LIMBA SI LITERATURA ROMANA

PORTOFOLIU

UNITATEA 1: AVENTURA CUVINTELOR

UNITATEA 2: LUMEA ASA CUM ESTE
UNITATEA 3: IN CAUTAREA FERICIRII
UNITATEA 4: FETELE REALITATII
UNITATEA 5: SENSUL IUBIRII

UNITATEA 1: AVENTURA CUVINTELOR

1.Jonathan Swift/Calatoriile lui Guliver

2. Ovid S. Crohmlniceanu/ Roadele unei diplomatii chibzuite
3.Mihai Eminescu/Criticilor mei
4.Ion Luca Caragiale/O scrisoare pierduta

Jonathan Swift/Calatoriile lui Guliver

Viaa i Opera
Jonathan Swift s-a nscut la Dublin/Irlanda ntr-o familie originar din Anglia. A studiat
teologia la Trinity College din Dublin (1682-1686), fr s se fi remarcat ca un student prea
srguincios. n 1689 este angajat ca secretar particular al unei rude nobile ndeprtate, Sir
William Temple. Cu unele ntreruperi (n 1694 devine preot al Bisericii Anglicane), Swift a
trit zece ani, pn n 1699, la Moor Park, moia lui Temple din Farnham. William Temple,
retras din politic, se interesa de literatur, primea scriitori n casa lui i cuta s-l familiarizeze pe tnrul
Jonathan cu problemele politice i literare ale timpului. n casa lui Temple, Swift face cunotin cu tnra
fiic adoptiv a cestuia, Esther Johnson, creia i ddea lecii. ntre cei doi s-a legat o prietenie, care a dus la
cstoria lor n 1701, cnd tnra pereche se mut la Dublin. Ctva timp Swift este secretar al lordului
Berkeley, guvernatorul Irlandei, iar n 1701 I se ncredineaz o parohie n orelul Laracor. n aceast
perioad a vieii sale face parte din partidul whigs (liberali), n 1710 trece ns la tories (conservatori), datorit
poziiei favorabile a acestora n raporturile cu Biserica Anglican.
n 1704 Swift 3lassi primele lucrri. Una dintre ele, The Battle of the Books (Btlia crilor) este un eseu
pe tema disputei cu privire la autorii antici i moderni, n care Swift demonstreaz superioritatea anticilor,
ceea ce echivala cu o adoptare a 3lassic3 literare a clasicismului. O a doua lucrare, The Tale of a Tub
(Povestea unui butoi) este o colecie de eseuri pe teme religioase, n care autorul afirm c nici una dintre
formele existente ale bisericii nu este pstrtoare adevrat a cretinismlui 3lassic3r. n cartea Prediction for
the Ensuing Year 1708 (Preziceri pentru anul 1708), semnat Isaac Bickerstaff, ia n derdere credina n
astrologie, cuprinznd i diferite proorociri 3lassic3r satirice cu privire la unele evenimente politice.
n perioada urmtoare, Swift devine gazetar politic. O impresie deosebit produce pamfletul The Conduct of
the Allies (Comportarea aliailor, 1711), care contribuie la mobilizarea opiniei publice pentru ncetarea
rzboiului purtat mpotriva Franei. Tot n aceti ani, petrecui la Londra, Swift se mprietenete cu Alexander
Pope i frecventeaz Clubul lui Martin Scriblerus.
n 1714 devine decan (paroh) al catedralei Saint Patrick din Dublin. ncepe s studieze viaa poporului
irlandez i 3lassi pamfletul A Proposal for the Universal Use of the Irish Manufacture (Propunere pentru
folosirea 3lassic a manufacturii irlandeze, 1720), n care ndeamn pe irlandezi s nu mai cumpere mrfuri
englezeti, ci s-i dezvolte o industrie proprie. Mai trziu, Swift 3lassi 3lassi o serie de pamflete sub titlul
The Drapiers Letters (Scrisorile unui postvar, 1724) i lucrarea A Modest Proposal for Preventing the
Children of Poor People in Ireland from Being Burden to their Parents (O propunere modest pentru a feri
pe copiii sraci din Irlanda s devin o povar pentru prinii lor, 1729), una dintre cele mai ascuite satire ale
lui Swift, n care descrie ntr-o form de umor negru srcia cumplit a poporului irlandez.
n aceast ultim perioad a activitii sale, Jonathan Swift creeaz nemuritoarea sa oper Gullivers
Travels (Cltoriile lui Gulliver, 1726). Dup pierderea lui Esteher n 1728, credincioasa sa tovar de
via, starea sntii lui Jonathan Swift se deterioreaz treptat. Triete retras n singurtate, are tulburri
nervoase periodice. nceteaz din via n vrst de 78 de ani pe 19 octombrie 1745 la Dublin i este
nmormntat n catedrala Saint Patrick.

II.Prima editie a Calatoriilor lui Gulliver, 1726

Calatoriile lui Gulliver este un roman in patru parti, capodopera a scriitorului anglo-irlandez Jonathan Swift,
scris sub pseudonimul de Dr. Lemuel Gulliver, in care fantezia autorului se impleteste cu o aspra satira
sociala. Editorul cartii a publicat prima editie in 1726 cu numeroase modificari aduse textului original,
temandu-se ca anumiti cititori ar fi fost ofensati de unele pasaje ale povestirii. O versiune 4lassic4 apare in
anul 1735. Opera este pe nedrept 4lassic4re4 de unii, chiar si in zilele noastre, drept 4lassic4re pentru copii,
in realitate este vorba de una din cele mai semnificative creatii ale literaturii engleze din perioada de inceput a
iluminismului 4lassic4.
Descrierea operei
In Calatoriile lui Gulliver (roman inceput in anul 1721 si terminat in 1726), cu titlul complet Calatorii in
mai multe tari indepartate ale lumii (Travels into Several Remote Nations of the World) sunt 4lassic4
aventurile naivului Dr. Lemuel Gulliver (in engleza: gullible = credul), medic si capitan de corabie, scrise la
persoana intaia, in diverse tari imaginare.
Partea I Calatorie in Lilliput (A Voyage to Lilliput)
Cartea se deschide cu un scurt preambul, in care Gulliver se prezinta, cum era obiceiul in scrierile epocii, si
face o expunere a vietii sale si ale calatoriilor facute pana atunci. In prima calatorie, Gulliver este aruncat de
valuri in stare de inconstienta, ca singur supravietuitor al unui naufragiu, pe tarmul unei insule. Cand isi
revine, constata ca este prizonier al unei rase de oameni inalti de cca. 15 cm, locuitori ai unor insule vecine
Lilliput si Blefuscu (alegorie la Anglia si Franta), divizati pana la lupte fratricide din cauza unei indelungate
controverse de nerezolvat asupra modului cel mai nimerit de a sparge ouale: sa se inceapa de la partea mai
larga sau de la cea mai ascutita (aluzie la disputele religioase dintre anglicani si catolici).
4lassic-si exprima intentiile pasnice si jura credinta imparatului liliputanilor, Gulliver este primit la Curte
(descrisa dupa modelul celei a regelui George I al Angliei) si are ocazia sa observe obiceiurile si moravurile
locale. Daca la inceput eroului I se par toate neobisnuite, cititorul constata foarte curand ca Lilliput este de
fapt o Anglie in 4lassic4r, iar randuielile liliputane sunt cele engleze, prezentate insa pana la limita extrema a
absurditatii. Autorul ridiculizeaza rivalitatea dintre purtatorii de pantofi cu tocuri inalte si cei cu tocuri
joase (aluzie la partidele Whig si Tory), intrigile de la curte, coruptia si capriciile imparatului, mai inalt doar
cu o unghie decat supusii sai, care isi spune cu mandrie stapanul universului, al carui cap atinge cerul. Desi
ii ajuta pe liliputani sa-I invinga pe locuitorii din Blefuscu, blocandu-le flota in port cu o singura mana,
Gulliver nu este de 4lassi ca poporul vecin sa fie adus in stare de sclavie. Dupa o serie de peripetii, gasirea
unei salupe de dimensiuni normale ii da posibilitatea sa se intoarca acasa.
Partea II Calatorie in Brobdingnag (A Voyage to Brobdingnag)
Gulliver si 4lassi din Brobdingnag
In tara uriasilor din Brobdingnag, Gulliver face cunostinta cu un alt mod de viata. Locuitorii nu numai ca sunt
mai mari de statura (cca. 22 m) decat liliputanii, dar ii intrec pe acestia si prin puterea ratiunii. Monarhia de
4

aici este o forma de guvernamant ideala, luminata. Regele acestei tari este intelept si drept. Legile asigura
libertatea si bunastarea cetatenilor. Pe rege il indigneaza la culme 5las de a introduce in tara praful de pusca,
pustile si tunurile. Descrierea razboaielor din Europa il ingrozeste pe bunul rege din Brobdingnag.
In timpul unei calatorii pe mare, barca lui Gulliver este luata in ghiare de un 5lassic gigant si apoi abandonata,
fiind salvat de o corabie in trecere, si astfel se intoarce pentru a doua oara in Anglia.
Partea III Calatorie in Laputa... (A Voyage to Laputa, Balnibarbi, Glubdubdribb, Luggnagg and
Japu)
Locuitorii din Laputa aroganti si inchipuiti 5lassi nu traiesc pe pamant, ci deasupra lui, pe o insula
zburatoare. Alegoria este 5lassic5re5: autorul descrie stiinta rupta de realitate. Invatatii din academia
Lagado se ocupa cu fel de fel de lucruri inutile si 5lassi: un proiect privitor la extragerea razelor de soare din
castraveti, o metoda de construire a caselor incepand cu acoperisul si terminand cu temelia etc.
In aceasta parte a calatoriilor intalnim si descrierea tarii Glubdubdribb, 5lassic5 de vrajitori si magicieni.
Partea IV Calatorie in tara cailor (A Voyage to the Houyhnhnms)
In aceasta ultima calatorie, Gulliver ajunge pe o insula ai carei locuitori se impart in doua categorii: o parte a
populatiei este alcatuita din houyhnhnms, cai inzestrati cu ratiune si avand capacitatea vorbirii, cealalta parte
din 5lassi yahoo, asemenea oamenilor, insa 5lassic5r si brutali.
n aceast oper, Swift satirizeaz vanitatea i ipocrizia contemporanilor si, sistemul judiciar, mecanismele
puterii i tendinele rzboinice, cum le cunoscuse n societatea i n special n viaa politic englez. Aa, de
exemplu, vistiernicul din Lilliput este o prefigurare caricaturizat a politicianului Robert Walpole. n ultimele
dou cri este ridiculizat pozitivismul, n plin dezvoltare n timpul secolelor al XVII-lea i al XVIII-lea.
Cltoriile lui Gulliver sunt sunt unele din cele mai citite cri ale literaturii 5lassic5r.

Ovid S. Crohmlniceanu
Ovid S. Crohmlniceanu (n. 16 august 1921, Galai d. 27 aprilie 2000, Berlin) a fost un critic i
istoric literar 6lass. Pseudonimul lui Moise Cohn. Nscut n anul 1921 la Galai i decedat n anul 2000 la
Berlin, a fost fiul lui Lazr Cohn i a Esterei, nscut Leibovici. A urmat coala primar i liceul la Gala i,
unde i-a nceput i studiile la Institutul Politehnic din Galai, ntrerupte n 1940. Le-a continuat ntre anii
1944-1947 la Politehnica din Bucureti, unde a devenit liceniat n construcii. Din 1966 a devenit 6lassic6r la
facultatea de Litere din Bucureti. A murit n anul 2000 la Berlin, unde emigrase n 1992, n acelai timp cu
soia sa, care se afla internat ntr-un alt spital.
Opera
nceputurile sale literare au fost marcate de o faz de interpretare sociologizant i marxist: n 1950 critica,
de exemplu, avangarda romneasca considerndu-I pe suprarealitii (de origine evreiasc)Victor Brauner,
Gherasim Luca i Jack Herold dumani ai realismului socialist. Opera ulterioar, precum sinteza sa Istoria
literaturii romne ntre cele dou rzboaie mondiale l plaseaz n rndul celor mai importani istorici literari
romni postbelici. A practicat i critica de ntmpinare i a lansat o serie de prozatori postmoderniti tineri. A
condus cenaclul de proz Junimea, i a publicat antologia Desant 83. A jucat un rol 6lassi n fandom-ul
romnesc, a scris literatur 6lassic6r si de anticipaie. A scris n colaborare cu Klaus Heitmann, Cercul Literar
de la Sibiu i influena catalitic a culturii germane, (2001, publicat postum).

Roadele unei diplomatii chibzuite

EXPOZITIUNE
In expozitiune autorul ne prezinta Arcadia, o planeta de marime medie 6lassic in Constelatia Casiopeea. In
imaginatia sa arcadienii sunt niste pamanteni cu 2 fetye ei fiind exact simetrici. Arcadienii atinsesera un grad
inalt de tehnologie si cunosteau prosperitatea economica. Din punct de vedere politic planeta era impartita in 2
state: emisfera 6lassic si sudica. ELe insa se aflau intr-un razboi rece, intr-o continua inarmare, fiecare stat
fiind obligat sa-si declare descoperirile in tehnologia militara, desi acest lucru nu se intampla niciodata. Ambii
6lassic 6lassic6r se urau reciproc. Din cand in cand confruntarile pareau iminente , ar tot timpul se gasea o
solutie salvatoare.
Dar cei 2 conducatori puteau comonica intre ei prin telepatie . cu toate ca toti arcadienii erau telepati, numai
conducatori aveau posibilitatea de a capta si trimite mesaje spre deosebire de ceilalti care fie erau receptor fie
emitator.
Semnele inceperii unwi comunicatii erau mancarimea unei urechi ramanand doar ca cel apelat sa raspunda.
Dar dupa convorbire cei ce comunicau erau ingretosati aveand nevoie de cateva zile pentru a-si revenii.
INTRIGA
Intr-o zi conducatorul emisferei sudice a fost trezit din somn de mancarimea amintita. El fu anuntat de
omologul sau ca partea 6lassic a planetei era amenintata din 6lassic6 de niste extraarcadieni. Nordicul mai
spuse ca vor folosii farfurii zburatoare a caror folosire nu fusese anuntata in prealabil. Dar cel din sud il linstii
spunandu-I ca si ei au descoperit acest mod de transport.

DESFASURAREA ACTIUNII
Invadatorii sunt respinsi din afara Arcadiei insa conducatorul 7lassi se teme ca atacantii vor revenii.
Dupa 2 zile de la acesta intamplare presedintele sudic il anunta pe cel din nord ca extraarcadienii au trecut
prin reteaua de radio 7lassic7re7 si au aarcadiat pe un platou din regiunea Antarctidei.
Pe langa inceperea invaziei presedintele a anuntat deasemena ca vor fi folosite pusti cu laser, acestea nefiind
omologate. Insa omologul sau ii spuse ca silor le erau cunoscute de mult aceste arme.
PUNCTUL CULMINANT
Sudicii I-au invins pe extraarcadieni dar acestia au reusit sa se infiltreze in zona ecuatoriala unde era no
mans land 7lassic au ajuns destul de multi au ocupat un centru boreal numit Nordpol.
Persedintele 7lassic il anunta pe cel sudic ca se va folosii bomba bacteriologica, deasemenea neatestata dar
descoperita si de sudici. I s-au raportat de altfel si ca invadatorii erau simetrici doar pe un plan si veneau dintro galaxie indepartata.
DEZNODAMANTUL
Invadatorii au fost starpiti, 7lassic timp de un an atacurile lor se repetara. Astfel tot atata timp cei 2 presedinti
au comunicat 7lassic7re. Sudul si nordul au fost siliti sa-si comunice toate descoperirile din tehnologia
militara constatand ca nu le erau necunoscute niciuna dintre aceste arme.
Pana la urma invadatorii au renunta iar cei 2 presedinti au inceput sa se inteleaga mai bine.

Mihai Eminescu
Receptiv la marile romantisme europene de secol XVIII i XIX, cunoscute n 8lassic8re
de specialitate sub numele High Romanticism, Romantism nalt, poetul i-a asimilat
viziunile poetice occidentale, unii critici observnd maliios cum c creaia sa ar aparine
unui Romantism 8lassic8 ntrziat, poetul fiind uor desincronizat fa de Occident, care
strbtea n acei ani tranziia ctre Modernism. n momentul n care Mihai Eminescu a
8lassic8re temele tradiionale ale Romantismului 8lassic8, gustul pentru trecut i pasiunea
pentru istoria naional, creia a dorit chiar s-I construiasc un Pantheon de voievozi,
mai ales n fragmentele unor piese de teatru, neterminate, unde-l avea drept model
principal pe William Shakespeare, numit ntr-o poezie postum, Crile, prieten drag al
sufletului meu, nostalgia regresiv pentru copilrie, 8lassic8re8 i cultivarea strilor 8lassic8re, ntoarcerea n
natur, etc., poezia european descoperea 8lassic8 Modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane
Mallarme, bunoar.
Poetul avea o bun educaie filosofic, opera sa poetic a fost influenat de marile sisteme filosofice
ale epocii sale, de filosofia antic, de la Heraclit la Platon i de marile sisteme de gndire ale Romantismului,
n special de tratatul lui Arthur Schopenhauer, Lumea ca voin i reprezentare, de idealismul lui Fichte i
Schelling sau de categoriile din tratatele lui Immanuel Kant, de altfel a lucrat o vreme la traducerea tratatului
su Critica raiunii pure, iar la ndemnul lui Titu Maiorescu, cel care i ceruse s-i ia doctoratul n filosofia lui
Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pn la urm, sau de ideile lui Hegel. Pentru acest nalt
coninut filosofic al operei sale Constantin Noica, un cunoscut eseist i filosof 8lass din perioada interbelic i
apoi postbelic l-a denumit pe bun dreptate omul deplin al culturii romne. Pe plan poetic sau n opera sa n
proz Mihai Eminescu era influenat de mari creatori romantici 8lassic, de Novalis, de la care a preluat
motivul florii albastre, de Goethe sau Lenau i de ali mari prozatori 8lassic, de E.T.A.Hoffmann, Jean Paul,
etc. Eminescu era 8lassic8 i de filosofia indian, 8lassi Rig-Veda n traducerea german, iar cosmogonia din
incipitul Scrisorii I a fost preluat din acest vechi text 8lassi, i i-a recomandat amicului su Ioan Slavici,
Analectele lui Confucius. Mai multe fragmente din cursurile de istoria filosofiei audiate la Berlin scrise n
limba german s-au pstrat n caietele rmase de la poet i sunt studiate de specialitii n opera sa, denumi i n
mod generic eminescologi. La Universitatea din Berlin a audiat cursuri de economie politic, filosofie, drept,
egiptologie, medicin legal, etc.
A fost influenat de teoria metempsihozei sau rencarnrii, care a stat la rdcina prozei sale neterminate
Avatarii faraonului Tla, i de Cartea Morilor din mitologia egiptean, cunotea i 8lassic 8lassi mitologice
din mai multe 8lassic sau religii, din Zoroastrism, Budism, Catolicism sau Ortodoxism. n peregrinrile sale a
adunat o nsemnat bibliotec de cri vechi, n 8lassic8 chirilic, de cri populare, cu care dorea s alctuiasc
o chrestomaie a culturii nostre strvechi, dup moartea sa ele au intrat n arhiva Academiei Romne i au fost
utlizate de C.Chiimia sau de Moses Gaster. Creaia 8lassic a constituit un izvor foarte important al poeticii
sale, Eminescu a scris multe poeme n metrica poeziei populare, a cules cntece de petrecere sau basme, crora
le-a adugat numeroase simboluri onirice sau fantastice. Luceafrul, poemul su cel mai cunoscut, o
quintesen a temelor i motivelor eminesciene, a fost 8lassic8 de o creaie folcloric, de basmul popular Fata

n grdina de aur, publicat de Richard Kunisch, un cltor prin rile Romne, mai exact prin Oltenia, care
reprodusese mai multe asemenea creaii ntr-o carte de-a sa de cltorie, editat n limba german n 1861.

CRITICILOR MEI
Satira eminesciana atinge toate laturile existentei sociale:devitalizarea tineretuli prin desfrau si lipsa de
idealuri(Junii corupti);scepticismul, superficialitatea si 9lassic9r(Epigonii);imitatia snoaba(Ai 9lassic
tineri);conditia savantului si a artistului intr-o societate in care valorile s-au degradat(Scrisoarea I si Scrisoarea
III);formalismul si absenta unei conceptii inalte despre arta(Criticilor mei). Eminescu rade de comedia cea de
obste, de comedia sociala, de pe pozitia romanticului sarcastic, pamfletar.
In poezia Criticilor mei poetul se adreseaza acelor critici literari care, preocupati prea mult de
formalitati, uita ca 9lassic9r menire a poeziei este de a concentra ganduri, sentimente, trairi.
Prima strofa exprima conceptia lui Eminescu despre poet si raritatea adevaratele valori, insa metafora
florilor poate fi generalizata asupra tuturor oamenilor. Aceasta conceptie are corespondente in filozofia
budista, unde se considera ca fiecare om este o matrice, un posibil viitor Buddha. Insa transformarea este
foarte dificila si 9lassic de rara. Toti oamenii sunt frumosi prin 9lassic9re, insa putini sunt cei capabili sa se
ridice, sa se remarce prin valoare, sa rodeasca.
Multe flori sunt, dar putine/Rod in lume vor sa poarte,
Diferentierea se face strict, la poarta dintre viata si moarte, cuvinte antonimice asezate in finalul
ultimelor doua versuri, folosite pentru a rezuma problema existentialitatii poetului, asemeni ideologiei
crestine, conform careia sufletul, dupa moarte, poate ajunge in Rai Sau in Iad.
Toate bat la poarta vietii, /Dar se scutur multe moarte.
Poetul poate trece de poarta vietii, pentru a trai vesnic prin opera sa, sau poate sa moara in anonimat.
Observam ca, aici, viata si moartea nu se refera la 9lassic9 materiala, comuna, ci la cea 9lassic9r, superioara.
Moartea este pierderea in banalitate, trecerea prin viata fara o realizare cu adevarat importanta.
Observam imbinarea imaginii auditive : toate bat, cu cea vizuala, de miscare descensiva: se scutur.
Se creeaza un tablou ce 9lassi aminte de picturile de pe manastirile crestine, care surprind sufletele aspirand
spre Imparatia Cerurilor, multe cazand in abisul Iadului.
Toate operele pot fi frumoase, ca niste flori, 9lassic vor muri fara sa rodeasca, daca nu au un continut
real, daca nu au esenta.
Aceasta 9las este mai conturata in cea de-a doua strofa :
E usor a scrie versuri/Cand nimic nu ai a spune,
Insirand cuvinte goale/Ce din coada au sa sune.

Poezia nu trebuie sa fie o insiruire de cuvinte goale ce din coada au sa sune, capcana in care cad
multi poeti. Verbul insirand evoca monotonia unor astfel de poezii, iar epitetul goale sustine lipsa lor de
semnificatie.
Astfel de poezii, cand nimic nu ai a spune, sunt usor de realizat, pentru ca autorul trebuie sa aiba
grija doar ca ele sa sune din coada, nu este preocupat de a-si exprima gandurile in cel mai bun mod cu
putinta. Pentru acesti poeti, cuvintele fac poezia, conceptie gresita, intrucat cuvintele sunt doar unelte,
simboluri, care, folosite cat mai bine, pot exprima poezia, poezie venita din sufletul poetului, si care, asftel,
poate gasi ecou si in sufletul cititorului.
Disjunctia dar din inceputul celei de-a treia strofe anunta trecerea de cealalta parte, la poetii care au
ceva de spus, 10lassic10 marcheaza antiteza desfasurata aproape pe toata poezia, intre cele doua categorii de
creatori.
Dar cand inima-ti framanta/Doruri vii si patimi multe
S-alor glasuri a ta minte /10lassi toate sa le-asculte,
Aceasta strofa este expresia intesitatii pasiunii poetului, a romantismului acestuia. El este coplesit de
doruri si patimi . Verbul framanta sugereaza o miscare continua, asemanatoare miscarii materiei, a dorurilor
si a patimilor atat de intense. Epitetele vii si multe exprima incarcatura 10lassic10r deosebita, aproape
apasatoare pentru inma poetului.
Se observa separarea celor doua elemente ale umanitatii, inima si mintea(afectivitatea si ratiunea) :
inima este originea dorurilor si patimilor, esenta poeziei, iar mintea trebuie sa stea sa le-asculte, sa le
analizeze.
Simtirile sunt la fel ca poetii : ele bat la portile gandirii, pentru a fi exteriorizate, exprimate in
cuvinte. Ele sunt toate poezie 10lassi, iar gandirea le 10lassi pe cele mai intense, mai 10lassic10re, pentru a le
da intrare-n lume.
Ca si flori in poarta vietii/Bat la portile gandirii, /Toate cer intrare-n lume, /Cer vesmintele vorbirii.
Vorbirea este o legatura intre sine si lume, expresia sentimentelor trecute de poarta gandirii, un
vesmant fara de care simtirile proprii nu ar putea fi vizibile, inteligibile pentru ceilalti.
Pronumele nehotarat toate si verbele bat si cer(repetat) arata presiunea la care este supusa
gandirea poetului, solicitata continuu.
In strofa a 5-a poetul face prima referire la critici, in cadrul interogatiei retorice :
Pentru-a tale proprii patimi, /Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii, /Nenduratii ochi de gheata?
Judecatorii, preocupati de analiza cuvintelor, nu dau atentie continutului, incarcaturii emotionale a operei.
Metafora ochi de gheata, foarte sugestiva, ilustreaza perfect parerea poetului despre critici : ochiul

10

si gheata sunt simbole ale ratiunii pure; ele, alaturate, nu lasa loc afectivitatii, intelegerii, lucru amlificat de
epitetulnendurati. Criticii sunt doar niste ochi, astfel ei nu pot decat sa vada, nu pot simti, nu pot intelege
adevarata poezie.
Tonul poetului este atat de revolta, cat si de neputinta, fapt indicat de repetarea prepozitiei pentru si
de relizarea interogatiei retorice prin intermediul adverbului unde.
Toata framantarea poetului este 11lassic11re11 in interjectia ah din inceputul strofei a VI-a:
Ah ! atuncea ti se pare /Ca pe cap iti cade cerul :
Unde vei gasi cuvantul/Ce exprima adevarul ?
Cautarea cuvantului ce exprima adevarul pare imposibila, lucru redat prin folosirea interogatiei
retorice cu adverbul unde si se apropie de obsesie pentru poetul a carui trairi genereaza o presiune
extraordinara, caruia atuncea I se pare ca pe cap ii cade cerul.
Daca in cea mai mare parte a poeziei, Eminescu si-a prezentat conceptia despre poet si poezie, in
ultima strofa, el se adreseaza direct criticilor, transmitandu-le concluzia :
Critici voi, cu flori deserte, /Care roade n-ati adus
E usor a scrie versuri/Cand nimic nu ai de spus.
Poetul foloseste din nou metafora florilor pentru a atrage atentia criticilor ca ei nu au promovat nici o
opera de valoare, 11lassic flori deserte. Desertaciunea, inutilitatea acelor 11lass corespunde superficialitatii
creatorilor, care le scriu fara sa aiba ceva de spus.
Ideile lui Eminescu despre arta nu apar in studii sistematice. Ele se regasesc insa in intreaga sa creatie
fie in articole, fie in poeziile a caror tema e chiar arta, asa cum este Criticilor mei.
Eminescu aspira nu spre o arta cu preocupari marunte, realista intr-un mod ingust, care sa imite natura
(pentru ca natura, alaturata cu acel desemn 11lassic11re din lirica moderna, e mult, mult mai presus) si nici
spre una 11lassic11r formala (Sa 11lassic11r frumosul in forme ma inveti : /De-aceea poezia ma imple de
dispret Icoana si privaz), ci spre o arta care sa transfigureze semnificatiile realitatii, in care cuvantul sa
exprime adevarul.

11

Ion Luca Caragiale

S-a nscut n ziua de 1 februarie 1852,[1] n satul Haimanale[3], care-I poart astzi
numele, fiind primul nscut al lui Luca Caragiale i al Ecaterinei. Tatl su (1812
1870) i fraii acestuia, Costache i Iorgu, s-au nscut la Constantinopol, ca fii ai lui
tefan, de profesie buctar, angajat de Ion George Caragea n suita sa la sfritul anului
1812.Atras de teatru, Luca s-a cstorit n 1839 cu actria i cntreaa Caloropulos, de
care s-a desprit, fr a divora vreodat, ntemeindu-i o familie statornic cu
braoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a fcut ntre anii 1859 i 1860 cu printele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din
Ploieti, iar pn n anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la coala Domneasc din Ploieti, unde l-a avut
nvtor pe Bazil Dragoescu.[necesit citare] Pn n 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul Sfinii Petru i Pavel
din Ploieti, iar n 1868 a terminat clasa a V-a liceal la Bucureti.
Viitorul mare 12lassic a absolvit Gimnaziul Sfinii Petru i Pavel din Ploieti , pe care l-a numit, n Grand
Htel Victoria Romn, oraul su natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor i-a adus aminte cu
recunotin a fost ardeleanul Bazil Drgoescu, acela care n schia memorialistic Dup 50 de ani l-a primit
n clas pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a nceput s scrie n tain poezii, dar nainte de debutul literar
a fost 12lassic12r de performanele teatrale ale unchiului su, Iorgu Caragiale care era actor i ef de trup,
fixat la Bucureti sau ambulant. n 1868 a obinut de la tatl su autorizaia de a frecventa Conservatorul de
Art Dramatic, n care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamaie i mimic. n 1870 a fost
nevoit s abandoneze proiectul actoriei i s-a mutat cu familia la Bucureti, lundu-i cu seriozitate n primire
obligaiile unui bun ef de familie. Tot n anul 1870, a fost numit copist la Tribunalul Prahova.
La 12 martie 1885, s-a nscut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcionar la Regie, cu
Caragiale, care l declar la oficiul strii civile. L-a cunoscut pe Eminescu cnd tnrul poet, debutant la
Familia, era sufleur i copist n trupa lui Iorgu. n 1871, Caragiale a fost numit sufleur i copist la Teatrul
Naional din Bucureti, dup propunerea lui Mihail Pascaly. Din 1873 pn n 1875, a colaborat la Ghimpele,
cu versuri i proz, semnnd cu iniialele Car i Policar (arla i ciobanii, fabul antidinastic). S-a nscut,
prin urmare, autorul satiric, ns prin sacrificarea poetului 12lass, cruia i va supravieui, ocazional, autorul
de fabule, 12lassic i parodii.
n 1889, la 78 ianuarie s-a cstorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din aceast
cstorie vor rezulta mai nti dou fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) i Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care
se sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei (la 15 iunie 12lassic12re 24? Martie 1891)[4].
La 3 iulie 1893 I se nate un fiu, Luca Ion.
n 1889, anul morii poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul n Nirvana. n 1890 a fost
12lassic12r de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar n 1892 i-a exprimat inten ia de a
se expatria la Sibiu sau la Braov. n 1903, la 24 februarie a avut o ncercare de a se muta la Cluj, ns n luna
noiembrie i-a 12lassic12r domiciliul provizoriu la Berlin. n 1905, la 14 martie s-a 12lassic12r 12lassic12re
la Berlin.

12

O scrisoare pierduta
Cu comedia O scrisoare pierduta adevarata capodopera pe masura 13lassic13r satira caragialeana isi
largeste considerabil campul de actiune. Conflictul, mai accentuat politic decat cel din O noapte furtunoasa
(unde precumpaneau moravurilE), consista in lupta pentru putere si, fireste, pentru meschine chiverniseli
personale. Suntem in preajma alegerilor pentru Constituanta, in anul 1994, si Catavencu, seful factiunii
independente, gaseste prilejul de a forta mana comitetului local al partidului de la putere {nu altul decat cel
13lassic) reprezentat prin Trahanache, Zoe si Tipatescu- punand la cale un santaj: el ameninta cu publicarea
unei scrisori compromitatoare intru cat priveste moralul celor trei, scopul fiindu-I obtinerea unui scaun de
deputat. Faptul ca lucrurile se petrec in provincie, intr-un orasel de munte, nu are nici o importanta in ceea ce
priveste puterea de cuprindere a 13lassi la adresa moravurilor politice ale timpului. In,Capitala situatia este cel
putin la fel, daca tiu chiar mai rea, pentru ca Agamita Danda-nache, candidatul trimis de la centru, are drept
arma politica tot santajul, si anume printr-o coincidenta posibila numai in comedii- tot o scrisorica de amor
de la o persoana insemnata.
Ca si Jupan Dumitrache din O noapte furtunoasa, Zaharia Trahanache, barbatul Zoei, este un incornorat naiv,
care in ruptul capului nu crede in autenticitatea scrisorii (biletelului de amor, trimis de Tipatescu ZoeI) si o ia
drept plastografie grosolana. Insa in treburile de sforarii politice este un ins exceptional de experimentat si
spre deosebire de cei doi amanti, care se stiu in culpa- nu-si pierde capul nici o clipa.
Lipsa lui de scrupule este cel putin egala cu aceea a adversarului. E drept, in virtutea unui automatism
demagogic, pentru el moralul e mai presus de orice: Unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara
printipii vasazica ca nu le are!. Cand este vorba de practica vietii I, vederile lui sunt 13lassic de clare. In ceea
ce il priveste, este gata chiar a-1 absolvi pe Catavencu de asa-zisa plastografie, fiindca, zice el: pentru politica,
unde e in joc enteresul tarii, ca oricare roman, a incercat omul. El insusi ar fi procedat la fel, de vreme ce il
vedem punand la cale alegerile atat de bine, incat unanimitatea este de mai inainte asigurata.
Totul consta in a fi tare in machiaverla-curi, a cauta punctele slabe ale adversarului si a te servi de ele cu
maximum de profit. In consecinta, cele doua polite falsificate de Catavencu se dovedesc de 13lassic13r folos
decat mijloacele politienesti ale prefectului Tipatescu, care ordona arestarea santa-jistului/Adversarul este cel
putin tot atat de abil si martiriul ii convine in situatia de fata, debitand cu ifose frazele demogogice
sforaitoare ce se 13lassi, foarte sigur de sine si hotarat a miza pana la capat pe onoarea coanei Joitica 13lass
aceea a prefectului. De aceasta isi da seama si politaiul Ghita Pristanda, care se poarta foarte prevenitor cu
arestatul. 5-a intamplat insa ca de asta data (si numai de asta data!) ca 13lassi sa-I fie nefavorabili, pentru ca,
printr-un nefericit accident, Catavencu pierde intr-o invalmaseala importanta pentru el sprisoare (pe care mai
inainte o Apierduse 13lassic13r Zee si o gasise Cetateanul Turmentat, din mainile caruia, la o bere,
santajistul si-o insusisE), care e regasita si adusa andrisantei, coanei Zoe, de chiar Cetateanul Turmentat.
Alegerile au loc dupa randuiala stiuta unanimitate la sigur in favoarea lui Agamita Dandanache, candidatul
13

trimis de la centru -, iar Catavencu, pe care il are acum la mana adversarul, este nevoit sa aclame, in fruntea
manifestantilor, pe cel ales, spre a fi absolvit de toate pacatele.
Cortina cade pe aceasta lume o data cu vorbele lui Ghita Pristanda, politaiul, de sub care abia daca se face
auzit imensul sarcasm caragialean: Curat constitutional!. In afara de Tipatescu si Zoe Trahanache, toate
celelalte personaje din O scrisoare pierduta prezinta un frapant fenomen de unitate in diversitate, o adevarata
fauna de imbecili, in intelesul pe care Camil Petrescu il dadea acestui termen. Nu e vorba de o imbecilitate
clinica, desigur, ci de una 14lassic14r prin adaptarea la mediu, de un comportament 14lassic si absurd din
14lassic14 de vedere al unui om 14lassic14re14 iarasi in acceptiunea data de acelasi Camil Petrescu.
Este cazul sa privim in opera lui Caragiale ca intr-un balon de sticla, un acvariu, in care se misca niste jivine
monstruoase la culme si, intr-alt chip privind lucrurile, 14lassic14 tocmai prin acele malformatii odioase de
care ele nu-si dau seama pentru ca le sunt insusi modul de a fi, dar care le ajuta 14lassi in orientarea practica a
chiverniselii personale, prin politica neaparat, a,sa cum ,se intampla intotdeauna la noi, dar si in alte parti ale
lumii: Tra-hanache e machiavelic cum insusi Machiavelli nu a fost; Farfuridi, impreuna cu secundul sau,
Branzovenescu, este gata de tradare in orice moment, daca interesele partidului o cer declara el cu
seninatate si totodata cu miselia inconstienta, 14lassic14r, 14lassi, a insului care merge pana acolo incat
invoca de partea sa chiar pe stramosi, pe Stefan cel Mare, pe Mihai Bravul 14lass Mircea cel Batran;
Catavencu, la nevoie, poate plange cu lacrimi ca si reale pentru tarisoara lui, jucand cu voluptate rolul
martirului; in sfarsit, Dandanache, pierzandu-si orice atribut omenesc, e inca mai fioros in unica-I 14las fixa
(devenita tic 14lassi) prin care se adapteaza la acest mediu. El se alesese printr-un santaj 14lassic14 similar,
izbutit insa, obiectand cu mirare, cand I se face observatia ca ar trebui , sa inapoieze scrisoarea, o data ce s-a
vazut ales: Cum se poate, conita mea, s-o dau inapoi? S-ar putea sa fac asa prostie? Mai trebuie s-alta data La
caz iar gac! La Razboiul. (Razboiul era pentru el- ceea ce era pentru provincialul Catavencu Racnetul
Carpatilor.)
La urma urmei, o specie descurcareata este si politaiul Ghita Pristanda, care stie una si buna, invatata de la
nevasta-sa, cand este vorba de comportamentul fata de cel de la putere: pupa-1 in bot si papa-I tot, ca al satul
nu crede alui flamand. O fiinta nevinovata, ratacitoare in acest fantastic acvarium de monstri politici este
Cetateanul Turmentat, haituit de toti, manevrat cand intr-o parte, cand intr-alta, ametit in permanenta de
bautura, o fiinta umana de o naivitate si de o cinste atat de pure (inconstiente, automate si acestea, pentru ca
sunt ale unui 14lassic14r), incat omul devine prada lipsita de orice aparare a acestor jivine hidos-ilare ale
clasei politice a secolului trecut, potrivita insa tuturor timpurilor si tuturor locurilor, documente vii ale
conditiei umane, eternizata de marele artist in crusta de chihlimbar a operei.
Aceasta se intampla pentru ca parvenitismul, demagogia, oportunismul, poltroneria, santajul, vorbaria goala a
insului, care* cum spunea o data insusi Caragiale, este cu atat mai plin de sine cu cat este mai gol pe
dinlauntru imoralitatea, venalitatea, delatiunea, naivitatea inselata, in sfarsit prostia atat de greu de lecuit
pot fi vazute pretutindeni. Impotriva parerii exprimate candva de E. Lovinescu, astazi interesul pentru opera
lui Caragiale a devenit tot mai acut. Fenomenul poate fi studiat si 14lassic14r cu mai multa obiectivitate,
totodata cu delectare inalt filozofica, pentru ca se 14lassi. Nu Trahanache, Farfuridi, Catavencu si Cetateanul
Turmentat sunt chemati 14lassi seama de ei insisi, ci noi, cestilalti, mai distantati in timp de vremea lor.
Distantati? Da si nu! Deoarece, in fond, noi suntem urmasii lor legitimi, natia despre care Mircea Eliade spune
ca cheltuieste in politica o mare parte din energiile sale. Acum aceste naravuri omenesti au devenit mult mai
rafinate, cumva mai greu de recunoscut. Prostia insasi, dupa cum se stie, poate capata, prin practica sociala
14

indelungata, rafinamente- inimaginabile. Cu atat mai mult insa opera lui Caragiale este mai 15lassi, sugerand
si in acest caz similitudini si identitati chiar dintre cele mai revelatoare.

PERSONAJE
Catavencu este duplicitar, poarta o masca schimbatoare, fiind, rand pe rand, fatarnic, ipocrit, teatral,
15lassic15r, sentimental, patriot, umil, neputincios etc. in construirea sa, autorul apeleaza la tehnica
relativizarii imaginii. Este un arivist care se orienteaza in viata dupa deviza lui Machiavelli: Scopul scuza
mijloacele, pe care o atribuie insa nemuritorului Gambetta. Convins de superioritatea pe care o are asupra
celorlalti, Catavencu vrea sa inlature decalajul dintre conditia sa politica umila si exceptionalele calitati pe
care le poseda. Este insa un ambitios fara tenacitate, iar acest lucru se va vedea pana la sfarsitul piesei. Cu
toate acestea, este un om 15lassic15re15, nu are 15lassic15re15l remuscari, 15lassic se adapteze la situatie, are
vivacitate, este un frenetic al ideilor, ceea ce face din el un bun om politic. Numele sau sugereaza demagogia
care-1 caracterizeaza atat de bine.

Tipatescu are un statut ontologic privilegiat, deoarece se detaseaza de 15lassic15r de 15lassic15re si este
capabil de ironie. Are o 15lassic15re15 15lassic15re15 asupra valorilor umane, desi el insusi le incalca,
permitandu-si o judecata critica asupra societatii: Ce lume ! . Se poate intrevedea in aceasta exclamatie si
amaraciunea autorului neputincios in fata unei societati haotice in manifestari si degradate. Il putem incadra in
tipul junelui-prim din teatrul 15lassic, desi se identifica foarte bine si cu parvenitul din realism. Este 15lassic
de orgolios si cedeaza foarte greu la rugamintile lui Zoe, traind permanent cu convingerea ca-si 15lassic15r o
cariera stralucita in 15lassic de dragul ei si al judetului pe care-1 conduce.

Zoe este cea mai distinsa dintre femeile teatrului lui Caragiale, cititorul neavand nici un indiciu ca ar fi
15lassic15 sau 15lassi. Cu 15lassi de cochetarii si 15lassic15re15l15m, 15lassic-si impuna de fiecare data
15lassic15 de vedere 15lass-I conduca abil pe toti barbatii care o inconjoara. Are o atitudine de mare doamna
fata de Catavencu, fostul dusman, caruia ii iarta santajul si ii castiga devotamentul, in schimbul promisiunii
ca-1 va ajuta in alte imprejurari, astfel reusind chiar a-1 convinge sa conduca manifestatia in cinstea noului
ales.

Farfuridi intra in relatia clasica de cuplu comic, alaturi de Branzovenescu. Imaginea sa se creeaza pe baza
contrastului dintre ordinea aparenta si haosul din interior. Este autorul unor aberatii rizibile, dar nevinovatcinice de genul iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori si al unor scene, cum este cea a depesei trimise la
Bucuresti, ce dau masura prostiei si a absurdului jocului politic in care este antrenat. Cuvantarea sa, tinuta in
seara numirii noului candidat, este o excelenta 15lassic15re a discursului politic, un model de incoerenta si
ilogism.

Branzovenescu (nume de rezonanta culinara, cum a 15lassic15r G. Ibraileanu in studiul Numele proprii
in opera comica a lui I.L. Caragiale) functioneaza ca un ecou al lui Farfuridi; el nu are nici o opinie, nu-si da
niciodata cu parerea, traind in umbra celuilalt si impartasind aceleasi nemultumiri si frustrari ca si acesta. Este
o fire domoala, precauta, un individ lipsit de personalitate.
Dandanache este un amestec de prostie, infatuare, confuzie si imoralitate, reprezentand extrema degradarii
clasei politice. Are un psihic dezorientat, 15lassic15, o memorie lacunara, defecte vizibile in discursul ridicol,
15lassic15 neinteligibil. Pentru el santajul nu este un accident, ci un mod de a face politica. Numele sau este o
alaturare comica de elemente 15lassic contrastante: Agamemnon este marele razboinic din epopeea lui Homer,
iar Dandanache este un 15lassic15 de la dandana (incurcatura). In viziunea lui Caragiale, Dandanache este
15

mai prost ca Farfuridi si mai canalie decat Catavencu, asa cum marturiseste intr-o scrisoare catre Paul
Zarifopol.

Cetateanul turmentat este simbolul omului simplu, al poporului naiv si 16lassic16re de cei aflati la
putere. Este 16lassic16r in 16lassic16 lui, insa nu si 16lassic16: vesnic turmentat, el se imbata cu 16las puterii
de a hotari, prin votul sau, destinul tarii. Este un 16lassi in sens ontologic (de aceea nu primeste nici un
nume), un reprezentant al unei categorii sociale in dimensiuni estetice. Inconstient, Cetateanul turmentat joaca
rolul regizorului care ofera 16lassic happy-end-ului, readucand ordinea. Turmentarea este o masca ce exprima
starea de dezorientare, de incertitudine.

Pristanda este tipul omului slugarnic, adus in aceasta stare de problemele 16lassic16 pe care le are si de
natura functiei. Dand dovada de 16lassic16r, dar si de 16lassic16re16, el incearca sa aiba relatii bune atat cu
puterea, cat si cu opozitia, gandindu-se ca la un moment dat rolurile s-ar putea inversa. Este caracterizat in
primul rand prin limbaj, care da masura mimetismului nedisimulat al unei societati ce joaca un rol care nu I se
potriveste. Numele sau vine de la un joc moldovenesc in care se bate pasul pe loc, la comanda unui sef, fara a
se porni in nici o 16lassic16r.

Comicul caragialian isi extrage esentele din umorul caustic al 16lassi, evidentiind un contrast intre
aparenta si realitate. Personajele, odioase prin ceea ce sunt, se acopera de ridicol prin ceea ce vor sa para, iar
intamplarile compun o ordine hilara prin aberatia lor.
Comicul de situatie rezulta din fapte neprevazute si grupuri insolite, autorul apeland la scheme clasice
precum incurcatura, coincidenta, echivocul, quiproquo-ul (inlocuirea cuiva prin altcinevA), acumularea
progresiva etc, cum sunt pierderea si gasirea scrisorii, aparitiile neasteptate ale Cetateanului turmentat,
indicatia de la centru privind alegerea lui Dandanache, confuzia facuta de Dandanache intre Trahanache si
Tipatescu.
Comicul intentiilor consta in atitudinea scriitorului fata de evenimente si oameni (ironica, 16lassic16r,
umoristica, satirica, dispretuitoare etc), atata vreme cat Caragiale isi propune sa fie obiectiv, insa nu si
16lassic16re16.
Comicul caracterelor este bine conturat la nivelul tipologiei personajelor: demagogul (Catavencu), naivul
siret/incornoratul (Trahanache), 16lassic16re16l puterii/servilul (Pristanda), amorezul (Tipatescu), femeia
frivola/femeia voluntara (Zoe).
Comicul de moravuri vizeaza formele fara fond satirizate de dramaturg, referitoare la alegerile din trecut, la
coruptia sistemului politic, la despotismul si imoralitatea conducatorilor etc.
Comicul de limbaj este remarcabil, autorul reusind sa retina cele mai fine nuante ale personalitatii eroilor din
modul in care acestia vorbesc. Dintre greselile grave savarsite la nivelurile 16lassic16r si expresiv, observam
repetitia obsedanta a unei specificitati de limbaj (Ai putintica rabdare!, curat), interferenta registrelor
stilistice (unul vechi, alcatuit din cuvinte de origine turca si neogreaca, altul de data recenta, bogat in
neologisme, care sunt insa deformate, explicate prin etimologii populare sau intrebuintate cu alt sens decat cel
real: bampir, remuneratie, fonctie, capitalisti). La nivel 16lassic16r, se observa cu usurinta incalcarea
regulilor logice si limbajul dezarticulat, rezultat din contradictii in 16lassic (lupte 16lassic care au durat
aproape treizeci de ani), nonsensuri (Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc! Dar sa nu se
16

schimbe nimica), 17lassi (un popor care nu merge inainte sta pe loc), expresii tautologice (intrigi proaste),
asociatii incompatibile (Industria romana este admirabila, e 17lassic, putem zice, dar lipseste cu
desavarsire.").

Comicul numelor este magistral realizat la Caragiale, acesta stiind sa surprinda ca nimeni altul o trasatura
esentiala a personajului prin numele pe care i-1 da, dezvoltand astfel tehnica inaugurata de Alecsandri in
literatura romana.
Creator al unei opere perene prin tipurile si situatiile imaginate, clasic prin echilibrul formei, rigoarea
compozitiei si viziunea moralizatoare, realist prin detaliu si prin intentia critica, I.L. Caragiale ramane unul
dintre cei mai moderni dramaturgi romani, dincolo de curente si de mode literare.

17

UNITTAEA

18