VIRTUALIZARE I TEHNOLOGII DE

VIRTUALIZARE
HARDWARE I SOFTWARE

Patapie Raicu tefan

Grupa 5305

Facultatea de Electronic, Telecomunicaii i Tehnologia Informaiei

Specializarea Microelectronic, optoelectronic i nanotehnologii
Sisteme de calcul si operare

Virtualizare i tehnologii de virtualizare

1
Lucrarea contine termeni in limba engleza ce nu au putut fi tradusi complet in limba romana
pentru a nu li se pierde sensul sau din cauza lipsei unui termen adecvat. In schimb am incercat sa
ofer o descriere amanuntita a unor termeni ce ar putea pune intr-o oarecare dificultate pe unii enduseri ne-experimentati.

Virtualizarea in IT reprezinta crearea unei versiuni virtuale (alta decat una

actuala) a unei platforme hardware, sistem de operare, unitate de stocare sau
resurse de retea. Scopul uzual al virtualizarii este de a centraliza sarcinile
administrative in timp ce imbunatateste scalabilitatea si work loads. Simplificata,
virtualizarea este o metoda ce permite rularea a unuia sau mai multor calculatoare
pe o singura platforma hardware, sau si mai usor, a doua sisteme de operare diferite
pe un singur PC; de exemplu, pe un PC putem rula atat o masina Windows cat si
una Linux, sau o instalare de Windows 98 si una de XP. O explicatie mai complexa
ar fi urmatoarea: virtualizarea elibereaza utilizatorii si aplicatiile de caracteristicile
hardware specifice sistemelor pe care opereaza. Virtualizarea a aparut in perioada
1960 pentru a permite partitionarea calculatoarelor gigantice mainframe - resurse
rare si scumpe. Cu timpul, minicalculatoarele si PC-urile ofereau o cale mai eficienta
de distribuire a puterii procesorului, astfel in perioada 1980, virtualizarea nu era
foarte departe de intrebuintat. In anii 1990, cercetatorii au inceput sa observe cum
virtualizarea putea rezolva unele probleme legate de poliferarea mai putin scumpa a
hardware-ului, incluzand reutilizarea.
Tipuri de virtualizare
Virtualizare Hardware
Virtualizarea hardware sau platforma virtualizata se refera la crearea unei
masini virtuale care functioneaza ca un computer real cu un sistem de operare.
Software-ul executat pe aceste masini virtuale este separat de resursele hardware
existente. De exemplu, un computer care ruleaza MS Windows poate hosta o
masina virtuala care seamana cu un computer cu sistem de operare MAC OS X. Ca
urmare, software bazat pe MAC OS X poate fi rulat pe acea masina virtuala.
In virtualizarea hardware, termenul masina-host se refera la sistemul actual
pe care se realizeaza virtualizarea; termenul masina-guest se refera la masina
virtuala.
Diferite tipuri de virtualizare hardware includ:
1. Virtualizare completa
Consta intr-o simulare aproape completa a hardware-ului actual pentru a
permite software-ului, care deobicei consista intr-un sistem de operare guest, sa
ruleze nemodificat. Exemple: VirtualBox, Oracle VM, Virtual
PC, VMware
workstation, VMware Server.
Virtualizarea completa s-a dovedit foarte utila pentru:
a) sharing-ul unui computer intre mai multi utilizatori
b) izolarea utilizatorilor unul de celalalt (pentru a crea un program de control)
c) emularea unui hardware nou pentru a realiza securitate si productibilitate
crescuta
2. Virtualizare asistata hardware

Virtualizare i tehnologii de virtualizare

2

Virtualizarea asistata hardware este vazuta ca o virtualizare de platforma

care permite virtualizarea completa folosind capabilitatile hardware, in primul rand
cele ale procesorului host. Virtualizarea asistata hardware a fost adaugata
proceoarelor x86 (Intel VT-x sau AMD-V) in 2006.
Avantaje: Virtualizarea asistata hardware reduce resursele atribuite
mentenantei paravirtualizarii deoarece restrictioneaza (ideal elimina) numarul
schimbarilor necesare unui sistem de operare guest. De asemenea faciliteaza
obtinerea unei performante mult mai bune.
Dezavantaje: Virtualizarea asistata hardware necesita uport explicit in CPU-ul
hostului care nu este intotdeauna disponibil in toate procesoarele X86/X86_64.
O virtualizare pura asistata hardware, folosind doar sisteme de operare guest,
implica multe capcane VM, rezultand multe supracresteri in utilizarea CPU_ului,
limitand scalabilitatea si eficienta consolidarii unui server. Scaderea performantei
poate fi evitata folosind drivere paravirtuale; aceasta combinatie a fost numita
virtualizare hibrida".
3. Virtualizare partiala
In virtualizarea partiala, incluzand virtualizarea spatiului de adresa, masina
virtuala simuleaza mai multe instante ale unui mediu virtual, in mod particular spatiul
de adrese, adica tot sistemul de operare nu poate rula in masina virtuala - ceea ce ar
insemna virtualizare completa dar multe aplicatii pot rula. O forma cheie a
virtualizarii partiale este virtualizarea spatiului de adresa, in care fiecare masina
virtuala consta intr-un spatiu de adresa independent.
Virtualizarea partiala a fost un succes istoric catre virtualizarea completa.
4. Paravirtualizare
In paravirtualizare nu este simulat un mediu hardware; in schimb, programele
guest sunt executate in domeniile lor izolate ca si cum ar rula intr-un sistem separat.
Programele guest trebuie modificate specific pentru a rula in acest mediu.
Virtualizare software
Virtualizare la nivelul sistemului de operare
Virtualizarea la nivelul sistemului de operare este o metoda de virtualizare
server unde kernel-ul unui sistem de operare permite instantierea mai multor spatiiutilizator izolate in locul unuia singur. Astfel de instante (denumite de multe ori
containere, VE (virtual environments), VPS sau jails) pot arata ca un server real din
punctul de vedere al utilizatorului.
Virtualizarea la nivel de sistem de operare este folosita in medii de virtual
hosting, unde este folositoare la alocarea securizata de resurse hardware finite intre
un numar mare de utilizatori neincrezatori.
Virtualizarea aplicatiilor
Virtualizarea aplicatiilor este un termen umbrela care descrie tehnologii
software ce imbunatatesc portabilitatea, managementul si compatibilitatea aplicatiilor
izolandu-le de sistemul de operare existent pe care sunt executate. O aplicatie
complet virtualizata nu este instalata in sensul traditional, desi este executata ca si

Virtualizare i tehnologii de virtualizare

3

cum ar fi. Aplicatia este pacalita la rulare, crezand ca interfera cu sistemul de

operare original si cu resursele manageriate de acesta, cand de fapt nu este.
Beneficii
Permite aplicatiilor sa ruleze in medii pentru care nu au fost construite (nu au
suport nativ). Exemplu WINE permite aplicatiilor MS windows sa ruleze pe Linux.
Poate proteja sistemul de operare si alte aplicatii de cod scris neatent sau
buggy.
Utilizeaza mai putine resurse decat o masina virtuala separata
Posibilitatea de a rula aplicatii incompatibile in acelasi timp
Permite aplicatiilor sa fie copiate pe medii portabile si apoi importate in alte
computere fara nevoia de instalare.
Limitari
Unele tipuri de software cum ar fi antivirusii sau aplicatiile care se ocupa de
schimbarea aspectului si a temelor vizuale (WindowsBlinds, StyleXp) prezinta
dificultati in a fi virtualizate.
Virtualizarea memoriei
In informatica, virtualizarea memoriei decupleaza resursele RAM-ul volatil de
sistemul individual din centrul de date si apoi aloca acele resurse intr-o memorie
virtuala comuna oricarui computer din cluster. Memoria comuna este accesata de
sistemul de operare sau de aplicatiile care ruleaza in sistemul de operare. Memoria
comuna distribuita poate fi apoi utilizata pe post de cache de mare viteza sau o
memorie de capacitate mare partajata pentru o aplicatie CPU sau GPU.
Memoria virtualizata este diferita de unitatile de stocare bazate pe memorie
cum ar fi disk-urile solide (SSD-urile). Amandoua permit partajarea spatiului de
memorie (i.e. RAM, flash mem) intr-un cluster, dar SSD-urile folosesc un sistem
foarte complicat si mai putin eficient, identic cu interfata unui hard disk.
Beneficii
Imbunateste utilizarea memoriei prin partajarea resurselor reduse.
Mareste eficienta si reduce timpul de rulare pentru schimburi de date
intensive intre I/O
Micsoreaza latenta si permite accesul mai rapid decat alte solutii cum ar fi
SSD, SAN sau NAS.
Implementari
Integrare la nivelul aplicatiei
Integrare la nivelul sistemului de operare
Memoria Virtuala
In IT, memoria virtuala consta intr-o tehnica de a manageria memoria pentru
mai multe kernel-uri. Aceasta tehnica virtualizeaza arhitectura memoriei
computerului (cum ar fi RAM-ul sau unitatile de stocare pe disc), permitand unui
program sa fie creat dupa cum urmeaza:
- exista o singura memorie hardware si acest device virtual se comporta ca un
modul RAM

Virtualizare i tehnologii de virtualizare

4

- programul are acces deplin la acest modul virtual de memorie RAM ca baza
pentru memorie de lucru continua (spatiu de adrese)
Sistemele care folosesc memoria virtuala:
- folosesc memoria hardware mai eficient decat sistemele fara memorie
virtuala
- fac operatia de programare a aplicatiilor mai usoara prin:
- ascunderea fragmentatiei
- punand pe seama kernel-ului povara de a manageria ierarhia memoriei
Sistemele embedded si alte sisteme computerizate cu scopuri speciale care
necesita timpi de raspuns foarte mici pot opta pentru a nu folosi memoria virtuala
datorita determinismului scazut (determinism in IT este un algoritm care se comporta
predictibil); memoria virtuala declanseaza intreruperi impredictibile care pot produce
jitter nedorit in timpul operatiilor I/O. In orice caz, sistemele embedded nu au
deobicei o utilizare in ierarhii de memorie complicate.
Paged virtual memory
Aproape toate implementarile memoriei virtuale divid spatiul virtual de adrese
al unei aplicatii in pagini; o pagina este un bloc continuu de adrese virtuale de
memorie. Paginile sunt deobicei de 4KB (4x1024 bytes), iar sistemele cu campuri
mari de adrese virtuale de memorie sau cu foarte multa memorie reala folosesc
pagini cu marimi mai mari.
Tabele de pagina (Page tables)
Aproape toate implementarile folosesc page tables pentru a traduce adresa
virtuala vazuta de aplicatie intr-o adresa fizica (sau adresa reala) folosita de
hardware pentru a procesa instructiuni. Hardware-ul care se ocupa cu traducerea
specifica sau maparea functiilor intre adresele logice si fizice este cunoscut sub
numele de cutia Dynamic Address Translation (DAT) sau ca unitatea de
management a memoriei (MMU).
Sistemele pot avea un tabel de pagina pentru tot sistemul, un tabel de pagina
separat pentru fiecare aplicatie, un page table separat pentru fiecare segment, o
ierarhie de tabele de pagina pentru segmente mari sau o combinatie intre acestea.
Traducerea dinamica de adrese (Dynamic addrress translation)
Daca, in timp ce se executa o instructiune, un CPU primeste o instructiune
intr-o adresa virtuala anume, primeste date de la o adresa virtuala specifica sau
stocheaza date intr-o adresa virtuala anume, acea adresa trebuie sa fie tradusa in
adresa fizica corespunzatoare. Acest lucru este realizat de o componenta hardware
denumica MMU (Memory Management Unit) care cauta adresa reala (din page
table) corespunzatoare unei adrese virtuale si trimite adresa reala in diferite zone ale
CPU-ului care executa instructiunii. Daca page table arata ca pagina virtuala de
memorie nu exista in memoria reala, hardware-ul indica o exceptie de esuare a
paginii (faimoasa Page Fault Exception) care initializeaza componenta "paging
supervisor" al sistemului de operare.
Paging supervisor

Virtualizare i tehnologii de virtualizare

5

Este partea sistemului de operare care creaza si manageriaza page tables.

Daca traducerea adresei hardware indica o eroare de tip "page fault exception",
paging supervisor acceseaza un spatiu de stocare secundar, returneaza pagina ce
contine adresa virtuala ceruta, aduce la zi tabelele de pagina pentru a reflecta
localizarea fizica a adresei virtuale ca apoi in final sa transmita mecanismului
dinamic de traducere a adresei sa reinitializeze cererea. Cand toata memoria fizica
este in utilizare, asa cum si este deobicei, paging supervisor trebuie sa elibereze in
spatiul primar de stocare pentru a retine pagina interschimbabila. Eliberand putina
memorie necesita aducerea la zi a tabelului de pagina pentru a-i transmite ca pagina
se afla intr-un spatiu de stocare secundar. Superviser-ul economiseste timp neinterschimband paginile deja existente in spatiul secundar de stocare.
Pagini rezidente permanent
Sistemele de operare prezinta arii de memorie care sunt blocate, adica nu
sunt interschimbabile in spatiul secondar de stocare. De exemplu:
-Sistemele de intrerupere in general se bazeaza pe o arie de pointeri catre
handleri (I/O completion, evenimente de timer, erori de program, page fault). Daca
paginile ce contin aceste pointere sau daca codul invocat ar fi paginabil, handling
interruptions ar deveni mult mai complexe si ar dura prea mult, mai ales in cazul
intreruperilor de tipe page fault.
-Unele parti din tabelul de pagina nu sunt totdeauna paginabile
-Bufferele de date accesate direct, de exemplu de catre echipamente
periferice care folosesc accesul direct la memorie (DMA) sau prin canalele I/O.
Deobicei aceste echipamente si bus-urile (conexiunile) de care sunt atasate
folosesc adrese fizice de memorie in locul adreselor virtuale de memorie. Asadar,
paginile ce contin localizari catre/dinspre care un dispozitiv periferic transfera date
sunt ori permanenent blocate ori doar cat timp exista un transfer in desfasurare.
-Ariile aplicatiilor/kernel-ului, component ce sunt dependente de timp nu pot
tolera raspunsul variabil cauzat de paginare. In mod particular, codul sau driverele
paging superviser-ului pentru spatiul de stocare secundar nu trebuie sa fie
interschimbabile.
Virtualizarea sistemelor de stocare
In mod specific, sistemele de stocare pot folosi concepte de virtualizare
pentru a permite o functionalitate mai buna si facilitati mult mai avansate unitatii de
stocare. Sistemele de stocare (sau storage/disk arrays) utilizeaza hardware si
software special impreuna cu unitatile de disc pentru a oferi o capacitate de stocare
sigura si viteza de procesare a datelor foarte rapida.
Sistemele de stocare pot oferi ori accesul datelor pe blocuri ori pe fisiere.
Accesul bazat pe blocuri este oferit prin fibra optica, iSCSI(internet small computer
system interface, un standard IP bazat pe partajarea datelor intr-o retea), SAS
(Serial Attached SCSI, cum ar fi hard disk-urile). Accesul pe fisiere este oferit de
protocoalele NFS (Network File System, permite unui utilizator accesul la fisiere intro retea ca si cum acestea s-ar afla in spatiul local) sau CIFS (Common Internet File
System, este application-layer network protocol folosit in primul rand pentru a oferi

Virtualizare i tehnologii de virtualizare

6

accesul partajat asupra fisierelor, imprimantelor sau porturilor seriale intre nodurile
unei retele).
Astfel, exista doua tipuri primare de virtualiare in contextul sistemelor de
stocare: virtualizarea de blocuri si virtualizarea de fisiere.
Virtualizarea de blocuri se refera la separarea spatiului de stocare logic de cel
fizic pentru a putea fi accesat fara nevoia de a trece prin spatiul de stocare fizic sau
alte structuri. Virtualiarea de fisiere elimina dependentele intre datele accesate la
nivelul de fisier si localizarea fizica a acestor fisiere. Aceasta ofera posibilitati de
optimizare a spatiului de stocare si de a muta fisiere mult mai usor.
STUDIU DE CAZ: RAID Arrays (Block Virtualization)
RAID (Redundant Array of Inexpensive Disks) este o tehnologie de utilizare a
mai multor hard disk-uri intr-o singura entitate pentru a imbunatati performanta sau
securitatea datelor. Exista mai multe tipuri de RAID, fiecare cu avantaje si
dezavantaje. Tipurile de RAID pe care dorim sa le implementam tine de ceea ce ne
dorim mai mult: fie un nivel mai ridicat de performanta, fie o siguranta sporita a
datelor. Despre tipuri de RAID si implementarile acestora vom vorbi in continuare.
Tehnologia RAID combina mai multe hard discuri fizice intr-o singura unitate
logica folosind fie un dispozitiv hardware (controler RAID) fie o aplicaie software
Cea mai simpla metoda de RAID, presupune unificarea mai multor partitii intrun singur volum.
Avantaj: un spatiu mai mare de stocare. Se pot unii partitii de pe unul sau mai
multe hard diskuri.
Dezavantaj: nu exista protectie in cazul defectiunilor si nici nu aduce o
crestere de performanta.
Exista 3 tipuri principale in RAID:

mirroring (oglindire), copierea datelor pe mai multe discuri,

striping, impartirea datelor pe mai multe discuri
error correction (cu corectarea erorilor) unde discuri de verificare redundanta
stocheaza datele pentru a fi detectate si corectate eventualele erori.

Scopul principal este marirea sigurantei datelor, (mai ales in cazul serverelor
cu baze de date importante) sau a mariri vitezei, de exemplu un sistem care e folosit
la editare video, unde cantitatea de date ce trebuie prelucrata intr-un timp scurt este
foarte mare. RAID este folosit mai ales la servere dar poate fi folosit si pe statiile de
lucru obisnuite (calculatoare personale).
RAID este folosit la sistemele cu accesibilitate ridicat, unde este important ca
sistemul sa ruleze fara oprire. Folosind RAID, se poate schimba de exemplu un hard
disk stricat fara sa fie nevoie de oprirea sistemului.
Tipuri de RAID:
RAID0

Virtualizare i tehnologii de virtualizare

7

Este cea mai performanta metoda de stocare RAID. Se

formeaza din hard disk de marimi egale, a caror capacitate de
stocare este insumata.
Avantaj: scrierea/citirea pe mai multe diskuri se face
simultan, marindu-se performanta totala a matricii.
Dezavantaj: lipsa redundantei, defectarea oricarui hard
disk ducela compromiterea intregii matrice, datele fiind astfel
pierdute.
RAID0 se foloseste atunci cand nu avem date importante
(o eventuala pierdere a lor sa nu fie o mare tragedie), dar dorim
o imbunatatire a vitezei sistemului.
RAID1
Daca se folosesc doua diskuri in RAID1 informatia va fi
stocata identic pe ambele hard diskuri, in oglinda. Oricare din ele
poate ceda, fara sa afecteze integritatea matricei. Dezavantaj:
performanta este afectata, deoarece scrierea/citirea se face
simultan, pe toate diskurile. Un alt dezavantaj este ca spatiul de
stocare este de jumatate din suma disk-urilor puse in mirroring.
Este nevoie de un numar par de disk-uri. De exemplu, daca
avem 2 hard diskuri de 500 GB fiecare puse in RAID1,
capacitatea totala pe care o putem memora este tot de 500GB,
deoarece datele sunt scrise simultan si identic pe ambele hard
diskuri.
RAID1 se foloseste mai ales cand dorim o securitate sporita a datelor
importante. Daca unul din cele doua hard diskuri cedeaza, datele nu sunt pierdute pt
ca sunt existente identic pe celalalt hard disk.
RAID2
In RAID2 toate rotatiile discurilor
si viteza sunt sincronizate, iar datele
sunt scrise astfel incat fiecare bit
secvential este pe un hard-disk
separat. Paritatea codului Hamming
este calculata cu bitii corespondenti de
pe disk-uri si apoi stocata intr-o unitate
de disk separata. RAID2 poate
recupera datele in caz ca un disk cedeaza si poate repara datele corupte sau
paritatea atunci cand datele corespunzatoare unui bit corupt si paritatea sunt in stare
buna.

Virtualizare i tehnologii de virtualizare

8

RAID5
Aceasta ofera redundanta de nivel
N+1, fiind viabil de la mai mult de 3 hard
disk-uri intr-o matrice. Scrierea informatiilor
de paritate se face pe toate diskurile, astfel
ca oricare dintre ele ar ceda, matricea
ramane intacta. Pentru un numar mare de
disk-uri este cea mai eficienta metoda,
capacitate de stocare este data de
(capacitatea unui disk)*(numarul de disk-uri
-1).
Evident, se pot face combinatii de mai multe RAID-uri intre ele, dar cele de
mai sus sunt cele mai utilizate.
RAID-ul poate fi facut la nivel hardware sau software.
RAID Hardware
Exista un controller hardware dedicat, ce inglobeaza toate functiile ce tin de
RAID.
Aceasta este solutia cea mai buna
deoarece controllerul contine unitati de
procesare
separate,
dedicate.
Controllerele SCSI sunt in totalitate
operate hardware. Este totusi nevoie
de un driver pentru functionarea lor.
Dezavantaj: pret mare. Insa cand
siguranta datelor este importanta, este
obligatorie
prezenta
unui
RAID
Hardware.

RAID Software
Acesta se face folosind controllere clasice, IDE sau SCSI. Operatiunile de
utilizare si de administrare a hard diskurilor sunt facute de sistemul de operare,
procesorul sistemului avand o sarcina in plus. In Linux, RAID-ul Software are o
performanta foarte buna.
Cu toate aceste sisteme de siguranta pe care le ofera matricile RAID, exista si
cazuri exceptionale in care datale pot fi pierdute datorita defectiunilor aparute la
controllerele RAID sau in cazul defectiunii mai multor hardiscuri din matricea RAID.
Virtualizarea desktop
Virtualizarea desktopului implica incapsularea si furnizarea de acces la un
sistem informatic complet sau intreg sistemul catre un sistem utilizator. Acest sistem
utilizator poate folosi o arhitectura hardware complet diferita decat cea folosita de

Virtualizare i tehnologii de virtualizare

9

mediul desktop proiectat si de asemenea poate fi bazat pe un cu totul alt sistem de

operare.
Modelul de virtualizare desktop permite accesul masinilor virtuale pentru a
lasa mai multi utilizatori ai retelei sa mentina desktop-uri individualizate pe un singur
server sau computer central. Computer-ul central poate functiona intr-o rezidenta,
firma sau data center. Utilizatorii pot fi imprastiati din punct de vedere geografic, dar
de asemenea pot fi conectati la computer-ul central printr-un LAN, WAN sau internet.
Cel mai cunoscut software de virtualizare de acest tip este VMware, insa MS
ofera alternativa sa si anume Virtual Server.

n mediul econonomic actual, departamentele IT sunt supuse unor presiuni

uriae n sensul scderii costurilor i alinierii la cerinele de business ale organizaiei.
n aceste condiii, lipsa spaiului fizic pentru echipamentele hardware, consumul
ridicat de energie, costurile ridicate de ntreinere i mentenan devin bariere pentru
orice manager IT.
Rezolvarea acestor probleme este dat de VIRTUALIZARE, prin beneficiile
concrete i imediate aduse. Prin virtualizare, mai multe sisteme de operare i
aplicaii pot s funcioneze pe un singur server fizic, ceea ce determin ca rata de
utilizare a hardware-ului s creasc de la 10-15% pn la 80%. Virtualizarea nu
nseamn numai cheltuieli mai sczute, ci i flexibilitate mai mare.

Virtualizare i tehnologii de virtualizare

10

BIBLIOGRAFIE:
1. Wikipedia, The Free Encylopedia
a. http://en.wikipedia.org/wiki/Virtualization
b. http://en.wikipedia.org/wiki/Hardware_virtualization
c. http://en.wikipedia.org/wiki/Paravirtualization
d. http://en.wikipedia.org/wiki/Hardware-assisted_virtualization
e. http://en.wikipedia.org/wiki/Full_virtualization
f. http://en.wikipedia.org/wiki/Operating_system-level_virtualization
g. http://en.wikipedia.org/wiki/Application_virtualization
h. http://en.wikipedia.org/wiki/Memory_virtualization
i. http://en.wikipedia.org/wiki/Virtual_memory
j. http://en.wikipedia.org/wiki/Storage_virtualization
k. http://en.wikipedia.org/wiki/Desktop_virtualization
2. VMWare Virtualization Website: http://www.vmware.com/virtualization/
3. Revista IT - Totul despre RAID: http://www.revistait.ro/tehnologie/totul-despreraid/
4. Hardware Secrets - Intel Virtualization (VT) Technology Explained:
http://www.hardwaresecrets.com/article/263
5. IBM Virtualization in education:
http://www07.ibm.com/solutions/in/education/download/Virtualization%20in
%20Education.pdf
6. JetStor Visualize your RAID: http://www.acnc.com/raid
7. Arena
IT

Introducere
in
virtualizare:
http://www.arenait.net/2008/09/14/introducere-in-virtualizare.html
8. Securenetworks.ro

Virtualizare:
http://www.securenetworks.ro/solutii/virtualizare