TITU MAIORESCU

Titu Maiorescu (1840-1917), critic literar si estetician a fost cel mai important
membru fondator al societatii literareJunimea. El sustine prin activitatea sa
oamenii valorosi ai acelei perioade si pune bazele modernizarii societatii romanesti
declansand o violenta campanie impotriva directiei vechi in cultura si literatura.
Activitatea sa nu a fost numai in domeniul cultural, el implicandu-se activ si
in viata politica: a fost deputat, ministru al Cultelor si Instructiunii politice, ministru
al Justitiei si ministru de externe. A fost si rector al Universitatii bucurestene
contribuind astfel la culturalizarea oamenilor de pe intreg cuprinsul tarii. Avand
studii in strainatate, el intelege nevoia de schimbare din societatea romaneasca si
militeaza pentru aceasta prin intermedul societatii Junimea si al revistei
Convorbiri literare, dar si prin numeroase articole publicate in care dezbate
problemele reale ale perioadei.
Societatea Junimea a luat nastere in anul 1864 la Iai, din iniiativa unor
tineri ntori de la studii din strintate: Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Petre Carp,
Th. Rosetti i V. Pogor . Aceasta a reprezentat o societate culturara si literara, care
a avut un rol fundamental in evolutia literaturii si culturii romane, punand bazele
formarii unui spirit critic, valori estetice, promovand o literatura originala si scriitori
talentati. Tot datorita Junimii, scriitori romani, precum Caragiale sau Eminescu
realizeaza o serie de opere chiar apropiate de perfectiune si care se vor impune in
plan universal.
Ideile pe care le-a promovat revista junimista au fost: introducerea
alfabetului latin in locul celui chirilic, combaterea etimologismului, folosirea
ortografiei fonetice, respingerea calcului lingvistic.
Observnd starea deloc ludabil a culturii romne, Titu Maiorescu s-a impus
prin evidenierea lipsurilor, dar i prin identificarea rapid a unor soluii salvatoare.
Astfel, putem spune c direciile maioresciene s-au fundamentat pe nite principii
teoretice bine nchegate, fiind facilitat punerea n practic a acestora. n
literatur, prin analizarea atent a textelor scriitorilor contemporani, Maiorescu a
stabilit criteriile n funcie de care se delimiteaz valorile de non-valori, devenind
fondatorul criticii literare moderne.
Dintre cele mai importante studii si articole amintim: O cercetare critica
asupra poeziei romane de la 1867, Limba romana in jurnalele din Austria-1868,
In contra directiei de azi in cultura romana- 1868, Comediile domnului I L
Caragiale- 1884, Eminescu si poeziile lui-1889. Aceste lucrari au reprezentat
analize complexe ale situaiei n care se afla literatura romn n cea de-a doua
jumtate a secolului al XIX-lea, oferind totodat noi direcii demne de urmat n
vederea redresrii culturale.

Page 1 of 3

In studiul In contra directiei de azi in cultura romana criticul elaboreaza

teoria formelor fara fond facand referire la o realitate a societatii romanesti din
acea perioada: imitarea sub orice forma si pe toate planurile a unor modele
straine, in special frantuzesti, considerate superioare.
Maiorescu lupta impotriva imitatiei, a formelor goale din dorinta de a impune
in cultura si societatea romaneasca spiritul critic. El numeste aceste imitatii stafii
fara trup, iluzii fara adevar considerand ca societatea romaneasca nu este pe
deplin pregatita pentru o schimbare majora.
Criticul sustine cu tarie valorile autentice romanesti considerand ca numai
prin ele cultura va evolua chiar daca intr-un ritm mai lent. Orice copiere, orice
imitare nu va ajuta cu nimic evolutia fireasca a scoietatii romanesti: Forma fara
fond nu numai ca nu aduce niciun folos, dar este de-a dreptul stricacioasa, fiindca
nimiceste un mijloc puternic de cultura.
Concluzia studiului maiorescian face referire la faptul ca ar trebui sa refuzam
modernitatea prin copiere. Singura modalitate de a ne pastra si a de ne impune
valorile nationale este sa le promovam in felul nostru specific, desi ar putea dura o
perioada mai mare de timp.
In decembrie 1889 Titu Maiorescu ii dedica marelui poet Mihai Eminescu
primul studiu in care vorbeste atat de activitatea sa literara cat si de viata sa:
Eminescu si poeziile lui. Criticul subliniaza anumite aspecte ale existentei
marelui poet des discutate si comentate in epoca.
Studiul incepe cu afirmatia Poetul e din nastere, fara indoiala subliniind
faptul ca opera eminesciana este rezultatul geniului innascut al poetului si in niciun
caz al experientelor de viata.
Un alt aspect subliniat este retinerea lui Eminescu fata de meritele publice.
El nu isi dorea premii sau medalii, fiind multumit doar cu recunoasterea creatiilor
sale de catre marele public.
Pesimismul eminescian de care poetul a fost acuzat in nenumarate randuri
nu vine dintr-o nemultumire si nefericire personala ci este o calitate specifica
romanticilor europeni. Adept convins al filozofului german Shopenhauer, Eminescu
adopta pesimismul acestuia.
Intreaga opera eminesciana ar fi o imbinare intre geniul sau innascut si
studiul sau continuu. Astfel in creatiile sale se regasesc informatii din toate
domeniile stiintei, ceea ce le ofera o valoare extraordinara.
In finalul studiului sau Titu Maiorescu sustine ca Mihai Eminescu reprezinta
baza poeziei romane moderne si ca influenta lui este una extrem de importanta si
de puternica pentru generatiile urmatoare.
Filosof, critic literar, estetician, Titu Maiorescu a fost una dintre cele mai
importante personalitati ale culturii romne.Importanta criticului in cultura romana
este una deosebit de mare deoarece el a reusit sa surprinda in scrierile sale

Page 2 of 3

aspecte diverse ale societatii, iar prin intermediul muncii la Junimea a pus bazele
culturii romane moderne.

Page 3 of 3