108 Lumina 13, Kobasa, S.C.: Stressful Life Events, Personality, and Health. Journal of Personality and Social Psychology (1979) 37: 1 4 14, Kobasa, S.C: Commitment and Coping in Stress Resi- stance Among’ Lawyers. Journal of Personality and Social Psy- chology (1982) 42: 707—117. 3 fi 15, Lazarus, RS.: Individual Susceptibility and Resistance 10 F. Psychological ‘Stress: tn: Kalimo R, El-Batawi MA, C CL. (eds), Psychosocial Factors at Work and thier Relation ‘tb! Health. Geneva: WHO, 1987, p. 127-133. 16, Lazarus; RS. Folkinan, Sz Stress, Appralsal, and Co ping. New York: Springer, 1984. d 17, Margalit, M: Perception of Parents’ Behavior, Family Satisfaction, and Sense of Coherence in Hyperactive Children. Journal af School Peychology (1985) 2: 355-64. 18. Satilaro (Sattilaro), E.Dz, Monti (Monte), T.: ra. éen w Hivot. Kako sam pobedio rak, Bd. a doua. Trad din Ib. englezi. Beograd: Nolit, 1986. Dudan Kovatevié PROFESIONISTUL (Comedie tristé, dupa Luca) Personajele: EU — Teodor Teia Krai LUKA LABAN — profesionistul MARTA — secretara Si un NEBUN cu totul normal MA numesc Teodor Krai. Mama ma alinta Teia. $i prie- tenii, pin iam avut, binefnfeles, imi ziceau Ia fel... Pro: babil cA numele meu mu vd spune nimic Sint scriitor... Adic&, sper cA sint... Am patruzeci si cinci de ani. Pink acum am publicat doud clini. UNDE-MI SINT CARTILE NESCRISE? Povestirea. care urmeazA este neverosimilA dar adeva- rat: $i rispunsul Ja ea este 0 problemi foarte delicata. Acest manuscris lam scris intr-un suflu, direct la ma- sind exact cum sau fntimplat toate cele. Intilnirea cu omul ‘acela mia schimbat tot trecutul. Oare @ posibil ca cineva VA schimbe radical viaja tr&ita deja? Da! E posibil. $i fam, ma rog frumos? Uite. aga frumos, daci aveji dramul de-noroc .gi de infelepciune pe care Lam avut eu. Stéteam Ia birou si rasfoiam manuscrisele sosite la re= Fdactie. Volume de versuri, de prozi scurt’, romane, insem- “Briti.de cilitoric, volume de amintiri... Mai toate aceste su teancuri de maculatur& trecuser§ si pe la alte edituri. Ci {eg mosteam pe dinafari confinutul tuturor pentru c& autor110 Lumina lor, cu ochii injectati de bautura, le povesteau prin toate birturile. Din ziua cind fusesem numit redactor sef si re- sponsabil, n-a mai trecut cina fark vreo oper’ genial& si »proaspiti«... iar telefonul nu se mai oprea din zbirniit. Nu ridicam niciodatg receptorul pentru c&stiam c& la. ce, Tilalt capat al firului se afla vreun scriboman din aia traz” iti. Si miam zis: micar azi, m&car azi trebuie si fix calm s& nu m& enervez. Dar telefonul zbirniia fara incetare. Si propabil c ar fi sunat, toat% ziua dack nas fi ridicat receptorul. EU: Alo? ... Da... Da... (Bineinfeles ca avusesem perfecta-dreptate. De, partea, ‘cealalti a firului era unul dintre aceia faji de care mu, tream o total desconsiderare, iar numele lui imi stirned 0 stare de greafi. Despre ciirfile tut iu scrisesem niciodatit Yreun rind de lauda, dimpotrivt... si aceeasi plrere aveam Yespre toatd roperas ‘lui... Dar acum, la locul acesta pe. carel ocupam, EU nu mai eram BU cel.de toate zilele; ci eram aici CINEVA, pevcarel numise ALTCINEVA in fata CUIVA sit am grija si st fac CEVA. "$i in ciuda tuturor sentimentelor ‘pe care le aveam fafa de acest individ, in- cercai totusi st fit calm. Dar...) eu am. EU: -Da... Bineinteles. asa_ceva? mea in acest post. Dup& cum stifi, eu sint aici de mai-putin de. dows luni iar cartea a fost respins%, dack nu ma ingel Ce si dupa cum stiti si dumneavoastra, acum inci luni. afi zis? De ce spun >respins&e? Cuvintul acesta vi jig. neste... Bine, dack vrefi, cartea dumneavoastré na fost. inclus& in planul si programul editorial pentru anul urmi tor. V4 place mai mult formula asta?... Cum, sint obraz- nic? $i nesimfit? Eu, obraznic? Dar cum credefi ch ag fi putut si... un manuscris care va fost restituit acum cineis luni:..Ce, nu v-a fost restituit? Dar cui afi dat manuscrisul: Poftigi, atunci, si adresati-va respectivul la mine?... Minte, domnule. Spunefi-i cé minte. P&i, cum puteti intreba 9 Manuscrisul. v.a fost respins fnainte de numireay | . El va spus. ch ei Profesionistul 11 (Si in timp ce ascultam,vocea aceea isterict, cum 0 at unié inaintea unui atac de ‘ord, si ma pregiteam siti trin- tese receptorul, sti plesneascd timpanul din urechea tui de pore, din biroul vecin se auzea géldgie isi muzicd. Fostul redactor, schitibat din cauza incapacitapii si pentru cd a adus editura in \sapt de lemn, urla in gura mare cd inc este viu si 0%, odatd siodati, se va rlzbuna pe noi tofi. Mi apropiai de perete si lovii zdravin cu pumnul. Vacarmul din camera altturatd se mai potolise parci, dar timpitul Asta din receptor tipa cit il finea gura. Ca nexorocul sil fie si mai mare, avu grija secretara mea Marta. Se strecurtt lipul gn birou si imi zise confidential, privind mereu la usé, parcit 0 prigoneste cineva,) ‘ MARTA: Va cauté un om, in-semn cu capul si cu mina set astepte putin, injurdtura pe care eram- gata s-0 torn in re- ceptor si pusei capdit acestui dialog telefonic.) EU: Va rog, adresafi-vi persoanei cfreia i-afi dat manuscri- sul, care la citit gi care La si respins! (Accentuai intenfionat srespinse si trintii receptorul. Marta ma privea cu compdtimire, dar si cu ingrijorare. Imi brea ru cd tocmai ea se gitsise sd ma compitimeascd, Astepta sd mi tinistesc si si-mi sterg fruntea transpiratdl) GMARTA: Stiji oare ce tensiune aveti? BU: $tiu, Marta... dar cum pot discuta cu un timpit,., jfare pe deasupra mai este si obraznic, si prost, si primitiv. $i cum s& mai explic idiotului Aluia de dincolo care ne terorizeazi cu muzica lui, cum s&i explic. .. A MARTA: Linistiti-v’, calmati-v’, vi rog. “ (Se-apropie de mine, tmi puse mina pe umiir si ma privi cimbind.) |MARTA: Ati promis c& azi nu va sup&rati pe nimeni si pe Himic, .. Macar azi.42 ‘Lumina EU: Da, da. :. Ce mai face fiica dumrieavoastra? MARTA: Aga gi aga... s EU: Va fi bine, firs grij.:. Mergem la ‘mas&? Rezervati 0 mias& Ja un restaurant bun. Unde dorit MARTA: Nu stiu... N-am nici un chef. EU: Dar afi promis. MARTA: Da... Ce si spun Sluia de afara? BU: Cui? : MARTA: P&i, v-am spus, va caut& un om. EU: Care om? MARTA: Nu stiu cinei, Nu Lam mai vézut pin acum. Pare putin cam ciudat, Cred c& nu e scriitor. EU: Ba da. Cu siguranf&i scriitor, Marta. Azi toaté lumea scrie, desi niciunul nare mutri de scriitor. Cu cit seaman’ | mai putin a scriitor cu atit are mai multe volume scrise... MARTA: Nu va enervati, va rog. EU: Mda... Spunetii ci nu sint aici. MARTA: Lam spus, dar mia réspuns c& stie ck nu sintefi dar c& trebuie sil primiti. (Mi se paru cit nu auzisem bine ce zise) EU: Ce va spus? MARTA: S&1 primiti, chiar daci nu sinteti aici c&... nu vine din interes personal. EU: Dar de ce vine atunci? MARTA: Nu stiu... Si-are o sacos si un geamantan mare si negru. EU: O sacos si un geamantan negru? MARTA: Da. Si o geant. Si-o geant&? Ping acum aduceau manuscrisele in pli- curi saut in dosare. MARTA: Pare unul abia sosit de la tren. deale dumneavoastra. «tice Poate-i vreo rudi (0 privii si in aceeasi clipa simfit cttmi sar balamalele. Cu siguranyai nu stia ce vorbeste.) EU: O ruda de-ale mele? MARTA; Da... * Profesionistul 113 kU: Pare ciudat, ziceti, are sacosi si un geamantan mare ji negru? $i credefi c& individul e vreo ruda de-ale mele? MARTA: Nu mati infeles. :U: Ba da, Marta, am injeles. Dumneavoastri vorbiti exact lea ce si ginditi. Omul poate tr&i jn orasul Asta o:sutk de Ini si pink Ia urmX tot se giseste unul s&i aminteasc’ de lioctil lui de nastere. Tot ce-i bun ai invafat aici, la orag — lar toate apuciturile le-ai adus de acolo, de acasi de la ine... MARTA: Tertati-md, n-am vrut si spun asta. EU: Oamenii jsi ascund gindurile dupa cuvinte. Nu stiu {ene naiba a spus asta, dar am simfit-o cel mai bine pe pielea mea. De ce un nebun oarecare ar fi ruda mea? MARTA: Pai, m-a intrebat: E aici Teia? Tar dumneavoastré Ini-agi zis c& numai mama va zicea asa? EU: V-a intrebat dac& e Teia aici? MARTA: Da. EU: Poate ci cineva i-a spus c& asa-mi zicea maicé-mea. 8% intre, iar dumneavoastra, vi rog, sk m& chemafi la o se- in urgent... $i, nu v4 supdrati. M-a scos din s&rite tim- ‘pitul fla la telefon. (fi sdrutai mina, ea zimbi, ficu o piruetd de balerind versatét-si cu pas usor se indreptat spré ust. Ri dicai miinile in sus sd-mi intind putin oasele... In birou intra un om mai in virstd, dar care se finea bine, imbréicat fntr-un trenci_maron, pieptiinat si proaspat biirbier't, fi- rind intro mina o sacosd iar in cealaltd un geamantan inkre si negru. S-a oprit, se uita la mine zimbindumi prie- tehos.) INDIVIDUL: Bun’ ziua. BU: Bund ziua. (Ma privea de parca eram prieteni din copildrie sau iste rude care pirld acum nu se prea inghifiserd. Marta wusese dreptate. Semiina exact cu o rudenie care tocmai sosise de a tren. Tl priveam fucind eforturi si-mi amin- esc cine este... Am aproape doud mii de rude. Pe majo- titatea dintre ei nu i-am vilut de mai bine de doudzeci de ami, $i tofi, tuaiar naiba, scriu cite ceva, noteazd, insem- eazit.)14 Lumina Profesionistul us EU: Poftiti? i (Omul ma privea fra si scoaté 0 vorba, apoi strinse din umeri a pitrere de rdu ct Lam primit asa. Incercai sii zimbese dar, din picate, era prea firziu. O umbrit de tristefe’ ii acoperi chipul si cu 0 voce aproape stinsd ma intrebét) INDIVIDUL: Tu'nu stii cine sint eu? EU: Nu... (Zimbetul ii citzu pe mocheta verde din birou. Simi pirea sincer rau pentru el.) i INDIVIDUL: Nu stii? " EU: fmi pare ru, dar. ... nu stiu. INDIVIDUL: Pot lisa geamantanul? RU: Bineinjeles, de ce m4 mai tntrebaji. Dorifi si luafi loc? INDIVIDUL: Nu. (Lasa~geamantanul si pe urma se uitt pinta la mine. In acea clipa injelesei cd nu-mi este nici un prieten din tine- refe si nici 0 rudd uitatt.) INDIVIDUL: Eram convins ck mi scunosti« m&car de doi | ani fncoace... Macar atit... Dar acum vad ca. EU: Nu sinte}i cumva un. . INDIVIDUL: .... Prieten din armati? (Si incepu si ridd, si de la Tu trecu la Dumneavoasrt) } INDIVIDUL: VA amintiti povestirea aceea a dumneavoastr’: Prietenul din armatX? EU: Povestirea mea? Prietenul din armatii? Da. Despre omul. acela care va intilnit pe Tar tu stiiteai stilp, ca si acum, si te intrebai: Pe care ai nostri? Omul rmase descumpinit, ca mine acum, gi zise: Pai, pe-ai nostri din armat&. Si tu ai respirat usu: rat, te-ai bucurat, aveai acum un punct de reper. Si pentru al bucura pe nenorocitul ala, ai rispuns sigur si cu voio- sie: Pe ai nostri din:armata? Cum si nui vad. Cum nu ias redea. Si bietul om tea crezut, tea imbritisat din nou, tea batur cu palma pe um&r — i-a parut bine c& nu Tai uitat i tea intrebat din iow: $i pe care dintre ef ii antilnesti? Si atunci, ca si acum, stiteai si incercai sii amintesti ma- tar un nume. Si fi-ai amintit numele caporalului Marko Kostié. $i ai réspuns usurat: I vid pe caporalul Marko Kostié. Iar bietul om te privea mirat, apoi cobort privirea jn p&mint, soptind: Eu sint caporalul Marko Kostié. (Si din nou incepu si rid. Am ris si eu, desi numi Yordea. de ris.) BU: Frumoas& povestire dar, din pacate, n-am scris-o eu. INDLVIDUL: Ba da, dumneavoastra. $i de aceea, vi rog; nu m4 intrebati dacj sintem prieteni din armat&... Nu sintem. EU: Scuzajisma, dar care-i numele dumneavoastri? INDIVIDUL: Eu sint Luca Laban... Luca Laban... Binein- jeles, numele meu nu vi spune nimic? (Habar. nam. N-am auzit niciodatd. Omul se uita calm a mine. Incepeam simi pierd ritbdarea. Numi :rebuia mult si fiu scos din sdrite.) EU: Tovarise Luca, nu cumva ati gregit adresa? In clidirea asta mai exist cifiva oameni pe carei cheam& Teodor. . LCA: Stiu. Dar unul singur e Teodor Teia Krai... Nu vi retin prea mult. $tiu ck trebuie si mergeti la mast cu Marta. .. EU: Cum stifi... De unde stiti? LUCA: Azi impliniti 45 de ani. BU: Da. (11 privii stupefiat. Fl se apropie de birou si scoase din sacosa de piele, una cite una, patru cdrfoaie copertate, pe care erau imprimate niste titluri pe care le scriu de obicei cei din legdtoriile particulare. Fiecare volum avea coperta de alta culoare: neagrd, albastrd, verde si albi. Le aranji frumos unul peste altul, apoi, peste toate patru, isi puse laba sa de urs, ca unul care «ar vrea sit spunit cu sub mina116 Lumina $a se gilseste 0 marfa de valoare sau chiar una rard... Rie suflai usurat,.. Prin minte imi treceau tot felul de ginduri. E vorba deci de un oarecare scriboman care incercase sisi invilluie venirea tntr-un oarecare mister. Mai linistii $i zim- bind, revenii ting scaun. Ma sprijinii de spitarul scaunu. lui si adresai intrebarea de rigoare, asa cum face medicul care are in fata sa un caz clar.) EU: Tovarise Luca, c&rfile probabil ci sint manuscrisele dumneavoastri tocmai bune de tipar? LUCA: Da. EU: $i probabil ck vi lea legat asa de frumos vreun parti- cular? LUCA: Nu, Asta a ficuto fiul meu, Milos, iar titlurile de pe coperti Ieam scris eu singur. Nam indraznit si le dau cuiva st mi le coperteze... EU: Se mai intimpli si piardé sau s& distruga cite vreo pagina? LUCA: Da, aveti dreptate, dar nu numai din cauza aceas- ta. EU: Da, da, exist’ neglijenji din astia, dar unii cick ar si anunja polifia c&... vezi doamne, manuscrisul ar fi aga si pe dincolo. .. LUCA: Sigur, sigur... (Eram tot mai sigur pe sine si ma linistii aproape com. plet. Aveam in fajt un exemplu clasic de scriboman para. noic.) EU: fn loc ca polifia s& fie in slujba poporului, poporul lu. creazi pentru politie....Pot si vd manuscrisul? LUCA: Desigur... D-aia Lam si adus. (Luai volumul cu coperta albastra si citi titlul.) EU: Discursuri despre... Ce fel de discursuri sint astea? LUCA: Foarte diferite. EU: Mda... Toate volumele sint discursuri despre. ..? LUCA: Nu. Cel legat in verde este un volum de povestiri. Povestiri din jinutul natal pierdut. Al treilea este o culegere Profesionistul 417 de povestiri cu tematic citading si asa este si titlul: Mici Povestiri citadine. Ceva asem&nitor cu povestirile-anecdoti ale lui Cehov... (Il priveam atent. Explica calm $i concis fiecare volum, ceea ce, sincer si fiu, nu este o caracteristicd a acestor »scriitorie. A luat al patrutea volum si in loc st dea expli- cafii, a citit tittul) LUCA: Intilniri si discugii. EU: Frumos, tovariise Luca... LUCA: In geants am si o drama. O piesi de teatru, EU: O pies de teatru? LUCA: Da o piesi de teatru de camera. Titlul, nu + defini- tiv, este: O comedie trist’. EU: O comedie trist4? LUCA: Poate cd titlul mu este cel mai elocvent, dar asta este cel mai potrivit. $i dupa cite am infeles eu din Aristotel, scriitorul in meseria sa n-are voie si fack greseli in ceea ce priveste adeviral, EU: Lati citit pe Aristotel? (EL si Aristotel. Ma uitam la el ca ta o stafie. Individul asta il citise pe Aristotel Repetai intrebarea pentru ct nu-mi rispunsese.) EU: Lafi citit pe Aristotel? LUCA: Lam citit mai pujin, dar am ascultat_ mai mult despre el. EU: Afi ascultat mai mult despre el? LUCA: Da... Asa este. EU: L-afi ascultat mai'mult pe Aristotel? (Luca mi privi simi spuse incet) LUCA: Va rog si nu ma jigniti... Nu merit asta, credefi-m&. EU: Scuzele mele, dar... LUCA: Mai mult am ascultat despre Aristotel. In volumul de discursuri aveti si... Un discurs despre Aristotel EU: Fara supfrare, tovarase Luca, dar trebuie si vi intreb ceva. Dumneavoastri nu sintefi scriitor profesionist?118 Lumina Profesionistul 119 LUCA: Nu. Nu sint. EU: $i tr&iti din scris? LUCA: Nu. EU: $i tot ce afi scris aci este un fel de hoby al dumnea- voastra? Adic& ¢ scris paralel cu munca dumneavoastra de fiecare zi? LUCA: Da. EU: Doug volume de povestiri, unul de discursuri, unul de intilniri gi discutii, o pies de teatru. .. LUCA: $i acasi mai am sute si sute de pagini de manuscris, care trebuie redactat, stilizat si aranjat pe teme si volurie. EU: Toat% stima, tovarise Luca, Ping acum doug luni eu nu eram decit un simplu scriitor si stifi ce am scris? Doud c&rfi. Numai doux c&rfi. Jar dumneavoastr’, pe ling& munca de fiecare zi, imi aduceti aici opere alese. LUCA: Am muneit mult, foarte mult. Mam striduit si fiu un adevarat profesionist. BU: Se vede, tovarase Luca... nuscrise aveti? LMUCA: Nu. In geamantan am diferite obiecte. EU: Diferite obiecte? Ce fel de obiecte? LUCA: Umbrele, minusi, brichete, ochelari, cticiuli. BU: Cciuli? LUCA: Da. EU: $i avefi multe ciciuli? LUCA: Vreo zece... Dack nu ma ingel, unsprezece! EU: Va plac ciciulile? f LUCA: Da. $i cAciulile si multe alte lucruri. $i in geamantan tot ma- (Undei Marta aia si ma cheme la vreo sedinfa. Incep sd ma enervec. Omul nu e vinovat cu nimic, el este cum » este, dar pasiunea mea de a scormoni prin sufletul oame- nilor care sint in afara spatiului si timpului se mirgineste cu boala. Privii 1a ceas, lovii palmele ca unul care isi in- cheiase cu bine ceea ce avusese de facut si rostii fraza pe care de obicei o spun cind vreau si pun capt unei discup Dact acordam aceeasi atentie in viata mea oamenilor .cu- mingi si nu prostilor si lumii de la marginea societdfii, poate ci as fi invajat si eu ceva si sit fi flcut vreo treaba in viati,) EU: Tovartse Luca, imi pare bine c& v-am cunoscut. Eu voi citi ce miafi adus, iar dumneavoastr& trecefi pe la mine peste vreo zece zile. Pe la. sfirgitul Iunii, de exemplu..: LUCA: Imi pare rau, dar nu pot! : EU: De ce nu putefi veni? Nu sintefi din Belgrad? LUCA: Ba da. Dar trebuie s4 merg la operatie. EU: S& faceti o operatie? LUCA: Da. EU: E ceva serios? LUCA: Nu — daca scap cu zile. EU: $i atunci, ce si fac eu cu aceste carfi ale dumneavoas- tr? LUCA: Cu clirtile miele? Dar astea nu sint cirtile mele? EU: Nu sint cirfile dumneavoastré? LUCA: Nu. BU: Dar, atunci, ale cui sint? LUCA: Ale dumneavoastra. EU: Ale cui? LUCA: Ale dumneavoastra. Ale tale. EU: Ale mele? LUCA: Da. EU: Ale mele? ' LUCA: Da. Astea sint,cirtile tale. EU; Cum ale mele, tovarise Luca? Ce tot indrugati acl? (Siam inceput sit rid) ; LUCA: Nu ridefi, vi rog. : EU: Cum s& nu rid? Chiar incepusem si cred ci sintefi un ‘om serios, iar cind colo, dumneavoastr veniti s&mi oferiti clrjile mele. Ale cui sint cu adevarat? c LUCA: Ale dumneavoastra... Eu sint Luca Laban, polifist iesit Ia pensie... RU: Politist? LUCA: Da... Dumneavoastra afi fost ani la rind.cazul meu. ‘Aveam sarcina s& supraveghez viata si munca dumitale. ‘Acestea sint Discursurile dumitale, Povestirile si fntilnirile si discutiile dumitale. Tot ce vezi aici este al. dumitale. EU: Ale mele? LUCA: Da. ,120 Lumina EU: Toate astea sint ale mele? $i cum, mi rog frumos, sint ale mele? LUCA: Frumos. Eu doar am inregistrat si pe urm& am tran- scris frumos pe hirtie. (Ma sprijinii de spdtarul scaunului si nu cad. Priveam cind la individul in trenci, cind la »manuscrisele melee de’ pe masd. Tar el se uita la mine linistit, aproape amical.) LUCA: »Ne cunoastem« aproape de optusprezece ani. Adick eu va cunosc de optusprezece ani. Saisprezece ani »din im- teres de serviciue si incX doi ani particular, datoriti fiului~ meu. EU: Datorit’ fiului dumneavoastra? LUCA: Da, datoriti fiului meu Milos. Cind mi-au dat picio- rul si m-au scos la pensie, asta sa intimplat acum doi ani, ° Milos m-a rugat s& am griji si in continuare de dumneata EU: S& aveti »grijile de mine? LUCA: Da. BU: S& m& urmarifi si in continuare? LUCA: Da.... $i s& adun tot ceea ce faceti. EU: $i fiul dumneavoastra este.... polifist? LUCA: Nu... Milog al meu este profesor de literatura. Mai Precis, a fost profesor la filologie, pind in ziua cind /au! dat afaré din serviciu... Din cauza dumneavoastra. BU: Din cauza mea? LUCA: Da. Din cauza dumneavoastra. (In birou a intrat Marta. Privea suspicioasd ta individul ‘in trenci. Mia spus ceea ce ne ingeleserdm mai inainte,) MARTA: Imi pare ru ci deranjez, dar vi agteapti de urgen- 18 Ia consiliul editorial EU: Spuneti-le, v4 rog, ck am si intirzii pufin. MARTA: Nu va simfigi bine? EU: Fii driguf’ si comandi-ne doua cafelute. MARTA: Nu vi e bine? Ce avefi? EU: Nu am nimic. MARTA: Ba da. Sinteti asa de palid. .. Profesionistul 21 (Din biroul aldturi izbird, ca un val puternic, $i urletele celorlalfi.) galigia EU: Marta, va rog, spunefi idiotului luia de dincolo si nu mai zbiere atit, si pot da mai incet si la radio, s nu vin eu dincolo.... MARTA: Dar e un timpit fr pereche. Lam spus de citeva ori si nu urle aga, iar el mia rdspuns ci ne-am adunat aici s& sirbitorim ziua dumneavoastri, Au adus de la hotel bauturat si fripturi. EU: Ce fac? Sarbitorese ziua mea? MARTA: Sint cu tofii acolo. $i cei de la tipografie i... si nu stiu cum s& 0 scot la capt cu ei (Diidea neputincioasa din umeri... Luca stiltea lingd geam si privea hotelul de partea cealalta a strizii) LUCA: Femeia asta vi stimeazi si. intimplat cu soful el? EU: Stiu. LUCA: A murit de leucemie? EU: Da. LUCA: Ba nu. EU: Nu? LUCA: Nu. EU: Asa mi-a spus ea. Dar de ce a murit? “LUCA: De sine. EU: De sine? . LUCA: Da. S-a spinzurat in spital... S-a imbolnavit de sine sis-a olecuit singure... “BU: N.am stiut. LUCA: De atunci, fiici-sa e grav bolnava. Biata femeie. va iubeste. Stifi ce sa (Se tntoarse spre mine si ma privea cu un aer de aver- tizare.) ‘EU: N-am stiut, LUCA: De aceea vam si spus. -spatele. EU: Da. Poftiti, poftiti... + Pot s& iau loc? M& doare122 Lumina \ (Lam oferit fotoliul din piele, dar a refuzat zimbind.) LUCA: Nu, nu jndriznesc s% stau pe moale. Cind am putut, nam avut unde; iar acum cind am — n-am voie. Pot pe scaunul dumneavoastr’? EU: Da, bineinteles. (Si ocoli biroul, isi ridica trenciul si se asezd pe scau nul meu, iar eu revenii in fafa biroului. Intr-o clipt mam si gdsit in locul pe caret meritam.) EU: Tovarige Luca, de ce fiul dumneavoastri a fost dat afar din serviciu din cauza mea? BS LUCA: Nu chiar din cauza dumneavoastré. EU: Dar mai inainte afi spus. . Bie LUCA: Din cauza cfrfilor dumneavoastra. Mai precis, din cauza celor dou cirfi ale dumneavoastra pe care lea intro- dus in programa scolara. : EU; $i care sint cele dows c&rti »problematicee ale mele? LUCA: Astea... ($i tua manuscrisele copertate in alb si albastru.) LUCA: Disoursuri despre... si Intilniri si discutii. EU: Din cauza lor a fost dat afara? LUCA: Da. | EU: Discursuri despre... Dar despre ce ¢ vorba in acele Discursuri despre..., tovarise Luca? Despre ce e -vorba in acele c&rfi ale mele? (Ocotit biroul si ma aplecai deasupra manuscrisului copertat. El. intorcea atent paginile si-mi explica intocmai ca profesorul unui elev problematic.) LUCA: Toate titlurile sint puse de fiul meu Milos. Eu nu mi pricep la literaturd, multe lucruri nu infeleg, dar existt si povestiri careami plac, exist’ propozifii pe care leam me: morizat, exist chiar. si unele adevaruri caremi sint apro- piate... Deci, Discursuri despre... sint 0 culegere de discur suri ale dumneavoastri in diferite locuri, cu diverse ocazii 4 Profesionistul 123 si despre diferite lucruri. In general’ sint discursuti despre comunisti si comunism... V& rog si ma iertafi cé am sim- plificat lucrurile, fiul meu Milos stie si vorbeasc’ frumos, asa cum vorbifi si scrieti dumneavoastri, stifi, ‘ele profe- sor de*literatura, iar eu sint un simplu polifist... {U! Vorbiti cum va este cel mai usor, cum vi este mai la indemin’. “ LUCA: Pot aga cum este cel mai adevarat? Primul discurs este si prima mea intilnire cu dumneavoastri. Acum optu- sprezece ani, la Facultatea de filosofie, in curte sub tei, afi jinut un discurs Despie libertate. Eu mi aflam printre stu- denfi. Aveam sarciné. Atunci am jnceput si va urmaresc ca pe un om tinkr si extrem de periculos. Am inregistrat pe ascuns discursul, Lam dactilografiat apoi, doi exempla- te le-am predat sefilor, iar pe al treilea Lam adus acas&. ‘Am vrut, stl citesc an liniste, s& vi cunosc mai bine, pentru cli mi.s-a spus c& veti fi cazal meu mai mult timp. Acas& am { citit_ cu mare atenfie articolul si am ajuns la concluzia ck ar fi trebuit si v4 lichid&m de urgenfa. Simplu, la prima betie pe care afi fi ficuto, trebuia si va cAledm cu masina ca pe un cline. Ca pe o jigodie de strada. EU: S& ma c&lcafi ca pe un cline? LUCA: Asta am si:propus sefului in ziua-urmitoare, iar el mia raspuns: Cum dracu, Luca, si murd&rim strizile? (Il priveam ca pe'un monstru, iar el sedea si in con- tinuare frit sit se sinchiseasca de nimic.) BU:,Afi_vrut si m& cilcati cu magina? SA ma omoriti? LUCA: Da. EU: Glumifi, tovaraise Luca? LUCA: Nu. Dac& imi spuneau: Calci-I! — Te cdlcam. N-ai fi fost nici primul gi nici ultimul. .. Cite accidente de félul asta nu sau fnttmplat pin’ acum. EU: Dar, de ce ‘omule? LUCA: Cum »de cee? P&i eu, in ani aceia eram comunist jin in virful urechilor, cum sar. spune, iar matale.i-ai in- ceput discursul Despre libertate cu cuvintele: Natura a avut nevoie de mai.bine de un milion de ani ca s& fact.om din124 Lumina maimut%, iar comunismul mai putin de jumitate de veac ca si-ntoarc’ omul printre animale... EU: Asta am spus? LUCVA: Asta ai fipat in gura mare. Tat’, poftim, totul ¢ scris aici, cuvint cu cuvint... Discursul asta Lam finut acast intr-un dosar, firs simi dau seama c& pe lingt dosarul de la polifie, deschid si unul literar. EU: Un dosar literar? LUCA: Asta: definifia lui Milos, fiul meu. Toate Iuarile de cuvint el Je-a numit Discursuri, pentru c& considera cf titlu le trebuie sa fie literare si nu polifiste. EU: Dar au fost polifiste? LUCA: Titlul pe carel d&dusem c&rtii era: Prezenje in lo- curile publice. (Telefonul suna din nou. Nu ridicai receptorul. Luca isi scoase o batista cam mare sisi sterse fruntea transpirata. Il priveam in speranfa ca totul nu este decit o gluma de foarte, foarte prost gust.) BU: Puteti dezbrica trenciul. LUCA: Nu, mulfumesc. EU: Vie cald. LUCA: Naare important&. Nictieri si niciodaté nam dat ni- mic jos de pe mine. O apuc&tura din timpul serviciului. BU: De ce? LUCA: Pai, daci trebuia si plec la repezeal in urma unui. individ, pind s& apuc s& iau trenciul, individul a si disp rut: (Si iardsi am fost obligat sa ridic receptorul, altfel ar fi sunat pind dimineafa. Dar, de data asta n-am mai avut pacienja necesara.) EU: Alo?!... Ascult&, timpitule! Si nu te mai prind suni, auzit-ai? Nici la pastele cailor! Ce? Ma ameninti Ehei, chiar ag vrea so vid si pe asta... Ia mai du-te ba in miata. Cretinule! (Siam trintit receptorul. Luca rasfoia atent volumul de Discursuri, fara sa tina cont de fipetele mele care i se Pireau cu totul firesti. Isi continua expunerea.) Profesionistul 1s LUCA: Cartea are 14 capitole, respectiv 14 discursuri, 1, total 165 de pagini. Discursurile sint puse in ordine crone: logic&, respectiv in ordinea anilor cind au fost rostite. (Trebuia sitl intrerup.) EU: Tovarise Luca, daci astai vreo glum nes&rat del dumitale, sau dacit‘cineva a inventat toate astea sisi bay joc de mine si si m& fac timpit, atunci jur. .. LUCA: ... Pe mormintu’ lu’ tata? (Adevitrat, chiar voiam si spun: jur pe mormintu’ ty tata ct voi arunca pe geam) LUCA: Ia spune, nu semin eu a politist? EU: Ba da, dar nu vorbifi ca unul care hiata in slujba politiei. LUCA: Sa stii c& datorita fie, eu am fnvijat foarte multe in via, iar tu, datoritX n&ravului t&u, aproape c& ai pier, Jdut totul. Aici fiam adus doar o parte din ceea ce putes fi salvat. sia petrectt toaty (Am inceput sa transpir. Simpeam ctmasa lipinduse de jira spindrii. Am scos batista si mi-am sters fruntea asudg, 1, Acelasi lucru fic si Luca.) EU: Iertafiami, trebuie si mi dezbrac, LUCA: $i eu trebuie sé dau jos trenciul. ($i in timp ce eu imi dezbritcam sacoul, iar Luce trey. ciul, intra Marta aducind pe tavit dowd cafele. Réimase impie {rita in mijlocul biroului privindune”cum ne dezbricin, Se pare ca lisam impresia cd ne pregiteam de o rafuiait puternicd. Se apropie speriatt de mine si md intreba in jsoaptd.) MARTA: Ce vrea individul Asta? EU: Nimic, Marta, Totul ¢ in ordine. MARTA: De ve va dezbricati? EU; Am s& va spun mai tirziu,Lumina MARTA: Si chem polifia, dac& e nevoie... EU: Nu, nu, nu... (Puse tava cu cestile pe mas’) MARTA: Va Tog si mg iertati dack cafeaua nui prea buni,, Eu am ficuto. Femeia de seryicia nu ¢ aici, Au arcstat-o acum citeva minute. EU: Pe Angelca, femeia de serviciu? MARTA: Da. EU: $i de ce, mf rog frumos? MARTA: A aruncat ibricul cu apa Ja plasare. L-a orbit, pur si simplu. EU: Pe Milan? Piticul ala? Cum asa? MARTA: A rmas gravid’, iar el, ca il stiti cum e, nici si» aud& de copil: $i atunci, ea i-a spus: Nici si vrei s&l vezi, nai sil pofi vedea, sii zvirli ibricul in ochi... Poate ci am facut-o-cam dulce. .. fiart4 in fafa gefului de (Marta se uité la mine si privirea ei imi spunea: Fara nici o grijd, dact e nevoie, “et sint aici. Lesi si inchise usa dupa ea. Aruncai sacoul pe canapea. Luca isi agifa trenciul in cuierul de lingd fereastrit.) LUCA: Mi-afi pus o intrebare foarte interesanta. EU: lertati-mi, tovarise Luca, dar nu mai stiu ce vam in- trebat? LUCA: De ce nu: vorbesc ca un polifist oarecare? Iti: poti inchipui, Teio,:cite greutiji am intimpinat pentru ami in- susi nofiunile clementare cu care manipulaji in lumea voastri a literatilor? N-ai sk mi crezi, dar eram convins ch Aristotel, Platon, Hegel, Nietszche, Kafka... si toti ceilalti: sint niste agenji ai unor servicii de spionaj din strain&tate, c& vi intilnifi cu ei si c& lucrafi pentru ei. EU: Asta cam aga este. $i m& vid, dar gi lucrez cw si pentru i LUCA: Acum stiu si eu acest lucru, dar inchipuie-i un ont’ cu scoala medie pentru politisti; asa cum a fost taici-tu= Profesionistul 127 care se sciocneste« de atitea nume striine si necunoscute. Ce s&ti mai spun c& pindvsin cartotecile noastre de la po- litie, unde erau evidentate numele angajatilor’de Ja amba- sadele striine, am intilnit. nume care seminau,~'sati erau aproape identice, cu cele amintite... Printre aceste nume erau si Haxley, si Tolkini si Grassi etc. Cind-cu mulji ani in urma lafi citat pe SaintJohn Perse, eram convins c& ti- - pul este atasatul cultural de la ambasada francez. Totul se potrivea de minune, doar c& atasatul nu scria poezie,, si atunci, eu am adMugat: “si poet! Ce si-i faci, din numele striine nam stiut decit de Engels; Marx si Lenin... BU: Dar aia cu masina si cflcatul, e -vreo glum&? Nu vali’ gindit serios? LUCA: Cel mai’ serios. Doar Cel de sus a avut grij de ma- tale. Cind, Ia Clubul’ scriitorilor, lati jignit, pentru prima dati, pe Tito, am iesit din club , am intrat in. magin’, si am asteptat, hot&rit, si dau cu magina peste tine. Dar am tot asteptat ping in zori si am adormit Ja volan. ..)In citeva rinduri am fost preg&tit si dau cu magina peste tine, dar, dupa cum vezi, n-am facut asta, dar in citeva rinduri tam salvat viata, dup cum vezi. Dacd o ficeam pe prima — azi i tu mai erai in viat’ — de no ficeam pe a doua — iarasi m mai erai viu. EU: Mukumesc din suflet, tovarige Luca. Acum mi-ati spus lo veste imbucuratoare, dar si una inspAimintitoare. LUCA: Firs cinism, te rog. EU: Datorit’ dumneavoastr’, eu azi’am implinit 45 de ani. Pot cu aceast& ocazié s& fac cinste cu un pah&rel? \ LUCA: Dac& considerati ci merit acest lucru. { M-am apropiat de vitrina cu ctrfi si din partea aceea tw geam, am scos o sticla de juicd si doua paharele. Ma privea atent in timp ce turnam in pahare.) WCA: VA tremura pujin mina. EU: Da... Putin... Poftim! FU: Sanitate, tovar’se Luca! LUCA: Sindtate! $i, la mulfi ani, Teio!128 Lumina (Goli paharul dintr-o inghifiturd, apoi se incrunta pu- fin, apoi sufld puternic ca un om care stinge o luminare.) LUCA: De la Ivan? EU: Nu infeleg? LUCA: Tuica, e de Ia Ivan. De Ta Ivan, unchiul tu de la Sombor? EU: Da... LUCA: fn viata mea nam bifut o caisat& mai bun’, EU: Dar unde afi but prima dati? LUCA: In tren. Cind ne-am jntor's de la premiera pe care ai avuto Ja teatrul din Sombor. Eram amindoi in acelasi cupeu, Dumneata, eu si inc& vreo citiva prieteni deai ma- tale, scriitori. Atunci afi jinut un discurs despre Havel, pe care, mai tirziu, Milos, fiul meu, la introdus in volumul 4sta de Discursuri. (A luat volumul de Discursuri, La résfoit, a gisit dis- cursul despre Havel si a citit citeva fragmente,) LUCA: Vaclav Havel, se joact pe sine insusi in drama asta care inci mai dureazi, Printre altele, cind © repus in liber- tate, mai scrie cite vreo pagini. Este personajul principal intr-o drama fara pauze. Dramele lui incep cind el doreste si se termind cind hotariste tribunalul. tsi joacx rolul dup’ modelul Stanislavski. Cind cari saci la berarie, atunci el ducen spate saci adevirafi; gi spatele Iui este numai spa- tele lui, si nu spatele omului care joack pe omul care cart saci in’ berarie. Totul este al lui in afari de viata sa. Nu exist nici distanfa si nici modernism — atit cit ar trebui. Distanja are loc mai tirziu, atunci cind urm¥rim spectaco- lele cu piesele lui. Atunci incepe arta si inceteazi. viata reala. »Actoriie din jurul lui sint profesionisti de prim. rang. Chiar si:cele mai mici roluri, ale condamnatilor, sint distribuite ireprosabil. Doar regia nu este cea mai bun’, dar cu siguranja c& este cea mai sever. Dupi rolurile lui nu se las cortina de plus, ci ugile din metal de la carcerd. Scriitor ceh de reputatie mondial’. Ferice de literatura dra- ic& si peat de scriitorul Vaclav Havel! Profesionistul 129 (A inchis cartea si mit privea linistit) LUCA: Si asa mai departe... si asa mai departe... Pot si mai iau una? (Arata cu paharul in directia stictei) EU: Bineinfeles... $i zicefi c& afi fost cu noi in cupeu? LUCA: Aveam uniform’ de feroviar. Am baut cinci kile de tuick deasta. Afi incercat si ma convingeti sk ripim trenul, s& treact odat& ceva si in mina scriitorilor. Mi-aji mai spus: Asa a inceput si Lenin, FU: Asta a fost.... atunci Nu, nu. E imposibil LUCA: Ba e posibil. EU: Chiar atunci afi fost? bine. Spuneti-mi cum s.a intimplat? implu de tot. Eragi beti crif&. Si eu eram beat, dar nu ca voi, ceilalfi. BU: Ati vizut cind am... : Dack a5 fi vizut la timp, m1 i inti EU: Si cine ma gisit? Cine ma salvaty | numPIst: LUCA: Eu: EU: Dumneata? LUCA: Da. BU: Nu mai spuneji. Cum mati gisit cind mati vizut ni- LUCA: Mi-a spus o femeie. EU: V-a spus o femeie? LUCA: Da. EU: Si ce v-a spus? LUCA: Tia c&izut prietenul din tren. EU: Tia c&zut prietenul din tren? LUCA: Da: EU: Asta tia spus? LUCA: Da... Siatunci am vazut usa vagonului deschis’,130 Lumina aia de lingk WC. Afi dat femeii aleia bani crezind chi fe- meia care face curat in WC publice din capitali. EU: Si, ea, asa, nici’una, nici alta: A cizut unul din tren... LUCA: Si eu mam rastit la ea: A c&zut omu’ din tren’si tu stai ca vaca gi te uifi? De ce n-ai chemat pe cineva? Iar ea a sisiit ca o viperd: N-a c&zut un om, ci tin betivan. N-ar cddea si al meu, batélar dumnezeu sé bata! Am tras frina de alarm&, am oprit trenul, am coborit si am luato dea lungul liniei. Tar afara ploua, chiar incepuse s& si nin- ga... V-am gisit undeva ghemuit lings linia ferata. VA di- deafi sufletul intr-o baltoac& rece si rosie: . (Mi-am acoperit fata cu palmele. Nu mai puteam asculta) LUCA: Cind vam ridicat, mai puteati sopti doar: »Duce- jima la mama«. Iar mama, s&raca, murise cu doi ani in urm&. V.am dus in brafe, iar din urechi, nas si gurd v& curgea singe, si repetati far& incetare: »Ducefi-ma la mama, duceti-ma la mama. . .« (Transpirasem pint-n virful urechilor. Luca isi intre- rupse povestea, isi scoase batista si iardsi tsi stergea fruntea transpirata.) EU: Nu va sup&rafi, mi-ay da jos cravata si vesta. LUCA: $i eu haina. (Si in timp ce-si dezbritca haina, observai ct la briu are un pistol. In clipa aceea aproape cit privii cu urd. Un pistol in biroul meu? Gia pus haina in cuier, s-a uitat la mine si a infeles imediat despre ce este vorba. A scos pisto-, lul de ta briu gi ta pus tn bucunarul trenciutut,) LUCA: Jertafimd... proast& obisnuinfi din timpul serviciu- Tui. Acum citeva zile mi se anun{4 un vechi prieten, si el politist iesit la pensie, simi zice: Luca, hai s& facem o plim- bare. Sa scoatem pistoalele la plimbare. Profesionistul 131 (Intra Marta si se opreste speriatd. Priveste cind la mine, cind la Luca. $i in timp ce-mi dezlegam cravata si-mi dezbrdcam vesta, ma intreba in soaptd, speriatd,) MARTA: Ce vrea Asta? De ce vk dezbracati? EU: Nu-i nimic. Am s& vi explic totul pe urm’. MARTA: S& chem miligia? EU: Nu, nu, vi rog... Ceati dorit, Marta? (Am intrebat-o cu voce tare, pentru ca era indecent sd vorbim in soapta in prezenta unui om. Luca jprivea pe geam, parcit urmirea ceva jos, in strada,) MARTA: Nebunul ala e la intrare.Tine neaparat si vorbeas- 4 cu dumneavoastra. Zice ci afi jignit foarte tare si tre- buie neaprat si va vadi. Ameninf&, injurd... Stifi ch a candidat primul la postul dumneavoastri. Cineva chiar ia promis c& va fi primit,.. Cineva mai nebun decit el. EU: Stiu, stiu... Spunetii, va rog, si vind miine. Acum nul pot primi. MARTA: Mime e simb&ta. EU: Atunci, luni. MARTA: Luni e sirbitoare. EU: Bine, Marta, atunci si vin’ marti. MARTA: Marfi sintefi la Frankfurt, la tirgul de carte. Pind viheri nu se poate. EU: Atunci sa vind vineri. MARTA: Lam spus, dar nu vrea s& astepte pind vineri. EU: Atunci s& se duc& in... Spuneti-i portarului si mu lase si urce. Simplu, nu sint aici si cu asta bastal Jigodia dra- cului. (Marta da afirmativ din cap, mai priveste inci 0 data Ia noi si pardseste biroul. Luca isi pune haina tacticos peste trenei, apoi isi suflecd minecile de la cdmasa, revine la hi- rou, isi ia paharul din plastic cu cafea. Eu mi-am aruncat vesta si cravata pe canapea. Cu batista imi sterg lentilele aburite ale ochelaritor.) LUCA: Ala e deo réutate ingrozitoare. BU: Cine?132 Lumina LUCA: Ala de jos. EU: 1 cunoasteti? - LUCA: Bineinfeles. Acum patru ani, la Titograd, a vrut si ‘vi omoare. EU: Mea lovit cu sticla de sifon, Am avut vreo noud cus’- turi LUCA: Aia na fost nimic. Mai periculos era ce a pregitit mai pe urm&. > EU: Cind mai pe urmi? : LUCA: Dupi ce v.au cusut Ia cap si afi iesit din spital. EU: Dups cite imi amintesc, pe urma nu s.a mai initmplat nimic. LUCA: Nu va amintiti prea bine, pentru c& erafi in com. V-aji intors la restaurant, si in timp ce comandati masa, Kati rugat pe chelner s& dea jos portretul lui Tito de pe perete. Chelnerul sa zgtit la dumneata, i sa parut ck na auzit bine, si v-a intrebat: — Ce si cobor? — S& dai jos fotografia aia pins maninc, Nu vreau sé mi se opreascd mincarea in git. — Care fotografie? Aceea a tovarasului Tito? Apoi chelnerul a chemat personalul restaurantului. S-au infeles s& te scoati in curte si s4 te snopeascd in b&tdi. Sau apropiat patru zdrahoni de tine, si unul tea intrebat: — Nu vA supirati, dar n-am infeles ce doriti sk co- borim? — Fotografia aial — Nu se poate, domnul meu, ¢ facut direct pe zid. — Bine, ai zis atunci matale, daci nu pofi cobori fo- tografia de pe perete, atunci de ce nu inliturafi numele asta de pe orasul vostru? BU: Asta am spus? LUCA: Da. RU: Si atunci m-au luat la bitaie? 1.UCA: Da. EU: $i mau batut bine? LUCA: Da... Tear fi omorit in batSi.dack nu leag fi ark tat legitimatia de serviciu si daci nu leas fi spus cA te arestez, pentru c& si eu am auzit cu urechile mele cum Lafi Jignit pe presedintele nostru. Profesionistul 133 EU: Doamne, Dumnezeule, ‘tu-ini’ amintesc siimic. LUCA:-V-am dus din nou la spital, unde afi fost refinut din cauza unei comofii cerebrale ‘si a unei fracturi a maxila- rului... In noaptea aceea afi piefdut ceasul diruit de tatil dumneavoastra. EU: Da, Asta ma durut mai mult decit toate fractitile’ Ia un loc. Nu-mi pot ierta asta. .. (Luca s-a-apropiat de geamantanul negru. La ridicat, proptindu in. sold, si:Ita-deschis.cu mare atengie. Am vi. zut in el o grimada de tucruri. Geamantanul era buirdusi Din acea lume de lucruri miraculoase scoase. .. ceasul tatd- lui meu. Nu puteam crede cil vid din nou. Stdtear| aple- cat deasupra geamantanului si ma uitam aproape vrijit la ceasul cu lang de argint. Luca zémbi. Apoi apasd butonul de la mecanism si: capacul. se ridicd bruse in (sus, deschizin- duse ca 0 scoict. $i risuna o melodie simpla si pltcutdt numai din trei tonuri: din-dan-don, din-dan-don...) EU: Ceasul tatii (Imi citi dedicatia incrustata pe partea interioart’ a capacului) LUCA: Fiului meu Teia. Tata. (Mica intins ceasul, finindwl de Wintisor. Am luat aceas- 1a amintire atit de drag si am incercat sé citesc dedicayia,) EU: Fiului meu... Teia. -. Dar el niciodat% nu mi-z zis asa. (N-am mai putut rezista. Am intors capul la pereté. Imi era fricd si nu mi vada cum imi sterg ochii) LUCA: TatXl thu a incrustat aceasty dedicafie cu o forfe- cua la spital. In ultima noapte. EU: Dup& ce ne-am impicat dup o cearta cut 20 de ani in urma, LUCA: In cartea dumneavoastri “Mici povestiri citadine exist si o poveste cu titlul Ceasul tatilui. Afi povestit-o IaLumina, Clubul scriitorilor... Cind afi intrat in camera bolnavului, lati surprins pe tat&l dumneavoastr’ incrustind cu forfe- cufa dedicatia de pe capacul ceasului. Afi iesit in hol gi afi asteptat si termine, Se tMiase la deget, iar forfecuta o ascun- se sub pernd. EU: Literele caraghioase, strimbe. .. ($i atunci nu mam mai putut stdpini, mii-am acoperit fata’ cu palmele si plingeam fara glas. Luca’ a umplut un pahar cu fuicd, sa apropiat de mine, mia intins si a spus incet.) LUCA: Haide, haide. Ceasul e aici, iar aici e si povestea. Totul este aici. (Miam luat ochelarii, mi-am sters ochii cu palma, mam intors spre el si Lam privit) EU: Va muljumese. ($i in timp ce-si umplea paharul, vorbea repede, ca si cum ii era rusine de ceva sau ca unul care simte cil tra- deaza memoria si vrea sa le spund pe toate dintrodata pind mu le wite) LUCA: $tifi, si eu, anul trecut, cind a plecat in Austr: am daruit lui Milos al meu un ceas de buzunar. In timp ce preda bagajul, ca gi tatil dumneavoastra, si eu am ii crustat cu o forfecuta 0 dedicatie: Fiului meu Milos. Tata. Cind a trecut vama, a deschis ceasul, a citit dedicatia, ma privit, mia facut cu mina, sa intors sia plecat repede. Nu sa mai fntors... $i in timp ce p&riseam aeroportul, m-am gindit cum noi, tafii, intotdeauna spunem fiilor ce nu tre . iar cea ce trebnie spunem prea tirzin... san nici (Si iardsi a fiicut aceeasi miscare cu mina. Si-a strins cu palma fruntea, de parci-! doare capul... sau toate amis tirile ce sau depus sub frunte: Stttea nemiscat fixind: po- deaua.) Profesionistul 135, EU: De ce a plecat? LUCA: P&i, n-avea de lucru, si ma mai putut si-i suporte pe comunisti. Inst, pind la urma a reiegit cé a plecat cel mai mult simi fie mie greu, s&-mi fack rau... li doaren cur pe comunisti c& eu, practic, nu mai am copi EU: Hai, noroc, tovarise Luca! LUCA: Notoc, Teio! (Si iardsi am golit paharele... Priveam foarte curios griimada de lueruri ciudate din geamantan.) BU: Ces asta? LUCA: Lucrurile tale. BU: Ale mele? LUCA: Ale tale; frate. Optspe ani am adunat dupi tine de prin hoteluri, restaurante, cafenele, birturi, autobuze, tre- nuri... din toat& fara, in lung sin lat, chiar si de prin Europa. Din fiecare céldtorie a ta am adus cite o umbrel&, o clciulX sau vreo m&nus&. .. EU: Si toate astea de aici sint ale mele? (Priveam inspdimintat la geamantanul acela burdusit cu tot felul de lucruri. Incepui si scotocesc prin ele. Dum- nezeule, ce tot nu era aci.) LUCA: 14 umbrele, 6 perechi de m&nusi, 2 trenciuri, 15 bri chete, 11 c&ciuli... (Am scos 0 citciula alba, foarte scumpd. L-am privit pe Luca intrebitor. El doar aproba din cap.) EU; C&ciula de la Okudjava? Caciula de-la prietenul meu, de la poetul Okud java? LUCA: Da. BU: Nu, nu se poate. LUCA: Ba da. EU: Doamne, Dumnezeule. (Miam fileut cruce privind aceastt amintire scumpd)136 Lumina LUCA: In volumul Mici povestiri citadine existi si o po- vestire cu titlul: Ciciula lui Okudjava. EU: Povestirea mea? Despre c&ciulA? LUCA: Da. Afi povestit-o in restaurant la Metropol. Chiar m-afi si invitat la o bauturd.... EU: V-am chemat la mas&? LUCA: Da. Vindeam ziare, iar matale m-ai intrebat dact as bea ceva. $i atunci mi-ai povestit cum ai pierdut céciula, cum ai dat anunj in ziar, cum ai oferit o recompensi grasi celui ce -o giseste, si cum s-au anunfat vreo zece indivizi cu tot felul de c&ciuli... EU: Chiar am cumpérat vreo patru din ele. . (Am strins inca o°lata cdeiula Ia piépt, apoi am pus-o pe cap,... Din grimada de lucruri am scos un binoclu, ne- gru si destul de mare. L-am privit atent din toate parjile, incercind s&-mi amintesc cind si de la cine i! aveam.) ‘LUCA: Va amintiti? EU: Nu. LUCA: Binoclul c&pitanului Markovié. BU: Al c&pitanului Markovié? LUCA: Da. Lafi schimbat intro noapte, in bufetul’de la Atelje 212. Matale iai dat c&pitanului o scurti din piele iar el va dat, in schimb, binoclul. EU: Tertagi-m&, dar de ce am dat scurta pe binoclu? LUCA: Zoran va propus s& faceti schimbul, pentru c& in clipa cind va incepe un nou rizboi, vefi primi gradul de maior. Si va mai spus c& in rézboi primii care mor sint oamenii care n-au binoclu... Din noaptea aceea dateaza si Povestirea Cum s&1 omori pe bunicul in mod uman. EU: Cum sil omori pe bunicul in mod uman? LUCA: Da... Aji povestit cum diferite popoare rezolvé »pro- blema predecesorilor mereu flSminzi, care doar se-ndoaps si nu mai lucreazi nimic. tn Serbia de ristrit ai casei fac 0 turt& mare, pe care o bagi la cuptor. Dup& ce sa copt, 0 scot, 0 pun pe capul batrinului si lovesc din toate puterile cu un pietroi turta. Spre deosebire de eschimosi, caresi duc batrinii neputinciogi la pescuit, fac o gaurd in’ gheati, Te pun in mind o undifi si se intore dup’ un an de zile sf Profesionistul 137 vadi ce au pescuit. Iar in yinuturile muntoase din Japonia, nepotu cel mai mare il ia in spate pe bunic sil duce in virf de munte gi-l lask acolo si agtepte primivara, Aturici Radmilovié a spus c&{ modul cel mai uman de a scipa de b&trini este acela care se practicd jn satul s&u natal. La noi, zice el, il iau frumugel pe bitrin de min, {l duc ling& auto- stradi, si dau drumul la o gain. Atunci unul dintre inso- titori spune: Bunicule, prinde g&in: EU: Afi notat povestea asta? LUCA: Da, e aci, in cartea verde, in Povestiri din jinutul natal pierdut. Chiar si titlul este acesta: Bunicule, prinde(, ginal EU: Tovarlse Luca, afi stat deseori cu noi in bufet la Atelje 2122 LUCA: Da. Ani in sir. EU: Cum se face, atunci, ci nu-mi amintesc deloc de dum- neata? (Sta pus din nou in pahar. A baut jumdtate, me privit, apoi a zimbit) LUCA: Ehe, Teio, Teio. Tu si cu prietenii t&i intotdeauna afi finuto in befii crunte sau intram narcisism exagerat. Sau, mai totdeauna, si-n una sintr-alta. O singuri dat Zo. ran mia zis: Ce faci, b&, pe postarul, cind tu esti sticlete din cap pin-n picioare. $i m-a atacat destul de tare cl-s polifist si gata, desi purtam uniforms de postar.-Dumnea- ta mai ap&rat, iar el a aratat spre clinele care avea un rol in piesa Inima de ciine, si a spus: Dear fi postar, ciinele sar fi repezit la el si Lar fi muscat. Dar. el e poliist, gi de aceea si ciinelui ie frica de el. Nu degeaba a avut Zoran nasul asa de mare. BU: Era un om admirabil. LICA: De altfel, noaptea aceea a fost hottiritoare pentru rtile dumitale. Dup& spectacol, Milos, fiul meu, a coborit sielin bufet. $i am stat acolo cu tofii pin dimineata. Echipa era completa. Selectionata de la Atelje 212 in plins compo- nen{&. Si afi turnat poveste dupa poveste. Bineinteles, cel ‘thai mult, perora Mihiz. $i cel mai frumos. Ce de c&rti a mai Visat Mihiz in bufetul acela... Cind ne-am thtors acasi,138 Lumina Milos, fiul meu, imi zise: »Bré, batrine, de ce dracu nu in- fiinfafi la voi la politie 0. Sectie pentru salvarea literaturii sirbe? E picat, zise, ca atitea povestiri, poezii, nuvele, anec- dote, aforisme si romane intregi s{ dispard pentru totdea- una in fum si miros de bautur’. ffi poti inchipui, batrine, ce biblioteck ‘bogata ar fi aceea? $i asa, pas cu pas, cuvint cu cuvint,.. ne-am infeles si transform dosarul matale de la politie in c&rti. De fapt, asta a fost conditia pe caré fni-a impus-o ca s& riminem in continuare prieteni... In ziua ur- mitoare am fotocopiat de la politie toatX documentafia despre matale gi aii dato lui Milos. (Am pus binoclul dupa git, si asa, ingenunchiat, impreu- nai miinile. Relatarea lui imi semitna cu un joc periculos, ce se marginea aproape cu nebunia. Si, sincer sa fiu, chiar intuiam cine ar fi si autorul) EU: Tovarase Luca, va rog in genunchi, jurati pe fiul dum- neavoastrs Milos c& tot cemi spuneti este adevarat. Vi og, uite asa, in genurchi, tovarise Luca... dacs vk cheam& asa? (Ma privea ca un om care @ jignit. Din biroul vecin, unde chefuiau in cinstea mea, din nou razbi un cintec de oameni beti.) EU: fi auziti. LUCA: fi aud. EU: Chefuiesc baietii. De ziua mea. Vedeti, au pus cintece numai din finutul meu natal ca s&-mi aminteasc’ de unde am venit si unde ar trebui sé mi intore dupa plrerea lor. Poate c& ei v-au pus sé-mi jucati festa asta. .. LUCA: Tu ce crezi, c& vreau si te p&cilesc? Ca te mint? EU: Nu stiu. Dar va rog, va implor. LUCA: $tifi ce-ar zice la toate astea prictenul dumitale, ingt neru ila. Nu stifi? Ar zice: Eu nu sint comunist, eu nu am nevoie s& mint. (S-a apropiat din nou de geamantan si din gramadt seoase un pachet de plicuri, legat cu o panglicd rosie. Mi La intins faird st scoatt un cuvint.) Profesionistul 139 EU: Cei-asta? LUCA: Scrisorile maici-ti EU: Scrisorile mamei? (Am declegat cu infrigurare panglica si am inceput st examinez plicurile.) LUCA: Maic&-ta ti-a tot scris, iar tu schimbai mereu locuin- {ele gi scrisorile fceau drumul inapoi. Pe plic scria: Desti- natar necunoscut. EU: Da, schimbam mereu locuingele. LUCA: De cind te stiu eu, ai schimbat 26 de locuinte. (Am deschis prima scrisoare si am vitzut manuscrisul frumos i cite, al mamei. $i in timp ce citeam rindurile oblice, parcti auzeam vocea calda.) VOCEA MAMEI MELE Dragul meu fiu; Teio, Ai promis c& vel veni acasa in septembrie, de ziua tatii, si jat&, a:c&zut prima z%pad%, a trecut si luna lui ianuarie gi tu inc& nai veniit. Si scrisorile astea pe care ti le trimit sentore nedeschise si eu am impresia cA-mi scriusinguré mie. Eu nu stiu, copilul meu drag, dack tu tot mai esti su- pirat pe tata. Dac tot mai crezi cé el, cu generatia lui, au creat sistemul sta nefericit, sau, asa cum cred eu, siste- mul Asta nenorocit ia facut pe el, pe tofi, si fie gi mai ne- fericiti, E] va muri convins ci a luptat pentru o cauzi dreapti, dar ci oamenii nau fost cei potrivifi. Se poate oare asa ceva? Se poate, fiule, Eu am inv&tat copiii aproape 40 de ani c& traim vremuri mai bune si mai:frumoase decit orice alta genetatie si ce au ajuns si vada cu ochi! Jor. Nu- mai rele. si nefericire. $i eu cred ci nu sint vinova:A pentru asta, crede-ma. Tat4l tiu a imbitrinit peste noapte. Cred, uneori, cX oamenii nostri abia asteaptx si imb&trineasct,.ca ‘stfel, da- toritA virstei, sisi cistige oft de cit un respect din partea celorlaji, respect si pretuire de care au fost viduvifi in ffloarea virstei. Te pomeneste doar la persoana a ‘reia, dar te iubeste mai mult decit pe oricare altul din jurul lui. Bine-140 Lumina injeles c& va cobori in mormint si nu va recunoaste acest lucru niciodata. Inainte de anul nou a murit tanti Tulca, S-a repetat, ‘asa cum miai spus tu odat, inc& o durere pentru mine. La inmormintare a fost.si nenorocitul ala de nepot al ei, Sreten. L-am intrebat dack te vede si daca’ stie ceva despre tine. Mia zis ci acum jie birie, cA lucrurile au inceput s& se indrepte, gi cd acum ai cé mhinca macar o data pe zi Mia adus medicamentele alea pe care mi le-ai trimis. S&i spun drept, copilul meu, eu de mult nu mai. au nici un medicament. Mam finbolnivit in dimineata aceea cind ai plecat, iar pentru »boalac asta, medicina inc& na gisit nici un leac. Ti-am cerut medicamentele alea in speranja c& vei veni personal si mi le aduci. ffi trimit aceste scrisori, si © pereche de m&nusi, prin Luca, amicul tatilui tiu de pe vremea cind erau la scoala de militi Draga fiule, in ultimul timp stau tot mai prost cu ve derea si nu mai pot citi nimic. Dac& ai de gind sé-mi scrii, atunci vino si tu s&mi citesti scrisoarea. Te iubeste din tot sufletul, Mama. (Luca pnd privea dojenitor, suptrat inci de faptul ct nu Lam crequt cinei el cu adevirat. Din geamantan scoase © pereche de meinusi negre, impletite din cea mai find lini soard. Mi lea intins fara si scoata un cuvint. Le-am tuat, leam privit atent, apoi le-am pus incet pe miini si... miam aplecat capul pe \genunchi, m-am ghemuit si am simfit mind lui pe umd.) LUCA: Teio. .. biiete. .. Hai, fi cuminte. .. ‘(Lam privit si miam sters cu mina lacrimile de pe obra... Din biroul vecin risuna tot mai puternice muzica. Dusmanii mei urlau ca jo turma de vite, trtind din adincul sufletului cintecele astea idioate, asazis »nou-compuser pe care, insd, cind erau treji, le disprefuiau. Dragostea noastri pentru kitsch \ne va veni de hac. Luca a scos din geamantan un cijelus de plus, negrwalb, si acoperind cu vocea lui gt ligia din incitperea vecina, tmi zise.) Profesionistul 141 LUCA: Pe asta lai cumpirat lu'fiutu, de ziua lui. EU: Lui Vania? LUCA: Dat EU: $i unde naiba Lam pierdut? LUCA: La Clubul scriitorilor. Acum zece ani. EU: 11 vezi si pe Vania? LUCA: Da! Noul stu tatic il aduce Ja antrenamen luce la namentele de baschet la centrul nostru sportiv! S.a ficut un viajgan gro: Hav! E mai inalt cu un cap decit tine! (Am luat clfelusul in mind, iar Luca @ inceput st scoa- tt din geamantan diferite obiecte, explicindimt oind [non javut, care jle era menirea si unde le-am pierdut... Dar eu nel mai auzeam. Muzica si gilagia din camera de alituri au acoperit vocea. Doar dupa miscarea buzelor mai pu cam Ideslusi despre ce este vorba. La inceput a scos o pipd losie, apoio perecha de sandale femeiesti, de seard, apoi iiteva carti... Am rimas oarecum surprins cind a scos $i lp pompat pentru bicicletd. L-am privit nedumerit. Dar, repe- de mam Idmurit cind din geamantan a scos fotografia in- imara a fiului meu, la o virsta destul de fragedd. Am luat otografia, am dus-o la piept si iardsi mam ghemuit... $i ttunci, prin toatd galdgia aceea infernal, stribiitea vocea Isscufitd, a Martei, care sipa aproape isteric. In birou ia mine fddu buzna nebunul care ma suspecta cd iasi fi distrus Imanuscrisul. Marta trigea de el, iar el o impingea si se lspropia de mine. Pe linga faptul cd dintotdeauna era un jtebun, acum mai era, pe deasupra, s1 beat. S-a oprit pentru o ctipat surprins ct ma vede tn genunchi, cu vdciula in cap, lu binoctu dupa git, in ctlmasa alba si cu miinusi negre. Si Marta ma privea crispatd, incercind sit find, cit o fineau uterile, pe idiotul ala. Luca a tuat sticla, sia mai turnat lin pahar si s-a apropiat linistit de fereastré de parcd nu je intimpla nimic. Nebunul :tdbtri asupra mea cu mtinile ltinse, incercind sa ma apuce de git, urlind ca o fiard) INEBUNUL: Te omor! Unde mi-e cartea? Cum te-au pus aici, Iniai si distrus cartea! Te omor!Lumina (Am apucat pompa gata sit lovesc in moalele capului. Marta sa pus in fafa mea, ardtindudi individului cu mina si pdrdseasca incdperea.) MARTA: Afara! Tesi afaral NEBUNUL: Tu sé ma dai afard? Ar fi mai bine sié-fi vezi de-copila aial MARTA: Destul! Nu jie rusine?! NEBUNUL: Nu fie destul un nebun in familie? La mai dute, bin p... (in caniera cealalig sa oprit muzica, dar timpitul de- venea tot mai agresiv. S-a apropiat de masa si a inceput si trinteascd manuscrisele.) NEBUNUL: Unde mice cartea? Undei cartea mea? Ti-au po. runcit s-0 distrugi. .. Te omor. . (Marta incerca sit salveze smanuscrisele, dar el 0 impi ge0, apucd rciirfile melee si incepu si le arunce prin incl- pere. Una a cdzut in faja lui Luca. Batrinul polijist s-a tm tors si a spus calm) LUCA: Nu face asta. NEBUNUL: A, dar tu ce vrei? LUCA: Aduna c&rtile astea. NEBUNUL: Cin'te... gi pe tine? Ce te bagi, BA? Ce vrei fa. ..? (S-a indreptat spre Luca, a facut un pas-doi, s-a oprit ca trisnit, biiguindu-se) NEBUNUL: Tovarise Luca... ee LUCA: Aduni cirtile, punele pe masa si st iesi imediat afara. (Para sa scoata 0 vorba, ficu tot ce i se spuse, adund repede cirjile, le puse pe masé, incerca si-si ceard scuze) NEBUNUL: Scuzati-ma, am crezut 8... Profesionistul 143: NEBUNUL: S& va explic doar, tovarase Luca. Am predat [si eu un manuscris mai de mult. LUCA: Afar’! Nai plecat? (Nebunul diidu din cap, se uit 1a mine si iesi. Marta ma privea nedumeritl, de parca ma vedea prima data in viaga ei. I-am zimbit.) EU: Marta, va rog, telefonati si spuneti-le ca renunpim la masa de prinz, ci vom veni la cin’. Fiti amabil’, va rog. MARTA: S& renunfim Ja prinz si s’ mergem la cin’? EU: Da, va.rog. (esi privinduma ingenunchiat tinga geamantan, iricon- jurat de o grilmadd de obiecte care dé care mai ciudate. Am avut impresia ca era cit pe-aci si izbucneasca in plins, ldar nu-i putea explica despre ce este vorba. Luca sia luat lhaina din. cuier, a-imbricat-o si s-a apropiat incet de fe- reastra. A deschis fereastra. Din depitrtare se auzea vacar- Imul orasului. Incepuse sit se intunece. Vizavi, la hotel, sau lprins luminile de neon. Vintul de afara fluturd perdeaua, laducind in camerd un miros de ploaie si furtund.) LUCA: A inceput si ploud... Am b&ut cam mult si trebuie | 8 conduc taxiul. EU: Cum? V-ati facut taxist? LUCA: Da. Nu-i ru s%émi cistig vreun ban inainte de inter- area in spital. Niciodati nu se stie. EU: Pardon. N-am infeles prea bine? Acum sinteti taxist? Conduceti un taxiu? LUCA: Da. Ce te mir& asta? EU: Pai, cum vine sta?! Dupa atitia ani de slujbi, si acum sinteti si bolnav. LUCA: Crezi c& ar fi de dorit s& ma plimb cu taxiul, si mu si fac pe soferul? Iti mai amintesti ce spunea adesea un- hiul tu: »Scoate din uz toate saluturile én care se pome- este ziua. Foloseste, chiar ziua in amiaza mare, numai sa- juturi de noapte. Si asa s& le pstrezi, ping ni se va lumina inous odata si-odatae. (S-a apropiat de masé, isi mai turna un pahitrel, se uita la mine simi zice cimbind.)144 Lumina Profesionistul 5 : LUCA: Ai putea, micar o dat’, st ai si tu griji de mine | (Ma ridicai, hottrit sit omerg pind la capit. Daca dorea cind m&mbit. Hai s& traiesti, Teio! dma jigneascd, atunci a ales modul cel mai josnic. Asta EU: Sinitate. far si spuso pe sleau, ferinduma insd sd-mi ardt $i furia LUCA: Azi nu ma pricopsesc cu nimica... Cind miau dat fare md cuprinse) piciorul, mi-au oferit un post de paznic de noapte la un magazin universal. Dar, mam siturat de intuneric si de PU: Daca afi dorit si m& jignifi, atunci afi ales modul cel hofi. Si nu mai voiam si alerg borfasi $i hofi de buzunare, fuai abject. Vorbifi la fel ca idiofii sia de dincolo, : cind Astia de la putere au furat tot ce se putea fura EU: $i de cind sintefi taxist? ($i ardtai cu mina spre peretele din incdperec vecind, le unde se auzea giligia celor turmentafi) s (A tacut, ma privea pe sub sprincene, apoi sia mai turnat un pdhiirel. Credeam ci nu ma auzit ce Lam intre by: Si de ce credeti ck v-au alungat vai meie? bat si repetai intrebarea.) ICA: Pentru c&, Teio, 20 de ani tu ai fost dugmanul aces- fei piri gi atunci, iarisi peste noapte — pentru cé la noi BU: De cind sintefi taxist? aa ate se intimplt peste noapte — a reiejit cA nu tu, ci eu LUCA: De oind au venit la putere agtia ai t&i. int dusmanul y&rii, iar pe tine teau adus si teau pus aici. EU: De cind au venit la putere »ai mei«? uu taxist, iar tu director. Eu in strada, iar tu intr birou + frumos mobilat. (Credeam ca glumeste, dar el era foarte serios) PU: Tovaraige Luca, eu nu cunosc pe nici unul din samenii Pee ia de la putere. N-am nici o legéturd cu ei, pentra Dum- LUCA: Da, ai auzit foarte bine. eu, omule! EU: Care »ai mei, tovarase Luca? UCA: Poate c& ai si dreptate. Poate ci n-ai nici o legi- LUCA: P&i, Sstia, cares acum la putere. Astia, noil. Astia, ty cy ei, dar au ei cu tine, Tu crezi c& ai venit aici fir desteptii si nepltati, Cum dracu. sau plzit aga de mau [oy Oe tn Tie mvebeti $i crea ee tl al pent gresit nimic in viafa lor, tare ag vrea si stiu. Nu cumva or eee a eet craa ta? fi venit din strdin&tate? U: Exact. Chiar asa cred, tovartige Luca! Cred c& locul EU: $i, m& rog framos, ce am eu cu ei? eu este aici, $i ci trebuie sk fac exact ceea ce fac. Cu LUCA: Nu stiu. Pe bune ca nu stiu. Nu mai sint in slujb’/"\fit mai mult si mai repede decit acei liciitusi, strungai si nu mai sint atit de bine informat, | fimari siimai stiu eu ce fel de meseriasi si intelectuali BU: Atunci de unde dreptul si ma identificayi cu ei? folgvici, care ay dou eerie In seral —'au gi devenit i i ‘loctori, in stiinte. Aici se fac cérfi, aici nu se ie, LUCA: De unde dreptul? Pe mine ma intrebi, de unde dep: {! Bolsave! ral eapitel ete pee tan tal e e eter JCA: Desigur. Sint de acord, Ma intereseaz acum un sin- EU: Da, tovarise Luca. VA intreb inck o datd, cine vi di Tir tucru, atagul’ uicu Teiv. Cum se face eh atoms aimiro acest drept? 4, crezi c4 in comunism cineva ar putea veni exact la lo- LUCA: Nimeni numi di nimic, dragul meu Teio. Mie dostidal pe carel merith i carei corespunde dupa pregitirea micau luat, gi aia fara voia mea. Mi-au luat slujba, onoarea, 4y calitatile sale, cind pind mai ieri afirmai sus si tare ch demnitatea, sin&tatea, pint si copilul. Miau luat tot ce-am Guisistemul de absolutism bolsevic, totul functioneazi in cistigat in treizeci de ani de slujba ciineasca. $i totul, peste Jrclusivitate dup’ formula supuseniei, a fidelititii ctinesti noapte. Cit ai bate din palme. nu dupi pricepere si pregitire. Cum naiba crezi acum ch 6146 amine Profesionistul 147 tu ai fi o exceptie cind stii bine c& ei controleaz4 totul, LUCA: ... Piciorun fund, »asa cum p&ranii "alunga” clinele aproape ireprosabil, c& yin cont de toate si c& nici nu poate de.care nu mai au nici un folos, care nu mai aleargé, nu SP cOee Earn ae CO lel Nil Cah excepts, sates) ay mal, lates gl aletoayuimal emiigeses Perenlteam ae te cle aa EU; Stiu eu asta dar. tin, asa cum v& place vou’, intelectualilor, s{ spunefi. LUCK: Ne exist ndar«, amicel Nu exist »dare! Dupa 30 | EU! Tertafim’, dar eu n-am spus asta. Ceea ce crezi ma- Tae aiegh ages are) eu itl span raspicat, Ia el ai ctle(hiy Ola. OP creae ze Pee fae oeeuiene, rae Soe ae cama =” saucsadi’ Saul/ogtt altlor\-cnaltma oythyy tamale. voeette,profesionsle: al lor, si atunci nu esti nickieri, pur si simplu nu existi. Pe LUCA: Ba, mi-ai spus. tine teau adus aici. EU: Cid yam oeaei, RU: Pot sk va rog s4 nu folosifi aici expresiile alea politie- LUCA: In ziua cind mi-a spuso in fafa propriul meu fiu, REE eee el sedasciian ickperes anaig|betUS covisine Pesearogl Je eMrlsol al ted Map ‘Asta nui o cancelarie la polifie. $i, dac& va interesaz4, pe EU: Nui adeviirat, tovarise Luca! Nui adevirat! mine mau rugat s& vin aici, s& fac ordine si s& alung pun- LUCA: Vorbeste mai rar s& te po infelege. gasii astia de aici, si salvez editura asta care e in faja de: EU: Cind mam certat ultima dati cu tata, iam spus c& cee eT pincaa eles, oeat IubiU%e ‘aproapeNimnposibilvegiyy Gets es ue reas a Maeinies anor indivi mal ri dectt el tiu asta de la bun inceput, dar am si incerc si fac tot |i A luptat impotriva nedreptitilor, ca st se fack nedrep- see af in puting, pentru c& in casa asta lucreazi 200 dec] Hs! mal meri tmpotrive riului dar pentru un ru gi mai mare, impotriva unor dusmani inventati, ca si creeze dus- coameni. a ee a 4 LUCA: 156! adevarafi gi reali. ‘BU: 156? LUCA: Stiu, stiu, stiu eu toate aste: LUCA: 156. EU: Iam spus toate astea, dar niciodats nam pomenit de EU: Mi-au spus 200. aciinele satuluic. LUCA: Ai povestit ci s&tenii duc in p&dure ciinele bitrin LUCA: 1561 HC A Pas mt e EU: Bine, 156 de oameni cu 156 de familii, pe care o sleahta colo, de mili, il omoar’, departe de casa pe care a p&- de depravafi si de hofi au adus-o pe marginea pripastici. Be departe de membrii familiei si de copiii care au invi- ‘Aici putea veni doar un nebun ca mine, pentru ci nimeni if a s a aa. finindu-se de coada lui. Seara, in nu poate gsi nici o sc’pare pint nu se schimbi sistemul, cL ae fi tui bi a ns aduc altul tind, care la fel ii va sluji din ridacini. $tiu acest lucru mai bine decit matale, pentru ping in clipa ind si el va fi dus in padure. €A leam simfit toate pepielea mea. Ce pot spune cArtile si - i Taport cu politia si armata? Si sx acceptém in definitiv si (In birou a intrat Marta. Vroia sitmi spund ceva, dar See TREE A kth pe Biclen es COX pt spline cL ee en ee ee mai Sk credefi, deci dac& cineva a acceptat s& vin aici, dact ct aibt pusind ribdare. A iegit privind in podea. Luca sa apro- Net ee Spe altctices ql acel alicinevl Lar ?miapiali pet) Ceycienips autores! fl [at acuness alien) Galva ca totul e in regulé, atunci acel Cineva a facut toatd Cae eee alvin caagai scope eeuderupy tal aicllvaay UCM. in, cargen) Pavesticl Gia pint natal ene trpaba asta cu un aint’ peste cap gl sk decad cu pompl nipovestire care se cheams Schimbul clinetui, Eu am st ultat ruind definitiv aceast& editura! $tiu foarte bine toate aces: de ea, dar mia amintit-o Milos jnainte de plecare. Vroia si tea, tovarase Luca, dar ma mir faptul ck dumneata nici in comande un taxiu pin la aeroport, iar eu iam spus: Pai, Tee aE ut Gl ton’ bine {dace itera dat Tatars, ge) emg bee lei; as aint tasealergel mln spans Tw coat ftiau da pentru alfii, pentru mine esti tatil meu. Si in timp ce se148 Lumina inc&lja- bam intrebat: Ce ai, Milose? Atunci, el mia amin- tit de povestirea Schimbarea ciinelui... $i pe urmA a co- mandat un taxiu. (Privea pe geam afarté cu maxilarele inclestate si frun- tea incregitd. Apoi s-a sters la ochi si a ardétat cu mina spre cérti, continuind si priveasca la lumina neonului de la ho- telul de vizavi.) : LUCA: Aci jfi sint c&rfile, aci fie drama... EU: Drama? Ce fel de dram, tovarise Luca? LUCA: P&i, drama ta. EU: Drama mea? LUCA: Da. (Am inceput sit fac haz de necaz. Am inceput sit ritsfo- iese »cdrfile mele«, clutind drama »mea« nescrisd.) EU: Tovartise Luca, eu am scris poezii, povestiri, eseuri, dar ‘niciodati, absolut niciodat nu si drame. LUCA: Ba da, Teio. EU: Si cind, m& rog frumos, cind am scris-o? LUCA: Acum. (S-a apropiat de mast, a luat servieta si din ea a scos un magnetofon ca alea de la politie. Bobinele inca se mai invirteau, banda inregistra in continuare. Mi-a intins mag- netofonul privinduma triumfator, ca un adevarat profe- sionist.) LUCA: Lam pus si inregistreze jnainte de a intra la tine. Cind plec doar trebuie si derulezi banda, si pui hirtie in masina de scris sis transcrii totul de pe band. EU: Tovarage Luca. LUCA: Odata si odati trebuie si fii si tu profesionist. Asa cum am fost gi eu. Milos al meu nu mai e aici, gi trebuie si-ti dactilografiezi singur textul si si. introduci si indica fille si descrierile acelea sau, nu stiu cum naiba le zice la acelea dintre replici. .. EU: Didascalii! LUCA: Da, didascalii. Vezi, am fost si am ramas un profe- Profesionistul 149 sionist. $i-dack nu m& dideati afara din serviciu, Ja politie toaté lumea ar fi ascultat banda asta ca pe o piesi de tea- tru radiofonic. Iar aga cu... alea... EU: Cu didascaliile alea. LUCA: Deci, cu didascaliile acelea sar putea juca si la vreun teatru. Tu, eu, Marta si Nebunul acela. Ce societate aleasa si ce destine admirabile. EU: Tovarage Luca... LUCA: Tarti-m&, dar as vrea si mai spun ceva. Mau dat afari din serviciu pentru ck am inceput simi insusesc ideile acelor »oameni problematici«, pentru ci am ‘inceput s& fotocopiez si sX scot din cartoteci materiale confidentiale si, pentru c&, fiind mereu in societatea voastra a artistilor, am devenit betivan. Chiar si fiul meu, care e acum emigrant, cic& public tot felul de c&rfi »suspecte«. Dar, ceea cé € foarte important pentru mine, inairite de ce m& iriternez la spital, este faptul ci nu datorez niminui nimic. Miam imp&cat toate datoriile, Teio. Chiar si lantul Lam intors, si nu fie cineva obligat s&1 ia de acolo. EU: Matale, iarsi despre cline? LUCA: Nu, nu, altceva am vrut s&-fi spun. Anume, nam facut nim&nui mai mult riu decit ce-am fost obligat si fac. Daca nu voi mai iesi din spital, dac& mi se va intimpla ceva, teas ruga st-l anunti pe fiul meu Milos... si-i spui tu. N-ag vrea ca stia, fostii mei tovarisi, sk aib& adresa lui... Sar bucura si te aud’... $i sti spui ci ne-am desparjit ome- neste... Tat&... (Si mi-a intins © hirtiuja cu o adres si cu un numir de telefon, m-a privit tung, m-a imbréfisat si fara sit-si ia rt mas bun, a pitrdsit biroul,) , BU: Luca! (Am plecat in urma tui) EU: Luca! (Nu s-a mai intors. Am rimas stilp in mijlocul camerei, printre gritmada de obiecte scoase din geamantan si cit G150 Lumina inagnetoforiul in brate. Priveam cu disperare pe holul lung... Marta a intrat ca o umbri; avea baticul legat strins in jurul capului, pardesiul incheiat si in mtini, poseta si umbrela. Ma privea uimitd, voia parca si-mi spund ceva, dar a coborit privirea in podea, s-a apropiat de birou pe care a lsat o legdturd de chei. Priveam cheile cu presenti- mentul unei inevitabile primejdii) EU: Plecati? MARTA: Da... Plecl EU: Atunci pe disear&? MARTA: Nu... EU: Nu? MARTA: Imi pare ru. EU: Dar, de ce-mi lasafi cheile? MARTA: N.am si mai vin pe aici. EU: Nu mai veniti? MARTA: Nu. EU: Nu mai veniti la serviciu? MARTA: Nu... e EU: De ce? Ce sa intimplat? Ziceti, Marta, ce s-a intimplat? (Ma privea fara st scoatd un cuvint. Avea privirea tul- bure si speriatd. Stditeam ca o stand de piatra cu magnetofo- nul in braje care inregistra fotul, cu cdciula alba in cap, in cimasl, cu ménusi megre pe miini si cu binoclul atirnindu- «mi pe piept. Nu ma puteam vedea, dar imi puteam inchi- pui cum ardtam. Am vrut siti spun ice mi s-a intimplat, ct cea ce vede nu e nimic grav, ca nam innebunit.) EU: Marta, stiu ci va este frict... Am aflat despre soful dumneavoastr’. MARTA: Vé& rog... EU: Dar credefim’, astai doar un. MARTA: Nu mai pot... Nu mai pot! Bu nam... (Sia acoperit fafa cu palmele si a pirdsit repede incl. perea, Am incercat s-0 refin.) EU: Marta! Marta! Profesionistul 151 (Alerga pe acelasi hol lung. Nici na vrut si mi lase siti explic despre ce era vorba. Din biroul vecin se auzea | muzica mai lent, o rumoare de voci ale unor oameni tur mentati. Am aptsat butonul pe Stop la magnetofon, Return, si am Idsat banda sit ajungt la inceput. —* Afartt tunetele incetard, dar continua sa ploud. Luminile din panoul hotelului continuau ‘sd strifluceascd. Am tevenit 1a masi, am pus o foaie de hirtie in masina de scris, mam asezat ipe scaun, am apisat butonul pe Start la magnetofon. $i am inceput, intr-un. suflu, sd dactitografiez drama care era inregistratd pe bandd.) apoi pe VOCEA LUI LUCA: Bund ziua. . VOCEA MEA: Buna ziua.. . Poftii! VOCEA LUI LUCA: Tu nu stii cine sint eu? VOCEA MEA: NU. VOCEA LUI LUCA: Nu stii? VOCEA MEA: Nu... Imi pare rau... dar... VOCEA LUI LUCA: Pot lisa geamantanul? VOCEA MEA: Bineinfeles, de ce ma si intrebati? Doriti sk luafi loc? VOCEA LUI LUCA: Nu... Eram convins ci »m& cunostic, micar de doi ani incoace... Macar att... Dar acum vid oh... VOCEA MEA: Nu sinteti cumva un... VOCEA LUI LUCA: Prieten din armaté? Va amintit}i de acea povestire a. dumneavoastr&: Prietenul din armat4? VOCEA MEA: De povestirea mea? Prietenul din armatt? VOCEA LUI LUCA: Da. Despre omul acela care tea intilpit pe stradi, tea imbr&fisat, te-a sfrutat si tea, intredat: li mai vezi pe-ai nostri? Iar tu st&teai stilp, ca si acum, si te intrebai: Pe care ai nostri? Omul rimase descumpénit, ca mine acum, si zise: P&i, pe-ai nostri din armath. .. NOTA: Cind-termin de transcris intreg dialogul si cind voi introduce si didascaliile va fi “SFIRSITUL Traducere dé Simeon Litzireanu