de la traduction interlinguale. Umberto (2002). Eugene. nous pouvons avoir une traduction littérale mot-à-mot ou une traduction sémantique fidèle.J. în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. Comunicarea. Iaşi: Polirom Munteanu. Wilhelm von (2008). Iaşi Coşeriu.CLÉS: traduction. Institutul European Nida. Eugen (2005). la théorie linguistique intégraliste de E. Repere fundamentale. Eugen (1996). Traducerea sensurilor. Roman (1985). El hombre y su lenguaje. En général. Uspenskij.intraliguale et intersémiotique de Roman Jakobson ou de la métaphrase. Bucureşti: Humanitas Jakobson.

qui préparent les médicaments. chez les Égyptiens. mystique. Notre époque célèbre le vert. » 1 On parle du symbolisme cosmique des couleurs chez différents peuples – les couleurs interviennent comme des divinités dans plusieurs cosmogonies –. recevoir diverses significations selon les aires culturelles . la croissance positive. depuis que la civilisation industrielle menace cette nature de mort. le vert possède en symbolique divers aspects qui vont du « vert mousse » profond. bosquet »4. cosmologique. avec une véhémence particulière.Iuliana POP Universitatea din Braşov LE VERT – SYMBOLE DE L’ECOLOGIE. Comme la plupart des couleurs. »3 Le nom de couleur vert (verde. APPLICATION AU LANGAGE MEDIATIQUE ROUMAIN CONTEMPORAIN Le symbolisme des couleurs.: arbustes (arbres) verts. la couleur est un symbole également religieux. »2 Couleur des bourgeons printaniers signalant la fin de l’hiver. psychologique. Les interprétations peuvent varier et le rouge. «Le premier caractère du symbolisme des couleurs est son universalité. au « vert vif » à la signification négative. le vert est doué d’un pouvoir de régénération. Dans la symbolique populaire le vert est la couleur de l’espoir et les rêves où il apparaît sont interprétés en Chine et dans d’autres pays d’une façon très positive :« Là où il pousse le vert. Le Vert . toujours et partout des supports de la pensée symbolique. Aujourd’hui le vert est resté la couleur des apothicaires. Entre le bleu et le jaune. le vert résulte de leur interférence chromatique. cependant.. Verte était au Moyen Âge la toge des médecins – parce qu’ils utilisaient les simples. « Le vert des mouvements écologistes ajoute ainsi au symbolisme premier de cette couleur une nuance nostalgique. car il capte l’énergie solaire et la transforme en énergie vitale. Quand le Diable apparaît sous les traits de l’« être vert ». symbole de la « nature naturiste ».symbole de l’écologie. etc. par exemple.. pl. jardin. Les couleurs ont toujours représenté un domaine riche du point de vue de leur symbolisme dans diverses époques et civilisations. à la signification positive. par exemple. Le vert et ses symboles. Dans la tradition chrétienne. les couleurs restent. il symbolise l’espérance. matérielles et spirituelles. Il est le symbole de la régénération spirituelle. Le drapeau de l’Islam est vert et cette couleur est pour le musulman l’emblème du Salut et le symbole de toutes les plus hautes richesses. chargé de sens et de puissance. cela renvoie simplement aux dieux antiques de la végétation. d’un symbolisme d’ordre biologique et éthique. comme si le printemps de la terre devait inexorablement disparaître sous un cauchemardesque paysage de béton et d’acier. -ium (-iorum): n. le sentiment du printemps (Aeppli). Le symbolisme de la couleur peut prendre aussi une valeur éminemment religieuse. verdure. rom. cela signifie tout simplement la nature. Dans le 266 . mais à tous les niveaux de l’être et de la connaissance. Couleur de la nature et des eaux lustrales. À tous ses symboles on peut ajouter celui de l’écologie. la valeur symbolique des couleurs intervient très fréquemment dans les œuvres d’art. En Afrique noire. non seulement géographique. la couleur est une participation de la lumière créée et incréée.) vient du nom latin viridis qui signifiait au pluriel : « VIRIDIA.

bien longtemps avant lui „Les mots ont une première valeur pris isolément. mais non le sens de deux mots reliés”. qui est plus important qu’elle »6. La description de la couleur se fait plus ou moins par une relation métonymique avec un objet naturel. comme si tel jaune était inséparable de la perception visuelle de la paille ou du citron. Il joue sur des structures mentales. Le fait que le mouvement écologique ait pris le vert pour symbole a eu comme conséquence dans le plan linguistique des constructions nouvelles et suggestives. Pour le prouver. C’est pourquoi il est comparé à des schèmes affectifs. on va s’arrêter à celle qui identifie le vert à l’écologie. On va essayer de décrypter le sens de ces « mots reliés ». Claude Lévi-Strauss l’a parfaitement montré dans Le Cru et le cuit : « Nous procédons presque toujours à l’aide des métonymies implicites. qui est chargé d’affectivité et de dynamisme). de la nature verte – et « Les verts » – parti politique écologiste qui se consacre principalement à la défense de l'environnement. Car. il faut les bien choisir : unis à d’autres.symbole de l’écologie en Roumanie. et cela notamment dans le discours médiatique roumain. Et Cicéron. Dans l’introduction au Dictionnaire des symboles. d’une certaine manière. mais un symbole. on peut dire que le vert du mouvement écologique n’est pas un emblème. tel brun d’une terre broyée. »8 Si l’on tient compte de la différence que Jean Chevalier & Alain Gheerbrant font entre l’emblème (qui n’est qu’une figure visible adoptée conventionnellement pour représenter une idée. tout en voilant . moteurs. comme si le vert était inséparable de la nature. ce qui confirme les aphorismes cités par Tzvetan Todorov dans son livre Symbolisme et interprétation : « Alexander Pope écrivait : „J’admets qu’un lexicographe pourrait peut-être connaître le sens du mot en lui-même. pour bien montrer qu’il mobilise en quelque sorte la totalité du psychisme. si la couleur constitue une qualité inhérente à la substance des choses. Le vert . Le vert est devenu représentatif pour les mouvements écologiques en vertu de ses connotations connues. rattachées à la végétation. pas de sens particulier et « sa première propriété est de renvoyer à quelque chose d’autre qu’elle même. il relève de l’interprétation et celle-ci d’une certaine prédisposition. qui se dévoile dans le contexte. De la multitude de significations du mot vert. de la qualité de la vie.dictionnaire Littré. donc il s’agit d’une fusion entre deux symboles. on pourrait ajouter. une seconde unis à d’autres. d’une certaine manière aussi. Pris isolément. Dans ce dernier cas le vert est en même temps le symbole de l’écologie et le symbole d’un parti politique. à la nature et à la ruralité. parce que ces mouvements sont les porteurs des nouvelles valeurs qui protègent l’environnement. elle n’a pas vraiment de contenu propre. mais il réalise. Jean Chevalier affirme que le symbole est « beaucoup plus qu’un simple signe » :« Il porte au-delà de la signification. Non seulement il représente. Ce mot se définit par les éléments de la nature et l’association qu’on fait entre le vert et la nature est inhérente. » 267 . tel noir de la calcination de l’ivoire qui fut sa cause. »7 et. fonctionnels. un être physique ou moral) et le symbole (qui porte au-delà de la signification. les bien placer ”9. la définition donnée au mot vert est : « qui est de la couleur de l’herbe et des feuilles des arbres »5. Il est chargé d’affectivité et de dynamisme. tout en défaisant. on peut citer deux exemples bien connus: Greenpeace – organisation écologiste dont le but est la protection et la conservation de l’environnement. L’analyse des textes qui appartiennent au langage médiatique roumain contemporain (et que nous avons traduits en français) révèle un grand nombre d’occurrences du mot « vert ».

La maison. Les changements proposés par les écologistes pour la protection de l’environnement ont été associés à une vraie révolution. parmi lesquelles les robes qui peuvent être recyclées» (www. le parapluie. « Affaires écologiques : Révolution verte. « Le programme la maison verte va débuter au mois de mai » (www.ro/moda/trendsetter/revolutia-verde) . « Les conseils verts pour protéger l’environnement » (www. les systèmes d’énergie alternative. « maison verte ».editie. 268 . La définition qu’on trouve dans le Trésor de la langue française pour Révolution verte est :« Introduction et adaptation dans les pays en voie de développement des techniques agricoles des pays industrialisés en vue d'obtenir de meilleurs rendements.misiuneacasa.ro) .ro) .Du point de vue de l’analyse linguistique.ro/) .ro.evz. c’est un mode de vie » (scolipentruunviitorverde. « L’énergie verte est un terme qui concerne les sources d’énergie qui peuvent être régénérées et qui ne polluent pas (http://energie-verde.org).ro) . 4 mai 2010) . les systèmes éoliens.10 Le vert peut être associé à des entités abstraites : « Les écoles pour un futur vert.ro/sanatate-pentru-casa). bâtiment.afaceriecologice.cariereonline. Mais dans les situations citées.ro) . journal.ro) . L’offre d’aliments et de cosmétiques écologiques augmente dans l’espace virtuel comme dans l’espace réel » (www. ce qui explique les occurrences du vert dans les contextes suivants : « La guerre verte a commencé.ro) .ro) . « Eco-maisons ont évolué comme une partie du mouvement architecture verte » (www. parapluie : « La maison verte – il s’agit d’une architecture écologique. « journal vert » sont prises hors contexte. coin.mayra. C'est le système agronomique mondial qui est en cause.cosulverde. un mode de vie respectueux de l’environnement » (www. le journal peuvent avoir la couleur verte. Si les constructions « parapluie vert». « Le panneau vert – c’est le nom d’un magasin de produits organiques » (www. écologique » (e-casaverde. « Le parapluie vert – ensemble. Le Vert est plus qu’une simple couleur. corbeille.umbrelaverde.ro) . elles deviendront ambiguës.ro) . Les groupes d’écologistes urbains invitent les gens mondains à l’attaque verte » (www. « Actuellement même les firmes qui produisent des vêtements pour les cérémonies de fin d’études ont des options vertes. « La maison verte utilise les panneaux solaires.umbrelaverde. « Un bâtiment vert est une construction qui a été projetée dès le début pour être efficiente du point de vue énergétique et pour avoir un impact réduit sur l’environnement » (www.financiarul. il s’agit de pseudo-adjectifs chromatiques. « Chaque activité écologique menée par l’équipe verte dans le cadre du concours est consignée individuellement dans le Journal vert » (scolipentruunviitorverde.casa-verde. gardons la Roumanie propre » (www. on peut constater dans le discours médiatique que le vert est associé à des noms désignant des entités concrètes : maison.ro). et dans ce cas on a affaire à un adjectif chromatique. « Une compagnie intéressée à investir dans l’énergie verte va créer un parc éolien » (www. Dans ce cas le contexte est très important. Le spectre de la famine les menace [les pays du quart monde].

rêves. »11 Ce sens est différent de celui utilisé dans le contexte précédent.) reposait essentiellement sur l'emploi massif d'engrais à bon marché (L'Express. bio. électroniques » (www. des modifications linguistiques et des modifications des habitudes culturelles. « La journée verte est un programme créé pour informer et éduquer en ce qui concerne le recyclage des déchets d’équipements électriques. de courant et de combustible » (www.ubbcluj. 24 mai 1976.caravane cinématographique dont les films ont un message écologique » (www.ro) .ro) .ro) . sans colorants » (www. « L’association Brasov Vert milite pour la protection de l’environnement » (www. offrant un champ généreux à la recherche interdisciplinaire. La coutume de porter sur soi du vert a été remplacée par porter sur soi une carte téléphonique verte. « Samedi 17 avril 2010. « À la foire verte on trouve des produits naturels.com) . Les plus faciles méthodes pour vous débarrasser des vieux appareils » (www. de promouvoir et d’éduquer dans l’esprit de la protection de l’environnement » (www.La „révolution verte “ (.À la fin de l’activité tous les élèves ont été déclarés chevaliers verts » « La capitale verte – la capitale croît verte ! programme écologique pour Bucarest » (http://www. Ainsi. Alain. D’une part.capitalaverde. Une compagnie de téléphonie mobile a développé une campagne intitulée « Jouer au vert » (Verde stop). Laffont.brasovulverde. à Gradistea a eu lieu la dernière action dans le cadre du Mois de la forêt..generatiaverde. le vert de l’écologie. Il s’agit d’un procès dynamique. Certaines expressions sont revivifiées.ro) . En étudiant les occurrences du mot vert dans le langage médiatique roumain.facturaverde.guerillaverde. Gheerbrant. de la protection de l’environnement . p. nous avons constaté que les nombreux contextes dans lesquels il apparaît font de cette couleur un symbole de l’écologie. changement de sens dû a l’évolution du symbolisme du vert qui est devenu symbole de l’écologie. « Le but de la génération verte est d’informer. sans colorants » (radio. p. Le vert peut être associé aussi à des noms propres : « Guérilla verte . écologique : réduction de la pollution par l’utilisation d’une petite quantité de papier. 1989. Cela prouve qu’il s’agit d’une explosion en ce qui concerne l’utilisation du mot « vert » comme symbole de l’écologie.. on a le vert qui renvoie à l’agriculture et d’autre part.. Les structures suivantes où le mot vert apparaît sont très innovatrices: « Le coin vert vous invite à recycler. figures. de la vie saine.coltverde. Dictionnaire des symboles: Mythes. R.ro) . « La foire verte est une foire où l’on trouve des produits sans agents conservateurs. col. Jean. 294 269 .ro). 144.ro). éco. même la facture est « verte » : « Facture verte . qui implique les interprétants.ziuaverde.targulverde. des modifications référentielles. « La génération verte croit au changement de la situation de l’environnement en Roumanie » (http://wordpress.com) . formes. normes. NOTES [1] Chevalier. les sens différents du syntagme « Révolution verte » coexistent et seulement le contexte peut désambiguïser. 2).facile..ro). Conclusion. Paris. couleurs. . coutumes.

prima parte a studiului discuta simbololismul traditional al culorilor. 37.fr/definition/vert RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES Beaujean. Paris. normes. le Moyen Âge et les temps modernes. 67-90 [11] http://www. Gallimard. Claude. 1989.. p. «Polysémie des adjectifs de couleur». APLICAŢIE PE LIMBAJUL MEDIATIC ROMÂNESC CONTEMPORAN Acest articol este o analiza a modului in care culoarea verde este folosita in media actuala din Romania. coutumes.cnrtl. Jean. 37. Encyclopédie des symboles.[2] Idem. Dictionnaire latin-français (2001). Gheerbrant. Cahier de lexicologie. Grand dictionnaire des symboles et des mythes. Georges (1989). Cahier de lexicologie. « Les noms de couleurs ». Alain. coutumes. Paris. ecologie. Paris: Librairie Générale Française. pp. A. Alain (1989). Tzvetan (1978). Dictionnaire des symboles: Mythes. Jean-Pierre (1980). simbol. Plon. p. rêves. Gougenheim. Paris : Picard. 1980. Julien. Hachette. Sources : Internet. 10 [10] Leduc-Adine. Todorov. normes. www. Paris. Seuil. Paris: R. Frédéric (1837). Leduc-Adine. figures. 1998. Lévi-Strauss. Paris : Gallimard. «Polysémie des adjectifs de couleur». nr. Michel (1996). Paris : Treuttel et Würtz. 1978. Les mots français dans l’histoire et dans la vie. nr. formes. Le Cru et le cuit. Nadia. p. Pentru a explica de ce a fost denumita ‘ culoarea ecologiei’. Symbolisme et interprétation. Le Cru et le cuit. 1959 [6] Leduc-Adine. Symbolisme et interprétation. Des couleurs symboliques dans l’Antiquité. 1980. Gheerbrant. 710 [3] Julien. Dictionnaire latin-français.com. Le Petit Littré. rêves. REZUMAT VERDELE – SIMBOLUL ECOLOGIEI. formes. Alleur. Félix. X-XI [9] Todorov. couleurs. couleurs. Chevalier. Cahier de lexicologie. Claude (1964). Paris. Grand dictionnaire des symboles et des mythes. Le Petit Littré. limbajul media. Félix. [7] Lévi-Strauss. Jean-Pierre. 1005 [4] Gaffiot. nr. Gaffiot. 30 [8] Chevalier. cu precadere al culorii verde. Paris : Plon. 270 . Cuvinte cheie : verde. Paris. Paris: Seuil. Laffont. Nadia (1998). Jean-Pierre. Trésor de la langue française. Jean. 1964. 83. (1959). Aceasta culoare va fi obiectul analizei noastre in ceea ce priveste sensurile ei in media actuala din Romania. Marabout. Cazenave. Dictionnaire des symboles: Mythes.. R. figures. «Polysémie des adjectifs de couleur». 37. Laffont. A. Alleur: Marabout. 2001 [5] Beaujean.lexilogos. p. Portal. Tzvetan. Paris : Hachette.

de exemplu. mai direct. o listă de cuvinte englezeşti şi echivalentul lor românesc (Miroiu. Aşadar. cu un standard calitativ superior multora dintre lucrările publicate înainte de 1990. începând cu secolul al XIX-lea. Facem afirmaţia aceasta.a). de etimologie. considerăm că. În ciuda unei tradiţii de peste un secol şi jumătate de practică lexicografică şi în ciuda opiniei menţionate în paragraful anterior. chimia. Preocupările privind studiul şi descrierea vocabularului limbii române au avut un caracter constant evolutiv. un pas important în tentativa de a echivala elemente de vocabular dintr-o limbă străină cu forme corespondente din limba română sau invers (aşa cum este cazul dicţionarelor bilingve specializate). lexicon). În acest articol vom face unele referiri foarte sumare la lexicografia teoretică românească şi vom descrie un dicţionar acceptat ca model structural cu totul deosebit (a se înţelege complet) în ansamblul materialelor lexicografice româneşti. deoarece pentru unii autori afirmaţi ca lexicografi ocazionali este realmente necesară consultarea unei astfel de literaturi. în mai toate cazurile. nu în ultimul rând. au asigurat un fundament teoretic pe baza căruia s-au compilat numeroase dicţionare noi. şi astfel alcătuit încât să acopere o mare diversitate de: . Bidu-Vrânceanu. de limbă contemporană. cum ar fi. au oferit metode şi modele analitice aplicabile în alcătuirea şi interpretarea terminologiilor şi. sau tehnică. aceasta a fost înlocuită cu o abordare orientată spre perspectiva practică (Verlinde. glosar. Din păcate însă. Ne referim aici la acei autori ale căror lucrări. 1992).Floriana POPESCU Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi O ANALIZĂ PRIVIND MACROSTRUCTURA LEXIMATELOR ROMÂNEŞTI În ultimul sfert de secol patrimoniul cultural românesc s-a îmbogăţit cu un însemnat număr de lucrări lexicografice impunând atenţiei două direcţii de abordare. un deceniu mai târziu. în ultimii ani. fac într-adevăr. Astfel. bilingve. Leroyer and Binon 2009: 2)[1]. sau într-un caz mai fericit. termodinamică şi maşini termice). 271 . de fapt. dar bogat. în cazul lexicografiei româneşti. O dinamică deosebită reliefează interesele privind acest domeniu al ştiinţelor limbii. Lucrările cu caracter teoretic (Bidu-Vrânceanu.produse (dicţionar. de istoria şi filosofia ştiinţelor. Evoluţia mentalităţilor reflectate în literatura de specialitate consemnează o schimbare de atitudine din partea unor autori faţă de lexicografia teoretică. limbă şi cultură. dezvoltarea abordărilor teoretice reprezintă şi la ora actuală o imperioasă necesitate. de scriitori români. ca. unde. Literatura de specialitate (Atkins 1996: 515-6) menţionează importanţa lexicografiei teoretice chiar dacă. sub masca „dicţionarului” se ascunde. . 2007) au jucat un rol deosebit în semnalarea şi explicitarea unor fenomene în plină desfăşurare la nivel lexical. mai ales după anul 1990. or domenii particulare. de exemplu. lucrările cu caracter aplicativ descriu un portofoliu inegal din punct de vedere calitativ. una teoretică şi una aplicativă. pasul acesta este doar un început de practică lexicografică. enciclopedie. Atkins revine asupra atitudinii relative la lexicografia teoretică şi precizează că se poate remarca o coincidenţă între rolul şi competenţele lexicografului şi cele ale specialistului în lingvistică aplicată (Atkins and Rundell 2008: 4). un la fel de modest lexicon (Duncan şi Dimitriu-Caracota. 2000. s.domenii cărora le sunt destinate (generale. un modest glosar sau.

conţinând trei mari secţiuni: a) front matters sau partea introductivă (a se vedea. Interesul faţă de accesul la limbile străine se concretizează şi în compilarea leximatelor bilingve destinate scopurilor didactice şi profesionale (mai ales în cazul traducătorilor sau al interpreţilor de conferinţă şi nu numai). deschizându-se abrupt cu primul articol al literei A din dicţionarul propriu-zis or cu un cuvânt înainte şi lista prescurtărilor întrebuinţate în explicitări. secţiune tradiţională în structura produselor ştiinţifice englezeşti. respectiv tabla de materii. Dicţionarul enciclopedic. Respectivele titluri se regăsesc sub forma unor lucrări monolingve. 1996. cum este cazul informaticii sau al înaltei tehnologii de calcul (Dicţionar explicativ IT & C. cuprinde. în cazul dicţionarelor note explicative. constă. 2006) am aşezat utile. ilustrate. Gherguţ şi Albu. sau diverse tipuri de dicţionare (enciclopedice. c) back matters sau partea de final. reguli de ortografie şi punctuaţie precum şi un index referitor la segmentele fundamentale ale dicţionarului. alături de lucrări cuprinzătoare de mare întindere (cum ar fi. de exemplu. este mult mai cuprinzătoare atunci când este vorba de un dicţionar. Prima şi cea mai frecventă macrostructură. conform aceloraşi practici. observabilă încă de la prima pagină care omite chiar harta leximatului.scopuri pentru care sunt compilate (învăţarea vocabularului specific unui domeniu. Există şi un număr foarte redus de lucrări a căror macrostructură este tratată cu o oarecare superficialitate. peste 98% din leximatele analizate. Cu toate că elementele corpusului au prezentat trăsături specifice. Webster 1972). or lexicoane şi sub forma unor lucrări bilingve tradiţionale (publicate în formă tipărită) sau moderne (accesibile on-line). 2007) cât şi în traduceri (Ducrot. Dintre titlurile cercetate. de exemplu. Şcoala lexicografică engleză. cum ar fi enciclopediile. Primul tip de macrostructură se ridică la rangul de trăsătură generală. indiferent de apartenenţa leximatelor la o cultură naţională sau cu deschidere spre culturile europene care au făcut obiectivul acestei analize. apendicelor sau listelor suplimentare. 20 autorilor francezi şi 90 autorilor englezi. investigaţia macrostructurală a permis şi stabilirea unor trăsături comune. dar modeste încercări de a descrie noile achiziţii lexicale în unele domenii în continuă expansiune. Astfel. Martin. vom regăsi informaţii privind gramatica limbii engleze. 272 - . 2008). Preocupările pentru descrierea terminologiilor specializate s-au materializat atât în lucrări originale (Albu. de regulă destinată. anexelor. Constatările de mai jos se referă exclusiv la macrostructura leximatelor studiate. Secţiunea a). glosare. vom preciza doar că baza noastră de date include 150 de titluri: 40 de leximate aparţnând autorilor români. 1993 sau Noul Dicţionar Universal al Limbii Române. 2005 sau Dicţionar Biblic. 1999). ghid de pronunţare şi lista abrevierilor folosite în lucrarea respectivă Secţiunea c). specializate). deschide leximatul cu o tablă de materii sau un cuprins care asigură descriptivul secţiunilor prevăzute precum şi accesul lor eficient şi rapid. b) conţinutul informativ sau corpul propriu-zis al dicţionarului. din două catgorii mari de leximate. la nivel macrostructural. învăţarea unei limbi străine) . doar 15 se circumscriu acestui tipar. Astfel. de departe cel mai bine reprezentată în corpusul nostru. explicative. vom regăsi aici diverse referiri la abrevierile folosite. iar afirmaţiile se referă strict la corpusul supus analizei.forma în care sunt prezentate (tipărite sau on-line) Fără a descrie în detaliu corpusul întocmit în vederea efectuării unei analize a macrostructurii unui leximat[2] sau material lexicografic.

Evidenţiem. deja menţionaltul Dicţionar medical (2001) o prezentare de excepţie. iar suplimentele cuprinzând tabele cu diverse date şi informaţii necesare specialistului din lumea medicală. abrevieri ale titlurilor revistelor medicale de circulaţie internaţională precum şi bibliografia care a stat la baza volumului fac obiectul secţiunii c). care argumentează scopul şi destinatarii acestuia.unii lexicografi bine familiarizaţi cu tradiţia şcolii engleze au respectat şi au recurs. include un număr restrâns de secţiuni la nivelul fiecărui leximat luat separat. preocuparea cu totul deosebită a coordonatorului Valeriu Rusu. un inventar de aproximativ 200 000 de termeni. din perspectiva macrostructurală. în general. în fiecare dintre cazuri. considerăm nu numai că Valeriu Rusu este un lexicograf de excepţie ci şi că leximatul său reprezintă standardul sau punctul de referinţă în raport cu care se pot compara macrostructural.Şcoala lexicografică franceză prezintă un tipar propriu care.există şi leximate româneşti care au adoptat macrostructura modelului englez. Astfel. Se vor descoperi. o traducere a unei opere din lexicografia engleză. nu apare nici un fel de introducere. glosare. pentru a continua cu „dicţionar de la a la z”. ghidul etimologic precum şi abrevierile şi simbolurile folosite în medicină– intră în secţiunea a). cel mai adesea. revine celor şapte redactori englezi care au coordonat eforturile a peste 150 de coautori. lista abrevierilor. Regăsim interesul particular atât faţă de detaliu cât şi faţă de macrostructură în alcătuirea dicţionarului biblic. vom afla. de a asigura volumului său. primele două leximate sunt lucrări de mare anvergură. următoarele: . . cât şi operele traduse din limbile franceză sau engleză. şapte –prefaţă. analizată pe fundalul cuprinzător al tradiţiei leximatelor româneşti. încă de la prima pagină. dar au renunţat la el. şi în acest caz. fie din partea autorului sau a colectivului de autori fie chiar din partea editurii. intervenţii de deschidere a volumului. publicat de Editura Cartea Creştină din Oradea. o cuprinzătoare tablă de materii care este redactată în deplin acord cu structura tradiţională engleză.lexicografică românească.unii lexicografi bine familiarizaţi cu tradiţia şcolii engleze ignoră elementele ei de macrostructură şi îşi alcătuiesc propriile lucrări conform tiparelor franceze. Comparând. întro primă ediţie a lucrării la tiparul ştiut. urmate. îndrumări pentru utilizarea dicţionarului. Din cele 18 diviziuni. în marea majoritate a lucrărilor. leximate provenind din cele trei şcoli. 2008). introducere. De cele mai multe ori. . în cele mai multe dintre produsele publicate. 273 . . deoarece versiunea în atenţia noastră este. de liste de abrevieri folosite pe parcursul prezentării. În vreme ce ultima lucrare este de mai mică întindere. Leximatele româneşti se deschid fără o introducere care să dirijeze spre secţiunile alcătuitoare. de fapt. un istoric al terminologiei medicale. descriind. Meritul. iar în cazul lucrărilor de mici dimensiuni. cu referire la şcoala românească. Subliniem că în litera acestei ultime constatări se înscriu. calitativ şi tehnoredacţional toate celelalte leximate româneşti publicate după această apariţie lexicografică monumentală. fiind destinată popularizării termenilor mai greu de înţeles din vocabularul specializat de înaltă tehnologie. şcoala lexicografică românească este foarte apropiată de modelul francez. dicţionarul medical (Rusu. am constatat. indexuri. de cele mai multe ori calcuri lingvistice din limba engleză. însă. 2001) sau dicţionarul biblic (1999) precum şi dicţionarul IT (Florian. în cazul celei de-a doua ediţii[3]. urmează îndeaproape modelul francez. Pe baza studiului analitic şi comparativ extins asupra celor 150 de titluri. unde acestea există. Afirmaţia aceasta are în vedere atât operele originale monolingve şi bilingve ale autorilor români.

unde apare utilizat ca denominativ generic pentru orice fel de produs lexicografic. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. Editura Litera Internaţional * * * * * (1999). RÉSUMÉ L’ ANALYSE DE LA MACROSTRUCTURE DES LEXIMATS EN ROUMAIN La macrostructure de plusieurs produits leximats/lexicales roumains a été à l’ origine de cette recherche dont le but est de souligner les comparaisons avec les macrostructures similaires en anglais et en français. Dicţionar explicativ IT & C. Anca Măgureanu. compusul „leximat” împreună cu sintagma din care derivă. Dicţionar englez-român. Bucureşti: Editura * * * * * (2006). (2009). A..R. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Atkins. Merriam Company * * * * * (1974). EURALEX ’96 Proceedings. trad. Dicţionar enciclopedic. Dicţionar englez-român.).a. 1-17 Corpus-mentioned items Albu. G (2008). Göteborg: Göteborg University Press.. 1-6. Lexic comun. The Oxford Guide to Practical Lexicography. Oxford. lexicographic materials. H. [3] aşa au stat lucrurile cu ediţia I apărută în 1974 a Dicţionarului Englez-Român. Atkins. din lucrarea lui Verlinde. 1. M..S. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Verlinde. Oradea: Editura Cartea Creştină * * * * * (1972). 274 . front matters. Bucureşti: Editura Garamond Rusu.NOTE EXPLICATIVE [1] autorii citaţi sunt de părere că „.. Present and Future.T. V. 515-46..S. (1996).T. Dicţionar de kinetoterapie. A. apărută în 2004. Search and You Will Find. prefaţată de un cuprins. În cazul celei de-a doua ediţii. (s.”(traducerea mea).S. traducerea Gh.” or „lexicografia a fost redusă la o acţiune practică.. MOTS. pp. Bucureşti: Editura Medicală * * * * * (1993). and Rundellm M (2008). F. 23.. in M. S.. behaviourist practical enterprise. Schaeffer. From Stand-alone Lexicographic Tools to User Driven Task and Problem-Oriented Multifunctional Leximats in International Journal of Lexicology. & C. Dimitriu-Caracota.. (2001). Vol.R. Göteborg University. Leroyer and Binon (2009: 2) [2] împrumutăm şi folosim. Dicţionar de medicină. Dicţionar biblic.CLÉS : contenu. şi colaboratorii (2000). Springfield: G... Webster’s Seventh New Collegiate Dictionary. lexicography has been reduced to a positivist.. Economic and Financial Terms. a se vedea Verlinde. s-au păstrat toate elementele primei însă colectivul de autori a renunţat tocmai la cuprins. J. Leroyer and Binon (2009: 1-17). Dicţionar medical. B. Department of Swedish. behavioristă şi pozitivistă. Bucureşti: Editura Babel Florian. Iaşi: Polirom Ducrot.. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrânceanu. Albu. P. A. Bucureşti: Editura All Miroiu. Dicţionar de termeni economici. Noul Dicţionar Universal al Limbii Române. J. Viorel Vişan şi Marina Păunescu. Gellerstam et al. Bilingual Dictionaries: Past. M (2007). la lexicographie roumaine présente certaines tendences de s’approprier les macrostructures plus précises et plus complexes appartenant à l école anglaise de lexicographie. back matters. (editori). O. Bucureşti: Editura Academiei R. Binon. editura Academiei R. C. cu acelaşi scop. Lexicul specializat în mişcare. B.S.-M (1996). * * * * * (2004). financiar-bancari şi de bursă.. E (2005). Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului. pp. Le corpus analysé a révélé l’ existence de beuacoup de similarités entre les leximats en français et le roumain et peu de similarités en anglais et en roumain. English-Romanian Dictionary of Accounting. Gherguţ. lexic specializat. M (1992). Bucureşti: Editura Andreescu Duncan. Quand même. Oxford: Oxford University Press Bidu-Vrânceanu. Vasilescu. Leroyer. (2008). Bucureşti: Editura All Martin.

Sandrine SIMEON Dept. telle que je la conçois. une zone limitrophe entre deux régions. le traitement spatio-temporel de la scène admet une transformation plus importante du fait d’un découpage et d’un montage nécessaires – que ceux-ci s’opèrent « en direct » ou en postproduction. la scène de théâtre et l’écran de cinéma sont utilisés afin d’en éclaircir certains traits caractéristiques : « C’est ainsi que le théâtre fait succéder sur le rectangle de la scène toute une série de lieux qui sont étrangers les uns aux autres . elle en compose en même temps les frontières : elle est une zone médiane virtuelle qui sépare et rassemble en même temps les deux éléments dont dépend son existence.E. au fond de laquelle. ils ont la particularité de rendre visible l’absent. Lorsque Foucault esquisse les modalités de fonctionnement de ces divers types de lieux qu’il nomme « hétérotopies ». En outre. se situe quelque part entre le domaine spatial de la scène et celui de l’écran. on voit se projeter un espace à trois dimensions » (D. est enregistré sur un support audiovisuel que je qualifierai de « texte filmique[1] ». sur un écran à deux dimensions. J’aimerais plutôt problématiser l’existence d’un tiers espace. n’a pas à proprement parler de présence physique réelle. sont des emplacements réels à partir desquels se matérialisent un au-delà imaginaire. VERS UNE PROBLEMATISATION DE L’ESPACE SCENIQUE FILME Lors de la conférence du Cercle D’études architecturales en 1967. qui se déploie à l’intérieur d’un emplacement non tout à fait localisable empiriquement. et qui peut revêtir diverses formes. afin d’être davantage problématisé et mieux défini. leur jonction et point central d’interaction . médiateur. l’ensemble de la scène est filmé sans que l’espace scénique ne soit modifié – bien que l’espace tridimensionnel de la scène soit reconverti aux deux dimensions de hauteur et de largeur de l’écran. Dans le cas d’une multicaptation[2]. Ces espaces seraient des « contre-emplacements […]. Cet espace naît dès qu’un texte spectaculaire. L’allotopie. Ce n’est pas exactement ces espaces-ci que j’ai l’intention d’analyser. mais elle ne fait pas qu’aménager cet espace. c’est ainsi que le cinéma est une très curieuse salle rectangulaire. bien qu’ils soient effectivement localisables » (Dits et Ecrits 755) dans le monde sensible. Ces deux espaces. ou texte scénique. de la scène et de l’écran. que l’instance réceptrice se doit de concrétiser. USA ALLOTOPIE. de juxtaposer le tangible et le virtuel. Ainsi. Michel Foucault énonce clairement son intérêt pour les espaces intermédiaires et hétérogènes. of French and Francophone Studies Pennsylvania State University. je l’ai baptisé « allotopie ». Parce que ce nouvel espace mérite d’être nommé. elle se constitue elle-même en tant que dispositif puisque cet 275 . 758). elle reste un locus immatériel bien qu’elle entretienne des relations avec des lieux sensibles. des sortes de lieux qui sont hors de tous les lieux. qu’il soit localisable et/ou identifiable . Elle est une expression spatiale produite à partir de lieux définitivement localisables – c’est bien la scène de théâtre que je vois sur l’écran – mais il s’agit d’un espace scénique que l’instance spectatrice reconstruit à partir de ce qui lui est donné à voir. dans le cas de la captation en continu d’un texte spectaculaire. L’allotopie est par conséquent à considérer comme une interface. Cet espace. Le préfixe grec « allo » apposé à « topie » précise que cet espace se situe « en un autre lieu ».

la rencontre incongrue d’éléments congrus crée ce topos. A l’instar du miroir. l’allotopie est une zone médiane qui n’existe que par l’intermédiaire de tout un système d’interconnexions. La téléportation quantique ne décrit pas un transfert de substance de terme à terme . linguistique ou autre. et qui revêt certaines des qualités du miroir. c’est le cerveau qui voit ce que l’œil. Cette interaction est de nature spatio-temporelle. se déploie pourtant au niveau psychique . Ce mécanisme souligne adéquatement le processus qui modifie les propriétés de l’espace scénique. représente le lieu de la scène de théâtre et se réalise à l’intérieur des limites concrètes de l’écran. à l’instar de tout message. agent médiateur. cet espace agit à la manière d’un lieu de conciliation chargé de propriétés et d’usages distinctifs qui s’envisagerait à la fois comme synthèse et reconfiguration topologique de l’espace scénique tel qu’il est visible sur l’écran. Bien qu’entité physique tangible et palpable. Il assure la liaison entre l’espace réel qui l’entoure et celui. de manière cognitive. se crée cet espace allotopique. il est essentiel de repenser le sens du « voir » : ce n’est pas l’œil qui voit. lui-même défini par les spécificités respectives que seraient celles du texte spectaculaire en train de se dérouler et celui du procédé cinématographique qui le capterait. il ne fait que percevoir . il est conçu. Cette opération 276 . puis la matérialisation de l’espace scénique entre les moments du filmage – en passant par les procédés de montage – et de son apparition sur l’écran. L’espace de l’allotopie. De la même manière. lui transmet comme information. Lieu hors de tout lieu. et de nature inévitablement hybride. ce transfert résulte en une intrication d’éléments téléportés. virtuel auquel il renvoie : il incarne un seuil entre réalité et irréalité. à partir des éléments qui le composent. elle est un espace qui est moins concevable à l’œil qu’il ne l’est de manière cognitive . elle donne à voir un espace virtuel dont l’émergence résulte de l’interaction entre ces emplacements localisables – l’espace scénique et l’écran. au contraire. Il revient donc à l’interlocuteur/trice de construire. L’allotopie se situe en deçà des perceptions premières et matérielles. mais qui ne sont pas d’ordinaire mis ensemble . Elle est un lieu de rencontre qui n’existe qu’en vertu de cette rencontre justement . de concrétiser cet espace. L’allotopie est cet espace virtuel perçu et conçu psychiquement . et qui. s’il n’est pas imaginaire. reflète et réfléchit des emplacements dont son existence dépend. Si l’allotopie est le lieu – et le moment – de transfert et de transformation de l’espace scénique à l’espace écranique . Une métaphore de nature différente permettrait peut-être de mieux se représenter le moment où. c’est une image psychique dont l’existence dépend de la participation de l’instance réceptrice. selon le schéma de communication de Jacobson. ce tiers espace désigne. s’il n’est pas matériel. et qui sont composés autant par le metteur en scène du texte spectaculaire que le réalisateur du texte filmique. sans pour autant entretenir une relation d’équivalence avec eux. le miroir reflète un lieu qui n’existe pas en soi.échange entre les différents facteurs s’effectue selon un système de règles permettant cet échange. l’allotopie décrit un espace qui. non préconçu. et la manière dont. lorsque l’on considère l’allotopie. Cet espace impensable naît de la confrontation d’éléments qui existent en soi. L’allotopie est un espace hétérogène et différencié qui agit comme le produit de superpositions et d’interactions davantage qu’il se constitue par une juxtaposition de lieux incompatibles – comme le sont les hétérotopies de Foucault. En effet. Foucault a recours à la métaphore du miroir. n’a pas de sens ni de forme en lui-même. la dématérialisation qui s’opère lors de son transfert de la scène de théâtre sur le support filmique. elle doit néanmoins sa concrétisation à l’instance réceptrice. l’œil ne servant que de relais à l’actuel emplacement où s’effectue la « véritable » vision. En effet. Afin d’éclaircir le type de relation qu’entretiennent les hétérotopies avec le monde réel.

un langage commun entre le locuteur (le metteur en signe) et l’interlocuteur (qui interprète adéquatement ces signes). Sa déconstruction implique une reconstruction. déterminée et contrôlée jusqu’à un certain point par les créateurs du film. bien que l’impression de continuité séquentielle du cinéma repose sur une temporalité construite. les échelles de plan. elle est écriture d’une autre parole. mais simultané (souvent vécu comme synchrone) . les conventions filmiques ne sont plus celles du cinématographe. de point de vue subjectif.de communication – encodage et décodage – implique une entente réciproque. et cela pour au moins deux raisons. les diverses relations entre son et image. Qui ne s’est pas encore familiarisé avec l’invisibilité du montage hollywoodien ? Le cinéma sait contrecarrer la fragmentation que son découpage et son montage sont accusés de générer. Le réalisateur du texte filmique est conscient de filmer un texte spectaculaire et non un film de fiction. intermédiaire et exécutant. c’est en dégager les principes afin de mieux l’adapter au langage filmique. Ensuite. Tout le monde a maintenant compris le principe du montage. les conventions filmiques servent un dessein différent : il n’oublie pas que c’est du théâtre qu’il filme. qu’elle est le produit de leur rencontre. Ainsi. La construction/création psychique de l’espace scénique se fait selon un système de significations élaborées dans cet espace. puisque c’est dans cet espace que vont prendre forme ces fragments et ces apparentes discontinuités. etc. Un dialogue entre un locuteur et son interlocuteur s’effectue dans 277 . comme dans le contexte de la communication. le créateur du texte filmique et celui/celle qui le regarde se partagent une responsabilité : il revient au réalisateur du texte filmique de produire une temporalité continue inhérente au texte spectaculaire – sachant que les possibilités d’une telle construction sont infinies. et si le texte spectaculaire est déconstruit. choix de montrer le tout de l’espace scénique. c’est pour mieux être reconstruit. Puisque l’allotopie se positionne à l’interstice de la scène et de l’écran. le spectateur en est le pôle de constitution : à la fois exégète. Elle est le produit d’une co-production. son travail se réalise au sein de l’allotopie. la discontinuité de l’enregistrement audiovisuel a cessé d’être appréhendée comme telle. une co-construction. par exemple. et celle du récepteur du film. Les deux arguments de fragmentation et de discontinuité qui démembreraient l’espace scénique n’ont donc plus lieu d’être. de sa grammaire: montage. Déconstruire n’est pas détruire. Quant au récepteur. ou de n’en montrer qu’une partie. manipulation et construction spatiale et temporelle selon un principe non synchrone. entre le moment du déroulement ininterrompu du texte spectaculaire sur les planches de la scène (métaphoriques ou non) et celui de l’apparition de l’espace scénique sur la toile de l’écran (constitué à partir d’un montage en direct ou en postproduction). grâce aux techniques de montage visuelles et sonores qui minimisent cette discontinuité. Mais cette reconstruction n’est pas simplement écriture d’une parole préalable. qui garantit la continuité spatio-temporelle. l’allotopie. choix de la prise de vue unique ou du champ-contrechamp entre un personnage et ce qu’il voit. Le découpage et le montage de l’espace scénique ne sont pas des moyens pour réduire cet espace. Le réalisateur bénéficie des moyens du cinéma. Dans le contexte de l’allotopie. il y a eu un phénomène de banalisation par l’habitude des opérations mentales effectuées par le spectateur de cinéma. D’abord. L’allotopie est par conséquent cette zone médiane activée par une double activité mentale humaine : celle. il est le « chef d’orchestre » chargé de rendre cohérent le jeu de l’ensemble des éléments qui lui sont présentés dans le processus de construction de cet espace. il ne cherche plus derrière l’écran le reste du corps de la tête coupée qu’il y voit projetée. Il y a longtemps que celui-ci ne s’est pas levé de son siège dans la salle de cinéma pour échapper au train entrant en gare de la Ciotat . avec une langue propre.

Aş dori să identific un alt tip de spaţiu care apare atunci când o piesa este înregistrată audio-vizual. Michel Foucault a lansat noţiunea de <heterotopie>. De exemplu. Paris : Plon. Paris: Gallimard. Si à l’intérieur de cet écart un texte filmique se construit tout en hétérogénéité. puisque celle-ci est décentrée. [2] La multicaptation nécessite un enregistrement direct d’au moins deux textes spectaculaires en public avec un travail de préparation et postproduction. relativisée à partir du moment même où une autre instance intervient et dicte sa propre parole. La multicaptation est un terme forgé par Pascal Bouchez.de même que son origine. Pentru o mai bună definire a acestui spaţiu ‘nou’. [3] Je fais référence à la formulation d’Henri Gouhier : le théâtre est un « art à deux temps » in L’essence du théâtre. Peut-être alors le texte filmique réalisé à partir d’un texte spectaculaire sera-t-il en mesure d’affirmer son indépendance. Villeneuve d’Ascq : Septentrion. prétendument. Récrire le théâtre (et Mesguich) en images et sons. elle se revendique comme un espace hybride et interstitiel dont la formation dépend de la participation de l’instance réceptrice dans la construction mentale de ce nouvel espace. un spaţiu care cuprinde caracteristici ale utopiilor existente deja în lumea noastră. 278 . et l’allotopie se prête à cette transformation. utopie. Una din trăsaturile distinctive ale heterotopiilor este aceea că ea cuprinde mai multe spaţii care sunt aparent incompatibile.un échange qui ne considère plus comme absolue et centrale la source. l’allotopie signale la formation d’un espace particulier et dont la légitimité a besoin d’être attestée. sur son propre terrain et avec une rhétorique qui lui est spécifique. l-am denumit ‘alotopie’. audio-vizual. ayant désormais un espace dans lequel évoluer. L’allotopie ne sera plus considérée comme une « excroissance » par ses détracteurs dès lors que la portée épistémologique de cet espace et sa valeur ne seront plus questionnés mais acceptés -. Michel. 1943. Alotopia este spaţiul care face legatura între domeniul spaţial ale scenei şi cel al ecranului. (2007). Ces étapes de déconstruction et reconstruction ne sont pas la fin. l’origine. Dits et Ecrits. Este situat ‘într-un alt loc’. Comme l’hétérotopie. Foucault. mais une fin. nici imaginar şi nici identificabil în ‘lumea reală’. Filmer l’éphémère. puisque la tension entre les deux espaces de la scène et de l’écran s’évalue encore selon une sorte de hiérarchisation où l’espace de la scène devrait être intouché par celui de l’écran qui. atât o scena de teatru cât şi o sală de cinematograf sunt spaţii tangibile care se juxtapun şi de unde apare o serie de locuri imaginate sau virtuale. prin combinarea prefixului allo’-‘ în celălalt’ cu ‘topia’-‘loc’. il ne se constitue pas en opposition au texte spectaculaire. L’allotopie est constitutive de ce que l’on pourrait nommer le « troisième » temps du théâtre. TEXTES CITÉS Bouchez. REZUMAT ALLOTOPIA – PROBLEMATIZAREA SPAŢIULUI SCENIC FILMAT In 1967. L’allotopie postule une valeur herméneutique. NOTES : [1] Dans le contexte de cet essai. je choisis l’expression plus neutre de « texte filmique ». (1984). Elle est cette troisième dimension qui met en scène l’épaisseur de signes qui constituent le texte spectaculaire. afin d’en assembler les meilleures prises de vue. heterotopie. l’altèrerait. Foucault a envisagé l’existence d’espaces en marge d’un monde qu’ils tentent de compenser mais qui sont nécessaires justement parce qu’ils défient les catégorisations et les frontières. Pascal. Cuvinte cheie : allotopie. Nu este nici utopic. 4 vols. défini comme le résultat de l’enregistrement audiovisuel d’un texte spectaculaire.

concern. promotes separation and fragmentation. pessimistic or diffident voices about reification. The former is useful for denoting the physical existence or the physical world. the latter is directed to a thinking and thoughtful being. business. (b) blockage of interpretive processes. It thus limits our obligation and commitment to each other and. Philosophers once conceived of res extensa versus res cogitans. Obama means to make a speech at the very Berlin spot where Ronald Reagan had uttered. thing. Let us follow its presence in the recently begun presidential career of Barack Obama. Above 279 . Gorbachev. that public trust will quickly crumble down if the population’s optimistic feelings have been overacted.” This is. the phenomenon may no longer haunt one’s mind. By understanding. the reification of the situation into painting a wall. the wall will undercut diversity and thus damage the evolution of human relations. in his article entitled “Culture to Culturing” published by Journal of Intercultural Communication. Our first notation: in a Washington Post interview. It seduces us by limiting the anxiety that comes with ambiguity. affair. implicit here. Reification is the gateway to alienation and deification. bringing down a wall. marking the end of the Cold War. property. however. Galaţi TRENDS IN INTERPRETING REIFICATION In the foreground of the enterprise of investigating reificatory phenomena is the effort to rationally understand a phenomenon. in so doing. Obama requires that he deliver a speech to the crowd precisely where president Kennedy said in an equally famous piece of rhetoric “Ich bin ein Berliner” – which is the balcony of Berlin’s City Hall. The Latin word res can be translated into English as: object. In limiting human action. claims that there many practices threatening the interplay between reifying ambiguous meanings. One can consider that this reifying process in stages is the initiative of a ritual. The metaphor of the wall.Daniela ŢUCHEL Universitatea „Dunărea de Jos”. under which conditions one may develop a self-perception called ‘beingness’. responsibility. one of the most serious and insidious [practices] is that of reification. some researchers of the phenomenon we are discussing agree that reification cannot encumber the occurrence of new and different ways of understanding the world. putting up a wall is very frequent. Once understood. The second notation: upon touring Europe. (c) thwarting of a living. consequently. tear down this wall!” Our third notation: because the event just mentioned did not take place as meant. humans are on a par with those things they are unable to control. during the political campaign. Obama speaks and warns – the latter verb is the accompanying statement commentary that the newspaper uses – that he will not be capable of vaunting quick results. Kennedy’s speech in the wake of the Berlin Wall construction. The historical moment was John F. in sum. flexible whole that is the world we inhabit. going to a wall. in other words Barack Obama trying to give solid foundations to the United States once again. reification limits volition and. the famous words “Mr. In our world. a multiple charge of (a) harm brought to human relations. Amardo Rodriguez (2002). Reification is on trial for a number of things that flow from its occurrence. “Arguably. It aims to limit human action by limiting ambiguity. matter. much concerned with the opposite actions of separating and unifying. Let us begin with the empty half of the glass. Symbolically. is to be reconsidered by Obama later. Nonetheless.

If we have encounters that unnerve us. handling artifacts. which is ‘thingification’. but (s)he may also choose to deal with common dreams. as if feeling the need to be backed up by Descartes’ recognition of human-ness. Kramsch (1998: 8) observes that “imaginings are mediated through language” and language is a metaphor for cultural reality. An informative (often single-word) variable of thingification of states of affairs allows the speedy dissemination of information. for instance to use I think frequently in discourse. #259. there can also be a discourse community for him or her. instead of compelling them to follow the contortions of the hand-written word?” (passage in our translation from “Lecţia de scriere” in Dilema Veche. Let us pick the case of computerized writing: a hand-shaped letter seems to contain the mark of the writer’s personality and human warmth.” There is dynamic contamination going from humans to the elements and back. explained by Wikipedia as “an effect of reification which results from supposing that whatever can be named or conceived abstractly must actually exist”. reification supposedly can be described as a bio-genetically driven feature of the Darwinian survival mechanisms. We believe that this cliché. who starts her demonstration from the double effect of culture on the individual – liberating and constraining – because there is a real community for him or her. from Shakespeare and Dickens”. or point-of-view distancing device can also be looked upon as a sample of reificatory language that addresses an abstract level of communication while making the activity less communicatively efficient. Let us illustrate with the stylistic choices of an item of news dated May last year and issued by the Associated Press: “SANTA BARBARA. structures and principles. when contrasted to machine writing. and we have consequently emphasized their alternating moves as dictated by the nature of the grammatical subject: wipe out [+ANIMATE]. 2009). we can exclaim. Human hypostasis placed in a different context shifts off a human attribute (possibly a ‘reification fallacy’ for logic) and installs the treatment due to a concrete ‘thing’ – which is a distortion of normalcy. Communities and ‘imagined communities’ is a distinction theorized by Kramsch (1998). One modality of causing reification to exist is to slip into the world of abstractions through lexicalization. From reification. To thingification. by the agency of culture engendering ‘imagined communal values’. Practice supports a neurological link between manual dexterity and speech. racing against winds that might whip the blaze back to life. I think can be the signal that discourse will switch 280 . from randomness of nature. “Rose gardens have been immortalized in the French imagination by Ronsard’s poetry”. whip back [-ANIM]. “Might we save one year in the life of schoolchildren if we were merely to apply to the digital system? Couldn’t by any means their brain connect from the first minute the synapse of the thought to the neuron pressing the keys. or pragmatic hedge. We intend to show here the ways in which reification helps towards a liberation from anonymity. “Thus the city of London is inseparable. I was petrified. destroy [-ANIM]. Calif. The individual has to deal with impositions. it is easy to approach the opposing tendency towards humanization. dealing with facts.this and with all this. fulfilled and unfulfilled imaginings. race [+ANIM]. The examples she gives are ancillary to a demonstration of reification too. in the cultural imagination of its citizens. epistemologists may dispose of the alternative ‘hypostatization’. In this case. We opt for two of her examples: 1. Lucian Mândruţă comments on school rules forcing the young one into a physical contact with the letters. – Firefighters rushed to wipe out the last remnants of a wildfire that destroyed dozens of homes in the hills above this scenic coastal city. 2. it pleases us to circulate a synonym for our basic concept.

the protection of humans is required and can be obtained if the basic law of robotics is. allow a human being to come to harm” (ibidem). according to Iamandi. First. From a basic property to a derived property. “no woman wants to feel replaceable by something with none of her faults” (1983. Asimov deliberately creates confusion between robots and people. 44). Then. p. in Asimov’s wording.from slow. a new synonym can lengthen the list we already initiated in support of reification: entification. Petru Iamandi. actions. Yet. The computer nowadays may stultify and degrade through dull repetitive tasks prescribed to the human brain. In general lines. Iamandi (p. the decoding interpreter will get control over features of animacy in the subject-entity. has the following comment to make: “Whenever the personal pronouns I or me or mine are conversationally generated and introduced. Basically. interests and anxieties with particular reference to one’s current preoccupations and concerns. “I am parked out back”. loving and kind.e. no verb at all (cf.” Keeping the discussion in the field of grammar. spoken by a customer while handing a valet attendant the key to his car. Nunberg in “Transfers of Meaning” (1995) explains in a famous example – “The ham sandwich is getting impatient” – the transfer upon an argument of a property-bearing entity. the element or entity that is either the person willing to eat a ham sandwich (and is remarked by his neighbor in the restaurant) or the person who has ordered that sandwich (and is remarked by the waiter of the restaurant). romantic. periphrastic wording. going against the previously notified lifeless material. makes arresting reference to humanization. He says. ‘Be’ confirms by agreement tense and numeral nature. p. the memorizing brain makes available a huge empiric digest. through inaction. a relational-component will help him make the index and the referent correspond. including a complete (if somewhat fractured and abbreviated) personal autobiography and a constantly updating compendium of one’s current moods. humans are being allowed to become more human. like in Nunberg’s further examples. Humanization is shown possible: robots get features which humanize them. i. In this case. while deictically pointing to the present moment. Three components will guide the entifying process. May 2007. Next. There is fear of mechanical intelligence. when machines take over dehumanizing activities. writing about robotics laws in Anale (2006). to a more generalized inexactitude. “This is parked out back” vs. denoting a thing and sending the interpreter to the index. The paraphrase of the second utterance is “I am the owner of a car parked out back”. In his robot stories. apud Iamandi. 45) 281 . Let us turn the discussion to romantic fantasizing trends. robots invariably submit to rules whereas humans tend to break them. an interpretation licensed by the relevant conceptual correspondence between the animate entity “owner” and the inanimate entity “car”. apud Iamandi. even though more accurate. The robot-human relationship can be maternal. Jud Evans (University of Central Lancashire. Hence. one notices a movement of mechanical intelligence towards human intelligence and death. Iamandi comments that Asimov’s laws (issued in 1983) – laws in robotics – resemble moral laws that can be broken. and man’s development of technology and movement towards artificial intelligence and immortality. the verb ‘be’ is controversially claimed by trends in linguistics to be denotative of the existential modality of the subject – therefore. Evans 2007). the decoder stops upon the nominal expression in this deictic or indexical context: ‘the ham sandwich’. 42). Warrick 2002. England) authoring the internet material “Philosophy and the Reification of the Unreal”. S. Asimov’s robots are male. This is a possible outcome signaled by Isaac Asimov and called the Frankenstein Complex (P. the move is a predicate transfer going not only one-way but also two-ways. Strategically. as follows: “a robot may not injure a human being nor. it functions like an initiative meant to prevent some face threat.

" Unfortunately. on the contrary he exists on a continuum with all intelligence. These critical days troubled by top-level political decisions have shown that the aim of analysis is not to provide a concrete solution. the body stays disgracefully paralyzed because the spine cannot respond to the nervous centres in the new head. the focus of attention is on the concrete actions that typify practice (especially those that begin and end with the human 282 . It is the story of an American neurosurgeon. energy. we mean to apply it here with milder connotations of reduced freedom. opiniile altora. în Vest: „Am descoperit că. the answer rests on technical manipulation of information as thing or commodity. We approve of the message and quote the philosopher: “The censoriousness of an age is not an illusion. The ‘philosophy’ of this undertaking grows out of two typical side-slips in contemporary ideology. seems to us to perform a demonstration of how violations of moral law come to a tangency with the treatment of individuals as means and not as ends in themselves. resuming his 1977 Bonn notes (in Dilema Veche. One lays hands on a good head and screws it on a healthy trunk. but they do represent the heart of the contradiction.” [in our translation. and intelligence. Robert White by name. One common trait the two positions share is an embeddedness in the immanent to the point of ignorance of the transcendent (among other things). Confesiuni despre experienţa erudiţiei aici. To professionals. as a person’s essence. while the rest of the body merely exists as a support. organic or inorganic – represents intelligence. Amâni opinia personală din scrupulul de a inventaria. the discourse on economic affairs today does reify positions. in the West: “I have found out that. Towards the end of this memento article. Even though censoriousness in its aggravating nuances uncovers political repression. woken up by a feeling that books are well known and details are supremely owned”]. His aim was to lengthen individual lifetime in case a body is degraded whereas the head is still functional.” Andrei Pleşu. and the efforts towards graphical expression – by the accurate quotation. plăcerea de a medita asupra unei teme e înlocuită de plăcerea de a «aduna material». the device meant to maintain life in the cerebral suprastructure. al posesiunii suverane de detalii. but a grim reality” (Cronin 2003: 93). The experiment as such is subjected to failure from the start: although the transplant may be a success. rather than the head. Am cunoscut acea juvenilă dilatatio animi. The second refers to the brain. for some time now. Pleşu cites from a letter written by Culianu on some Western issues. and ethical behavior extends to all systems because any organizational pattern – human or nonhuman. ontologizing lexical semantic resources for the life of man’s intellect. That is. I have come to know this juvenile dilatatio animi. who had been training himself for a long number of years to succeed in transplanting a man’s head onto a different body. to our mind. iar efortul de a formula expresiv – de acela de a cita exact. rather than to objectify or reify an "answer. doct. the goal is to engender an understanding of the dynamic nature of relationships. Of course these are not the only positions. the delights of thinking a theme over are replaced by the satisfaction of gathering materials. de la o vreme. we note the following.concludes: “If the essential elements of the universe are matter. over here. stârnită de sentimentul cunoaşterii de cărţi. Confessions about the experience of scholarship. What has been achieved above is. then man is not unique. that is. One is that life itself is sheer value and an artificial prolongation of its span is a moral thing to happen. To some. You put off a personal opinion out of the scruples of seeming learned while producing the inventory of other people’s opinions. #269/ 09 aprilie 2009. Turning our attention critically and uncompromisingly to the realities of our day and its possibilities of reification. the answer rests on technical application of a few rules of organization or mediation.

Evans. removed or unplugged from life itself for the sake of the logical demonstration. “Philosophy and the Reification of theUnreal” http://evans-experientalism.poezie.ro/index. 42-46. it is pehaps suggestive enough to exemplify with and comment upon a three-stanza poem picked on the internet: „prin noi trec anotimpuri cenuşii / animale bolnave / lăsând urme gălbui. argiloase // ne-au mai rămas cuvinte doar pentru / un joc de scrabble într-o limbă apusă // doar ascultarea ne poate apropia cumva / la marginea unei gări prin care trenurile încing / şinele ca un şir de nostalgii plicticoase / depuse pe bătrâneţile noastre de tinichea” [we are crossed by grey seasons / sick animals / leaving behind some clay-yellowish traces // we still dispose of words just for / a game of scrabble in a faded language // by listening only can we be somehow guided / to the edge of a station where the trains / heat the rails like a string of dull yearnings / deposited on our seniority of tin-plate] (our translation of the poem entitled „Reification” by Florin Hulubei. Kramsch. 12. is equally truthful in pointing to reification. the Frankenstein Complex”. The Romanian description “nu e uşă de biserică”. entification. man and his train of words. London and New York: Routledge. the most prominent relation conveyed by the text is between an animal and its trace. Nunberg. we consider that the whole poem constitutes one utterance. Because the primary goal of the poet-reader dialogue involves sharing the experience of evil. “fierbem în etuvă” (we’ve reached the boiling point in the drying closet) which is a nicely metaphor-generating. http://www. Amardo (2002). Year 18. and between the train and its rail.freewebspace. Oxford: O. The reified entities are given equivalent degrees of emphasis. Claire (1998). hypostatization. ed. properties which are mostly inferred. Petru (2006). Issue 17. REFERENCES Cronin.com/reification_of_the_unreal. In mid-position.U. This poem suggests how the world can receive threats about remaining mired in reifications. “Isaac Asimov vs. picture of social reality. published at http://www. By way of concluding. and relations that are metaphorically textualized. “Culture to Culturing”. facing Europe and the world in various forms of communication. one can see in this poem a combination of reaching understanding as a diagnosis of reification in the Habermas style and hybridization as a diagnosis of reification in the Bakhtin style.agent). Striving to find out what is already reified or perhaps non-reified in us Romanians. Michael (2003). in the illustrations commented upon. Jud (2007).php/personals/188216/Reificare). Annals of the “Dunărea de Jos” University of Galaţi. we reassert the point of our research: we have meant to dedicate the article to an interpretation of how life answers can be reified in our society.se/intercultural/nr5/rodriguez. This single utterance entifies existential sickness and. thingification and possibly other future barbarian –ation terminological proliferation meant to theoretically cover frequent findings about fellows in a less than satisfactory milieu. entifies a colour-sound-matter picture of degradation. 109-132. As a result. in the first place. The poem entifies multiple bearers of property. dated 2006-06-14. Rodriguez. Existentializing elements are. while ignoring the reasons for the actions and their desired pragmatic outcomes. Fascicle XIII. in the second place. Translation and Globalization.pdf 283 . Since there are no purposeful insertions of punctuation marks. Journal of Semantics. Geoffrey (1995). A. In a strange way perhaps. through inference.htm Iamandi. will immitatively degrade their relation as well. renderable into English as “not quite the clean potato”. “Transfers of Meaning”. objectification. while reifying. Language and Culture.P. Gâţă. Final emphasis is on properties of inanimacy.

RÉSUMÉ TENDANCES DANS L' INTERPRETATION DE LA REIFICATION Ce qu'on recherche par le langage est la confirmation de l'essence humaine en aspirant vers l'investigation de certains niveaux plus profonds que les options lexicales conscientisées. 284 . (7) équilibre entre aliénation (robotisation) et antropomorphisation de l'univers. (5) des risques d'ossification de la dinamique naturelle de la communication . (4) des risques pour la schématisation des perspectives . Cet article s'occupe aussi des éléments de traduction et de politique linguistique dans l'espace européen. (6) des risques dans l'apparition de l'équivoque. politique linguistique. Pour que le rapport d'existence devienne un rapport d'essence la réification linguistique est acceptée comme ayant: (1) utilité dans la matérialisation des abstractions . Mots-clé : réification linguistique. (3) utilité dans la réalisation des intentions métaphoriques . (2) utilité dans l'intrumentalisation des conceptes . robotisation ) et antropomorphisation de l'univers.

DIDACTICĂ DIDACTICS DIDACTIQUE 285 .

286 .

therefore accounting for both appropriacy of language and of behaviour. covering both verbal and non-verbal communication. cultural awareness informs and enriches communicative competence. there is a risk that this may lead to cross-cultural miscommunication. Language is vital to understanding our unique cultural perspectives. 1996). which are sensitive marks of the cultural differences existing among them. starting from the premise that language is influenced by to social variables (sex. that maintains that certain linguistic features might make certain modes of perception ‘more prevalent or more probable’. lexis or the four skills leaves the learners unable to perform in a competent manner in contact with the target culture. implicitly. superimposed on. that is why there are studies suggesting methods and techniques of incorporating culture in the teaching of lexis. op. b.” (Buffy Sainte-Marie . the manner in which language and the social variables are related should inform culture teaching in the foreign language classroom. Language is interwoven with culture and it is the ‘prototypical tool for interacting with the world’ (Duranti. Culture seems to have its own ‘grammar’ (Howell & Vetter. if they lack (at least basic) cultural insights and information. For over twenty years there has been a resurgence of interest in the study of language in relation with society. age. The origins of meanings and of their significance are in the culture of origin (Bruner.1981). Language is a tool that is used to explore and experience our cultures and the perspectives that are embedded in our cultures. by ‘evaluating and questioning the wider context within which the learning of the target language is embedded’ (Thanasoulas. & Jain.1941) It is a matter of common knowledge that there are significant differences among languages as regards the vocabulary and the meanings attached to lexical units. As pointed out (Samovar.) and . of lexis: (i) it helps avoid stereotypes. 1970). 2001). Therefore. 1976). what matters is to ’put [the target] culture in relation with one’s own’ (Kramsch. and reflected in that of the language proper. or interpreted’. Moreover. cultural contextualization can play a major role in turning these meanings more explicit. when a foreign language is taught/learned. Therefore. which shows that both communicative competence and cultural competence should be envisaged in the language class. This is refined to a subtler view (Henle. and. Porter. noticed. We can summate the main reasons of including cultural elements in the teaching of language. 1959).we can add . This has been pointed out in the literature of the field (Thanasoulas. If the cultural component is disregarded. what we teach is just ‘meaningless symbols or symbols to which the student attaches the wrong meaning’ (Politzer.Yolanda-Mirela CATELLY Universitatea POLITEHNICA Bucureşti CULTURAL CONTEXTUALIZATION IN TEACHING LEXIS – PEDAGOGICAL OPTIONS “Language and culture cannot be separated. What is more. Otherwise. location 287 . cit. the two are inseparable also because it is the language that supports people in encoding their messages and the meanings of their messages. social class. 1997). as well as the ‘conditions and circumstances under which various messages may or may not be sent. 1993). (ii) it enables students to take control of their own learning and to achieve autonomy. Most authors maintain that the mere focus on grammar.(iii) it helps the learners to increase their awareness of the cultural connotations of words/phrases in the target language.American singer and song writer.

while in Romania. with the emergence of the communicative approach to the teaching of English (Vizental. on the basis of authentic input and task type. 1997. 1998) consists of two interesting tools: ‘culture assimilators’ . producing numerati). Let us conclude upon the need to provide at least a minimum of cultural differences data in the language class. from various sources: giving a second youth to older terms (acid rain. the teaching of vocabulary. English has been enriched with terms that have appeared since the 1980s. 1990) provides explanations regarding the origin of: catch phrases – ‘believe it or not’. 1994) that if totally disregarded. after the years of socialism. pairs of words.s. Thus. 1997. in order to develop the learners’ habit of being inquisitive as far as such a ‘barometer of social trends’ (Ayto. Yet another mode of sensitizing the students (Henrichsen. on account of the fact that the semantic implications of a word may differ from one language