44 Filosofia romneasc.

Umanismul i iluminismul

. Scoala Ardeleana - expresie a iluminismului romanesc

Cel dintai nucleu iluminist din cultura romana l-a constituit Scoala Ardeleana, miscarea intelectualitatii din Transilvania de la sfarsitul secolului XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, aparuta ca urmare a excluderii romanilor de la viata social-politica conform actului cunoscut sub numele de "Unio trium nationum" (1437). Programul politic al miscarii este sintetizat in memoriul din 1791, "Supplex libellus valachorum Transsilvaniae" trimis imparatului Leopold II, prin care se cerea recunoasterea romanilor din Transilvania ca natiune egala in drepturi cu celelalte ce intrau in componenta Imperiului Habsburgic. Preluand esenta iluminismului european, reprezentantii Scolii Ardelene au asezat la temelia programului lor de lupta principiile de egalitate si libertate, de suveranitate a poporului, pe temeiul ideii dreptului national si al contractului social. Actiunea politica si culturala a Scolii Ardelene este indrumata de operele istorice si filologice ale lui Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ion BudaiDeleanu. toti patru au facut studii teologice, filozofice si de drept canonic la Roma si Viena, si au fost minti stralucite, eruditi, savanti de talie europeana, poligloti. In ansamblu, activitatea Scolii Ardelene cunoaste doua directii fundamentale: 1) prima, socio-culturala, este in stransa legatura cu esenta miscarii iluministe, si urmarea emanciparea oamenilor prin educatie si cultura. In acest scop, se dezvolta si se organizeaza invatamantul in limba romana. Gheorghe Sincai, ca director al scolilor romane, infiinteaza 300 de scoli; se tiparesc manuale scolare, carti de popularizare stiintifica, calendare si carti populare. 2) cealalta directie este erudita si cuprinde numeroasele tratate de istorie si filologie. Cele mai importante dintre acestea sunt: "Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor" de Samuil Micu, "Hronica romanilor si a mai multor neamuri" de Gheorghe Sincai, "Istoria pentru iceputul romanilor in Dachia" de Petru Maior, "Elementa linguae daco-romanae sive valachicae" de Samuil Micu si Gheorghe Sincai, "Disertatie pentru inceputul limbii romane" de Petru Maior si "Lexiconul de la Buda", primul dictionar etimologic al limbii romane.

Studiile de istorie acorda un interes deosebit mai ales procesului de formare al poporului roman, contestandu-se afirmatiile tendentioase ale celor care falsificau istoria pentru a justifica inechitatea care se facea romanilor. Reprezentantii Scolii Ardelene au adus argumente istorice, filologice si demografice privind originea latina a limbii si poporului roman, continuitatea si unitatea sa etnica , punandu-se astfel bazele lingvisticii romanesti. Aportul Scolii Ardelene la dezvoltarea limbii este la fel de pretios. In aceasta epoca s-a pus problema adoptarii alfabetului latin in locul celui chirilic, a fixarii normelor gramaticale ale limbii, a imbogatirii vocabularului cu neologisme luate din limbile romanice. Reprezentantii Scolii Ardelene au fost mai ales istorici si filologi, ei nu pot fi insa socotiti scriitori. Totusi, Scoala Ardeleana are marele merit de a fi creat un mediu favorabil literaturii, in mijlocu caruia Ion Budai-Deleanu, cel dintai mare poet roman de talie europeana, a creat "Tiganiada". Opera este o sinteze artistica a ideilor iluministe ale epocii, si reprezinta prima demonstratie de valoare a posibilitatilor poetice ale limbii romane, fiind sub acest aspect o neasteptata capodopera. Iluminismul Scolii Ardelene reprezinta prima etapa de modernizare a culturii noastre, inscriindu-se in felul acesta, prin aspectele lui specifice, in iluminismul european. Iluminismul caracterizeaza pe plan ideologic si cultural secolul al XVIII-lea. Adeptii sai pun un accent deosebit pe cunoasterea stiintifica, iar miscarea isi manifesta un puternic accent laic, anticlerical. Iluminismul preconizeaza emanciparea poporului prin cultura, si acorda un interese deosebit ei prin scoli si lucrari de popularizare. Se pun in circulatie concepte ca: egalitatea si dreptul natural, suveranitatea poporului, sistem de guvernare prin republica.

n cele trei ri Romne, cultura umanist a Renaterii a ptruns i s-a dezvoltat n etape diferite. Arta renascentist i mentalitatea umanist au ptruns mai nti n Transilvania i abia mai trziu n Moldova i ara Romneasc. Existena unei viei de ti p citadin mai dezvoltat a fost o condiie esenial a rspndirii umanismului i aceasta condiie era mai bine ndeplinit de ctre Principatul Transilvaniei i Banat. Fiind pentru nceput un fenomen de import, era firesc ca umanismul romnesc s

fi avut anumite trsturi care caracterizeaz umanismul european n general. Trebuie adugat, ns, c el a avut i trsturi care l nrudesc cu alte umanisme naionale, precum i unele trsturi care l individualizeaz net. Pe cele generale le-am artat deja. n ceea ce privete nrudirea pomenit, umanismul romnesc se aseamn cu cel italian. Pentru italieni, aa cum arat Jacob Burkhardt, Renatereanu a nsemnat doar o simpl regsire a trecutului, a antichitii culturale greco-latine, ci a fost o adevrat regenerare, o regsire a rdcinilor romane. O atare semnificaie naional a avut mutatis mutandis i pentru romni Renaterea. La toi umanitii romni regsim, ca i la cei italieni, acelai entuziasm al regsirii trecutului lor ca popor, regsirea latinitii lor etnice i lingvistice. Descoperirea acestui fapt a originii romane a romnilor - i-a fcut pe muli dintre crturarii umaniti romni (Nicolaus Olahus, Constantin Cantacuzino Stolnicul, Dimitrie Cantemir) s consacre pagini sau chiar opere ntregi acestei chestiuni ce st sub motto-ul instituit de formula celebr a lui Ureche: De la Rm ne tragem. Descoperirea n discuie a dat un puternic avnt pentru studierea istoriei naionale i a limbii latine. Trstura care individualizeaz umanismul romnesc n contextul su european este dat de faptul c, pe lng paideia greceasc sau humanitas roman n sensul de cultur, el se hrnete i dintr-un alt sens al lui humanitas, anume omenia, faptul de a fi omenos. Cum o s observm prin recurs fa operele crturarilor umaniti romni, ei nu apreciaz numai eroismul sau eruditia, numai ceea ce individualizeaz omul exceptional, ci apreciaz i faptul de a fi om de omenie, faptul de a fi exemplar prin lipsa defectelor care stric omenia, prin lipsa pizmei, a lcomiei, a mndriei dearte etc. O caracteristica a umanismului romanesc consta in renuntarea la scrierea in limba slavona si inlocuirea acestora in mop treptat cu limba romana in administratie, cronici domnesti, carti bisericesti. Din ac3est punct de vedere o importanta covarsitoare a avut-o activitatea tipografica a diaconului Coresi de la Targoviste si din Scheii Brasov. O capodopera a umanismului roman este lucrarea "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie". Ideile majore ale acestei miscari social-culturale sunt: Continuitatea existentei romanilor pe acest teritoriu; Unitatea de neam a locuitorilor din toate provinciile romanesti; Latinitatea limbii romane. Spiritul enciclopedic al umanismului roman recunoscut la nivel european este Dimitrie Cantemir. Domeniile in care acesta s-a airmat plenar sunt: lingvistica, muzicologia, istoria, geografia, literele, logica si filozofia.