TUBERCULOZA PULMONARA

Definitie: tuberculoza pulmonara este o boala infectocontagioasa provocata de bacilul Koch, afectand
organismul in intregime, interesand cu precadere plamanul
si avand de obicei o evolutie cronica, pe parcursul careia
se deosebesc doua etape: tuberculoza primara si
tuberculoza secundara.
Etiopatogenie: agentul patogen, bacilul Koch, denumit
astfel dupa numele celui care 1-a descoperit in 1882
(Robert Koch), este un microorganism in forma de
bastonas, cu un invelis din ceara si substante grase. Se
impregneaza greu cu colorantii obisnuiti, iar odata colorat,
se decoloreaza greu cu alcool sau substante acid. Se
spune, de aceea, ca bacilul tuberculos este acido- si alcoolorezistent. Exista trei speciii de bacii
Koch: uman, denumit si Mycobacterium tuberculosis, bovin si aviar, ultimul fiind implicat in
boli la imunodeprimati. S-a emis si ipoteza ca bacilul Koch poate exista si sub forma de virus
filtrant. De la omul bolnav, mai rar de la bovideele bolnave, bacilii sunt imprastiati prin sputa,
puroi, urina, lapte etc. Contaminarea se face:
Pe cale aeriana, aproape totdeauna prin bacilul Koch de tip uman. De la bolnavii de tuberculoza
si produsele patologice ale acestora, germenii ajung in organismul indivizilor neinfectati (fie
direct, prin ploaia de picaturi bacilifere, formata din mii de picaturi de saliva purtatoare de bacili,
inhalate cu usurinta odata cu aerul atmosferic, fie indirect, prin particule de praf, contaminate in
urma depunerii pe jos si pe obiecte a picaturilor bacilifere, ridicate apoi in aer si inhalate in
acelasi mod).
Pe cale digestiva, mai rar, prin ingerarea unor alimente infectate (lapte, unt), in special in tarile in
care tuberculoza bovina este mai frecventa.
Patrunderea in organism a bacilului Koch determina leziuni anatomice (sancrul de inoculare si
adenopatia satelita), modificari biologice (reactii la tuberculina pozitive) si semne clinice
inconstante. Ansamblul acestor reactii este cunoscut sub numele de complex primar. in cele mai
multe cazuri, bacilii care patrund in organism, nu produc nici o tulburare (exceptand pozitivarea
reactiei la tuberculina). Este vorba deprimoinfectie. in alte cazuri, bacilii se multiplica, provoaca
leziuni, cel mai adesea pulmonare. Aceasta este tuberculoza-boala. Prezenta bacilului Koch este
indispensabila pentru afirmarea diagnosticului de tuberculoza. Leziunea initiala (primoinfectia)
este situata aproape intotdeauna in plamani, bacilul Koch raspandindu-se de aici in organism prin
urmatoarele cai: calea limfatica; calea hematogena, in care diseminarea bacilului se face prin
deschiderea unui ganglion limfatic sau a altor leziuni intr-o vena; calea bronhogena, cand bacilii
dintr-o leziune activa sunt transportati prin bronhii in alte parti ale aparatului respirator.
Bacilul trebuie cautat in expectoratie si in lichidul de spalatura gastrica, in cazul tuberculozei
pulmonare; in urina in cazul tuberculozei uro-genitale; in lichidul cefalo-rahidian, in cazul

tuberculozei meningiene; in puroiul unui abces, in cazul tuberculozei osteo-articulare sau

ganglionare.
Examenul bacteriologic se face de obicei direct, cu coloratia Ziehl-Nielsen, bacilii aparand sub
forma de bastonase fine, colorate in rosu pe un fond albastru. in situatii speciale, examenul se
face fie dupa omogenizare, metoda care permite concentrarea bacililor, fie prin cultura pe medii
speciale, cel mai cunoscut fiind mediul Lowenstein, sau inoculand la cobai produse patologice
continand bacili tuberculosi. in principiu se incepe totdeauna cu examenul direct si, daca acesta
este negativ, se recurge, dupa caz, la culturi sau inoculare. Bacilul tuberculos este foarte sensibil
la lumina solara, mai ales la razele ultraviolete. Este sensibil, de asemenea, la caldura si fierbere;
in schimb, rezista la uscaciune si frig. Antisepticele actioneaza diferit. De obicei, pentru
dezinfectarea produselor patologice se foloseste un amestec in parti egale de soda caustica 30%
si crezol 30%, din care se prepara o solutie apoasa 5%. Se mai folosesc formolul 5% si acidul
fenic

Semne si simptome
-

tuse
expectoratii de culoare neobisnuita sau sanguinolente
febra usoara
inapetenta si scadere in greutate
transpiratii nocturne
dureri in piept la respiratie sau in timpul tusei
dureri ale coloanei vertebrale sau ale principalelor articulatii

Peste 50% din persoanele afectate nu prezinta niciun simptom o lunga

perioada de timp.
Tusea este cel mai frecvent simptom al tuberculozei. Dar, intrucat debutul
bolii este insidios, persoana infectata poate pune tusea pe seama fumatului
sau a unui episod recent de gripa. Tusea poate produce o cantitate mica de
sputa verde sau galbena dimineata. In cele din urma, sputa poate prezenta
striatii sanguinolente, dar cantitatile mari de sange sunt rare.
Transpiratiile nocturne abundente constituie un alt semn al TBC, dar la fel ca
si tusea, nu este specific tuberculozei.
Tuberculoza extrapulmonara (TBEP) afecteaza indeosebi ganglionii limfatici,
dar si oasele, creierul, cavitatea abdominala, pericardul, articulatiile si
organele genitale. Aceste localizari ale tuberculozei sunt dificil de
diagnosticat.
Simptomele tuberculozei extrapulmonare sunt nespecifice si constau de
obicei in astenie, inapetenta, febra intermitenta, transpiratii si uneori scadere
in greutate. In unele cazuri, infectia poate cauza durere sau disconfort.

Tratament
In tratamentul tuberculozei, sunt prescrise doua sau mai multe antibiotice cu
mecanisme diferite de actiune, deoarece monoterapia ar determina
dezvoltarea unei tuberculoze rezistente la antibioticul in cauza. In perioda
initiala, intensiva a tratamentului, sunt adaugate alte doua medicamente
pentru a scurta durata tratamentului si a creste sansele de reusita, chiar in
conditiile rezistentei la medicamente.
Antibioticele de prima linie pot vindeca tuberculoza in majoritatea cazurilor,
cu conditia ca tratamentul sa fie instituit inainte ca plamanii sa fie prea
afectati, iar ca tratamentul sa fie urmat corect si sa nu fie intrerupt inainte
de termen. In absenta antibioticelor, 50% din pacientii cu TBC decedeaza in
mai putin de 5 ani, 25% dezvolta o forma cronica a bolii, iar ceilalti 25% se
vindeca.
In cazul unei tuberculoze multirezistente, rata de vindecare este de 60%
-80%.
Tratamentele de prima linie
Medicamentele de prima linie in tratamentul tuberculozei sunt: izoniazida,
rifampicina, etambutol si pirazinamida.
Culturile din secretii permit identificarea rezistentei bacteriilor la aceste
medicamente. Aceasta verificare necesita 6 -8 saptamani, dupa acest
interval de timp medicamentele ineficiente sunt inlocuite cu altele. In
aceasta perioada, bolnavii trebuie izolati, pana cand nu mai sunt contagiosi.
Pentru a fi eficient si a distruge complet bacteriile, tratamentul medical
necesita luarea zilnica a medicamentelor pe o perioada minima de 6 luni,
mergand uneori pana la 12 luni.
Izoniazida poate provoca greturi, varsaturi si icter. Rifampicina poate afecta
ficatul, in special cand este asociata cu izoniazida. Streptomicina paote
afecta nervii si urechea interna, ducand la ameteala si la hipoacuzie.
Etambutol afecteaza uneori nervul optic, cauzand tulburari ale vederii si
scaderea perceperii culorilor. Totusi, 95% din pacientii cu tuberculoza termina
cu succes tratamentul, fara a prezenta efecte adverse severe.
A doua linie de tratament
In cazul rezistentei bacteriilor la principalele doua medicamente (izoniazida si
rifampicina), se recurge la medicamente de linia a doua: etionamida,
cicloserina, kanamicina, etc. Deoarece au o eficacitate mai mica, acestea
trebuie luate o perioada de timp mai lunga, uneori pana la 5 ani.

Atentie! Desi tuberculoza nu mai este contagioasa dupa cateva saptamani de

tratament, acesta trebuie continuat o perioada lunga de timp pentru a
distruge toate bacteriile. Un tratament intrerupt inainte de termen poate
antrena dezvoltarea unor bacterii rezistente la medicamentele in cauza.