Recomandari cu privire la recoltarea, uscarea si conservarea plantelor medicinal

e
Deoarece la baza eficientei terapeutice a plantelor medicinale sta relatia subst
anta activa - actiune farmacodinamica, de prima importanta este calitatea plante
lor din care vom prepara retete recomandate in aceasta lucrare.
In primul rind dorim sa subliniem faptul ca recoltarea plantelor medicinale din
flora spontana trebuie facuta din zone nepoluate, cit mai indepartate de unitati
le industriale, de asezamintele omenesti si cai de acces dintre localitati (marg
ini de drumuri, cai ferate, sosele etc.)
Al doilea element pentru obtinerea unui material de buna calitate il constituie
cunoasterea organului de planta cu continutul cel mai ridicat in substante activ
e (radacini, rizomi, parti aeriene, scoarte, frunze, flori, fructe, seminte).
Acesta se va deduce din insasi formularea data pentru fiecare planta, ceai medic
inal, tinctura, extract sau alta forma farmaceutica din aceasta lucrare.
Al treilea element important, legat tot de continutul in substante active, este
momentul optim de recoltare. Alegerea momentului optim de recoltare este conditi
onata de stagiul de vegetatie a plantelor (inainte de inflorire, in stadiul de b
oboc, in timpul infloririi etc.) si de anotimp.
Tot in legatura cu momentul de recoltare sint de retinut si perioada din zi si c
onditiile meteorologice cind se face recoltarea. In general, plantele medicinale
se recolteaza pe timp uscat, dimineata dupa ce s-a ridicat roua sau dupa amiaza
, pina la apusul soarelui. Plantele medicinale continind uleiuri volatile se vor
recolta in special pe timp noros sau dimineata, inainte de rasaritul soarelui.
Al patrulea element, de ordin tehnic, este metoda cea mai corecta de recoltare.
In special pentru protectia plantelor medicinale perene si pentru asigurarea per
petuarii speciei la recoltare trebuie sa se tina seama de anumite reguli nelegif
erate, dar de mare importanta pentru viitorii ani. A valorifica rational o zona
geografica bogata in plante medicinale spontane nu inseamna a extermina plantele
din zona respectiva.
In cazul recoltarii organelor subterane sau a plantelor intregi se vor lasa in z
ona respectiva suficiente plante care sa asigure materialul de inmultire pentru
anii viitori. In cazul in care se vor recolta florile sau partile florale cu fru
nze se va utiliza foarfece. In nici un caz insa nu se recomanda ca de exemplu pe
ntru valorificarea florilor de tei sa se taie ramurile sau chiar copacul insusi.
Recoltarea mugurilor este indicat sa se faca din pachetele de exploatare forest
iera de primavara de pe arborii doboriti. Chiar si in cazul valorificarii fructe
lor se vor lasa suficiente fructe care sa asigure perpetuarea speciilor. O dator
ie cetateneasca este ca in zonele de unde s-au recoltat plantele sa se insaminte
ze terenurile cu material de inmultire din aceleasi specii care au fost valorifi
cate.
Radacinile (Radix), rizomii (Rhizoma), bulbii (Bulbus) si tuberculii (Tubera), c
u alte cuvinte partile subterane ale plantelor, se recolteaza primavara timpuriu
, inainte de formarea mugurilor sau lastarilor vegetativi sau toamna tirziu, dup
a vestejirea frunzelor aeriene.
La recoltarea acestor organe subterane ale plantei, datorita lipsei partilor aer
iene (tulpini, frunze, flori), se pot ivi cele mai multe confuzii. Deci se va ac
orda o atentie deosebita identificarii botanice a speciilor respective.
Partile aeriene (Herba) ale plantei impropriu numite de unii iarba prin vulgariz
area termenului latin herba (in limba romana iarba se refera la iarba pe care o

pasc animalele, iar in stare uscata se numeste fin) se recolteaza, de obicei, cu

putin inainte de inflorirea completa sau in timpul infloririi. Momentul optim d
e recoltare a plantelor in acest caz este foarte diferit, in functie de specie,
altitudini si zona geografica unde creste planta. Recoltarea se face manual, cu
foarfeca sau cu secera si nici intr-un caz prin smulgere. De exemplu specia Fier
ea pamintului este din ce in ce mai rara, pe cale de disparitie, datorita faptul
ui ca se recolteaza citeva exemplare macar pentru a se inmulti prin seminte.
Mugurii foliari se recolteaza primavara devreme inainte ca ei sa se desfaca. Asa
cum am mai subliniat, se recomanda sa se valorifice din parchetele de exploatar
e forestiera.
Scoarta sau coaja (Cortex) tulpinilor, ramurilor sau radacinilor se valorifica i
n special primavara la inceputul vegetatiei, cind se desprinde mult mai usor. Si
in acest caz se vor lasa suficiente ramuri nedecojite pentru refacerea arbustul
ui sau arborelui.
Frunzele se recolteaza dupa ce au ajuns la maxima dezvoltare, manual, dar nu pri
n strunjire, pentru a nu se zdrobi, marind astfel suprafata de contact cu aerul
si prin aceasta pierderi mari in special in cazul plantelor continind uleiuri vo
latile.
Recoltarea florilor pentru unele specii se recomanda sa se faca in stadiul de bo
boc (Salcimul galben japonez), iar pentru altele la inceputul infloririi sau in
timpul infloririi, inainte de ofilire.
Fructele se recolteaza unele in pirga (macese) cind contin maximum de vitamine,
fie cind au auns la coacere (afinele, ienuperele, porumbele).
Semintele se recolteaza cu putin inainte de maturizare, apoi se intind imediat p
entru uscare in straturi subtiri.
Toate materiile prime vegetale se usuca imediat dupa recoltare. In scopuri indus
triale sau in cazul timpului nefavorabil uscarea se face in solarii sau in uscat
orii speciale. Pentru utilizarea plantelor in farmacia casei plantele se taie in
bucati mici imediat dupa recoltare si se pot usca in poduri bine aerisite, puse
pe coli de hirtie, rogojini sau prelate curate. Inainte de uscare se va proceda
la conditionarea partilor de planta intelegind prin aceasta indepartarea corpur
ilor straine, a altor specii de plante, parti innegrite sau atacate de insecte.
Dupa uscare, plantele vor fi ambalate in pungi de hirtie sau saculeti de pinza s
au in cutii de carton, in nici intr-un caz in ambalaje din material plastic.
Se pastreaza la temperatura camerei, in locuri curate, protejate de lumina direc
ta solara, fara umiditate mare, ferite de insecte si rozatoare.
Pentru utilizarea
ri, extracte, ele
plante medicinale
mbatut daunatorii

plantelor medicinale ca atare sau ca plante medicinale, tinctu

trebuie sa aiba o puritate cit mai ridicata. Nu se vor folosi
provenind din zone industriale sau de pe terenuri unde s-au co
cu mijloace chimice.

Inainte de folosire sub forma de infuzii, decocturi, tincturi, extracte sau alte
forme farmaceutice destinate in special uzului intern, plantele se vor spala cu
apa rece la fel ca fructele sau legumele.
Unele din formele farmaceutice cele mai simple sint pulberile (Pulvis), inglobat
e in miere sau ambalate in casete sau capsule operculate sau sub forma de compri
mate. Reprezinta avantajul ca nu sufera actiunea termica si nici actiunea unor s
olventi care pot sa le schimbe calitatea.

Maceratul este solutia extractiva cea mai simpla obtinuta din plante la temperat
ura mediului ambiant. Acest procedeu este indicat pentru speciile de plante care
contin substante active care se extrag la rece, ca de exemplu: nalba mare, inul
, viscul s.a. Materia prima vegetala fragmentata sau intreaga se mentine in cont
act cu cantitatea de apa potabila prescrisa un timp de 2-12 ore, agitind din cin
d in cind. Se filtreaza prin tifon si se administreaza in aceeasi zi.
Infuzia se recomanda de obicei sa fie preparata din flori sau din partile de pla
nta cu tesuturi fragile (frunze, muguri, parti aeriene). Materia prima fragmenta
ta se umecteaza cu 3 parti apa calduta. Dupa 5 minute se introduc intr-un vas pr
eferabil din portelan care a fost incalzit in prealabil cu apa clocotita. Peste
plante se toarna apa clocotita si se acopera vasul. Se lasa in repaos 10-15 minu
te. Se filtreaza prin tifon, care se stoarce usor.
Decoctul este tot o solutie extractiva apoasa obtinut la cald din materia prima
vegetala fragmentata, umectata la fel ca in cazul infuziei, dar mentinind la fie
rbere cu cantitatea de apa prescrisa. Prepararea decoctului dureaza timp de 15-3
0 minute la foc domol, in cazul in care nu se prescrie alt timp. Solutia extract
iva apoasa astfel obtinuta se filtreaza fierbinte, apoi peste plantele ca atare
sau in amestec se mai aduce o cantitate de apa pentru a completa apa de evaporar
e. Acest procedeu se intrebuinteaza in special in cazul materiilor prime vegetal
e cu consistenta dura: radacini, scoarta (coji), unele fructe si seminte.
Toate aceste tipuri de solutii extractive se prepara maximum pentru o zi, se pas
treaza la frigider, apoi se aduc la temperatura camerei, se indulcesc cu zahar s
i miere, ciclamat de sodiu sau aspartam in cazul diabeticilor, in cazuri de diar
ee sau nu se indulcesc deloc daca se prescrie aceasta.
Tinctura este o solutie extractiva hidroalcoolica obtinuta la temperatura camere
i prin percolare (in industrie) sau prin macerare in farmacia casei. Timpul de m
acerare dureaza 7-10 zile si se foloseste alcool 40-70 grade in cazul in care nu
se prescrie alta concentratie. Pentru plantele medicinale cu actiune blinda se
folosesc 20 la suta plante, iar pentru cele cu actiune puternica 10 la suta. Dup
a aceea se filtreaza si se lasa sa se sedimenteze la loc rece. Se pastreaza in s
ticle brune. Se administreaza sub forma de picaturi.
Siropul face parte din categoria solutiilor extractive apoase si se obtine din m
acerate, decocturi sau sucuri de plante la care se adauga 64 la suta zahar pentr
u a-i asigura o buna consevare in timp. In sirop se pot adauga tincturi sau alte
substante medicamentoase, pentru a le mari eficienta.
Vinul medicinal este o forma farmaceutica obtinuta din materii prime vegetale fr
agmentate, dar macerate in vin de buna calitate. Este destinat uzului intern, in
special pentru stimularea apetitului, in care scop se administreaza cu jumatat
e de ora inainte de masa. Nu se recomanda celor cu gastrite acide, hipertensivil
or, in hepatite, gravidelor, mamelor care alapteaza, copiilor.
Oteturile aromatice se prepara prin macerarea plantelor in otet de vin, in canti
tate de 50-100 g, plante maruntite la 1 litru otet. Macerarea dureaza 7-8 zile d
upa care se filtreaza prin tifon, iar la sfirsit continutul se preseaza. Se util
izeaza sub forma de frictiuni.
Uleiuri medicinale se obtin prin macerarea plantelor in ulei comestibil, timp de
4-6 saptamini. Astfel se prepara uleiul de sunatoare, musetel sau din alte plan
te. Se folosesc pentru ingrijirea unor plagi greu vindecabile, in arsuri sau in
degeraturi.
Iata si citeva forme fitoterapice de uz extern:
Inhalatia se obtine din plante medicinale bogate in uleiuri volatile sau chiar d

in amestec de uleiuri volatile care se pun in vase smaltuite si cantitatea de ap

a clocotita prevazuta. Vaporii de apa saturati in uleiuri volatile actioneaza pr
in inhalare patrunzind in caile respiratorii.
Gargarismele se prepara sub forma de infuzie sau decoct din plante si se utilize
aza sub forma de gargara in stomatite, gingivite, afte bucale, amigdalite, abces
e dentare etc.
Cataplasmele sau prisnitele sau compresele sint destinate uzului extern si se ob
tin din solutii extractive apoase sau hidroalcoolice cu care se imbiba o bucata
de tifon sau pinza curata si se aplica direct pe piele pentru a obtine un efect
revulsiv, emolient sau antiinflamator. In acelasi mod se aplica si unele masti c
osmetice din plante.
Baile fitoterapeutice sint forme de utilizare a plantelor medicinale si aromatic
e destinate uzului extern. Pentru a obtine un amestec de plante pentru bai (Ceai
uri balneologice), plantele fragmentate se introduc intr-un saculet de tifon dub
lu. Dupa umectare, saculetul cu plante se fierbe, conform indicatiei 10-30 minut
e, la foc domol, in 3-5 litri apa. Totul se toarna in cada de baie cu apa la o t
emperatura potrivita.
Baile locale se prepara la fel ca baile de plante, dar in cantitati mai mici de
lichid si se recomanda in cazul unor traumatisme locale, plagi purulente, hemoro
izi etc.
Exista numeroase alte forme de prelucrare si administrare a plantelor, dar care
apartin domeniului industriei farmaceutice.