Sunteți pe pagina 1din 7

Problemele lumii contemporane

Omul nu trebuie s caute nici ceea ce tie, nici ceea ce nu tie. Nu poate s caute ceea ce
tie fiindc tie i nimeni nu are nevoie s caute ceea ce tie ; nu poate s caute nici ceea ce nu
tie fiindc nu tie ce anume s caute ( Platon).
Trim ntr-o lume guvernat de minciuni i false aparene. Oamenii au ajuns s vieuiasc
mecanic, trind repetitiv i gndind standard. Privesc n oglind i n jurul lor, lund umbrele
drept adevruri. De multe ori le place ce vd i se mulumesc cu att. Banii au ajuns s
guverneze viaa, se crede chiar c sunt aductori de fericire. Pe cnd filosofia nu mbogete
material o persoan, nu pune mncarea pe mas, nu rezolv problema surselor de energie i nici
nu i spune unui bolnav de cancer c este vindecabil.
Dac am ncerca s ne trezim din starea de dependen fat de nevoile vieii, dup cum
spunea Jaspers, am filosofia, am ajunge la suflet, la esen. ns foarte muli oameni se gndesc
c asta nu le asigur o pine pe mas i renun.
N-am vrea s se ntmple c Platon i scrierile sale sa fie nlocuite astzi de Christian
Dior i ultimele sale creaii vestimentare, c lui Aristotel, dac ar dori s filosofeze i s-ar oferi o
mas la Mc Donald pentru a-i aeza gndurile i chiar mai mult, Nietzsche ar fi nconjurat ntr-o
ncpere de postere cu Madonna i Jennifer Lopez. Doar aa, poate ar avea mai mult inspiraie.
i totui, chiar aa este. Lumea se afl ntr-un imens pericol. Acela de a se pierde pe ea ns i, de
a deveni o lume fr problematizri, fr legitimarea conduitei raionale, fr ierarhizri valorice.
Iar omul nu mai este fiina raional ce tinde spre nelepciune, ci devine, dup cum se remarc
ntr-un manuscris eminescian cimpanzeu dotat cu intelect.(Alexandra Morun).
Omenirea in istoria sa se ridica de la o treapta inferioara la alta superioara. A origine,
viat omului se gsea la o treapta extrem de inferioara, era o viat a unei fiin e biologice,
dominata de instincte.Treptat,intr-o evoluie fireasca apare o fora cu totul
deosebita,ratiunea,odata cu care viat omului dobndete un sens, devine capabila de a urmri un
scop superior. In noile condiii de existenta, omul i pune problema alegerii mijloacelor atingerii
scopului suprema obiectivelor prioritare.Deoarece,scopul suprem, pe care ar trebui sa-l
evidenieze astzi societatea este supravieuirea. Omul are ansa de a realiza ct de mult s-a
pierdut legtura sa cu Universul i s redevin fiina raional ce tindea spre nelepciune. Omul
nc nu cunoate multe fenomene care se petrec in jurul lui si in sine insasi,dar cu toate acestea
ele se intimpla,fara voia noastr.
Problema omului si vieii umane ocupa un loc central in filosofiile si religiile tuturor
timpurilor. Dar de-a lungul vremii viat umana in complexitatea ei a fost neleasa tot att de
diferit pe cat de diferite au fost ideologiile si credinele religioase. Nici una din religiile lumii nu
se ridica ns la nlimea concepiei despre om pe care o dezvolta cretinismul. Potrivit Sfintei
Scripturi, omul este creat de Dumnezeu prin lucrarea minilor Sale; din cei dinti oameni, Adam
si Eva se trage tot neamul omenesc, adevr care constituie baza unitii finiiile a naturii umane.
Omul creat este persoana, deci fiina deschisa spre comuniunea cu Dumnezeu si cu semenii.
Plecnd de la aceste premise, Sfnt Scriptura depete prin doctrina sa revelata privind omul si
viat umana cadrul de pian atunci al nelegerii omului si vieii sale. nvtura cretina cuprinde
nu puine temeiuri in acest sens, artnd ca viat umana este de un pre inestimabil si trebuie
ocrotita si pstrata cu toate mijloacele si cu eforturi neobosite.

In contextul revoluiei tehnice si tiinifice actuale care atrage dup sine o noua
nelegere a omului exista pericolul de a se prefera maina omului, de a se subestima viat
umana. Un teolog apusean recunoscnd ca ntr-adevr lumea noastr actuala este "scena celor
mai strlucite realizri tehnologice", dar in acelai timp si a inumanelor nedrepti si asupriri.
Acest teolog vede lumea cltinnd-se in mijlocul tuturor conflictelor economice, politice, sociale
etc, iar viat supusa pericolului unui sfrit tragic.
Analiza poziiei omului in condiiile lrgirii influentei tehnicii,tehnologiilor,stiintei
contemporane,a schimbrilor culturale arata ca progresul tiinific si social este posibil si necesar
doar in baza dezvoltrii mai intense a domeniilor:moral,spiritual,social,politic. Reuind din
complexitatea si multitudinea manifestrilor fiinei umane, problema omului este abordata diferit
in condiiile sistemelor social-politice, a culturilor si orientrilor filosofice. Dar alturi de
deosebirile eseniale a popoarelor lumii:social,politic si cultural tot mai clar se contureaz
comunitatea destinului si in aceasta baza si comunitatea problemelor cu care se confrunta. Cele
mai actuale si prioritare probleme, cu care se confrunta omul sunt: interconexiunile omului cu
mediul natural de existenta, cu instituiile si organizaiile sociale si politice; definirea si
contientizarea de ctre om a poziiei sale, a rolului in susinerea procesului social istoric, in
crearea culturii universale; definirea sensului vieuia responsabilitii morale si sociale a
individului in contextul schimbrilor sociale atestate la sfritul mileniului doi.
Problemele cu care se confrunta societatea contemporana sunt: caracterul schimbtor al epocii
noastre, dezvoltarea dinamica a tiinei si tehnicii, caracterul controversat al consecinelor
acesteia, schimbrile radicale sociale si culturale, complicate de nlturarea formelor vechi de
organizare si desfurare a vieii si activitii omului, redimensionarea valorilor, a convingerilor
si reprezentrilor invechite,completarea coninutului lor cu dispoziii noi-toate acestea si multe
alte probleme solicita o reacie imediata a tuturor purttorilor culturii universale si
nationale.Eliberarea oamenilor de influenta si gestionarea severa a comportamentului lor de ctre
aceste institutii,raspindirea modului critic de gndire au contribuit la afirmarea noilor posibiliti
pentru dezvoltarea libera, creativa a omului. Acest proces a sporit responsabilitatea omului
pentru deciziile adoptate,deschizind noi posibiliti pentru afirmarea si desvrirea personalit ii
umane. Pentru a se orienta in noua realitate sociala, pentru a rspunde cerinelor timpului istoric
omul are nevoie de o pregatire,de o cultura si o contiina filosofica, care i-ar permite sa-si
coreleze idealurile,modelele,interesele personale cu necesitile timpului, cu imperativele
supravieuirii.
Omenirea a ajuns la o situaie critic n evoluia sa, care impune necesitatea unei
schimbri radicale a mentalitii, a comportamentului omului, grupului social, a ntregii societi.
Creterea numeric i modificarea calitativ a necesitilor omului a condus la intensificarea
activitii de producere i la epuizarea resurselor naturale. ncepnd cu perioada postbelic n
rapoartele i studiile savanil or din Occident, sunt evideniate consecinele negative ale
progresului tehnico-tiinific, ale activitii intensive a omului. Criza ecologic completat de
criza antropoecologic global amenin omenirea cu dispariia condiiilor necesare conservrii
i reproducerii vieii .Pentru a evita o astfel de desfurare a proceselor naturale, omul, societatea
contemporan, care sunt responsabili pentru destabilizarea biosferei, din necesitatea absolut a
supravieuirii sunt determinai s-i modifice esenial atitudinea fat de natur. Comunitatea
tiinific, filosofii, nu doar apreciaz nivelul atins de omenire n propria evoluie, dar elaboreaz
programe de activitate, orientate spre ameliorarea situaiei. Lucrarea propune un model de
coexisten al omului, al societii, al biosferei, argumentat teoretic de Metateoria Supravieuirii.
Elaborarea unui nou model al existenei umane, este posibil doar prin asimilarea
procesului evoluiei naturii, al omului; evidenierea condiiilor existeniale ale omului societii
informaionale, tehno gene, globalizate.Analizind acest lucru s-a constatat ca omenirea, n

evoluia sa istoric, s-a mai confruntat cu situaii critice; c specificul actualei crize
antropoecologice reiese din faptul c biosfera i-a pierdut capacitatea de a-i restabili echilibrul
ce o caracterizeaz. O concluzie optimist a investigaiei ne informeaz c omul/societatea
dispune de mijloacele necesare supravieuirii. Argumentnd necesitatea schimbrii mentalitii
omului, n baza redimensionrii valorilor morale, putem explica potenialul ontologic,
metodologic, epistemic, social, economic, politic, axiologic al Metateoriei supravieuirii.
O cale de dezvoltare a societii contemporane ar fi cea a umanizrii vieii sociale,
proces susinut de un nou mod de gndire, comunicare i activitate. Pentru a schia un nou model
de existenta Metateoria supravieuirii sistematizeaz, generalizeaz cunotinele, interpretrile
modului de via al omului contemporan, ntemeiat pe diferite principii conceptuale: teocentrism,
antropocentrism, umanism, biocentrism,biosferocentrism, egalitarism etc.
n baza multiplelor interpretri a modului uman de existenta, evident problema orientrii
omului contemporan n volumul imens de informaii despre capacitile, abilitile, interesele
diferitor persoane, grupuri sociale, omenire, cu scopul de a nelege semnificaia maj or a
formulei A avea i a imperativului A fi. n limitele acest or dou dominante i va avea loc
schimbarea mentalitii omului, se va afirma personalitatea responsabil pentru propria existenta
i pentru conservarea i reproducerea resurselor biosferei, necesare generaiilor viitoare.
O problem acut a realizrii practice a coninutului strategiilor supravieuirii asigurrii
securitii existentei umane si a modelului dezvoltrii durabile a societii o constituie
polarizarea omenirii n state dezvoltate i subdezvoltate. Dac n statele cu o economie de pia
funcional, cu tradiii democratice, modelul dezvoltrii durabile al civilizaiei ar putea fi
implementat fr dificulti, apoi n statele subdezvoltate este complicat s promovezi principiul
restriciilor etice, deoarece majoritatea cetenilor acestora sunt lipsii de condiiile i sursele
elementare ce ntrein viaa organismului.( Situaia cetenilor statelor srace este analizat n
lucrare n baza datelor statistice a Republicii Moldova).
Rezultat al progresului tehnico-tiinific este criza moral prin care trece societatea
contemporan. A fost fcut un studiu conceput dintr-o nou perspectiv, n baza unei noi
concepii - a bioticii. Biotica se prezint ca o nou tiin cu toate componentele i structurile
necesare pentru aceast nominative. Apariia bioticii este corelata cu elaborarea unui sistem de
orientri morale,spirituale,cu formarea unui nou potenial spiritual al tiinei. In contextul bioticii
are loc mbogirea coninutului unor noiuni tradiionale ale tiinelor naturale si socoiumanistice,printre
care
mentionam:natura,omul,corporalitatea,viata,progresul,dezvoltarea,rentabilitatea,profitul etc.Sunt
supuse analizei problemele de ordin etic-filosofic care vizeaz caracterul societii de consum,
n condiiile n care tiina i tehnica nu mai pot da rspunsuri adecvate la multe ntrebri de
ordin etic aprute n urma descoperirilor fcute. Se propune ca biotica s devin o cale de evitare
a crizei antropoecologice contemporane, scopul urmrit fiind supravieuirea viului pe Pmnt.
Concepiile extremiste scientiste i anti scientiste duc la o adncire i mai acut a crizei
morale, se atenioneaz asupra prejudiciilor posibile n cazul aplicrii incorecte a rezultatelor
tiinifice. Este cercetat problema ajustrii valorilor ce in de tiin cu celelalte valori umane,
prin revizuirea procesului de axiologizare a practicii cognitive, elaborarea unui sistem unic de
orientri valorice, bazate pe o balan a intereselor omenirii.
Cultura(o alta problema globala). Sensul culturii in lumea contemporana.

Cultura este singura zona a cunoaterii contemporane in care te poi baricada mpotriva
matematicilor care cuceresc totul. Cultura face posibila, nc, rezistenta la matematici.
Matematicile sunt foarte bune, dar nu pot explica (si nici nu si-o propun) individualul. Or, cultura
da socoteala de individual, iar pe linia aceasta ea poate furniza nc lumii moderne o "Mathei"
nematematica, o cunoatere nematematica.
Acest subiect e att de pretenios si de cuprinztor, nct nu poate fi acoperit cum se
cuvine. Se poate spera doar la o rezolvare a lucrurilor nu venind cu un rspuns, ci punnd justa
ntrebare. S-ar putea ca aceasta sa fie condiia contemporana a oricrui intelectual, daca nu
condiia intelectualului dintotdeauna: a formula ntrebrile optime, in ndejdea ca buna lor
formulare echivaleaz cu un rspuns.
Supunnd refleciei problema culturii in genere si a sensului culturii in epoca noastr
putem spune ca in sine, aceasta problema nu e o problema "culturala", caci o data ce te socoti
"om de cultura" ntrebarea care se pune e cum sa trieti cu o asemenea calitate, ce statut
existenial poi capt ca "om de cultura", cum te vei mica in lumea ta ca purttor al acestei
etichete. Ne vom ntreba, cu alte cuvinte - pe urmele lui Montesquieu care, ca european, se mira,
cu veacuri in urma, "cum poate cineva sa fie persan" -, ne vom ntreba, aadar, cum poate cineva
sa fie om de cultura. Nu a ajuns cumva cultura sa fie un soi de Asii a lumii contemporane, un
univers exotic, greu de transferat in viat zilnica?
Cum poate cineva sa fie om de cultura astzi?
ntrebarea pleac, desigur, dintr-o insatisfacie latenta, din sentimentul ca e foarte greu, ca
e, uneori, imposibil sa fii om de cultura, mai exact, ca din valorile culturii nu po i extrage
suficiente forte, suficienta doctrina ca sa poi face fata onorabil situaiilor curente de viat si cu
att mai puin unor situaii limita.
Doua lucruri am putut constata de-a lungul vremii: mai nti, se ntmpla ca, in situaiilelimita, cultura sa nu te ajute: treci printr-un moment greu si te trezeti ca tot ce ai citit nu poate
sa-ti ofere nici o proptea, ca lecturile tale devin pura bibliografie, raft plin de crti fr nici o
eficacitate existeniala: nu te poi sprijini pe nici un autor. Simi nevoia unei alte instane care sa
te susin; simi nevoia sa-ti extragi dintr-un alt domeniu chiar si energia de a continua sa faci
cultura. Exista, prin urmare, o precaritate a culturii in fata situatiilor-limita.O gara aglomerata e
un loc foarte bun pentru a medita la problema culturii. Instinctul vital brut, urgenta imediatului
sunt mai prezente acolo ca nicieri. Intra-un asemenea loc, ii poi da foarte bine seama ce
ubreda e cultura, ce diafana - in sens prost - poate sa apar ea, in contrast cu vitalitatea gregara a
unui peron plin, pe care se agita patetic, purtai de nevoi acute, sute de oameni cu ochii la ceas si
la bagaje... Sigur, te poi consola spunnd-ti ca, lipsita de orice ansa in imediat, cultura c tiga
batalii pe termen mai lung: ca ea are anse absolute numai in perimetrul Absolutului; pana la
urma ns aceasta consolare se dovedete ea nsi descurajanta.
Al doilea lucru pe care l-am constatat in timp este, poate, si mai grav: cultura nu
presupune, in mod necesar, rigoare morala; din cultura nu se poate deduce un cod moral.
ntlnim, de aceea, din pcate, nenumrai oameni de cultura admirabili prin cunotinele lor, dar
pe care, omenete vorbind, nu dai doi bani: e plina lumea de lepre cultivate, de crturari
insalubri, de autoriti "intelectuale" lipsite de orice autoritate morala. Daca aa stau lucrurile - si
aa stau! - atunci cultura se face vinovata de a-ti da o prea mare libertate: libertatea de a te ocupa
de orice, in orice condiii.
Daca un sprijin concret nu este de ateptat de la cultura, dup cum nu este de a teptat de
la ea o dogma morala, care sunt atunci beneficiile ei, care ii este rostul?

La ntrebarea: cum poate cineva sa fie om de cultura? Constantin Noica a avut


urmtoarele raspunsuri.Sunt cel puin patru motive pentru care merita sa faci cultura, pentru care
cultura are dreptul a fi socotita o valoare suprema, singura pe care te poi sprijini ntr-o viat de
om:
1. nti - spunea Noica - cultura este singura sursa certa a unei bucurii permanente. Daca
exista un teritoriu al lumii in care poi cunoate deplintatea bucuriei, acest teritoriu nu poate fi
dect cultura. Firete, bucuria e altceva dect plcerea; spre deosebire de aceasta din urma, ea
poate prelua si tristeile omului, salvnd-le din perspectiva spiritului. Cultura salveaz totul prin
comentariu. Pana si bucuriile senzoriale sunt bucurii in msura in care sfresc in
contemplativitatea comentariului, trecnd, astfel, ntr-o condiie suprasenzoriala. Cultura este
deci o satisfacie perpetua, fr riscuri, fr dezamgiri, o satisfacie pe care o po i avea fr sa
depinzi de alii.
Doua obiecii se pot face acestei frumoase definiii: mai nti, bucuria culturii
culmineaz, uneori, cu o obnubilata euforie a culturii, iar aceasta euforie e periculoasa in msura
in care te pune in disonanta cu imediatul, te face neatent la dramele proximitii. Evaziunea
culturala este unul din riscurile culturii prost practicate, este ridicolul si stridenta ei. Apoi, exista
oameni care nu au "organul" bucuriei, oameni structural mente incapabili sa identifice sensul
vieii cu experimentarea nentrerupta a bucuriei, si numai a ei. Nu este un lucru dovedit ca rostul
omului este sa apar in scena, sa trag un zmbet satisfcut si sa se retrag, apoi, mul umit, in
neantul din care a venit. Bucuria, bucuria pura si simpla, poate fi buna, poate fi dezirabila, dar nu
este singurul coninut de viat posibil si, in nici un caz, nu este neaprat cel mai nobil.
2. Cultura - spunea in continuare Noica - este adevrata forma de maturitate a spiritului.
Ea scoate lumea din minoratul care o amenina uneori, investind totul, prin simpla atingere, cu
propria ei splendoare. Cultura este un fel de a rspunde de tot, un fel de a da socoteala de
oameni, de mprejurri, de crti, de istorie, pe scurt, un fel de a aduce totul ntr-o ordine mai
nalta. Cultura trage totul in sus, salveaz - cu gratie - aparentele. Expresia asta - "a salva
aparentele" - a aprut in literatura platoniciana cu sensul de "a gsi justificarea aparentelor". In
sine, aparentele par inconsistente si atunci, ca sa le "salvezi", ca sa le faci sa persiste, sa-si
dezvluie rostul, trebuie sa le aezi ntr-o ierarhie justificativa. Asta face cultura cu tot ce exista:
ea nu las nimic in platitudinea in care se afla in mod obinuit, ci muta totul ntr-o geografie mai
pura.
Nu cumva ns ea muta adesea lucrurile din firescul lor? Nu aduce ea in lume prea multa
mediere?
3. Cultura mai este - spunea Noica - singurul loc in care libertatea este la ea acas.
Cultura este instana funciarmente eliberatoare. Ea ii da toate dezlegrile. Dar - am vzut-o deja
- inflaia aceasta a libertii poate fi o capcana. Ea echivaleaz cu suspensia rigorii morale si, la
limita, cu dezordinea etica. Ca si sntatea biologica, libertatea nu este un "in sine"; este o
valoare relativa, un instrument care i dovedete ndreptirea numai prin scopul pe care este pus
sa-l slujeasc. Libertatea se justifica prin orientarea ce i se da. Or, daca e adevrat ca prin cultura
iei de sub tot soiul de determinri stnjenitoare, reuind a te mica liber nluntrul lumii tale de
crti si de idei, nu este mai puin adevrat ca universul culturii - asigurnd fastul libert ii - nu ii
garanteaz buna orientare. Eti pus, cu alte cuvinte, in posesia unui magnific instrument, dar nu
tii ntotdeauna bine ce sa faci cu el.
4. In sfrit, ultimul lucru pe care li spunea - in aceasta privina - Noica si cu care nu
putem fi dect de acord este ca disciplina culturii este o forma foarte eficienta de igiena a
spiritului. Aa cum exista o igiena pentru corp, o "splare" elementara care tine de civiliza ie,

exista si o igiena pentru minte, care este cultura. Un om necultivat este un om nesplat, un om
lipsit de condiia minimala a micrii lui in social. Omul este dator sa treac prin curirea oferita
de cultura, daca vrea sa-si onoreze umanitatea.
La aceste patru motivaii, Noica a adugat, cu alt prilej, trei codicile. Mai e ceva - spunea
el: cultura face sa primeze posibilul asupra realului. Nu eti mulumit cu realul, plonjezi in
posibil si intri in ordine. Se contureaz astfel tema culturii consolatoare si este surprinztor faptul
ca tocmai de Noica este data o astfel de formula, fiindc atunci cnd e vorba de filozofie, el nu
suporta tonul si problematica consolrii. Ca si Hegel, Noica nu ngduie speculativului sa
alunece spre "edificator". Este drept ca multe personaje importante ale culturii europene au
practicat cultura ca pe o forma de compensare si rmne sa ne ntrebam daca poi face bine un
lucru pornind de la o insuficienta. Muli oameni de cultura ai Europei sunt oameni care au ales
cultura dintr-o carenta vitala. Este ceea ce Noica nsui numea odat "cultura de tip esopic":
indivizi cu un defect constitutiv sau altul se refugiaz intre crti, incapabili de trire deplina:
rezulta o cultura resentimentara sau, in orice caz, o cultura de evaziune.
Cultura este singurul teritoriu in cuprinsul cruia te poi baricada mpotriva iubirii!
Iubirea este o tema care te urmrete pretutindeni in viat; doar blindat in spa iul culturii po i
avea aerul ca o eludezi, ca o poi uita. Exista, ntr-adevr, forme de cultura care sufer de o
anumita glacialitate. Cultura se poate face la temperaturi sczute, cu briciul unei mini reci,
strine de orice patos. Exista un limfatism implicit al omului de cultura, o scdere de poten ial
care-l face sa poat amna indefinit experienele eseniale ale vieii. De-aici si incapacitatea
culturii de a statua o morala: o morala nu este posibila dect ca dedusa dintr-o experien a a
iubirii, dintr-o angajare, din aderenta la un crez, la o doctrina, la un om, la un zeu.
Deplasare preocuprilor noastre de la coninut la forma, de la sensul lucrului la expresia
lui este una din fatalitile epocii contemporane si unul din semnele proastei evoluii a culturii si
tocmai aceasta manie alexandrina a venicei disecri a enunurilor, cu ocultarea crescnda a
sensurilor, ne face din ce in ce mai ubrezi ca oameni de cultura.
... Si totui, fr cultura nu se poate! In ce fel urmeaz atunci sa o integram vie ii noastre,
depind-i iluziile si limitele?
Toata lumea accepta ca, uneori, sunt lucruri mai importante dect cultura. Pentru omul
comun, de exemplu, mai importanta dect cultura este viat imediata. El plaseaz deci un
"dincolo de cultura" la nivelul empiriei zilnice. Exista apoi omul politic care spune: este buna
cultura, dar mai importanta este pragmatica politica, caci ea se ocupa de furirea fericirii lumii.
Cultura este o valoare secunda, de suprastructura. Exista, in fine, omul religios care spune: exista
un "dincolo de cultura" care trebuie plasat la nivelul sacrului. ntrebarea este daca, admind rnd
pe rnd fiecare din aceste "dincolo"-uri, drumul spre ele nu este optim cnd trece prin cultura si
daca, atunci, cultura nu este cumva cel mai bun drum ctre altceva dect ea, medierea optima,
calea cea mai buna a propriei transcenderi. Intre doi artiti la fel de talentai, (caci nimic nu poate
nlocui talentul), are anse sa fie mai bun cel care este si cultivat. Intre doi monahi cu la fel de
intensa vocaie spirituala (caci cultura nu poate tine loc de vocaie), este, poate, mai bun cel care
in plus este si un om de cultura. Tot astfel, intre doi politicieni cu egala eficacitate politica, este
nc mai eficace acela care este dublat de un om de cultura. Cultura nu trebuie neleasa, aadar,
ca un capt de drum, ca un absolut: ea poate fi ns o modalitate foarte potrivita de a viza
absolutul. S-ar spune, prin urmare, ca ceea ce numim "cultura" este cea mai buna mijlocire atunci
cnd ii lipsete nemijlocirea. Fiindc exista si acest caz. Exista oameni care pot plonja direct
intra-un "dincolo" para cultural; aceasta este o ansa pe care nu o are toata lumea si, evident,
cnd o ai, cnd deii nemijlocirea aceasta, te poi dispensa de mijlocirea culturii. Dar daca nu o
ai, cultura apare ca soluie preferabila.

Concluzie

Problemele lumii contemporane nu pot fi rezolvate dect printr-o abordare


interdisciplinar centrat pe valorile umane.
Este necesara schimbarea radicala a mentalitii omului contemporan, realizat n baza
redimensionrii coninutului valorilor, normelor, principiilor morale. Din necesitatea
supravieuirii omul, societatea trebuie s valorifice potenialul principiului umanismului moderat,
care, fiind plasat la baza comportamentului uman, ar crea condiii favorabile coexistenei omului,
societii i biosferei; ar contribui la reproducerea stabilitii proceselor naturale; ar asigura o
dezvoltare durabil a civilizaiei. Recomandrile sunt adresate Guvernului Republicii Moldova,
responsabililor pentru domeniile: instruire i educaie; soluionarea problemelor sociale ale
cetenilor; pentru protecia mediului ambiant Cuvinte-cheie: Supravieuirea, moralitatea,
personalitatea, omul natural, omul economic, omul moral, strategia supravieuirii, dezvoltarea
durabil, securitatea uman, metateoria supravieuirii, sacralitatea vieii, biocentricul, umanismul
moderat, umanizarea vieii sociale, convoluie, stabilitatea biosferei.
Lumea, in care trim este suprancrcata de mistere si paradoxuri si doar omul dispune de
capacitile necesare pentru a formula si a exterioriza rosturile vietii,ale evolutiei,ale Existentei
ca totalitate.Confruntindu-se cu probleme existeniale serioase, cu situaii tensionate si dorind sa
le depaseasca,omul,realizeaza o analiza minuioasa a trecutului istoric experienei altor
generatii,popoare,state.Omul este nzestrat cu capacitile necesare pentru a nelege adecvat
seriozitatea situaiei sale, a sensului propriei existente. Problemele care apar in condiiile crizei
sunt determinate de faptul ca omul s-a ndeprtat de natura intrai ,incit instinctul si-a pierdut
puterea de influenare a deciziilor si aciunilor indivdului.Normalizarea situaiei este necesara,
deoarece orice sistem viu este nzestrat cu un mecanism de auto-reglare a reaciilor la factorii
excitani din exterior.
Constatam
ca
trim
ntr-o
lume
globalizata,
integrata
sub
aspect
economic,financiar,politic.Daca lumea ar nva sa respecte traditiile,manifestarile spirituale ale
tuturor popoarelor, atunci am putea stabili regulile si principiile coexistentei in conditiile,oferite
de lumea contemporana.

Liceul Tehnologic Economic Virgil Madgearu Iai


Clasa a-XI-a E
Maxim Teodor-Rafael