SCOALA POSTLICEALA F.E.G.

Cursul nr.4

DISCIPLINA: INGRIJIRI MEDICALE LA DOMICILIU OBIECTIVELE INGRIJIRII, PLANIFICAREA INTERVENTIILOR Obiectivele de ingrijire descriu un comportament pe care noi il asteptam de la pacient si reprezinta un rezultat pe care dorim sa il obtinem. Obiectivele ingrijirilor la domiciliu fie ele medicale sau sociale presupun urmatoarele: - Diminuarea anxietatii prin asigurarea unui climat de calm, predictibil in desfasurarea activitatilor zilnice - Crearea unei rutine zilnice stricte - Asigurarea igienei corporale, a lenjeriei de corp si de pat. - Supravegherea functiilor vitale si monitorizarea acestora. - Prevenirea complicatiilor pulmonare prin tapotaj, terapie

respiratorie si a escarelor prin schimbarea pozitiei, masaj.etc. - Eliminarea durerii prin asigurarea unui somn linistit si calitativ. PLANUL DE INGRIJIRI A PACIENTULUI ASISTAT LA DOMICILIU Planul de ingrjire al pacientului la domiciliu presupune: - Adaptarea spatiului pentru bolnav- locuinta proprie, care este locul de ingrijire, pregatirea camerei sale, pregatirea patului bolnavului.

- Supravegherea bolnavului perceperea si supravegherea pacientului, observarea pielii, observarea excretiilor. - Examinarea semnelor vitale puls, respiratie, tensiunea arteriala, masurarea temperaturii corpului. - Evitarea imbolnavirilor secundare escare, pneumonia hipostatica, tromboza, intepenirea articulatiilor. - Hranirea rationala castigarea energiei prin hranire, hrana pentru oamenii in varsta si pentru bolnavi, calitatea hranei - Administrarea tratamentului, aplicarea interventiilor proprii si delegate ale asistentului medical generalist.

Adaptarea spatiului pentru pacientul ingrijit la domiciliu

Dintotdeuna, locuinta proprie a fost, un loc sigur, locul unde omul se paote retrage. Camera bolnavului trebuie sa corespunda situatiei sale; in timpul bolii sale aceasta devine singurul sau mediu de viata: el mananca, doarme, isi petrece timpul liber si primeste vizite. Odata aleasa camera pacientului, este foarte important unde se amplaseaza patul acestuia. Exista mai multe posibilitati de amplasare a patului in camera, dar trebuie sa se tina cont de evitarea curentilor de aer, bolnavul trebuie sa vada pe cel care intra, sa aiba vedere spre fereastra, sa ii dea acestuia sentimentul de siguranta. De asemenea, este ideal ca ingrijitorul sa stea in dreapta pacientului asistat la domiciliu.

Adaptarea spatiului pentru pacientul asistat la domiciliu reprezinta inainte de toate: Acceptarea ca proprie sa locuinta sa devina un loc pentru ingrijirea bolnavului Alegerea unui amplasament optim al patului care sa tina cont de necesitatile pacientului si ale ingrijitorului Mobilarea camerei acestuia trebuie sa creeze o atmosfera placuta, dar si functionala. Asigurarea unor contacte optime intre bolnav si cei din jur. Asigurarea legaturii acestuia cu lumea exterioara prin mijloace adecvate. Climatul sa se asigure o ambianta placuta bolnavului, care sai intareasca sentimentul de siguranta si confort. SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI INGRIJIT LA DOMICILIU Aceasta etapa a procesului de ingrijire presupune urmatoarele activitati: - Perceperea si supravegherea bolnavului etapele supravegherii si estimarea supraveherii - Observarea pielii alcatuirea, culoarea, consistenta, stadiul de intindere - Observarea ecretiilor.

Perceperea si supravegherea bolnavului

Fiecare om se percepe pe sine si mediul inconjurator in mod intensiv, este vorba de perceptia de sine, care influenteaza comportamentul sau. Invers, omul este implicat si in perceperea altora, fiind vorba de perceptie straina. Perceptia este prin urmare o primire a stimulilor proprii (sete, foame, durere, bucurie, tristete) precum si a stimulilor din exterior (privirea culorilor, auzirea zgomotelor, diverse mirosuri, senzatia de frig, umezeala etc). Bolnavul ingrijit la domiciliu este de multe ori in situatia ca altii sa sesizeze si sa completeze propriile perceptii. Scopul supravegherii pacientului este stabilirea si examinarea starilor acestuia, identificarea nevoilor acestuia precum si situatii aparute in cadrul ingrijirii, stabilirea starii psihice si emotionale a acestuia si alcatuirea planului de ingrijire individual. Supravegerea bolnavului inseamna folosirea tuturor simturilor pentru observarea schimbarilor survenie la bolnav. De multe ori, activitatea asistentului medical este influentata de situatia actuala, de personalitate, de experienta, precum si de starea bolnavului. Medicul este dependent de informatiile bolnavului (perceptia proprie) si de observatiile asistentului medical sau ale celorlati componenti ai echipei medicale care acorda ingrijirile la domiciliu. Observarea bolnavului nu se reduce doar la un singur element (de ex. culoarea pielii), ci implica mai multe domenii. Ingrijirea unui bolnav este orientata asupra persoanei sale care este

complexa. Aceasta inseamna ca observatiile nu trebuie privite separat, ci in conexiune, in functie de efectele lor. De aceea, in cadrul supravegherii bolnavului nu trebuie considerata numai observarea starilor fizice, ci si starile sufletesti, conditiile sociale, intrebari asupra simtului durerii si a suferintei. Este posibil ca un om care are un aspect trist sa sufere din cauza peiderii unei capacitati fizice si sa fie afectat in sentimentul increderii in sine. Aceste concluzii nu se pot trage numai prin simpla observare, ci si cu ajutorul intuitiei. Pentru ingrijirea la domiciliu, supravegeherea pielii, a excretiilor si a semnleor vitale sunt deosebit de importante. OBSERVAREA PIELII Pielea nu este numai cel mai mare organ al omului, ci si unul dintre cele mai importante. Este formata din mai multe straturi, care se deosebesc din punct de vedere al alcatuirii si a functiilor. Trebuie sa observam culoarea pielii, consistenta si gradul de intindere a pielii. Pielea sanatoasa este bine vascularizata, matasoasa si elastica, este calda si uscata si la europeni este roz-pal. Culoarea pielii este determinata de pigmentii existenti in epiderma si este influentata de vascularizare si de grosimea tesutului cornos. Nuanta pielii este in mod normal uniforma pe tot corpul. Abaterile de la pigmentatia uniforma provin de la influenta razelor solare, substante chimice, boli.

Petele senile (petele maronii care apar la nivelul gatului si la maini la batrani) sunt abateri de la pigmentarea normala a pielii. Modificari ale pielii - Culoare rosie - Paloare - Cianoza buzelor, a lobului urechii, a unghiilor, a degetelor - Galbenare - adunarea de reziduuri biliare Consecinte: - vascularizatie marita - vascularizare saraca - lipsa oxigenului din sange

Nu intotdeauna, modificarile culorii pielii indica o boala. Astfel, efortul, spaima, bucuria pot modifica aspectul unui om. La un bolnav imobilizat la pat pot contribui la modificarea culorii pielii si temperatura camerei, supraincalzirea datorita cuverturii etc. Elasticitatea pielii poate fi perturbata si prin procese naturale de imbatranire sau anumite boli. Mai multe boli infectioase (ruboela, pojar) provoaca o eruptie pe piele. Bolile cu deshidratari interne (diaree, voma), consumul redus de lichide sau subnutritia pot provoca uscarea pielii. Acest lucru este pus in evidenta prin proba pliului cutant. Pliul se mentine ridicat si pielea se reface incet. O acumulare crescuta de lichid mareste gradul de intindere al pielii. In cazul infiltarii de lichid este vorba despre edeme. Sunt puse in evidenta prin apasarea pielii:gropita formata se reface foarte incet.

OBSERVAREA EXCRETIILOR Excretiile sunt urina si scaunul, dar si varsatura, sputa rezultata dupa tuse si transpiratia. Deoarece reactia fata de excretii este de greata, o observare a acestora e dificila. Cu toate ca depasirea retinerii de a umbla cu excretiile altora este grea, observarea urinei, a scaunului, a sputei si varsaturii este foarte importnata pentru medic si implicit pentru bolnav. De aceea este foarte important sa stim sa observam, in cazul unei varsaturi: aspectul, cantitatea, tipul varsaturii si mirosul ei. Aspectul: varsatura este alcatuita din hrana partial digerata, precum si din flemga sau sucuri gastrice. Uneori apare si sange si produsi biliari. Varsatura este insotita de senzatii de greata, o salivatie abundenta si dereglari ale respiratiei. Culoarea varsaturii - Incolora - Galben-verzuie - Rosie/maronie/neagra Cauzele colorarii - nu este hrana si digestie - biliara - sange

Alte coloratii pot aparea datorita tipului de hrana sau din cauza unor medicamente Frecventa si cantitatea varsaturii: (asistentul medical trebuie sa observe) - Daca bolnavul a varsat o data sau de mai multe ori - Daca bolnavul a varsat intre mese, dupa o masa sau in urma ingerarii unui anumit aliment

- Daca a varsat in urma consumului unui medicament - Daca inainte de a varsa acuza dureri abdominale - Daca a varsat in urma unei enervari - Daca inainte de a varsa a avut greturi sau a varsat brusc. Cu cat procesul de digestie a fost mai avansat, cu atat mai neplacuta va fi perceputa varsatura (mai acida, mai fetida) de catre bolnav sau ingrijtor. OBSERVAREA SPUTEI Sputa este o flegma, provenind din bronhii, gat si nas. Omul sanatos secreta putina flegma, care este putin perceputa. Bolnavii si batranii au in unele situatiii o secretie crescuta de flegma (de ex.bronsite) care conduc la eliminarea unei cantitati sporite de sputa. La anumite imbolnaviri, sputa poate fi tare sau sa se traga in fire, sa contina sange si puroi. In general, sputa nu are miros. Asistentul medical trebuie sa invete pacientul sa elimine sputa, sa nu o inghita si sa o elimine intr-o batista de hartie sau intr-o tavita cu dezinfectant. Culoarea sputei - Incolora/sticloasa - Galbuie/verzuie - Ruginie cauzele colorarii - secretie normala - puroi - cantitate mica de sange

- Rosie OBSERVAREA URINII

- ruptura de vase sangvine

Urina este fabricata de rinichi si eliminata prin organele de excretie. Ea contine produsi metabolici solubili. Omul sanatos elimina cam 1-2 litri de urina pe zi; cantitatea de urina depinde de cantitatea de lichide ingerate. Transpiratia puternica si respiratia accelerata miscoreaza productia de urina. Aspectul urinei: culoarea urinei variaza la omul sanatos de la galben-deschis la galben-inchis. Cu cat cantitatea eliminata este mai mica, cu atat culoarea este mai intensa. La omul sanatos, urina proaspata este clara si, in functie de concentratie, galben- deschis la galben-inchis. Tulburarea ei indica o boala. Cantitate, frecventa: cantitatea de urina se elimina in timpul zilei. Modificari patologice pot fi de exemplu senzatii permanente de urinare, mictiuni nocturne sau mictiuni necontrolate. De regula bolnavul isi controleaza singur procesul de urinare. In cazuri speciale asistentul medical va recomanda pacientului sa supravegheze acest proces si s asemnaleze eventualele modificari. Mirosul urinei este aproape imperceptibil; daca apare miros trebuie sesizat medicul. Modificari ale urinei pot aparea si dupa consumul unor medicamente sau a unor alimente pigmentate (sucuri de fructe, fructe rosii etc).

Culoarea urinei - Culoarea berii (cu spuma galbena) - Rosie pana la bruna - Cu fire albe OBSERVAREA SCAUNULUI

cauzele colorarii - produsi biliari - sange - albumina

Scaunul este un produs al activitatii intestinului. Este alcatuit din 70% apa si 30% materii nedigerate. De asemenea contine saruri, bacterii si mucoase. Consistenta, frecventa: scaunul normal este consistent. Defecatia se face de regula zilnci sau la 2 zile, odata sau de doua ori. Modificarea consistentei si a frecventei scunelor este determinata de hrana (prea putine lichide, putine fibre alimentare) sau cu lipsa de miscare. In lipsa acestor factori, se presupune o perturbare in procesul de digestie. Aceste perturbari sunt diareea si constipatia. Diareea si constipatia pot indica o stare de boala, de aceea in aceste cazuri se anunta medicul, mai ales daca diareea este insotita de temperatura, varsaturi, eliminare de sange sau mucozitati, iar constipatia este insotita de balonari, crampe si varsaturi. Aspectul: culoarea este stabilita de produsi biliari, care-l coloreaza de la brun-deschis la brun-inchis. Modificarea aspectului intervine in cazul consumului unor alimente si medicamente sau in cazul unor imbolnaviri.

Culoarea scaunului: - Galbui - Verzui - Brun-rosiatic - Negru carbune - Alb- cenusiu (butos) - Negru(culoarea ceaiului) superior - Rosu (sangelui) OBSERVAREA TRANSPIRATIEI

cauzele colorarii: - consum de lactate - consum de verdeturi (spanac) - consum de fructe rosii - administrare de fier sau

- absenta produsilor biliari - hemoragii ale tubului digestiv

- hemoragii.

Transpiratia este alcatuita din apa (99%) si saruri minerale (inainte de toate sare) si este alcatuita din glandele sudoripare. Prin transpiratie se regleaza temperatura corpului. Zilnic omul elimina prin piele cca 0,4 l lichid. Acest proces trece de regula neobservat, deoarece sudoarea ajunsa la nivelul pielii se evapora. Mirosul este influentat de cantitatea de lichide, de unele substante ingerate si de bacterii aflate la nivelul partilor neaerisite ale corpului. Stresul, teama si efrotul conduc la o transpiratie abundenta, calda, in picaturi mari. Transpiratia rece, cu picaturi mici reprezinta un semnal de alarma; acest lucru indica o slabire a aparatului circulator, un soc sau un lesin.

Toate modificarile excretiilor se noteaza si se arata medicului. La aparitia de scaune cu sange se anunta imediat medicul. Probele de urina si scaun pentru analiza se tin la rece. CONCLUZII: - Supravegherea bolnavului la domiciliu ocupa un loc central, este realizata de asistentul medical, cu concursul medicului si a celorlati membri ai echipei care acorda ingrijiri la domiciliu. - Supravegherea decurge de la observarea de catre asistentul medical a modificarilor starii bolnavului pana la stabilirea unor concluzii - In procesul de ingrijire la domiciliu este foarte importanta observarea pielii, a excretiilor si a semnelor vitale. - La observarea pielii se evidentiaza modificari ale culorii, consistentei, gradului de intindere. - Observarea excretiilor consta din observarea varsaturilor, sputei, urinei, scaunului si transpiratiei. - La observarea produsilor de excretie pot interveni senzatii de greata, care influenteaza calitatea observarii. -