Sunteți pe pagina 1din 2

Psihologia este n cele din urm mitologie, studiul povetilor sufletului.

-James Hillman

Psihologia medicamentului si complianta terapeutica


Termenul de psihologie a medicamentului este un termen recent introdus in literatura de
specialitate. El se refera la aspectele psihologice care apar in momentul in care subiectul se
afla in relatie cu medicamentul. Sub aspect psihologic, distingem trei etape in cadrul acestei
relatii.
1. Momentul prescrierii medicamentului. In aceasta etapa, factorul psihologic principal se
refera la efectul placebo. Placebo reprezinta o forma medicamentoasa identica cu cea a unui
medicament, dar fara substanta activa a acestuia. Caracterele generale ale efectului placebo
sunt:
(a) Substanta administrata este inerta farmacodinamic;
(b) Efectul este simptomatic;
(c) Durata efectului este de regula scurta;
(d) Actiune nespecifica;
(e) Instalarea efectului este rapida.
Efectul placebo este explicat prin expectantele subiectilor vis-a-vis de efectul scontat al
medicamentului prescris. Altfel spus, efectele medicamentului de tip placebo sunt congruente
si determinate de expectantele subiectilor referitoare la efectul placebo.
2. Momentul actiunii farmacologice a medicamentului. In afara efectului benefic pe plan
somatic si psihologic, medicamentele exercita si o serie de efecte adverse (ex. reactii alergice,
anxietate, ameteli etc.). Aceste efecte adverse devin stimuli cu valoare psihologica incarcata
care pot interfera ulterior - ca urmare a prelucrarii lor cognitive - cu buna derulare a
tratamentului medicamentos.
3. Momentul bilantului. Aici analiza psihologica se refera la analiza costuri beneficii a
tratamentului medicamentos si la decizia continuarii sau renuntarii la tratamentul tinta. In
cazul in care tratamentul a fost reusit, analiza psihologica se refera si la dezvoltarea increderii
pentru eventuale readministrari. Din punct de vedere psihologic, un caz particular este
dependenta de medicamente. Aceasta dependenta poate implica atat o dependenta fizica cat si
una psihica. Modul in care se trateaza aceasta din punct de vedere psihologic va fi discutat la
capitolul tulburarilor legate de consumul de substante.

Complianta terapeutica se refera la un raport explicit intre comportamentul bolnavului si


instructiunile clinice. Acest raport poate determina trei situatii posibile:
1. hipercomplianta - care poate merge pana la adaugarea unor mijloace terapeutice
neindicate;
2. complianta normala care se inscrie in cadrul prescriptiilor terapeutice;
3. hipocomplianta - care poate merge pana la noncomplianta si refuzarea prescriptiilor
terapeutice.
Factorii de care depinde complianta terapeutica sunt:
(a) Natura prescriptiilor terapeutice: complexitate acestora, consecintele lor si esecul
anterior al unor astfel de prescriptii;
(b) Medicul: prestigiul sau. Calitatile relationale cu bolnavul etc.;
(c) Bolnavul: nivelul de intelegere, tipul de personalitate;
(d) Boala: severitate bolii, evolutia acuta sau cronica a acesteia etc.;
(e) Anturajul: experienta si atitudinile acestuia fata de tratament.
Asa cum am mai amintit pe parcursul acestui curs, actul medical se refera la aspectele
curative si profilactice in cazul bolilor. Unii din factorii importanti implicati in boala si
sanatate sunt cei psihologici. Ca urmare, psihologia poate optimiza actul medical in toate
etapele sale. O nota aparte o reprezinta relatia medic-bolnav. Aceasta este o relatie terapeutica
care poate beneficia si poate fi optimizata prin aplicare cunostintelor din psihologia relatiilor
interpersonale. Toate aceste aspecte vor fi reluate detaliat in semestrul doi cand vor fi abordate
interventiile psihologice in actul medical.