Asistenta sociala ca profesie are un statut propriu cu

obiective, caracteristici si tipuri de activitati distincte, are un

caracter aplicativ si o inalta orientare umanista. Profesia de
asistent social se refera la valori, norme si principii care compun
codul deontologic al acestei profesii. Formarea in asistenta sociala
presupune atat asimilarea unor cunostinte teoretice din domeniul
stiintelor socio-umane, dar si deprinderi si abilitati practice,
indemnarea de a comunica si lucra cu persoanele, respectiv
grupurile aflate in dificultate.Codul deontologic al acestei profesii
garanteaza in mod special, respectarea drepturilor omului, fara
deosebire de rasa, sex, varsta, limba, apartenenta culturala sau
religioasa. Profesia de asistent social implica deci o filosofie
proprie, centrata umanist.
O componenta a asistentei sociale moderne, care a luat o
amploare deosebita in ultimele decenii, exemplifica si intareste
aceasta filosofie: este in special data de incercarea diminuarii
discrepantelor si inegalitatilor dintre grupurile minoritare sau
dezavantajate si populatia majoritara, prin intermediul actiunilor
afirmative (uneori, cu specificatii apropiate, este utilizat si
termenul de discriminare pozitiva).[4]
La baza Asistentei Sociale stau:
-

furnizarea de servicii in beneficiul persoanelor asistate

justitia sociala

respectarea unicitatii si demnitatii umane

respectarea confidentialitatii si integritatii persoanei

respectarea autodeterminarii

respectarea competentei profesionale

Asistenta sociala are mai multe ramuri precum cele de suport si

consultanta, de aparare, de cercetare si administrare, de
probatiune si alte servicii judiciare, ingrijirea si protectia copilului,

servicii destinate tinerilor, persoanelor cu handicap, persoanelor

varstnice, asistenta sociala in scoala etc.