Afazia este o tulburare a vorbirii care afecteaz exprimarea sau nelegerea

limbajului vorbit sau scris n absena oricrei modificri senzoriale sau a unui
deficit al aparatului fonator, rezultnd n urma unor leziuni dobndite ale
creierului. Elementul fundamental al unei afazii l constituie tulburarea codificrii
lingvistice i nu a articulrii sau perceperii verbale. Pacientul afazic nu mai este
capabil s foloseasc limbajul ca simbol pentru obiecte sau pentru procesele
gndirii. Exist mai multe tipuri de afazie, n care diversele proprieti ale
limbajului pot fi mai mult sau mai puin afectate. Disciplina medical care se
ocup cu studiul afaziilor este denumit afaziologie.