5 Analize aprofundate pe probleme

Au în vedere teme de analiză specifice:

• rentabilitatea comercială; • echilibrul financiar,
• rentabilitatea economică; • îndatorarea;
• rentabilitatea financiară; • diagnosticul riscului.
Pot fi definite şi alte teme specifice, în raport cu scopurile analizei:
lichiditatea (trezoreria), structura activului şi pasivului de bilanţ ş.a.
5.1 Analiza rentabilităţii comerciale
Are în vedere aprecierea prin rate a efectului financiar rezultat dintr-o
activitate generatoare de venituri efective sau posibile.
Indicatori utilizaţi pentru caracterizarea eficienţei operaţiunilor de comerţ:
Structură
Nr. Vânzări
Rata Încasări a valorii
crt. de mărfuri
adăugate
MC
1. Rata marjei comerciale (rmc)
Vmv
EBE
2. Rata marjei brute de exploatare (rmbe)
CA
RN
3. Rata marjei nete (rmn)
CA
RE
4. Rata marjei nete de exploatare (rmne)
CA
CAF
5. Rata marjei brute de autofinanţare (rmba)
CA
EBE
6. Rata marjei asupra valorii adăugate (rmva)
VA
Figura 13 Ratele de analiză comercială
unde: MC = marja comercială;
Vmv = valoarea mărfurilor vândute;
EBE = excedentul brut de exploatare;
CA = cifra de afaceri;
RN = rezultatul net al exerciţiului;
RE = rezultatul exploatării;
CAF = capacitatea de autofinanţare;
 Gestiunea financiară a întreprinderii

VA = valoarea adăugată.
5.2 Analiza rentabilităţii economice
Are ca scop caracterizarea măsurii în care activele unei firmei produc
rezultate financiare.
Domenii caracterizate:
Nr.
Rata marja rentabilitatea rentabilitatea
crt.
de câştig economică activului

Rata excedentului brut de EBE

1.
exploatare (rebe) AE
Rata rentabilităţii economice EBIT − T
2.
(re1) AE
Rata rentabilităţii economice EBIT
3.
(re2) AE
PN
4. Rata profitului net (rpn)
AE
Rata rentabilităţii economice REc
5.
(re3) AT
Rata rentabilităţii economice REc
6.
(re4) AIb + NERE + D
Rata rentabilităţii activului RE1
7.
economic (rae) AE
Rata rentabilităţii activului EBE
8.
total (rat) AT
Rentabilitatea economică RE
9.
brută (reb) AE
Rentabilitatea economică Pcrt
10.
netă (ren1) Ki
Rentabilitatea economică RE
11.
netă (ren2) AEN
PB
12. Rentabilitatea economică (re)
Kperm

Figura 14 Rate de analiză a rentabilităţii economice

Analize aprofundate pe probleme

unde: AE = activul economic;

AE = AIb + NFR (1)
AIb = active imobilizate brute;
NFR = necesar de fond de rulment;
EBIT = excedent brut înaintea impozitării (taxării);
T = impozite şi taxe;
PN = profit net;
REc = rezultat economic (profit brut din exploatare);
AT = activul total;
NFRE = necesar de fond de rulment pentru exploatare;
D = disponibilităţi băneşti;
RE1 = rezultatul exploatării în forma „înainte de deducerea dobânzii şi a
impozitului pe profit”:

RE1 = RC + Dob
RC = rezultat curent înaintea impozitării;
Dob = dobânzi şi cheltuieli asimilate;
Pcrt = profit curent;
Ki = capital angajat (investit);
AEN = activ economic net:

AEN = AE – (A + Pdi) (2)

A = amortizări;
Pdi = provizioane pentru deprecierea imobilizărilor;
PB = profit brut;
K perm = capital permanent.
Mulţimea de rate folosite pentru caracterizarea rentabilităţii arată:
(i) importanţa problemei în sine;
(ii) necesitatea evidenţierii rezultatului relativ (procentual) al activităţii la
diferitele niveluri de evaluare a acestuia (adică atât a rezultatului
financiar mai mult sau mai puţin net, cât şi a dimensiunii eforturilor
angajate – vezi activ economic, activ economic net, activ total, capital
angajat).
Cu sensul de marjă, adică prin considerarea raportului invers decât cel dat
în figura 14, aceste rate exprimă durata în ani a recuperării efortului angajat din
rezultatul pe care l-a degajat respectivul efort. De exemplu, în cazul rentabilităţii
economice brute (rata nr. 9 din figura 14) se vorbeşte de marja rezultatului
exploatării:
AE
mre = (3)
RE
 Gestiunea financiară a întreprinderii

care arată în câţi ani se recuperează activul economic din rezultatul exploatării.
Toate ratele din figura 14 sunt rate de rentabilitate şi, de aceea,
recomandarea este ca valoarea lor să fie cât mai mare. Pentru rata nr. 9, frecvent
utilizată şi în auditul financiar al firmei, se recomandă ca acceptabile valorile de
minim 25%, adică se acceptă că un interval de 4 ani este satisfăcător/asigurător
pentru recuperarea din rezultate a unei investiţii (imobilizări în echipamente şi
materiale).

5.3 Analiza rentabilităţii financiare

Are ca scop caracterizarea profitabilităţii capitalului propriu; alternativ se

folosesc rate privind capitalul permanent, ca şi indicatori care să exprime
rentabilitatea financiară prin rezultate vizând reflectarea activităţii firmei în bursă.

Nr. la capital la capital în conexiune cu

Rata
crt. propriu permanent bursa

Rata rentabilităţii PN
1.
financiare (rf) Kpr

Rentabilitatea financiară REn

2.
netă (rfn) Kpr 1

Rentabilitatea financiară RcrtIT

3.
înainte de impozitare (rfi) Kpr 1

Randamentul capitalului Div

4.
propriu (rkp) Kpr 1

Coeficientul capitalizării VP
5.
bursiere (PER) PN : n
Rata dividendului:
Du
- nominală (rnd) -
6. VN
- efectivă (red) Du
-
VN
Rentabilitatea financiară a Du + Pv − Pc
7. plasamentului în acţiunile
firmei (rfp) Pc
Rentabilitatea financiară a PN + D
8.
capitalului permanent Kperm
Analize aprofundate pe probleme

Figura 15 Rate de analiză a rentabilităţii financiare

unde: PN = profit net;

Kpr = capital propriu;
REn = rezultatul net al exerciţiului;
Kpr 1 = capitalul propriu corectat = Kpr – Prof.ne (4)
Prof.ne = profit nerepartizat;
RcrtIT = rezultatul curent înaintea impozitării;
Div = dividende (total);
VP = valoarea de piaţă a unei acţiuni;
n = numărul de acţiuni emise de societatea comercială;
Du = dividend unitar, adică pe o acţiune = Div/n;
VN = valoarea nominală a unei acţiuni;
Pv = preţul cu care un investitor şi-ar putea vinde o acţiune;
Pc = preţul pe care investitorul l-a plătit pentru a cumpăra o acţiune;
D = dobânzi;
Kperm = capitalul permanent.

Rentabilitatea financiară exprimă gradul de remunerare a acţionarilor şi a

societăţii în sine. Este o rată sensibilă la structura capitalului după provenienţă,
respectiv la coeficientul financiar (cf):

cf = Dtml/Kpr (5)
unde: Dtml = datorii pe termen mediu şi lung.
Acest coeficient este un indicator al intensităţii levierului financiar (lf);
lf = re – d (6)
unde: re = rentabilitatea economică;
d = rata dobânzii.
Condiţia de ordine pentru cele trei rate este:

rf > re > d (7)

Coeficientul capitalizării bursiere (PER = price earning ratio) are sensul de
durată a imobilizării investiţiei într-o acţiune, adică în câţi ani se poate recupera
plasamentul de mărimea valorii de piaţă a acţiunii din profitul net unitar (PN:n); o
formă alternativă este să se determine durata recuperării pe seama dividendului
unitar (Div:n). Calculul acestui coeficient se poate face şi după relaţia:

KB
PER = (8)
PNE
 Gestiunea financiară a întreprinderii

unde: KB = capitalizare bursieră = n ∗ VP ; (9)

PNE = profitul net (total) al exerciţiului.
Rata dividendului arată câştigul procentual al posesorului acţiunii în raport
cu o valoare atribuită acţiunii; în cazul ratei efective a dividendului, aceasta se
poate calcula şi după relaţia:
Div
red = (10)
KB
Rata financiară a plasamentului în acţiunile societăţii comerciale este un
indicator relevant mai ales pentru două categorii de plasatori, şi anume:
- pentru speculatori, în special în jurul datei de distribuire a dividendelor;
- pentru acţionarii mici, care de regulă cedează acţiunile pe care le deţin
dacă există oportunitatea unei diferenţe atractive de preţ între cel cu
care a cumpărat acţiunile şi cel cu care ar putea să le vândă.
5.4 Analiza echilibrului financiar
Are în vedere studiul resurselor de finanţare în corelaţie cu obiectul finanţării.
Nr.
Rata Mod de calcul Observaţii
crt.
Rd - arată măsura în care resursele durabile acoperă
Rata finanţării sau nevoia de finanţare a activelor imobilizate;
imobilizărilor (rfi) AIb
1. - situaţia normală: rfi > 1;
(rata fondului de K perm - creşterea ratei exprimă ameliorarea condiţiilor de
rulment)
AIn finanţare a imobilizărilor.
Rata finanţării K pr
2. prin capitalul - situaţia normală rfkp > 1
propriu (rfkp) AIb
CAE - situaţia normală rafi > 0,2;
Rata autofinanţării
investiţiilor (rafi) IE + ∆NFRE rafi > 1 → surse proprii disponibile; eventual,
3. -
nevalorificate.
IE - exprimă echilibrul între efortul investiţional şi
Rata de investire
4. surplusul de valoare creat de societatea
(ri) VA comercială.
Rd
Rata finanţării sau - exprimă măsura finanţării din resurse durabile a
AE nevoilor durabile;
5. activului
Rd - situaţie normală: rfae > 1;
economic (rfae)
NS + NFRE - corelaţie: rfae < rfi.
- exprimă măsura în care sursele permanente
Rata finanţării alocate exploatării acoperă partea cea mai stabilă
fondului de FRE din necesarul de fond de rulment, adică fondul de
6.
rulment de NFRE rulment de exploatare (zis şi funcţional), în
exploatare (rffre) principiu stocurile pentru producţie;
- situaţia normală: rffre ≥ 0,67.
Analize aprofundate pe probleme

Rata finanţării - exprimă măsura în care necesarul pentru

CrTz
7. bancare a exploatare se finanţează din credite de trezorerie;
exploatării (rfbe) NFRE - corelaţie: rffre + rfbe ≅ 1.
Fig. 16 Rate de analiză a echilibrului financiar
unde: Rd = resurse disponibile (inclusiv fondul de amortizare);
AIb = active imobilizate brute (valoare de inventar);
AIn = active imobilizate nete = AIb – A (11)
A = suma amortizării la zi;
CAF = capacitate de autofinanţare;
IE = investiţiile exerciţiului;
∆NFRE = variaţia faţă de anul precedent a necesarului de fond de rulment
de exploatare;
AE = activ economic;
VA = valoarea adăugată;
NS = nevoi stabile;
FRE = fond de rulment de exploatare;
CrTz = credite de trezorerie.

5.5 Analiza lichidităţii (trezoreriei)

Are ca obiect să caracterizeze capacitatea de plată a societăţii şi, ca efect,
posibilitatea de acces la credite de trezorerie.
Nr.
Rata Mod de calcul Observaţii
crt.
0. 1. 2. 3.
- este o rată a capacităţii de plată a ciclului
de exploatare;
Al < 1 an
- exprimă măsura în care lichidităţile
Pe < 1 an potenţiale acoperă exigibilităţile potenţiale;
Rata lichidităţii
1. sau - situaţia normală: rlg > 1;
generale (rlg)
Ac - situaţia favorabilă: rlg ∈ [2; 2,5];
- rlg > 1 şi în creştere → reducerea riscului
Dets de nerambursare şi facilitarea accesului la
credite;
- este o rată a lichidităţii parţiale;
Al < 1 an − STOC
- exprimă măsura în care societatea îşi poate
Pe < 1 an onora datoriile pe termen scurt din creanţe
Rata lichidităţii şi disponibilităţi;
2. sau
reduse (rlr)
Cre + Disp - situaţia favorabilă: rlr ∈ [0,8; 1];
- rlr > 1 → stocurile nu sunt finanţate din
Dets datoriile pe termen scurt;
- este o rată a capacităţii de plată imediată;
Rata lichidităţii Disp test acid de solvabilitate;
3.
imediate (rli) Die - exprimă măsura în care datoriile scadente
azi pot fi achitate din disponibilităţile
 Gestiunea financiară a întreprinderii

curente;
- situaţia normală: rli > 0,3;
- situaţia favorabilă: rli ≅ 1
- rli > 1 → folosire ineficientă a
disponibilităţilor.
0. 1. 2. 3.
solvabilitatea
pe termen lung:
a) expresie SPN = AT − DT - patrimoniul negrevat de datorii;
absolută;
b) expresie AT - exprimă măsura în care societatea poate
relativă (rata sau acoperi datoriile totale, adică o măsură a
solvabilităţii DT garantării datoriilor prin patrimoniu;
4. Kpr + DT
pe termen - situaţia normală: rstl > 1,5;
lung – rstl) DT - valori acceptabile: rstl ∈ [1; 1,5];
- rstl < 1,5 → risc de insolvabilitate.

Figura 17 Rate de analiză a lichidităţii

unde: Al < 1 an = active cu lichiditate sub 1 an;

Pe < 1 an = pasive exigibile sub 1 an;
AC = active circulante;
Dets = datorii exigibile pe termen scurt;
STOC = stocuri;
Cre = creanţe;
Disp = disponibilităţi;
Die = datorii imediat exigibile;
SPN = situaţia patrimonială netă;
AT = activ total;
DT = datorii totale.

5.6 Analiza îndatorării

Are ca obiect să caracterizeze situaţia îndatorării societăţii comerciale în

raport cu resursele acesteia, precum şi sursele de finanţare rezultate din activitatea
însăşi a societăţii. Aceste surse reprezintă în fapt rezultate financiare ale societăţii,
din care aceasta poate restitui datoriile sale.

Nr. în raport în raport în raport cu

Rate cu resursele cu rezultatele îndatorarea
crt. durabile financiare totală
0. 1. 2. 3. 4.
DT
1. Levierul îndatoririi (li)
Kpr
Analize aprofundate pe probleme

Kpr
2. Rata capacităţii de împrumut (rci)
Dtml
DF
3. Rata datoriilor financiare (rdf)
K perm
0. 1. 2. 3. 4.
Kpr
4. Rata independenţei financiare (rif)
K perm
Dtml
5. Rata capacităţii de rambursare (rcr)
CAF
Rata prelevării cheltuielilor Ch fin
6.
financiare (rpcf) EBE
Ch fin
7. Costul îndatorării (ci)
DT
C crt
8. Rata creditelor curente (rcc)
DT
Figura 18 Ratele de analiză a îndatorării

unde: DT = datorii totale;

Dtml = datorii pe termen mediu şi lung;
DF = datorii financiare;
EBE = excedent brut de exploatare;
Ch fin = cheltuieli financiare;
C crt = credite curente.

Levierul îndatorării este un coeficient total de îndatorare, cu sens de rată de

autonomie financiară; analiza lui se face corelat cu rci (respectiv cu forma lui
transformată – coeficientul financiar (vezi relaţia 5 din capitolul 3)). Levierul
îndatorării exprimă măsura în care angajamentele pe termen mediu şi lung sunt
garantate prin capitalul propriu. Valorile li > 1 reflectă riscul major de
nerambursare şi dependenţa exagerată de creditori. Valorile normale: li < 1.
Rata capacităţii de împrumut arată măsura în care îndatorarea la termen
este garantată prin capitalul propriu. Valorile normale sunt rci ≥ 1, iar cele
favorabile rci > 2.
Rata datoriilor financiare exprimă gradul de îndatorare pe termen lung;
valorile normale sunt rdf ≤ 0,5.
Rata independenţei financiare exprimă măsura în care sursele permanente
sunt formate din cele proprii; valorile normale sunt rif ≥ 0,5. Este complementară,
în raport cu unitatea, cu rdf.
 Gestiunea financiară a întreprinderii

Rata capacităţii de rambursare are sens de durată şi arată în câţi ani poate fi
rambursată datoria la termen pe seama capacităţii de autofinanţare. Valorile
normale: rcr ≤ 3. Ca variantă a sa se mai calculează:
DT
rcr2 = (12)
CAF
cu valori normale ≥ 4.
Rata prelevării cheltuielilor financiare exprimă capacitatea de plată a
costului îndatorării. Valorile normale: rpcf ∈ [0,4; 0,6]. Dacă rpcf > 0,6 apar
dificultăţi de suportare a costului îndatorării ca efect al fenomenului fuga
rezultatelor exploatării în remunerarea băncilor.
Costul îndatorării trebuie să fie sub nivelul rentabilităţii economice a
societăţii. În acest caz, îndatorarea are efect de levier; în caz contrar, se produce
efectul de măciucă.
Rata creditelor curente este o pondere a creditelor de trezorerie în
îndatorarea totală. O valoare mare a ratei arată vulnerabilitatea surselor de finanţare
a societăţii, o dependenţă prea mare de bănci şi un posibil cost al îndatorării greu
de suportat.

5.7 Analiza structurii activului şi pasivului

Are ca obiect să aprecieze dimensiunea relativă a celor mai importante

componente patrimoniale, ca şi a celor mai importante surse de finanţare a
activităţii societăţii comerciale.

Nr.
Rata de patrimoniu de surse
crt.
AI
1. Rata activelor imobilizate (rai)
AT
IC
2. Rata imobilizărilor corporale (ric)
AT
IF
3. Rata imobilizărilor financiare (rif)
AT
AC
4. Rata activelor circulante (rac)
AT
STOC
5. Rata stocurilor (rs)
AT
Cre
6. Rata creanţelor comerciale (rcc)
AT
A Trez
7. Rata activelor de trezorerie (rat)
AT
Analize aprofundate pe probleme

K pr
8. Rata autonomiei financiare globale (rafg)
PT
DT
9. Rata îndatorării globale (rig)
PT

Figura 19 Rate privind analiza structurală a bilanţului

unde: AI = active imobilizate;

AT = active totale;
IF = imobilizări financiare;
AC = active circulante;
STOC = stocuri;
Cre = creanţe comerciale;
A Trez = active de trezorerie = Disp + VMP;
DT = datorii totale;
Kpr = capital propriu;
PT = pasiv total;
Disp = disponibilităţi;
VMP = valori mobiliare de plasament.

Toate aceste rate au caracter de ponderi şi pun în evidenţă strategia

financiară a firmei relativ la imobilizări şi investiţii. Unele dintre aceste rate
prezintă variabilitate în raport cu sectorul de activitate, ca urmare a naturii
activităţii şi a lungimii ciclului de fabricaţie. De exemplu:
- ric este mare în sectoarele în care înzestrarea tehnică a muncii este mare,
tehnologiile scumpe, gradul de automatizare ridicat etc.;
- rac este mare în sectoarele în care volumul materiilor prime prelucrate
este mare, costul materiilor prime prelucrate este mare, costul materiilor
prime-materialelor-energiei este ridicat etc.;
- rs este mare în sectoarele industriale şi de distribuţie (comerţ) şi mic în
servicii;
- rcc este mare în sectorul distribuţiei (comerţ).

Unele rate exprimă politici ale firmei:

- rcc exprimă, îndeosebi în sectoarele industriale, politica comercială a
firmei, respectiv poziţia firmei faţă de livrările pe credit;
- rafg exprimă politica de dividend a firmei, adică poziţia ei faţă de
relaţia capitalizare/distribuire a profitului;
- rig exprimă politica de finanţare a activităţii curente, adică poziţia ei
privind angajarea surselor proprii de finanţare.

Analiza are în vedere corelaţia mare dintre rate, ca de exemplu (ric, rif, raf)
sau (rs, rcc, rat); de asemenea, corelarea cu alte rate, ca de exemplu (rat, r1) unde:
 Gestiunea financiară a întreprinderii

A Trez
r1 = (14)
P Trez

unde: P Trez = pasive de trezorerie. Dacă r1 > 1 interpretarea lui rat capătă
nuanţe favorabile.

5.8 Diagnosticul riscului

Are ca obiect să evidenţieze cele trei clase mari de riscuri cu care se
confruntă societăţile comerciale: riscul economic; riscul financiar; riscul de
faliment.

5.8.1 Riscul economic

Trăsături: - caracterizează riscul generat de costurile firmei;
- arată elasticitatea profitului în raport cu cifra de afaceri;
- are ca indicator efectul de levier de exploatare (e):
∆P ∆CA
e= / (15)
P 0 CA 0
unde: ∆ = variaţie absolută a unui indicator;
P = profit;
CA = cifră de afaceri;
0 = nivelul de bază al unui indicator.
Între indicatorii de rezultate şi cei de cost avem următoarele relaţii:
P = CA – CV – CF (16)

CV = v ∗ CA (17)
unde: CV = costuri variabile;
CF = costuri fixe;
v = costuri variabile la 1 leu cifră de afaceri.
Rezultă:

P = CA ∗ (1 – v) – CF (18)
care exprimă dependenţa profitului de cifra de afaceri şi cu care se calculează
elasticitatea (vezi relaţia 15), obţinându-se:
Analize aprofundate pe probleme

CA 0
e= (19)
CF
CA 0 −
1− v
CF
unde: = PR = prag de rentabilitate = volumul producţiei (în expresie
1− v
bănească, ce trebuie vândut pentru a acoperi costurile fixe;
1 – v = marjă de câştig, adică ce rămâne dintr-un leu încasări după ce s-au
acoperit costurile variabile.
Astfel, se poate scrie o altă expresie a rentabilităţii:

CA0
e= (20)
CA0 − PR

Efectul de levier de exploatare, adică elasticitatea e, exprimă mărimea

riscului economic: cu cât e este mai mare cu atât riscul economic este mai mare; cu
cât e este mai mic cu atât riscul economic este mai mic.
Dependenţa riscului de indicatorii de rezultate şi de cei de cost:
◦ valoarea riscului este cu atât mai mică cu cât cifra de afaceri este mai
mare în raport cu pragul de rentabilitate;
◦ valoarea riscului este cu atât mai mică cu cât marja de câştig este mai
mare;
◦ valoarea riscului este cu atât mai mare cu cât costurile fixe sunt mai
mari;
◦ valoarea riscului este cu atât mai mică cu cât pragul de rentabilitate este
mai mic;
◦ valoarea riscului este cu atât mai mare cu cât costul variabil unitar este
mai mare.

5.8.2 Riscul financiar

Trăsături: - caracterizează riscul generat de structura financiară a societăţii

comerciale;
- se exprimă prin trei indicatori:
a) pragul de rentabilitate financiară;
b) elasticitatea rentabilităţii financiare;
c) efectul de levier financiar.

a) pragul de rentabilitate financiar

Este volumul de productie (in expresie baneasca) ce trebuie vanduta pentru

a acoperi costurile fixe legate de activitatea financiara a societatii comerciale.
 Gestiunea financiară a întreprinderii

Indicatorul caracteristic este:

Dob
PRf = (21)
1− v

unde: PRf = pragul de rentabilitate financiar;

Dob = cheltuieli fixe legate de finanţare: dobânzi, speze bancare şi alte
cheltuieli financiare decurgând din serviciul datoriei pe termen
lung.

b) elasticitatea rentabilităţii financiare

Arată variaţia relativă a profitului curent în raport cu variaţia relativă a

cifrei de afaceri:

∆Pcrt / Pcrt
erf = (22)
∆CA / CA
unde: Pcrt = profitul curent.

Indicatorul poate fi calculat eliminând impactul creditării şi al fiscalităţii.

În acest caz:

◦ pentru eliminarea impactului creditării se corectează profitul curent cu

dobânzile:
Pc = Pcrt – D (23)
unde: Pc = profit corectat cu impactul creditării;
D = dobânzi.
◦ pentru eliminarea impactului fiscalităţii se corectează profitul curent cu
impozitul de profit:

PN = Pcrt ∗ (1 – t) (24)

unde: PN = profit net;

t = cota de impozit pe profit.
Analize aprofundate pe probleme
c) efectul de levier financiar
Arată ecartul între randamentul finanţării prin sursele cu caracter
permanent, pe de o parte, şi costul surselor împrumutate cu caracter de durată, pe
de altă parte. Indicatorul ce exprimă randamentul este rentabilitatea economică:
PB
re = (25)
K perm

unde: PB = profitul brut,

iar indicatorul ce exprimă costul este rata dobânzii (d)
Levierul financiar se poate determina:
◦ în mărime absolută: lfa = re − d (26)
d
◦ în mărime relativă: lfr = 1 − (27)
re
Ca mărime relativă, levierul financiar arată procentual măsura devansării
ratei dobânzii de către rentabilitatea economică.
Impactul efectului de levier se regăseşte în mărimea rentabilităţii financiare:

rf = [re + (re − d ) ∗ cf ]∗ (1 − t ) (28)

PN
unde: rf = rata rentabilităţii financiare = (29)
K pr
Dtml
cf = coeficient de structură financiară = (30)
K pr
Dtml = datorii pe termen mediu şi lung.

În contextul efectului de levier se pot determina şi alţi indicatori de

elasticitate a rentabilităţii financiare, astfel:

◦ elasticitatea în raport cu rentabilitatea economică:

1
e1 = (31)
1− m

d ∗ cf
unde: m=
(1 + cf ) ∗ re
◦ elasticitatea în raport cu rata dobânzii:

m
e2 = (32)
m −1
 Gestiunea financiară a întreprinderii

◦ elasticitatea în raport cu cota de impunere a profitului:

t
e3 = (33)
t −1

Rezultatul unui efect de levier financiar favorabil este:

rf ≥ re (34)

În legătură cu această relaţie de ordine, pot fi determinate valori-prag ale

fiecăruia din cei trei parametri care determină legătura între rentabilitatea
financiară şi cea economică, respectiv: coeficientul de structură financiară, rata
dobânzii şi cota de impunere a profitului. Valoarea-prag pentru unul din parametri
se obţine din condiţia (34) combinată cu relaţia (28) în care se asumă că valorile
pentru ceilalţi doi parametri, ca şi valoarea rentabilităţii economice, sunt cunoscute;
rezultă:

◦ valoarea prag pentru cota de impunere a profitului:

cf
t≤
n + cf
re
unde: n=
re − d

◦ valoarea-prag pentru coeficientul de structură financiară:

t
cf ≥ n ∗
1− t

◦ valoarea-prag pentru rata dobânzii:

⎛ t ⎞
d ≤ re ∗ ⎜1 − ⎟
⎝ cf ∗1 − t ⎠

Observaţie: rata dobânzii trebuie să fie pozitivă, de aceea avem condiţia suplimentară
că paranteza din relaţia de mai sus trebuie să fie pozitivă; în plus, în
practică, nu este suficient ca rata dobânzii să fie pozitivă; ea trebuie să
aibă o valoare remuneratoare pentru bancă, adică în principiu trebuie să
fie mai mare decât rata inflaţiei (ri) şi costurile de funcţionare ale băncii
Analize aprofundate pe probleme

plus profitul acesteia (fie p expresia procentuală a acestora); astfel avem

că d > ri + p şi de aici condiţia:

cf ∗ (1 − t ) > ri + p + t