Tratamentul depresiei: medicamente si reactii adverse

Uneori mentionarea in tratatele de specialitate nu inseamna automat castigarea statutului de

maladie in ochii opiniei publice! Chiar daca pentru medici depresia este o afectiune cu simptome
definite, intalnita din ce in ce mai frecvent, ce ne poate afecta la orice varsta, cu cauze incomplet
intelese, pentru multi oameni (bolnavi sau nu) depresia nu o maladie, ci mai degraba o problema
de caracter sau de vointa. Mai grav, uneori chiar daca este considerata boala, este privita ca un
stigmat, ca o afectiune rusinoasa, iar bolnavii, desi au nevoie de ajutor specializat, ezita sa se
prezinte la medic. Si este pacat pentru ca in prezent exista numeroase medicamente care pot trata
cu succes aceasta maladie!
ADVERTISING
inRead invented by Teads
Primul pas este recunoasterea problemei medicale si prezentarea la un medic specialist psihiatru.
Trebuie precizat ca tratamentul este de durata, individualizat si impune rabdare si o buna
cooperare a pacientului cu medicul pentru alegerea medicamentului si stabilirea dozei. Dozele
initiale sunt mai mari, dupa care se stabileste o doza de intretinere mai mica, care este
administrata un interval lung de timp. Este o mare greseala intreruperea tratamentului fara a
discuta acest lucru cu medicul, fie din cauza efectelor adverse, fie pentru ca nu este observata o
ameliorare imediata. Trebuie stiut ca medicamentele se administreaza o perioada lunga, de luni
de zile, si primele efecte benefice apar dupa cateva saptamani de tratament, iar efectele adverse
exista, unele sunt neplacute, altele periculoase si ele nu trebuie ignorate, ci trebuie semnalate
medicului, care va decide inlocuirea medicamentului sau modificarea dozei. Trebuie subliniat ca,
in afara reactiilor adverse specifice, toate antidepresivele prezinta un risc de suicid, mai ales la
inceputul tratamentului, de aceea bolnavul trebuie supravegheat si sprijinit de familie.
Antidepresivele se absorb bine pe cale digestiva, de aceea se administreaza oral. Initia,l dozele
sunt mai mari si se iau de cateva ori pe zi, apoi o singura data pe zi. Ca principiu, medicamentele
antidepresive urmaresc cresterea nivelului unor substante chimice, numite neurotransmitatori
(serotonina, noradrenalina, dopamina) in creier. Acest lucru se face fie impiedicand recaptarea
acestora, fie oprind metabolizarea (distrugerea) lor. Exista mai multe clase de medicamente

antidepresive: antidepresivele triciclice, inhibitorii monoaminoxidazei, inhibitori specifici ai

recaptarii serotoninei si inhibitoarele recaptarii serotoninei si norepinefrinei. Primele doua
categorii sunt folosite de peste cincizeci de ani , fiind medicamente eficiente, dar grevate de
numeroase reactii adverse.
Din grupa antidepresivelor triciclice fac parte amitriptilina, imipramina, desimipramina, doxepin
etc. Ele pot produce reactii adverse ca ameteala, greata, gura uscata, constipatie, scaderea
tensiunii arteriale, aritmii, modificari ale glicemiei. Trebuie administrate cu prudenta bolnavilor
cu adenom de prostata sau glaucom. Inhibitorii monoaminoxidazei sunt fenelzina,
tranilcipromina, izocarboxazid, selegilina. Ele nu trebuie asociate cu alimente ca branzeturi
fermentate, bere, vin, ciocolata, banane, ficat. Pot fi insotite de reactii adverse periculoase ca
scaderi sau cresteri ale tensiunii arteriale, afectare hepatica, neuropatii, agitatie, delir, convulsii.
Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei sunt citalopram, fluoxetina, setralina, paroxetina etc.
Sunt medicamente mai noi, eficiente, fiind suportate mai usor pentru ca prezinta mai putine
efecte adverse: tulburari digestive sau sexuale, oboseala, ameteli, insomnii, dureri de cap.
Inhibitorii recaptarii serotoninei si norepinefrinei sunt cele mai noi medicamente folosite:
venlafaxina, desvenlafaxina, duloxetina, ele producand reactii adverse asemanatoare cu cele
precedente. Un medicament inrudit este bupropion, care se pare ca produce mai putine reactii
adverse sexuale.