Sunteți pe pagina 1din 156

JOAN SMITH

Preafrumoasa

Laura

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de ION GEICU

ALCRIS

Romance

Capitolul 1

Laura Talmadge se opri în fa]a restaurantului „Pivni]ele Fran]ei” pentru a contempla afi[ul care o reprezenta în m`rime natural`, dominat` de inscrip]ia „Ambian]` muzical` cu fermec`toarea Laura la org`”. Dup` cum ceruse, numele ei de familie nu figura nic`ieri. Nu acceptase s` cânte la orga electric` în acest local, patru seri pe s`pt`mân`, decât cu aceast` condi]ie. Academia regal` de muzic` n-ar fi v`zut f`r` îndoial` cu ochi buni ca o elev` atât de str`lucit` ca Laura s` se produc` în public pentru a-[i rotunji veniturile. Degeaba se l`uda „Pivni]ele Fran]ei” c` era unul din restaurantele cele mai scumpe din Londra, acesta nu era nicidecum genul de loc frecventat de înalta societate, departe de asta Îndat` ce-i treceai pragul, primul adjectiv care-]i venea în minte pentru a califica acest decor prea luxos era acela de „preten]ios”. Nu întâlneai aici domni ie[i]i de la Oxford sau Cambridge, nici con]i sau duci. Din când în când, puteai z`ri o vedet` de televiziune sau de cinema, dar nu prea des.

6

JOAN SMITH

Cu p`rul blond protejat de un fular, Laura î[i ridic` gulerul impermeabilului. Trei pietoni îi aruncar` o privire în trecere, f`r` s` remarce cea mai mic` asem`nare între aceast` siluet` firav` [i somptuoasa femeie din afi[ul expus în vitrin`. Trebuie spus c`, în afar` de figur`, n-aveau într-adev`r nimic în comun. Afi[ul fusese realizat în urm` cu [ase luni pentru Aimée, organista dinaintea ei. {i când, dup` plecarea ei, Jerry Holmes, patronul, o angajase pe Laura, el se mul]umise s` lipeasc` o fotografie m`rit` a chipului ei deasupra corpului

voluptuos al lui Aimée. În fa]a pieptului plin care se rev`rsa din decolteul ame]itor [i al acestei talii ridicol de sub]iri, Laura f`cu o mic` grimas`. Ai fi zis c` este afi[ul unui film prost de mâna a doua. Dar s` încerci s` convingi un om ca Jerry Holmes – Va trebui s` fii sexy, îi declarase el. S` pui în eviden]` cea mai bun` parte a fizicului t`u. S` o pui în valoare. Am s` te înv`], vei vedea. În ceea ce prive[te muzica, mai ales f`r` cea clasic`. Cân]i într-un restaurant, nu într-o biseric`. „Tico Tico”, „La vie en rose”, iat` ce le trebuie clien]ilor mei! Ace[tia nu sunt nici fe]e biserice[ti, nici pu[ti, ci b`rba]i însura]i care ies cu iubitele lor sau celibatari care î[i caut` norocul. Vin aici ca s` se distreze. – Ce vre]i s` spune]i prin sexy? întrebase Laura, neîncrez`toare.

– Ei bine, de exemplu, va trebui s`-]i sco]i ochelarii. M` întreb, de altfel, de ce îi por]i.

– Oh, nu i-am pus decât pentru a citi contractul. Nu voi avea nevoie de ei ca s` cânt. Am s` înv`] buc`]ile pe dinafar`.

PREAFRUMOASA LAURA

7

– S` fie într-un ceas bun! Ai ochi splendizi, mari,

Nu te zgârci cu machiajul. Î]i va trebui de

lumino[i

asemenea o rochie decoltat`, bineîn]eles.

– Decoltat`?

– Vezi chelneri]a de acolo? îi spusese el ar`tându-i o tân`r` îmbr`cat` cu o bluz` ]`r`neasc` [i cu o fust` lung`.

– Da.

Într-un col] retras al s`lii, chelneri]a era ocupat` s`-[i pileasc` unghiile, cu o ]igar` în col]ul buzelor. Bluza ei mulat`, cu un decolteu adânc, dezv`luia rotunjimi generoase.

– Iat` ce vreau s` spun. Sexy, dar rafinat.

Laura nu se putu împiedica s` zâmbeasc`. Jerry avea o

p`rere foarte stranie despre rafinament.

– Cân]i foarte bine, ad`ugase el, mult mai bine decât

Aimée. Dar asta nu-i de-ajuns. Va trebui de asemenea s` te adaptezi ambian]ei. Clien]ii sunt dornici s` vad` fete frumoase. Ei caut` o schimbare pl`cut` a obi[nuitului. Unii

În]elegi

la ce fac aluzie

respectabilitatea localului meu.

S` nu accep]i niciodat`. }in la

vor dori s` te duc` s` v` termina]i seara în alt` parte

– N-ave]i nici o grij`, am s` fiu atent`, domnule Holmes,

r`spunsese ea reprimându-[i un zâmbet.

– Spune-mi Jerry. Aici form`m cu to]ii o mare familie.

El aruncase atunci o privire întreb`toare so]iei lui. {i Vera Holmes, care o examinase pe Laura din cap pân` în picioare, p`ruse mul]umit`. Era o femeie plinu]` de vreo cincizeci de ani, care în lumina slab` din restaurant ar`ta cu zece ani mai pu]in. Ea st`tea la cas`. Ca [i chelneri]ele era îmbr`cat` în costum rustic, dar se dorea elegant`, dup` cum demonstra

8

JOAN SMITH

colierul de perle false [i inelele care-i sclipeau pe toate

degetele. Vera era tot atât de tipic englezoaic` precum so]ul ei. Ei î[i botezaser` restaurantul „Pivni]ele Fran]ei” pentru c` g`seau asta distins. {i ei ]ineau mult la distinc]ie, nu din ambi]ie social`, ci pentru a justifica pre]urile exorbitante pe care le practicau.

– Câ]i ani ai, micu]a mea? o întrebase Vera. Sper c` nu e[ti minor`? Pentru c` nu vreau s` avem necazuri cu poli]ia.

– Am dou`zeci [i unu de ani, fi]i lini[tit`.

– Pari foarte tân`r`.

– Pot s` v` ar`t permisul de conducere, propusese Laura

scotocind în geant`. Ei îl studiaser` cu aten]ie înainte de a i-l inapoia.

– Va p`rea mai în vârst` cu un coc. Coada asta de cal nu va

merge, spusese Jerry. {i cu o rochie pu]in provocatoare

– Taci, i-o t`iase Vera. Laura nu este ca Aimée. Ea are clas`.

Caut`-i mai curând o rochie de sear`. În fine, [tii mai bine decât noi ce ]i se potrive[te. Numai s` nu fii nici vulgar`, nici prea sobr`. În]elegi ce vreau s` spun?

– Din satin ro[u, sau

So]ia lui îi ceruse din nou s` tac`.

– Cred c` în]eleg, îi asigurase Laura.

începuse Jerry.

{i acum, se întreba ce gen de rochie s`-[i pun` ca s`-i mul]umeasc` pe amândoi.

– Foarte bine. O s` lucrezi de la orele nou` seara pân` la

dou`sprezece [i jum`tate, de miercuri pân` sâmb`t`, \i declarase Vera. De patru ori câte o jum`tate de or`, cu treizeci de minute pauz` între fiecare num`r. O s` prime[ti un

onorariu, plus bac[i[urile. Aimée a[eza totdeauna un pahar pe

PREAFRUMOASA LAURA

9

org` [i punea chiar ea în el o bancnot` de o lir` înainte de a

începe s` cânte ca s` le arate clien]ilor c` nu se mul]umea cu m`run]i[! În general, clien]ii dau un bac[i[ când cer o melodie

la

alegerea lor. Ce faci afar` nu ne prive[te, dar aici nu vreau

s`

avem necazuri. Un restaurant ca acesta poate c`p`ta repede

o

proast` reputa]ie. Fire[te, dac` un client te place, po]i

accepta s`-]i ofere un pahar. Mai ales dac` este un obi[nuit de-al casei.

– Jerry m-a avertizat deja. Fi]i lini[tit`. Am altceva de f`cut decât s`-mi pierd timpul cu clien]ii.

– Bine. Cu ce te ocupi în afar` de a cânta la org`?

– Urmez cursurile Academiei regale de muzic` [i n-o prea scot la cap`t cu banii.

– N-ai familie?

– Ba da. Un frate. Este pastorul parohiei Saint-Peter. Pastorii nu întorc banii cu lopata.

– Mie îmi spui? Când, din întâmplare, vine vreunul, se

mul]ume[te cu un pahar de vin ieftin [i dac` las` un [iling

bac[i[, fetele se pot declara fericite!

– Cred totu[i c` Francis n-a intrat niciodat` într-un loc ca

acesta, afirm` Laura. Sala restaurantului sem`na cu o pivni]`. Pere]ii erau acoperi]i cu tapet ro[u cu auriu, cu oglinzi încastrate aproape peste tot. L`mpi electrice în sfe[nice aurii imitau lumina pâlpâitoare a lumân`rilor. Lumân`ri de data aceasta veritabile, luminau mesele acoperite cu fe]e de mas` albe. Pentru a

confirma numele restaurantului, mânc`rurile erau scrise în francez`, cu traducerea în englez` al`turi.

10

JOAN SMITH

– Dac` ]i-e foame, po]i lua o gustare la buc`t`rie, în timpul

pauzelor. Chiar de la început, Vera îi ar`tase o bun`voin]` matern` Laurei, atât de slab` [i de palid` [i, mai ales, nicidecum insolent`. Pentru Vera, insolen]a era cea mai mare nenorocire. Ea nu putea risca s-o uite pe organista care o precedase pe Aimée, cea care încercase s`-l seduc` pe Jerry, pân` acolo

încât acesta îi împrumutase bani. Ce idiot! Dac` se lansaser` în afaceri, o f`cuser` pentru a-[i cump`ra ferma la care visau [i nu pentru acte de filantropie!

– Exist` vreun col] lini[tit unde a[ putea înv`]a în timpul

pauzelor? întrebase Laura. Am de f`cut adesea lucr`ri pentru Academie. Teme de scris

– Este o cabin` mic` lâng` vestiar. Vei putea folosi m`su]a de toalet` drept birou.

***

În picioare pe trotuar în cea]a acestui început de aprilie, Laura se gândea la cele trei luni pe care le petrecuse la „Pivni]ele Fran]ei”. Acumulase o experien]` foarte bogat`. Acum [tia s` fac` fa]` avansurilor seduc`torilor de tot soiul. De[i întotdeauna amabil` cu clien]ii, nu le d`dea niciodat` numele ei de familie [i nici adresa. Dac` se întâmpla s` accepte s` bea un pahar cu unul dintre ei, nu-l l`sa niciodat` s-o conduc` acas`. În fa]a comportamentului ei irepro[abil, Jerry [i Vera o adoptaser` definitiv. P`stra distan]a fa]` de

PREAFRUMOASA LAURA

11

clien]i, nu se servea de la bar f`r` s` pl`teasc`, nu-[i umplea buzunarele cu mâncare înainte de a pleca [i nu lua linguri]ele de argint, pe scurt, era o fat` „foarte bine”. Când cumnata Laurei n`scu, în februarie, îi g`sir` o locuin]` organistei lor. Jerry era proprietarul mai multor apartamente în apropierea restaurantului [i el îi propuse unul dintre ele. Ea accept` f`r` nici o ezitare. Garsonierele erau atât de rare [i atât de scumpe la Londra! Din p`cate, amenaj`rile hot`râte de Vera nu se potriveau deloc cu gusturile ei.

– Am decorat-o eu îns`mi, declarase cu mândrie doamna

Holmes când o dusese s` viziteze apartamentul. Ceea ce s`rea în ochi, era un amestec exploziv de ro[u, portocaliu, galben [i verde. În salon, o canapea de culoare purpurie trona al`turi de un mare fotoliu verde, totul pus pe o mochet` galben`. În fa]a ferestrei înguste, perdelele erau de un ro[u aprins. Lustre din metal auriu luminau masa din placaj l`cuit. Camera avea dimensiunile unui dulap, ca [i

buc`t`ria care era echipat` totu[i cu un frigider [i o ma[in` de g`tit cu gaze. Dar toate acestea nu aveau importan]` pentru Laura. Esen]ial` era chiria foarte rezonabil`.

– De ce s` fac apel la un decorator care ar fi cerut o avere? Eu sunt capabil` s-o fac la fel de bine, nu g`se[ti? Prea mul]umit` c` g`sise unde s` stea, Laura n-o contrazisese pe Vera. Se m`rginise s-o întrebe:

– N-o s` v` sup`ra]i dac` am s` fac unele mici schimb`ri?

Mama mi-a l`sat mo[tenire câteva lucruri pe care a[ dori s` le p`strez. Au o valoare sentimental`, ad`ugase ca s` n-o

jigneasc`.

12

JOAN SMITH

– De ce nu, draga mea? E[ti la tine acas`. Instaleaz`-te cum

î]i place. Atâta timp cât nu faci pete pe mas`, nici g`uri de

]igar` în mochet` petreceri nebune[ti.

Dar [tiu c` nu e[ti de genul care d`

– Bineîn]eles c` nu!

– Nu ca vecinele tale! Aceste dou` femei nu sunt mai manechine ca tine [i ca mine. Jerry s-a l`sat în[elat de gogo[ile lor [i nu putem face nimic înainte de expirarea contractului lor de închiriere. Una dintre ele se pretinde oaspete într-un club privat pentru b`rba]i. Exist` un nume pentru acest gen

[i nu-mi permit s`-l pronun]. Oricum n-ai s` le vezi

de femei

în mod frecvent. Î]i petreci zilele la Academie [i patru seri din [apte la restaurant. {i apoi, trebuie din când în când s` mergi

la fratele t`u?

– Da. În fiecare duminic`.

– N-ai un iubit? Dr`gu]` cum e[ti, ai cu siguran]` o mul]ime de curtezani!

– Mi se întâmpl` s` ies doar foarte rar. Prietenii mei sunt

studen]i [i n-au mijloace s` fac` nebunii. Mergem la cinematograf, la conferin]e sau la concerte când putem ob]ine locuri în picioare.

– Am convingerea c` într-o zi vei fi bogat` [i celebr`. Sunt

ner`bd`toare s` te v`d pe scena de la Albert Hall, îmbr`cat` ca

o prin]es` [i primit` cu un tunet de aplauze!

– În ziua aceea, v` promit c` ve]i avea bilete!

– Minunat! Vom fi încânta]i.

Laura se str`dui s`-[i înfrumuse]eze apartamentul. Micul ei covor persan ascunse o parte din mochet` [i canapeaua

PREAFRUMOASA LAURA

13

disp`ru sub o cuvertur` afgan` ]esut` de mân`. Puse pernele de satin pe ultima etajer` a unui dulap împreun` cu oribilele bibelouri alese de Vera. Pe masa rulant`, scrumiera cromat` cu inscrip]ia „Pivni]ele Fran]ei” fu înlocuit` cu serviciul de ceai de argint al mamei ei. Strânse cu grij` tapiseria de pe perete – un tigru [i o pas`re pictate pe catifea neagr` – pe care o puse sub pat [i o înlocui cu un peisaj din secolul al XIX-lea. N-avea mijloacele s` fac` mai mult, dar aceste mici îmbun`t`]iri d`deau apartamentului un cu totul alt aspect.

***

Laura arunc` o scurt` privire ciudatei sale dubluri de pe afi[ care zâmbea la intrare – sfâr[ise prin a se obi[nui cu ea – [i împinse u[a restaurantului „Pivni]ele Fran]ei”. Îndreptându-se spre cabina ei, observ` c` sala era pe jum`tate goal`. Î[i piept`n` p`rul pe spate pân` când acesta îi c`zu pe umeri în valuri suple [i naturale, apoi trecu la metamorfozarea ei. Cu ajutorul unui creion negru, î[i recontur` linia sprâncenelor [i-[i alungi ochii c`tre tâmple. Î[i umbri pleoapele cu fard mov, î[i d`du cu fond de ten, î[i ruj` buzele cu roz aprins [i se redres` pentru a aprecia rezultatul. Satisf`cut`, î[i ag`]` la urechi cercei mari din cristal care scânteiau ca diamantele în lumina blând` a s`lii. Lui Jerry îi pl`ceau bijuteriile sclipitoare. Pe degetul inelar al mâinii stângi î[i strecur` un inel împodobit cu un safir fals uria[. Avea mâini încânt`toare, lungi [i fine, cu unghii frumoase.

14

JOAN SMITH

Cu toate c` era mai pu]in dezvoltat` decât [i-ar fi dorit domnul Holmes, rochia ei de sear` albastru închis î]i t`ia r`suflarea. Îi descoperea cu generozitate umerii [i se mula pe talia fin` [i pe [oldurile zvelte. Mânecile lungi îi d`deau o înf`]i[are foarte sofisticat`. Se privi înc` o dat` în oglind`. Doamne Dumnezeule! se gândea ea, p`rin]ii mei ar fi îngrozi]i dac` m-ar vedea! Cu toate acestea, fratele ei o convinsese s` accepte aceast` slujb`. Avea o minte destul de deschis` încât s` nu considere imoral ca organista de duminic` s` cânte în timpul s`pt`mânii la orga electronic` într-un restaurant. Francis nu era unul dintre acei pastori demoda]i [i rup]i de realitatea lumii moderne. Într-o sear`, o aduse chiar pe so]ia lui, Mavis, la „Pivni]ele Fran]ei” pentru a asista la spectacolul dat de Laura. De altfel, ca mul]i al]i pastori tineri, î[i abandonase de mult` vreme ]inuta tradi]ional` de pastor protestant.

– Îmi pare r`u c` nu te pot ajuta din punct de vedere

financiar, Laurie, îi spusese el. Dar cu na[terea copila[ului

– Nu-]i face griji pentru mine, Francis. Ai f`cut deja mult

pentru mine l`sându-m` s` locuiesc la tine timp de doi ani de zile. Acum cunosc Londra ca pe buzunarul meu [i sunt capabil` s` m` descurc. Mi-a mai r`mas un an de studii pân`

s`-mi iau diploma. A[ putea s` m` descurc f`r` s` lucrez, dar

a[ vrea s` pun deoparte ceva bani

vrea s` m` consacru compozi]iei.

pentru c`, anul viitor, a[

– Poate dac` ne-am muta într-o locuin]` mai mare? În acest caz, ai s` po]i s` te întorci la noi.

PREAFRUMOASA LAURA

15

– De ce nu? Poate voi fi [i eu c`s`torit`

– Sper c` nu cu unul dintre tipii care-i întâlne[ti la restaurant!

cine [tie?

– Bineîn]eles c` nu! îi r`spunse ea râzând. Dar se gândise la acel client care o cerea în c`s`torie de câteva ori pe

El venea la „Pivni]ele Fran]ei” aproape în fiecare

sear`, în afar` de sâmb`t`. În seara asta, intrând în sal`, îl v`zu instalat la masa lui obi[nuit`. Proiectorul se aprinse [i Jerry, în smochingul s`u prost croit, o anun]`. Ea salut`, zâmbitoare. Î[i pusese repertoriul la

punct cu Holmes. Începea cu o serie de melodii extrase din comedii muzicale ca „Hello Dolly!” sau „Cabaret”, foarte u[or de cântat pentru ea. Dup` p`rerea ei, ceea ce cânta aici nici m`car nu merita numele de muzic`. Avea un stil str`lucitor [i

nu se zgârcea cu arpegiile, ceea ce d`dea publicului impresia c` ascult` muzic` bun`, sporindu-i emo]ia. Obligat` s` le repete, cânta buc`]ile f`r` partitur` [i aproape f`r` s` gândeasc`. Putea astfel s` observe pe îndelete publicul. La sfâr[itul primei p`r]i, se ridic`, salut` [i disp`ru în spatele cortinei, înainte ca admiratorul ei s` i se poat` adresa. Începea într-adev`r s-o agaseze cu aerele lui de îndr`gostit iremediabil! Totu[i, la sfâr[itul p`r]ii a doua, fu cuprins` de oarecare mil` pentru Sean Bowden. Se ridica deja ca s-o invite la masa lui.

s`pt`mân`

– La pauza urm`toare, Sean, r`spunse ea.

– Nu voi mai fi aici. Trebuie s` plec devreme în seara

aceasta, spuse el cu o privire rug`toare de câine b`tut. Voi

lipsi toat` s`pt`mâna

de a m` întoarce acas` pentru vacan]a de prim`var`.

Sperasem s`-]i pot vorbi pu]in înainte

16

JOAN SMITH

Sean studia economia la Universitatea din Londra, dar împotriva voin]ei sale, deoarece visa s` intre în lumea prestigioas` a artelor – teatru, cinema, muzic` sau literatur`.

N-avea talent pentru nici una dintre ele [i se înc`p`]âna s` cread` c` era f`cut pentru asta. Pentru a-[i p`stra sacrosanctul ei anonimat, Laura îi ascunse faptul c` [i ea î[i continua studiile. {i misterul de care se înconjura jucase probabil un rol important în atrac]ia pe care o exercita asupra lui.

– În cazul acesta, s` bem un pahar de adio, r`spunse ea înso]indu-l la masa lui.

– Ca de obicei? se interes` el cu un zâmbet complice.

– Ca de obicei.

Cu Sean, ea comanda întotdeauna vin ro[u. Era b`utura

cea mai ieftin` [i se temea ca serile lui la „Pivni]ele Fran]ei” s` nu-l coste prea scump. Nu p`rea totu[i s` fie s`rac. Cu toate c` era îmbr`cat simplu, nu era lipsit de elegan]`. În aceast` sear`, purta o hain` de stof` de lân` [i un pulover de ca[mir. În câ]iva ani, va fi cu siguran]` un b`rbat foarte frumos, dar, pentru moment avea totul dintr-un pu[ti în cre[tere, cu picioarele lui lungi prea slabe, cu p`rul negru care-i c`dea pe frunte [i cu ochii lui negri care o priveau ca [i cum era un înger c`zut din cer. Când li se aduse paharele, el încerc` s`-i ia mâna atât de prompt încât vaza în care se deschisese un trandafir alb se cl`tin` periculos.

– Am s` lipsesc toat` s`pt`mâna, repet` el pândind pe figura Laurei efectul acestei ve[ti. Ea î[i ascunse u[urarea sub un mic zâmbet trist.

PREAFRUMOASA LAURA

17

– Te duci la familie?

– Da, la proprietatea noastr` din Sussex, la Hazelhurst.

– Sper s` ai o vacan]` pl`cut`.

[opti el

mângâindu-i degetele. Dac` tat`l meu n-ar fi bolnav, nu m-a[ duce.

Sub pretextul de a bea o înghi]itur` de vin, Laura î[i eliber` înceti[or mâna.

– Cum a[ putea

atât de departe de tine

– Ce o s` faci în absen]a mea? întreb` el.

– Voi continua s` masacrez aceast` org` de miercuri pân`

sâmb`t`!

– S-o masacrezi? Cân]i ca un înger! Tu e[ti toat` un înger,

ca o ploaie argintie pe umeri. Laura,

de altfel, cu p`rul t`u

nu vrei s`-mi vorbe[ti despre tine

– Nu este mare lucru de spus.

?

– Mi te imaginez într-un castel fermecat, cu o zân`

protectoare

de diminea]a pân` seara

– Ce plictiseal`! o astfel de via]` nu mi-ar pl`cea de loc,

Sean! Te asigur c` nu sunt prin]es` cum nu sunt nici spioan` nici m`car o v`duv` bogat`! Sunt o englezoaic` obi[nuit`,

obligat` s` muncesc pentru a-mi câ[tiga existen]a.

– De ce-mi calci în picioare iluziile? Nu este nimic obi[nuit

în tine, exclam` el cu entuziasm. Corpul t`u pare s` fi fost sculptat în filde[! Mi-ar pl`cea s` te iau cu mine la Hazelhurst, s` te prezint familiei.

– Drag` Sean, f`cu ea pe un ton matern, la ce ar folosi asta?

Nu vom fi niciodat` mai mult decât prieteni. Sunt încântat` c`

î]i plac, dar

Te hr`ne[ti cu nectarul florilor [i cite[ti poeme

18

JOAN SMITH

– Te plac? Eu? Dar sunt nebun dup` tine, ]i-am spus-o de

sute de ori! Când [tiu c` te voi vedea seara, nu-mi mai g`sesc locul. În zilele când nu cân]i, îmi petrec timpul r`t`cind pe

str`zi în speran]a s` te z`resc în mul]ime, s` te urm`resc pân` acas` ca s` aflu în sfâr[it cine e[ti!

– Ar fi preferabil s` înve]i! Cum ]i-ai luat examenele?

– N-am înc` rezultatele. F`r` îndoial`, am e[uat în mod

lamentabil. Cum vrei s` m` intereseze infla]ia [i taxele pe profit? Tot ce-mi doresc este s` fiu cu tine. C`s`tore[te-te cu

mine, Laura. Las`-m` s` te scot de aici, f`cu el ar`tând sala cu un gest larg al bra]ului. El izbi cu cotul un chelner care trecea cu o tav` înc`rcat` cu pahare [i care reu[i în mod miraculos s` evite o catrastrof`. Sean îi arunc` o privire indignat` [i relu`:

o orhidee fragil` care

cre[te pe un morman de gunoi.

– Exagerezi! „Pivni]ele Fran]ei” este un local foarte elegant, zise ea pe un ton ironic.

– Când am intrat aici acum dou` luni, nu mi-am închipuit

Laura, n-am ie[it cu

nimeni de la acea sear` memorabil`.

c` via]a mea avea s` fie astfel schimbat`

– Locul t`u nu este aici. Tu e[ti ca

– Gre[e[ti. Ar trebui s` te întorci la fetele de vârsta ta. Eu sunt mult prea b`trân` pentru tine.

– Nu-i chiar a[a. Nu sunt atât de tân`r cum crezi! A[ putea foarte bine s` abandonez universitatea [i s`-mi g`sesc un serviciu.

– Sean! Ce spui? Gânde[te-te la viitorul t`u!

– Un viitor f`r` tine este de nesuportat! exclam` el cu înfl`c`rare.

PREAFRUMOASA LAURA

19

– Trebuie s`-]i termini studiile. {i nu-]i mai vâr\ în cap c` e[ti îndr`gostit de mine, deoarece nici m`car nu m` cuno[ti!

este nedrept, deoarece tu [tii totul

despre mine.

– Prima dat` când am acceptat s` iau un pahar cu tine,

te-am avertizat. Nu-mi dau niciodat` nici numele, nici num`rul de telefon unui client. Prietenia noastr` a[a s-a întemeiat. {i dac` asta nu-]i este suficient, de ce vii aici? Ai face mai bine s` m` ui]i.

– Cât e[ti de crud`, Laura. M` chinuie[ti. Dac` m` gândesc

bine, cred c` am s` r`mân la Londra. Mama va face o criz` de

Cu atât

nervi, fratele meu va asmu]i poli]ia pe urmele mele

mai r`u! Ei m` trateaz` totdeauna ca pe un pu[ti, bomb`ni el.

El b`tu cu pumnul în mas` [i de data asta vaza se r`sturn`.

– Ah! M` întreb de ce mesele acestea blestemate sunt atât

de mici!

– Este adev`rat, Sean, e[ti un pu[ti. O alt` femeie în locul meu ar putea profita de tine.

– Nu tu. O [tiu. Refuzi chiar s` m` la[i s` te conduc acas` sau s`-]i trimit flori. Exist` un alt b`rbat? Asta este? Fu cât pe ce s`-i r`spund` afirmativ pentru a t`ia scurt

aceast` conversa]ie absurd`, apoi se r`zgândi de team` s` nu provoace un scandal.

– Nu, Sean. Numai c` în acest moment b`rba]ii nu m`

intereseaz`.

– Ai fost maltratat`! Asta este! Nu te b`tea, cel pu]in? exclam` el strângând pumnii. Am s` te r`zbun!

– Pentru c` nu vrei

20

JOAN SMITH

– Nu, nu m-a b`tut nimeni. Nu fi atât de melodramatic.

– Dar cum se explic` indiferen]a ta? De ce e[ti atât de

rezervat`, de inaccesibil`? Nu ]i-am spus niciodat` Laura, dar

dac` tu crezi c` nu te-a[ putea între]ine, te în[eli. Familia mea este foarte bogat`. Eu însumi am mo[tenit o mic` avere de la un unchi. Din p`cate, un notar m`rginit refuz` s` m` ating de ea pân` la majorat!

– Dar eu nu sunt o aventurier`!

– Nu, tu e[ti un înger.

– Hot`rât lucru, ]ii s` m` faci s` port aripi!

– {tiu c` banii nu te intereseaz`.

C`utând în buzunarul interior al hainei, el scoase o cutie mic`

p`trat` pe care o deschise cu o mân` neîndemânatic`. Laura î[i re]inu r`suflarea, uluit` de ceea ce v`zu: un inel împodobit cu un diamant la fel de mare ca falsul safir pe care-l purta

– Îl am din familie, declar` el.

El scoase inelul din cutie [i i-l puse pe deget. Curioas` s` [tie dac` piatra este veritabil`, îl l`s` s-o fac`. Avea o montur`

veche, simpl` [i elegant`. Str`lucirea extraordinar` a diamantului o orbi.

– De unde ai acest inel, Sean? Este magnific!

– Nu atât de mult ca tine. Îl accep]i? Este un inel de

logodn`

– Nu, bineîn]eles c` nu!

Il scoase [i i-l d`du înapoi.

– Aceast` bijuterie apar]ine familiei de genera]ii. Fratele

bunicului meu, Thaddeus, l-a adus din India la începutul anilor 1880. Te rog, p`streaz`-l. Mi-ar pl`cea ca aceast`

problem` s` fie rezolvat` înainte de a pleca.

PREAFRUMOASA LAURA

21

– Dar este deja rezolvat`, Sean!

El o implor` înc` o dat`, apoi oft`.

– Trebuie s` fug. I-am promis mamei c` voi fi acas` în aceast` sear`.

– Ai face mai bine s` te gr`be[ti.

– Da, trenul meu pleac` peste un sfert de or`.

– Sean! N-o s`-l mai prinzi!

– M` a[teapt` un taxi. Promite-mi c` vei fi înc` aici, la întoarcerea mea.

– Voi fi. N-am nici o inten]ie s`-mi p`r`sesc slujba.

Îi s`rut` mâna [i se ridic`. Pu]in mai târziu, a[ezat` în fa]a

orgii, îl mai v`zu în pragul u[ii, în picioare, cu ochii a]inti]i asupra ei. De[i foarte probabil î[i pierduse trenul, sfâr[i prin a ie[i.

– Admiratorul t`u a plecat devreme seara asta, îi spuse

Vera când se întâlnir` la buc`t`rie dup` a treia parte a programului. – Da. Mul]umesc lui Dumnezeu, n-am s`-l mai v`d

s`pt`mâna asta! Devenise teribil de insistent. În seara asta mi-a oferit chiar un diamant! N-am [tiut cum s` scap de el

– Ai o inim` bun`, Laura. La întoarcerea lui, n-ai decât s` te

a[ezi la masa altuia câteva seri la rând. O s` vezi c` va ajunge s` în]eleag`.

– M` îndoiesc! S`pt`mâna trecut`, am încercat s` nu-i dau

A insistat pân` când n-am

aten]ie dar nu era nimic de f`cut

mai putut suporta aerul lui de câine b`tut.

– Este mai curând un b`iat dr`gu], remarc` Vera. Era mare, diamantul acela?

22

JOAN SMITH

– Enorm! El pretinde c` este o bijuterie de familie.

[tii, dac` era s`rac, nu putea veni aici în fiecare

sear`. Este mult prea scump pentru un simplu student.

Bowden

– Posibil

a[a îl cheam`?

– Da. Sean Bowden.

– Acest nume îmi spune ceva. L-am citit în ziare, cred, sau l-am auzit la televizor. Ce face tat`l lui?

– Nu [tiu. Dup` toate aparen]ele, tr`ie[te la ]ar`.

– Ar merita osteneala s` descoperi, Laura! La urma urmelor, poate este lord?

– Noroc c` se apropie sfâr[itul anului [colar! Va pleca s`-[i

petreac` vara în Sussex [i toat` aceast` poveste nu va mai fi decât o amintire.

– Este adev`rat c` este pu]in prea tân`r draga mea? Au r`mas câteva ecleruri.

A[ prefera s` termin langusta pe care o v`d

acolo.

– Serve[te-te. M` întreb cum se pot înghi]i viet`]ile astea ori-

bile! Când te gânde[ti c` lumea pl`te[te o avere pentru a[a ceva!

– Nu [tii ce pierzi! r`spunse Laura fluturând furculi]a în

aer. Este o adev`rat` desf`tare! Veni momentul ultimei apari]ii. Lui Jerry îi pl`cea ca seara s` se încheie cu melodii vesele [i antrenante. Aleseser` muzic` sud-american`: un potpuriu de cântece braziliene [i, la sfâr[it,

marele succes al anilor [aizeci, „Tico Tico”, întotdeauna aplaudat c`lduros. Dup` ce salut`, Laura p`r`si scena [i ie[i pe u[a din spate, unde o a[tepta un taxi. Î[i permitea în fiecare sear` aceast` cheltuial` extravagant` atât din grij` pentru siguran]`, cât [i pentru confortul ei.

Vrei o pr`jitur`,

– Ei bine

PREAFRUMOASA LAURA

23

În timpul drumului, reflect` la momentele serii. Dac` Sean avea norocul s` dea peste o femeie care nu risca s` profite de el, [i ea avea. Un b`rbat mai [iret [i mai întreprinz`tor i-ar fi descoperit de mult` vreme adresa [i ar fi sâcâit-o f`r` încetare. Sean era atât de inocent, atât de naiv, atât de îndr`gostit de Va putea oare s` se hot`rasc` s`-l trimit` la plimbare?

Totu[i, îndat` ce se va întoarce, va trebui s`-i spun` deschis s` nu mai vin` la restaurant. Era o cruzime s`-l lase s` se fr`mânte degeaba, sear` dup` sear`. Îi oferise o bijuterie de familie drept inel de logodn`, în timp ce nici m`car nu-i [tia numele! Totul p`rea prea absurd. Va fi cu siguran]` foarte r`nit s` fie îndep`rtat timp de câteva zile. Va trece repede peste aceast` încercare [i amândoi se vor sim]i mai bine.

ea

Capitolul 2

În zilele urm`toare, în timpul absen]ei lui Sean, Laura î[i sim]i inima mai u[oar`. Sâmb`t`, seara cu cea mai mare afluen]` la „Pivni]ele Fran]ei”, îmbr`c` rochia neagr` foarte mulat`, cr`pat` pân` la genunchi [i decoltat` în spate aproape pân` în talie. Î[i complet` toaleta cu ni[te cercei enormi [i un mare trandafir prins cu ace pe [old. Era atât de frumoas` încât la intrarea în scen` fu primit` cu un tunet de aplauze. Ea salut` [i se instal` la org`. Când rochia cr`pat` îi dezv`lui picioarele înc`l]ate cu ciorapi de nailon se auzir` fluier`turi admirative. Ea le r`spunse cu un zâmbet larg. Tracul din primele zile disp`ruse de mult` vreme. Îi pl`cea s` fac` pl`cere publicului. Dac` înf`]i[area ei contribuia la aceasta, în ce consta r`ul? Degetele ei începur` s` alerge cu u[urin]` pe claviatur`; inelul cu safir arunca sclipiri sub lumina proiectoarelor. Cercet` cu privirea sala în c`utarea unei figuri cunoscute. Sâmb`ta, se vedea uneori la restaurant o vedet` de la

PREAFRUMOASA LAURA

25

televiziune sau de cinema. Nu îns` în seara aceasta. Remarc` totu[i c` masa cea mai apropiat` de org` era liber`. Era ciudat. În general, sâmb`ta se refuzau clien]i din cauza aglomera]iei. Pu]in mai târziu, chelnerul conduse un b`rbat la aceast` mas`. F`r` îndoial`, [i-o rezervase. Nu era înso]it, dar oamenii de afaceri în trecere veneau adesea singuri [i plecau la fel. Dac` avuseser` o speran]` s` g`seasc` o fat` aici, î[i f`cuser` gânduri în zadar. Jerry nu glumea când era vorba despre respectabilitatea localului s`u. Cu coada ochiului, v`zu c` b`rbatul era deosebit de frumos. Înalt, cu p`rul la fel de negru ca ochii, avea o figur` de latin accentuat` [i de tenul s`u bronzat. În timp ce majoritatea clien]ilor terminaser` de mâncat, el comand` un meniu complet [i, tot gustând dintr-un aperitiv, î[i p`str` ochii a]inti]i asupra Laurei. Înc` unul care nu va întârzia s-o invite la masa lui, se gândi ea cu un mic fior deoarece era genul de client de care se temea – experimentat [i mai în vârst` decât ea. Avea expresia senzual` a unei p`s`ri de prad` [i ochi care spuneau multe. În mai multe rânduri, î[i încruci[` involuntar privirea cu a lui [i avu grij` s` nu-[i mai întoarc` dup` aceea capul spre el. La sfâr[itul fiec`rei buc`]i, el aplauda cu c`ldur`. Când reveni pe scen` dup` prima pauz`, el se ridic`, se apropie de ea [i-i spuse cu un zâmbet deschis:

– Bun` seara, domni[oar`! A[ putea s` v` cer s` cânta]i un cântec la alegerea mea? Avea o voce frumoas` [i profund` [i un u[or accent str`in.

26

JOAN SMITH

– Da, dac` o cunosc. R`spunse cu o nervozitate stranie [i incontrolabil`, datorat` desigur manierelor acestui b`rbat, pu]in prea libere

dup` p`rerea ei. Într-adev`r, el îi privea gura, gâtul, pieptul cu un soi de admira]ie lacom`.

– Este vorba de „La vie en rose”, spuse el.

– Ah

– A[ fi încântat. Dumneavoastr` nu cânta]i?

– Nu. Este un cântec al lui Edith Piaf, nu-i a[a?

dori]i s-o cânt la org`?

– Într-adev`r. Una dintre cele mai bune cânt`re]e din acest

secol. Cel pu]in a[a se afirm` la noi, în Fran]a, unde i se

Pe dumneavoastr` v-a[

compara mai curând cu o porumbi]`. Poate c` nu cânta]i, dar vocea are dulcea]a unui gângurit

spunea „vr`biu]a suburbiilor”

– Sunte]i francez?

Ce întrebare stupid`! Tocmai îi spusese

– Da, locuiesc la Paris.

El puse atunci în pahar o bancnot` îndoit` [i Laura recunoscu o hârtie de cinci lire. Era mult prea mult pentru o

Frumosul str`in a[tepta evident mai mult

decât o bucat` muzical` pentru banii lui. Ei bine, î[i zise ea, o s` fie decep]ionat. La sfâr[itul melodiei, îi adres` un mic semn din cap la care el îi r`spunse cu un zâmbet satisf`cut. Apoi, el începu s` studieze lista cu deserturi [i î[i sfâr[i cina aruncându-i doar o privire din când în când. Spre marea ei u[urare, a doua parte a programului se termin` f`r` ca el s` se manifeste. Dar, când un alt client îi ceru s` bea un pahar cu el, ea îl refuz` cu o voce pu]in prea tare. Voia s`-l fac` s` în]eleag` pe str`in c` nu

singur` melodie

PREAFRUMOASA LAURA

27

r`spundea niciodat` avansurilor clien]ilor. Din p`cate, dup` aerul lui aprobator [i plin de speran]`, în]elese c` tactica ei d`duse gre[. El credea c` nu-l refuzase decât pentru c` a[tepta

s` fie invitat` de el! Ro[ie de jen`, ie[i din scen` în mare grab`. M`car dac` ar pleca! se gândi ea dup` a doua pauz`. Dar era tot acolo, în fa]a unui pahar de coniac. Îndat` ce o v`zu, se ridic` [i veni în întâmpinarea ei.

Pot s` v` ofer un pahar, domni[oar`? Grea meserie

ave]i

Face]i totul ca s` fi]i pe placul b`rba]ilor pe care dup`

aceea sunte]i obliga]i s`-i descuraja]i.

– A]i fost deja prea generos. Eu nu beau niciodat` când cânt. Mul]umesc.

– {i dup` aceea, ve]i accepta s` veni]i la masa mea?

Inoportunul de adineauri tocmai a plecat.

– Nu. Mul]umesc, oricum, zise ea cu ochii pleca]i pe claviatur`.

v` rog, o implor` el. Sunt un str`in

pierdut în acest mare ora[. Vreau doar s` stau pu]in de vorb`,

asta-i tot.

– Dar credeam

– Atunci

accept zise ea pe nea[teptate.

Ce risca? Dac` era în trecere, nu va putea s-o urm`reasc` mult timp cu insisten]ele lui, ca Sean care locuia la Londra. În plus, pauza urm`toare era ultima din acea sear`. Dup` aceea, va cânta, va s`ri în taxiul ei [i se va duce acas`. {i apoi acest b`rbat degaja un magnetism irezistibil. Era atât de frumos

Când termin` de cântat, el se ridic` pentru a o primi la masa lui.

28

JOAN SMITH

– Ce a]i dori s` be]i, domni[oar`? Un coniac, [ampanie?

– M` voi mul]umi cu un pahar de vin ro[u.

– În cazul acesta, da]i-mi voie s` v` dau un sfat. Noi

francezii suntem exper]i în acest domeniu, [ti]i asta. Cred c`

ve]i prefera un vin mai u[or decât cel de Bordeaux Beaujolais poate, sau unul mai vechi

Un vin de

– Nu, un vin obi[nuit va fi foarte bine.

Acesta v-ar da o impresie proast`

alegerea este limitat`,

morm`i el parcurgând lista de vinuri. Am s`-l chem pe cel care se ocup` de vinuri.

despre podgoriile noastre! Mmm

– Ah, nu! Imposibil

– Inutil. N-avem a[a ceva aici. Eu iau întotdeauna vinul

casei.

– În]eleg din asta c` nu primi]i un procentaj din b`uturile

la care v` antrena]i prietenii s` le consume, declar` el cu atâta

umor [i gentile]e încât nu putea s` se supere. Pu]in îmi pas`,

o s` ne oferim totu[i o sticl` de vin bun. Cel pe care îl comand` avea un pre] astronomic, ea [tia.

– Este o prostie, protest` ea, eu nu [tiu nimic despre

vinuri. Nu voi [ti s`-l apreciez. {i o sticl` întreag`

– Am s` v` ajut s-o be]i.

– În cazul acesta, domnule

– Dufresne. Henry Dufresne. Presupun c` am onoarea s`

m` adresez „fermec`toarei Laura”? Din cauza fotografiei dumneavoastr` am intrat aici. {i din cauza numelui restaurantului. De altfel, un nume am`gitor. Acest local n-are fran]uzesc

PREAFRUMOASA LAURA

29

– decât numele, admise ea cu un zâmbet mali]ios.

– {i fotografia este în[el`toare. Este departe de a face

dreptate „fermec`toarei Laura”, zise el privind-o insistent cu ochii lui negri. Ea sim]i imediat împurpurându-i-se obrajii.

– Mul]umesc, murmur` ea cât putu de calm`.

– A]i putea da în judecat` desenatorul care a îndr`znit s`

v` fac` o caricatur` atât de grosolan`. A[ putea [ti numele

dumneavoastr` de familie?

– Nu

adic`, spune]i-mi Jones. Laura Jones.

Dumnezeu [tia de ce, nu putea s`-i dezv`luie acestui str`in

atât de curtenitor c` ]inea s`-[i p`streze anonimatul. Când chelnerul aduse sticla cu vin, Dufresne studie eticheta cu aten]ie, apoi gust` vinul cu un aer de cunosc`tor. El pocni din limb`, reflect` un moment [i sfâr[i prin a cl`tina din cap.

– Merge! Vinul de Beaujolais trebuie servit mai [ambrat [i

acesta nu este din p`cate dintr-un an bun. M` a[teptam la a[a ceva. Scuza]i-m`, domni[oar` Jones, c` nu pot face mai mult.

– Va fi perfect, îl asigur` ea.

Acest vin i se p`ru de o sut` de ori mai bun decât ce bea de obicei.

– V`d c` sunte]i într-adev`r expert în vinuri, spuse ea pentru a începe conversa]ia.

ca orice francez care se respect`.

Dac`-mi pot permite la „Pivni]ele Fran]ei” femeile sunt de mult mai bun` calitate decât vinurile. {i de asemenea mai scumpe, îmi închipui, ad`ug` el cu un mic zâmbet întreb`tor. Laura sim]i c`-i st` inima în loc. El î[i dezv`luise inten]iile mult mai direct decât se temuse.

– În vinuri [i în femei

30

JOAN SMITH

– Aici, femeile nu sunt de vânzare, domnule. Dac` dumneavoastr` c`uta]i acest gen de companie

– V-am jignit? întreb` el încruntându-[i sprâncenele, cu un

a]i

crezut c` inten]ionam s` cump`r favorurile unei femei, a[a-i? M-a]i în]eles gre[it. Laura nu vedea nicidecum ce alt sens ar fi putut da cuvintelor lui. Era preferabil s` schimbe subiectul

– Poate am supraestimat modul în care vorbi]i engleza,

declar` ea.

aer consternat. Nu eram r`u inten]ionat. Ah! În]eleg

– Am înv`]at-o singur. Am v`zut adeseori filme engleze[ti

în versiune original` [i am citit îngrozitoarele voastre ziare. F`r` s` mai amintesc despre frecventele mele c`l`torii de afaceri în Anglia.

– Ce fel de afaceri, domnule Dufresne? întreb` ea, u[urat`

s` se afle pe un teren sigur.

– Destul de variate. Posed între altele o podgorie în valea Rhonului. Dar dac` sunt la Londra, am venit s` preg`tesc

turnarea unui film. – Un spot publicitar despre vinurile podgoriei dumneavoastr`?

– Nicidecum. Pentru un film de fic]iune, un film adev`rat.

Unele scene se vor turna la Paris, dar ac]iunea se va desf`[ura

la Londra. Va avea suspans

[i dragoste, bineîn]eles.

– Sunte]i produc`torul?

– Nu m` ocup decât de finan]area lui, dar am un cuvânt de

spus în alegerea actorilor. {ti]i s` juca]i teatru, Laura?

PREAFRUMOASA LAURA

31

– Nu

– Ce p`cat! Cu un fizic ca al dumneavoastr`! Îndat` ce v-am

Maria

este eroina filmului nostru. P`rul dumneavoastr` blond argintiu este atât de extraordinar

v`zut, Maria a încetat s` fie brunet` [i a devenit blond`

– Oh! Este culoarea lui natural`!

– Este fire[te reac]ia unei femei, Laura. Lua]i toate

V-ar pl`cea s` juca]i în

complimentele mele drept insulte filmul meu?

– Nu.

– Ciudat. La Paris, toate fetele viseaz` s` devin` staruri!

– În cazul acesta, n-ave]i decât dificultatea alegerii?

– Maria este englezoaic`.

– Multe englezoaice viseaz` [i ele s` fac` film.

– Dar nu Laura? întreab` el cu triste]e.

– M` tem c` nu.

– Ce face]i în afar` de a cânta la org`?

– Am

o alt` ocupa]ie. Lucrez în timpul zilei

– Ce fel de lucru? insist` el. Cât de misterioas` sunte]i Încep s` m` întreb dac` nu sunte]i o spioan`!

– Dau lec]ii de org`, min]i ea.

– Lec]ii la domiciliu?

– Nu, într-o [coal`.

– Ce [coal`?

– Academia regal` de org`, invent` ea, încredin]at` c` un str`in nu va pricepe nimic.

– Face parte din Academia regal` de muzic`?

– Nu

32

JOAN SMITH

– {i visa]i s` cânta]i într-o zi la Albert Hall? [i s` face]i turnee prin lumea întreag`? Sunt sigur c` ve]i avea succes cu repertoriul variat pe care-l oferi]i, zise el pe un ton neutru. Era oare serios? Nu-[i b`tea joc de ea?

– {ti]i foarte bine c` ceea ce cânt aici nu este demn de o

sal` de concerte. Asta nu este decât muzic` de ambian]`, spuse ea cuprins` brusc de un acces de furie.

– Atunci, nu sunte]i o adev`rat` muzician`?

– Ba da! Cânt aici ca s`-mi câ[tig existen]a domnule

Dufresne.

– Spune-mi Henri, te rog. La ce or` termini aici?

– Foarte târziu. La dou`sprezece [i jum`tate, r`spunse ea, [tiind din experien]` ce-i trecea prin cap.

– La ora aceea exist` cu siguran]` alte localuri înc` deschise. {i mâine este duminic` remarc` el cu un aer nevinovat.

– Cânt [i duminic`.

– Aici?

– în alt` parte.

– Alte secrete! exclam` el. Nu ai cumva un so]?

Nu

– Nu, slav` Domnului! Dac` ]ine]i s` [ti]i, cânt într-o biseric`.

– Ce biseric`?

– Oh! nu catedrala Saint-Paul. Într-o mic` biseric` de cartier. Numele ei nu v` va spune nimic.

– Spune-mi-l, totu[i. Am s-o g`sesc. {tiu s` m` descurc, s`

[tii. Sunt o pas`re în trecere

un porumbel c`l`tor, ca s` fiu

mai exact. Eu ]i-am spus toate secretele mele.

PREAFRUMOASA LAURA

33

– Indiscre]ia este o meteahn` urât`, Henri. Aceast` biseric`

nu prezint` nici-un interes turistic. Nev`zând-o, nu pierzi nimic.

– Ba da, pe dumneata. Nu vrei s` mi-o spui?

– Nu insista, r`spunse ea, aruncând o privire pe ceas.

– {tiu ce nu este în ordine. Mori de foame. Las`-m` s` te duc s` cinezi.

– Nu ies niciodat` cu clien]ii. Este regulamentul casei.

Trebuie s` plec, acum.

– Ai dreptul s` stai cu un client în restaurant, dar nu în alt`

parte, asta este? Ce regulament ciudat!

Trebuie s` mai cânt înc`, în seara asta.

Mul]umesc pentru vin. A fost excelent.

– Mul]umesc pentru încânt`toarea dumitale companie,

replic` el. El se ridic` odat` cu ea [i se înclin` politicos. Din nou pe scen`, Laura se for]` s` evite privirea lui a c`rui îndr`zneal` o f`cea s` se simt` prost. {i apoi, punea prea multe întreb`ri, era prea gr`bit. Era un b`rbat frumos, avea un farmec nebun [i umor, dar sim]ea c` interesul pe care i-l purta era numai sexual. La sfâr[itul ultimei jum`t`]i de or`, salut` [i alerg` la buc`t`rie. O s` m`nânce pu]in` langust` dac` mai r`m`sese, pe urm` se va duce acas`.

– Asta este

– Ce ai s`-mi oferi, Chester? îl întreb` ea pe buc`tarul [ef.

– O cin` adev`rat`, Laura. Melci, langust` pr`jit`, cartofi fier]i [i o salat` asortat`. Ce spui?

A contramandat-o

– Dar este un osp`]! [i arat` delicios un client?

34

JOAN SMITH

– Nu, este înc` acolo, te a[teapt`. Un b`rbat frumos, pe

cuvântul meu. Un francez. A întrebat un chelner ce-]i place [i

a comandat-o pentru tine.

– Henri Dufresne? Hot`rât lucru, exagereaz`! exclam` ea sup`rat`.

– Chelneri]ele îl g`sesc totu[i teribil de seduc`tor.

– Dar nu i-am promis niciodat` c` voi cina cu el!

– Nu refuza. {tii cât cost` aceast` mas` asemenea [ampanie, [i nu oricare!

– Va merge prea departe! Chester, dac` accept, n-o s` m`

lase s` m` întorc singur` acas`

– Dac` vrei, am s` te înso]esc în ma[in`, dar nu po]i refuza

o cin` atât de bun`. Asta va fi o mic` lec]ie pentru acest domn,

asta-i tot! Reflectând pu]in, Laura î[i spuse c` Chester avea dreptate.

Bine, zise ea. Vei fi gata s` plec`m peste aproximativ o

or`?

Am s` te a[tept, o asigur` el cu un zâmbet complice.

Poft` bun`! Sigur` c` dup` asta nu-l va mai vedea niciodat` pe Henri Dufresne, Laura se duse s` i se al`ture.

A comandat de

Mi-e team`.

– Exagerezi, protest` ea. }i-am spus c` n-am s` pot cina cu dumneata.

iertare! M-ai prevenit c` nu po]i cina cu mine în

afara acestui local. Am dedus deci c` trebuia s` te invit aici

– Ah

– Dar este o curs`!

– Poate, dar mai curând pl`cut`, nu? declar` el în timp ce chelnerul punea în fa]a Laurei farfuria cu melci.

PREAFRUMOASA LAURA

35

Chester îi preg`tea cu [ampanie, cu unt [i usturoi [i era una din specialit`]ile care constituia mândria restaurantului „Pivni]ele Fran]ei”.

– Foarte pl`cut`, recunoscu ea.

– Am comandat [ampanie. {ampanie Dom Perignon. M`

În 1954, viile au

fost atacate de man`. El o gust` f`r` s` formuleze nici o critic` [i concedie chelnerul cu un semn al mâinii.

– O voi servi eu însumi. În]elegi, [ampania trebuie turnat`

de la în`l]ime, încât spuma s` r`mân` la suprafa]`. Nu sunt mofturos, dar exist` totu[i anumite reguli de respectat.

– Am remarcat într-adev`r c` nu e[ti genul care s` te

plângi, zise Laura cu un mic zâmbet ironic.

– S` în]eleg c` m` tachinezi? Foarte bine. Îmi plac femeile

care au umor. Englezoaicelor în general le lipse[te complet

dar, înc` o dat`, nu m` plâng, este o simpl` constatare.

– Bineîn]eles. {i ce p`rere ai despre forma paharelor

noastre? Nu-mi spune c`-]i convin!

– Este adev`rat. Pentru a aprecia cu adev`rat buchetul

[ampaniei, trebuie b`ut` într-un pahar rotund [i delicat. Hollywoodul a adus moda acestor cupe evazate. În plus, [ampania trebuie servit` la [apte grade [i nu înghe]at`, cum pare s` cread` acest chelner prost. Dar nu m` plâng! ad`ug` el izbucnind imediat în râs. F`cea multe gesturi în timp ce vorbea. Buna lui dispozi]ie, accentul, totul la el o distra pe Laura. Hot`rât` s` savureze acest` mas` delicioas`, se abandon` pl`cerii de a fi o simpl` client` a restaurantului „Pivni]ele Fran]ei”.

îndoiesc din p`cate c` va fi dintr-un an bun

36

JOAN SMITH

– Propun un toast. Nu, nu ridica înc` paharul. Pentru cea

mai frumoas` organist` pe care am întâlnit-o vreodat`! Dar te

previn domni[oar`, înainte ca aceast` sticl` s` fie golit`, am

s`-]i smulg toate secretele

– Am impresia c` am înghi]it praf de pu[c`! exclam` ea

dup` ce b`u o înghi]itur`.

– Se spune c` a bea [ampanie înseamn` a bea pulbere de

stele. De[i mai pu]in poetic`, totu[i, compara]ia dumitale este mai sugestiv`. Bei pentru prima dat` a[a ceva?

– Am mai b`ut în ziua în care fratele meu [i-a s`rb`torit ob]inerea diplomei, dar nu era atât de bun`. Din cauza

paharelor f`r` îndoial`

este cea mai bun` [ampanie?

– Unii a[a cred. Dar totul depinde de data recolt`rii. Anii

impari sunt foarte c`uta]i. Este un fel de supersti]ie. Doar 1962 [i 1966 au constituit excep]ii, iar 1951 a fost un adev`rat dezastru. Care este anul recolt`rii domni[oarei, dac` pot îndr`zni s` m` exprim astfel?

– Un an par, din nefericire. Anul exact este în mod evident

un mister cunoscut numai de serviciile secrete!

– N-ai totu[i vârsta s`-]i ascunzi anul na[terii! Ro[e[ti? Cum

sunt un gentleman, am s` schimb subiectul. Eu însumi sunt mare amator al [ampaniei Veuve Clicquot, poate numai pentru c` îmi place povestea ei. Sunt atât de romantic! Se spune c` a fost creat` pentru o v`duv` cu numele de Clicquot, obligat` s` munceasc` pentru a-[i între]ine familia dup` moartea so]ului ei.

[i a Hollywoodului. Dom Perignon

Acum po]i s` bei.

PREAFRUMOASA LAURA

37

Apoi se lans` într-un istoric al [ampaniei. Evoc` regiunea

Fran]ei unde se producea [i critic` violent proastele imita]ii care îndr`znesc s`-i uzurpe numele. Între timp, goleau sticla.

– Înc` un pahar. {ampania de calitate nu provoac` niciodat` dureri de cap.

– Iat` o boal` pe care n-o cunosc! r`spunse ea.

– Cum! De când lucrezi aici, nici m`car o dat` n-ai b`ut pu]in prea mult?

Dar degetul cel mic

îmi spune c` mâine diminea]` voi [ti ce este mahmureala!

– N-avea nici-o team`. {ampania n-are acela[i efect ca de

În Fran]a se tolereaz`

exemplu coniacul, pot s` te asigur

dou` sl`biciuni la un gentleman: coniacul [i, dac` este c`s`torit, amantele.

– E[ti c`s`torit? întreb` ea, descoperind cu uimire c` aceast` eventualitate nu-i trecuse prin minte.

– Nu lucrez decât de trei luni, s` [tii

– Eu? Nu. Prive[te-mi mâna stâng`. N-am verighet`.

– Este adev`rat, dar asta nu dovede[te nimic. B`rba]ii c`s`tori]i nu poart` to]i o verighet`.

– Dup` cât [tiu, nici un celibatar nu poart`. Aceast`

conversa]ie devine foarte plictisitoare. Eu care ]i-am promis s` fiu amuzant! Am s` recuperez în timp ce m`nânci aceast`

langust`.

zise ea,

surprins` s`-[i vad` paharul din nou gol.

– Da. Asta dovede[te c` este excelent`, s` [tii. Exist` soiuri de o]et care î]i zgârie gâtul. {tiai c` acest cuvânt, o]et,

înseamn` vin în`crit?

– {ampania asta se bea într-adev`r foarte u[or

38

JOAN SMITH

– Nu m-am gândit niciodat` la asta. Hot`rât lucru, m` instruiesc.

– Ce limbi vorbe[ti în afar` de englez`?

– M` descurc în francez` [i în italian`.

– Cuno[ti Italia?

– Am f`cut o c`l`torie foarte pl`cut` acum câ]iva ani.

– Într-o c`l`torie, este important ce oameni sunt cu tine. Trebuie s` fii într-o companie foarte bun`

– Eram cu fratele meu.

– Î]i va pl`cea mult Fran]a

sigur. Când vii s`-mi faci o vizit`?

când vei merge acolo. Sunt

– Cred c` nu trebuie s`-mi fac vise

– {i pentru filmul meu, r`spunsul este tot nu? Vedeta noastr` va fi bine pl`tit`

– Cât? întreb` ea din curiozitate sau poate pentru c`

[ampania i se urcase la cap.

– Totul depinde de actri]`, declar` el cu o privire plin` de subîn]elesuri.

– Oh! Sunt sigur` c` nu vei angaja pe oricine.

– Este corect. R`mâi remarcabil de perspicace pentru

Vedeta noastr` va primi

destui bani ca s`-[i ofere un apartament de lux, haine frumoase, câteva bijuterii, o ma[in` Laura fu imediat asaltat` de b`nuieli. Toate aceste lucruri

evocau pentru ea cadourile pe care un b`rbat le ofer` unei amante [i privirea ironic` a lui Henri Dufresne îi confirma c` o f`cuse inten]ionat.

cineva care nu are obi[nuin]a s` bea

– Te intereseaz`?

– Din ce în ce mai pu]in. Eu nu sunt actri]`.

PREAFRUMOASA LAURA

39

– Te subestimezi. Eu te consider dimpotriv`, o foarte bun`

E bun` langusta? ad`ug` el înainte ca ea s` aib`

comedian`

timp s` reac]ioneze.

– Delicioas`.

– Buc`t`ria fran]uzeasc` o s`-]i plac`. Sosurile, în mod special, sunt inimitabile.

– Mi-a pl`cut mult buc`t`ria italieneasc`.

– Oh, nu este atât de fin` pentru gusturile delicate ale unui

ce face o organist` englezoaic`,

duminica, dup` ie[irea din biseric`? o întreb` el dup` ce turn`

francez. Dar spune-mi

în paharul Laurei ultimele pic`turi de [ampanie.

– Ei bine, de obicei iau prânzul în familie.

– {i dup`-amiaz`? Am închiriat o ma[in`. A[ fi foarte fericit dac` ai accepta s`-mi serve[ti drept ghid. Laura scutur` din cap oftând.

– Am acceptat doar s` beau un pahar cu dumneata,

Henri. M-ai obligat deja s` iau cina cu dumneata [i

m`rturisesc c` ]i-am apreciat compania. Acum, nu ne vom mai revedea. El se posomor\ [i o privi în ochi.

s` întâlne[ti pe

cineva ca dumneata.

– De ce, Laura? Se întâmpl` atât de rar

– Lumea este plin` de femei ca mine.

– Ah, da? Mi-ar pl`cea s` [tiu unde se ascund. Trebuie s`

fie o conspira]ie împotriva lui Henri Dufresne. Va trebui oare s`-mi prelungesc la infinit vizita în Anglia? Vreau s` te rev`d,

Laura

– Dac` este o invita]ie la Paris, r`spunsul meu este nu. Nu,

mul]umesc

Aprilie este atât de frumos la Paris.

[i este un nu categoric.

40

JOAN SMITH

– Vorbeam despre filmul meu! Îmi atribui f`r` încetare

gânduri ascunse pe care nu le am.

– Îmi pare r`u c` te în]eleg atât de gre[it.

– Neîncrederea ta este foarte fireasc`. Când lucrezi într-un

loc ca acesta, este preferabil s` fii atent`. Atunci, accep]i pentru mâine?

– Imposibil. Sunt ocupat`.

– Atunci, am s` revin la „Pivni]ele Fran]ei” în fiecare sear`, pân` când vei ceda.

– Ar fi o pierdere inutil` de timp [i de bani.

– Banii nu m` opresc. Am destui.

– Dar nu lucrez în fiecare sear`, s` [tii.

– De miercuri pân` sâmb`t`, nu-i a[a?

– De unde [tii?

– Este scris la intrare. De miercuri pân` sâmb`t`, ambian]`

Este [i mai bine

când Laura este la mas` cu tine. }in s`-]i mul]umesc pentru aceast` minunat` sear`. Regret numai c` n-am putut s`-]i aflu

toate secretele. El îi lu` mâna. Ochii îi str`luceau ca dou` diamante negre la lumina lumân`rilor.

muzical` la org` cu femec`toarea Laura

– Las`-m` s` te conduc acas`. Te rog, nimeni nu va [ti c` ai înc`lcat regulamentul.

– Nu insista, f`cu ea cu o voce cald`.

El era atât de conving`tor, încât sim]ea c` era gata s` cedeze tenta]iei. Emo]ii tulbur`toare se înv`lm`[eau în ea [i [ampania

nu era singura responsabil`. Acest francez avea un asemenea

farmec

fie atât de pl`cut, atât de excitant s` fii s`rutat` de el

Îi privi buzele senzuale cu un aer vis`tor. Trebuia s`

Deodat`, î[i reveni [i se ridic`.

PREAFRUMOASA LAURA

41

– Scuz`-m`, Henri. Eu

Alerg` la buc`t`rie.

– Du-m` acas`, Chester, spuse ea buc`tarului [ef.

– Sunt gata. Mica mea cin` ]i-a pl`cut?

– A fost excelent`. N-o voi uita u[or!

m` întorc.

– Nici francezul, când o s` vad` c` pas`rea a zburat l`sându-i în bra]e o not` astronomic`!

– O not` de cât? întreb` ea, cuprins` de remu[c`ri.

Când Chester îi spuse suma, î[i zise c` era o fest` prea urât` pentru un str`in. Nu voia s` se întoarc` în Fran]a blestemând Anglia [i englezii.

– Am s` pl`tesc eu îns`mi masa, hot`r\ ea.

– Nu fi proast`! se indign` Chester.

– Nu sunt proast`. A fost într-adev`r foarte dr`gu]. Nu pot

s`-i fac a[a ceva. Bac[i[urile din seara aceea fur` suficiente pentru a achita nota. Ca în toate sâmbetele, î[i primi cecul [i sticla de vin pe care Jerry o d`dea membrilor personalului în fiecare

s`pt`mân` în speran]a de a preveni orice cerere de m`rire de

salariu. Cu sticla sub bra], Laura ie[i prin u[a din spate [i se urc` în ma[ina lui Chester. Se gândea c` poate ratase o ocazie unic` de a face film. Dar propunerile acestui b`rbat erau atât de

ambigue

Henri Dufresne nu apar]inea unui mediu în care,

între alte roluri, o actri]` trebuia s`-l de]in` [i pe cel de amant`? Petrecuse totu[i o sear` excelent`. Ruin`toare, dar pasionant`. Incitant`

Capitolul 3

Duminic` diminea]`, Laura nu avu dureri de cap. Se trezi foarte târziu [i abia avu timp s` se preg`teasc` pentru a merge s` cânte la Saint-Peter. Era o zi luminoas`. Sorbindu-[i cafeaua, citi în ziar c` Hans Grebel, celebrul organist austriac d`dea un concert de muzic` religioas` la biserica Saint- Georges, în acea dup`-amiaz`. Intrarea era gratuit`.

Dup` slujba religioas`, se duse ca în fiecare duminic` s` ia prânzul la fratele ei Francis [i la so]ia lui, pe care îi anun]` c` nu se va întoarce pentru cin`.

– Dup` concert, m` voi duce direct acas`.

– Cum vrei, Laura. Mavis [i cu mine îl vom duce pe bebelu[

în parc. Este prea frumos ca s` st`m închi[i în cas`, r`spunse

Francis.

– Este adev`rat, dar acest concert este o ocazie unic`. Nu

pot s`-l pierd. Am s` v` telefonez în cursul s`pt`mânii. – Se duse la Saint-Georges cu autobuzul. |n aceast` duminic` frumoas` de prim`var`, publicul nu era prea

PREAFRUMOASA LAURA

43

numeros. Î[i recunoscu colegii de la Academie [i se duse s` li se al`ture. Restul adun`rii se compunea în cea mai mare parte din persoane în vârst`, atrase mai mult de lini[tea locului

decât de muzic`. Unii mo]`iau în banca lor când Grebel atac` în mod str`lucit „Ave Maria” a lui Gounod, oper` inspirat` de „Preludiul în do major” de Bach. Laura se l`s` transportat` de aceste maiestuoase acorduri. Francezul Gounod se inspirase pentru „Ave Maria” din opera germanului Bach. {i iat` c`, dup` atâ]ia ani, un auditoriu englez îi aprecia frumuse]ea gra]ie unui organist

Muzica era un limbaj interna]ional care unea

popoarele [i desfiin]a frontierele, chiar dac` orga nu se mai bucura de aceea[i popularitate ca pe vremuri. În fa]a folosirii minunate a acestui instrument sacru de care d`dea dovad` Hans Grebel, Laura încerc` un u[or sentiment de vinov`]ie. Nu era o gre[eal` s`-[i iroseasc` talentul într-un restaurant mediocru? Dar trebuia s`-[i câ[tige existen]a. Pu]in` r`bdare [i, într-o zi, va cânta la fel de bine ca Grebel. Oh, via]a nu va fi u[oar`. Hans, de exemplu, unul din cei mai buni organi[ti din lume, cânta ast`zi pentru câ]iva melomani din care cel pu]in jum`tate mo]`iau! Ea nu va fi niciodat` bogat`. Poate c` nici m`car va putea tr`i din muzica ei [i va fi obligat` s` predea ca s`-[i ating` cele dou` scopuri. Când r`sun` ultimul acord, salutat cu aplauze timide, Laura se ridic` [i se îndrept` spre ie[ire împreun` cu prietenii ei. Eu urc s`-l felicit pe Hans Grebel, declar` una dintre studente. Asta o s`-i fac` poate pl`cere, s` [tie c` n-a cântat în fa]a unui public de surzi! Nu e lume prea mult`

austriac

44

JOAN SMITH

– L-a]i v`zut pe tipul acela acolo? întreb` deodat` o prieten` a Laurei ar`tând cu capul fundul bisericii. Un b`rbat frumos, nu? Laura îi urm`ri privirea. Nu era posibil` nici o eroare: acea siluet` elegant` era a lui Henri Dufresne. Îi s`ri inima în piept

de bucurie [i î[i aminti imediat farsa urât` care i-o f`cuse ieri. Nu mai avu decât o dorin]`: s` fug` mâncând p`mântul. Dar era imposibil. El deja o descoperise.

– Îl cuno[ti? întreb` prietena ei, uluit`.

– Da

– Ai noroc!

pu]in.

– M` întrebam dac` e[ti dumneata, [opti el înainte de a întoarce capul c`tre prietenele ei.

Prea uluit` de prezen]a lui, Laura uit` s` fac` prezent`rile [i tinerele se îndep`rtar`.

– Sunt chiar eu, articul` ea cu greutate.

Dup` toate aparen]ele, îi iertase atitudinea din ajun.

– E[ti atât de deosebit`! zise el cu un zâmbet larg.

– Ce vrei s` spui? Ah da! F`r` deghizarea mea de scen`. Nu

crezi totu[i c` ascult orga unei biserici în rochie de sear`, cu

un kilogram de fard pe fa]` [i câte un inel pe fiecare deget!

– Nu, bineîn]eles

– Nu sunt înc` centenar`, s` [tii! Câ]i ani îmi dai?

– Cam treizeci.

Ar`]i atât

atât de tân`r`.

Ea surâse la ideea c` lui i se p`rea atât de matur` [i de sofisticat`.

– S-ar spune c` asta te flateaz`! exclam` el. Trebuie s` fii într-adev`r foarte tân`r`.

PREAFRUMOASA LAURA

45

– Vârsta n-are nici o importan]`

– Nu vrei s`-mi spui câ]i ani ai?

În lumina soarelui, tinere]ea Laurei era [i mai evident`.

Taiorul simplu [i bine croit îi punea în valoare zvelte]ea siluetei.

– Am vârsta s` votez!

– Abia ai f`cut-o, dup` p`rerea mea.

– Prin ce întâmplare fericit` te afli aici? întreb` ea cu o privire b`nuitoare. – M`rturisesc c` întâlnirea noastr` nu se datoreaz`

întâmpl`rii. Am vizitat un mare num`r de biserici în

diminea]a asta

m-ai min]it. La drept vorbind, îmi era greu s` mi-o imaginez pe fermec`toarea Laura cântând muzic` religioas`! Dar ]i-am dat o ultim` [ans` citind în ziar c` Hans Grebel d`dea un concert. M-am gândit c` o adev`rat` organist` se va gr`bi

s`-l asculte. Mi-a fost greu s` te recunosc. Aveai înf`]i[area

Ce p`rere ai despre „Ave

unei studente serioase, aici

f`r` s` te g`sesc. Atunci, mi-am spus c`

Maria” lui Gounod? Interesant, nu-i a[a, c` un compozitor francez a fost ales pentru a deschide concertul unui austriac în Anglia? A[adar, Henri Dufresne avusese acela[i gând ca ea

– Interesant de asemenea c` Gounod s-a inspirat din Bach

pentru a-[i compune opera. Oare francezii sunt lipsi]i pân` într-atât de imagina]ie? replic` el cu amabilitate. El începu apoi s-o bombardeze cu întreb`ri despre muzic`

c` reu[ise.

[i ea avu strania impresie c` trecea un examen [i El era vizibil uimit de cuno[tin]ele ei.

46

JOAN SMITH

– Am trecut? întreb` ea în cele din urm`.

– Te rog s` m` ier]i. Când am norocul s` întâlnesc un specialist într-un domeniu, am prostul obicei s` pun întreb`ri. Din simpl` curiozitate. E[ti foarte priceput` la muzic`. M` ier]i?

– Cu condi]ia s` m` ier]i pentru ieri sear`.

– Am luat, dimpotriv`, plecarea dumitale drept un mare

compliment. Am fost foarte flatat c` m` g`seai atât de periculos!

– N-a fost deloc a[a!

– Ah, da? ]i se întâmpl` deseori s` fugi cât te ]in picioarele când un b`rbat cu totul inofensiv te invit` la cin` numai pentru c` te g`se[te frumoas`?

– Nu. Trebuie spus c` b`rba]i atât de galan]i ca dumneata

nu se g`sesc pe toate drumurile, Henri, spuse ea. În ce direc]ie mergi?

– Oriunde mergi, te voi urma.

– Sunt mul]umit` dac` nu-mi por]i pic` pentru ieri sear`

– Î]i port pic` numai pentru c` ai pl`tit cina noastr`. Dar

voi reu[i poate s` te iert dac`, în seara asta, ai s` m` la[i s` te

invit la cel mai scump restaurant din Londra. Laura reflect` o clip`. Era seara ei liber`, [i timpul era atât

de frumos

în fa]a unei biserici, în plin` zi, decât în penumbra de la „Pivni]ele Fran]ei”.

În plus, Henri i se p`rea mult mai pu]in perisulos

– N-ai nimic altceva de f`cut?

– Nu cunosc pe nimeni la Londra.

– {i rela]iile dumitale de afaceri, oamenii cu care preg`te[ti

filmul?

PREAFRUMOASA LAURA

47

– Ah, dar ace[tia sunt b`rba]i! [i în plus englezi. Adev`ra]i

pis`logi. Unul dintre ei se laud` cu o sor` care seam`n` cu un cal, cu din]ii ei mari [i p`tra]i. Ea m-a invitat s` lu`m ceaiul cu ea în aceast` dup`-amiaz`. Am refuzat politicos.

– Ai preferat s` vii s`-l ascul]i pe Hans Grebel?

– Da. În fine

Te c`utam. O s`-]i petreci seara cu mine?

întreb` el, deodat` serios.

– A[ fi foarte fericit`, r`spunse ea f`r` ezitare.

Ceva o intriga la acest b`rbat, ceva care o f`cea s` uite de orice pruden]`.

– Iat` ma[ina mea. Da, [tiu, este parcat` într-un loc

interzis. Dac` am nepl`ceri, încep s` vorbesc fran]uze[te. Sunt

l`sat întotdeauna s` plec!

– Foarte ingenios!

– Mul]umesc. Un b`rbat f`r` rafinament este ca o zi f`r`

soare: indispus. Vrei s` treci pe la fratele dumitale? Cred c` ai obiceiul s`-l vezi, duminica?

– Am luat prânzul la el. Unde vrei s` mergi?

Ne trebuie

flori, arbori, p`s`ri. Am putea s` ne plimb`m mân` în mân` într-un parc?

– De ce nu? Prim`vara este sezonul îndr`gosti]ilor. Cuno[ti Kew Gardens?

– Aceast` zi frumoas` îndeamn` la romantism

– Nu. Exist` acolo copaci [i flori?

– Este o gr`din` botanic` unic` în lume.

– Pe unde o lu`m?

– Am s`-]i ar`t drumul.

– El îi deschise portiera luxoasei lui ma[ini sport gri metalizat.

48

JOAN SMITH

– Nu [tiam c` se poate închiria acest gen de ma[in`!

exclam` ea. Este superb`.

– Închiriat`?

– Nu mi-ai spus ieri sear` c` ai închiriat o ma[in`?

– Mi-a g`sit-o asociatul meu. Poate apar]ine unui prieten.

Cea pe care o am la Paris te-ar mira [i mai mult. Italienii fabric` ma[ini formidabile. Am un Ferrari.

Ea se instal` pe scaunul de piele.

– Nu-]i plac ma[inile Ferrari? întreb` el vizibil decep]ionat de lipsa de reac]ie a Laurei.

– Nu [tiu nici m`car cum arat`! Nu cunosc nimic despre

ma[ini.

– Ma[inile Ferrari sunt foarte scumpe.

– E[ti un l`ud`ros îngrozitor! exclam` ea râzând. Vorbe[ti

ca un parvenit!

– Un parvenit? Apar]in uneia din cele mai vechi familii din

Fran]a!

– În cazul acesta, ar trebui s` fii obi[nuit s` fii bogat, de

atâta timp!

– Hot`rât lucru, englezoaicele sunt foarte impertinente, constat` el demarând. Când ajunser` în vecin`tatea Kew Gardens, el exclam`:

– Aceasta nu-i o gr`din`, ci un adev`rat ora[!

– Da, are chiar un observator [i un teren de golf.

Str`b`tur` diverse p`r]i ale gr`dinii, admirând plante rare

din lumea întreg`.

– Exist` de asemenea câteva cl`diri interesante de vizitat, suger` Laura.

PREAFRUMOASA LAURA

49

– Nu, s` r`mânem afar`, r`spunse el pe un ton hot`rât.

Dup` p`rerea mea, nimic nu egaleaz` Versailles [i Trianonul.

– Ar fi fost preferabil s` ne fi dotat cu un plan. Acest parc se întinde pe mai multe hectare.

– Urmeaz`-m` f`r` team`. Sim]ul meu de orientare este

infailibil! Vremea frumoas` atr`sese un mare num`r de vizitatori, dar Laura [i Henri, absorbi]i de minun`]iile pe care le vedeau nu acordau nici o aten]ie mul]imii. La un moment dat, el î[i strecur` u[or mâna sub bra]ul ei [i ea îl las` s-o fac`.

– Prive[te acest salcâm! exclam` ea. Are aproape dou` sute de ani.

– Vino, cred c` am v`zut ni[te ruine, acolo.

Ea [tia c` existau ni[te ruine vechi în parc, dar niciodat` nu

crezuse c` puteau fi v`zute de la aceast` distan]`. Ajunser` curând în fa]a templului Bellonei [i a arcului de triumf. – O ruin` are întotdeauna ceva romantic, zise Laura.

Ele dateaz` din secolul al

Erau numite „Nebunii”. În zilele noastre, nim`nui

XVIII-lea

Acestea nu sunt vechi, bineîn]eles

nu i-ar mai veni ideea s` construiasc` o ruin`.

– Poate unui nebun, r`spunse el.

– Aceste ruine m` fac s` m` gândesc la Italia.

– Adev`rat. Italia este plin` de ruine splendide

Grecia este [i mai bine.

[i

în

– Mi-a fost team` s` nu spui „mai r`u”.

– Oh nu! Sunt prea francez pentru asta! Eu ador ruinele.

Când o s` vii în Fran]a, am s`-]i ar`t vestigiile ocupa]iei romane. Apeductele mai ales. Sunt veritabile minuni arhitecturale.

50

JOAN SMITH

– Nu voi merge în Fran]a cu dumneata, [tii bine.

– Po]i înc` visa. }ara mea ]i-ar pl`cea mult.

– Nu m` îndoiesc.

– În cazul acesta, de ce s` nu vii?

– Este imposibil, în acest moment.

– A[! Las` totul balt`, lec]iile de org`, „Pivni]ele Fran]ei” Via]a este scurt`, trebuie s` profi]i de ea. – Nu este numai asta, murmur` ea, gândindu-se la cursurile de la Academie.

– Exist` un b`rbat în via]a dumitale?

– Nu.

– Nimeni nu încearc` s` te scoat` de acolo? Un protector?

– Ascultându-te, s-ar spune c` sunt o

o

– O femeie u[oar`, a[a-i? încheie el, impasibil. Îmi pare r`u,

te-am r`nit. N-a fost inten]ia mea, dar duci totu[i o via]` penibil`. Probabil c` întâlne[ti mul]i b`rba]i nedemni de stim`, nu-i a[a?

– Da, dar sunt [i unii foarte politico[i.

– Unul în special? zise el cu o privire ciudat de intens`.

– Pe dumneata te consider foarte politicos.

– Mul]umesc, domni[oar`, dar nu m` gândeam la mine.

Exist` unul de exemplu care dore[te s` te ia în c`s`torie?

– Ei bine, da

– Vei accepta?

– Nu. Este adorabil, dar mult prea tân`r. Peste câ]iva ani,

va fi un so] excelent, zise ea cu un zâmbet înduio[at la amintirea lui Sean [i a stâng`ciei lui.

– Peste câ]iva ani, nu va fi f`r` îndoial` atât de gr`bit s`-[i

pun` lan]ul de gât!

PREAFRUMOASA LAURA

51

– Cât cinism, Henri! Sunt convins` c` Sean este într-adev`r genul de b`rbat care se c`s`tore[te, declar` cl`tinând gânditoare din cap.

– Sean? repet` el.

– Acesta-i numele lui.

– {i s-a îndr`gostit nebune[te de „fermec`toarea Laura”? întreb` el pe un ton ironic [i totodat` de tachinare.

– Cel pu]in, este convins de asta.

Zâmbetul ironic al lui Henri disp`ru subit [i îi strânse

bra]ul cu un aer furios.

– Nu. Sean nu se va c`s`tori cu dumneata! declar` el.

Ce însemna oare acest inexplicabil acces de furie? Dar el se îmblânzise deja.

– Nu vei fi fericit` cu un b`rbat prea tân`r, relu` el cu

blânde]e. Dumneata e[ti o femeie. Ceea ce î]i trebuie, este un b`rbat, unul adev`rat! Intensitatea privirii lui ar`ta limpede c` cel la care se gândea nu era altul decât el însu[i.

El ]inea înc` bra]ul Laurei încât aproape o durea [i când i-l l`s`, o f`cu pentru a o îmbr`]i[a. Prea surprins` ca s` reac]ioneze, ea îi v`zu fa]a apropiindu-se de a ei. O fa]` deformat` de furie. Ciudat pentru un b`rbat care, chiar dac`

indirect, tocmai îi vorbise de dragoste

bra]ele lui tari ca o]elul [i puse st`pânire pe buzele ei cu aviditate. Ea sim]i imediat c`-i fuge p`mântul de sub picioare. Tot ce era în jurul ei disp`ru. Furia lui Henri d`dea acestui s`rut o brutalitate, o ner`bdare care o lu` pe nepreg`tite [i sim]i doar c` inima îi b`tea nebune[te. Apoi, \ncetul cu \ncetul, s`rutul lui deveni tandru. El începu s`-i mângâie încet

El o imobiliz` în

52

JOAN SMITH

spatele. Tulburat` de aceast` îmbr`]i[are extrem de pl`cut` care trezea în ea senza]ii necunoscute, în]elese c` un foc nou îi cuprindea pe amândoi. Cu r`suflarea t`iat`, încerc` s` se desprind`, s`-l resping`. În zadar. Se ag`]a de buzele ei ca [i cum via]a lui depindea de asta. În cele din urm`, el se hot`r\ s`-[i ridice capul, cufundându-[i privirea în ochii ei. Ea avu aproape impresia c` se vede \ntr-o oglind`, foarte uimit` de surpriza din ochii lui [i, \n clipa aceea, i se p`ru ciudat de vulnerabil.

– Oare Sean te s`rut` a[a? întreb` el cu o voce t`ioas`, dându-i brusc drumul.

– El nu m-a s`rutat niciodat`, m`rturisi ea în [oapt`.

– Dulcea mea Laura, las`-m` s` te duc departe de aici. Sunt

bogat. Vino la Paris cu mine.

– Nu pot. E[ti nebun

asta, Henri.

Te rog s` nu mai vorbim despre

– Te-ai sup`rat?

– Dar la ce te a[teptai? Îmi propui s`-]i fiu amant`, [i ar

trebui s` fiu flatat`? Cuvântul c`s`torie nu face parte cu siguran]` din vocabularul t`u!

– Face parte din cel al lui Sean?

– El m` cere în c`s`torie de fiecare dat` când îl v`d.

– {i aceasta este c`s`toria pe care o dore[ti?

– Bineîn]eles. Faptul c` lucrez într-un restaurant cântând la org` nu înseamn` c` sunt o tân`r` u[uratic`. De ce m` prive[ti a[a? Nu m` crezi?

– Mi-ar pl`cea s` nu te cred, imagineaz`-]i, [opti el. Expresia lui se îmblânzise considerabil.

PREAFRUMOASA LAURA

53

Hot`rât lucru, Henri, cinismul t`u

este f`r` limit`. Trebuie s` fie sângele francez care-]i curge în

– De ce? Nu în]eleg

vene

S` plec`m. Aud oameni sosind.

Da. To]i copacii ace[tia încep s` m` oboseasc`. Este

timpul s` beau ceva.

– Mi-ar pl`cea o cea[c` bun` de ceai.

– Ceai? Eu m` gândeam la [ampanie.

– Nu e[ti deloc rezonabil.

– Sunt bogat, e foarte simplu.

– Într-o zi, cred c` vei construi o nebunie ca acestea de aici!

– M` întreb dac` nu sunt deja gata s` fac una ca [i cum vorbea cu el însu[i.

– Ce vrei s` spui? întreb` ea, descump`nit` de expresia lui preocupat`.

E[ti sigur` c`

preferi ceai?

– Da. Trebuie s` te adaptezi obiceiurilor engleze[ti, s` [tii.

Vino, v`d un salon de ceai acolo. – Capitulez! Laura va avea ceaiul ei [i chiar una din pr`jiturile indigeste engleze[ti, dac` vrea. Cât despre mine,

m` voi preface c` g`sesc delicioas` aceast` oribil` ap` cald`!

r`spunse el

– Unele lucruri sunt greu de explicat

– Cât` m`rinimie!

– {tiu.

Se instalar` la o mas` în fa]a unei ferestre ce d`dea spre o gr`din` plin` cu flori.

– Nu-]i dau voie s` iei decât o singur` pr`jitur`. Trebuie

s`-]i p`strezi apetitul pentru aceast` sear`, zise el cu gravitate. Ai un restaurant s`-mi propui?

54

JOAN SMITH

– Sunt atâtea

– Cel de la hotelul meu este acceptabil. {tii hotelul Ritz?

– Numai dup` fa]ad`! Este un hotel foarte luxos. Trebuie s` fii bogat precum Cresus!

– Acum c` te-ai convins, nu în]eleg de ce nu te ar`]i mai amabil` cu mine. Ce femeie ciudat` e[ti! Vamp` seara,

[col`ri]` în timpul zilei

Henri Dufresne. – Gre[e[ti. Îmi placi mult. Ceea ce îmi displace, este insisten]a de a m` duce la Paris.

[i nici una din ele nu-l place pe

– {i de asemenea, ideea de a juca în filmul meu. Refuzul t`u m` dep`[e[te, fermec`toare Laura!

s` mai îmi spui astfel! Eu nu sunt

fermec`toarea Laura, sunt Laura Talmadge.

Înceteaz`

– Talmadge? Ieri sear` erai Laura Jones

eu nu dezv`lui

niciodat` adev`rata mea identitate clien]ilor, în caz c` unul dintre ei ar vrea s`-mi telefoneze sau s` vin` la mine acas`.

Nimic mai simplu.

– Ah! nu voiam s`-]i spun. Asta pentru c`

– Presupun c` prietenul t`u Sean î]i cunoa[te numele?

– Nu. E[ti primul c`ruia i l-am dezv`luit.

– De ce mie?

– N-am f`cut-o inten]ionat. Mi-a sc`pat. N-are importan]`

la urma urmei, pentru c` nu tr`ie[ti la Londra. Apropo, când

te întorci la Paris?

– Curând.

– Când? insist` ea, str`duindu-se s`-[i ascund` decep]ia.

– Îndat` ce te voi convinge s` m` înso]e[ti, replic` el pe un ton calm. Unde locuie[ti, Laura?

PREAFRUMOASA LAURA

55

– N-am s`-]i mai spun nimic.

– N-am decât s` caut în cartea de telefon.

– Sunt sute de Talmadge în Londra.

– {i de Laura Talmadge?

Ah, nu

– De ce?

– Nu sunt în cartea de telefon.

– Ca s` evit ca unele persoane prea întreprinz`toare, descoperind din întâmplare numele meu, s` m` deranjeze la telefon!

– În cazul acesta, voi continua s` te deranjez la restaurant.

Termin`-]i ceaiul. Plec`m.

– Deja?

– Da. În definitiv, n-o s` cin`m în Londra. Un prieten mi-a

sugerat un restaurant bun în împrejurimi, „Coco[ul Ro[u”. Mergem?

– Da!

S` mergi la ]ar` într-o confortabil` ma[in` sport era o adev`rat` pl`cere. Laura privea peisajul defilând prin geamul

deschis.

– Care este titlul filmului t`u, Henri?

– „În a[teptarea Mariei”, r`spunse el dup` o scurt` pauz`.

Este un titlu provizoriu.

– În locul t`u, a[ g`si altul.

– Ascult propunerile tale.

– Despre ce este vorba în acest film?

– Despre dragoste. O tân`r` care se plictise[te în satul ei

de provincie se hot`r`[te s` mearg` la Paris, apoi pleac` în Anglia unde i se întâmpl` tot felul de aventuri.

56

JOAN SMITH

– Ieri sear` spuneai c` era o englezoiac` sau am în]eles eu gre[it?

– Am spus-o

– {i suspansul, în toate astea?

– Care suspans?

– Ai vorbit despre dragoste [i despre suspans. Am crezut c`

în speran]a c` vei accepta mai u[or rolul.

e vorba de un film de spionaj, sau poli]ist

– Nu, nu, suspansul este în intriga amoroas`.

Ea era totu[i gata s` jure c` sugerase cu totul altceva. Hot`rât lucru, p`rea s` nu aib` decât o vag` idee despre filmul

lui

– Exist` o scen` în care eroina se g`se[te fa]` în fa]` cu un

asasin. Poate ]i-am spus deja?

brusc

certitudinea c` min]ea.

Oare totul nu era decât o pur` inven]ie?

Nu-i

vorbise

despre

un

asasin

Laura

avu

– Atunci, ai o idee de titlu?

– Ce ai zice de „Maria închipuit`”? Un titlu inspirat de

„Bolnavul închipuit” al lui Moliere

– Crezi c` am n`scocit filmul ca s` m` fac interesant, nu-i

a[a? întreb` el pe nea[teptate.

– Într-adev`r. Este un truc vechi de când lumea, atât de

vechi încât am crezut c` b`rba]ii au încetat s`-l mai foloseasc`! Ca [i p`c`leala cu pana de benzin`

– Cine este cinic acum? Ai dreptate. Filmul nu exist`, dar a[

fi încântat s` produc ceva care s`-]i fac` pl`cere.

– Cu ce te ocupi când nu e[ti produc`tor?

– Sunt produc`tor

dar de carne de vit`, nu de filme. Am

de asemenea În cazul acesta

bineîn]eles, nu î]i pa[ti turmele pe Champs-Elysées

nu

tr`ie[ti

la

Paris?

Numai

dac`,

PREAFRUMOASA LAURA

57

– Las`-m` s` continuu. Am un apartament la Paris, dar

casa familiei mele este situat` pe valea Moselei, regiunea vinului bun [i a cresc`toriilor de vite. Posed realmente o podgorie.

Exista oare un singur cuvânt adev`rat în toat` aceast` poveste? Surprinse o expresie \ngrijorat` pe fa]a lui, ca [i cum ar fi vrut s` adauge ceva, sau poate s` se scuze

– Îmi por]i pic`? zise el simplu.

– Nu. Sunt decep]ionat`, asta-i tot.

Î[i regret` imediat cuvintele. Ce r`u putea s`-i fac` asta, la

urma urmei?

– A fost o prostie s` te mint, spuse el luându-i mâna.

}ineam mult s` m` placi

Sesiz` în ochii lui negri [i str`lucitori un amestec de emo]ii

imposibil de descifrat.

– Te-ai obosit degeaba, Henri. Celebritatea [i bog`]ia nu

m` impresioneaz`. Altfel, mi-a[ fi abandonat de mult` vreme

meseria de organist`!

Ce tâmpenie!

– Boga]ii nu sunt to]i la fel, Laura, zise el cu blânde]e.

Aceast` remarc` suna ciudat în gura lui, iar Laura sim]i c`, de data asta, era sincer.

– {tiu, spuse ea.

Cina î[i pierduse pu]in din farmecul ei. Restaurantul „Coco[ul Ro[u” era un mic han de ]ar` unde preparatele nu erau extraordinare, iar serviciul l`sa de dorit.

– N-ar fi trebuit s`-l cred pe prietenul meu, declar` Henri.

N-are gusturi prea bune

– Nu fi atât de snob! Nu po]i mânca melci [i langust` în

fiecare zi. G`sesc c` acest coco[ în vin este foarte bun.

58

JOAN SMITH

– Totu[i, n-are nici o savoare. {i aceast` pâine! Parc` ar fi de beton!

– Ah, da? Ei bine ai din]ii buni! Vei mesteca betonul cu

u[urint`

– Un b`rbat fl`mând m`nânc` orice, r`spunse el f`r` s` se

tulbure. Îi puse dup` aceea întreb`ri despre familia ei. Îi vorbi

despre moartea p`rin]ilor, cu câ]iva ani în urm`, despre fratele ei devenit preot [i despre greut`]ile pe care le

întâmpinase pentru a-[i continua studiile. La amintirea mor]ii mamei, î[i [terse pe furi[ o lacrim`. Îi povesti totul, cu excep]ia faptului c` era înc` student`. Henri o ascult` cu un real interes.

– Iat` ce ar face mult` lume s` plâng`! exclam` el. Povestea ta ar merita s` fie adaptat` pentru cinema. Biata orfan`

Cu

obligat` s` se lupte pentru a supravie]ui, fratele preot

câteva acorduri languroase de vioar`, ar fi perfect! Nu ne mai r`mâne decât s` g`sim b`rbatul cel r`u care s-o urm`reasc` pe

eroina noastr`

– Da. Ar putea fi francez, de exemplu?

– Bun` idee! Nu ne lipse[te decât finalul. Bineîn]eles,

trebuie ca aceast` sfâ[ietoare poveste s` se termine ca în

basme.

un simplu

milionar ar fi mai potrivit pentru publicul modern.

– Ea l-ar putea întâlni pe F`t-Frumos

nu

– Ce ai prefera, Laura?

este foarte la mod`

ast`zi, zise ea pe un ton lini[tit. A[ putea s` m` retrag pe o

insul` greceasc` [i s` construiesc ruine

– Un bogat armator grec, poate

PREAFRUMOASA LAURA

59

– Nu m` iei în serios! exclam` el.

– Ba da. Dac` m` gândesc bine, a[ înclina mai degrab`

pentru un [eic arab

Apropo, va

trebui s` fac plinul la ma[ina mea, la întoarcere.

Deodat`, o expresie îngrijorat` îi umbri din nou fa]a. Ceva îl preocupa, dar ce? Nu era totu[i pre]ul benzinei! Trebuia s`

fac` plinul ma[inii lui. Ma[ina lui închiriat`, c`-i fusese împrumutat`

Ce-i spusese? C` era Laura fu cuprins` din

nou de b`nuieli. {i dac` aceast` ma[in` îi apar]inea? O conducea cu o dexteritate remarcabil`. {i era înmatriculat` în

Anglia. Dac` era a lui

Sunt cei mai boga]i.

– Te în]eleg. Cu pre]ul la care a ajuns benzina

– M` duc s` pl`tesc nota. M` întorc.

Gânditoare, îl privi îndep`rtându-se. Dac` tr`ia în Anglia, de ce pretindea c` este francez? Pentru a-[i asigura un farmec suplimentar? Din ce în ce mai convins` c` n-avea alt scop decât s-o seduc` în timpul weekendului, se sim]ea derutat`. {i totodat` nefericit`. Aprecia compania lui Henri Dufresne. Îl g`sea chiar periculos de atr`g`tor. Totu[i, când reap`ru, p`rea atât de respectabil încât se lini[ti. Era foarte elegant, sigur pe el. Vorbea ca un om care

primise o bun` educa]ie

Nu, hot`rât lucru, n-avea nimic

dintr-un func]ionar de birou dornic s` se distreze.

Capitolul 4

Henri se opri la prima benzin`rie deschis`. În timp ce vânz`torul de la pompa de benzin` f`cea plinul, el verific` nivelul uleiului [i presiunea cauciucurilor, ceea ce nu f`cu decât s` confirme b`nuielile Laurei. {i-ar fi dat atâta osteneal` pentru o ma[in` închiriat`? El î[i l`sase portofelul pe scaun. Îl f`cu în mod discret s` alunece spre ea [i, f`r` s`-l ia în mân`, îl deschise. Cum era prea întuneric ca s` poat` citi, aprinse lampa de veghe la torpedo [i atunci v`zu numele Richard Bowden, scris liter` cu liter`! Stupefiat`, cercet` rapid celelalte acte. Nu mai avea nici o îndoial`: fermec`torul înso]itor francez era fratele lui Sean! Laura în]elegea f`r` greutate motivul acestei înscen`ri. Sean î[i anun]ase probabil familia c` vrea s-o ia de so]ie, poate în momentul în care rezultatele examenelor lui, dezastruoase, ajunseser` la Hazelhurst. Crezând c` ea este responsabil` de acest e[ec [i luând-o drept o fat` obi[nuit` de cabaret, care nu urm`rea altceva decât o c`s`torie cu un mo[tenitor bogat, l-au

PREAFRUMOASA LAURA

61

trimis pe fratele mai mare s` se informeze

lui era f`cut` dinainte: o lua drept o aventurier`, o femeie care nu visa decât s` fie star de cinema [i, în orice caz, s` fac` totul pentru a duce o via]` vesel` la Paris cu un b`rbat bogat [i frumos. Nimic uimitor c` a crezut c` o s-o impresioneze cu Ferrariul lui, cu podgoria [i banii lui! Totul se explica. Oricare ar fi adev`rata lui meserie, î[i ratase voca]ia de actor, î[i zise Laura. Vorbea fran]uze[te într-un fel conving`tor. Încerc`rile lui de seduc]ie aveau toat`

Trecând în revist` propriile ei reac]ii,

se lini[ti c` totul în atitudinea ei trebuie s`-i fi dovedit c` nu avea nimic dintr-o fat` de cabaret. Pe deasupra, îi spusese limpede c` nu se va c`s`tori niciodat` cu Sean. Dar în]elese brusc cât de abil se dovedise. Reu[ise prin întreb`rile lui s` afle practic totul despre via]a ei. Primul reflex fu s`-l pun` imediat în fa]a adev`rului. El [tergea lini[tit joja de ulei, departe de a b`nui ce se întâmplase. Dar dac`-i dezv`luia descoperirea ei, trebuia s`

înfl`c`rarea necesar`

A[adar, p`rerea

m`rturiseasc` faptul c`-i scotocise prin acte, [i asta nu i-o va ierta niciodat`. Va putea chiar s` cread` c` încercase s`-i fure

Nu, era preferabil s` continue aceast` comedie. Cine

râde la urm`, râde mai bine! Era umilit`, r`nit` cumplit de minciunile lui. O s` vad` el de ce era în stare!

bani

– Totul este în ordine? întreb` ea cu un surâs larg imediat dup` ce demar`.

– Da. Mergem undeva s` bem un ultim pahar?

Accentul lui francez pe care-l g`sise atât de seduc`tor, acum îi zgâria urechile.

62

JOAN SMITH

– Nu te gânde[ti decât s` bei!

– Nu-i adev`rat!

– Ru[ine s`-]i fie, în acest caz. Nu mi-ai spus ieri sear` c`

datoria oric`rui francez care se respect` este s` abuzeze de coniac [i s` între]in` o amant`?

– Am vorbit numai despre privilegii. Nu despre datorie. Cât

despre între]inerea unei amante, noi vorbim despre b`rba]ii c`s`tori]i. {i dac`, tocmai el, era c`s`torit? se gândi ea cu furie. O

Sean vorbise atât de rar

despre familia lui încât aproape nu [tia nimic despre fratele lui

mai mare, decât c` exercita asupra lui o mare autoritate.

minciun` mai mult sau mai pu]in

– E[ti celibatar, bineîn]eles, zise ea

– Da. Pân` ast`zi nici o femeie nu mi-a inspirat dorin]a de

a petrece restul vie]ii cu ea, declar` el cu o c`ldur` ciudat`. – {i spui asta tuturor femeilor, nu-i a[a? replic` ea, refuzând s` se lase emo]ionat` de evidenta lui sinceritate. – Nu, Laura. Pân` acum n-am spus-o nim`nui, [i n-am cerut niciodat` pe cineva în c`s`torie.

– Te p`strai intact pentru mine? întreb` ea râzând.

– Pentru o femeie ca tine, da, spuse el cu gravitate. Tu nu

e[ti ca celelalte, Laura.

– Mi-ai spus-o deja. Sunt diferit` pentru c` nu doresc s` fac

cinema? Asta este? Eu îmi doresc dimpotriv` tot ce este mai

Poate voi sfâr[i murmur` ea ca

s`-l provoace. Întoarse capul pentru a urm`ri reac]ia celui care era Richard [i nu Henri: fa]a lui era ciudat de crispat`.

simplu. Vreau s` m` c`s`toresc [i s` am copii s` m` c`s`toresc cu tân`rul de la restaurant

PREAFRUMOASA LAURA

63

– Sean? întreb` el cu o voce t`ioas`.

– Da. Sean Bowden. Spune c` apar]ine unei familii excelente. De altfel, nu [tiu prin ce este excelent`. Singura persoan` de care a amintit este fratele lui mai mare.

– {i ce ]i-a spus despre el?

– Oh, nu mare lucru. Se pare c` este foarte autoritar.

– P`rerea unui frate mai mic nu este întotdeauna obiectiv`.

– Se pare c` vorbe[ti în cuno[tin]` de cauz`. Ai un frate mai mic?

– Da. Îl înlocuiesc pe lâng` el pe tat`l nostru, care este

foarte în vârst`. Consider de datoria mea s`-l împiedic s` fac`

prostii, prostii grave, vreau s` spun. Este normal ca, uneori, s`

mi-o repro[eze

Inten]ionezi serios s` te c`s`tore[ti cu Sean?

– M` gândesc la asta

– Ar fi o mare gre[eal`.

– Vrei s` spui c` familia lui nu m-ar accepta?

– Poate, dar nu m` gândeam la asta. E[ti prea bun` pentru

Sean. De ce o femeie ca tine s` se încurce cu un pu[ti abia ie[it

din copil`rie?

– Am nevoie de siguran]`. Îmi doresc un c`min, o familie. Îl v`zu mu[cându-[i buzele cu un aer perplex.

– E[ti îndr`gostit` de el?

– Nu, dar el este îndr`gostit de mine.

– Nu-i adev`rat. Crede c` este, asta-i tot, o asigur` el pe un ton t`ios.

– Cum po]i fi atât de sigur de vreme ce nu-l cuno[ti?

– Este normal ca un tân`r s` fie atras de o femeie mai în

vârst` decât el mai ales dac` este îmbr`cat` ca o femeie fatal`

64

JOAN SMITH

[i este pe o scen` de cabaret. Nu [tiu dac` Sean te-ar iubi dac` te-ar vedea în acest moment. {i fratele meu este fascinat de fetele de cabaret, la Paris. Ea era de acord cu interpretarea privind caracterul lui

Sean. Ceea ce nu aprecia îns`, era s` fie pus` în rândul fetelor de cabaret!

– Are meritul c` vrea s` m` ia de so]ie

Dup` o clip` de t`cere, f`r` s` înceteze s` priveasc` drumul, el îi lu` mâna în întuneric [i declar`:

– {i eu la fel.

Se a[tepta la orice din partea lui, în afar` de asta

El î[i

retrase mâna pentru a ]ine volanul.

– Glume[ti! exclam` ea.

– Nu, Laura. Un b`rbat nu ia o asemenea hot`râre în cinci

minute. Oh, te-am g`sit imediat frumoas` [i dezirabil`. Pân` s`

te cunosc mai bine, m-am gândit c` ai fi o amant` ideal`, este adev`rat. – O amant`? Dar atunci, e[ti c`s`torit? zise ea cu

dezinvoltur`. Î[i refuza s`-l ia în serios, chiar dac` se sim]ea cuprins` de emo]ii deosebit de tulbur`toare.

Dar, cum

toate m`tu[ile mele nu înceteaz` s` mi-o repete, este timpul

s` m` c`s`toresc. Am putea cel pu]in s` ne gândim la asta, ce spui ?

– Celibatarii au [i ei dreptul de a avea amante

– De ce nu, zise ea cu o voce foarte calm`.

În realitate, î[i st`pânea cu greutate furia [i suferea. O cerere în c`s`torie! Era culmea! În]elegea c` voia s`-[i apere

PREAFRUMOASA LAURA

65

fratele, dar s` fac` o cerere în c`s`torie când n-avea nici o

inten]ie s-o onoreze, era nedemn. Îi ceruse s` se gândeasc`? Ei bine, n-avea nevoie s` reflecteze! O s`-i spun` c` accepta! {i imediat! Numai pentru pl`cerea de a-l vedea pe acest b`rbat odios zb`tându-se într-o situa]ie încurcat`.

– Henri, [opti ea ghemuindu-se lâng` el.

– Ce este, draga mea?

El încetini pentru a-i mângâia cu tandre]e p`rul [i aceast` mân` trezi din nou în ea acele senza]ii necunoscute care o l`sau f`r` voin]`, f`r` ap`rare.

– Vrei într-adev`r s` te c`s`tore[ti cu mine?

– Va trebui s` ne l`s`m un timp de gândire.

– Ezi]i, nu-i a[a? [opti ea cu am`r`ciune.

El îi înconjur` umerii cu bra]ul [i o trase spre el. Laura sim]i o c`ldur` ciudat` urcând în ea. Obrajii i se îmbujorar`.

– Nu te hot`r`[ti în mod u[uratic s` te c`s`tore[ti. Ai putea

regreta c` ai cedat unui moment necugetat. Ui]i oare c` abia acum o secund` te gândeai s` te c`s`tore[ti cu Sean?

pentru c` ai

– Tu nu m` ceruse[i înc` în c`s`torie f`cut-o, nu uita

– Oh, nu! {i sunt foarte serios!

Richard î[i p`stra ochii a]inti]i asupra drumului, vizibil pu]in doritor s` înfrunte privirea Laurei.

Voi

cump`ra chiar mâine un manual de limba francez`. C`ci o s`

tr`im în Fran]a, nu-i a[a? V`zu mâna lui dreapt` crispându-se pe volan. Apoi se aplec` pentru a-i s`ruta repede p`rul.

– Perfect, zise ea cu un suspin de încântare. Accept

66

JOAN SMITH

– Trebuie s` s`rb`torim în mod corespunz`tor logodna noastr`. Mergem la tine acas`?

Mai mult ca niciodat`, era hot`rât` s` nu-i dezv`luie adresa lui Richard Bowden.

– Imposibil. Locuiesc într-o pensiune de familie. N-am dreptul s` aduc b`rba]i acolo

– P`cat. Vom putea merge la hotelul meu?

Laura [tia foarte bine c` avea un apartament la Londra.

A[adar, era gata s` închirieze o camer` de hotel multe despre inten]iile lui.

– Oh nu, nu la hotel, Henri. Cum a[ putea merge singur` la un hotel cu un b`rbat

în sfâr[it,

c` ne în]elegem bine în

Asta spunea

– Nu crezi c` trebuie s` ne asigur`m c` suntem

toate domeniile?

– Henri! exclam` ea, realmente scandalizat`.

Iat` deci, cum inten]iona s` ias` din încurc`tura în care se vârâse! Dup` ce ar fi abuzat de naivitatea ei, i-ar fi declarat c`,

la urma urmei, nu erau f`cu]i unul pentru altul [i festa va fi

jucat`. Orice mijloc era bun ca s` se culce cu ea, poate pentru a putea dup` aceea s`-i anun]e vestea lui Sean – Am spus ceva r`u? Trebuie s` ne cunoa[tem mai bine, s` discut`m despre planurile noastre de viitor.

– O camer` de hotel nu este locul visat pentru a[a ceva.

asta ar risca s` ne duc`

prea departe

reîntâlni mâine diminea]` la hotelul meu. Hotel Ritz, î]i aminte[ti? O s` petrecem ziua împreun`.

Am s` te conduc la pensiunea ta [i ne vom

– Ai dreptate. O camer`, un pat

PREAFRUMOASA LAURA

67

Laura nu g`si nimic altceva decât s` fie l`sat` în fa]a casei lui Francis. Se înnoptase de mult. El opri lâng` biseric`.

– Trebuie s` fie practic s` locuie[ti lâng` o biseric`?

– Da.

– Este biserica fratelui t`u?

– Nu.

El stinse farurile [i o lu` în bra]e. Cum erau logodi]i, nu putea s` se opun`.

– Laura, am o m`rturisire s`-]i fac, începu el cu un aer grav. Îi va spune totul! se gândi ea, nebun` de bucurie. Va l`muri

totul. Va abandona minciunile [i ipocrizia. Aceast` dureroas` poveste nu va mai fi decât o amintire urât`. Poate vor deveni chiar prieteni

– Da?

Fu cât pe ce s`-i spun` Richard, dar se st`pâni la timp.

Trebuia ca aceast` confesiune s` vin` de la el.

– Eu

Ea sim]i c` î[i schimbase p`rerea în ultima clip`, dar fusese

te-am min]it

nu am nici o podgorie.

pe punctul s`-i m`rturiseasc` ceva mult mai important.

– Crezi într-adev`r c` tot ce m` intereseaz` sunt banii?

întreb` ea.

– Nu. În fine, nu [tiu

– Eu g`sesc de necrezut c` te îndoie[ti de asta. Este înc`

timp s` retractezi cele spuse, s` [tii.

– Nu. Vreau s` te s`rut, zise el cu o voce pe care emo]ia o f`cea r`gu[it`.

O prinse în bra]e [i o strânse cu pasiune. Ei îi era din ce în

ce mai greu s` cread` c` se pref`cea.

68

JOAN SMITH

Este într-

adev`r culoarea lui natural`?

– Totul la mine este natural, r`spunse ea cu un zâmbet

fermec`tor. Dac` n-o iubea, voia cel pu]in s`-l fac` s`-[i regrete

atitudinea. Deoarece [tia c` era atras de ea. C` va fi de decep]ionat s` n-o vad` venind la întâlnire, a doua zi diminea]`.

– P`rul t`u este la fel de str`lucitor ca platina

M` iube[ti cu adev`rat? întreb` el.

La fel de mult cât m` iube[ti tu, Henri. Poate chiar mai

mult

Este imposibil! o asigur` el cu vehemen]`.

Î[i puse buzele fierbin]i peste ale ei. Francez sau nu, avea

Îi murmura la

ureche cuvinte tandre – genul de cuvinte care se aud în cântecele „Te ador”, „Dragostea mea” – îi vorbea despre

frumuse]ea ei, despre pielea ei catifelat`, despre p`rul

Laura

se l`s` transportat` de aceast` voce cald` [i conving`toare. F`r` s` se opreasc` de a vorbi, începu s`-i mângâie p`rul,

acoperindu-i fa]a cu s`rut`ri. Incapabil` s` scoat` un cuvânt, îl privea cu ochii pe jum`tate închi[i. Era atât de frumos cu genele lui dese [i negre, cu nasul lui drept [i buzele

senzuale

Se f`cuse prea întuneric ca s`-i poat` vedea ochii

sclipitor, despre buzele ei ca ni[te petale de trandafir

impetuozitatea unui îndr`gostit pasionat

care, ei singuri, ar fi putut s-o l`mureasc` asupra adev`ratelor lui sentimente. Oh! De ce oare Richard nu venise la „Pivni]ele Fran]ei” înaintea lui Sean? Poate s-ar fi îndr`gostit [i el

PREAFRUMOASA LAURA

69

nebune[te de ea

buzele lui lacome, el îi prinse b`rbia [i o for]` s`-l priveasc`.

Când întoarse capul pentru a sc`pa de

– Cred c` nu m` placi, scumpo.

– Dar de ce?

Cu ochii str`lucitori de dorin]`, o privea insistent.

– Nu r`spunzi la s`rut`rile mele. S-ar spune c` le supor]i.

Nu e[ti totu[i frigid`

nu fac deseori a[a

ceva

Ea v`zu în penumbr` un zâmbet de satisfac]ie luminându-i fa]a.

– E[ti fata cea mai adorabil` pe care am întâlnit-o vreodat`.

Sunt fericit

c` nu faci deseori a[a ceva, dar n-ai nici un motiv s` te temi. Nu uita c` vei fi so]ia mea, zise el mângâindu-i obrazul. Emo]ionat` de cuvintele lui, cl`tin` în t`cere din cap.

– S`rut`-m`, îi ceru el. Dovede[te-mi c` m` iube[ti. Ea î[i

trecu timid` bra]ele dup` gât [i-i atinse u[or buzele. Ca un fluture de noapte care, atras de lumin`, [tia c` nu trebuie s`

se apropie prea mult

cu putere la piept. Ea avu senza]ia c` el nu voia decât s` fie

una cu ea, s`-[i uneasc` trupul cu al ei De team` ca situa]ia s` nu-i scape de sub control, î[i d`du capul pe spate. El nu mai zâmbea. O fixa, uimit, ca [i cum o vedea pentru prima dat`. Apoi închise ochii [i puse st`pânire pe gura ei. Ea încerc` s` reziste, dar el o for]` gemând s`-[i întredeschid` buzele. Sub mângâierea profund` a s`rutului, sim]i un val de foc aprinzându-i tot corpul [i i se abandon`,

Când vru s` se desprind`, el o strânse

O violet` înflorit` în tain` într-un col] de lumini[

nu

– Mi-e pu]in team`, asta-i tot. Eu

70

JOAN SMITH

cople[it` de impetuozitatea pasiunii. Când încet` s-o s`rute, continu` s-o ]in` în bra]e, cu capul îngropat în p`rul ei.

– N-a fost prea r`u, nu-i a[a? întreb` el cu o voce foarte blând`. Înc` sub [oc, ea nu observ` c` pentru a spune aceste cuvinte el uitase accentul lui fran]uzesc.

formidabil [opti ea înainte de a ad`uga cu

triste]e: dac` cel pu]in Dac` cel pu]in m-ar iubi, se gândi ea în sinea ei. Deoarece

în]elegea, cu groaz` [i consternare, c` niciodat` nu sim]ise o asemenea emo]ie în bra]ele unui b`rbat. Era oare dragoste? Pasiune? Amândou`?

– A fost

– Dac` cel pu]in

Ea scutur` din cap.

– Nimic. Mi-ar pl`cea s` dureze. Asta-i tot.

?

Sau, [i mai bine, s` nu fi început niciodat`, se gândi ea cu o triste]e pe care n-o cuno[tea.

– Va dura, Laura, [opti el. Deocamdat` trebuie s` ne

Te iubesc, ad`ug` el pe un

spunem la revedere. Pân` mâine ton foarte sincer.

O s`rut` pe obraz [i coborî din ma[in`. Laura v`zu cu

u[urare c` locuin]a fratelui ei era luminat`. Richard Bowden

ar fi fost foarte uimit s-o vad` b`tând la u[a casei ei!

– A[ putea trece s` te iau de aici mâine? propuse el.

– Nu, nu, r`spunse ea speriat`. Ne întâlnim la hotel, cum am convenit.

PREAFRUMOASA LAURA

71

– La ora zece? Vom petrece o zi minunat`, vei vedea.

Laura a[tepta s` se îndep`rteze, respir` adânc [i b`tu. Povesti tot adev`rul lui Francis [i lui Mavis, dar transformându-l pe Richard într-o coleg` întâlnit` la concert.

– Prietena ta nu te-a condus cu ma[ina pân` la tine acas`?

se mir` Mavis. E ciudat. – Oh, mi-a propus, dar când am v`zut lumin` aici, am preferat s` m` opresc pentru a evita s` ocoleasc`. Ea locuie[te

în cel`lalt cap`t al ora[ului [i nu-i place s` conduc` noaptea.

– Cum a fost concertul?

– Extraordinar. Am petrecut o zi excelent`.

Era adev`rat. Chiar dac` îi r`m`sese un gust nepl`cut. Î[i repet` cu triste]e c` Richard o min]ise pe toat` linia. El încerca numai s`-i dovedeasc` faptul c` era o fat` u[uratic`. Pentru Sean. {i deja e[uase. Ce-i va spune oare fratelui lui? Ridic` din umeri. Putea s`-i povesteasc` ce vrea, pu]in îi p`sa. N-avea decât o certitudine: c` nu-i va spune niciodat` adev`rul. Deoarece adev`rul era c`, spre nefericirea ei, Laura Talmadge se îndr`gostise nebune[te de Richard Bowden.

Capitolul 5

Luni, ziua Laurei la Academie, începea devreme. Asist` la cursurile ei ca de obicei, dar nu se putea gândi decât la hotelul Ritz. {i-l imagina pe Richard a[ezat la o mas`, a[teptând-o. Cum va reac]iona oare în]elegând c`-i tr`sese

clapa? Se va duce la Francis? Probabil c` nu. Avea pu]ine [anse s` reu[easc` s` g`seasc` locuin]a. O v`zuse noaptea [i nu [tia adresa. De altfel, n-o va c`uta, c`ci f`r` îndoial` nu ]inea s-o revad` pe Laura, prea mul]umit s` scape de ea atât de u[or. Va putea s`-i spun` lui Sean c` fermec`toarea Laura nu era decât o oportunist`, gata s`-l urmeze pe primul b`rbat care o ademenea cu o c`s`torie bogat`. Singura consolare a Laurei era c` nu va putea s` pretind` f`r` s` mint` c` acceptase o

leg`tur` mai pu]in oficial`

Ziua i se p`ru interminabil`. Dup` cursul particular de dup`-amiaz`, întârzie în fa]a orgii. Era obosit`, dar nu se putea hot`r\ s` se întoarc` acas`.

Dar nu era chiar o minciun`.

PREAFRUMOASA LAURA

73

Când [coala î[i închise por]ile, fu obligat` s` plece [i se

apropie de imobilul ei cu o team` amestecat` cu speran]`. Nici o ma[in` sport nu sta]iona prin împrejurimi, nici o siluet`

familiar` în fa]a intr`rii

apartament, î[i preg`ti o omlet`, salat` [i cafea [i citi ziarul în

timp ce lua cina, încercând s`-[i alunge singur`tatea. Deodat`, î[i reveni. Era o prostie s` se enerveze astfel pentru un b`rbat care o tratase atât de r`u! Îi telefon` lui Mavis ca s`-i propun` s` mearg` la cinema.

– Imposibil, Laura. Francis este la o reuniune. Nu foarte

Urc` pân` la minusculul ei

departe de tine, de altfel. A spus c` poate va trece s` te vad`. Putem s` mergem mâine, dac` vrei.

– Bine. Ne întâlnim la Tivoli, la ora [apte? Î]i convine?

– Ce ruleaz`?

– Un film american cu Burt Reynolds.

– Nu-mi spune mai mult. Îmi convine.

Mai discutar` câteva minute. Lini[tit` [i în acela[i timp decep]ionat`, Laura [tia acum c` Richard nu trecuse pe la fratele ei ca s` încerce s-o vad`. În ciuda a tot ce sperase Dup` ce f`cuse pu]in` ordine, f`cu un du[. Cum era târziu,

nu se mai îmbr`c` [i-[i puse doar un capot. Apoi se hot`rî s` deschid` sticla de vin pe care i-o d`duse Jerry [i alese un disc. Era „Fantezia în do” de Bach, una din buc`]ile ei preferate. Observ` atunci c` unghiile aveau nevoie s` fie l`cuite. Acorda mâinilor o grij` deosebit` de când lucra la „Pivni]ele Fran]ei”. Tonul roz sidefiu al lacului le punea bine în valoare. Deodat`, auzi pa[i pe scar` [i strig`:

– E[ti tu, Francis? Intr`.

U[a se deschise f`r` zgomot [i ap`ru Richard Bowden. Era

plin de furie.

74

JOAN SMITH

– Richard! exclam` ea.

Î[i îndrept` capotul cu atâta grab` încât v`rs` paharul cu

vin pe mochet`. – Evident, nu sunt clientul pe care-l a[teptai! rânji el dispre]uitor.

– Clientul? repet` ea f`r` s` în]eleag`.

Pe moment, numai ]inuta o nelini[tea. Nu purta nimic sub capot. El arunc` o privire critic` p`rului ei nepiept`nat,

lacului de unghii [i sticlei de vin, apoi examin` cu dispre] groaznicele perdele ro[ii [i mobila ieftin`.

Foarte primitor,

zise el pe un ton sarcastic. Remarca lui nu l`sa loc la nici o îndoial`. O lua drept o prostituat`! Laura în]elese f`r` greutate de ce: ]inuta ei neglijent`, acest decor ]ip`tor [i mai ales modul în care

invitase un b`rbat s` intre erau pentru el tot atâtea dovezi. Furioas`, se ridic` foarte demn` s`-i arate u[a.

– Chiar [i în lupanare nu este primit oricine. Î]i ordon s` pleci, declar` ea seme].

– Am impresia c` acel Francis întârzie. Cum nu ]ii cu

siguran]` s` pierzi bani, î]i propun s`-i iau locul. Cât ceri?

– }i-ai amenajat un mic lupanar dr`gu]

– To]i banii din lume n-ajung, domnule Bowden.

– Prostituatele sunt bine organizate. Cum mi-ai descoperit numele? Ai cumva dosare? Un calculator? Poate ai chiar amprentele mele digitale?

– Este mult mai simplu. }i-am v`zut cartea de identitate.

– Scotocind în portofelul meu, presupun? Totu[i, nu te-ai atins de bani. Î]i mul]umesc pentru aceast` delicate]e. În vocea lui aparent calm` exista o teribil` violen]`, st`pânit` cu greutate.

PREAFRUMOASA LAURA

75

– Orice ai putea s` crezi, nu sunt nici hoa]`, nici prostituat`. Cum mi-ai g`sit adresa?

Dup` plecarea ta

m-am întors pu]in în cartier ca s` m` asigur c` pot s`-]i reg`sesc locuin]a [i ghice[te ce am v`zut? Domni[oara Talmadge se îndep`rta în noapte! N-am avut decât s` te urm`resc.

– U[or

te-ai crezut viclean`, ieri sear`

– {i pentru asta sunt o prostituat`?

– În orice caz, locuie[ti în cartierul potrivit

[i u[urin]a cu

care se intr` la tine vine s-o confirme.

– Ei bine, nu sunt una dintre acelea!

– G`sesc c` protestezi pu]in prea tare. Acest faimos Francis

va fi singurul beneficiar al distinselor tale favoruri? Chiar dac` ai un singur client, ai putea alege unul mai bogat. Francis ar putea s`-]i ofere un cuib al dragostei pu]in mai elegant

– Cu toate c` nu te prive[te, eu sunt cea care îmi pl`tesc chiria.

– Ui]i un mic am`nunt, Laura. În calitate de logodnic,

consider c` am dreptul s` [tiu cine pl`te[te chiria viitoarei

mele so]ii.

– S` termin`m cu aceast` comedie, domnule Bowden. Nu

aveam mai mult decât tine inten]ia s` ne c`s`torim.

– Te în[eli. Eram foarte serios. Eram, evident. Exist` limite pe care un b`rbat le poate accepta logodnicei lui.

– Ce nume inten]ionezi s` treci în certificatul de c`s`torie?

Este ciudat, nu, ca un logodnic s` foloseasc` un pseudonim? Încep s` m` întreb dac` nu exist` deja o doamn` Richard Bowden. Ar fi poate mul]umit` s` [tie unde î[i petrece serile so]ul ei?

76

JOAN SMITH

– Îmi pare r`u c` te decep]ionez. Încercarea ta de [antaj nu

va duce la nimic. Nu exist` nici o doamn` Richard Bowden Bun, este timpul s` trecem la lucruri serioase. Francis a ratat

într-adev`r întâlnirea, zise el privind spre ea. Laura se d`du înapoi, c`utând cu ochii un obiect greu pen- tru a se ap`ra. Richard continua s` înainteze, cu fa]a crispat` într-un zâmbet înc`rcat de amenin]are [i totodat` de dorin]`.

Mi-l imaginez

tapetat cu satin ro[u, numai dac` nu preferi ambian]a de

feti]`?

– Mor de ner`bdare s`-]i v`d budoarul

– Dac` m` atingi, chem poli]ia! strig` ea, terorizat`. El se afla între ea [i u[`. Imposibil s` fug`

– Cum te-ai schimbat! Ieri sear`, doreai ca s`rut`rile noastre s` dureze o ve[nicie

El str`b`tu încet ultimul metru care-l desp`r]ea de ea [i o prinse de umeri.

– Nu te teme, spuse tr`gând-o spre el. Nu vei avea s` te plângi de mine. Voi fi un client generos

– Nu! Te implor

[opti ea, cu ochii m`ri]i de spaim`.

– Ah! Iat` c` semeni mai mult cu mica mea logodnic`

tem`toare [i virgin`, zise el pe un ton batjocoritor. Crezi c` reu[e[ti s`-]i smulgi câteva lacrimi, pentru a fi mai conving`toare?

– Richard, înceteaz`

El o conduse cu for]a spre dormitorul scufundat în întuneric. F`r` s`-i dea drumul, aprinse lumina apoi închise u[a [i se sprijini cu spatele de ea.

– Dezbrac`-te, îi ordon` el cu ochii fixa]i pe deschiz`tura capotului.

PREAFRUMOASA LAURA

77

Ea descoperi pe fa]a lui un amestec de hot`râre

nestr`mutat` [i de durere. Pentru a încerca s`-[i potoleasc` spaima care o cople[ea, î[i mu[c` buzele, cuprins` de dezgust. Ce f`cuse oare ca s` se g`seasc` într-o situa]ie atât de îngrozitoare?

– Fratele meu va sosi dintr-o clip` în alta, gemu ea cu o voce tremur`toare Oh! Oare de ce nu sosea?

– Dezbrac`-te, repet` el.

Cum nu se supunea, îi desf`cu el însu[i cordonul

capotului. Ea f`cu eforturi disperate s`-l închid` din nou, dar degeaba. El o lu` în bra]e [i o s`rut` cu o violen]` [i o brutalitate ce ]ineau mai mult de ur` decât de dragoste. Se zb`tu cu toate puterile, cu respira]ia t`iat`.

– De data asta n-ai s`-mi scapi, Laura. Mica ta manevr` nu

mai merge! Îi prinse încheieturile cu o mân`, în timp ce-[i scotea haina. Când schimb` mâna pentru a-[i scoate a doua mânec`, reu[i s` se elibereze [i se repezi spre u[`. Dar un bra] neîndur`tor o prinse de mijloc [i-i deschise capotul. Îi sim]i degetele de fier înfigându-se în pielea ei goal`. Se înfior` violent. Acest contact trezea în ea o emo]ie care nu mai era team`. Strecurându-[i cel`lalt bra] sub capot o strânse la piept. Gura lui fierbinte [i avid` o for]` imediat s`-[i întredeschid` buzele [i începu s`-i mângâie spatele zgâriind-o cu butonii de la man[et`. Ea f`cu din nou imposibilul s` se elibereze. În zadar. El o strânse [i mai puternic în bra]e. Era dominat` de for]a, de pasiunea [i de furia lui. C`ldura acestui trup exigent o cople[i brusc [i, împotriva eforturilor de a lupta

78

JOAN SMITH

împotriva surescit`rii care urca în ea, un val de foc se rostogoli

în venele ei ca un metal topit. Ea gemu încet [i se abandon` brusc. Dup` o clip` de ezitare, î[i puse bra]ele în jurul lui [i-i sim]i

sub degete mu[chii puternici ai spatelui. Atunci, î[i lipi spontan corpul de al lui [i se l`s` biruit` de o dorin]` nebun` [i ame]itoare. F`r` s` înceteze s-o s`rute, el î[i descheie nasturii c`m`[ii. Ea î[i strecur` mâinile sub ea, mai întâi cu timiditate, apoi, foarte repede, mai îndr`zne]. Ridicând capul, el î[i cufund` privirea în ochii ei. Avea obrajii în fl`c`ri.

– Niciodat` n-am dorit atât de mult o femeie, morm`i el cu

o voce r`gu[it`. Vr`jitoare mic`! Ea îi mângâia spatele, încercând s`-l calmeze. Hipnotizat`

de furia lui, îi v`zu expresia fe]ei shimbându-se încet. Ca într-un film proiectat cu încetinitorul pe un ecran. Totu[i furia nu disp`ru complet. Era amestecat` cu alte emo]ii: dezgust, deriziune, durere.

– Richard! [opti ea într-un suspin.

Fa]a lui încremeni imediat. Ea nu mai citi pe ea decât furie.

– Destul! url` el.

Înfrico[at`, ea se d`du înapoi. El o lu` imediat din nou în

bra]e.

– S`rut`-m`, îi ordon` el.

Cum ea r`mânea nemi[cat`, puse el însu[i st`pânire pe buzele ei. Spatele lui avea moliciunea catifelei [i duritatea fierului. Sim]ea sub degete talia lui sub]ire [i musculoas`. O mângâia [i el, plimbându-[i mâinile peste mijlocul ei [i peste

[oldurile rotunde.

PREAFRUMOASA LAURA

79

Nu mai aveau de f`cut decât un pas pentru a ajunge în

pat

bunica ei, care o înlocuise pe cea din satin galben a doamnei

Holmes. Totul îi reveni în memorie, bunica, mama ei, Francis Îl respinse cu brutalitate.

Laura z`ri cu coada ochiului cuvertura cusut` de

– Înceteaz`! va sosi fratele meu.

– S` se duc` dracului! În clipa aceea, se b`tu la u[`.

– El este! exclam` ea.

El îi d`du imediat drumul [i, f`r` s-o sl`beasc` din ochi,

î[i încheie în grab` nasturii c`m`[ii [i-[i aranj` cravata. Ea î[i înnod` cordonul [i ie[i din camer` cu Richard pe urmele ei. – Este ciudat ca un frate s` fie obligat s` a[tepte s`-i deschizi, spuse el neîncrez`tor. Î[i rec`p`tase toat` arogan]a.

– Totu[i, el este, îl asigur` ea.

Ea deschise u[a [i se trezi în fa]a lui Chester, buc`tarul de la „Pivni]ele Fran]ei”, cu un zâmbet larg pe buze.

– Bun` seara, micu]o, zise el vesel. Te deranjez? Îl privi pe Richard cu un aer foarte interesat.

– Chester, ce cau]i aici?

– Vin din partea lui Jerry. A încercat s` te sune toat` ziua. Pot s` revin, dac` vrei

– Nu, m` preg`team s` plec, r`spunse Richard. N-a[ vrea

mai ales s-o deranjez pe domni[oara Talmadge în dirijarea treburilor sale

80

JOAN SMITH

– Chester lucreaz` la restaurant, îi explic` ea.

Începând de ast`zi, vei

avea totu[i una mai pu]in. Sean nu va mai pune piciorul la „Pivni]ele Fran]ei”. Nu mai am nimic de ad`ugat. Cred c`

mi-am uitat haina în dormitor.

– Chester, s` nu cumva s` pleci înaintea lui, [opti Laura, în timpul scurtei absen]e a lui Richard.

– Un loc minunat pentru întâlniri

– }i-a f`cut necazuri?

– Mai degrab`, da. Ce vrea Jerry?

– Î]i propune s` cân]i, în afara programului, mâine sear`. Pentru un banchet. Î]i ofer` cincisprezece lire. Laura î[i aminti de întâlnirea ei cu Mavis.

– Din p`cate, este imposibil mâine sear`, sunt ocupat`

Ar fi putut s` se în]eleag` cu Mavis, dar se s`turase pân` peste cap de aceste banchete. În ultimul timp, Jerry îi impusese prea multe. Richard reap`ru [i o m`sur` din cap pân` în picioare cu un aer dezgustat.

– Ar putea merge pân` la dou`zeci de lire, relu` Chester. E[ti de neînlocuit pentru acest gen de lucruri, Laura! – Dou`zeci de lire? interveni Richard fulgerând-o cu

privirea. La pre]ul acesta, sper c` vor pune totul în mi[care!

– Noi vorbim despre muzic`!

Deja pornit pe scar`, el nici m`car nu se mai întoarse s`-i

r`spund`.

– Cine este tipul acesta? întreb` Chester pu]in mai târziu.

– Oh! Un

un prieten, spuse ea.

Ultimele cuvinte ale lui Richard îi r`sunau înc` dureros în urechi.

PREAFRUMOASA LAURA

81

– Bine. {i atunci pentru mâine sear`?

– Nu. Îmi pare r`u.

– Cum vrei. Pe miercuri.

Chester plec` fluierând u[or. Ea r`mase o clip` în u[`, gata s-o trânteasc` în nasul lui Richard dac` ar fi revenit. Dar el nu se întoarse. Încuie cu cheia [i intr` în camer` pentru a-[i pune în ordine ]inuta înainte de sosirea lui Francis. Pe pat, g`si o bancnot` de zece lire. Primul gând fu c` alunecase din întâmplare din buzunarul lui Richard, apoi î[i aminti c` nu se apropiaser` nici o clip` de pat. Îi l`sase ace[ti bani în mod deliberat! De ce? Îi trebuir` câteva minute pentru a în]elege cu claritate semnifica]ia acestui gest. O pl`tise pentru serviciile ei! Ca pe o prostituat` oarecare! El interpretase fire[te în felul lui vizita nepotrivit` a lui Chester [i discu]ia lor. P`rerea lui era definitiv f`cut`. {i ce-i cu asta? Ce r`u putea s`-i mai fac`, la urma urmei? Rela]ia lor murise de la început dintr-o serie de neîn]elegeri imposibil de înl`turat.

Când auzi pa[i pe scar`, a[tept` cu pruden]` ca Francis s` se anun]e înainte de a deschide.

– Bun` seara, Laura! Îmi pare bine c` te v`d.

– Mavis m-a avertizat c` poate vei trece pe la mine.

– Tu ai pu]in` cafea pentru bietul t`u frate?

– Bineîn]eles, am chiar [i vin, dac` vrei.

El

nu purta gulerul alb, dar chiar [i a[a, în acest costum sobru,

avea un aer cât se poate de respectabil. F`r` a mai socoti c` sem`na mult cu Laura.

Ah! dac` Francis ar fi sosit în timpul vizitei lui Richard

82

JOAN SMITH

– Ce s-a întâmplat, Laura? Miroase a vin, la tine!

– Am v`rsat un pahar

{i, deodat`, se hot`rî s`-i povesteasc` totul lui Francis, înp`imântat` la gândul c` Richard Bowden putea s` mai aib` [i alte crize.

– Tu care e[ti în vârst` [i în]elept, începu ea pu]in ironic, d`-mi un sfat. M-am trezit amestecat` într-o încurc`tur`

stranie la restaurant. Stingherit`, îi expuse pe scurt situa]ia, trecând sub t`cere aspectele cele mai nepl`cute.

– Îmi fac multe griji pentru tine, îi spuse Francis cl`tinând

din cap. Ai face mai bine s` p`r`se[ti aceast` slujb`. Vei putea

s` te descurci f`r` asta, din punct de vedere financiar, nu?

– Da, cheltuind ultimii bani din cas`. {i apoi munca asta nu-mi displace

– A[ putea s` încerc s`-]i g`sesc o slujb` în parohie

Apropo, n-ai uitat c` o s` cân]i la nunta veri[oarei noastre Anna Ogilvie, sâmb`t`, pe opt?

voi lipsi poate câtva timp de la restaurant. Într-o

s`pt`mân`, cei din familia Bowden vor uita de existen]a mea.

– Nu

– Jerry va fi de acord?

– Oh! Va face o criz` de nervi, dar am s`-l lini[tesc cântând

la câteva banchete. Sunt pu]ine [anse ca un Bowden s` asiste la ele. Nu-i genul lor.

– Ce fac de fapt ace[ti Bowdeni?

– N-am nici o idee. Tot ce [tiu este c` sunt boga]i.

– Nu po]i r`mâne singur` aici. El î]i cunoa[te acum adresa.

O s` vii s` stai câteva zile la noi. O s` punem leag`nul

bebelu[ului în camera noastr`.

PREAFRUMOASA LAURA

83

– Asta n-o va deranja pe Mavis?

– Dimpotriv`! Va fi încântat`. S` [tii c`-i lipse[ti. De fapt,

Mavis nu este o or`[eanc`. Visul ei este s` tr`iasc` la ]ar`.

– S` creasc` g`ini [i vaci? întreb` Laura cu un zâmbet înduio[at.

– Am avea cel pu]in o gr`din` de zarzavaturi. Am face

economii la legume.

– Sun-o [i întreab-o dac` pot veni în seara asta. Bowden

poate pânde[te jos plecarea ta, zise ea nervoas`.

– Dac` îl v`d vreodat`, cu toate c` sunt un om al bisericii,

o s`-i stâlcesc fa]a! Am s`-i spun vreo dou` acestui Bowden! Tu e[ti o femeie onorabil` [i el trebuie s-o afle!

– A[ prefera s` nu mai aud vorbindu-se de el.

Mavis fu fericit` s` afle c` venea Laura. Aceasta î[i adun` câteva lucruri într-o mic` valiz` [i plec` împreun` cu fratele ei. A doua zi, la prânz, îi telefon` lui Jerry s`-l anun]e c` nu va mai veni s` cânte atâta timp cât cei doi Bowdeni vor fi prin

preajm`.

– Sunt surprins c` un Bowden s-a purtat atât de urât, îi declar` el în]elegând motivul plec`rii ei.

– De ce? {tii ceva despre ace[ti Bowden?

Nu se putuse împiedica s` pun` întrebarea [i aceast`

curiozitate îi dovedea c` era mai pu]in indiferent` decât [i-ar

fi dorit.

– Vera a auzit deja acest nume undeva, nu [tie unde. A citit din întâmplare, într-un ziar, c` Bowden abia a cump`rat o societate. Dup` acest ziar, mai are înc` o duzin`!

84

JOAN SMITH

– Ce societate a cump`rat?

de asemenea ,

fabric` grinzi metalice. Ai auzit cu siguran]` vorbindu-se

despre „Societatea imobiliar` Bowden”? Panourile lor alb, negru [i ro[u se v`d pe jum`tate din imobilele în construc]ie din Londra! – Doamne Dumnezeule! Este unul din ace[ti Bowden? întreb` ea, neîncrez`toare.

Reprezint` el singur societatea Bowden. Vera

mi-a ar`tat fotografia lui în ziar. El este cel care se d`dea drept francez, deun`zi. Ai fi putut s`-l la[i s`-]i pl`teasc` cina. E plin de bani!

– O o]el`rie. El construie[te imobile [i

– Nu, nu

– În ce ziar este acest articol?

– În „Times”, la rubrica financiar`.

Imediat ce puse receptorul în furc`, Laura se gr`bi spre biblioteca Academiei pentru a consulta ziarul „Times” de sâmb`t`. Înso]it de o fotografie a lui Richard, articolul f`cea o rapid` trecere în revist` a vie]ii lui. Fiul lui Sir Greville Bowden, era mo[tenitorul unui titlu care urca pân` la Jaques I [i de asemenea al Hazelhurst, castelul str`mo[esc, celebru pentru splendida lui arhitectur` stil Tudor. Premiant al Universit`]ii Cambridge, era prezentat ca un „tân`r promotor de avangard`, specializat în construc]ii de uz comercial”. Abia cump`rase o o]el`rie la Manchester, pe care pl`nuia s-o modernizeze pentru a-i îmbun`t`]i randamentul. {i acest b`rbat – foarte ocupat [i foarte important – îi

consacrase un weekend întreg Laurei

f`cuse decât s`-[i protejeze fratele mai tân`r de ghearele unei

fete de cabaret avid` de bog`]ie [i de glorie.

Din nefericire n-o

PREAFRUMOASA LAURA

85

Tot timpul s`pt`mânii, nici un Bowden nu d`du vreun semn de via]`. Vineri seara, se duse la „Pivni]ele Fran]ei” s` cânte la un banchet al unor profesori. Vera îi spuse c` Richard

venise miercuri [i joi. Îl întrebase pe Jerry când se va întoarce Laura.

– I-am r`spuns c` nu [tiu, draga mea. Nu-]i face griji. Ce pierdere, totu[i! Iat` unul care ar fi un so] ideal!

– Pentru o mo[tenitoare bogat`, o duces` sau contes`, dar

nu pentru mine.

– Este adev`rat. Banii la bani trag. Familia lui nu va accepta cu siguran]` o femeie f`r` titlu de noble]e Duminic`, sigur` c` n-avea s` se team` de nimic din partea

lor, Laura se hot`rî s` revin` în apartamentul ei.

– Ne vedem sâmb`t` la nunta veri[oarei Anne, îi aminti

Mavis. Ai vreo idee de cadou?

– Nu. Dar voi?

– Am v`zut un foarte frumos ceainic de argint, asortat cu

un vas pentru lapte [i o zaharni]`. Cum mergem în trei, n-am putea s` i le oferim împreun`? Laura îi d`du banii necesari [i plec`. O dat` ajuns` acas`, încuie u[a cu grij` [i-[i desf`cu valiza. Avea lenjerie de sp`lat. Lu` un roman [i se duse la sp`l`toria automat`. Nu se mai gândea la Bowdeni. Nici la Richard, nici la Sean [i la

întoarcere, nu-l recunoscu imediat pe acesta din urm`, sprijinit de o ma[in` de culoare ro[u aprins, oprit` în fa]a

casei sale. Se plânsese cu toate acestea deseori c` nu avea o

ma[in`

El se gr`bi s-o întâmpine.

86

JOAN SMITH

– Laura! Las`-m` s`-]i duc pachetul!

– Sean! Ce cau]i aici?

– Trebuie s`-]i vorbesc.

– E[ti singur? întreb` ea aruncând o privire b`nuitoare spre ma[in`. – Da, m` întorc imediat la Hazelhurst. Am vorbit cu Richard.

– Atunci, [tii ce s-a întâmplat?

– Da. De data asta, fratele meu a dep`[it m`sura! }in s`-]i cer iertare pentru atitudinea lui.

– El este cel care ]i-a dat adresa mea?

– Nu, a refuzat. Am g`sit-o în carne]elul lui. Eram hot`rât s` m` postez în fa]a u[ii pân` la întoarcerea ta.

– S` nu st`m în strad`. Urc`.

– Am putea mai curând s` st`m de vorb` în ma[ina mea, zise el, ar`tând-o cu capul, foarte mândru.

– Nu, trebuie s`-mi aranjez rufele.

El inspect` apartamentul cu un ochi critic [i sfâr[i prin a

declara:

– Richard a exagerat. Nu este totu[i atât de îngrozitor!

– Ce-a spus? întreb` ea, cuprins` de furie.

– C` tr`ie[ti într-un adev`rat hotel de tranzit decorat cu

bibelouri false [i perdele ro[ii ca s` atrag` pu[tii. M-a tratat ca

pe un pu[ti, d`-]i seama!

Dup` toate aparen]ele, pentru el era cea mai mare insult`.

F`-te comod în timp ce eu întind astea. Vrei

o cea[c` de ceai?

– Într-adev`r

– Ceai? Pe Richard l-ai servit cu vin!

– Nu l-am servit cu nimic pe Richard!

PREAFRUMOASA LAURA

87

– Mi-a spus c` mirosea a vin la tine.

– Nimic uimitor, m-a f`cut s` v`rs un pahar plin.

– Beai vin?

– Da, dar lui nu i-am oferit, zise ea enervat`. Vrei ceai, da sau nu?

– Nu, mul]umesc. Am venit s`-]i spun c` doresc în

continuare s` te iau de so]ie, chiar dac` Richard o vrea sau nu. Ma[ina, am cump`rat-o de asemenea f`r` consimt`mântul lui. Am putut face un împrumut la o societate de credit. Când voi avea dou`zeci [i cinci de ani, o

s` am destui bani, s` [tii. Mo[tenirea unchiului Artemis N-o s` fie Richard cel care s` m` împiedice s` m` c`s`toresc cu femeia aleas` de mine!

– Numai din ciud`, a[ fi tentat` s` accept. Dar nu te

c`s`tore[ti din ciud`, Sean. }i-am spus de o sut` de ori:

c`s`toria nu m` intereseaz`.

– Erai totu[i gata s` te c`s`tore[ti cu Richard? El mi-a spus!

– L-am min]it, pentru c` [tiam c` se pref`cea. Chiar dac` ar

fi omul cel mai bogat din lume, tot nu m-a[ c`s`tori cu el. De

altfel, po]i s` i-o spui din partea mea!

– El a înscenat totul pentru a-mi dovedi c` nu e[ti decât o

aventurier`. Dar nu-mi pas`. Sunt sigur c` ai avut motivele tale. Nu ai ales de bun`voie profesiunea pe care o faci. Curtezanele

– S` punem lucrurile la punct, îl întrerupse ea t`ios. Eu nu

sunt curtezan`. Pentru c` fratele t`u [i cu tine îmi purta]i un

asemenea interes, am s`-]i spun adev`rul. Sunt student`. Da, ca tine Sean, student`. El ridic` sprâncenele, neîncrez`tor.

88

JOAN SMITH

– Nu e[ti obligat` s` m` min]i, Laura. Nu m` intereseaz` trecutul t`u. Dup` c`s`toria noastr`, tu

– Sunt student`! Student` la Academia Regal` de muzic`!

– Nu se poate

– Am dou`zeci [i unu de ani, imagineaz`-]i, nu o sut`!

La vârsta ta?

– Dou`zeci [i unu de ani? N-ai decât un an mai mult decât

mine? exclam` el. Recunosc c` ar`]i mult mai tân`r` f`r`

machiaj. Tu

Vocea îi tr`da decep]ia. La fel [i privirea în timp ce-i cerceta

cu triste]e fusta plisat`, bluza foarte cuminte [i pantofii f`r` toc.

– În general, nu port rochie lung` [i bijuterii când fac

treab` în cas`, replic` ea iritat`.

te îmbraci întotdeauna a[a când nu lucrezi?

– Nu te înfuria, Laura. Ai fost întotdeauna atât de dr`gu]`

– Da, [i uite unde am ajuns! A trebuit s` p`r`sesc o slujb`

care nu numai c`-mi pl`cea, dar m` ajuta s` tr`iesc. Am fost for]at` s` m` mut un timp. {i nu vorbesc de insultele pe care fratele t`u m-a f`cut s` le îndur! – Este un tip insuportabil. Mi-a distrus [i mie via]a, obligându-m` s`-mi termin aceste studii care m` plictisesc de moarte! Vreau s` fiu regizor [i el o [tie foarte bine. I-am

spus-o de mai multe ori. Visul meu era s` fac din tine o vedet` a primului meu film.

– {i tu? Desigur!

– De ce spui asta?

– N-are importan]`.

– }i-a propus s` joci într-un film?

– Da.

– Dar era ideea mea! strig` el lovind cu putere masa cu

pumnul. Eu i-am spus c` voiam s`-]i ofer un rol. Toate fetele

PREAFRUMOASA LAURA

89

vor s` fac` film, este cunoscut. Ai dreptate, Laura. A gre[it tratându-te atât de urât. }in s` ob]in iertarea ta.

– Tu nu m` iube[ti, Sean. Ceea ce iube[ti, este fardul [i

fondul de ten. Rochiile de sear` sclipitoare [i micile aventuri ieftine. Nici eu nu te iubesc. S` încet`m aceast` comedie ridicol`.

– Nu trebuie s`-mi por]i pic` mie, Laura. Richard e cel care

te-a insultat. Eu, sunt de bun`-credin]`. Am s` m` c`s`toresc

cu tine. Am s` m` ]in de cuvânt, zise el cu o fermitate pu]in for]at`. Sunt un Bowden. Un gentleman nu revine niciodat`

asupra cuvântului s`u. {i în]eleg c` este pu]in [i vina mea c` ]i-ai pierdut slujba?

– N-am nevoie de mila ta, zise ea t`ios. Acum pleac` [i nu

te mai întoarce niciodat`.

– Am s` a[tept cât timp va fi nevoie, dar am s` m` întorc.

Furia ta este legitim`. Ce m` dep`[e[te, este cea a lui Richard. Ar fi trebuit s`-l vezi. Era nebun de furie! A ob]inut totu[i ce

voia, cel pu]in a[a crede. Se crede tat`l meu, dar n-am s` cedez. Am s` m` c`s`toresc cu tine!

– F`r` consim]`mântul meu, atunci!

Sean se ridic` [i privi melancolic în jurul lui.

– Nu mi te inchipuiam într-un asemenea cadru

Te

vedeam într-o vil` splendid`, pe malul unui lac, cu s`lcii

În fine, visul

poate deveni înc` realitate, încheie el îndreptându-se spre

u[`.

El se împiedic` din nefericire în [terg`torul de picioare, ceea ce-i stric` pu]in ie[irea. Laura nu se ridic` decât când

n-ar fi trebuit

disp`ruse, pentru a trage z`vorul. Bietul Sean

plâng`toare, p`s`ri exotice de toate culorile

90

JOAN SMITH

s`-[i reverse mânia asupra lui. Nu era decât un copil vis`tor [i romantic. El n-o iubea cu adev`rat. }inea totu[i s` se c`s`toreasc` cu ea. Dup` ce-[i aranj` lenjeria, se hot`rî s` se ocupe de cur`]enie. Praful se a[ternuse cam peste tot în lipsa ei. Î[i stabili apoi o list` de cump`r`turi, f`cu un du[ [i se culc`. Deznod`mântul afacerii Bowden îi l`sase un gust amar. Richard î[i atinsese scopul. Reu[ise s` rup` toate pun]ile de leg`tur` dintre Sean [i ea. Oh! Îi era indiferent. Încerc` chiar o cert` u[urare. Ceea ce o chinuia, era c`, în pofida grosol`niei lui nemaipomenite, Richard ie[ea neatins din aceast` poveste. Nu putea s`-l lase s` scape atât de u[or. Dar cum s` se r`zbune? Incidentul era închis, afacerea clasat`.

R`mânea cu mica satisfac]ie rezultat`

Pentru întotdeauna

din remarca lui Sean: Richard era nebun de furie. F`r` s` [tie prea bine de ce, asta îi f`cea pl`cere.

Capitolul 6

A doua zi dup`-amiaz`, Sean Bowden o a[tepta pe Laura la

ie[irea de la cursuri.

– Trebuie s` discut`m despre planurile noastre, declar` el

pe un ton ferm [i hot`rât.

– Du-te dracului Sean, exclam` ea cu violen]`.

Dar el se lu` dup` ea. – Ce-mi trebuie, este o autoriza]ie special`. Pentru tine

nu-i nici o problem`, e[ti major`. O s`-l punem pe Richard în fa]a faptului împlinit. Nu va putea face nimic împotriva noastr`.

– Refuz s` te ascult. Las`-m`.

– Dac` vrei, putem a[tepta vacan]a, s` mai avem r`bdare

câteva s`pt`mâni?

– Eu nu vreau s` m` c`s`toresc cu tine! Nici acum, nici alt`

dat`. Nu po]i s` în]elegi?

– Trebuie! }i-ai pierdut slujba din vina mea. E[ti orfan` [i nu fratele t`u, un biet preot, poate s` te ajute. Numai

92

JOAN SMITH

Dumnezeu [tie unde o s` ajungi. O s` tr`ie[ti într-o

cocioab`

Trebuie s` m` c`s`toresc cu tine, încheie el

teatral.

A[adar, gustul lui pentru melodram` [i pentru roman]iozitate transformase prostituata într-o biat` orfan`. Î[i luase acum rolul de cavaler bogat s`rind în ajutorul nefericitei tinere!

– Am bani. {i fratele meu, de altfel. Suficien]i ca s`-mi

arunce [i mie câ]iva din când în când, când va veni iarna. N-am nevoie de mila ta.

– Îmi place mândria ta. {tiu c` m` iube[ti [i c` nu vrei s`

m` împingi la o mezalian]`. Laura, asta este dovada c` m`

iube[ti. Nu în]elegi? Pui interesul meu înaintea interesului t`u!

– În propriul meu interes, n-am s` m` c`s`toresc cu tine

niciodat`! Nu te iubesc, nu te-am iubit niciodat` [i, dac` insi[ti, simt c` am s` te detest!

M` la[i cel pu]in s` te

conduc acas`? N-ai urcat niciodat` în noua mea ma[in`.

– Iat` autobuzul t`u, care pleac`

– Accept. Îmi datorezi asta, dar n-ai s` intri.

Mândru ca un p`un, Sean o ajut` s` urce în ma[ina lui care

sclipea în soare cu toate ornamentele ei cromate.

– Ce spune fratele t`u despre aceast` c`s`torie? întreb` ea cu ironie. – M` amenin]` c` o s` m` interneze într-un spital de psihiatrie. – Încânt`tor. A[ fi primit` cu bra]ele deschise la Hazelhurst, o simt.

PREAFRUMOASA LAURA

93

– N-o s` ne întoarcem acolo. Am întâlnit un tip care pleac`

în aceast` var` în Italia pentru a turna un film. Cred c` se va ocupa de contabilitate. Ne va facilita cel pu]in un contact. De cum te vor vedea, sunt sigur c` te vor angaja pe loc! Va trebui fire[te s` te îmbraci pu]in mai bine ca acum, zise el aruncând o privire dezolat` pantalonilor ei de flanel` gri.

– Eu nu [tiu s` m` îmbrac, replic` ea.

Felul de a conduce a lui Sean era imaginea stâng`ciei lui. Ea se ag`]` de scaunul ei când lu` un viraj într-un nelini[titor scâr]âit de pneuri.

– Am s` m` ocup de tine. Au mai f`cut-o [i al]ii, s` [tii. Un

regizor de talent descoper` o fat` obi[nuit` [i o transform` în star. Vezi cazul lui Roger Vadim! El a creat-o pe Brigitte Bardot, Jane Fonda [i altele.

– Nu va merge. Am picioarele arcuite.

Ar fi spus orice ca s` nu mai asculte aceste absurdit`]i.

– Nu-i adev`rat! Ieri, am observat c` ai picioare foarte frumoase. Purtai fusta aceea scurt`, î]i aminte[ti?

– Las`-m` aici. Am de f`cut cump`r`turi, zise ea când ajunser` în apropierea casei.

– Am s` te ajut, f`cu el f`r` s` se lase descump`nit.

Duse sus cele dou` saco[e mari cu cump`r`turile ei [i r`mase pe loc, în mod vizibil sigur c` îl va invita la cin`.

– Mul]umesc mult, Sean. Pune astea pe mas` [i pleac`.

– Dar

ai cump`rat dou` fripturi.

– Într-adev`r. Una pentru seara asta [i cealalt` pentru

congelator. La revedere, Sean. Sper s` te v`d într-o zi pe un ecran de cinematograf.

94

JOAN SMITH

– O s` reu[esc, vei vedea. Pe curând, am s`-]i telefonez!

– Mul]umesc c`-mi spui. O femeie avertizat` face cât dou`!

Ea trânti u[a [i o încuie cu grij`. Hot`rât lucru, se gândi ea, m` întreb care din cei doi fra]i Bowden este mai odios! Cin`

far` nici o poft`. Se sim]ea îngrozitor de singur`. Telefon`

unei colege care veni cu câteva discuri. Dar Laura nu putea fi

atent` la nimic în afar` de telefon

în cele din urm` acesta sun`. Era Mavis. Cump`rase serviciul de ceai [i voia s`-i împrumute o po[et` neagr` pentru c`s`toria de sâmb`t`. Seara trecea încet. De ce oare nu înceta s` se gândeasc` la Richard? Dac` telefona sau venea va fi ca s-o acopere cu injurii. Dup` plecarea prietenei, se culc`, foarte sup`rat`. Trebuia s` se resemneze c` niciodat` nu-l va

care nu suna. Tres`ri când

mai vedea pe Richard Bowden – [i se bucur`. A doua zi, la întoarcerea de la Academie, când îl g`si la ea

acas`, a[ezat într-un fotoliu, cu un pahar de vin în mân` [i ascultând un disc, avu un ciudat sentiment de exaltare. Apoi, el se întoarse spre ea [i o fix` cu o privire rece. Nici m`car nu se ridicase s-o salute.

– Mai ales s` nu te mi[ti, spuse ea, sarcastic`. Ca s`-]i

faci via]a mai picant` te-ai lansat într-o p`trundere prin efrac]ie?