Sunteți pe pagina 1din 8

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE Fondata de guvernele unei lumi macinate de razboaie, ONU era menita sa apere pacea si sa sprijine

progresul social si economic. Chiar daca nu are autoritate globala, ea a facut progrese importante. Istoria umanitatii este plina de conflicte si de nedreptati. Incercarile de stopare a lor au avut doar un succes partial, atat in secolul XX cat si in perioadele anterioare. Capacitatile distructive ale armelor moderne si scara la care se poarta razboaiele au facut ca necesitatea unor aranjamente prin care sa se poata asigura pacea mondiala sa devina o tema mult mai stringenta decat in anii precedenti. Adevaratul punct de cotitura a fost primul razboi mondial. Macelul a fost atat de inspaimantator incat multi oameni au hotarat ca acesta sa nu se mai repete niciodata. Ideea a fost incurajata si de guverne, sustinand ca vor duce un razboi care va pune capat oricarui razboi. Iar atunci cand SUA s-au vazut implicate in conflict, unul dintre cele Patrusprezece Puncte prezentate in ianuarie 1918 de presedintele american Woodrow Wilson era infiintarea unei Asociatii Generale a Natiunilor. Ca urmare dupa sfarsitul razboiului a fost infiintata in 1919, Liga Natiunilor. Liga a avut rezultate bune ca organizatie umanitara dar a esuat in prevenirea agresiunilor si mentinerea pacii mondiale. Autoritatea sa a fost slabita inca de la inceput de absenta SUA, unde propunerile politice ale lui Wilson au fost respinse de un Congres izolationist. Apoi s-au instaurat regimuri militariste in Italia, Germania si Japonia. Ele sfidau internationalismul si din moment ce puterile democratice doreau cu orice pret sa evite un alt razboi. Liga nu a putut face prea multe pentru a penaliza agresiunea Japoniei impotriva Chinei saua invaziei italiene din Abisinia(1935). Cand Adolf Hitler a imbratisat politica expansionista, la inceput (1936-1939) Marea Britanie si Franta au stat linistite, iar mai apoi (1939) au declarat razboi Germaniei,fara a informa Liga. In decursul conflagratiei mondiale care a urmat, aliatii s-au prezentat ca luptatori pentru pace, libertate si decenta impotriva fascismului barbar. In 1941, dupa o intalnire navala in mijlocul oceanului, Winston Churchill si Franklin D. Roosevelt au emis Carta Atlanticului, o insiruire de principii la care au aderat in timp multe alte state.Numarul statelor aliate modificandu-se Mereu, se facea referire la acestea ca la Natiunile Unite si o data cu apropierea sfarsitului razboiului aceasta denumire insemna o noua asociere de state ce avea sa preia atributiile Ligii Natiunilor. In februarie 1945, Roosevelt , Churchill si Stalin au ajuns la o intelegere. In aprilie anul urmator, a inceput la San Francisco o conferinta internationala care a inceput sa schiteze Carta Natiunilor Unite; si la 24 oct. 1945 a luat fiinta Organizatia Natiunilor Unite. Printre scopurile stipulate in Carta se numarau acelea de a pune capat razboiului si de a lupta pentru drepturile omului, toleranta, progres economic si social. Nici unul dintre acestea, nici organizarea fundamentala a ONU nu s-au modificat semnificativ din 1945. Parlamentul ONU este adunarea generala in care este reprezentat fiecare stat membru si are un singur vot. Cu exceptia cazurilor de urgenta, adunarea generala se convoaca doar o data pe an, cea mai mare parte a atributiilor fiind rezolvata de comitete. Punctele sale de vedere sunt facute publice prin intermediul rezolutiilor.

Consiliul de Securitate Statele membre au ignorat adesea rezolutiile care le criticau actiunile. Decizia de a implementa o rezolutie depinde de fapt de Consiliul de Securitate, format din cinci membri permanenti (SUA; Marea Britanie; Franta; China; Rusia) si o selectie de alte state, care se modifica, formata din membri nepermanenti. Cand problemele sunt de ordin pur legal, disputele dintre membri pot fi rezolvate la Curtea Internationala de Justitie de la Haga. Membrii Adunarii Generale si ai Consiliului de Securitate isi reprezinta propriile tari dar exista si un Secretariat format din persoane care lucreaza direct pentru Natiunile Unite si care au in vedere interesele acestui organism.In fruntea lor se afla Secretarul General ales de Adunarea Generala el calatoreste neobosit in intreaga lume spre zonele cu probleme, pentru a investiga, negocia sau pentru a intocmi rapoarte. Structura Natiunilor Unite mai include si cateva comisii si agentii care sunt conduse de catre Consiliul Economic si Social al ONU, sau legate intr-un fel sau altul de acesta. Cele mai cunoscute sunt UNESCO (Organizatia pentru Educatie, Stiinta si Cultura a ONU), UNICEF (Fundatia pentru Copii a ONU) si OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii). Acestea si alte organisme au lucrat intens, vreme de mai multe decenii, abordand o gama variata de probleme, printre care repatrierea refugiatilor, eradicarea unor boli cum ar fi variola, administrarea ajutoarelor in caz de dezastre, lupta impotriva analfabetismuluisi a folosirii copiilor la munca, incalcarea drepturilor omului si, in ultimul timp, alertarea populatiei asupra problemelor de modiu. Realizarile ONU in aceste domenii uneori se trec cu vederea, mai ales atunci cand noile probleme apar mai rapid decat sunt inlaturate cele vechi. Intotdeauna s-a acordat mult mai multa atentie rolului de mentinere a pacii a ONU, care a fost judecata foarte sever. Dupa 1945 nu a mai existat nici un razboi mondial dar conflicte mai mici au aparut cam peste tot in lume si au fost stocate arsenale de arme, capabile sa distruga intreaga viata de pe planeta. ONU a mediat in multe conflicte dar, practic, nu a reusit sa le stopeze sau chiar sa impuna adoptarea unei solutii. De fapt acest lucru nu este surprinzator. ONU nu are nici fonduri si nici forte proprii: trupele Natiunilor Unite sunt formate cu sprijinul statelor membre, ale caror contributii (platite adesea cu mare intarziere sau chiar neplatite) finanteaza activitatile organizatiei. Astfel, ONU poate realiza doar ceea ce ii permit membri. De-a lungul existentei sale au existat scindari adanci intre acestia. Cea mai mare divizare a avut loc in perioada razboiului rece. Rivalitatea pentru putere dintre cele doua blocuri s-a extins in toata lumea, abia mai existand subiecte care sa atraga adeziunea tuturor. Aceasta a paralizat activitatea Consiliului de Securitate deoarece, conform regulamentului sau de functionare orice decizie importanta avand sustinerea majoritatii putea fi blocata printr-un singur vot de veto, dat de un singur membru permanent. A existat o singura exceptie de la aceasta situatie:URSS a parasit Consiliul de Securitate deoarece China continua sa fie reprezentata in Consiliu de nationalistii infranti in locul comunistilor care conduceau, de fapt, tara. Astfel, cand in 1950 Coreea de Norda invadat Coreea de Sud. Consiliul de Securitate majoritar occindental a putut autoriza actiuni militare pentru stoparea agresiunii Nordului. Fortele Natiunilor Unite, formate mai ales din trupe americane, i-au respins pe nord-coreeni dar apoi a invadat Nordul o operatiune care parea mai degraba un contraatac occidental decat una a Natiunilor Unite, de mentinere a pacii. Insa nici obiectivul propus nu a fost atins, deoarece China a fost atrasa intr-un razboi care a mai durat doi ani si s-a sfarsit cu un impas. Intregul episod a fost descurajant pentru cei care sperau ca ONU sa devina o autoritate mondiala.

Realinierea Vreme de cativa ani, majoritatea membrilor ONU au sprijinit occidentul; mai tarziu, dupa ce decolonizarea a dus la aparitia a noi state, lumea a treia s-a aliniat adesea alaturi de blocul comunist si SUA au fost cele care s-au opus prin veto la unele actiuni, ca de exemplu, in situatia din Orientul Mijlociu. Intre timp, ONU nu putea impiedica agresiuni ca inabusirea revoltelor din Ungaria (1956) si ale reformelor Primaverii de la Praga (1968) de catre sovietici; iar iar actiunile impotriva dictaturilor comuniste sau a regimurilor rasiste (ca cele din africa de Sud) erau slabite de temerile Vestului ca prabusirea acestora ar putea duce la preluarea puterii de catre comunisti. Chiar si atunci cand au existat acorduri ale marilor puteri privind unele masuri, existau limite foarte stricte asupra masurilor pe care le puteau intreprinde fortele ONU. S-a convenit ca nu trebuiau intreprinse interventii active in afacerile interne ale statelor membre, oricat de represiv ar fi fost guvernul respectiv. Atunci cand fortele ONU erau solicitate ca forte pentru mentinerea pacii, se presupunea ca acestea vor recurge la forta doar ca forma de aparare. Bugetul si alte consideratii a facut ca numarul acestora sa fie mai mic si statele care contribuiau cu unitati din fortele lor armate doreau sa evite pierderile masive. Practic, operatiunile de mentinere a pacii se desfasurau doar pana cand cele doua parti implicate in conflict acceptau sa stea deoparte. Atunci cand fortele turcesti au cotropit teritoriile grecesti din Cipru (1974), fortele ONU care pazeau frontiera nu au avut altceva de facut decat sa se dea deoparte; si ori de cate ori izbucneau ostilitatile intre India si Pakistan, fortele de mentinere a ordinii din Kashmir erau la fel de neajutorate pana in momentul unui nou armistitiu. Cu alte cuvinte, o lume formata din state independente si suverane nu putea fi si lumea in care ONU sa aiba o influenta decisiva. Ea a esuat insa doar in sensul ca majoritatea oamenilor faceau presupuneri nerealiste privind realizarile pe care le-ar fi putut atinge. Privind mai realist, se poate admite ca ONU nu putea face mare lucru pentru a preveni conflictele. ONU oferea ocazii si oportunitati de negociere si incerca sa previna, sa limiteze sau sa puna capat ostilitatilor, reprezentand o forta reala in slujba binelui, intr-o lume violenta. La sfarsitul anilor 1980, o data cu prabusirea comunismului si sfarsitul razboiului rece si a divizarii mondiale in tabere armate, au aparut noi sperante. Efectul de recul al acestor evenimente a fost deasemenea foarte important, ducand la prabusirea statelor uni-partide, subminand dictatorii carora anti-comunismul nu le mai garanta sprijinul SUA si lipsindu-i pe combatantii din razboaiele civile de sprijinul uneia sau ambelor superputeri. Ca urmare, ONU a intreprins o activitate febrila in domeniul negocierii armistitiilor si supervizarii alegerilor. Alegerile din Nambia, condusa in trecut de o Afica de Sud care sfida ONU, a dus la independenta din 1990. Dupa 1990, sistemul rasist din Africa de Sud a fost eradicat; in 1991 ONU a pus la punct un sistem de amnistiere care permitea reintoarcerea exilatilor si a ridicat interdictia internationala privind legaturile culturale si sportive cu Africa de Sud. S-au incheiat acorduri de pace promitatoare, chiar daca inca fragile, in zbuciumatele Angola, Mozambic, El Salvador si Cambodgia. Si, mai presus de toate, in perioada crizei din Golf din 1990-91, comunitatea mondiala parea pregatita si capabila sa actioneze decisiv. Noua ordine mondiala In aceasta perioada George Bush, presedintele SUA, s-a referit adesea la noua ordine mondiala si unii au inceput sa spere ca ONU s-ar putea implica intr-o guvernare mondiala. Aceasta abordare optimista trecea insa cu vederea circumstantele exceptionale ale razboiului din Golf in care Occidentul era puternic motivat pentru o interventie in forta.

Limitele ONU au devenit si mai evidente in conflictele din fosta Iugoslavie. Fortele ONU au fost trimise pentru a proteja minoritatile si s-au luat initiative valoroase dar, atat SUA cat si CE, desi erau pregatite pentru a face fata unor atacuri aeriene, au evitat sa se implice in conflictul periculos al celor trei beligeranti. Evenimentele din anii 1990 din Angola, Haiti, Liberia si din alte parti au demonstrat din nou dificultatile ONU in impunerea propriilor decizii.Insa dorinta de actiune persista. In 1992 trupele SUA au precedat o interventie ONU in zbuciumata Somalie dar au riscat o implicare intr-un duel armat cu razboinicii locali. Retragerea masiva a trupelor ONU din iunie 1995 au lasat tara in turbulenta. Secretarul General Boutros Boutros-Ghali (1992-96), a facut unele propuneri foarte clare ce urmareau intarirea organizatiei, cum ar fi crearea unei armate ONU si o mai mare finantare. Acestea depindeau insa de acordul statelor membre. Curtea Internationala de Justitie a ONU a facut pasul important de incepere a proceselor in cauzele privind crimele de razboi din fosta Iugoslavie (1993) si din Ruanda (1995). Esecul acestora de a aresta suspectii militari si politici principali a amenintat credibilitatea acestui aspect important al ONU. Fauritorii istoriei Dupa Javier Perez de Cuellar, Boutros Boutros-Ghali a devenit Secretar General al ONU, intre 1992- 1996. Nascut intr-o familie importanta de politicieni din Egipt, in 1949 a devenit profesor de Drept la Universitatea din Cairo. Dupa o cariera universitara si diplomatica s-a alaturat guvernului egiptean (1977) si a fost implicat in negocierea tratatului de pace egipteano-israelian (1979). A fost primul Secretar General arab si african. A condus un proces de reformare majora a ONU si a promovat intarirea influentei ONU pe plan mondial. Organele principale ale ONU: Sistemul ONU este format din ase organe principale, precum i organisme i instituii specializate. Cele ase organe principale sunt: Adunarea General, Consiliul de Securitate, Consiliul economic i social (ECOSOC), Consiliul de tutel, Curtea internaional de justiie i Secretariatul. Romnia a fost membr n Consiliul de Securitate n anii 1962, 1976-1977 i 1990-1991, iar n ECOSOC n perioadele 1965-1967, 1973-1976, 1978-1987 i 1990-1997. a) Adunarea general Adunarea generala a ONU este compus din reprezentanii tuturor statelor membre. Poate discuta orice problem relativ la Carta ONU sau la funciunile oricrui organism al ONU. Poate face recomandri statelor membre ONU i Consiliului de Securitate n orice chestiune cu excepia celor aflate n dezbaterea Consiliului de Securitate al ONU. Adunarea general primete i analizeaz rapoarte din partea altor organe i organisme ONU i a Secretarului general al organizaiei mondiale. Alege cei 10 membri nepermaneni ai Consiliului de Securitate i pe unii membri ai Consiliului de Tutel. mpreun cu Consiliul de Securitate, dar votnd independent, alege membrii Curii Internaionale de Justiie. De asemenea, numete Secretarul general al ONU, la recomandarea Consiliului de Securitate. Aprob bugetul organizaiei mondiale. Deciziile n probleme privind pacea i securitatea internaional sunt adoptate cu 2/3 din votul statelor membre, iar n alte probleme, cu majoritate simpl. Potrivit regulilor de procedur, Adunarea general are urmtoarea structur: ase comisii principale, comitetele procedurale (Comitetul general - format din preedintele Adunrii generale, care l prezideaz,

cei 21 de vice-preedini ai Adunrii generale, i preedinii celor ase comisii principale), comitetele permanente (Comitetul Consultativ pentru Probleme Administrative i Bugetare i Comitetul pentru Contribuii). Adunarea general i desfoar activitatea n cadrul sesiunilor plenare anuale, care se deschid formal n prima mari a lunii septembrie a fiecrui an, precum i n cadrul celor ase comisii. Dezbaterile generale se desfoar de-a lungul unei perioade de dou sptmni, ncepnd cu a treia sptmn din luna septembrie. Sesiunile se organizeaz la sediul ONU din New York. Sesiuni speciale pot fi organizate la cererea Secretarului general sau la cererea majoritii statelor membre. Sesiuni de urgen pot fi organizate n 24 de ore, n baza unei cereri primite de Secretarul general din partea Consiliului de Securitate (potrivit unei decizii adoptate cu 9 voturi pentru) sau a unei decizii adoptate de Adunarea general (majoritate simpl). Cele ase comisii corespund domeniilor majore aflate n responsabilitatea Adunrii generale: Comisia I (Comisia de securitate i dezarmare), Comisia a II-a (economico-social), Comisia a III-a (social-umanitar), Comisia a IV-a (politic special), Comisia a V-a (financiar-bugetar), Comisia a VI-a (juridic). b) Consiliul de Securitate al ONU Consiliul de Securitate este compus din 5 membri permaneni (SUA, Rusia, Marea Britanie, China i Frana) i 10 membri nepermaneni, dintre care 5 sunt alei n fiecare an de Adunarea general. Cei 10 membri nepermaneni sunt alei conform distribuiei geografice echitabile: 5 din Grupurile regionale African i Asiatic, unul din Grupul regional est-european, doi din Grupul regional latino-american i caraibian, i doi din Grupul regional vest-european. Deciziile pe teme procedurale sunt luate cu votul afirmativ a 9 membri ai Consiliului de Securitate, inclusiv a 5 dintre membri permaneni. n structura Consiliului de Securitate se mai afl comitetele permanente (Comitetul de experi privind regulile de procedur, Comitetul pentru reuniuni n afara cartierului general, Comitetul privind admiterea de noi membri, grupuri de lucru ad-hoc, Comitetul Militar, Comitetele de Sanciuni, Comitetul pentru Operaiuni de Meninere a Pcii, comisiile pe diverse problematici, tribunalele internaionale, alte organisme, precum Comandamentul ONU pentru Corea. Consiliul de Securitate are ca responsabilitate fundamental meninerea pcii i securitii internaionale, prin soluionarea panic a disputelor i prin ntreprinderea de aciuni mpotriva ameninrilor la adresa pcii i securitii internaionale i a actelor de agresiune. Consiliul de Securitate i desfoar activitatea n edine oficiale i n edine cu caracter neoficial. ncepnd cu mijlocul anilor '60, reuniunile formale ale Consiliului reprezint o excepie, majoritatea deciziilor luandu-se n cadrul unor reuniuni cu caracter informal. c) Consiliul Economic i Social (ECOSOC) ECOSOC este compus din 61 de state membre. Deciziile sunt adoptate prin majoritatea simpl a membrilor votani. Sesiunile ECOSOC sunt organizate n fiecare an n luna iulie, alternativ la Geneva i la New York. n subordinea ECOSOC se afl diverse comisii sau comitete specializate cu o componen limitat, cum ar fi: Comisia ONU pentru Drepturile Omului, Comisia pentru Statistic, Comisia pentru populaie, Comisia privind combaterea traficului, consumului i abuzului de stupefiante, Comitetul pentru Resurse Naturale, etc.

ECOSOC iniiaz studii i analize privind economia mondial, problematica social, cultural, educaia i sntatea la nivel internaional i face recomandri n legtur cu aceste probleme Adunrii generale, membrilor ONU i ageniilor specializate. d) Consiliul de Tutel Este compus din reprezentanii membrilor permaneni ai Consiliului de Securitate al ONU i reprezentanii alei de Adunarea general, pentru un mandat de trei ani. Conform unei interpretri juridice supuse ateniei de ctre Secretarul general al ONU, Consiliul de Tutel este compus din reprezentanii rilor care administreaz teritoriile aflate sub tutel i reprezentanii statelor membre permanente n Consiliul de Securitate neimplicate n administrarea teritoriilor aflate sub tutel. Consiliul de Tutel examineaz rapoartele supuse ateniei de autoritile administrative ale teritoriilor aflate sub tutel; accept petiii i le examineaz n consultare cu autoritile administrative; organizeaz vizite periodice n teritoriile aflate sub tutel; ntreprinde alte activiti n conformitate cu acordul de tutel. n 1994, Secretarul general a recomandat n raportul su anual asupra activitii Organizaiei ca Adunarea general s treac la eliminarea treptat a acestui organism, n conformitate cu articolul 108 din Carta ONU. e) Curtea Internaional de Justiie Este format din 15 membri, alei n mod independent de Adunarea general i Consiliul de Securitate. Curtea Internaional de Justiie decide, n concordan cu dreptul internaional, asupra cazurilor supuse de statele membre. Acord consultan pe teme juridice Adunrii generale, altor organe ale ONU i instituiilor specializate, care sunt autorizate de Adunarea general s le solicite. Statele ndreptite s apar n faa Curii sunt statele membre ONU, semnatare ale statutului Curii, statele care nu sunt membre ale ONU dar sunt pri la Statut (Elveia) i statele care nu sunt pri la Statut. f) Secretariatul General al ONU Are cartierul general n New York. Este condus de Secretarul general, ales de membrii Adunrii generale la recomandarea Consiliului de Securitate al ONU. Organe principale: Biroul executiv al Secretarului general; Serviciu de supraveghere intern; Oficiul pentru probleme juridice; Departamentul pentru afaceri politice; Departamentul pentru probleme de dezarmare; Departamentul pentru operaiuni de meninere a pcii; Oficiul de coordonare a problemelor umanitare; Departamentul pentru probleme economice i sociale; Departamentul pentru problemele Adunrii generale i serviciile de organizare; Departamentul pentru informaii publice; Departamentul de Management. Sistemul ONU cuprinde, de asemenea, urmtoarele agenii specializate, n numr de 16 (fr FMI i BIRD): Organizaia Aviaiei Civile Internaionale, Organizaia pentru Alimentaie i Agricultur, Organizaia Mondial a Sntii, Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur, Organizaia Internaional a Muncii, Organizaia Internaional a Telecomunicaiilor, Uniunea Potal Universal, Organizaia Meteorologic Mondial, Organizaia Maritim Internaional, Societatea Financiar Internaional, Asociaia Internaional pentru Dezvoltare, Organizaia Internaional a Proprietii Intelectuale, Fondul

Internaional pentru Dezvoltare Agricol, Organizaia Naiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrial, Agenia Multilateral de Garantare a Investiiilor. Detaliem: Organizaia Internaional a Muncii (OIM), cu sediul la Geneva, elaboreaz politicile i programele destinate a ameliora condiiile de munc i posibilitile de angajare, fixnd totodat normele internaionale utilizate n toate rile lumii n domeniul forei de munc. Organizaia pentru Alimentaie i Agricultur ( FAO) , cu sediul la Roma, contribuie la ameliorarea productivitii agricole i a securitii alimentare n scopul mbuntirii nivelului de via al populaiei. Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur (UNESCO) , cu sediul la Paris, ncurajeaz educaia, dezvoltarea cultural, protejarea patrimoniului natural i cultural mondial, cooperarea tiinific internaional, libertatea presei i a comunicrii. Organizaia Mondial a Sntii (OMS) , cu sediul la Geneva, coordoneaz programele destinate s rezolve problemele de sntate. Domeniile sale de aciune sunt: imunologia, educarea n domeniul sntii i distribuirea de medicamente eseniale. Organizaia Aviaiei Civile Internaionale (OACI), cu sediul la Montreal, fixeaz normele internaionale necesare securitii i eficacitii transporturilor aeriene i coordoneaz cooperarea internaional n domeniul aviaiei civile. Uniunea Potal Universal (UPU), cu sediul la Berna, fixeaz regulile internaionale pentru serviciile potale, ofer asisten tehnic i ncurajeaz cooperarea n domeniul potal. Organizaia Internaional a Telecomunicaiilor (UIT), cu sediul la Geneva, organizeaz cooperarea internaional n vederea ameliorrii mijloacelor de comunicaie, coordoneaz utilizarea frecvenelor de radio i televiziune, ncurajeaz adoptarea de msuri de securitate. Organizaia Meteorologic Mondial (OMM), cu sediul la Geneva, ncurajeaz cercetarea tiinific n domeniul atmosferei terestre i a schimbrilor climatice i faciliteaz schimbul de date meteorologice la nivel mondial. Organizaia Maritim Internaional (OMI), cu sediul la Londra, contribuie la ameliorarea procedeelor de transport maritim internaional i a normelor de securitate pe mare, precum i la reducerea polurii mediului maritim de ctre navele maritime. Organizaia Internaional a Proprietii Intelectuale (OMPI), cu sediul la Geneva, ncurajeaz protecia internaional n domeniul proprietii intelectuale i faciliteaz cooperarea n materia drepturilor de autor, mrcilor, planurilor industriale i a brevetelor. Fondul Internaional pentru Dezvoltarea Agricol (FIDA) , cu sediul la Roma, mobilizeaz resursele financiare n vederea creterii produciei agricole i ameliorarea nivelului nutriional al colectivitilor celor mai srace din rile n curs de dezvoltare. Organizaia Naiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrial (ONUDI) , cu sediul la Viena, ncurajeaz progresul industrial n rile n curs de dezvoltare n domeniul asistenei tehnice, al serviciilor consultative i al activitilor de formare. Agenia Internaional a Energiei Atomice (AIEA), cu sediul la Viena, este organizaie interguvernamental autonom, aflat sub auspiciile ONU. Lucreaz pentru cooperarea tiinific i tehnic pentru utilizarea n scop panic a energiei nucleare. Fondul Monetar Internaional (FMI), cu sediul la Washington, faciliteaz cooperarea n domeniul monetar i al stabilitii financiare internaionale i ofer un cadru permanent de consultare, de consiliere i asisten n domeniul financiar.

Grupul Bncii Mondiale, cu sediul la Washington, ofer rilor n curs de dezvoltare mprumuturi i asisten tehnic n vederea reducerii srciei i a promovrii unei creteri economice durabile.