Consiliere psihopedagogica

Referat intocmit de Gabriel Rotaru

Referat
Profilul psihologic al copilului - deja adolescent - se poate caracteriza
si prin instabilitate emotionala, modificari vizibile si accentuate ale
afectivitatii, atitudinilor si comportamentelor.
Adolescentul de langa tine se confrunta cu problemele crizei determinate
tocmai de maturizarea lui. Apar anxietatea, nesiguranta atitudinala, stresul,
insecuritatea, ambivalenta emotionala si comportamentala. Raportate la
caracteristicile psihice ale adultului, aceste trasaturi si manifestari
comportamentale ar putea fi considerate drept "simptome" ale debutului unor
tulburari psihice. Ele reprezinta, in esenta lor, reactii de ajustare si de
aparare fata de un mediu care pare, la aceasta varsta, ostil si conventional,
in care puterea si autoritatea apartin numai adultului, iar adolescentul nu are
identitate sau drepturi, ci numai datorii si responsabilitati.
Traseul psihologic
Pentru a intelege mai bine ce se intampla cu propriul copil, sa parcurgem
impreuna traseul psihologic pe care a pornit: pubertatea si apoi adolescenta.
Dominanta acestei perioade este data de maturizarea biologica (puseul de
crestere) si de intensa dezvoltare a personalitatii. Desi tipul fundamental de
activitate ramane tot invatarea, aceasta se modifica in ceea ce priveste
cantitatea, calitatea si conditionarea ei.
Puberul cauta prietenia si afectiunea, dar manifesta si tendinte dominatoare
ca reactie la cerinte supradimensionate si tiranice.
Structurarea personalitatii copilului tau nu este lineara; ea se dimensioneaza
relativ dramatic, datorita contradictiilor dintre comportamentele impregnate
cu elemente infantile, cu cerinte de protectie, in combinatie cu anxietatea
specifica varstelor mici (in fata unor situatii noi si cu grad crescut de
complexitate sub impulsul nevoii de autonomie). Puberul asteapta sa devina
odata adult, sa fie el insusi.
Maturizarea precoce sau tardiva modifica pozitia puberului in grup, deoarece
el constata ca se manifesta diferite nuante in a fi acceptat, neglijat, tolerat
sau respins. Acest fapt ii creeaza o oarecare nesiguranta si izolare, care
poate disparea cu timpul.
Puberii cu fragilitate psihica si cu intarziere in maturizarea biologica pot
manifesta tendinte de inadaptare scolara si sociala atunci cand constata ca
nu dispun de capacitatile necesare pentru a raspunde rapid si eficient la
cerintele formulate fata de ei. Constiinta de sine se incarca cu etichetari de

tipul: elev bun, slab, mediocru, ceea ce il face sa manifeste atitudini de un

anumit tip fata de activitate.
Adolescenta se caracterizeaza prin stabilizarea maturizarii biologice,
dezvoltarea constiintei, in general, si a constiintei de sine, in special, o
intelectualizare intensa, imbogatirea experientei afective (si prin structurarea
conduitelor, ca semn al conturarii personalitatii complexe). Dezvoltarea
psihica este intensa si incarcata de conflicte interioare, mentinandu-se, ca
urmare, starile de agitatie si impulsivitate, momentele de neliniste si
anxietate.
Familia cere tot mai multe lucruri de la puber, care nu sunt insa precise. In
unele imprejurari el este considerat copil, insa in altele i se solicita un
comportament adult. Acest lucru il face sa traiasca momente contradictorii si
o usoara opozitie fata de statutul si rolul incert care i se atribuie.
Puberului nu-i mai place tutela parinteasca, uneori exagerata, si de aceea
doreste sa-si manifeste independenta pe plan comportamental, dar si
decizional.
Se contureaza tot mai evident stari de acceptare si respingere a adultilor, in
functie de anumite rationamente si exigente interioare.
In relatiile cu parintii, starile afective ale adolescentului pot fi tensionate (ca
urmare a opozitiei si culpabilitatii); in acelasi timp, insa, el isi mentine
dorinta de a fi pozitiv.
In aceasta perioada dificultatile de adaptare scolara sunt frecvent legate de
urmatoarele aspecte:
perturbari afective si socio-familiale care duc la dezechilibre si conflicte
afective, cu trairi tensionale;
climat negativ in mediul scolar si relatii tensionate elev-cadru didactic;
slaba motivatie pentru invatare si lipsa
interselor/preocuparilor/obiectivelor pe termen lung;
posibilitati intelectuale reduse;
probleme fiziologice si/sau psihologice care se concretizeaza in
diferente de crestere/evolutie.
Adolescenta cunoaste trei forme mai importante de conduita care se produc
prin prisma dorintelor adolescentului de a se afirma si de a fi unic:

A revoltei, prin care adolescentul refuza tot ceea ce a achizitionat prin

invatare pana in acel moment, adopta atitudini negativiste, contrazice
neargumentat si ironizeaza;

A inchiderii in sine, din care transpar autoanaliza si cenzura severa a

sentimentelor, atitudinilor si actiunilor, indepartarea de actiune si
inchiderea in sine;

A exaltarii si autoafirmarii, prin care se cauta confruntarea cu altii

pentru verificarea propriilor capacitati, adoptand uneori atitudini de tip
extremist fata de tot ceea ce dispretuieste sau fata de principiile si
atitudinile care nu corespund propriului sistem axiologic.

Personalitatea este alcatuita dintr-un nucleu format din Eu si Sine.

Dezvoltarea constiintei de sine este dependenta de distanta care se creeaza
intre Eu si Sine. Identitatea de sine si adoptarea unor scheme
comportamentale se dezvolta sub influenta factorilor intelectuali si de
relationare. In dezvoltarea constiintei de sine, perceptia de sine a
adolescentului poate imbraca o forma pozitiva sau negativa.
Atunci cand intervin esecuri in adaptarea (scolara sau sociala) sau cand
perceptia de sine este subdimensionata, adolescentul nu mai manifesta
initiativa, creativitate si perseverenta in activitate, atunci cand perceptia de
sine este inalta, adolescentul manifesta incredere, dorinta de a invinge
bariere circumstantiale si putere de actiune.
Dezvoltarea identitatii de sine este mai putin spectaculoasa in conditii de
dependenta (materiala sau afectiva) sau in situatiile in care se mentin
formele infantile de dependenta parentala.
Schimbarea de comportament a adolescentului se datoreaza
erotizarii, dezvoltarii sexuale.
Tipurile de relatii se complica progresiv, facilitand integrarea copilului in
generatia sa. Puberul se simte confortabil in grupul sau de prieteni pentru ca
il securizeaza si ii accepta modul galagios, exuberant si uneori agresiv de
relationare.
Alcatuirea grupului este in functie de personalitatea membrilor sai. In grup
nu sunt tolerate persoane fara charisma, cei care manifesta inadaptare
afectiva ca o prelungire a relatiilor dizarmonice din familie.
Cei respinsi de grup sunt in general indivizi interiorizati, timizi, retrasi sau,
dimpotriva, certareti, zgomotosi, egocentrici.
Pubertatea este varsta la care apare "gasca", "banda", organizata dupa
criterii subiective, preferentiale.
Grupul devine consistent, omogen si stabil, are tendinta de a se manifesta
impotriva adultului, care il minimizeaza si il ignora.
Intr-un asemenea grup apare un lider care se impune prin initiativa,
indrazneala, nonconformism si care isi exercita "functia" in mod autocratic.
Spre sfarsitul perioadei de pubertate, in aceste grupuri incepe sa se

manifeste stilul de conducere democratic care este considerat mai "elevat".

In grup, puberii simt ca se pot realiza mai bine si ca se pot bucura, cu
adevarat, de toate activitatile pe care le efectueaza impreuna.
Prietenia devine una din valorile si relatiile esentiale ale puberului, avand
continut datorita actiunilor colective care ii dau posibilitatea reala de
cunoastere a celorlalti.
Grupul are o serie de efecte pozitive asupra puberului:

apare ca mijloc si teren de socializare a membrilor sai;

creeaza sentimentul de "noi" si da puberului posibilitatea de a avea
experienta "primei societati";
creeaza conditiile dezvoltarii individuale intelectuale.