Binatia liturgica

Toate slujbele Bisericii Ortodoxe, profund impregnate de mesaj teologic, au o dubla proiectie:
una cosmica, prin care intreaga creatie se bucura de cultul divin, si una eshatologica, prin care spatiul si
timpul in care traim este metamorfozat intr-un spatiu si timp liturgic. Acest fapt arata, pe de-o parte, ca
slujbele ortodoxe intrupeaza invatatura de credinta a Bisericii Ortodoxe, care nu este o simpla teorie sau
filosofie si, pe de alta parte, ca rostul cultului este de a indrepta omul si lumea spre eshaton, prin
pregustarea din darurile mparatiei cerurilor.
n ceea ce priveste timpul liturgic, el este timpul care incepe in realitatea cotidiana si se
desavarseste in vesnicia mparatiei sau, invers, este vesnicia mparatiei traita anticipat in realitatile
liturgice. !lujbele Bisericii incep, astfel, in realitatea de aici si de acum, pregatind si impartasind "ziua cea
neinserata# a mparatiei lui $ristos. %recum Biserica, asa si slujbele implinesc "planul etern al lui
&umnezeu: atotunitatea#, cuprinzand in ele "eternul si temporalul, ultimul destinat sa fie coplesit de
eternitate#
'
, fapt exprimat, atat de elocvent, de cuvintele liturgice cele mai des folosite: "acum si pururea
si in vecii vecilor#. Omul, destinat indumnezeirii, traieste in Biserica, prin slujbele ei, atat temporalul, cat
si eternitatea. (l se afla, pe calea desavarsirii, intre cele doua, de aceea putem spune ca omul traieste in
Biserica intre acum si pururea si se impartaseste, paradoxal, de amandoua.
)onvertirea omului la $ristos inseamna si metamorfozarea timpului astronomic in timp liturgic,
prin intermediul slujbelor ortodoxe si, prin aceasta, schimbarea conditiilor ontologice de existenta ale
omului. &e aceea, un cult liturgic care nu se rasfrange si asupra timpului si spatiului in care se
desfasoara, ca si asupra intregului cosmos, ignora faptul ca mantuirea inseamna indumnezeirea intregii
creatii, nu numai a omului, si isi descopera nedeplinatatea sa.
&ovada cea mai evidenta a integrarii cultului ortodox in timpul liturgic este faptul ca !f. *iturghie
se poate savarsi numai o singura data pe zi, de catre acelasi preot, si o singura data pe zi in aceeasi
biserica. ncalcarea acestui principiu duce la practica neortodoxa numita binatie liturgica, fapt care
distruge intreaga dimensiune cosmica si eshatologica a !f. *iturghii, transformandu-o intr-un act ciclic si
repetabil, fara consecinte ontologice asupra existentei cosmice.
(a este, mai presus de toate, un eveniment, un act prin care $ristos vine la noi, ca sa ne
sfinteasca si sa ni !e impartaseasca, si fiecare venire a !a la noi este mereu noua, unica si irepetabila.
+aptul ca un preot nu poate savarsi decat o singura *iturghie pe zi, arata ca *iturghia este strans
legata de ziua liturgica si, asa cum jertfa lui $ristos a fost unica in istoria mantuirii, tot asa, unica,
trebuie sa fie *iturghia in "istoria# unei zile. n felul acesta, ziua astronomica devine zi liturgica, iar
scurgerea timpului dobandeste sens si ratiune, prin transformarea lui intr-un timp al mantuirii.
+ara $ristos, omul traieste intr-un timp fara sens si fara noima. %rin $ristos timpul are alta
semnificatie, el trebuie trait in folosul mantuirii, de aceea menirea lui este sa actualizeze continuu istoria
mantuirii. Asa se explica de ce toate slujbele ortodoxe sunt pline de cuvintele "astazi# si "acum#, adica
de un timp prezent care actualizeaza istoria mantuirii si impartaseste anticipat vesnicia mparatiei.
*ucrarea de mantuire adusa noua de ,antuitorul nostru isus $ristos inseamna convertirea
timpului de la scurgerea lui astronomica, la implinirea lui liturgica. n felul acesta, ziua, saptamana, luna
'
%r.prof.dr. &umitru !t-niloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol.., Bucure/ti '012, p..32.
si anul dobandesc semnificatie crestin-liturgica, adica fiecare dintre ele devin actualizari, chipuri sau
icoane ale istoriei mantuirii si noi sanse de intalnire si impartasire cu $ristos
.
.
Astfel, ziua liturgica incepe de seara
4
, cu slujba vecerniei, cu o slujba ce aminteste de crearea
lumii 5%s.'346, de caderea in pacat, de dorinta de mantuire, de asteptarea lui ,esia care vine ca o
lumina lina, sa desavarseasca creatia cazuta in pacat. 7ealitatea fizica a zilei este strans legata de
realismul liturgic al vecerniei, caci intunericul de afara semnifica sugestiv caderea in negura pacatului, iar
lumina lina a lunii straluceste precum dorinta de mantuire a omenirii si asigura ca ,esia vine sa
mantuiasca lumea.
n zori de zi, !f. *iturghie actualizeaza istoria 8oului Testament. ,antuitorul isus $ristos vine
sa mantuiasca lumea, propovaduieste tuturor (vanghelia !a, !e jertfeste pentru pacatele oamenilor, si isi
da trupul si !angele !au spre hrana vesnica. Afara, pe cer, rasare soarele, odata cu !oarele &reptatii, si
cand pamantul se impartaseste cel mai mult de razele sale, inimile credinciosilor sunt cuprinse de caldura
de neegalat a !fintei )uminecaturi.
ncheierea !f. *iturghii aminteste de inaltarea ,antuitorului la cer, lasand omenirea in asteptarea
celei de-a doua veniri a !a. &upa amiaza soarele pleaca incet, precum $ristos la inaltare, in nadejdea ca a
doua zi, ca $ristos la %arusie, va rasari din nou. &e aceea, in popor, apusul soarelui este numit atat de
frumos asfintire, adica soarele nu numai lumineaza, dar si sfinteste lumea prin integrarea lui in
!f.*iturghie, iar la apus fagaduieste ca va rasari din nou, spre a se impartasi iarasi si iarasi...
ata cum ziua este o icoana a istoriei mantuirii care nu reprezinta un simplu timp masurat de ceas,
ci un timp de mantuire binecuvantat de slujbele Bisericii. &e aceea !f. *iturghie nu poate fi legata numai
de "ceas# si de "program#, ci de realitatea cosmica a existentei. !i daca ziua constituie o actualizare a
istoriei mantuirii de la creatie si pana la %arusie, este logic si firesc ca in cursul unei zile nu se poate
savarsi decat o singura *iturghie de catre acelasi preot si pe acelasi altar, pentru ca o singura data a venit
$ristos, o singura data !-a jertfit si o singura data a inviat sprea mantuirea lumii.
*a randul ei, saptamana aduce si ea actualizarea istoriei mantuirii. !aptamana incepe cu duminica,
ziua creatiei, ziua cosmosului intreg adus la existenta prin vointa divina.
*unea este ziua inchinata sfintilor ingeri, care au fost creati de &umnezeu ca vestitori ai voii !ale
si ca mijlocitori intre &umnezeu si oameni. &ar o parte dintre acestia au cazut, cadere care l-a avut in
frunte pe !atana, de aceea, pentru crestinii mai evlaviosi, lunea este considerata si zi de post.
)aderea ingerilor a premers caderea omului, iar acest fapt subinteles nu a primit o zi anume din
saptamana, dar zilele care urmeaza comemoreaza restaurarea caderii omului.
,artea este ziua proorocilor, a pregatirii si vestirii mantuirii, la loc central stand cel mai insemnat
prooroc, !f.oan Botezatorul si naintemergatorul.
,iercurea este ziua care aminteste de vanzarea ,antuitorului $ristos, dar si de inceputul
patimilor !ale, de aceea este zi de post.
9oia este ziua )inei celei de Taina si, totodata, ziua inchinata !f.Apostoli, adica celor care au
participat la cina.
:inerea este ziua rastignirii ,antuitorului, ziua jertfei supreme care a dus la spalarea pacatelor
noastre prin sangele lui $ristos; este, totodata, si zi de post, in amintirea patimilor ,antuitorului.
!ambata este ziua de "odihna# a ,antuitorului in mormant, dar si a anticiparii invierii prin
invierea lui *azar care a avut loc tot sambata, de aceea este si ziua de pomenire a mortilor care asteapta
invierea.
.
Alexander !chmemann, Introducere n teologia liturgic, (d.!ofia, Bucure/ti .33., p..'4-..<.
4
)an.03 Trulan subliniaz- faptul c- duminica =ncepe cu vecernia de s>mb-t- seara, &r.8icodim ,ila/, Canoanele
Bisericii Ortodoxe nsoite de comentarii, vol., p., Arad '04', p.?1'.
n continuare vine iarasi duminica, ziua invierii ,antuitorului isus $ristos, ziua intaia a
saptamanii, dar, in acelasi timp, si ziua a opta, a vietii vesnice. Aceasta intelegere a duminicii, ca zi a 2-a
a saptamanii, ridica existenta umana de la perpectiva ciclica a existentei, la cea liturgic-eshatologica a
devenirii noastre.
n acest sens scrie !f.Teofil al Alexandriei, in canonul ': !tat obiceiul, cat si cuviinta cer de la
noi sa cinstim duminica si sa o serbam, fiindca intru aceasta ne"a mi#locit Domnul nostru Iisus $ristos
invierea cea din morti% De aceea, in &fintele &cripturi s"a si numit intaia, ca una ce este incepatura
vietii noastre, si a opta, ca ceea ce intrece sarbatoarea sabatului iudeilor'
(
%
*a fel scrie si !f.:asile cel ,are, in canonul 0': Deci )duminica* aceeasi este, atat cea una, cat
si a opta, fiind aceea intr"adevar una si adevarata a opta, de care pomeneste si psalmistul, prin ea
insasi aratand starea care va fi dupa acest veac, ziua care nu va inceta niciodata, cea neinserata,
careia ii va urma veacul acela nesfarsit si neimbatranit'
+
%
ata cum si saptamana reitereaza istoria mantuirii, de la creatie si pana la pogorarea &uhului
!fant, si asa cum intr-o saptamana nu pot exista doua duminci, tot asa un preot nu poate savarsi doua
*iturghii in aceeasi zi liturgica.
*a fel ca ziua si saptamana, anul bisericesc - in care sunt incluse si lunile - actualizeaza
evenimentele principale ale mantuirii, mai ales cele neotestamentare. Anul bisericesc incepe la '
septembrie, moment din care sunt comemorate, cu fiecare sarbatoare, etapele manturii noastre, mai ales:
8asterea ,aicii &omnului, nasterea ,antuitorului, Botezul &omnului, naltarea la )er, %ogorarea
!f.&uh si Adormirea ,aicii &omnului.
@n loc aparte in decursul anului bisericesc il ocupa sarbatoarea &fantului Ilie Tesviteanul% %e de-
o parte, el este reprezentantul proorocilor din :echiul Testament care anunta venirea lui ,esia, pe de
alta parte, este semnul si celei de-a doua veniri a &omnului, intrucat, inainte de %arusie, el va reveni pe
pamant, va patimi si va muri pentru dreptate. !arbatoarea !f.lie scoate, astfel, anul bisericesc din
ciclicitate, prin !f.lie anul bisericesc incepe in :echiul Testament si se indreapta spre %arusie. Asa se
explica de ce !f.lie ocupa un loc asa de important in cultul si evlavia ortodoxa.
n centrul anului bisericesc se afla sarbatoarea &fintelor ,asti si asa cum intr-un an bisericesc o
singura data se serbeaza %astile, tot asa, intr-o zi liturgica, preotul si credinciosii serbeaza pastile
euharistic printr-o singura *iturghie.
&espre actualizarea istoriei mantuirii, prin toate actele liturgice, in scopul mantuirii noastre,
pr.prof.dr.(ne Braniste scria: Ideea si intentia aceasta strabate toate subdiviziunile naturale si
artificiale ale timpului, in cadrul carora se scurge viata oamenilor- ziua, saptamana, luna si anul% ,rin
sarbatorile, posturile, diferitele pomeniri si slu#be bisericesti, care se succed si revin intr"o anumita
ordine in fiecare zi si in fiecare an, noi nu numai ca reimprospatam in minte sau comemoram, ci si
retraim, oarecum, periodic, momentele importante din viata si activitatea .antuitorului, precum si din
intreaga istorie sfanta a mantuirii, cu persona#ele si evenimentele ei mai de seama, dinainte de venirea
Domnului si de dupa inaltarea /ui la cer'
0
%
Aceasta a fost dintotdeauna invatatura si practica !fintilor %arinti, care nu au acceptat binatia
liturgica. !f. gnatie Teoforul 5A'316, in epistola catre +iladelfieni, enunta principiul ca, intr-o zi liturgica,
nu se poate savarsi decat o singura *iturghie de catre acelasi preot sau pe acelasi altar
1
.
n secolul al B-lea, patriarhul +otie al )onstantinopolului aduce explicatii lamuritoare asupra
principiului afirmat de !f. gnatie Teoforul, scriind: Dreapta #udecata si cunoasterea exacta a
?
&r.8.,ila/, op%cit%, vol., p., Arad '04<, p.'1C.
C
Ibidem, p.'?3-'?'.
<
%r.prof.dr. (ne Brani/te, /iturgica general, Bucure/ti '02C, p.'C1.
1
%r.prof.dr. %etre :intilescu, Binaia /iturg1iei, =n rev.!T, nr.4-<D'0C3, p.'4.-'44.
lucrurilor permit ca preotul sa aduca o singura data pe zi 2ertfa cea fara de sange, iar nu de mai multe
ori% Caci daca nu este ingaduit sa se savarseasca a doua 2ertfa pe un singur altar, cu atat mai mult nu
este slobod ca preotul sa slu#easca de doua ori intr"o zi, fiindca si $ristos, !r1iereul cel adevarat si
Dumnezeu, &"a #ertfit nu de mai multe ori intr"o zi, ci o singura data% ,rin urmare, cel care
liturg1iseste de mai multe ori intr"o zi, lasa sa se inteleaga ca $ristos &"a rastignit tot de atatea ori si
cade de la credinta cea dreapta a celor cu adevarat crestini, precum si toti aceia care stau in
comuniune cu el% Caci un astfel de om nu crede in Cel care &"a rastignit o singura data intr"o zi pentru
mantuirea oamenilor, ci in altcineva care a patimit de mai multe ori, ba c1iar de nenumarate ori si n"a
putut implini iconomia patimii% &tim, deci, ca preotul si cele ce se ierurgisesc de el sunt intocmite
limpede dupa c1ipul Celui ce a patimit pentru noi% &e cuvine, asadar, a se pazi cu acrivie insusirile
caracteristice ale c1ipului adevarului, daca e sa desenam natura adevarului' 5din "Tomosul sinodic
despre datoria de a se savarsi o singura data pe zi 9ertfa cea fara de sange#6
2
.
n secolul al B:-lea, ,itrofan Eritopoulos nota despre binatia liturgica urmatoarele: "3oi nu
slu#im &f%/iturg1ie de mai multe ori pe zi in aceeasi biserica si nici nu avem mai multe sfinte mese in
aceeasi biserica, ci cate una singura in fiecare, din piatra de marmura% Caci si $ristos 4nul este
piatra cea adevarata si din capul ung1iului% Iar pentru ca nu &"a rastignit de mai multe ori in lume, ci
odata in toata vesnicia cea de la inceput pana la sfarsit, fata de care fiecare zi este ca o icoana a
vesniciei, iar fiecare biserica o icoana a lumii, tot asa si noi slu#im Cina Domnului nu de mai multe ori
pe zi, ci o singura data pe fiecare zi, in fiecare biserica%%% Odata pe zi facem aceasta si nu mai mult'
5din ",arturisirea de credinta a Bisericii catolice si apostolice a 7asaritului#6
0
.
Aceasta invatatura a Bisericii Ortodoxe s-a inradacinat in traditia ei liturgica si aproape toate
editiile *iturghierelor cuprind prevederi care interzic binatia liturgica. &e exemplu, /iturg1ierul de la
Bucuresti din anul '03., la cap.#%ovatuiri#, prevede: %%%&e cuvine preotului a mai sti ca numai o
/iturg1ie pe zi, la o &f% .asa, dator este a savarsi5 ca aceasta unime a &fintei 2ertfe insemneaza numai
o moarte a lui $ristos, care moarte odata o a luat pentru noi, si o patima a /ui, pe care odata pentru
noi o a rabdat'
67
%
)ontrar traditiei liturgice rasaritene, practica binatiei liturgice s-a dezvoltat in Biserica Apuseana,
la inceput in Biserica 7omano-)atolica si, apoi, in toate celelalte confesiuni desprinse din ea. Asa a
aparut missa privata' 5misa privata, cu caracter particular pe care o savarsea preotul singur sau in cerc
restrans6, apoi missa lecta' 5misa citita, cu caracter exclusiv individual6 si missa sicca' 5misa seaca,
adica misa fara paine si vin, fara prefacere si fara impartasire6. Toate acestea se savarseau de mai multe
ori pe zi
''
.
Traditia catolica liturgica distruge, astfel, intreaga perspectiva cosmica a !f. *iturghii, misa
devenind o slujba a carei repetare nu mai poate avea vreun fundament teologic.
n Biserica rasariteana, binatia liturgica este straina atat de invatatura ortodoxa, cat si de traditia
canonica ortodoxa. Aceasta abatere contravine multor canoane care randuiesc, inca din primele secole,
modul si timpul savarsirii slujbelor sfinte
'.
. !fintele canoane nu fac decat sa intareasca si sa consfinteasca
invatatura ortodoxa si cultul liturgic corect, aparand Biserica de orice abatere neavenita
'4
.
Astfel, canonul ?' al sinodului din )artagina 5an.?'06, prevede ca sfintele altarului sa nu se
savarseasca decat de persoane care au a#unat )%%%*% Dar daca, spre vreme de seara vreun episcop sau
2
Ibidem%
0
Ibidem, p.'4?.
'3
Ibidem%
''
Ibidem, p.'.C-'4'.
'.
%r.asist.dr. 8icolae :.&ur-, Dispoziii 8i norme canonice privind sv9r8irea &fintei /iturg1ii, =n rev.O, nr.'D'02', p.14-
0?.
'4
:ezi /i %r.prof.dr. 8icolae &. 8ecula, Tradiie 8i nnoire n slu#irea liturgic, FalaGi, vol. '00<, vol. .33'.
ceilalti ar face pomenire pentru cei raposati, atunci aceasta sa se indeplinesa numai cu rugaciuni,
daca cei ce fac acestea au mancat de#a'
6(
. Acest canon nu condamna in mod expres binatia liturgica, ci
impune conditia necesara slujirii !f.*iturghii: ajunarea. Asa cum este absurd a crede ca intr-o zi putem sa
ajunam de doua ori, la fel de absurda este ideea savarsirii a doua *iturghii intr-o zi, de catre acelasi
preot.
n cazul *iturghiilor care se savarsesc dupa-masa, se fac tot numai cu ajunare, precum prevede
canonul ?1 )artagina: In privinta sfintelor care se savarsesc dupa pranz, corect este sa se aduca de
cei ce au a#unat, precum este cuviincios'
6+
%
n ispita binatiei liturgice au cazut si unii preoti, care pe langa parohia lor mai au cate o filie, si
care, din dorinta de a savarsi *iturghia pentru ambele comunitati, au recurs la un subterfugiu, pe cat de
fals, pe atat de nociv, si anume: savarsesc !f. *iturghie in parohie fara sa se impartaseasca, dupa care, in
aceeasi zi, savarsesc !f. *iturghie si in filie unde se impartasesc si de unde se intorc in parohie, spre a
face potrivirea si aici. O tactica cu adevarat "iezuita#, care nu duce decat la amagire.
%e langa faptul ca preotul, in acest caz, savarseste doua *iturghii in aceeasi zi, el mai incalca si
canonul 2 apostolic care prevede obligativitatea preotului de a se impartasi la *iturghie, sub pedeapsa
afurisirii
'<
. 8ici un preot nu poate sa plece de la o *iturghie fara sa se impartaseasca.
&upa anul '0?2, cand multi preoti si credinciosi greco-catolici s-au intors la Biserica
stramoseasca, a aparut riscul aducerii unor influente catolice in cultul ortodox, printre care si binatia
liturgica. n acest context, !f. !inod al Bisericii Ortodoxe 7omane s-a vazut nevoit sa dea o hotarare
prin care sa interzica, in mod expres, binatia liturgica. Aceasta hotarare prevede:
&f% &inod, fiind sesizat ca unii preoti mai practica inca obiceiul :binarii; " adica savarsirea
de catre acelasi preot, in aceeasi zi, a doua /iturg1ii ", face cunoscut, spre stiinta si conformare,
urmatoarele-
:Binarea; este o inovatie necunoscuta in practica Bisericii <cumenice inainte de evul mediu,
cand a fost inaugurata in !pus% <a face parte din sirul inovatiilor liturgice din Biserica =omano"
Catolica si indeosebi este una din consecintele speculatiilor asupra caracterului expiatoriu al #ertfei
eu1aristice, intemeiata pe socotinta gresita ca valoarea acestei &f%Taine creste cu numarul repetarii ei%
/a aceste motive de pietate s"a mai adaugat lacomia unora dintre clericii romano"catolici care
recurgeau la repetarea /iturg1iei pentru ca sa primeasca plata pentru fiecare /iturg1ie oficiata, fapte
care au dus " nu de putine ori " la mecanizari si abuzuri, cu /iturg1ii duble si triple, care ating
sacrilegiul% !ceste fapte au fost infierate si condamnate de liturgistii de seama din !pus si c1iar de
sinoade locale apusene%
Deci, daca din punct de vedere istoric, :binarea; apare ca o practica nu numai lipsita de
prestigiu, dar si compromisa, apoi din punct de vedere teologic ea reprezinta o inovatie straina de
du1ul, traditia si practica Bisericii Ortodoxe de =asarit, mostenitoarea si pastratoarea nestirbita a
traditiei Bisericii <cumenice primare%
,e temeiul sf%canoane, a documentelor si marturiilor vec1i, care atesta unanim ca un preot
poate sa savarseasca numai o singura /iturg1ie intr"o zi, &f%&inod al Bisericii Ortodoxe =omane
1otaraste-
'?
&r.8.,ila/, op%cit%, vol., p., Arad '04?, p.'01.
'C
Ibidem, p..34.
'<
"&ac- vreun episcop sau diacon sau altul din catalogul clerului, aduc>ndu-se sf>nta 9ertf-, nu s-ar =mp-rt-/i, s- spun-
cauza. Hi dac- ea ar fi binecuv>ntat-, s- aib- iertare, iar de n-ar spune-o, s- se afuriseasc-#, canonul > apostolic, dup-
&r.8.,ila/, op%cit%, vol., p., Arad '043, p..34. ntenGia de binaGie liturgic- nu poate fi, =n nici un caz, o "cauz-
binecuv>ntat-# care s--i permit- preotului s- nu se =mp-rt-/easc- la *iturghie.
6% :Binarea; e straina si nepotrivita cu du1ul Ortodoxiei, care leaga unicitatea #ertfei
eu1aristice dintr"o zi, de ziua liturgica si de persoana liturg1isitorului, precum si de unicitatea 2ertfei
Domnului de pe ?olgota, cand .antuitorul $ristos &"a #ertfit nu de mai multe ori, ci o singura data%
@% < straina de du1ul Ortodoxiei, pentru ca repetarea #ertfei eu1aristice in cursul aceleiasi zile
tradeaza lipsa de credinta in eficacitatea absoluta a unicei 2ertfe a .antuitorului%
A% ,e deasupra, practica :binarii; e potrivnica sf%canoane )0B ap%, @B Trulan, (C sin%DIII
Cartag%, s%a%*, nesocotind una din indatoririle esentiale cerute preotului care vrea sa liturg1iseasca, si
anume obligativitatea a#unarii%
De aceea, &f%&inod opreste, cu desavarsire, practica :binarii; &f%/iturg1ii si consfinteste
adevarul ca un preot poate savarsi, in aceeasi zi, numai o singura /iturg1ie%
Cucernicii preoti care se vor dovedi refractari acestei 1otarari, vor fi pasibili de pedeapsa'
6C
%
$otararea !f.!inod al Bisericii Ortodoxe 7omane reliefeaza clar necanonicitatea binatiei liturgice,
accentuand mai ales aspectul teologic ca Biserica Ortodoxa leaga unicitatea 9ertfei lui $ristos de
unicitatea jertfei euharistice, de unicitatea zilei liturgice, de unicitatea preotului si - am adauga noi - de
unicitatea primitorului, fiindca nici credinciosul nu poate participa si nu se poate impartasi, intr-o zi, la
doua *iturghii.
)lericii care incalca acest principiu sunt pasibili de pedeapsa potrivit acestei hotarari, dar si
conform =egulamentului de procedura al instantelor disciplinare si de #udecata ale Bisericii Ortodoxe
=omane care, in art.4, lit.c, include ca delict si "negli#area ritualului prescris la savarsirea lucrarilor
sfinte'
6>
%
Binatia liturgica este, asadar, o practica necanonica ce da !fintei *iturghii un caracter ciclic,
ritualist si individualist
'0
, rupta de orice integrare in universul existentei. (a s-a nascut, dupa !chisma cea
,are, in sanul Bisericii apusene, ajungandu-se astazi la practici straine total de duhul Ortodoxiei. Astfel,
dupa )onciliul :atican 5'0<.-'0<C6, ajunarea a fost redusa la o singura ora dinaintea misei, numarul
miselor dintr-o zi este nelimitat, iar intr-o biserica catolica se pot savarsi mai multe mise, la diferite
altare, chiar simultan. )restinii catolici pot solicita ad-hoc o misa privata, care se poate reduce la cateva
minute. *a fiecare misa poate avea loc impartasirea tuturor credinciosilor, problema pregatirii, a
!povedaniei, ramanand la latitudinea personala a fiecaruia. Ba mai mult decat atat, Ostia sau !f.Trup al
&omnului 5)uminecatura6 poate fi impartasita credinciosilor chiar si prin intermediul femeilor 5I6.
:iata crestin ortodoxa are in centru !fanta *iturghie sau, altfel spus, ritmul existentei umane are
pecete liturgica. Acest fapt sta in stransa legatura cu dimensiunea cosmica a !f.*iturghii si cu perpectiva
eshatologica a timpului in care traim. )restinul ortodox nu poate fi crestin numai in anumite intervale de
timp, ci intreaga viata lui, timpul, spatiul, munca, locuinta in care traieste, trebuie sa poarte pecete
liturgica. Acesta este sensul cuvintelor !f.Ap.%avel: Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti,
toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti' 5 )or.'3, 4'6.
*a randul ei, !f.*iturghie nu trebuie sa fie un act cultic incadrat intr-un program rupt de context
cosmic, ci trebuie sa fie un moment care inunda intreaga existenta, un moment incadrat perfect in timp si
spatiu liturgic, care ne sfinteste pe toti
.3
.
Binatia liturgica distruge toata aceasta perpectiva si, astfel, denatureaza insasi lucrarea lui
$ristos. (a este o practica necanonica, neliturgica, pragmatico-pietista, adica motivata numai de
considerente practice si interese spirituale individualiste, care sustine secularizarea tot mai evidenta a
'1
4n preot nu poate sv9r8i n aceia8i zi dec9t o singur /iturg1ie, =n "*egiuirile Bisericii Ortodoxe 7om>ne#, Bucure/ti
'0C4, p.?.2-?.0.
'2
/egiuirile%%%, p.C?
'0
Alexandre !chmemann, <u1aristia, Taina Impriei, (d.Anastasia '004, p.'41-'<4
.3
%r.prof.dr. &umitru !t-niloae, &piritualitate 8i comuniune n /iturg1ia ortodox, )raiova '02<, p.C-C?
Bisericii. 8ici un argument practic, oricat ar fi de logic si de necesar, nu poate sustine binatia liturgica,
fara pretul prejudicierii invataturii ortodoxe si traditiei canonico-liturgice a Bisericii
.'
.
Bibliografie
'. Braniste, pr. prof. dr. (ne, /iturgica generala, Bucuresti '02C
.. &ura, pr.asist.dr. :. 8icolae, Dispozitii si norme canonice privind savarsirea &fintei /iturg1ii, in
revista Ortodoxia, nr.'D'02'
4. *egiuirile Bisericii Ortodoxe 7omane, Bucuresti '0C4
?. ,ilas, dr.8icodim, Canoanele Bisericii Ortodoxe insotite de comentarii, vol., p., Arad '04'
C. 8ecula, pr. prof.dr. &. 8icolae, Traditie si innoire in slu#irea liturgica, Falati, vol. '00<, vol.
.33'
<. !chmemann Alexander, <u1aristia, Taina Imparatiei, (d.Anastasia '004
1. !chmemann Alexander, Introducere in teologia liturgica, (d.!ofia, Bucuresti .33.
.'
%r.prof.dr. *iviu !tan, /egturi ale Bisericii Ortodoxe =om9ne cu Biserica Ortodox din ?recia, =n rev.,O, nr.4-
?D'0<., p..CC
2. !tan, pr.prof.dr. *iviu, /egaturi ale Bisericii Ortodoxe =omane cu Biserica Ortodoxa din
?recia, in revista ,itropolia Olteniei, nr.4-?D'0<.
0. !taniloae, pr.prof.dr. &umitru, &piritualitate si comuniune in /iturg1ia ortodoxa, )raiova '02<
'3. !taniloae, pr.prof.dr. &umitru, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol.., Bucuresti '012
''. :intilescu, pr. prof. dr. %etre, Binatia /iturg1iei, in revista !tudii Teologice, nr.4-<D'0C3