CURSUL 1 CONCEPTUL DE DREPT Notiunea de drept.

t. Aparitia si evolutia dreptului Dimensiunea sociala a dreptului Esenta, continutul si forma dreptului Definitia dreptului Notiunile de drept public si privat Obiectivele Cursului 1 Definirea dreptului Descifrarea originii dreptului si a evolutiei acestuia, explicarea dimensiunii sociale a dreptului Prezentarea esentei, continutului si formei dreptului Definirea notiunilor de drept public si privat Concepte-cheie tratate:

Drept ansamblul regulilor asigurate si garantate de stat care au ca scop organizarea si

disciplinarea comportamentului uman, in principalele relatii din societate intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararea drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale Drept public cand serveste societatii in ansamblu Drept privat cand serveste interesele individului in parte Drept constitutional - ramura dreptului public alcatuita din norme juridice ce reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii. Etimologic, termenul de administraOie deriv de la latinescul "directus", care nseamn drept, direct, linie dreapta, in limba latina insa cuvantul care corespundea substantivului drept era "jus", care inseamna drept, dreptate, legi. n limbajul curent termenul drept este utilizat n mai multe sensuri: Stiinta dreptului, adica un ansamblu de idei, notiuni, concepte si principii care explica dreptul. Dreptul este tehnica si arta in sensul ca organizeaza viata in comun, destinat sa disciplineze comportamentul uman si sa apere societatea de excese; Facultatea unui subiect de a-si valorifica si de a-si apara impotriva tertilor un anume interes.

Notiunea de drept
Dreptul consta in ansamblul regulilor de conduita generale si obligatorii asigurate si garantate de stat, reguli al caror scop il constituie organizarea si disciplinarea comportamentului uman in cadrul relatiilor umane, precum si infaptuirea acestui comportament intr-un climat specific

manifestarii coexistentei drepturilor esentiale ale omului si libertatilor lui cu justitia sociala.

Aparitia si evolutia dreptului

Ca institutie ce deriva de la societate, dreptul isi gaseste suportul in relatiile reciproce dintre oameni si este indisolubil legat de evolutia generala a societatii, de particularitatile societatii pe diferite trepte de dezvoltare istorica. Chiar si H. Kelsen recunoaste ca dreptul este un fenomen conditionat de timp si spatiu.

Dimensiunea sociala a dreptului

Dreptul este un rezultat al activitatii umane, al socializarii. Normele sale intervin in procesul productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic, repetat, al producerii, al repartitiei si al schimbului de produse si activitati. Libertatea omului este deplina numai in masura in care nu stanjeneste libertatea celorlalti.

Esenta, continutul si forma dreptului

Esenta unui fenomen reflecta unitatea laturilor, a trasaturilor si a raporturilor interne necesare, relativ stabile, care constituie natura launtrica a fenomenului si il fixeaza intr-o clasa de fenomene adiacente. A cerceta esenta dreptului presupune patrunderea inauntrul sau, sesizarea legaturilor intime care-i confera stabilitate si identificarea calitatilor interne. Continutul dreptului il constituie ansamblul elementelor, al laturilor si al conexiunilor care dau expresie concreta vointei si intereselor sociale ce reclama oficializarea si garantarea pe cale etatica. Continutul dreptului implica esenta sa, dar nu se reduce la ea. Continutul este mai stufos, desi nu este atat de profund ca esenta. Forma dreptului semnifica exprimarea organizarii interioare a structurii continutului, ea desemnand aspectul exterior a continutului.

Definitia dreptului
Dreptul este un ansamblu de reguli asigurate si garantate de stat, care au ca scop organizarea si disciplinarizarea comportamentului uman, in principalele relatii din societate, intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararea drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale.

Notiunile de drept public si privat

Separarea celor doua tipuri de drept apare inca de la inceputurile dreptului, romanii fiind primii care le-au definit, care, intr-o traducere aproximativa ar fi: - dreptul public este atunci cand el este in slujba imperiului roman - dreptul privat este atunci cand serveste interesele individului in parte Aceasta definitie este actuala si astazi deoarece face cea mai clara distinctie intre cele doua ramuri de drept in functie de interesele cui le apara si la cine se aplica. In cadrul dreptului public o importanta deosebita o are dreptul constitutional care este factorul structurant al intregului sistem de drept care guverneaza si orienteaza reglementarea juridica din celelalte ramuri ale dreptului.

Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale:

care sunt elementele componente care pot fi subsumate conceptului de drept in ce constau esenta, continutul si forma dreptului definiti notiunile de drept public si privat CURSUL 2 DREPTUL CONSTITUTIONAL, RAMURA A SISTEMULUI DE DREPT Notiunea de drept constitutional Locul dreptului constitutional in sistemul de drept

 Izvoarele dreptului constitutional Raportul de drept constitutional Subiectele raportului de drept constitutional Normele de drept constitutional Obiectivele Cursului 2 Definirea dreptului constitutional Precizarea locului dreptului constitutional in sistemul de drept Identificarea izvoarelor de drept constitutional Identificarea si definirea obiectului de reglementare al dreptului constitutional Concepte-cheie tratate: Drept constitutional ramura fundamentala a sistemului de drept romanesc alcatuita din norme juridice care reglementeaza relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii Izvoarele dreptului constitutional forme specifice, particulare, de exprimare a normelor juridice, care sunt determinate de modul de edictare sau de sanctionare a lor de catre stat Obiectul dreptului constitutional relatiile sociale care se nasc in activitatea de instaurare si mentinere si exercitare a puterii de stat si care privesc bazele puterii si bazele organizarii puterii Raport de drept constitutional relatiile sociale reglementate si sancctionate de o norma juridica ce se nasc in cadrul activitatii de instaurare, mentinere si exercitare a puterii politice ca putere statala.

Dreptul constitutional, ramura a sistemului de drept

In procesul aparitiei si dezvoltarii dreptului ramura dreptului constitutional se cristalizeaza mult mai tarziu, o data cu aparitia primelor constitutii scrise din lume, spre sfarsitul sec XVIII. Conceptul clasic de drept consitutional se formeaza mult mai tarziu, el fiind de origine italiana, dar format sub impulsul ideilor franceze. In literatura de specialitate s-au dat drepului constitutional mai multe definitii: - dreptul constitutional este alcatuit din norme juridice ce reglementeaza organizarea politica a statului, structura, functionarea si raporturile dintre puterile publice, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetateanului - unii autori considera ca dreptul constitutional reglementeaza relatiile sociale ce apar in procesul organizarii si exercitarii puterii, altii sustin ca organizarea puterii cuprinde exercitarea puterii, iar alti autori sustin ca relatiile sociale reglementate de dreptul constitutional sunt cele care apar in infaptuirea puterii

Locul dreptului constitutional in sistemul de drept

Dreptul constitutional este ramura principala in sistemul de drept , pe de o parte, normele de drept constitutional reglementeaza cele mai importante raporturi sociale, adica acele relatii fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii, iar pe de alta parte toate normele juridice trebuie sa fie conforme Constitutiei. La o analiza profunda corelatiei dintre constitutie si ramurile dreptului vom constata ca orice ramura de drept isi gaseste fundamentul juridic in normele din constitutie.

Izvoarele dreptului constitutional

Prin izvor de drept se intelege acea forma specifica, particulara, de exprimare a normelor juridice care sunt determinate de modul de edictare sau de sanctionare a lor de catre stat. Constitutia actuala a Romaniei repune obiceiul in randul izvoarelor dreptului, valorificand rolul si importanta sa aparte in reglementarea relatiilor sociale. Aceasta rezulta din nominalizarea obiceiului in art 41 din Constitutie (protectia proprietatii private). Cele mai importante izvoare formale ale dreptului constitutional sunt: - Constitutia si legile de modificare a Constitutiei - Legea ca act juridic al Parlamentului - Regulamentele Parlamentului - Ordonantele Guvernului - Tratatul international

Raportul de drept constitutional

De la inceput se impune identificarea relatiilor sociale reglementate de drept care, prin continutul lor specific, sunt raporturi de drept constitutional. Aceste relatii sociale sunt acelea care apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii. In obiectul dreptului constitutional sunt cuprinse doua categorii de relatii, si anume: a. relatii cu dubla natura juridica (acele relatii care sunt reglementate si de alte ramuri de drept si in acelasi timp si de catre Constitutie) b. relatii specifice de drept constitutional (ce formeaza obiectul de reglementare numai pentru normele de drept constitutional). Specific acestor relatii este faptul ca se nasc in procesul complex de instaurare, mentinere si exercitare a puterii

Subiectele raportului de drept constitutional

Cu privire la subiectele raportului de drept constitutional, trebuie sa subliniem faptul ca unul dintre subiecte este totdeauna fie detinatorul puterii, fie statul, fie un organ reprezentativ si ca aceste subiecte actioneaza intr-un mod necesar intr-un raport juridic aparut in activitatea de instaurare, mentinere si exercitare a puterii. Subiectele raportului sunt: 1. Poporul 2. statul 3. Organele statului 4. Partidele politice, formatiunile politice, alte organizatii 5. Cetatenii 6. Strainii si apatrizii

Normele de drept constitutional

In explicarea specificului normelor de drept constitutional trebuie sa se plece de la teoria normei juridice, urmand ca apoi sa regasim elementele generale in norma de drept constitutional si sa observam ce trasaturi proprii are aceasta din urma. Norma juridica este definita ca fiind o regula sociala de conduita, generala si obligatorie, instituita sau sanctionata de puterea de stat in diferite forme. Orice norma juridica este un comandament impus de puterea publica, formulat uneori chiar sub forma supletiva sau de recomandare. Normele constitutionale, pe langa

prevederi ce reglementeaza nemijlocit unele relatii sociale, au si prevederi care contin formularea unor principii, consfiintesc bazele puterii, definesc unele institutii. Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Definitia dreptului constitutional Care sunt izvoarele dreptului constitutional Identificarea si definirea obiectului dreptului constitutional Enumerati si definiti subiectele raportului de drept constitutional CURSUL 3 TEORIA CONSTITUTIEI ( 1 ) Notiunea de constitutie Notiunea de regim constitutional Aparitia constitutiei Obiectivele Cursului 3 Definirea notiunii de constitutie Definirea conceptului de regim constitutional Concepte-cheie tratate: Constitutie legea fundamentala a unui stat, alcatuita din norme juridice investite cu forta juridica suprema, si care reglementeaza acele raporturi sociale fundamentale ce sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in stat, pentru asigurarea exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor Regim constitutional in sens material un ansamblu de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-o anumita etapa de dezvoltare a sa.

Definitia constitutiei
Constitutia trebuie considerata a fi legea fundamentala a unui stat, alcatuita din norme juridice, investite cu forta juridica suprema si care reglementeaza acele raporturi sociale fundamentale ce sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in stat, pentru asigurarea exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.

Notiunea de regim constitutional

Evolutia istorica sta marturie faptului ca fiecare stat isi enunta modul de organizare si exercitare a puterii prin intermediul constitutiei, atat guvernantii, cat si cei guvernati, vazand in acest act politico-juridic legea fundamentala a tarii. Dar traditia constitutionala are o vechime mult mai mare decat constitutia scrisa. Dintr-o perspectiva istorica se poate spune ca fiecare stat a avut o constitutie in sens material, un ansamblu de cutume constitutionale care stabileau modul de exercitare a puterii. Precizarile facute in legatura cu traditia cutumiara constitutionala si raporturile ei cu normele constitutionale cuprinse intr-un document se circumscriu problematicii conceptului de regim constitutional. Acest concept poate fi definit dintr-o dubla perspectiva: a. o perspectiva materiala b. o perspectiva formala

Din punct de vedere material, regimul constitutional exprima ansamblul de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-o anumita etapa de dezvoltare a sa. Din punct de vedere formal, regimul constitutional exprima exteriorizarea sau obiectivarea ansamblului de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-un document politico-juridic numit constitutie. Regimul constitutional, in sens formal, corespunde statelor moderne care sunt guvernate pe baza constitutiilor scrise. Regulile de organizare si de conducere a statului, indiferent care ar fi forma lor, cutumiara sau scrisa, confera substanta regimului constitutional. Complexitatea regimului constitutional difera, in functie de realitatile si conditiile social-istorice la care il raportam, de complexitatea vietii politice a statului respectiv.

Aparitia constitutiei
Momentul aparitiei constitutiei este unul de natura controversata, doctrina juridica fiind impartita in ceea ce priveste stabilirea acestui moment. Dificultatea se datoreaza faptului ca uneori nu se iau in consideratie constitutia cutumiara si constitutia mixta, ci numai cea scrisa si faptul ca nu se apreciaza fenomenul constitutie in toata complexitatea lui. Creearea constitutiei trebuie privita ca un proces indelungat, inceput cu mult inainte de revolutia burgheza si in care burghezia a jucat un rol hotarator, desavarsit prin adoptarea constitutiei scrise. Normele constitutionale, indiferent daca au fost denumite asa, au existat de la aparitia statelor suverane, caci in orice stat au existat anumite reguli fundamentale de organizare si functionare a guvernarii. Meritul burgheziei, venite la putere, consta in sistematizarea acestor reguli, completate si adaptate noii ordini si intereselor instaurate, intr-o lege scrisa, adoptata cu forme si proceduri solemne si investite cu cea mai inalta forta juridica. Aparitia statului de drept depinde practic de aparitia constitutiei, prin intermediul ei guvernantii fiind pusi sub incidenta regulilor juridice. Prima constitutie aparuta in lume este constitutia engleza, desi procesul de formare a acestei constitutii, inceput o data cu adoptarea in 1215 a Magnei Charta Libertatum, a continuat si dupa adoptarea primelor constitutii scrise. Prima constitutie scrisa este cea americana din 1787. In ceea ce priveste Europa, prima constitutie scrisa este dea adoptata in Franta in 1791. reptat, statele si-au adoptat constitutii, iar constitutia a devenit nu numai legea fundamentala a unui stat, ci si documentul politic si juridic care marcheaza un moment important in dezvoltarea ecomico-sociala si politico-juridica a statelor.

Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale:

Definitia constitutiei Notiunea de regim constitutional Aparitia constitutiei

CURSUL 4 TEORIA CONSTITUTIEI ( 2 )

Adoptarea constitutiei Revizuirea constitutiei Suspendarea si abrogarea constitutiei Suprematia constitutiei Obiectivele Cursului 4 Stabilirea initiative adoptarii constitutiei

 Modurile de adoptare a constitutiei Autoritatea competenta in a revizui constitutia si procedura de revizuire Suspendarea constitutiei Abrogarea constitutiei Fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei Concepte-cheie tratate: Adoptarea constitutiei apartine acelui organism statat, politic sau social care, ocupand in sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt, este cel mai in masura sa cunoasca evolutia societatii date si perspectivele sale. Dreptul de a adopta constitutia il are puterea constituanta. Revizuirea constitutiei orice constitutie este supusa modificari, indiferent care ar fi forma, si dreptul de a o revizui apartine acelui organism care a adoptat-o. Suspendarea constitutiei In practicile constitutionale au fost cazuri cand constitutiile au fost total sau partial suspendate, mai ales in perioadele de criza politica, cand guvernantii renuntau la forma democratica de conducere. Abrogarea constitutiei apare cand raportul de forte politice se schimba in esenta sa si este adoptata o noua constitutie. Suprematia constitutiei este o notiune complexa care exprima pozitia supraordonata a constitutiei, nu numai in sistemul de drept, ci si in intregul sistem social politic al unei tari.

Adoptarea constitutiei
Adoptarea constitutiei este un proces complex cu profunde semnificatii politico-juridice, proces in care se detaseaza clar puterea constituanta si modurile de adoptare. Initiativa adoptarii constitutiei constituie prima etapa in adoptarea unei constitutii. In principiu, se considera ca initiativa constitutionala trebuie sa apartina acelui organism statal, politic sau social care, ocupand in sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt, este cel mai in masura sa cunoasca evolutia societatii date, perspectivele sale. Un rol aparte il poate avea si initiativa populara. La intrebarea de a sti cine trebuie sa aiba dreptul de a adopta o constitutie, s-a raspuns si se raspunde prin teoria puterii constituante. Puterea constituanta apare sub doua forme, originara si instituita. Fara a analiza clasificarile modurilor de adoptare a constitutiei, consideram ca este mai importanta analiza procedeelor de adoptare a constitutiilor, observandu-se ca aceste moduri explica in mare masura si evolutia constitutiilor in ceea ce priveste forma si continutul lor. a. constitutia acordata este constitutia adoptata de un monarh ca stapan absolut care isi exercita puterea. Este cea mai rudimentara forma de constitutie. c. Constitutia pact reprezinta un contract intre rege si popor, poporul fiind reprezentat prin parlament d. Constitutia conventie este rezultatul activitatii unei adunari ce poarta numele de Conventie. Aceasta adunare este special aleasa pentru a adopta constitutia, ea exprimand conventia intervenita intre toti membrii societatii si era considerata deaspura parlamentului. O varianta a constitutiei conventie este constitutia referendara, in sensul

ca o data adoptata o constitutie este supusa ratificarii populare. Constitutia Romaniei din 1991 este o constitutie referendara. e. Constitutia parlamentara. Dupa cel de-al doilea razboi mondial adoptarea constitutiilor sa realizat de regula de catre parlamente, mai ales in tarile din estul Europei. In acest mod au fost adoptate constitutiile tarii noastre din 1948, 1952 si 1965.

Revizuirea constitutiei
Dreptul, fiind un fenomen social dinamic, este supus schimbarilor care se produc in societate. Normele si principiile constitutionale nu fac nici o exceptie de la aceasta regula. O constitutie o data adoptata isi produce efectele pe o perioada de timp. Orice constitutie este supusa modificarii, indiferent care i-ar fi forma. De obicei, posibilitatea, ca si procedura de revizuire, sunt expres prevazute chiar in textul legii fundamentale. Dreptul de a revizui constitutia trebuie sa apartina aceluiasi organism care a adoptat-o. Autoritatea competenta in a revizui constitutia difera dupa felul constitutiei, iar procedura de revizuire a constitutiei este in principiu asemanatoare celei de adoptare potrivit marelui principiu al simetriei juridice. Cand revizuirea constitutiei se face dupa aceeasi procedura dupa care se modifica legile suntem in prezenta unei constitutii suple sau flexibile. Cand modificarea constitutiei se face dupa alte reguli decat cele obisnuite, dupa care se modifica legile ordinare, ne aflam in fata unei constitutii rigide. De regula, constitutiile scrise sunt rigide iar constitutiile cutumiare sunt flexibile. Cei care au adoptat constitutii scriseau avut grija sa le asigure acestora o stabilitate in timp. In realizarea rigiditatii constitutiilor s-au folosit mai multe metode: - s-au exprimat opinii in sensul ca o data stabilita, o constitutie nu mai poate fi modificata. Se considera de catre doctrina juridica ca valoarea juridica a unor asemenea prevederi este nula intrucat puterea constituanta de astazi nu are nici o putere de a limita puterea constituanta ce va veni - s-a stabilit ca nici o modificare a constitutiei nu poate fi facuta pe o perioada de timp prestabilita - stabilirea unei proceduri de revizuire extrem de greoaie - stabilirea unor reguli exprese cu privire la revizuire Revizuirea implicita a constitutiei consta in schimbarea unor dispozitii ale acesteia fara a se recurge la procedura de revizuire prevazuta chiar in legea fundamentala, ci la o alta procedura. Practic, revizuirea implicita are ca rezultat incalcarea constitutiei. O forma mult mai grava a revizuirii este falsa revizuire sau frauda constitutionala. Ea consta in schimbarea, printr-o modificare legala a constitutiei, a regimului politic consacrat in textul initial al constitutiei, a regimului politic corespunzator si cadrul constitutional. Suspendarea si abrogarea constitutiei In practicile constitutionale ale statelor au fost cazuri in care constitutiile au fost total sau partial suspendate, normele constitutionale fiind scoase din vigoare. Unele constitutii interzic posibilitatea suspendarii lor. Alte constitutii nu prevad dispozitii cu privire la suspendare. Cu toate acestea, in practica burgheza constitutiile au fost suspendate in perioadele de criza politica, cand guvernantii renuntau la forma democratica de conducere.

In general, in asemenea situatii, constitutia se suspenda prin proclamarea starii de asediu, prin guvernarea prin decrete-legi, prin lovutir de stat. Doctrina juridica s-a exprimat in sensul ca suspendarea constitutiei este ilegala, desi in practica ea a fost pusa in aplicare. Suspendarea totala a constitutiei constituie o abatere de la ideea de constitutionalitate si de legalitate.

Abrogarea constitutiei, chiar daca nu este stipulata in mod expres, sigur atunci cand raportul de
forte politice se schimba in esenta sa, in mod necesar este adoptata o noua constitutie. Actuala Constitutie a Romaniei prevede in art 153, ca prezenta Constitutie intra in vigoare la data aprobarii ei prin referendum. La aceeasi data Constitutia din 21.08.1965 este si ramane in intregime abrogata. Suprematia constitutiei O problema mai delicata a dreptului constitutional o reprezinta fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei. Suprematia constitutiei este o notiune complexa in continutul careia se cuprind trasaturi si elemente politice si juridice, care exprima pozitia spuraordonata a constitutiei nu numai in sistemul de drept ci si in intregul sistem social politic al unei tari. Aceasta pozitie deosebita implica un continut normativ complex dar si importante consecinte statale si juridice. Analiza noastra se limiteaza doar la consecintele juridice, adica la aceleaa care evidentiaza ca spurematia constitutiei este o realitate juridica si nu o simpla teorie. Acestea sunt: - consecintele juridice privind adoptarea constitutiei - consecintele juridice privind modificarea, suspendarea si abrogarea constitutiei - deosebirile dintre constitutie si legi, consecinte ale suprematiei constitutiei - conformitatea intregului drept cu constitutia Suprematia constitutiei este o realitate incontestabila si nu o simpla afirmatie. Ea implica o serie de consecinte juridice, dar se bucura in acelasi timp de garantii juridice specifice legii fundamentale si anume: - controlul general al aplicarii constitutiei - controlul constitutionalitatii legilor - indatorirea fundamentala de a respecta constitutia

Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale:

Moduri de adoptare a constitutiei Revizuirea constitutiei Abrogarea si suspendarea constitutiei Efectele juridice ale suprematiei constitutiei Garantiile juridice ale suprematiei constitutiei

CURSUL 5 CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR ( 1 )

Notiunea de control a constitutionalitatii legilor Forme de control al constitutionalitatii legilor Clasificarea formelor de control Obiectivele Cursului 5 Definirea notiunii de control al constitutionalitatii legilor Definirea principalelor forme de control al constitutionalitatii legilor

 Clasificarea formelor de control Concepte-cheie tratate: Controlul constitutionalitatii legilor ca institutie juridica, cuprinde ansamblul dispozitiilor normative prin care se organizeaza verificarea conformitatii cu Constitutia, atat a fiecarei legi, in ansamblul ei, cat si a fiecarei prevederi dintr-o lege, avand drept consecinta inlaturarea legii dau a dispozitiei dintr-o lege a carei neconformitate cu Constitutia a fost contestata. Forme de control al constitutionalitatii legilor modalitatile de exercitare a controlului constitutionalitatii legilor si care cuprind toate trasaturile esentiale si comune ale exercitarii controlului constitutionalitatii, trasaturi care se regasesc in exercitarea acestui control, indiferent de tara in care a fost constituit. Notiunea de control al constitutionalitatii legilor Controlul constitutionalitatii legilor, ca institutie juridica, cuprinde ansamblul dispozitiilor normative prin care se organizeaza verificarea conformitatii cu Constitutia, atat a fiecarei legi, in ansamblul sau, cat si a fiecarei prevederi dintr-o lege, avand drept consecinta inlaturarea legii sau a dispozitiilor dintr-o lege, a carei neconformitate cu constitutia a fost contestata. Existenta sanctiunilor pentru incalcarile constitutiei este de majora importanta, caci acestea dau dispozitiilor constitutionale caracterul de norme juridice. Doctrina juridica include controlul constitutionalitatii legilor in principiul legalitatii ca parte componenta a acestora din urma. Constitutionalitatea legii nu inseamna in fod altceva decat cerinta de legalitate a legii in sensul ca legea sa se adopte cu respectarea normelor constitutionalitatii legilor, atat in spiritul cat si in litera lor. Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu constitutia, iar ca institutie a dreptului constitutional cuprinde regulile privitoare la autoritatile competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri. In principiu, controlul constitutionalitatii legilor priveste numai legea ca act juridic al Parlamentului sau actele normative cu forta juridica egala cu a legii. Unele constitutii prevad ca si alte acte normative juridice cu forta juridica mai mica decat a legii pot fi supuse acestui control. Asemenea acte normative, cu forta juridica egala cu a legii, sunt acele acte care, desi sunt emise de alte organe de stat decat Parlamentul, intervin si reglementeaza raporturi sociale din domeniul legii si, ca atare, pot suspenda, modifica si abroga o lege. Suprematia constitutiei implica si garantarea separatiei echilibrului puterilor, precum si protectia drepturilor omului.

Formele de control al constitutionalitatii legilor

Prin modalitatile de exercitare a controlului constitutionalitatii legilor intelegem toate trasaturile esentiale si comune ale exercitarii controlului constitutionalitatii, trasaturi cae se regasesc in exercitarea acestui control, oricare ar fi tara in care a fost instituit. Aparitia situatiilor in care legile ordinare contraveneau constitutiei a pus problema, atat pentru doctrina cat si pentru legiuitor, a gasirii solutiei de remediere, in primul rand prin stabilirea autoritatii competente a verifica constituionalitatea legilor.

In functie de organul de stat chemat a controla constitutionalitatea legilor, doctrina juridica a clasificat acest control. Intr-o opinie, ar exista trei forme de control: controlul prin opinia publica, controlul politic, controlul jurisdictional. In a doua opinie, controlul constitutionalitatii legilor ar cunoaste trei forme, si anume: controlul parlamentar, controlul politic, controlul jurisdictional. In a treia opinie, controlul cconstitutionalitatii legilor cunoaste doua forme: controlul politic si controlul judecatoresc. In a patra opinie, se considera ca cea mai potrivita clasificare este aceea care face deosebire intre controlul exercitat de adunarile legiuitoare si cel exercitat de organe din afara lor care, prin aceea ca pot lipsi de efecte votul acestor adunari, apar ca fiindu-le subordonate, iar in cadrul organelor supraordonate, adunarilor legiuitoare, distingem intre organele politice, cele judecatoresti si cele politico-jurisdictionale.

Clasificarea formelor de control

Doctrina juridica prezinta mai multe clasificari cu nuante diferite. 1. Controlul realizat in raport cu organele competente a exercita controlul constitutionalitatii legilor si care se realizeaza in doua forme: controlul realizat prin organ politic si controlul exercitat printr-un organ jurisdictional. 2. Controlul realizat in raport cu timpul in care el se exercita: control prealabil sau preventiv si control ulterior sau represiv. 3. Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului constitutionalitatii legilor si in functie de acest criteriu procedura se poate declansa de catre un numar in general restrans de organe ale statului saude catre orice cetatean care justifica un interes actual ori numai eventual. 1. Controlul realizat in raport cu organele competente a exercita controlul constitutionalitatii L egilor: a) Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ politic. Dreptul parlamentului de a verifica constitutionalitatea legilor este un control autentic si, in acelasi timp, un autocontrol, caci parlamentul, fiind acela cae adopta uneori si constitutia, este cel mai in masura sa aprecieze neconcordanta dintre legea ordinara si constitutia pe care le-a adoptat. Altii considera ca acest control al parlamentului nu ar prezenta nici un fel de garantie, caci, desi exista sanctiunea nerealegerii parlamentarilor, aceasta ar fi o sanctiune indepartata, greu de realizat in practica. Mai mult, ar insemna ca parlamentul sa fie judecator In propria cauza, lucru contrar ideii de justitie constitutionala. In prezent, in lume, controlul constitutionalitatii legilor printr-un organ politic, si mai ales prin parlamente, se realizeaza mai rar. Impotriva controlului politic se aduc cateva argumente principale: principiul separatiei puterilor nu ar admite, in afara celor trei autoritati guvernante, creearea unei a patra, situata deasupa parlamentului si guvernului is investita cu dreptul de a le cenzura activitatea legislativa si

respectiv, puterea regulamentara organismul politic care exercita controlul ar putea fi discretionar, putand sa infirme vointa suverana a reprezentantilor poporului controlul constitutionalitatii legilor trebuie sa fie un control de specialitate, situat deasupra oricaror argumente politice b) Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ jurisdictional Acest control este exercitat sau de organe, altele decat cele judecatoresti, care folosesc insa o procedura de lucru asemanatoare cu cea judecatoreasca, sau de catre organele judecatoresti propriu-zise. Controversat in ceea ce priveste fundamentarea sa stiintifica, controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor s-a impus in mai multe state, azi el exercitandu-se in temeiul unor dispozitii legale clare, sau pur si simplu in temeiul dreptului pe care organele judecatoresti singure si l-au arogat. Dreptul judecatorilor de a decide asupra constitutionalitatii legilor este atat contestat cat si admis de doctrina juridica. Acest drept al judecatorilor s-a justificat plecandu-se de la menirea judecatorilor de a interpreta si aplica legile si de a aplica sanctiuni in cazuri de incalcare a legii. De asemenea, dreptul judecatorilor in verificarea conformitatii legilor cu constitutia s-a justificat prin teoria separatiei puterilor in stat, care implica o anumita colaborare a puterilor. Un alt argument pleaca de la necesitatea verificarii daca legiuitorul a actionat in limitele competentei sale functionale. Argumente contrare in ceea ce priveste dreptul judecatorilor de a judeca constitutionalitatea legilor nu au lipsit si nu lipsesc din doctrina juridica. Un prim argument se bazeaza tot pe teoria separatiei puterilor dar pe o interpretare oarecum rigida, in sensul ca teoria puterilor inseamna o independenta absoluta a puterilor, iar acordarea dreptului judecatorilor de a controla actele puterii legiuitoare ar fi o eludare a principiului separatiei puterilor. Se mai adauga faptul ca dreptul recunoscut judecatorului de a controla activitatea legiuitorului face din acesta o autoritate politica, ori nimic nu este mai grav decat existenta autoritatilor oficioase. Justificat sau nu, din punct de vedere teoretic, controlul judecatorilor asupra constitutionalitatii legilor s-a impus in mai multe state. 2. Controlul realizat in raport cu timpul in care el se exercita: S-ar parea ca o clasificare in raport cu timpul in care se exercita controlul nici nu ar putea fi conceputa, intrucat controlul asupra constitutionalitatii legilor poarta in mod necesar asupra legilor intrate in vigoare, caci numai atunci se poate vorbi de legi care sa poata fi verificate sub aspectul conformitatii lor cu constitutia. Cu toate acestea, de controlul constitutionalitatii legilor se vorbeste si atunci cand acesta are loc inainte de intrarea lor in vigoare intrucat in

acest fel se impiedica intrarea in vigoare a unor legi contrare prevederilor constitutionale. a. Controlul prealabil sau preventiv este exercitat inainte de intrarea in vigoare a legilor si are ca efect impiedicarea incalcarii constitutiei prin intrarea in vigoare a unei legi sau a unei dispozitii dintr-o lege contrara constitutiei. b. Controlul care se exercita dupa intrarea in vigoare a legilor se numeste ulterior sau represiv: ulterior pentru ca se exercita dupa intrarea in vigoare a legilor si represiv pentru ca are ca efect anularea legii sau cel putin lipsirea ei de efecte. Constitutia Romaniei reglementeaza exercitarea controlului constitutionalitatii legilor atat ca un control prealabil sau preventiv cat si ca un control ulterior sau represiv. 3. Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului constitutionalitatii legilor. Potrivit clasificarii mentionate, procedura controlului constitutionalitatii legilor se poate declansa de catre un numar in general restrans de organe ale statului, sau de orice cetatean care justifica un interes actual ori numai eventual, aceasta modalitate putand fi exercitata si alaturi de cea dintai.

Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale:

Notiunea de control al constitutionalitatii legilor Forme de control al constitutionalitatii legilor Controlul realizat in raport cu organele competente in a exercita controlul constitutionalitatii legilor Controlul realizat in raport cu timpul in care se exercita Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului constitutionalitatii legilor.

CURSUL 8 Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor

romani (1) Notiunea de drepturi si indatoriri fundamentale Natura juridica a drepturilor fundamentale Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale Obiectivele Cursului 8 Definirea notiunilor de drepturi si indatoriri fundamentale Precizarea terminologiei utilizate in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale Natura juridica a drepturilor fundamentale Aparitia si evolutia institutiei drepturilor si indatoririlor fundamentale Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale Concepte-cheie tratate: Drepturi fundamentale acele drepturi subiective ce apartin cetatenilor Romaniei, prevazute si garantate de Constitutie, esentiale pentru statutul juridic al acestora si care asigura deplina afirmare in societate si participare la viata politica, economica, sociala si culturala.

Indatoriri fundamentale acele obligatii ale cetatenilor romani, inscrise in Constitutie, care sunt socotite esentiale pentru desfasurarea vietii in societate si asigurate in realizarea lor prin convingere ori, la nevoie, prin forta de constrangere a statului. Notiunea de drepturi si ndatoriri fundamentale ale cettenilor romni Prin drept, societatea recunoaste, ocroteste si garanteaz bunurile, interesele legitime si alte valori ale individului, colectivitOii si societOii, asigurnd respectarea obligaOiilor necesare nfptuirii acestora. Drepturile si libertOile fundamentale ale omului si cetOeanului sunt nu numai o realitate, ci si finalitateantregii activitOi umane, binenOeles, a celei progresiste si democratice. Definirea drepturilor fundamentale ale cetOenilor (a libertOilor cetOenesti sau libertOilor publice, cummai sunt ele deseori numite) a preocupat si preocup intens literatura juridic. Pentru definirea lor trebuie s lum n consideraOie c acestea: a) sunt drepturi subiective; b) sunt drepturi esentiale pentru cetteni; c) datorit importanOei lor, sunt nscrise n acte deosebite, cum ar fi declaratii de drepturi, legi fundamentale (constituOii). Drepturile fundamentale sunt drepturi subiective, ele fiind n ultim instanO facultOi ale subiectelor raporturilor juridice de a acOiona ntr-un anumit fel sau de a cere celuilalt sau celorlalte subiecte o atitudine corespunztoare si de a beneficia de protecOia si sprijinul statului n realizarea pretenOiilor legitime. Drepturile fundamentale sunt drepturi esentiale pentru cetteni. Aceasta este cea mai important trstur a lor. Dac drepturile fundamentale sunt drepturile subiective, ceea ce le deosebeste de acestea este tocmai aceast trstur. Ea explic de ce din sfera drepturilor subiective numai un anumit numr de drepturi sunt fundamentale, nscrise, ca atare, n constitutie. Deseori, drepturile fundamentale sunt definite ca acele drepturi consacrate de constitutie si care sunt determinante pentru statutul juridic al cetteanului. Drepturile fundamentale pot fi explicate numai n interdependenOa lor cu celelalte fenomene si ndeosebi cu realitOile economice, sociale si politice concrete din fiecare Oar. Precizarea terminologiei utilizate n domeniul drepturilor omului si cetteanului este un lucru de cert importanO, mai ales, cnd problemele se abordeaz ntr-o manier stiintific. Notiunea de ndatoriri fundamentale ExistenOa ndatoririlor fundamentale se impune, deoarece este de neconceput ca membrii unei colectivitOi umane s nu aib, alturi de drepturi, si anumite ndatoriri, anumite obligaOii faO de societatea n care triesc. n primul rnd, ndatorirea fundamental a cetOeanului este o obligaOie, si nu o ndrituire, asa cum este dreptul fundamental. Ea presupune din partea cetOeanului ndeplinirea unor cerinOe determinate de sarcinile si scopurile societOii. ndatoririle fundamentale sunt acele obligaOii crora societatea, la un anumit moment, le atribuie o valoare mai mare, valoare ce se reflect n regimul juridic special ce li se atribuie. Indatoririle fundamentale sunt asigurate n realizarea lor prin convingere sau la nevoie prin forOa de

constrngere a statului, cci ele sunt veritabile obligaOii juridice. Putem spune deci c ndatoririle fundamentale sunt acele obligaOii ale cetOenilor Romniei, nscrise n ConstituOie, care sunt socotite esenOiale pentru desfsurarea vieOii n societate si asigurate n realizarea lor prin convingere ori, la nevoie, prin forOa de constrngere a statului. Natura juridic a drepturilor fundamentale n legtur cu natura juridic si cu conceptul drepturilor fundamentale, n literatura de specialitate s-au formulat mai multe teorii. Cea mai rspndit teorie asupra drepturilor fundamentale, a naturii juridice a acestora, este teoria drepturilor naturale (Locke, Wolf, Blackstone, Rousseau). Potrivit acestei teorii, drepturile omului sunt anterioare statului, omul avnd aceste drepturi de la natur, iar drepturile sau libertOile publice, cum mai sunt denumite, au o natur deosebit de celelalte drepturi ale omului; ntruct cetOeanul le deosebeste n calitatea sa de om, ele sunt opozabile statului si nu sunt deci stabilite prin legi, contracte etc. O alt teorie, n fapt o variant a teoriei dreptului natural, este teoria individualist (F. Bastiat, A. Esmein, N. Chenau, H. J. Laski), conform creia sursa oricrui drept este individul, ntruct acesta este, singur, o fiinO real, liber si responsabil. Drepturile fundamentale sunt denumite libertOi necesare. ntr-o alt teorie, aceea a drepturilor reflexe sau a autolimitrii statului, nu se face o deosebire de natur juridic ntre drepturile individuale si celelalte drepturi subiective, toate fiind considerate o creaOie a dreptului obiectiv. n doctrina juridic contemporan, prin negarea drepturilor subiective, dreptul obiectiv, norma juridic reprezint totul. Drepturile subiective, potrivit acestei doctrine, nu exist ca atare. LibertOile publice, n aceast concepOie, pot fi considerate ca obligaOii n sarcina statului, ca limitri aduse competenOei sale, care las s subziste o sfer de autonomie individual. Se ignor n aceast ultim teorie faptul c ntr-un raport juridic nu pot exista numai drepturi sau numai obligaOii, ntruct drepturile unui subiect al acestora constituie totodat obligaOii corelative pentru cellalt subiect. Asa fiind, afirmaOia c unor obligaOii ale statului nu le-ar corespunde drepturi ale cetOenilor nu poate fi acceptat. n opinia noastr, drepturile fundamentale sunt drepturi subiective (N. Prisca). Apariia si dezvoltarea instituiei drepturilor si ndatoririlor fundamentale n Romnia Clasificarea drepturilor si libertilor fundamentale De regul, drepturile fundamentale ale cetOenilor au fost proclamate, enumerate prin declaraOii de drepturi, si mai ales prin constituOii, fr a se face ns o clasificare a lor. n literatura de specialitate au existat ns asemenea preocupri. n opinia noastr, pentru a clasifica drepturile fundamentale ale cetOenilor, trebuie folosit drept criteriu continutul drepturilor si liberttilor cettenesti. n raport de acest fapt, putem clasifica drepturile n urmtoarele categorii: 1. Inviolabilittile: dreptul la viaO, dreptul la integritate fizic si psihic, la libertatea individual, dreptul la aprare, dreptul la libera circulaOie, dreptul la ocrotirea vieOii intime, familiale si private, precum si inviolabilitatea domiciliului. 2. Drepturile si liberttile social-economice si culturale: drepturi referitoare la

viata social si material a persoanelor, n strns legtur cu drepturile privind educaOia, si anume: dreptul la nvOtur, acesul la cultura, la ocrotirea sntOii, dreptul la mediu sanatos, dreptul la munc si protectia social a muncii, dreptul la grev, dreptul la proprietate, dreptul la mostenire, libertatea economica, dreptul la asigurarea unui nivel de trai decent, dreptul la cstorie, dreptul copiilor si tinerilor la protecOie si asistenO, precum si dreptul la protecOie special al persoanelor cu handicap. 3. Drepturi exclusive politice: dreptul de a alege si dreptul de a fi ales, dreptul de a fi ales in Parlamentul European. 4. Drepturi si libertti social-politice: libertatea constiinOei, libertatea de exprimare, dreptul la informaOie, libertatea ntrunirilor, dreptul la asociere, secretul corespondenOei. 5. Drepturi garanii: dreptul de petiOionare, dreptul persoanei vtmate de ctre o autoritate public. Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Definiti conceptul de drepturi fundamentale Definiti indatoririle fundamentale Clasificati drepturile si libertatile cetatenesti

CURSUL 9

Constituia Republicii Moldova

Adoptata la 29 iulie 1994 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1 din 18.08.1994 Universalitatea Cetatenii Republicii Moldova beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea. 1)Egalitatea Respectarea si ocrotirea persoanei constituie o indatorire primordiala a statului. Toti cetatenii Republicii Moldova sint egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica,avere sau de origine sociala. Cetatenia Republicii Moldova Cetatenia Republicii Moldova se dobindeste, se pastreaza ori se pierde in conditiile prevazute de legea organica. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia sa si nici de dreptul de a-si schimba cetatenia. 2)Protectia cetatenilor Republicii Moldova Cetatenii Republicii Moldova beneficiaza de protectia statului atit in tara, cit si in strainatate.Cetatenii Republicii Moldova nu pot fi extradati sau expulzati din tara. Statutul juridic al cetatenilor straini si al apatrizilor Cetatenii straini si apatrizii au aceleasi drepturi si indatoriri ca si cetatenii Republicii Moldova, cu exceptiile stabilite de lege. Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai in baza unei conventii internationale, in conditii de reciprocitate sau in temeiul hotaririi instantei de judecata.

Dreptul de azil se acorda si se retrage in conditiile legii, cu respectarea tratatelor internationale la care Republica Moldova este parte. Accesul liber la justitie Orice persoana are dreptul la satisfactie efectiva din partea instantelor judecatoresti competente impotriva actelor care violeaza drepturile, libertatile si interesele sale legitime. Nici o lege nu poate ingradi accesul la justitie. 3)Prezumtia nevinovatiei Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind vinovatia sa va fi dovedita in mod legal, in cursul unui proces judiciar public, in cadrul caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale. 4)Neretroactivitatea legii Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care, in momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai aspra decit cea care era aplicabila in momentul comiterii actului delictuos. 5)Dreptul fiecarui om de a-si cunoaste drepturile si indatoririle Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca personalitatea juridica. Statul asigura dreptul fiecarui om de a-si cunoaste drepturile si indatoririle. In acest scop statul publica si face accesibile toate legile si alte acte normative. Capitolul II. Drepturile si Libertatile Fundamentale

1)Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica Statul garanteaza fiecarui om dreptul la viata si la integritate fizica si psihica. (2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante. (Pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsa si nici executat decit numai pentru acte savirsite in timp de razboi sau de pericol iminent de razboi si numai in conditiile legii. 2)Libertatea individuala si siguranta persoanei Libertatea individuala si siguranta persoanei sint inviolabile. Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sint permise numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege. Retinerea nu poate depasi 72 de ore. Arestarea se face in temeiul unui mandat, emis de judecator, pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitatii mandatului se poate depune recurs, in conditiile legii, in instanta judecatoreasca ierarhic superioara. Termenul arestarii poate fi prelungit numai de catre judecator sau de catre instanta judecatoreasca, in conditiile legii, cel mult pina la 12 luni.

Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea - in cel mai scurt termen; motivele retinerii si invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Eliberarea celui retinut sau arestat este obligatorie daca motivele retinerii sau arestarii au disparut. 3)Dreptul la aparare Dreptul la aparare este garantat. Fiecare om are dreptul sa reactioneze independent, prin mijloace legitime, la incalcarea drepturilor si libertatilor sale. In tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. Amestecul in activitatea persoanelor care exercita apararea in limitele prevazute se pedepseste prin lege. 4)Dreptul la libera circulatie Dreptul la libera circulatie in tara este garantat. Oricarui cetatean al Republicii Moldova ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, de a iesi, de a emigra si de a reveni in tara. 5)Viata intima, familiala si privata Statul respecta si ocroteste viata intima, familiala si privata. 6)Inviolabilitatea domiciliului Domiciliul si resedinta sint inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramine in domiciliul sau in resedinta unei persoane fara consimtamintul acesteia. Perchezitiile si cercetarile la fata locului pot fi ordonate si efectuate numai in conditiile legii. Perchezitiile in timpul noptii sint interzise,in afara de cazul unui delict flagrant. 7)Secretul corespondentei Statul asigura secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare. De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege in cazurile cind aceasta derogare este necesara in interesele securitatii nationale, bunastarii economice a tarii, ordinii publice si in scopul prevenirii infractiunilor. 8)Libertatea constiintei (1) Libertatea constiintei este garantata. Ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc. (2) Cultele religioase sint libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii.

(3) In relatiile dintre cultele religioase sint interzise orice manifestari de invrajbire. (4) Cultele religioase sint autonome, separate de stat si se bucura de sprijinul acestuia,inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in penitenciare, in aziluri si in orfelinate. 9)Libertatea opiniei si a exprimarii Oricarui cetatean ii este garantata libertatea gindirii, a opiniei, precum si libertatea exprimarii in public prin cuvint, imagine sau prin alt mijloc posibil. Libertatea exprimarii nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie. Sint interzise si pedepsite prin lege contestarea si defaimarea statului si a poporului, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala sau religioasa, incitarea la discriminare,la separatism teritorial,la violenta publica, precum si alte manifestari ce atenteaza la regimul constitutional. 10)Libertatea creatiei Libertatea creatiei artistice si stiintifice este garantata. Creatia nu este supusa cenzurii. Dreptul cetatenilor la proprietatea intelectuala,interesele lor materiale si morale ce apar in legatura cu diverse genuri de creatie intelectuala sint aparate de lege. Statul contribuie la pastrarea, la dezvoltarea si la propagarea realizarilor culturii si stiintei, nationale si mondiale. 11)Dreptul la informatie (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit. (2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sint obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal. (3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a cetatenilor sau siguranta nationala. (4) Mijloacele de informare publica, de stat sau private,sint obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice. (5) Mijloacele de informare publica nu sint supuse cenzurii. Articolul 35 Dreptul la invatatura (1) Dreptul la invatatura este asigurat prin invatamintul general obligatoriu,prin invatamintul liceal si prin cel profesional, prin invatamintul superior, precum si prin alte forme de instruire si de perfectionare. (2) Statul asigura,in conditiile legii, dreptul de a alege limba de educare si instruire a persoanelor. (3) Studierea limbii de stat se asigura in institutiile de invatamint de toate gradele. (4) Invatamintul de stat este gratuit.

(5) Institutiile de invatamint, inclusiv cele nestatale, se infiinteaza si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. (6) Institutiile de invatamint superior beneficiaza de dreptul la autonomie. (7) Invatamintul liceal, profesional si cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe baza de merit. (8) Statul asigura, in conditiile legii, libertatea invatamintului religios. Invatamintul de stat este laic. (9) Dreptul prioritar de a alege sfera de instruire a copiilor revine parintilor. Articolul 36 Dreptul la ocrotirea sanatatii (1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat. (2) Minimul asigurarii medicale oferit de stat este gratuit. (3) Structura sistemului national de ocrotire a sanatatii si mijloacele de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice. Articolul 37 Dreptul la un mediu inconjurator sanatos (1) Fiecare om are dreptul la un mediu inconjurator neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viata si sanatate, precum si la produse alimentare si obiecte de uz casnic inofensive. (2) Statul garanteaza fiecarui om dreptul la accesul liber si la raspindirea informatiilor veridice privitoare la starea mediului natural la conditiile de viata si de munca, la calitatea produselor alimentare si a obiectelor de uz casnic. (3) Tainuirea sau falsificarea informatiilor despre factorii ce sint in detrimentul sanatatii oamenilor se interzice prin lege. (4) Persoanele fizice si juridice raspund pentru daunele pricinuite sanatatii si avutului unei persoane, ca urmare a unor contraventii ecologice. Articolul 38 Dreptul de vot si dreptul de a fi ales (1) Vointa poporului constituie baza puterii de stat. Aceasta vointa se exprima prin alegeri libere, care au loc in mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret si liber exprimat. (2) Cetatenii Republicii Moldova au drept de vot de la virsta de 18 ani, impliniti pina in ziua alegerilor inclusiv, exceptie facind cei pusi sub interdictie in modul stabilit de lege. (3) Dreptul de a fi alesi le este garantat cetatenilor Republicii Moldova cu drept de vot, in conditiile legii. Articolul 39 Dreptul la administrare (1) Cetatenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum si prin reprezentantii lor. (2) Oricarui cetatean i se asigura, potrivit legii, accesul la o functie publica.

Articolul 40 Libertatea intrunirilor Mitingurile, demonstratiile, manifestarile, procesiunile sau orice alte intruniri sint libere si se pot organiza si desfasura numai in mod pasnic, fara nici un fel de arme. Articolul 41 Libertatea partidelor si a altor organizatii social-politice (1) Cetatenii se pot asocia liber in partide si in alte organizatii social-politice. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor si, in conditiile legii, participa la alegeri. (2) Partidele si alte organizatii social-politice sint egale in fata legii. (3) Statul asigura respectarea drepturilor si intereselor legitime ale partidelor si ale altor organizatii social-politice. (4) Partidele si alte organizatii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranitatii si independentei, a integritatii teritoriale a Republicii Moldova sint neconstitutionale. (5) Asociatiile secrete sint interzise. (6) Activitatea partidelor constituite din cetateni straini este interzisa. (7) Functiile publice ai caror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege organica. Articolul 42 Dreptul de a intemeia si de a se afilia la sindicate (1) Orice salariat are dreptul de a intemeia si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale. (2) Sindicatele se constituie si isi desfasoara activitatea potrivit cu statutele lor, in conditiile legii. Ele contribuie la apararea intereselor profesionale, economice si sociale ale salariatilor. Articolul 43 Dreptul la munca si la protectia muncii (1) Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca,precum si la protectia impotriva somajului. (2) Salariatii au dreptul la protectia muncii. Masurile de protectie privesc securitatea si igiena muncii, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul saptaminal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii grele, precum si alte situatii specifice. (3) Durata saptaminii de munca este de cel mult 40 de ore. (4) Dreptul la negocieri in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sint garantate. Articolul 44 Interzicerea muncii fortate (1) Munca fortata este interzisa. (2) Nu constituie munca fortata:

a. serviciul cu caracter militar sau activitatile desfasurate in locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu satisfac serviciul militar obligatoriu; b. munca unei persoane condamnate, prestata in conditii normale, in perioada de detentie sau de libertate conditionata; c. prestatiile impuse in situatia creata de calamitati ori de alt pericol, precum si cele care fac parte din obligatiile civile normale, stabilite de lege. Articolul 45 Dreptul la greva (1) Dreptul la greva este recunoscut. Grevele pot fi declansate numai in scopul apararii intereselor profesionale cu caracter economic si social ale salariatilor. (2) Legea stabileste conditiile de exercitare a dreptului la greva, precum si raspunderea pentru declansarea nelegitima a grevelor. Articolul 46 Dreptul la proprietate privata si protectia acesteia (1) Dreptul la proprietate privata, precum si creantele asupra statului, sint garantate. (2) Nimeni nu poate fi expropriat decit pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. (3) Averea dobindita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobindirii se prezuma. (4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii. (5) Dreptul de proprietate privata obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului inconjurator si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului. (6) Dreptul la mostenire a proprietatii private este garantat. Articolul 47 Dreptul la asistenta si protectie sociala (1) Statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice om sa aiba un nivel de trai decent, care sa-i asigure sanatatea si bunastarea,lui si familiei lui, cuprinzind hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare. (2) Cetatenii au dreptul la asigurare in caz de: somaj,boala, invaliditate, vaduvie, batrinete sau in celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta,in urma unor imprejurari independente de vointa lor. Articolul 48 Familia (1) Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului. (2) Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre barbat si femeie,pe egalitatea lor in drepturi si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea,educatia si instruirea copiilor. (3) Conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege. (4) Copiii sint obligati sa aiba grija de parinti si sa le acorde ajutor.

Articolul 49 Protectia familiei si a copiilor orfani (1) Statul faciliteaza, prin masuri economice si prin alte masuri, formarea familiei si indeplinirea obligatiilor ce ii revin. (2) Statul ocroteste maternitatea, copiii si tinerii, stimulind dezvoltarea institutiilor necesare. (3) Toate preocuparile privind intretinerea, instruirea si educatia copiilor orfani si a celor lipsiti de ocrotirea parintilor revin statului si societatii. Statul stimuleaza si sprijina activitatea de binefacere fata de acesti copii. Articolul 50 Ocrotirea mamei, copiilor si a tinerilor (1) Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciala. Toti copiii, inclusiv cei nascuti in afara casatoriei, se bucura de aceeasi ocrotire sociala. (2) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de asistenta in realizarea drepturilor lor. (3) Statul acorda alocatiile necesare pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copiilor bolnavi ori handicapati. Alte forme de asistenta sociala pentru copii si tineri se stabilesc prin lege. (4) Exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna sanatatii,moralitatii sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala sint interzise. (5) Autoritatile publice asigura conditii pentru participarea libera a tinerilor la viata sociala,economica, culturala si sportiva a tarii. Articolul 51 Protectia persoanelor handicapate (1) Persoanele handicapate beneficiaza de o protectie speciala din partea intregii societati. Statul asigura pentru ele conditii normale de tratament, de readaptare,de invatamint, de instruire si de integrare sociala. (2) Nimeni nu poate fi supus nici unui tratament medical fortat, decit in cazurile prevazute de lege. Articolul 52 Dreptul de petitionare (1) Cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii formulate numai in numele semnatarilor. (2) Organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii exclusiv in numele colectivelor pe care le reprezinta. Articolul 53 Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica (1) Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri,este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. (2) Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile savirsite in procesele penale de catre organele de ancheta si instantele judecatoresti. Articolul 54 Restringerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati

(1) In Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile si libertatile fundamentale ale omului si cetateanului. (2) Exercitiul drepturilor si libertatilor nu poate fi supus altor restringeri decit celor prevazute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului international si sint necesare in interesele securitatii nationale, integritatii teritoriale, bunastarii economice a tarii, ordinii publice, in scopul prevenirii tulburarilor in masa si infractiunilor, protejarii drepturilor, libertatilor si demnitatii altor persoane, impiedicarii divulgarii informatiilor confidentiale sau garantarii autoritatii si impartialitatii justitiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restringerea drepturilor proclamate in articolele 2024. (4) Restringerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii. [Art.54 in redactia Legii nr.351-XV din 12.07.2001] Capitolul III. Indatoririle Fundamentale Articolul 55 Exercitarea drepturilor si a libertatilor Orice persoana isi exercita drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile altora. [Art.55 in redactia Legii nr.351-XV din 12.07.2001] Articolul 56 Devotamentul fata de tara (1) Devotamentul fata de tara este sacru. (2) Cetatenii carora le sint incredintate functii publice, precum si militarii, raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, in cazurile prevazute de lege, depun juramintul cerut de ea. Articolul 57 Apararea Patriei (1) Apararea Patriei este un drept si o datorie sfinta a fiecarui cetatean. (2) Serviciul militar este satisfacut in cadrul fortelor militare, destinate apararii nationale, pazei frontierei si mentinerii ordinii publice, in conditiile legii. Articolul 58 Contributii financiare (1) Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestatii sint interzise, in afara celor stabilite prin lege. Articolul 59 Protectia mediului inconjurator si ocrotirea monumentelor Protectia mediului inconjurator,conservarea si ocrotirea monumentelor istorice si culturale constituie o obligatie a fiecarui cetatean.

CURSUL 12 Cetatenia romana

Definitia cetateniei romane Natura juridica a cetateniei Reglementarea juridica a cetateniei romane si principiile ce se degaja din normele juridice privitoare la cetatenie Dobandirea cetateniei romane Pierderea cetateniei romane Obiectivele Cursului 12 Definirea conceptului de cetatenie romana Principiile cetateniei romane Modurile de dobandire si de pierdere a cetateniei romane Concepte-cheie tratate: Cetatenia romana acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente socialeconomice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, dovedind apartenenta sa la statul roman si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si indatoririlor prevazute de constitutia si de legile Romaniei. CetOenia romn CetOenia reprezint un subiect de interes nu numai pentru dreptul constituOional, ci si n egal msur si pentru dreptul internaOional (public si n mod deosebit cel privat), dreptul familiei. ConstituOia si legile confer cetOenilor toate drepturile (inclusiv cele politice), n timp ce persoanelor care nu au aceast calitate nu le confer dect o parte din aceste drepturi. Beneficiari ai drepturilor si libertOilor, cetOenii romni sunt n acelasi timp si titularii unor ndatoriri. Astfel, cetOenia romn trebuie considerat acea calitate a persoanei fizice ce exprim relaOiile permanente social-economice, politice si juridice dintre persoana fizic si stat, dovedind apartenenOa sa la statul romn si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si ndatoririlor prevzute de ConstituOia si de legile Romniei. [paginile 282-285] Natura juridic a cetOeniei Una din cele mai controversate probleme referitoare la cetOenie este natura juridic a acesteia, exprimndu-se mai multe opinii, dintre care menOionm: 1. Teoria contractual Potrivit acestei teorii, fundamentul juridic al cetOeniei s-ar afla n contractul intervenit ntre stat si persoana fizic, prin care se manifest voinOa persoanei de a deveni cetOean si a statului de a fi de acord cu aceasta. Teoria contractual nu poate fi acceptat deoarece contractul este un acord de voinO; or, n cazul dobndirii cetOeniei prin nastere, voinOa celui nscut nu se poate exprima n nici un fel. 2. Teoria voinOei unilaterale a statului Aceast teorie este opus teoriei contractuale, ntruct se apreciaz c statul este acela care acord cetOenia, fiind vorba astfel de un act unilateral de voinO a statului. 50 Nici aceast teorie nu poate fi acceptat, deoarece ea este inaplicabil n cazul dobndirii cetOeniei la cerere, situaOie n care statul nu-si poate impune n mod unilateral voinOa cu privire la dobndirea cetOeniei de ctre o persoan fizic. 3. Teoria raportului juridic

Potrivit acestei teorii, cetOenia este un raport juridic intervenit ntre stat si o persoan fizic, un raport juridic de drept constituOional, al crui conOinut cuprinde drepturile si obligaOiile reciproce dintre stat si persoana fizic. Teoria raportului juridic are n vedere numai ndatoririle cetOeanului, ignornd drepturile acestuia. 4. Teoria capacitOii juridice Potrivit acestei teorii, cetOenia este o parte a capacitOii juridice a unei persoane fizice, prin care aceasta dobndeste posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si obligaOiilor prevzute de constituOie si de legi. Capacitatea juridic nu este altceva dect posibilitatea de a fi subiect de drept si de a avea anumite drepturi si obligaOii. n dreptul constituOional se face, ns, distincOie ntre capacitatea juridic deplin si capacitatea juridic restrns. Capacitate juridic deplin au numai cetOenii, deoarece numai ei sunt titularii tuturor drepturilor si ndatoririlor prevzute de legislaOia unei Ori. Capacitate juridic restrns au strinii si apatrizii, care nu pot avea dect o parte din drepturile si ndatoririle prevzute de constituOie si de celelalte legi ale statului respectiv. n aceast ordine de idei, plecnd, dup cum am stabilit de altfel mai sus, de la categoria juridic subiect de drept, considerm c cetOenia este un element, o parte component a capacitOii juridice. [paginile 285-290] Reglementarea juridic a cetOeniei romne si principiile ce se degaj din normele juridice privitoare la cetOenie Ca baz a organizrii puterii de stat, populaOia intereseaz, cum este si firesc, dreptul constituOional. Aspectul sub care-si gseste reflectarea aceasta este cetOenia. Plecnd de aici, vom remarca faptul c normele care reglementeaz cetOenia sunt norme ale dreptului constituOional, ele formnd o instituOie a acestei ramuri de drept. Aceasta impune ca normele care formeaz instituOia juridic a cetOeniei s fie studiate, n primul rnd, de stiinOa dreptului constituOional. n aceast ordine de idei, vom observa c norme privitoare la cetOenie se gsesc n ConstituOie, care este izvorul principal al dreptului constituOional, n Legea cetOeniei romne Legea nr.21 din 6. 03. 1991. Desigur, la aceste reglementri trebuie adugate cele din Legea nr. 396/2002 privind ratificarea ConvenOiei europene asupra cetOeniei, adoptat la Strasbourg, la 6 noiembrie 1997. Analiza normelor juridice care formeaz instituOia juridic a cetOeniei permite formularea unor principii ce stau la baza cetOeniei romne. 1. Doar cetOenii romni sunt titularii tuturor drepturilor prevzute de ConstituOie si legi. Referitor la exprimarea acestui principiu, o considerm a fi potrivit, deoarece sugereaz c persoanele care nu au calitatea de cetOeni romni nu se pot bucura n condiOiile legii dect de o parte din drepturile si ndatoririle prevzute de ConstituOia Romniei si legile Orii noastre. 2. Numai cetOenii sunt OinuOi a ndeplini toate obligaOiile stabilite prin ConstituOie si legile Orii. ReOinnd aceleasi remarci pe care le-am fcut n legtur cu primul principiu, vom arta c cetOeanul romn, titular de drepturi si libertOi, este n acelasi timp obligat s ndeplineasc si ndatoririle 51 prevzute de ConstituOia si legile Orii. Aceasta cu att mai mult, cu ct cetOenia romn presupune responsabilitate civic. 3. CetOenii romni sunt egali n drepturi si ndatoriri, fr deosebire de ras, naOionalitate, origine

etnic, limb, religie, sex, opinie, apartenenO politic, avere sau origine social si indiferent de modul n care au dobndit cetOenia. 4. CetOenia este n exclusivitate o chestiune de stat. Acest principiu se desprinde cu deosebit claritate din dispoziOiile constituOionale si legale, conform crora stabilirea drepturilor si ndatoririlor cetOenilor romni, a modurilor de dobndire si de pierdere a cetOeniei romne, constituie un atribut exclusiv al statului. 5. Cstoria nu produce nici un efect juridic asupra cetOeniei soOilor. Acest principiu se desprinde din dispoziOiile exprese ale Legii cetOeniei romne, conform crora ncheierea cstoriei ntre un cetOean romn si un strin nu produce nici un efect asupra cetOeniei soOului care a dobndit cetOenia romn n timpul cstoriei. Schimbarea cetOeniei unuia dintre soOi nu produce nici un efect asupra cetOeniei romne a celuilalt soO. [paginile 291-294] Dobndirea si pierderea cetOeniei romne Dobndirea cetOeniei, n general, cunoaste dou sisteme, si anume: sistemul care are la baz principiul jus sangvinis (dreptul sngelui) si sistemul care are la baz principiul jus soli sau loci (dreptul locului, adic al teritoriului pe care s-a nscut o persoan). Aceste dou moduri de dobndire a cetOeniei, denumite si originare, se regsesc astzi n lume, fiind aplicate de ctre state, sau combinat, sau separat, explicaOiile alegerii unuia sau altuia dintre aceste dou sisteme gsindu-se n tradiOiile si interesele concrete pe care le au naOiunile sau popoarele respective. Conform sistemului jus sangvinis, copilul devine cetOeanul unui stat dac se naste din prinOi care, amndoi sau numai unul, au cetOenia statului respectiv. Conform sistemului jus soli, copilul devine cetOeanul unui stat dac se naste pe teritoriul statului respectiv. Moduri de dobandire a cetateniei romane: 1. Dobndirea cetOeniei romne prin nastere Fcnd aplicaOia sistemului jus sangvinis, Legea cetOeniei romne stabileste c este cetOean romn copilul care se naste din prinOi cetOeni romni. De asemenea, este cetOean romn copilul nscut dintr-un printe cetOean romn si un printe strin sau fr cetOenie. n toate aceste cazuri, teritoriul pe care s-a nscut sau unde domiciliaz unul sau ambii prinOi nu influenOeaz n nici un fel cetOenia copilului. 2. Dobndirea cetOeniei romne prin repatriere Un alt mod de dobndire a cetOeniei romne prevzut de lege este dobndirea prin repatriere. n cazul repatrierii, este vorba de persoane care sunt legate de poporul romn si care, din diferite motive, au ntrerupt pentru anumite perioade de timp contactul lor cu societatea romneasc. Asa se explic de ce Legea consider repatrierea ca un mod de dobndire a cetOeniei romne. 3. Dobndirea cetOeniei romne prin adopOie Un alt mod de dobndire a cetOeniei romne este adopOia. Asa cum stabileste legea, cetOenia romn se dobndeste de ctre copilul cetOean strin sau fr cetOenie, prin adopOie, dac adoptatorii sunt cetOeni romni sau, atunci cnd adopOia se face de o singur persoan, dac aceasta este cetOean romn, iar n toate cazurile, cel adoptat nu a mplinit 18 ani. 4. Dobndirea (acordarea) cetOeniei romne la cerere 52 Cel de-al patrulea mod de dobndire a cetOeniei romne este acordarea la cerere. Acest mod de dobndire a cetOeniei priveste pe cetOenii strini sau persoanele fr cetOenie care si manifest dorinOa de se integra n societatea romneasc. 5. CetOenia copilului gsit pe teritoriul Romniei Potrivit legii romne, copilul gsit pe teritoriul romn este cetOean romn dac nici unul din prinOi nu

este cunoscut. Aceast soluOie se ntemeiaz pe principiul jus sangvinis, prezumndu-se c cel puOin unul din prinOi a fost cetOean romn. 6. Jurmntul de credinO faO de Romnia. Efecte juridice Din examinarea Legii cetOeniei romne putem observa c, n cazul dobndirii cetOeniei romne la cerere sau prin repatriere, se cere depunerea unui jurmnt de credinO faO de Romnia. Jurmntul de credinO trebuie depus n termen de sase luni de la data comunicrii hotrrii prin care s-a acordat cetOenia romn. Jurmntul se depune n faOa ministrului justiOiei sau a secretarului de stat delegat anume n acest scop. Jurmntul de credinO are ca efect juridic faptul c cetOenia romn se dobndeste la data depunerii sale. [paginile 295-301] Modurile de pierdere a cetOeniei romne CetOenia romn se poate pierde n urmtoarele situaOii: 1. Retragerea cetOeniei romne Trebuie precizat nc de la nceput c retragerea cetOeniei romne apare ca o sancOiune. De asemenea, potrivit art. 5 (2) din ConstituOia Romniei, cetOenia romn nu poate fi retras aceluia care a dobndit-o prin nastere. Ca atare, dispoziOiile legii cetOeniei nu privesc aceast categorie. Se poate retrage cetOenia romn celui care: a) aflndu-se n strintate, svrseste fapte deosebit de grave, prin care vatm interesele statului romn sau lezeaz prestigiul Romniei; b) aflndu-se n strintate, se nroleaz n forOele armate ale unui stat cu care Romnia a rupt relaOiile diplomatice sau cu care este n stare de rzboi; c) a obOinut cetOenia romn n mod fraudulos. 2. RenunOarea la cetOenia romn Legea reglementeaz n amnunt condiOiile n care se poate renunOa la cetOenia romn, organul competent a aproba renunOarea. n aceast ordine de idei, Legea stabileste c se poate aproba renunOarea la cetOenia romn numai cetOeanului romn care a mplinit vrsta de 18 ani si numai pentru motive temeinice. Poate cere renunOarea la cetOenia romn cel care: a) nu este nvinuit sau inculpat ntr-o cauz penal ori nu are de executat o pedeaps penal; b) nu este urmrit pentru debite ctre stat sau faO de persoane juridice ori fizice din Oar sau, avnd asemenea debite, le achit ori prezint garanOii corespunztoare pentru achitarea lor; c) a dobndit ori a solicitat si are asigurarea c va dobndi o alt cetOenie. 3. Alte cazuri de pierdere a cetOeniei romne n afara modurilor de pierdere a cetOeniei romne explicate mai nainte, legea romn mai prevede unele situaOii n care cetOenia se pierde, situaOii care privesc ns numai copiii minori, copii care, de 53 regul, urmeaz condiOia juridic a prinOilor. Din analiza dispoziOiilor Legii cetOeniei romne se desprind trei asemenea cazuri de pierdere a cetOeniei romne. AdopOia unui copil minor, cetOean romn, de ctre cetOeni strini. Stabilirea filiaOiei copilului gsit pe teritoriul Romniei duce, de asemenea, la pierderea cetOeniei romne, dac prinOii sunt cetOeni strini. Anularea, declararea nulitOii sau desfacerea adopOiei unui minor de ctre cetOeni romni. [paginile 301-304] Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Principiile generale aplicabile cetaateniei romane Natura juridica a cetateniei romane Moduri de dobandire a cetateniei romane

 Moduri de pierdere a cetateniei romane CURSUL 13 Regimul constitutional al statului roman Caracterele statului roman Forma de guvernamant Structura de stat Organizarea administrativ-statala Obiectivele Cursului 13 Definirea caracterelor statului roman Formele de guvernamant: monarhia si republica Structura si formele structurii de stat Notiunea si importanta organizarii administrative a teritoriului Organizarea administrativa actuala a teritoriului Romaniei Concepte-cheie tratate: Caracterele statului roman statul roman este carcaterizat ca fiind un stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil, stat de drept, democratic si social, organizat potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale Forma de guvernamant modul in care sunt constituite si functioneaza organele supreme. Ea este raportata la trasaturile definitorii ale sefului de stat si la raporturile sale cu puterea legiuitoare. Structura de stat organizarea de ansamblu a puterii in raport cu teritoriul, in sensul daca statul este constituit din unul sau mai multe state membre. Organizarea administrativa a teritoriului este delimitarea teritoriului unui stat in unitati administrativ-teritoriale, delimitare facuta in scopul realizarii unitare a puterii. Caracterele statului romn Trsturile statului romn rezult din dispoziOiile constitu-Oionale n vigoare. Astfel, n articolul 1 al ConstituOiei Romniei, sta-tul romn este caracterizat ca fiind un stat naOional, suveran si independent, unitar si indivizibil, stat de drept, democratic si social orga-nizat potrivit principiului separaOiei si echilibrului puterilor legisla-tiv, executiv si judectoreasc n cadrul democraOiei constituOionale. Romnia, stat suveran si independent Suveranitatea si independenOa Romniei si gsesc si trebuie s si gseasc garanOiile n economia romneasc, n existenOa forOelor armate, n capacitatea de aprare a Orii. Totodat, se constituie n puternice garanOii eficiente pentru suveranitatea si independenOa statelor n general si, prin urmare, si pentru Romnia, climatul internaOional de destindere, cooperare, ncredere si securitate, organismele internaOionale (O. N. U, organismele sale specializate, Consiliul Europei, alte organisme internaOionale) la care particip si Oara noastr. Articolul 2 din ConstituOia Romniei arat c suveranitatea naOional aparOine poporului romn, care o exercit prin organele sale reprezentative si prin referendum. Romnia, stat de drept, democratic si social Romnia este un stat de drept. Statul de drept, ca teorie si realitate, s-a impus mult mai trziu n istoria societOii, n principiu atunci cnd s-a considerat c si autoritOile publice, guvernanOii trebuie s 55 se supun unor reguli juridice. Este evident c statul de drept a aprut ca o replic dat statului despotic. Spre sfrsitul secolului XVIII si nceputul secolului XIX, s-a formulat si teoretizat ideea potrivit creia scopul fundamental al statului este de a asigura realizarea dreptului si c oamenii care deOin

puterea sunt supusi dreptului si limitaOi prin drept. Romnia este un stat democratic. DemocraOia poate fi examinat din multe unghiuri, si de aici multitudinea de definiOii, explicaOii. Caracterul democratic al statului trebuie s le nmnuncheze pe toate. Caracterul democratic al statului nseamn c autoritOile publice se ntemeiaz pe voinOa poporului, exprimat prin alegeri libere si corecte. De asemenea, implic proclamarea si garantarea libertOilor publice. Totodat, democraOia implic: un sistem pluralist, responsabilitatea guvernanOilor, obligaOia lor de a se conforma legilor, exercitarea imparOial a justiOiei de ctre judectori independenOi si inamovibili. DemocraOia are ca fundament respectarea fiinOei umane si a statului de drept. Caracterul democratic al statului si statul de drept se implic si se presupun reciproc. Aceste trsturi se pot regsi acolo unde echilibrul puterilor este realizat, unde supremaOia constituOiei este asigurat. Pentru c, n fond, democraOia poate fi definit si ca domnia dreptului. Romnia este un stat social. Acest caracter rezult att din natura statului, ct si mai ales din funcOiile sale. Statul modern poate si trebuie s imprime tuturor acOiunilor economice, politice, culturale, un conOinut social fundamentat pe valori etice si umane, care s creeze terenul fertil exprimrii reale a personalitOii cetOenilor, a drepturilor si libertOilor lor, a sanselor egale. Statul social nu poate fi un simplu partener de afaceri, un simplu observator, ci un participant care trebuie s intervin, trebuie s aib iniOiativ si mai ales s ia msuri care s asigure realizarea binelui comun. El trebuie s protejeze pe cel slab, dezavantajat de destin si sans, trebuie s sprijine sectoarele economice aflate n criz, dar care sunt indispensabile promovrii unui trai civilizat, trebuie s asigure funcOionarea unor servicii publice de protecOie si intervenOie social. Romnia, stat naOional, unitar si indivizibil. Sub aspectul structurii de stat, Romnia se prezint ca un stat unitar. n cadrul statului nostru vom identifica deci trsturile statului unitar. Astfel, pe teritoriul Romniei este organizat o singur formaOiune statal. De aici, drept consecinO, existenOa unui singur rnd de autoritOi publice centrale. Astfel, n Oara noastr exist un singur parlament. De asemenea, exist un singur guvern si un singur for judectoresc suprem. CetOenii au o singur cetOenie, cetOenia romn. Teritoriul Orii este organizat n unitOi administrativteritoriale (judeOe, orase si comune), iar autoritOile publice din aceste unitOi sunt subordonate uniform faO de cele centrale. ntreaga organizare statal este stabilit prin ConstituOie. Caracterul naOional al statului unitar romn exprim unul din elemente constitutive ale acestuia, stiut fiind c, n accepOiunea larg, statul este constituit din 3 elemente, si anume: teritoriu, populaOie (naOiunea) si suveranitate (puterea organizat statal). [paginile 305-312] Forma de guvernmnt Prin forma de guvernmnt nOelegem n general modul n care sunt constituite si funcOioneaz organele supreme. Ea este raportat n principiu, la trsturile definitorii ale sefului de stat si la raporturile sale cu puterea legiuitoare. Realiznd o sintez a formelor de guvernmnt, vom reOine c cele mai utilizate au fost si sunt monarhia si republica. Monarhia Ca form de guvernmnt, monarhia se caracterizeaz prin aceea c seful statului este un monarh (rege, domn, mprat, prinO, emir), absolut sau nu, ereditar sau desemnat dup proceduri specifice, n funcOie de tradiOiile regimului constituOional. 56

Monarhia absolut, cea mai veche form de monarhie, se caracterizeaz prin puterea discreOionar n stat a monarhului. Aceast form, specific pn la RevoluOia Francez, a existat pn aproape de timpurile noastre, fiind de menOionat c la nceputul secolului al XX-lea existau nc dou imperii absolute, si anume Imperiul Rus si Imperiul Otoman. Monarhia limitat (constituOional), asa cum o arat chiar denumirea, se caracterizeaz prin limitarea puterilor monarhului prin legea fundamental a statului (constituOia). Cu toate aceste limitri, monarhul are un mare rol, atribuOiile parlamentului fiind reduse. Monarhia parlamentar dualist este o form a monarhiei constituOionale, n care monarhul si parlamentul su stau, din punct de vedere legal, pe o poziOie egal. Monarhia parlamentar contemporan, ntlnit astzi n Marea Britanie, Belgia, Olanda, Orile scandinave, ca o expresie a tradiOiei si istoriei acestor Ori, are mai mult un caracter simbolic. Monarhul pstreaz unele prerogative, precum dreptul de a dizolva parlamentul, dreptul de numiri n funcOii superioare, dreptul de a refuza semnarea unor legi. Republica Republica este acea form de guvernmnt n care cetOenii se guverneaz singuri, desemnndu-si presedintele sau alegnd un sef de stat, denumit de regul presedinte. n republic, guvernarea se nfptuieste prin reprezentanOi alesi dup proceduri electorale. Aici, seful de stat, presedintele de republic sunt alesi fie prin vot universal, fie de ctre Parlament, desemnare ce determin clasificri ale acestei forme de guvernmnt. Republica parlamentar se caracterizeaz prin alegerea sefului de stat de ctre parlament, singur sau completat cu delegaOi, n faOa cruia acesta de altfel rspunde, nuanOat desigur. Datorit acestui lucru, poziOia legal a sefului de stat este inferioar parlamentului (Italia, Austria, Germania, Finlanda). Republica prezidenOial se caracterizeaz prin alegerea sefului de stat de ctre cetOeni, fie direct prin vot universal, egal, secret si liber exprimat, fie indirect prin intermediul colegiilor electorale (electori, n S.U.A., de exemplu). Acest mod de desemnare a presedintelui de republic l situeaz, din punct de vedere legal, pe o poziOie egal cu parlamentul. n republica prezidenOial, prerogativele sefului de stat sunt puternice. Forma de guvernmnt a Romniei EvoluOia formei de guvernmnt n Romnia a reflectat ntreaga evoluOie istoric, de la formarea statului unitar romn (1859) pn n prezent. n acest sens vom aminti c, potrivit Statutului lui Cuza (1864), puterile publice erau ncredinOate Domnului, unei Adunri ponderatice si Adunrii elective, domnia caracteriznd deci instituOia de sef de stat. Monarhia este menOinut si de constituOiile din 1966, 1923 si 1938. Forma monarhic a fost nlocuit cu forma republican de guvernmnt prin Legea 363 din 30 decembrie 1947. Republica a fost consacrat prin constituOiile din anii 1948, 1952, 1965. Dup RevoluOia din Decembrie 1989, prin Decretul-Lege nr. 2 s-a reafirmat forma de guvernmnt republican, iar potrivit legislaOiei, s-a instituit funcOia de Presedinte al Romniei. ConstituOia actual a Romniei, prin articolul 1, stabileste c forma de guvernmnt a statului romn este republica. Presedintele Romniei este ales prin vot universal si nu este subordonat Parlamentului. [paginile 312-314] Structura de stat NoOiunea si formele structurii de stat Prin structura de stat, ca noOiune, se nOelege organizarea de ansamblu a puterii n raport cu teritoriul, n sensul dac statul este constituit din unul sau mai multe state membre. Teritoriul este una dintre 57

bazele organizrii puterii de stat ce intereseaz dreptul constituOional, n primul rnd, sub aspectul structurii de stat. Structura de stat nu este altceva dect organizarea de ansamblu a puterii n raport cu teritoriul, ea indicndu-ne dac un stat este constituit din unul sau mai multe state membre. Formele structurii de stat n formele structurii de stat cuprindem statul unitar si statul federativ. Statul unitar este denumit, n literatura de specialitate, si statul simplu, iar statul federativ mai este analizat si sub denumirea de stat compus sau complex, alturi de asociaOiile de state. a) Statul unitar sau simplu. Ca form a structurii de stat, statul unitar se caracterizeaz prin existenOa unor formaOiuni statale unice si prin existenOa unui singur rnd de organe centrale de stat (un singur organ legiuitor, un singur guvern, un singur organ judectoresc suprem). CetOenii statului unitar au o singur cetOenie, iar organizarea administrativ a teritoriului este astfel fcut, nct, de principiu, organele de stat din unitOile administrativ-teritoriale se subordoneaz uniform faO de organele de stat centrale. O consecinO important a acestor trsturi o reprezint si faptul c, n principiu, dreptul este aplicat uniform pe ntreg teritoriul statului unitar. Sunt state unitare Romnia, Bulgaria, Suedia, Italia. b) Statul federativ, compus sau regional. Spre deosebire de statul unitar, statul federativ este format din dou sau mai multe state membre, prin unirea crora apare un nou stat, federaOia ca subiect unitar de drept. El se caracterizeaz prin existenOa a dou rnduri de organe centrale de stat, si anume organele federaOiei (Parlament, Guvern, organ suprem judectoresc) si organele statelor membre, n sensul c fiecare stat membru are un Parlament, un guvern si un organ judectoresc suprem proprii. Rezultnd din unirea statelor membre, care-si menOin totusi o anumit independenO, federaOia se caracterizeaz si printr-o structur aparte a organelor de stat federative. Astzi, forma de stat federal este regsit n multe state. Pe continentul american au structur federal Statele Unite, Canada, Mexicul, Brazilia, Argentina, Venezuela. n Europa, sunt state federative ElveOia, Germania, iar n Asia si Oceania, India, Australia. AsociaOiile de state n cadrul asociaOiilor de state sunt cercetate n mod obisnuit uniunea personal, uniunea real si confederaOia. AsociaOiile de state nu constituie forme ale structurii de stat, ele nednd nastere la state noi si deci, implicit, la noi subiecte de drept. Ele sunt forme ale vieOii internaOionale, constituite si funcOionnd pe baza tratatelor internaOionale, statele membre pstrndu-si independenOa. a) Uniunea personal este o asociaOie de dou sau mai multe state independente, care au comun doar seful statului. Ea nu poate fi form a structurii de stat, deoarece nu este un stat nou. Uniunea personal a fost consecinOa legilor de succesiune la tron sau a alegerii unui sef de stat comun. b) Uniunea real este o asociaOie de state n care, pe lng seful statului, exist si alte organe de stat comune. In cazul uniunilor reale s-a putut vorbi ntr-adevr de o form a structurii de stat, nu numai pentru c n general li s-a recunoscut dreptul de a acOiona n relaOiile internaOionale ca un singur stat, dar si ca o consecinO a faptului c ele aveau si alte organe comune dect seful statului. Am aduga la acesata si faptul c, n unele cazuri, uniunea real a fost o etap spre formarea statului unitar, ceea ce pune ntr-o lumin specific, proprie, raporturile dintre statele membre ale uniunii reale (de exemplu, Principatele Unite). Uniuni reale cunoscute n istorie sunt: Principatele Unite ntre 24 ianuarie 1859 si 24 ianuarie 1862; Austria si Ungaria ntre anii 1867-1918; Norvegia si Suedia ntre anii 1815-1905; Danemarca si Islanda ntre anii 1918-1944. c) ConfederaOia de state este o asociaOie de state independente determinat de considerente economice si politice att de ordin intern, ct si de ordin extern, care nu d nastere unui stat nou, ca subiect individualizat de drept. Statele care formeaz confederaOia urmresc realizarea unor scopuri comune economice, financiare, politice, de aprare. n vederea discutrii si hotrrii n probleme comune, statele confederate si aleg un organism comun, denumit diet sau congres, ale crui hotrri

sunt aprobate ulterior de ctre state. La baza confederaOiei st tratatul internaOional. Exemple de 58 confederaOii de state: ConfederaOiile statelor americane ntre anii 1778-1787; ConfederaOia germanic ntre 1815-1871; ConfederaOia elveOian ntre anii 1815-1848. [paginile 314-321] Organizarea administrativ-statal NoOiunea si importanOa organizrii administrative a teritoriului Teritoriul intereseaz dreptul constituOional sub dou aspecte, si anume structura de stat si organizarea administrativ a teritoriului. Fiind vorba de un factor comun teritoriul , apare evident legtura ce exist ntre noOiunea de organizare administrativ a teritoriului si cea de structur de stat. In organizarea administrativ a teritoriului, elementul unic este teritoriul, deoarece el face obiectul organizrii n unitOi. Teritoriul fiind una din bazele organizrii puterii de stat, definiOia trebuie s exprime relaOia dintre teritoriu si organizarea puterii de stat. Mai mult, populaOia nu constituie n totalitatea ei o baz a organizrii puterii de stat, deoarece nu toat populaOia particip la conducerea de stat, la aceasta participnd numai cetOenii. ConstituOiile Romniei au stabilit expres c teritoriul Orii noastre este inalienabil si indivizibil. La sfrsitul acestor consideraOiuni, putem spune c organizarea administrativ a teritoriului este delimitarea teritoriului unui stat n unitOi administrativ-teritoriale, delimitare fcut n scopul realizrii unitare a puterii. Vom aduga la cele de mai sus c organizarea administrativ a teritoriului se face n funcOie de anumite obiective si criterii si c realizarea unitar a puterii se nfptuieste prin organele de stat asezate n teritoriu. Organizarea administrativ actual a teritoriului Romniei In anul 1968, s-a adoptat Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativ a teritoriului. Teritoriul Orii a fost organizat, n baza ConstituOiei si a noii legi, n judeOe, orase si comune. UnitOile administrativ-teritoriale ConstituOia actual stabileste, prin art. 3(3), c teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, n comune, orase si judeOe. De asemenea, adaug acelasi articol, n condiOiile legii unele orase sunt declarate municipii. JudeOul. JudeOul este unitatea administrativ-teritorial care joac rolul de verig intermediar n cadrul organizrii administrative a teritoriului. FaO de aceast situaOie, judeOul are trsturi si funcOionalitOi proprii, specifice. JudeOul este o unitate administrativ-teritorial complex din punct de vedere economic si socio-cultural, o unitate de coordonare si control din punct de vedere politico-administrativ. Organele de stat din judeOe au legturi nemijlocite cu organele centrale de stat. JudeOul cuprinde orase si comune. n stabilirea numrului judeOelor s-a urmrit ca acestea s fie echilibrate ca suprafaO, numr de locuitori si potenOial economic, capabile s asigure valorificarea resurselor materiale de pe ntreg cuprinsul Orii. Exist, astfel, n Oara noastr, un numr de 41 de judeOe. PopulaOia unui judeO este n medie de peste 450.000 de locuitori. Orasul. Orasul este o unitate administrativ-teritorial de baz n cadrul organizrii administrative a teritoriului. El este un centru de populaOie mai dezvoltat din punct de vedere economic, social-cultural si edilitar gospodresc, avnd multiple legturi cu zona nconjurtoare si asupra creia trebuie s exercite o influenO civilizatoare. Unele orase sunt declarate municipii. Municipiile au fost declarate acele orase care au un numr mai mare de locuitori, o nsemntate deosebit n viaOa economic, social-politic si cultural-stiinOific a Orii, o ndelungat tradiOie istoric sau care au condiOii de

dezvoltare n aceste direcOii. Comuna. Comuna, n sensul Legii nr. 2/1968, este unitatea administrativ-teritorial de baz care cuprinde populaOia rural unit prin comunitate de interese si tradiOii, alctuit din unul sau mai multe 59 sate, n funcOie de condiOiile economice, social-culturale, geografice si demografice. Satele n care-si au sediile autoritOile publice comunale sunt sate resedinO. StaOiunile balneo-climaterice. Trebuie s subliniem nc de la nceput c staOiunile balneo-climaterice nu constituie unitOi administrativ-teritoriale distincte de cele menOionate pn acum. Conform Legii 2/1968, orasele si comunele care, datorit condiOiilor climaterice, hidrografice sau asezrii lor, prezint importanO pentru ocrotirea sntOii si asigurarea odihnei cetOenilor, sunt organizate ca staOiuni balneo-climaterice. Satele si ctunele. Legea administraOiei publice locale stabileste posibilitatea formrii comunelor din unul sau mai multe sate si ctune. [paginile 321-329] Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Definiti caracterele statului roman Formele de guvernamant Formele structurii de stat Organizarea administrativ teritoriala a Romaniei CURSUL 14 Organizarea puterilor in stat Puterea de stat, puterile publice Separatia puterilor, echilibrul puterilor, colaborarea puterilor Consacrarea separatiei puterilor in Constitutia Romaniei 60 Obiectivele Cursului 14 Definirea puterii de stat Trasaturile generale ale puterii organizate statal Teoria clasica a separatiei puterilor in stat Separatia puterilor in Constitutia Romaniei Concepte-cheie tratate: Puterea de stat forma de organizare statala a puterii poporului, organizare ce se realizeaza prin mai multe grupe de organe de stat, cu functii si trasaturi clar definite si caracterizate prin autonomie organizatorica si functionala, precum si prin echilibru reciproc si colaborare. Teoria separatiei puterilor in stat este o justificare ideologica a unui scop politic foarte concret si anume slabirea puterii guvernantilor in ansamblu, limitandu-i pe unii prin altii. Separatia comporta doua aspecte, si anume separatia parlamentului fata de guvern si separatia jurisdictiilor in raport cu guvernantii, fapt ce permite controlul acestora prin judecatori independenti. Puterea de stat, puterile publice Categoria cea mai des ntlnit n teoria si practica sistemelor constituOionale este categoria de putere. Ea apare n exprimri nuanOate, precum: puterea politic, putere de stat, puteri politice sau pur si simplu putere. Uneori, categoria de putere este exprimat prin cea de suveranitate. ConstituOia actual a Romniei, prin art. 2, stabileste c Suveranitatea naOional aparOine poporului romn, care o exercit prin organele sale reprezentative si prin referendum. Statul nu este altceva dect organizarea statal a puterii poporului, este instituOionalizarea acestei

puteri. Dac vorbim despre stat sau putere (puteri) de stat, vorbim despre unul si acelasi lucru. De aici identitatea ntre expresiile autoritOi statale si autoritOi ale puterii sau funcOiile statului si funcOiile puterii. n legtur cu expresiile putere politic si putere de stat, se impun, de asemenea, unele precizri. Ele pot evoca aceleasi noOiuni, dar pot fi folosite si pentru a evoca noOiuni ce se afl ntr-o strns legtur, ns neconfundabile si care privesc fenomenul general (complex) de putere. Astfel, dac termenul politic desemneaz caracterul social al puterii, expresia putere politic desemneaz puterea poporului, a naOiunii. Termenul politic poate desemna caracterul puterii unor formaOiuni, asociaOii, al puterii partidelor. Puterile statale au si ele trsturi politice, iar termenul politic la rndul su este nuanOat explicat. Pentru ca sistemul teoretic pe care-l construim s fie clar, vom folosi termenul putere politic pentru a desemna puterea poporului, care are un conOinut mai larg dect organizarea sa statal, altfel spus dect puterea (puterile) de stat. Puterea (puterile) de stat este partea instituOional a puterii politice, dar nu-i epuizeaz sfera, gsindu-ne aici n relaOia de la ntreg la parte. ntr-o asemenea viziune stiinOific, trsturile puterii politice se regsesc n puterile statului, dar trsturile statului nu se regsesc n totalitate n ansamblul puterii politice. Puterea statal, ntr-o explicaOie simpl, este forma de organizare statal a puterii poporului. Dac aceast organizare se realizeaz prin mai multe grupe (categorii, autoritOi, puteri) de organe de stat, cu funcOii (mputerniciri) si trsturi clar definite si caracterizate prin autonomie organizatoric si funcOional, precum si prin echilibru reciproc si colaborare, suntem n prezenOa separaOiei, echilibrului puterilor. Aceast stare este specific sistemelor de guvernmnt democratice. 61 FuncOia fundamental a statului este de a exprima si realiza, ca voinO general obligatorie (voinOa de stat), voinOa poporului. Trsturile generale ale puterii organizate statal. Deosebirile de alte puteri nOelegem prin trsturi generale ale puterii de stat acele caractere esenOiale si comune tuturor tipurilor de putere de stat, care permit gruparea lor ntr-o noOiune general si care diferenOiaz n acelasi timp puterea de stat de orice alt fenomen. Pot fi identificate urmtoarele trsturi generale ale puterii de stat: 1) caracterul de putere; 2) putere de constrngere; 3) putere social; 4) puterea de a exprima si realiza voinOa ca voinO de stat; 5) caracterul organizat; 6) suveranitatea. [paginile 330-334] SeparaOia puterilor, echilibrul puterilor, colaborarea puterilor Teoria separaOiei puterilor este o teorie celebr, de larg audienO si frecvent invocat. Sub numele de teorie a separaOiei puterilor n stat se ascund, n realitate, mai multe teorii referitoare la puterea de stat, care analizeaz diverse modalitOi de exercitare a acesteia. Teoria separaOiei puterilor a avut un rol aparte, poate decisiv, n promovarea sistemului reprezentativ, adic n valorificarea democratic a relaOiei dintre deOintorul suveran al puterii (poporul, naOiunea) si organizarea statal a puterii politice, n cutarea, n chiar organizarea statal si funcOionarea puterii, a garanOiilor exercitrii drepturilor omului si cetOeanului. Este o teorie care a stat la baza elaborrii constituOiilor, afirmaOiile din DeclaraOia drepturilor omului si cetOeanului (1789), FranOa, stnd mrturie

n acest sens. Astfel, potrivit DeclaraOiei menOionate, o societate n care garanOia drepturilor nu este asigurat, si nici separaOia puterilor nu este determinat, nu are o constituOie. EnunOat de ctre John Locke (Trait du gouvernement civil, 1690), teoria separaOiei puterilor este definitivat si explicat pe larg de ctre Montesquieu (Charles-Louis de Secondat, baron de la Brede et de Montesquieu, nscut n 1689) n celebra lucrare Despre spiritul legilor (1784). Montesquieu a fcut din separaOia puterilor un eficient instrument al siguranOei cetOenilor. Rezult din celebra lucrare Despre spiritul legilor c totul ar fi pierdut dac acelasi om sau acelasi corp de fruntasi, fie al nobililor, fie al poporului, ar exercita aceste trei puteri: pe cea de a face legi, pe cea de a aduce la ndeplinire hotrrile obstesti si pe cea de a judeca infracOiunile sau litigiile dintre particulari. Teoria clasic a separaOiei puterilor n stat Sintetiznd teoria clasic a separaOiei puterilor, vom putea reOine mai multe idei. n orice societate organizat n stat exist trei funcOii: de edictare de reguli juridice sau funcOia legislativ; de executare a acestor reguli sau funcOia executiv; de judecare a litigiilor sau funcOia jurisdicOional. Fiecare funcOie este conferit unor organe distincte: puterea legislativ, adunrilor reprezentative; puterea executiv, sefului statului, eventual sefului de guvern si ministrilor; puterea judectoreasc, organelor judiciare. La nceput, teoria separaOiei puterilor n stat interzicea doar ca cele trei funcOii s fie exercitate de acelasi organ. Pentru a nltura pericolul despotismului, trebuia ca cele trei funcOii statale s fie divizate si distribuite ntre mai multe autoritOi, indiferent cum ar fi fost realizat aceast separaOie. Aceeasi funcOie putea fi exercitat de mai multe organe, important era ns ca acelasi organ s nu poat exercita mai multe funcOii. 62 Teoria separaOiei puterilor este n realitate o justificare ideologic a unui scop politic foarte concret: slbirea puterii guvernanOilor n ansamblu, limitndu-i pe unii prin alOii. Se consider c separaOia puterilor comport dou aspecte bine conturate: a) separaOia parlamentului vizavi de guvern; b) separaOia jurisdicOiilor n raport cu guvernanOii, fapt ce permite controlul acestora prin judectori independenOi. Organizarea statal contemporan a puterii politice Cteva consideraOii privind organizarea statal contemporan a puterii politice sunt importante. Dou constatri rezult azi din teoria si practica statal, si anume: continuitatea unor structuri tradiOionale si transformarea funcOiilor acestora. Ct priveste menOinerea unor structuri tradiOionale, este simplu de observat c si astzi distincOia ntre legislativ si executiv rmne o trstur fundamental a regimurilor politice. Aceste structuri tradiOionale au cunoscut si cunosc o permanent transformare. Aceste transformri s-au datorat tendinOei de a se da executivului grija marilor decizii politice, Parlamentului rezervndu-i-se rolul de reflecOie si de control al Guvernului. De asemenea, transformrile se explic prin aceea c n fapt este vorba de un echilibru al puterilor, si nu de o separaOie care din start consider potenOial antagoniste parlamentul si Guvernul. [paginile 335-340] Consacrarea separaOiei puterilor n stat n ConstituOia Romniei Examinnd dispoziOiile ConstituOiei Romniei, putem constata c ea consacr echilibrul puterilor n stat n conOinutul si semnificaOia sa stiinOific si, desigur, modern. Mai multe argumente sunt pertinente si, desigur, convingtoare.

a) Articolul 1, alineatul 4, prevede o separaOie clar a puterii: Statul se organizeaz potrivit principiului separaOiei si echilibrului puterilor legislativ, executiv si judectoreasc n cadrul democraOiei constituOionale. b) Cele trei puteri clasice se regsesc exprimate n ConstituOie: legislativul n normele privitoare la Parlament (art. 61si urm); executivul n normele privitoare la Presedintele Romniei si Guvern (art. 80 si, respectiv, 102); justiOia n normele privitoare la autoritatea judectoreasc (art. 124 si urm). c) Ordinea reglementrii n ConstituOie a puterilor este ordinea clasic, fireasc. ConstituOia d expresie juridic realitOilor si activitOilor politice statale n succesiunea lor fireasc. d) Avnd n vedere legitimitatea mputernicirilor Parlamentului, compoziOia sa numeroas si larg reprezentativ, ConstituOia asigur acestuia o anumit preeminenO n raport cu celelalte autoritOi statale. Astfel, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a Orii (art. 61), el are funcOii de formare, alegere, numire, nvestire a altor autoritOi statale si, desigur, funcOii de control. Fireste, se poate aduga caracterizarea dat de art. 58, potrivit creia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului romn, desi utilizarea termenului suprem poate fi privit cu multe rezerve de ordin stiinOific n contextul teoriei separaOiei/echilibrului puterilor n stat. Trebuie s observm c echilibrul puterilor si gseste semnificaOii si n organizarea si funcOionarea autoritOii legiuitoare. Chiar structura bicameral a Parlamentului exprim echilibrul n exercitarea puterii legislative. De altfel, acesta este si singurul argument solid al bicameralismului Parlamentului faO de faptul c Romnia este un stat naOional unitar. e) Raporturile constituOionale dintre autoritOile publice se caracterizeaz prin implicri reciproce ale unora n sfera de activitate a celorlalte, implicri ce semnific echilibru prin colaborare si control. 63 Ca o concluzie la cele precizate mai sus, se poate preciza ca ne aflam n prezenOa unei conlucrri a structurilor statale n realizarea voinOei poporului. Aceast conlucrare presupune: competenOe clar delimitate prin ConstituOie, autonomie organizatoric si funcOional, control reciproc fr imixtiune, garanOii constituOionale ale ndeplinirii mandatului si ale respectrii drepturilor cetOenilor. [paginile 340-342] Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: Puterea de stat, puterile publice Trasaturile generale ale puterii organizate statal Teoria separatiei puterilor in stat Consacrarea separatiei puterilor in stat in Constitutia Romaniei