Sunteți pe pagina 1din 11

CURSUL 6

9. AFECłIUNILE NASULUI (continuare)


2. Fracturile osului nazal
3. Hemoragia nazală
4. Faldurile nazale
5. Paralizia diverticulului nazal (al muşchiului dilatator apical al nasului)
6. Necroza septului nazal
7. Necroza corneŃilor nazali
8. Tumorile cavităŃilor nazale
9. Aplicarea inelului nazal la taur
10. AFECłIUNILE SINUSURILOR
1. Hidropizia sinusală (Mucocelul)
2. Sinuzita (empiemul sinusal)
11. AFECłIUNILE CRANIO-CEREBRALE Traumatismele cranio-cerebrale
1. Fracturile osului frontal
2. Fracturile calotei craniene (oasele: parietale, temporale, interparietal şi occipital)
3. Fracturile maxilarului
4. Fracturile arcadei zigomatice
5. Hematomul epicranian
6. Sindromul compresiv posttraumatic

9. AFECłIUNILE NASULUI (continuare)


2. Fracturile osului nazal

Fracturile pot afecta corpul osului, procesul nazal (apofiza nazală) sau septul nazal
cartilaginos.
Forme: închise, deschise, unice, cominutive prin împungere prin înfundare.
Simptomatologie:
- respiraŃie înfundată, hemoragii nazale
- tumefacŃie locală, adâncituri sub formă de rond (fracturi prin înfundare), emfizem
subcutanat (fracturi perforante cu orificiu) care poate fi intermitent, apare în expir se
remite în expir.
- La palpare: durere, mobilitate anormală, crepitaŃii, compresiuni asupra canalului nazo-
lacrimal produc epiforă unilaterală
- Imaginea Rx în incidenŃă laterală nu este concludentă
Diagnostic: se bazează pe: dispnee, tumefacŃie, durere, mobilitatea corpului osos şi crepitaŃie.
Terapie:
a. Fracturi închise unice care de regulă nu produc dispnee.
IndicaŃii: repaus, rubefacŃii locale cu tinctură de iod.TumefacŃia dispare lent, după
aproximativ două săptămâni.
b. Fracturi închise cominutive-produc dispnee.
IndicaŃii: la cal traheotomie, la celelalte specii intubaŃie orotraheală, deschiderea focarului,
extragerea eschilelor, închiderea plăgii
c. Fracturi închise prin înfundare -în presiunile osoase- produc tulburări respiratorii având
caracter de urgenŃă.
TEHNICA OPERATORIE La cal- traheotomie, la celelalte specii intubaŃie orotraheală,
reducerea fracturii (încercări de repunere a plăcii osoiase prin presiuni din interiorul cavităŃii

1
nazale sau deschiderea focarului şi ridicarea zonelor adâncite), imobilizarea acestora
închiderea plăgii operatorii.
d. Fracturi deschise perforante, cu orificiu.
IndicaŃii:identice cu fracturile cominutive. Adesea extragerea eschilei osoase se face prin nări.
Când este înglobată în Ńesut se face trepanaŃia cavităŃii nazale, altfel sechelele osoase din
cavitatea nazală evoluează spre necroză cu fistule purulente.
e. Fracturi ale septului cartilaginos nazal complicate de regulă cu hemoragii abundente.
Conduita terapeutică: cabaline
- traheotomie
- hemostază medicamentoasă
- masaj masiv al ambelor cavităŃi nazale realizând hemostaza compresivă-sac Mickulicz,
reducerea fracturii imobilizarea acesteia.
Pentru celelalte specii în locul traheotomiei se recurge la intubaŃia orotraheală.

3. Hemoragia nazală

Este cauzată de diverse traumatisme (accidentale, iatrogene) şi este favorizată de creşterea


fragilităŃii vaselor mucoasei nazale care apare în anemia infecŃioasă ecvină, febra peteşială a
calului, antrax, pasteureloză, leucoză, jigodie, avitaminoza C, uremie, intoxicaŃii, ulceraŃii,
tumori, etc.
Simptomatologie: se constată rinoragie uni sau bilaterală în jet sau scurgeri în picătură cu
picătură (epistaxis) cu sânge arterial sau venos.
Diagnosticul trebuie să stabilească etiologia bolii. În hemoptizii sângele este roşu aprins,
spumos.
Tratament: simtomatic. La cal meşajul bilateral al cavităŃilor nazale (sac Mickulicz) trebuie să
fie precedat de traheotomie sau de intubarea orotraheală.

4. Faldurile nazale

Faldurile nazale sunt cute de piele localizate pe faŃa dorsală a nasului la rasele de câini
brahicefalici (Pechinez, Bulldog, Terrier). PrezenŃa acestor pliuri supune pielea regiunii la o
continuă iritaŃie mecanică dar pot atinge şi globul ocular cauzând cheratite secundare.
Tratamentul faldurilor excesiv de mari sau cu potenŃial lezional este chirurgical constând în
excizia acestora.

5. Paralizia diverticulului nazal


(al muşchiului dilatator apical al nasului)

AfecŃiunea este specifică solipedelor şi apare în urma traumatizării ramurilor trigemenului sau
a facialului.
Simptomatologie:Semnele caracteristice apar la animalul în mişcare:
- aripa laterală a nasului este lipsită de tonus tinzând să închidă orificiul nazal
- crize de asfixie
- expir sforăitor.
Diagnostic:
- imobilitatea aripii nasului
- absenŃa tonicităŃii aripii nasului şi pe tulburările respiratorii, în special ale inspirului
Tratament: repaus, tonice nervoase, revulsiile locale,

2
6. Necroza septului nazal

Este rezultatul complicaŃiilor septice ale plăgilor nazale.


Simptomatologie: exudat purulent cu miros ihoros şi fragmente de cartilaj care se scurg prin
narine. Regiunea nasului este tumefiată, caldă şi sensibilă.
Diagnostic: clinic, endoscopic şi radiologic.
Prognostic: rezervat.
Tratament:
- asigurarea drenajului (prin nări sau trepanaŃie)
- antisepsia locală (eter iodoformat 10%,)
- antibiotico- sau chimioterapie generală.

7. Necroza corneŃilor nazali

Este o complicaŃie a plăgilor nazale produsă prin corpi străini inerŃi sau animaŃi (Oestrus ovis;
Linguatulla -cal, câine; Capilaria; Trichosoma -câine). La cal apare şi în urma sondajului
naso-esofagian efectuat incorect sau afecŃiunilor alveolodentare maxilare.
Simptomatologie: identice cu cele din septul nazal.
Diagnosticul: anamneză
- examenul cavităŃii nazale
Tratament: operator.
- hemostaza medicamentoasă preoperatorie operaŃia fiind foarte sângeroasă
- la cal se execută traheotomie preventivă
- anestezie generală NLA sau N-NLA şi blocajul nervului infraorbitar
- contenŃia în decubit lateral
- instrumentar
- incizia pielii- puncte de reper: linia care uneşte unghiurile interne ale ochilor şi linia
mediană a capului
- loc de elecŃie: ventral de prima linie şi la 1-2 cm lateral de a doua pe partea afectată.
Frecvent este necesară o incizie cutanată lungă care să permită efectuarea a 2-3 orificii
de trepanaŃie
- incizia şi decolarea periostului
- fixarea piramidei trepanului şi efectuarea trepanaŃiei prin mişcări de rotaŃie imprimate
trepanului manual sau acŃionarea lui electrică
- ridicarea rondelei osoase cu ajutorul tirului
- când se practică o descoperire largă a cavităŃii nazale peretele osos dintre 2 orificii de
trepanaŃie se ridică cu dalta
- antisepsia cavităŃii- spălături cu soluŃie 1:3000 permanganat de potasiu
- rezecŃia corneŃilor nazali necrozaŃi prin chiuretaresau excizie cu cuŃitul nazal
- asigurarea hemostazei prin tampon compresiv(sac Mickulicz) îmbibaz în perclorura de
fier 4%, apă oxigenată 12 volume, fenazonă 25% - tamponul este legat cu aŃă ale cărei
capete se lasă în nară permiŃând extragerea lui după 24-48 h
- intra operator perfuzie cu 50 mg Adrenostazin în 500 ml soluŃie glucozată sau de
clorură de sodiu 0,9%
- sutura periostului cu catgut
- sutura pielii în puncte separate cu Relon
- postoperator zilnic 4-5 zile antisepsie locală cu eter iodoformat, aerosoli cu antibiotice,
antibiotico- sau chimioterapie generală.

3
- Suspendarea canulării sau închiderea traheostomiei se va face 7-8 zile postoperator
după testarea prealabilă a libertăŃii căilor aeriene anterioare.

8. Tumorile cavităŃilor nazale

EntităŃi:
- tumori benigne: adenoame, angioame, mixoame,fibroame, lipoame, condroame şi
osteoame
- tumori maligne:carcinoame, adenocarcinoame, sarcoame,melanosarcoame.
Majoritatea tumorilor nazale sunt secundare. Tumorile primare sunt mai frecvente la cal, la
câine şi la pisică.
Simptomatologie: dominant tulburări respiratorii (dispnee, jetaj) endoscopia cavităŃilor nazale
aduce precizări asupra localizărilor intranazale. Tumorile maligne determină subŃierea
peretelui osos şi extinderea la sinusuri. Metastaze se întâlnesc în limfonodurile faringiene.
Diagnostic: clinic, radiologic, histologic.
Prognostic: grav
Tratament:
- tumorile benigne sunt operabile
- după executarea traheotomiei provizorie şi a trepanaŃiei cavităŃii nazale tumorile vor
fi extirpate cu foarfecele, cuŃitul sau fierăstrăul. Hemoragia abundentă va fi oprită prin
tamponament compresiv menŃinut timp de 48 h.
- Tumorile maligne sunt inoperabile.
Metastazările în vecinătate sau la distanŃă impun abaterea sau eutanasierea animalelor
bolnave.

9. Aplicarea inelului nazal la taur

Aplicarea inelului nazal se face la taurii de reproducŃie pentru a putea fi plimbaŃi şi conduşi la
montă în condiŃii de deplină siguranŃă.
Timpi operatori:
- neuroplegia animalului şi blocajul nervului infraorbitar;
- contenŃia animalului în travaliu cu fixarea capului;
- antisepsia septului nazal cu glicerină iodată;
- perforarea septului nazal cu inelul desfăcut şi fixat în braŃele cleştelui Flessa;
- fixarea şurubului de siguranŃă al inelului nazal.

10. AFECłIUNILE SINUSURILOR

1. Hidropizia sinusală (Mucocelul)

Hidropizia sinusală este o acumulare de secreŃii mucoase în interiorul sinusurilor ca urmare a


obliterării congenitale sau dobândite (alveolita Pm3) a comunicării cu cavitaŃile nazale.
Mucocelul se întâlneşte la cal şi la câine afectând sinusul maxilar.
Simptome:
- regiunea este tumefiată, cu consistenŃă elastică a osului iar la percuŃie sunetul este de
submatitate
- animalul prezintă o respiraŃie sforăitoare şi frecvent epiforă.
- radiologic se depistează o formaŃiune omogenă, clară cu margini nete

4
Diagnosticul: se precizeaza clinic, impunându-se diferenŃierea de empiemul sinusal care este
însoŃit de jetaj şi de adenita submandibulară.
Prognostic: este rezervat existând riscul infectării.
Tratament: constă în trepanarea sinusului, îndepărtarea colecŃiei mucoide şi creerea unei
comunicări între sinus şi cavitatea nazală.
Tehnica trepanaŃiei sinusului maxilar:
- anestezie N-NLA
- contenŃie in decubit pe partea sănătoasă;
- loc de elecŃie:
A. Cabaline; sinusul maxilar superior – în 1/3 aborală a dreptunghiului
format de creasta facială (maxilară) şi paralela cu aceasta ce pleacă din
unghiul intern al ochiului şi cele două linii perpendiculare care le
unesc;sinusul maxilar inferior – în treimea rostrală a dreptunghiului
delimitat anterior sau deasupra vârfului spinei maxilare;
B. Bovine; la 2 cm deasupra spinei maxilare
- incizia pielii şi a straturilor subiacente până la os;
- decolarea periostului;
- se fixează vârful piramidei trepanului pe locul de elecŃie;
- se Ńine trepanul perpendicular pe suprafaŃa osoasă învârtindu-l uşor până când coroana
şi-a format un lăcaş;
- se extrage piramida trepanului şi se continuă fierăstruirea osului până când rondela
osoasă devine mobilă;
- se ridică trepanul şi cu ajutorul tirului se extrage rondela osoasă;
- se extrage secreŃia mucoasă şi se spală cu o soluŃie 5% de clorhexidină;
- se aspiră soluŃia de spălare;
- se lărgeşte cu dalta comunicarea sinusului cu cavitatea nazală;
- se pensează toate punctele de sângerare şi se îndepărtează eschilele;
- se închide plaga cutanată in fire separate de relon.

2. Sinuzita (Empiemul sinusal)

Sinuzitele sunt inflamaŃii cataral-purulente ale mucoasei sinusurilor şi se întâlnesc la toate


speciile. O frecvenŃă ridicată o au localizările la sinusul frontal la rumegătoare şi localizările
maxilare la cabaline.
Etiologie: sinuzitele primare apar în infecŃii ale căilor respiratorii (rinite, gurmă, morvă,
virusul rinotraheitei feline, jigodie, adenovirusul canin tip 1 şi 2, Bordetella bronchiseptica la
câine) sau secundar infecŃiilor radiculare (la cal mai frecvent abcesele M1, Pm 4 şi Pm3),
fracturilor, amputării coarnelor (la rumegătoare).
Simptomatologie: la inspecŃie se observă: deformarea regiunii, jetaj seros sau purulent, mai
evident la încapuşonarea capului şi adenită submandibulară. Obturarea orificiilor de
comunicare între sinusuri şi cavitatea nazală duce la acumularea puroiului – empiem sinusal –
sub presiunea căruia pereŃii osoşi suferă un proces de ramoliŃie. La bovine sinuzita frontală se
poate manifesta şi cu febră, poziŃii anormale ale capului, iar în formele cronicizate exoftalmie
şi semne neurologice.
Diagnostic: se precizează clinic.
Prognostic: este rezervat.
Tratament: - în sinuzitele primare se urmăreşte trepanarea sinusului, vidarea acestuia şi
asigurarea drenajului şi terapie antimicrobiană pe cale generală. În sinuzitele secundare se
practică şi extracŃia dentară.

5
Tehnica de lucru pentru trepanaŃia sinusurilor maxilare a fost descrisă anterior. Pentru
trepanaŃia sinusului frontal la bovine se va avea în vedere că acest sinus este
pluricompartimentat prezentând mai multe locuri de elecŃie:
- pe cepul osos al cornului, la 2-3 cm rostral de creasta intercornuală, lateral de linia
mediană a capului.
La cabaline există două locuri de elecŃie pentru trepanaŃia sinusului frontal:
- superior de linia ce uneşte mijlocul apofizelor orbitale la 3 cm lateral de planul
median al capului;
- inferior pe linia ce uneşte unghiurile interne ale ochilor la 3 cm lateral de planul
median al capului.
La ovine deschiderea sinusului frontal se va face în dreptul orbitei, iar la carnasiere între
rudimentul apofizei orbitale şi planul median al capului.
După trepanaŃie se spală cavitatea sinusului cu apă caldă, apoi cu apă oxigenată 3 vol.dirijând
soluŃia în diferitele compartimente, inclusiv în sinusul cornului. Se antiseptizează sinusul cu o
soluŃie de 5% clorhexidină. In sinus se introduce un cateter flexibil care se fixează la piele. Se
închide plaga cutanată. Zilnic, prin intermediul cateterului, se spală sinusul cu o soluŃie de 5%
clorhexidină. Parenteral, timp de 5-10 zile, se vor administra chimioterapice şi/sau antibiotice
(ideal în baza antibiogramei). Vindecarea are loc, în mod obişnuit, în timp de 3-4 săptămâni.
ComplicaŃii:
- amauroză – apare în urma compresiunii exercitate de exsudatele purulente din sinusul
maxilar superior asupra nervilor optici.
- meningitele purulente - pot apărea în urma sinusitelor secundare fracturilor.

11. AFECłIUNILE CRANIO-CEREBRALE


Traumatismele cranio-cerebrale

Traumatismul cranio-cerebral este rezultatul modificărilor lezionale şi funcŃionale a


substratului biologic (craniu şi conŃinut intracranian) induse de eliberarea în momentul
impactului a unei energii cinetice supraliminală de căatre agentul traumatic. Efectul traumatic
rezultă din însumarea mecanismelor fizice care acŃionează şi a substratului biologic care
reacŃionează.
Departajarea didactică în „traumatismele masivului osos ale craniului visceral” şi
„traumatismele encefalice” are drept criteriu de diferenŃiere amploarea manifestărilor
semiologice, predominant locale în primul caz, respectiv nervoase centrale sau sistemice în al
doilea caz.

1. Fracturile osului frontal

Forme: fisuri, fracturi penetrante în sinus, fracturi cominutive.


Simptome: deformarea frunŃii (înfundarea şi deplasarea fragmentelor osoase), emfizem
subcutanat cu crepitatii gazoase prin deschiderea sinusului, tulburări oculare (chemozis,
epiforă, hematoame infraorbitale) – când fractura este localizată periorbital, tulburări de
sensibilitate (prin compresiunea, zdrobirea sau secŃionarea n. frontal)
Diagnostic: clinic şi radiologic
Prognostic: rezervat.
Tratament:
În fracturile simple, în fisuri: terapie antiflogistică, combaterea tulburărilor oculare din
fracturile periorbitale şi asigurarea repausului regiunii.

6
În fracturile penetrante: îndepărtarea chirurgicală a eschilelor osoase şi a eventualilor
corpi străini, eliberând sinusul frontal şi închizând comunicarea cu exteriorul prin sutura
pielii în cazul fracturilor penetrante, cominutive.
ComplicaŃiile pot fi:
- oculare (hemoragii şi hematoame intraoculare, lezarea muşchilor şi nervilor
oculomotorii);
- septice (empiemul sinusal, abcesul retrobulbar).

2. Fracturile calotei craniene


(oasele:parietale, temporale, interparietal şi occipital)

Forme: închise, deschise, fisuri, cominutive penetrante.


Simptome:
- semne de focar de fractură (durere, tumefacŃie, denivelare şi deplasare osoasă,
crepitaŃie)
- semne conexe focarului de fractură (plagi hemoragice, hematom epicranian);
- semne nervoase (dependente de leziunile cerebrale extrem de variate – de regulă
comoŃie cerebrală – stare sincopală şi compresiune cerebrală.
Diagnostic:clinic şi radiologic.
Prognostic: grav.
Terapie: la cazurile neînsoŃite de tulburări funcŃionale grave prin intervenŃia chirurgicală se va
urmări reducerea fracturii şi/sau îndepărtarea eschilelor osoase.

3. Fracturile maxilarului

Liniile de fractură se limitează rareori numai la osul maxilar propriu-zis, ele extinzându-se de
regulă şi la celelalte oase (incisiv, nazal, lacrimal, zigomatic) cu care maxilarul are conexiuni
şi împreună cu care formează un bloc unitar legat strâns la baza craniului neural.
Forme: parŃiale, totale, închise, deschise.
Localizare: procesul (marginea) alveolar, procesul palatin (palatul dur); pereŃii sinusului(rilor)
maxilar(e); procesul zigomatic.
Simptomatologie: fracturile maxilei sunt însoŃite de deformare regională, crepitaŃie, durere,
jenă în prehensiune şi masticaŃie, sialoree, hemoragie nazală şi orală.
- In fracturile parŃiale ale peretelui extern al sinusului maxilar deformarea este evidentă,
la suprafaŃa osului apare o neregularitate de relief caracteristică – înfundarea plăcii
osoase. Fracturile deschise se complică adesea cu empiem sinusal. Când este lezionat
n. infraorbital se constată hipo sau chiar anestezia nării, botului şi buzei superioare.
Epiforă unilaterală – de partea fracturii – se observă atunci când este lezionat
conductul lacrimo-nazal.
- Fractura marginii alveolare se recunoaşte uşor la examenul endooral când deformarea
marginii alveolare este evidentă, dureroasă, iar gingia este ruptă, sângerândă. Frecvent
fracturile întinse care antrenează mai mulŃi dinŃi deschid cavitatea maxilarului unde se
retenŃionează resturi furajere. O complicaŃie frecvent întâlnită este fistula maxilarului.
- Fractura bolŃii palatine relevă la examenul endooral în zona focarului de fractură o
plagă zdrobită cu marginile mucoasei decelate, sângerânde, neregulate, înconjurate de
o zonă echimotică. Cu o sondă se poate pătrunde prin dehiscenŃa osoasă în cavitatea
nazală. MasticaŃia este dificilă, prehensiunea ezitantă iar hemoragia orală şi nazală
sunt semnificative. PerforaŃiile traumatice palatine se acoperă rapid cu false
membrane, uneori închizându-se spontan iar alteori rămânând comunicări permanente
(fistule) oro-nazale.

7
Diagnostic: animalele cu fracturi ale masivului maxilar prezintă, în general, un aspect
caracteristic, datorită dislocărilor pe care le suferă fragmentele fracturate, precum şi datorită
modificării părŃilor moi ale feŃei. Diagnosticul se precizează pe baza simptomelor. Deplasarea
osoasă se pune în evidenŃă prin palparea reliefurilor osoase şi în principal prin tulburarea
rapoartelor de ocluzie interdentară. Pentru diagnosticul fracturilor maxilarului, radiografia nu
dă, ca în cazul fracturilor mandibulei, imagini absolut clare ale traseelor fracturii, din cauza
diversităŃii structurale a osului. Astfel liniile de fractură pot fi mascate de proiecŃia altor
planuri osoase peste care se suprapun. De aceea sunt necesare radiografii în mai multe
incidenŃe.
Prognostic: în general rezervat.
Tratament: metodele ortopedice îşi găsesc indicaŃii în cazul fracturilor închise, parŃiale, fără
deplasare. Animalul va fi menŃinut în repaus, furajat cu lichide şi barbotaje iar extern pentru
realizarea imobilizării se va aplica un topic vezicant uşor.
În fracturile procesului alveolar care sunt de regulă cominutive deschise se recurge la
osteosinteza în focar. Focarul de fractură este descoperit fie prin plăgile părŃilor moi existente,
fie prin incizii endoorale. Sub control vizual se îndepărtează eschilele şi se reduc fragmentele
în poziŃie corectă, respectând criteriul ocluziei interdentare.
DinŃii compromişi se extrag. Solidarizarea se face prin osteosinteză cu fire subŃiri de viplă.
Fracturile închise prin înfundare ale peretelui lateral al sinusului maxilar pot beneficia de
tratament ortopedic conservator, caz în care vindecarea survine rapid, fără complicaŃii,
animalul rămânând însă cu o importantă deformare regională.
Pentru a preveni deteriorarea esteticii animalului se intervine chirurgical (vezi trepanaŃia
sinusurilor). La distanŃă de câŃiva cm de placa osoasă înfundată se practică o trepanaŃie redusă
0,5-1 cm. Prin orificiul creat se introduce un decolator care se basculează sub fragmentul
înfundat repoziŃionându-l corect. În fracturile deschise se vor extrage toate aşchiile căzute în
sinus iar mucoasa sinusală se va spăla cu soluŃii antiseptice călduŃe (KMnO4 1:10000).
Fracturile procesului palatin (palatul dur). Se amplasează fire de viplă pentru solidarea
fragmentelor osoase urmate de închiderea prin sutură, eventual cu lambou mobilizat, a
mucoasei palatine.
SeroprevenŃia antitetanică şi antibioterapia sunt obligatorii în toate fracturile deschise.
Repausul necesar consolidării va fi asigurat şi printr-o furajare igieno-dietetică
corespunzătoare bazată pe lichide şi barbotaje. Plaăgile accidentale sau operatorii se vor
îngriji conform importanŃei şi amplorii.
ComplicaŃii posibile:
- septice datorate infecŃiilor care se dezvoltă ca urmare a comunicării focarelor de
fractură cu gura şi fosele nazale;
- consolidările vicioase determină apariŃia diverselor forme de ocluzie imperfctă cu
tulburările funcŃionale consecutive.

4. Fracturile arcadei zigomatice

Forme: - orbitozigomatice (anterioare),


- ale arcadei propriu-zise (posterioare).
Simptome:
- Deformarea feŃei, regiunea apare înfundată. Uneori acese simptome sunt mascate de
edemul posttraumatic. Discontinuitatea osoasă apare adesea ca o treaptă în lungul
profilului arcului zigomatic, la palpare putând simŃi detaşarea unuia sau a mai multor
fragmente osoase.
- Tulburările de sensibilitate (hipoestezia, anestezia) cuprind zone inervate de eventuale
trunchiuri nervoase lezionate; n. infraorbitar, n. cornual, n. facial.

8
- Blocajul mandibulei este datorat fragmentului de os din arcul zigomatic care
blochează articulaŃia temporo-mandibulară.
- Tulburările oculare apar în fracturile anterioare ale arcadei zigomatice.
o Dipoplia – datorită denivelării fracturii – cei doi ochi se găsesc în planuri
diferite.
o Protruzia globului ocular – cauzată de formarea unui hematom retrobulbar.
o Enoftalmia – datorită prăbuşirii globului ocular odată cu podeaua orbitală.
Diagnostic: semnele clinice sunt tipice şi uşor de depistat. Examenul radiologic în incidenŃa
dorso-ventrală relevă date importante asupra întregului complex temporo-zigomato-orbital.
Prognostic: rezervat în fracturile simple şi grav în fracturile în care apar tulburări oculare şi de
sensibilitate.
Tratament: În fracturile fără deplasare se recomandă un tratament local antiflogistic pentru
resorbŃia infiltratului şi hematomului şi pentru prevenirea complicaŃiilor septice.
Fracturile cu deplasare impun reducerea chirurgicală şi osteosinteza metalică.

5. Hematomul epicranian

Hematomul epicranian este o colecŃie sangvină în masa Ńesuturilor epicraniene (epi = peste)
apărută ca urmare a strivirii şi ruperii vaselor sanguine subcutanate sub acŃiunea unui agent
traumatic.
Simptome: deformarea zonală, depresibilă la palpare, sensibilă, caldă, crepitantă, înconjurate
de un Ńesut consistent (fibrină coagulată).
Diagnosticul se precizează în urma examenului clinic.
Diagnostic diferenŃial cu:
- Abcesul: fluctuenŃă centrală, sensibilitate mare, abcedare spontană, tulburări generale
(inapetenŃă, abatere, hipertermie);
- Fracturile: în zona depresibilă a tumefacŃiei se simte în profunzime planul osos
denivelat – examen radiologic;
- Higroma: fluctuenŃă, consistenŃă moale, absenŃa fenomenelor inflamatorii;
- Tumorile: consistenŃă fermă, evoluŃia.
Prognostic: favorabil. În localizarea occipitală prognosticul este rezervat – datorită resorbŃiei
încete şi a posibilităŃilor de infectare.
Tratament: vezi Traumatologia

6. Sindromul1 compresiv posttraumatic

Sindromul compresiv encefalic apare consecutiv unui traumatism cranio-cerebral.


După manifestarea lezională primară, se instalează simptomatologia sindromului compresiv
posttraumatic determinată de:
- Edemul cerebral care este o reacŃie de răspuns la traumatism, constând în mărirea
volumului şi înregistrarea unei disproporŃii faŃă de mărimea cavităŃii craniene;
- Dezvoltarea unor revărsate sangvine şi/sau lichidiene în interiorul cutiei craniene
având efect compresiv asupra creierului;
- Acumularea de LCR în urma stazei venoase realizate traumatic (creşte presiunea
intracraniană);
- Procese infecŃioase expansive (abcese), posttraumatice.

1
Sindrom – totalitatea simptoamelor care caracterizează o anumită afecŃiune.

9
Simptomatologie: manifestările clinice se înscriu în tiparul clasic al simptomatologiei
contuziilor cerebrale apărând de regulă după un interval remisiv extrem de variabil ca durată.
Diagnosticul de sindrom se precizează cu uşurinŃă.
Diagnostic diferenŃial: existenŃa traumatismului diferenŃiază net edemul cerebral
posttraumatic, hematoamele intracraniene, hipertensiunea posttraumatică a LCR şi abcesele
dezvoltate pe fond traumatic de procesele expansive intracraniene congenitale
(craniostenoze), proliferative – neoplazice sau parazitare (cenuroză). Astfel:
- Edemul cerebral se instalează rapid (minute) fără un interval remisiv şi atinge
dezvoltarea maximă în 6-30 ore.
- Hematoamele intracraniene după un interval remisiv postcontuzional (cu o durată
variabilă de la câteva ore la 2-3 săptămâni), se dezvoltă pe fondul unei alterări a stării
de vigilitate cu edem al papilei optice, hemipareze, midriază şi tulburări ale marilor
funcŃii. Angiografia carotidiană precizează existenŃa cât şi topografia leziunii.
- Hipertensiunea posttraumatică a LCR recunoaşte ca simptom patognomonic dublarea
valorilor presiunii LCR.
- Abcesul cerebral apare de regulă asociat fracturilor sau plăgilor penetrante, existând
iniŃial un proces encefalitic după care apar şi simptome nervoase care denotă
localizarea abcesului.
Prognostic: este dependent de intensitatea traumatismului, de localizare şi de cauza producerii
sindromului.
Tratament: obiective:
1. înlăturarea agentului traumatic cauzal;
2. cercetarea mecanismelor fiziopatologice agravante;
3. compensarea sau reducerea compresiunii.
1. În cazul realizării primului obiectiv se urmăreşte evacuarea revărsatelor (sanguine,
lichidiene, purulente) prin trepanaŃie sau craniotomie. După trepanaŃie se impune
craniectomia îndeosebi în cazul hematoamelor când pentru realizarea hemostazei este
obligatorie descoperirea sursei hemoragice. Abcesele vor fi extirpate în întregime
evitând ruperea capsulei şi inundarea cu puroi a plăgii. Când capsula a fost ruptă se
vor practica lavaje intra şi post operatorii prin tuburi inserate în găurile de trepan.
2. - Tulburări respiratorii: intubaŃie sau traheotomie, analeptice, oxigenoterapie;
- Tulburări circulatorii (hipertensiune): Furosemid 0,5-2 mg/kg AM şi 2,5-5 mg/kg am
im sau iv;
- Tulburări de termoreglare (hipertermie): antibioticoterapie (Ampicilină 100-200
mg/kg im sau iv cu interval de 6 ore între prize), sulfamidoterapie;
3. Reducerea compresiunii (edemului): Manitol 10% 1-2 g/kg în perfuzie sau Uree pură 1
g/kg, Superprednol (Dexametazon) 2-5 mg/100 kg AM şi 0,1-0,2 mg/kg la a.m. oral sau
Diprophos (betametazon) 2-3 ml/100 kg AM şi 0,5-1 ml/animale mici şi mijlocii
administrat im. Produsele cortizonice nu se administrează în abcese cerebrale.

BIBLIOGRAFIE:

- Bolte S., Igna C. – Chirurgie veterinară, vol. I, Ed. Brumar, Timişoara, 1997
- Bolte S., Igna C. – Clinica şi terapeutica chirurgicală (Patologia capului), partea a II-a,
vol. I, Ed. Mirton, Timişoara, 1993
- Moldovan M., Cristea I., Morosan N., Murgu I. – Patologie şi clinică chirurgicală, Ed.
Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983

10
- Slatter D. – Textbook of Small Animal Surgery, ediŃia a II-a, vol. I şi II, Ed. W. B.
Saunders Comp., Philadelphia, 1993
- Auer J. A. – Equine surgery, Ed. W. B. Saunders Comp., Philadelphia, 1993
- http://www.merckvetmanual.com

11