Parodontologie curs 2

Implicatiile eruptiei dentare asupra parodontiului

Eruptia dintilor constituie un fenomen vizibil pana in momentul in care

dintii ating planul de ocluzie , adica stabilesc contacte dento-dentare cu
antagonistii.
Eruptia continua si in prezenta dintilor antagonisti intr-o maniera greu
sesizabila compensand uzura suprafetelor dentare ocluzale cauzate de
atritie. Eruptia este de 2 feluri :
-

Activa
Pasiva

Eruptia activa reprezinta deplasarea dintelui spre ocluzal fara modificari

la nivelul epiteliului jonctional . Fenomenul se produce pe baza apozitiei de os
alveolar ce compenseaza eruptia active a dintelui , astfel incat extremitatea
epiteliului jonctional isi pastreaza constant distanta de marginea osului
alveolar.
Eruptia activa accelerata are loc atunci cand dintele nu se intalneste cu
antagonistul sau la nivelul planului de ocluzie deplasarea continuand intr-o
perioada scurta de timp.
Coroana anatomica a dintelui reprezinta structura dintelui acoperita de
smalt in timp ce radacina anatomica este portiunea dentara invelita de
cement. Coroana clinica reprezinta portiunea vizibila a dintelui de deasupra
gingiei si nu este intotdeauna egala cu coroana anatomica a dintelui . Ea este
mai mica decat coroana anatomica in hiperplazii sau hipertrofii gingivale sau
coroana clinica este mai mare decat coroana anatomica in retractile gingivale
cu expunerea radacinii in cavitatea orala
Radacina clinica este portiunea dintelui acoperita de structurile
parodontale.

Eruptia pasiva reprezinta deplasarea spre apical a nivelului de insertie al

epiteliului jonctional . Are ca rezultat cresterea coroanei clinice a dintelui.
Atritia poate compensa cresterea coroanei clinice a dintelui dar este un
fenomen mult mai lent decat retractia gingivala astfel incat alungirea
coroanei clinice prin eruptive pasiva se intampla mai frecvent.
Eruptia pasiva are 4 stadii :
1. Epiteliul jonctional si baza santului gingival sunt situate la nivelul
smaltului
2. Epiteliul jonctional este localizat atat pe smalt cat sip e cement in
proportii egale iar baza santului gingival este proiectata tot pe smalt
3. Epiteliul jonctional isi are insertia in intregime pe cement iar baza
santului se afla la nivelul Jonctiunii amelo-cementare.
4. Epiteliul jonctional este pozitionat spre apicat pe suprafata cementului ,
cementul ramanand expus , Baza santului gingival este situata pe
cement .
Deplasarea epiteliului jonctional spre apicat este considerata un
fenomen normal in conditiile evolutiei ontogenetice umane in absenta
semnelor de imbolnavire parodontala ca urmare a involutiei parodontale
fiziologice de varsta.
Desi studiile histologice au evidentiat cu claritate degenerescenta
gingivala si desmodontala , mecanismul prin care acestea se produc nu este
deplin cunoscut considerandu-se acest fenomen o posibila cauza de natura
inflamatorie , cronica din punct de vedere clinic si nu numai un process
fiziologic de imbatranire . Cand se supraadauga inflamatia , fenomenele
degenerative iau o turnura rapida care determina eruptia pasiva accelerate
ce este in mod evident insotita de retractile gingivala rapida .

Structura parodontiului marginal

Parodontiul marginal cuprinde totalitatea tesuturilor care asigura
mentinerea si sustinerea deintilor in oasele maxilare.
In plan vertical parodontiul marginal se intinde de la marginea gingivala
libera situate in jurul coletului anatomic al dintelui . In hipercresterile

gingivale limita este desupra coletului anatomic sau sub in cazul receisunii
cauzata de resorbtia osoasa sau de involutia precoce sau senescenta prin
atrofia osului alveolar.
Delimitarea dintre parodontiul marginal cel apical nu este precisa nefiind
marcata de o anumita structura anatomica. Deosebirea dintre parodontiul
marginal sic el apicat este marcata de o patologie cu evolutie diferita .
Afectiunile parodontiului apicat apar din apropiere de apex si isi au originea
in complicatiile cariei dentare pe cale endodontica . Patologia parodontiului
marginal reprezinta o evolutie cronica nedureroasa putin manifest ape care
desmodontala .
Parodontopatiile marginale cornice de tip inflamator determina aparitia
pungilor parodontale , retractii gingivale , mobilitate patologica avand in
final ca rezultat in absenta instituirii tratamentului , avulsia dintilor.

Componenetele parodontiului marginal

-

Parodontiul superficial ( de invelis ) : gingie cu epiteliu gingival cu

corion gingival si ligament supraalveolare.
Parodontiul profund : se mai numeste parodontiul de sustinere sau
functional alcatuit din os alveolar , desmodoniu , cement .
Mucoasa cavitatii orale poate fi impartita in 3 zone mari :

Gingia si mucoasa care acopera palatal osos ( apofizele palatine si

lamele orizontale palatinale ) -> mucoasa masticatorie
Mucoasa care acopera fata dorsal a limbii si care reprezinta receptori
pentru simtul gustative
Mucoasa ce captuseste cavitatea orala respective fata interna a
obrajilor , suprafata ventral a limbii , planseul bucal , palatal moale ,
uvula si mucoasa alveolara ( acest tip de mucoasa este reprezentat de
o slaba keratinizare cu o submucoasa bine reprezentata bogata in tesut
conjunctiv lax

Gingia ( parodontiul de invelis )

-

Acopera extremitatea superioara a osului alveolar ( limbusul alveolar )

Incepe la linia muco gingivala si acopera procesele alveolare in jurul

partilor cervical ale dintelui . Rolul gingigei este de o furniza atasament
epithelial organic si de a acoperi partea coronara a dintelui .
Prezinta 3 zone :
Gingia marginii libere sau neatasata de 1,5 mm latime
Gingia fixa sau atasata solidarizata ferm de osul adiacent
Gingia interdentara sau papilara reprezentata de papila interdentara
situate intre 2 dinti adiacenti
Gingia marginala ( marginea gingivala libera )

Este partea cea mai coronara a gingiei ce corespunde sulcusului

gingival sau corespunde peretelui extern al santului gingival . Aceasta
nu adera de dinte formand peretele moale al santului gingival .
Latimea este de 0,5 2 mm
Prezinta un profil ascutit in forma de lama de cutit si are aspect regulat
Consistent ferma
Textura neteda .
In sens apical gingia marginala libera se intinde pana la santul
marginii gingivale libere care poate fi sters sau poate lipsi
Santul gingiei corespunde partii cele mai coronare a atasamentului
unui dinte . Continutul gingiei marginii gingivale libere este festonat
fiind denumit festoon gingival linia ghirlandata.
Gingia fixa

Este situate apical de parginea gingivala libera si santul gingival

Este solidarizata ferm de dinte si osul alveolar subiacent prezentand
structura granitara si consistent ferma .
Inaltimea gingiei este variabila de la regiunea la alta avand
dimensiunea cuprinsa intre 1-9 mm depinzand de dintii pe care ii
acopera , de pozitia de pe arcada si de localizarea frenurilor si bridelor.
Prezinta o latime mai mare la maxilar fata de mandibula in special la
nivelul incisivilor si molarilor maxilari pe fata vestibulara , precum sip e
fata lingual a M1 mandibular si o inaltime mai mica la nivelul M2 si M3
mandibulari.
In general gingia este mai larga in regiunea maxilara anterioarasi mai
ingusta in zonele molare si premolare.

Gingia atasata devine tot mai larga odata cu inaintarea in varsta . La

copii inaltimea gingiei fixe vestibulare a dintilor permanenti este mai redusa
la dintii vestibularizati constituind cu indiciu al perspective de deplasare a
dintilor in cursul evolutiei natural a pozitiei lor pe arcada .
Gingia fixa este considerate ca un element important al mentinerii unei
gingii sanatoase fiind o zona de rezistenta care se opune tendintelor de
deplasare sau retractiei gingivale a marginii gingivale libere rezultate in urma
periajului sau unei tractiuni exercitate de mucoasa alveolara si formatiunile
subiacente acestuia ( bride , frenuri ) .
Gingia fixa este limitata spre apex de jonctiunea muco gingivala
reprezentata de o linie linia muco-gingivala ce marcheaza debutul
mucoasei alveolare . Aceasta linie este vizibila sip e fata versantului lingual
alveolar mandibular dar lipseste in zona palatului unde mucoasa palatine
este ferm atasata de os , linie keratinizata si nu prezinta o linie de demarcatie
cu gingia .
In zona in care linia muco gingivala este vizibila gingia este legata in
maniera laxa cu tesuturile subiacente , prezinta o suprafata neteda , este
acoperita de un strat fin de epiteliu si nu suporta frictiuni ca suprafata gingiei
atasate.

Gingia interdentara ( papilara )

-

Este partea gingiei situate in spatial interproximal ce se creeaza la

contactul dintre dintii adiacenti avand forma piramidala in zona frontal
si aspect de cort cu o depresiune pe muchia superioara in zona laterala
.
In sens mezio distal forma papilei interdentare este in general
triunghiulara depinzand si de contururile proximale ale dintilor care
creeaza spatiile interproximale.
Avem papilla scurtata si ingusta cand contururile sunt plate si
contactele inteproximale largi.
Papilla larga si inalta se intalneste cand contururile interproximale sunt
mai convexe cu o zona de contact mica in directive coronara.
Papile proeminente cand dintii sunt in incongruenta cu spatial
interdentar fie mic sau absent.

In sens vestibule-oral papilla interdentara se termina catre coroana prin

2 creste de tesut vestibular si lingual unite printr-o depresiune numita
col gingival .
Daca tesutul gingiei s-a retractat astfel incat numai atinge zonele de
contact interproximale sau daca exista o diastema , numai exista colul
ca si in cazul in care gingia ocupa complet spatiul interdentar. Forma
si volumul papilei sunt variabile in raport cu :

Varsta : la copii si tineri ocupa in intregime spatial interdentar in timp

ce la batrani isi reduce volumul
In incongruenta dento- alveolara cu spatiere se reduce volumul papilei
datorita contactului cu alimentele
In incongruenta dento- alveolara cu inghesuire se reduce volumul
papilei interdentare care devin inguste , laminate si scurte iar in sens
ce se adauga inflamatia papilei , aceasta se tumefiaza devenind
hipertrofica , hiperplazica ca un polip cu baza mare de implantare
pediculara sau sesila.
Diastema si tremele modifica volumul si forma papilelor datorita
deplasarilor dentare de la nivelul PM , M si C si determina un aspect
neregular variabil de la dinte la dinte .
Gingia sanatoasa

Culoarea este roz uniform de la gingia atasata pana la creasta gingiei

marginale
Variaza in functie de cantitatea de melanina din tesuturi , de grosimea
epiteliului , de gradul de keratinizare si de vascularizatia tesutului
conjunctiv .
Adesea este albastru inchis sau bruna la cei cu piele inchisa
Este palida , usor albicioasa in zonele de hiperkeratoza , de reactive
fata de impactul alimentar traumatizant.
Aspectul este granitar ( stippling ) datorita unor benzi de colagen cu
directive perpendicular intre mucoasa si periost . Acest aspect ete mai
evident la adult pe versantul vestibular al crestei
La copii aspectul de coaja de portal apare dupa varsta de 5 ani , la
batrani disparand complet. Sunt personae la care acest aspect lipseste
toata viata fara semnificatie patologica
Consistent este ferma la gingia fixa si prezinta un aspect usor mai lax
cu depresionari la comprimare cu sonda boanta la nivelul marginii si
varfului papilelor.

Caracterele histologice ale gingiei .

Gingia se compune din testul conjunctiv fribos acoperit de un epiteliu
pavimentos strtificat iar epiteliul gingival este format din epiteliu oral ( extern
) , epiteliu jonctional si epiteliu sulcular sau apiteliul santului gingival sau
intern .
Epiteliul extern acopera suprafata orala a gingiei fiind keratinizat sau
parakeratinizat in timp ce epiteliul santului gingival dentar si epiteliul de
jonctiune sunt keratinizate .
Epiteliul sulcusului este mai subtire ceea ce favorizeaza patrunderea
agentilor bacterieni ai placii dentare in tesutul conjunctiv al gingiei favorizand
aparitia inflamatiei si distructia tisulara .
Epiteliul care acopera mucoasa alveolara este fin si nekeratinizat.
Epiteliul oral :
-

Bazala
Spinos
Granular
Cornos

Celulele epiteliale sunt la irgine celule bazale si se transforma progresiv

avand caracteristicile fiecarui strat cellular pe masura ce migreaza spre
suprafata . Acest process se numeste keratinizare iar la final se descuameaza
.
Ritmul epithelial sunt legate intre ele prin structure numite desmozomi iar
celulele bazale sunt legate de lama bazala prin hemidesmozomi
Jonctiunea intre epiteliul gingival si testutul conjunctival subiacent este in
general sinuoasa sub forma unor digitatii epiteliale . Aceasta alternanta de
tesut conjunctival este cea care da aspect granulat al gingiei .
Grosimea epiteliului gingival este mentinuta intr-un echilibru dintre
neoformarea celulelor bazale si descuamarea superioara a celulelor
imbatranite .
Epiteliile sulcular si de jonctiune sanatoase cuprind mai putine straturi
celulare ( bazal + spinos ) , nu sunt keratinizate si nu prezinta digitatii
epiteliale .

In regiunea epiteliala de jonctiune , celulele sunt legate biologic de dinte

prin hemidesmozomi si o membrane bazala .
Turn overul cellular al epiteliului jonctional este cuprins intre 1-6 zile .
Testutul conjunctival al gingiei se numeste lamina propria si este constituit
din 2 straturi :
-

Papilar
Reticular

Constituientii principali ai conjunctivului gingiei marginale sunt fibrele

de colagen , substanta intersititiala , celulele , vasele sangvine si ramuri
nervoase .
Fibrele de colagen mentin ferm gingia pe dinte si formeaza o jonctiune a
gingiei la radacina dentara si osul alveolar subiacent.Fibrele de colagen
intra in componeneta ligamentelor supraalveolare.