1

» LET ME SIGN
»

Sotului meu, Dan, cu toata dragostea mea,

care m-a incurajat si m-a sustinut continuu.
Mamei mele, care este prima mea fana.
Si, voua, celor care m-ati sustinut.
Pentru voi, cu mult drag.

2
 CUPRINS

CAPITOLUL 1....................................................................................4
CAPITOLUL 2....................................................................................7
CAPITOLUL 3....................................................................................9
CAPITOLUL 4..................................................................................13
CAPITOLUL 5..................................................................................17
CAPITOLUL 6..................................................................................21
CAPITOLUL 7..................................................................................24
CAPITOLUL 8..................................................................................27
CAPITOLUL 9..................................................................................30
CAPITOLUL 10.................................................................................32
CAPITOLUL 11.................................................................................34
CAPITOLUL 12.................................................................................36
CAPITOLUL 13.................................................................................39
CAPITOLUL 14.................................................................................42
CAPITOLUL 15.................................................................................46
CAPITOLUL 16.................................................................................50
CAPITOLUL 17.................................................................................52
CAPITOLUL 18.................................................................................56
CAPITOLUL 19.................................................................................60
CAPITOLUL 20.................................................................................65
CAPITOLUL 21.................................................................................68
CAPITOLUL 22.................................................................................72
CAPITOLUL 23.................................................................................76
CAPITOLUL 24.................................................................................79
CAPITOLUL 25.................................................................................84
CAPITOLUL 26.................................................................................88
CAPITOLUL 27.................................................................................93
CAPITOLUL 28.................................................................................98
CAPITOLUL 29...............................................................................104
CAPITOLUL 30...............................................................................107
CAPITOLUL 31...............................................................................111
CAPITOLUL 32...............................................................................115
CAPITOLUL 33...............................................................................118
CAPITOLUL 34...............................................................................122
CAPITOLUL 35...............................................................................125
CAPITOLUL 36...............................................................................129

3
CAPITOLUL 37...............................................................................134
CAPITOLUL 38...............................................................................139
CAPITOLUL 39...............................................................................143
CAPITOLUL 40...............................................................................147
CAPITOLUL 41...............................................................................151
CAPITOLUL 42...............................................................................155
CAPITOLUL 43...............................................................................158
CAPITOLUL 44...............................................................................163
CAPITOLUL 45...............................................................................167
EPILOG...........................................................................................172

4
Capitolul 1

Cassandra PDV

„A naibii usa, deschide-te odata, fir-ai tu sa fii”. Am tipat si am izbit in

usa la fiecare cuvant pentru accentuare. Am facut chestia asta chiar
daca stiam ca nu va face cardul sa mearga mai bine, poate doar sa
se blocheze in lacasul lui. Combinatia de lovituri si faptul ca aproape
rupsesem cardul in doua, m-a facut sa-mi eliberez frustrarea.

„Pot sa va ajut?”, m-am intors si am vazut o camerista stand

stingherita langa o usa de vizavi de camera mea de hotel.

Incercand sa ma calmez, am zis „Te rog, doar ce m-am cazat si cheia

mea nu functioneaza. Crezi ca poti sa-mi deschizi tu? O sa sun
imediat la receptie sa le spun sa-mi aduca o alta cheie.”

I-am aruncat cea mai buna privire de „nu sunt nebuna, doar obosita si
frustrata”. „M-as duce eu pana jos, dar astept un, un... – (cum sa-i
zic?), um, un client in scurt timp si am toate valizele astea....”, am
aratat spre podea, unde valizele mele erau aruncate care incotro.
Stai putin. Nu sunase bine... „Um, sunt reporter, mmm jurnalist, si am
pe cineva care trebuie sa soseasca curand pentru un interviu. Poti te
rog sa ma ajuti?” sunase ceva mai bine, nu vroiam ca ea sa creada
ca sunt o dama de companie.

„Ei bine, nu prea obisnuim sa facem asta, dar pot sa vad ca aveti un
card, insa sunteti sigura ca ati nimerit bine camera sau etajul? Se mai
intampla uneori”.

Doamne, chiar aratam atat de proasta?? I-am dat cheia. „Vezi?

`Camera 827`” am spus in timp ce aratam spre numarul camerei, dar
am masurat gresit distanta dintre mine si usa, asa ca mi-a lovit mana
de usa. Auuuuuuu, a durut asta.

„Pai, asta arata ca un `1` nu ca un `7`. Stati sa incerc usa asta”.

Camerista a mers pana la numarul 821 si a incercat cheia,
deschizand usa din prima. Mda, cam asta era norocul meu.

5
Lasandu-mi capul in jos infranta, m-am aplecat sa-mi adun valizele.
„Ma simt atat de prost, iti multumesc foarte mult ca m-ai ajutat”. Am
mers spre camera corecta si mi-am aruncat valizele chiar la usa,
pipaindu-ma dupa un bacsis.

„Nu, nu, ma bucur ca v-am putut ajuta”, tipa dandu-se inapoi,

incercand in mod evident sa nu rada de mine.

„Te rog, insist. M-ai salvat sa nu arat ca o si mai mare idioata in fata
receptionerilor, si nu a mai fost nevoie sa cobor si ca urc cu toate
bagajele dupa mine”. I-am dat banii si m-am intors sa intru in camera
lui Mel. Ce tipic! Prima bancnota care mi-a iesit din buzunar a fost
una de douazeci. Parea cam mult, dar nu puteam sa-i iau inapoi
zicandu-i ca vroiam de fapt sa-i dau una de cinci. „Banii astia
americani idioti! Toti sunt la fel!”, am mormait eu in timp ce ma uitam
prin apartament.

Deci asta era inca un cosmar de adaugat pe lista. Am stat afara, in

fata unei camere gresite, pentru 10 minute. O, Doamne! In ultimele
30 si ceva de ore, care trecusera, tot ce se putea intampla rau, s-a
intamplat.

Din pacate pentru mine, nu puteam sa ma ascund in casa ca sa evit

ghinionul meu caracteristic. Gemand, mi-am amintit de apelul de la
Melissa. De ce a trebuit sa raspund??

„Cassie, Cassie, ma auzi? Sunt Melissa, esti acolo?”. Haosul general

din Aeroportul International O’Hare ii astupa vocea.

„Melissa, te aud, sunt la poarta in Aeroportul O’Hare, asteptand sa

ma imbarc. Unde esti? Deja la New York?”, m-am miscat incercand
sa gasesc un loc mai linistit nu prea departe de poarta.

„Nu, nu, sunt inca la Londra. Ia ghici? – Jack m-a cerut de sotie”. Am
indepartat rapid telefonul de la ureche atunci cand prietena mea a
inceput sa tipe la un nivel asurzitor.

„Minunat, Mel. Spune-mi totul, de fapt, pastreaza povestea. Cred ca

trebuie sa urc in avion cam intr-un minut. De-abia astept sa te vad la

6
New York. Vino la mine la apartament imediat ce ajungi ca sa pot sa-
ti vad inelul si sa-mi povestesti cum s-a intamplat.”

„Pai, Cassie, de asta te-am sunat. Am pierdut avionul si urmatorul nu

ma aduce la timp, stai, ce cauti tu la Chicago? Credeam ca esti deja
la New York, stiam ca escala a fost la Los Angeles.” Puteam sa-i aud
panica din glas.

Dandu-mi ochii peste cap, i-am raspuns, „Linisteste-te, sunt aproape

acolo. Am fost in LA, asta e alta escala. Oh, Mel, nici nu poti sa-ti
imaginezi cosmarul pe care-l traiesc. Primul meu zbor din Australia a
fost decalat, asa ca am pierdut legatura de la Sidney spre LA si apoi
am fost in cadere libera. Ma simt de parca as sta aici de o vesnicie.
Zborul asta ar trebui sa ma duca acolo pe la 5 pm astazi, nu ca as stii
in ce zi suntem. Am schimbat atatea fusuri orare... Planuiesc sa ma
prabusesc in pat imediat ce ajung acasa. Scuza-mi cascatul, sunt
atat de obosita. Ma mai auzi? Ce s-a intamplat cu zborul tau?”

Frecandu-ma la ochi, m-am simtit prost ca m-am plans, dar presupun

ca si de asta exista prietenii....

„Pai, este vina lui Jack de fapt. Dupa ce m-a cerut, ne-am lasat
purtati de val si, na, stii tu... Uite, Cassie, stiu ca esti pe cale sa te
urci in avion, asa ca o sa spun repede. Te-am sunat pentru ca am
nevoie de o mare favoare. Te rog, te rog spune ca ma ajuti. As putea
sa-mi pierd slujba din cauza asta, dar eram asa de fericita si, la
naiba, nu-mi vine sa cred ca am pierdut zborul. Sunt innebunita
acum...”

A trebuit sa o opresc brusc. „Mel, spune-mi. Ce pot sa fac pentru

tine?”

7
Capitolul 2

Cassandra PDV

„Uite, am un interviu planificat pentru azi la 7 seara la hotel. Metro mi-

a luat acolo un apartament pentru toate interviurile pe care le am
programate, dar asta e special. Este cu noul „Idol” ceea ce nu-mi
permite sa nu fiu acolo pentru el.”

„Pai, Mel, nu inteleg. N-ai nicio sansa sa ajungi acolo la timp. Ce pot
eu sa fac?” , neintelegand prea bine unde vroia sa ajunga.

„Cassie, ar fi asa de usor. Am o lista de intrebari. Am trimis-o deja la

hotel, o sa ti-o dea cand iti faci cazarea. Pe hartie o sa scrie `Intrebari
pentru Dl. John Brown`. Doar pune-i intrebarile din lista – oh, mai ai
reportofonul ala mic?”

„Sigur ca da”, Mel mi-l daduse pe al ei, cand al meu isi daduse duhul.

Mi-am ridicat privirea si am vazut ca oamenii incepeau sa se imbarce.

Ar fi mai bine sa ma duc inapoi la rand, sau o sa raman blocata aici in
spate, langa toalete. Ce dragut. Oh nu, stai, ce spunea? Vroia ca eu
sa iau inteviul? As putea eu sa fac asta? „Mel, eu nici nu stiu cu ce se
mananca jobul tau. Daca se infurie sau se sperie cand o sa afle ca eu
nu sunt tu?”

„Pai si cum sa afle? Si, pe bune acum, in cel mai rau caz, o sa zica
ca si-a pierdut timpul degeaba. Asculta, este doar un interviu si daca
te tii de lista, o sa fie totul ok. Este singurul programat pentru azi. Eu
ar trebui sa ajung acolo maine dimineata si voi avea timp suficient sa
le pregatesc pe celelalte. Te rog spune ca ma ajuti, te rog? Pe bune,
Cassie, n-ai cum s-o dai in bara. Chiar si daca nu inregistrezi nimic
cu reportofonul, o sa pun interviurile mai vechi cap la cap si incropesc
o inregistrare. Trebuie doar sa fii acolo, sa te dat drept eu ca seful
meu sa stie ca interviul a avut loc si n-o sa fiu data afara.”

„Bine, bine. Bine Mel, o s-o fac, banuiesc ca pentru asta sunt
prietenii. Ar fi bine sa speri ca totul o sa iasa bine. Cu norocul pe care
l-am tot avut, parca vad ca o sa se transforme in ceva nasol”.

8
Asadar, iata-ma aici, cazata in apartamentul lui Mel cu 20 de minute
inainte de interviul cu starul de cinema. La ce se gandea? Mel stie ca
n-am nicio treaba cu spectrul asta. As fi fost nebuna sa ma gandesc
macar un minut ca stiam cine era ce si cat de popular era la
momentul asta. Cu toate calatoriile mele si timpul petrecut la pian, n-
am putut sa tin pasul cu filmele si celebritatile.

Ok, deci ce sa fac mai intai? Mi-am aruncat valizele in dormitor, mi-
am asezat laptopul pe biroul din livingul apartamentului. Doua sticle
cu apa, lista cu intrebari si reportofonul cu o caseta noua pe masuta
de cafea. Bun, deci s-o luam pe rand. Cred ca trebuie sa aflu cate
ceva despre tipul asta.

Aplecandu-ma peste laptop, l-am pornit. Evident, nu mai avea

baterie. Am sapat dupa cablu la mine in geanta si l-am pus la
alimentat. Insfacand lista de intrebari de pe masuta de cafea, m-am
apucat sa caut numele, Dl. John Brown.

9
Capitolul 3

Cassandra PDV

Numele nu suna foarte original pentru un star de cinema, un pic cam

banal, daca ma intrebati pe mine. Ati gandi ca ar fi primul lucru care
ar trebui schimbat. Banuiesc ca nici Cassandra Isadora Adams nu
era chiar asa de sonor, asa ca cine eram eu sa comentez?

Gasind conexiunea wireless a hotelului, am deschis o fereastra de

Explorer si am intrat pe Google. Am tastat `John Brown` si am
asteptat – binenteles ca mi-au aparut milioane de articole, majoritatea
despre John Brown din Razboiul Civil al Statelor Unite. Deeeeeeci,
nu asta. Ok, poate `John Brown Filmografie` - Dna Brown. Ha? Pai,
poate ca nu eram la curent cu scena cinematografiei, dar macar
stiam ca pe ala l-a facut Billy Connolly. Bun, si acum?

Aruncandu-mi bratele in sus, am incercat sa ma intind cat puteam de

tare si am cascat. Of, la naiba, ma simt groaznic, Doamne, probabil
ca si miros. La naiba – am nevoie de un dus. Nu pot sa ma intalnesc
cu un star de cinema aratand in halul asta. Am alegrat la baie si m-
am uitat panicata la mine in oglinda. Aratam de parca as fi fost tarata
de par peste jumatate de mapamond. Chestie care suna destul de
exact, luand in considerare felul in care ma simteam. Sub nicio forma
nu se putea ca cineva sa ma vada in halul asta.

Aruncandu-mi hainele pe jos, m-am uitat la ceas. 6.45 pm. Ok, pot sa
ma incadrez. Timp suficient. Dusul era o binecuvantare totala si
absolut necesara. Apa fierbinte care-mi curgea pe spate era atat de
relaxanta. Simtindu-ma improspatata, am inchis robinetul si m-am
intins dupa un prosop. Stai, ce-a fost asta? Un zgomot venea din
camera cealalta. Oh nu, fir-ar al naibii.

Am tasnit din dus si m-am infasurat in prosop in timp ce alergam spre

usa. Am auzit ca bataile au incetat. Te rog, fa sa nu fie el.
Deschizand usa m-am uitat in ambele directii si am vazut un barbat
care se indeparta si ajunsese aproape de capatul culoarului.

10
„Opreste-te. Opreste-te. Te rog asteapta. Domnule Brown, te rog
asteapta. Imi pare asa de rau. Faceam un dus rapid si nu te-am
auzit”. Am tipat eu alergand dupa el. „Domnule Brown?”

„Um, da, eu sunt”. S-a uitat la mine si apoi si-a mutat rapid privirea
uitandu-se in jur, cu o expresie jenata. Uitandu-ma in jos, am realizat
ca inca mai purtam prosopul de baie.

„La dracu. Pai, acum chiar ca sunt moarta de rusine. Te rog dle
Brown, vrei sa vii inapoi? Va dura doar un minut si apoi putem incepe
interviul. Nu-mi va lua timp aproape deloc”, am spus si am inceput sa
ma indepartez mergand cu spatele catre camera mea. Te rog,
urmeaza-ma, te rog. Nu mai pot sa stau asa afara. Doamne, poate
exista ceva mai jenant de atat? Mel avea sa ma ucida daca el pleca.

Din fericire, s-a uitat din nou in jur si m-a urmat spre camera. Imediat
ce am vazut ca ma urmeaza, am alergat inapoi cat am putut de
repede. Acum, care era? 821,821,821. Ma uitam in sus la usi in timp
ce alergam pe langa ele. Aici. Am impins usa asteptandu-ma sa se
deschida si am sfarsit prin a ma izbi de ea. Ce dracu?? Am impins
din nou, nu s-a miscat. Am apasat pe clanta – nimic. O, Doamne
Dumnezeule. Realitatea situatiei m-a izbit ca o tona de caramizi. Am
inceput sa ma dau incet cu capul de usa, maraind. De ce eu??

„Nu cred ca daca te dai cu capul de usa o sa ajute. Uite ce e, hmm,

imi pare rau ca trebuie sa te las aici imbracata doar in prosopul asta,
dar cred ca ar cam trebui sa plec. Nu pot fi vazut intr-o situatie
`compromitatoare`. Si incerc sa nu rad, dar nu cred ca exista ceva
mai compromitator decat sa fiu gasit pe un coridor de hotel cu o
domnisoara dezbracata.”

„O, Doamne, te rog omoara-ma, ce ma fac? Nu ma pot duce jos in

halul asta.” M-am intors si m-am uitat sa ma uit la el si am vazut o
camerista iesind dintr-o camera.

„Scuze, scuze. Te rog, poti sa ma ajuti?” Aproape ca am urlat la ea.

„M-am incuiat pe dinafara”, aratand spre usa. Din fericire, era aceeasi
camerista care ma ajutase mai devreme. Doamne, daca inainte n-a
crezut ca sunt dama de companie, asta sigur confirma contrariul.

11
In acel moment nu-mi pasa ce crede atata timp cat posteriorul meu
ud si gol era inapoi in camera. A inteles ce se intamplase in doua
secunde si s-a grabit sa descuie usa. Multumesc lui Dumnezeu
pentru bancnota de douazeci pe care i-o dadusem mai devreme. Am
pasit in camera imediat ce s-a deschis si am oftat usurata.

„Multumesc, multumesc foarte mult. Te rog asteapta”, m-am uitat in

jur confuza dupa geanta mea si am vazut cum Dl. Brown ii da
cameristei bacsisul si inchide usa in spatele lui.

„Multumesc, cat i-ai dat? Stai sa-mi gasesc geanta”.

„Nu, nu, e in ordine. Te rog, doar du-te sa te imbraci inainte ca

altceva sa se mai intample.” S-a indreptat spre canapea
nemaiuitandu-se la mine din nou.

Mi-am surprins imaginea in oglinda si aproape ca am tipat de groaza.

Am aleragat in dormitor impingand usa in spatele meu. Care valiza?
Apucand prima pe care am vazut-o, am aruncat-o pe pat. Te rog, fa
sa fie aia cu haine curate. „Imi cer scuze. Probabil te gandesti ca sunt
incredibil de lipsita de profesionalism”, am strigat tare inspre camera
cealalta in timp ce goleam valiza pe pat.

Victorie!! Pantaloni curati, tricou si lenjerie, nu cea mai buna alegere,

dar asta e.

„Stii, doar ce-am ajuns de la aeroport si calatoresc deja de doua zile.

Speram ca dusul sa ma trezeasca si sa arat mai prezentabila la
interviu, dar banuiesc ca am esuat mizerabil”. Doamne, cred ca se
gandea ca sunt dusa rau. Te rog, nu mai vorbi si incearca sa faci
fata, mi-am spus eu.

Punandu-mi pantalonii, m-am intors si am mers spre usa, in timpul

asta prinzandu-mi parul in coc. John Brown statea pe canapeaua
lunga de langa usa, jucandu-se cu coltul unei perne pe care o avea in
poala. M-am impleticit putin in timp ce mergeam spre el. Uitandu-ma
la el pentru prima data asa cum ar trebui, mi-a taiat respiratia. Sunt
surprinsa ca nu m-am prabusit cu fata in jos la pamant, socata. Parea
sa aiba varsta mea, in jur de 20. Picioare lungi, lungi, in jeansi

12
albastri uzati si un tricou gri. Ochi albastri minunati si parul blond
inchis. Superb.

„Te rog sa ma scuzi Dle Brown, pot sa-ti spun John? Vrei ceva de
baut sau poate ceva de mancare?”, am intrebat agitata, convinsa
fiind ca eram de un rosu aprins de jena.

John a ras si a scuturat din cap. „Sunt bine asa, multumesc, dar te
rog, nu cred ca mai e nevoie sa folosim numele fictive acum. Suntem
doar noi in camera”.

Ce? Numele lui nu era John, era Brown? Oh, Doamne, urma sa fie
un alt cosmar. Cine e el??

13
Capitolul 4

Rob PDV

Taxiul a tras la intrare, am platit si am multumit soferului, in timp ce

deschideam portiera si aproape ca am fugit in hotel. Privind in jos si
tragandu-mi mai mult sapca de baseball pe ochi, am inaintat. Am
mers direct la lifturi, scotandu-mi telefonul si verificand mesajul pe
care-l primisem cu numarul camerei. 821.

Numeni nu mai astepta liftul, asa ca am avut un moment de relaxare

si m-am uitat imprejur. Puteam sa vad intrarea la bar si restaurant.
Stiam bine hotelul asta. Avusesem un interviu aici, saptamana
trecuta, care fusese un dezastru total. Imediat ce am fost zarit, lumea
a inceput sa se adune si interviul s-a taraganat din cauza atator
intreruperi. Avand aceste interviuri sus, in camere, sau departe de
hotelul meu era o idee mult mai buna. Aveam intimitate si puteam
pleca imediat dupa interviu fara sa trebuiasca sa stau la mici discutii.

Usile liftului s-au deschis si am pasit inauntru apasand butonul pentru

etajul 8. Uitandu-ma la ceas, am ridicat din umeri. 6.50 pm, deci
venisem ceva mai devreme, dar cred ca era ok. Cu ceva noroc,
puteam sa ies de aici pe la 7.30 si sa ma duc direct la culcare. Nu
puteam sa ma simt mai extenuat de atat. Filmarea scenelor
emotionale intotdeauna dura mai mult si ma lasau epuizat. Nu trebuia
sa fiu inapoi pe platoul de filmare pana la 11 maine si doar gandul la
somn m-a facut sa marai in asteptare.

***
Am verificat numarul camerei o ultima data. Da, eram bine, `821`. Ce
dracu? Nimeni nu era acolo. Am batut din nou, m-am uitat un jur. Nu
puteam sa fi ajuns atat de devreme. M-am uitat la ceas. 7.00 pm. Era
ridicol. Nu ca as fi fost vreun ingamfat, dar zau acum, daca cineva n-
ar fi trebuit sa fie aici, atunci ala eram eu. Mi-a fost inscenata chestia
asta? Incepeam sa ma enervez, fusese o zi atat de lunga si aratand
ca un idiot batand la o usa de camera de hotel era ultimul lucru pe
care sa vreau sa-l fac. Ok, inca doua minute si am zburat de aici.

M-am uitat din nou in jur si mi-am frecat ochii incercand sa ma

gandesc cat sa mai astept. Poate o sa-l sun pe Nick sa vad ce poate

14
el sa afle. Am mai batut o data si m-am intors sa plec spre lift. Am
scos telefonul cautand numarul lui Nick. Stai, nu, nu Nick. Stephanie
ar fi trebuit sa fie cea care imi programa interviurile. Agenti, purtatori
de cuvant, agenti de paza, cand devenise viata mea atat de nebuna?

„Opreste-te. Opreste-te. Te rog asteapta. Domnule Brown, te rog

asteapta. Imi pare asa de rau. Faceam un dus rapid si nu te-am
auzit”. M-am intors si am vazut o fata infasurata intr-un prosop,
alergand pe coridor inspre mine. Nu m-am putut opri sa nu casc gura.
E cumva o gluma?

Era uda leoarca, in mod evident de-abia iesise de sub dus. Prosopul
nu facea treaba prea buna in a o acoperi. Avea una din maini ridicata
si tinand partea de sus a prosopului sa nu se desfaca. Puteam sa vad
cum i se ridica pieptul pentru ca alergase dupa mine. Cealalta mana
tinea lateralele prosopului si mi-am coborat privirea la picioarele ei
lungi si goale. Puteam sa vad picaturi de apa cum curgeau de pe ei,
formand o baltuta pe mocheta. Par intunecat, siroind de apa pe
umerii ei si mai departe, pe jos. Am inghitit cu greutate si m-am uitat
rapid in alta parte. Te rog, sa nu ma vada cineva aici, asta ar fi chiar
de rau.

„Dle Brown?” s-a uitat la mine intrebatoare. Folosea inca numele fals,
asa ca presupun ca ea era reporterul.

„Um, da, eu sunt”, nu vroiam sa ma uit din nou la ea. Nu ar fi ajtat

situatia cu nimic ca eu sa ma infierbant acum. OF, la dracu.

„La dracu”, am tresarit si m-am uitat la ea. Eu am spus asta sau ea?

Ea se uita in jos la prosop. „Pai, acum chiar ca sunt moarta de rusine.

Te rog dle Brown, vrei sa vii inapoi? Va dura doar un minut si apoi
putem incepe interviul. Nu-mi va lua timp aproape deloc”. A inceput
sa se indeparteze de mine in timp ce vorbea. Pai, banuiesc ca ar
putea fi cineva in lift, asa ca mai bine dispaream din peisaj si asta
repede.

M-am mai uitat o data in jur si am inceput sa o urmez. Cred ca asta

astepta, pentru ca s-a intors si a luat-o la fuga spre camera. Trebuia

15
sa zambesc la privelistea asta, arata minunat. Prosopul abia daca ii
acoperea posteriorul si se lipise de ea ca o a doua piele.

Ajunsese la usa si am observat ca se chinuia sa o deschida. S-a

aruncat cu umarul in ea si tot apasa pe clanta. Oh, Doamne, acum ce
mai era? Nu-mi spune ca s-a incuiat pe dinafara. Eram aproape in
spatele ei, cand a inceput sa se dea usor cu capul de usa. Era
nebuna?

Scotandu-mi sapca si trecandu-mi o mana prin par, am spus „Nu cred

ca daca te dai cu capul de usa o sa ajute. Uite ce e, hmm, imi pare
rau ca trebuie sa te las aici imbracata doar in prosopul asta, dar cred
ca ar cam trebui sa plec. Nu pot fi vazut intr-o situatie
`compromitatoare`. Si incerc sa nu rad, dar nu cred ca exista ceva
mai compromitator decat sa fiu gasit pe un coridor de hotel cu o
domnisoara dezbracata.”

Ma simteam prost, dar asta era exact genul de rahat pe care il

asteptau paparazzi si sub nicio forma nu aveam de gand sa cobor in
holul hotelului cu o fata fara altceva pe ea decat un prosop. Aveam
doar un tricou pe mine, asa ca nu puteam nici macar sa-i dau ceva sa
se acopere.

Inca uitandu-se la usa ea a zis „O, Doamne, te rog omoara-ma, ce

ma fac? Nu ma pot duce jos in halul asta.”

Oare putea sa ma faca sa ma simt mult mai nemernic decat ma

simteam deja?

„Scuze, scuze. Te rog, poti sa ma ajuti?” Aproape ca am urlat la ea.

„M-am incuiat pe dinafara”. M-am uitat in spate si am vazut o
camerista grabindu-se spre noi. Multumescu-Ti! Mi-am bagat mana in
buzunar dupa un bacsis. Trebuia sa intram in camera aia inainte ca si
altcineva sa mai apara.

„Multumesc, multumesc foarte mult. Te rog asteapta”. Inainte ca ea

sa apuce sa se miste macar, i-am dat cameristei banii si am inchis
usa in spatele meu.

16
„Multumesc, cat i-ai dat? Stai sa-mi gasesc geanta”. S-a intors, in
mod evident cautandu-si geanta.

„Nu, nu, e in ordine. Te rog, doar du-te sa te imbraci inainte ca

altceva sa se mai intample.” Mi-am trecut mana prin par. Fata trebuia
sa puna niste haine pe ea inainte ca eu sa smulg prosopul ala de pe
ea. M-am dus spre canapea sperand ca va percepe mesajul si va
pleca.

Am expirat usurat cand am auzit-o miscandu-se in spatele meu si m-

am intors sa o vad indreptandu-se spre ce parea a fi dormitorul si
impingand usa dupa ea. Trecandu-mi din nou mana prin par, n-am
putut sa ma abtin sa nu zambesc.

„Imi cer scuze. Probabil te gandesti ca sunt incredibil de lipsita de

profesionalism”. M-am uitat spre dormitor cand i-am auzit vocea.
Cred ca facea glume cu mine. Usa nu se inchisese de tot in urma ei
si prin crapatura puteam sa vad clar spatele corpului ei gol. Era cu
fata spre pat si parea ca goleste valiza pe el cautand niste lucruri.
Daca se intorcea m-ar fi vazut ca ma uitam la ea, dar pe viata mea
daca puteam sa ma uit in alta parte. Era perfecta.

„Stii, doar ce-am ajuns de la aeroport si calatoresc deja de doua zile.

Speram ca dusul sa ma trezeasca si sa arat mai prezentabila la
interviu, dar banuiesc ca am esuat mizerabil”. Si-a tras pe ea lenjeria
din dantela neagra si un tricou, fara sutien. Am gemut, avea sa ma
omoare sa stau aici stiind ce avea sau ce nu avea pe sub haine. M-
am asezat rapid si mi-am tras una din pernele decorative in poala. Nu
vroiam sa creada ca sunt cine stie ce pervers nebun.

17
Capitolul 5

Cassandra PDV

Oh, la dracu, ce ma fac acum? „Desigur, scuze, dupa tot ce s-a

intamplat inca nu sunt complet prezenta. Sunt asa de jenata.” M-am
aruncat pe capatul opus al canapelei si mi-am ascuns fata in maini
aplecandu-ma pana la genunchi. Cum sa-i spun? Mi se parea ca
arata familiar, ar trebui sa-l cunosc, nu?

„Nu-ti face probleme. Daca conteaza, sa stii ca ar fi cea mai tare

poveste spusa prin baruri”, a ras el, in mod evident amintindu-si.

Am sarit in sus, „Te rog, niciodata, niciodata sa nu spui la nimeni”.

Stiind ca nu avea absolut niciun motiv sa ma asculte, am incercat un
compromis. „Ei bine, macar nu spune nimanui ca eram eu”. L-a rugat
si m-am asezat la loc.

„Promit. De unde esti? E placut sa aud din nou accentul Londonez”.

El s-a intors, miscandu-se un pic mai aproape de mine. Inca se juca
cu capatul pernutei in poala. Avea emotii?? Probabil credea ca sunt
nebuna, superb inceput, ce sa zic.

„Pai, cred ca poti sa spui ca sunt din sudul Londrei”, am ras eu.
„Wimbledon. Am cumparat un apartament si acolo, chiar daca ma
gandesc ca a post o idee proasta, din moment ce parintii mei stau la
10 minute si li se pare ca e normal sa treaca pe la mine de cate ori
vor ei. Dar tu? Locuiesti aici acum?” Oh, rahat, trebuisa sa stiu asta,
nu? Afurisita de Melissa. O sa o omor pentru ca nici macar nu s-a
gandit sa-mi spuna numele lui adevarat.

„Pai, stau aici, in New York, pentru moment si apoi ma intorc in LA si

apoi din nou in Vancouver pentru filmari. Cam peste tot de altfel,
traiesc prin hoteluri cu o valiza pe care n-o prea desfac...e un
cosmar”.

„Stiu cum este, si eu urasca asta. Sa stai la hotel e partea cea mai
rea. Toate arata la fel si tinzi sa uiti unde esti in majoritatea timpului.
N-am mai fost acasa de luni bune si mi-e tare dor. Te-abia astept sa

18
mananc niste crochete la un cocktail sau niste rulouri de sunca cu
sos caramel, mmmm”.

Mi-am inchis ochii gandindu-ma acasa. Apoi i-am deschis

imbujorandu-ma. „Scuze, nu trebuia sa pomenesc de asta. Doamne,
probabil crezi ca sunt un reporter de mana a doua. Asa, lasa-ma sa-
mi iau lista de intrebari si putem incepe interviul. Sunt convinsa ca
esti obosit. Ai lucrat astazi?”

Acum, unde pusesem lista aia, oh, langa laptop. Oh, nu, te rog sa nu
se fi uitat pe ecran si sa vada cautarea mea idioata de pe Google cu
John Brown. M-am uitat rapid la el sa vad daca se uitase. Nu era
nicio schimbare in expresia lui, asa ca am banuit ca nu. Am inchis
laptopul si am luat lista mergand inapoi spre canapea, intre timp
inhatand si o sticla cu apa de pe masuta de cafea, si m-am asezat.
Speran ca o sa ma ajute sa nu mai scot cine stie ce tampenii pe gura.
„Esti sigur ca nu vrei nimic de baut? Pot sa fac cafea, sau ceai daca
preferi.”

„Nu, serios, sunt bine asa si nu-ti mai cere scuze, si mie mi-e dor de
casa. De moarte chiar, dar totusi parca nu mi-e asa de dor de
crochete.” A zambit. „Am lucrat azi. Vin direct de la locatia din Central
Park. Si pentru mine a fost o zi lunga. Imi cer scuze daca o sa incep
sa casc”, cascand aproape imediat. „Scuze”.

„Nu-ti face griji pentru mine. Probabil ca o sa fac la fel, am avut o zi

oribila si se pare ca inca nu s-a incheiat. Chiar am spus asta? La
naiba, scuze, um, sunt si eu foarte obosita si um, toata treaba aia cu
prosopul, asta vroiam sa spun, nu ca ai fi tu plictisitor sau ceva. Imi
cer scuze, se pare ca nu reusesc sa leg prea multe cuvinte. Hai sa
incepem, vrei?”, am deschis nervoasa sticla cu apa si am luat o gura
in timp ce citeam in gand prima intrebare si in aceeasi secunda am
scuipat apa peste canapea si am inceput sa tusesc.

A venit langa mine si a inceput sa ma bata pe spate in timp ce eu

incercam sa respir din nou.

„Opreste-te, operste-te”, m-am inecat eu.

19
„Esti bine?” s-a mutat inapoi in capatul lui de canapea aratand
ingrijorat.

Am incercat sa mai iau o gura de apa sperand ca o sa ma ajute sa

pot inghiti. Intr-un final, simtindu-ma mai bine, am aratat spre
chestionarul pe care-l scapasem pe jos. „Imi cer scuze, m-a luat prin
surprindere”.

„Ce spune?” a intrebat el in timp ce ridica foaia. „Intrebarea 1: Care

este locul cel mai indragit de unde esti rugat sa musti femeile? Oh,
foarte original”.

„Oamenii te intreaba chestiile astea? E ridicol. Eu nu pot sa te intreb

asta. Ce zice urmatoarea? Ce ai zice la aia?”

Pentru urmatoarea ora, el a citit intrebarile si a incercat sa raspunda

la ele in timp ce radeam si glumeam. Am reusit sa nu ma mai inec cu
apa, dar nu puteam sa nu rosesc la unele dintre ele. Erau incredibil
de ridicole. Trebuia sa am o discutie cu Mel, daca asta era rahatul
despre care ea scria.

Ne-am intors unul cu fata la celalalt, cu cate un brat pus pe spatarul

canapelei, mainile aproape atingandu-ni-se. Era amuzant si destept
si eu eram complet fascinata de buzele lui. Intrebarile si raspunsurile
nu prea m-au ajtat sa-i aflu numele, cum de inca nu stiam? Am
observat ca avea fani innebuniti, in special fete tinere. Era idolul
adolescentelor. Filmele pe care le-a insirat erau bazate pe carti
despre vampiri si actuala lui colega de platou jucase in Lost. Pe ala il
stiu! E un serial super. Oare stie ce se intampla in urmatorul sezon?

„Asta a fost ultima. Wow, ma bucur ca s-a terminat”. A aruncat foaia

pe masuta de cafea si s-a lasat pe spate in canapea, sprijinindu-si
capul de spatar si masandu-si ochii.

„Iti multumesc atat de mult ca ai facut asta”, am spus si m-am aplecat

in fata ca sa inchid reportofonul, apoi i-am copiat pozitia, relaxandu-
ma in canapea. Ascultand pentru prima data muzica de pe fundal, am
exclamat „Oh, asta e Chopin, sunt moarta dupa piesa asta”. Am
aratat cu mana radioul din spatele canapelei si indicand melodia care

20
se auzea. A fost si prima oara cand am observat ca radioul era
deschis.

„E minunata”, a spus el. Amandoi am stat si am ascultat piesa, cu

ochii inchisi si relaxandu-ne.

21
Capitolul 6

Rob PDV

Deschizand ochii, am incercat sa ma adaptez la intunericul din

camera si m-am uitat in jur. Unde sunt? Eram intins pe o canapea cu
un brat indoit sub cap. Mi-am intors capul si am vazut o fata intinsa
langa mine, cuibarindu-se in mine dupa caldura. Aveam un brat pe
sub si in jurul ei, cu mana pe spatele ei. Am inchis ochii din nou si mi-
am amintit evenimentele din seara asta. Usa incuiata, fata iesit de
sub dus ce purta doar un prosop. Ea goala, imbracandu-se in
dormitor. Interviul.

Probabil ca adormisem amandoi ascultand muzica, cel putin asta era

ultimul lucru pe care mi-l aminteam. Wow, reusisem sa ajungem in
pozitia asta fara sa ne trezim unul pe altul. Cu ghinionul ei, ma mir ca
nu a cazut de pe canapea sau sa-mi traga una in fata si sa-mi
invineteasca un ochi. Am cascat si simteam cum atipesc din nou. O
sa ma scol intr-un minut, chiar ar trebui sa ajung la hotel pana nu se
face prea tarziu. Cu gandul asta am adormit la loc.

***

Cassandra PDV

Am incercat sa ma rasucesc in somn, dar eram blocata de ceva tare.

Mi-am miscat mana sa simt ce era acolo si ochii mi s-au deschis
brusc cand am dat de o ceva cald si ferm. Mana mea era sub un
tricou atingand un piept musculos. Parul pe care il simteam sub
degete era moale si placut la atingere. Am simtit o mana calda cum
ma atinge pe posterior.

Stai, mana era in pantaloni, atingandu-mi pielea – CE DRACU???

Impingandu-ma cu mana in pieptul lui, am incercat sa ma ridic si sa
trec peste el, sperand sa-l trezesc in timp ce faceam asta. De cum m-
am ridicat intr-o mana, degetele lui lungi s-au miscat mai jos pe fesa
mea, mai aproape de centru. CE DRACU??? Am sarit peste si am
aterizat pe podea izbindu-ma cu pieptul si cu fata de covor. „La
dracu”, eram complet treaza acum.

22
„Unde dracu sunt si cine naibii esti tu?” am tipat eu. Frecandu-mi fata,
ma simteam ametita de schimbarea de fus orar si ma durea peste tot
din cauza cazaturii. Eram sigura ca aveam o urma de la covor pe fata
de la aterizare. Tipul se ridicase aratand la fel de socat ca si mine.
Stai, il stiu. Deci, cine era el? M-am uitat in jur prin camera.

Un hotel – eram inca in Australia? M-am uitat pe fereastra direct la

zgaraie-norii de peste drum. Oh, New York, interviul. „Esti, esti”, m-
am uitat pe chestionarul de pe masuta de cafea, „John Brown?”

John Brown? Ma uitam la tip, oare asta era numele lui? Salturile
prindre fusurile orare erau un cosmar.

Si-a mutat picioarele de pe canapea pe podea, uitandu-se la mine de

parca eram nebuna. Ok, deci poate ca nu era asta numele lui.

„Nu stii cine sunt, nu-i asa? Nu-i asa?” m-a intrebat el.

Totul a revenit in mintea mea intr-o secunda. Melissa, interviul, faptul

ca am adormit. „La naiba, mi-ai spus? Imi cer scuze, l-am uitat”,
incepea sa fie de rau.

„Cum poti sa fi jurnalist si sa-mi iei un interviu daca nici macar nu-mi
stii numele?” a intrebat in timp ce s-a ridicat rapid si s-a indepartat de
mine. „Spune, care este numele meu? Spune”.

La naiba, habar n-aveam. Am incercat sa-mi amintesc daca fusese

pomenit in timpul interviului, si am inceput rapid sa trec in revista tot
ce spusese el. Nu. Am. Gasit. Nimic. „Brown?” am spus stiind ca era
gresit. Oh, Doamne, chiar ca am dat-o-n bara.

El era furios. „Cine dracu esti?” a urlat la mine. Chiar daca era ceva
distanta intre noi, m-am dat in spate instinctiv.

„Nu esti un nenorocit de jurnalist, asta e clar”. A inceput sa se plimbe

prin camera uitandu-se peste tot. „Unde e nenorocita aia de camera
video?”

Urla atat de tare ca eram sigura ca hotelul a trimis pe cineva sa vada

ce se intampla. Bun. Speram macar sa nu ma omoare el inainte sa

23
vina cei de la receptie. Si-a trecut mainile prin par in timp ce eu doar
statea acolo si-l urmaream.

Ce dracu sa fac? Inima imi bubuia. Lumina slaba a diminetii intra prin
fereastra asezand umbre pe fata lui, facandu-l sa arate ca un nebun.
La dracu, chiar avea de gand sa ma omoare.

„Esti vreun fan nebun? Stai, tu habar n-ai cine sunt. Ce dracu se
intampla aici? Mi-ai facut poze cand dormeam? M-ai drogat? Cine
dracu te-a trimis?”

24
Capitolul 7

Cassandra PDV

„Nu, nu. Nu e nimic de genul asta. Imi pare rau, ai dreptate, nu sunt
jurnalist”. La asta el s-a oprit si a fost langa mine intr-o secunda.
Apucandu-ma de brate, m-a ridicat de pe jos, eu abia daca mai
stateam pe picioarele mele. Degetele lui se infigeau adanc in bratele
mele si m-au facut sa icnesc de durere.

Fata lui era asa de aproape ca aproape simteam aerul care-i iesea
pe nas cand expira. „Ce dracu se intampla? Spune-mi. Te-a platit
cineva? Ei cred ca daca aduc o pasarica londoneza sa fie draguta cu
mine eu o sa ma relaxez si apoi o sa ma drogheze ca sa-mi faca
poze, nu? Incerci sa ma santajezi?” ma zgaltaia la fiecare cuvant si la
final mi-a dat drumul intorcandu-se.

Am cazut pe canapea, masandu-mi bratele. Eram complet socata.

Cand mi-am regasit vocea, am spus cat de repede am putut fara sa

tip. „Imi pare rau, pe bune. Imi ajut o prietena. Ea trebuia sa-ti ia
interviul pentru London Metro, dar a pierdut avionul. Stia ca eu ajung
azi aici si m-a rugat sa fac asta pentru ea. Era ingrijorata sa nu fie
data afara daca n-ar fi ajuns. M-a asigurat ca tot ce aveam de facut
era sa te intreb din lista aia si cam atat. Iti jur. Nu ma gandeam ca
amndoi o sa adormim. Imi pare rau ca nu stiu cine esti. Nu ma uit la
multe filme si Melissa nu mi-a spus numele tau adevarat. Trebuie sa
ma crezi.”

Niciodata nu vorbisem atat de repede, dar eram panicata, vroiam ca

el sa auda tot si sa nu iasa alergand din camera ca sa cheme politia.
M-am uitat in sus, el era vizavi de mine, dar macar nu se mai invartea
prin camera. Mainile ii erau stranse in pumni de o parte si de cealalta
a corpului. Mi-am masat din nou bratele sperand ca nu avea sa ma
mai ridice si sa ma zgaltaie din nou.

„Imi cer scuze ca te-am apucat asa. Te rog, mai spune-mi o data ce
se intampla, dar mai rar de data asta”.

25
Am inceput din nou sa respir nedandu-mi seama ca-mi tinusem
respiratia. Sunt sigura ca aratam usurata ca el ascultase.

„Prietena mea Melissa Moreland lucreaza pentru ziarul The Metro.

Era programata sa aiba un interviu cu tine ieri, dar a ratat avionul de
la Londra. Prietenul ei a cerut-o de sotie si banuiesc ca s-au lasat
purtati de val si ea a pierdud zborul si n-a mai prins altul care s-o
aduca aici la timp. Stia ca eu zburam incoace azi, sau ieri de fapt, si
m-a fortat sa o ajut.” Am tras aer adanc in piept si mi-am impus sa fiu
calma, uitandu-ma in jos la mainile mele.

„Sunt muzician de muzica clasica, nu reporter. Mel stia ca habar n-

am despre actorii si filmele noi, dar cred ca era disperata. M-a sunat
cand eram in aeroport si nu prea mi-a dat detalii in afara de lista cu
intrebari pe care trebuia sa o iau de la receptie si sa urmaresc fiecare
intrebare de acolo.”

M-am uitat in sus la el. „Imi pare asa de rau. Aveam de gand sa te
caut pe Google, vezi tu, doar sa ma pregatesc un pic mai mult , dar
cand am incercat `John Brown`, n-a aparut nimic.” M-am uitat din nou
in jos stanjenita. „Um, am realizat ca nu facusem dus de ceva vreme
si aratam groaznic. De asta m-ai gasit asa cum m-ai gasit. Te rog nu
face plangere. Melissa probabil va fi data afara daca faci asta si ea
doar a incercat sa rezolve cumva”.

„Cel mai bine ar fi fost sa anuleze nenorocitul de interviu si sa-l

reprogrameze in alta zi”. A spus el inca uitandu-se fix la mine, inca
fumegand de furie.

„Cred ca probabil ar fi fost data afara si daca facea asa. Avea

dreptate. Daca ai fi plecat imediat dupa intrebari, totul ar fi fost
perfect. Imi cer scuze ca am exagerat azi-dimineata. Sunt asa de
decalata, habar n-aveam ce se intampla si...si...iti simteam mana, era
in...in..., ei, stii tu”. Nu puteam sa ma uit la el cand am spus asta.

Un click s-a auzit in spatele meu cand usa camerei s-a deschis.
„Cassandra, Cassie, esti treaza? Sunt Mel. Ajuta-ma te rog cu gentile
astea, vrei?”

26
M-am intors si am vazut-o pe Melissa intrand in camera cu spatele
tragand valiza dupa ea. In acelasi timp in care ea s-a intors cu fata, el
deja trecuse pe langa ea si a trantit usa dupa el plecand. Oh, la
dracu, acum Melissa o sa ma omoare.

„Cine era ala Cassie? Era cumva un barbat?” a deschis usa si s-a
uitat pe coridor. „Stai, Cassie, era cine cred eu ca era?”

Dap, sunt moarta.

27
Capitolul 8

Rob PDV

Cand am auzit usa deschizandu-se, nici ca puteam sa ies mai repede

din camera aia. Ce nebunie. M-am strecurat pe langa tipa despre
care doar presupuneam ca e Melissa Moreland si practic am alergat
pana la lift. Eram asa de innebunit ca nu puteam sa merg normal.
Respirand cu greu, m-am gandit la tot ce mi-a zis ea. O credeam,
chiar daca parea o nebunie. Nu arata ca o mincinoasa si nici n-o
credeam in stare sa inventeze toata povestea aia si cu siguranta
puteam spune ca nu era actrita, nimeni nu putea sa mimeze atat de
bine neindemanarea.

Uitandu-ma la mainile mele, mi-am strans si apoi destins degetele de

mai multe ori. Doamne, inca mai puteam s-o simt. Mi-aminteam ca m-
am trezit in mijlocul noptii cu bratul infasurat in jurul ei. Sunt asa de
prost, trebuia sa ma fi ridicat si sa plec, in loc sa adorm la loc. Mi-am
trecut mana prin par si am tras de el. Probabil ca avusesem mana
bagata in pantalonii ei toata noaptea.

Inchizand ochii am retrait senzatia de moliciune a pielii ei, caldura ei.

Mana imi alunecase mai jos cand ea s-a miscat sa se ridice si acum
degetele imi tremurau. Am gemut cand mi-am amintit. Daca s-ar mai
fi miscat o data, degetele mele ar fi atins....Scuturandu-mi capul ca sa
alung gandul acela, am intrat in lift si am apasat cu putere butonul
pentru parter.

Ce situatie nebuneasca. Ce trebuia sa fac? Sa uit ca se intamplase?

Sa ma gandesc ca a fost doar un alt interviu si gata? Avea dreptate,
daca faceam plangere, prietena ei ar fi fost concediata cu siguranta,
dar imi pasa? Daca ii spun lui Nick, probabil ca le va da in judecata
pe amandoua fetele. Ce nebunie. Dupa tot ce s-a intamplat, nu ma
simteam chiar foarte prost de reatia pe care am avut-o. Chiar m-am
gandit ca fusese o inscenare. Incurcaturi ca asta o sa ma
innebuneasca. Deja ma simteam la jumatea drumul spre nebunie.

Cand liftul a oprit la parter, mi-am tras sapca pe cap si am mers spre
iesire. L-am rugat pe portar sa-mi cheme un taxi si am plecat de la

28
hotel intr-o secunda. Rezemandu-mi capul pe tetiera, am inchis ochii.
Cat era ceasul? M-am uitat la ceasul din bordul taxiului. 7 am.

O sa ma duc direct in pat si o sa ma rog ca totul sa fi fost doar un vis.

Nici nu-mi mai pasa daca erau fotografi in fata hotelului. O sa rezolv
asta mai tarziu. Te rog, fa ca saptamana asta sa fie mai buna si sa n-
o iau mai in jos pe panta. Sper ca ghinionul fetei aleia sa nu se fi lipit
si de mine. Era ghinion sau ea era doar extrem de impiedicata? Am
ras de unul singur cand mi-am amintit noaptea trecuta si n-am putut
sa ma abtin sa rad si mai tare cand mi-am amintit expresia fetei ei
cand a realizat ca e blocata pe dinafata avand pe ea doar un prosop
– nepretuita imagine.

***
Banuiesc ca vorbisem prea curand. Saptamana a devenit din ce in ce
mai rea incepand din acel moment. Inainte de weekend, un grup de
fane nebune au trecut prin cei 2 tipi de la security si i-au impins de
parca ar fi fost papusi din paie, in timp ce incercau sa ma
imbratiseze, sa ma apuce si poate sa ma si violeze, cine stie ce era
in capul lor....Viata mea era o nebunie totala. Au sfarsit prin a ma
pocni de mai multe ori in cap si aproape ca m-au doborat. Compania
producatoare mi-a crescut numarul de garzi la o echipa de 4 oameni.
O nebunie, cum spuneam.

Saptamana urmatoare un alt grup a trecut prin echipa de 4 garzi de

corp si ne-a impins in strada direct intr-un taxi care era in miscare.
Din fericire pentru mine eram in New York si taxiul abia daca se
misca. Acum aveam o echipa de 6 garzi de corp si scria peste tot prin
ziare si la televizor ca aproape am fost omorat de o gloata nebuna de
adolescente.

Trecusera aproape doua saptamani de la „Interviu”. Nu mai auzisem

nimic despre niciuna din fete. Credeam ca experienta pe care am
avut-o ma va afecta intr-un mod negativ, luand in considerare halul in
care am luat-o razna atunci, dar toate interviurile pe care le-am avut
dupa aceea s-au dovedit a fi rutina si plictisitoare prin comparatie.
Eram intrebat aceleasi vechi intrebari. Ma gandeam ca poate Melissa
Moreland o sa ma contacteze sa-si ceara scuze sau ceva., dar
banuiesc ca nu sunt chiar asa de usor de gasit si nu-mi imaginam ca
i-ar spune agentului sau purtatorului meu de cuvant ce se intamplase.

29
In ciuda faptului ca ma gandeam constant la asta, am realizat abia
saptamana asta ca nu-i stiu numele intreg. Prietena ei a strigat-o
Cassandra, sau Cassie. Nici macar nu puteam sa o caut pe Google.
Fusesem atat de furios ca ea nu-l stia pe al meu din motive evidente,
dar banuiesc ca numele meu nu a fost mentionat nici macar o data
cat timp am vorbit si conversatia nu i-a dat nici ei posibilitatea de a se
prezenta. Ar fi mintit si ar fi spus ca e prietena ei?

Ma intrebam daca mai era in New York, sau daca a trecut peste tot si
plecase sau daca si ea se gandea la mine. Sunt sigur ca prietena ei,
Melissa, i-a spus deja cine eram. Asta doar daca n-a omorat-o
inainte. Gandul asta m-a facut sa zambesc. Dumnezeu stie cum a
reusit sa se descurce fara macar sa-mi stie numele.

Soferul de taxi a calcat brusc frana dandu-ma aproape cu capul de

scaunul din fata si asta m-a facut sa ies din ganduri. Ma indreptam
spre biroul lui Nick din New York. Dupa incidentul cu taxiul, a venit
incoace din LA ca sa vorbim si sa regandim strategia. Stephanie
urma sa fie si ea aici pentru intalnire. Aducandu-i impreuna pe
agentul meu si pe puratatorul meu de cuvant insemna ca poate,
speram eu, urma sa schimbam cateva chestii pentru ca viata mea
devenise mult prea nebuna pentru mine si inca mai aveam 4
saptamani de filmari in New York peste care trebuia sa trec.

30
Capitolul 9

Cassandra PDV

Am marait si m-am aruncat pe canapea. Putea sa fie ceva mai

dezastruos decat asta?

„Cassie, spune-mi ce s-a intamplat. Cine era ala?” s-a asezat Melissa
langa mine pe marginea canapelei, atingandu-ma pe spate.

„Melissa, nu pot sa vorbesc in momentul asta, pentru ca daca o fac o

sa incep sa urlu isterica sau o sa te omor, sau ambele. Te rog, lasa-
ma singura un minut”.

Dupa cateva secunde a, simtit cum se ridica de pe canapea si i-am

auzit pasii indreptandu-se spre dormitor si tragand dupa ea valiza. Nu
m-am miscat. Nu-mi venea sa cred ca se intamplase ce se
intamplase. Bietul tip, fusese atat de suparat si doar din cauza mea.
Ma simtisem atat de bine cu el ieri. Am ras si am vorbit de parca ne
stiam dintotdeauna. Lacrimile au inceput sa-mi curga pe perna cand
mi-am amintit noaptea pe care am petrecut-o impreuna.

Nu stiu cat timp am plans, dar la un moment dat am adormit din nou.
Trebuie sa fi fost moarta o vreme, pentru ca imi simteam genele de
parca erau lipide impreuna. Ridicandu-ma de pe canapea, m-am uitat
in jur, dandu-mi parul de pe fata. Inca era lumina afara. M-am uitat
dupa un ceas si am vazut unul pe perete. 11.30 am.

Wow, decalajele de fus orar chiar sunt groaznice. M-am intins, si

uitandu-ma in jos la canapea, am vazut o pata de la lacrimile pe care
le-am varsat. Am luat perna si am intors-o pe partea cealalta si am
pus-o la loc. Chestia asta mi s-a parut simbolica. As fi pus totul sub o
perna a naibii de mare si sa pretind ca nu se intamplase niciodata
nimic din toate astea.

Nu o auzeam pe Melissa din camera cealalta. Mergand spre

dormitor, am strigat-o. „Mel, esti treaza?” deschizand usa am vazut
ca era prabusita pe pat. Oftand, ma gandeam ca era momentul
perfect sa evadez ca o lasa. Cat de incet am putut, mi-am strans
hainele pe care Mel le aruncase de pe pat, si le-am aruncat inapoi in

31
vazila. Mi-am luat si celelate genti si am iesit in varful picioarelor din
dormitor. Ar trebui sa-i las un bilet sa nu se ingrijoreze. Dupa ce am
gasit niste hartii pe birou, m-am asezat sa scriu.

„Mel,

M-am trezit si tu dormeai. Daca decalajul tau se simtea ca a meu cu

siguranta n-ai fi vrut sa te trezesc. Interviul a decurs minunat,
exceptand faptul ca tu nu mi-ai spus numele lui nenorocit, la naiba.
As putea sa te omor, stii? A fost foarte dragut pana cand si-a dat si el
seama de asta de dimineata. A luat-o razna crezand ca sunt vreo
nebuna nenorocita care planuia sa-l santajeze. Da, da, chiar asa.

Amandoi am adormit dupa ce am terminat interviul noaptea trecuta si

nu ne-am trezit decat dupa cu putin timp inainte sa vii tu in dimineata
asta. Stiu ca pare o nebunie, dar calatoream de doua zile si el, ei
bine, cred ca el era epuizat. Deci cam asta s-a intamplat. I-am spus
adevarul, imi pare rau ca nu am avut alta solutie; el a crezut ca l-am
drogat sau ceva.

In orice caz, m-a crezut si stiu ca n-o sa faca nimic, altfel ne-ar fi
omorat pe amndoua cand ai intrat tu. Ma simt groaznic in legatura cu
toata povestea asta si te voi ierta complet daca imi promiti ca
niciodata, dar nici macar o data n-o sa pomenesti de asta –
niciodata. Inca mai vreau sa aud despre cum te-a cerut Jack.

Te iubesc, Cassie.”

Aveam speranta ca totul va fi uitat si ca puteam pretinde ca nu s-a

intamplat niciodata. Am pus biletul pe masuta de cafea si am vazut
reportofonul. L-am luat si l-am pus peste bilet. Mi-am luat bagajele si
am auzit alarma ceasului sunand in dormitor. M-am repezit la usa,
am iesit si apoi m-am indreptat spre centru, spre apartamentul meu.

32
Capitolul 10

Rob PDV

„Rob, e bine sa te vad in viata si fara un taxi atasat de fundul tau”, a

spus Nick cand mi-a scuturat mana si mi-a dat o imbratisare
barbateasca.

„Ha, ha, foarte amuzant, Nick”. Toti faceau pe comediantii. M-am

intors si am imbratisat-o pe Stephanie, in timp ce ea m-a sarutat pe
obraz. Mi-am scos ochelarii Ray Ban si m-am asezat langa ea. „Deci,
spuneti-mi ce planuiti voi sa faceti ca sa opriti nebunia asta sa ma
omoare”.

Nick si Stephanie s-au uitat unul la altul. Oh, nu, asta nu era un semn
bun.

Stephanie s-a intors spre mine in scaun si mi-a luat mana „Rob, am
discutat si credem ca felul in care ti-am vandut imaginea pana acum,
nu functioneaza. Am avut deja o conferinta cu Summit si ei au fost de
acord. Lucrurile se pot agrava, ce dracu, deja ai fost ranit si putea fi
un accident serios. Amandoi credem ca e timpul sa schimbam
lucrurile inainte ca cineva sa moara”.

„Ok, va ascult si sunt total de acord pana acum. Cum aveti de gand
sa schimbati lucrurile?”, ma foiam in scaun nestiind prea bine incotro
o sa mearga toata chestia asta.

Nick a preluat si Stephanie mi-a dat drumul la mana. Asata insemna

ca n-o sa-mi placa ce-o sa aud?

„Rob, avem o teorie. Noi credem ca fetele, in cea mai mare parte, te
vad ca pe un tip minunat si singur, un tip cu care ele cred ca s-ar
putea intalni sau marita, daca ti-ar atrage atentia. Ne gandeam ca
daca, hmm, te-ai intalni cu cineva, nu asa, ocazional, ci intr- relatie
serioasa, fetele ar gandi altfel si, teoretic, te-ar lasa in pace. Poate ca
nu de tot, dar poate vor fi mai putin innebunitor. Ce zici?”

Stateam acolo cu gura cascata, faca sa stiu exact ce sa spun. Deci

acum aveam voie sa ma intalnesc cu fete sau nu? Vroiam asta? M-

33
am gandit la Cassandra, da, as putea sa merg la intalniri. „Pai, si
aveti pe cineva in minte? Cineva care sa vrea sa faca parte din circul
asta? Stai, intr-o relatie? Nick, m-ai pierdut. Stii ca nu ma vad cu
nimeni, cum as putea sa fiu intr-o relatie?”, cred ca o luam razna, era
mult prea derutant totul. Deci nu puteam sa ma intalnesc cu
Cassandra?

Acum era randul lui Nick sa arate stanjenit. M-am uitat si la

Stephanie. Ma evita si il astepta pe el sa termine. „Ei bine, Rob, sunt
sigur ca ai mai auzit de cazuri din astea. E ceva foarte normal la
Hollywood si, ma rog, nu vrem sa facem prea multa valva cu asta.
Doar cateva aparitii impreuna ca sa nu para totul fals si noi vom
alimenta povestea in presa. Pe bune, asta e singurul mod in care
putem salva situatia. Asa cum ai spus si tu, nu e ca si cand ai fi intr-o
relatie cand tu nici macar nu iesi la intalniri.”

„Ha?, m-ai pierdut din nou, Nick. Despre ce vorbesti? Falsa? Adica o
prietena falsa? De ce nu pot sa am o prietena adevarata? O sa platiti
pe cineva ca sa pretindem ca sunt cu ea? Asta e un mare rahat, Nick,
frate, acum chiar ca ma simt ca ultimul fraier”

M-am ridicat si am inceput sa dau ture prin camera trecandu-mi

mainile prin par. Puteam oare sa plec de acolo? Ar fi total
nepoiliticos. Era incredibil. Aveam control zero asupra vietii mele.
Acum puteam sa am prietena, dar nu una reala. Oamenii chiar fac
chestii din astea?? Poate ca totusi o puteam scoate la capat cumva.
Ar fi putut fi biletul meu de intrare. Cassandra mi-e datoare, ar putea
sa fie ea prietena falsa. Chiar luam asta in considerare? „Chiar
credeti ca nebunia o sa se mai potoleasca daca facem asta?”...Mda,
eram chiar atat de disperat.

34
Capitolul 11

Cassandra PDV

Ai zice ca dupa toate cele prin care am trecut de cand m-am intors in
New York, viata mea s-ar imbunatati. Ei bine, te-ai insela amarnic.

Trecusera aproape doua saptamani si eu inca nu ma puteam gandi la

altcineva. Melissa a trecut pe la mine in seara aceea si fara sa spuna
prea multe despre Rob si ce se intamplase, am discutat despre
logodna ei. Am tot oprit-o din incercarile ei in a aborda din nou
subiectul.

„Cassie, stiu ca nu vrei sa auzi. Dar am ascultat interviul si voi doi

pareati sa va intelegeti de minune. Rob pare a fi un tip foarte dragut
si daca spui ca te-a crezut, de ce nu incerci sa dai de el?”

„Doamne, Mel, nu i-ai vazut fata. El chiar credea sa i s-a facut o

inscenare. Sunt oamenii chiar atat de rai cu el incat sa creada asa
ceva? Nu mai vreau sa tot vorbesc despre asta. Ma simt si asa destul
de prost. Te rog, hai s-o lasam balta. Nici macar n-o sa-l caut pe
Google. As prefera sa uit ca l-am intalnit”.

Chiar nu vroiam sa vorbesc despre asta, dar Mel i-a spus numele in
noaptea aia si eu nu am mai putut sa ma opresc sa nu ma gandesc la
el. Ii tot vedeam fata. Fata lui Rob. As visa despre el si sa ma trezesc
cu numele lui pe buze. Incepusem sa-i strig pe baietii de la munca
Rob. Era penibil. Simteam o nevoie disperata sa trec peste asta, din
moment ce probabil nu voi mai auzi nimic de el. Nu puteam sa mai
stau in incertitudinea asta.

Binenteles ca din acel moment totul imi amintea de el. Viata chiar nu
ma lasa sa depasesc momentul. Barbati purtand jeansi (erau 35 de
grade in New York, lumea ar fi umblat pe jumatate dezbracata in
Londra daca ar fi fost atat de cald), tricouri gri, sepci de baseball.
Ultima picatura a fost mama mea. Viata chiar era cruda.

N-am avut nicio sansa sa sun in prima saptamana dupa ce am sosit,

in afara unui mesaj ca sunt in viata si sanatoasa. Incepusem sa

35
primesc mesaje vocale de la mama mea incercand sa ma faca sa ma
simt vinovata. A functionat.

„Buna, mama. Sunt eu. Fiica ta careia nu-i pasa. Ai un minut sa stam
de vorba?” m-am asezat pe canapea, mi-am scos pantofii si mi-am
tras picioarele sub mine.

„Buna, scumpo. Mi-a fost dor de tine. Cand vii acasa? O sa te

imbolnavesti daca o sa tot zbori asa, dintr-un loc in altul. Pentru cat
timp esti in New York? Stii ca si Robbie e acolo? Cred ca ar trebui sa-
l suni”.

Vezi ce vroiam sa spun? Nici ca pitea sa-l cheme altfel. Fusese de

acord sa ma spioneze in locul mamei? „De Craciun, mama, stii asta.
Vino la mine daca ti-e dor de mine si, mama, sunt aici ca sa muncesc
nu sa ies in oras. Nu am timp de asta”.

„Cassie draga. Ti-ar prinde bine sa mai iesi si sa-ti petreci timpul cu
oameni de varsta ta. Tatal tau si cu mine ne facem griji pentru tine,
scumpo. Muncesti prea mult si niciodata nu te opresti.”

„Bine, mama, da-i numarul meu si te rog nu-ti mai face griji pentru
mine. Imi iubesc munca si asta ma face fericita. O s-o las mai usor in
curand, promit”. Am mai vorbit putin despre munca si lucrurile de pe
acasa. Imi placea sa aflu noutati de acasa, dar ma facea sa mi se
faca si mai tare dor. Poate o sa-l sun pe Robbie saptamana viitoare,
el imi amintea de casa di speram sa ma poata ajuta sa-l uit pe Rob.
Probabil ca nu l-ar fi deranjat sa-l strig si pe el Rob. Chestia asta m-a
facut sa zambesc”.

36
Capitolul 12

Rob PDV

Stephanie a vorbit prima „Ei bine, Rob, nu suntem siguri, dar noi si
cei de la Summit credem ca merita incercat. Esti de acord cu asta?”

„Cred ca da si, hmm, am pe cineva in minte. Nu e actrita, dar, ma

rog, s-ar baga in asta si si-ar juca rolul. S-o sun?” ar fi durat o vreme
pana ii dadeam de urma. Intai ii voi gasi prietena, ea trebuia sa stie
cum sa dau de Cassandra.

Stephanie s-a uitat la Nick si apoi la mine. „O sa spun chestia asta si

te rog nu interpreta gresit, dar cred ca ar trebui sa ne lasi pe noi sa-ti
gasim prietena”.

„Stephanie are dreptate, Rob, ultima fata cu care ai iesit a fost un

dezastru. Erika Dutra te-a folosit ca sa ajunga in ziare. Managerul ei
i-a vandut povestea oricarei fituici care o cerea dupa ce ati fost vazuti
impreuna. Fiind cu sau pretinzand ca esti cu o persoana de genul ala
nu te va ajuta.”

Ce puteam sa spun? Imi placuse Erika si credeam ca si ei i-a placut

de mine. Banuiesc ca asta arata cam cat de multe stiam. „Bine, deci
cine e tipa?” Doar Dumnezeu stia pe cine alesesera. Daca asta era
falsa, poate puteam sa fac din Cassandra prietena mea secreta. Ma
gandeam eu la ceva.

Aproape ca am ras de expresia usurata de pe fetele celor doi. Cred

ca renuntasem prea usor. Usurarea s-a transformat rapid in
entuziasm. Nick a vorbit primul „Pai, nu stim daca o sa fie de acord
cu asta, dar e perfecta si frumoasa, insa in stilul `girl next door`, e
manechin.”

„Nick, nu e manechin. A fost manechin cand era mai tanara, bine ca

si acum e tanara. 23 parca. Rob, e pianista. Incredibil de talentata,
am vazut-o cantand. Compune piese proprii pentru Orchestra
Simfonica si are si cateva implicarii in industria de film. A performat
pentru coloana sonora a catorva productii mari si este programata sa
cante la pian in LA la Premiile AFI la mijlocul lui august.”

37
Nick a continuat, „Isi imparte timpul intre New York, LA si Londra, de
cele mai mult ori. E britanica si e nascuta la Londra, asa ca aveti asta
in comun. Stim ca e aici, in New York pana la mijlocul lui august ai,
asa cum a spus Stephanie, se duce apoi la LA. Ar merge perfect cu
programul tau. A tot calatorit peste tot, lucrand la diferite proiecte, dar
Orchestra de Camera a New York-ului are o lansare in curand, iar ea
e implicata in asta, acesta fiind motivul pentru care e aici”.

A facut toate astea si era doar de o varsta cu mine?? Doamne, clar n-

o sa vrea sa aiba de-a face cu mine. Minunat!! „Suna minunat, dar
sunteti siguri ca vrea sa se implice in chestia asta? Nu prea-mi vine
sa cred ca o sa vrea sa aiba de-a face cu mine.”

Nick si Stephanie s-au uitat din nou unul la celalalt ingrijorati. Ha! Ma
gandeam eu. Nici ei nu credeau mai mult ca mine. Sa pomenesc din
nou de cassandra? „De ce ati ales-o pe ea? Pare a fi minunata, dar
pe bune, ar vrea ea sa se combine cu mine? Presa ar macelari-o”.

Stephanie s-a intors spre mine „Rob, ea chiar e perfecta si dulce, e o

persoana foarte buna – presa n-o poate atinge, iar fanii tai o vor iubi.
Tu esti un tip atat de minunat – chiar v-ar sta bine impreuna. Ea a
mai fost bagata in sistemul asta si stie procedura. Poate ca nu la
nivelul la care esti tu expus, dar aparate foto, interviuri, presa – n-o
vor afecta. Este respectata de toti muzicienii de marca. Inciuda
faptului ca nu face oficial parte din Industrie, este cunoscuta si
placuta de cei mai importanti oameni de aici. Eu, noi credem ca asta
iti va aduce mai multa atentie din partea cui trebuie. Ai dreptate.
Habar n-avem daca ea o sa faca asta sau cum sa-ti facem lobby.
Agentul ei ne-a spus ca pana acum a iesit doar cu barbati mai mari
decat ea si nu pori sa ignori asta”.

Sunt sigur ca aveam gura cascata. N-aveam nicio sansa. Simteam

cum mi se infierbanta fata si am inceput sa-mi masez obrajii discret.
Ma prefaceam ca ma gandesc la ce ar spune ea. Barbatii nu rosesc.
Nick frunzarea un dosar de pe birou si a scos o fotografie lucioasa
alb-negru. „Fotografia asta este pentru o campanie a bijuteriilor
Asprey, pe care a facut-o anul trecut. Cred ca a aparut doar in
revistele din Europa”. Nick s-a ridicat si mi-a dat poza.

38
Wow, era absolut minunata. Era aplecata in fata, rasucita putin spre
camera cu bratele deschise pe un birou acoperit cu tot felul de
biletele si notite. Soarele stralucea prin ferestrele din spatele ei,
facand ca parul ei inchis sa straluceasca in lumina. Se uita direct in
aparat si parca am simtit ca se uita direct la mine. Manecile camasii
albe, pe care o purta, erau rulate lejer si nasturii erau descheiati pana
aproape de talie. Bijuteriile din jurul gatului si de pe incheieturile
mainilor ei, erau bine puse in valoare, dar, ca orice barbat(sunt sigur),
ochii mi-au fost atrasi de pielea care se vedea prin camasa
descheiatasi de curba fina a unui san care era aproape complet
dezgolit.

Am inceput sa rad, scuturand din cap. Excelent. Nu putea fi doar o

coincidenta. „Um, nu cred ca trebuie sa va faceti griji ca nu ne va
ajuta. O stiu pe fata asta.”. nu mi-am putut opri ranjetul care mi se
intindea pe fata in timp ce am intors fotografia, aratandu-i-o lui Nick.
„Numele ei e Cassandra, corect? Imi e datoare vanduta si stiu ca va
accepta”.

Si Nick si Stephanie pareau derutati. Am intors din nou fotografia si

m-am uitat la fata ei din nou si m-am apucat sa le povestesc despre
„Interviu”.

39
Capitolul 13

Rob PDV

„E aceeasi fata? Esti sigur?” Nick se uita la mine uluit, complet

siderat.

Am dat din cap aratand spre fotografie. N-as putea sa-i uit niciodata
fata. Ochii aceia inchisi, aproape negri, ca pacatul, umbriti de gene
lungi si dese. Nasul perfect. Gura cu buze pline si rosii, ovalul perfect
al fetei si parul intunecat care-i curgea in valuri pe spate. M-am gandit
la ea permanent.

„Wow, nu te-ai putea gandi niciodata uitandu-te la poza asta sau

urmarind-o cantand la pian ca ar putea fi atat de neindemanatica.” A
spus Stephanie dand din cap a neincredere.

Nick radea si parea pregatit sa bata palma cu mine. „Asta e destinul,

Rob. Hai s-o sunam chiar acum. O sa fie super”. Nick a scos o alta
foaie din dosar si a inceput sa formeze dand telefonul pe speaker.

„Alo?” vocea Cassandrei m-a uimit. Mi se parea uimitor ca ma afecta

asa. Eram in cadere libera.

„Buna, sunt Nick Frenkel. Ce mai faci? Poate ca nu-ti amintesti de

mine, dar ne-am intalnit anul trecut in LA. Lucram pentru Endaviour
Agency si manageriam cativa actori cunoscuti”. Ok, un start bun.

„Um, sunt bine, multumesc. Tu? Imi cer scuze, sunt groaznica la tinut
minte nume. Pai, uite, um, eu am g\deja un agent. Michelle Prince.
Sunt foarte multumita cu ea si nu intentionez s-o schimb. Nu sunt
sigura...”

„Nu, nu. Nu te-am sunat pentru asta. Nu, te inseli. O cunosc pe

Michelle, e minunata. Motivul pentru care te-am sunat este”,
Cassandra l-a oprit la jumatatea frazei. Incepea sa arate frustrat.

„Scuze, asteapta un minut. E randul meu. Da, um, grau, ce 15 cm?

Nu, ala dublu. Sunca – feliata. Da, branza, de toate. Nu, nu de-aia.

40
Mustar, maioneza, sos italian si sos iute. Um, limonada, va rog”. Cu
siguranta ca suna bine combinatia. Pun pariu ca nu asta vroia.

M-am aplecat spre Nick si i-am soptit. „Spune-i sa zica Sprite”. A

ridicat o spranceana intrebatoare.

„Cassandra, spune-i Sprite” a spus Nick suficient de tare incat sa

auda si cel care servea.

„Oh nu, nu limonada. Sprite, va rog, da, aia. Multumesc. Hei,

multumesc Nick, niciodata nu-mi amintesc cum ii zice. Ok, scuze, am
terminat acum. Sunt afara sa iau masa. Pot sa te ajut cu ceva?”

Nick s-a uitat la mine si a mimat din buze „E pe bune tipa?”. Am

ridicat din umeri. Nick a scuturat din cap, „Pai, da, sper ca poti. Am
un client. Un actor care are probleme cu fanii si presa, si, ei bine, el
este actor britanic si e cam de varsta ta. Chestia asta se intampla
frecvent la Hollywood si cred ca putem sa cadem la o intelegere care
sa fie in avantajul tuturor.” Mi-am inchis ochii. Nu puteam sa privesc
cum se produce dezastrul.

„Da, excelent”. Sunt sigur ca barbia mea era pe podea. Eram complet
si total stupefiat. Fusese de acord doar prin doua cuvinte???

Nick parea si el socat. „O sa-l ajuti? E minunat”.

„Nu, stai. Ce? Um, imi cer scuze. Sala de mese e goala. Niciodata n-
o gasesc goala. Scuze, am fost derutata, ce ziceai?” a trebuit sa
zambesc. Stiam ca nimeni nu s-ar lasa dus de nas asa.

Puteam sa-l vad pe Nick cum incepea sa se enerveze, probabil ca-l

innebunea cu stilul ei. Am incercat sa-mi opresc zambetul sa se
transforme intr-un ranjet, dar am renuntat, acoperindu-mi gura cu o
mana.

„Pai, cum spunea,. Cred ca amandoi aveti multe in comun si, ma rog,
ne-ai fi de ajutor”. Ea l-a intrerupt din nou.

41
„Imi cer scuze, incerci cumva sa ma combini cu clientul tau?” Wow,
era placut sa vezi pe cineva ca pune punctul pe i. Nick n-a raspuns.
Banuiesc ca se gandea ca era evident.

„Nu stiu ce sa spun. Asta incerci de fapt sa-mi spui, nu-i asa? Um,
multumesc. Sunt flatata, dar pe bune nu sunt interesata sa ma vad cu
nimeni acum. Um, cam as vrea sa iau pranzul acum, mai pot sa fac si
altceva pentru tine?”

Wow, era si politicoasa. Oricine altcineva ar fi inchis pana acum. Am

putut s-o auzim cum musca din sandwich. Oare putea Nick s-o dea
mai tare in bara de atat??? Banuiesc ca nu facea pe pestele pentru
clientii lui in mod normal, daca as putea sa zic asa. Ar trebui sa
intervin? Pe mine m-ar asculta?

Nick s-a uitat din nou la mine scuturand din cap. Dap, era nebuna.
„Pai, cred ca e un fel de prieten de-al tau, numele lui este Rob si a zis
ca i-ai luat un interviu de curand. Suna corect?”

Cu totii am putut sa auzim cum s-a inecat. M-am uitat la Nick. La ce

dracu se gandea? Cred ca incepuse sa bea din Sprite, pentru ca o
puteai auzi sorbind si apoi a tusit din nou de cateva ori. Nu ma
ascultase? Nu puteai sa o surprinzi in halul asta. Era cineva acolo
care sa o ajute?

„Esti ok? Imi pare rau ca a trebuit sa arunc asta asa, dar chiar
speram ca o sa poti sa-l ajuti. Esti bine?” Nick s-a uitat ingrijorat la
telefon.

A mai tusit de cateva ori. „Da, sunt bine. Doar ca m-ai luat prin
surprindere. Pai, um, despre ce e vorba de fapt? Ar trebui sa sun un
avocat? I-am spus ca-mi pare rau. Daca planuieste sa ma dea in
judecata, poti sa-i spui, ca-i reamintesc ca m-am trezit cu mana lui in
lenjeria mea, atingandu-ma adica”. Mi-am atintit ochii spre telefon. Nu
pomenisem nimic de partea aia si acum puteam sa-i simt cum se
uitau la mine.

„Stai, el vrea sa iasa cu mine? Ce aveti voi in cap? Eu una, nu inteleg

nimic din astea.”

42
Capitolul 14

Cassandra PDV

Stateam singura in sala de mese, complet siderata. Ma uitam

consternata la sandwichul pe jumatate mancat. Cu ce tocmai
fusesem de acord? Inca nu eram sigura sa intelesesem complet.
Asta era tipul ala, acelasi tip. Ala pe care-l mintisem. L-am facut sa se
simta manipulat si terorizat si l-am inselat. Doamne, eram buna la a
ma tavali in vina.

El a vrut sa ma omoare acum doua saptamani. Acum era prietenul

meu? Stai. Trebuie sa tin minte – Fals. Intotdeauna include Fals cand
te gandesti la asta.

Deci acum era prietenul meu? Rob. Rob avea nevoie de ajutorul
meu, cum sa nu-l ajut pe Rob? Nu conteaza de cate ori m-am gandit
la numele lui, nu putea sa-mi incapa in minte. Am fost de acord sa fiu
prietena lui falsa? As face asta? Aveam vreo alta optiune? As mai fi
fost de acord daca aveam alta optiune?

Mi-am amintit prima data cand am apucat sa ma uit mai bine la el, in
camera aia de hotel, stand relaxat pe canapea. Pe cine vroiam sa
pacalesc. La dracu, da, o sa pretind ca sunt prietena lui! Nu prea sunt
o buna actrita, dar planuiesc sa fiu cea mai buna „falsa” prietena din
cate exista. O sa fie de-a dreptul impresionati. Atat de impresionati ca
m-ar nominaliza la Oscar si l-as castiga din start. Eram asa de
nerabdatoare ca ma foiam tot timpul. As vrea ca Melissa sa mai fie
aici. Chiar aveam nevoie sa vorbesc despre asta cu cineva.

Rob era acum prietenul meu? La naiba. Nu mai avusesem prieten de

o vesnicie. Eram intr-o relatie?? Cand s-a intamplat asta? Ar trebui sa
il intreb. Suntem un cuplu? Wow. Am visat oare? Daca imi imaginam
toate astea in mintea mea, insemna ca sunt nebuna? M-am uitat din
nou la sandwichul meu si am mai luat o muscatura. Stomacul mi-a
luat foc. Poate ca trebuia sa nu cer si sosul iute.

***
Rob se intalnea cu mine la bar pentru cateva pahare alaturi de ceilati
muzicieni de la Camera NY – colegii mei, dandu-se drept prietenul

43
meu adevarat, si cu siguranta cred ca ne aruncam cam repede in
chestia asta. Asta era planul pentru azi; o bautura in bar si apoi cina.
Ei aveau nevoie de mine pentru cateva „aparitii”, asa cum le-a zis
Nick, si dupa aia gata. Mi-as fi rascumparat vina si Rob nu m-ar mai fi
urat. Poate chiar o sa inceapa sa ma placa.... Am inceput sa merg
mai repede.

Raspunde. Raspunde. „Buna, Mel, sunt eu, Cassie. Uite, scuze ca te

sun asa de tarziu, dar trebuie sa te intreb ceva important si asta a
fost primul moment liber pe care l-am avut.”

„Esti bine?” puteam sa aud ca avea vocea somnoroasa si sunetul de

cearsafuri miscate.

Am oprit la semafor si m-am uitat in spate. Fugise de la repetitii

imediat ce terminasem, spunand ca trebuia sa mai merg undeva
inainte sa ajung la bar, sperand ca asta va fi momentul sa o pot suna
pe Melissa. „Me, Rob, tipul ala Rob, ala caruia i-am luat interviul –
dezastrul? Iti amintesti? Pai, deeeeeci, cat de faimos spuneai ca e si
cum de eu nu l-am mai vazut pana acum?”

„Unde esti? Chestia asta nu poate sa astepte pana maine?”

„Te rog, Mel!” Stateam bine si cu rugatul.

„Um, nu-l stii pentru sa stai cu afurisitul ala de cap bagat intr-o gaura
afurita in nisip. Probabil ca nu aveai cum sa-i vezi marile filme,
banuiesc ca nu prea de omori dupa genul fantasy, chestie in care el a
jucat. A facut si vreo doua filme independente, dar nu-mi imaginez ca
ai fi putut sa afli nici de ele. Motivul pentru care este atat de sus este,
ma rog, din cauza fetelor, fanelor filmului, presei si pentru ca arata
absolut criminal. Poftim, te-ai luminat acum? Daca vezi vreun
magazin de ziare, intra”.

M-am uitat in jur, tocmai ma apropiam de unul si am intrat. „Ok, de ce

sunt aici?”

„Du-te la standul cu reviste, prostuto. Vezi ce vreau sa zic? Cam asa

de faimos e”.

44
Oh, la naiba, aproape toate copertile revistelor aveau poze cu Rob de
diferite marimi si aproape fiecare titlu era legat de o fata. „Mel, cine e
Kristen?”

„Kristen e actrita principala din Twilight, filmul cu care a spart topurile.

Exista zvonul ca sunt un cuplu, dar ea are prieten, intelegi? Cassie, e
minunat ca in sfarsit de-a apucat inetresul pentru el. Ti-a luat cam
mult, dar pe bune, e miezul noptii aici si incep sa ma enervez. Ma duc
la munca maine asa ca inchid acum si imi sting telefonul. Suna-ma
maine, pa.”

Am auzit tonul si am inchis telefonul. Am luat US Weekly, People si

OK!, am platit si le-am pus in geanta in timp ce ieseam din magazin
indreptandu-ma spre bar.

***
Stateam cu totii aici de jumatate de ora si Rob inca nu aparuse.
Incepusem sa ma gandesc serios ca inventasem eu totul. Poate
mama avea dreptate ca ma munceam prea mult.

„Hei, Cassandra, credeam ca prietenul tau o sa vina aici in seara

asta.” Andy se uita la mine cu un ranjet gretos.

„Dap. Ma duc sa mai imi iau ceva de baut.” M-am ridicat inainte ca el
sa mai apuce sa zica ceva. Expresia de pe fata lui imi spunea ca nu
ma crede, dar mie chiar nu-mi pasa.

Andy ma inghesuise mai devreme. Mi-am scuturat capul amintindu-

mi. „Te-am cautat peste tot, Cassandra, o parte din noi iesim in oras
dupa ce terminam repetitia si, ma rog, ma gandeam ca as vrea sa te
invit sa mergem impreuna. Uite ce e, imi placi si poate ca asta e un
mod bun de a putea sa ne cunoastem mai bine, ce zici? Nu te
presez.” Andy parea sincer, dar auzisem suficiente povesti despre el
ca sa nu ma las pacalita de cuvintele alea.

„Um, multumesc, Andy, e foarte dragut din partea ta, dar, um, am
prieten si, ei bine, avem planuri pentru diseara, asa ca n-o sa pot sa
ajung.”

45
„Sigur, Cassandra, alea bune sunt intotdeauna luate, corect? De ce
nu-l inviti si pe el? Cu totii am vrea sa-l cunoastem”. Si s-a intors sa
plece. Da, sigur.

Dupa ce l-am sunat pe agentul lui Rob aratam cam plina de mine si
de-abia asteptam sa i-l prezint lui Andy.

Unde dracu era prietenul tau ala fals cand ai nevoie de el??

46
Capitolul 15

Rob PDV

Taxiul se tara prin Park Avenue, traficul fin New York fiind cel mai
groaznic dintre toate. Eram ara de nerabdator sa o vad din nou si imi
dorisem deja de un milion de ori sa fi putut lua metroul. As fi ajuns
deja acolo. Am tras aer adanc in piept. Relaxeaza-te, o sa ajungi
acolo un pic mai tarziu, ce mare chestie.

Mi-am sprijinit capul pe tetiera si ma gandeam la intalnirea de mai

devreme si la telefonul primit. Stephanie si eu am stat acolo fara sa
scoatem un sunet. Aproape ca am sarit din scaun cand ea a zis in
sfarsit ca o sa ajute. Mi-am amintit de dosarul pe care mi l-a dat Nick,
era in rucsac. Planuisem sa ma uit prin el mai tarziu si sa aflu mai
multe despre prietena mea. Am zambit.

Nick a trecut repede prin toate detaliile cu Cassandra si ma bucuram

ca fusesem acolo sa aud. Toata treaba era o nebunie. Mi-am frecat
ochii si am mai trecut o data prin tot planul pe care-l incropisem pana
acum. Ne-am intalnit la Londra. Nu trebuia sa fim prea exacti cu
perioada de cand eram impreuna, doar sa mentionam ca eram de o
vreme, mai lunga. Dap, era un plan dat naibii. Trebuia sa discutam
despre asta in timpul cinei, pana cand ne obisnuiam amandoi cu
povestea. Vroiam, speram, ca toata treaba asta sa se schimbe in mai
mult. Oare vroia si ea la fel?

M-am intors sa vad daca paparazzi inca erau acolo. Asteptasera in

fata hotelului si au pornit imediat in urmarirea taxiului meu. Nick n-a
vrut sa facem aluzii, preferand sa incepem cu niste imagini in
exclusivitate, asa ca speram sa o sa ma urmareasca. Cand el a
intrebat-o daca avea ceva deja in plan pentru prima noastra iesire, ea
a mentionat intalnirea de dupa munca cu colegii la un pahar, in seara
asta. Cred ca daca era sa facem asta era ca si cand ne-am fi aruncat
cu capul inainte de la inceput.

Uitandu-ma dupa taxiul cu paparazzi, am intrat in panica. Ii

pierdusem. I-am spus soferului sa traga pe dreapta ca sa ma pot da
jos sa ma uit. Cate sansa sunt sa te pierzi de paparazzi? Am iesit din
taxi uitandu-ma din nou in jur. Traficul era monstruos si masinile abia

47
se miscau. Scotandu-mi telefonul, m-am prefacut ca fac un apel. Era
ridicol. Sa-l sun pe Nick?

O fata a venit la mine cu aparatul, intrebandu-ma daca sunt Robert

Pattinson. Minunat, o pustoaica de 15 ani a putut sa ma gaseasca,
paparazzi nu. Prefacandu-ma ca inchei prezumtiva mea convorbire,
am pus telefonul deoparte. Vroia sa facem o poza impreuna. Am
intrebat-o cum si ea a zis ca sa-mi pun un brat in jurul ei si sa tin
aparatul cu cealalta. Hmm, nu prea cred, domnisoara. Am facut poza
cum mi-a zis mai putin partea cu imbratisatul si ma gandeam sa o rog
pe ea si pe aparatul ei sa ma urmeze la bar. Eram disperat.

Cassandra probabil ca era deja un pachet de nervi. Stai, uite-i. Mi-am

luat la revedere de la fata si am intrat inapoi in taxi practic facandu-le
cu mana fotografilor ca sa ma urmeze.

***
Am reusit sa intru in bar inainte ca ei sa se dea jos din taxiuri. Ma
gandisem sa-i astept in cazul in care ar trece pe langa bar fara sa
opreasca. Am vazut-o pe Cassandra cu spatele la mine, stand nu
departe de bar. Un tip ii blocase calea cu un brat si o atingea pe umar
cu celalalt.

Ce dracu era asta? Abia daca o stiam pe Cassandra dar deja ma

gandeam la ea ca la prietena mea. Nu fusesem niciodata genul
posesiv, asa ca sentimentele pe care le-am incercat atunci erau
derutante. La naiba. Nu trebuia sa simt asa. Tipul era scund, poate
doar un pic mai inalt decat Cassandra, cu par inchis la culoare si cu o
expresie libidinoasa pe fata.
Am mers incet spre ei, sperand sa pot prinde ce-i spunea.

„Cassandra, stiu ca ma vrei. Eu nu ma pot opri sa nu ma gandesc la

tine. Te visez tot timpul, cum ar fi sa te simt”. Parea ca ii mangaie
umarul acum.

Ce. Dracu. Frate, nu te apuci tu sa-i zici rahaturi din astea prietenei
mele si nici nu p pipai in halul ala.

„Ce dracu mi-ai zis?”, oh, la naiba, e nervoasa. Tipul i-a dat drumul,
cel putin nu era complet idiot.

48
Am ajuns imediat langa ea si am tras-o in bratele mele. „Scuze ca am
intarziat iubito, traficul e un cosmar”.

Cassandra s-a uitat in sus la fata mea, socata si s-a intors in bratele
mele sarutandu-ma pe gura. Acum eu eram ala socat. Fusese doar
un sarut rapid si cast, dar buzele imi tremurau de pe urma
contactului. M-a luat complet prin surprindere. „Rob, ai reusit sa
ajungi”.

Puteam sa vad furia din ochii ei. Ah, totul nu fusese decat spectacol.
M-a luat de mana in timp ce se tragea din bratele mele. „Sper sa ma
poti ajuta. Andy, de aici, doar ce-mi spunea ca viseaza despre mine,
cam asa ceva, nu Andy? Vroia sa stie daca sunt la fel de buna ca in
visele lui. Ai putea tu sa-l luminezi, Rob?

Ceea ce spunea de fapt era „Poti sa-l omori, Rob?”

Fumega si arata de parca era pregatita sa-l pocneasca. Nenorocitul.

Daca incercase sa-l faca sa se simta penibil, ei bine, reusise. El
parea rusinat, ochii fugindu-i in toate directiile, probabil incercand sa
gaseasca o scapare. Probabil ca as fi ras, daca nu vedeam rosu. Mi-
am tinut mana in a ei si pe cealalta i-am dus-o la gura. Paparazzi
erau afara, nu trebuia sa cream o scena.

Miscandu-ma mai aproape, m-am uitat direct in ochii lui si am zis rar,
cu vocea joasa. „E innebunitoare, frate. Te ajuta asta? Sper ca da,
pentru ca daca vreodata mai aud ca i-ai vorbit asa sau ca o mai
atingi, o sa dai de dracu”. Nu jucasem scena, credeam fiecare
cuvant.

Inainte sa mai spun sau sa fac ceva, am tras-o de langa el spre o usa
laterala si apoi pe un coridor gol. Cassandra mi-a dat drumul la
mana, sprijinindu-se de perete si apoi a alunecat in jos pe el,
asezandu-se pe podea. „Esti bine, Cassandra?” ea trebuia sa lucreze
cu nemernicul ala. Era colegul ei. Furia imi trecuse. Speram ca ea sa
nu se fi suparat de reactia mea.

Ma uitam la ea cum statea acolo, pe jos. Era imbracata toata in

albastru. Avea o camasa albastru deschis cu maneci scurte, bufante

49
si o pereche de pantaloni marinaresti albastru inchis. Parul ei
ciocolatiu era desfacut si ii curgea pe umeri si pe spate. Avea ochii de
un caprui inchis aproape negru si gene lungi care ii ascundeau
aproape de tot ochii. Se uita in jos, jucandu-se cu cureaua gentii gen
postas din piele maro.

„De ce de fiecare data cand ma vezi sa trebuiasca sa trec prin cine

stie ce catastrofa? As vrea, macar o data, sa am un moment normal
cand esti si tu in preajma. Imi pare rau pentru asta, el, Andy.
Multumesc ca m-ai ajutat cu nemernicul ala. Povestea despre cum
ma atingea. El ma atingea pe mine, poti sa crezi asta? Eram
pregatita sa-i dau una cand ai intrat tu”, corpul ei tremura de dezgust.

S-a uitat in sus la mine si a zambit, scuturandu-si capul. „Esti ok? Imi,
imi pare rau....pentru mai devreme, vroiam sa spun.” A inceput sa
traga de curea nervoasa. Simteam ca vroia sa zica mai mult.
„Credeam ca o sa lesin cand m-a sunat agentul tau. Mi-as fi
dorit....mi-as fi dorit sa nu fi plecat asa cum ai facut-o. Vroiam sa-mi
cer scuze. Ma tot rodea chestia asta. Sper ca asta, ca eu te ajut pe
tine, sa mai compenseze intr-un fel”.

Am zambit. „Suntem bine, si nu-ti mai bate capul atata. Iti multumesc
ca ma ajuti. Esti gata? Esti, esti sigura ca vrei sa faci asta? Nu vreau
ca toata treaba asta sa aiba un efect nedorit asupra ta. Nu vreau sa
suferi din cauza asta, ei o sa te atace pe tine in locul meu. Sper, sper
cu adevarat sa se schimbe ceva, intelegi? Viata mea e atat de
nebuna”

M-am simtit prost ca nu puteam sa-i spun ca nu-mi datoreaza nimic.

Nu vroiam sa-i ofer sansa sa se retraga si sa dispara.

S-a intins dupa mana mea si mi-a strans-o cand s-a ridicat. A spus
zambind „Hai sa bem ceva si o sa-mi prezint `prietenul` si celorlalti
nemernici cu care lucrez.”

50
Capitolul 16

Rob PDV

Nu stiu exact ce m-a socat cel mai tare. Reactia mea vizavi de
nemernicului ala sau faptul ca ea m-a sarutat. Aveam nevoie sa beau
ceva. Cum sa o fac sa ma sarute din nou? Ne-am oprit la bar sa
comandam si m-am intors spre ea sa comande prima. „Un shot de
Jack Daniels si o halba din cea mai slaba bere, te rog”. Barmanul nici
nu a clipit si s-a intors spre mine.

„Um, la fel, mersi”, cred ca si eu aveam nevoie de ceva tare.

A dat pe gat shot-ul si eu am facut la fel. Mai bause ceva inainte sa

ajung eu aici? Speram sa isi pastreze capul limpede, altfel ar fi putut
sa iasa urat. Ne-am luat halbele si ne-am indreptat spre o masa din
capatul incaperii. Cassandra m-a tras de brat si mi-a soptit. „Hai sa
bem astea si apoi sa spunem ca avem planuri pentru cina ca sa
putem sa plecam, ok?”, m-am uitat in jos si am incuviintat.

„Buna, el este Rob, este, este, hm, prietenul meu. Rob, ei sunt
Daniel, Kelly si Nicholas, violonisti. Edward – el canta la contrabas,
um, Dan si Aleksander – la corn. Jerry – trompeta si, deja l-ai
cunoscut pe Andy, el canta la flaut, iar el e David – percutie.” S-a
asezat si a luat doua inghitituri mari din halba.

„Buna, ma bucur sa va cunosc. Cassandra imi spunea cat de mult ii

place sa lucreze aici, cu orchestra camerala a New York-ului. Pacat
ca n-o sa poata sa stea mai mult”. M-am asezat in timp ce vorbeam,
ridicandu-mi halba sa beau. Cassandra era o actrita groaznica, pe
bune.

„Asadar Rob, Cassandra nu ne-a spus nimic despre tine, dar ne-a tot
strigat pe toti `Rob` incepand de saptamana trecuta. Banuiesc ca e
foarte placut sa stii ca se gandeste la tine. Ai venit doar in vizita sau
lucrezi si tu?”, David, cel care statea in dreapta mea a intrebat asta,
dar am observat ca toata masa asculta si aproba; hmmm, le zicea
`Rob`? Nu m-am uitat la Cassandra, probabil ca era moarta de rusine
ca el imi spusese asta.

51
„Lucrez si eu aici, asadar e minunat ca putem fi amandoi in acelasi
loc, in acelasi timp. Imi lipseste mult cand n-o am pe Cassandra mea
langa mine”. Am zambit la David si m-am intors spre Cassandra „Nu-i
asa, iubire?”. M-am aplecat, strangand-o de umeri si sarutandu-i
fruntea. Nu ma puteam opri sa n-o ating. Am mai baut putin din bere.
Eram actor, puteam sa fac fata la asta – usor. Am zambit spre
Cassandra, ea mi-a intors zambetul si am baut din nou.

„Esti actor, nu-i asa?”, si Cassandra si eu ne-am incecat cu bautura.

Kelly a continuat fara sa bage de seama „Semeni foarte tare cu tipul
din Twilight a carui fata e prin toate revistele. Tu esti?” Asadar, cred
ca acum era momentul dezvaluirii. „Da, ai dreptate, eu sunt”, am
zambit. Oh nu, avea privirea aia de `fana nebuna` in ochi. Te rog, sa
nu inceapa acum.

Cassandra s-a ridicat. „Rob, ar trebui sa mergem, avem rezervare la

cina, ti-amintesti?”

Kelly o apucase pe Cassandra de brat intr-o stransoare mortala,

uitandu-se direct la mine. „Cassandra, inca nu v-ati baut berile. Nu
puteti sa plecati asa, si de-abia l-am cunoscut pe Rob, vreau sa-l
cunosc mai bine. Cred ca esti fascinant. Iti place vioara? As putea sa-
ti cant ceva, daca vrei. Oh, doar ca nu am vioara aici, dar putem
merge la mine acasa, daca vrei”. La dracu, nu.

Cassandra si-a ridicat halba la buze. A baut incet si constant pana a

golit-o. Punand-o jos, s-a uitat la mine „Gata, dragule?”

Mi-am terminat si eu halba aproape la fel de repede si m-am ridicat

sa plecam. In niciun caz nu aveam de gand s-o las pe tipa asta sa
ma inghesuie. „Mi-a facut placere sa va cunosc. Sper sa ne mai
putem intalni”. Cassandra m-a luat de mana si m-a tarat spre iesire.
Am oprit-o inainte sa treaca de usi.

„Ok, deci afara sunt fotografi. Planul e sa iesim si sa facem dreapta.

Nu spune nimic, doar zambeste. O sa mergem pe jos vreo doua
strazi, tinandu-ne de mana, razand, ma rog, intelegi tu, pana ajungem
la Mama Lucia’s si intram. Gata?” ea a dat din cap. I-am luat ambele
maini in ale mele, strangandu-i-le si m-am uitat in ochii ei. „Aminteste-
ti, esti indragostita, nu mai arata asa speriata”

52
Capitolul 17

Cassandra PDV

In momentul in care am pasit afara, am fost orbita de flash-uri. Rob

si-a facut loc printre ei, tragandu-ma aproape de el. Mai fusesem la
evenimente in trecut si mi s-au mai facut poze inainte, dar niciodata
nu fusesem urmarita pe strada intr-o zi obisnuita. Era ciudat. Vroiam
cu disperare sa ma intorc si sa vad cati erau. Nu fii bagareata si fa pe
indiferenta. L-am sarutat pe Rob azi – sunt indiferenta. M-am uitat in
sus la el si am zambit. El mi-a zambit inapoi si m-a strans de mana.

Slava Domnului ca-mi pusesem pantaloni. Mi-am potrivit pasul cu al

lui si ne-am grabit in sus, pe strada. Nu era chiar asa de rau. Ne-am
oprit la colt si am asteptat sa se schimbe culoarea la semafor. Rob
m-a tras cu o atitudine lejera la el in brate si mi-a dat parul de pe fata.
S-a aplecat si mi-a soptit la ureche „Cassandra, uita-te la mine tandru
si intinde-te sa ma saruti, repede, pana nu se schimba culoarea”.

Ha? Si cum sa fac asta? Sa ma uit tandru – ok. M-am uitat in sus la
el si am incercat o data. Nu stiu cum arata fata mea, dar cu siguranta
nu avea expresia tandra spre care tintisem. Rob mi-a dat drumul din
imbratisare si a inceput sa rada. Super, nemernicule, scuze ca nu toti
suntem actori.

Culoarea s-a schimbat si m-a luat de mana din nou si am traversat.

Inca radea asa ca l-am pocnit in coaste. A vrut sa ma inghionteasca
si el, dar m-am ferit la timp. Ne-am tot jucat asa in timp ce mergeam
si radeam. Cred ca dadea bine pentru paparazzi, pentru ca in urma
cu un minut erau pe urmele noastre si in urmatorul ne depasisera si
acum erau in fata noastra. Am vazut pentru prima data cum statea
treaba.

Trei tipi cu aparatele lipite de fete erau in fata noastra mergand cu

spatele, aruncand intrebari spre Rob. „Cine e ea, Rob?”, „E prietena
ta, Rob?”, „Cum o cheama, Rob?”

Chiar trebuiau sa-i foloseasca numele de fiecare data? Idioti. M-am

uitat in sus si l-am vazut pe Rob care le zambea. Wow, era in forma
maxima. Asta cred ca era zambetul de un milion de dolar de star de

53
film hollywoodian. Numai dinti. Avea dinti perfecti. Cred ca ma
oprisem surprinsa, pentru ca am simtit cum ma tragea de mana si
asta m-a facut sa ma misc din nou. Nu ma uitasem direct in niciun
aparat. Ma uitam doar in jos, in fata sau la Rob.

Banuiesc ca ei au realizat ca el nu avea de gand sa le raspunda, asa

ca au inceput sa ma bombardeze pe mine cu intrebari.

„Cine esti, papusa?” „Papusa, cum te cheama?” „Te intalnesti cu

Rob, papusa?” „Esti prietena lui Rob, papusa?” „Papusa, esti
manechin?” „Papusa, esti actrita?” „Papusa, esti celebra?” „Papusa,
uita-te aici, papusa?”

Nu ma mai puteam abtine sa nu rad. M-am uitat la Rob si am

murmurat „Scuze”. Chiar erau pe bune, de ce ma tot strigau
„papusa”? m-am muscat de buze sa nu mai rad si m-am strans mai
tare in Rob in timp ce mergeam. Stiam ca Mama Lucia’s era chiar in
fata, locuiam in apropiere. Rob s-a intins dupa usa, m-a impins
inauntri si a inchis-o in spatele lui. M-am indreptat spre receptia
restaurantului si am asteptat sa zica el ceva. „Nu, o sa luam
mancarea la pachet, pe aici”.

In stanga intrarii era zona unde puteai sa comanzi pentru acasa. Am

mers pana acolo si am asteptat sa ne vina randul. M-am sprijinit de
perete, si in dreapta puteam sa vad prin fereastra, cu coada ochiului,
cum paparazzi ne asteptau in fata restaurantului. O tejghea lunga era
in stanga noastra si acolo erau oameni asezati la rand in fata noastra,
si banuiam ca si ei asteptau sa-si ia comenzile.

Rob s-a oprit in fata mea, cu bratele ridicate si cu palmele pe perete,

de-o parte si de alta a fetei mele, blocandu-ma putin. „Esti ok pana
acum?nick mi-a spus ca stai cateva strazi mai incolo. Trebuie sa
stam de vorba despre planul asta si un restaurant nu e locul potrivit
pentru asta. „ Si-a intors capul spre fereastra. Am zambit si am
incuviintat. „Scuze ca am ras afara”.

Rob a scuturat din cap si s-a intors spre tejghea sa le dea numele.
Ma uitam la el. Nick probabil ca sunase inainte sa dea comanda
pentru noi. Ma intrebam ce ne-a comandat. Toata mancarea era

54
buna aici, asa ca nu-mi faceam prea multe griji. Continuam sa ma uit
la el.

Posteriorul lui Rob arata minunat in jeansii aia. Ma intrebam daca si

el se simte la fel de incins ca si mine. Mi-am amintit de paparazzi si
m-am uitat imediat in jos facandu-ma rosie ca fosul. Speram ca ei sa
nu fi facut vreo poze cu mine uitandu-ma in halul ala dupa el. Venind
inapoi, s-a oprit din nou in fata mea si si-a sprijinit fruntea de a mea,
punandu-si mainile pe soldurile mele. Doamne, se pricepea la asta,
pe mine ma pacalise deja.

Nasurile ni se atingeau si buzele ne erau dureros de aproape. „O sa

trebuiasca sa te invat cum sa te uiti tandru. Ar trebui sa te gandesti la
ceva la care tii, dar nu la parintii tai. Ala e un alt fel de privire. Sa te
gandesti la cineva care ti-e drag, sau pe care-l iubesti”. S-a dat un pic
in spate ca sa-mi vada fata. „Asa da, functioneaza. La ce te
gandeai?”

Nu prea puteam sa-i spun. Ma simteam ametita.

„Um, Patty”, am zambit, imediat gandindu-ma la nebunatica aia.

„Cine e Patty?”, a ranjit el.

„Patty e cainele meu. Ma rog, de fapt ea e cainele lui Robbie, dar el

nu prea e niciodata prin zona si ea vine tot timpul la mama cu Clare,
sau eu, daca nu, eu oricum trec pe la ei pe acasa. E cel mai aproape
de a avea propriul caine. Sunt sigura ca ea crede ca e a mea, dar
chestia asta o stim doar noi doua, pentru ca Robbie ar lua-o razna
daca i-as spune asa ceva”.

Trebuia sa ma opresc din vorbit. Doamne, era asa de aproape ca ma

facea sa fiu nervoasa. Mi-am muscat buza si m-am holbat la gura lui.
Oh nu, nu te uita la buzele lui. M-am uitat mai sus, la ochii lui, erau
inchisi. Sa-l sarut? Asteapta asta? Vroiam asa de tare. O s-o fac. Am
inceput sa ma aplec inainte spre el.

„Cassandra Isadora Adams. Corect?” si-a luat mainile de pe mine.

Ochii ii erau inca inchisi, asa ca nu m-a vazut cand am dat din cap.

55
„Mda”. M-am incruntat. Ha? Numele lui Rob a fost strigat si am
observat ca pungile noastre erau pregatite pe tejghea.

„Doar ca sa ne intelegem – Patty e cainele MEU, la dracu”. S-a intors

si s-a indreptat spre tejghea.

HA?

56
Capitolul 18

Rob PDV

Am tras de cateva ori aer in piept ca sa ma calmez si am luat cele trei

pungi de plastic. Am luat-o pe cea mai usoara si am intins-o in spate
ca sa o ia Cassandra. Le-am luat pe celelalte doua intr-o mana si
dupa inca o gura mare de aer, m-am intors spre ea. Luand-o de
mana libera am zis incet ca nimeni altcineva sa nu mai auda „Nici un
sunet Cassie si nu mai face naibii fata asta asa de uluita ca am reusit
sa ma prind. Incotro este apartamentul tau?” Ea nu a vorbit asa ca
am smucit-o de mana.

„Ratusca? Tu, tu esti? Robbie? Robert Pattinson? Mama zicea ca o

sa ma suni.” Si-a scuturat capul.

„Nu acum Cassie. Incotro mergem?”, am smucit-o din nou de mana

incepand sa ma enervez.

„Doamne, arati complet schimbat ca n-as fi putut niciodata sa te

recunosc. Cat a trecut, 13 ani? Ce s-a intamplat cu parul tau? De ce il
porti asa umflat?”

„Taci din gura Cassie. Unde stai?” de data asta tragand-o tare de
mana. Trebuia sa ma calmez inainte sa incep sa urlu la ea.

„Um, scuze in legatura cu Patty, eu, um, stiu ca e a ta, pe bune. Eu,
ah, um, stau la intersectia 67 cu 2. La dreapta cum iesim, si inca o
data la dreapta si apoi doua strazi mai sus. Nu m-ai...nu m-ai
recunoscut sau stiai de la bun inceput?” parea derutata. N-aveam de
gand s-o mai las sa zica niciun cuvant. Chiar nu puteam sa am
discutia asta aici, asa ca am tras-o de mana, aruncandu-ma prin usa
si luand-o la dreapta.

Paparazzi erau din nou pe urmele noastre, dar eram asa de pierdut in
ganduri ca nu-mi mai pasa. N-o mai vazusem pe Cassie, de – trebuia
sa ma gandesc – 13, 14 ani? Wow, trecuse chiar asa de mult timp?
Facea glume cu mine? Nu prea puteam sa le pun cap la cap. Trebuia
sa ma stie, de ce ar pretinde ca nu? M-am uitat din nou la ea, cand o

57
trageam dupa mine pe langa colt. Imi placea de ea, fir-ar al dracu. De
ce era viata asa de nedreapta?

Inca doua strazi. Avea parul ciocolatiu, dar asa fusese mereu?
Gandindu-ma la fetita pe care o stiam, mi-am amintit ca era blonda.
Am devenit constient de paparazzi. Inca ne urmareau si nu vroiam sa
prinda „Prima cearta a lui Rob cu prietena lui”. Asta ar fi amplificat
povestea. Speram sa nu fie atat de atenti si sa puna tensiunea
noastra doar pe seama prezentei lor.

Am oprit la semafor. I-am dat drumul la mana si mi-am scos telefonul.

Apasand rapid tasta pentru Nick, am asteptat, si mi-a intrat direct
casuta. La dracu. „Nick, suna-ma cand asculti asta. E urgent. Mersi”.
Am pus telefonul la loc si mi-am pus un brat in jurul umerilor ei,
imaginandu-mi mana mea strangand-o de gat mai degraba. Imi
venea s-o sugrum. Luminile s-au schimbat si am traversat. Inca o
strada.

Se inaltase, 1,75 m poate, si putea usor sa tina pasul cu mine, chiar

daca eu aproape alergam. Cassie inca era surda si oarba la tot ce
era in jurul ei – dezorientata. Fusese asa cand era mica asa ca,
banuiesc ca nu s-a schimbat mult. Nu pot sa neg ca eram ranit ca nu
ma recunoscuse. Nu ma gandeam ca de fapt nici eu n-am
recunoscut-o pe ea.

Petrecuse o gramada de timp cu familia mea. Eu eram plecat mai

des. Nu vorbeau despre mine? Nu fusesera cu totii plecati in
vacanta? Mama statea mai jos de Janet, mama lui Cassie, pe
aceeasi strada, cand fusesem copii si ramasesera prietene de atunci.
Fratele lui Cassie, Matt, incepuse sa se intalneasca cu sora mea
Victoria acum un an, poate mai mult. Lizzy fusese mai apropiata de
Cassie si tineau mereu legatura. Noi doi doar ne bateam si cantam la
pian.

Totul se schimbase cand i-au descoperit talentul muzical. Cred ca

eram singurul care stiam ca se simtea ca o ciudata. Cantasem
amandoi la pian de mici, la inceput doar zdranganind pe clape si
razand. Cand deja invatasem solfegiile, era evident ca ea era mult
mai buna. Nu le-a spus asta niciodata `adultilor`, dar devenise mult
mai vizibil ca era extrem de talentata.

58
La 10 ani a primit o bursa la Christ Church, o scoala privata care era
specializata in tineri muzicieni extrem de talentati. Cred ca atunci am
vazut-o ultima oara. Nu prea ma dadeam in vant dupa fete la varsta
aia si ne-am indepartat unul de celalalt, asadar nu am facut efortul de
a pastra legatura, asa cum a facut Lizzy. Si apoi n-am mai fost prin
zona.

Oricine ar fi putut gandi ca ne evitam reciproc, dar fusese doar o

coincidenta faptul ca nu ne mai vazusem. Ea a calatorit si a avut
spectacole toata perioada scolii si-mi amintesc ca mama imi spunea
ca se apucase de modeling. Pe atunci nu mai stiam cum arata, dar
acum puteam sa vad de ce facuse asta. Era slaba, inalta si, si
frumoasa. Cum Victoria si Matt ieseau impreuna si devenisera un
cuplu cu ganduri serioase, familiile noastre au fost impreuna intr-o
vacanta, anul acesta. Toti plecasera in Turcia in urma cu doua luni.
Fusesem singurul care lipsisem pentru ca filmam New Moon.

Mama imi spusese ca ea avea sa fie de Craciun acasa, dar nu m-am

gandit prea mult la asta, fiind atatia ani de cand n-o mai vazusem.
Stiam ca ajunsese celebra pe propriile-i forte. Lizzy, Victoria si mama
pomenisera de asta cand vorbisem despre ce mai e nou pe acasa,
dar niciodata nu m-am gandit ca e vorba de una si aceeasi persoana.
Aceasta persoana, fata pe care Nick si Stephanie mi-au tot ridicat-o
in slavi, gandind ca n-aveam nicio sansa cu ea, aceasta fata era
micuta Cassie.

Anul asta ar fi fost prima data cand ne-am fi nimerit acasa in acelasi
timp. Actorul de succes si pianista de succes, era prea mult ca sa fie
o coincidenta? Am scuturat din cap. Ea incepuse sa rada. Inca nu
puteam sa ma uit la ea, de ce dracu radea? De mine, pentru ca eram
eu? Imi placea de ea si acum ea radea de mine. Cum de ea nu a
stiut?

Oare nu vazuse poze cu mine acasa? Le dadusera ei oare pe toate

jos, neplacandu-le persoana care am devenit? Oare nu-mi vazuse
filmele? Oare mama si Lizzy nu vorbeau despre mine? Nici Victoria
sau tata? Oare nu mai existam deloc? Asta nu ma ducea nicaieri, in
afara de a-mi provoca suparare si depresie. Trebuia sa ma calmez si
sa gandesc rational problema asta.

59
La dracu, tatal ei o sa ma omoare.

60
Capitolul 19

Cassandra PDV

N-a scos un cuvant tot drumul pana la apartamentul meu. Paparazzi

inca ne urmareau, asa ca m-am gandit ca e mai bine sa nu spun nici
eu nimic. M-am uitat la el pe sub gene sperand sa nu ma prinda ca
trag cu ochiul. Avea falcile inclestate si parea plin de draci.

Asta chiar m-a terminat, nu-mi venea sa cred. De ce era asa de

furios? Era legat de Patty? Legat de ce am spus sau pentru ca eram
doar eu si el nu ma vroia pe mine? Nici macar sa-i fiu prietena falsa?
Din cauza asta nu se uita el la mine, din cauza asta nu spunea
nimic? Avea vreo legatura cu mama care mi-a zis sa-l sun? Nici
macar un zambet nu mai puteam sa incropesc acum.

Nu-l mai vazusem de cand aveam in jur de 10 ani. Ne stiam de cand

eram bebelusi, dar nu mai fusesem asa de apropiati in ultimii doi ani
inainte de a pleca eu la scoala de arte. Era la varsta la care nici nu
vroia sa auda de fete. Il trantisem la pamant de zeci de ori si il
amenintasem ca o sa-i arunc scuipat pe fata ca sa-l fac sa se joace
cu mine, dar la un moment dat nici asta n-a mai avut succes. Am ras
tare cand mi-am amintit.

Inca nu-mi venea sa cred ca el era Robbie – Ratusca. Am ras din nou
amintindu-mi. Matusa lui ne-a dus pe amandoi in parc sa hranim
ratele, cred ca aveam 5 ani pe atunci. El a inceput sa macane la ele,
amuzandu-se si matusa lui si cu mine i-am zis ratusca. Se facuse
rosu de furie si eu n-am mai putut sa ma opresc sa nu-i tot spun asa
din momentul ala incoace. Obosise sa ma mai faca sa ma opresc si
cred ca la un moment dat nici nu mai baga de seama.

Poate ca eram eu, evident ma urase cand fusesem copii si surorile lui
mi-au spus ca-si batea joc de mine. Pai, stii ceva? Nici el nu fusese
un copil prea dragut si cu siguranta nu era domnul perfectiune, uita-te
la cum a reactionat. De ce dracu sa vreau sa am ceva de-a face cu
el? In afara de comentariile mele stupide in legatura cu Patty, nu
avea nimic altceva care sa-l enerveze asa de rau pe mine. Doar ii
faceam un favor. Trebuia sa se descurce singur cu asta. Daca avea

61
de gand sa plece, ar trebui sa aiba grija pentru ca eu deja fumegam
naibii.

Eram chiar langa blocul meu asa ca l-am smucit de mana, tragandu-l
spre dreapta. Portarul m-a recunoscut si ne-a deschis usa. „Buna
seara, Domnisoara Adams, Domnule”.

„Buna Pete, el este Dl. Pattinson, prietenul meu. Sunt convinsa ca o

sa-l vezi des pe aici cat timp suntem amandoi in oras.” Am intrat si l-
am condus pana la receptie unde am repetat prezentarile fara ca
macar sa ma uit o data la el. Cutiile postale erau chiar in dreapta, asa
ca am oprit sa-mi iau corespondenta, am oprit din nou la receptie sa
intreb daca n-am vreun pachet, nu ma puteam abtine sa nu-l scot din
sarite.

Din fericire, mai astepta cineva liftul, asa ca asta l-a oprit „sa-si infiga
coltii in mine” acolo, daca intelegi ce vreau sa spun. Am mers pana la
usa mea si am intrat rapid tinand usa pentru el, iar dupa ce a intrat,
am trantit-o si m-am dus pana la masa din bucatarie unde mi-am
aruncat punga cu mancare.

„In regula, Ratusca. Da tot din tine pentru ca suspansul ma omoara.

Te-a pus mama sa faci asta? Te-a pus sa inventezi chestia asta
ridicola ca sa poti sa stai cu ochii pe mine?”

El a aruncat celelalte pungi langa prima si s-a intors sa priveasca in

jur. Trecandu-si amandoua mainile prin par, a inceput sa urle „Taci.
Din. Gura. Cassie. Esti ingrozitor de enervanta” aproape ca-si
smulgea parul din cap „ si nu mai imi spune Ratusca, dracului”.

Mi-am incrucisat bratele si m-am asezat la masa, apoi imediat m-am

ridicat desfacandu-mi bratele si apoi m-am asezat din nou,
incrucisandu-le. Il urmaream cu misca prin apartamentul meu, era un
spatiu deschis, fara multi pereti asa ca nu era dificil sa stau cu ochii
pe el. Doar ce-l varuisem si mobilasem. Locul avea nevoie de
imbunatatiri, dar asta m-a ajutat sa scad pretul. Era mare pentru
standardele NY, dar totusi nu era decat un apartament cu trei
camere. Initial planuisem sa am un pian in camera de rezerva, dar
asociatia de locatari imi interzisese asta. Inca nu eram prea fericita cu
decizia asta.

62
Toata lumea a ras de mine ca mi-am cumparat apartamentul asta si
celelalte doua case cand calatoream atat de mult. Probabil ca si el a
ras, ceea ce era o gluma buna. Statuse in casa mea din LA sase luni
anul trecut. Ura hotelurile la fel de mult ca si mine, potrivit mamei lui.
Ma intrebase daca el putea sa stea in casa mea cat timp eram eu
plecata si eu n-am avut nicio problema sa-l las sa stea acolo. Imi
petreceam cea mai mare parte a timpului in Londra, New York si LA
si sa am o casa in loc de o camera de hotel, facea o diferenta
colosala in muzica si temperamentul meu. Ma facea sa nu am
depresii si pana la urma era o investitie buna.

„Stiai ca sunt eu?” S-a uitat el la mine asteptand un raspuns.

„Glumesti? Chiar crezi ca nu ti-as fi spus acum doua saptamani la

hotelul ala, daca as fi stiut ca esti tu? De asta esti tu furios? Ca nu te-
am recunoscut? Nu din cauza lui Patty? Esti chiar atat de plin de tine
Robbie? Chiar crezi ca toata lumea asta stie cine esti?” M-am ridicat
si am inconjurat masa nelasandu-l sa vorbeasca. Urlam la el si nu ma
puteam opri.

„Ratusca, nu te-am mai vazut de 13 ani! Iti bati dracu joc de mine?
Nu mai arati deloc ca baietelul insuportabil pe care-l stiam. Parul ti-
era extrem de blond, aproape alb si n-aveai deloc sprancene si
acum, acum ai doua omizi care se tarasc pe fruntea ta si parul de
parca ar fi tapat.”

Am tras aer adanc in piept. Continuam sa tip „Esti ditamai idolul,

Robbie si nu sunt sigura ca te-am crezut cand mi-ai spus prima data,
iar numele tau e la fel de comun ca John. Nimeni nu a mentionat si
Pattinson. Trebuie sa fie o mie de actori cu numele de Rob”. Am mai
luat o gura de aer, dar tot nu m-am oprit. Eram mult prea furioasa.
Eram in fata lui, langa canapea.

„Tu de ce nu m-ai recunoscut? Spune-mi – ai stat naibii 6 luni in casa

mea, pentru numele lui Dumnezeu. Stiai ca numele meu e
Cassandra, adica, cate fete cu numele Cassandra cunosti? Sunt doar
eu si un personaj de legenda cu numele asta. Ti-am spus ca sunt din
Wimbledon si, si ca sunt pianista, cum de nu ai putut sa nu ma

63
recunosti?” Mi-am strans degetele in pumni. Trebuia sa ma opresc
inainte sa incep sa-l atac fizic.

Si-a trecut din nou mainile prin par si in timp ce privea, am realizat ca
si el e la fel de furios. „Cum de nu te-am recunoscut?” si el tipa „Nu
arati deloc ca fata pe care o stiam. Aveai 10 ani si erai blonda si
aveai fundul jos si pentru informarea ta, mai stiu si alte persoane cu
numele de Cassandra”.

Oh.

„Nu mai urla naibii la mine, o sa auda toti vecinii”. A pufnit si a inceput
sa se miste incoace si incolo.

„Mama tot timpul vorbeste de tine, cum ca esti tot timpul pe acolo. Ei
niciodata nu vorbesc de mine? Sa-ti arate poze? Si cum de nu m-ai
lasat sa stau aici?” S-a intors din nou inainte sa ma pot uita in ochii
lui.

„De asta esti acum asa furios? Ca nu te-am lasat sa stai in

apartamentul meu? Ai innebunit dracu de tot? Doar ce am terminat
de aranjat locul asta Robbie. I-am spus mamei tale asta si m-am
saturat sa nu ma intrebi tu. Nici macar nu ai incercat sa ma suni cand
ai stat in casa mea din LA, si nici dupa aceea, nici macar sa-mi
multumesti printr-un mail sau sms. O tot folosesti pe mama ta ca
mijlocitor. Stiu ca poti mai mult de atat”.

Am luat aer din nou si am continuat. „Sunt plecata la fel de mult ca si

tine, poate nu chiar asa de mult, dar sunt la fel de ocupata ca si tine.
Mama si tatal tau te iubesc Robbie. Ei vorbesc despre fiul lor nu
despre starul de cinema. Banuiesc ca au grija sa nu spuna lucruri
gresite. De asta iti faceai tu griji? Sunt mandri de tine si cred ca
barfele ii supara. Isi fac griji pentru tine si le e dor nespus de mult de
tine”.

Nu s-a uitat la mine. „Niciunul dintre ei nu vorbeste prea mult despre

cariera ta, Vicky si Matt sunt mult prea indragostiti unul de altul incat
nici nu mai stiu daca e zi sau noapte afara, iar Lizzy a spus ca nu pot
sa merg cu ea la filmele tale pentru ca, ma rog, mi-a spus ca tu nu
vrei ca vreunul din ei sa le vada. Asta e Robbie? Iti plangi de mila?

64
„Nu Cassie, sunt furios pentru ca planul asta, singura mea speranta
ca o sa scap de fanele nebune, a disparut dintr-o data. N-o sa
mearga chestia asta, pentru ca daca te gandesti si numai pentru o
secunda ca as putea sa pretind ca esti prietena mea, te inseli. Nu
sunt un actor chiar asa de bun. Te intrebi de ce nu mi-amintesc de
tine. Te-ai transformat in cea mai groaznica impiedicata cu creier de
gaina din cate am cunoscut. Cu certitudine nu petreci timp ca sa faci
ceva cu infatisarea ta, nu stii cum sa vorbesti si ar cam trebui sa
incepi sa mananci normal, pentru ca esti ingrozitor de slaba si arati
ca un bat”.

Nu l-am mai lasat sa scoata alt cuvant. Vedeam rosu in fata ochilor.
Fara sa mai gandesc, am luat o perna de pe canapea si mi-am
canalizat toata forta si precizia unui aruncator olimpic de disc. Mi-am
pus tot ce-am avut mai bun in lovitura aia. Si l-am pocnit in lateralul
capului.

65
Capitolul 20

Rob PDV

Eram atat de enervat ca ma citise, ca nu puteam sa nu ma razbun.

Intr-un minut urlam jigniri la Cassie si in urmatorul am fost lovit in
lateralul capului de ceva ce parea o tona de caramizi. Mi-am pierdut
echilibrul si am zburat pe canapea inmarmurit.

mi-am intors capul si am deschis ochii la timp ca s-o vad din nou cu
perna deasupra capului repezind-o cu toata forta in fata mea. Oh, la
naiba. Era prea tarziu sa ma mai feresc. „Idiotule”. Cred ca meritam
asta si prima lovitura, dar a doua a fost sub centura. Drace, ce-a
durut. Pipaind o perna cu mana, am insfacat-o si am aruncat-o in ea.
Si-a pierdut echilibrul putin, dar a reusit sa ramana in picioare si si-a
tintit perna din nou spre mine, chiar atunci cand vroiam sa ma ridic,
trantindu-ma inapoi in canapea.

O luase razna.

Am nimerit-o din nou in lateral si am sarit de pe canapea inainte sa

ma poata nimeri. A reusit totusi sa ma pocneasca in moalele capului
in timp ce eu ma indepartam, chestie care m-a facut sa ma impiedic
in fata. „Nu mai da dracului in mine Cassie!”. M-am intors cu perna
deasupra capului in timp ce ea m-a nimerit in stomac. M-am impleticit
putin in spate. Vazand perna de deasupra capului meu, a tipat si s-a
intors sa fuga. Perna mea a ratat-o de putin cand ea s-a miscat.

N-am putut sa ma opresc sa nu ma iau dupa ea, in timp ce tipa si

fugea spre capatul unui culoar si a disparut dupa colt. Imediat ce am
trecut de colt, am simtit perna ei care ma pocnea in fata. Gata! Pana
aici! „Fir-ar al dracu, Cassie!”

Intorcandu-ma spre dormitorul ei, am vazut-o in capatul cel mai

indepartat al patului ei queen-size. Cassie ranjea si ochii ii straluceau
de ras. Avea perna pregatita din nou, pregatita sa mi-o zboare in cap
sau sa ma pocneasca direct cu ea pe unde apuca. Am alergat in jurul
patului s-o prind, chiar cand ea a sarit pe pat, si de acolo a fugit de-a

66
curmezisul lui si apoi afara din camera. Am zambit si m-am luat dupa
ea.

M-a prins din nou cand am dat coltul in living, dar m-am ferit
asteptandu-ma sa ma pocneasca. Perna mea a zburat si am nimerit-
o de doua ori in timp ce incerca sa scape. Ha! In timp ce-si ascundea
fata in perna, eu am inceput sa rad si m-am intors sa o arunc pe a
mea pe canapea. Eram in mod evident invingatorul.

Ea a sarit in spatele meu ca o maimuta, aproape sugrumandu-ma.

„Niciodata nu ai castigat o tranta impotriva mea, Robbie Pattinson si
n-o sa incepi acum”. M-am intors si spatele genunchilor mei a lovit
marginea canapelei, facandu-ma sa cad pe spate peste ea.

„Cassie, esti ok?” Toata greutatea corpului meu cazuse peste ea.
Cred ca era intinsa toata pe canapea. In timp ce incercam sa ma
ridic, ea m-a impins inainte si m-a pocnit pe-o parte. Am aterizat pe
podea pe spate. Ea a sarit peste mine, incalecandu-ma si mi-a tinut
strans mainile de-o parte si de cealalta, cum facea cand eram copii.

Razand, a spus „Robbie, cand te-am vazut acum doua saptamani,

ma gandeam ca esti asa de fit, ca vroiam sa te mozolesc din cap
pana-n picioare si acum, tot ce vad e pustiul slabanog pe care
obisnuiam sa-l tachinez si sa-l bat. Acum, care fund vrei sa ti-l
tabacesc – ala din spate, sau ala de pe fata? Hmmm? Esti un
nemernic mic ca mi-ai spus toate chestiile alea urate. Ai de gand sa
retragi tot ce-ai spus? Cum faceam sa-mi adun saliva ca sa pot sa ti-
o proptesc pe fata?”

Glumea?? „Cassie, am 23, peste 1,85 m, si cantaresc aproape90 de

kilograme, chiar crezi ca mai poti sa ma tii tintuit la podea?” Fara sa
mai astept raspunsul ei, m-am impins in sus si am trantit-o pe ea pe
spate. I-am copiat pozitia, incalecand-o si tintuindu-i bratele de-o
parte si de alta a ei.

Zambind i-am zis „Mi-a luat aproape 20 de ani ca sa ma razbun

Cassie Adams si am de gand sa ma bucur de asta. Iti amintesti cand
strigam si tu ai scuipat in gura mea?” Am inceput sa-mi adun saliva in
gura in timp ce ii urmaream ochii care aproape ii iesisera din orbite.

67
„Robbie, glumeam, n-as fi facut asa ceva. Ai fost asa de rau
spunandu-mi toate lucrurile alea ingrozitoare. Au durut”.

M-am oprit si am inghitit „Imi pare rau, Cassie, nu trebuia sa fii spus
asa ceva, eram nervos si pe bune ca n-am vrut sa spun nimic din
toate alea de fapt. Doar ca esti al naibii de enervanta, ca n-am putut
sa ma abtin”. Uuuups, poate ca nu trebuia sa spun asta. Am observat
ca incepea din nou sa se infurie.

„Sa te ia dracu, Robbie, tu nu crezi ca esti enervant? Esti al naibii de

enervant. Nu vreau sa am nimic de-a face cu tine, da-te de pe mine”.
A inceput sa se zbata sub mine, incercand sa ma impinga de pe ea.
Era prinsa sub mine, n-avea cum sa scape.

Aplecandu-ma in asa fel incat fetele noastre aproape ca se atingeau,

am spus „Haide, Cassie, am spus ca-mi pare rau. De ce nu incetezi
sa mai minti? Doar ce-ai spus ca sunt fit si ca vroiai sa ma mozolesti.
Inca te mai gandesti la mine ca la un pusti de 10 ani? Nu te cred.” Nu
stiu sigur ce s-a schimbat in secunda aia, dar tachinarea noastra s-a
transformat in tensiune electrica. Puteam sa simt ca i s-a schimbat
felul in care respira si cum incepea sa i se accelereze respiratia,
pieptul ei ridicadu-se si coborand. Ochii ii erau dilatati si buzele usor
intredeschise.

Vroiam asa de tare s-o sarut. M-am aplecat si mai mult aproape
atingandu-i buzele. Sangele mi s-a urcat la cap. Am inceput sa simt
un bazait in piept in timp ce ma aplecam peste ea. Cred ca am gemut
cand am urmarit-o cum isi trece limba peste buze.... „Hmmmm,
ratusca, vibrezi, e cumva telefonul tau?” Ha? Tragandu-ma inapoi, i-
am dat drumul la incheieturi si mi-am scos telefonul din buzunarul
camasii. Citind pe ecran am observat ca era Nick.

68
Capitolul 21

Cassandra PDV

A deschis telefonul si s-a ridicat indepartandu-se de mine. M-am

ridicat si eu, dar pe viata mea daca puteam sa ma misc de pe podea.
Parca aveam picioarele din guma. Vazand ca eu nu ma clintesc, el s-
a asezat pe canapea tinand telefonul intre noi si l-a pus pe speaker.

„Buna Nick, sunt aici cu Cassie, ma bucur ca m-ai sunat inapoi”. Dap,
chiar daca te-ai sincronizat ca dracu. Eram sigura ca Robbie avea de
gand sa ma sarute si eu vroiam de asemenea ca el sa faca asta,
vroiam chiar cu disperare. L-am salutat pe Nick uitandu-ma la telefon.

„Buna Rob, Cassie. Scuze ca a durat atata pana sa va sun. Am tot

raspuns toata seara la telefoane de la presa. Se pare ca paparazzi
au scos stirea pe piata si sunteti intr-o relatie voi doi. Felicitari”.
Robbie si cu mine ne-am uitat unul la altul, si acum ce facem?

„Ummm, Nick, avem o problema. Cassie si cu mine nu putem fi intr-o

relatie. Exista vreo cale sa oprim toata nebunia asta?”, ma uitam la
Robbie in timp ce vorbea. Imi doream sa pot citi in mintea lui, chiar
parea fericit sa iasa din toata treaba asta. Nu si-a luat ochii de la
mine si eu nu ma puteam misca.

L-am auzit pe Nick maraind „Rob, doar daca-mi spui ca e sura ta

demult pierduta, altfel n-am cum sa opresc toate astea si nici n-as
vrea. Totul merge exact asa cum am planuit”.

„Nick, ea este sora mea demult pierduta”. Liniste. Nimic. Niciun

sunet.

M-am uitat la telefon ingrijorata. „Ratusca, el face un infarct acum?”

„Nick, mai esti acolo? Esti bine?”, Robbie si-a trecut mana prin par,
complet nelinistit.

„Rob, asta e un dezastru, fir-ar al dracu. Stii cat de rau o sa arate

cand o sa apara stiri ca esti implicat cu sora ta?” Ok, deci inca
respira.

69
„Evident ca stiu. Dar stai, ma rog, ea, practic, nu e sora mea, dar am
fost impreuna dintotdeauna, de cand ne-am nascut.” Mi-am dat ochii
peste cap. Mai bine preluam eu discutia, inainte ca Nick sa creada ca
suntem gemeni...

„Nick, ne cunoastem. Adica, ne cunosteam. Familiile noastre sunt

apropiate. Adica mamele noastre sunt prietene. N-am mai pastrat
legatura, ma rog, Robbie si cu mine n-am mai pastrat legatura. Nu
ne-am mai vazut sau altceva cam de 13 ani. Nu ne-am dat seama
pana acum. Eu inca ii mai vizitez familia, am fost in vacanta cu totii in
primavara asta si fratele meu se intalneste cu sora lui, Victoria, oh, si
Robbie a stat in casa mea din LA anul trecut”. Speram ca facusem
treaba mai buna decat Rob. Era, practic, cam greu sa explici despre
asta, despre noi.

„Nick, problema e cu familiile noastre. N-o sa le cada bine cand o sa

afle ca noi doi suntem impreuna, indiferent daca e un fals sau nu, si
oricum, lumea n-o sa isi dea seama acum. Ca e o inscenare, vreau
sa zic?” Robbie isi scutura capul. Ce, credea ca el a facut treaba mai
buna?

„Ok, deci lasati-ma sa inteleg. Deci nu sunteti frate si sora? E corect?

Nu inteleg care este problema, totul este minunat. Nu puteam sa
planuiesc asta mai perfect de atat nici daca as fi incercat. Asta
inseamna ca aveti un trecut. Cum de nu v-ati dat seama de asta mai
inainte, ei bine, sunteti si voi mirati. Complica putin lucrurile ca Rob a
stat in casa ta, Cassandra, dar doar pentru ca presa o sa afle despre
asta si asta daca nu se stie deja. Mi-ar fi placut sa le dau informatia
asta cum vreau eu. Dar ne descurcam si cu asta. Uite ce e, imi suna
cealalta linie. O sa imprastii „Locuit impreuna” urmatoarelor telefoane
pe care le primesc. Pa”.

Ne-am uitat unul la altul. Cum? Stateam impreuna? Cred ca Nick

innebunise. Si acum ce ne faceam? Nu ma puteam abtine sa nu ma
simt usurata ca decizia fusese luata din mainile noastre. Speram ca
si el sa simta la fel. „Ratusca, acum putem sa mancam?”. Robbie s-a
ridicat si m-a tras in picioare. Nu mi-a dat drumul la mana, asa ca m-
am uitat in sus la el.

70
„Cassie, chiar n-am vrut sa spun chestiile alea pe care ti le-am spus.
Serios. Chiar as vrea sa incerc sa fac asta si nu doar pentru ca ar
putea sa-mi faca viata mai usoara, ci si pentru ca, ma rog, um. Mda,
nu ma pot gandi la altcineva acum. N-as vrea pe nimeni altineva sa-
mi fie prietena falsa”.

Eram complet confuza. Era de-a dreptul exasperant. Ce vroia sa zica

cu asta? „Ratusca, nici macar nu stiu ce inseamna asta? Continuam
sa mergem pe drumul asta? Adica, sa ne sarutam si sa ne
comportam ca un cuplu. Putem sa fim in continuare prieteni si sa
facem asa ceva? Putem sa lasam pe toata lumea sa vada asta si
apoi, de Craciun, sa mergem acasa si sa ne comportam normal?”

M-am uitat la el si am marait. Doamne, ce proasta sunt. Esti actor.

Faci chestii dintr-asea tot timpul in filmele tale si nimeni cu face
supozitii false. Cred ca doar eu”. M-am uitat in jos la podea, derutata
si stingherita.

Robbie si-a pus un deget sub barbia mea, ridicandu-mi fata ca sa ma

pot uita din nou la el. „Ce crezi ca ar spune, daca as fi fost altcineva?
Cum ai simti tu? Adica, ai fost de acord sa faci asta inainte sa stii ca
sunt eu. Daca as fi fost unul din cei o mie de actori cu numele de
`Rob`?”. Glumea?

M-am inrosit putin dar zambeam. „Scuze Robbie, adica, nu cred ca

le-as fi spus adevarul, ca toata asta e o facatura. As fi tras de chestia
asta cat de mult puteam. Le-as fi spus surorilor tale ca ma intalnesc
cu un tip minunat. Oh, Doamne, n-ar fi fost nevoie, pentru ca ele ar fi
vazut pozele si n-as mai fi avut ce sa fac. Adica, ar fi chiar minunat
pentru mine, stii? Ma rog, banuiesc ca nu stii. Tipi ca tine nu prea se
uita la mine de obicei si cu siguranta nu-mi vorbesc, dar tu esti
Ratusca si nu e acelasi lucru”.

Am ras de expresiile care i se perindau pe fata. Intr-un minut ranjea

cu gura pana la urechi si in urmatorul era derutat si apoi, fara nicio
expresie. „Nu ma intelege gresit, esti dragut si toate cele, dar, ma
rog, esti ca si fratele meu si nu vreau ca familia ta sa ma vada
sarutandu-te si sa stie ca nu e pe bune, e mult prea aiurea si m-ar
face sa ma simt ca dracu. Totul este extrem de derutant. Nu stiu ce
sa cred. Hai sa mancam”.

71
Statea acolo, banuiesc ca fara sa stie exact ce sa spuna. Probabil
credea ca sunt nebuna. Eu credeam ca sunt nebuna. M-am dus la
bucatarie si am luat o sticla de vin intr- mana si tirbusonul in cealalta.
Chiar aveam nevoie sa beau ceva dupa toate astea. M-am uitat sa
vad daca Robbie era inca in acelasi loc, dar am vazut ca se mutase
la masa si incepuse sa scoata mancarea din pungi. Aratam asa de
casnici. Imi doream sa fi putut avea o sansa, sa fi putut pretinde
macar ca toate astea erau reale. In mod evident, asta nu mai era
posibil acum. Amandoua familiile noastre ar sti ca nu fusese niciodata
vorba de un „noi”. Era impsibil sa simulam asta, sa simulam ca am fi
un cuplu.

Nu ma puteam gandi la familia lui, ar fi luat-o razna. „Ratusca, cand

crezi ca vor aparea pozele alea cu noi, si povestea? Cand vor vedea
toti ai nostri de acasa? Cand ar trebui sa asteptam sa ne caute?”

S-a uitat la mine. „Banuiesc ca o sa sune cam in cinci ore, iubire”.

72
Capitolul 22

Rob PDV

Am mutat cutiile goale pe dulapul din spatele meu. Un album de

fotografii mi-a prins privirea. Deasupra era prinsa o fotografie cu
familiile noastre, impreuna. „Ce e asta?” am intrebat-o pe Cassie,
ridicand albumul ca sa-l poata vedea din bucatarie.

„Oh, mama ta mi l-a trimis. Poti sa-l iei tu daca vrei. Mama mi-a trimis
si ea o copie. E din vacanta.”

M-am asezat la masa uitandu-ma prin album. Trebuia sa ma gandesc

la toate astea. Am putea oare sa mai facem ca toata afacerea asta sa
mearga? M-am gandit la ce mi-a spus ea. In urma cu doar cateva
ore, o vroiam pe ea – Cassandra, mai mult decat orice altceva pe
lumea asta si acum, acum ea era Cassie. Puteam sa o vreau pe
Cassie in felul ala? Ar trebui sa o vreau pe Cassie in felul ala?

M-am concentrat pe fotografiile din fata mea. Era minunat sa vad

poze cu mama, tata si cu fetele. Toti aratau fericiti si relaxati, dar nu
m-am putut abtine sa nu dau repede paginile pana am ajuns la cele
cu Cassie. Erau poze cu ea in piscina, pe plaja, la cina cu toti ceilalti.
Razand, zambind, strambandu-se, in costum de baie. Drace, da, o sa
pastrez albumul asta.

Era blonda in pozele alea, asadar culoarea inchisa era recent

aplicata. „Cand ti-ai schimbat culoarea la par, Cassie?”

„Um, nu stiu, nu mult dupa vacanta. Mi se decolorase de la soare in

tot felul de nuante si aratam ciudat. Dar imi place culoarea asta, tu ce
zici?”. Avea fata si pielea care faceau ca orice culoare sa-i vina bine.

„Imi place, Cassie, te prinde, imi place si blondul, imi aduce aminte
de cum erai”. Poate ca asta nu era bine. Nu vroiam sa ma gandesc la
ea ca la fetita pe care o stiam. M-am ridicat sa o ajut sa aduca
paharele, vinul si farfuriile, pregatind totul.

A trebuit sa reincalzim mancarea, dar tot a fost perfecta. Asezandu-

ne sa mancam, am vorbit de vacanta lor si despre ce am facut fiecare

73
in toti acesti ani. Ne-ar fi luat mai mult de cateva ore ca sa trecem
totul in revista, dar era un inceput si era placut sa fim din nou prieteni.
Simteam mai mult pentru ea, stiam asta, dar sa fim prieteni era un
inceput, un inceput bun.

M-am ridicat intinzandu-ma si cascand. „Oh, frate, e tarziu Cassie.

Nici macar n-am apucat sa vorbim despre noi ”cei falsi”. Sa o lasam
balta si sa vorbim la telefon pana vineri?” Atunci avea loc „faza a
doua” a planului nostru de a simula, cu exceptia ca nu prea mai
simteam ca e simulare.

„Tu sa-mi spui. N-am nici cea mai mica idee vizavi de ce se inatmpla,
ratusca. Ma bucur ca locuim impreuna totusi, pentru ca, in niciun caz
n-o sa raspund la telefoanele de la familia ta fara tine aici”.

Ce a spus? La dracu, nu, in niciun caz. „Nu, Cassie, in mod cert nu

locuim impreuna. Plec chiar acum”. M-am ridicat si m-am pipait dupa
telefon si portofel in timp ce ma indreptam spre usa.

Ea ajunsese acolo inaintea mea, proptindu-si mana in ea. „Nici sa nu

te gandesti Robbie, binenteles ca stai aici”.

N-a priceput inca? Daca traiam impreuna, toata chestia asta, noi, nu
se putea intampla. Cum puteam sa-i explic fara sa ma dau de gol?
Familiilor noastre nu le-ar fi placut si eu nu puteam sa profit. Ar fi
trebuit sa ramanem prieteni si eu pur si simplu nu vroiam asta, vroiam
mai mult. Am deschis usa si Cassie si-a impins mana in ea inchizand-
o la loc.

„Sub nicio forma Cassie. Nici.Nu.Ma.Gandesc”, am deschis din nou

usa.

„Ba. Da”. Si-a impins toata greutatea in usa si aceasta s-a inchis
trantindu-se. Sprijinindu-se cu spatele de usa, cu mainile si picioarele
departate pana la perete, era clar ca n-avea de gand sa se clinteasca
de acolo.

„Robert Thomas Pattinson, asculta la mine si asculta bine. In niciun

caz n-o sa pleci in noaptea asta, la cracu. Parintii tai, surorile tale,
mama, tata, toti o sa ma sune pe mine maine dimineata si tu o sa fii

74
aici. Daca te suna mai intai pe tine, vreau sa aud ce spui pentru ca
am de gand sa folosesc cuvant cu cuvant tot ce spui. Acum, ai de
gand sa de dai deoparte din usa asta sau trebuie sa stau aici toata
noaptea?”

Am marait. „Esti al naibii de incapatanata Cassie, imi distrugi creierii”.

Am plecat de langa ea aruncandu-ma intr-un fotoliu. Cred ca
ramaneam aici si urma sa fim doar „prieteni”.

Am auzit-o miscandu-se prin spatele meu, curatand toate vasele.

Stiam ca e o copilarie, dar eram asa de furios pe ea incat am refuzat
sa ma ridic si s-o ajut. A terminat si s-a asezat vizavi de mine cu niste
reviste. Oh nu, ce erau alea?

***

Cassandra PDV

Eram incapatanata, si ce, avea de gand sa rada de asta? Cum de nu

vedea ca avea sens sa ramana? M-am indreptat spre masa si am
inceput sa arunc toate gunoaiele si resturile intr-un sac, facand
curatenie. Chiar nu-l intelegeam. M-am uitat la el. Nu se miscase,
pariez ca era inca imbufnat. Mi-am luat geanta si am scos revistele
pe care le cumparasem mai devreme. Mergand pana la canapea, m-
am asezat si am inceput „Cercetarea Rob”. „Cercetarea Rob”, ha, ha,
ha, era amuzant.

„Ce sunt alea?”. Ha, stiam eu ca n-o sa reziste mult.

„Material de cercetare, arata a altceva?”. Am ridicat revista OK! Si am

citit tare titlul „Rob si Kristen din nou impreuna – Nopti incendiare
impreuna. Sa continuu sa citesc?”. Titlul ala chiar m-a suparat putin.
N-a spus niciun cuvant, asa ca am continuat sa citesc coperta. Nici
macar nu m-am uitat inauntru. „In timp ce se pregatesc sa mearga pe
platourile de filmare pentru Eclipsa, cuplul Amurgului se bucura de o
cina intima si de un weekend romantic. Toate detaliile intime...”. nu
eram sigura ca vroiam sa continuu sa citesc. O sa fiu si eu pe o
coperta ca asta? Si ce-ar spune?

75
„Esti cu ea, ratusca? De ce mai ai nevoie de mine daca o ai pe ea?”.
Aveam voie sa il intreb asta? Chiar vroiam sa stiu raspunsul?

„Nu, Cassie, nu suntem impreuna. As vrea sa nu mai citesti alea.

Povestile sunt doar inventii, ar scrie orice s-ar vinde. Nu au deloc
dreptate si se inseala in continuu”. Cel putin nu mai era furios pe
mine.

„Ratusca, o sa inventeze lucruri si despre noi? O sa fiu si eu in

revistele astea?”. Si cum simteam in legatura cu asta? Nu cred ca
vroiam sa stiu raspunsul. Mai bine sa astept si sa vad ce se intampla.

Robbie parea trist acum. Nu trebuia sa-l fi intrebat. „Cassie, nu cred

ca vrei intr-adevar sa stii in ce te-ai bagat de bunavoie. Eu n-ar fi
trebuit sa te rog sa faci asta. Viata ta cand o sa fii cu mine, totul, pai,
nimic n-o sa mai fie normal. Imi pare rau, draga mea”.

„Robster, sa nu cumva sa cazi din nou in butoi. Sunt puternica. Ma

descurc cu asta si nu uita ca normalitatea n-a functionat niciodata
pentru mine.”. am zambit si am aruncat revistele in capatul celalalt al
camerei. Oricum nici nu vroiam sa citesc mizeriile alea.

„Uite, vezi, nu-mi pasa si vreau sa te ajut. Nu citesc oricum revistele

alea, vroiam doar sa stiu mai multe despre tine, dar banuiesc ca
acum nu mai este cazul. Eu doar....ratusca, lucrurile stau chiar asa
de prost cu tine? Asa de prost incat sa fii nevoit sa faci asta? Oare va
functiona?”

„Nu stiu. Daca m-ai fi intrebat mai devreme, as fi raspuns ca asa

cred, dar acum am vazut cum reactionezi.........auuuuuuu, inceteaza
sa ma mai lovesti cu nenorocitele alea de perne”.

76
Capitolul 23

Cassandra PDV

Am mai vorbit putin despre fani si accidentele lui, lucrurile chiar erau
brave pentru el, iar eu vroiam mai mult decat niciodata sa-l ajut.
Trecand prin planul cu noi „cei falsi”, am decis sa le spunem adevarul
parintilor, familiilor si prietenilor apropiati de acasa. Ei ne cunosteau
si s-ar fi prins de minciuna. Restul oamenilor aveau sa primeasca
„povestea”.

Ne-am spus noapte buna si am mers singura in camera mea pe la

doua dimineata. M-am asigurat ca Robbie stia unde sa gaseasca
prosoape curate si o periuta de dinti nefolosita. Fratele meu lasase
aici niste tricouri si pantaloni de trening, atunci cand fusese cu Vicky
in vizita. Robbie putea sa le poarte pe alea.

Vroiam atat de tare sa ma duc in camera lui si sa mai stam de vorba,

imi placea acest nou Robbie. M-am abtinut doar pentru ca nu vroiam
ca el sa se gandeasca la mine ca la Cassie, pustoaica. Sa chicotim,
sa ne cuibarim si sa spunem povesti. Nu vroiam ca el sa creada
nimic, vroiam doar sa doreasca. Sa ma doreasca pe mine. Paream
ca suntem in punctul acela de unde se putea merge in ambele
directii. Cascand, m-am gandit ca poate ar fi mai bine sa incetez cu
chestia aia cu batutul cu perne si am adormit.

***
M-am trezit zgaltaita. Am marait si m-am intors pe partea cealalta.
Inca un zgaltait. Nu eram o persoana matinala. Inainte sa pot sa zic
ceva, o mana mi-a fost proptita peste gura. Ochii mi s-au deschis
brusc. Robbie statea peste mine cu telefonul in mana. Si-a luat mana
de pe gura mea si si-a pus un deget peste a lui, apoi a dat din mana
indicand ca ar trebui sa tac si s-a miscat de pe mine.

„Da mama, sunt inca aici, scuze, doar ca m-ai trezit”. M-am dat
deoparte si el s-a asezat langa mine, pe pat. Sprijinindu-si capul de
cadrul patului, a pus telefonul intre noi si a apasat tasta de speaker.

„Robert, acum n-o sa ne ascundem dupa deget, dar tatal tau si cum
mine am vazut pozele. Aia e, era Cassandra? Cassie a noastra?”

77
„Robbie, eu stiu ca ea nu ar iesi niciodata cu tine, n-ai nicio sansa
tipule. Despre ce e vorba de fapt? Voi doi practic va giugiuleati in
pozele alea”. Am mimat `Lizzy` si el a incuviintat dand din cap. M-am
ridicat asezandu-ma in fata lui.

„Lizzy, tu n-ai nicio treaba, sau ceva de facut, in loc sa-ti bagi nasul
unde nu-ti fierbe oala? Mama, tata, e un pic complicat. Ei bine,
Cassie s-a oferit sa ma ajute. Nick s-a gandit ca e o idee buna.
Vedeti voi, toata treaba e ca, um”. S-a uitat la mine dupa ajutor,
Doamne, chiar era disperat. Eu am ridicat din umeri. Nici eu nu stiam
ce sa zic.

„...Cassie e prietena mea. Ma rog, prietena mea falsa, nu e nimic

real. Dupa accidentul cu taxiul, Nick s-a gandit ca ar fi bine sa
incercat o alta tactica si, ma rog, el se gandeste ca nebunele o sa ma
lase in pace daca vor crede ca sunt implicat serios intr-o relatie cu o
fata”.

„Ha, ha, stiam eu ca niciodata ea n-o sa accepte sa iasa cu tine pe

bune. Oh, Robbie, asta e o noua deziluzie chiar si pentru tine”.

„Inceteaza, Lizzy. Robbie, crezi ca va functiona? Cassie a fost de

acord sa faca asta? In orice caz, toata chestia asta ne-a cam dat
peste cap. Cand am vazut pozele alea, ei bine, tatal tau si cu mine,
nu stiam ce sa credem. Amandoi pareati asa de fericiti impreuna si
foarte implicati”. N-am putut sa nu ma abtin sa nu ranjesc. L-am
pocnit in coaste si am mimat `Oscar` aratand spre mine. El si-a dat
ochii peste cap.

„Mama, sunt actor. Crezi ca nu pot sa simulez o relatie cu Cassie?” a

scos limba la mine. Mi-am insfacat perna, dar o apucase si el si n-am
mai putut sa o ridic.

„Asadar nu e nimic in povestile astea? Nu se intampla nimic real intre

voi doi?”. Mama lui parea usurata.

„Robert, aici e tatal tau. Cassie e o fata buna. Nu sunt surprins ca

face asta. Probabil c-o face pentru noi. Stie cate griji ne facem pentru
tine, fiule. Si totusi ea nu face parte din toata industria asta de film de

78
la Hollywood. Vreau sa ai grija de ea si sa te asiguri ca nu pateste
nimic. E tipic ei sa fie de acord sa te ajute. Asa este ea si noi o iubim
pentru asta. Intotdeauna face ce e mai bine. Trebuie sa fii
responsabil. Cred ca stii ce incerc sa spun aici, Robbie”.

Am mimat `ce?`. Ce incerca sa spuna? Maxilarul lui robbie s-a

inclestat si arata ofticat.

„Da, tata, te-am auzit tare si limpede. Suntem prieteni doar. O sa ma

asigur ca o sa ramana in siguranta.”

Ma bagase repede sub patura in timp ce el vorbea. Trebuia sa-mi

amintesc sa-l intreb despre ce era vorba. Inchizandu-mi ochii, am
lasat vocea lui sa ma mangaie. Au mai vorbit putin si chiar inainte sa
inchida, l-am auzit spunand „Oh, si mama, poti sa innoiesti pozele cu
mine din casa? Cassie nu m-a recunoscut, ea mi-a zis ca pozele pe
care le ai prin casa sunt din scoala. Te rog, scoate-le pe alea si pune
unele care sa arate ca mine”. Am zambit. Banuiesc ca inca trebuia sa
mai asteptam ca familia mea sa sune, dar de data asta nu fusese
chiar asa de rau. Cu gandul acela am adormit la loc.

79
Capitolul 24

Rob PDV

Stiam ca tata n-o sa fie incantat. Cassie nu s-a prins, insa eu stiam
ce-a vrut sa spuna. Cassie e prea buna pentru tine, jos mainile. M-am
uitat la ea, avea ochii inchisi, adormise la loc? Am privit-o in
continuare.

Mama si tata planificasera sa zboare la LA peste cateva saptamani

ca sa ma viziteze si aveau sa stea in casa lui Cassie. Intotdeauna
stateau acolo. M-am simtit prost ca nu-i multumisem pana acum. Nici
macar nu-mi trecuse prin minte. Speram din tot sufletul sa nu ma
transform in genul ala de persoana, adica in insuportabilul star de
cinema care se gandeste doar la el.

Asta explica reactia tatalui meu. Adevarul era ca imi placea foarte
tare sa stau acolo si nu se simtea de parca ar fi fost casa ei, se
simtea de parca ar fi fost casa mea. Facuse o treaba minunata cu
reparatiile si mobilatul si eu de-abia asteptam sa ma intorc acolo.

Gandul de a sta intr-un apartament inchiriat cu mobila acorepita cu

plastic, era deprimant, dar ea avea sa fie acolo in acelasi timp cu
mine, asadar banuiam ca nu puteam sta si eu acolo decat daca
ramaneam la varianta sa `locuim impreuna`. Avea trei dormitoare,
asa ca n-ar fi fost o problema si era doar pentru cateva saptamani,
pana incepeau filmarile la Eclipsa. Ii auzeam respiratia egala si ma
gandeam la telefon si la tot ce se intamplase. Cred ca puteam sa
facem asta. Putem s-o facem sa mearga. Trebuia doar sa conving pe
toata lumea de asta.

***

M-am trezit in sunetul telefonului lui Cassie care suna de langa pat.
Adormisem langa ea. Era atat de provocatoare asa ca m-am ridicat
de langa ea repede si am luat telefonul zgaltaind-o ca sa se
trezeasca. Zambind larg, ma gandeam ca as putea sa ma obisnuiesc
sa o trezesc. Ea si-a deschis ochii si a vazut telefonul, l-a luat si a
raspuns, punandu-l pe speaker. M-am lasat pe spate pe cadrul
patului, privind-o pe Cassie si ascultand...

80
„Cassie, iubire, aici mama si tata. Clare a sunat azi de dimineata
intrebandu-ne daca te vedeai cu Robbie. Despre ce e vorba, draga
mea?”. Ea isi freca ochii incercand sa se trezeasca.

„Pai, mama, um, tata. Cam asa sta treaba, robbie m-a sunat asa cum
i-ai spus tu si ma rog, am ajuns sa vorbim si stii si tu ca nu ne mai
vazusem de secole, dar el e inca vechiul Robbie, ceea ce e chiar
dragut. In orice caz, n-aveam nici cea mai mica idee de cat de
nebuneasca e viata lui acum. Pai si el imi spunea de problemele pe
care le are cu fanele lui si cu paparazzi si, mama, nu realizasem cat
de rau era si sincer nu cred ca stiu nici parintii lui. M-am simtit atat de
prost, adica ceea ce i se intampla lui nu prea inseamna sa traiesti,
mai degraba doar sa existi.” S-a uitat la mine dand din umeri. Era
randul ei acuma.

„Asa, pai si imi spunea cum agentul lui avea o idee sa-i faca rost de o
prietena falsa ca sa vada daca va fi vreo diferenta si isi facea griji
despre persoana pe care ar gasi-o. Stii tu, daca sa vanda povestea
mai tarziu sau sa prinda doar zvonuri idioate despre toate astea. Pai,
ca sa mai scurtez povestea, m-am oferit sa-l ajut. Mi s-a parut ca asa
e corect sa fac. Nu sunteti suparati, nu?”

S-a uitat la mine. Eu eram uluit. Trebuia sa tin minte ca in ciuda

faptului ca era o actrita groaznica, era foarte buna la a fabrica povesti
cand era sub presiune. Asta insemna ca-i parea rau de mine? Facea
asta de mila? Tatal ei a vorbit primul.

„Robbie e un baiat bun, Cassie. Cred ca a fost frumos din partea ta

sa-l ajuti asa. Daca ai nevoie de ajutor din partea noastra, doar
spune-o. O sa vorbim cu Clare si Robert, sa ne asiguram ca o sa
inteleaga si ei ca e cel mai bine asa. Sunt mandru de tine, scumpo.
Sper sa faci fata la asta, iubire. Dar nu crezi ca daca asta era asa de
important pentru Robbie, poate ca ar fi trebuit sa gaseasca o actrita
care sa faca asta.”

Si-a dat ochii peste cap. „Tata, e Robbie. Cred ca pot sa reusesc sa
ma prefac. Ai vazut pozele, erau credibile? Cred ca ar trebui sa ma
apuc de actorie. Ce crezi?”. La faza asta chiar ca mi-am dat ochii
peste cap. Ea a scos limba la mine. Eu am scuturat din cap.

81
„Cassie, cred ca pozele sunt foarte dragute. Aratati de parca v-ati
distra si cred ca toata afacerea asta iti va face si tie bine. Robbie o sa
aiba grija sa iasa totul cum trebuie, tata n-are de ce sa se ingrijoreze
de contrariu si vreau ca tu sa petreci mai mult timp cu oameni de
aceeasi varsta cu tine. Ar trebui sa vezi titlul din The Sun, scrie
`Robert si propria lui Cssandra`. Vezi, si tu care tot timpul ti-ai urat
numele si uita-te acum ce frumos suna. Pai, stim ca e foarte devreme
acolo, asa ca te lasam sa te duci din nou la culcare. Saluta-l pe
Robbie din partea noastra”. Si-au luat la revedere si Cassie a inchis.

„Nu trebuie sa-mi multumesti, ratusca. Mi-au trebuit ani intregi de

practica ca sa nimeresc cea mai buna metoda de a vorbi cu ei, dar
niciodata metoda mea nu da gres. Cred ca putea sa fie mult mai rau,
adica vreau sa spun ca nu m-am gandit niciodata ca ambele familii
vor reactiona asa de bine la asta, intelegi?”

Dap, banuiesc ca totul era aranjat si ca eram in continuare pe treaba

cu planul. M-am lasat sa alunec in pat, prefacandu-ma ca ma relaxez.
„Pai daca tot suntem ca un cuplu casatorit, ce-ar fi ca bila care mi-a
fost legata de picior cu un lant gros sa se duca sa pregateasca micul
dejun si cafeaua. Stii cum imi place. Trebuie sa fiu pe platou in
cateva ore si mi-e foame de mor.” Cassie m-a lovit in fata cu perna si
a sarit din pat inainte sa pot sa ma razbun. Am zambit si am inchis
ochii.

***

Calmul a durat suficient de mult ca noi sa ne bucuram de cafea si de

sandwich-uri. Telefonul lui Cassie a inceput sa sune si am auzit-o
cum maraia.

„Buna Matt, esti bine?”, a pus telefonul pe speaker. Era fratele ei.

„Cassie, e si Vicky aici. Doar ce-am inchis cu parintii ei si vrem sa

stim ce dracu se intampla”.

Cassie si-a rostogolit ochii, era in mod evident deranjata de telefonul

asta. „Buna Vicky, daca amandoi ati vorbit deja cu Clare si Robert,
atunci eu nu mai am ce sa va spun”.

82
„Cassie nu e o idee buna. Trebuie sa-i spui lui Robbie sa-si caute una
din fetele lui de la Hollywood ca sa faca asta. Tu nu esti asa si pe
bune acum, nu ne vine sa credem ca el te-a convins sa faci asta.”

Cassie a cascat gura si eu incepusem sa ma enervez, de asemenea.

„Matt, um, nu cred ca vrei sa incepi cearta asta. Pe bune, chiar nu

stiu cum de asta ar putea avea dracului vreo treaba cu voi doi. Am
vrut sa-l ajut, el m-a rugat si eu am spus da. Suntem pe treaba si tu si
Vicky n-aveti decat sa va tavaliti pe jos daca nu va convine”. A scos
limba la telefon si eu am ranjit.

„Spui tu asa, dar parintii lui nu sunt incantati nici ei. Uite ce e Cassie,
nu stiu cum sa-ti spun asta pentru ca, ma rog, nu l-ai mai vazut pe
Robbie de foarte mult timp, dar el nu mai e pustiul cu care obisnuiai
sa te joci. Este un mare star de film de la Hollywood acum si e
obisnuit cu o altfel de viata si, ma rog, tu nu esti genul de fata care sa
faca pe satelitul in jurul lui. Intelegi ce vreau sa spun?”

„Nu prea, Matt, m-ai cam pierdut.” A mimat ` despre ce dracu

vorbeste?`.

Eu stiam exact ce vroiau Matt si Vicky sa spuna, dar facusera o

treaba asa de buna ingropandu-se singuri ca vroiam sa termine el. O
parte din mine se gandea ca aveau dreptate, ca ei ar trebui sa o
avertizeze. Imi era evident faptul ca ea habar n-avea despre cum era
lumea asta, dar cealalta parte din mine, cealalta parte eram tot eu –
Robbie de acasa. Acea parte gandea`nu, se inseala, eu nu sunt
persoana aceea`. Am asteptat.

„Cassie draga, ce Matt incearca sa spuna e, ei bine, fetele cu care isi

petrece timpul Robbie, ele sunt cam usuratice si toate astea sunt
bune si frumoase pentru el, dar Cassie, noi toti ne facem griji ca el o
sa creada ca si tu esti gata sa cedezi usor”.

Cassie a inceput sa rada. „Um Vicky, Matt. Ati inteles totul complet
aiurea. Cred ca Robbie ar vrea mai degraba sa ma omoare, decat sa
ma pipaie. Ne-am batut cu perne ieri. Nimic nu poate fi mai platonic
de atat. Sunt sigura ca mama si tatal lui stiu si ei asta. El ma vede ca

83
pe sora lui, la fel de enervanta cum sunteti si tu si Lizzy pentru el”.
Mi-a facut cu ochiul.

„In niciun caz Cassie, habar n-ai, intotdeuna ai fost asa si e in regula,
dar noi suntem siguri ca el nu se gandeste la tine asa si tatal lui e
sigur si el de asta si iti spun, ma rog, poti sa-i spui si lui asta. Daca
indrazneste sa te atinga macar si doar cu un deget si sa se
gandeasca ca e ok sa te trateze si pe tine ca pe matele alea ale lui,
eu personal o sa-l bat de-o sa-i sune apa in cap, star de cinema sau
nu”.

„De ce oamenii imi tot spun asta? Nu sunt dracului asa idioata, vezi-ti
de treburile tale Matt. Imi place Robbie, nu e nimic de genul ala, l-ai
inteles gresit si nu vreau sa te mai aud spunand mizerii despre el si,
stii ceva Matt, am de gand sa-i spun naibii lui taica-su ca ai spus asta
despre el si sa vezi ce ofticat o sa fie pe tine dupa aia”.

„N-ai decat sa-i spui asta, Cassie. A spus acelasi lucru despre
Robbie cand a vorbit cu mine cu nici 20 de minute in urma”.

84
Capitolul 25

Cassandra PDV

In ciuda telefonului de la fratele meu, Robbie si cu mine eram inca

bine. El a facut un dus si s-a schimbat in una din camasile noi ale lui
Matt si a trebuit sa plece sa se pregateasca pentru dupa-amiaza de
pe platou. Inainte sa iasa pe usa, s-a aplecat spre mine si m-a sarutat
usor pe buze.

„Multumesc Cassie, ca m-ai sustinut. Dar poate ar trebui sa-i asculti

pe ei, stii. S-ar putea sa nu fiu tipul ala dragut asa cum crezi tu ca
sunt”. Se tot uita la gura mea si speram ca o sa ma sarute din nou,
dar, in loc de asta, s-a intors si a plecat, lasandu-ma acolo, in usa.
Ma bazam pe el sa nu fie un tip ”bun”.

Am stat acasa si am exersat la clape. Nu puteam avea un pian in

apartament, dar asta nu m-a oprit sa-mi cumpar o claviatura de cea
mai mare marime cu tot cu casti Boise. Nu era acelasi lucru, dar
mergea pentru moment. Am primit un telefon cam neplacut de la
Melissa, ca trecusem totul sub tacere si ca o socasem. Un alt telefon
a urmat, de data asta de la agentul meu. Michelle nu intelegea cum
de am fost de acord cu farsa asta. Vorbise cu Nick ieri si stia toate
detaliile.

Am parcurs impreuna programul meu online, jongland cu toate

intalnirile mele, in asa fel incat sa mi-l pot lega cat mai mult posibil de
cel al lui Robbie, cat timp vom sta in LA. Michelle a inchis
nemultumita, fusese de acord in final sa mergem mai departe cu
farsa si macar fusese sufient de interesata de cum mergeau lucrurile.
Revistele nu fusesera o idee buna, dar internetul parea o sursa mult
mai viabila. Mi s-a dovedit contrariul dupa doar 10 minute – stiam in
mod sigur ca Robbie nu era un vampir adevarat.

Erau milioane de rezultate pentru el. Am inceput cu seria Twilight si

am cumparat cartile de pe Amazon. Am trecut rapid prin mai multe
site-uri de fani si am planificat sa ma uit mai atent pe ele mai tarziu,
saptamana asta. Ei erau motivul pentru care noi faceam asta asa ca
avea sens sa aflu mai multe despre ei. Site-urile de barfe erau
incredibile. Erau poze cu Robbie pe platou si chiar clipuri filmate live.

85
Ei deja postau despre noi si majoritatea credeau ca nu este adevarat.
La dracu.

Am ramas sa citesc Twilight online pentru tot restul noptii, neffind

capabil sa ma opresc. Am terminat cartea in ziua urmatoare chiar la
timp pentru livrarea rapida de la Amazon cu New Moon si am inceput
sa o citesc. N-am parasit apartamentul pentru aproape doua zile, dar
a trebuit sa ma duc miercuri dupa-amiaza la o repetitie de grup cu
ceilalti muzicieni.

Atunci a fost prima mea intrevedere cu paparazzi `mei`. Cred ca erau

vreo 20 stand in jurul cladirii. Ma intrebam daca erau acolo de luni
noapte cand Robbie a venit cu mine acasa. Probabil ca asociatia de
locatari vroia sa ma dea afara dupa toate astea...

Am iesit afara si am luat-o direct spre colt. Din fericire, Pete ma

vazuse si a oprit un taxi in trecere. Paparazzi erau in fata mea in timp
ce eu mergeam spre Pete si-i multumeam. Am zambit si le-am facut
cu mana tuturor cand m-am bagat in taxi. Mi s-a parut nepoliticos sa-i
ignor. N-am raspuns la nicio intrebare si nici nu cred ca as fi putut, cu
toate tipetele incat habar n-aveam ce spuneau. Nimeni nu era la
filarmonica atunci cand am ajuns acolo, asa ca am fost in stare sa
merg fara probleme. Joi a fost cam la fel cu exceptia ca acum erau
mai multi paparazzi in fata blocului.

Urmatoarea faza din „noi, cei falsi” a fost vineri noaptea. Robbie m-a
luat la o petrecere pentru o lansare de disc al unui artist extrem de
bine vandut. N-am avut niciun contact fata in fata inainte, din cauza
programelor noastre, dar am vorbit regulat la telefon. Robbie era
ingrijorat in legatura cu efectul pe care-l avea asupra mea aceasta
`relatie` si ca lucrurile nu mai erau la fel.

Avea dreptate. Lucrurile nu mai erau la fel. Nu avusesem niciun

contact cu fanii lui, dar paparazzi erau in par si era greu sa te
obisnuiesti cu asta.

In ciuda nebuniei asteia sau poate din cauza ei, vinerea s-a scurs mai
repede decat mi-as fi inchipuit. Aranjasem ca el sa vina la mine si sa
mai stam impreuna inainte sa mergem impreuna la eveniment. El a
sunat sa-mi spuna ca filmarile s-au prelungit si ca probabil va intarzia.

86
Eu i-am zis sa urce direct cand ajunge, gandindu-ma ca o sa ma
pregatesc pana atunci.

Statusem la laptop fiecare secunda pe care nu mi-o petreceam cu

muzica mea, si daca as fi fost sincera, chiar ma luase de langa
muzica mea. Nu puteam sa ma abtin. Devenise o obsesie. Evident ca
eram la laptop cand a intrat el pe usa.

„Scuze Cassie, o sa ma schimb mai intai, apoi o sa ne relaxam putin

inainte sa plecam. Stai, asa o sa mergi imbracata? Ce faci?”

„Oh, wow, s-a venit deja timpul? Scuza-ma dragule, m-am luat cu
cautarile. Ai vazut cate site-uri sunt pe net despre tine si au chiar si
niste poze cu noi?! Este si un site Robsessed si au poze de pe
platourile tale de filmare, chiar si de azi. Crezi ca e vorba despre
Kelly? M-am mai uitat pe alt site cu fan-fiction-uri cu tine si sunt tot
felul de povesti inventate despre tine. Este asta in care tu o lasi
insarcinata pe cea mai buna prietena a ta, dar nu prea e al tau, insa
tu zici ca este...”

„Inceteaza Cassie. Poti sa nu te mai uiti la chestiile alea si sa te duci

sa te schimbi? O sa intarziem si prietenul meu cel mai bun nu este o
fata asa ca asta n-o sa se intample niciodata”. Nu arata prea fericit.

„Pai, de ce nu te duci sa alegi ceva pentru mine cu care sa ma

imbrac, cat timp eu scriu comentariul asta. Express spune ca va
posta un nou capitol cand cineva nou se inregistreaza si eu vreau sa
vad ce se intampla in continuare. Crezi ca o sa te insori cu ea? Cu
fata insarcinata zic?”. Am ranjit si abia m-am abtinut sa nu rad. Eram
sigura ca o sa ma loveasca cu ceva daca ma apucam sa rad.

„Taci din gura Cassie, nu mai vreau sa aud nimic despre asta, doar
grabeste-te, vrei?”. S-a napustit la mine in dormitor, mormaind si
bodoganind pentru sine. Dap, pariez ca daca ar fi citit povestea asta,
ar fi uitat si el cat e ceasul.

Robbie s-a intors aratand foarte mult ca un star de cinema, ce era de

fapt. Tinea ridicata o rochie neagra pe care mi-a aruncat-o in brate si
mi-a spus sa ma schimb. Am zambit larg multumindu-i si m-am dus in
camera mea sa ma pregatesc, intorcandu-ma sa ma uit la el, chiar

87
inainte sa trec dupa colt si l-am vazut pe Robbie stand la laptop-ul
meu. Pun pariu ca citea povestea aia. Ha. Am zambit si am intrat in
camera.

Noaptea a fost un succes. Nu prea am vorbit cu multi oameni, dar am

fost fotografiati impreuna. Tinandu-ne de mana, zambind si soptindu-
ne unul altuia la ureche. Asta s-a intamplat mai mult pentru ca nu
puteam sa aud nici macar propriile-mi ganduri, ca sa nu mai zic de ce
incerca el sa spuna. Fara doar si poate, am trecut drept un cuplu
iubitor.

Mai aveam de trecut peste inca trei saptamani de stat la New York.
Eram derutata de cat de nefericita m-am simtit ca nu aveam sa-l mai
vad pana duminica viitoare. Trebuia sa filmeze tot weekend-ul, iar eu
urma sa fiu ocupata toata saptamana. „Faza 3” era brunch-ul de
duminica si o plimbare in parc. Nick spera la mai multe poze
romantice cu noi care sa devina publice si ce putea fi mai romantic
decat o plimbare prin Central Park? Nu eram sigura ca o sa aratam
foarte indragostiti daca ne vedeam doar o data pe saptamana.

Robbie n-a coborat din masina vineri, dupa eveniment. Eram

surprinsa de asta, sperand ca va urca si va ramane, dar mi-a explicat
ca era tarziu si ca avea un interviu foarte de dimineata si apoi o
sesiune de fotografii. Mi-a dat un sarut rapid pe buze cand am iesit
din masina. Evident fusese doar pentru deliciul paparazzi-lor, dar
eram incantata ca facuse asta. Stiu. Sunt trista si disperata.

88
Capitolul 26

Rob PDV

Am parasit apartamentul lui Cassie marti dimineata, cu paparazzi pe

urmele mele. Se adunasera mai multi peste noapte si ma asteptau in
fata cladirii. Ma simteam ca dracu gandindu-ma ca am i-am facut ei
asa ceva si ca trebuia sa se descurce cu ei de fiecare data cand
iesea din casa. Ma gandeam sa-i aduc un bodyguard, dar ea a ras
cand i-am spus desprea asta la telefon, in seara aceea.

Programul meu de filmari era nebunesc si n-am mai vazut-o pe

Cassie pana vineri la un eveniment de publicitate. M-am dus la ea
acasa ca sa ma pregatesc si am gasit-o ingropata in site-uri `Robert
Pattinson`. Am clatinat din cap amintindu-mi. Itotdeauna ma soca sa
vad cat de multe erau.

Cand m-a rugat sa-i aleg o rochie, fusesem ofticat ca nu vroia sa lase
computer-ul ala. Femeile care scriau povestile alea ar muri sa fie in
locul ei, dar in loc sa se arunce in bratele mele, ea vroia sa termine
de citit povestea aia – despre mine. Am zambit. In mod cert ea nu
avea cum sa fie o fana.

Am gasit o rochie destul de lunga, neagra, cu bretele subtiri pe umeri.

Cred ca avea sa o acopere perfect. Stiam genul de barbati care or sa
fie in zona si s-ar invarti cu totii in jurul unei persoane precum Cassie.
M-am intors la ea. Vroiam sa o smulg la propriu de la computer, dac
era nevoie. Imediat ce a plecat sa se pregateasca, m-am asezat sa
vad ce citea. Stiam site-ul si autoarea. Eram surprins sa vad ca deja
incepuse o alta poveste, asadar m-am apucat sa citesc...

Cassie plecase in pantaloni de traning si se intorsese aratand ca un

supermodel Victoria Secrets. Nici nu puteam vorbi. Rochia se mula
pe ea, si credeam ca era suficient de lunga, dar abia daca ii acoperea
posteriorul. Cum de se intamplase asta? Observand ca talia fusese
ridicata peste o curea si ca partea de sus cadea acum lejera si
bufanta, am realizat greseala mea. Avea sa fie o noapte lunga.

N-am plecat de langa ea toata noaptea, folosind orice scuza ca sa o

ating, in special pielea goala de pe spate si de pe umerii ei,

89
descoperiti de rochie. De fiecare data cand vedeam pe cineva ca
trage cu ochiul la ea, ma aplecam sa-i soptesc cate ceva la ureche.
Vroiam ca nimeni sa nu creada ca nu e cu mine, ca nu era a mea. Mi-
am amintit de telefonul lui Matt si de cuvintele tatalui meu si am decis
sa nu urc cu ea in casa in noaptea aceea. Sub nicio forma nu m-as fi
putut opri daca ramaneam singur cu ea.

***

O alta saptamana nebuna a trecut. Vorbeam de fiecare data cand

aveam putin timp liber si de-abia asteptam s-o vad. Duminica
dimineata m-am trezit nerabdator sa-mi petrec ziua cu Cassie. M-am
indreptat spre apartamentul ei. Banuiesc ca paparazzi se hotarasera
sa-si ia liber in dimineata aia, deoarece nu era niciunul in fata cladirii
atunci cand eu am intrat. Am urcat direct la usa ei si am ciocanit. A
deschis imediat.

Cassie avea lacrimi care-i curgeau pe fata si s-a intins spre mine in
timp ce incercam sa intru si sa inchid usa in spatele meu. „Cassie,
iubito, ce s-a intamplat? Ce nu e bine?”. Nu putea sa-si controleze
plansul si nu putea vorbi. Incepusem s-o iau razna.

„Robbie, Robbie, l-a pierdut. A pierdut copilul. Era insarcinata si a

pierdut copilul. Nu cred ca o sa treaca peste durerea asta. A fost
groaznic si acum imi imaginez cum se uita in jos, in toaleta, si il vede
acolo”. Plansul ei a devenit mai violent. Eu doar o imbratisam,
clatinand din cap.

„Cassie, iubire, esti nebuna. Mi-am facut atatea griji. Te rog iubiti, nu
mai plange. Povestea n-o sa se termine asa. O sa o incheie frumos,
o sa vezi”. Mi-am trecut mainile prin parul ei si am incercat sa ii sterg
lacrimile de pe obraji. Ea a dat din cap si a oftat.

„Robbie, iarta-ma, um, arat bine? Habar n-aveam cu ce sa ma

imbrac, asa ca spune-mi daca nu e potrivit. Deci, ce crezi?”. M-am
uitat la ea din cap pana in picioare. Fata ii era rosie de la plans si
ochii ii straluceau de lacrimi. Purta un tricou Charlatans uzat, care
parea sa aiba vreo zece ani vechime, pantofi sport Converse si parul
ii era prins intr-o coada la spate.

90
Am clatinat din cap, era intr-adevar o zi trista, foarte trista daca eu
eram cel care trebuia sa spun cuiva cu ce sa se imbrace. „Arata bine
Cassie, dar um, poate ca ar trebui sa mergem pe ceva mai putin
casual si mai mult, um, feminin? Speram ca pozele sa ne faca sa
aratam foarte romantici, asa ca poate ar trebui o imagine mai
feminina. Super tricoul, apropo”. Eram in baia ei udand un prosop.
„Uite, pune-ti asta pe fata pana ma uit eu prin hainele tale”. Parea
agitata si nu s-a simtit ofensata de cuvintele mele. Am oftat usurat.
Te rog, Doamne, nu mai vreau lacrimi.

Am ales o bluza ca frisca la culoare, vaporoasa, foarte feminina, cu

bretele care aratau ca niste sireturi si cu talie elastica. Am potrivit
bluza cu o pereche de pantaloni chinos, lungi si largi, de un albastru
pal, care aratau de parca erau ai mei. Cand s-a schimbat si s-a
invartit in fata mea pentru inspectie, arata minunat. „Arat bine, nu-i
asa?”, a intrebat ea, nesigura.

Pantalonii erau lasati pe solduri si se mulau pe posterior. Bluza se

termina exact in dreptul taliei lasand la vedere o zona destul de mare
de piele goala in jurul mijlocului. M-am uitat la ea si mi-am asezat
mainile pe pielea de pe talia ei, pretinzand ca ma gandesc. I-am scos
elasticul din par si l-am lasat sa cada in jurul umerilor ei, trecandu-mi
apoi mainile prin el.

„Asa, acum arati minunat, foarte feminina. Haide sa dam drumul la

spectacol”. Trebuia sa plecam inainte sa o sarut.

***

Cand noi ne terminam deja brunch-ul, vorba deja mersese si

paparazzi ne asteptau. Cassie mancase la fel de mult ca si mine si
ma intrebam unde baga atata mancare. Fata si emotiile ei revenisera
la normal si era fericita sa-mi povesteasca despre „Cercetarea Rob”,
ceea ce insemna practic, sa citeasca fan-fiction-uri online. Fusese
extrem de multumita sa afle ca fanele nebune scazusera semnificativ
ca numar. Inca mai erau cateva grupuri ridicole pe platoul de filmare,
dar pareau sa se fi calmat si nu ma mai urmareau in permanenta
ceea ce era intr-adevar o usurare.

91
Ne-am decis sa iesim prin spate ca sa ne indreptam spre parc,
sperand ca doar o parte din paparazzi sa ne prinda si sa ne
urmareasca. Daca veneau mai multi totul se transforma intr-o
nebunie si nu vroiam sa ma trezesc incornjurat de ei. Planul a
functionat si am trecut strada spre parc cu bratele infasurate in jurul
taliei celuilalt. M-am folosit de oportunitatea asta ca sa-mi asez mana
pe soldul ei gol si ea si-a strecurat degetul pe sub gaica cuelei de la
jeansii mei.

Am vazut ca doar doi fotografi ne urmareau – perfect. Am intrat in

parc si era o zi superba de iulie in New York. Era lume in parc. Familii
si cupluri ca noi care se plimbau pe langa noi, dar nimeni nu ne-a dat
atentie. Nu puteam sa fiu mai fericit de atat. Ne-am indreptat spre un
copac umbros dintr-o pajiste. In felul acesta, paparazzi care se
ascundeau de noi n-aveau cum sa se apropie prea mult fara sa se
dea de gol. Era evident ce fel de poze vroiau sa faca.

M-am asezat pe iarba sprijinindu-ma de copac. Uitandu-ma in sus la

Cassie, am batut cu palma iarba din fata mea. Ea a zambit si s-a
asezat intre picioarele mele. Aveam un genunchi ridicat si ea si-a
sprijinit moale de el. Celalalt picior imi era intins in fata. Cassie a luat
aceasi pozitie, dar a ridicat genunchiul opus si si-a asezat pe el
IPhone-ul. Lasandu-se pe spate, pe mine, a ridicat capul si m-a privit
punandu-mi una din casti in ureche.

Mi-a facut cu ochiul si s-a uitat din nou in jos, punand in urechea ei
cealalta casca. A inceput sa caute prin muzica pe care o descarcase
in telefonul ei si s-a uitat inapoi la mine. „Te rog nu te uita in nasul
meu. Ce vrei sa asculti?”. Si-a frecat nasul de barbia mea. Avea vreo
mancarime? Am ras si am atins-o pe o parte a fetei.

„Promit sa iti spun daca vad vreun muculet. Da-mi mie telefonul ala, o
sa aleg eu ceva”. Am zambit larg si mi-am sprijinit mana de
genunchiul ei, cautand prin muzica ei, timp in care ea a sorbit din
bautura ei, ridicand-o la buzele mele ca sa beau si eu. Si-a asezat
apoi mana pe pieptul meu si am oftat. Eram complet, incredibil,
minunat de fericit. Am stat acolo ore intregi, fericiti in balonul nostru
de sapun. Nimeni nu ne-a deranjat.

92
Pentru prima data de cand incepuse toata nebunia, se pare ca
oamenii si-au dat seama ca aveam nevoie de intimitate, deoarece
nimeni nu s-a apropiat de noi. Imi amortise fundul cand ne-am decis
sa ne intoarce, dar mie nu-mi pasa. As fi putut sa stau asa toata
noaptea. Am mers tinandu-ne de mana pana la bulevard si am oprit
un taxi in care ne-am urcat impreuna. Intai am lasat-o pe ea acasa si
apoi eu m-am indreptat direct spre hotel. Nu puteam sa merg la ea,
nu mai aveam niciun fel de putere de a ma abtine. Nu mai aveam
planificat nimica impreuna pana la sfarsitul saptamanii. Poate daca
luam o pauza din a nu ne mai vedea o vreme, totul avea sa fie bine.

93
Capitolul 27

Cassandra PDV

Am simtit o atingere usoara ca un fulg pe pielea mea, o senzatie care

imi gadila scobitura gatului si umerii, miscandu-se in jos spre sani.
Dormeam si fusesem trezita de Robbie care statea deasupra mea.
Nu ma puteam misca. Ma prefaceam ca dorm in continuare ca el sa
continue. Si-a trecut buzele peste sanul meu, fara sa-si lase
greutatea peste mine si apoi s-a mutat la celalalt. L-a sarutat usor si a
suflat un aer cald peste mine.

Mi-amintesc ca fusesem singura asta-noapte. Oare si-a folosit cheia

ca sa intre aici in dimineata asta si sa ma surprinda? Nu puteam sa
mai gandesc asa ca mi-am inchis mintea ca doar sa ma bucur de
atingerea lui. S-a miscat mai jos pe trupul meu, lasand o carare de
saruturi in spate si am simtit atingerea lui usoara pe soldurile mele,
apasandu-mi pielea. Am gemut, ridicandu-mi instinctiv soldurile spre
sarutul lui si m-am daruit. M-a tinut pe loc cu mainile si-a continuat
drumul spre coapsele mele. „Te-am trezit, iubire?”

Simteam cum deja corpul meu tanja dupa el si m-am deschis pentru
el. Vroiam asta si el era asa de aproape. Am gemut si am tresarit
cand degetele lui m-au atins. Amandoua corpurile noastre au
reactionat cand contactul s-a produs, si am inceput sa ne miscam
amandoi repede, foarte repede. Nu mai exista nicio cale sa incetinim.

Ochii imi erau strans inchisi si puteam sa simt si sa aud sunetul scos
de tablia patului care se izbea de perete odata cu trupul lui care se
misca. Bum, bum, bum. A inceput sa se auda din ce in ce mai tare.
Bang, bang, bang. „Trezeste-te Cassandra, sunt Michelle. Ridica-te si
deschide usa asta”. Si mai mult bubuit. Nuuuuuuu. M-am ridicat in pat
si m-am uitat in jur sperand ca Robbie era acolo cu mine si ca nu
visasem. Oftand m-am ridicat si am mers pana la usa, deschizand-o
pentru Michelle.

Astazi era conferinta de prese si sesiunea foto pentru lansarea noului

program de toamna al Filarmonicii New York. Compusesem doua
piese care urmau sa fie interpretate la deschidere. Era o mare
realizare si eram foarte nerabdatoare sa interpretez saptamana

94
urmatoare ca pianist invitat special. Asta era prima din cele doua
noprti de avanpremieracare vor fi inregistrate si vandute. Vom
interpreta din nou in saptamana urmatoare si apoi va fi pauza pentru
toata luna august. Trebuia sa ma intorc la mijlocul lui septembrie si sa
cant din nou ca unul din multii invitati ai sezonul de toamna. Robbie
va fi in Canada, la mii de kilometri departare.

Michelle mi-a dat un costum pentru azi. Am deschis folia de plastic,

m-am uitat inauntru si am vazut o fusta simpla, neagra, gen creion,
pantofi negri cu tocuri inalte si o bluza inflorata cu maneci scurte. „Ai
nevoie sa te ajut cu parul? Cred ca ar trebui sa-l ai ridicat”.

„Pot sa fac singura asta, multumesc pentru costumatie, pleci deja?”

„Da, am o intalnire. Nu uita, imediat ce interviurile si fotografiile sunt

gata iei cina cu Robert”.

„Sigur. Pa Michelle. Ne vedem acolo”. Am zis inchizand usa dupa ea.

Ii cumparasem lui Robbie un cadou surpriza si de-abia asteptam sa i-

l dau. Mai zburase o saptamana si eu nu-l vazusem. Mai aveam o
saptamana pana cand el va termina filmarile si se va intoarce in LA.
Dupa cina el avea sa mearga la aeroport si sa plece spre San Diego
pentru Comic Con. Nu aveam sa-l vad tot weekend-ul.

A trebuit sa-mi explice ce insemna asta si, pe bune, suna chiar

interesant. As fi vrut tare mult sa vad si eu cum e, dar Robbie fusese
de neclintit de la inceput, spunandu-mi ca nu vrea sa apar nicaieri in
apropierea platourilor lui de filmare sau la evenimente de genul asta.
Fusesem de acord, dar aveam de gand sa-i spun in seara asta ca
vroiam sa-l vad mai des saptamana viitoare. Daca minciuna ajuta,
aveam sa-i spun ca e pentru binele imaginii pe care trebuia s-o
cream.

***

Interviurile fusesera lungi si cred ca simteam asta mai mult din cauza
ca nu ma puteam opri din vorbit. Eram chiar pasionata de muzica
mea si odata ce cineva manifesta interes, eu nu ma mai puteam opri.
Inca mai aveam de facut fotografiile si stiam ca Robbie e pe drum

95
deja. Erau mult mai multi fotografi decat de obicei si ma intrebam
daca paparazzi sperau sa-l vada pe Robbie. La dracu, Kelly deja ma
enerva ingrozitor. Cred ca se prinsese pentru ca statea langa mine,
cu bratul in jurul meu de parca eram cele mai bune prietene. Inca nu
imi trecuse supararea pe ea ca scrisese lucruri urate despre mine pe
un site.

Vantul mi-a ridicat si mi-a smuls parul din coc. M-am uitat la Kelly si
am observat ca nici ea nu arata mai bine. Zambind pentru inca niste
poze m-am uitat in jur si l-am vazut pe Robbie stand undeva, intr-o
parte. Fotografii nu-l vazusera, stand cu cemerele doar pe grupul
nostru. Am zambit si m-am uitat direct in fata.

Kelly l-a zarit pe Robbie si a inceput sa alerge spre el. Ce dracu? Si-a
pus bratele in jurul lui si i-a dat un sarut. Chiar vroia o pereche de
palme? Era complet nebuna. Cred ca gura mea atarna larg deschisa.
Fotografii s-au intors sa vada incotro alergase si l-au prins pe Robbie
care ii desfacea diplomat bratele din jurul lui. Era talentat. Daca eram
eu, cred ca o apucam de par si o taram inapoi de el.

Robbie n-a facut mare caz si nu s-a creat o scena, chestie dupa care
sunt sigura ca umbla Kelly. El mi-a dat cel mai frumos zambet si a
venit spre mine. Eu eram inghetata in acelasi loc langa ceilalti
muzicieni. S-a oprit in fata mea. Fiind pe tocuri, nasul meu ii ajungea
pana la gura si m-am aplecat spre el inaltandu-ma putin ca sa-mi frec
nasul de al lui.

Amandoi am spus „Mi-a fost dor de tine”, amandoi am zambit.

A intins mana ca sa-mi dea parul de pe fata, dar vantul l-a suflat
inapoi, asa ca el a incercat din nou, tinandu-l de data asta cu mana.
S-a aplecat si m-a sarutat. A fost un sarut usor si dulce si moale. cu
adevarat cel mai frumos sarut pe care il primisem vreodata. Buzele
lui erau calde si uscate. Inca eram lipiti unul de celalalt. Mi-am
deschis putin buzele si i le-am atins pe ale lui cu varful limbii. El a
adancit sarutul. Nu pot sa-ti spun cat am stat acolo. Poate secunde,
poate ore. Eu nu mai vroiam sa se termine niciodata.

Strafulgerarea de lumina din fata mea a omorat momentul. Robbie s-

a tras inapoi aratand uluit, si-a revenit in cateva secunde si si-a pus

96
din nou masca marca Rob Starul. „Ai terminat?” Ha, in niciun caz.
Vroiam mai mult.

„Cassie, ai terminat? Avem rezervare la cina, ti-amintesti?” Oh, cina.

„Um, stai sa vad”. La dracu, simteam ca lesin. Vedeam punctulete in

fata ochilor si ma gandeam ca n-aveau nimic de-a face cu lumina
blitzurilor. Am verificat cu Michelle si cu Directorul de Programe.
Puteam sa plecam. Robbie mi-a luat mana si am plecat. Nici nu
puteam sa ma uit la nimeni, eram sigura ca fata mea era rosie. Am
ignorat-o pe Kelly, dar chiar ar fi trebuit sa o sarut. Cu purtarea ei
ridicola a ajutat ca momentul acela sa se intample. Primul nostru
sarut adevarat.

***

Am fost urmariti pana la restaurant si aproape ca am crezut ca

paparazzi or sa intre acolo cu noi. Robbie a cerut in mod expres o
masa in separeu. Nu exista nicio garantie de intimitate, dar macar ne
dadea iluzia asta si asta ar fi trebuit sa fie suficient. Oare facea parte
tot din spectacol, sau chiar vroia sa avem parte de o cina mai intima?
Inca eram mult prea ametita ca sa mai imi pese.

Ne-am asezat unul in fata celuilalt si ne-am atins mainile dar nu am

vorbit. M-am uitat in meniu dar nu a, putut sa citesc niciun cuvant.
Vroiam, aveam nevoie sa stiu de ce facuse ce facuse. Sarutul acela,
fusese real, fusese la fel de real pentru el cat fusese pentru mine?
Ospatarul a venit si ne-a prezentat specialitatile. Am luat-o inainte si
am comandat peste. Nu vroiam sa ma gandesc la mancare. Robbie i-
a dat comanda lui si ospatarul ne-a lasat singuri. Inca nu vorbeam.
Nu puteam sa ma uit la el, asa ca ma uitam doar la mainile noastre
unde degetele ni se atingeau.

Mi-am amintit de cadou si l-am scos din geanta. Asadar aveam sa fiu
o lasa si sa nu discut despre sarut. „Uite, Robbie, ti-am luat un cadou
de despartire. Mi s-a parut ca asa e normal sa fac, stii tu, ca prietena
ta”. Speram ca lumina lumanarii de pe masa sa-mi ascunda fata
imbujorata. Imi simteam fata prea fierbinte. Am luat o sorbitura din
apa si in final m-am uitat in sus la fata lui.

97
El ma urmarea si cand mi-a prins ochii in ai lui, s-a uitat in jos la
cadou. „Cassie, nu trebuia, nu era nevoie. Multumesc. Pot sa-l
deschid?”, s-a intins dupa el.

„Da, te rog, deschide-l. Nu e foarte mult dar stiam ca-ti place al meu.
Ma rog, oricum, o sa vezi”. A inceput sa rupa hartia de cadou si a
scos un Iphone nou. „Am descarcat toate albumele pe care le aveam
in al meu, acelea care ti-au placut in ziua aceea si mai sunt acolo si
cateva screensaver-e. L-am pus pe cel cu berea si pe cel cu balonul,
um, si pe celelalte nu mi le mai amintesc, am mai pus niste jocuri si
niste fotografii. Sper sa-ti placa”.

„Wow, Cassie, e absolut minunat, dar nu pot sa folosesc telefonul

asta. Lumea o sa afle numarul in cateva secunde si...”

„Nu, nu, nu l-am inregistrat pe numele tau. Mi-a iesit planul si l-am
inregistrat pe numele de John Brown. Asa merge?” am zambit
rusinata ca l-am provocat sa-si aminteasca de prima noastra intalnire.

„Da, asa merge. Imi place mult, multumesc. Sper ca asta inseamna
ca o sa-mi spui de acum JB in loc de `ratusca`?”. Mi-a strans
degetele zambind si a inceput sa se joace cu telefonul. Imediat ce ne-
a fost adusa mancarea, l-a pus deoparte si lucrurile au revenit la
normal. Avea sa ia o cursa tarzie de avion. Comic Con era maine.
Stiam ca vor trece cateva zile pana aveam sa-l vad din nou, dar
acum, dupa sarut, asteptam sa-l revad cu mult mai multa nerabdare.

98
Capitolul 28

Rob PDV

Am intrat la Comic Con asteptandu-ma la ce mai rau si asteptarile nu

mi-au fost inselate. Singura minune salvatoare a fost politica fara
intrebari personale si doar pentru ca intotdeauna erau in legatura cu
Kris. Ne-am petrecut ziua in interiviurile de grup, interviurile
individuale si interviul cu presa si fanii. Politica asta a fost pusa la
incercare cand penultima intrebare a fost despre Kristen si despre
chimia dintre noi doi. Ce surpriza.

N-am inteles, nu spuneam in continuu lumii intregi de peste trei

saptamani ca sunt indragostit pana peste cap? Kristen s-a panicat si
moderatorul l-a facut pe reporter sa taca asa cum faci cu un copil.
Ignorand intrebarea, am mai raspuns la inca una, dar era evident ca
nu mai eram prezenti acolo cu mintea si spiritul.

Imediat ce am parasit centru de conferinte, pentru interviurile de

afara, am simtit ca ziua aproape se terminase. La interviurile astea
erau permise si intrebari „personale”. Stephanie era acolo ca sa se
asigure ca erau admise doar cele potrivite. Nu mai eram singur, dar
indiferent ca lor le placea sa ma auda spunand-o, ori ca le placea sa
intrebe, intrebarea asta era pusa la fiecare interviu.

Spuneam asta de trei saptamani, dar chiar nu ma plictisisem

niciodata s-o spun. Imi placea si speram sa se si vada asta. „Nu, sunt
cu cineva si suntem foarte indragostiti unul de celalalt. Am fost
impreuna multa vreme si ni s-a parut ca asta era un moment bun in
relatia noastra si in carierele noastre sa facem public acest lucru”.
Era intrebarea cea mai simpla la care raspunsesem toata ziua...

***

Cand am parasit Comc Con duminica , eram foarte incantat. Se

terminase si ma intorceam in New York maine, inapoi la Cassie. Mai
aveam doar cateva zile de petrecut impreuna si aveam de gand sa
ne bucuram de ele cat de poate de mult. Kristen si cu mine urma sa
ne intalnim pentru cina in cateva ore si apoi zburam de acolo cu o

99
cursa de noapte. Chiar in timp ce ma indreptam cu Stephanie spre
masina, un reporter ne-a oprit.

„Rob, Rob. Spune-ne, ce crezi despre cantecul prietenei tale? Luand

partea fanelor tale consideri ca te-a tradat? Care e parerea ta despre
asta? Va distruge asta relatia voastra?”

Oh la dracu, acum ce mai era? Am incercat sa nu arat la fel de

derutat pe cat ma simteam. Stephanie m-a salvat.

„Imi pare rau. Dl. Pattinson intarzie la o intalnire. Nu mai are timp
pentru alte intrebari”. Am zambit a scuza si am sarit in masina.
Stephanie m-a urmat imediat si a sarit pe telefon.

„Michelle, aici Stephanie, purtatoarea de cuvant a lui Robert

Pattinson. Doar ce am fost abordati de un reporter...suna-ma imediat
dupa”. Apoi l-a sunat pe Nick si i-a lasat si lui un mesaj in mesageria
vocala. Telefonul ei a inceput sa sune, dar ea a verificat cine suna si
n-a raspuns. Era de rau si nu stiam ce sa gandesc sau ce sa simt.

„Rob, stii despre ce e vorba?” Stephanie se uita la mine sperand la

un raspuns. Am clatinat din cap.

„N-am nicio idee”. Mi-am scos telefonul sperand sa am verun apel

ratat de la Cassie, dar nu era nimic. Nu vroiam sa o sun, fara ca mai
intai sa stiu ce facuse. Trebuia sa fiu pregatit. Telefonul lui Stephanie
a sunat din nou si ea a raspuns. Am oftat usurat.

„Michelle, buna, da. Ok. CUM? E online?”

Ma omora. Habar n-aveam ce spuneau. Ce facuse Cassie? Am

incercat sa fiu calm si sa astept. Bateam din picior si statea cu
mainile bagate in par. Am ajuns la hotel. Soferul ne-a dus in parcarea
subterana ca sa evitam paparazzi si mai multe intrebari. Nu le
puteam raspunde. Stephanie a terminat convorbirea cand intram in
lift.

„Rob, ai laptop-ul la tine?”. Am dat din cap. Erau poze nud cu Cassie
pe net, despre asta era vorba? „Rob, Cassandra a avut un interviu la
Radioul Studentesc in dimineata asta la Scoala Juilliard. Este o

100
binecunoscuta scoala de muzica din New York. Ma rog, a aparut
toata chestia deja pe YouTube asa ca putem s-o ascultam.

Stephanie a apasat butonul si usile s-au inchis. „A cantat un cantec

pe care l-a scris si despre asta e toata nebunia asta”.

„Ce cantec? Un cantec despre mine? Ce, a scris un cantec?”. Am

ajuns la etajul meu si ne-am indreptat amandoi catre camera. Am
scos laptop-ul si l-am pornit, asa ca mi-a luat doar cateva secunde sa
gasesc link-ul pe YouTube. Ne-am asezat pe pat sa ascultam.

„Buna dimineata New York. Aici James Turner de la NPR Radio

Studentesc al Juilliard. O am alaturi de mine pe Alumni Cassandra
Adams, bine ai venit. Cum te simti acum, ca ai revenit la Juilliard?”

Au vorbit despre contributiile ei la programul Filarmonicii si despre

cand avea sa interpreteze la pian piesele respective. Autorul postului
de pe YouTube atasase poze cu noi in timp ce interviul curgea. Ne
tineam de mana, ne atingeam, radeam si mai era si sarutul. Clipul s-a
terminat si Stephanie a deschis Partea a Doua.

„Deci ce sfat le-ai da studentilor care doresc sa se indrepte in aceeasi

directie?”

„Le-as spune sa persevereze, sa incerce totul si sa se bucure de

fiecare moment.”

„Acum despe compozitiile tale...”

Clipul s-a intrerupt si Stephanie a apasat pe Partea a Treia.

„Deci, cum te descurci cu grupul compozitorilor si textierilor? Ce sfat

ai avea?”

„Pai, va pot spune doar ce functioneaza la mine, fiecare trebuie sa-si

gaseasca metoda proprie. Eu doar mai schimb de la clasic la alte
genuri de muzica, rock sau pop sau altceva”.

„Asadar, in loc de muzica clasica mai scrii si cate un cantec?”

101
„Mda, banuiesc ca asa ceva”.

„Canti partiturile pe care le scrii?”

„Cum, adica sa cant cu vocea? Nu, nu am o voce buna asadar n-as

face niciodata asta”.

„Acum hai sa vorbim si pentru celelalte motive pentru care apari in

presa. Doar ce te-ai decis sa faci publica relatia ta cu Robert
Pattinson. Cum iti afecteaza aceasta relatie muzica si performantele
tale? Va face asta vreo diferenta in performantele tale viitoare?”

„Pai, eram impreuna de mult timp. Daca lumea a fost multumita de

mine in ultimii cativa ani, atunci nimeni nu va fi dezamagit. Toate
astea sunt noi doar pentru voi. Am asteptat pana cand am considerat
ca ne simtim bine in relatia asta si cu vietile noastre inainte sa
spunem ceva”.

„El a tot avut probleme cu fanele, a facut stresul asta adaugat vreo
diferenta?”

„Pai, nu chiar, exceptand ultima data si am scris un cantec despre

asta”. Oh nu, Stephanie si cu mine am gemut in acelasi timp si ne-am
uitat unul la altul.

„Asa ai facut? Putem sa-l auzim? Sunt sigur ca fanele lui asculta
acest interviu. Probabil ca au devenit foarte interesate de ce faci tu.
Ce le-ai spune tuturor fanelor lui si noilor ascultatori?”

„Asa crezi? Pai, imi place sa cred ca i-as putea incuraja sa incerce sa
asculte clasicii. Daca o persoana a facut asta si i-a placut, chiar ca e
ceva”.

„Telefoanele suna intr-o nebunie, fanele lui ca tu sa canti cantecul

pentru ele. Poti sa ne spui despre ce este vorba?”

„Oh, nu. Eu, eu, um, este despre felul in care fanele se gandesc la
Rob. Ma uluieste sincer cat de indragostite sunt fanele lui de el. L-au
pus pe un piedestal si l-au transformat in `chestia` asta care nu exista

102
de fapt. E frumos si trist si flatant si nebunesc. In orice caz, eu am
scris doar ce gandesc ele, cred”.

„Si tu stii asta...cum?”

Razand „Pai, sunt femeie si eu si sunt indragostita. Simt in acelasi fel,

imi doresc aceleasi lucruri. Pot sa inteleg ce simt ele”.

Clipul s-a intrerupt si eu nu mai eram sigur ca vreau sa mai ascult. Ea

spusese ca era indragostita. Stephanie a dat clic si pe ultimul clip.
Am ascultat.

„Asadar, telefoanele inca suna in continuu, vrei te rog sa canti? Avem

o chitara aici, te ajuta?”

Nu ceda, nu ceda, nu ceda...

„Ok, cedez, dar va avertizez pe toti in legatura cu vocea mea.

Banuiesc ca e mai mult un fel de vorba cantata, asa ca se poate si
mai rau...”

Puteai s-o auzi acordandu-si chitara. Nu stiam ca putea canta si la

chitara.

„Deci, nu prea am un nume pentru cantec, cred ca ar fi ceva de genul

`Visul Fanei lui Rob`, sau `Visul Fanei` si e in versuri albe. Nu ma
prea pricep la rime”. A ras si a inceput sa cante. Eu ma uitam la
pozele noastre cum se derulau in timp ce ascultam.

„Tot ce stiu este ca esti asa de frumos

Esti cel mai frumos lucru pe care l-am vazut
Imi doresc sa fi putut incerca
Sa vedem daca puteam deveni ceva
Imi doresc sa fi fost fata ta favorita
Imi doresc ca tu sa te fi gandit ca eu sunt motivul pentru care esti pe
lume
Imi doresc ca zambetul meu sa fi fost zambetul tau favorit
Imi doresc ca felul in care ma imbracam sa fi fost stilul tau favorit

Imi doresc ca tu sa ma fi putut citi

103
Dar sa vrei intotdeauna sa stii cum eram eu
Imi doresc sa ma fi tinut de mana
Cand eram suparata
Imi doresc ca tu sa nu fi uitat niciodata
Expresia de pe fata mea cand ne-am intalnit prima data

Imi doresc sa fi avut o alunita favorita

Pe care s-o iubesti in secret
Pentru ca era intr-un loc ascuns
Pe care nimeni nu-l putea vedea
De fapt, imi doresc sa ma fi iubit
Imi doresc sa fi avut nevoie de mine
Imi doresc ca tu sa stii ca atunci cand spun doua cuburi de zahar,
De fapt am vrut sa spun trei

Imi doresc ca fara mine inima ta sa se fi frant

Imi doresc ca fara mine tu sa-ti fi petrecut restul noptilor treaz
Imi doresc ca fara mine sa nu fi putut manca
Imi doresc sa fi fost ultimul gand din mintea ta inainte sa adormi

Uite, tot ce stiu este ca esti cel mai frumos lucru pe care l-am vazut
vreodata
Si imi doresc sa fi putut vedea daca puteam sa devenim ceva
Da, imi doresc sa fi putut vedea daca puteam sa devenim ceva”

104
Capitolul 29

Rob PDV

Ascultand cantecul ei, am realizat ca vroiam ca ea sa simta toate

acele lucruri. Vroiam cu disperare ca ea sa-si doreasca toate acele
lucruri. Speram ca ele sa fie de fapt sentimentele si gandurile ei. M-
am uitat la Stephanie. Am ascultat si restul interviului dar nu prea mai
era mare lucru. „Trebuie sa ne facem griji pentru asta?”

„Nu, nu cred. Cantecul a fost frumos, sunt sigura ca fanele il iubesc

deja. Nu ti-am spus deja cat e de minunata? Ok, plec. Acum ca stiu
despre ce e vorba o sa raspund la intrebari. O sa spun ca iti place
cantecul si ca speri ca si fanelor de asemenea. Cand vorbesti cu ea,
poti te rog sa-i explici cat mai clar ca trebuie sa stim si noi de acum
despre orice eveniment public sau media pe care il face?”

I-am trimis lui Cassie un mesaj de pe Iphone-ul meu „Mi-a placut.”.

inchizandu-mi laptop-ul si impachetandu-mi lucrurile, m-am indreptat
spre cina. Kris se intalnea cu mine acolo si aveam de gand sa-mi las
lucrurile in masina si dupa aceea sa ma indrept direct spre aeroport
sa prind zborul de noapte.

***

Kristen intarzia. Stia ca trebuia sa ajung la aeroport dupa asta. Am

oftat si am asteptat. Am vazut-o intrand pe usa si indreptandu-se spre
masa mea. M-am ridicat si am sarutat-o pe obraji cand ea s-a intins
spre mine. „Imi pare rau, Rob. Am fost prinsa cu interviurile. Ai
comandat? Stii ce imi place.”

„Nu, te-am asteptat pe tine. Cum merg lucrurile? Ce face Michael?”

Ospatarul a venit si ne-a luat comenzile.

„E bine. Runaways e aproape terminat si cred ca merge bine. Dar tu

Rob? Am auzit ca ai noutati majore. Cum de nu ai spus niciodata
nimic sau e o facatura asa cum crede toata lumea?”

M-am uitat la ea fara sa-mi placa foarte tare incotro se indreptau

lucrurile. „Ce vrei sa spun? Stii ca Summit m-a tinut legat de maini si

105
de picioare. N-am putut sa dau decat un singur raspuns. Cassie si cu
mine am fost impreuna dintotdeauna. Are o cariera stralucitoare si ne
faceam griji mai mult de a ei decat de a mea. Imediat ce Summit a a
fost de acord ca pot avea o prietena, am facut publica toata treaba,
sfarsitul povestii”.

„Minti. Nu cred nici macar un cuvant. Mie mi-ai fi spus. As fi stiut.”

Incepuse sa ma enerveze. Chiar nu vroiam sa-i spun ei adevarul. „Nu

Kris, nu mint. Nu ma cunosti atat de bine pe cat crezi. E pe bune ce
se intampla”.

„Si cu noi cum ramane?”

„Si cu noi ce sa ramana? Nu exista nicun `noi` Kris, tu intotdeauna ai

fost cu Michael. Doar ca am fost acolo cand erai plictisita si vroiai sa
te joci. Te-ai jucat cu mine si m-ai dezamagit. Hai sa ramanem ce
suntem de fapt. Prieteni. Nimic mai mult”. Credeam la un moment dat
ca eram indragostit de ea. Ma complacusem in rolul pe care-l
jucasem si n-am realizat decat dupa ce Twilight se terminase.

„O iubesti, Rob? Mai mult decat m-ai iubit pe mine? Daca o aveai pe
ea atunci de ce m-ai sarutat pe mine? De ce secretul asa atat de
mare, ea inseamna atat de putin pentru tine?”

M-am uitat in jos. Cassie surclasa pe oricine, asta era adevarul. Nu

ma mai puteam uita la nicio fata in felul acela acum. „N-am mai
vazut-o de o vreme Kris, eram singur si trist si doar te-am sarutat, nu
s-a intamplat nimic intre noi si nici nu s-ar fi intamplat”. Eram tacuti,
fiecare adancit in propriile-i ganduri.

Am vorbit in timpul mesei si in ciuda incuracturii aceleia, eram

prieteni. Trebuia sa fim. Singurul motiv pentru care am ajuns atat de
departe a fost ca fusesem o echipa si intotdeuna ne sustinusem unul
pe celalalt. Era o prietena buna, dar atat, stiam asta, acum ca o
aveam pe Cassie, mai mult decat oricand. Imi placea Michael si eram
bucuros ca Kris il are pe el. Ma bucuram ca ea nu impinsese lucrurile
intre noi si ma mai bucuram ca depasisem obsesia pentru ea.

106
Ea filma aici si facuse o treaba minunata pastrand legatura cu restul
echipei. Cu totii vom fi din nou impreuna in curand si de data aceasta
va fi si Cassie aici. Imi doream doar sa fie mai mult de filmat in LA si
mai putin in Canada. Nici nu ma puteam gandi ca as fi atat de
departe de ea. Nu vroiam sa fie in preajma fanilor si implicit in
preajma platourilor de filmare, dar nu-mi imaginam sa n-o vad trei
luni.

Kristen si cu mine ne-am despartit avand de gand sa ne reintalnim

cand aveam sa ma intorc in LA, weekend-ul urmator. Am plecat spre
aeroport. Descarcasem cantecul lui Cassie de pe YouTube si il
ascultam in continuu. Zborul meu avea sa ajunga la 7.30 am. Puteam
sa ma duc direct la ea acasa? Trebuia s-o vad. M-as duce totusi si
daca ea ar vrea sa plec, as pleca. Cu gandul acela am alunecat in
somn.

***

Am ciocanit la usa ei din nou, scotandu-mi telefonul. Era 8.15 am si

ea nu raspundea nici la usa, nici la telefon. Incepusem sa ma
ingrijorez. Niciodata nu plecase atat de devreme la repetitii, asadar
trebuia sa fie aici. Mi-am scos cheile, cautandu-le pe cele de la
apartamentul ei. Facusem un intreg spectacol cand ne-am dus la
receptie sa cerem inca un set de chei pentru mine. Niciodata nu le
folosisem, dar acum parea o decizie indreptatita, dat fiind faptul ca
eram ingrijorat.

Am intrat si am strigat-o. Nimic, niciun raspuns. Masa din bucatarie

era acoperita cu partituri muzicale ravasite. Mi-am aruncat un ochi
peste ele, fiecare din ele avand scrisul dezordonat al lui Cassie
deasupra si apoi era complet acoperita cu note muzicale. Am
continuat sa merg spre camera ei si am vazut-o pe Cassie dormind in
pat. Probabil ca statuse treaza toata noaptea lucrand si apoi s-a
prabusit. Am mers pana la ea si m-am asezat pe marginea patului
privind-o cum doarme. Eram distrus. Fara sa ma gandesc, m-am
intins langa ea si am adormit.

107
Capitolul 30

Cassandra PDV

Am fost trezita de cel mai enervant sunet – sforaitul. Ha? M-am

rasucit si fata mea a atins o pata umeda pe perna. Deschizand ochii
l-am vazut pe Robbie, dormind, sforaind si curgandu-i saliva pe
pernele mele. Daca nu era sforaitul si petele de pe perna, ma puteam
gandi ca inca visam. Asta mi-a amintit de visul de saptamana trecuta.
Daca s-ar fi trezit primul si ar fi terminat visul...Offff. m-am uitat la el.
Era peste patura, complet imbracat si cu pantofii inca in picioare. L-
am privit cum doarme si m-am intrebat daca sa-l trezesc cu un
sarut...

Eram prea lasa. Rasucindu-ma din nou, m-am uitat la ceas. 11.30
am. Trebuia sa ma ridic din pat. Aveam ultima repetitie dinaintea
concertului de maine. Va fi prima oara cand Robbie ma vedea
cantand si eram agitata si nerabdatoare ca totul sa fie perfect pentru
el. M-am dat cu greu jos din pat si m-am dus la baie.

O ora mai tarziu eram imbracata si gata de plecare. Robbie inca

dormea. Dupa ce mi-am mancat pranzul constand intr-un sandwich,
m-am hotarat sa-i fac si lui unul. Punandu-l pe o tava, impreuna cu un
pahar de juice si o cana de cafea, m-am intors in dormitorul meu.
Arata atat de linistit, poate ca nu trebuia sa-l trezesc. Habar n-aveam
la ce ora venise, dar imi imaginam ca statuse treaz toata noaptea si
nu aveam sa-l mai vad pana maine. Aveam sa fiu nebuna cu
pregatirile pentru concert diseara si nu vroiam ca el sa vada asta. Nu
inca.

Am pus tava jos, pe noptiera si m-am aplecat peste el. Mana mea era
pe umarul lui si aveam de gand sa-l scutut ca sa se trezeasca. Avea
putina saliva care i se scurgea spre barbie, asa ca l-am sters cu
tandrete si am urmat cararea spre buzele lui, atingandu-le cu varful
degetelor. M-am aplecat mai aproape si l-am sarutat usor. Aveam
cele mai minunate buze. Nu m-am putut abtine sa nu-l sarut din nou,
frecandu-mi buzele de ale lui. Banuiesc ca nu eram totusi chiar asa
de lasa.

108
Mana mea ii sustinea obrazul. I-am putut simti parul printre degetele
mele si firele scurte din barba nerasa sun degetul mare. L-am frecat
putin si i-am soptit numele lipita de buzele lui, in timp ce-l sarutam din
nou. Buzele i s-au miscat putin sub ale mele si l-am auzit gemand.
Mi-am trecut limba peste buzele lui gustandu-le. A gemut din nou si
s-a intins dupa mine.

I-am simtit mainile in par, tinandu-ma pe loc, in timp ce el ma saruta

mai profund. M-am relaxat in mainile lui. S-a rostogolit luandu-ma si
pe mine cu el. Eram pe spate si inima imi bubuia. Mi-am trecut mana
de-a lungul jeansilor lui, apoi in sus peste camasa, ascunzandu-mi-o
apoi in parul lui.

Limba mi s-a strecurat in gura lui si ne-am sarutat mai dur. Nu era
suficient. I-am tinut fata aproape si el si-a impins trupul in al meu. Si
totusi nu era sufiecnt de aproape. Am gemut frustrata. Unul din
picioare mi-era prins sub greutatea lui Robbie. Mi l-am incolacit pe
celalalt in jurul lui si l-am tras mai aproape. El a gemut si si-a luat
buzele de pe ale mele tragand vijelios aer in piept si uitandu-se la
mine. Am incercat sa-l trag din nou spre mine cu mainile. Eram
innebunita si vroiam mai mult. S-a tras inapoi, in ciuda mainilor mele,
uitandu-se in continuare la mine.

„Cassie, daca vom continua, n-o sa ma mai opresc.” Si-a frecat trupul
de al meu si si-a lasat fata in perna de langa mine, gemand.

„Te rog, te rog, nu te opri”. M-am intors spre fata lui inca ascuns in
perna si i-am lins urechea. Mi-am tras piciorul si am reusit sa-l intorc
pe spate, stand peste el. Mi-am frecat corpul de al lui si i-am sarutat
buzele. Mainile lui erau inca in parul meu si mi-a tras fata mai
aproape, renuntand sa mai lupte.

S-a impins in mine si ne-am rostogolit din nou. Am simtit marginea

patului pe mijlocul spatelui si am alunecat, cazand pe podea
amandoi. Eram amandoi o ravaseala incalcita de maini, picioare si
asternuturi. Aterizase partial pe mine si eu eram ametita, capul ma
durea si nu puteam respira. Am incercat sa-i imping trupul de pe
mine.

„JB, da-te de pe mine”.

109
„Cassie, esti bine, iarta-ma, esti bine?” S-a dat de pe mine si s-a
asezat pe genunchi.

Am incercat sa ma ridic si el s-a intins sa ma ajute. Aveam capul intre

genunchi incercand sa-mi recapat suflul. Capul mi se invartea. Cum
dracu de am ajuns aici? La dracu. Trebuia sa plec la repetitii. Trebuia
sa plec inainte sa-l atac din nou. M-am uitat in sus la el. Avea o
expresie ingrijorata pe fata si parul ii statea in toate directiile.

„Imi pare rau ca te-am atacat. Vroiam doar sa te trezesc inainte sa

plec si n-am mai putut sa ma opresc. Imi pare rau. Te-ai lovit si tu la
cap? Al meu ma doare de mor.” Mi-am frecat partea din spate a
capului si am scancit de durere, inchizandu-mi ochii. El n-a spus
nimic, asa ca i-am deschis din nou sa ma uita la el. Era si el ametit?
„Esti bine?”

„Da, doar ca, incerc sa ma abtin sa nu te sarut din nou. Ma gandesc

ca poate momentul a trecut. Imi pare rau, e greseala mea ca am
cazut din pat”.

Am zambit si i-am atins fata. „Robbie si eu te vreau, dar trebuie sa

plec. E ultima noastra sansa sa repetam inainte de concertul de
maine si o sa fiu prinsa acolo toata noaptea. Nu vreau ca asta sa fie
ceva rapid si pe fuga, ma gandesc ca e mai bine daca asteptam pana
dupa concert, tu nu? O sa cant doar doua piese si vom avea pentru
noi tot restul noptii.”

A dat din cap si s-a intins spre mine, dar eu am ajuns prima la el
imbratisandu-l cu putere. I-am sarutat rapid buzele si am sarit in
picioare. N-as mai fi plecat niciodata daca apuca si el sa-mi intoarca
sarutul.

Am zambit larg. „Trebuie sa fug. Ti-am facut un sandwich si cafea.”

Mi-am rasucit din nou capul inapoi in camera. El nu se miscase de pe
jos. „Deci, ti-a placut cantecul?”

A dat din nou din cap. „Cassandra. Tu, tu esti fata mea favorita,
zambetul tau este zambetul meu favorit.” A ranjit si a continuat.
„Chiar ca nu te pricep, dar vreau sa pot. Pentru ca, pentru ca am

110
nevoie de tine. Cand nu sunt cu tine, nu pot sa mananc, nu pot sa
dorm. Doar la tine ma gandesc si, fara tine, cred ca mi s-ar frange
inima. Imi doresc, sper sa putem fi ceva”.

Am zambit larg si am fugit pe usa, inainte sa ma arunc din nou pe el.

111
Capitolul 31

Rob PDV

Eram imbracat in frac sprijinindu-ma de peretele livingului din

apartamentul lui Cassie, asteptand-o sa termine cu imbracatul si
aranjatul. Jucandu-ma cu IPhone-ul meu, am observat ca era deja 3
pm si trebuia sa mergem. Am auzit-o vorbindu-mi din camera ei. „Hei,
JB, nu mi-ai spus cum a mers la Comic Con. A fost distractiv?”

„A fost o nebunie acolo, si aglomeratie, si galagie. Ma bucur ca s-a

terminat. Cassie, grabeste-te, trebuie sa plecam, altfel o sa intarzii”.
Ridicandu-mi ochii din telefon, am vazut-o venind spre mine. Era
rapitoare. Mi se taiase respiratia. Purta o rochie lunga, gri, care parca
se infasura in jurul ei, lasandu-i umerii si spatele descoperit.
Materialul era o chestie care curgea minunat, stravezie si moale.
Ochii ei erau umbriti cu un machiaj din nuante de gri fumuriu si parul
ii era ridicat la spate intr-o lucratura complicata. Ea arata sexi si
frumoasa si extraordinar de stilata si eleganta.

„Merge asa? Poti sa ma ajuti cu cercei astia?” S-a oprit in fata mea,
intorcandu-si capul intr-o parte si intinzandu-se spre mine. Mi-a luat o
secunda sa realizez ca imi dadea de fapt cerceii.

„Ah, stii ceva? Unul din posterele de pe site-urile cu povesti despre

tine era de la Comic Con. B. Cullen, evident ca nu asta e numele ei
real, l-a postat acolo, dar tu ar trebui s-o stii, i-ai dat autograf pe
spate. Adica pe spatele ei gol, mai exact. Iti amintesti de faza? Ma
rog, oricum, s-a dus si si-a tatuat semnatura ta acolo unde ai semnat
tu.” Ea ranjea la mine.

Am terminat de pus un cercel si am intors-o usor, apucandu-ma de

celalalt. „E o nebunie, si a postat o fotografie? Sa nu cumva sa faci
vreodata asa ceva Cassie – nu stiu de ce oricine ar vrea sa pastreze
numele meu tatuat pe spatele lui sau al oricui altcuiva, pe bune”. Mi-
am trecut degetele peste spatele ei pentru a accentua ce am spus si
apoi am revenit la umerii ei „Arati minunat”. Mi-am mutat mainile pe
fata ei si am sarutat-o.

112
Mi-a zambit multumindu-mi, si a rosit jucandu-se cu un nasture de la
sacoul meu. „Eu nu cred ca e o nebunie. Cred ca as vrea si eu sa
port o parte din tine cu mine, asa cum a facut ea. Vrei sa te semnezi
pe spatele meu?” Am intors-o, in asa fel incat acum era cu fata la
perete, si i-am sarutat umerii, in timp ce ea si-a ridicat bratele pe
perete, sprijinindu-se in palme.

„Si unde vrei? Aici?” am sarutat un alt punct, urmarind degetele mele
care indicau. „Sau poate aici”, am sarutat-o din nou si am tras rochia
putin mai jos pe spatele ei, simtind breteaua sutienului de dedesubt.
Am sarutat si am lins delicat pielea pe care o descoperisem. „Dar
aici? Sau poate mai jos?”

S-a intors in bratele mele si m-a sarutat infocata pe gura. Cele trei
saptamani de frustrare sexuala m-au izbit, asa ca am ridicat-o de pe
podea si am impins-o in perete, intorcandu-i infometat sarutul. Mainile
ii erau in parul meu si ale mele incercau cu frenezie sa-i ajunga sub
rochie. Nu puteam. Isi incrucisase picioarele in spatele meu si rochia
era infasurata in jurul meu. Am gemut frustrat. „NU mai pot sa fac
asta, Cassie. Te doresc atat de mult ca doare.”

Ea isi sprijinise capul de perete, uitandu-se fix la mine, incercand sa-

si controleze respiratia. Ochii i se intunecasera spre negru si buzele ii
erau umflate de la sarut. Si-a trecut limba peste ele si a spus „Hai sa
iesim de aici. Cu cat ajungem mai repede acolo, cu atat mai repede
ne putem intoarce la asta”. Nici ca puteam sa fiu mai de acord de
atat.

***

Am fost fotografiati parasind cladirea lui Cassie si intrand in masina.

Tinandu-ne de mana cat timp a durat drumul, niciunul din noi n-a
scos un cuvant. Eu, cel putin, ramasesm blocat in momentul acela ce
tocmai se petrecuse. Retraiam senzatia corpului ei cand o tineam
ridicata. Trebuia sa ma opresc sau altfel n-aveam sa rezist noaptea
asta. Nu eram sigur ce aveam sa vad, dar vroiam sa o ascult pe ea
cantand la pian.

Am ajuns, si un sir lung de paparazzi si reporteri ne asteptau langa

un scurt covor rosu. Aproape ca am ras cand mi s-a spus sa ma dau

113
in lateral sa o poata fotografia pe Cassie. Era o usurare, putin spus.
Am stat in spate ca s-o urmaresc in elementul ei. A dat scurte
interviuri, a fost fototgrafiata si a semnat autografe. Era o pleiada de
nume mari prezente la eveniment si a fost salutata de toti.

Eram complet uluit. Uitasem motivul din spatele alegerii ei ca

„prietena mea”. Ma gandisem la ea doar ca la Cassie de acasa, dar
am inceput sa o vad pe adevarata Cassandra Adams care le captase
atentia lui Nick si lui Stephanie. Puteam vedea diferenta aici, in locul
asta. Eu eram inca nou la Hollywood. Cei din industrie ma
recunoscusera, dar cu putin interes. Pastrau aparentele, dar nu-mi
faceam iluzii. Am invatat, dupa Harry Potter, ca puteam sa redevin un
nimeni in nici macar un an si ei stiau asta, de asemenea.

Aici, eram cineva si asta era ceva real. Eram partenerul lui Cassie si
m-au primit cu bratele deschise. Puteam vedea diferenta pe fetele lor
si daca aveam vreun interes pentru muzica, teatru, politica sau roluri
la care nici nu ma gandisem vreodata, ei erau dornici sa-mi
vorbeasca. Cassie era radianta si fermecatoare si-i vrajise pe toti.
Puteam vedea ca o gaseau fascinanta si ii sorbeau fiecare cuvant.
Vroiam sa rad. Edward Cullen nu era nimic pe langa Cassandra
Adams.

Ne-am plimbat printre invitati si am conversat putin, iar apoi ne-am

indreptat spre fotoliile care ne fusesera indicate. O tineam pe Cassie
de mana si incercam sa ma concentrez la program. Era o incercare
inutila cand ea era langa mine. Parfumul ei, caldura ei mi se pareau
captivante. Am fost scos din visare de Cassie, care se misca catre
scena. Mi-a soptit ca urma sa cante curand si mi-a zambit. Am tras-o
de mana, asa ca s-a lasat mai aproape de mine si i-am sarutat
buzele. „Succes, iubire”, i-am soptit si i-am dat drumul ca sa poata
pleca.

Cand a urcat pe scena, am fost uluit. Ma asteptam la agitata,

neindemanatica Cassie. In schimb arata incandescent, cu o incredere
radianta si cu un calm care m-a uimit. Era singurul muzician care nu
purta negru. In ciuda griului conservator al rochiei ei, stralucea printre
ceilalti si ei au palit pe fundal. A multumit pentru aplauze si si-a luat
locul la pianul masiv. Era hipnotizanta. Muzica si interpretarea ei erau

114
fenomenale. Eram incapabil sa explic felul in care m-a impresionat. A
primit ovatii la scena deschisa.

Sperasem sa plecam dupa reprezentatie, dar asta nu s-a intamplat.

Am incercat din nou dupa cocktail si din nou in timpul petrecerii de
dupa concert. Era de parca fiecare persoana in parte, care era acolo
in noaptea aia, ne oprea sa plecam. Bautura dupa bautura ne era
pusa in mana, dar nu si mancare. Eram uluit ca ea inca mai statea pe
picioare. Era 3 am cand, in sfarsit, am fost in stare sa ne intoarcem la
masina si sa ne indreptam spre apartamentul ei. Adormise, sprijinita
de umarul meu, inainte ca masina macar sa treaca de curba.

Nu s-a trezit cand am purtat-o pe brate din masina pana sus, la ea, si
apoi in pat. Eram prea obosit ca sa mai mananc si doar m-am
dezbracat pana la boxeri si mi-am scos pantofii. „Fa dragoste cu mine
Robbie”, ochii lui Cassie erau inca inchisi si s-a foit putin.

„Cred ca mai degraba astept pana te trezesti, iubire”. Am sarutat-o pe

frunte si m-am bagat si eu in pat, sperand ca a doua zi ea sa ma
trezeasca din nou cu un sarut.

115
Capitolul 32

Cassandra PDV

Am incercat sa ma rasucesc, dar m-am pocnit de ceva. Uitandu-ma

peste umar, l-am vazut pe Robbie dormind in patul meu. Patura era
trasa pana la umerii nostri goi. Am tras-o repede in jos si am vazut ca
inca mai purtam rochia. Robbie era oare dezbracat? Sa-l trezesc?
Dintr-o data eram complet treaza si nu ma puteam decide ce sa fac.
M-am ridicat uitandu-ma in jos la rochie, apoi am sarit din pat.

Am mers in varful picioarelor pana la baie si m-am dezbracat. Sa-mi

las lenjeria pe mine? M-am uitat in oglinda dezbatand ce sa fac. Parul
imi era de nedescris. Am scos agrafele din el si mi-am trecut peria
prin suvitele incalcite pana cand a aratat stralucitor si moale. Eram
asa de agitata. M-am uitat in oglinda si am zambit larg. Strangandu-
mi mainile in pumni, mi-am bagat incheieturile in gura si am chitait.
Poate ar trebui sa fac un dus. Am tras cu ochiul in dormitor si am
vazut ca el inca dormea. Dusul parea o idee buna.

Am iesit in timp record, asigurandu-ma ca am folosit gelul de dus cu

cel mai senzual parfum. Uscandu-ma cu prosopul, m-am gandit sa
ma dau cu niste lotiune de corp. Mi-am intins putina pe brat si apoi
am dat cu limba peste locul respectiv. M-am strambat. Groaznic! Lui
n-avea sa-i placa sa guste asta. Am zambit si am sters lotiunea si m-
am decis la uleiul pentru bebelusi. Imi placea gandul cu el plimbandu-
si mainile peste pielea mea moale si catifelata ca a bebelusilor. Am
inceput sa topai si sa chitai din nou.

Eram prea agitata ca sa fac asta. In graba mea, mi-am turnat un pic
cam mult in palme si acum corpul meu era alunecos. Incercand sa
inchid capacul flaconului, acesta mi-a alunecat din mana si a cazut
pe jos, imprastiand continutul peste tot. Oh, Doamne. Am trantit toate
prosoapele pe care le-am gasit in baie, peste darele de ulei, sperand
ca ele vor absorbi totul. Luand un alt prosop curat, mi-am frecat
pielea cu el, incercand sa inlatur excesul de ulei. Perfect.

Am tras din nou cu ochiul in dormitor. Inca dormea, asa ca am alergat

in varful picioarelor pana la pat si apoi m-am bagat sub patura,
tragand-o in sus pana la umeri. Si acum? M-am intors pe o parte si

116
m-am sprijinit pe un cot ca sa ma pot uita la el. Statea pe spate cu
fata intoarsa spre mine. Mi-am lasat capul pe mana si il priveam
gales.

Reamintindu-mi toate visele si fanteziile cu Robbie, abia mai puteam

sta locului. Doar stau aici dezbracata, de ce nu se trezeste? M-am
uitat la patura si la umerii lui goi. Jucandu-ma cu marginea, am
inceput sa trag incet de ea, in jos. Ma intrebam daca isi pastrase
pantalonii pe el sau doar boxerii? Am urmarit patura cu ochii si ma
gandeam cat de frumos este.

Bratul meu nu putea impinge patura decat pana la talia lui. M-am tras
mai aproape si m-am lasat mai jos ca sa am un unghi mai bun si am
tras de ea mai mult. Isi pastrase boxerii pe el si ma uitam tamp la
cum arata. Mi-am dezlipit privirea si mi-am mutat-o rapid pe fata lui.
Inca dormea. Nu stiam ce sa fac. M-am intors pe burta sprijinindu-ma
in coate, cu capul in maini si i-am urmarit fata, rasucindu-ma putin, in
asa fel incat sa-l pot vedea complet.

Wow, eram suficient de aproape ca sa-i simt caldura corpului. Ochii

mei erau la acelasi nivel cu pieptul lui. M-am intors si am suflat peste
pielea lui. Parul fin s-a miscat putin si am vazut cum i se facea pielea
de gaina. Am zambit si m-am aplecat mai aproape sarutandu-i pielea
infrigurata. M-am uitat in sus la fata lui, cum de inca mai dormea? I-
am sarutat usor pieptul din nou si m-am mutat in jos, trecandu-mi
buzele peste pielea lui calda.

Cand i-am ajuns la talie, m-am oprit si m-am uitat din nou la el, ochii ii
erau inca inchisi, dar puteam sa aud ca i se schmbase respiratia.
Visa? Am zambit si mi-am plimbat buzele in jurul buricului lui. Acum
nu mai vroiam sa se trezeasca asa de repede. Am alunecat mai in jos
privindu-i fata.

Boxerii ii stateau periculos de jos pe solduri. Era magnific asa cum

statea intins intre asternuturi si agitatia mea s-a transformat in
dorinta. Fluturii din stomac au zburat mai jos si s-au trasformat in foc
in pantecul si picioarele mele. Mi-am lipit picioarele strans unul de
celalalt si m-am uitat in sus. Inca dormea, acum ce mai fac? Pot sa-l
ating?

117
Mi-am intins un deget si l-am plimbat lenes pe soldul lui, desenand
cerculete pe piele. Robbie a gemut si eu m-am uitat in sus la el. Ochii
ii erau stransi. M-am oprit. A gemut, protestand, si a incercat sa-si
deschida ochii. Cand si-a concentrat privirea pe fata mea, avea o
expresie care aproape ca m-a facut sa rad. A marait „Opreste-te
Cassie, te rog, opreste-te”. Mainile ii erau in par, tragand de el.

Una dintre ele si-a coborat-o in parul meu si m-a tras mai aproape de
el. Am urcat spre fata lui lasand sarutari fierbinti pe tot pieptul lui,
pana am ajuns la scobitura gatului, unde am inspirat adanc. Iubeam
parfumul pielii lui. Am continuat sa-l sarut si am trecut de barbia
nerasa, ajungand intr-un final la buzele lui. M-a sarutat si el, patimas,
si m-a rasturnat pe pat, astfel incat acum era deasupra mea. Ne
atingeam unul pe celalalt cu o dorinta arzatoare. Am simtit ca trupul
lui era la fel de gol ca si al meu, atunci cand s-a lasat peste mine.
Presiunea era prea mare. Eram devorata de dorinta si trupul meu a
reactionat la atingere. Fara sa mai gandesc, soldurile mi s-au ridicat
si cercul s-a inchis. Am gemut amandoi si ne-am uitat unul la celalalt,
fara sa vorbim si fara sa respiram. Nu puteam descrie cat de perfect
ne potriveam. „Robbie, te iubesc”. Si atunci a inceput sa se miste,
luandu-ma cu el peste marginile lumii.

118
Capitolul 33

Rob PDV

Eram imposibil, dureros de excitat si trebuia sa merg la baie. Nu

puteam fi intr-o situatie mai groaznica. Mi-am inchis ochii si am
incercat sa ma gandesc la ceva, orice, care sa ma elibereze de
tortura asta. Imagini imi treceau prin fata ochilor, fiecare din ele cu
Cassandra si fiecare dintre ele intensificandu-mi starea.

`Ping`. Am deschis ochii „Va rugam sa va puneti centurile, trecem

printr-o zona cu mici turbulente”. `Ping`. Lumina pentru centura s-a
aprins pe consola de deasupra capului meu. Uitandu-ma in jur am
vazut ca toata lumea era ocupata cu somnul, cititul sau urmaritul unui
film. Imi fusesera aruncate niste priviri, cand ma imbarcasem, dar
avantajele locurilor de la clasa intai insemnau de obicei ca eram lasat
in pace.

M-am foit in fotoliu, incercand in zadar sa ma asez mai comfortabil si

am inchis din nou ochii. Am vazut fata lui Cassie cand am facut prima
data dragoste cu ea, puteam sa aud schimbarile din respiratia ei,
gemetele ei, atunci cand ma miscam in ea. Ii puteam simti pielea,
atunci cand imi treceam degetele peste corpul ei, iubind-o. Imi
spusese ca ma iubeste. I-am spus si eu ca o iubesc. Nu cred ca a
realizat vreodata cat de mult. Clatinandu-mi capul, mi-am amintit
discutia pe care am avut-o cand stateam intinsi in patul ei.

„Cassie, mama si tata or sa fie in LA saptamana viitoare cand o sa

ajungi si tu acolo. Cum vrei sa facem? Sa le spun despre noi in
weekendu-ul asta?” Ea s-a uitat in sus la mine, in mod clar gandindu-
se la asta.

„Si ce le-ai spune? Le-ai spune despre asta, ca nu ne mai

prefacem?” Mi-a sustinut ochii si parea ingrijorata. Ce dracu?

„Cassie chiar nu poti sa crezi asa ceva. Niciodata nu ne-am prefacut.

Te-am placut, te-am iubit inca din momentul in care te-am vazut in
hotel, spunandu-mi John Brown, purtand nimic altceva decat un
prosop. E o nebunie, dar eu, eu cred ca am fost mereu meniti sa fim
impreuna. Viata nu ne-ar fi adus din nou impreuna dupa atata timp,

119
daca nu asa trebuia sa se intample. N-am nicio idee ce-o sa le spun.
Stiu ca tata nu vrea asta pentru tine. Ei te iubesc, Cassie si tot ei cred
ca viata mea nu e buna pentru tine, poate ca au dreptate.”

Ea imi atinsese fata, tragandu-ma spre ea si imi sarutase usor

buzele. „Robbie, nu vreau ca dragostea sa ne desparta. Si eu tin mult
la ei, dar sunt indragostita de tine. O sa se descurce ei cu asta. Nu-i
lasa sa devina motivul pentru care ce este intre noi sa nu mearga,
chiar inainte sa incepem ceva. Haide sa ne dam o sansa. De acord,
iubire?”

Dadusem din cap si o sarutasem si eu. Ranjind, imi trasesem patura

peste cap si ma lasasem in jos. „JB .... ce dracu faci acolo?”

Imi scosesem capul de sub patura si o privisem. „Trebuie sa ma lasi

un minut, dragoste. Caut alunita aceea de pe pielea ta. Aceea despre
care ai spus in cantec. Corect?” Si n-am mai parasit timp de doua zile
apartamentul.

Trecandu-mi mainile prin par, am incercat sa-mi limpezesc capul. M-

am uitat prin avion si mi-am asezat jeansii mai bine. Inchizandu-mi
ochii, am vazut-o stand pe un dulap din baie, sprijinita cu spatele de
oglinda si privindu-ma in timp ce eu stateam in fata ei. Imi aminteam
cat de fierbinte am simtit-o... Drace! Scuturandu-mi din nou capul, m-
am foit iarasi in fotoliu. O sa ma omor singur daca nu ma opresc.

M-am uitat la ceasul de la mana. Doar 2 ore mai aveam din iadul asta
inainte sa ajung in LA. M-am gandit la parintii mei si am fost imediat
potolit si fizic si mental. Imi aminteam de prima data cand mama m-a
dus la casa Cassandrei din LA. Mama ma vizitase spunandu-mi ca
apartamentul pe care il inchiriasem nu era potrivit si ca acolo o sa ma
simt mai acasa, avea dreptate.

Fusese un drum scurt prin canion si ajunsesem la casa ei care era

intr-o zona rezidentiala ascunsa de copaci, departe de sosea.
Proprietatea parea inselator de mica din afara, nimic spectaculos. Am
condus de-a lungul zidului vechi din piatra, care o inconjura, si am
oprit la o poarta dubla, actionata electric. Mama a cautat in geanta
dupa telecomanda. Cand poarta s-a deschis am condus pe o alee de
dimensiuni rezonabile cu arbusti pe partea stanga si cu copaci pe

120
cealalta, oferind astfel o intimitate totala casei. Habar n-aveam pe
atunci cat de mult va insemna acea intimitate pentru mine, cat de
mult aveam sa iubesc casa aceea datorita ei.

Era o cladire in stil Cape Cod, mica, crem, cu obloane verzi la

ferestre si cu un garaj dublu in dreapta. Avea o veranda in fata, cu
ferestrele de pe lateralele usii principale, dand spre ea. Sub fiecare
fereastra erau cate doua scaune si o masuta din lemn. De o parte si
de cealalta a usii erau ghivece mari, in care erau plantati braduti.
Intrand in hol, scarile erau in stanga, iar in dreapta erau o camera
pentru spalat rufele si camera electrica. Usi se deschideau de-a
lungul peretelui din stanga. Una era de la o pivnita neterminata, unde
mi-am depozitat eu toate lucrurile cand ma mutasem pentru filmarile
Twilight.

Urmatoarea dadea intr-un birou cu rafturi care urcau pana la tavan,

pline de carti si CD-uri. Mai incolo erau niste usi duble, glisante,
acoperite cu draperii pe partea dinauntru. Mama mi-a explicat ca era
camera muzicala a Cassandrei, unde avea pianul, si ca ea tinea in
permanenta acea camera incuiata. Am zambit jucandu-ma cu cheile
pe care ea mi le daduse cand am plecat din New York.

Restul parterului era deschis si luminos. Erau multe ferestre si patru

seturi de usi frantuzesti, glisante, care se deschideau spre terasa, de
pe toti cei trei pereti. Pe partea opusa biroului era bucataria, care era
separata de zona de luat masa printr-un bar lung cu scaune inalte de-
a lungul lui. Din bucatarie exista un hol cu o usa ce dadea in garaj si
o alta ce dadea in spalatorie.

In fata mesei pentru servit pranzul era o comoda cu trei vaze mari si
doua veioze asezate pe ea. Aceasta separa zona de luat masa de
living-ul propriu-zis. In fata ei era o canapea cu masute laterale si cu
veioze. In fata canapelei era o masuta de cafea patrata si cateva
fotolii. In stanga era semineul cu un televizor plat atarnat deasupra. O
banca fara spatar era asezata in fata semineului. In timp ce ne
plimbam prin jur, puteam vedea cu claritate cat de mult iubea mama
casa aceasta. Si eu o iubeam. Era perfecta si iti dadea sentimentul
de „acasa”.

121
Imi petrecusem in gradina din spate la fel de mult timp cat
petrecusem inauntru. Spatiul din spatele garajului fusese transformat
intr-o gradina cu copaci inalti si desi, care umbreau o masa lunga si
scaunele. Era un gratar acolo si un bar care se intindea de-a lungul
gardului lateral. Gradina se continua pana in spatele casei, unde erau
asezate sezlong-uri si masute indreptate spre peisaj si spre gazon.

La etaj erau trei dormitoare. Cel principal, unul de oaspeti, asezat

exact deasupra garajului si o camera lunga, care era paralela cu
dormitorul principal pe toata lungimea casei. Aveam de gand sa dorm
in aceeasi camera cu Cassie si speram ca mama si tata sa nu se
crizeze in legatura cu asta. Chiar nu-mi imaginam ca as putea sta in
aceeasi casa si sa nu fiu cu ea. M-am ridicat repede si m-am dus la
toaleta avionului. Daca incepeam din nou sa ma gandesc la ea n-as
mai fi putut merge niciodata la baie.

122
Capitolul 34

Rob PDV

Intr-un final am ajuns in LA. Nick a aranjat ca un sofer sa ma duca de

la aeroport pana acasa, asa ca am stat si m-am relaxat gandindu-ma
la ea. Mi se rupsese inima cand am lasat-o la New York. Mi-era dor
de familia mea, dar doar ce o gasisem pe Cassie si imi doream ca
cele doua saptamani in LA sa mi le fi putut petrece doar cu ea.
Parintii mei ma vizitau in prima saptamana, iar Mark si Sam in a
doua. Dupa asta ma duceam la Vancouver. Filmarile la Eclipse aveau
sa dureze trei luni. Viata era nedreapta.

Soferul a parcat, m-a lasat si a plecat. Erau cativa paparazzi la

poarta, cand am intrat noi, probabil fusesera anuntati de cei de la
aeroport. Vechiul mea Beemer statea pe alee. Nu-l condusesem
toata vara si-mi lipsise. Eram acasa si am simtit cum ma relaxam.

Am intors cheia si deschizand usa, am intrat. Casa mirosea a lemn

lustruit, probabil ca ea pusese pe cineva sa vina si sa pregateasca
totul. Lasandu-mi gentile pe podeaua din lemn ai aruncandu-mi
telefonul si portofelul pe o masuta antica de langa usa, am intrat in
bucatarie. Frigiderul fusese umplut cu de toate. Am luat o bere si am
desfacut-o. M-am uitat imprejur in timp ce beam. Cassie imi spusese
ca sparsese toti peretii de la parter astfel incat bucataria, sala de
masa si living-ul erau toate un singur spatiu imens. Era luminos si
aerisit si nu-mi puteam imagina cum aratase inainte.

Am zambit cand m-am uitat la cheile din mana mea. Inainte sa plec
din New York, Cassie imi spusese cu cea mai amenintatoare voce
„Daca gasesc ceva spart cand ajung acolo saptamana viitoare, te
omor, ai prins-o pe-asta tipule?” Dap, inca nu stia sa faca pe actrita.
M-am dus direct la usile din sticla, le-am descuiat si am impins
draperiile lungi pana la podea, care ascundeau camera din spatele
usilor de sticla. Direct in fata, in mijlocul camerei, era un minunat pian
cu coada. In spatele lui, de-a lungul peretelui era o canapea mare din
piele maronie. M-am asezat la pian, si mi-am trecut degetele peste
clape.

123
Uitandu-ma in sus, am vazut patru scaune de bar. din piele, in
capatul pianului. In spatele lor erau niste usi mascate intr-un perete.
M-am ridicat sa le deschid. La naiba, dadusem de comoara. Inauntru
erau o chitara rece cu 12 corzi si un bass, ambele Rickenbacker
vintage, o chitara acustica Gibson de top si una Martin Deluxe.
Gandindu-ma ca nu e de mirare de ce tinea camera asta incuiata, mi-
am trecut degetele peste corzile chitarelor.

Mai erau acolo doua viori cu aspect antic, pe care mi-a fost prea
teama sa le ating si o claviatura asezata in spate, aratand ca cea din
New York. Instrumentele din camera asta probabil ca valorau mai
mult decat casa in sine. Am luat Gibson-ul de pe stand si am inchis
usile. Parasind camera, luand dupa mine chitara, m-am intors in
bucatarie si mi-am luat si berea pe drum.

***

Imi luasem parintii de la aeroport in vechiul meu Beemer si acum ne

relaxam cu cateva beri reci, in spate, sub copacii umbrosi. Mama a
scos o cutie plina cu poze alb-negru si mai multe rame de diferite
marimi. „Ce-s astea?”

„Janet si cu mine ne gandeam cum Cassie n-are nicio fotografie in

toata casa asta si acum, ca voi doi sunteti bagati in povestea asta,
am adunat toate pozele astea ca sa va ajutam cu povestea. Uite, aici
aveati amandoi doar cateva luni si in asta cantati amandoi la pian.
Faceati asta atat de bine incat suna ca si cand ar fi cantat doar o
singura persoana si noua ne placea tare mult sa va urmarim”.

Am stat acolo, punand poze in rame. Poze cu noi cand eram copii,
poze cu familiile noastre, altele cu noi mai mari si cu noi singuri. Chiar
m-am dus in biroul lui Cassie si am printat cateva din pozele pe care
le facusem saptamana trecuta. Era uimitor sa vezi cat de mult ne
schimbasem amandoi de-a lungul anilor si nu era de mirare de ce nu
ne recunoscuseram unul pe celalalt.

Proiectul asta a ajutat la spulberarea tensiunii de pe drumul dinspre

aeroport. Cand mama intrebase cum se impaca Cassie cu toata
afacerea asta falsa, le spusesem adevarul si ei nu fusesera surprinsi.

124
Am presupus ca pozele din tabloide ne dadusera de gol. Nu era nicio
prefacatorie in cat de indragostiti aratam.

„Tinem foarte mult la Cassie si nu vrem sa o vedem suferind. Ce

aveti de gand sa faceti cand tu o sa pleci in Canada si ea va trebui sa
se intoarca la New York? Cum o sa pastrati relatia asta la distanta? O
iubim ca si cand ar fi fiica noastra si chiar nu vedem cum ar putea sa
mearga treaba asta decat daca unul dintre voi va renunta la visele
lui.”

„Nu pot sa raspund la asta, tata, dar trebuie sa stii ca si eu o iubesc si

n-as face niciodata nimic care s-o faca sa sufere. Este ceva nou
pentru noi si inca mai trebuie sa discutam despre asta, dar amandoi
vrem sa continuam si ne vom stradui din toate puterile sa facem
lucrurile sa mearga”.

Tata si cu mine am atarnat pozele inramate pe peretele gol din hol.

Mama a mai pus si altele prin toata casa si s-a intors sa ne indice in
ce ordine sa le asezam pe perete. Efectul final a fost minunat. Era un
colaj frumos al vietilor noastre impreuna si cu familiile noastre.
Cateva rame aveau fotografii cu diverse peisaje si mama mi-a
explicat ca trebuia sa mai facem niste poze cu noi doi impreuna si sa
le inlocuim pe acestea. Imi placea gandul unui viitor cu Cassandra,
gandindu-ma la pozele pe care le-am fi facut impreuna.

„Pai, acum ca am terminat cu asta, ce-ar fi sa iesim sa vedem

masinile, ce zici fiule? Nu credeam ca Beemer o sa ne aduca inapoi
de la aeroport. Poate ceva cam ca masina lui Cassie sau un nou
BMW, ce crezi?” Masinile insemnau totul pentru tata. Am zambit, „Si
ce masina are Cassie?”

El a ras. „Nu te-a lasat sa o conduci?”. Amintindu-mi de cheia de la

garajul incuiat, m-am dus sa il descui, cu tata pe urmele mele. Am
deschis usa si am vazut un Porche decapotabil. „Asta este un Porche
Boxter RS 60 Spyder din 2008, in nuanta Racing Green. Frumoasa,
nu?” . Eu m-am uitat la tatal meu ranjind.

„Vrei sa mergem sa dam o tura?”

125
Capitolul 35

Cassandra PDV

Nu stiam cum aveam sa facem ca relatia asta sa mearga, dar il

iubeam si aveam de gand sa dau tot ce e mai bun in mine ca sa
mearga. Nu m-am gandit niciodata ca o sa tin la ceva mai mult decat
la muzica mea. Ca puteam sa fiu mult mai pasionata de altceva. Era
chiar putin inspaimantator. Stateam in fata pianului si cantam, aveam
nevoie de linistea care venea odata cu asta.

Plecasem din New York cu o cursa de noapte, dupa ultima

avanpremiera de la Filarmonica. Plecarea mea fusese mai rapida
decat imi planificasem, dar gandul ca sunt departe de el era prea
chinuitor. Ma schimbasem de rochia de seara si ma indreptasem
direct catre aeroport. Michelle credea ca sunt nebuna. I-am spus ca
avea dreptate, nebuna din dragoste.

Cred ca nimeni nu se asteptase sa fac asta, pentru ca n-am vazut

niciun fotograf pana am ajuns in LAX. Ii trimisesem lui Robbie un
mesaj cand am plecat de pe aeroport. El ma astepta in Porche-ul
meu si cativa paparazzi, din afara aeroportului, ne-au fotografiat, dar
nu ne-au deranjat cand am plecat.

Robbie era in LA ca sa lucreze, avea un program plin cu probe de

garderoba, de machiaj, lumini si o lista de multe alte lucruri pe care
nu mi le mai puteam aminti; ma depasea producerea unui film. Am
petrecut impreuna cu parintii lui momente foarte placute, ei
povestindu-mi o gramada de lucruri noi de acasa. Ii stiam pe Clare si
Richard de cand ma nascusem si ma simteam la fel de bine cu ei ca
si cu parintii mei. A fost putin ciudat sa merg in camera mea
impreuna cu Robbie, in acea prima noapte, si le-am multumit in gand
lui Vicky si fratelui meu ca erau impreuna. Ambele perechi de parinti
devenisera destul de deschise la minte de cand incepuse acea relatie
dintre Vicky si fratele meu.

Cat timp Robbie era ocupat facand pe starul de cinema, eu si parintii

lui ne faceam de lucru prin casa sau plecam in excursii de o zi in noul
lui BMW negru. Am jucat golf, care era pasiunea lui Richard si care
implica multe pahare baute intre gauri si, in ciuda faptului ca bausem,

126
Rich si cu mine eram inca destul de competitivi. Jocul a durat de
doua ori mai mult decat ar fi trebuit, si de la a saptea gaura nimeni n-
a mai fost in stare sa tina scorul, asa ca doar am continuat sa jucam
si sa ne distram. Robbie ne-a gasit, sase ore mai tarziu, intr-un bar,
nu departe de casa, nu a comentat nimic ci doar ne-a dus acasa cu
masina. Cred ca ii lipsea toata treaba asta cu golful si bautura, mai
ales ca pentru noi nu era nimic neobisnuit. Faceam asta adeseori
cand eram acasa sau in vacanta. Din fericire, paparazzi n-au apucat
sa faca poze Pattinson-ilor chercheliti si nici mie.

Incercam sa repet la pian cat timp Robbie era in oras, band o bere cu
baietii. Parintii lui plecasera in dimineata asta, dupa micul-dejun si noi
ii dusesem impreuna la aeroport. Prietenii lui venisera ceva mai tarziu
si Robbie fusese sa-i ia, aducandu-i acasa ca sa-si lase bagajele si
sa ma cunoasca.

Il stiam pe Marcus pe cand era copil si, dupa ce nu l-am recunoscut

pe Robbie, nu eram surprinsa sa vad cat de diferit arata acum. Sam
era prieten cu Robbie din gimnaziu, asa ca pe el nu-l cunoscusem.
Semanau mult cu Robbie, mi-a fost usor sa-i plac si pe ei. Stiam
exact cam cat timp petrecusera impreuna, deoarece aveau aceeasi
gestica, chestie care era foarte amuzanta de privit.

Hotarasera sa stea pana cand Robbie avea sa plece la Vancouver,

asa ca urma sa nu mai avem timp doar pentru noi doi, dar nu ma
deranja foarte tare asta stiind cat de putin apucau ei sa se vada. Am
mai exersat inca vreo cateva ore si, dupa ce mi-am luat o bere, m-am
dus in birou, pe drum uitandu-ma la fotografiile pe care ei le
agatasera pe perete. Vroiam sa ma ocup putin de cercetarile mele
online inainte ca Robbie sa ajunga acasa.

***

Am petrecut impreuna tot weekend-ul, dar Robbie a trebuit sa fie luni,

inapoi, la studio. Ei ma intrebasera de ce il strigam JB si dupa ce le-
am spus povestea „Interviului” eram cu totii prieteni la catarama.
Nimic nu te ajuta mai mult sa legi noi prietenii ca facutul de ras al
propriei persoane si spusul povestilor amuzante.

127
Mi-am petrecut ziua cu Sam si Marcus, luand un mic-dejun tarziu,
mergand la cumparaturi si apoi intalnindu-ne cu Robbie ca sa
mergem prin niste baruri si sa luam cina. A doua zi am facut cam
aceleasi lucruri. Robbie a plecat devreme, sarutandu-ma si
spunandu-mi sa fiu cuminte. Dragut. Am fost sa cumparam CD-uri si
dupa cateva achizitii bune, incluzand o maimutica de jucarie, despre
care ei jurau ca seamana leit cu JB, ne-am oprit pentru un pranz usor
la un pub. Cei de acolo, promovau doua brand-uri noi de bere, pe
care le-am degustat si noi in timpul pranzului. Asta a dus la a degusta
toate celelalte marci de bere la halba si lucrurile au inceput s-o ia la
vale cu repeziciune dupa a cincea halba.

M-am plans ca-mi lipsea JB si Sam a spus ca maimuta ma putea

ajuta in privinta asta. Am inceput sa-i trimitem lui Robbie poze cu noi
si cu maimuta. Nu ne-am oprit doar sa facem poze in berarie. Am
iesit cu totii afara si am facut poze cu Sam facand skandenberg cu
maimuta, maimuta la bar, band o bere si fumand o tigare; dap, ne
gandeam ca suntem chiar haiosi. Robbie mi-a spus in ziua urmatoare
ca-i trimisesem vreo 30 de poze cu maimuta. Nu prea era amuzat.

In ziua urmatoare, ne-am ingrijit durerile de cap vegetand in fata

televizorului, urmarind sezoanele unu si doi din Flights of the
Conchordes, un fel de serial cu o formatie de chitaristi. Dupa pranz,
ne simteam mult mai bine si ne-am dus pe gazon cu chitarele. Am
incercat sa cantam si noi cantecele care ne-au placut cel mai mult din
serial si ne-am jucat, tot improvizand, ca sa treaca timpul.

Cand Robbie a venit si el la noi, cu o galeata de bere la gheata, eu

eram gata sa-l pocnesc pe Sam peste cap. „Am terminat mai
devreme azi, aveti nevoie de incarcatura proaspata, baieti? Marcus,
frate, nu prea sunt sigur ce incerci tu sa faci, dar sa te tii de fata mea
asa, nu prea e in regula”. Robbie s-a asezat pe iarba, langa mine,
impingandu-l pe Marcus si sarutandu-mi buzele.

Razand, Marcus s-a dat mai incolo „N-o lua asa frate, incercam doar
sa o opresc sa se intoarca si sa traga cu ochiul la ce canta Sam. Ai
vazut ce poate sa faca? E o nebunie, Rob, ea poate asculta ce canta
Sam la chitara, fara sa se uite, si apoi sa redea nota cu nota”.

128
Mi-am dat ochii peste cap spre Marcus „JB, te rog, fa-i sa se
opreasca. Ma fac sa ma simt ca o ciudatenie a naturii”, m-am rugat
de Robbie, sperand sa facem orice altceva.

El a deschis o bere si s-a uitat in ochii mei „Pe bune? Poti sa faci
asta?”

Am marait si am dat din cap. Cu siguranta uitase ca adultii obisnuiau

sa ma puna sa fac asta tot timpul cu pianul, atunci cand eram copii.
Probabil ca realizase ca nu-mi placea jocul baietilor, pentru ca ma
trase spre el, sarutandu-ma din nou.

„Cred ca a facut suficient pe cobaiul de laborator. Sam, de ce nu ne

canti si noua piesele tale noi? N-am ascultat ce ai compus vara
asta...”

Am stat afara pana cand a apus soarele, cantand si vorbind, intr-un

final intrand in casa sa luam cina si sa vedem un film. Saptamana era
pe terminate si toata lumea avea sa plece. Robbie la Vancouver si
baietii inapoi, la Londra. Trebuia sa ma apuc sa repet piesa pentru
premiile AFI, sperand ca daca urma sa ma concentrez pe asta nu
avea sa-mi mai fie atat de dor de el.

129
Capitolul 36

Cassandra PDV

Sambata seara a venit foarte repede. Colegii de platou ai lui JB

veneau in vizita sa bem ceva si sa ne distram. Maine erau Premiile
Teen Choice si venisera cu totii de la Vancouver, pentru spectacol.
Nu cunoscusem pe niciunul din ei si aproape ca o luasem razna din
cauza nervilor. Mi-am petrecut ziua curatand casa si alergand prin
oras dupa bere, vin si racoritoare, doar ca sa ma tin ocupata. Robbie
a incercat sa ma calmeze, dar a renuntat. Cred ca mai aveam putin si
innebuneam, asa ca m-am ascuns, incuindu-ma in camera cu pianul.

Ma tot uitam la ceas si m-am hotarat sa ies din camera chiar inainte
ca ei sa ajunga. Robbie m-a urmarit cu o expresie ingrijorata cand eu
am incercat sa-i explic „JB, o sa fiu bine, doar ca as vrea ca ei sa ma
placa, sau macar sa nu ma urasca. Tu ai petrecut atat de mult timp
cu ei si, ma rog, nu vreau sa te dezamagesc”, m-am uitat stanjenita la
picioarele mele si m-am simtit de parca deja il dezamagisem.

„Cassie, iubire, uita-te la mine. O sa te placa foarte mult, nu-ti mai

face griji, tipii astia sunt chiar draguti, o sa vezi”. Am dat din cap si am
incercat sa zambesc. N-am reusit sa-l pacalesc si doar m-a sarutat,
clatinand din cap. Interfonul de la poarta a bazait si Robbie s-a dus
sa raspunda. M-am asezat langa Sam si l-am luat de mana. Cred ca
i-o strangeam prea tare, pentru ca mi-a strans-o si el pe-a mea si mi-
a zambit.

Taylor, Kellan, Jackson si Ashley au venit impreuna. Erau socant de

frumosi, cu cei mai albi dinti pe care ii vazusem vreodata. Au reusit
sa-mi calmeze nervii in cateva minute, chiar facandu-ma sa ma simt
comfortabil. Robbie avusese dreptate; erau haiosi si prietenosi si m-
au facut sa ma simt ca facand parte din grup. Sam si Marcus se mai
intalnisera cu ei, asadar n-au avut nicio problema sa se integreze
cand ne-am dus cu totii sa ne asezam pe veranda din spatele casei.

Taylor m-a intrebat de ce nu am fost pe platou, impreuna cu Sam si

Marcus, ca sa-i vizitez. Am rosit, ei toti crezand ca de jena, dar de
fapt era din cauza ca trebuia sa-i mint. „Um, n-am fost pentru ca
Robbie nu m-a lasat sa vin. N-am fost niciodata pe niciunul din

130
platourile lui de filmare. E foarte protector si gandeste ca se poate
intampla ceva rau”. Cu totii au dat din cap, crezand ca el intr-adevar
putea fi asa cu prietena lui.

„Nu, iubire, ai inteles gresit. Esti asa de neindemanatica incat m-am

gandit ca daca vii o sa faci tu sa se intample ceva rau”. Am luat o
maslina de pe platou si am aruncat-o in el. L-a pocnit in frunte si apoi
a cazut pe masa. Robbie a luat-o si si-a aruncat-o in gura, ranjind si
razand. Sam si Marcus au inceput si ei sa arunce cu masline.

„Hei, asta nu e seara `sa radem de Cassandra`, doar daca nu vreti sa

ajungeti cu totii sa dormiti la un hotel la noapte”. Ceilalti au ras cand
am spus asta. Robbie chiar lucra cu niste oameni de treaba, draguti.
Eram fericita ca erau asa si nu niste actori nebuni cu aere dramatice.
M-am gandit la muzicienii de la Filarmonica din New York, dap, era
foarte norocos ca-i avea pe ei.

Robbie s-a dus sa mai aduca bauturi din frigiderul din garaj si s-a
intors cu Kristen si Nikki. Amandoua erau extrem de frumoase si
acum, eu eram, in mod oficial, gigantul intre fete. Eram curioasa sa o
intalnesc pe Kristen, ea era la fel de frumoasa asa cum arata si pe
net. Ochi albastri scanteietori, piele alba moale, cu o statura
mignona, care ma facea pe mine sa par prea inalta, prea desirata si
banala. Nikki era cam de aceeasi statura cu Kristen, insa cladita
diferit. Kristen avea o alura sportiva, Nikki avea curbe frumoase si un
bronz stralucitor, avea una dintre cele mai frumoase figuri pe care le
vazusem vreodata. Se vedea cu claritate ca erau foarte bune
prietene una cu cealalta si erau foarte apropiate de Robbie.

S-au scuzat ca au ajuns asa de tarziu si s-au integrat imediat in grup,

in mod evident facand parte din el. S-au asezat in celalalt capat al
mesei, langa Robbie, si mi-au vorbit foarte putin. Eram chiar
intimidata de cat de increzatoare si frumoase erau, asa ca eram
fericita ca nu trebuia sa vorbesc cu ele. Au trecut cateva ore si Taylor
si Ashley au plecat, spunand ca erau obositi de la repetitiile din toata
saptamana. Eu ma simteam minunat si eram asa de fericita ca ma
relaxasem si ca fusesem in stare sa ma imprietenesc cu ei. Ma
gandeam sa fac un efort mai mare sa le cunosc si pe Nikki si Kristen.

131
Intreband cine mai are nevoie de bauturi proaspete, m-am ridicat sa
mai aduc sticle si gustari. In timp ce mergeam spre spalatorie ca sa
mai iau un desfacator de sticle, ma intrebam daca Robbie m-ar lasa
sa-l vizitez pe platourile din Vancouver. „Um, Cassandra, buna. Sper
ca nu te deranjeaza, pot sa vorbesc cu tine un minut? Chestia asta
ma tot sacaie”.

Nikki venise dupa mine in spalatorie. M-am intors spre ea, sprijinindu-
ma de dulapul din spatele meu. Ea mi-a aruncat un zambet frumos.
Credeam ca in carte spunea ca ea ar fi trebuit sa fie inalta ca un
supermodel. Ma simteam ca un monstru gigantic pe langa ea. Era
atat de frumoasa ca era deprimat. „Sigur, Nikki, am facut ceva? Cu
ce pot sa te ajut?” habar n-aveam unde vroia sa bata.

„Pai, vroiam sa-ti spun. Ma gandeam ca macar ar trebui sa stii. Rob

si cu mine, suntem prieteni”. Mi-a zambit conciliant. „Suntem foarte
buni prieteni, daca intelegi ce vreau sa spun”

„Nu. Nu chiar, Nikki. Ce vrei sa spui?” simteam ca ma scurg si am

pipait in spatele meu ca sa ma agat cu ambele maini de dulap,
sprijinindu-ma mai tare de el. Fara sa-mi iau ochii de pe fata ei, am
asteptat ca ea sa continue.

„Pai, vezi tu, am cam avut o relatie, care e mai mult decat prietenie.
Tinem unul la celalalt. Nu ne presam, nu ne luam angajamente false,
doar ne distram si e pe bune. Eu doar, eu doar n-am vrut ca tu sa afli
asta de la altcineva, stii”. A zambit la mine, de parca mi-ar fi facut o
favoare.

M-am uitat in ochii ei fara sa scot niciun sunet. Nu mintea. Sperasem,

dar vedeam ca spune adevarul. „Nikki, m-ai pierdut. Te rog spune-mi,
explica-mi de ce ai simtit ca trebuie sa-mi spui mie despre asta?” Fii
indiferenta, fii calma. Te rog nu te prabusi.

„Cassandra, sper ca pot fi sincera cu tine. Iti spun asta pentru ca, ma
rog, chestia asta dintre noi tine de o vreme, asa ca stiu ca tu, tu nu
poti fi ce spui tu ca esti. Cred ca e trist ca ei s-au gandit ca Rob
trebuia sa faca asta, dar vroiam ca tu sa stii, pentru ca eu nu plec
nicaieri. Sunt aici pentru Rob si stiu ca si el e aici pentru mine.
Amandoi am stabilit sa ne intoarcem la felul cum stateau lucrurile,

132
imediat ce vom ajunge in Canada, si am stabilit asta inainte sa apari
tu sau toata mascarada asta nebuneasca a la Hollywood”.

M-am uitat la ea fara sa spun nimic. Ce nenorocita dracului. Ea crede

ca o sa cedez si o sa plang in fata ei? Ca si cand n-as putea s-o
depasesc? Pot sa fiu mai afurisita decat oricine, soro. Trebuia sa fiu
furioasa. Trebuia sa ma agat de ceva ca sa nu ma prabusec in mine.
Fara sa-mi ridic vocea sau sa arat vreo emotie, am privit-o in ochi si
am vorbit cat de calm am putut.

„Nikki, ma bucur ca ai simtit ca poti fi sincera cu mine, inseamna mult

pentru mine si sper ca asta inseamna ca si eu pot sa fiu sincera cu
tine. Sper sa nu te ofenseze cand iti spun asta, dar, pe bune, tu chiar
crezi ca esti prima fata care vine la mine? Incercand sa si-l revendice
pe el?”, am ridicat o spranceana la ea, neasteptandu-ma sa
raspunda. Ea n-a avut nicio reactie si apoi a clipit – ia de aici,
nenorocito.

„Nikki, in ciuda a ceea ce crezi tu, Rob si cu mine suntem impreuna

de ani de zile. Eu sunt plecata mult timp si la fel si el. Stim cum
suntem si am tot vazut fete ca tine, venind si plecand. Nu exista nimic
ce-mi poti spune tu pe care eu deja sa nu stiu. Crezi ca se culca cu
tine pentru ca te vrea pe tine? Ca nu esti ca toate celelalte sute de
fete gata sa-si deschida picioarele cand el se uita in directia lor? De
ce crezi ca te-a ales pe tine, Nikki? Te gandesti ca poate are vreo
atractie pentru brunetele cu ochi caprui? Poate pentru faptul ca te
mai striga, din cand in cand, Rose, atunci cand sunteti pe platoul de
filmare?”, m-am oprit din nou ca sa ma uit la ea si sa trag aer in piept.
Ochii ii erau larg deschisi si incepusera sa i se umezeasca.

„Vii in casa MEA si te gandesti ca e ok sa vii la MINE, sa-mi spui MIE

ca tu ai de gand sa te culci cu prietenul MEU? Tu chiar nu ma cunosti
atat de bine. Esti musafirul meu, asa ca o sa-ti acord prezumtia de
indoiala, pentru ca ce ai facut tu nu e deloc misto, soro”. Am stat o
secunda sa ma asigur ca-mi pastrez calmul, inainte sa fie prea tarziu
si sa nu ma mai pot opri sa nu ma duc la ea si s-o plesnesc. M-am
agatat si mai tare de dulapul din spatele meu. Nu-i da drumul. Nu-i da
drumul.

133
Am expirat zgomotos „Nikki, cu toata sinceritatea, ma bucur ca tu
simti asa, stai, cum ai formulat tu? Vezi tu, eu o sa fiu din nou plecata
si Robbie o sa fie cu tine la Vancouver. Ar fi o usurare sa stiu ca daca
il apuca cheful, cat sunt eu plecata, nu o sa trebuiasca sa umble
dupa vreo nenorocita de prostituata in care sa se descarce. As
prefera sa te foloseasca pe tine pentru o tavaleala scurta, in loc de
alta poama pe care ar agata-o intr-un bar”. Am putut vedea cum fata
ei se transforma intr-un rosu intens si cum lacrimile au inceput sa-i
curga.

Nu mi-era mila de ea, nu cand totul in mine se prabusea. E

norocoasa ca nu i-am smuls parul de pe cap. „Nikki, pari a fi o fata de
treaba. Esti frumoasa si desteapta. Daca tot ceea ce cauti tu e un
partener de tavaleala, e in regula, dar parca imi faci impresia ca poti
mai mult de atat. N-ar fi mai bine daca ti-ai gasi propriul tau barbat, in
loc sa incerci sa-l furi pe al meu? Pentru ca pot sa-ti spun chiar acum
ca n-ai dracului nicio sansa”.

Ea s-a intors si a iesit in goana din camera. Imediat ce ea a iesit, eu

m-am prabusit, ghemuindu-ma pe podea. Ma simteam de parca ea
mi-ar fi smuls inima din piept atunci cand a fugit. Mi-am frecat pieptul.
Aveam o durere virulenta care credeam ca o sa ma omoare. Este
posibil sa mori de inima sfasiata.

134
Capitolul 37

Rob PDV

Cassie incepuse sa se relaxeze si sa se simta bine si asta se vedea.

Am zambit in sinea mea, ea chiar se gandise ca ei nu aveau s-o
placa? Cu totii ne simteam bine, stand la taclale, relaxandu-ne intre
prieteni, nu puteam fi mai fericit de atat, dar lucrurile s-au schimbat
mai tarziu, in timpul noptii. Nikki s-a intors suparata de la baie, ne-a
spus ca are o migrena care a aparut din senin si ca trebuia sa plece.
Kellan si Jackson au mai stat dupa ce Kristen a plecat cu Nikki.

Cassie a venit afara aducand cu ea alte sticle cu bere pentru toata

lumea, dar era tacuta si inchisa in ea. Sam s-a uitat ingrijorat la mine,
insa eu n-am reusit sa-i prind privirea si statea in capatul celalalt al
mesei, asa ca nu am putut sa vorbim. Cand a plecat sa goleasca
scrumierele, am urmat-o.

„Cassie, iubire, esti bine? Ai fost ingrozitor de tacuta, s-a intamplat

ceva?”, mi-am trecut dosul mainii pe fata ei, urmarind-o. Incepusem
sa am un presentiment rau.

Ea a inghitit si a aratat spre pieptul ei. „Ma doare aici si nu-mi trece”.
A inceput sa-si maseze pieptul cu mana, facand cercuri mici,
incercand sa-si linisteasca durerea. Ce dracu se intampla? Nu cred
ca vorbea de un atac de cord. Am tras-o spre mine, imbratisand-o cu
putere.

„Iubito, spune-mi ce se intampla, o sa fac sa fie mai bine, promit”. Ea

si-a pus o mana peste buzele mele, oprindu-ma sa mai spun ceva.

„Nu acum, JB. Avem musafiri si eu, eu nu pot sa fac asta chiar acum.
Hai sa mergem inapoi acolo, o sa vorbim mai tarziu, iti promit”. S-a
intors si a plecat de langa mine. Cred ca nu ma simtisem asa de
speriat niciodata in viata mea. Stateam acolo, incercand sa inteleg ce
s-ar fi putut intampla, dar nu mi-a venit nimic in minte.

Sam a venit inauntru si s-a uitat la mine. „Ai aflat ce se intampla cu

Cassandra? N-arata deloc bine, frate”.

135
M-am uitat la el clatinand din cap, dar n-am putut sa vorbesc pentru
ca Jackson a intrat prin usile de la terasa. „Hei, omule, pot sa vorbesc
cu tine intre patru ochi?”, am dat din cap, dar m-am tinut de bratul lui
Sam cand el s-a intors sa plece. Aveam nevoie ca el sa stea. „Um,
cred ca n-ai vrea ca prietenul tau sa auda asta si nici nu stiu daca e
treaba mea sa spun ceva, dar, tipule, trebuie sa te previn. Esti intr-un
rahat serios in seara asta”.

M-am uitat la Sam si din nou la el. „Despre ce dracu vorbesti, frate?
Spune odata”, stiam ca se refera la Cassie.

„Tipule, eram la baie mai devreme si am auzit-o pe Nikki spunandu-i

numai rahaturi lui Cassie, cum ca voi doi aveati o istorie si ca aveati
un fel de relatie si ca vi-o puneti de ani de zile. Ea practic a spus ca
tu si Cassandra sunteti falsi si a fost o intreaga porcarie, dar omule,
Cassandra i-a dat pe cat a primit. N-as vrea sa devin dusmanul ei.
Daca toate cuvintele alea veninoase mi-ar fi fost adresate mie, si eu
as fi plans. Nikki a meritat fiecare cuvant, a fost o nenorocita, omule”.

Am marait si mi-am inchis ochii. M-am intors si m-am uitat la Sam.

„La dracu. Si acum ce dracului fac?”

***

Jackson mi-a urat noroc si a plecat impreuna cu Kellan, Sam si

Marcus, care hotarasera sa plece cu ei, lasandu-ne singuri pe mine si
pe Cassie. Habar n-aveam cum sa indrept lucrurile. Stateam acolo si
asteptam ca ea sa zica ceva. Ea s-a ridicat si a urcat la etaj. I-am
lasat un moment, apoi am urmat-o. Era in camera noastra, cautand
camasa mea cu nasturi, in care dormea de obicei. A gasit-o pe pat si
a inceput sa se schimbe de haine fara sa vorbeasca. S-a uitat la mine
si eu n-am mai rabdat. M-am asezat pe pat in fata ei.

„Te rog, Cassie, te rog vorbeste cu mine. Eu, eu stiu ce s-a intamplat.
Jackson v-a auzit pe tine si pe Nikki. Imi pare rau, iubire. Nu stiu ce
sa zic. Cum pot sa indrept lucrurile? Te rog vorbeste cu mine, zii
ceva”.

Ea si-a pus mainile pe umerii mei si a inghitit, dar tot n-a vorbit.
„Cassie, daca, daca ti-a spus ca tin la ea, mintea. S-a intamplat cu

136
mult timp in urma, eram singur si ea a insistat. Banuiesc ca obosisem
sa ma mai lupt cu ea, nu stiu, s-a intamplat, dar e terminata demult
toata treaba. A gresit ca ti-a spus asta. Te iubesc, te rog sa ma crezi”.

Intr-un final, a vorbit „Robbie, nu trebuie sa-mi explici. Nu sunt

suparata pe tine. Ea e frumoasa si pot sa vad cum s-a intamplat.
Dintr-o data devii un mare star de cinema, ai 21 de ani si esti
inconjurat de fete frumoase care se arunca in bratele tale. Realizez
ca probabil e distractiv, de ce sa nu accepti? Eu doar as fi vrut sa-mi
fi spus ca sa nu trebuiasca sa aud de la nenorocita aia. A durut”. Si-a
sters cateva lacrimi din ochi. Am simtit de parca m-ar fi injunghiat. Ar
fi fost mai bine daca era furioasa si m-ar fi pocnit.

„Imi pare rau. Stiu ca trebuie sa lucrezi cu ea. Imi pare rau ca am
luat-o razna, ca o nebuna, cu ea si i-am spus lucrurile alea
ingrozitoare, dar n-am putut sa ma abtin. A venit aici cu intentia sa
ma raneasca, ce-i facusem eu ei? Nu stiu de unde a venit chestia
asta. Am vrut doar sa o ranesc si eu pe ea”.

Mi-am miscat bratele de pe pat si am imbratisat-o. „Cassie, ce a spus

e doar in capul ei. Am fost impreuna de doua, poate de trei ori
maxim, de cand am inceput sa filmam Twilight. N-o sa se mai
intample asta din nou. S-a terminat, cu mult inainte sa apari tu in
viata mea”.

M-am uitat in sus la ea si stiam ca trebuie sa ma asigur ca intelege

cum stau lucrurile. „Cassie, Nikki isi imagineaza asta, dar nebunia
asta e viata mea. Trebuie sa stii ca nu va fi ultima care iti va spune
ceva, care sa te confrunte asa cum a facut ea, si asta nu pentru ca as
fi vreun gigolo. Oamenii aia, habar n-ai cat de nebuni sunt fanii. N-am
mai fost cu cineva de luni de zile, dar asta nu i-a oprit sa inventeze
lucruri, povesti. Trebuie sa vii intai la mine. Sa nu crezi lucrurile pe
care le auzi despre mine. Nu poti reactiona asa de fiecare data,
iubire, te va ucide, ne va ucide pe noi”.

Am tinut-o mai strans „Se vor intoarce impotriva ta, vor spune lucruri
jignitoare despre tine pe net si in fata ta chiar. Trebuie sa stii ca, ca te
iubesc pe tine. Oamenii aia vor sa te distruga si sa te faca sa ma
parasesti. Poate, poate pentru binele tau, ar trebui eu insumi sa te
indepartez. Niciodata n-am vrut sa te ranesc si din cauza mea trebuie

137
sa ai de-a face cu tot rahatul asta. Daca este prea mult, voi intelege –
voi intelege daca vrei sa pui capat”.

Cassie s-a uitat la mine si am vazut cum furia ii sclipea in ochi.

„Robbie, tu crezi ca ce mi-a zis ea m-a ranit? Ei dracie. Ce nu mi-ai
spus tu m-a ranit. Cateva avertismente ar fi fost binevenite. As fi vrut
doar sa ai o politica de `fara distractii la munca`, pentru ca acum o sa
trebuiasca sa ma uit la ea si sa stiu ca, atunci cand mi te imaginez
impreuna cu ea, a fost real”. M-a indepartat si a inceput sa se plimbe
prin camera.

„Tu chiar crezi ca eu habar nu am ce se intampla? Ca as renunta la

noi atat de usor? Ca nu vad sau nu aud ce spun oamenii? Doamne,
cu totii credeti ca sunt o blonda proasta care trece prin viata fara
niciun habar si nici macar nu mai sunt blonda”.

S-a mai plimbat putin fara sa spuna nimic. Nu stiam ce sa spun, asa
ca doar am asteptat, simteam ca mai are multe de spus. „Nu. Ma.
Cunosti. Am avut de-a face cu fete ca Nikki, daca nu mai rele, toata
viata mea. Crezi ca nu ma descurc cu rahaturi de genul asta? Stii
cum e sa fii in pielea mea?”

S-a oprit in fata mea „Habar n-ai, frate. Sa fii trimis de acasa, de
langa familia si prietenii tai, la 10 ani. Intr-un loc unde toti sunt intr-o
perpetua competitie pentru a fi cel mai bun, si apoi apari tu si-i
depasesti pe toti si esti mai buna decat toti. Au fost oameni care mi-
au spus in fata, au susotit pe la spatele meu, au urlat la mine si chiar
au incercat sa se bata cu mine, toata viata mea nenorocita, dracului.
Le-am auzit pe toate; cum ca sunt plina de mine, cum ca nu voi
rezista. Lumea mea e la fel de plina de ura ca si a ta, JB”.

A inceput din nou sa se miste prin camera „Au fost oameni care mi-
au spus ca de-abia asteapta sa cad cu fata in noroi. Cat de fericiti i-ar
face asta. Cum crezi ca e sa auzi si sa simti toate astea? Acei
oameni care ar fi trebuit sa ma incurajeze, sa ma sustina, aceia cu
ani grei de antrenament muzical in spate. Ma urau pentru ca aveam
asta, lucrul asta dupa care ei tanjeau, si ma dispretuiau pentru
talentul meu”.

138
A tras aer adanc in piept si s-a oprit din nou in fata mea „Nu pot sa-ti
spun nici macar jumatate din rahaturile pe care obisnuiau sa mi le
faca. Nici macar nu mai stiu de cate ori m-am prabusit extenuata. Si
acum, asta; oameni care spun ca sunt anorexica, prea inalta, ca nu
sunt suficient de buna pentru tine, ca te folosesc. Ca nu te pun pe
primul loc pentru ca sunt prea preocupata de propria mea cariera. Tu
chiar crezi ca n-am vazut sau auzit toate astea?” Imi tinea fata intre
palmele ei.

„Robbie. Rahatul ala a fost al naibii de revigorant dupa toata mizeria

prin care am trecut. Oamenii incercand sa ma sfasie, sa ma doboare
la pamant. Nimic nu e nou pentru mine”. S-a indepartat de mine si s-a
intors, uitandu-se in ochii mei „Tu de fapt ce vezi la mine, Robbie?
Chiar sunt persoana care crezi tu ca sunt? Esti sigur ca pe mine ma
iubesti?”

139
Capitolul 38

Rob PDV

Stateam acolo, inmarmurit. Nici nu ma puteam gandi la ce sa spun.

Ea nu a asteptat ca eu sa raspund, doar si-a luat camasa, de langa
mine si a intrat in baie, incuiand usa in spatele ei. Nu puteam sa
procesez lucrurile pe care ea le spusese; fusese prea mult si prea
repede. Singurul lucru pe care il stiam cu certitudine era ca o iubeam
pe ea – Cassie. Fiecare particica din ea. Cum de totul se rasucise in
halul asta? M-am ridicat si am mers pana la usa baii, sprijinindu-mi
capul de ea.

„Cassie, te rog, lasa-ma sa intru. Te iubesc. Trebuie sa vorbim

despre tot, despre lucrurile pe care le-ai spus. Te rog, iesi de acolo,
iubire”. Nimic. Nu puteam sa o aud. Am stat acolo asteptand. Nimic.
Am inceput sa ma invart prin camera, tot nimic. M-am asezat pe
spate, pe pat, uitandu-ma la ventilatorul din tavan, nimic-nimic.

***

Cred ca adormisem, deoarece am simtit cum cineva ma zgaltaie cu

putere ca sa ma trezesc. Simteam miros de tigari si bere si,
deschizand ochii, l-am vazut pe Sam in fata mea si pe Marcus in usa.
„Frate, cum a mers? Noi doar ce-am intrat”.

M-am ridicat. „Sam, nici macar nu stiu ce sa spun. Nu e suparata pe

mine, dar toata treaba asta a deschis o alta cutie cu viermi, asa ca
nici nu stiu de unde sa incep. S-a incuiat in baie si nici macar n-am
putut sa vorbesc cu ea despre asta”.

„Rob, e jos, canta la pian, tu nu auzi? Adica, ea de fapt coboara la

pian in fiecare noapte, asa ca nu ne-am gandit, ne gandeam ca
lucrurile merg din nou bine intre voi doi, intelegi? Ar trebui sa te duci
la ea. Noi o sa dormim rupti in noaptea asta, asa ca, haide, vorbeste
cu ea”. Au plecat la ei in camera si eu mi-am aplecat capul ca sa
ascult. Camera de muzica era izolata fonic, dar puteam totusi auzi
ceva, de parca ar fi sunat undeva, in departare.

140
M-am ridicat si m-am dus jos. Usile erau inchise si ea nu s-a oprit
cand eu le-am deschis si le-am inchis apoi din nou, in spatele meu.
Am stat acolo si am privit-o cum canta. Statea pe bancuta din fata
pianului. La un moment dat, in timpul noptii, se schimbase in camasa
mea. Manecile erau rulate lejer si mainile ei zburau de-a lungul
clapelor. Era desculta. Era atat de frumoasa. Mi s-a rupt inima stiind
ce-i facusem.

Am mers si m-am asezat langa ea pe banca, urmarindu-i mainile.

Doar o priveam cum canta si nu spuneam nimic. Muzica s-a schimbat
in ceva ce recunosteam si mi-am mutat mainile pe clape, incepand sa
cant cu ea. Nu s-a oprit. Am pastrat acelasi ritm, mainile noastre
zburand una peste alta cand ne intindeam dupa note. Fara sa ne
incurcam unul pe celalalt, am cantat impreuna, de parca am fi fost
unul singur. Era de parca melodia fusese menita sa fie cantata in felul
asta.

Cassandra a schimbat din nou melodia. Am recunoscut-o si pe

aceasta, era ceva ce obisnuiam des sa cantam impreuna, cand eram
copii. Fusese preferata ei. Am continuat sa cantam; incepuse altceva
si eu am tinut pasul cu ea. Si-a amintit tot ce cantam impreuna;
intotdeuna era o piesa pe care o stiam. Nu pot sa spun cat timp a
trecut. Intr-un final, a incetinit si s-a oprit, cu mainile odihnindu-i-se pe
clape. Eu mi-am mutat mainile in poala.

„Cassie, te rog, vorbeste cu mine. Te iubesc. Sunt indragostit de tine.

Nimic din ce spui nu va schimba asta. Simt, stiu ca putem sa trecem
prin orice impreuna. Niciodata inainte n-am fost asa. Gandul ca ceva,
cineva ti-ar face rau... E ca si cum as fi lovit fizic. De parca cineva m-
a injunghiat in inima”.

Am continuat sa ma uit la mainile mele si mi le-am frecat de-a lungul

pulpelor, dorind sa fiu sincer cu Cassie, asa cum si ea fusese cu
mine. „Persoana asta care am devenit, cateodata ma uit in oglinda si
nu ma recunosc. Lucrurile sunt atat de diferite acum, tot ce se
intampla parca nu e din lumea reala. Peste tot, unde ma duc, sunt
sute si sute de oameni, femei. Sunt peste tot si, si imi spun ca ma
vor, ca au nevoie de mine. Ele cred ca ma cunosc si isi imagineaza
ca sunt impreuna cu mine. E infricosator si ma sperie. Ma gandesc,

141
sunt sigur ca intr-o zi or sa vina dupa mine. Nu ca n-ar fi facut-o
deja”.

M-am oprit si am inghitit, simtind nevoia sa termin odata. „Ma uit in

ochii lor si ele ma urmaresc. Sunt fanatice in felul in care ma
vaneaza. Sunt sigur ca ele vor confunda viata reala cu ceea ce ele
percep a fi realitate si ma vor injunghia, sau ma vor impusca. Sunt
sigur ca vor sfarsi prin a ma ucide. Tot am gandurile astea si ele m-
au transformat in imitatia asta ieftina de om. Inainte de tine, eram
doar o carcasa a lui Rob care fusesem odata. Nu stiu daca am fost
vreodata suficient de puternic pentru asta”.

Am inghitit din nou si m-am uitat la ea „Pot sa vad ca tu esti o

persoana puternica, Cassie. Mai puternica decat mine, stiu sigur
asta. Esti incapatanata ca dracu si gandesti cu capul tau propriu si te
iubesc o data in plus pentru asta. Am gresit cand am incercat sa te
ascund de toate astea, sa gandesc ca e mai bine sa te tin departe de
zona asta a vietii mele. Imi pare rau ca am crezut ca nu esti suficient
de puternica pentru asta ... pentru noi. Te-am subestimat si imi pare
rau. Nu voi mai face asta niciodata, nici asta si nici sa-ti ascund ceva
din nou... Eu doar, eu doar...”

Nu mai stiam ce sa mai spun, cum sa indrept lucrurile. M-am intins

spre mana care era mai aproape de mine, si i-am tinut-o strans. Ea
si-a mutat privirea de la clapele pianului, pe mainile noastre
impreunate la mine in poala. Inca nu ne privisem unul pe celalalt. Nici
n-am vazut-o cand s-a miscat. Intr-un moment statea langa mine si in
celalalt era peste mine, incalecandu-ma, cu genunchii ei goi, indoiti
pe banca, de-o parte si de alta a mea.

Mana ei era inca in a mea si cealalta mi-a trecut-o peste fata, pana la
buzele mele. Si-a urmarit mana cu ochii. „Robbie, eu, eu te iubesc si,
si te cred. Hai sa nu ne mai certam”. Si cu asta m-a sarutat, trecandu-
si limba peste buzele mele, in timp ce eu le deschideam pentru ea.
Mainile mele i-au mangaiat picioarele pana la genunchi. Miscandu-le
inapoi, in sus, si pe sub camasa, am simtit ca era goala.

Mi-am retras gura din sarut, avand nevoie disperata sa trag aer
adanc in piept. Ne-am uitat unul in ochii celuilalt, spunandu-ne tacut
atat de multe, fara cuvinte. Am sarutat-o, aratandu-i cat de mult o

142
iubeam, cat de mult aveam nevoie de ea. Mainile mi s-au miscat in
fata camasii ei si am inceput sa-i deschid nasturii. Mi-am privit mainile
cum tremurau in timp ce ii trageam camasa in jos. Mainile ei erau
intre noi si am simtit cum imi desfaceau cureaua de la jeansi.

Tinandu-ma de soldurile ei, ca sa nu cad pe spate, m-am ridicat putin

si am ajutat-o sa-mi traga jeansii, in jos, pe picioare. Lasandu-ma pe
spate, am tinut-o peste mine, asteptand-o pe ea sa faca urmatoarea
miscare. Degetele mele au strans mai tare soldurile ei, asa ca ea a
cazut peste mine. Nu ne-am mutat privirea unul din ochii celuilalt nici
macar o clipa. Dintr-o singura miscare, ea a alunecat, lasandu-se mai
jos, in poala mea... Am inchis amandoi ochii si ne-am rezemat fruntile
una de cealalta.

Miscandu-ne incet, impreuna, am facut dragoste. Nu am vorbit, doar

ne-am tinut unul pe celalalt si ne-am sarutat, era frumos, era perfect.
Eram meniti unul altuia....pe veci. Nimic n-o putea lua de langa
mine ... si totusi, nu puteam sa scap de sentimentul ca aveam s-o
pierd.

143
Capitolul 39

Rob PDV

M-am trezit si am marait. Era duminica si ziua Premiilor Teen Choice.

Uitandu-ma langa mine, am vazut-o pe Cassie privindu-ma si
zambindu-mi. Am sarutat-o in timp ce ma ridicam sa intru la dus. S-a
ridicat si ea si si-a tras niste pantaloni. „JB, am programare la coafor,
asa ca trebuie sa plec acum sau o sa intarzii. Vrei sa-ti iau ceva
pentru pranz, cand ma intorc acasa?”

„Sigur, iubire. Iti faci ceva special la par pentru fani?”, am ranjit, stiind
ca eu nu trebuie sa ma pun la patru ace pentru evenimentul asta. O
rugasem sa vina cu mine azi, dupa ce am realizat cat de irational si
prost fusesem. Toata nebunia si fanele care tipau, ea avea sa vada
cu ochii ei toate astea si stiam acum ca putea face fata. O sa trecem
de asta impreuna.

„Vrei sa arat bine, nu-i asa JB? Nici macar nu pot sa cred ca merg la
un asemenea eveniment – Premiile Teen Choice, Dumnezeule”.
Clatinandu-si capul, a iesit pe usa si am auzit-o coborand la parter si
apoi iesind afara. Eram incantat ca reusisem sa rezolvam problemele
asta-noapte. Credeam ca o sa fim stanjeniti, dar ne-am reacomodat
usor. M-am indreptat spre baie sa fac dus si sa ma schimb.

Apoi am petrecut ceva timp, barfind si facand glume cu Sam si

Marcus, inainte de eveniment; ma gandeam cat o sa-mi lipseasca ei,
saptamana urmatoare. Probabil ca nu aveam sa-i mai revad pana de
Craciun, la Londra. Maine urma sa plec cu un avion particular,
impreuna cu ceilalti colegi din film, spre Vancouver. Venise mult prea
repede vremea si aveam sa fiu plecat prea mult timp.

M-am uitat la ceasul din bucatarie. Cassie inca nu aparuse si intram

in criza de timp. Sam avea sa-i transmita ca a trebuit sa plec si ca
aveam sa ma intalnesc cu ea acolo. Si cu astea, am iesit pe usa.
Erau niste sesiuni foto si interviuri pe care trebuia sa le fac acolo,
impreuna cu ceilalti colegi de platou, care erau programate inainte de
spectacol, si planuisem sa ma intalnesc cu Cassie acolo.

144
Mi-am verificat telefonul sa vad daca nu am vreun mesaj de la ea si
m-am uitat in jur sa vad daca nu venise deja. Nu facusem niciun efort
in ceea ce priveste infatisarea mea de azi. Purtam un tricou negru si
jeansi negri. Toti erau imbracati cam la fel, asa ca nu m-am simtit
aiurea. Timpul a trecut repede si eu am ignorat-o total pe Nikki, mult
prea ofticat ca macar sa o salut. Ar fi trebuit sa fac pe indiferentul si
sa rad de ea. Ea pierduse, nu putuse sa ucida ce aveam impreuna,
eu si Cassie. Nici ea, nici nimeni altcineva.

Fanele inebunisera, urland la un nivel asurzitor, si mi-era greu sa aud

intrebarile reporterului. Unele erau despre Cassie si eram fericit sa
pot raspunde la ele. Pierdusem sirul la cate intrebari raspunsesem,
dar stiam ca asta era ultimul interviu inainte sa pot intra in sala.
Urletele fanelor s-au transformat in huiduieli si m-am uitat in sus sa
vad ce cauzase schimbarea. Fata mi-a cazut cand am vazut-o pe
Cassie venind spre mine.

Ea mi-a prins privirea si mi-a aruncat cel mai sexi si increzator

zambet pe care l-am vazut vreodata. Arata incredibil de frumoasa,
purtand o rochie alba, scurta, care ii lasa umerii dezgoliti si picioarele
ei pareau incredibil de lungi. Parul ei era o surpriza, revenise la blond
si atarna liber, in valuri, in jos, pe spatele ei. Nu era nicio mirare ca
huiduiau, nimeni nu putea concura cu asta. Am rugat reporterul sa
repete intrebarea, in timp ce o priveam pe Cassie mergand. Avea
niste tocuri criminal de inalte. Am zambit larg.

Scuturand din cap ca sa ma ajut sa pot da raspunsul, am ras, pentru

ca nici macar nu-mi aminteam care fusese intrebarea. Nu puteam sa
gandesc cand ea era in preajma. S-a oprit cand cineva s-a intins spre
ea. Totul se intampla parca, cu incetinitorul. Ne priveam unul in ochii
celuilalt. Radeam si zambeam de fericire si apoi fata lui Cassie s-a
schimbat din zambetul stralucitor in confuzie si apoi, in durere. Am
vazut cum rochia ei, de un alb stralucitor, s-a patat cu rosu. Nu
puteam sa ma misc. Huiduielile s-au schimbat in urlete, dar acum
erau urlete de frica si panica. Inghetasem.

Mi-am simtit picioarele ca incepusera sa se miste. Am ajuns langa

Cassie, odata cu cei de la securitate. Am luat-o in brate chiar atunci
cand picioarele ei au cedat si ne-am prabusit amandoi pe jos. Am

145
strans-o in brate, sarutandu-i fata, nevrand sa vad cat de tare fusese
ranita. Sangele a inceput sa-i curga din gura in timp ce o sarutam.

„Te rog, incearca sa nu vorbesti, iubito, ajutoarele sunt pe drum, esti

bine iubire, o sa fii bine”. Mi-am trecut degetele peste fruntea ei,
dandu-i parul din ochi. Lasasem o dara de sange acolo unde
degetele mele ii atinsesera pielea. Ea a deschis din nou gura si a iesit
si mai mult sange. A inceput sa tuseasca si eu am ridicat-o usor,
incercand s-o ajut.

„Robbieee, dragostea mea...........dragostea mea”. Lacrimile curgeau

pe fata mea si abia mai puteam sa vad. Pe o parte a gatului ei era o
gaura mica si sangele tasnea din ea. Am incercat sa-l opresc cu
degetele si in cateva secunde mi-erau pline de sangele ei.

„Nu ma parasi, Cassie. Te rog... te rog stai cu mine, inca putin. Am

nevoie de tine”. Vedeam cum suvoiul de sange din acea singura si
mica gaura se incetineste. Simteam ca din ce in ce mai putin curgea
printre degetele mele si apoi, in jos, pe gatul ei. Mi-am tinut ochii pe
fata ei in timp ce urmaream cum ochii i se focalizeaza pe fata mea si
apoi i se pierd si i se inchid.

Medicii erau peste tot in jurul meu si puneau intrebari. Ma simteam de

parca eram sub apa si nu puteam sa aud cuvintele; puteam doar sa
vad ca buzele lor se miscau. „Ea doar ce-a lesinat, dar doar ce-a
vorbit. Cred ca o sa fie bine, intelegeti? E foarte puternica. O
persoana puternica. Ma gandesc ca poate daca se odihneste, daca o
lasam sa doarma, o sa fie bine, pe picioarele ei, ca noua, maine”. Nu
ma puteam opri din vorbit si doar urmaream cum ei o atingeau pe
Cassie. Mi-au dat mana deoparte de pe gatul ei si am vazut ca
sangele incetase sa mai tasneasca. Asta trebuia sa fie un semn bun,
nu?

„Va rog, cineva sa-l ajute pe tanarul acesta sa se ridice si sa-l scoata
de aici, este in mod evident in soc. John, inregistreaza ora decesului
la 5:34 pm. Sa punem fata asta pe o targa.”

Senzatia ca as fi fost sub apa a disparut la acele cuvinte. Mi-am

infasurat bratele in jurul lui Cassie si n-aveam nicio intentie sa-i las s-
o ia. Imi puteam auzi vocea, dar nu-mi dadeam seama ca eu

146
vorbeam. „NU, nu, nu, nu, nu..........” ma leganam cu ea in brate,
inainte si-napoi, tinand-o strans la pieptul meu. Ii simteam caldura.
Ma auzeam pe mine repetand si repetand incontinuu acel singur
cuvant in timp ce simteam niste brate care incercau sa ma traga de
acolo.

„Trebuie sa-i dai drumul. Trebuie sa-i dai drumul”.

147
Capitolul 40

Cassandra PDV

M-am trezit duminica dimineata si am stat intinsa in pat. Era inca

devreme, nu trebuia sa-mi intorc capul si sa ma uit la ceas. Vedeam
ca inca era intuneric in camera, dar se puteau auzi pasarile afara,
deci era probabil cam 5 am. Mi-am inchis ochii sperand sa pot adormi
din nou si am inceput sa revad noaptea care trecuse.

Ce dezastru fusese. Nu stiam ce i-as spune sau cum as reactiona

daca as vedea-o azi, ceva mai tarziu, pe Nikki. Singurul lucru bun
care iesise din toata asta era ca eu si Robbie clarificasem totul.
Fusesem sinceri unul cu celalalt si stiam ca puteam sa trecem peste
asta. Am zambit. Descoperisem, de asemenea, cat de grozav putea
sa fie sexul „de impacare”.

Il auzeam respirand in timp ce dormea. Avea sa plece maine,

indreptandu-se spre Vancouver, si eu aveam sa-i simt lipsa ingrozitor
de tare. Inima m-a durut cand m-am gandit la asta, ma intrebam daca
puteam sa mor de dorul cuiva. Cred ca puteam, il iubeam atat de
mult ca m-ar fi omorat daca nu invatam cum sa ma descurc cu asta.
Trebuia sa ma obisnuiesc cu faptul ca aveam sa stam mult timp
despartiti, deoarece asta avea sa fie prima din multele despartiri.

Daca vroiam ca asta sa mearga, trebuia sa ne sprijinim si sa ne

incurajam unul pe altul. Michelle cauta deja cum sa faca sa ne
alinieze programele, nu va merge tot timpul, dar era un inceput si
eram mai mult decat hotarata sa fac ca relatia noastra sa mearga. Ea
ii contactase pe Nick si Stephanie sa lucreze impreuna la programele
noastre, in asa fel incat sa ne putem vedea unul pe celalalt cat mai
mult posibil, sperand sa nu trebuiasca sa petrecem despartiti mai
mult de o saptamana –doua, din cand in cand. Ma gandeam cum o
sa o las mai moale cand ne vom casatori si vom avea copii, sa ne
gasim o casa, poate chiar aceasta casa. Puteam sa vad copii pe aici,
un viitor.

Am deschis ochii, urmarind cum se invart palele ventilatorului din

tavan. Eu si Robbie aveam de trecut azi peste Premiile Teen Choice.
Dupa ce mi-a dezvaluit temerile lui si cum vroia sa nu mai gandesca

148
asa, ma rugase sa vin cu el. Era un pas urias pentru el si eu am fost
de acord, gandindu-ma la Nikki si la ceilalti colegi de platou care vor fi
acolo. La toate fanele alea nebune tipand dupa Robbie si m-am
gandit ca aveam sa regret ca am acceptat sa merg. Probabil ca
vroiau sa ma omoare doar ca sa fie acolo, cu el.

M-am gandit la programarea mea la coafor pentru mai tarziu, in

dimineata asta. Inca nu ma decisesem, nefiind inca sigura ce vreau
sa-mi fac. Radacinile incepusera sa se vada, asa ca probabil trebuia
sa-l vopsesc din nou. Am cascat. Poate o sa merg pe ceva diferit,
gandindu-ma la Nikki. M-am decis ca nu mai vroiam sa fiu bruneta;
poate o sa ma intorc la blond.

Am cascat din nou si m-am ghemuit langa Robbie, inchizandu-mi

ochii si sperand la inca doua ore de somn. Nu puteam sa apar la
televizor cu cearcane vinetii si cu pungi sub ochi. Cu toate ca fanele
ar fi fost probabil extrem de fericite sa ma vada aratand ca o hoasca
batrana; poate ca nu vor mai vrea sa ma omoare daca aratam
groaznic. Am adormit cu gandul acela.

***

M-am trezit gemand. Am pipait in spatele meu dupa Robbie, era

acoperit de transpiratie si era lipit de spatele meu. Mi-am deschis
ochii si m-am uitat la el. Avea bratele infasurate strans in jurul meu.
Puteam sa vad ca avea un cosmar, dragul de el. Am vrut sa-l pot
saruta mai bine, asa ca am inceput sa-i desfac bratele. El le-a strans
mai tare in jurul meu „Nu, nu, nu, nu...”

„Robbie, iubire. Trebuie sa-mi dai drumul, visezi urat. Trezeste-te

iubitule”. M-am impins din nou in el, incercand sa-i inlatur bratele.
Incepusem sa ma simt incomod. M-am rasucit in bratele lui. N-a fost
usor, a trebuit sa ma imping in el chiar daca bratele lui erau ca o
centura stransa mult prea tare in jurul meu. I-am sarutat fata cand m-
am impins din nou in pieptul lui. „Robbie, trezeste-te. Trebuie sa-mi
dai drumul. Trebuie sa-mi dai drumul, nu pot sa respir. Robbie,
Robbie”.

Vocea mea a ajuns intr-un final la el, prin visul lui, pentru ca a
deschis ochii, privindu-ma fix. Bratele lui s-au inmuiat si apoi s-au

149
strans din nou in jurul meu, strangandu-ma mai tare decat inainte.
„Robbie, ma doare, ma strangi prea tare”. Am simtit cu bratele lui
slabesc stransoarea. Sarutandu-i fata, am scos sunete linistitoare si i-
am soptit „A fost doar un vis, a fost doar un vis”.

El m-a sarutat inapoi cu putere, atingandu-mi fata, tot corpul. Mainile

lui alergau cu frenezie pe corpul meu. Tragandu-ma in sus, in capul
oaselor, mi-a rupt camasa de pe mine. Ce dracu? Atingandu-ma din
nou, a continuat frenetic sa-mi mangaie intregul corp. Nu stiam ce sa
spun, asa ca m-am lasat pe spate si m-am bucurat de senzatie. El nu
spusese niciun cuvant si ma intrebam daca inca mai viseaza.

I-am luat ambele maini in ale mele, strangandu-i-le, si le-am dus la

buze, sarutandu-i-le, urmarindu-i fata ca sa vad o reactie. Ok, deci
parea sa fie treaz. Degetele noastre erau inca impletite si el le-a tras
spre fata lui, sarutandu-mi ambele maini, la fel cum facusem si eu. S-
a aplecat si mi-a sarutat fata. Nu exista niciun milimetru de piele pe
corpul meu pe care el sa nu-l fi sarutat.

S-a oprit si eu am deschis ochii sa vad ce avea sa faca mai departe.

Desfacandu-mi picioarele cu genunchiul lui, el nu a ezitat nicio
secunda, intrand cu duritate si complet. Atunci a vorbit prima data
dupa ce se trezise. „Imi pare rau Cassie, nu ma pot opri, imi pare rau.
Trebuie sa te simt, sa fiu in tine. Imi pare rau ca nu pot sa fac asta
mai incet”.

A si dovedit ce-a spus, incepand sa mareasca ritmul, fata lui fiind

ingropata in gatul meu, sarutand si lingand acelasi loc, la infinit.
Simteam cum ma cuprinde si pe mine patima, urcand in mine. Pentru
ce dracu isi cerea scuze? Eram intotdeauna pregatita pentru el. Nu
mi-am putut opri gemetele sa-mi scape de pe buze, in timp ce urcam
mai sus, el trecandu-ma de pragurile realitatii... Ne-am tinut unul pe
celalalt, acoperiti de sudoare. Mi-am trecut usor mainile prin parul lui
si am simtit cum trupul i se relaxeaza si aluneca din nou in somn.

***

M-am trezit din nou. La dracu, o sa ratez programarea la coafor.

Stiam ca or sa fie foarte aglomerati astazi, cu toata nebunia asta cu
spectacolul, peste tot avea sa fie plin. M-am suit peste Robbie,

150
incercand sa ma dau jos din pat. El s-a trezit si s-a ridicat in pat,
frecandu-se la ochi. Eu mi-am tras un tricou pe mine, uitandu-ma la
el. Mi-am tras si niste pantalonasi. „Esti bine, iubire? Ai avut un vis
urat, nu ca m-ar deranja cum ai trecut peste el”.

Nu puteam sa-mi opresc zambetul larg de pe fata, mergand spre baie

sa ma spal pe dinti si continuand sa vorbesc „Ma grabesc la coafor,
vrei sa-ti aduc ceva de mancare pentru pranz cand ma intorc acasa?”

L-am auzit pe Robbie urland „NU!”. Uitandu-ma inapoi in dormitor, l-

am vazut sarind din pat, impiedicandu-se in picioare si cazand lat pe
podea.

„Drace, Robbie, esti bine?” am alergat pana la el cu periuta de dinti

inca in gura. Ingenunchiand in fata lui, am incercat sa-l ajut sa se
ridice.

„Cassie, nu vreau sa mergi. Nu pleca. Ce vrei sa-ti faci la par?” A

inghitit si s-a uitat la mine ingrijorat de moarte. M-am uitat inapoi la el,
ingrijorata de-acum si eu. Se lovise la cap? Realiza ca era dezbracat
complet? Mi-am scos periuta din gura, ce ar trebui sa spun?

„Nu stiu. Nu ma gandesc sa-l tund, daca de asta esti asa de

ingrijorat. Ma gandeam doar sa-mi schimb din nou culoarea. M-am
plictisit de asta si cred ca o sa ma intorc din nou la blond”. In niciun
caz nu aveam de gand sa-i spun ca aveam de gand sa fac asta din
cauza lui Nikki. Ochii i-au iesit din orbite si s-a uitat de parca vazuse
o fantoma.

„N-o sa te faci dracului blonda, Cassie! Auzi ce spun?”

151
Capitolul 41

Cassandra PDV

„N-o sa te faci dracului blonda, Cassie! Auzi ce spun?”

Ce dracu se intampla? Nu vrea sa ma fac blonda? Ha? M-am ridicat

de pe jos si am aratat spre capul meu cu periuta de dinti „Radacinile
mele nenorocite se vad, JB. Esti complet nebun daca tu crezi ca o sa
ies in public in halul asta. Sunt o blonda naturala pentru numele lui
Dumnezeu, nu trec prin cine stie ce criza a varstei. Esti ingrijorat ca
lumea o sa creada ca esti cu cine stie ce pitipoanca? Care dracu e
problema ta?”

M-am repezit la chiuveta din baie si mi-am clatit gura. Isi aruncase
rapid niste pantaloni pe el si isi tragea o camasa peste cap.

„Ai luat-o dracu razna de tot cu capul, frate. O sa plec si ai face mai
bine sa speri sa nu apar la premii cu parul purpuriu”. Am iesit ca o
furtuna din camera si l-am vazut pe Sam stand langa baie, afara din
camera. „A innebunit dracu de tot, du-te si descurca-te tu cu el”.

Alergand in jos pe scari, l-am auzit pe Robbie alergand in spatele

meu. Am trantit usa cu putere si m-am urcat rapid in masina. El a
deschis usa zbierand, in timp ce eu conduceam deja „Cassie, sa nu
cumva sa te prind ca apari la spectacol. Ai face bine sa nu vii
acolo, ma auzi? Cassie...”

Vocea lui s-a pierdut in timp ce conduceam, iesind pe porti. Nici n-am
ajuns la primul semafor, cand a inceput sa-mi sune telefonul. M-am
uitat pe ecran si am vazut ca e JB. Ma calmasem, dar stiam ca daca
vorbeam acum cu el avea sa ma faca sa spumeg din nou. Mi-am
inchis telefonul. Ce se intampla? Speram sa nu trebuiasca sa stau
mult la coafor. Trebuia sa ma intorc si sa aflu ce l-a innebunit in halul
asta.

Coaforul era extrem de aglomerat si asta a implicat o gramada de

timp in care am stat si am asteptat. Nu ma puteam plange de
rezultatul final, arata minunat. Imi decapasera culoarea inchisa de pe
par si il tunsesera in scari, facandu-l sa arate mai bogat si, ma rog,

152
era chiar o tunsoare sexi, ma simteam de parca ar fi trebuit sa fiu pe
coperta de la Sports Illustrated cu noul meu look.

Era dupa-amiaza devreme cand m-am indreptat inapoi spre casa.

Traficul era groaznic, banuiesc ca din cauza tuturor parintilor care isi
duceau copiii la Premiile Teen Choice. Imi imaginam ca JB deja
plecase, asa ca trebuia sa mai astept pana sa putem vorbi. Oare el
chiar nu vroia ca eu sa merg astazi acolo? Poate ca se calmase si
puteam sa-l sun ca sa vorbim.

Intrand in bucatarie cu pranzul, m-am asezat pe un scaun inalt, la bar

si am mancat rapid, incercand sa-l sun si pe Robbie intre timp. Tot
intra pe mesagerie. Sam a intrat de pe terasa, chiar in momentul in
care eu mi-am aruncat telefonul pe jos, lasandu-ma pagubasa. „Hei,
Sam, ti-a spus JB ceva inainte sa plece? Ai vazut ce nebun era de
dimineata si acum nu reusesc sa-l prind la telefon.” Sam s-a uitat de
doua ori la noul meu look, eu am ranjit si am sperat ca ranjetul meu
sa arate la fel de bine ca atunci cand Robbie facea asa. Sam a ras.

„Imi place parul tau. Um, dap, Rob a trebuit sa plece dar, um, uite...”
Sam s-a asezat si mi-a spus despre visul lui Rob si cum el credea ca
se adeverea toata povestea asta cu parul meu si cu rochia. Sam m-a
implorat sa stau acasa si sa nu ma duc. Pentru sanatatea mentala a
lui Robbie.

„Ce ziceai ca a facut cu rochia mea?”

***

Sam PDV

Rob a zburat pe langa mine si apoi a luat-o in jos, pe scari, urland

dupa Cassandra. M-am dus jos, in hol si m-am uitat pe fereastra care
dadea in fata casei. Am vazut-o pe Cassandra plecand in tromba cu
masina si pe Robbie urland la ea, in timp ce se indeparta. El a venit
inapoi spre casa si eu l-am asteptat sa intre. Cand a ajuns la capatul
scarilor, m-a vazut. Aruncandu-se intr-un fotoliu vizavi de mine, si-a
frecat ochii, gemand.

153
Mi-a luat o vreme pana sa-mi dau seama ca isi stergea de fapt
lacrimile din ochi. Am inceput sa ma panichez si m-am uitat in sus
vazandu-l pe Marcus in usa. El a aruncat o privire la Rob si s-a
asezat in ultimul fotoliu liber. „Rob, ce se intampla? Tu si Cassandra
nu v-ati rezolvat problemele? Adica, e de rau ca Nikki i-a spus ce i-a
spus, dar n-ai cum sa stergi cu buretele faptul ca ai mai fost si cu alte
persoane inainte sa o intalnesti pe ea. Adica este complet irational si
incredibil de naiv”.

„Nu, nu e asta, am rezolvat problema asta. Doar ca am avut visul

asta groaznic, Sam. L-am simtit atat de real. Eram la spectacol azi si
Cassie a fost injunghiata. A murit in bratele mele, a fost atat de real”.
Rob se uita in jos la mainile lui, ii tremurau, si fata ii era schimonosita
de durere. M-am uitat la Marcus si el la mine. Eram amandoi
ingrijorati, dar n-am vorbit, lasandu-i lui Rob un moment ca sa se
adune.

„M-am panicat cand ea a zis ca se duce sa-si faca parul. Era blonda
in visul meu si mi s-a parut ca ea incerca sa faca totul sa devina real.
Eu doar o tineam si nu-i dadeam drumul cand ei au incercat sa ma
traga de langa ea. Ei tot spuneau ca trebuie sa-i dau drumul. Ce
credeti voi ca inseamna asta?”

Habar n-aveam. Inainte sa pot spune ceva, el s-a ridicat si a intrat in

camera lui. Noi l-am urmat. Avea telefonul in mana si era evident ca
incerca sa dea de ea. Cateva secunde mai tarziu a incercat din nou.
Marcus se tot uita la mine, dar eu chiar nu stiam ce sa fac, sperand
doar ca ea va raspunde. Rob a luat telefonul de la ureche si l-a
aruncat in capatul celalalt al camerei.

A inceput sa se invarta prin camera si a vazut o rochie, pe care

Cassandra o atarnase pe spatele usii, in mod evident scotand-o
pentru a o purta mai tarziu, astazi. Era o rochie scurta, alba, care
parea fara bretele. Avea sa arate traznet purtand chestia aia. Rob a
insfacat rochia de pe umeras si a mototolit-o in mainile lui, tinand-o
strans la piept.

„Sam, Marcus. Asta e. Asta e rochia pe care o purta. Mi-amintesc

sangele care o imbiba. Trebuie sa ma ajutati. Ea nu poate sa vina
azi. Stiu ca o sa se intample ceva rau, va rog, nu pot sa o pierd”.

154
Rob s-a prabusit in genunchi pe podea si si-a ingropat fata in rochie,
plangand. Doamne Dumnezeule, el facea o criza si eu habar n-
aveam ce sa fac. Am ingenunchiat langa el si l-am imbratisat cu
putere. Marcus a ingenunchiat si el pe partea cealalta a lui si l-a batut
usor, apoi l-a mangaiat pe spate. Marcus s-a uitat la mine si am putut
vedea ca si el plangea. Aveau sa ma faca si pe mine sa plang.

„Rob, iti promit. N-o sa mearga, o sa fie bine, frate. Ai avut doar un
vis, n-a fost real. Asta n-o sa se intample niciodata. In niciun caz nu
poate fi real. Uite, o sa pun ceainicul pe foc si o sa bem o cana de
ceai si o sa vorbim despre asta la modul rational. O sa o tinem aici,
cu noi, ca sa nu-ti mai faci atatea griji pentru asta, bine fratioare?”

El inca era ghemuit peste rochie, dar plansul se oprise. Marcus a tras
putin rochia de pe fata lui, el arata ca dracu. Marcus a frecat cu
blandete rochia de ochii lui Rob, stergandu-i lacrimile si apoi i-a tras-o
peste nas „Sufla, fratioare”. M-am uitat la Marcus nevenindu-mi sa
cred ca tocmai spusese asta, in timp ce Rob isi sufla nasul in rochie.
Cassandra avea sa-l omoare.

155
Capitolul 42

Rob PDV

Ei ma ridicasera de pe jos si m-au bagat in baie ca sa fac un dus. Am

incercat sa fac lucrurile diferit. Nu puteam sa port un tricou, asa ca
am cautat cu frenezie in jur dupa ceva curat; am zarit camasa lui
Marcus pe care doar ce o calcase pentru el. Era o camasa ecosez cu
maneci lungi. Nu am stat prea mult pe ganduri si am pus-o pe mine.
Purtam pantaloni diferiti de cei din vis si un sacou de costum, gri. Nu
m-am barbierit, aratam destul de mult ca dracu si nici ca-mi pasa mai
putin.

Marcus n-a scos un cuvant cand m-am asezat pe scaunul de bar,

langa el. Sam a turnat apa fierbinte in cani si le-a mutat in fata
noastra. A vazut camasa pe care o purtam si s-a uitat rapid la Marcus
si apoi, imediat, din nou in ceaiul lui. As fi putut rade daca n-as fi fost
atat de speriat. Chiar nu-mi pasa ce spuneau ei; nu puteam procesa
nimic din conversatie. Eram doar bucuros ca ei sunt acolo, cu mine.

„Daca Cassie este bine si este aici cu mine in seara asta, daca visul
ala nu se intampla, voi doi trebuie sa-mi promiteti, trebuie sa-mi jurati
ca veti sta aici dupa ce eu voi pleca. Va rog, stati aici inca putin. O sa
faceti asta, sa aveti grija de Cassie pentru mine, sa va asigurati ca e
bine?”

Ei amandoi au dat din cap si au incercat sa ma reasigure in timp ce

eu plecam. Stiam ca ei aveau sa incerce sa o tina acolo, cu ei, dar o
stiam, de asemenea, pe Cassie si probabil ca trebuiau sa o lege la
pamant ca s-o opreasca, daca ea era pornita sa vina. Fiecare
kilometru care ma aducea mai aproape de Universal City si
Amfiteatru il simteam de parca era un kilometru mai aproape de
cosmarul meu si de a o pierde pe Cassie. Am continuat sa beau,
nestiind exact ce-mi turnam pe gat. Aveam doar nevoie de ceva care
sa ma ajute sa trec peste asta.

Am terminat pozele de grup si ne despartisem pentru interviuri. Nikki

se uita constant in directia mea, dar eu am ignorat-o. Nu puteam sa
ma descurc cu mizeriile ei azi; ma gandesc ca probabil daca ea m-ar
fi abordat, as fi luat-o razna. Ea fusese instigatoarea rahatului astuia.

156
Daca ar fi plecat fara sa zica nimic, n-as fi rugat-o pe Cassie sa vina
azi, aici. Cassie ar fi fost inca in afara tuturor acestor mizerii si n-ar fi
devenit o parte din circul asta. Jackson venise la mine sa ma intrebe
daca rezolvasem problemele. Eu doar am dat din cap ca suntem
bine, nefiind in stare sa vorbesc despre ea.

Simteam de parca orice lucru cat de mic putea sa sparga controlul

subtire pe care-l aveam asupra mea. Ei probabil ca se gandeau ca
am luat droguri sau ceva. Puteam si eu sa spun ca ma comportam ca
un nebun, dar eram atat de panicat incat nu ma puteam abtine. Imi
tot verificam telefonul la mesaje si am incercat sa o prind pe Cassie
la coafor, dar telefonul ei era inca inchis.

Toate interviurile aveau loc pe covorul rosu, in fata fanilor. In timp ce

ne apropiam de ei, m-am uitat pentru prima data in jur. Nici macar nu
puteam sa-mi falsific un zambet. Eram furios acum. M-am uitat la ele,
la toate fetele alea nebune dracului si am incercat sa le prind privirea.
Care dracu avea sa fie aia? Tipetele lor sunau ca un zgomot puternic,
incoerent. Cateva zambeau, altele plangeau, buzele lor se miscau si
pareau sa formeze cuvinte, dar tot ce puteam eu sa aud era doar
zgomot.

M-am apropiat un pic mai mult. Ele fluturau pixuri in aer, inspre mine,
sperand ca eu aveam sa le iau. Un pix argintiu a stralucit in lumina si
arata ca un pumnal. Asta folosisera? Mi-am imaginat pixul ridicandu-
se si coborand repetat, soarele reflectandu-si lumina pe metalul
lucios si apoi pe rochia alba a lui Cassie. Scuturandu-mi capul sa
inlatur imaginile oribile, m-am intins dupa pixul si posterul care
aproape ca m-au izbit in fata. Zambind, am intrebat daca pot pastra
pixul. Ma intrebam ce ar crede ele daca le luam pe toate, pana la
ultimul pix.

O fata m-a apucat de cap strans, tragandu-ma aproape de fata ei.

Prietena ei a fluturat o camera in fata mea si flash-ul m-a orbit la
propriu. Am simtit cum echipa de securitate m-a tras de acolo,
unghiile fetei zgariandu-mi gatul cand incerca sa se agate de mine
pentru o secunda mai mult. Sa fie ea? Ea sa fie cea care sa-mi
distruga viata? Mi-am scuturat capul in timp ce semnam mai multe
fotografii cu mine.

157
Stephanie m-a tras de acolo, scuzandu-se fanelor, spunand ca eu
trebuia sa incep interviurile. Abia auzind intrebarile, am facut tot
posibilul sa raspund si sa zambesc la camere. Aveam telefonul in
mana, dorindu-mi sa inceapa sa sune. Ochii mei fulgerau pe covorul
rosu sperand ca nu aveam sa o vad pe Cassie mergand spre mine.
Orice schimbare in tipetele multimii ma faceau sa-mi smucesc capul
in sus sperand sa nu fie din cauza ei.

Stephanie m-a impins spre urmatoarea persoana si eu eram

recunoscator ca ea e aici, ca nu trebuia ca eu sa gandesc. M-am uitat
din nou la telefonul meu si am vazut ca aveam doua apeluri ratate.
Aproape ca l-am aruncat pe jos de frustrare, de ce dracu nu sunase?
Jucandu-ma pe ecranul sensibil la atingere, m-am asigurat ca era pe
vibratii, stiind acum ca era imposibil sa-l aud sunand.

Eram la al cincilea interviu cand am simtit ca telefonul imi vibreaza in

mana. M-am scuzat, spunand ca trebuia sa verific mesajul. Uitandu-
ma la text, aproape ca m-am prabusit de usurare.

„Buna, nebunule. Stau cu S&M. E prea distractiv aici :P Te iubesc.

Vino acasa repede, arat sexi. C.”

Reportera a clipit la mine in soc, era ametita. Ii daruisem cel mai

mare „Robert fucking Pattinson” zambet, eram in stare s-o si sarut.
Stiam ca nu sunt rational, dar trebuia sa pot macar sa trec de ziua
asta inainte sa ma pot ocupa si de asta. Inca mi se parea totul atat de
real. O sa ma ocup de viitor altadata. Cred ca am zambit, vorbit si
glumit in toate partile, pentru tot restul evenimentului, ceea ce era
bine, deoarece am ajuns pe scena de mai multe ori. Twilight
castigase 11 premii. Nu inceta niciodata sa ma minuneze nebunia
asta; n-avea sa se termine niciodata.

158
Capitolul 43

Rob PDV

Abia daca am vorbit cu Cassie in urmatoarele cateva zile si niciodata

n-am fost mai recunoscator ca Sam si Marcus au mai ramas cu ea. In
secunda in care am aterizat in Vancouver, am intrat inapoi in
masinarie. Asa cum ma asteptam, eram urmarit si fotografiat fara
pauza. Fanele erau pretutindeni. Cum de intotdeauna erau in
preajma?

Imi lipsea Cassie cu disperare, dar nu ma puteam gandi sa o am aici,

cu mine. Nu puteam sa confirm nimanui, dar devenisem mai mult
decat convins ca ceva avea sa se intample. Nu mai mi-era frica
pentru mine insumi, ci intotdeauna era Cassie cea pentru care mi-era
frica. Incepusem sa beau ca sa pot dormi; nu mai avusesem vise in
care ea era omorata, dar, fara doar si poate, inca mai vedeam scena
aia. Acel singur vis ma afectase atat de profund incat eram hotarat sa
o tin in siguranta, sa o tin departe.

Taylor ma invitase impreuna cu ceilalti colegi de platou la o seara in

oras. Kings of Leon aveau un concert si aveam nevoie sa ies din
nebunia asta, asa ca am fost de acord sa merg. Eram deja facut praf
cand am fost indrumati spre locurile noastre. Kris s-a asezat in
dreapta mea, asigurandu-se ca aveam la dispozitie un flux continuu
de bere. Nici macar nu puteam sa vad restul grupului si m-am lasat
pe spate sa ma bucur de muzica.

Cred ca poate si ea era la fel de pulbere ca si mine, incercand sa-mi

vorbeasca peste muzica, aproape bagandu-si nasul in urechea mea
ca sa se lipeasca mai tare. I-am simtit buzele miscandu-se pe pielea
mea, dar habar n-aveam ce spune. S-a lasat pagubasa dupa o vreme
si eu m-am pierdut in versuri, gandindu-ma la Cassie. Asa de pierdut
cum eram, stiam ca Kristen incerca sa scoata o reactie din mine, sau
din iubitul ei, sau din amandoi. Ar fi fost atat de usor sa ma aplec si s-
o sarut. Eram convins ca eram fotografiati si stia si ea asta. Era un tip
in spatele nostru umbland tot timpul cu telefonul, probabil trimitand pe
Twitter fiecare miscare pe care o faceam.

159
Poate ca asta trebuia sa fac, ca sa o tin in siguranta pe Cassie. Ar sta
deoparte daca ar crede ca se intampla ceva intre Kristen si mine. Ea
m-ar parasi cu siguranta daca s-ar fi pus problema asa. Eram
suficient de puternic pentru asta? Suficient de puternic sa fac ce e
mai bine pentru Cassie? Capul imi vajaia de la alcool, abia mai
puteam sa gandesc. Kris s-a aplecat din nou spre mine, m-am
aplecat si eu spre ea, dar ea nu avea niciun rost, toata asta n-avea
niciun sens. Nu mai puteam sa suport.

Aplecandu-ma in fata, am urmarit formatia. Am simtit mana ei pe

spatele meu si m-am intors spre ea, uitandu-ma in ochii ei. M-am
aplecat spre fata ei, buzele noastre aproape atingandu-se, mi-am
trecut nasul peste obrazul ei pana la ureche, m-am oprit si i-am soptit
„Kris, nu suntem pe platoul de filmare. Lasa-ma dracului in pace”.

***

Am stat in camera mea dupa asta, fara sa mai ies in oras din nou,
exceptand filmarile. Intrasem intr-o rutina care avea probabil sa
dureze o bucata. Stateam tolanit in pat, inconjurat de toate cele
necesare. A trebuit sa rad; parca eram pe propria-mi insula. Laptop –
check, telecomanda – check, telefon – check, scenariu – check,
vodca dublu – check. Astazi adaugasem la lista ac si ata. Era timpul
pentru a repara sau a distruge complet camasa mea favorita si
trebuia sa fac o incercare s-o salvez. Am bagat ata peste reparatia pe
care o facuse Cassie saptamana trecuta. Ea stia cat de mult iubeam
eu camasa asta.

Am ras cand am incercat sa cos; ea avea sa plezneasca cand o sa

vada asta. Pana acum nu discutasem ca ea sa vina aici. Am tot
amanat spunand ca ea trebuia sa se concentreze in primul rand pe
concertele ei. Era o saptamana aglomerata pentru ea cu Premiile
AFI; inca ma simteam ca dracu ca nu puteam sa fiu acolo pentru ea
si ii spusesem asta de fiecare data cand putusem vorbi.

Ea radea de grija mea „Robbie, am tot facut asta toata viata mea. Nu
crezi ca daca era altfel decat pana acum, mama si tata ar fi venit sa
ma vada? Am sa-mi amintesc momentul asta – tu vrand sa fii aici
pentru mine, deoarece sunt sigura ca o sa te plictisesti destul de
repede, asa cum s-a intamplat si cu parintii mei. Daca totusi continui

160
sa te simti aiurea, incearca sa ajungi la unul din celelalte concerte.
Am probabil vreo suta deja programate pentru anul viitor”.

Eram la fel de innebunit si disperat dupa Cassie, cum erau fanele

mele cu mine. N-am putut sa-l mai tin pe Sam acolo, dar Marcus
avea sa o supravegheze. Ea avea sa-si petreaca toata ziua, in
fiecare zi, trecand din nou si din nou prin aceeasi bucata muzicala.
Pana vineri, pozele cu Kristen si cu mine de la Kings of Leon
aparusera peste tot pe net. Marcus mi-a spus ca Cassie se incuiase
in camera ei muzicala. Canta in continuu de 12 ore, fara pauza. Ea
rasese la el cand acesta isi aratase ingrijorarea si ii spusese ca asta
era munca ei si ca se revansa pentru toata practica pe care o ratase
cat timp fusesem eu acolo.

Ii spusesem adevarul despre ce se intamplase la concert, dar nu

stiam ce efect va avea asupra ei vazand si pozele. Cum avea sa
reactioneze la asta, asa ca, pentru a fii sigur, am vorbit cu ea chiar in
noaptea aia. Vroiam ca ea sa auda, din nou, de la mine, ca nimic nu
se intamplase. Daca Cassie ma vroia, eu eram al ei. Nimic nu avea
sa se mai intample vreodata cu altcineva – niciodata.

Sambata seara erau Premiile AFI si eu imi doream mai mult ca

niciodata sa pot fi acolo, cu ea. In ciuda a ceea ce ea spusese,
sperasem sa-i pot face o surpriza. Am fost dezamagit cand toata
chestia asta s-a prabusit. Summit ne stransese programul si nu se
tocmea. Sub nicio forma n-aveam cum sa ajung acolo pentru diseara.

Il rugasem pe asistentul de productie sa inregistreze spectacolul

pentru mine; vroiam sa fiu sigur ca prind fiecare imagine, cat de
scurta, cu ea. Eram blocat pe platoul de filmare pentru tot restul serii;
ei nu erau siguri daca vor mai avea nevoie de mine, asa ca a trebuit
sa stau pe platou, pentru orice eventualitate. Pana la urma, am ajuns
la mine in rulota, trecand prin canalele de televiziune, sperand sa
gasesc ce cautam.

Intr-un final am gasit spectacolul pe un canal de cablu. Probabil ca

prezentau o reluare, pentru ca era clar partea introductiva cu Covorul
Rosu. M-am lasat pe spate cu bautura mea si am asteptat. Camera
s-a mutat de pe reporter si, iat-o. Era cu spatele la camera tv, dar eu
am stiut instantaneu ca era ea.

161
Purta o rochie lunga, alba, cu spatele gol si arata ca o zeita din
mitologia Greciei. Din unghiul in care era prezentata pe ecran, aparea
complet singura pe covor, o silueta alba pe o mare de rosu. Fusese
aruncata in cusca cu lei, avand in fata, la propriu, un zid de fotografi
cu flash-uri de aparate care pareau un foc de artificii. Mainile imi
tremurau cand m-am intins dupa bautura. Incantam incet „intoarce-te,
intoarce-te” avand nevoie disperata sa ii vad fata. Sa vad ca e ok, ca
nebunia asta n-o sperie.

Ea si-a mutat mana stanga pe sold si si-a intors partea de sus a

corpului si capul ca sa se uite peste umar, flash-urile luand-o razna,
imortalizandu-i profilul. S-a intors un pic mai mult si se uita in spatele
ei, direct in camera tv. Buzele ei s-au ridicat intr-un zambet care
stiam ca e doar pentru mine. Nu m-am putut abtine sa nu ma intind in
fata si sa ating ecranul televizorului cand camera a transfocat,
aratand fata ei de foarte aproape.

Nu puteam sa descriu usurarea pe care am simtit-o. Ea era bine.

Asta nu era lumea mea, era a ei; ea nu facea asta pentru mine.
Drace, ea era al dracului mai buna decat mine la asta. Ce dracului imi
faceam? Aveam nevoie de ajutor. Nu stiu cum am ajuns aici, dar
asta, felul in care ma simteam, era gresit. Stiam asta. M-am ridicat si
am varsat bautura in chiuveta si m-am asezat apoi la loc ca s-o
urmaresc pe Cassie.

A mai stat acolo cateva secunde si apoi s-a intors complet, mergand
spre camera de televiziune si spre reporter. „Domnisoara Adams,
Domnisoara Adams. Putem sa vorbim cu dumneavoastra pentru un
moment?” Cassie a zambit din nou si s-a oprit langa barbat. Am
marait cand el a pus prima intrebare. „Unde este Robert Pattinson in
seara aceasta? El nu a venit aici cu dumneavoastra?”

Cassie a ras, ochii ei stralucind si a clatinat din cap „El este cu

Kristen. Doar glumesc. A vrut sa vina, dar n-a mai reusit sa ajunga.
Cred ca se foloseste de filmarile la Eclipse ca scuza. Parintii mei si
Rob sunt super plictisiti de toata publicitatea asta extravaganta. Eu
doar muncesc aici; nu-i mai impresioneaza. Rob, o sa regreti atat de
mult ca nu ai fost aici, in seara asta”. Ea a facut cu ochiul si a fluturat

162
din mana in camera, zambindu-mi. A trebuit sa zambesc si eu si
aproape ca am fluturat si eu din mana.

El a intrebat de Kristen si de fotografii. Ea a ras de chestia asta,

clatinand din cap. Reporterul s-a mutat la rochia pe care ea o purta si
la asteptarile ei in legatura cu evenimentul si interviul s-a incheiat. Ea
trecuse drept o femeie frumoasa, talentata si increzatoare.
Increzatoare in ea, cariera ei si, cel mai important, increzatoare in
relatia noastra. N-a aratat niciun fel de emotii. Am clatinat din cap
amintindu-mi cat de nervoasa era cand colegii mei de filmari au venit
in vizita. N-am avut sansa sa vad restul spectacolului, s-a auzit un
ciocanit la usa rulotei mele si cineva striga dupa mine sa ma intorc pe
platou.

***

Avusese dreptate prezicand regretul pe care l-as avea. Primisem un

telefon de la Nick, a doua zi, dimineata devreme. Cassie primise o
gramada de critici favorabile pentru reprezentatia ei. Asta fusese in
mod evident o afacere mai mare decat anticipasem noi. Nick spusese
ca Summit isi facea griji in legatura cu popularitatea ei. Hollywood-ul
o iubea si acum se incrunta la Summit pentru ca eu nu fusesem acolo
s-o sprijin pe Cassie. Un bilet fusese rezervat pentru mine ca sa zbor
peste doua saptamani sa-mi petrec weekend-ul cu ea; asta era ce
puteau ei face cel mai mult cu programul de filmari. Am primit. Eram
doar fericit ca aveam s-o vad pe Cassie din nou asa de curand.

163
Capitolul 44

Cassandra PDV

Imediat dupa ce l-am vazut pe Robbie trecand de portile aeroportului,

am alergat spre el. Avusesem toate intentiile sa raman calma si sa
fac pe indiferenta, dar fusesera trei saptamani lungi si n-am putut sa
ma abtin. Am sarit in bratele lui, aproape doborandu-l pe jos. A facut
cativa pasi in spate ca sa-si recapete echilibrul si eu mi-am infasurat
picioarele in jurul taliei lui, sarutandu-l puternic pe gura, nepasandu-
mi ca eram intr-un aeropport si in vazul tuturor.

Bratele lui s-au strans in jurul meu si m-a sarutat si el. Tragandu-ma
putin in spate, i-am zambit si mi-am desfacut picioarele de pe talia lui,
alunecand la pamant. „Mi-a fost dor de tine, JB”.

Inainte ca el sa poata raspunde, Sam a sarit si el in bratele lui,

incercand, fara succes, sa-si infasoare picioarele in jurul lui si sa-l
sarute. Aproape ca ma tavaleam pe jos de ras. Robbie s-a eliberat de
Sam chiar atunci cand Marcus, ca sa nu se lase mai prejos, a sarit in
spatele lui. Robbie l-a saltat in spate, si a pornit intr-un fel de trap cu
Marcus in spate. N-au ajuns prea departe inainte ca cei de la
securitatea aeroportului sa-i spuna sa-l lase jos.

Intr-un final, am iesit din aeroport si am intrat in BMW-ul lui Robbie.

Eu am condus in timp ce el ne punea la curent cu noutatile de la
filmari si cu lucrurile din Vancouver. Arata obosit, dar fericit. Imi
facusem griji ca el se va intoarce tot cu expresia aia de nebun pe
fata. Chiar si dupa ce am fost de acord sa nu merg la Premiile Teen
Choice, expresia aia i-a staruit pe chip. Hotarasem sa o ignor atunci,
in ultima noapte, sperand ca despartirea sa-l ajute sa vada lucrurile
mai clar, ca avea sa redevina vechiul Robbie urmatoarea data cand
aveam sa-l vad. Eram fericita ca avusese tot timpul asta ca sa se
gandesca la tot.

Cu totii am mers direct sa luam pranzul, dorindu-ne sa inlaturam pe

cat posibil publicitatea. Robbie si cu mine ne-am cuibarit, ne-am
sarutat si ne-am atins, spre deliciul paparazzilor. Sam si Marcus au
ras de noi si ne-au copiat gesturile. Eu incepusem sa-l hranesc pe
Robbie cu bucatele din mancarea mea si totul s-a transformat intr-un

164
mare festival al mancarii pentru noi patru, asa ca nu stiu exact din a
cui farfurie am mancat mai mult. Imediat ce am vazut cum mancarea
zboara dintr-o parte in alta a mesei, m-am ridicat si m-am dus la baie.

Robbie m-a luat de mana cand m-am intors, uitandu-se in sus la mine
cu o expresie surprinsa „Cassie, Sam imi spunea ca el inregistreaza
muzica ta, e adevarat, iubire?”. Mi-a luat mana in timp ce eu ma
asezam langa el. Chiar nu avusesem timp sa vorbesc cu Robbie
despre asta, dar era perfect indreptatit si eram chiar surprinsa ca
Sam adusese vorba. Robbie s-a uitat la mine asteptand.

„Mda, este vorba despre un proiect de film la care lucrez, ma rog, nu

doar eu, e o colaborare intre stiluri muzicale. Folosim multi artisti
moderni, insa studioul a vrut sa fie adaugate cateva piese noi, muzica
originala. Ei vor ca aceasta comedie sa fie o imbinare de clasic cu
modern, asa ca muzica trebuie sa fie ceva similar”.

Am baut putin din berea mea si am facut din degete semnul

ghilimelelor, ca urechile de iepure, „Stii tu, `un nou sound`, care sa
sustina filmul. In orice caz, am scris poate vreo 20 de piese si ei au
ales patru pe care sa le aiba in film. Majoritatea au fost inregistrate in
New York, in afara de bucatile mele. Asa ca Sam a incercat doua
dintre piese, cam imediat dupa ce tu ai plecat si au sunat asa de bine
ca Studioul a semnat cu el ca sa le inregistreze.”

M-am intors si am zambit la Sam si apoi m-am intors din nou spre
Robbie, asteptand reactia lui. El il urmarea pe Sam; banuiesc ca ii
transmitea cat de bine ii cadea ideea. „Coloana sonora e gata acum
si filmul e programat pentru premiera peste cateva saptamani.
Saracul Sam, el n-are nicio idee pentru ce a semnat. Studioul deja l-a
pus pe el si formatia lui sa zboare peste tot prin tara ca sa promoveze
`hitul`, imediat ce l-au descoperit. Coloana sonora va aparea pe
rafturi la o saptamana dupa lansarea filmului si studioul vrea ca el sa
inregistreze si sa lanseze un album cu restul pieselor pe care eu le-
am scris, ca sa se vanda de Anul Nou”.

Gura lui Robbie s-a cascat atunci cand i-am spus cat ii oferea
studioul lui Sam pentru contractul albumului. Nu vroiam ca el sa
creada ca profitam de prietenul lui. „Asadar, ce crezi? Restul coloanei

165
sonore e chiar misto, daca filmul merge bine, toata treaba asta o sa
fie uriasa”.

Sam a monopolizat restul discutiei, spunandu-i lui Robbie despre

planurile noastre cu inregistrarile. Cum am planuit sa inchiriem o casa
pe langa New York cat timp eu lucram la Filarmonica. Aveam sa
inregistram piesele si sa facem orice schimbari se impuneau la texte
si melodii. El si formatia lui aveau de gand sa incerce toate piesele ca
sa vada ce vor include pe album. Puteai auzi cu claritate entuziasmul
din vocea lui.

Studioul planificase un program foarte strans. Trei luni de inregistrari,

cu lansarea albumului si promovarea lui in ianuarie. Spectacole si
turnee erau planificate pentru primavara/vara. Studioul intentiona sa-l
transforme pe Sam si formatia lui intr-o masina de facut bani si
prezisesera ca o sa dea lovitura cu ei. El doar vazuse ca asta se
intamplase si cu Rob si eram uimita ca vroia acelasi lucru si pentru el.

***

In seara aceea, eu si Robbie ne-am prabusit in pat extenuati. „JB,

incerci cumva sa te revansezi pentru cele trei saptamani de
inactivitate? N-o sa mai fiu in stare sa merg maine daca tu continui in
felul asta”. M-am intors pe burta, sprijinindu-ma in coate, ca sa-l
privesc. Dupa ce petrecusem dupa-amiaza cu baietii, Robbie ii
trimisese la plimbare si le-a spus sa nu se intoarca pana a doua zi
dimineata. Am fugit amandoi in dormitor in secunda in care ei au iesit
pe usa.

„Mi-ai lipsit Cassie. Am cam trecut prin tot felul de nebunii pentru o
vreme, dar cred ca i-am dat de cap acum. Nu puteam sa las ca asta
sa ne desparta, intelegi? Te iubesc asa de mult si acum, cand ma
gandeam ca pot sa ma descurc cu ideea ca tu sa faci parte din
nebunia mea, tu o sa pleci. Imi doresc sa poti sa fii cu mine in
Vancouver, imi doresc ca voi toti sa fiti acolo. Ma bucur enorm de
tare pentru Sam. Imi spunea cat de mult ii place acest nou sound; ca
el nu s-a gandit niciodata sa scrie pentru formatie, dar este o
schimbare in bine pentru ei”.

166
El s-a intins si si-a trecut mana lunga peste fata mea, dandu-mi parul
dupa ureche. „Nu ma pot abtine sa nu fiu gelos. Voi doi veti fi
impreuna pe coasta de est, cam tot atata timp cat voi fi eu in Canada.
Simt de parca ati fi la capatul celalalt al lumii si voi toti o sa va distrati
o gramada impreuna”.

M-am intins ca sa-l sarut „Hmmm, deci esti gelos pentru ca vrei sa-ti
petreci timpul cu mine, sau pentru ca vrei sa-ti petreci timpul cu
Sam?”. El m-a rasturnat pe spate.

„Ambele”, a ras el si m-a sarutat. Apoi a inceput sa-si plimbe mainile

pe corpul meu. Eu am gemut cand mana lui m-a atins si puteam sa
simt cat de mult il doream. Chiar ca n-o sa mai fiu in stare sa ma misc
maine...

167
Capitolul 45

Rob PDV

Ma intorsesem in Vancouver de doua saptamani si inca mi-era un dor

nebun de Cassie. Plecasem din LA amandoi, in aceeasi zi. Eu am
zburat inapoi in Canada si Cassie la New York ca sa repete cu
Filarmonica. Ei avusesera deja doua spectacole de cand ajunsese ea
acolo. Marcus si Sam plecasera si ei din LA. Amandoi aveau
concerte planificate si hotarasera sa se intalneasca cu Cassie
saptamana asta, pe coasta de est. Asta era prima ei pauza, dar nu
putuse sa ma vada din cauza obligatiilor pe care le avea cu Sam si
Studioul privind inregistrarile.

Era chiar o ironie ca acum vroiam cu disperare sa vina Cassie sa ma

vada si ea era prea ocupata ca sa reuseasca sa ajunga aici. Avea
inca obligatia de a mai canta in trei concerte ale Filarmonicii din New
York, inainte sa fie libera sa plece fara sa trebuiasca sa se mai
intoarca. Cassie alerga acum cu Sam si formatia ca sa gaseasca un
studio de inregistrari si o casa. Oare se credeau la emisiunea „Real
World”? Stiam ca ar trebui sa ma bucur pentru ei, dar nu puteam sa
ma abtin. Eram trist, ma simteam singur si eram gelos ca nu puteam
sa fiu si eu acolo, cu ei.

Aparusera poze peste tot, pe net, cu instantanee de genul „Iubita lui

Rob il inseala” sau „Cand Rob nu-i acasa, prietenii joaca pe masa”.
Stiam ca nu credeam nimic din toate alea, dar pozele ma
deprimasera. Sam se plimba pe strazile New York-ului cu un brat in
jurul umerilor lui Cassie. Cassie se tinea de mana lui si celalalt brat il
avea in jurul taliei lui. Radeau de vreo gluma spusa de unul din ei si
se uitau unul la celalalt, ochi in ochi. Dap, era deprimant.

Filmarile mergeau inainte, dar urma sa fiu blocat aici pentru cel putin
inca doua luni, posibil chiar mai mult. Avusesem cate o zi libera din
cand in cand, dar niciodata cateva zile la rand, in asa fel incat sa fie
posibila o excursie pana la New York. Trebuia sa stiu cand o s-o vad
din nou. Doar o data spre care sa tintesc, ceva pe care sa ma pot
concentra, in loc de neantul asta in care traiam.

168
Uitandu-ma pe geamul fumuriu al SUV-ului, am incercat sa ma
concentrez pe locul unde ma aflam, inlaturand gandurile intunecate.
Petrecusem suficient timp in Vancouver, in asa fel incat sa cunosc
zona. Condusesem in afara orasului si trecusem de platoul de
filmare. Casele de aici erau vile mari, raspandite la mare distanta una
de cealalta, inconjurate de hectare intregi de gradini aranjate
minunat. Nu puteam sa-mi amintesc daca Nick imi spusese ca o sa
fac si o sedinta foto legata de interviu. Banuiesc ca nu avea nicio
relevanta.

El spusese ca Summit organizase un set de interviuri pentru astazi, si

era minunat sa iau o pauza de la filmari, dar asta n-avea sa fie prea
placut. Acum, acele poze cu Cassie si Sam impreuna in New York
erau pe net si imi imaginam ca toate intrebarile aveau sa fie legate de
ele. Puteam sa vad cum ziua de azi se transforma intr-o zi din iad.
Planuisem sa ma incui in camera de hotel si sa evit orice alta
intrebare in legatura cu Cassie.

Ma jucam cu cartea pe care o tineam. Cassie mi-o daduse inainte sa

plec. Era un nou proiect la care fusese rugata sa lucreze. Drepturile
filmului fusesera achizitionate de Paramount Pictures si ea fusese
angajata sa lucreze la coloana sonora. Scenariul inca nu fusese scris
si intregul proiect putea fi doar o speranta desarta, dar cartea era
geniala si imi puteam imagina ca ecranizarea ar avea potentialul de a
fi cu adevarat ceva special. Speram ca asta sa fie acel ceva pe care
sa-l putem face impreuna, daca avea vreodata sa se transforme in
ceva real.

Soferul a luat-o in jos pe o alee, indreptandu-se spre o poarta

securizata. Portile s-au deschis si am trecut prin ele, indreptandu-ne
spre casa. Nimeni nu era in zona ca sa ne salute si soferul a plecat
imediat dupa ce eu m-am dat jos. Ce dracu? Usa era deschisa, asa
ca am intrat inauntru, intreband daca era cineva acolo. Drace,
incepusem sa ma simt ca intr-o scena de film horror.

Era o intrare impunatoare cu o scara gigantica care ducea la etaj. Nu

stiam daca ar trebui sa ma intorc si sa ies sa astept, sau sa ma plimb
pe acolo cautand reporterii. Oare Nick imi spusese daca el avea sa
se intalneasca cu mine aici? Nu credeam ca el o sa zboare in

169
Canada doar pentru interviurile astea. M-am decis sa mai incerc
cateva usi apropiate de intrare.

Locul era infricosator, dar minunat. Camerele erau clasice si suficient

de comfortabile ca sa te faca sa te simti relaxat si sa-ti dea
sentimentul de „acasa”. Fiecare incapere avea ferestre inalte care se
deschideau spre hectarele de gazon si spre padurea de dupa. Nimeni
nu era in zona. Am strigat din nou si am continuat sa merg prin casa,
indreptandu-ma spre spatele ei. Luand-o dupa un colt, am auzit
sunete infundate venind din spatele unei usi inchise. Intinzandu-ma
spre clanta nu eram sigur daca ar fi trebuit sa o deschid, asa ca m-
am uitat din nou in jur. Nimeni. Imi puteam simti inima bubuindu-mi in
piept si incepusem sa transpir.

Frecandu-mi palma pe jeansi ca sa inlatur transpiratia, am deschis

usa si m-am uitat direct la o scara lunga, care mergea in jos. Drace,
nu. La dracu, in niciun caz n-aveam de gand sa cobor acolo. Puteam
sa aud clar acum, ca acele sunete, pe care auzisem mai devreme,
erau voci, dar ele erau inca mult prea infundate ca sa-mi dau seama
cate persoane erau acolo sau ce spuneau. Am strigat din nou „Buna
ziua, um, sunt Robert Pattinson. Mi s-a spus ca am niste interviuri
programate pentru azi? Hei, e cineva acolo jos?”

Nimeni n-a raspuns si vocile s-au oprit. Acum nu mai puteam auzi nici
macar un sunet din subsolul ala. M-am uitat inapoi la usa de la
intrare, dorindu-mi sa fi avut la mine o bata de baseball. Nu era
nimeni afara, soferul plecase. La dracu. „Hei? Vin jos”. Am inceput sa
cobor treptele; ele se terminau intr-o curba brusca la dreapta, asa ca
nu puteai vedea nimic in fata. De-acum, toata afacerea asta cu
coboratul incepuse sa mi se pare o foarte proasta idee.

Am tras adanc aer in piept atunci cand am ajuns la ultima treapta si

am trecut de colt. Corpul mi-a fost izbit de o greutate mare, care m-a
impins inapoi, in perete. N-am vazut ce m-a izbit si am inchis ochii,
asteptand sa fiu omorat in orice moment. A trecut doar o secunda si o
greutate si mai mare mi-a fost impinsa in piept. Am putut sa simt niste
brate in jurul meu, care ma trageau inainte si rasete. „Rob, frate, ne-a
fost dor de tine, arati de parca ai vazut o fantoma”.

170
Mi-am deschis ochii si i-am vazut pe Sam si pe Marcus cum ranjeau
la mine, cu bratele pe umerii mei. Impingandu-i inainte cu toata forta,
l-am trantit pe Marcus la podea. Incalecandu-l, am inceput sa-l
pocnesc in stomac. Sam radea si incerca sa ma traga de acolo. „O sa
te omor dracului, prost idiot. Credeam ca aveai de gand sa ma
omori”.

Uitandu-ma in sus la Sam cand el mi-a prins incheieturile, i-am spus

ca el era urmatorul pe lista mea de crime. Dupa Marcus, binenteles.
Eram usurat ca fusesera ei si nu vreun criminal psihopat, dar aproape
ca facusem pe mine de frica si trebuia sa-mi imaginez ca idiotii astia
isi bateau dracului joc de mine. Cassie a ingenunchiat langa mine.

„JB, te voi ajuta eu sa-i spargi dintii, daca vrei. Cred ca a fost o gluma
stupida”. Ea a ras si l-a pocnit pe Marcus in coaste ca sa-mi
dovedeasca, incercand sa para serioasa. Am incetat sa ma mai zbat
in stransoarea lui Sam si doar m-am uitat la Cassie. In doua secunde
eram jos de pe Marcus si o trageam pe Cassie in sus, lipind-o de
perete. I-am sarutat gura, ochii, si m-am intors apoi, din nou, la gura,
mangaindu-i-o cu limba. Doamne, ce dor imi fusese de ea.

„Frate, las-o sa respire”. Marcus si Sam radeau, dar s-au indepartat

ca sa nu-i ajung. Nici ca-mi pasa mai putin. Cassie era aici, ei erau
toti aici. M-am tras in spate si m-am uitat in ochii lui Cassie.

„Vrei sa-mi spui ce dracu se intampla aici?” Nu-i dadusem drumul,

tinand-o lipita de perete si puteam sa simt fiecare centimetru din
corpul ei lipit strans de al meu. Ea s-a uitat la mine cu ochii
stralucitori.

„New York-ul era prea scump, asa ca ne-am hotarat sa inchiriem o

casa aici, in Vancouver, cineva ne-a spus ca e un loc misto in care sa
lucrezi si am auzit ca era prin zona si un actor care arata aproximativ
destul de bine si care era destul de usor de agatat, iar eu cum ma
cam dau in vant dupa actori.... Tu ce crezi? Cauta ceva actiune?”

S-a intins spre mine si si-a trecut varful limbii peste buzele mele, apoi
a intrat printre ele, sarutandu-ma. Mi-am tras capul in spate si m-am
impins mai tare in ea. „Care arata aproximativ destul de bine, zici tu?
Hmmm, banuiesc ca daca ar fi suficient de disperat, s-ar baga. Cat

171
timp ai de gand sa stai?”, mi-am trecut mana peste obrazul ei, iubind
senzatia pielii ei catifelate.

„Atata timp cat o sa ma vrei”.

„Asta ar putea sa insemne pentru foarte mult timp. Ma gandesc la

pentru totdeauna”.

„Pentru totdeauna imi convine”.

172
 Epilog

`Buna seara, sunteti pe 95.8 FM. Este ora 10:30 pm si temperatura

de afara este de 23 grade Celsius. Avem ultimele stiri de la Premiile
Academiei din seara aceasta. Haideti mai intai sa rulam un interviu,
luat mai devreme in seara aceasta, de pe covorul rosu...`

„Bine ati venit la cea de-a 84-a Editie a Premiilor Academiei. Il am

aici, cu mine, pe Robert Pattinson. 2012 pare a fi un an minunat
pentru tine. Nu numai pentru implicarea ta intr-un film cu multiple
nominalizari la Oscar, dar, de asemenea, o sa devii tata in curand,
nu-i asa? Unde este minunata ta sotie in seara asta?”

„Cassandra este aici, pe aici pe undeva; n-ai cum s-o ratezi. De

acum, poate sa nasca oricand, vroiam sa stea acasa, dar sub nicio
forma ea n-ar fi ratat asta”.

„Spune-ne cum de ati ajuns amandoi sa va implicati in proiectul asta”.

„Cassandra semnase pentru a scrie coloana sonora imediat ce

Paramount cumparase drepturile. Pe vremea aceea, eu filmam la
Eclipse si ea mi-a dat cartea s-o citesc. M-am indragostit de romanul
acela si stiam ca vroiam sa fac parte din proiectul asta, chiar din acel
moment. Nu cred ca am fost prima alegere pentru rol, dar m-am
folosit fara mila de implicarea lui Cassie si de conexiunile ei ca sa
pun piciorul in prag si banuiesc ca, iata, asa am ajuns aici”.

„Acum, acest film a fost nominalizat la o uluitoare suma de 12 premii,

cu mari sanse ca voi, amandoi, sa primiti cate un Oscar in seara asta.
Trebuie sa citesc lista de nominalizari, deoarece este incredibil: Cel
mai bun film, Actor in rol principal, Actrita in rol principal, Regie, Mixaj
de sunet, Editare de sunet, Imagine de film, Design de costume,
Scenariu, Actrita in rol secundar, Lait-motivul muzical, si, in sfarsit,
Coloana sonora. Amandoi deja ati primit Globuri de Aur, care crezi ca
sunt sansele sa plecati de aici si cu doua Oscar-uri, in seara asta?”

„Nu vreau sa cobesc in legatura cu noi sau cu filmul. Toti suntem

foarte mandri de proiectul asta si este o onoare, si, ei bine, este
destul de socant, ca sa fiu sincer, ca am fost nominalizat si eu, si

173
chiar sa am o sansa sa castig. Sunt doar foarte fericit sa fiu aici, in
seara asta”.

„Acum, haide sa trecem la intrebarile importante – ce porti in seara

asta?... Oh, iata ca vine sotia ta. Doamne Sfinte, e uriasa. Dna
Pattinson aratati de parca ati fi gata sa nasteti in orice secunda. Cum
va simtiti?”

„Ha ha. Am tot auzit asta toata seara. Stiu ca arat ca o balena, dar e
greu sa arati bine cand esti insarcinata in noua luni si porti gemeni.
Ma simt minunat, obosita, entuziasmata si gata sa scot baietii astia
din mine”.

`Si acum iata o inregistrare de ceva mai tarziu, din aceasta seara.
Ambii Pattinsoni au primit Oscar-uri, Robert pentru Cel mai bun actor
in rol principal, iar Cassandra pentru Cea mai buna coloana sonora.
Filmul insusi a primit 8 din premiile la care a fost nominalizat. Acestea
au avut loc doar cu cateva momente in urma. Regizorul doar ce a
ajuns pe scena ca sa primeasca Oscar-ul pentru Cel mai bun film,
haideti sa ascultam ce are de spus`.

„Um, wow. Credeam ca o sa am un soc cand am auzit numele

filmului ca fiind castigatorul, dar apoi, cand l-am rugat pe Robert sa
vina cu mine aici, pe scena, el mi-a spus ca Cassandra intrase in
travaliu si acum se indreapta spre spital. Haideti sa le uram cu totii
mult noroc. Acestia vor fi primii copii ai Academiei!”

`Eu priveam tot ce se intampla live si camera s-a intors catre sala. Cu
totii se ridicasera in picioare si aplaudau tanarul cuplu. Asadar, acum
ei sunt in drum spre...`.

„Inchide-l Robbie, te rog. Oh, la dracu, acum chiar ma doare rau”.

„Cassie, ai noroc ca esti in travaliu pentru ca altfel as putea sa te

omor dracului chiar acum. Nu-mi vine sa cred ca nu mi-ai spus nimic.
Ce era in capul tau? Ar fi trebuit sa plecam imediat, imediat ce au
inceput contractiile”.

„Sa te ia dracu, Robbie! Tu m-ai bagat in incurcatura asta! Sa nasti tu

dracului copiii astia! Eu am terminat cu asta; nu mai suport durerea

174
asta, ma doare ca dracu! Ce dracu o sa facem noi cu gemeni?? Noi
nu stim nici cel mai elementar lucru despre copii! Uite cat de obosita
e sora ta Vicky si la fel si Matt, si ei n-au decat unul!! Ce te face sa
crezi ca noi putem sa facem asta??”

„Te rog, nu plange, iubire. Stiu ca n-ai vrut sa spui asta. O sa fii bine.
O sa ma asigur ca o sa primesti ceva pentru durere imediat ce
ajungem acolo. Daca ai fi spus ca ai intrat in travaliu, am fi fost deja
acolo acum, nu la dracu in masina asta nenorocita, blocati in trafic!”.

„Um, sper ca nu va deranjeaza ca va intrerup, dar am cateva

medicamente care mai pot atenua durerile Dnei Pattinson. Sunt
medic calificat, draga mea, si am ajutat la nasterea unor copii in
situatii mult mai groaznice decat pe bancheta din spate a unei
limuzine. Pot sa te asigur ca vom ajunge acolo in timp suficient, dar
am totul sub control, daca va fi nevoie”.

„Robbie, nu vreau sa nasc copiii nostri intr-o masina, te rog, te rog

du-ma acasa!! Nu mai vreau sa fac asta! Mi-e frica Robbie, te rog, fa
sa se opreasca, nu sunt pregatita!!”.

„Iubire, o sa fii bine, iti amintesti cat de fericiti am fost cand am aflat
ca vor fi gemeni? Ai timp destul, asa cum a spus si Dr. Richards. O
sa fie minunat. Tu o sa fii cea mai tare mamica si, si noi suntem o
familie acum. Asta este inceputul restului vietilor noastre. Te iubesc,
Cassie!”.

SFARSIT

175