Calinic 15 septembrie 1850 11 aprilie 1868

Cu numirea lui Neofit in anul 1840, ca mitropolit al Ungrovlahiei, scaunul episcopiei

Ramnicului a ramas vacant timp de 10 ani, adica pana in 1850. In acest an ce aflau vacante atat
scaunul Mitropoliei cat si celelalte doua scaune episcopale, a Ramnicului si a Argesului. Pentru a
remedia aceasta situatie, in septembrie 18501, domnitorul Barbu Stirbei (1849 1853, 1854 1856),
dispune alegerea ierarhilor respectivi.2
Alegerea noilor ierarhi a avut loc la 14 septembrie 1850, iar in ziua urmatoare a fost facuta
randuirea lor pe eparhii, Calinic fiind ales episcope la Ramnic. 3 A fost investit la 17 septembrie si
hirotonit in Catedrala Mitropolitana din Bucuresti la 26 noiembrie, intrucat resedinta episcopala din
Ramnic era distrusa in urma unui incendiului devastator din 1847.4
Acesta s-a nascut in Bucuresti din parinti romanila data de 7 octombrie 1787. In anil 1808 a
fost tuns in monarhism, iar la 3 decembrie acelasi an a fost hirotonit diacon. Slujeste ca diacon pana
la data de 13 februarie 1813 cand este hirotonit preot. Intre anii 1817-1818 a calatorit la Sfantul
Munte Athos, iar la intoarcere pe 14 decembrie 1818 este numit staretul manastirii Cernica. In doar
doi ani de la aceasta, la 9 aprilie 1820 a fost cinstit cu rangul de arhimandrit.
nc din frageda vrst a copilriei i pn la moartea sa a petrecut o via cuvioas,
deosebindu-se mai ales prin postire riguroas prin milostenii i prin nencetate rugciuni. Se poate
spune, cu drept cuvnt, c el a dus o via de ascet, cci ajunsese s mnnce numai puin pine i
puine fructe, i nu gusta nici carne, nici pete i nici orice alt mncare de dulce. Chiar ca episcop
nu avea dect un singur rnd de haine, cci pe celelalte le da ca poman, i nici un ban nu purta la
sine cci i da oricui i cerea. La moartea sa nu s-a gsit nici un ban sau alt avere, dect un numr
oarecare de cri tiprite de el, dar i pe acelea le lsase mai dinainte, mpreun cu tipografia sa
oraului su de reedin Rmnicu-Vlcea5.
Ca episcop al Ramnicului, parintele Calinic, a refacut resedinta Episcopiei Ramnicului,
biserica, seminarul, clopotnita si locuintele arhieresti afectate de incendiul din 1847. A reinfiintat
tipografia in care a tiparit aproape toate cartile de slujba, si a readus in 1856 resedinta episcopiei la
1

Eparhia Ramnicului si Argesului, monografie, vol. I, Ramnicu-Valcea, 1976, p. 131

Pentru eparhia Ramnicului au fost alesi 3 candidati: arhiereul Nifon Sevastis, arhimandritii Calinic Cernicanul si
Climent Gaiseanul, otcarnuitor al Eparhiei Argesului, vezi Condica Sfanta, f. 45v
3
Pr. Conf. Al. I. Ciurea, Sfantul Ierarh Calunic de la Cernica, episcope al RamniculuiSi Noului Severin, in Mitropolia
Olteniei, an XV, 1963, nr. 9-10, p.670
4
Instalarea s-a facut de insusi domnitorul Barbu Stirbei, care a rostit o cuvantare cu prilejul investirii lui Calinic; vezi
documente pentru viata Sfantului Calinic Episcopul Ramnicului, in Mitropolia Olteniei, an XI, 1959, mr. 9-12, p. 659
5
BisericaOrtodoxa Romana, anul XVIII, p. 10
2

Ramnic. A zidit din temelie Schitul Frasinei, pe care a reusit s il scape de secularizare prin
protectia lui Cuza Voda. A refacut si Schitul Popanzalestii, metocul episcopiei unde a mutat maicile
de la schitul Slatioarele.
Simtindu-se slabit, se retrage la manastirea Cernica in 1867. Fiind bolnav aproape un an isi
da sufletut in mainile Domnului in ziua de 11 aprilie 1868 la varsta de 80 de ani. A fost inmormantat
in tinda bisericii Sfantul Gheorghe de la Cernica, ctitoria sa6.
In ziua de 23 octombrie 1955, episcopul Calinic al Ramnicului, pentru viata curata, darurile
sale deosebite si faptele sale de milostenie, a fost canonizat in manastirea Cernica, in cadrul unei
inpunatoare festivitati religioase.
Dupa cuvantul lui Nicolae Iorga, cu Sfantul Calinic se incheie cu vremelnicie ,,sirul curatilor
calugari fara arginti, al ctitorilor de carti si cladiri de inchinare al sufletelor de arhierei cari o clipa
nu si-au inchipuit ca fapta ori gandul lor scapa de sub ochiul privighetor al lui Dumnezeu.7

Idem
Gherasim Cristea Episcopul Ramnicului, Istoria Eparhiei Ramnicului, Ed. Conphys, Ramnicul
Valcea, 2009, p. 217
7