UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA STIINTA SI INGINERIA MATERIALELOR

VALVE DE INIMA

Student:Comanescu Simona-Valentina

Bucuresti 2012
1.Anatomia inimii
Inima este, din punct de vedere anatomic, un organ musculos, cavitar care pompeaza
ritmic sangele in corp. Inima, sangele si vasele de sange alcatuiesc sistemul circulator, care este
responsabil cu distribuirea oxigenului si a substantelor hranitoare si eliminarea dioxidului de
carbon si a altor produse reziduale. Inima reprezinta motorul sistemului circulator. Ea trebuie sa
functioneze neincetat deoarece tesuturile corpului, in special creierul, depind de o aprovizionare
continua cu oxigen si substante hranitoare transportate de sange.
Inima umana are forma unei pere de marimea unui pumn inchis si este situata in partea
stanga, la circa patru sau cinci centimetri fata de linia mediana. Este alcatuita in principal din
tesut muscular care se contracta ritmic impingand sangele catre toate partile corpului.
Contractiile incep in embrion la circa trei saptamani de la concepere si continua de-a lungul
intregii vieti a individului. Muschiul nu se odihneste decat pentru o fractiune de secunda intre
batai. Intr-o viata de 76 de ani inima va bate de aproape 2,8 miliarde de ori si va pompa 169 de
milioane de litri de sange.
1.1 STRUCTURA INIMII
Inima umana are patru camere. Cele doua camere superioare, atriul (auriculul) drept si
stang, sunt camerele de primire a sangelui. Acestea colecteaza sangele adus de vene. Camerele
inferioare ale inimii, ventriculul stang si drept, au rolul unor pompe puternice. Ele imping
sangele prin artere, de la inima catre corp.
Inima este o pompa cu doua camere, in care sangele circula prin doua sisteme inchise
separate. Sangele incarcat cu oxigen paraseste ventriculul stang prin aorta. Circula prin corp si se
intoarce dezoxigenat in atriul drept prin venele cave superioara si inferioara. Ventriculul drept
pompeaza sangele prin artera pulmonara catre plamani, unde acesta schimba dioxidul de carbon
cu oxigen. Sangele oxigenat se intoarce apoi, prin venele pulmonare, in atriul stang, pregatit
pentru o noua circulatie arteriala.
Partea dreapta si cea stanga a inimii sunt separate una de cealalta printr-un perete de tesut
(sept interventricular). Fiecare pompeaza sangele printr-un circuit separat de vase: dreapta
impinge sangele sarac in oxigen catre plamani (circulatia mica), in timp ce stanga il distribuie pe
cel bogat in oxigen in corp (circulatia mare). Sangele care se intoarce din organism a cedat mare
parte din oxigen si s-a incarcat cu dioxid de carbon din tesuturi. Acesta este colectat de doua
vene mari, vena cava superioara si vena cava inferioara, care se varsa in atriul drept al inimii. De
aici sangele trece in ventriculul drept care il va pompa prin artera pulmonara catre plamani, unde
se va reincarca cu oxigen si va elimina dioxidul de carbon. Sangele, bogat acum in oxigen, se
intoarce la inima prin arterele pulmonare care se varsa in atriul stang. De aici trece in ventriculul
stang, unde va fi pompat prin aorta, cea mai mare artera a corpului. Artere mai mici care se
ramifica din aorta distribuie sangele catre diferite parti ale organismului.

Patru valve interioare impiedica alunecarea inversa a sangelui. Ele se deschid usor in
directia curgerii sangelui si se inchid cand acesta impinge in sens invers. Doua dintre valve se
afla intre atrii si ventricule, cunoscute ca valve atrioventriculare. Valva atrioventriculara dreapta
(tricuspida) este formata din trei fasii de tesut, in timp ce valva atrioventriculara stanga
(bicuspida sau mitrala) are numai doua. Celelalte doua valve sunt situate intre ventricule si
artere. Sunt numite valve semilunare, deoarece fiecare este formata din trei fasii de tesut in forma
de semiluna. Valva semilunara dreapta, dintre atriul drept si artera pulmonara, se mai numeste si
valva pulmonara. Cea stanga, dintre ventriculul stang si aorta, se mai numeste si valva aortica.
Tesutul muscular cunoscut ca miocard sau muschi cardiac este sustinut de un esafodaj de
tesut conjunctiv si formeaza peretii camerelor inimii. Atriile au pereti relativ subtiri in
comparatie cu ventriculele. Ventriculul stang are peretii cei mai grosi - mai mult de un centimetru
la o persoana adulta - deoarece el trebuie sa pompeze sangele pana la cele mai departate celule
ale corpului.
Un sac dur, cu pereti dubli, cunoscut ca pericard, inconjoara inima. Stratul interior al
pericardului, epicardul, se afla direct pe miocard. Stratul exterior al pericardului este lipit de osul
pieptului si de alte structuri din cavitatea toracica si are rolul de a fixa inima. Intre peretii
pericardului se afla un spatiu ingust umplut cu un lichid apos care impiedica frecarea acestora in
timpul batailor inimii.
Suprafetele interioare ale camerelor inimii sunt captusite cu o fasie subtire de tesut lucios,
alb - endocardul. Acelasi tip de tesut - cunoscut si ca endoteliu - captuseste si vasele de sange ale
corpului, asigurand o curgere usoara a sangelui si prevenind formarea de cheaguri in sistemul
circulator.
Inima nu este hranita de sangele ce trece prin camerele sale (acesta avand o presiune mult
prea mare) ci de o retea specializata de vase, cunoscute ca artere coronare, care invaluie inima ca
o coroana. Circa 5% din sangele pompat in corp patrunde in arterele coronare, care se ramifica
din aorta deasupra punctului de iesire de ventriculul stang. Trei artere coronare principale dreapta, stanga circumflexa si stanga anterioara descendenta - hranesc diferite regiuni ale
muschiului cardiac. Din aceste trei artere se ramifica altele mai mici care patrund prin peretii
musculari si asigura o alimentare constanta cu oxigen si substante nutritive. Obstructia unei
coronare sau a ramurilor sale provoaca necroza teritoriului cardiac deservit (infarctul miocardic).
Venele care parasesc muschiul
cardiac converg pentru a forma un
canal numit sinus coronarian, care
aduce sangele in atriul drept.

Fig1: Anatomia inimii

1.2 FUNCTIILE INIMII

Sarcinile inimii sunt mult mai complexe decat simpla pompare a sangelui de-a lungul
vietii. Ea trebuie sa fie de asemenea capabila sa raspunda schimbarilor in necesarul de oxigen al
corpului. Inima lucreaza altfel in timpul somnului decat in timpul unei curse de cinci kilometri.
Mai mult, impreuna cu sistemul circulator, poate raspunde aproape instantaneu schimbarilor
rapide: cand o persoana se ridica sau se culca la pamant, sau cand se afla in fata unui pericol.
1.3 CICLUL CARDIAC
Desi cele doua jumatati ale inimii sunt complet separate, ele se contracta la unison, producand o
singura bataie. Evenimentele care au loc de la inceputul unei batai pana la producerea urmatoarei
alcatuiesc ciclul cardiac (cu o durata de 0,8 s).
Acesta are doua faze:

diastola (atriala-0,7 s; ventriculara-0,5 s; generala-0,4 s), cand camerele inimii sunt

relaxate, si
sistola (atriala-0,1 s; ventriculara-0,3 s), cand camerele se contracta pentru a pune in
miscare sangele.

In timpul fazei sistolice atriile se contracta primele, urmate de ventricule. Aceasta secventa
asigura miscarea eficienta a sangelui din atrii in ventricule si apoi in artere. Daca atriile si
ventriculele s-ar contracta simultan, inima nu ar fi capabila sa puna in miscare aceeasi cantitate
de sange la fiecare bataie.
In timpul diastolei atat atriile cat si ventriculele sunt relaxate, iar valvele atrioventriculare
sunt deschise. Sangele curge din vene in atrii si de acolo in ventricule. De fapt, mare parte din
sangele care intra in ventricule navaleste pur si simplu in timpul diastolei. Incepe apoi sistola pe
masura ce atriile se contracta pentru a termina umplerea ventriculelor. Apoi se contracta
ventriculele care imping sangele prin valvele semilunare in artere, in timp ce valvele
atrioventriculare se inchid pentru a impiedica intoarcerea acestuia in atrii. Pe masura ce
presiunea din artere creste valvele semilunare se inchid brusc spre a impiedica intoarcerea
sangelui in ventricule. Apoi incepe din nou diastola.
Un instrument cunoscut ca stetoscop este folosit pentru a detecta sunetele din interiorul
corpului, inclusiv cele produse de inima. Sunetele caracteristice ale inimii sunt produse de valve
si nu de contractia muschiului cardiac, mai exact de membranele valvelor care se lovesc la
inchidere. Inchiderea valvelor atrioventriculare, inaintea contractiei ventriculelor, produce primul
sunet, mai lung si mai jos. Al doilea este produs la inchiderea valvelor semilunare, mai scurt si
ascutit.

Presiunea sangelui, exercitata asupra peretilor vaselor in timpul curgerii acestuia, variaza
de asemenea in timpul diferitelor faze ale ciclului cardiac. Presiunea in artere este mai mare in
timpul sistolei, cand ventriculele se contracta, si mai mica in timpul diastolei, cand sangele
pompat in timpul sistolei ajunge in capilarele corpului. O presiune normala de 120 cu 80 sau
12 cu 8 inseamna ca presiunea sistolica este de 120 de unitati (milimetri de mercur), iar cea
diastolica este de 80 de unitati. Presiunea sangelui unei persoane poate creste pentru perioade
scurte in momente de stres sau la simtirea unor emotii puternice. Prelungirea acestor perioade
sau repetarea lor constanta (hipertensiunea), poate creste expunerea unei persoane la atacuri de
cord, infarcturi, afectiuni ale inimii si ale rinichilor sau alte probleme.
1.4 GENERAREA BATAILOR INIMII
Spre deosebire de majoritatea muschilor, a caror contractie este provocata de impulsuri
nervoase, muschiul cardiac se poate contracta independent. Anumite celule ale acestuia au
abilitatea de a se contracta spontan si de a genera semnale electrice care se raspandesc in restul
inimii si ii provoaca contractia. O bataie incepe intr-un grup mic de celule musculare specializate
aflate in partea dreapta superioara a atriului drept. Aceasta zona este cunoscuta ca nodulul
sinoatrial. Celulele din nodulul sinoatrial genereaza semnale electrice mai frecvente decat
celulele din alte parti ale inimii, astfel incat semnalele generate aici sincronizeaza impulsurile din
intreaga inima.
Impulsurile se raspandesc rapid pe suprafata atriului, astfel incat toate celulele sale
musculare se contracta la unison. Impulsurile electrice nu pot trece prin partitionarea dintre atrii
si ventricule, care este alcatuita in principal din tesut conjunctiv fibros. Impulsurile venite de la
nodulul sinoatrial sunt conduse prin acest tesut de o punte mica de muschi numita sistemul de
conducere atrioventricular. Prima parte a acestui sistem este un grup de celule aflat la marginea
inferioara a atriului drept - nodulul atrioventricular. Celulele din nodulul atrioventricular conduc
impulsurile relativ incet, introducand o intarziere de circa doua zecimi de secunda pana la
ajungerea impulsului la ventricule. Aceasta intarziere permite sangelui din atrii sa se goleasca in
ventricule, inainte ca acestea sa inceapa sa se contracte.
Dupa ce a trecut de nodulul atrioventricular un impuls parcurge un grup de fibre
musculare numite fasciculul Hiss, care se intinde pe peretele de tesut conjunctiv care separa
atriile de ventricule, intra in septul interventricular si, dupa un scurt traiect, se imparte in doua
ramuri (dreapta si stanga) si se distribuie subendocardic celor doua ventricule. Impulsul se
raspandeste in tot ventriculul cu ajutorul unei retele de fibre de conducere rapida numite fibrele
Purkinje. Aceste fibre sunt necesare din cauza grosimii si robustetii peretilor ventriculari. Daca
impulsul s-ar raspandi direct de la o celula la alta, diferite parti ale ventriculelor nu s-ar contracta
laolalta si inima nu ar pompa sangele intr-un mod eficient. Desi acest circuit complicat are multi
pasi, un impuls electric se raspandeste de la nodulul sinoatrial prin inima in mai putin de o
secunda.
1.5 CONTROLUL FRECVENTEI CARDIACE

La un adult, frecventa cardiaca la repaus este de circa 70 de batai pe minut. Totusi, inima
poate sa bata si de trei ori mai repede - peste 200 de batai pe minut - cand persoana depune un
efort fizic marit. Persoanele tinere au o frecventa cardiaca mai rapida decat a adultilor: de circa
120 de batai pe minut la sugari si 90 la copiii de 10 ani. Spre deosebire, multi atleti au adesea
frecventa cardiaca mai scazuta deoarece antrenamentul fizic face inima mai puternica si permite
acesteia sa pompeze aceeasi cantitate de sange cu mai putine contractii. La repaus frecventa
cardiaca a unui atlet poate sa scada pana la 40-60 de batai pe minut.
Desi nodulul sinoatrial genereaza bataia inimii, nervii si unele substante chimice din
sange pot influenta frecventa cardiaca. Impulsurile nervoase pot accelera sau incetini inima
aproape instantaneu. Nervii care regleaza frecventa cardiaca fac parte din sistemul nervos
vegetativ care controleaza activitatile corpului care nu se afla sub control constient. Sistemul
nervos vegetativ este alcatuit din doua tipuri de nervi: simpatici si parasimpatici. Aceste fibre
transmit impulsuri nodulului sinoatrial si altor parti ale inimii. Sistemul nervos simpatic mareste
frecventa cardiaca. El este activat in perioade de stres si are rol in asa numitul raspuns de fuga
sau lupta. Emotiile puternice pot de asemenea sa activeze sistemul nervos simpatic si sa duca la
marirea frecventei cardiace. Spre deosebire, sistemul nervos parasimpatic incetineste frecventa
cardiaca. Inima primeste impulsuri de la ambele sisteme. De fapt, in absenta impulsurilor
nervoase nodulul sinoatrial s-ar declansa de aproximativ 100 de ori pe minut - sistemul
parasimpatic incetineste inima la aproape 70 de batai pe minut.
Substante chimice cunoscute ca hormoni, purtate de sange, influenteaza de asemenea
frecventa cardiaca. Hormonii isi fac efectul in general mai incet decat impulsurile nervoase.
Epinefrina (cunoscuta si ca adrenalina) este un hormon care este eliminat in perioade de stres si
mareste frecventa cardiaca la fel de mult ca si sistemul nervos simpatic. Hormonul tiroid, care
regleaza metabolismul general al corpului, are si el acelasi efect. Frecventa mai poate fi afectata
si de substantele chimice care se gasesc in sange - calciu, potasiu si sodiu.
1.6 DEBITUL CARDIAC
Debitul cardiac reprezinta cantitatea de sange pompata de fiecare ventricul intr-un minut.
Debitul cardiac este egal cu frecventa cardiaca inmultita cu debitul sistolic (cantitatea de sange
expulzat de ventricule la fiecare sistola - 70-90 ml). Debitul sistolic depinde de mai multi factori:
ritmul cu care sangele se intoarce prin vene la inima, cat de viguros se contracta inima si
presiunea sangelui din artere. Debitul cardiac normal la un adult este de aproximativ 3 litri pe
minut pe m2 de suprafata corporala, dar poate ajunge in timpul efortului muscular pana la 18
litri.
O crestere fie a frecventei cardiace, fie a volumului sistolic va determina marirea
debitului cardiac. In timpul efortului fizic sistemul nervos simpatic mareste fecventa cardiaca. In
acelasi timp creste volumul sistolic, in primul rand datorita sangelui venos care se intoarce in
inima mai repede si provoaca contractii mai puternice. Multi dintre factorii care maresc frecventa
cardiaca duc si la cresterea volumului sistolic. De exemplu, impulsurile nervoase simpatice
produc contractia mai viguroasa a inimii cat si marirea ritmului de functionare. Cresterea
simultana a frecventei cardiace si a volumului sistolic permit o crestere corespunzatoare mai
eficienta a debitului cardiac decat daca, sa zicem, s-ar mari numai frecventa cardiaca.

2. Proprietaile muchiului cardiac

Miocardul care din punct de vedere structural este un muchi striat are proprietai comune
cu muchii striai, dar i o serie de proprieti caracteristice.
-Ritmicitatea este proprietatea cordului de a se contracta succesiv ca urmare a
impulsurilor contraciile generate de nodul sinoatrial. Aceste impulsuri sunt urmarea unor
modificri metabolice care au loc n sistemul excitoconductor.
-Conductibilitatea este proprietatea miocardului n specil a esutului nodal de a conduce
unde de contracie de la nivelul nodului sinoatrial n ntreg cordul.
-Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a rspunde printr-o contracie la stimuli
adecvai.
-Contractilitatea este proprietatea miocardului de a se contracta atuci cnd este stimulat
adecvat. Contraciile miocardului se numesc sistole iar relaxrile diastole.

2.1 Aplicatii cardio-vasculare. Polimeri hemocompatibili.

In domeniul chirurgiei cardiovasculare, cercetarile asupra biomaterialelor se
orienteazacatre descoperirea de noi mijloace pentru obtinerea unor suprafete de
polimerianticoagulante, de exemplu: poliesterul, polietilena, polizaharidele, pentru
realizareaunor inlocuitori avand proprietatile anticoagualante ale heparinei. Obtinandu-se in felul
acesta tuburi de diametru foarte mic, ele vor putea fi utilizate ca punti coronariene pentrutratarea
cu mai mult succes a infarctului de miocard.Chirurgia cardiovasculara utilizeaza polimerii in
doua domenii principale:

proteze vasculare si
componente pentru inima artificiala.

In primul caz trebuiesc avute in vedere interactiunile dintre snge si polimerii

sintetici.Este o problema complexa deoarececontactul acestora cu sangele genereaza reactii
biochimice soldate cu modificarea functiilor fiziologice ale sangelui, datorita coagularii.
Protezele vasculare trebuie sa reproduca proprietatile mecanice ale vaselor sangvine (elasticitate,
flexibilitate, porozitate) in conditiile evitarii coagularii sngelui. Vasele mai mari sunt mai usor
de inlocuit, dat fiind efectul trombotic la cele mici.
Dintre efectele care pot apare mai importante sunt:

modificarea fluiditatii sngelui prin activarea mecanismului de coagulare

alterarea proprietatilor globulelor rosii,
lezarea endoteliului vascular si

modificarea proprietatilor reologice ale sngelui.

Conditiile de compatibilitate cu sngele se refera tocmai la evitarea inducerii unor

procese, precum:
- generare de trombus
- afectarea functiilor celulelor sau distrugerea lor
- reactii toxice sau alergice
-reactii imunologice
-dezvoltarea cancerului

Coagularea sngelui este controlata de trei factori:

chimia sngelui (patologia acestuia),

mediul ce inconjoara fluxul sangvin,
natura suprafetei corpurilor straine (chimia, morfologia).

Pentru a evita coagularea, interactiunile intre proteine si suprafata biopolimerilor trebuie

sa fie ct mai slabe Evenimentele ce au loc la contactul sngelui cu o suprafata sintetica si pot
conduce la coagulare sunt prezentate in figura urmatoare.Interactia cu sangele debuteaza cu
sorbtia proteinelor din plasma sanguina. Reactiile biochimice ulterioare depind de natura si
conformatia proteinelor.
r. secundare celule albe

Snge strat proteic initial interactiune celule rosii

reorganizare strat proteic complex coagulare *

Suprafata
-chimie
-morfologie

trombina

-contaminare

fibrina

-oxidare
tromboza

embolie

Dintre factorii masurabili ce pot da indicatii privind interactiunea snge-material de

implantare se pot mentiona depunerea de trombus in celulele din flux, in tuburile scurte sau pe
catetere, sunturi, efecte embolice. Poate fi afectata performanta dispozitivelor (de ex. la grefe
vasculare). Imbunatatirea hemocompatibilitatii biomaterialelor presupune functionalizarea
suprafetei prin:
-realizarea de structuri de tip hidrogel, care au tendinta redusa de adsorbtie a proteinelor ;
-incarcarea cu sarcini ionice negative a straturilor superficiale, prin heparinizare sau
grefare de grupe sulfonice si carboxilice ;
-modificarea superficiala cu substante sau enzime cu rol anticoagulant, care sa stopeze
procesul trombogenic.
Este indicata grefarea radiochimica. Grosimea stratului modificat poate fi controlata prin
doza de radiatii si selectia solventului folosit.Legarea eficienta la suport evita indepartarea in
contact cu mediul biologic.

Hemocompatibilitatea grefelor polimerice poate fi imbunatatita prin expunere la actiunea

plasmei de argon, cu colagen, urmata de imobilizarea unor substante anticoagulante : heparina.
Majoritatea materialelor utilizate la nivel clinic in regim de curgere (a sngelui) sunt de
natura hidrofoba: elastomeri siliconici, poli(tetrafluoretilena) expandata, PVC slab plastifiata cu
un plastifiant hidrofob, fluoropolimeri obtinuti prin polimerizare in plasma, poliuretani
modificati (in sensul hidrofobizarii). Hidrogelurile si PUR nemodificat denatureaza sngele in
conditiile curgerii arteriale.Totusi prepolimerii poliuretanii\ci se folosesc pt. suturi in chirurgia
vasculara. In literatura de specialitate se descriu proteze vasculare din poliamide, teflon,
poliesteri constituite din tuburi care se pot taia sau coase si se manipuleaza usor. La utilizarea
cauciucului siliconic s-a constatat depunerea unui strat lipidic, care modifica dimensiunile si
caracteristicile mecanice ale protezelor.

3.Tipuri de proteze cardiovasculare

Domeniul chirurgiei cardiace a fost si ramane unul din domeniile de excelenta ale medicinei in
intreaga lume. In Romania acest domeniu s-a dezvoltat constant, iar in prezent chirurgia
cardiaca se practica in zece institutii medicale, atat de stat cat si private. De asemenea
prcedurile chirurgicale se diversifica in mod constant, fiind disponibile interventii pe cord oprit,
pe cord batand, minim invazive, interventii la copii sau nounascuti, transplanturi, etc..

Valve cardiace mecanice bidisc

Proteze cardiace mecanice, pentru pozitie mitrala sau aortica, de diferite dimensiuni, cu
doua discuri (bi-leaflet), model Medtronic Open Pivot.Aceste proteze prezinta proprietati
hemodinamice deosebite si au peste 25 de ani de utilizare cu rezultate excelente.

Fig 3.1 Valva cardiaca mecanica bidisc, model Medtronic Open Pivot

Valve biologice cu / fara stent

Proteze cardiace porcine cu stent (model Hancock II, Mosaic) cu peste 20 de ani de
performante clinice foarte bune si durabilitate dovedite. Proteze cardiace biologice fara stent
(model Freestyle), valve de generatia a III-a, o alternativa chirurgicala optima ce ofera multiple
optiuni de implant.

Fig 3.2 Valva biologica fara stent, model Freestyle

Protezele valvulare biologice aortice Medtronic Freestyle, sunt utilizate pentru

inlocuirea valvei cardiace aortice impreuna cu radacina aortei. Boala valvelor cardiace se poate
manifesta prin stenoza (ingustarea) deschiderii valvei normale, ceea ce limiteaza cantitatea de
sange ce este pompata in organism, sau prin insuficienta / regurgitarea acesteia (imposibilitatea
acesteia de a se inchide complet), ceea ce face ca sangele sa circule necontrolat, intr-un flux

retrograd si de asemenea sa diminueze cantitatea de sange pompata in organism si sa creasca

presiunea intracardiaca sau intrapulmonara.Protezele biologice valvulare Medtronic Freestyle
sunt confectionate dintr-o valva cardiaca porcina. Protezele cardiace biologice Freestyle sunt
compatibile cu investigatiile cu raze X, CT si RMN. Valva biologica Frestyle, nu este montata
pe stent. Valvele dispun de un inel de coasere din poliester. Avantajele valvelor fara stent in
comparatie cu cele premontate pe un stent, este ca, postoperator, se imbunatateste fluxul
sanguin in arterele coronare, se asigura o suprafata efectiva a orificiului valvular mai mare
decat la valvele cu stent si se asigura un gradient de flux comparabil cu valvele aortice
native.Valvele sunt tratate cu substanta anticalcificare acid alfa amino oleic (AOA), ce se
leaga covalent de grupurile de aldehide libere din tesutul impregnat cu glutaraldehida.
Valvele biologice Freestyle sunt fabricate utilizandu-se un proces de fixare unic, fiziologic,
ceea ce implica fixarea radacinilor la o presiune de 40 mmHg, in timp ce cuspele valvei sunt
metinute la presiune 0, astfel incat structura acestora este pastrata intacta, iar cuspele vor
functiona similar cu cele ale valvei native.Studile clinice efectuate arata ca valvele se comporta
asemenea unei valve native chiar si la 12 ani dupa implantarea acestora.
Valvele biologice Freestyle sunt concepute doar pentru pozitia aortica. Ele sunt disponibile in
varianta integrala, subcoronara completa sau subcoronara modificata (in functie de preferinta
chirugului si anatomia pacientului). Valvele sunt livrate ambalate steril, in solutie de
glutaraldehida.
Conduct valvulat cu valva mecanica
Conductul valvulat cu valva mecanica este un conduct aortic, din tesatura poliesterica,
impregnat cu colagen, cu implantare supra-anulara, cu valva mecanica cu posibilitate de rotire,
de diferite dimensiuni cuprinse intre 21-33 mm

Conduct valvulat cu valva biologica si conector apical pentru ventricolul stang

Este un conduct
malformatiilor/patologiilor
congenitale sau dobandite,
biologice cu stent la mijlocul
glutaraldehida. Conectorul
(curbat la 900 pentru a facilita
se foloseste impreuna cu
furnizand o metoda alternativa
ventricular stang obstructionat.

recomandat pentru reconstructia

cardiace si ale vaselor mari,
obtinut prin suturarea unei valve
unui tub din netesut, prezervat in
apical pentru ventricolul stang
anastomoza la aorta descendenta)
conductul cu valva biologica
pentru eliberarea tractului

Fig 3.3 Conduct valvulat cu valva biologica

Conduct valvulat pentru tractul ventricular drept

Conduct utilizat in reconstructia tractului ventricular drept, in cazul unor malformatii
congenitale ale acestuia, inlocuirii valvei pulmonare in timpul procedurii Ross sau inlocuirea
unei homogrefe nefunctionale implantata anterior (model Contegra).
Inel pentru reconstructie mitrala sau tricuspida, semirigid sau flexibil
Sisteme de anuloplastie, inel incomplet sau banda continua, flexibil -pentru valva mitrala
sau tricuspida - model Duran An Core sau semirigid -pentru valva mitrala-model Colvin
Galloway, cu flexibilitate graduala a partii posterioare si cu forma anatomica a valvei normale.

Fig 3.4 Inel de anuloplastie, semirigid, model Colvi-Galloway

Spre deosebire de protezele valvulare, care inlocuiesc efectiv valvele inimii, inelele de
anuloplastie sunt utilizate pentru plastia (remodelarea) acelor valve care nu necesita inlocuire
completa.Datorita afectiunilor, conditiilor de viata sau varstei, tesutul care sustine valvele
cardiace, numit inel anular (sau anulus), se poate slabi si se poate deforma. Acest lucru face ca
valva implicata sa nu mai functioneze corespunzator. Plastia unui inel valvular consta in
remodelarea acestuia si adaugarea unui inel sau benzi pentru intarirea acestuia.
Inelul sau banda de anuloplastie se sutureaza in jurul bazei valvei cardiace implicate,
astfel incat i se asigura sustinerea necesara, dar si forma optima pentru functionarea cuspelor
(foitelor valvulare) si asigurarea fluxului optim de sange.
Inelele de anuloplastie pot fi:
inele complete (denumite simplu inele) sau
inele incomplete (denumite benzi).
De asemenea, inelele pot fi flexibile, semirigide sau rigide, iar alegerea acestora se face in
functie de pozitia anatomica si afectiunea existenta. Doar medicul chirurg va poate recomanda
ce inel de anuloplastie trebuie sa alegeti.Inelul pentru mitrala model Profile 3D este un inel
rigid, cu forma tridimensionala, pentru reconstructia inelului anular al valvei mitrale. Este
confectionat dintr-un miez de titan invelit cu silicon si acoperit cu tesatura poliesterica. Inelul

este compatibil CT si RMN.Implantarea inelelor de anuloplastie se face prin interventie pe cord

deschis in toate centrele de chirurgie cardiaca din Romania.
3.1 Implanturi cardiovasculare pentru expandare i susinere (stenturi)

Fig:3.1.1 Diferite tipuri de proteze arteriale (stenturi).Plas de srm, b. Srm sudat, c. Arc

de srm, d. Tabl decupat cu laser.

Stenturile pot fi clasificate dup diferite criterii: material, mod de implantare, durat de aciune
n arter i absena sau prezena unor substane active legate de stent.
Stenturi autoexpandabile. Wallstent (Medivent)
Singurul stent autoexpandabil, utilizat n arterele coronare la om este Wallstent, care este
i primul implantat vreodat la om (Sigwart). Succesul implantrii lui n artere periferice sau
coronare la om depinde mult de diametrul vasului. n vase cu diametru mai mare complicaiile
sunt rare. n vase cu diametre mai mici de 3 mm, rata trombozei subacute i restenozarea este
mare, contraindicnd implantarea acestuia. Avantajele acestuia sunt flexibilitatea i stabilitatea
geometric ce ofer caracteristici foarte bune; poate fi folosit pentru leziuni lungi i are o
excelent expandabilitate, ceea ce l face s fie preferat n dilatarea grafturilor venoase care se
face chiar frpredilatare, reducnd net embolizarea n periferie din graftul degenerate.
Stenturi expandabile cu balon (stenturi flexibile) Gianturco-Roubin (Cook) este primul
stent care a primit n SUA aprobarea FDA (Food and Drug Administration) pentru situaii
clinice de urgen dup dilatare (bail-out): disecii severe cu limitri de flux sau ocluzii acute
post PTCA. Avantajele lui sunt: flexibilitate, posibilitatea implantrii n curburi, lipsa scurtrii
in momentul expandrii. Dezavantajele sunt: recul destul de accentuat, existena spaiilor mari
ntre filamente i grosimea mare a filamentului (150m), ceea ce crete frecvena restenozei
dup implantarea acestui stent.

Fig:3.1.2 Stenturi expandabile cu balon

Stentul Wiktor (Medtronic) spre deosebire de stentul Gianturco-Roubin, este radiopac,

confecionat din tantal i are avantajul c se vede bine n momentul poziionrii. El
se poate implanta, de asemenea, n curburi sau n bifurcaii. Dezavantajele sunt aceleai ca
pentru Gianturco-Roubin, iar lungimea de 17 mm este mai mic dect lungimea balonului, ceea
ce predispune la disecii la capetele stentului.
Stentul Bronco (ACS) a fost creat pentru a atenua dezavantajele stenturilor prezentate anterior.
El nu este fcut din fir de srm (ca cele descrise anterior), ci are un aspect lamelar, fiind fcut
asemntor cu stentul Palmaz-Schatz, prin tiere ntr-un cilindru de oel inoxidabil. Grosimea
lamelei este de 50 m, stentul fiind compus din inele interconectate prin puni.
Avantaje: flexibilitate, implantare uoar n curburi, spaii mai mici ntre lamele, ceea ce
creeaz un sprijin uniform, capabil s lipeasc micile falduri de disecie. Stentul este prevzut
cu o teac ce l protejeaz n momentul deplasrii pn la locul intei. Stentul este livrat cu dou
clase de dimensiuni ale diametrului: 2,4-4,0 mm i 4,0-6,0 mm, ultima fiind utilizat pentru
grefe venoase i artere periferice. Lungimile sunt variabile: cuprinse ntre 8 i 30 mm. Nu se
scurteaz n momentul expandrii i poate fi implantat n bifurcaii.
Stentul Strecker (Boston Scientific) are avantajul c este foarte flexibil, cu spaii mici ntre
spire (fig. 10). Dezavantajul principal const foarte mare, cea mai mare existent pentru un
stent. De asemenea, prezint un risc ridicat de tromboz, dup cum sa observat n studiile
clinice, iar restenozarea este mai mare. Acest stent se folosete de obicei pentru grafturi
venoase sau situaii de urgen aprute dup dilataii (bail out, a salva pe cineva din necaz).

Fig :3.1.3 Stent Strecker

Stenturi tubulare, articulate (slotted tube stent). Prototipul pentru acest tip este stentul
Palmaz-Schatz (Johnson & Johnson). Acesta are spaiile dintre lamele destul de mari, suprafaa
lor depinznd de gradul de expandare. Se scurteaz n momentul
implantrii, ajungnd de la 15 mm chiar la 11 mm n vasele
foarte mari. Spaiul larg dintre cele dou segmente articulate este
problema principal a acestui stent.

Fig:3.1.4 Stenturi Palmaz Schatz

Observaiile angioscopice, angiografice i de ecografie intracoronarian au confirmat c
restenozarea se produce exact n acest spaiu. De aceea, ultimele modele de Palmaz-Schatz, ca i
multe alte stenturi tubulare concepute dup acestea, ncearc s elimine acest spaiu larg prin
diferite metode.
Stentul Palmaz-Schatz poate fi livrat i pe balon, dar cu caracteristici ce nu-i permit
umflarea la presiuni nalte, ceea ce face indispensabil utilizarea ulterioar a unui alt balon de
presiune. Dei aceste stenturi (slotted tube) nu sunt flexibile i nu pot fi puse n curburi

accentuate pe bifurcaii, ele par a fi preferate stenturilor filamentare flexibile, datorit ratei de
restenozare mai sczute.
Stenturile temporare au fost concepute pentru a rezolva problema ocluziei acute dup
dilatare cu balon. Stentul temporar ACS a fost testat prima oar de Ph. Gaspard n Frana. Acesta
se expandeaz prin scurtarea axei lungi. Aceast scurtare se realizeaz cu ajutorul unui dispozitiv
la captul proximal al cateterelui. Stentul se poate deschide" i apoi nchide" i poate fi retras
afar din coronar dup ce faldul de disecie a fost lipit" de perete, oferind n momentul
expandrii un flux cvasinormal pe arter. Experiena clinic cu acest stent este limitat la circa
50 de cazuri n lume. ntr-un studiu multicentric, nealeatoriu, 37 de pacieni au fost supui
stentrii temporare, dup complicaii severe post PTCA. La sfritul procedurii, care a durat ntre
30-60 min, 1/4 din cazuri au avut un rezultat satisfctor i nu au necesitat alt tratament. La
aproximativ 40 % din ei rezultatul s-a mbuntit, iar la restul a rmas neschimbat sau s-a
nrutit. Mai mult de 60 % din pacieni au necesitat alt tratament. Exist i un alt stent
temporar, creat la Cedars-Sinai Medical Center din Los Angeles, dintr-un aliaj TiNi. Prin
injectare de soluie salin cald, stentul se nchide" i este retras n cateterul introductor.
Stenturi biodegradabile
n ciuda atractivitii stenturilor metalice permanente de a rezolva problema ocluziei
acute post PTCA i de a scdea rata restenozrii prin obinerea unui rezultat mai bun dect dup
intervenia cu balon simplu, exist efecte adverse att imediate (tromboza subacut), ct i
tardive, greu de apreciat n prezent, care pun problema evoluiei pe termen lung a stenturilor
metalice. Cum inima se contract de circa 40 milioane ori/an, metalul trebuie s suporte aceste
flexiuni constante, fr s se rup i fr s perforeze vasul sanguin. De asemenea, coroziunea
metalului poate s elibereze elemente toxice, cum este nichelul din aliajul TiNi. Discrepana
dintre compliana vasului i lipsa de flexibilitate a stentului poate determina o traum suficient
pentru a induce stenoza vasului. De asemenea, aceast discrepan poate produce formarea unui
anevrism sau perforarea vasului.
Avnd n vedere c diseciile intimale se rezolv rapid prin implantarea stentului, iar
restenozarea apare rar dup mai mult de 6 luni, cel mai bine ar fi dac am implanta un stent cu o
durat de via limitat de circa 12 luni dup PTCA. De aici a aprut ideea producerii unui stent
polimeric biodegradabil, impregnat cu substane antiproliferative sau antitrombotice pentru a
inhiba rspunsul restenotic.
Astfel, modelul de stent ideal, ar trebui s aib urmtoarele caracteristici:
1. Stentul i produii si de degradare s fie biocompatibili, netoxici i s se resoarb fr a
induce o reacie inflamatorie semnificativ.
2. Trebuie s posede proprieti fizice corespunztoare pentru a-i exercita funcia mecanic.
3. Designul s permit implantarea n circulaia coronarian.
4. S nu fie trombogenic.
5. Biodegradarea s se realizeze ntr-o perioad de timp rezonabil de aproximativ 12-24 luni.
6. Stentul ideal trebuie s fie capabil s elibereze substane active, medicamentoase.
Cteva din centrele care au reuit s produc stenturi biodegradabile sunt: Mayo ClinicRochester, Duke University, Durham i Thorax Center-Rotterdam. Toate centrele lucreaz cu

stenturi autoexpandabile cu design asemntor Wallstentului. Stentul de la Mayo Clinic este

format din polietilen tereftalat (PET). Durata de via estimate a acestui material este mai mare
de 3 ani. Dezavantajul acestuia este inducerea de hiperplaziaj celular muscular neted important i
ocluzia arterial total. Experiena pe cini a echipei de la Duke University a artat c folosirea
variantei propus de stent biodegradabil este mai puin afectat de reacia inflamatorie i
hiperplazic. Acest stent este format din opt lanuri ale unui polimer ce cuprinde poli-L-acid
lactic (PLLA). Endotelizarea stentului a aprut dup 2 sptmni, cinii primind ca tratament
numai aspirin. Cu ct stentul este mai rapid biodegradabil cu att este mai mare reacia
inflamatorie local.
Se consider n prezent c stenturile biodegradabile, pentru a fi la fel de rezistente ca cele
metalice, au nevoie de filamente mai groase dect cele metalice, ceea ce genereaz turbulena
sanguin i implicit tromboz mai mare. n al doilea rnd, reacia inflamatorie este mai mare
dect n cazul celor metalice.
Stenturi acoperite
Metalul utilizat pentru stenturi, lustruit sau nu, atrage puternic trombina, plachetele i alte
componente sanguine, ducnd la tromboz i putnd declana procesul de proliferare celular
muscular cu restenozare. Modificarea structurii i a ncrcrii electrice a suprafeei stentului n
vederea scderii trombozei nu a reuit s nlture fenomenul trombotic.
Acoperirea metalului cu polimer pare a fi atractiv din moment ce combin proprietile
structurale ale metalului, cu caracteristicile de suprafa ale polimerilor, ceea ce poate fi potenial
benefic. Polimerii pot fi impregnai cu substane active care cresc compatibilitatea sanguin i
tisular, iar n matricea polimeric pot fi ncorporate medicamente ca heparin, hidurin sau alte
substane antitrombotice.
Studiile preliminare au artat c aceast tehnic poate reduce ntr-adevr tromboza ca i
hiperplazia. Studiul Benestent II, care a utilizat stenturi Palmaz-Schatz heparinate, a artat o
scdere semnificativ a restenozrii clinice de 9,2 % sub tratamentul cu Ticlid + Aspirin.

Bibliografie:
1.Cardiovascular therapeutics,autori:Elliot Antman,Marc Sabatine,editura Elsevier.
2.www.sciencedirect.com