COMUNICA}II DE DATE

Bibliografie

1. Andrew S. Tanenbaum - traducere de N. Tapus si colectiv: Retele de calculatoare, ISBN 973-

97706-3-0, editata de Computer Agora Press, 1997
2. Gilbert Held - traducere de Ariana Popescu: Comunicatii de date, ISBN 973-601-852-0, Editura
Teora, 1998
3. Dan Mancas: Comunicatii de date si retele locale de calculatoare, Ed. SITECH Craiova, 1999.
 Introducere in comunicatii de date 1

INTRODUCERE IN COMUNICATII DE DATE

Comunica]iile de date reprezint# procesul de comunicare a informa]iilor \n

form# binar# \ntre dou# sau mai multe echipamente. Ele sunt denumite de multe
ori [i comunica]ii \ntre calculatoare, deoarece majoritatea schimburilor de
informatii sunt realizate \n prezent \ntre echipamente dotate cu putere de calcul -
elemente de prelucrare (calculatoare, terminale, imprimante, dispozitive
specializate precum telefoanele celulare, bancomate etc.) .
Intrep#trunderea dintre domeniul calculatoarelor [i cel al comunica]iilor a
avut o influen]# profund# asupra modului \n care sunt organizate sistemele de
calcul.
Vechiul model al unui singur calculator care serve[te problemele de calcul
ale organiza]iei a fost \nlocuit cu un model \n care munca este f#cut# de catre
mai multe calculatoare separate, dar interconectate prin canale de comunica]ie.
Domeniul comunica]iilor de date reprezint# o tehnologie care evolueaz#
extrem de rapid. Prin utilizarea unor dispozitive semiconductoare proiectate
pentru prelucrarea semnalelor sau compresia datelor, se dezvolt# diverse
aplica]ii multimedia care orienteaz# comunica]iile de date spre transportul de
informa]ie vocal#, de date [i de imagini. In prezent, Internetul, expresie a
progreselor f#cute in domeniul comunicatiilor de date, este prezent in toate
domeniile de activitate - posta electronica, publicare de informa]ii, comer]
electronic, tranzactii bancare, "voice over IP" (telefonie utilizand Internet),
transmitere de sunet [i secvente video etc. Practic, comunicatiile de date sunt
parte integranta a activitatilor cotidiene.
Interconectarea calculatoarelor prin intermediul §re]elelor de comunica]ie
constitituie re]ele de calculatoare.
Aplica]iile informatice care utilizeaza comunica]tiile de date in re]ele pot fi de
la simple transferuri de seturi de date de la un element de prelucrare la altul
p@n# la sisteme de calcul distribuite.
_n literatura de specialitate se face deseori confuzie \ntre o re]ea de
calculatoare [i un sistem de calcul distribuit. Deosebirea esen]ial# este c# \ntr-un
sistem distribuit existen]a mai multor calculatoare autonome este transparent#
pentru utilizator. Utilizatorul unui sistem distribuit interac]ioneaz# cu o aplica]ie
2 COMUNICA}II DE DATE

informatic#, f#r# a fi preocupat de modul \n care prelucr#rile sunt distribuite

\ntre mai multe elemente de prelucrare.
_ntr-o re]ea care nu dispune de un sistem de programe care s# fac#
transparent# distribuirea fizic# a elementelor de prelucrare, utilizatorii trebuie s#
se conecteze explicit la o ma[in#, s# comande explicit execu]ia proceselor la
distan]#, s# transfere explicit fi[iere etc.
Prin urmare, un sistem de calcul distribuit este un sistem de programe
construit peste o re]ea de calculatoare, care ofer# servicii utilizatorului ca [i
c@nd ar rula pe un singur calculator. Sistemele de calcul distribuit realizeaz#
prelucrarea informa]iei precum [i comunicarea \ntre grupuri de echipamente de
calcul distribuite fizic.
_n general, diferitele tipuri de elemente de prelucrare care comunica date
vor fi numite \n continuare DTE (Data Terminal Equipment). Acestea nu includ
numai calculatoare calculatoare de uz general, ci [i o gam# variat# de
echipamente cum ar fi: terminale video inteligente, sta]ii de lucru, echipamente
inteligente pentru controlul proceselor industriale etc.
_nainte de a se trece la proiectarea elementelor unui sistem de comunica]ii
de date, trebuie cunoscute:

 tipurile de re]ele de comunica]ie disponibile, modurile acestora de lucru

(operare), domeniile de operabilitate;
 setul de standarde care au stat la baza realiz#arii re]elelor.

1.1 Clasificarea re]elelor de comunica]ie

Re]elele de comunica]ie pot fi clasificate \n patru categorii \n func]ie de

distan]a fizic# dintre elementele ce comunic# \ntre ele:

1. Re]ele miniaturale (< 5cm). Acestea realizeaz# interconectarea

diferitelor elemente de calcul ce sunt implementate pe acela[i circuit
integrat.
2. Re]ele mici (< 50 cm). Acestea realizeaz# interconectarea unit#]ilor de
calcul localizate \n aceea[i cutie sau subansamblu al unui echipament.
3. Re]ele medii (< 10 km). Realizeaz# interconectarea echipamentelor de
calcul (sta]ii de lucru, aparate de m#sur# inteligente) distribuite pe o arie
limitat#. Aceste re]ele se mai numesc [i re]ele locale (LAN – Local Area
Networks).
4. Re]ele mari (>10 km). Realizeaz# interconectarea diferitelor module ale
ale unui sistem de calcul cum ar fi: mainframe sau minicalculatoare,
terminale inteligente etc. Acestea sunt distribuite pe o suprafa]# mai
 Introducere in comunicatii de date 3

\ntins# (suprafa]a unei ]#ri sau arii geografice mai \ntinse). Re]elele de
acest tip se mai numesc [i re]ele globale (WAN – Wide Area Networks).

_n cazul primelor dou# tipuri de re]ele, datorit# distan]ei mici dintre

elementele de calcul, toate mesajele sunt transferate \n mod paralel. Aceste
re]ele fac parte din categoria re]elelor puternic conectate (CCS – Closely
Coupled Systems).
Celelalte dou# tipuri de re]ele fac parte din categoria sistemelor slab
conectate (LCS – Loosely Coupled Systems), transferul mesajelor f#c@ndu-
se \n mod serial.
_n general, prima categorie de re]ele (CCS) realizeaz# schimbul de date
\ntre elemente de calcul omogene. _n contrast, sistemele slab conectate (LCS)
realizeaz# schimbul de date \ntre calculatoare sau echipamente de tipuri diferite.
Principalele obiective ale acestor sisteme sunt:

 s# asigure transferuri de date f#r# erori;

 s# asigure ca mesajele transferate s# aib# aceea[i semnifica]ie \n
toate sistemele.

Pentru a realiza aceste obiective LCS folosesc diferite re]ele [i protocoale de

comunica]ie. Acesta este tipul de sisteme ce face obiectul cursului.

1.2 Evolu]ia istoric#

Evolu]ia LCS a fost determinat# de dezvoltarea resurselor folosite \n cadrul

unui sistem de calcul.
Primele calculatoare comerciale au fost caracterizate printr-un harware
voluminos [i software primitiv. Cu timpul, datorit# progresului tehnologic [i
dezvolt#rii software-ului au ap#rut unit#]ile de discuri magnetice [i sistemele de
operare de tip multiuser. Aceasta a f#cut posibil# partajarea \n timp a CPU \ntre
mai multe programe active, permi]@nd mai multor utilizatori s#-[i execute
programele interactiv [i s# aib# acces simultan la datele memorate prin
intermediul unui terminal separat.
4 COMUNICA}II DE DATE

Pentru a valorifica aceste realiz#ri calculatoarele au fost proiectate astfel

\nc@t s# suporte mai multe terminale. Astfel de calculatoare au fost numite
sisteme multiacces permi]@nd accesul on-line la datele memorate. Prin
intermediul modem-urilor [i re]elelor telefonice publice comutate (Public
Switched Telephone Network - PSTN), terminalele au putut fi plasate la
distan]e mari de calculator (figura 1.1 a).
Folosirea re]elelor telefonice ca mediu principal pentru comunica]ia de date
a f#cut ca \n cur@nd costul unei linii de comunica]ie s# nu mai fie
nesemnificativ. De aceea au fost introduse multiplexoare statistice [i dispozitive
de tip “cluster controller” astfel \nc@t o singur# linie de comunica]ie s# fie
folosit# de mai mul]i utilizatori afla]i \n acela[i loc (figura 1.1 b).
 Introducere in comunicatii de date 5

_n plus, cre[terea foarte mare a num#rului de terminale (la c@teva sute) a

impus introducerea FEP (Front-End Processor) care degreveaz# CPU de sarcina
comunic#rii.

1.3 Structuri de re]ele

Structurile prezentate \n figurile anterioare se caracterizeaz# prin
concentrarea unei mari cantit#]i de informa]ii \ntr-un singur loc si lucrul de la
mai multe terminale care acceseaza unitati de prelucrare centralizate. Spre
deosebire de aceasta, in structurile de tip retea diverse elemente de prelucrare
comunica intre ele prin intermediul retelei. In continuare se prezinta evolutia
structurilor de retea.
1.3.1 Re]ele de calculatoare cu comutare de pachete prin re]eaua de
telefonie
In aceasta structura utilizatorii dispersa]i \n spa]iu acceseaz# [i actualizeaz#
informa]ia folosind diverse facilit#]i de comunicare oferite de retelele de
telefonie, prin intermediul comutatoarelor de pachete (Packet Switch Exchange
- PSE)(figura 1.2).

Sistemele de calcul autonome sunt plasate in locatii diferite, func]ioneaza

independent si schimba informa]ii sau partajeaza intre ele resurse hardware sau
software.
6 COMUNICA}II DE DATE

Pentru o astfel de re]ea a ap#rut limitarea volumului de date schimbate

datorat# re]elei telefonice [i modem-urilor. Astfel a ap#rut necesitatea realiz#rii
unor re]ele de comunica]ie independente de sistemul de telefonie cu comutare.
Cerin]ele impuse unor astfel de re]ele au fost \n mare m#sur# similare
caracteristicilor re]elelor de telex.

1.3.2 Re]ele de comunica]ie \n domeniul public

Ini]ial, re]elele de comunica]ie au fost realizate la nivel na]ional, folosind

linii de telecomunica]ie \nchiriate. Cu timpul, a ap#rut necesitatea
comunic#rii \ntre dou# calculatoare apar]in@nd la dou# re]ele diferite. _n acest
moment multe ]#ri au acceptat faptul c# analog re]elei telefonice (PSTN)
trebuie s# existe o re]ea de comunica]ii de date (PSDN - Public Switched Data
Network). _n plus, datorit# faptului c# aceast# re]ea trebuia s# permit#
comunicarea \ntre diferite tipuri de echipamente a devenit necesar# adoptarea
unor standarde de interfa]are.

Dup# multe discu]ii, mai \nt@i la nivel na]ional [i apoi la nivel

interna]ional, a fost adoptat un set de standarde interna]ionale cu rolul de a
interfa]a [i controla fluxul de informa]ii \ntre un DTE [i diferite tipuri de PSDN
(figura 1.3).

1.3.3 Re]ele locale [i re]ele globale

 Introducere in comunicatii de date 7

Datorit# evolu]iei tehnologice [i implicit a dezvolt#rii resurselor de calcul

num#rul echipamentelor de calcul a crescut foarte mult. Astfel au devenit
comune structuri alc#tuite din mai multe sta]ii de lucru (execut@nd de exemplu
procesare de texte) localizate fizic \n aceea[i cl#dire. Fiecare din aceste sta]ii
poate executa independent numeroase sarcini, dar de multe ori este necesar# [i
comunicarea \ntre ele (\n scopul transferului de fi[iere sau pentru accesarea unor
resurse scumpe partajate). Datorit# faptului c# echipamentele de calcul se afl#
plasate la distan]e relativ mici, acest tip de re]ea se nume[te Local Area
Network (LAN).

_n func]ie de topologie [i de modul de operare se deosebesc mai multe

tipuri de LAN, fiecare tip fiind proiectat pentru a fi utilizat \ntr-un anumit
domeniu (birotic#, proiectare, industrie).
_n figura 1.4 se prezint# un sistem distribuit bazat pe LAN folosit \n
domeniul tehnic (ex. campus universitar).
Structura prezentat# \n figura 1.4 este tipic# pentru LAN. De multe ori
este \ns# necesar# comunicarea \ntre un calculator conectat la o re]ea local# cu
un calculator conectat \ntr-o alt# re]ea local# aflat# la distan]# mare \n aceea[i ]
ar# sau \n ]#ri diferite. Leg#tura \ntre re]elele locale se poate face printr-o re]ea
de date public# (de exemplu prin satelit, sistemul de telefonie, sisteme de
comunica]ie prin microunde etc.). In acest fel, sunt realizate re]ele globale, pe
8 COMUNICA}II DE DATE

arii extinse (WAN - Wide Area Networks)

Echipamentele ce realizeaz# leg#tura \ntre diferite re]ele se numesc
internetwork bidges (pentru interconectarea a 2 LAN) [i internetwork
gateways (pentru leg#tura \ntre LAN [i PSDN) – figura 1.5.
 Introducere in comunicatii de date 9

1.3.4 Standarde \n domeniul comunica]iei de date

Primele re]ele de comunicare realizate de fabrican]i nu permiteau cuplarea

(at@t din punct de vedere hardware c@t [i software) dec@t a propriilor
echipamente. Din aceast# cauz# aceste sisteme sunt cunoscute sub numele de
sisteme \nchise (closed systems).
Pentru a \nl#tura aceast# limitare, organiza]ii interna]ionale au elaborat de-a
lungul anilor diverse standarde \n vederea conect#rii echipamentelor de calcul la
re]ele publice. Astfel au fost proiectate protocoalele din seria V pentru
conectarea unui DTE la PSTN, sau recomand#rile din seria X pentru conectarea
DTE la PSDN.
_n acest fel, echipamente ale unui produc#tor care ader# la aceste standarde
pot fi conectate cu echipamente ale unui alt producator. Sistemele rezultate sunt
cunoscute sub numele de sisteme deschise (open systems interconnection).
_ncep@nd din anul 1970 au \nceput s# se \nmul]easc# tipurile de re]ele de
comunica]ii. De aceea au fost introduse tot mai multe standarde de comunica]ie.
Primul standard introdus privea structura general# a unui sistem de
comunicare \ntre calculatoare. Acesta a fost proiectat de International Standards
Organization (ISO) [i a fost cunoscut sub numele de ISO Reference Model for
Open Systems Interconnection (OSI). _n continuare au fost introduse diferite
standarde corespunz@nd diferitelor tipuri de PSDN.
Dintre organiza]iile care au dezvoltat sau promovat aceste standarde cele
mai importante sunt:

1. International Organization for Standardization (ISO) este o organiza]ie

interna]ional# ce se ocup# cu dezvoltarea standardelor privind o gam# larg#
de subiecte.
2. International Telecommunications Union, ITU-T (vechea denumire :
Consultative Committee of the International Telegraph and Telephone
- ITU-T) \[i propune s# studieze [i s# elaboreze recomand#ri \n probleme
tehnice, de utilizare [i de tarife \n domeniul telegrafiei [i telefoniei.
Obiectivul s#u principal este de a asigura compatibilitatea leg#turilor
interna]ionale \n telecomunica]ie.
3. American National Standards Institute (ANSI) este o organiza]ie
neguvernamental#, nonprofit, compus# din producatori, utilizatori [i alte
organiza]ii interesate. Este organul desemnat s# reprezinte U.S.A. \n cadrul
ISO.
4. Electronics Industries Association (EIA) este o asocia]ie de firme \n
domeniul electronicii [i membr# a ANSI. Se ocup# \n primul r@nd cu
standarde la nivelul fizic al modelului OSI.
10 COMUNICA}II DE DATE

5. Institute of Electrical and Electronics Engineers (IEEE) este de

asemenea membr# a ANSI [i se ocup# \n special cu primele dou# niveluri
ale modelului OSI (nivelul fizic [i data link).

Scopul ISO Reference Model for OSI a fost de a stabili o baz# comun#
pentru coordonarea dezvolt#rii standardelor \n domeniul interconect#rii
sistemelor.
Termenul "Open Systems Interconnection" desemneaz# standarde privind
schimbul de informa]ie \ntre sisteme deschise. Faptul c# un sistem este deschis
nu presupune o implementare, tehnologie sau interconectare particular# ci se
refer# la recunoa[terea sau aplicarea mutual# a standardelor.
Un alt obiectiv al ISO este de a identifica domeniile \n care standardele pot
fi dezvoltate sau \mbun#ta]ite [i de a men]ine consisten]a standardelor \nrudite.
Tehnica de structurare adoptat# de ISO este cea a stratific#rii. Func]iile de
comunica]ie sunt separate pe mai multe niveluri (layers). Fiecare nivel
realizeaz# un subset de func]ii necesare pentru comunica]ia cu un alt sistem.
Ideal este ca nivelurile s# fie astfel definite \nc@t modific#ri efectuate \ntr-un
nivel s# nu necesite modific#ri [i \n alte niveluri.
Sarcina ISO a fost s# defineasc# un set de niveluri [i serviciile realizate de
fiecare nivel. Principiile avute \n vedere de ISO au fost urm#toarele:

1. S# nu se creeze mai multe niveluri dec\t sunt necesare deoarece devine mai
dificil# descrierea [i integrarea nivelurilor.
2. Crearea unei grani]e la un punct unde descrierea serviciilor poate fi mic# [i
num#rul interac]iunilor \ntre niveluri este minim.
3. Crearea de niveluri separate pentru func]ii ce se manifest# diferit \n timpul
derul#rii procesului.
4. Gruparea func]iilor similare \n acela[i nivel.
5. Selectarea grani]elor \n puncte alese pe baza experien]ei anterioare.
6. Crearea unui nivel pe baza unor func]ii ce pot fi u[or localizate astfel \nc@t
reproiectarea sa total# sau modificarea protocoalelor datorit# progresului
tehnologic hardware sau software s# nu necesite modificarea serviciilor
a[teptate de la sau furnizate pentru nivelurile adiacente.
7. Crearea unei grani]e \n punctul \n care la un moment dat s-ar putea s# avem
o interfa]# corespunzatoare standardizat#.
8. Crearea unui nivel atunci c@nd se trece la un nivel diferit de abstractizare a
datelor (ex. morfologie, sintaxa, semantic#).
9. S# permit# schimbarea func]iilor [i protocoalelor dintr- un nivel f#r# a afecta
celelalte niveluri.
10.Fiecarea nivel s# se \nvecineze numai cu nivelul superior [i cu cel inferior
lui.
 Introducere in comunicatii de date 11

Principii similare celor enumerate au fost aplicate [i subnivelurilor.

Avantajul modelului OSI \l reprezint# rezolvarea comunica]iei \ntre
calculatoare eterogene. Dou# sisteme, indiferent c@t se deosebesc, pot
comunica efectiv dac# \ndeplinesc urm#toarele condi]ii:

 Implementeaz# acela[i set de func]ii de comunica]ie.

 Aceste func]ii sunt organizate \n cadrul aceluia[i set de de niveluri.
Nivelurile pereche trebuie s# realizeze acelea[i func]ii, dar nu este necesar s#
le realizeze \n acela[i mod.
 Nivelurile pereche trebuie s# foloseasc# un protocol comun.

Plec@nd de la principiile enun]ate, modelul OSI a definit un set de [apte

niveluri.
Nivelul fizic (physical layer) acoper# interfa]a fizic# \ntre echipamente [i
regulile prin care bi]ii sunt transfera]i de la unul la altul. Nivelul fizic are patru
caracteristici importante:

 mecanice
 electrice
 func]ionale
 procedurale

Exemple: RS-232 C, RS-449/422/423 [i par]ial X.21.

Nivelul leg#turii de date (data link layer) are rolul de a face sigur#
leg#tura fizic# precum [i de a activa, \ntre]ine [i dezactiva leg#tura. Principalul
serviciu pe care acest nivel \l ofer# nivelului superior este controlul erorilor.
Nivelul re]ea (network layer) are rolul de a realiza transferul transparent al
datelor \ntre entita]ile de transport. El permite nivelului superior (transport) s#
[tie totul despre transmisia de date din nivelurile inferioare [i s# aleag#
tehnologia folosit# pentru conectarea sistemelor.
Nivelul transport (transport layer) realizeaz# un mecanism sigur de
schimb de date \ntre procese din sisteme diferite. Acest nivel asigur#
transmiterea f#r# erori [i \n secven]# corect# a unit#]ilor de date.
Nivelul sesiune (session layer) propune un mecanism pentru controlarea
dialogului \ntre aplica]ii.
Nivelul prezentare (presentation layer) se ocup# cu sintaxa schimbului
de date \ntre aplica]ii. _[i propune s# rezolve diferen]ele dintre formatele de
reprezentare a datelor.
Nivelul aplica]ie (application layer) creeaz# un mijloc prin care aplica]iile
s# acceseze mediul OSI. Acest nivel con]ine func]ii de gestionare [i mecanisme
general valabile pentru aplica]ii distribuite.
12 COMUNICA}II DE DATE

_n figura 1.6 este ilustrat modelul OSI:

Fiecare sistem con]ine c@te [apte niveluri. Comunica]ia se realizeaz# \ntre
aplica]iile notate AP X [i AP Y din cele dou# sisteme. Dac# AP X dore[te s#
transmit# un mesaj c#tre AP Y atunci este solicitat nivelul 7. Acesta stabile[te o
rela]ie de tip "peer-to-peer" cu nivelul 7 al sistemului receptor, folosind un
protocol specific acestui nivel. Acest protocol folose[te servicii oferite de
nivelul 6. La r@ndul s#u, nivelul 6 folose[te un protocol propriu [i a[a mai
departe p@n# la nivelul fizic care realizeaz# transmisia bi]ilor prin mediul de
transmisie.
Observa]ie: _ntre nivelurile pereche nu exist# o comunica]ie direct# cu
excep]ia nivelului fizic.
Atunci c@nd aplica]ia X are de transmis un mesaj c#tre aplica]ia Y,
informa]ia este transferat# c#tre "application layer". Aici se adaug# un header
ce con]ine informa]ie necesar# protocolului corespunzator nivelului 7 pereche
(opera]ia se nume[te \ncapsulare). Datele originale plus acest header sunt
transferate sub forma unei unit#]i de date c#tre nivelul 6. "Presentation layer"
trateaz# \ntreaga entitate ca pe o dat# [i Ti adaug# propriul header (a doua
 Introducere in comunicatii de date 13

\ncapsulare). Acest proces continu# \n jos p@n# la nivelul 2 care, \n general,

adaug# datelor at@t un header c@t [i o coad#. Entitatea rezultat# poart# numele
de pachet [i este transferat# prin nivelul fizic c#tre mediul de transmisie. C@nd
pachetul este recep]ionat de sistemul destina]ie are loc un proces invers. Fiecare
nivel \[i extrage headerul corespunz#tor con]in@nd informa]ii solicitate de
protocolul folosit \n comun la acel nivel.