Visul si starea de inconstienta

Sigmund Freud

Joyce McDougall (1920 2011, psihanaliza) a adus contributii semnificative la intelegerea

perversiunilor, simptomelor psihosomatice, sexualitatii feminine, creativitatii si dependentei.
Joyce McDougall s-a nascut in Noua Zeelanda unde a obtinut un doctorat in educatie; ulterior,
s-a mutat la Londra si a studiat psihanaliza pentru mai multi ani la Hampstead Clinic for Child
Psychotherapy, unde entuziasmul Annei Freud au inspirat-o in munca sa. Apoi s-a mutat in
Franta unde a continuat studiul in psihanaliza persoanelor adulte.Cercetarile clinice,
originalitatea teoretica, mintea deschisa si lipsa dogmatismului au facut-o unica de-a lungul
carierei sale de 60 de ani si i-au permis sa creeze o legatura valoroasa intre scoliler
psihanalitice anglo-saxona si franceza. McDougall a scris patru carti in domeniul psihanalizei:
Plea for a Measure of Abnormality (1978), In Theatre of the Mind: Illusion and Truth On the
Psychoanalytical Stage (1982), Theatre of the Body: A Psychoanalytic Approach to
Psychosomatic Illness (1989) si The Many Faces of Eros (1996).
Prima piesa de puzzle asupra careia Freud si-a indreptat atentia a fost perceptia asupra
timpului. Timpului este diferit in starea de veghe fata de cea din timpul somnului. Atunci
cand dormim sau visam, inconstientul isi gaseste expresia directa un vast totul si nimic pe
care-l putem atinge doar cu dificultate in starea de veghe - si timpul nu exista. Cand cinvea
ne vorbeste despre ceea ce a visat spune Am avut un vis. Nu spune niciodata Eu visez.
Din acest punct de vedere visul este mereu dincolo de timp. Este posibil sa experimentam
repetarea viselor, dar in fapt doua vise nu vor fi nicioada identice. Asadar putem spune ca
orice vis, pe care ni-l amintim sau nu, este un eveniment important.
Doar 2 din cele 23 de lucrari publicate ale lui Freud trateaza fenomenul de somn si vis iar cea
mai importanta carte care trateaza acest subiect The Interpretations of Dreams a fost
completa in 1896. Freud considera aceasta lucrare ca fiind cea mai importanta contributie a
sa pentru intelegerea psihicului uman. In fapt pornind de la studierea viselor el a dezvoltat
intreaga teorie a mintii. Freud spune ca o persoana care viseaza nu este in totalitate
adormita, el a observat ca starea mentala din timpul somnului este diferita de cea din timpul
visului. Freud a cret concepte care au fost demonstrate de neurobiologi dupa 50 de ani
despre starea REM (rapid eye movement) si non-REM din timpul somnului.
REM este o etapa a somnului caracterizata prin miscari oculare rapide sub pleoapele inchise.
Visele apar doar in aceasta faza. Fiecare persoana are pe parcursul unei nopti in care doarme,
intre 3-5 perioade de somn REM. Ele apar la intervale de 1-2 ore si variaza ca durata. Un

episod de somn REM poate dura intre 5 minute si o ora. Din durata totala a unui somn,
aproximativ 20% reprezinta stadiul REM de somn.
O alta ipoteza a lui Freud este ca in timpul somnului si in timp ce visam corpul este
paralizat si in felul acesta visul ia locul actiunii. Pentru el acesta ipoteza repezinta un
aspect important pentru a raspunde la intrebarea de ce visam?
In timpul visului existam intr-o alta stare fata de starea de veghe, o stare de existenta fara a
folosi actiunea externa adica actiunea psihica motivata. In timpul visului nu miscam corpul si
nu reactionam la evenimentele lumii exterioare si cu toate astea ceva foarte activ se
intampla. In minte are loc un proces special. Freud simtea ca aceast proces mental era intr-o
stransa legatura cu corpul.
Corpul trebuie sa faca anumite actiuni pentru a intra in starea de vis. Freud a elaborat ideea
ca visele sunt in legatura cu dorintele (cele mai frecvente sunt instinctele impulsive ale
corpului) si ca visele reprezinta calea pentru implinirea dorintelor. Dar despre ce dorinte este
vorba? Freud considera ca simpla dorinta de a merge la culcare si deci nevoia de a te retrage
din lumea externa. Atunci cand gandurile si dorintele care provin din inconstient sunt in
conflict, iar noi ne aflam in continuare in starea de somn producem visele.
Corpul este profund implicat in starea de inconstienta. Freud numea impulsurile instinctuale
mesajele provenite de la corp catre minte cum sunt Am nevoie de dragoste, Sunt nevos,
Imi este foame, Imi este frica si asa mai departe. Este dificil sa distingem intre dorintele
care provin din corp si cele care provin din inconstient. Daca mesajele provenite din starea de
inconstienta si preconstienta ameninta sa se trezeasca persoana atunci una din functiile
principale ale viselor este de a preveni acest lucru. Acest concept l-a determinat pe Freud sa
numeasca visele gardianul somnului.
In starea de veghe mintea noastra constienta este bombardata zilnic cu mii de stimuli
proveniti din lumea externa si cu ganduri, senzatii si sentimente care vin din interior (mult
mai mult decat le putem acorda atentie altfel nu am putea sa ne continuam activitatile
zilnice). Astfel noi le dam deoparte in memoria de scurta durata si acestea vor constitui
esenta viselor din noaptea respectiva. Perceptiile inregistrate pe parcursul zilei, dar carora
noi nu le-am acordat atentie, sunt cel mai probabil folosite ca baza in constructia viselor
cand sunt conectate cu senzatii fizice sau cu emotii puternice (emotiile sunt fenomene atat
fizice cat si mentale). Freud numea aceste evenimente reziduurile zilei. Astfel, mesajele care
provin atat din surse somatice cat si psihice sunt folosite pentru a crea imagini, care vor fi
tesute intr-o poveste care devine vis.
Freud a afirmat ca inconstientul nu poate fi cunoscut direct si ca putem fi aproape de
cunoasterea lui prin intermediul viselor si de asemenea in anumite stari de boala psihica.
Pesoanele care sufera de psihoza folosesc de asemenea parti din inconstientul lor pentru a
crea halucinatii si iluzii. In plus persoanele creative (artistii, pictorii, scriitorii, muzicinenii,
inventatorii etc) folosesc inconstientul in actul de creatie.

Prezentare facuta de Joyce McDougall in cadrul celei de-a patra Conferinte Minte si Viata in
1992.
Sleeping, Dreaming and Dying (Boston, Wisdom Publications, 1997)