Cenusii, cu tonuri de gri

de Tudor Robert

Albastrii, cristalini si veseli au fost cand te-am cunoscut,

Cenusii cu tonuri de gri i-ai facut, dupa un ultim sarut,
Candva sclipeau si se asemanau izbitor de tare,
cu luciul apei de mare,
Acum sunt orbi si uzi, dorindu-ti asta cu multa ardoare,
Imi amintesc de ziua in care zburau si pluteau peste ape si munti,
Pana au dat de niste mincinosi crunti,
Dar ei incearca sa tina sabia stransa in mana, sa lupte,
Lonvindu-se neincetat de amintiri dure, ingeri cu aripi frante,
Chiar de-i vei mangaia si negresit, luptandu-te cu tine, ii vei ajuta,
Din temnita in care tu i-ai aruncat nu-i mai poti scapa, chiar de vei
incerca,
Albastri plini de viata vor fi de maine,
Cand tot raul se va intoarce spre tine,
Iar ochii tai caprui, infioratori si ageri,
Se vor topi dupa niste fosti ochi cenusii, pictati cu tonuri de gri.