Sinteza

Rex Martin - De la O teorie a dreptatii la Liberalismul politic

Se urmareste: I. Prezentarea principalelor argument in favoarea celor doua principii ale dreptatii. II. Analiza pozitiei originare ca fiind un procedeu pentru structurarea acestor argumente si pentru determinarea preferintei pentru cele doua principia in raport cu variant utilitarista. III. Motivele insatisfactiei manifestate atat de Rawls cat si de ceilalti, fata de proiectul din teorie a dreptatii. IV. Trasaturile generale ale noii teorii a dreptatii si modul cum a crezut Rawls ca va rezolva prin aceasta noua teorie, cu ajutorul ideii de consens prin suprapunere partial, dificultatea principal descoperita in prima variant a teoriei dreptatii.

Primul principiu: Libertatile de baza egale pentru toti Desi era de presupus ca O teorie a dreptatii va oferi o explicatie convingatoare a drepturilor si libertatilor de baza si a prioritatilor lor, (ca) primul obiectiv al dreptatii ca impartialitate, Rawls recunoaste ca acest obiectiv a fost realizat abia dupa zece ani. Cea mai buna explicatie pentru primul principiu al dreptatii (principiul libertatilor de baza egale pentru toti) este insa oferita de Dewey Lectures si Tanner Lecture. Rawls pretinde (in aceste Lectures) ca exista doua capacitate sau puteri fundamentale si, corespunzator, doua interese de prim ordin ale fiecarui cetatean. Astfel, fiecare cetatean are, asupra intregii sale vieti, interesul de a-si putea formula, revizui si afirma propria existent in accord cu o anumita conceptie particulara despre bine, si interesul de a-si exercita propriul simt al dreptatii si de a fi motivate de acesta, in masura in care si ceilalti procedeaza la fel. Aceasta inseamna ca fiecare persoana are, asupra intregii ei vieti, interesul de a traii in cooperare cu ceilalti concetateni, pe baza respectului si beneficiului reciproc, sub o schema unitara si stabilade institutii economice si politice de baza, organizata dupa un set de principia ale dreptatii pe care fiecare cetatean in parte le poate sustine rational. Aceasta este idea care fundamenteaza convingerea lui Rawls ca toti cetatenii sunt egali: ei sunt egali pentru ca au ajuns la acelasi nivel al pragului minim. Rawls ne propune ca exemple de libertati justificate de prima putere sau interes, libertatea constiintei si libertatea de asociere. De asemenea, foloseste ca exemple pentru a doua putere sau interes, libertatea de intrunire si de exprimare politica. Exista insa cateva libertati care desi nu intra direct sub incidenta celor doua cazuri, sunt necesare pentru exercitatrea efectiva a celor care intra sub incidental or. De exemplu, drepturile juridice, precum cel la un proces correct si la integritatea persoanei, sunt

considerate ca necesare pentru realizarea deplina a libertatilor justificate in cele doua cazuri fundamentale.

Al doilea principiu: Dreptatea economica distributiva Rawls considera ca interpretarea si formularea celui de-al doilea principiu al dreptatii, asa cum o gasim in O teorie a dreptatii este bine intemeiata spre deosebire de cea a primului principiu. Ideea dominant a acestei discutii particulare este ca nimeni nu este responsabil de propriul punct de pornire in viata, de inzestrarea lui naturala sau de pozitia sociala in care s-a nascut si a fost crescut. Rawls introduce un concept suplimentar principiul diferentei ca o completare. Principiul diferentei adauga inca doua idei: principal beneficiului continuu pentru fiecare, care este insa limitat de idea ca acolo unde exista mai multe optiuni disponibile pentru cresterea beneficiului reciproc va trebuii sa alegem acele optiuni care reduc cel mai mult inegalitatea de venituri dintr grupurile din varful societatii si cele mai de jos.

Pozitia originara Simplu spus, pozitia originara este o arena pentru deliberarile si deciziile ce privesc principiile dreptatii; iar diferitele ei trasaturi au rolul de a incadra si limita disputa legata de aceste principii. Scopul pozitiei originare este sa stabileasca un procedeu correct si echitabil, astfel incat orice principia vor fi acceptate ele vor fi drepte. Rawls are in vedere doua roluri principale ale pozitiei originare, care trebuie performate in aceasta situatie. In primul ei rol, pozitia originara trebuie sa serveasca drept procedeu de selectie a principalelor candidate. Al doilea rol important al pozitiei originale este de a clasifica candidatele eligibile ramase dup aceta s-a realizat selectia.

Cateva probleme dificile din O teorie a dreptatii Refectand asupra cartii, am ajuns la concluzia ca ea ridica cel putin doua mari problem. Cred ca procedeul prin care Rawls incearca sa justifice cele doua principii ale dreptatii un procedeu centrat pe notiunea de pozitie originara si folosit pentru a decide intre principiile dreptatii aflate in competitive are serioase defecte. Dintr-un anumit motiv, teoria lui Rawls pare sa respinga posibilitatea de a lua in consideratie anumite candidate rivale pentru cele doua principia ale dreptatii. Rawls, pur si simplu, a manipulate lucrurile in pozitia originara impotriva acestor teorii perfectioniste. Intrucat, se poate demonstra ca singurele principia care pot supravietui analizei minutioase a partilor a reprezentantilor corpului de cetateni, care are fiecare un statut egal, dreptul la o voce egala si un deplin drept de veto sunt principiile ce trateaza oamenii drept egali din punct de vedere substantial. A doua observatie critica, mai atenuata este ca Rawls nu a reusit niciodata sa ofere o demonstratie adecvata a prioritatii primului principiu al dreptatii in raport cu cel de-al doilea

 a prioritatii libertatilor de baza egale pentru toti in raport cu elementele celui de-al doilea principiu.

Noua teorie rawlsiana Probabil, trasatura cea mai semnificativa a actualei teorii rawlsiene este ca ea considera cultura politica publica a socetatii democratice contemporane drept fundamental intregii teorii. Pentru ca, Spune Rawls, ideile principale pe baza carora este constituita si justificata conceptia politica a dreptatii se gasesc implicit in aceasta cultura. Mai precis, in scrierile de dupa 1980, justificarea politica este construita cu ajutorul a patru conceptii model sau idei fundamentale: 1. 2. 3. 4. Ideea de persoana sau de cetatean inzestrat cu doua capacitate sau puteri morale distinct Ideea de cooperare sociala in beneficial mutual Ideea de sicietate bine-ordonata si structura ei institutional de baza Idea unei conceptii de legatura sau mediatoare care schiteaza standardele implicate in dezbateri si in luarea deciziilor, care este de presupus ca vor fi acceptate de cetateni in incercarea de a decide asupra principiilor guvernatoare ale dreptatii politice.

Principalul obiectiv al noii conceptii politice a dreptatii este stabilirea termenilor cooperarii sociale si ai avantajului reciproc, a principiilor unei distributii corecte a anumitor bunuri primare.

Consensul prin suprapunere partiala Este consensul prin suprapunere partial o notiune utopica (cum au pretins unii comentatori)? Rawls incearca sa resolve aceasta problema aratand cum este pozibil sa trecem de la un simplu modus vivendi politic la un consens asupra unui set de elemente constitutionale esentiale, pe care, este rezonabil sa ne asteptam ca toti cetatenii sa le sustina. Astfel se pare ca daca ne putem astepta in mod rezonabil ca toti sau cei mai multi dintre cetateni sa sustina elementele institutionale esentiale, atunci orice conceptie politica publica a dreptatii va contine in constructia sa un important grad de stabilitate. Desigur, ne putem astepta ca anumite conceptii sa contina un grad mai mare de stabilitate decat altele. Dar, la un stadiu superior al dezvoltarii, o conceptie politica publica va fi intradevar stabila. In cele din urma, in aceasta situatie, insusi consensul politic fundational acopera arii mai importante, datorita ratiunilor sale mai profunde, iar principiile politice pe care se bazeaza deciziile politice sunt mult mai clare si mai focalizate. O conceptie politica publica in sine, ca sa zicem asa, este intotdeauna un consens in interiorul ratiunilor publice. Fiind asa, ii lipseste o anumita dimensiune: ii lipsesc referintele morale profunde. Astfel, unul din scopurile justificarii morale critice (in viziunea lui Rawls) ar fi sa produca acest tip specific de baza morala care ii lipseste justificarii politice de sine statatoare.

Problema este ca exista numeroase doctrine critice morale sau religioase din care ne putem inspira, la un moment dat, intr-o societate libera. Si fiecare dintre ele este controversata, nici una nu este acceptata de toata lumea . In masura in care ne intereseaza ceva de felul unei justificari morale critice complete a conceptiei politice, trebuie sa acceptam ca doctrinele admisibile ca premise in acea justificare precum principiul utilitarist al fericirii generale si legea naturala catolica) nu sunt evident acceptabile pentru toti cetatenii rezonabili, ci, mai degraba, numai pentru adeptii doctrinelor respective. Singura forma pe care o putea lua o justificare complete intr-o societate pluralista din punct de vedere moral si religios ar fi ceva de genul unui consens prin suprapunere partial al acestor diferite doctrine, avand ca punct central conceptia politica publica. Tocmai problema justificarii morale in conditiile pluralismului a fost cea pe care, in mod evident, O teorie a dreptatii nu a reusit sa o resolve. De aceea, consensul prin suprapunere partial, una din ideile noi din Liberalismul politic, a fost folosit pentru a repara acest autoproclamat defect. In Liberalismul politic, va considera ca o asemenea acceptare uniforma este inconsistenta cu ideea unui pluralism al doctrinelor religioase si morale cuprinzatoare si rezonabile. Pluralismul principiilor morale este un fapt constant si foarte greu de eradicate in societatea politica moderna. Sau cel putin il putem concepe ca fiind greu de eradicate in orice societate care a subscris la discutia deschisa si libera, societate care a subscris in egala masura la idea ca trebuie evitata o ideologie sociala uniforma, ce poate fi sustinuta numai printr-o forta coercitiva pe scara larga. In Liberalismul politic, problema stabilitatii politice, intr-o lume a pluralismului moral, a fost abordata si rezolvata pe cont propriu, folosindu-se procedee politice: consensul constitutionalsi idea ajutatoare de elemente esentiale institutionale, pe care este rezonabil sa ne asteptam ca toti cetatenii le vor sustine. Aceasta solutie noua, din Liberalismul politic este compatibila cu pluralismul moral care infirmase Solutia initiala din O teorie a dreptatii . Consensul prin suprapunere partial este directionat de Rawls, in primul rand, catre problema justificarii morale critice, si mai putin catre cea a stabilitatii. Tocmai pe aceasta solutie se bazeaza Rawls pentru a-si extinde teoria in arena international, intr-o lume de popoare completdiferite si valori incomensurabile. Liberalismul politic ne poate ajuta sa configuram o ordine international intr-o lume a pluralismului moral, pentru ca el insusi a invatat sa fie liberal cu privire la conflictele multiculturale si morale.

Dreptate sau moralitate? O introducere in filozofia politica a lui John Rawls sinteza Rex Martin de Barbu Alexandra