CURS nr.

4. COMPOZIłIA CHIMICĂ A LEMNULUI

4.1. COMPOZIłIA CHIMICĂ ELEMENTARĂ A LEMNULUI
Lemnul este alcătuit dintr-o serie de substanŃe organice în a căror compoziŃie intră carbon (48-51%), oxigen (41-44%),
hidrogen (6-7%), azot (0,04-0,20%), precum şi din substanŃe minerale, proporŃiile de participare menŃionate fiind raportate la
masa acestuia în stare absolut uscată. Azotul, prezent în cantităŃi foarte reduse, se află în compuşii care se formează în
stadiile timpurii ale creşterii celulelor. Când lemnul conŃine alcaloizi, azotul se găseşte în cantităŃi sporite. Unele date privind
compoziŃia elementară a lemnului sunt precizate în tabelul 4.1.

Tabelul 4.1
CompoziŃia elementară, în procente, a lemnului de alburn
aparŃinând unor specii forestiere
Partea componentă Molid Pin Larice Stejar Fag
Carbon 50,0 50,2 49,6 49,2 48,9
Oxigen 43,5 43,4 44,2 44,2 44,5
Hidrogen 6,0 6,1 5,8 5,8 5,9
Azot 0,2 0,2 0,2 0,4 0,2
Elemente minerale 0,3 0,2 0,2 0,4 0,5

Domeniul foarte restrâns de variaŃie a cantităŃilor din elementele menŃionate atestă faptul că, din acest punct de vedere,
speciile forestiere diferă între ele într-o foarte mică măsură. VariaŃia cantitativă a elementelor respective suferă însă modificări
substanŃiale în lemnul a cărui sănătate a avut de suferit, ca de exemplu în cazul celui atacat de putregai roşu şi de putregai alb.
Cenuşa, rezultată la arderea lemnului, conŃine drept elemente chimice calciu, potasiu, sodiu, magneziu, fier, siliciu şi în cantităŃi
mici fosfor şi sulf. În proporŃii limitate există de asemenea aluminiu, mangan, bor, taliu, plumb, zinc, cupru, mangan ş.a. Simionescu et
al. (1964), menŃionează că analizele spectrale ale cenuşii de pin strob au pus în evidenŃă existenŃa a 27 elemente.

4.2. COMPONENłI CHIMICI AI LEMNULUI

Lemnul este constituit din componenŃi chimici principali şi secundari, formaŃi în arbori ca urmare a activităŃii lor
fotosintetizante, dar şi a transformării substanŃelelor organice primare sintetizate. Câteva date cantitative privind prezenŃa în
lemn a acestor componenŃi sunt consemnate în tabelele 4.2.
Tabelul 4.2
ProporŃiile de participare a unor componenŃi chimici
în lemnul de răşinoase şi de foioase
Specii răşinoase, Specii foioase,
ComponenŃii chimici
% %
Celuloză 50 - 57 42 - 52
Hemiceluloze, din care: 20 - 26 23 - 28
- pentozani; 10 - 12 16 - 23
- hexozani; 13 - 14 -
- acizi poliuronici. - 3-5
Lignină 28 - 34 18 - 27
SubstanŃe extractibile 5 - 10 5 - 10
Cenuşă 0,2 - 1,7 0,2 - 1,7

Dacă sub raportul compoziŃiei chimice elementare, aşa cum s-a văzut, datorită caracterului ei relativ uniform, lemnul
putea fi apreciat ca fiind destul de omogen, prezenŃa sau absenŃa unora dintre aceşti componenŃi, precum şi proporŃiile
diferite de participare a lor dau materialului în speŃă o puternică notă de variabilitate.

4.2.1. ComponenŃi chimici principali

ComponenŃii chimici principali ai lemnului sunt holoceluloza şi lignina.
Holoceluloza reprezintă un complex de hidraŃi de carbon, cu grade de polimerizare diferite. În alcătuirea sa intră
celuloză, hemiceluloze şi pectină.
 4.2.1.1. Celuloza
Celuloza este un compus macromolecular, cu structură fibrilară, rezultată prin policondensarea unui număr diferit de
unităŃi de D-glucoză şi având formula empirică (C6H10O5)n , în care n reprezintă gradul de polimerizare. Formula structurală a
acesteia se reprezintă în figura 4.1.

Fig. 4.1. Formula structurală a celulozei.

Numărul de resturi de D-glucoză (legătura dintre două unităŃi de D-glucoză se realizează prin eliminarea unei
molecule de apă) este cuprins după unii între 300 şi 2000, iar după alŃii poate ajunge la 5000-10000 şi chiar mai mult.
În compoziŃia elementară a celulozei participă carbonul (44,44%), oxigenul (49,34%) şi hidrogenul (6,22%).
În pereŃii celulari, celuloza are rolul unei substanŃe de schelet, alături de ea găsindu-se restul componenŃilor lemnului,
care au funcŃii de substanŃe liante sau de cimentare şi de substanŃe încrustante. Se precizează că celuloza, în calitate de
component chimic, diferă de celuloza tehnică, aceasta din urmă obŃinându-se pe cale industrială, prin dezincrustarea (fierberea)
lemnului şi conŃinând şi unele din substanŃele cu care cea dintâi este asociată în pereŃii celulari. Culoarea celulozei este albă.
Macromoleculele de celuloză au formă de lanŃ şi manifestă tendinŃa de a forma legături de hidrogen intra- şi
intermoleculare. Ca o consecinŃă a structurii fibroase şi a legăturilor puternice de hidrogen în direcŃie longitudinală, celuloza
are o rezistenŃă mare la tracŃiune. Se remarcă faptul că legăturile chimice mult mai puternice pe direcŃie longitudinală decât
legăturile laterale contribuie la comportarea anizotropă a lemnului. Celuloza este un compus polidispers, adică are în
componenŃa sa catene macromoleculare cu grade de polimerizare diferite. Cu proporŃii de participare la alcătuirea lemnului în
jur de 50% (tab. 4.2), celuloza este cel mai important compus chimic al acestuia, astfel că de ea depind în cea mai mare măsură
proprietăŃile fizice, mecanice şi tehnologice ale materialului respectiv.
Unul dintre indicii utilizaŃi pentru caracterizarea lemnului diferitelor specii forestiere este aşa numita cifră de raport
celuloză/lignină. Ea exprimă gradul de participare a celulozei, în comparaŃie cu lignina, în compoziŃia chimică a lemnului,
interesând în producŃia papetară. În general, cu unele excepŃii, cifra de raport este mai mică decât 2 la speciile răşinoase şi
mai mare decât 2 la speciile foioase.
Coaja arborilor şi mai cu seamă ritidomul din cadrul acesteia au un conŃinut de celuloză mult inferior lemnului.
Celuloza este un compus foarte rezistent din punct de vedere chimic. Ea nu se dizolvă în apă şi nici în majoritatea
solvenŃilor organici. În contact cu acizii minerali concentraŃi se dizolvă, solubilizarea fiind însoŃită de hidroliză. În cadrul
procesului respectiv, legăturile dintre verigile macromoleculelor de celuloză se rup, având loc descompunerea acesteia în
moleculele de D-glucoză constitutive. La acŃiunea alcaliilor, pe lângă reacŃia chimică, se produce un proces de umflare.
Celuloza extrasă din lemn prin diferite tratamente chimice este un produs extrem de valoros, cu multiple utilizări. Ea
este larg folosită la fabricarea hârtiei şi cartoanelor. Din celuloză se obŃin de asemenea etilceluloza (necesară la fabricarea
peliculelor, a lacurilor şi maselor plastice, a emulgatorilor), metilceluloza (folosită ca substanŃă de încleiere), nitraŃii de
celuloză (pentru fabricarea lacurilor, celuloidului, pulberii fără fum), acetaŃii de celuloză (pentru realizarea maselor plastice,
mătăsii artificiale, filmelor electroizolante), xantogenaŃii de celuloză (pentru vâscoză). D-glucoza rezultată la hidroliză poate fi
transformată prin fermentaŃie în alcool etilic.

4.2.1.2. Hemiceluloza
Hemicelulozele sunt o grupă de polizaharide necelulozice neuniforme în ceea ce priveşte compoziŃia chimică,
cuprinzând pentozane (xilan, araban) cu formula empirică (C5H8O4)n , hexozane (manan, galactan) cu formula empirică
(C6H10O5)n şi compuşi de tip mixt (araboxilan, arabogalactan, galactomanan), având rolul de substanŃe liante sau de
cimentare în pereŃii celulari, precum şi de substanŃe de rezervă şi protecŃie. Pentozanele şi hexozanele constituie rezultatul
policondensării monozaharidelor cu 5 şi respectiv cu 6 atomi de carbon (xiloză, arabinoză, manoză, galactoză), de la
acestea provenindu-le şi denumirea.
Gradul de polimerizare are de regulă valoarea 150-200, dar pot fi şi hemiceluloze la care acesta ajunge doar la 30.
LanŃurile de polimeri mult mai scurte şi în acelaşi timp foarte ramificate împiedică formarea de reŃele cristaline în cazul
hemicelulozelor.Aşa după cum rezultă din tabelele 4.2 şi 4.3, hemicelulozele sunt destul de bine reprezentate în lemnul
speciilor forestiere. Cu un conŃinut de 23-28%, lemnul speciilor foioase este mai bogat în aceşti compuşi decât cel al
speciilor răşinoase, care conŃin numai 20-26%. Limitele de variaŃie ale xilanului, caracteristic speciilor foioase, mananului,

23
caracteristic speciilor răşinoase şi galactanului, aflat în proporŃii reduse în cazul ambelor categorii de specii, sunt prezentate
în tabelul 4.4.
Tabelul 4.4
ConŃinutul de xilan, manan şi galactan al lemnului de răşinoase şi foioase
Tipul de polizaharidă Specii răşinoase, % Specii foioase, %
Xilan 5 - 10 25 - 30
Manan 20 - 25 3-5
Galactan 0,5 - 3 0,5 - 2

Din pentozane se prepară industrial furfurolul, un produs deosebit de important, utilizat pentru obŃinerea de coloranŃi,
mase plastice, răşini sintetice, insecticide, medicamente. Alte produse care se pot obŃine din hemiceluloze, având în vedere
hexozanele, sunt etanolul şi drojdiile furajere. De reŃinut că zaharurile de tipul pentozelor rezultate prin hidroliza
pentozanelor, spre deosebire de cele de tipul hexozelor rezultate prin hidroliza hexozanelor, nu fermentează pentru a da
alcool etilic.

4.2.1.3. Pectina
Pectina este un complex coloidal de polizaharide neomogene, având drept component principal acidul pectic, legat de
obicei de araban şi galactan, prin legături de natură fizică şi chimică. Acidul pectic are forma unei catene macromoleculare
filiforme, constituită din unităŃi elementare de acid D-galacturonic, ale cărei grupări carboxil sunt parŃial esterificate cu alcool
metilic şi parŃial neutralizate cu cationi, în special Ca şi Mg. SubstanŃă amorfă, pectina este foarte hidrofilă, conducând la
umflarea lemnului în prezenŃa apei. In prezenŃa alcaliilor se umflă puternic, separându-se uşor de fracŃiunea celulozică.
Pectina intră în alcătuirea lamelei mijlocii şi, în cantităŃi foarte mici, în compoziŃia matrixului din pereŃii celulari.
Ponderea ei în ansamblul structurii pereŃilor celulari descreşte în mod substanŃial odată cu maturizarea celulelor şi cu
prezenŃa tot mai consistentă a celorlalŃi compuşi chimici în cuprinsul acestora. Concomitent, din cauza creşterii proporŃiei
noilor compuşi, pereŃii celulari îşi pierd treptat plasticitatea, devenind rigizi şi căpătând o mare rezistenŃă fizico-mecanică.
După Sanyer şi Chidester, conŃinutul de pectină al lemnului, atât în cazul speciilor răşinoase, cât şi al celor foioase, este de
circa 1%.

4.2.1.4. Lignina
Lignina este un compus macromolecular principal amorf, cu caracter aromatic, complex, formaŃi din unităŃi elementare
fenilpropanice, monomeri care în molecula lor conŃin inele benzenice. După natura şi numărul grupărilor pe care le au grefate, unităŃile
elementare fenilpropanice sunt numite unităŃi guaiacil, siringil şi hidroxibenzoil. Din valorile privind proporŃia de participare a
acestor unităŃi în compoziŃia chimică a lemnului, redate în tabelul 4.5, se remarcă diferenŃe importante între speciile
răşinoase şi foioase.
Tabelul 4.5.
ProporŃia diferitelor unităŃi de lignină
prezente în lemnul speciilor răşinoase şi foioase
UnităŃi de lignină Specii răşinoase, % Specii foioase, %
Guaiacil 90 45
Siringil 4 50
Hidroxibenzoil 6 5

Structura ligninei este lipsită de regularitatea caracteristică altor polimeri naturali. Ea are caracteristică o polidispersie
însemnată.
Lignina este aproape cu totul insolubilă în solvenŃi şi nu hidrolizează până la unităŃile monomere constitutive. Din
punct de vedere chimic, ea este mai puŃin rezistentă decât celuloza. Lignina naturală se oxidează uşor, hidrolizează cu acizii,
se dizolvă la încălzire în alcalii, ca şi în soluŃii de acid sulfuros în apă, interacŃionează cu clorul.
În compoziŃia elementară a ligninei se întâlnesc carbonul (circa 64%), hidrogenul (circa 6%) şi oxigenul (circa 30%),
datele cantitative menŃionate având valoare informativă, întrucât rezultatele analizelor de laborator sunt influenŃate de o serie
de factori, inclusiv de metodele de separare folosite. Se observă că, în comparaŃie cu celuloza, lignina este mai bogată în
carbon şi mai săracă îndeosebi în oxigen.Culoarea ligninei naturale este similară cu cea a lemnului de origine, în vreme ce
lignina extrasă este galbenă strălucitoare până la cafenie închis.ConŃinutul de lignină al lemnului speciilor răşinoase, aşa
după cum s-a arătat (tab. 4.2), este superior celui al lemnului speciilor foioase.
Lignina este o sursă potenŃială de produse fenolice pentru industria sintezelor organice. Poate avea de asemenea
utilizări în industria cauciucului. Lignina rezultată în procesul de zaharificare a lemnului se poate întrebuinŃa pentru obŃinerea
negrului de fum sau la realizarea unor materiale termoizolante, iar cea rezultată în procesul de fabricaŃie a celulozei sulfit
poate înlocui taninurile vegetale în industria pielăriei. Ea poate constitui şi un bun combustibil, datorită conŃinutului mare de
carbon având o putere calorifică ridicată.

24
 4.2.2. ComponenŃi chimici secundari
Pe lângă componenŃii chimici principali, cărora le revine ponderea cea mai mare, lemnul mai conŃine componenŃi
chimici secundari, uneori numiŃi substanŃe însoŃitoare. O parte dintre substanŃele din această categorie sunt solubile în diferiŃi
solvenŃi (apă, eter, alcool etc.), fără ca structura lemnului să sufere modificări deosebite, purtând denumirea de substanŃe
extractibile. În categoria componenŃilor chimici secundari se încadrează şi substanŃele minerale.
Din categoria compuşilor chimici secundari, în lemn au fost puşi în evidenŃă: taninuri, oleorezine, uleiuri volatile, acizi
organici, grăsimi, acizi graşi, sterine, ceruri, coloranŃi, albumine, alcaloizi, gume, substanŃe minerale etc.
Taninurile sunt compuşi chimici neunitari, cu gust astringent, care în soluŃie apoasă au proprietatea de a tăbăci pieile
crude; grupările lor hidroxil (-OH), foarte reactive, reacŃionează cu grupările aminice (-NH2) din albuminele conŃinute în
colagenul pieilor animale crude, transformându-le în produse imputrescibile, elastice, impermeabile, rezistente. Se consideră
că au rol de protecŃie împotriva dăunătorilor, asigurând totodată o durabilitate sporită a lemnului. Unii afirmă că taninurile
sunt substanŃe de rezervă.
Taninurile reprezintă în esenŃă compuşi fenolici şi se clasifică în taninuri hidrolizabile şi taninuri condensate, diferenŃa
principală dintre ele fiind condiŃiile de extracŃie.
Taninurile condensate, alte substanŃe polifenolice, cum sunt flavonoidele, sunt în mod natural compuşi coloraŃi, sau se
pot colora de exemplu prin oxidare.
CantităŃi mari de taninuri au lemnul de castan bun (7-16%) şi lemnul de stejar (3-13%), duramenul fiind mai bogat
decât alburnul.
Pe lângă utilizarea la tăbăcit, taninurile mai sunt folosite în vopsitorie, ca mordant (fixează vopselele pe fibrele textile),
în industria farmaceutică, la fabricarea cernelurilor.
Oleorezinele, prezente la răşinoase, sunt compuşi sintetizaŃi normal la unele specii, ca de exemplu, la molid, pin,
larice (oleorezine fiziologice), alteori însă acestea constituie secreŃii ale formaŃiilor anatomice traumatice, apărute ca urmare
a vătămării arborilor (oleorezine patologice). Denumite şi balsam, cât timp îşi păstrează caracteristicile iniŃiale (o anumită
fluiditate, transparenŃă, compoziŃie chimică specifică), ulterior, la învechirea lemnului sau sub acŃiunea temperaturii, ori, în
cazul rănirii arborilor, la contactul cu oxigenul din aer, acestea se transformă treptat în răşină, pierzând din fracŃiunea
volatilă, suferind oxidări şi polimerizări şi solidificându-se. Prin distilare, din oleorezine se obŃin uleiul de terebentină (lichid) şi
colofoniul (reziduu solid), ambele produse cu multiple utilizări, în industrie, farmacie, cosmetică ş.a.
Duramenul şi respectiv lemnul matur conŃin mai mult balsam decât alburnul, partea volatilă a acestuia fiind însă într-o
proporŃie mai mică. Fac excepŃie de la această regulă arborii răniŃi, în cazul cărora are loc o îmbogăŃire a alburnului în
balsam pe seama formării de noi canale rezinifere, patologice şi a deplasării acestui component din duramen. Lemnul de
molid are până la circa 1,5% balsam. Cel mai ridicat conŃinut de balsam se găseşte în lemnul de rădăcini şi cioate; urmează
cel de crăci şi vârfuri şi în final, cu conŃinutul cel mai redus, lemnul de trunchi.
Oleorezinele se obŃin de la arborii în picioare prin rezinaj sau prelevându-le din aşa numitele scurgeri naturale. Ele se
pot de asemenea extrage cu ajutorul solvenŃilor, folosind ca materie primă crăcile şi vârfurile. ExtracŃia se poate face şi din
lemnul de cioată de pin, cioatele fiind recoltate după 10-15 ani de la exploatarea arboretelor.
Uleiurile volatile sunt amestecuri de substanŃe de natură terpenoidă. Ele se află în cantităŃi foarte mici şi, alături de uleiul de
terebentină şi de alte substanŃe, dau mirosul lemnului.
Acizii organici. Acizii organici cu caracter volatil din lemn, respectiv acizii acetic, formic, propionic ş.a., în anumite
condiŃii de temperatură şi umiditate sunt puşi în libertate, producând efecte de coroziune asupra metalelor. Packman citat de
Suciu (1975), consideră că lemnul oricărei specii poate emana astfel de acizi. Acizii organici din lemn au, de asemenea,
influenŃă asupra încleierii şi lăcuirii, ca şi asupra pătrunderii şi fixării substanŃelor de protecŃie folosite la tratarea acestuia
împotriva dăunătorilor. În mod obişnuit, aciditatea este mai mare în duramen decât în alburn. Având în vedere pH-ul, ale
cărui valori sunt cuprinse aproximativ între 4 şi 6, lemnul este considerat ca fiind slab acid.
Grăsimile se întâlnesc în cantităŃi ceva mai mari la pin, tei şi mesteacăn (considerate specii cu lemn gras), la stejar,
ulm, frasin, proporŃa de participare a lor fiind relativ mică (specii cu lemn făinos).
Acizii graşi (oleic, linolenic ş.a.), sterinele şi cerurile sunt compuşi prezenŃi în cantităŃi reduse în extractul cu solvenŃi
organici din lemnul speciilor răşinoase şi foioase, alături de grăsimi.
ColoranŃii, aproape în totalitate din clasa coloranŃilor flavonici, sunt substanŃe solubile în apă. Se găsesc în golurile celulare
şi de regulă sunt galbeni, roşii, cafenii, bruni. Extractele din lemnul unor specii tropicale cu conŃinut din aceşti compuşi sunt utilizate
ca produse de băiŃuire.
Albuminele sunt proteine tipice (substanŃe macromoleculare care prin hidroliză dau aminoacizi) solubile în apă. Ele
sunt localizate îndeosebi în zona cambială, fiind mai bine reprezentate la frasin, ulm, pin. Albuminele asigură condiŃii
prielnice de dezvoltare larvelor insectelor care produc pete medulare la unele specii forestiere.
Alcaloizii sunt substanŃe cu azot, cu caracter bazic, foarte toxice, întâlnite mai ales la specii exotice. Dintre aceşti
compuşi se menŃionează taxinina, berberina (la noi, prezente în frunzele de tisă şi respectiv în coaja de dracilă), strichnina.
Gumele (gomele) sunt săruri neutre de calciu, magneziu, potasiu ale unor acizi organici macromoleculari
complecşi, formaŃi din resturi de hexoze, pentoze, metilpentoze şi acizi uronici. Sunt compuşi chimici secundari cu rol de
protecŃie, solubili în apă, insolubili în alcool. SoluŃiile apoase formează uşor geluri. Gumele sunt caracteristice unor specii din
genurile Prunus şi Acacia. Speciile din cel de al doilea gen dau cunoscuta gumă arabică.

25
 SubstanŃele minerale (cenuşa) se obŃin prin calcinarea lemnului şi se exprimă cantitativ prin proporŃia materialului
rezidual obŃinut.
Aşa după cum se remarcă din tabelele 4.2 şi 4.3, cantitatea de substanŃe minerale rezultată la arderea lemnului
oscilează între 0,1 şi 1,0%. Din datele cuprinse în tabelul 4.3, ce cuprind rezultatele cercetărilor efectuate la noi de
Simionescu et al. (1964), se observă totodată că la 10 din cele 13 specii forestiere care au făcut obiectul analizelor, valorile
maxime nu depăşesc 0,5-0,6%. Aceste valori, asemănătoare celor stabilite de alŃi autori, confirmă faptul cunoscut că lemnul
speciilor din România, similar celui din întreaga zonă temperată, este relativ sărac în substanŃe minerale. Speciile tropicale
dau la arderea lemnului o cantitate de cenuşă cu mult mai mare (mergând până la 4%). SubstanŃele minerale impregnează
pereŃii celulari ai lemnului, mineralizându-i. Cel mai mare conŃinut se află în coaja arborilor, după care urmează frunzele şi
rădăcinile, apoi ramurile şi, în final, lemnul de trunchi. În cenuşă, se găsesc oxizi de calciu, potasiu, magneziu, fier, sodiu,
siliciu ş.a., enumerarea fiind făcută în ordinea descrescândă a proporŃiilor pe care aceştia le deŃin. La speciile tropicale, între
substanŃele minerale întâlnite o pondere mare are dioxidul de siliciu, care asigură o rezistenŃă sporită a lemnului la acŃiunea
factorilor externi, dar totodată, atunci când acesta este prelucrat, conduce la o uzură rapidă a sculelor. Cea mai mare parte a
substanŃelor minerale, respectiv 75-90% (spre exemplu sărurile de calciu), sunt insolubile în apă, altele (sărurile de carbonat
de potasiu şi de sodiu ş.a.) fiind solubile (Ugolev, 1986).

5. DEFECTOLOGIA LEMNULUI
5.1. ELEMENTE GENERALE
Defectologia lemnului are ca obiect abaterile acestuia de la starea normală privind forma trunchiului, structura,
integritatea Ńesuturilor şi compoziŃia chimică a lui, precum şi unele formaŃii structurale (nodurile, inima), abateri care îi
influenŃează în mod negativ calitatea şi îi restrâng posibilităŃile de utilizare în anumite domenii. Modificarea compoziŃiei
chimice a lemnului sub influenŃa factorilor externi poartă şi numele de alterare (alteraŃie). Se precizează că lemnul cu o stare
normală se consideră cel provenit din arbori crescuŃi în masiv şi având formă forestieră, cu trunchiuri drepte, cât mai
cilindrice, caracterizat prin ansamblul elementelor şi formaŃiilor anatomice proprii speciei şi care nu a suferit dăunări în timpul
proceselor de exploatare şi prelucrare.
Defectele lemnului se pot grupa în următoarele categorii mari: defecte de formă a trunchiului, caractere ale structurii
normale, considerate drept defecte sub raportul utilizării lemnului (noduri, măduva şi inima lemnului), defecte de structură a
lemnului, crăpături, depuneri anormale, coloraŃii anormale, defecte de distrugere cauzate de factori biotici (factori biotici
distructivi), defecte de rănire.

5.2. DEFECTE DE FORMĂ A TRUNCHIULUI ARBORILOR

Cele mai importante defecte de formă a trunchiului sunt curbura, însăbierea,
înfurcirea, conicitatea, lăbărŃarea, ovalitatea şi canelura. Primele trei sunt defecte de creştere
axială, iar celelalte sunt defecte de creştere radială.
Curbura (fig. 5.1) constă în devierea curbă a axei trunchiului. Ea poate fi simplă sau
multiplă, după cum apare de-a lungul trunchiului o singură dată, sau de mai multe ori. Se
deosebesc, de asemenea, curbura într-un singur plan şi curbura în plane diferite.
Curbura se datoreşte sarcinilor mari, provenite din presiunea vântului, greutatea zăpezii ş.a., la
care este supus arborele, sau poate fi cauzată de asimetria coroanei. Apare frecvent la arborii tineri,
din specii foioase.
Curbura este considerată un defect grav, care influenŃează în mod negativ posibilităŃile
de utilizare a lemnului. Lemnul având curbură pronunŃată nu se poate folosi, de exemplu,
acolo unde este supus la solicitări mecanice longitudinale (ca lemn pentru mină, lemn pentru
construcŃii), în aceste condiŃii el manifestând o rezistenŃă mult diminuată. Debitarea în
cherestea se efectuează cu randamente mici şi în plus se obŃin piese scurte, cu fibră Fig. 5.1. Trunchi de
înclinată, ce se deformează uşor prin uscare. ImplicaŃiile în ceea ce priveşte debitarea în stejar afectat de
cherestea se pot atenua, secŃionând partea de trunchi afectată astfel încât curbura să fie curbură
repartizată la două piese de lemn brut învecinate.
În primele faze de dezvoltare a arboretelor, arborii tineri prezintă
deseori curburi multiple. Cu toate că, înaintând în vârstă, se
înregistrează un proces de îndreptare a lor, tulpinile devenind rectilinii,
acestea se menŃin în arborii maturi, dând aşa numita inimă ondulată a
lemnului, defect care conduce la micşorarea randamentului la
derularea furnirului.
Curbura, conform elementelor de calcul redate în figura 5.2, se
determină prin raportul procentual între săgeata maximă s şi lungimea Fig. 5.2. Curbură, elemente de calcul
porŃiunii curbate L, ambele măsurate în cm:

26
 s
Cu = ⋅100 [%], (5.1)
L
sau prin raportul dintre aceiaşi parametri, primul măsurat în cm, iar al doilea în m:

s
Cu = [cm/m] . (5.2)
L
Însăbierea (fig. 5.3) este un caz particular de curbură, ea constând în devierea curbă
accentuată a axei trunchiului în partea sa inferioară, către colet. Aceasta este caracteristică
laricelui, dar şi altor specii şi apare la arbori situaŃi la limita superioară altitudinală a zonei de
vegetaŃie, pe terenuri cu pantă mare.
Conicitatea trunchiului (fig. 5.4) este produsă de descreşterea diametrului acestuia
dinspre bază către vârf. În mod obişnuit, aceasta este mai mare la speciile răşinoase decât
la speciile foioase. Este de asemenea mai mare la arborii din arboretele din clase de
producŃie inferioare, sau situate în condiŃii staŃionale deficitare. La arborii crescuŃi în masiv,
conicitatea este mai redusă decât în cazul celor izolaŃi. Conicitatea variază şi în funcŃie de
înălŃimea pe trunchi, fiind mică în partea centrală a acestuia, mijlocie spre bază şi mare
spre vârf.
Fig. 5.3. Insăbiere Elagajul ramurilor vii are drept urmare diminuarea conicităŃii trunchiului.
Conicitatea pronunŃată conduce la micşorarea randamentului la debitarea cherestelei
şi derularea furnirului. Totodată, produsele obŃinute sunt de calitate slabă,
prezentând fibră înclinată.
Conicitatea unei piese de lemn brut rotund se exprimă în procente sau
în cm/m şi se calculează împărŃind diferenŃa dintre diametrul la capătul
gros D şi diametrul la capătul subŃire d ale acestuia, la lungimea sa L .
Conicitatea anormală este considerată de către unii autori cea care
depăşeşte 1 cm/m, în timp ce după alŃi autori ea ar fi cea care depăşeşte
Fig. 5.4. Conicitate valoarea limită stabilită prin standardul sortimentului dat.
LăbărŃarea trunchiului (fig.5.5) este îngroşarea accentuată a
acestuia spre colet, cauzată de condiŃiile de înrădăcinare. Ea se
întâlneşte la numeroase specii indigene şi poate căpăta o dezvoltare
excesivă la unele specii exotice, la care poate lua înfăŃişarea de
contraforŃi.
Acest defect îngreunează lucrările de exploatare şi de prelucrare,
conducând totodată la pierderi de material lemnos.
LăbărŃarea se estimează prin diferenŃa dintre diametrul trunchiului la
sol D şi diametrul d al acestuia la înălŃimea de 1 m faŃă de nivelul solului,
Fig. 5.5. LăbărŃare rezultatul exprimându-se în % sau în cm/m.
Înfurcirea trunchiului (fig. 5.6) este defectul datorat despărŃirii
acestuia la o anumită înălŃime în două sau mai multe ramificaŃii principale, în mod
obişnuit ca urmare a creşterii mugurilor laterali în locul celui terminal. Ea se întâlneşte
deseori în arborete de specii răşinoase păşunate în tinereŃe, dar şi la unele specii
foioase, ca de exemplu la frasin şi salcâm.
În dreptul înfurcirii, trunchiul are creşteri neregulate, lemnul cu acest defect fiind
inapt pentru majoritatea utilizărilor. În plus, această zonă este puternic expusă alterării,
permiŃând stagnarea apei din precipitaŃii şi întrunind condiŃii favorabile pentru instalarea
ciupercilor xilofage.
Înfurcirea se exprimă prin distanŃa, în m, dintre planul care cuprinde baza
ramificaŃiilor şi planul în dreptul căruia înfurcirea se pierde în forma normală a
Fig. 5.6. Înfurcire trunchiului.
Ovalitatea trunchiului (fig. 5.7) reprezintă un defect rezultat prin abaterea
secŃiunii transversale a acestuia de la forma circulară.
Ovalitatea se exprimă în procente şi se calculează raportând diferenŃa dintre diametrul la capătul gros D şi diametrul
la capătul subŃire d ale piesei de lemn brut rotund, la diametrul la capătul gros D al acesteia.

27
 Canelura (fig. 5.8) reprezintă o deformaŃie a trunchiului, manifestată prin vălurarea suprafeŃei laterale a acestuia,
crestele şi respectiv adânciturile pornind de la baza arborilor, unde sunt mai accentuate.
Limita secŃiunii transversale a trunchiului, ca şi mersul inelelor anuale, în cazul arborilor cu canelură, sunt sinuoase.
Razele, a căror direcŃie este perpendiculară pe inelele anuale, sunt deviate.
Canelura este caracteristică la carpen, dar se întâlneşte şi la alte specii (anin, fag, tisă), având drept cauze atât factori
ereditari, cât şi condiŃiile de vegetaŃie. Lemnul cu canelură este neomogen. Defectul provoacă dificultăŃi la derulare,
micşorând randamentul, iar în cazul debitării buştenilor în cherestea conduce la obŃinerea de piese cu fibra înclinată şi
retezată.
Canelura se exprimă prin raportul procentual dintre adâncitura sa cea mai
mare hmax, şi diametrul mediu al secŃiunii transversale, ambele valori fiind
determinate la capătul gros.
ExcrescenŃa este o umflătură a lemnului, de formă şi dimensiuni variabile,
localizată pe trunchi, rădăcină şi ramuri.
Ea se poate datora aglomerărilor de
muguri dorminzi sau unor cauze de
ordin patologic ori traumatic.
Se disting excrescenŃe netede şi
excrescenŃe noduroase.
ExcrescenŃele netede (fig. 5.9)
se formează mai des la pin şi
Fig. 5.7. Ovalitate
mesteacăn. În cuprinsul lor, traheidele
sunt mai scurte, cu pereŃii ceva mai
groşi, iar inelele anuale, văzute în
secŃiune transversală, apar largi şi
sinuoase. În secŃiune longitudinală
inelele anuale sunt curbate, urmărind
conturul exterior al excrescenŃelor.
ExcrescenŃele noduroase se Fig. 5.8. Canelură
formează cel mai adesea la nuc şi
mesteacăn, dar se pot găsi şi la paltin,
anin, ulm, plop, tei etc. ConŃin noduri
mici, izolate sau grupate în cuiburi şi
pot avea creşteri lacome (fig. 5.10).
Fig. 5.10. ExcrescenŃă
Lemnul, caracterizat printr-o anizotropie
noduroasă prezentând mai puŃin pronunŃată decât cel din
creşteri lacome trunchi, are fibră încâlcită şi conŃine
numeroase raze late. La speciile răşinoase, se semnalează uneori scurgeri de
răşină.
În unele cazuri, desenul vălurat, datorat fibrei încâlcite, ca şi cel creat de
nodurile mici, împrumută lemnului excrescenŃelor respective valoroase însuşiri
estetice, utilizarea lui în
scop ornamental fiind
însă condiŃionată de Fig. 5.9. ExcrescenŃă netedă
starea generală de
sănătate a acestora.
ExcrescenŃele de formă globuloasă se numesc gâlme.
Foarte cunoscute şi preŃuite pentru desenul frumos sunt gâlmele
de tulpină de plop negru, ulm, mesteacăn şi îndeosebi gâlmele de
rădăcină de nuc comun. Pe trunchiul de nuc comun, aceste
Fig. 5.12. Determinarea mărimii nodurilor anomalii apar de obicei în partea inferioară. Arborii izolaŃi sunt mai
predispuşi la formarea de gâlme decât cei din masiv. Gâlmele pot avea şi lemn putred.
ExcrescenŃele se estimează determinând proporŃia ce le revine din circumferinŃa lemnului rotund, precum şi înălŃimea
zonei afectate.

5.3. CARACTERE ALE STRUCTURII NORMALE CONSIDERATE DREPT DEFECTE SUB RAPORTUL
UTILIZĂRII LEMNULUI

5.3.1. Noduri
Nodurile sunt părŃi din ramurile arborilor încorporate în masa lemnului, ca urmare a creşterii trunchiului în grosime.
PrezenŃa lor fiind legată de existenŃa ramurilor, ele sunt defecte ale lemnului inevitabile.

28
 Formarea nodurilor. Nodurile pot avea la origine ramuri formate din muguri laterali, proventivi
(dorminzi) şi adventivi. În cazul ramurilor date din mugurii laterali rezultă nodurile cu consecinŃele cele
mai grave pentru calitatea lemnului, deoarece pornesc din inima arborilor şi pot persista întreaga viaŃă
a acestora, ajungând la dimensiuni foarte mari. Mugurii proventivi şi adventivi, care pot rămâne în stare
de viaŃă latentă, dacă dau ramuri formează noduri care aduc prejudicii ceva mai mici (o asemenea
situaŃie se întâlneşte la punerea în lumină a arborilor cu ocazia efectuării tăierilor de regenerare). Cei
rămaşi însă nedezvoltaŃi, dacă sunt grupaŃi mai mulŃi în acelaşi loc, departe de a mai forma defecte, pot
genera în piesele de lemn debitate efecte decorative mult apreciate.

Modul de formare a nodurilor diferă după cum

ramurile din care dau sunt încă verzi sau sunt uscate. Fig. 5.15: MustaŃă
Ramurile verzi prezintă particularitatea că au creşterile chinezească, la
anuale aflate în continuarea celor din trunchi (inelele anuale fiind însă aici mult mai
mici). Prin mărirea treptată a diametrului trunchiului, baza ramurilor în speŃă se
constituie cu timpul în noduri concrescute sau aderente (fig. 5.11,a). Dacă ramurile sunt
uscate, între acestea şi creşterile ulterioare ale trunchiului se creează discontinuităŃi,
rezultând noduri căzătoare sau
neaderente (fig. 5.11,b). În măsura în
care ramurile uscate au avut coajă,
această componentă anatomică se
poate menŃine în jurul nodurilor.
Totodată dacă ramurile respective au
avut putregai, ele devin porŃi de
intrare ale acestuia în trunchiul
arborelui.
În cazul ramurilor verzi, tăiate
Fig. 5.14: Trandafir,
prin elagaj, sau al celor uscate şi Fig. 5.13: PicoŃi
la ulmul de câmp
rupte, nodurile sunt acoperite cu timpul de creşterile trunchiului, în dreptul lor formându-
se umflături locale, care mai devreme sau mai târziu, în funcŃie de mărimea cioturilor rămase iniŃial, dispar.
Clasificarea nodurilor lemnului rotund. Nodurile întâlnite la lemnul rotund se pot clasifica în funcŃie de gradul de
aderenŃă la lemnul înconjurător, de mărime, poziŃie, gradul de sănătate, coloraŃie.
a) După gradul de aderenŃă cu lemnul înconjurător, se disting:
- noduri concrescute, care aderă la lemnul înconjurător pe o porŃiune mai mare de 3/4 din perimetrul lor;
- noduri parŃial concrescute, care aderă la lemnul înconjurător pe o porŃiune cuprinsă între 1/4 şi 3/4 din perimetrul lor;
- noduri căzătoare, care aderă la lemnul înconjurător pe o porŃiune mai mică de 1/4 din perimetrul lor;
b) După mărime, se deosebesc:
- noduri mici, cu mărimea până la 20 mm;
- noduri mijlocii, cu mărimea între 21 şi 40 mm;
- noduri mari, cu mărimea între 41 şi 60 mm;
- noduri foarte mari, cu mărimea peste 60 mm.
Se precizează că mărimea nodurilor se estimează prin distanŃa d dintre tangentele la conturul acestora, duse paralel
cu axa longitudinală a trunchiului sau pieselor de lemn rotund (fig 5.12).

Fig. 5.11. Tipuri de noduri:

a - nod concrescut (aderent); b - nod căzător (neaderent);
c - nod ascuns; d - noduri în verticil

29
 c) După poziŃia pe care o au în trunchi sau în lemnul rotund, se
deosebesc:
- noduri aparente, vizibile la suprafaŃă;
- noduri ascunse (fig. 5.11,c), care nu ies la suprafaŃă, fiind
acoperite cu lemn, uneori detectabile ca urmare a umflăturilor
produse, a semnelor de cicatrizare sau a desenului format de
crăpăturile cojii;
- noduri interioare, aflate în cuprinsul lemnului, detectabile la
secŃionare.
Nodurile mici, vizibile sub forma unor mici protuberanŃe, cu
diametrul până la 5 cm, care trădează prezenŃa unor muguri dorminzi
aflaŃi dedesubt se numesc picoŃi (fig. 5.13).
d) După gradul de sănătate, se disting:
- noduri sănătoase, fără semne de putrezire;
- noduri vicioase, putrezite pe cel mult 1/3 din secŃiune;
- noduri putrede, putrezite pe mai mult de 1/3 din secŃiune.
e) După coloraŃie, se disting:
- noduri normal colorate, având culoarea apropiată de cea a
lemnului înconjurător;
- noduri intens colorate, având culoarea mai închisă decât cea
a lemnului înconjurător, în general brun-roşcată;
- noduri negre, având culoarea mult mai închisă decât cea a
lemnului înconjurător, ajungând până la negru, din cauza prezenŃei
răşinii, taninurilor sau ca urmare a alterării. Fig. 5.16. Zonele de calitate (I, II, III) ale unui
În figurile 5.14 şi 5.15 se redă aspectul unor ornamentaŃii ale cojii arbore de pin silvestru,
arborilor, legate de prezenŃa nodurilor. Ornamentul în formă de petale în funcŃie de distribuŃia nodurilor
florale dat de încreŃiri ale scoarŃei, marcând un nod ascuns, acoperit de
unul sau mai multe inele anuale nou formate, se numeşte trandafir (fig.
5.14). Cel ilustrat în figura 5.15, denumit mustaŃă chinezească, se întâlneşte în mod obişnuit la speciile cu coajă subŃire. Firele
mustăŃii formează un unghi cu atât mai mic cu cât nodul este mai puŃin profund.
DistribuŃia nodurilor în cuprinsul arborilor. Zone de calitate a lemnului arborilor. DistribuŃia nodurilor în cuprinsul
arborilor este influenŃată atât de specia lemnoasă, cât şi de condiŃiile de vegetaŃie. Speciile răşinoase au noduri mai multe,
dar mai mici decât speciile foioase. Totodată, la speciile răşinoase nodurile sunt grupate mai multe la un loc, aproximativ în
acelaşi plan perpendicular pe axa trunchiului, în verticil (fig. 5.11,d).
Se remarcă, de asemenea, o variaŃie şi pe înălŃimea arborilor. În figura 5.16 este ilustrată, pentru exemplificare,
distribuŃia nodurilor la un arbore de răşinoase (pin silvestru) crescut în masiv. În funcŃie de distribuŃia acestui defect, arborele
în cauză prezintă trei zone de calitate. Zona întâia de calitate, situată la bază, are în partea centrală un număr de noduri
redus, mici ca mărime şi concrescute, în partea periferică ele lipsind, motiv pentru care această parte a arborelui conŃine
lemnul apt pentru sortimentele cele mai valoroase (lemn de rezonanŃă, pentru furnir estetic, pentru furnir tehnic ş.a). La fag,
stejar, molid, partea periferică a acestei zone este uneori lipsită complet de noduri. Zona a doua de calitate, aflată deasupra
zonei de bază, prezintă în partea centrală aceleaşi noduri interioare aderente, dar în partea periferică, unde arborele poartă
ramuri uscate şi se întâlnesc urme de ramuri căzute, sub formă de umflături locale sau de neregularităŃi ale crăpăturilor cojii,
există numeroase noduri căzătoare, ascunse. La speciile de umbră, la care elagajul natural se produce mai lent, zona a
doua porneşte ceva mai de jos decât la celelalte specii. A treia zonă, ce corespunde coroanei, are ramuri verzi şi noduri
concrescute.
InfluenŃa nodurilor asupra calităŃii lemnului. Nodurile, cu excepŃia celor mici, grupate, care, aşa după cum s-a mai
arătat, pot contribui la creşterea însuşirilor estetice, constituie de regulă una din cauzele care conduc la deprecierea calităŃii
lemnului.
DirecŃia diferită faŃă de lemnul înconjurător a elementelor şi formaŃiilor anatomice din noduri, ca şi devierea imprimată de
noduri fibrelor lemnului conduc la pierderea omogenităŃii acestuia şi respectiv la apariŃia de discontinuităŃi locale, care în
marea majoritate a cazurilor influenŃează în mod negativ proprietăŃile fizice, mecanice şi tehnologice. Ca urmare, prezenŃa
nodurilor, ca şi unele catracteristici care le privesc (gradul de aderenŃă, mărimea, gradul de sănătate, coloraŃia, poziŃia
relativă sau gruparea ş.a.) trebuie analizate cu maximă atenŃie, ele interesând la sortarea corespunzătoare a lemnului brut
rotund şi lemnului ecarisat, ca şi la prevederea modului de comportare în exploatare a sortimentelor în care se găsesc.
Cel mai puternic este afectată de noduri rezistenŃa lemnului la tracŃiune paralelă cu fibrele şi influenŃa cea mai mică se
înregistrează în cazul solicitării la compresiune paralelă cu fibrele. În cazul solicitării la încovoiere statică, efectul se situează între
aceste două extreme, depinzând de locul nodului în lungul şi pe grosimea pieselor; o influenŃă negativă mai mare au nodurile
dispuse în partea de mijloc şi în zona întinsă a acestora.
Nodurile creează dificultăŃi la prelucrarea lemnului, ca de exemplu la debitarea cherestelei, la rindeluire, la frezare ş.a.
De asemenea, se înregistrează dificultăŃi la finisare, îndeosebi la lăcuire. Maşinile-unelte şi sculele tăietoare sunt solicitate
mai mult, iar sculele se uzează prematur. Datorită durităŃii sporite, nodurile se comportă diferit faŃă de restul lemnului

30
înconjurător în cazul defibrării mecanice şi chimice. Totodată, prezenŃa lor în scândurile sau parchetul folosit la pardoseli
face ca, în timp, acestea să sufere denivelări, nodurile ieşind în relief ca urmare a unei rezistenŃe mult mai mari la uzură.
Nodurile pot provoca deformarea pieselor ecarisate supuse uscării, întrucât lemnul din cuprinsul lor şi cel din jur au
contrageri diferite.
InvestigaŃiile au relevat unele aspecte privind influenŃa asupra furnirului şi debitării acestuia. PrezenŃa nodurilor pe
suprafaŃa furnirului conduce la neajunsuri privind aspectul estetic şi posibilităŃile de îmbinare a lui, interesând mai puŃin în
ceea ce priveşte proprietăŃile mecanice. Nodurile antrenează declasarea furnirului, care, dacă urmează a fi utilizat la
confecŃionarea placajului, va trebui folosit doar ca furnir de miez.
Ameliorarea calităŃii lemnului prin elagaj. Elagajul natural, constând în curăŃirea treptată de crăci a tulpinii arborilor
datorită stării de desime a arboretului, ca şi elagajul artificial pot avea o contribuŃie notabilă la realizarea unui lemn de calitate
superioară, dacă nodurile rezultate din cioturile înglobate în masa acestuia sunt sănătoase şi cât mai mici cu putinŃă. Este
cunoscut în acest sens că prezenŃa nodurilor, chiar sănătoase, depăşind un anumit diametru, este un element restrictiv, ea
limitând încadrarea lemnului brut în clase superioare de calitate. Cu cât mărimea nodurilor şi totodată cu cât numărul lor pe
unitatea de lungime a lemnului sunt mai mari, cu atât sortimentul în care acestea sunt încorporate va fi de o calitate mai
scăzută.
Elagajul natural poate fi întreŃinut, inclusiv ca ritm, prin menŃinerea unei stări normale a masivului (adecvate cerinŃelor
speciei şi condiŃiilor de vegetaŃie), de-a lungul întregului ciclu de producŃie, astfel ca procesul de curăŃire a crăcilor să fie
continuu. Este de asemenea important ca timpul scurs de la moartea ramurilor până la căderea lor să fie cât mai scurt. Se
afirmă de exemplu că la brad, la molid şi chiar la pin silvestru, o ramură uscată, alterată ar putea să rămână pe arbore 60 şi
chiar 80 ani (Venet, 1986). În acest caz, nodul format în trunchi va fi iniŃial aderent, dar din ce în ce mai colorat, apoi
neaderent, încă sănătos şi, în final, neaderent, aproape negru şi tot mai alterat. Gravitatea defectului sporeşte deci pe
măsura ce creşte lungimea părŃii din ramură înglobate în trunchi. Nodurile alterate constituie porŃi sigure de pătrundere a
putregaiului în arbore. În contrast cu ramurile moarte, ramurile vii produc în general noduri sănătoase, aderente şi albe, fiind
colorate doar în măsura în care lemnul speciei în cauză este duramenificat. Diametrul nodurilor rezultate din ramurile vii
descreşte pe secŃiunea radială a trunchiului dinspre periferie către centrul acestuia, în timp ce la nodurile rezultate din
ramurile moarte, pe o parte a lungimii lor, în zona periferică a trunchiului, diametrul este constant.
Elagajul artificial trebuie efectuat de timpuriu, când ramurile ce urmează a fi îndepărtate sunt subŃiri (de maximum 3
cm), astfel ca să rezulte noduri cât mai mici, dispuse numai în partea centrală a trunchiului, peste care, ulterior, să se
formeze lemn fără noduri, sănătos. Rezultate bune se obŃin când tăierea ramurilor se face perpendicular pe axă. Totodată,
această operaŃie trebuie executată la numai câŃiva milimetri de bază, evitând atât lăsarea de cioturi prea lungi, cât şi
vătămarea gulerului (manşonului) ramurilor (fig. 5.17). SuprafaŃa rezultată prin
tăiere trebuie să rămână netedă, curată, fără aşchii. Lucrările se efectuează la
sfârşitul iernii, începutul primăverii, epoca cea mai potrivită fiind luna martie,
când numărul de spori de ciuperci care vor popula rănile este minim. Pentru
stimularea formării calusului, rănile se pot trata cu diverse unguente, rezultate
bune obŃinându-se cu o soluŃie 6% de tiofanat metil.
În cazul când urmează să se producă lemn pentru furnir tehnic, obŃinut
prin derulare centrică, elagajul va fi executat la vârsta când arborii depăşesc în
grosime diametrul rolei, adică a părŃii axiale, cilindrice, a butucului, ce rămâne
după derulare între vârfurile de prindere ale maşinii folosite la realizarea
acestei operaŃii. Trebuie Ńinut de asemenea cont de faptul că până la refacerea
continuităŃii inelelor anuale, timp în care are loc cicatrizarea rănii, arborii mai
cresc în diametru circa 2 cm.
Fig. 5.17. Dispunerea planului de
5.3.2. Măduva şi inima lemnului
tăiere a unei ramuri îndepărtate prin
Măduva şi inima lemnului, în legătură cu care anterior s-au făcut o serie de elagaj artificial
precizări (v. 1.1), în cazul sortimentelor de lemn rotund nu constituie defecte. La
piesele debitate, în schimb, ele reprezintă defecte, deoarece acestora le afectează omogenitatea şi rezistenŃa.

5.3.3. Alburnul
Alburnul, ca urmare a culorii diferite, a proprietăŃilor fizice, mecanice şi tehnologice inferioare şi a durabilităŃii reduse,
comparativ cu duramenul, în cazul anumitor sortimente prelucrate se consideră defect.

31