ALEKSANDAR CERVINSKI INVITATIE LA ESAFOD drama in doua acte dupa motive din romanul cu acelasi titlu de Vladimir Nabokov Personajele CINCINNATUS RODRIG IVANOVICI ROMAN VISSARIONOVICI RODION MONSIEUR PIERRE MARFINKA, sofia lui_ Cincinnatus CECILIA T. Mama lui Cincinnatus EMMOCIKA, 0 fetit TATA VIKTOR FRATII GEMENI BUNICA SI BUNICUL DIOMEDON PAZNICII PAULINA ACTUL | Scena 1 PARTICIPANTII LA SPECTACOL impodobesc cu flori si benzi din hartie decorul care reprezinta un loc de executie inaltat in comparatie cu scena. Langa butucul de executie este amplasata orchestra. Se aude o muzica placuté. Toaté lumea se pregateste sé urmareasca ceremonia de decapitare a condamnatului. RODION, in toga si cu peruca de judecator, ROMAN VISSARIONOVICI, imbracat ca un avocat, $i RODRIG IVANOVICI, impopotonat ca un acuzator, il aduc 1pe CINNCINATUS, condamnatul la moarte. MONSIEUR PIERRE, calaul, verifica daca taigul securii este suficient de ascutit si-l cheama pe Cincinnatus sa se apropie de el. MONSIEUR PIERRE: Hai, curaj, vino-ncoa . CINCINNATUS: Unde? MONSEUR PIERRE: Unde? Cum unde? Se stie unde! Sa facem tac- pac! CINCINNATUS: Dar nu acum. MONSIEUR PIERRE: Nu, nu chiar acum. CINCINNATUS: Sti, eu incd nu sunt pregatit MONSIEUR PIERR: incepe. CECILIA (catre Marfinka): Cucoana, sa am pardon, m-ati calcat pe picior. MARFINKA: lar mata, sa am pardon, nu te mai fatai atata. CECILIA: Eu sunt mama condamnatului MARFINKA: $i eu, daca chiar vreti sa stiti, sunt nevasta lui CECILIA: Esti o fufa, iaté ce esti tu. O fufa. MARFINKA: Tot 0 fufa imi spune asta si nu ma supéar nici un pic. MONSIEUR PIERRE: Pai, ce mai asteptam? Rodia, Roma, aduceti-| aici pe eroul nostru. ROMAN VISSARIONOVOCI si RODRIG IVANOVICI il apuca pe Cincinnatus de subsuori $i-I ridicd sus pe egafod. EMMOCIKA: Nene, matusa, eu nu vad nimic! RODION: Vai ce frumos e s& auzi dintr-o data glasciorul ala dragalas. Lasati, [Asati s& vind mai repede copila asta in fata MONSIEUR PIERRE: Asezati-|. Mainile libere, aga, iar capul aici, Asa, cand face tac-pac, capul cade singur aici, drept in cos. Hai, hai, ca nu se pune el de buna voie! Rodion! Roman! Ajutati-!! 2.ROMAN VISSARIONOVOCI si RODRIG IVANOVICI aranjeaza capul lui Cinncinatus pe butuc. CINCINNATUS: Asteptati! Dupa lege, am dreptul la ultima dorinta. MONSIEUR PIERRE: Asta-i lucru sfant (scoate din buzunar o hartie ‘impaturita). Ultima dorint& a condamnatului. Acum va spun care sunt (le enumera): A” — condamnatul poate s& mearga un timp mai scurt la privata! ,B” — un pahar cu vin! ,C” se poate adresa directiei penitenciarului cu cuvinte elogioase multumindu-i... Cum... Cum? (se uita atent in text) Rodrig lvanovici, ce dracu ai mazgalit pe hartia asta, ce fel de recunostinta? RODRIG IVANOVICI: Gi ce daca? Sa pofteasca gi sa multumeasca! MONSIEUR PIERRE: Dar cui? Aici scrie ca trebuie s&-ti multumeasca tie, si lui Roman Vissarionovici? Eu ma spetesc aici de munca, iar voud sa va multumeasca? Poftim! RODRIG IVANOVIC: inainte de toate, Monsieur, asta cu recunostinta n-am scris-o eu, ci Roman Vissarionovici, iar la urma urmei, Monsieur, noi suntem totugi niste persoane responsabile. MONSIEUR PIERRE: Asa, vasa-zicd? Si eu? Eu nu sunt o persoana responsabila? Daca e aga, atunci matale si Romka faceti singuri tac- pac (infige securea in butuc, aproape de capul lui Cincinnatus) Hai sa vedem daca i-o tacuiti din prima lovitura. CINCINNATUS: Ultima mea dorinta este sa-mi iau ramas bun de la sotioara mea draga. RODRIG IVANOVIC: Din prima? Ma rog frumos (smulge securea din butuc gi 0 ridicé deasupra capului lui Cincinnatus) $i dac& nu-mi iese din prima, atunci asta se chinuie? ROMAN VISSARIONOVICI: $i ce daca? Din a doua lovitura - gata cu el. Da-mi-o mie, Rodrig lvanovici (ia securea) $i aga eu sunt de vind de scrisu ala. Dar toata ziua de ieri nu mi-a fost bine si n-am ‘inchis ochii nici doua ceasuri intregi. 3.RODIN (ia si el securea) la dati-mi-o mie! Ti-| scurtez cat ai zice peste! La 19 ani m-am batut, ba, cu banda aia cu ochii aplecati! Arta-ti-mi numai unde i-e grumazu ca nu vad prea bine, si mi-e teama ca nu-| nimeresc! CINCINNATUS: Auziti voi, ma? Vreau s&-mi iau ramas bun de la nevasta-mea! MARFINKA: Cin-Cinnu meu! CINCINNATUS: Marfinkusa mea! MARFINKA: Cincinnelul meu, boasca asta de ma-ta mi-a zis c-s fufal Mi se rupe mie de ce-a zis ea, dar uite ce ma tot impinge! ROMAN VISSARIONOVICI: Sa am pardon (catre Cincinnatus), dar nu prea vad bine tinta. Inceteaz sa te mogmonesti aci! RODRIG IVANOVICI: Roman Vissarionovici, pentru ca ieri_ nu v-ati simtit prea bine, n-ar fi cu cale sa va emotionati acum aga tare. Da-mi mie securea aia, stiulubaticule. Sti, cand eram copil, am taiat la lemne, chooo! ROMAN VISSARIONOVICI: Sa am pardon, dar nu ti-o dau. Rodrig \vanovici, sa tii minte, eu sunt sanatos tun! CINCINNATUS: Vreau sa-mi iau ramas bun de la nevasta-mea! RODRIG IVANOVIC] incearca sa ia securea de la ROMAN VISARIONOVICI, iar acesta nu i-o da in ruptul capului, MONSIEUR PIERRE: incetati odata! Roma! Rotka! Terminati, pui de lele! Nu e frumos, ma! Sa faceti scandal in fata norodului asta! Monsieurul ia securea. Fartatilor, asta ce faceti voi este lipsa totala de profesionism. Putin respect, ma! Ce va-ti face voi fara mine? (catre Cincinnatus) Asculta, ia intinde-te aci frumusel! CINCINNATUS: Marfinkuta mea... 4.MONSIEUR PIERRE: Uite-te la el! E c-un picior in groapa,si-i arde de muieri! Se umfla-n pene. $i sa stii, dragu! meu, ca ni te-ai urcat la toti pe... Scuipa apoi in palme. Ridica securea. Se sting brusc luminile. Intuneric. CINCINNATUS: Si asta-i tot? PARTICIPANTII LA SPECTACOL. (in cor) Asta-i tot! CINCINNATUS: $i acuma-s mort? TOTI: Mort! Scena 2 CINCINNATUS: Infiorator. Aici e atat de intuneric. In intuneric apare chipul Marfinkai. MARFINKA: Cin-Cinel CINCINNATUS: Nu-ti fie fricd, iubirea mea! Asta sufletul meu vorbeste cu sufletul tau. Stiu ca ti-e fric& de intuneric, de paianjeni si de broaste. Dar aici nu sunt nici paianjeni si nici broagte. Nu-i nici un pericol. Nu te teme. MARFINKA: Cin-Cinel! CINCINNATUS: Nu trebuie s&-mi raspunzi. Nu mi-ai raspuns la nimic nici cand eram viu, cand eram lang tine, asa ca de fapt aici nu e nici 0 deosebire de cum a fost mai inainte. MARFINKA: Cin-Cinel, dar mama ta a venit la mine. CINCINNATUS: Lasa asta acum, taci, bucuria mea. Taci. Eu am s& vorbese, iar tu doar asculta si migc4-ti doar cdpsorul tau dragut. Miscé-l, atat, iubita mea. Altceva nici nu astept de la tine. MARFINKA: Nu, Cin-Cinel, Marfinka nu vrea doar s4 zambeasca si sa dea din cap. Marfinka vrea sa si spund ceva. CINCINNATUS: Taci! 5.MARFINKA: Nu, Marfinka nu mai vrea sa taca. Alaltaieri, pe neasteptate, apare ea, zice ,buna ziua” si incepe s4-mi spuna: ,Eu sunt mama lui si au inceput s ma intrebe gi s4 ma supuné la tot felul de anchete”. lar eu fi zic foarte calma, aga cum ma stii, , Haide, facem in felul urmator” ji spun eu. ,Nu ma cunoasteti si nici eu nu va cunosc. Si, in definitiv, ce treabaé am eu cu toate astea? lar ea: ,Pentru ca mata esti foarte cumsecade. Si vei face totul pentru mine” lar eu ii zic: Aha, ce interesant! De ce ar trebui sa fac eu toate astea?”. CINCINNATUS: Taci, Marfinka, si asculta-ma MARFINKA: Nu, ar fi mai bine ca Cincinnatus sa 0 asculte pe Marfinka. Eu fi zic: ,Si ce trebuie s& fac?” lar ea imi zice: ,imi trebuie o hartiuta cu iscdlitura matale, pe care sa scrie ca eu n-am fost niciodata pe la voi gi cA nu m-am vazut cu fiul meu’. Si atunci pe mine m-a pufnit rasul, si-i zic:" lata, imediat, voi iscali gi cu mainile si cu picioarele. Si ce va fi pe urma? Ganditi-va, daca eu stiu bine ca nu v-ati intalnit nicidata cu Cincinnatus, asta ar insemna ca eu stiu fiecare pas al lui! Si din asta reiese ca eu i-ag fi complice!” CINCINNATUS: Indiferent de toate, Marfinka, eu totusi te iubesc. MARFINKA: Nu, inchipuie-ti numai cé Marfinka ar fi fost o nebunatica si ar fi semnat o asa hartiut&. Cat de compromitator ar fi asta pentru mine! CINCINNATUS: Compromitator? Dar de unde-ai scos si cuvantul asta? MARFINKA: De unde? De unde? De unde? CINCINNATUS: Eu nu mai sunt, dar tot te mai iubesc, orbeste, patimas, incorigibil MARFINKA: Cin-Cinel, eu cred ci maica-ta e cam sarita, nu-i aga? $i tat-tu si toti ai nostri, si Viktor, toti mi-au spus: ,S4 nu semnezi hartiuta aia, nici in ruptul capului!” 6.CINCINNATUS: Care Viktor? MARFINKA: Care, care? Unul, acolo. larasi incepi cu ale tale? CINCINNATUS: Totugi te iubesc, indiferent de faptul ca orice reteta din cartea de bucate este mult mai complicata decat viata pe care ne- ai oferit-o in fiecare zi, si tie si mie. MERFINKA: Decét viata pe care ti-am facut-o zilnic, zilnic, zici. N-am facut eu nimic zilnic. Sa tii ca Marfinka nu-i place deloc cand Cin- Cinelul ei vorbeste asa. CINCINNATUS: Te iubesc asa cum esti, iti iubesc gurinta intredeschisa in clipa cand din ea numai ce n-a zburat minciunica. MARFINKA: Tu stii foarte bine c& eu nu mint niciodata! CINCINNATUS: Apoi fruntea ta care se-ncreteste aga de frumos. MARFINKA: Eh, asta ajunge! Sa stii ca Marfinka n-are nici un rid. Si fii serios, Cin-Cinel, e momentul s4 nu mai bati cAmpii. Ai lenevit aci destul. Deschide ochii si ridicd-te! Scena 3 S-aprinde lumina. CINCINNATUS sta intins sub egafodul care s-a transformat intr-o banca de judecata.. CINCINNAT: Pai eu-s inca viu? MARFINKA: Dar ce-ai crezut? RODRIG IVANOVICI: (bate din palme gi rade) A crezut! A crezut! ROMAN VISSARIONOVICI: L-am tras pe sfoara! RODRIG IVANOVICI: N-a fost decat o glum, porumbelule. Ati ‘intrebat cand se va indeplini executia, iar judecatorul a glumit si a zis ,Acum, in clipa asta!” iar matale, zdup, ai si leginat. RODION: Am zis aga, s& radem putin. O glumita! lar matale, zdup, ai lesinat! ROMAN VISSARIONOVICI: (catre Cincinnatus) Cum de v-a putut q.trece prin minte ca totul se va intampla aga, pe neasteptate, atat de dur, pe nepregatite? RODION: Ce gnapan. lar eu, cind judecatorul a citit sentinta, am intrebat la ureche ,Cand?”, si tot eu iam spus repede ,|mediat!” lar el, zdup. CINCINNATUS: Si cand va fi cu adevarat? RODION: Uite la el ce curios e? Cand si cand? Vezi s@ nu-ti spun! (catre Marfinka) Madam, vizita la temnita s-a terminat. E ora mesei. SA mancam si noi, niam, niam, ca iar cade, zdup! Scena 4 Egafodul se transforma in celulé. RODRIG IVANOVICI impinge 0 masa pe rotile cu mancare gi scoate o hartiuté din buzunar. Citeste. RODRIG IVANOVICI. Dragul meu detinut, in acest moment solemn, cand te pregatesti de acele spasme inconstiente ale trupului tau care urmeaza imediat dupa ce vei fi decapitat, iata, acum, in aceste clipe, ma adresez tie cu aceste cuvintele de ramas bun. In aceste clipe de pe urma ale vietii tale mie mi-a revenit nobila sarcina de a te face s& te simti cat mai bine, sa-ti ofer cele mai placute desfatari prevazute de lege. Si pentru c dupa statutul pe care il ai iti revine onoarea sa stai la masa gefului, iata, eu, ca sef al acestei inchisori, consider a fio mare cinste sa-ti urez personal - pofté buna”. CINCINNATUS: Dragut din partea dumitale,dar eu acum n-am nici un chef de mancare. RODRIG IVANOVICI: Ehe, nu se poate chiar aga (/i aranjeazé un prosopel la gat, apoi se asaza la mas, ridicé capacele de la oale, infulecd aromele mancarurilor, le gusta) Ce gustoase sunt. Cand acuzatorul a pronuntat deja sentinta ca matale sa te desparti de cApsorul tau frumos, atunci, pana inca il aveti pe umeri, trebuie sa 8.mancati cu el, adicd, cum sa va spun, trebuie sa va hraniti. CINCINNATUS: Va rog sa-mi raspundeti la o singura intrebare? Cand? Cat mi-a mai ramas de trait? RODRIG IVANOVICI (mananca gi bea cu poftd) $i pentru ca ea, clipa solemna, este menita doar matale, vi se pune la dispozitie toate bunatatile lumii sa va infruptati din ele. VA propun sa luati loc si sa serviti ceva. Macar putin desert si fructe. CINCINNATUS: Va rog din tot sufletul sa-mi spuneti cand e stabilita clipa? RODRIG IVANOVICI: lar el! Toti vor sa gtie cand, cand! Din pacate, nu stie nimeni! Cand bate ceasul din urma, atunci. E bine? De obicei si pe noi ne anuntd in ultimul moment CINCINNATUS: Poate se-ntampla in dimineata urmatoare? Vreau s& stiu din urmatorul motiv: sentinta la moarte se recompenseaza cu luarea la cunostint& a clipei mortii. Pe mine ma tin in nestiinta si incertitudine asa cum traiesc numai oamenii in libertate. RODRIG IVANOVICI: Cat mai avem de trait, ehe, asta-i intrebarea intrebarilor. De aceea, permiteti-mi ca dupa masa asta copioasé s& va servesc cu 0 tigara boiereasca (aprinde o tigara si fumeaza). Amice, nu care cumva &-ti treaca prin minte ca asta ti-e ultima tigara din viata. Scuipa, ma, pe toate cele, ce dracu! Priviti asupra problemei ceva mai larg. Puteti fuma si puteti bea. Caci greu dac& veti mai apuca sa prindeti vremurile sa faceti cancer la stomac. Pana aveti capul pe umeri, fumati cu el, ehe! O mica glum, fara suparare. CINCINNATUS: Stiu bine c& numai cei lagi sunt curiosi din cale afara. Dar, va jur, chiar daca nu reuseste sa-si stépaneasca fiorul, calaretul nu este responsabil de tremurul calului de sub el, nu mi-e frica... Cand? RODRIG IVANOVICI: C&nd si iar cand? Mi-e tare greu cu matale! in primul rand, ceea ce ma intrebati este contrar tuturor legilor: in al 9.doilea, va spun frumos, pe ruseste, sa intelegeti, nu stiu! Nu stiu! NU STIU! Ceea ce va pot spune este ca El ne-a anuntat ca o sa vind aici cat de curand CINCINNATUS: Cine? RODRIG IVANOVICI: Pai fireste, acela care va va conduce aga cum mirele igi conduce mireasa la altar, acolo unde se va rezolva pentru totdeauna destinul matale, la locul acela sfant. CINCINNATUS: Tu imi vorbesti de calau?! RODRIG IVANOVICI: De ce te emotionezi aga de tare, dragutule? lata, am spus, el va veni, se va odihni putin, se va obignui cu ambientul asta. Eu nu v-ag mai rapi prea mult timp (desface hartiile pe masa) Ati inceput s& ma deranjati in treburile mele. Puteti pleca. CINCINNATUS: $i unde ag putea pleca? RODRIG IVANOVICI: Unde doriti. Peste tot e la fel CINCINNATUS atinge usa celulei. Ea se deschide. In fata usei stau PAZNICII. RODRIG IVANOVICI: Ce-ati inmarmurit aga?_ Spune-ti baietilor lozica gi va lasa liber. CINCINNATUS: Gi care e lozinca de azi? RODRIG IVANOVICI il priveste pe Cincinnatus, se holbeazé la el i tace cu subintelesuri. CINCINNATUS: Aha, lozinca este tacerea?. RODRIG IVANOVICI ridica degetul la gura. CINCINNATUS iese din celula. PAZNICII tacdnd raspund Ia tacerea lui. CINCINNATUS trece pe léngé ei. 10.Scena 5 Esafodul se transforma intr-un pavilion dintr-un parc. in pavilion, lao masa pe care e un samovar, sté MARFINKA. Tine un ziar in mana. MAEFINKA: Cin-Cinele! CINCINNATUS: Marfinkuta! MAERFINKA: Cin-Cinele, priveste, toate ziarele scriu pe prima pagina despre Marfinka ta. Toata lumea ji exprima condoleante. lata, gin Bund dimineata’ si in ,Vocea publicului” CINCINNATUS: Bucuria mea, intelegi ce vor astia sa-mi facd? MARFINKA: Doar nu sunt tampita? CINCINNATUS: Dar de ce? MARFINKA: Pentru ca toata lumea iti doreste binele, iar tu... bu-bu- bu-bu! Priveste, aici scrie despre toti ai nostri! Si despre tata! Uite+ zgaindu-se pe geamul din sufragerie! Si despre copilasi! laat-i pe balconas, pupaia-si de puiuti (sdruta fotografia). Si toate fotografiille sunt color. lar asta-i marul nostru. lar astea-s strazile pe care te vor duce pana-n piatd. Strada Telegrafska si Matiuhinska! Asta-s eu cu Viktor langé monumentul Adormitului, langa fontana, uite si tutungeriile, aici mancdm gogosi calde. Nu te uita la asta ca am iegit prost! Vin-Cinel, ce crezi, cu ce ar trebui sa ma imbrac? CINCINNATUS: Cand? MARFINKA: CAnd, cand?! Pai, atunci. Toti ai nostri, si tata, si Viktor spun ca ar fi compromitator s& ma imbrac in doliu: CINCINNATUS: Ai indurare, Marfinka. Eu nu vreau sa mor. MARFINKA: lar eu nu vreau s@ aud lucruri neplacute! Nu vreau sa aud si gata! Isi astupa urechile cu degetele. in spatele lui Cincinnatus apare VIKTOR, un barbat bine cu mustacioara. AAsCINCINNATUS: Pai, eu sunt facut asa de bine si de precis. Arcuirea coloanei vertebrale imi este aproape idealé, aproape misterios de perfect. In muschii picioarelor simt cum imi alearga sute de kilometri pe care fi mai pot face in viata. Si capul mi-e aga de bine calculat. In spatele lui Cincinnatus, VIKTOR se loveste cu degetul in frunte sia gesticuleaza cu degetul in jurul tamplei, lasand sé se inteleaga c& Cincinnatus ar fi cam nebun. MERFINKA: Taci! Taci! Toata lumea o compatimeste pe Marfinka! Numai lui Cin-Cinel nu-i pasa de mine! $i tata si Viktor si toti ai nostri zic ca tu nu ma iubesti nici un pic. Daca m-ai iubi n-ai fi niciodata aga. CINCINNATUS: Dar cum sunt? MERFINKA: Cum, cum. Aga cum esti. Marfinka n-o s8 scape o vorba despre asta! CINCINNATUS: Spune-mi un singur cuvant, iubito. Poate ca tu sti care-i vina mea? MARFINKA: In clipa asta Marfinka va izbucni in plans! CINCINNATUS: Spune, tu intelegi macar de ce ma pedepsesc astia? MARFINKA. De ce? De ce? D-aia! Marfinka a crezut ca o proasta in tot ce-ai spus tu... iar acum, Tu, tu, m-ai tradat! Ne-ai tradat pe toti! CINCINNATUS: Pe care, pe ,toti’? MARFINKA: Pe noi tofi! Si pe mine si pe tata si copii... CINCINNATUS: $i pe Viktor? MARFINKA: Termina! Pentru toate, numai tu esti vinovat. Crezi c& atunci cand noi am inceput, eu n-am observat nimic? CINCINNATUS: $i ce-ai observat, ma rog? MARFINKA: Pai aia, ca tu nu esti ca toti ceilalti. CINCINNATUS: lar tu iti amintesti cum am inceput noi doi? MARFINKA: Marfinka tine minte tot! Tu nu tii minte nimic! 12.VIKTOR se furigeaza incet, pe neobservate, in jurul pavilionului, apropiindu-se de Marfinka CINCINNATUS: Nu-i aga, bucuria mea. Tin minte fiecare clipa petrecuta cu tine. Ne-am cunoscut la fabrica de jucarii. MARFINKA: Eh, nu-i aga. in Gradinile Tamarei? CINCINNATUS: Asta a fost mai tarziu. La inceput ne-am salutat la fabrica. MARFINKA: Salutarile nu se pun la socoteala. CINCINNATUS: Poate ca numai acelea ar trebui sa le punem la socoteala. Intr-o zi, cand am venit la lucru, ne-am facut semn cu capul si ne-am zambit. Si la sfarsitul zilei, cand am parAsit atelierul, iar&gi ne-am facut semn gsi ne-am zambit. Faceam papusi. iti mai amintesti? MARFINKA: Imi amintesc de toate. Marfinka a facut un arici, iar Cin- Cinel un gobolan CINCINNATUS: lata, vezi cd nu-ti amintesti. Ala n-a fost nici un gobolan, ci un scriitor. Gogol s-a chemat. Cu un nas ascutit si o vesta pestrita. lar tu n-ai facut nici un arici, ci pe Tolstoi, imbracat intr-un cojoc, cu un nas ca un ardei gras. MARFINKA: N-am facut eu pe nici un Tolstoi. Era un arici. Un arici. CINCINNATUS: Nu, draga. Noi am confectionat papusile marilor scriitori pentru eleve. Mai era aci si prichindelul ala de Puskin, apoi Dobroliubov cu ochelarii fara sticle. Tu si cu mine am confectionat tot secolul XIX al literaturii ruse. Nu cumva ca nu-ti mai amintesti nimic? MARFINKA: Tu-ti bati joc de mine? Marfinka n-a confectionat nici un secol XIX. VIKTOR s-a apropiat pe neobservate de Marfinka si i-a varat repede mana sub fusta. CINCINNATUS: Ba tu ai stiut toate astea, dar, pur si simplu, le-ai uitat iubirea mea. Si pe urma, pe urma au inceput escapadele 13.noastre patimase prin Gradinile Tamarei, unde dealurile erau scaldate in ceturi violete in departarile blande, unde salcile plangeau fara nici un motiv, iar lebedele pluteau la brat cu umbrele lor si unde soapta ta se contopea cu susurul paraului. imi amintesc de banca noastra de lang& parau, de curcubeul deasupra apei, de piciorusele tale in ciordpei albi si pantofiori de plus, de sAnii tai reci side saruturile roz cu gust de fragi salbatici. Si-ti mai amintesti ca un pisichier lasase pe banca noastra un cdcat? MERFINKA: Pfui! CINCINNATUS: Nu era decat un falsificat maroniu din palstic. MARFINKA: Ce mojicie. lata ce tii tu minte! Nigte tampenii si porcarii! De binecuvantarea lui tata la nunta noastra ai uitat. Si in ce clasa sunt copii tai acum? Astea nu le tii minte! VIKTOR ridicd mana tot mai sus sub fusta Marfink&i CINCINNATUS: Nu cumva si copii Astia sunt ai mei? MARFINKA: lar incepi? Ai tai sunt, dar ai cui s& fie. Tu chiar c& nut aduci aminte de nimic! Marfinka da cu palma peste mana neastémparata a lui Viktor. CINCINNATUS: Eu tin minte numai lucrurile importante. MARFINKA: Mai importante decat parintii si copii? CINCINNATUS: Imi amintesc ca odata, in Gradinile Tamarei, un cerb a sarit dintr-un tufis inaintea noastra si imediat s-a topit in razele frematoare ale soarelui MARFINKA: Nu s-a topit el in nimic! Te-a observat, bietul animal s-a speriat si a fugit. Tu intotdeauna imi amintesti de cerbul acela numai s4 ma scoti pe mine din sarite. Dar ar fi mai bine sa-mi spui, daca tot te lauzi ca ti-a fost aga frumos cu mine, si ca m-ai iubit atata, cum deCINCINNATUS: Ce am putut atunci...? MARFINKA: Sa te casatoresti cu mine! Pai chiar de atunci, din atelier, toaté lumea scria denunturi impotriva ta. Au scris! Au scris! $i directorul tot timpul te-a verificat! Iti amintesti? Te-a verificat! lar tu te- ai casatorit. Crezi cé Marfinka n-a stiut de ce ai luat-o de nevasta? CINCINNATUS: De ce? MARFINKA: D-aia! Ca toata lumea sa creada ca esti om bun, bun si vesel, ca toata lumea normala. Tu te-ai insurat cu mine ca ei sa ma intrebe daca esti normal la cap, iar eu le-am spus ca da. $i eu, prostuta de mine, i-am asigurat pe toti ca esti bun, desi a fost un gest foarte compromitator pentru biata Marfinka, pentru ca biata de mine nu ttiam nici s4 mint. Acum toata lumea stie asta! CINCINNATUS: Aga-i, dragostea mea, tu nu stii s4 minti. Si asta am aflat imediat dupa nunta. MARFINKA.: lar incepi? Tu stii foarte bine cd Marfinka te-a iubit numai pe tine, iar daca s-a si intamplat vreun mic accident, stii bine c ti-am povestit totul cand am venit acas&. Nu-i aga? Zi. Nu-i asa? CINCINNATUS: Ba aga-i, sufletele. MARFINKA: intotdeauna ti-am spus numai adevarul. Nu s-a intamplat niciodata sa nu te sarut si sa-ti spun: Cin-Cinele, azi Marfinka ta a facut asta... si asta! lar tu... crezi cA am uitat? Tu te-ai inchis in toaleta, ai tusit acolo, ai batut din picioare, ai plans cat te tinea gura, intentionat, numai ca s4 ma simt eu mizerabil. $i, ma rog, ce lucruri deocheate a facut Marfinka ta? Nimic deosebit. Marfinka e buna ca painea calda, iar nimicurile pe care le-am facut n-au fost decat niste gesturi s4-si ugureze oamenii sufletul. CINCINNATUS plange in hohote $i-si da cu capul de stalpul esafodului. MARFINKA: Tu intotdeauna, dar intodeauna mi-ai stricat dispozitia 15.Marfinka il iubeste pe Cin-Cinel, iar Cin-Cinel este o rautate si un nesuferit, lui nu-i place ca Marfinka este buna si vesela. Ti-e nu-ti place cand oamenii din jurul tau se simt bine si sunt bucurosi. Nu-ti place! Nu-ti place si gata! lar Marfink: place! Mult de tot! Se stramb la el, incepe sa danseze, igi ridica fusta. lar de sub fusta ii apar patru picioare, ca la animal. Doua in ciorapi albi, iar doué noduroase gi acoperite cu par. Dansénd, MARFINKA se indeparteaza. Scena6 Pavilionul se transforma in celulé. RODRIG IVANOVICT il imbratiseaza pe CINCINNATUS care-si da cu capul de perete. Langa usa igi face de lucru RODION. RODRIG IVANOVICI: De ce mi te-ai nelinistit atata, dragule? lata, ai iegit din celula, te-ai plimbat frumos. Nu cumva ai gi crezut ca de aici se poate iesi chiar aga de usor? RODION: Suté la suta ca a crezut. RODRIG IVANOVICI: Porumbelule, eu doar am glumit putin cu tine. Ehe, dragutul de tine, ti-ai lasat imaginatia in voia ei. Visatorule. Dar nu-i nimic, o s&-ti treacé. Iti trece sigur. Nu te sam noi aga usor. Vezi, ne dam toata osteneala sa-ti usuram situatia in care te afli ll imbratiseaza gi alinté pe Cincinnatus care plange ca un copil. CINCINNATUS: Doamne, eu trebuie s& vorbesc cu cineva. Chiar si cu voi, daca nu e altcineva. RODRIG IVANOVICI: Bineinteles, bineinteles, vorbeste, dragutule. CINCINNATUS: Eu stiu ce li s-a intamplat tuturor oamenilor. 16.RODRIG IVANOVICI: Si ce li s-a intamplat? CINCINNATUS: Simplu, viata ne-a incurcat itele, ne-a sucit mintile asa de tare incat ne-am pierdut pamantul de sub picioare. RODRIG IVANOVICI: Da. Asta aga-i. CINCINNATUS: Totul este atat de ireal, de trecator, se destrama la cea mai mica atingere, ca panza de paianjen toamna in padure. A obosit materia. Si nimeni nu-si aminteste ce a fost inaintea noastra Nici despre noi nimeni n-o sa stie nimic. Despre vremurile noastre nu vor avea habar. RODRIG IVANOVICI: O idee minunata dar cam pesimista. CINCINNATUS: Gi eu ag putea sa pastrez memoria noastra, sa las amintiri in urma noastra. Eu ag putea face lucrul asta. RODRIG IVANOVICI: Nu incape nici 0 indoiala. CINCINNATUS: Eu nu-s oricine, nu sunt unul de duzina care traieste printre voi. Am ochi, urechi, gust si darul sa le adun pe toate astea la un loc. intr-un punct. lar punctul asta e iubirea. Singura forta reala care aduna si desface toate lucrurile din lume. RODRIG IVANOVICI. Ce frumos si profund spus. Ar trebui s& scrii toate astea. CINCINNATUS: Daca as sti cat timp mi-a mai ramas, ag scrie toate astea. $i atunci poate ca cineva, candva, macar unul singur, ar putea citit si intelege toate cele si-atunci s-ar lumina asa cum se lumineaza dimineata intr-o tara necunoscuta... RODRIG IVANOVICI: Tt, ttt. Ce imagine rascolitoare! CINCINNATUS: Nimanui nu-i pare rau dupa trecut pentru ca toti cred ca si trecutul a fost ca si prezentul. Dar n-a fost asa. in crtile vechi am citit despre lumea de altadata, unde totul, dar absolut totul aspira la perfectiune, si toate lucrurile strdluceau de o energie infloritoare ca tineretea. Sticla moale se unduia pe la colturile geamurilor, tinerii atleti pluteau cu mare usurinta in aer, iar detaliile din baile publice, 17clocotul oceanelor cu oglindirea avioanelor in apele lor, totul stralucea de lumina, totul se prelingea in niste culori pastelate si atunci, atunci a venit dintr-odata timpul nostru... Din departare se aude zgomotul unor lovituri ritmice. RODRIG IVANOVICI (asculta) Pst. Pst! Auziti? Ce se intampla? Nu care cumva vreunul din arestati sapa tunel? RODION: As zice si eu c tunel CINCINNATUS: Pai cum sa sape cineva? Doar sunt singur in celula. RODRIG IVANOVICI: Da aga-i, porumbelule. Scumpete, nu cumva ti- a trecut prin minte s& evadezi? RODION: Ba sa stii ca i-a trecut! CINCINNATUS: Pai eu stau aici cuminte, in fata voastra, si voi va uitati la mine. RODRIG IVANOVICI: Da asa este dupa cum se vede, dar, ehe, pe de alta parte, daca nu se sapa tunel, ce dracu 0 fi? Pasi? Poate ca vin? RODION: Sa stii ca vin! CINCINNATUS: Cine? RODRIG IVANOVICI: Ptiu, eu am uitat s& te anunt, amice: am primit ordin ca intr-una din zilele astea ar trebui sa te intalnesti cu nevasta- ta. CINCINNATUS: Zilele astea? Inseamna ca mi-au mai ramas doar cateva zile? RODRIG IVANOVICI: Ce viclean esti? N-ai prea nimerit-o. ,Zilele astea”, poate sa insemne si azi. Acum. Poate ca tocmai pe ea o aduc. RODION: Sigur, pe ea o aduc! ROGRIG IVANOVICI: Dar poate ca n-o aduc pe ae. E foarte posibil sa vina chiar el, in persoana. 18.CINCINNATUS: Cine? RODRIG IVANOVICI isi trece palma peste gat, pe sub barba. RODION: Aga-i, trebuie ca el este! CINCINNATUS: Am stiut ca azi se va intampla. RODRIG IVANOVICI: Dar daca azi vin amandoi, si el, siea? Ma duc sa aflu. Trebuie sa-i repartizam cumva, sa intre pe rand? Dar daca totusi cineva sapa un tunel? Pleaca grabit. Se aud in continuare lovituri. Scena 7 Intra ROMAN VISARIONOVIC/ ROMAN VISSARIONOVICI: Aga-mi si trebuie. Mi-am pierdut acul de siguranta. RODION: Da, |-am pierdut. CINCINNATUS: Umbre, doamne. Cosmaruri, cosmaruri. Spuneti-mi macar o data, e azi sau nu? ROMAN VISSARIONOVICI: Astazi. Acum catva clipe I-am pierdut. Tare neplacut. Am pornit incoace tare vesel, bine dispus si acum aménuntul asta al dracului m-a scos din sdrite. Si cand iti inchipui ca pe lumea asta exista lucruri mult mai importante decat un ac de siguranta. Arta, de exemplu, stiintele. $i, la urma urmei, lucrul cel mai important — sanatatea! Apropo, cum va mai simtiti astazi? CINCINNATUS: Pregatit pentru o conversatie deschisa. ROMAN VISSARIONOVICI: Frumos. N-are rost s& va mai chinuiti atata. Impartasiti, impartasiti cu bucurie concluziile dumneavoastra frumoase. CINCINNATUS: Vedeti, sunt inconjurat de tot felul de aratari deocheate si nu de oameni. As vrea sama trezesc odata. Dar nu pot, eu nu ma pot trezi. 19.ROMAN VISSARIONOVICI. Asa-mi tebuie, iata, mi s-a rupt si lantisorul. CINCINNATUS: Tot felul de fantasme fara sens, visuri grele, zvacnete de cogmar, petice de cosmar. Dintre toate fantomele astea care ma-nconjoara, Roman Vissarionovici, matale esti cea mai grozava sperietoare, pentru ca, dupa pozitia pe care o detineti, matale il reprezinti pe avocatul meu, tu ma reprezinti in fata legii ROMAN VISSARIONOVICI: Eu sunt intotdeauna la dispozitia dumneavoastra (arata o parte din acul de siguranta ramas) Vedeti, aici trebuie s& atarne un lantigor. CINCINNATUS: Ca pe un avocat care ma reprezinta, va intreb: de cine depinde hotararea zilei executiei mele? Cum pot afla raspunsul de la institutia aia sau de la echipa de oameni respectivi? LasA dracului mangeta aia, si incercati s4 va concentrati asupra a ceea ce va intreb! ROMAN VISSARIONOVICI: lata, din cauza tonului cu care... CINCINNATUS: Pe mine ma vor si executa! Stiu! Zi mai departe! ROMAN VISSARIONOVICI: Mai departe vom schimba tema de discutie. Am dat pe aici sa va intreb prieteneste daca aveti vreo dorinfa dupa cum prevede legea. De exemplu, daca doriti sa aveti tiparite discursurile pe care le-ati tinut in timpul procesului. $i replicile la ele? Trebuie sa intocmim doar o cerere. Chiar am putin timp liber si haideti sa facem cererea aia, va rog! Vedeti, am adus aici si un plic special. lata-l! Arata un plic mare $i gros. CINCINNATUS: O vom scrie din distractie. Dar mai intai s4-mi ‘spuneti cand? Este inadmisibil sa nu mi se dea un raspuns la aceasta intrebare. ROMAN VISSARIONOVICI: Vedeti. Un plic special! CINCINNATUS: Dati-l incoace! 20,la plicul si-I rupe-n bucatele. ROMAN VISSARIONOVICI: Vai, dar ce-ati facut! Nu trebuia. Nu trebuia s& faceti asta! RODION: Da, nu trebuia! ROMAN VISSARIONOVICI: Plicul ala tocmai sosise prin posta. Poate ca in el se afla decretul de amnistiere a dumneavoastra. Acum este imposibil s4 mai primim altul! $i eu care venisem aici asa de bine dispus! Cat despre povestea cu acul de siguranta, am inventat-o pur si simplu. L-am pierdut cine stie cand, dar chiar acum mi-am amintim de chestia asta, in speranta ca o sa vi se faca mila de mine, iubite prietene. Ca o sa vi se topeasca macar o lecuta gheata aia pe care o aveti in inima, c& veti fi macar o clipa partas la durerea mea, ceea ce v-ar fi ajutat, aga cum o punte peste ape ajuté oamenii, deci v-ar fi ajutat sa treceti din starea de disperare la una, daca nu vesela, macar mai relaxata. Inainte de a deschide plicul, am dorit sa va fac 0 atmosfera cu un oarecare ac, sa va pregatesc, ca vestea despre eliberarea dumneavoastra sa nu va omoara peloc, aga cum omoara mancarurile grase dupa un post indelungat. CINCINNATUS incearca grabit sa refaca plicul din bucatele. ROMAN VISSARIONOVICI: Si matale, matale intotdeauna aga! V-ati tinut salvarea in propriile maini. $i singuri ati... o ce nenorocire! Ce nenorocire! Acum totul s-a terminat. Scrie — s-a dus totul pe apa sambetei. Acum cu siguranta o sa va taie capul! RODION: Asa-i, vi-l, taie! Tac! CINCINNATUS sta intins in pat cu fata la perete. Se aud in continuare pasi $i lovituri in piatra. Intra RODRIG IVANOVICI. RODRIG IVANOVICI: Gi la matale aici atmosfera placuta? Nu deranjez? 21.ROMAN VISSARIONOVICI: Poftiti, Rodrig Ivanovici, poftiti! Ce nenorocire, chiar acum a rupt plicul cu ordinul de amnistiere. Va puteti inchipui aga ceva? RODRIG IVANOVICI: Da. Sa stiti ca nu e deloc usor cu simpaticul nostru condamnat la moarte. Deloc. (lui Cincinnatus) Si ce mai faceti? Palavragiti aici cu neobositul nostru Roman Vissarionovici. Ah, da, dragé Roman Vissarionovici, era sa uit s4 va spun ca dracugorul ala al meu de fata, Emmocika, da Emmocika, adineaori a gasit pe trepte acul de singuranta pe care |-ati pierdut. ROMAN VISSARIONOVICI: Nu mai spuneti, ce bucurie pe capul meu, draga Rodrig Ivanovici! RODRIG IVANOVICI: lata-I, scumpule. Un lucrugor foarte fin lucrat. O mica bijuterie, trebuie sa recunosc. li restituie acul lui Roman Visaarionovici pe careamandoi il examineaza cu mare atentie. RODRIG IVANOVICI: Se simte de la privire un gust rafinat. ROMAN VISSARIONOVICI: Gustul e 0 calitate a familiei noastre. Suntem cunoscuti ca mari amatori de bijuterii. E 0 relicva de familie. CINCINNATUS: Patachinii dracului. Niste sperietori RODRIG IVANOVICI: Nu e chiar aga. Publicul, si noi ca reprezentanti ai respectabilului public, dorim sa facem tot ce ne sta in putinta spre binele matale. Pur gi simplu ne dam silinta sa va descretim fruntea. Sa va facem vesel. Poate mai stangaci uneori, dar intodeauna din tot sufletul. lar matale. ROMAN VISSARIONOVICI: Ce pramatie spurcata (ii bagd sub nas lui Cincinnatus acul de siguranta) Priviti, s4 vedeti ce minunatie e asta. Nu intoarceti capul! Nu intoarceti capul la asa frumusete! Doar sunteti poet! Filosof! Estetician! Sa nu-draznesti prapaditule sa strambi din nas. Ai auzit! Sa te linistesti imediat si s incepi a rade, auzitu-m-ail C4 daca nu, iti arat eu tie! 22.RODION: iti arata el tie! Isi desface centura din piele groasa. Cincinnatus se zvarcoleste. Roman Vissarionovici $i Rodrig Ivanovici il insfaca si-I tin bine. CINCINNATUS: Dar ce-mi faceti? N-aveti voie, n-aveti voie! RODION: Imi pare tare rau de ei. is inc& necopti. La varsta lor, astia trebuie s& stea sub metecenii-n floare, s4 mangaie fete, sa le giugiuleasca, iar ei, iata, putrezesc in temnité. Mama lor de borfasi! RODRIG IVANOVICI: Taci, Rodion, dragutule! $i aga mi se rupe inima in doua. RODION: in loc sa cAnte cAntece vesele, s& cante la acordeon, ei numai si iar gandesc gi filosofeaza. Mama lor! Intru in celula, iar ei ‘sus pe scaun, cu mana intinsa spre geam, ca maimutele alea slabnoage din cusca. lar dupa gratii, acolo sus, cerul albastru, se Zbenguie randunelele, apoi norigorii se alearga, o minunatie, ce bucurie pentru suflet. fi dau jos de pe scaun ca pe niste copii si plang ca prostu de unu singur. Asta inseamnaa ca mi s-a facut tare mila de ei. Zi, ori nu-i aga, ma, nenorocitule?! il loveste pe Cincinnatus cu cureaua peste spate. Acesta se linisteste. RODRIG IVANOVICI: lar ati crezut? Pai dumnenata stii ca pedepsirea corporala a condamnatului este interzisa. Noi doar glumim, nebunaticule, glumi! E in ordine. Roman Vissarionovici, eu am sa-i spun. ROMAN VISSARIONOVICI: Spuneti-i! Spuneti-i, odata! RODRIG IVANOVICI: Dar a fost planificat sa fie o surpriza. RODION: Nu-i nimic. Spuneti-i! ROMAN VISSARIONOVICI: Spuneti cauza sotiei sale care e 0 doamna. 23. . Si aga se chinuie tare mult dinRODRIG IVANOVICI (lui Cincinnatus): Trebuie sa-i fiti recunoscator lui Rodion al nostru cu inima de aur. Dar s4 ramana strict confidential intre noi. V-am iesit in intampinare in sensul de a va usura singuratatea. Evenimentul multasteptat va avea loc azi. Acum, imediat. Side aceasta data nu mai glumesc. CINCINNATUS lesina pe loc. ROMAN VISSARIONOVICI: larasi zdup! RODRIG IVANOVICI: Vai ce nervogi suntem ca o adevarata domnisoara. Respirati adanc. Puteti manca acum tot. Va chinuie cumva mult sudorile de noapte? RODION il bate amical pe Cincinnatus pe obraji. Acesta se trezeste. CINCINNATUS: Marfinka! RODRIG IVANOVICI: N-ai meritat tu asta, baciugca, va comportati urat. Dar, nu-I nimic. Sus, si s& plecdm. Toti va asteapta nerabdatori Pleaca cu totii din celula si se invartesc in jurul egafodului. In fruntea procesiunii se aflé RODRIG IVANOIVICI, la coada ei RODION, care tine-n mana o matura si oala de noapte a lui Cincinnatus. RODION: In loc s& bea vodea cu prietenii lui, el face pe prostul aici cu noi. Tampintu dracului, Scena 8& Procesiunea se reintoarce si se opreste in fata usii inchise a celulei. CINCINNATUS: Cat?... intalnirea cu aia... Pe cand e stabilité? RODRIG IVANOVICI: Cat? Cat? O intreaga vegnicie! Numai de mataluta depinde cat vor dura acele clipe delicioase cu persoana draga. Aranjati-va frizura... ROMAN VISSARIONOVICI: $i fara galagie, va rog. RODRIG IVANOVICI: Sa nu puneti mana pe nimic. Concentrati-va 24.a tine minte pentru totdeauna clipele acelei ultime intalniri. Aga ati dorit s& scrieti. Nu? Pai, aga sa scrieti! Timpul s-a oprit in loc! Sunteti singur. Scrieti ultima pagina. Dati-va silinta sa nu uitati vreun detaliu. Pentru ca in detalii, cineva, cine gtie cand, cu ochii iubirii voastre nefericite, cdprui si rotunzi, va descoperi, pe neasteptate, sclipirea cerceilor sidefii si linia rotunjit dintre gat si obrajii ei cand descumpanita isi intoarce fata c&tre tine. RODION: (prin gaura cheii) Da,da linia rotunjita,ha! RODRIG IVANOVICI: $i eu imi doresc o curbura d’astea rotunjite! ROMAN VISSARIONOVICI: Gi eu, si eu! Toti trei se inghesuie la gaura cheii. CINCINNATUS ii impinge. Usa se deschide si se-mbulzesc cu tofii in celula, iar CINCINNATUS cade drept in bratele lui MONSIEUR PIERRE. PIERRE este imbracat intr- 0 pijama curata cu dungi. Langa el, doué geamantane mari si o cutie asemanatoare cu cele de la instrumentele muzicale. CINCINNATUS: Dar cine mai e si sta? ROMAN VISSARIONOVICI: Vai, ce suprinza! RODRIG IVANOVICI: Surpriza! Surpriza! CINCINNATUS: Dar unde-i Marfinka? RODION: larsi a crezut, prostu, hi! RODRIG IVANOVICI: Dragul nostru detinut, iarta-ne pentru comedioara asta pe care v-am pregatit-o, dar dumneavoastra care aveti un foarte fin simt al umorului, n-ar trebui s4 ramaneti imuni la ea. in scopul atenuarii singuratatii dumneavoastra, Directia a decis ca in aceasta celula a dumneavoastra s4 mai aduca inca un detinut... In fata d-voastra se aflé noul detinut Monsieur Pierre, noul dumneavoastra vecin, companion gi tovarag de joaca. Acum ca 25sunteti doi, va fi gi mai bine. Ce va mai alinta Directia noastra. Si de ce taceti, fericitule? ROMAN VISSARIONOVICI: Uite la el, a ramas fara cuvinte! RODRIG IVANOVICI. Monsieur Pierre, nici nu va puteti inchipui cu cata nerabdare v-au asteptat! Hai, faceti-va cunostinta! MONSIEUR PIERRE: Sunt foarte incantat (catre Cincinnatus) Indraéznesc sa sper cd ne vom cunoaste mai bine. Permiteti-mi sa va strang mana. CINCINNATUS: Nu vreau sa cunosc pe nimenil! RODRIG IVANOVICI: Carcotas nesimtit! MONSEUR PIERRE (ii strange cu putere mana lui Cincinnatus) Deci, iat&-va, in sfargit. Acesta sunteti d-voastra. V-am vazut fotografia: Vreti s-o vedeti gi d-voastra pe a mea? RODRIG IVANOVICI: Cum sa nu. Desigur ca vrea! Monsieur Pierre deschide geamantanul, cotrobaie prin el, scoate o gramada de fotografi, puse una peste alta precum cartile de joc in pachet. Alegand, scoate una si i-o arata lui Cincinnatus. MONSIEUR PIERRE: Aici dau de mancare unei pasari. RODRIG IVANOVICI: Minunat! Fantastic! Vai, ce muschi aveti aici! Cine ar spune cand va vede cu o asa figura eleganta! MONSIEUR PIERRE: inca din tinerete sunt fascinat de fotografie. Se imlinesc acum exact treizeci de ani. (cdtre Cincinnatus) Dar dumnneavoastra? RODRIG IVANOVICI: Si la el se-mplinesc exact treizeci de ani. (catre Cincinnatus) Nu te freca la ochi cu degetele. O urdoare la ochi ne mai lipseste acum inainte de? CINCINNATUS: Inainte de ce? RODRIG IVANOVICI: Incetati odata. Oricum, si asa nu veti ghici inaite de ce. Si cum de nu va plictisiti sa intrebati tot aia si tot aia? 26.(Lui Pierre) lar pe fotografia asta mancati lubenita? Dati-le sa le vad pe toate! (ia $i se uitd la fotografi) Dar asta ce este? MONSIEUR PIERRE: Ah, nimic. Eu jonglez cu trei mere. lar aici imi beau ceaiul de dimineata. lar aici sunt eu cu raposatu de taicd-miu RODRIG IVANOVICI: Ce cearcdne minunate aveti aici. $i aici sunt in natura? Dar unde e asta? Numai un pic! Stati, stati, ca ghicesc. Pe malurile raului Stropa! Dealurile gi vaile natale? Dar, dupa cum se vede, sunteti un mare iubitor de natura? MONSIEUR PIERRE: Nu mai spuneti nimic, va rog! lubesc natura ca pe cea mai frumoasa femeie. RODRIG IVANOVICI: Ce paltonas dragut aveti aici! MONSIEUR PIERRE: lubesc natura gi jocul de carti. Ce vreti mai frumos? ROMAN VISSARIONOVICI: Ce cuvinte sfinte va ies din gura. Gramada de fotografi din mana lui Monsieur Pierre se tranforma intr- un pachet de carti de joc. RODRIG IVANOVICI: Vai ce scamatorie!... Bravo! MONSIEUR PIERRE: (intinde cartile de joc pe masa in fafa lui Cincinnatus) la tine minte trei carti de aici. CINCINNATUS: Nu vreau. RODRIG IVANOVICI: (lui Monsieur Pierre) Le-a si tinut minte. Monsieur Pierre amesteca cartile si scoate trei carti din pachet - una din aer, a doua de dupa urechea lui Cincinnatus iar pentru a treia si- a vrat mana in pantalonif lui Cincinnatus. CINCINNATUS: Lasati-ma in pace. Ce faceti cu mine? RODION: Uf, cum a scos cArtile alea! $i le-a ghicit! RODRIG IVANOVICI: Astea-s. Bravo! Bravo! MONSIEUR PIERRE: Sa va spun o anecdota: ,Vine la ginecolog o 27.doamna batrana gi intreaba: Doctore, de ce cand fac aga (si Monsieur Pierre o iminta pe batrana), aga, cand fac, ma doare. lar doctorul fi spune: Pai, maicuta, nu mai face aga, cd nu te mai doare. RODION incepe sa se hlizeasca, imitand, cat il tine gura. ROMAN VISSARIONOVICI: ,Pai, maicuta, nu mai face aga!” (catre Monsieur Pierre) Dumneata vrei sa ma dai gata! Sunt boinav, ma sufocl... Tuseste $i chitcdie ca un sobolan de atata ras. RODRIG IVANOVICI: Jur c& 0 asa gluma mortal n-am mai auzit in viata mea. Monsieur Pierre, mataluta esti, cum se spune, un fel de stalp al societatii! Un adevarat stalp al societatii! MONSIEUR PIERRE: Si mie mi se pare (/ui Cincinnatus) Bineinteles ca glumesc, colega. Nu vreau sa ma laud, dar eu sunt un exemplu rar de om delicat si tandru, dar si de barbat chipes. Sunt un vorbaret minunat, dar stiu s& si tac ca pamantu cand trebuie. Sunt in acelasi timp si mare pigicher dar gi un om foarte serios (scoate de sub pea un portofel, din portofel o pungulita, din pungulité o cheie cu care deschide cutia de instrumente din care scoate o chitara toaté acoperité cu ilustrate, trecand cu degetele peste corzi) Cine s& consoleze un copil plangand, cine sa-i repare jucaria sparta? Monsieur Pierre! Cine ofera unei doamne in varsta locul in vagonul plin ochi? ROMAN VISSARIONOVICI: Monsieur Pierre! MONSIEUR PIERRE: Cine sa dea un sfat potrivit? RODRIG UVANOVICI: Monsieur Pierre! MONSIEUR PIERRE: Cine sa recomande un medicament bun? R.IVANOVICI si R.VISSARIONOVICI: Monsieur Pierre! Bravo! Bis! Bis! Ce talent, ce talent?! MONSIEUR PIERRE: Cine sa aducé o veste buna? ROSDION: Monsieur Pierre! Monsieur Pierre! 28.Plangand de atata insufletire, RODION isi sterge cu batista lacrimile, apoi se chinuie sa-i stearga $i nasul lui Cincinnatus. RODION: Pfui. Marmelada! Iti curg mucii in fata oaspetilor, ma. Si lacrimi din ochi, ma. lar gura vrea sa rada! Ehei, acum te facem sa razi si mataluta! Incepe sa-l gadile pe Cincinnatus care se apara din rasputeri. MONSIEUR PIERRE: Acum cred ca vreti sa ma chemati la dumneavoastra, sa-mi ararati cum v-ati cazat aici? CINCINNATUS: Nu! RODION: O ce neispravit! Ba vrea, ba vrea! Cum sa nu vrea. De mana! De mana! Monseur Pierre i! apucd de mand pe Cincinnatus si-I scoate afara din celula, Scena 9 Egsafodul se transforma in celula lui Cincinnatus. MONSIEUR PIERRE: lertati-ne, domnilor, e timpul sa povestesc acum colegului meu cum am ajus gi eu aici, dupa gratii. Si asta numai intre patru ochi. RODRIG IVANOVICI: Am inteles. Ridica degetul la buze, ,psstt” si in varful degetelor se indeparteaza impreuna cu RODION gi cu ROMAN VISSARIONOVICI. MONSIEUR PIERRE si cu CINCINNATUS intrain celula. MONSIEUR PIERRE: Despre ce tot am palavragit mai inainte? CINCINNATUS: Eu n-am schimbat nici un cuvant cu dumneavoastra! MONSIEUR PIERRE: Pai, nu dumneavoastra m-ati intrebat cum am ajuns aici? CINCINNATUS: Nu v-am intrebat. 29.MONSIEUR PIERRE: Dar sunteti curios sa aflati cum (ia de pe masa o scrisoare gi citegte) ,Marfinka, doresc din tot sufletul sa insisti sa ne intalnim gi, bineinteles, sa vii singura la mine, singura...” Ahaaa... »Ochii tai, buzele...” Aha, sa gtiti numai ca pentru o clipa am vazut-o pe sotia d-voastra, draga colega. O femeie pietroasa, asa, vartos pietroasa, cum se spune. Asta... trebuie ca e tare interesant. $i citeste in tacere, migcandu-si doar buzele, intorcéndu-se cu spatele la Cincinnatus, care incearca sa-i smulga scrisoarea din mana. CINCINNATUS: Ce faceti, ce faceti! Cine v-a permis! MONSIEUR PIERRE. Stiu ca nu e frumos sa citesti scrisorile altuia, dar nu pot rezista tentatiei. Mai ales o aga scrisoare (ii restituie scrisoarea) Vai, dar ce aveti la gat? Da, aci, aci, aci... CINCINNATUS: (pipaindu-si instinctiv gatul) Unde? MONSIEUR PIERRE: Nu-i nimic. Doar o umbra pentru 0 clipa. Mi s-a parut ca ai o umflatura la gat. Cam ciudat va suciti gatul. Va doare cumva? N-ati racit? Am mdinile curate. Pot sa vad, sa pipai (il atinge) Ce gat alb aveti, si asa de fragil si subtirel. Ma pricep un strop sila medicina si va pot ajuta. Uneori nu exista nici un semn pe dinafara, dar de fapt... Nu va doare aici? CINCINNATUS: Daca imi doriti binele, lasati-ma in pace gi gata MONSIEUR PIERRE: Sunteti cu nervii struna. Nu e bine. Dar nici jignirile nu ajta. De ce evitati oamenii? Stiu bine, sunt niste fiinte marginite, si nici dumneavoastra, dar nici eu, nu putem impartasi cu ei acele ganduri ascunse, asa cum fac prietenii intre ei, mai ales acum, pardon de expresie, cand pisicile ne zgaraie sufeltul cu ghearele lor. Dar Rodrig lvanovici e om bun si cinstit. Doreste un singur lucru, credeti-ma, sa va relaxeze mintea gi sé va inmoaie inima. Are o privire de copil insingurat. Credeti-ma, draga colega, in adancul sufletului lui este tot un copil la fel ca dumneata gi ca gi mine. 30.CINCINNATUS: Ce lucruri ingrozitoare spune asta! MONSIEUR PIERRE: Ceea ce este de-a dreptul ingrozitor, draga& colega, este faptul cd dumneata ti-ai facut deja o parere proasta despre mine inainte de a ma cunoaste. lata, priviti... isi ridicé maneca si-si atinge muschii. CINCINNATUS: Gi care-i toata treaba? MONSIEUR PIERRE: Asta (cu o mand ridicé scaunul deasupra capului) Asta! (apoi face lumanare in mini) Asta este. Vezi. Sunt un barbat in plind putere gi trebuie sa trdiesc bucuriile vietii. Am forta! Si sunt si indemAnatic! lar dumneata nici macar nu ma intrebi din ce cauza am ajuns la inchisoare, aici, |anga matale! lar eu sunt aici, pentru ca m-au condamnat, pe buna dreptate sau nu, asta-i o alta treaba, prin urmare pentru cd m-au condamnat ca.. dar e mai bine sa nu spun! CINCINNATUS: Pai daca tot v-a luat gura pe dinaite, spuneti! MONSIEUR PIERRE: Pe mine m-au condamnat pentru ca am incercat sa va ajut. Sa va ajut sa fugiti din temnita. Asta-i! CINCINNATUS: Ba asta nu-i adevarat! MONSIEUR PIERRE: Ba e cat se poate de adevarat si e o prostie din partea mea, gi la urma urmei, nu m-as fi ales cu nimic bun gi daca ag fi reusit. Dar faptele-s fapte, si iaté-ma aici, langa dumneata. M-au ridicat la miezul noptii, la Visnegrad, dintr-o livada cu visini. De jur imprejur numai visine mari si frumoase, ca alea din stema orasului, iar ei, lua-l-ar dracu, m-au cules pe mine. $i acolo m-au lipit. Nu fn stema, ci-n peretele temnitei. Trei zile am z4cut acolo. A urmat apoi Tribunalul special, si m-au transportat aici, langa matale. Langa dumneata care nu crezi nici un cuvant din tot ceea ce iti spun. CINCINNATUS: Si cum de v-a trecut prin cap s& ma salvati de aici? MONSIEUR PIERRE: La capitolul sta sunt exact ca dumneata. Nu permit nimanui s4 mi se amestce in treburi. Daca am vrut sau nu sa 31.va salvez, asta-i treaba mea. In orice caz, m-au acuzat tocmai pentru treaba asta. Ca argument suprem s-au servit de planul fortaretei cu insemnérile facute pe marginea lui. Cica ag fi pregatit in cele mai mici detalii planul nostru de evadare. CINCINNATUS: Deci asta-i toata treaba? MONIEUR PIERRE: Au avut sau nu dreptate judecatorii mei. Sau ai dumnevoastra? Oricum ar fi, vom urca impreuna pe egsafod. impreuna, dracu sa-| ia de egafod. CINCINNATUS: Nu cred nici un cuvant din tot ce ati palavragit aci. lata, nici dupa atatea zile, eu nu m-am impacat cu sentinta, sau poate c& numai un pic m-am impacat, dar mi-a crescur in suflet un fir de ‘speranta. Prima data a fost acolo, intr-un coltigor, un fulg de ceata, in care mi s-a parut ca vad fata unui om, iar acum sunt pe deplin convins. Salvarea va sosi in ultima clipa. MONSIEUR PIERRE: Pai cine va veni sa va salveze? CINCINNATUS: Fantezia mea MONSIEUR PIERRE: Asta pentru ca n-ai vazut cam de mutl nici o muiere pe aici, d-aia, draga colega. lar salvatorul matale e aici. Eu sunt! Se aud zgomote de sapaturi subterane. Uruitul pietrelor care se pravalesc. MONSIEUR PIERRE: Auziti? Tunelul, asta-i o parte din planul meu. Bate de trei ori in zid. Din adancuri se aude rasouns. Trei lovituri surde. MONSIEUR PIERRE: Ce va spuneam. Am planificat in cele mai mici detalii. Dar toate la timpul lor. Cand deja am pomenit asta... (duce mana la stomac si priveste la ceas) ca de obicei, la ora exacta... ,ceasul din stomacelul meu” cum spune un poet. Colega, imi permiteti s folosesc chibla dumitale? 32.CINCINNATUS: Nu! MONSIEUR PIERRE: Atunci plictisiti-va fara mine. Pleaca grabit. Scena 10 Prin usa celulei larg deschisa se rostogoleste o minge rosu-albastra mare. In urma ei apare EMMOCIKA, care in varful degetelor executa o reverenta in fata lui CINCINNATUS. CINCINNATUS: Dar tu cine esti? EMMOCIKA: Eu sunt Emmocika. CINCINNATUS: Tu esti fiica temnicerului gef? EMMOCIKA: Ihi! CINCINNATUS: $i cati ani ai? EMMOCIKA face piruete. CINCINNATUS (numarand) Aha, doisprezece? EMMOCIKA: iht CINCINNATUS: la spune, ti-e mila de mine? EMMOCIKA: ihi! Se agaza pe genunchii lui Cincinnatus, cu fruntea-i atinge pieptul si-i sdruta mana. CINCINNATUS: Ei, tu, randunico. Bine, bine, Ar fi mai bine sa-mi spui, sa-mi divulgi un secret: tu stii cand voi muri eu. Vrei sa-mi spui? EMMOCIKA. thi. Isi strange puternic mainile in jurul gatului lui Cincinnatus $i-1 impinge pe spate in pat. CINCINNATUS: Stai, papusico... Presimt ca tu stii totul. Sigur ca 33.tatal tau v-a povestit la masa ce se intampla aici, c& mama ta a vorbit in bucatarie... $i cd toti numai despre asta vorbesec, toti stiu, numai eu nu stiu nimic. Cand?.. EMMOCIKA destul de vanjoasa pentru anii ei, il strange cu mainile $i cu picioarele pe bietul Cincinnatus. CINCINNATUS: Vietate neinteleapta, daca sufletul tau ar simti macar putin din ceea ce se petrece in sufletul meu, atunci i-ai imbata pe paznici, ai alege noaptea cea mai intunecoasa... EMMOCIKA: Bu, bu, bu, bu, bu! CINCINNATUS: Nu pricep nimic. EMMOCIKA: Bu, bu, bu, bu, bu! EMMOCIKA il sacaie ca pe un catel. CINCINNATUS: Termina! Cum nu ti-e rugine: Vorbeste, cand? EMMOCIKA: Da-mi urechea (la ureche) Bu, bu, bu, bu, bu! Ii musca de ureche. CINCINNATUS: Ce faci ma? EMMOCIKA : Maine. CINCINNATUS: Maine voi muri? EMMOCIKA: (cdlare pe el) Nu, maine te voi salva. CINCINNATUS: Tu ma scapi de aici? Coboara de pe mine, te rog, mi-este tare greu, si cald. EMMOCIKA: Noi vom fugi de aici, iar tu ai sa te insori cu mine. CINCINNATUS: Poate intr-o buna zi, cad te vei face mare. Dar deocamdata eu am nevasta. EMMOCIKA: Una batrana si grasa. Sare de pe Cincinnatus $i Incepe sé danseze un dans nepotrivit cu varsta ei, invarteste soldurile si danseazé din buric. CINCINNATUS: Spune, chiar ai s4 ma salvezi de aici? EMMOCIKA: Thi! 34,CINCINNATUS: Cand? EMMOCIKA: Nu-ti spun, c afla tata si atunci va injura de mama focului. lese repede afara in varful degetelor si din deschizéitura usit fi trimite un sarut. Scena 11 Intra MONSIEUR PIERRE cu 0 tabla de gah sub brat. MONSIEUR PIERRE: Facem o partiduta? CINCINNATUS: Lasati-ma in pace. MONSIEUR PIERRE: Nu va las nici un pic (in soapta) Asta-i o parte din planul meu. (arajeazé figurile pe tabla) Gata. Incepem. Jucatorii buni niciodata nu gandesc prea mult. (joacd) Eh, pauza. M-a cam luat jocul. Permiteti-mi sa repet migcarea... lar in legatura cu scrisoarea aia a matale... SA stiti cd si mie tare imi mai plac femeile. Nu de mult mi-am facut treaba cu o femeie foarte bine facuta. Ce placere cand ai o bruneta zdravana... Permiteti, dar nu stiu de ce nu pot s@ iau figura asta? Pe naiba! Cum dracu n-am vazut. Pot intoarce migcarea $i sa joc alta? lata, se poate juca si in felul urmator... Si, ce ziceti , ciorapei plasa,intinsi pe piciorul lung,si cu gaurele mai ales prin unele parti... dar nu mai inteleg nimic. CINCINNATUS: Cum sa nu? Asta inseamna mat. $i acum plecati, va tog MONSIEUR PIERRE: De ce mat? Aici nu pot. Acolo nu pot. Dar aici? Tot nu pot. Dar care a fost mai inainte pozitia? Nu, si mai dinainte, prea repede. Asta-i deja alta treaba... $i aga, ziceti ciorapi cu patratele si nimic mai mult. Cand imi cer vreun sfat despre treburi d- astea, eu le zic: domnilor, ce dracu, putina fantezie! De exemplu: pui de jur imprejur numai oglinzi si vezi cum in ele freamata numai 35.picioare lungi in ciorapi cu patratele! Ce priveliste? Fantastic... CINCINNATUS: larasi mat! MONSIEUR PIERRE: Pe cuvantul meu, am vrut sa pun figura aici si nu acolo... Pot s-o retrag? Si aga partida este a mea. Faceti greseala dupa greseala. Dar, mie imi place in timpul. intelegeti, s& mai aprind © tigara si s4 discut teme banale... si-mi place ca si ea sa palavrageasca de toate. E lucru clasic, dezmiat total? N-are nici o importanté daca nevasta va inseala. Pai n-ati tinut-o dumneavostra in brate? Nimic stragnic. Cel mai stragnic in toata treaba asta e sa spui ,adio”, stiind ca in locul dumitale, alte trupuri tinere gi mustoase continua aceleasi jocuri, aceleasi migcari, aceleasi trairi.. CINCINNATUS: Mat. Eu nu mai pot. Am obosit. MONSIEUR PIERRE: intoarceti figura si lsati-ma s& mai gandesc putin. Nu e aici nici un mat. jin primul rand, pot sa va iau figura gi, in al doilea rand, ma pot ridica si pleca... $i, ziceti, mat? Sa ma mai gandesc un pic... Cat despre mangaieri, mie imi place cel mai mult, aga cum spunem noi, luptatorii de lupte greco-romane, macataoana, adic& s-o apuc de gt si de umeri... cat mai multd care, intelegeti... CINCINNATUS: Sa am pardon, dar de ce putiti in aga hal? MONSIEUR PIERRE: Asta ne e in familie. Ne transpira picioarele. Sufar d-asta inc din copilarie. Am incercat cu alaun, dar nu ajuta. In definitiv, fata de orice suferinta a omului trebuie s& arati un pic de respect. CINCINNATUS: Dar eu nu pot respira. MONSIEUR PIERRE: Pai sufla pe gura. Permiteti-mi, dar aici ati facut ceva mismasuri. Figura asta a fost aici sau dincolo, in nici un caz unde e acum. Sunt convins... $i ziceti, mat? Dar daca eu ag pune-o aici gi nu aici? 36.