DORINA,MIHAI EMINESCU

Tabloul ateptrii:
Evoluia lui Eminescu merge de la un romantism vulcanic la un clasicism rece i sculptural, n care
procedeele artistice devin din ornamentale funcionale, din ,,obligatorii ,,necesare. Nota retoric
se convertete n limbaj aforistic. Totul n marginile celor dou mari coordonate ale lirismului,
dragostea i istoria, opera lui crescnd cu toate rdcinile n cea mai plin tradiie i find o
exponen deplin, cu toate aspectele romantice, a spiritului autohton.
n Dorina religiozitatea erotic, aciunea adormitoare a copacilor n nflorire dau strofelor
arome aproape toxice.Acolo ns unde hieratismul sexual e rupt i cei doi se mic n atitudini
patetice sau lascive, strofele sunt de un
:n strofa a doua ca si in celelalte poezii eminesciene de dragoste si de natura iubirea este traita in
planul visului. In asteptarea fiintei dragi , indragostitul isi imagineaza clipa mult dorita. Verbelede
micare folosite la timpul conjunctiv ( sa alergi, sa cazi , sa desprind , sa ridic) au rolul de a
sugera posibilitatea implinirii aspiratiei; faptul ca sunt verbe de miscare releva intensitatea
sentimentelor, la fel si adjectivul intinse prin care se surprinde nerabdarea imbrasitarii.
:Nerabdarea intalnirii perechii de indragostiti este sugerata atat prin verbul de
miscare ,,sa alergi",cat si de coordonarea prin juxtapunere a propozitiilor
principale,enuntiative optative si propriu-zise.Scenariul intalnirii imaginare se va
desfasura astfel: el o astepta langa izvor erotizat si nerabdator ca o fiinta( dupa
modelul lui V.Alecsandri din ,,Legenda Randunicai");ea va alerga in bratele iubitului,ii
va cadea la piept in timp ce el i va ridica valul de pe obraz ca sa ii contemple
frumusetea si puritatea trasaturilor fizice.
:Arta intituirii este realizat cu ajutorul verbelor s alergi, s cazi, s desprind, s ridic
care nainteaz puternic miscarea, dar o si individualizeaz cu unitti stereotipe usor de
observat si n strofele urmtoare - care creeaz treptat impresia c se recompune.un ritual al
intimittii: i n bratele-mi ntinse / S alergi, pe piept s-mi cazi, / S-ti desprind din crestet
valul, / S-l ridic de pe obraz.. Totodat verbele de micare la timpul conjuctiv sugereaz
orientarea exclusiv ctre viitor a dorinei, care rmne doar la stadiul de ipotez, de posibilitate.
Tot prin intermediul verbelor de micare sunt prezentate treptele aproprierii
ndrgostiilor, acestea fiind vzute nc ca posibilitate, ca dorin arztoare.Aceste verbe
imprim poeziei o not de dinamism, totul este prezentat asemenea unei piese de teatru, formate
din mai multe scene.Toat aceast aciune este proiectat n imaginaia ndrgostitului, care i
trdeaz astfel nerbdarea. Codrul btut de gnduri (personificare cu valoare metaforic) pare o
fiinta ce a ajuns s reflecteze asupra semnificatiei povestii de iubire pe care o tinuieste:
perechea izolat n spatiul lui ocrotitor este un simbol mitic al perpeturii vietii.

In Dorinta, atractia indragostitilor unul pt celalalt este sugerata mai intai de o chemare,
menita sa scoata in evidenta dorul si puterea sentimentului.Codrul mprumut parc iubirii ceva
din mreia i din viaa lui prelung, eterniznd clipa efemer a iubirii.

Prin imaginea celor doi ndrgostii din Dorina se reediteaz astfel cuplul primordial(,,Vom
fi singuri, singurei),cuplul de indragostiti se hieratizeaza devenind parca simbol al perechii
originare intr-un Eden mitologic, cei doi ndrgostii evadeaz din lumea real ntr-un spaiu rustic,
protector,care i va izola pe cei doi ndrgostii de restul lumii, le va proteja iubirea, crengile
plecate ce ascund prispa de brazde ferindu-i pe cei doi de ochii curioilor, oferindu-le intimitate,
dar aceast intimitate nu este una analitic.
Perechea nu vorbete i nu se ntreab, limbajul se realizeaz prin intermediul micrilor
trupului, din priviri, modul acesta de comunicare fiind corespunztor cuplului primordial, nainte
de apariia cuvntului, cnd sentimentele aa de puternice nu erau diminuate prin folosirea unor
de cuvinte care nu le pot niciodat cuprinde ca intensitate, cnd exista doar el i ea,cnd nimeni
altcineva nu mai conta. Iubita ameit de mediul conjurtor, cade ntr-o uimire, numit de
poet,,farmec, care este neclintirea hieratic a animalelor n epoca procreaiei.Amorul eminescian
e religios mecanic, nbuit de geologie.n chip obinuit, femeia iese de undeva din trestii sau din
pdure, se las prad gurii brbatului i amndoi cad toropii, fascinat de o ritmic dinafar,
cderi de raze,de ape,de flori. Codrul btut de gnduri (personificare cu valoare metaforic) pare o
fiinta ce a ajuns s reflecteze asupra semnificatiei povestii de iubire pe care o tinuieste:
perechea izolat n spatiul lui ocrotitor este un simbol mitic al perpeturii vietii.

Prezenta motivului valului in strofa a doua, prin conotatiile dezvoltate in context, are functie anticipativa,
aratand unitatea si coerenta interioara a poeziei, dar si a lumii eminesciene. Motivul valului sugereaza modul in
care se produc echivalentele la nivelul simbolurilor poetice. El uneste, in semantica sa contextuala, doua serii de
conotatii, doua serii de echivalente simbolice: eu = celalalt (mitul armoniei paradiziace prin iubire) si eros =
thanatos.
Corelat cu pluralul dublului" din penultima strofa, prin care dualitatea se dizolva in unitate (vom visa",
ingana-ne-vor"), motivul desprinderii valului are semnificatia incercarii imaginare de a da la o parte insasi
suprafata care desparte eul de dublul sau", anticipeaza reveria contopirii cu dublul" prin scufundarea in somnulvis (Mircea Cartarescu). Gestul desprinderii valului ar echivala cu regasirea sinelui profund in iubire. Femeia
reflecta, prin cufundare in vis, fiinta celuilalt. Este vorba despre un narcisism al gandirii" eminesciene in poezia
erotica (Ioana Em. Petrescu). Imaginea cuplului nediferentiat adormind" acoperit de flori de tei reda (idilei)
semnificatia originara de expresie poetica a inocentei varstei paradiziace". Iubirea apare () ca un rit de
reintegrare in pierduta armonie cosmica, de repuperare a starii de farmec si a timpului echinoxial" (Ioana Em.
Petrescu).
Corelat cu imaginea finala a revarsarii florilor de tei deasupra cuplului cufundat in somn, valul introduce subtil,
in text, conotatia thanatica, anuland prapastia intre erosul si thanatosul eminescian. Prezenta valului accentueaza
legatura neobisnuit de puternica in cazul lui Eminescu intre femeie si apa. El reprezinta () o marca a unei
semnificatii profunde, ascunse", marca a echivalentei simbolice eros-thanatos reluata in strofa ultima. Vom vedea
cum prin corelatii cu erosul moartea se eufemi-zeaza, capata un caracter benign", de eternizare a iubirii, de
recuperare a armoniei paradiziace, de refacere a unitatii sinelui (cf. Mircea Cartarescu).
Vlul, ce ascunde doar pe jumtate chipul iubitei, invit la cunoatere, la dezvluire, vlul semnific de asemenea
un prag ntre iubita i dorina lui.Acesta poate s evideniaz de asemea i puritatea iubitei, vlul fiind conform
culturii arabe vlul intruchipeaza o femeie credincioasa si modesta care nu iese din casa fara sa isi acopere capul

cu un vestment special. Tot odat vlul poate fi vzut ca un instrument al erotismului poeziei, avnd un
rol de seduciel.Vlul poate fi vzut de asemenea ca un obiect vestimentar, ceea ce denot faptul c iubit
este i cochet.