P. 1
diureticele

diureticele

|Views: 190|Likes:
Published by Nicoleta Bercea

More info:

Published by: Nicoleta Bercea on May 14, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/09/2015

pdf

text

original

.

.

.

datorita gradientului electrochimic. atat de mult folosita. dar astazi se impune din ce in ce mai mult sa tinem cont de mecanismele lor de actiune moleculare.angiotensina. si excretia sodiului (Na+). Prin definitie. care cresc debitul urinar. Ele pot inhiba atat reabsorbtia Na+ din lumenul tubular catre interiorul celulelor peritubulare. ceea ce va determina reflex declansarea mecanismelor compensatorii.Diureticele sunt medicamente. cu scaderea ulterioara a tensiunii arteriale si a natriurezei. in acelasi timp. in timp ce o scadere a Na+ se poate solda cu o reducere a volumului plasmatic. cu alterari in secretia hormonului natriuretic si a peptidului natriuretic atrial. dar si pe cea a clorului (Cl-). tinind cont de mai multe criterii. . cele mai eficace sunt cele care sunt capabile sa creasca. tradusa uneori printr-o decompensare cardiaca. eficacitatea. Consecutiv. reabsorbtia unor grupe de 2 ioni: Na+-Cl. Daca ar fi sa se tina seama doar de fiziologia nefronului. ar creste tensiunea arteriala. cat si trecerea ulterioara a sodiului catre lichidul interstitial. cum ar fi: locul de actiune. cele care impiedica reabsorbtia sarii si apei pot fi numite si diuretice saluretice. sub actiunea ATP-azei Na+/K+ membranare. similaritatea mecanismului de actiune cu al altor diuretice. O pozitivare a balantei Na+ in organism poate duce la o crestere a volumului plasmatic. Din punct de vedere clinic. care inhiba anhidraza carbonica sau care actioneaza printr-un mecanism osmotic.K+-2Cl-. diuretice care inhiba mecanismului simport Na+-Cl-. influentarea excretiei potasiului (K+). cum ar fi: reabsorbtia pasiva a Na+ la nivelul polului luminal. am putea vorbi despre diuretice care inhiba mecanismul simport Na+. Cunoasterea mecanismelor moleculare de actiune ale acestei clase de substante.aldosteron. am putea imparti diureticele in 2 clase: diuretice care cresc filtrarea glomerulara si diuretice care scad reabsorbtia tubulara a unor ioni si a apei. reabsorbtia Na+. Astfel. diuretice care inhiba canalele de Na+ de la nivelul epiteliului renal. In acelasi timp. diuretice care blocheaza receptorii aldosteronici. deoarece cresterea diurezei sub influenta acestora are loc mai mult prin cresterea fluxului sanguin renal). Aceasta enzima actioneaza pe intreg nefronul si poate fi inhibata de digitalice (fapt fara mare importanta clinica. Astfel. In cadrul acestora. ele inhiband in principal reabsorbtia Na+ din lumenul tubilor renali in interstitiu. un deficit al Na+ in organism ar putea activa sistemul nervos simpatic si sistemul renina. diureticele sunt medicamente care cresc debitul urinar. Clasificarea lor a fost facuta de-a lungul timpului. cuplat cu un anion organic (anion fosfat sau glucoza). reabsorbtia ionilor de Na+ prin schimb cu K+ sau cu H+. Trecerea ionilor de Na+ din lumenul tubular in citoplasma celulelor tubulare epiteliale se poate realiza prin mai multe mecanisme. se produce si o hipertrofie a celulelor epiteliale renale. cu evitarea eventualelor greseli terapeutice. Acestea din urma sunt cele mai eficace. poate permite o utilizare clinica rationala. Clasificarea diureticelor a fost facuta de-a lungul timpului. dupa mai multe criterii. reabsorbtia unor grupe de 4 ioni: Na+ -K+ -2Cl(printr-un mecanism simport care permite trecerea tuturor acestor patru ioni in interiorul celulei).(tot printr-un mecanism simport).

Diureticele de ansa pot creste rata filtrarii glomerulare printr-un mecanism destul de putin elucidat (probabil prin interventia anumitor prostaglandine). nu poseda aceeasi capacitate de reabsorbtie. Mai departe. bumetanid. Tratamentul prelungit cu aceste diuretice poate determina hipomagneziemie semnificativa. prin care aceste diuretice blocheaza mecanismul simport. Aceste medicamente inhiba procesele. care asigura efluxul acestor ioni catre spatiul interstitial.K+. situata la nivelul AH ascendente. care asigura transportul K+ din celula catre lumen. Astazi.din lumen in celula epiteliala este mediat printr-un mecanism simport pentru toti acesti ioni. O parte din aceste medicamente pot avea si efecte aditionale la nivelul tubului contort proximal (TCP). diureticele de ansa nu determina in general o hipocalcemie importanta. Potentialul membranei bazolaterale este mai scazut decat cel al membranei luminale. piretamid. Aceste medicamente blocheaza mecanismul simport Na+-K+-2Cl. acidul etacrinic (derivat al acidului fenoxiacetic). dar si prin faptul ca tubul contort distal (TCD). dar se presupune ca ele s-ar atasa de locul in care se fixeaza Cl. in timp ce administrarea cronica a acestor diuretice scade excretia de acid uric. prin anularea diferentei de potential transepitelial (potential pozitiv la nivelul lumenului datorita retrodifuziei ionilor de K+). prin care se produce o hipertonie a interstitiului medularei. Consecutiv acestuia. Acest schimb ionic utilizeaza energia rezultata prin actiunea pompei de Na+ de la nivelul membranei bazolaterale. Baza moleculara. In afara inhibarii reabsorbtiei Na+. cat si pentru Cl-. mecanism transportor situat la nivelul membranei luminale a celulei epiteliale. in timp ce la nivelul membranei bazolaterale exista atat canale pentru K+. nu este pe deplin cunoscuta. De retinut ca. dar datorita faptului ca ionii de Ca2+ sunt reabsorbiti activ in TCD.la nivelul situsului transmembranar. exista doar canale pentru K+. K+ si Cl. aceste diuretice inhiba si reabsorbtia calciului (Ca2+) si magneziului (Mg2+) la nivelul spatiilor intercelulare ale AH ascendente. sodiul va fi transportat din celula catre spatiul interstitial prin intermediul unei ATP-aze Na+/K+. In administrare acuta.la nivelul segmentului ascendent al ansei Henle (AH). pot creste eliberarea de renina (prin intermediul prostaciclinei) si pot . crescand eliminarile urinare de bicarbonat (HCO3-) si fosfati. toti cei 4 ioni vor patrunde in interiorul celulei. ele fiind denumite si diuretice de ansa. din spatiul interstitial catre interiorul celulei. Toti inhibitorii mecanismului simport cresc excretia urinara de K+ si hidrogen (H+).Cl-. la schimb cu K+. creandu-se o diferenta de potential de aproximativ 10 mV intre lumenul tubular si spatiul interstitial. Eficacitatea lor s-ar explica prin faptul ca aproximativ 25% din Na+ filtrat este reabsorbit la nivelul AH ascendente. azosemid. este unanim acceptat ca la nivelul segmentului ascendent al AH fluxul Na+. care urmeaza aceastei portiuni a AH. situata la nivelul membranei bazolaterale a celulei. blocand astfel capacitatea rinichiului de a concentra urina si eliminand un volum crescut de urina diluata. tripamid (au la baza un nucleu sulfonamidic). care va trece in sens invers. Furosemidul poate avea si o oarecare actiune inhibitoare a anhidrazei carbonice (fapt care nu este valabil pentru bumetanid si piretamid).DIURETICE DE ANSA Inhibitorii mecanismului simport Na+-K+-2Cl.(intensitate mare de actiune): furosemid. diureticele de ansa cresc excretia de acid uric. la nivelul membranei luminale a celulei epiteliale.

In afara de efectele diuretice. digitalicele (cresc riscul aritmiilor). spre deosebire de administrarea rapida i. iar la pacientii cu boli hepatice pot determina aparitia encefalopatiei hepatice. pot fi utile in tratamentul hipercalcemiilor. care inhiba ciclooxigenaza. Nu exista in schimb suficiente dovezi. al edemelor si ascitei din ciroza hepatica. Alte reactii adverse sunt determinate de modificarile balantei electrolitilor: hiponatremie asociata cu hipotensiune sau chiar colaps. Utilizarea clinica a diureticelor de ansa este extrem de vasta: in tratamentul edemului pulmonar acut. Interactiunea este semnificativa. diureticele tiazidice (sinergism de activitate) sau cu amfotericina B (potential nefrotoxic). in cazul unor pacienti cu insuficienta renala acuta. cresterea nivelului plasmatic al LDLcolesterolului si trigliceridelor. facilitand astfel eliminarea drogului. Majoritatea diureticelor din aceasta clasa pot interactiona cu: aminoglicozidele (sinergism in ototoxicitate). in tratamentul intoxicatiilor acute medicamentoase. al insuficientei cardiace cronice si al hipertensiunii arteriale (HTA). care participa la actiunea renala a acestor medicamente. ceea ce contribuie la ototoxicitatea. furosemidul si acidul etacrinic pot scadea glicoliza si inhiba adenilatciclaza. Daca se administreaza in asociere cu solutii saline izotone. cu reducerea sintezei renale de prostaglandine.avea efecte vasculare directe (cresterea capacitantei venoase sistemice si scaderea presiunii de umplere a ventriculului stang). mai ales la pacientii aflati sub tratament cu tonicardiace). Pot produce si episoade tromboembolice. deprimarea maduvei hematopoietice. antiinflamatoarele nesteroidiene. in tratamentul edemelor nefrotice. Mai pot apare hipomagneziemie (cu eventuale aritmii). pot interfera cu actiunea diuretica a acestor medicamente. mai rar hipocalcemie. Cresterea excretiei de K+ si H+ se traduce prin alcaloza hipokaliemica. care sa ateste ca administrarea acestor tipuri de diuretice ar putea preveni necroza renala. anticoagulantele (scad activitatea anticoagulantelor). Dozele mari pot influenta compozitia electrolitilor din endolimfa urechii interne. se poate dezvolta hipopotasemia (insotita de aritmii. Diureticele de ansa induc sinteza renala de prostaglandine. hiperuricemie (in foarte putine cazuri se poate ajunge la guta). Administrarea orala scade riscul afectarii urechii interne. indusa de administrarea acestor medicamente. parestezii.v. Astfel. daca ele se utilizeaza in doze mari si pe perioade lungi de timp sau in asociere cu alte substante ototoxice. iar in lipsa unei diete bogate in K+. fosfodiesteraza si prostaglandin–dehidrogenaza. tulburari digestive. Au mai fost semnalate reactii alergice si reactii de fotosensibilizare. propranololul (creste nivelul plasmatic al acestuia). Aceste medicamente pot determina hiperglicemie. . mai ales la bolnavii cu sindrom nefrotic (SN) sau cu ciroza hepatica. litiul (cresc nivelul plasmatic al litiului).

+. diureticele tiazidice reprezinta un punct de plecare in tratamentul diabetului insipid nefrogen. Ca atare. La nivelul acestei membrane bazolaterale. in insuficienta cardiaca. in functie de dozele utilizate: la doze mici. Aceste diuretice actioneaza. devine alcalina (dozele mari inhiba si anhidraza carbonica). care asigura transportul unui ion de sodiu si a unuia de clor din lumenul tubular catre interiorul celulei. dar eficacitatea lor este moderata. majoritatea diureticelor din aceasta clasa sunt ineficace in . quinetazona.de la nivelul membranei bazolaterale catre spatiul interstitial. Datorita acestei actiuni. exista si canale pentru potasiu. Diureticele tiazidice inhiba simportul Na+-Cl. care faciliteaza trecerea Na+ catre interstitiu. urina are un caracter acid. la doze mari. exista un mecanism simport. scad consumul mitocondrial de O2 si scad eliminarea renala a acizilor grasi. fara consecinte pentru efectul diuretic. in principal. tiazidele pot inhiba fosfodiesteraza. aceste substante cresc excretia urinara de Na+ si Cl-. clortalidona. bogata in Na+. nu se pot folosi in urgente hipertensive sau in edemul pumonar acut. Administrarea acuta a tiazidelor creste excretia acidului uric. dar cu efect semnificativ la cei cu insuficienta renala (pe care o pot agrava). situata la nivelul membranei bazolaterale. Mecanismul pare a fi legat de scaderea nivelului de sodiu in celulele tubulare cu cresterea schimbului Na+/Ca++ la nivelul membranei bazolaterale si deci trecerea calciului in spatiul interstitial in proportii crescute. Unele tiazide pot inhiba anhidraza carbonica. In consecinta. Ca si diureticele de ansa.la nivelul locului de fixare pe proteina transportoare. Cu exceptia metolazonei si indapamidei. la schimb cu K+. Din cauza latentei lungi. triclormetiazida. care va fi transportat apoi pasiv prin canalul pentru Cl.sau hiperosmolara.Ulterior. in timp ce TCP si AH ar reprezenta doar un loc secundar de actiune. Prin mecanismul simport. Latenta efectului este de 1–2 ore. se produce si un influx de Cl-. meticlotiazida. bendroflumetiazida. Tinand cont de structura lor chimica. si tiazidele cresc excretia K+ si a H. Na+ este transportat catre spatiul interstitial prin intermediul unei ATP-aze Na+/K+. in bolile hepatice. In schimb. Tiazidele nu impiedica capacitatea rinichiului de a concentra urina. reducand volumul urinar cu peste 50%. K+ si saraca in Ca++. crescand excretia HCO3.si fosfatului. la nivelul TCD. La nivelul membranei luminale a celulei epiteliale a TCD. In afara de efectele diuretice. iar administrarea cronica ii scade excretia. care asigura trecerea K+ din interiorul celulei catre interstitiu. PH-ul urinar este diferit. se mai numesc si tiazide. iar durata sa de 12 – 24 ore. In schimb. Urina eliminata este izo. metolazona.probabil actionand prin competitie cu Cl. se folosesc ca tratament cronic in edeme.TIAZIDE Inhibitorii mecanismului simport Na+-Cl-: hidroclorotiazida. politiazida. hidroflumetiazida. odata cu Na+. tiazidele stimuleaza reabsorbtia Ca++ in tubul contort distal. indapamida. Scad fluxul plasmatic renal. in afara de canalele pentru clor. cresc excretia de Mg++. tiazidele s-au dovedit utile in tratamentul litiazei urinare datorate hipercalciuriei precum si in tratamentul adjuvant al hipocalcemiilor si osteoporozei. clorotiazida. Datorita posibilitatii lor de a concentra urina.

hipomagneziemie. hiperuricemie si rareori cu deshidratare.catre interstitiu. S-a semnalat si o crestere a incidentei disfunctiei erectile. creat de ATP-aza Na+ /K+ situata la nivelul membranei bazolaterale. Pot fi utile ca adjuvante in tratamentul nefrolitiazei calcice si al osteoporozei. fiind destul de bine tolerate. hipercalcemie. Mai pot determina scaderea tolerantei la glucoza si agravarea unui diabet zaharat coexistent. Aceasta pompa asigura efluxul Na+ catre interstitiu la schimb cu K+care va patrunde in celula epiteliala. gastrointestinal. hematologic sau dermatologic. Anhidraza carbonica de la nivelul celulelor intercalare stimuleaza formarea acidului carbonic(H2CO3) din dioxid de carbon (CO2) si apa (H2O) . De retinut ca aceste canale de Na+. daca filtrarea glomerulara este mai mica de 30–40 ml/min. In afara celulelor principale. care va introduce la schimb Cl.bolile renale. diazoxidului. care este mai putin intens decat la diureticele de ansa. Ambele medicamente sunt baze organice si sunt transportate la nivelul TCP printr-un mecanism specific. ceea ce va determina o secretie a K+. INHIBITORI AI CANALELOR PENTRU NA+ Triamterenul si amiloridul sunt inhibitori ai canalelor pentru Na+ de la nivelul celulelor epiteliului renal. putand evolua cu hipotensiune. O interactiune medicamentoasa. cresterea nivelului plasmatic al LDL-colesterolului si trigliceridelor. nu . situat la nivelul membranei bazolaterale. acid care care va disocia ulterior in proton (H+) si bicarbonat (HCO-3).in aceasta celula. In foarte putine cazuri. Cl.va parasi celula intercalara prin intermediul unor canale pentru clor situate la nivelul membranei bazolaterale ce asigura transportul Cl. au fost semnalate dupa utilizarea lor reactii adverse la nivelul SNC. alcaloza metabolica. datorita unui gradient electrochimic. hiponatremie. situata la nivelul membranei luminale a celulei intercalare. situate la nivel renal. care poate avea consecinte grave este asocierea tiazidelor cu chinidina (ambele pot genera torsada varfurilor). Cele mai serioase reactii adverse sunt determinate de dezechilibrul hidroelectrolitic. Locul de actiune al acestor diuretice este la nivelul TCD si a tubilor colectori. Ei determina o crestere destul de mica a excretiei de sare (NaCl) si sunt utilizati mai curand in asociere cu alte diuretice care determina o crestere a eliminarii urinare a K+. diureticelor de ansa si vitaminei D. Aceste canale permit patrunderea Na+ in celula. hipopotasemie. Tiazidele scad eficacitatea anticoagulantelor. digitalicelor. litiului. de aceea pot fi utilizate in monoterapie sau in asociere in tratamentul antihipertensiv.O alta directie terapeutica ar fi utilizarea lor in tratamentul intoxicatiei cu brom. la nivelul tubilor colectori exista si celule intercalare de tip A a caror activitate va fi si ea inhibata de aceste medicamente. mai precis la nivelul canalelor pentru Na+ de la nivelul membranei luminale a celulei epiteliale a TCD si a TC. care intra in functiune ca urmare a diferentei de potential create. Bicarbonatul acumulat in celula intercalara va fi transportat in interstitiu printr-un mecanism antiport. va crea o diferenta de potential intre lumen si interiorul celulei. Tiazidele scad TA la pacientii cu HTA. insulinei si cresc eficacitatea anestezicelor. dinspre interiorul celulei catre lumenul tubular prin intermediul canalului pentru K+ aflat la nivelul membranei luminale. hipocloreremie. Influxul Na+ in celula va determina depolarizarea membranei luminale. Trecerea H+ in lumen (cu acidifierea urinii) se face prin intermendiul unei pompe protonice H+-ATP-aza. agentilor uricozurici.Ulterior.

exista receptori citoplasmatici. ca si activarea pompei de Na+. Aceste ultime 2 clase de diuretice (inhibitori ai canelelor pentru Na+ si antialdosteronice) sunt cunoscute si ca diuretice economizatoare de K+si pot determina. DIURETICE CU ACTIUNE ANTIALDOSTERONICA Dintre diureticele cu actiune antialdosteronica. deoarece concentratiile crescute de spironolactona pot interfera biosinteza hormonilor steroidieni. H+. ceea ce va determina o crestere a reabsorbtiei acidului uric la nivelul TCP. hirsutism. Prin blocarea canalelor de Na+ va avea loc o hiperpolarizare a membranei luminale. Spironolactona si substantele din aceasta clasa inhiba competitiv legarea aldosteronului de receptor. Spironolactona poate fi cauza de ginecomastie. Aldosteronul se fixeaza de receptorul mineralocorticoid. care au o mare afinitate pentru aldosteron. situat la nivelul membranei bazolaterale. ceea ce va permite o secretie a K+si H+ in lumenul tubular. scaderea libidoului. cu scaderea eliminarilor urinare de K+. care nu va mai fi capabil sa determine sinteza proteinelor AIPs. care patrunde in interiorul celulei. La pacientii . in anumite conditii. canrenona si canrenoatul de K.(aproximativ 2% din totalul filtratului glomerular). se utilizeaza spironolactona. Spre deosebire de triamteren si amilorid.sunt insa identice cu canalele de Na+ voltaj dependente de la nivel neuronal sau miocitar. latenta efectului este lunga (2-3 zile). blocarea canalelor de Na+ din aceasta zona terminala a nefronului va produce doar o crestere extrem de mica a eliminarii urinare de Na+ si Cl. tulburari menstruale. iar durata este de ordinul zilelor (3-5 zile). care va patrunde in celule. impotenta. ulterior se formeaza un complex hormon – receptor. numite proteine induse prin aldosteron. respectiv in nucleu si va determina sinteza unor proteine specifice (AIPS ). eficacitatea clinica a diureticelor antialdosteronice este direct proportionala cu nivelul aldosteronului endogen. ele nu influenteaza hemodinamica renala. care permite trecerea Na+ din lumen in celula epiteliala. Deoarece TCD si TC au o capacitate limitata in reabsorbtia diferitilor ioni. Aceste proteine au mai multe actiuni: activeaza sau determina cresterea numarului canalelor de Na+ situate la nivelul membranei luminale. Ca2+ si Mg2+. stimuleaza pompele de Na+. care permite iesirea Na+ in spatiul interstitial la schimb cu K+. o reactie adversa destul de grava. La nivelul celulei epiteliale din TCD si TC. Se formeaza astfel un complex spironolactona–receptor. se va produce un transport al NaCl in interiorul celulei. cu atat efectul acestor diuretice va fi mai puternic. Efectele spironolactonei asupra excretiei urinare sunt similare celor produse de inhibitorii canalelor pentru Na+. Cele mai importante efecte raman cresterea conductantei pentru Na+ la nivelul membranei luminale. aflate in stare inactiva la nivelul membranei bazolaterale sau determina cresterea numarului acestor pompe. Actiunea lor diuretica este slaba sau foarte slaba. hiperpotasemia. Ca si blocantele canalelor pentru Na+. Cu cat nivelul aldosteronului este mai ridicat. Consecutiv. stimuleaza enzimele mitocondriale cu cresterea productiei de ATP. situata la nivelul membranei bazolaterale.

situata la nivelul membranei luminale si a celei bazolaterale. care prin intermediul unei alte anhidroze carbonice (de data aceasta de la nivel luminal) se va transforma in CO2 si H2O. Inhibitorii de anhidraza carbonica. sunt medicamente cu o structura sufonamidica. in aceasta situatie ea se asociaza cu diureticele de ansa sau cu tiazidele. cu acidoza metabolica. in timp ce excretia K+ va putea ajunge pina la 70%. Poate fi considerata un diuretic de prima alegere in ciroza hepatica. situate la nivelul membranei bazolaterale. La nivelul celulelor epiteliale ale TCP. Proportia de Na+ excretat nu va depasi 5%. Datele din literatura sugereaza ca. prin intermediul unui mecanism simport aflat la nivelul membranei bazolaterale. Na+ mai poate ajunge in spatiul interstitial si prin intermediul unei ATP-aze Na+ -K+. Dintre diureticele economizatoare de K+. dar si pe cea a HCO-3 la nivelul TCP. Ulterior. Inhibarea anhidrazei carbonice este rapid asociata cu o crestere a excretiei urinare a HCO-3 la aproximativ 35% din totalul filtratului. Aceasta este indicata in tratamentul edemelor sau al HTA. ciroza. situata in citoplasma acestor celule). au mai fost descrise si canale pentru K+ care asigura un eflux al acestuia catre spatiul interstitial.aflati in tratament cronic cu spironolactona. In afara implicarii ei in reabsorbtia NaHCO3 de la nivelul TCP. metazolamida. care va patrunde in celula epiteliala. Inhibarea acestor mecanisme la nivelul TCP duce la cresterea concentratiilor Na+ si Cl. Pe linga aceste efecte. inhibitori ai anhidrazei carbonice. SN). datorita potentarii efectelor. Efectul inhibarii . situat la nivelul membranei luminale. scad reabsortia Na+. care vor patrunde in celule. H+ de la nivelul lumenului va forma. ceea ce poate duce la o crestere a pH-ului urinar la aproximativ 8. impreuna cu HCO-3. La nivelul membranei bazolaterale. Poate fi utilizata cu succes in tratamentul hiperaldosteronismului primar sau in cazul edemelor refractare asociate unui hiperaldosteronism secundar (IC. in conditiile asocierii la terapia standard. s-au semnalat cazuri de cancer de san (nu este demonstrata insa inducerea malignitatii prin spironolactona). asocierea fiind utila. ascite severe. prin intermediul anhidrazei carbonice intracitoplasmatice. au fost evidentiate 2 tipuri de anhidraza carbonica (una de tip IV. Inhibitorii anhidrazei carbonice pot creste si excretia fosfatului.la nivelul lumenului AH. Na+ care a patruns in celula va fi transportat catre interstitiu. De regula. la schimb cu Na+. impiedicarii autolimitarii efectului diureticelor de ansa. fara sa aiba un efect in ceea ce priveste excretia Ca2+ si Mg2+. se formeaza in final H+ si HCO-3. prin inhibarea celor 2 tipuri de anhidraze. anhidraza carbonica este implicata si in secretia H+ la nivelul tubilor colectori. H+ va fi secretat catre lumen prin intermediul unui mecanism antiport. si una de tip II. precum si riscului mic de a produce tulburari ale potasemiei. care asigura in acelasi timp si un eflux al HCO-3 catre interstitiu. INHIBITORI AI ANHIDRAZEI CARBONICE Acetazolamida. acid carbonic. cea mai folosita este spironolactona. In interiorul celulei TCP. diclorfenamida. spironolactona poate reduce mortalitatea si morbiditatea pacientilor cu insuficienta cardiaca clasa III si IV NYHA. poate sa apara si o inhibare a secretiei H+ si a amoniului. Aceasta pompa asigura un influx al K+ in celula la schimb cu Na+ .

crescand astfel volumul urinar. Desi acetazolamida ar putea fi indicata in tratarea edemelor.Clasificarea diureticelor 2. ele limiteaza osmoza apei in spatiul interstitial si scad concentratia Na+ in lumen. sunt substante hiperosmolare. atat de diferite. diureticele osmotice. Se sugereaza ca ele ar actiona la nivelul TCP. determinind mobilizarea apei din tesuturi. cortical. in tratarea sindromului provocat de dezechilibrele electrolitice aparute la pacientii dializati.1. DIURETICE OSMOTICE Glicerina.sau postoperator) ca si in tratamentul pacientilor cu edem cerebral inainte sau dupa neurochirurgie. In acest fel. Manitolul ar putea fi utilizat la pacientii. ele vor retine un echivalent osmotic de apa.anhidrazei carbonice este autolimitat.2 2.1. aceste medicamente declanseaza un feed back tubuloglomerular. dar in final cu rezultate in general comparabile. totusi. manitolul. care poate duce ulterior la cresterea rezistentei arteriolei aferente. din cauza eficacitatii diuretice reduse. cu o rata mare de filtrare glomerulara si care nu se reabsorb tubular. in controlul presiunii intraoculare din glaucom (pre. al ansei Henlé: . este esentiala pentru alegerea substantei celei mai adecvate diferitelor situatii clinice si pentru evitarea eventualelor greseli terapeutice. utilizarea ei in monoterapie nu este indicata. care urmeaza sa fie supusi unor interventii chirurgicale pe cord. inerte din punct de vedere farmacologic. ureea. Administrarea lor se face de regula in doze suficient de mari. * Intelegerea acestor complexe mecanisme moleculare de actiune ale diureticelor.Dupa locul.1. Fiind substante care nu se reabsorb. care cresc osmolaritatea plasmei si a fluidului tubular. la nivelul segmentului terminal. isosorbidul. CAPITOLUL . mecanismul de actiune si structura chimica: DIURETICE DE TP TIAZIDE (DE ANSA TERMINALA) Inhiba reabsorbtia de Na+. Inhiband reabsorbtia proximala a Na+. cu scaderea fluxului renal si a filtrarii glomerulare. probabil datorita acidozei metabolice.

indacrinona.3. inhibitorii anhidrazei carbonice. la nivelul tubului contort distal. ciclotiazida. amilorid (24 h).izosorbitul 2. clortalidona. . Manitol.2. la nivelul segmentului ascendent. Amilorid).4. DIURETICE DE ANSA (ASCEDENTA) Inhiba reabsorbtia de Na+. Antagonisti de efect ai aldosteronului (Triamteren. DIURETICE OSMOTICE Sunt filtrate glomerular. meticlotiazida (12-24 h). al ansei Henlé: Acizi carboxilici (furosemid. ciclopentiazida. DIURETICE CARE RETIN K+: Antialdosteronice competitive si de efect. cu o concentratie de Na+ redusa. antrenand un coeficient osmotic de apa si re-alizand o diureza apoasa. politiazida). indapamida). formarea de H+ si reabsorbtia de Na+ si KHCO3. Canrenona).urea. meticlotiazida. bumetanid. Antagonistii aldosteronului. 2.1. prin doua mecanisme: Antagonisti competitivi ai aldosteronului (Spironolactona. prin schimb cu H+: Sulfonamida heterociclica: acetazolamida. piretanid. ANTIALDOSTERONICE Inhiba reabsorbtia de Na+ prin schimb cu H+ si K+. Antagonistii de efect ai aldosteronului: triamteren (6-10 h).1. EFICACITATE SLABA Inhibitorii anhidrazei carbonice. INHIBITORII ANHIDRAZEI CARBONICE Inhiba anhidraza carbonica . 2.Tiazide (benzotiadiazine: hidroclorotiazida. acid etacrinic.Dupa intensitatea efectului diuretic: EFICACITATE MARE Diuretice de ansa (tip furosemid).Dupa durata actiunii: DURATA SCURTA (< 6h) Diuretice de ansa (2-6 h) DURATA MEDIE (6-24 h) Tiazide: Hidroclorotiazida. Substante inrudite (sulfamide heterociclice: clopamida.1. EFICACITATE MEDIE Tiazide si inrudite. stimulata fiziologic de aldosteron. fara reabsorbtie tubulara si cresc presiunea osmotica a urinei tubulare. ciclopentiazida (6-12 h).Dupa efectul asupra K+: DIURETICE CARE ELIMINA K+: Puternic: tiazide si inrudite. Mediu: diuretice de ansa.

1. Urina eliminata sub efectul acestor medicamente este hiperosmolara sau cu osmolaritate normala. cu scaderea consecutiva a filtrarii glomerulare si cresterea reabsorbtiei sarii.Diureticele tiazidice Diureticele tiazidice cuprind un grup de medicamente cu strucura de sulfonamide benzotiadiazinice. Ele sunt considerate ca diuretice de prima alegere in hipertensiunea arteriala datorita efectului durabil si bland. tiazidele pot atenua poliuria si polidipsia. indapamida. boli renale cronice.1. bogata in sodiu. Efectul diuretic al tiazidelor scade foarte mult in conditii de insuficienta renala apreciindu-se ca dispare la un clearance al creatininei endogene mai mic de 30ml/min. CAPITOLUL -. posibil prin scaderea filtrarii glomerulare. Sunt diuretice cu actiune de intensitate moderata. ceea ce explica alcalinizarea urinei produsa de aceste doze. de unde denumirea de diuretice cu prag inalt. uneori chiar 24 de ore. O doza obisnuita de tiazide administrata pe cale orala. Tiazidele sunt folosite pentru tratamentul retentiei hidrosaline moderate din insuficienta cardiaca cronica. Tiazidele sunt de asemenea folosite ca antihipertensive. inhiband mecanismul simport de transport al grupelor de 2 ioni. care nu raspund la vasopresina. care se instaleaza cu o latenta relativ mare si persista pe o perioada relativ lunga de timp.2. dar la doze mari tiazidele inhiba anhidraza carbonica.DURATA LUNGA (> 24 h) Tiazide: ciclotiazida. 3 3. clopamida. Antagonistii competitivi ai aldosteronului: spironolactona. dar saraca in calciu. Au efect diuretic de intensitate mare -. . Na+/Cl-.Diureticele de ansa In aceasta grupa sunt cuprinse medicamente apartinand celor 2 categorii chimice: . bumetanida si piretanida). poate creste de 3 ori volumul urinar si cantitatea ionilor de sodiu si clor eliminati prin urina. politiazida. Efectul medicamentului incepe la 1-2 ore de la administrare si se mentine 8-12 ore in functie de preparat. aceste diuretice diminueaza tendinta crescuta de formare a calculilor renali la bolnavii cu hipercalciurie idiopatica.. ca urmare a micsorarii volumului plasmatic. La doze mici urina are pH acid prin stimularea schimburilor Na+/H+ in tubul contort distal ca urmare a cresterii concentratiei ionilor de sodiu in lumenul tubular.compusi cu nucleu ariloxiacetic (acidul etacrinic si indacrinona).1.compusi cu nucleu sulfonamidbenzoic (furosemid. .Proprietati farmacologice 3. clor. ciroza. iar pH-ul urinar este acid pentru dozele mici si alcalin pentru dozele mari.1. actionand prin cresterea diurezei si probabil prin vasodilatatie. Datorita micsorarii eliminarii calciului. iar insuficienta renala se poate chiar agrava. 3. potasiu. care inhiba reabsorbtia sarii fara apa la nivelul segmentului de dilutie al ansei Henle ascendente. Sulfonamide heterociclice: clortalidona. In diabetul insipid nefrogen. la un bolnav hidratat normal.

potenteaza efectele mercuriale. o crestere a filtratului glomerular. R2 poate fi teofilina.CH . cu formare de mercaptide.CH2 -. CH 2 . Se produce astfel o blocare a sistemului de transport a ionilor.Actioneaza predominant la nivelul portiunii ascendente largi a ansei Henlé. substanta care blocheaza atomul de Hg al diureticului. considerand intensitatea mare a actiunii diuretice. denumite si diuretice care economisesc potasiul isi datoresc efectul antagonismului competitiv fata de aldosteron -.1. ca mecanism secundar. Actiunea diuretica a xantinelor se caracterizeaza prin diureza predominant apoasa. R1 Radicalul R conditioneaza actiunea diuretica. Au o toxicitate redusa. la care se asociaza. sau unei actiuni contrare aldosteronului la nivelul tubului contort distal si canalului colector -. de aceea sunt numite diuretice de ansa.3. influenteaza in mica masura efectul diuretic.R2 ? O -.Diureticele xantice Xantinele sunt substante diuretice cu efect redus. sau OH ori Cl care imbunatatesc toleranta locala si toxicitatea. Diureticele mercuriale influenteaza enzimele mitocondriale din celulele tubilor proximali.5. Utile in special pentru cazurile care necesita o diureza modesta. R1 de obicei o grupare metil.Diureticele mercuriale Sunt compusi organo-mercuriali caracterizati chimic prin gruparea mercuri-propil.1. Principalul mecanism de actiune este impiedicarea reabsorbtiei tubulare prin modificarea mecanismelor de transport responsabile de absorbtia sodiului si a clorului. R -. Principalul sistem enzimatic afectat este cel al succindehidrogenazei. 3. Conditia activitatii compusului mercurial este reactivitatea atomului de Hg fata de gruparile sulfhidrilice. Hg . 3. datorita medicamentelor moderne foarte active. legandu-se de gruparile sulfhidril care intra in compozitia enzimelor. prezenta efectului atat in acidoza cat si in alcaloza. Ca o dovada a acestui mecanism este oprirea efectului diuretic prin dimercaptopropanol. care potenteaza efectul diuretic. utilizabile din ce in ce mai putin. pentru spironolactona -.4.1. 3. chiar dupa administrare prelungita. Ele provoaca salureza si inhiba atat procesul de concentrare cat si pe cel de diluare a urinei. sinergism cu mercuriale si saluretice (ceea ce sugereaza mecanisme diferite de actiune). Diureticele de ansa cresc in mod caracteristic fluxul sanguin renal. Efectul diuretic este dependent de doza si are o durata relativ scurta. Riscul dezechilibrelor electrolitice este comparativ mare. absenta tulburarilor hidroelectrolitice. .Diureticele antialdosteronice Diureticele antialdosteronice. pentru amilorid si triamteren.

1. in special furosemidului. Triamterenul si amiloridul blocheaza canalele de sodiu ceea ce scade atat reabsorbtia tubulara a sodiului. ciroza.7. ceea ce are drept consecinta scaderea disponibilului de ioni de hidrogen (produsi prin disocierea acidului carbonic) pentru schimburile Na+/H+ de la nivelul tubului contort distal si.6.Diureticele osmotice Diureticele osmotice sunt substante coloid-osmotice care nu traverseaza peretii capilarelor sanguine in general (sunt retinute in patul vascular) dar filtreaza glomerular. In hiperaldosteronismul primar (boala Conn) se utilizeaza in monoterapie si se prefera spironolactona.Diureticele inhibitoare ale anhidrazei carbonice Principalul diuretic inhibitor al anhidrazei carbonice este acetazolamida. CAPITOLUL . inlatura staza si congestia. Unele diuretice sunt larg folosite ca antihipertensive. insuficienta renala cronica. deoarece importanta acestor schimburi este redusa din punct de vedere cantitativ (raportat la totalitatea ionilor de sodiu reabsorbiti tubular). este prezent si in lipsa aldosteronului. dar saraca in potasiu. Intensitatea efectului diuretic al acestor medicamente creste semnificativ in cazul cresterii cantitatii de aldosteron din organism. dar prin scaderea eliminarii ionilor de H+ creste pH-ul urinar. iar pH-ul urinar este alcalin. De asemenea pot fi utile in faza precoce a insuficientei renale acute si in unele intoxicatii medicamentoase. 3. valorile inalte ale creatininei. In aceasta situatie de obicei diureticele antialdosteronice se asociaza diureticelor tiazidice. Oboseala. In insuficienta cardiaca diureticele se asociaza. la nivelul tubului contort proximal. scad presarcina.Indicatii Diureticele saluretice sunt indicate pentru tratamentul edemelor in insuficienta cardiaca. Alte diuretice din acest grup. Efectul diuretic este slab. hipotensiunea.1. dar creste mult cu cresterea cantitatii de aldosteron din organism. de regula. cat si eliminarea potential-dependenta a ionilor de potasiu si hidrogen. Dozele de diuretic sunt stabilite in functie de importanta retentiei lichidiene si de raspunsul la stimularea diurezei. cum sunt triamterenul si amiloridul au efect invers aldosteronului. dar mai ales diureticelor de ansa. 3.1. medicatiei tonicardiace. respectiv edemul pulmonar si periferic. tinand seama de influentarea greutatii corporale (ca indicator al retentiei hidrosaline) si a simptomelor de congestie. Efectul lor este slab in mod obisnuit. Ele normalizeaza volemia. in . urina devenind alcalina. in mai mica masura.4 4. Probabil efectul maxim se exercita la nivelul tubului colector unde micsoreaza diferenta de presiune coloid-osmotica intre lumenul tubului colector si medulara renala. Inhiband anhidraza carbonica scade formarea de acid carbonic din bioxid de carbon si apa. Diureticele antialdosteronice se utilizeaza in cazul starilor de hiperaldosteronism. sindromul nefrotic. Ele pot fi crescute sau scazute. nu se reabsorb tubular si se elimina ca atare prin urina impreuna cu echivalentul osmotic de apa.Urina eliminata sub efectul acestor medicamente este bogata in sodiu si clor.

aritmii ectopice. gluconat de calciu. natriemie normala. parestezii. Astfel tiazidele dimunueaza uneori calciuria. obliga la reducerea dozei sau la intreruperea temporara a administrarii. Ea se caracterizeaza prin somnolenta. Hiponatriemia cronica de dilutie poate aparea la cardiacii cu edeme cronice. duce la hiponatriemie. chiar letargie. furosemidul. 4. La ciroticii cu ascita si edeme folosirea diureticelor (in deosebi un diuretic tiazidic in asociatie cu spironolactona sau triamteren) este oportuna. Hipocloremia cu alcaloza. parestezii. constipatie. eventual administrarea de manitol si glucocorticoizi. La bonavii cu sindrom nefrotic si diureza redusa sau cu edeme mari. hiporeflexie si. Controlul starilor de congestie usoara se realizeaza obisnuit printr-un diuretic tiazidic. Pentru corectare este necesara liberalizarea dietei. eventual suplimentarea cu clorura de sodiu (la nevoie intravenos). cu somnolenta si hipotensiune. cand se administreaza concomitent clorura de potasiu si la bolnavii cu insuficienta renala. Pentru corectare se administreaza clorura de amoniu (NH4Cl) sau clorura de calciu (CaCl2). chiar fibrilatie ventriculara si oprirea inimii. care beau apa multa.la ciroza cu ascita si edeme. ca vasodilatator si diuretic. Semnele clinice -. Urina abudenta eliminata. hipotensiune. In edemul pulmonar acut. acidul . Pierderea cronica de sodiu prin tratament diuretic prelungit la bolnavii cu dieta restrictiva. In acest caz este necesara suplimentarea clorurii de sodiu. Pierderea acuta de sodiu poate aparea in urma unei saluraze abundente provocata de diuretice cu actiune intensa. desi efectul lor este in general slab. Riscul este mare cand asemenea diuretice se asociaza intre ele. reprezinta un factor de autolimitare a efectului diuretic. cu conditia ca diureza sa nu fie fortata excesiv. diureticele pot fi deosebit de utile. cu o compozitie diferita de aceea a lichidului extracelular. anorexie. bradicardie. Diureticele antialdosteronice pot cauza hiperkaliemie.conditiile unei presiuni venoase normale. Invers. hiporeflexie. turgor scazut. Homeostazia calcica poate fi tulburata prin unele diuretice. Cand congestia este marcata se recurge la furosemid. somnolenta. agravand manifestarile de hiperparatiroidie.Alte indicatii ale diureticelor sunt la bolnavii cu sindrom nefrotic. intreruperea medicatiei diuretice. care actioneaza intens si rapid. glucoza si insulina. poate determina aparitia de dezechilibre ale homestaziei ionice. hipotensiune. acido-bazice si lichidiene.2. greata. in cazurile severe. in afara de tonicardiac. unde poate contribui la declansarea comei hepatice. in functie de valoarea deficitului de sodiu. Hipokaliemia este periculoasa la cirotici. la bolnavii cu regim hiposodat strict.Reactii adverse Majoritatea reactiilor adverse produse de diuretice se datoresc eliminarii excesive de electroliti si apa. slabiciune musculara. au diureza apoasa deficitara si sunt tratati cu saluretice (mai ales tiazide). Tratamentul se face cu bicarbonat de sodiu. uneori valori crescute ale ureei si creatininei serice. 1-2 doze/zi. In timpul tratamentului diuretic este necesara masurarea periodica a potasiemiei si corectarea eventualelor indepartari de la valoarea fiziologica. in situatiile extreme se recurge la hemodializa. modificari electrocardiografice caracteristice. administrat oral de 2 ori pe saptamana. Simptomele de hiperkaliemie sunt slabiciune. se injecteaza intravenos furosemid. Tratamentul consta in reducerea aportului de apa (500 ml/zi). care apare uneori sub tratament diuretic.

litiul (prin hipokaliemie) .Interactiuni . 0. 4. cu supraincarcarea circulatiei si tulburari hemodinamice consecutive. Meticlotiazida (Enduron. Ciclopentiazida (Navidrex) are efect asemanator. Deoarece miscarea lichidiana produsa de diuretice nu este de tip fiziologic. CAPITOLUL . cate 3 zile/saptamana.Tiazidele Hidroclorotiazida (Esidrex.Diuretice inhibitoare ale reabsorbtiei de sodiu 5. dar doza utila este mai mica -.Nefrix) este una din cele mai utilizate tiazide care are ca unitate doza de 25mg. Thiazidil) actioneaza timp de 12-24 ore. efectul incepe dupa o ora de la administrare este maxim dupa 2-4 ore si se mentine 8-12 ore.cardiotonicele (prin hipokaliemie) .clorura de amoniu (prin hiperamoniemie) . corecteaza kaliemia si fenomenul de autolimitare a efectului. filtrarea glomerulara diminueaza.etacrinic si triamterenul cresc eliminarea de calciu. azotemia si creatininemia tind sa creasca. Ciclotiazida (Anhydron) si politiazida (Renese) sunt diuretice tiazidice cu efect prelungit -.hipoglicemiantele (prin hiperglicemie) .25-1 mg/zi. Saltucin) care are ca unitate de doza 5mg.1. In ultima vreme au aparut o serie de medicamente diuretice a caror structura chimica nu . Dozele utile sunt de 1-6 mg/zi. . mai ales la batrani . folosirea abuziva a acestora creeaza un dezechilibru manifestat in cantitatea de apa mobilizata din tesuturi si cea eliminata urinar.1.5-10 mg/zi.antiaritmicele (prin hipokaliemie). Cand este folosita ca diuretic. . Aceasta insuficienta renala functionala impiedica efectul diuretic si poate agrava starea bolnavilor renali. peste 24 ore.1. cu contractia excesiva a volumului plasmatic. Se administreaza in doze de 2.Asocierea diureticelor hipokaliemiante cu cele hiperkaliemiante. apoi intermitent. putand provoca -.5 5. In cazul diureticelor osmotice supradozarea provoaca marirea excesiva a volemiei.Efectele diureticelor (diuretic. tahicardie. de aceeasi durata. avand potenta mai mare.uricozuricele (prin hiperuricemie) .3. natriuretic si antihipertensiv) sunt antagonizate de: antiinflamatoare steroidiene si nesteroidiene (prin scaderea biosintezei de PG vasodilatatoare). Doza utila este de 25-50mg de 1-2 ori/zi. Butizida (Eunerphan. Se produce deshidratare. negativarea balantei calciului. restul parametrilor fiind aceeasi ca in cazul hidroclorotiazidei.Diureticele tiazide potenteaza: . scaderea presiunii arteriale si venoase. se administreaza la inceput zilnic.Diureticele tiazide antagonizeaza: .

Favone 12-18 50-100mg odata/zi Butiazida Eunerphan. alteori sunt considerate diuretice de tip tiazidic. durata efectului si dozele uzuale (compusii notati cu * nu au structura tiazidica) Diureticul Durata efectului (ore) Doza terapeutica uzuala (pentru efectul diuretic) Denumirea internationala Denumirea comerciala Bendroflumetiazida Aprinox. Hydromox 18-24 50-100mg o data/zi Triclormetiazida Esmarin. Zaroxolyn 12-24 5-20mg o data/zi Politiazida Drenusil. Leodrine 18 25-100mg o data/zi Indapamida* Indapamid. Naturetin 6-12 2. Thiazidil 12-24 2. Laxis. Pentru indapamida se considera spre exemplu ca la dozele obisnuite (2. impuse de evolutia bolii. In . la un bolnav hidratat normal. clor si calciu. la efectul vasodilatator.1. iar alteori sunt considerate pur si simplu tiazide. un derivat sulfonamibenzoic. un efect vasodilatator mai intens decat al tiazidelor utilizate ca diuretice. Salurex). se adauga un efect diuretic tipic tiazidic. Renese 24-48 0. acesta se produce cu o latenta scurta si este de durata scurta.2.5mg) actioneaza in hipertensiunea arteriala in principal prin vasodilatatie si numai la doze mai mari.. Fluitran 24 1-4mg o data/zi sau la 2 zile 5. bogata in sodiu. Aceste medicamente sunt numite uneori false tiazide.este tiazidica dar care au toate proprietatile diuretice ale tiazidelor. Saltucin 8-12 5-15mg odata/zi Clortiazida Diurilix. indapamida s. Principala lor diferenta farmacologica fata de tiazidele adevarate este durata lunga a efectului diuretic la care se adauga.a. desi au alta structura chimica. Aceste medicamente sunt considerate de preferat in tratamentul de fond al hipertensiunii arteriale atat prin durata lunga a efectului cat si prin intensitatea efectului vasodilatator. potasiu. Fusid. Nefrix 8-12 25-50mg o data sau de 2 ori/zi Hidroflumetiazida Hydrenox. Urina eliminata sub efectul acestui medicament este hipotona.Diuretice “de ansa” Furosemidul (Furosemid. Tertensif 24-36 2. poate creste de 5 ori volumul urinar si cantitatea ionilor de sodiu si clor eliminati prin urina in decurs de 4 ore. Astfel sunt clortalidona.5-5mg o data/zi Meticlotiazida Enduron. a caror durata de actiune este mai lunga de 24 de ore. inclusiv mecanismul de actiune. este un diuretic cu efect foarte intens.25-10mg o data/zi Ciclotiazida Anhydron 24-36 1-6mg o data/zi Hidroclorotiazida Esidrex. O doza obisnuita de furosemid de 40mg administrata pe cale orala.5-10mg o data/zi Metolazona Diulo. In tabelul de mai jos am prezentat principalele diuretice tiazidice si inrudite. uneori.5-4mg o data/zi sau la 2 zile Quinetazona Aquamox. clopamida.5mg odata sau de 2 ori/zi Benztiazida Exna. Saluric 6-12 500mg de 2 ori/zi Clopamida* Brinaldix 24 20-60mg odata/zi Clorexolona Nefrolan 48 25-100mg o data/zi sau la 2 zile Clortalidona Hygroton. iar pH-ul urinar este acid. Saluretin 24 100mg o data/zi sau la 2 zile Ciclopentiazida Navidrex 8-12 0.

ca tratament de prima intentie. cu exceptia edemului inflamator. La bolnavii renali se poate utiliza chiar in stadii avansate de insuficienta renala. prin cresterea diurezei. Aceasta face ca furosemidul administrat pe cale orala sa fie unul din medicamentele antihipertensive de prima alegere pentru tratamentul cronic al hipertensiunii arteriale. dupa 2-4 saptamani de tratament. Efectul creste cu doza dupa o relatie doza/efect al carei grafic are o panta abrupta. Efectul diuretic foarte intens si foarte rapid al Furosemidului administrat intravenos face ca medicamentul sa scada brusc volemia si tensiunea arteriala ceea ce permite utilizarea medicamentului pentru tratamentul urgentelor hipertensive. scad usor efectul diuretic al Furosemidului. Administrat pe cale orala efectul furosemidului este mai putin brutal. O alta indicatie majora a furosemidului o reprezinta tratamentul insuficientei cardiace cronice. Bolnavii cu insuficienta renala necesita uneori doze mari de furosemid . sau in diverse asociatii antihipertensive. Efectul foarte intens face ca Furosemidul. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene. apreciindu-se ca acesta este inca prezent la bolnavii al caror clearance al creatininei endogene este de 10 ml/min. hepatice sau renale. poate grabi eliminarea toxicului din organism (cu conditia ca toxicul sa se elimine din organism prin excretie urinara). sa prezinte un important risc de dezechilibre electrolitice. Furosemidul administrat intravenos este unul din medicamentele de prima alegere pentru tratamentul crizei hipertensive. Si in cazul administrarii orale furosemidul determina insa o scadere a tensiunii arteriale dar aceasta se instaleaza lent. Frecvent Furosemidul impune suplimentarea aportului alimentar in potasiu. Totusi. in formele moderate si severe de boala. iar in situatii de insuficienta renala acuta se poate administra chiar in perfuzie intravenoasa in tentativa de a forta reluarea diurezei. Este posibil ca aceasta eficacitate mare pe care o are furosemidul la bolnavii cu insuficienta renala avansata sa fie corelata cu faptul ca medicamentul creste fluxul plasmatic renal. hipopotasemia poate agrava o intoxicatie digitalica (Furosemidul nu se administreaza in intoxicatia digitalica). Efectul medicamentului incepe la 20-60 de minute dupa administrarea orala si la 3-15 minute dupa administrarea intravenoasa. De asemenea furosemidul este indicat in tratamentul tuturor formelor de edem. Hipopotasemia este de obicei frecventa iar uneori poate fi grava. ca de altfel toate diureticele de ansa. . Se poate administra singur.prezenta edemelor diureza poate creste pana la 10 l pe 24 de ore. si este probabil datorata in principal scaderii cantitatii de sodiu din organism. care inhiba sinteza de prostaglandine. uneori chiar mai mult. de asemenea efectul diuretic al Furosemidului se mentine si in stadii avansate de insuficienta renala. altfel putand produce grave dezechilibre hidroelectrolitice si chiar colaps. uneori poate produce scaderi usoare ale tensiunii arteriale resimtite de bolnav sub forma unor stari de lesin sau de neputere care uneori apar dupa fiecare doza in cursul unui tratament cronic. si pe un interval foarte larg de doze. Este util in tratamentul edemelor cardiace. La bolnavii cu insuficienta cardiaca. Practic furosemidul se poate administra in doze cuprinse intre 20mg si 2g pe 24 de ore. in formele usoare de hipertensiune arteriala. In fine Furosemidul poate fi util uneori in tratamentul unor intoxicatii medicamentoase cand. dozele mari fiind utilizate desigur numai in cazuri care raspund foarte greu la medicament. este maxim dupa 2-3 ore in cazul administrarii orale si dupa 15-30 de minute in cazul administrarii intravenoase si dureaza aproximativ 4-6 ore dupa administrarea orala si 2-5 ore dupa administrarea intravenoasa.

Administrarea regulata. Dozele obisnuite de Furosemid sunt de 20mg pentru o data pe cale intravenoasa sau 40mg pentru odata pe cale orala. Toresamidul are un timp de injumatatire lung de pana la 6 ore si implicit o durata lunga de actiune. Furosemidul se utilizeaza cel mai adesea ca tratament de urgenta pentru edemul pulmonar acut si pentru criza hipertensiva. nu de marimea dozei. hipertensiunea arteriala sau insuficienta cardiaca. poate determina diminuarea intensitatii efectului diuretic in principal prin dezvoltarea unei hiperaldosteronism secundar. sau ca tratament cronic pentru edeme. de tipul tiazidelor. Aceasta apare insa foarte rar si numai la doze foarte mari. In principiu disfunctiile electrolitice sunt produse de intensitatea diurezei.uneori fiind necesara chiar administrarea de clorura de potasiu ca medicament. La bolnavii in tratament discontinuu cu Furosemid. daca se impune administrarea de clorura de potasiu. Bolnavii care primesc preparate de litiu trebuie supravegheati. Asocierea cu hidroclorotiazida (sau alte diuretice tiazidice). Alte dezechilibre electrolitice sunt posibile dar apar mult mai rar. cand se administreaza pe cale intravenoasa. In cazuri extreme de insuficienta renala severa se poate ajunge pana la 1-2g furosemid pe zi administrate in perfuzie intravenoasa. dar diureticul poate favoriza ischemia miocardica si cerebrala si provoaca uneori aritmii. Furosemidul nu se amesteca cu alte medicamente si cu solutii acide. un derivat de acid fenoxiacetic fara asemanare structurala cu . dar nu prin intensitatea de actiune. scaderea calcemiei. Acidul etacrinic (edecrin). La nevoie aceste doze se cresc insa pana la obtinerea raspunsului terapeutic scontat. Dozele uzuale sunt de 3-6mg/zi pentru Piretanida si 1mg/zi pentru Bumetanida. care. de obicei la bolnavii cu insuficienta renala. Totusi. Efectul curarizantelor si miorelaxantelor poate fi potentat. Este de preferat masurarea periodica a potasiemiei la bolnavii in tratament cronic cu Furosemid. se impune prudenta in asocierea furosemidului cu alte medicamente care pot afecta auzul. permitand evitarea dozelor mari cu risc toxic. este de preferat ca aceasta sa se administreze in zilele in care nu se administreaza furosemid. in aceeasi seringa (poate precipita). La doze mari creste insa semnificativ riscul de surditate. cum sunt spre exemplu antibioticele aminoglicozidice. Asocierea de diuretice antialdosteronice creste semnificativ efectul diuretic al Furosemidului si micsoreaza riscul dezechilibrelor potasiului. pe de o parte necesita doze mari de furosemid. spre exemplu. au proprietati asemanatoare Furosemidului. Torem. In tratamentul cronic al edemelor. Este posibila. cu o potenta de 40 de ori mai mare decat a furosemidului. fara pauze. Pentru torasemid nu au fost semnalate fenomene ototoxice sau afectarea pancreasului. care sunt in general mai bine suportate. Piretanida (Perilen) si Bumetanida (Burinex) au de asemenea proprietati asemanatoare furosemidului. pe de alta parte elimina mai greu furosemidul din organism. insuficientei cardiace sau hipertensiunii arteriale se prefera de obicei diureticele cu eficacitate moderata. Foarte rar Furosemidul poate determina de asemenea cresterea uricemiei (dar extrem de rar determina guta). la bolnavii cu edeme refractare. Torasemidul (Presaril. Se apeleaza la Furosemid cel mai adesea atunci cand eficacitatea diureticelor cu activitate moderata nu este suficienta sau cand bolnavii prezinta contraindicatii pentru diureticele cu eficacitate moderata. O reactie adversa caracteristica Furosemidului o reprezinta producerea unei surditati trecatoare sau definitive. Unat) si Azosemidul (Luret). deoarece sub influenta diureticului litemia poate creste. realizeaza un efect sinergic.

20g sare de sodiu si 0. Efectul diureticului incepe la 1-2 ore dupa administrare si inceteaza dupa 12-24 ore. inclusiv deficitul acut de sare. Acidul etacrinic se absoarbe repede si total din tubul digestiv. Acidul etacrinic are aceleasi indicatii ca furosemidul.5-1mg/kg). excita sistemul nervos central.4. oral 100300mg/zi. Reactiile adverse sunt asemanatoare celor provocate de furosemid. Se administreaza oral. In urgente -. stimuleaza direct cordul. Mai prezinta actiune vasodilatatoare. Ca efecte secundare: fenomene iritative gastrice si de excitatie centrala. in principal. tratamentul de intretinere. riscul dezechilibrelor hidroelectrolitice este relativ mare. fiind prezenta chiar pentru o filtrare glomerulara redusa. nu mai sunt practic folosite din cauza toxicitatii mari si a ineficacitatii in administrare orala. Diureticele mercuriale. Doza unica i. 100-600mg/zi. sunt mai frecvente si uneori severe.m. folosirea in timpul sarcinii trebuie evitata. se face intermitent -. .v. incepand cu 50mg si crescand progresiv pana la obtinerea efectului dorit. Este in parte metabolizat. anorexie.. are proprietati farmacologice similare acestuia. Teofilinetilendiamina (Miofilin) asemanatoare ca actiune cu teofilina se administreaza oral 400-600mg/zi sau i. chiar hemoragii intestinale -. dar tulburarile digestive -. sau profund i.furosemidul. hepatice sau renale sub forma de injectii sau drajee.3. jena sau dureri abdominale. Se leaga in proportie mare (90%) de proteinele plasmatice. Se administreaza in formule magistrale. Se administreaza sub forma de injectii. Gama dozelor active este mare. Timpul de injumatatire este de 60 minute.10g. Actiunea diuretica este intensa si de scurta durata.Diuretice mercuriale Mercurofilin (novurit) este un diuretic activ mai putin toxic decat alte diuretice mercuriale. Ca si pentru furosemid. Se foloseste in edemele cardiace. Se elimina prin urina (circa 2/3) si prin bila (restul de 1/3). folosind obisnuit doze mai mici.10g teofilina). Cresterea diurezei se datoreste. desi foarte active. disfagie. sub forma de tablete a 0. sau injectabil i. 1-2ml de 1-2 ori/saptamana. se injecteaza intravenos edecrinat de sodiu 50mg (0. care actioneaza in principal prin cresterea circulatiei renale. Acidul etacrinic provoaca rareori (dar mai frecvent decat furosemidul) surditate trecatoare sau definitiva.v. 5. greata. Datorita actiunii intense. voma. este putin activa si limitat folosita. de obicei in asociere cu glucoza (Teoglucin). Obisnuit se asociaza cu teofilina (2:1) care determina o crestere a proprietasilor diuretice ale substantei de baza.1. nu se asociaza cu alte medicamente ototoxice (antibiotice aminoglicozidice). diaree. 5. Teotard) are efect diuretic maxim dupa 2-3 ore. inhibarii reabsorbtiei sarii fara apa din portiunea ascendenta a ansei Henlé.1. in general fara a depasi 150mg/zi (in doua prize).Diuretice xantice Teofilina (Afonilum.v. de exemplu in edemul pulmonar acut -. 50-100mg o data la 2 zile sau 2-4 zile/saptamana. Efectul este neglijabil in afara retentiilor. Aminofilina. antispastica. fiole a 2ml (0.

7 7. CAPITOLUL . insuficienta cardiaca decompensata constituie contraindicatii. urina devenind alcalina. iar ca mecanism de actiune.5g/kg pe zi). sub forma de solutie 30% in glucoza 5%. din grupul inhibitorilor de anhidraza carbonica. pot provoca cefalee. in solutie 10-25%. Acetazolamida se utilizeaza putin ca diuretic.1. un polialcool derivat de manoza. poate fi utila pentru combaterea de urgenta a edemului cerebral. Presiunea arteriala se poate ridica si functia inimii este ingreunata.Sulfamide diuretice Acetazolamida (Ederen. greata. Ureea actioneaza. Daca diureza indusa este importanta. dar prin scaderea eliminarii ionilor de H+ creste pH-ul urinar. ceea ce are drept consecinta scaderea disponibilului de ioni de hidrogen (produsi prin disocierea acidului carbonic) pentru schimburile Na+/H+ de la nivelul tubului contort distal si. de asemenea. Diamox) face parte. este necesara supravegherea ureei din sange si a ionogramei plasmatice. pentru a inlocui eventualele pierderi excesive de apa si electroliti. Blocajul renal. In caz de soc trebuie completat volumul plasmatic. injectat intravenos. in criza de glaucom acut congestiv. mergand pana la decompensare. Manitolul creste osmolaritatea plasmei si mobilizeaza activ apa din tesuturi si din alte compartimente lichidiene. . deoarece importanta acestor schimburi este redusa din punct de vedere cantitativ (raportat la totalitatea ionilor de sodiu reabsorbiti tubular).CAPITOLUL . Solutiile concentrate de uree. Introdusa in perfuzie intravenoasa.Diuretice osmotice Manitol (mannitol). 40-80g (fara a depasi 1. continuand eventual pe cale orala cu 20g de 2-5ori/zi.1.Diuretice care determina cresterea cantitatii filtrate de Na si/sau Cl 7. din grupul sulfamidelor.Diuretice inhibitoare ale schimbului de ioni de hidrogen 6.1. ca diuretic osmotic. introduse intravenos. la nivelul tubului contort proximal. Daca diureza obtinuta este nesatisfacatoare. Este utila in situatii selectionate in care este nevoie de alcalinizarea urinei.1. cu dezvoltarea edemului pulmonar. Pentru aceasta este indicat in edemul cerebral. Inhiband anhidraza carbonica scade formarea de acid carbonic din bioxid de carbon si apa. provoaca expansiunea lichidului extracelular. in mai mica masura. ca si inaintea unor interventii oftalmologice. Este folosita si pentru scaderea presiunii intraoculare in glaucomul acut. Doza utila este de 1.1.6 6. in exces. Efectul diuretic este slab. Manitolul.5-2g/kg. creste diureza prin mecanism osmotic. inaintea interventiilor pe creier.1. cate 4ml/minut. ca structura chimica. tratamentul trebuie oprit. voma. poate fi utila in criza acuta de glaucom si uneori in tratamentul micului rau epileptic. cresterea volemiei si supraincarcarea circulatorie. introduse in decurs de 3060 minute. anuria.

Albumina umana mobilizeaza apa extravasculara in vase si in consecinta. principii active ce actioneaza in sens diuretic: saruri de K+. Pierderea de sodiu duce. Provoaca uneori neplacere abdominala. ureea are gust neplacut si produce la multi bolnavi greata si voma.Diuretice acidifiante Diuretice cu efect redus. Verospiron) este un compus 17spirolactosteroidic.5g/kg. Mecanism: apa in cantitate mare inhiba secretia de ADH (feed-back negativ). Clorura de calciu are actiune similara. in doza de 11. mai redusa. Clorura de amoniu (Diurocard). 7. flavone.confuzie.Diuretice fiziologice Apa este diureticul fiziologic.Diuretice vegetale Ceaiuri din produse vegetale diuretice: cozi de cirese (Stipites cerasorum). Are actiune diuretica relativ slaba. Folosirea la bolnavii cu accidente hemoragice cerebrale impune multa prudenta. Efectul diuretic este conditionat de prezenta aldosteronului. . folosit pe cale orala. 7. isonal) este un diuretic osmotic. producand repede autolimitarea efectului. coada calului (Equisetum arvense) etc.4. Izosorbidul (hydronal. Se foloseste in special pentru a mentine o diureza crescuta in calculoze renale. rezultand din absorbtia inegala a celor 2 ioni in intestin. 7. la acidoza si la autolimitarea efectului prin interventia mecanismelor compensatoare care elimina clorul cu amoniul format de rinichi. iar local irita vena si pot fi cauza de flebita si tromboza.Diuretice care retin potasiul Spironolactona (Spironolactone. potenteaza actiunea mercurialelor.5. insa de intensitate mai mica. iar intensitatea sa depinde de concentratia hormonului. Aldactone. natriureza reprezentand sub 5% din filtratul glomerular. Administrata oral. Idrolattone. dupa cateva zile. insuficienta hepatica si renala. 7. Efectul apare la bolnavii cu hipoproteinemie.3. In organism ionul de amoniu este metabolizat iar excesul de clor rezultat produce acidoza. Este contraindicata in prezenta insuficientei hepatice sau renale avansate si in conditii de deshidratare. Este indicata in edeme hepatice sau nefrotice.1. Substituentii de plasma au o actiune similara cu cea a albuminei. Se utilizeaza in asociere cu diureticele mercuriale sau cu acidifiant (pentru schimbarea pH-ului urinar in infectii). Clorul se absoarbe in cantitate mare si calciul in cantitate mica. slaba. de scurta durata.1.1. Mecanismul consta in scaderea secretiei de hormon antidiuretic hipofizar. inrudit cu Aldosteronul. Se administreaza oral 1-2g de 4-5 ori/zi. saponozide. Creste eliminarea apei si a clorurii de sodiu. si se elimina impreuna cu un echivalent de sodiu si de apa.2. Actiunea diuretica -. Ceaiurile diuretice au efect prin apa ingerata la care se adauga si o slaba actiune diuretica a unor uleiuri volatile pe care le contine ca si prin sarurile de potasiu. prin hipervolemie. pentru reducerea presiunii intracraniene sau intraoculare. Sunt contraindicate in acidoza. matasea de porumb (Stigmata maydis). Actiunea este redusa. reduce secretia de aldosteron.1.

Quinalapril. asociata hidroclorotiazidei sau Furosemidului. Amilorid) si suplimentarea potasiului in timpul tratamentului cu Spironolactona pot fi cauza de crestere periculoasa a potasiemiei. acidul canrenoic -. Este necesara prudenta in insuficienta renala cronica. impotenta sexuala la barbati si amenoree. scade secretia ionilor de potasiu si hidrogen in lumenul tubular. Actiunea este de tip competitiv -. ca si scaderea natriemiei (mai ales la cirotici). este micsorat influxul ionilor de sodiu din urina in celulele tubulare si. spironolactona trebuie folosita cu prudenta. periculoasa la bolnavii cu insuficienta renala. in doze mici. Spironolactona actioneaza la nivelul celulelor epiteliale din portiunea terminala a tubului contort distal si al sistemului colector din corticala rinichiului. Ramipril. Triamterenul (Dyrenium). Este indicat indeosebi in edemele si ascita ciroticilor si in edemele nefrotice. spironolactona poate provoca cresterea potasiemiei. sunt activi. Indicatia principala o reprezinta edemele cu hiperaldosteronism secundar rezistente la alte diuretice (Tiazide. Unii metaboliti isi pastreaza efectul diuretic. situatii in care riscul hiperkaliemiei este crescut. Ca urmare. Furosemid). provoaca cresterea diurezei si corecteaza tendinta de hipokaliemie si hipomagneziemie. Spironolactona se administreaza oral. Lizinopril. Timpul de injumatatire plasmatic este de 14 ore. la cirotici . somnolenta. Spironolactona este contraindicata la bolnavii cu hiperkaliemie. In aceste conditii. secundar. rare. intretinerea efectului necesita obisnuit 100mg de 2 ori/zi. hirsutism la femei. 10-25mg de 1-4 ori/zi (individualizat). Ca efecte nedorite. insotita uneori de hipotensiune. Actiunea are acelasi mecanism ca si Spironolactona. la inceput 100mg de 3 ori/zi. Este impiedicata comanda genica a unor proteine induse de aldosteron. Enalapril. raspunsul este minim dupa 3-4 zile de tratament si se mentine 2-3 zile dupa oprirea acestuia (4). de asemenea. Efectul se instaleaza in circa 2 ore si se mentine 7-10 ore. Captopril. eficacitatea este maxima dupa 2-3 zile de tratament. un compus pteridinic. Spironolactona. Spironolactona. Efectul diuretic al Spironolactonei este micsorat de catre Acidul Acetilsalicilic si diferite antiinflamatorii nesteroidiene. crescand eventual pana la 600mg/zi. o data la 2 zile. are actiune diuretica asemanatoare Spironolactonei. care impiedica sinteza prostaglandinelor. la cardiaci. eruptii cutanate. in prezenta acidozei -. canrenona. la inceput 10-50mg de 4 ori/zi. dar biodisponibilitatea ei sistemica este de numai 25% (dupa primul pasaj hepatic). Parte din metaboliti -. Trandolapril) obliga la controlul potasiemiei si este contraindicata in prezenta insuficientei renale. Insuficienta renala acuta si insuficienta hepatica grava sunt alte contraindicatii. Perindopril. apoi ca tratament de intretinere. Alte reactii adverse. datorita analogiei structurale cu aldosteronul. sunt: ginecomastie (la dozele mari). la diabetici. Cilazapril. Triamterenul se administreaza oral.Cresterea diurezei se face lent si este durabila -. Este metbolizata in majoritate in ficat. dar mai ales la cirotici si in sindromul nefrotic. Asocierea cu inhibitori ai enzimei de conversie (Benazepril. se absoarbe relativ bine din intestin. asociindu-se . Spironolactona creste efectul medicamentelor antihipertensive. respectiv activarea de catre acestea a canalelor si pompelor membranare ale sodiului. Epurarea este incetinita la bolnavii cu ciroza si la uremici (dozele necesare sunt mai mici). in forma microcristalina utilizata. Asocierea cu alte diuretice ce retin potasiul (Triamteren. greata si alte tulburari digestive.

la cirotici. voma. greata. cpr. Soludactone) are proprietati similare Spironolactonei. Salurex -. fiind util in edemele rezistente cu hiperaldosteronism secundar. 200-800mg/zi. uscaciunea gurii si senzatie de sete. Fusid -. pentru cresterea efectului acestora. In cazul administrarii repetate efectul este maxim dupa cateva zile de tratament. Nu se asociaza cu alte diuretice care retin potasiul. cpr. oboseala. voma. atunci cand acestea nu mai sunt eficace din cauza hiperaldosteronismului secundar. Exista preparate care cuprind. dar poate fi injectat. dureri abdominale. anemie megaloblastica (mai ales la cirotici). in asociatie cu o tiazida sau cu Furosemid. Nu se asociaza Spironolactona. Canrenona (Phanurane). in parezele sau ileusul paralitic. cresterea azotemiei. Datorita riscului de hiperkaliemie trebuie folosit cu prudenta la bolnavii cu insuficienta renala. Amiloridul (Arumil. in conditii de hiperaldosteronism secundar si pentru combaterea hipokaliemiei.Medicamente diuretice inregistrate in Romania Furosemid (Furosemid -. slabiciune. Canrenoatul de potasiu (Aldadiene Potassium. un diuretic tiazidic si Triamteren. are acelasi efect diuretic si o potenta similara. doza utila fiind de 15-20mg/zi. 40mg. Se administreaza oral. Insuficienta renala grava si hiperkaliemia contraindica medicamentul. 40mg. Amiloridul se absoarbe partial din intestin. De asemenea nu se administreaza la bolnavi cu alergie la Amilorid si la Acid Acetilsalicilic. in aceeasi forma farmaceutica. fiole 20mg/2ml. Este contraindicat in prezenta hiperkaliemiei si in timpul sarcinii. Furosil -. Asocierea cu inhibitorii enzimei de conversie (care poate fi utila in insuficienta cardiaca) impune prudenta din cauza riscului hiperkaliemiei. fiole 10mg/ml-2ml. . 40mg). 40mg.8 8. ameteli. constipatie sau diaree). Are aceleasi indicatii si contraindicatii ca Spironolactona. Ca reactii adverse poate provoca hiperkaliemie (se controleaza potasiul in sange) si rareori -. CAPITOLUL . Lasix -. Este epurat prin metabolizare si prin eliminare renala. Folosirea la copii trebuie evitata. cpr. 40mg. in edemul cerebral posttraumatic sau postoperator. iar asocierea cu inhibitorii enzimei de conversie impune prudenta si este contraindicata in prezenta insuficientei renale. Midamor. la diabetici. Ca reactii adverse au fost semnalate: tulburari gastrointestinale (anorexie. Triamterenul si sarurile de potasiu. hipotensiune ortostatica. crampe musculare. crampe musculare.Tiazidelor sau Furosemidului.1. cpr. Se introduce intravenos. Are aceleasi indicatii si contraindicatii. Este indicat. Aldactone Pro Injectione. greata. Trebuie folosit cu prudenta la bolnavii cu insuficienta renala. Modamide) are proprietati diuretice asemanatoare triamterenului. cpr. un metabolit activ al spironolactonei. in injectii lente sau in perfuzii. Efectul se instaleaza in 2 ore de la administrarea orala si se mentine 24 ore. Timpul de injumatatire mediu este de 21 ore. in starile de acidoza. Au fost semnalate cateva cazuri de insuficienta renala acuta pentru asociatia triamterenindometacina. in timpul tratamentului cu triamteren nu se administreaza clorura de potasiu. parestezii. Se administreaza oral.

20%. New York. Hidroclorotiazida 50mg).Bibliografie 1. bogate in sare -. cps. -.2. Edit. Note de curs.Hidroclorotiazida (Nefrix -.5mg. (Triamteren 25mg. Bucuresti. Manitol (Manitol -. cpr. Med int (Buc. 1980. In concluzie medicamentele diuretice cresc excretia de apa si electroliti.1. CAPITOLUL . 2002. Candiori R. Cristea A. Triampur Compositum cpr. cpr. 50mg. -. Indapamid (Impamid -. 2.5mg. Editura Didactica si Pedagogica.2004 6. Buligescu L. Spironolactona (Aldactone -. pharmacology and medicine. 7. 3. 5. 2004.inj. 100mg). R. Farmacologie Generala. Stroescu V. Med. Fulga I. 1983. Spironolactona -.J.Bucuresti.R. Haulica I. Bucuresti. 2. Bucuresti. larg folosite pentru eliminarea excesului de sare si apa in starile edematoase. 8.Editura Minesan (editia XII). sol. Editura Didactica si Pedagogica. Cragoe E. (Amilorid 5mg. .5mg. diuretice saluretice -.N. Diureticele moderne in tratamentul ascitei din ciroza hepatica.. 9. Verospiron -. Hidroclorotiazida 12. Ele actioneaza predominant la nivelul rinichiului. 100mg. drj. Med.film. Wiley. ALL. Combinatii: Diursan cpr. 1. Tertensif SR -.A.N. -. Memo-Med . 1. 50mg).Concluzii Medicamentele diuretice sunt substante capabile sa creasca procesul de formare a urinei marind in acest fel diureza.5mg). 500ml). 2. Cristea A. 4. -. 25mg. Fiziologie umana. Ed. drj. (Spironolactona 50/100mg. Agenda medicala. Farmacologie.9 9. Diurex cps..). cpr. -. Dodrescu I.Ghid farmacoterapic. 250ml. 9. 25mg. -. 2. Furosemid 20mg). ed. 1997. a II-a. Indapamid -. cpr. cpr. Diuretics: chemistry. 50mg. Farmacologie. In aceasta categorie sunt incadrate obisnuit medicamentele care determina eliminarea unei urine abudente. Tertensif -. 2004. 20mg/ml-10ml. Bucuresti. prin rinichi si sunt utile in tratamentul edemelor. cps. sol. (red) -..5mg).film.5mg.A.perf. Ed. -.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->