Raspunderea statelor in dreptul international public

Ca orice sistem juridic,dreptul international se confrunta si cu problema raspunderii

internationale.Raspunderea internationala este institutia juridica in virtutea careia un stat care a
comis un act ilicit dupa dreptul international datoreaza reparatii statului bazat prin acel act.
Normele dreptului international , ca orice norme juridice,deci obligatorii ,trebuie sa fie respectate
fara rezerve de catre toate statele,de organizatiile internationale precum si , in anumite conditii , de
persoanele fizice.Incalcarea acestor norme atrage in mod necesar ,dat fiind caracterul lor juridic
obligatoriu,raspunderea internationala.
Raspunderea internationala ia astfel nastere din savarsirea unui act antisocial ilicit,adica din violarea
unei reguli de conduita intre state , stabilita printr-un tratat sau alt instrument juridic
conventional,ori in baza unei cutume si atrage in mod necesar o sanctiune.
Raspunderea internationala este o relatie de la stat la stat,ea nu exista in principiu decat in favoarea
unui stat si in sarcina altui stat.
In trecut s-a sustinut ca statele nu raspund in principiu decat fata de ele insele si ca ideea unei
raspunderi reciproce intre state ar fi contrarie ideii de suveranitate.O asemenea conceptie nu-si mai
gaseste astazi locul in legalitatea internationala,ea fiind de natura a introduce arbitrariul, anarhia si
abuzul in relatiile dintre state.
Violarea normelor de drept international si, prin aceasta, a drepturilor si intereselor altor state ,nu
poate fi justificata prin invocarea suveranitatii,deoarece asemena actiuni nu constituie manifestari
ale suveranitatii ,ci folosirea abuziva a acesteia,in conditiile in care astazi suveranitatea de stat nu
mai este conceputa ca o putere absoluta ,ea fiind legatastrans de respectarea normelor dreptului
international si a obligatiilor asumate,precum si a drepturilor altor state.
De astfel,asemenea teorii sunt astazi in mod evident contrare normelor conventionale si cutumiare
ale dreptului international care consacra raspunderea internationala a statelor.
Pe de alta parte s-a mai sustinut ca temeiul raspunderii internationale a statelor ar trebui cautat in
existenta unei ordini juridice internationale superioara celei interne a statelor ,care impune obligatii
pentru membrii comunitatii internationale.
Natura raporturilor interstatale ,care sunt raporturi bazate pe principiile suveranitatii si egalitatii in
drepturi a statelor si nu de subordonare a unor entitati ,structurisau institutii de drept suprastatale ,
ne aratainsa ca si raspunderea internationala isi are sorgintea in colaborarea dintre state ca entitati
suverane si egale care le obliga sa respecte normele si principiile relatiilor internationale si ipso
facto,sa raspunda pentru incalcarea acestora.
Raspunderea internationala clasica se bazeazape incalcarea raporturilor bilaterale,luand aspectul
unor raporturi directe intre statul care a omisfaptul ilicit din punct de vedere internationalsi statul
care a fost vatamat prin aceste fapt.
Potrivit dreptului international contemporan in afara de state sunt subiecte de drept international
natiunile si popoarele care lupta pentru eliberarea lor ,acestea bucurandu-se de anumite drepturi inca
inainte de a se constitui in state independente.De asemenea,organizatiile internationale
guvernamentale sunt subiecte derivate de drept international,in cadrul competentei lor,potrivit
specializarii domeniului in care activeaza.De aceea,in limitele aratate si aceste entitati de drept
international pot si trebuie sa raspunda international pentru daunele aduse prin actiunile lor.
Orice act ilicit presupune reunirea a trei factori : violarea unei reguli ; producerea unui prejudiciu
;existenta unui raport de elemente se regases si in raspunderea internationala.
Comisia de drept international ONU in cadrul lucrarilor sale de codificare ,a admis ca violarea de
catre un stat a unei obligatii internationale constituie un fapt international ilicit indiferent care ar fi
izvorul obligatiei internationale violate,regimul juridic aplicabil fiind acelasi in toate cazurile.
Prejudiciul produs poate sa constea intr-o atingere adusa unei mari diversitati de drepturi ale statului
insusi sau care sunt ocrotite de acesta din variate domenii ce tin de suveranitatea statului de pozitia
sa politica sau de valorile sale politice si morale fundamentale, de teritoriul sau de
bunurileacestuia,de drepturile economice (patrimoniale) sau extraeconomice
(morale,nepatrimoniale).In doctrina juridica se face deosebire intre un drept si un interes,numai

violarea unui drept implicand obligatia de a repara ,nu si simpl lezare a unui interes.
Reparatia prejudiciului produs este subordonata in dreptul internationalca si in dreptul intern
,existentei unei legaturi de cauzalitate intre violarea regulii de drept si prejudiciul efectiv suferit.
In doctrina clasica se considera ca pentru a se angaja raspunderea juridica autorul prejudiciului
trebuie sa fi avut un comportament imputabil ,neadecvata neglijenta ( dol ,neglijenta, omisiune
,bazata pe risc ,nefiind admisa decat cu titlu exceptional (risc profesional ,risc industrial)
In dreptul international contemporan raspunderea este angajata pe baze diferite,simpla incalcare a
unei obligatii a unei reguli cutumiare ori conventionale sau a unui principiu general de drept
constituind temei suficient pentru angajarea raspunderii.Pentru ca raspunderea internationala sa fie
fondata trebuie si este suficient sa se retina in sarcina unui stat un act contrar dreptului international,
fara a fi nevoie sa se faca apel la culpa sau la risc ca in dreptul intern.Comportamentul statului se
apreciaza in mod obiectiv ,in functie de mijloacele de care dispune si de eforturile pe care le-a
depus pentru a preveni un fapt ilicit.
Culpa nu poate constitui fundamental raspunderii internationale ,dar poate fi luata in considerare la
stabilirea gradului de raspundere si a formelor de reparare a daunei.
Jurisprudenta internationala a admis ca ideea de culpa trebuie sa fie avuta in vedere in toate
situatiile in care violarea unei obligatii internationale se produce datorita unei omisiuni ca o lipsa de
diligenta a organelor de stat in exercitarea competentei lor.
Raspunderea obiectiva bazata pe risc ,este admisa si a fost consacrata in practica internationala prin
cateva conventii din unele domenii cum sunt cele care privesc daunele cauzate de catre obiectele
spatiale,daunele produse prin utilizarea pasnica a energiei atomice sau rezultatedin poluarea marilor
etc.
Raspunderea obiectiva a statelor este consacrata si in alte doua domenii si anume : raspunderea
pentru daunele cauzate unui strain de catre functionarii care au actionat prin depasirea competentei
lor si pentru dosarele cauzate din riscul normal de vecinatate ,cand un stat este tinut sa raspunda
pentru daunele cauzate unui stat vecin prin actele ilicite comise pe teritoriul sau,care au o influenta
daunatoare si in acel stat.
O regula importanta privind raspunderea pentru fapte savarsite de state prin incalcarea normelor
dreptului international este principiul epuizarii recursului intern.Potrivit acestei reguli raspunderea
statului pentru violarea obligatiilor privind tratamentul rezervat strainilor intervine numai in cazul in
care caile oferite de dreptul intern ca un prejudiciu cauzat unei persoane juridice straine sa fie
reparat au fost utilizate pana la epuizarea lor fara succes,persoana lezata fiind obligata astfel ca mai
intai sa se adreseze autoritatilor si instantelor judiciare interne ale statului si sa apeleze la mijloacele
de declansare a raspunderii statului respectiv in fata unor instante internationale numai dupa
utilizarea integrala a acestor cai.
Desi a aparut in dreptul international clasic ,aceasta regula se justifica si astazi deoarece corespunde
si serveste intereselor apararii suveranitatii statelor ,ea figrand si in proiectul comisiei de drept
international de codificare a principiilor raspunderii internationale,inclusiv in reglementarile mai
recente privind drepturile omului ,care permit sa se apeleze la instantele internationale numai dupa
ce in prealabil s-au pronuntat instantele interne ale statului pe teritoriul caruia se pretinde ca au fost
incalcate asemenea drepturi.
Caracterul ilicit al faptului prin care a fost violata o obligatie internationala poate fi inlaturat in
cazul in care intervin anumite imprejurari.
Aceste imprejurari sunt :
a) Exista consimtamantul statul pentru ca celalalt stat sa faca un anumit act neconform cu
obligatiile anterior asumate si prin care i se produce un prejudiciu ,daca actul respectiv nu depaseste
limitele consimtamantului dat (in dreptul intern -consimtamantul victimei)
b) Luarea unei masuri considerata de dreptul international,dar care este indreptata impotriva actului
ilicit al altui stat pentru a-l determina pe acesta sa revina la legalitate(masuri de constrangere
autorizate de dreptul international)
c) Forta majora exonereaza un stat de raspundere datorita interventiei acesteia actul ilicit
pierzandu-si caracterul de incalcare a unor obligatii.

Pentru a fi exeneratoare de raspundere forta majoratrebuie ,insa sa indeplineasca unele

conditii :sa fie irezistibila sa imprevizibila ,in afara controlului statului ; sa faca imposibila
comportarea statului in conformitate cu obligatia respectiva sau sa creeze statului(organelor
sale ,imposibilitatea materiala de a realiza ca actiunea sau inactiunea sa nu este conforma cu
acea obligatie ;statul sa nu fi contribuit el insusi la producerea evenimentului cu caracter de
forta majora.
d) Starea de necesitate situatia in care se gaseste un stat care nu avea absolut nici un alt
mijloc de a-si salva un interes al sau amenintat de un pericol grav si iminent decat pe acela
de a adopta o comportare neconforma cu ceea ce il cere o obligatie internationala fata de alt
stat.Fundamentul starii de necesitate il constituie dreptul la existenta sau la autoconservare
al statului .In practica au existat numeroase situatii in care starea de necesitate a fost
invocata,in special la plata unor datorii internationale,pentru asigurarea echilibrului ecologic
intr-o anumita zona in cazul unor restrictii impuse strainilor,etc.
Starea de necesitate nu poate fi invocata daca obligatia careia nu i se conformeaza statutul
decurge dintr.o norma imperativa a dreptului international,daca este interzisa in mod expres
printr-un tratat international pentru anumite situatii precis determinate sau daca statul
respectiv a contribuit la aparitia starii de necesitate.
e)Legitima aparare masuri luate impotriva actului ilicit al altui stat ,pentru inlaturarea starii
de pericol rezultat dintr-un asemenea act.Se aplica in cazyrile prevazute de dreptul
international de utilizare legala a fortei impotriva agresiunii.
Potrivit dreptului international clasic raspunderea internationala era, in general ,tratata ca o
raspundere de drept civil ,o raspundere pentru pagube materiale cauzate altor state sau cetatenilor
acestora ,care trebuie sa fie reparate prin plata unei despagubiri.
In dreptul international contemporan institutia raspunderii internationale si.a largit substantial
continutul.Intr-o lume a interdependetelor cum este cea de astazi raspunderea internationala se
angajeaza inmult mai multe domenii ale colaborarii internationale,care au dobandit dimensiuni
niversale,cum sunt cele ale drepturilor omului ale dreptului maritimsau dreptul cosmic al energiei
nucleare ,precum si in alte domenii in care conditiile revolutiei stiintifice si tehnice contemporane
statele desfasoara activitati ce transced granitelor nationale si sunt susceptibile a prezenta riscuri
mari cu un grad de pericol sporit.
In dreptul clasic nu exista o raspundere internationala pentru atele de agresiune ,iar numarul faptelor
penale cu consecinte deosebite care astazi se trateaza in contextul dreptului international penal era
redus.
In prezent ,raspunderea internationala nu mai este angajata numai pentru faptele producatoare de
prejudiciu imediat,ci in primul rand pentru incalcarea normelor si principiilor colaborarii dintre
state ,pentru lezarea intereselor generale ale comunitatii internationale.
Dreptul international a consacrat mai multe forme ale raspunderii in raport de natura incalcarilor
aduse prin actul ilicit.
Formele raspunderii internationale sunt : politica,morala,materiala si penala,
In realitatea vietii internationale aceste forme de raspundere pot fi angajate separat in raport de
natura valorilor lezate ,dar in cazul unor incalcari grave ale dreptului international,in special ca
urmare a unor acte de agresiune ,formele raspunderii se pot cumula ,raspunderea politica si morala
fiind insotita de obligatii de despagubire si de sanctionare a persoanelor care au sdavarsit acte
penale.
Raspunderea politica
In cazul in care un stat prin conduita sa contrara normelor dreptului international a adus prejudicii
de natura politica altui stat sau comunitatii internationale in ansamblu, statul respectiv este tinut sa
raspunda in acest cadru,impotriva sa putandu-se adopta sanctiunii politice sau de alta natura.
Sanctiunile politice pot fi destul de variate ele materializandu-se in ruperea relatiilor diplomatice,
excluderea dintr-o organizatie internationala .